Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parteneriatul comunitar
este o soluție cost-eficiență în soluționarea diverselor tipuri de probleme abordate atât la nivel
central, cât și local, care implică aranjamente contractuale în conformitate cu care entităţile
private construiesc sau operează instituţiile publice de învăţământ sau prestează servicii de
învăţământ în cadrul lor.
În contextul social actual, politica educaţională din România a optat pentru descentralizare,
procesul de descentralizare al educaţiei presupunând parteneriatul unui evantai de factori sociali
care pot prelua roluri şi responsabilităţi la nivel local.
Tendinţa deschiderii şcolii către comunitate este evidentă în majoritatea ţărilor occidentale. În
contextul în care resursele acordate educaţiei sunt în descreştere, parteneriatul poate fi o formă prin
care se realizează o mai bună gestionare a resurselor locale, o modalitate de atragere a resurselor
către instituția de învățământ şi de valorificare a resurselor acesteia în beneficiul comunităţii.
Adoptarea termenului de parteneriat în educaţie se situează în cadrul unei schimbări de
concepţie şi de roluri între instituţiile şcolare şi agenţii sau organismele proprii mediului său.
Pentru a realiza un parteneriat autentic în domeniul educaţiei este necesară schimbarea treptată
a unor valori, atitudini, principii, norme, comportamente la nivelul:
Ideea de a folosi instituția de învățământ în beneficiul comunităţii a apărut în Statele Unite prin
anii 1935. S-a admis atunci faptul că şcolile pot sta la dispoziţia locuitorilor comunităţii respective
dincolo de programul obişnuit, chiar pe durata unei zile întregi, şi pot furniza servicii în domenii
diferite: cultural, sănătate, asistenţă socială, pregătirea forţei de muncă, recreere etc.
În anii ‘80, în lumea şcolii s-a afirmat un curent bazat pe idea implicării factorilor comunităţii
locale în luarea deciziilor privind predarea şi învăţarea, finanţarea şi angajarea de personal în şcolile
care deservesc comunitatea locală respectivă (management bazat pe comunitatea locală - site-
based management).
În Europa, mai ales după anii 90, şcolile şi-au diversificat activitatea desfăşurând diverse activităţi
şi programe: cursuri de computere, de tradiţii locale, sportive, concerte, cluburi pentru pensionari,
controale medicale, conferinţe, festivaluri, concursuri, conferinţe, cursuri de croitorese etc.
destinate locuitorilor din localităţile respective şi nu numai.
sunt direct influenţate de sistemul de luare al deciziei din comunitatea/ ţara la care ne raportăm.
- în cadrul unui sistem educativ excesiv centralizat, termenul de parteneriat poate
aborda o participare efectivă a părinţilor/ familiei la anumite decizii ale instituţiei
şcolare;
- în cadrul unui sistem educativ foarte ierarhizat, noţiunea de parteneriat poate fi
utilizată pentru a face referinţă la intenţia unei noi repartizări a puterii şi a unui nou tip
de colaborare între agenţii aceluiaşi sistem: locul şi natura prerogativelor structurilor
intermediare (inspectorate şcolare), a directorilor de instituţii, a profesorilor, a
reprezentanţilor populaţiei, chiar şi elevi, pentru realizarea unei noi dinamici şcolare.
- în cadrul administraţiilor şcolare relativ descentralizate, responsabilităţile sunt
distribuite şi participarea comunităţii este imediată şi instituită, noţiunea de parteneriat
se referă la deschiderea instituţiei şcolare, la mediul său socio-economic.
Educaţia constituie domeniul eforturilor conjugate ale factorilor implicaţi în scopul realizării unei
complexe desfăşurări a caracteristicilor potenţiale ale personalităţii, în vederea formării de abilităţi,
deprinderi, aptitudini şi capacităţi de integrare socială.
Grădinița/ școala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice dar nu
poate funcţiona şi nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează
alcătuită, la rândul său, din mai mulţi factori cu rol educativ: familie, autorităţi, organizaţii
guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici, biserică, instituţii de cultură, instituţii
sanitare etc. care au, la rândul lor, o ofertă educaţională explicită şi/ sau implicită.
b. Agenţii economici
În cazul parteneriatului de învățământ - agenţi economici, plecăm de la premisa că implicarea
comunităţii largi (patronate, sindicate, autorităţi publice locale, sectorul non-profit, asociaţiile
profesionale) în mecanismele decizionale şi de consultare vor conduce la democratizarea sistemului
educaţional.
Parteneriatul de învățământ – agenţi economici are efecte pe termen lung, în funcţie de forma
pe care o îmbracă, astfel:
- o mai bună corelaţie dintre oferta şi cererea pe piaţa muncii (corelarea reţelei şcolare:
structurată pe filiere, profiluri, specializări şi calificări profesionale în funcţie de nevoile
educaţionale locale şi naţionale);
- integrarea socială prin diferenţiere a absolvenţilor, în funcţie de competenţe şi opţiuni;
- transmiterea unor valori precum responsabilitatea, respectul pentru muncă şi valorile
produse de către aceasta etc.
Din punct de vedere formal, conform cu legislaţia în vigoare, agenţii economici pot participa la
conducerea unei instituţii de învăţământ prin desemnarea de reprezentanţi în Consiliul de
administraţie.
c. Organizaţiile non-guvernamentale
Parteneriatul dintre instituţiile de învăţământ şi organizaţiile neguvernamentale poate fi analizat
pe axa public – privat în oferirea de servicii sociale.
Formele asociative îmbrăcate de către sectorul nonprofit sunt de o mare diversitate. Mihaela
Vlăsceanu apreciază că ―sectorul nonprofit include organizaţii non-guvernamentale de o diversitate
deconcentrată:
d. Familia
Forme de organizare ale relaţiei instituție de învățământ – familie :
- şedinţele cu părinţii;
- discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
- organizarea unor întâlniri cu părinţii;
- implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative (ziua
şcolii, serbări, tabere, excursii, jocuri concurs etc.);
- voluntariatul – acordat de către părinţi pentru rezolvarea diverselor probleme ale
şcolii cum ar fi: igienizarea spaţiilor şcolare, transportul copiilor la şcoală, implicarea
în activităţi culturale, supravegherea copiilor după orele de curs, ajutarea cadrelor
didactice pentru organizarea unor acţiuni, confecţionarea materialelor didactice etc.;
- asociaţiile de părinţi – ONG - accesarea diverselor finanţări pe baza depunerii de
propuneri de proiecte, prin campanii de strângere de fonduri pentru şcoli (ex.
organizarea de evenimente speciale în vederea strângerii de fonduri, atragerea de
sponsorizări de la companii.
Analiza legislaţiei în vigoare ne indică direcţiile de acţiune ale colaborării dintre autorităţile
centrale, judeţene şi locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, astfel:
- organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu pot răspunde cerinţelor programei
naţionale şi celor care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor şcolare.
Un rol important le revine unităţilor de învăţământ atât pentru prevenirea abandonului şcolar cât şi
în vederea reintegrării şcolare a copiilor care au renunat la frecventarea cursurilor. În acest sens,
unităţile de învăţământ, pot organiza activităţi educative şi de învăţare, în afara orelor obligatorii de
curs, sau pot organiza activităţi de învăţământ pentru copiii care au depăşit cu mai mult de doi ani
vârsta corespunzătoare clasei.
- realizarea sau iniţierea demersurilor necesare pentru prevenirea abandonului şcolar din
motive economice
Copiii proveniţi din familii cu dificultăţi economice au drepturi suplimentare în raport cu drepturile
elevilor în ansamblu: beneficiază de manuale şcolare gratuite şi au gratuitate pentru transportul în
comun local şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval - în situaţia copiilor din cadrul
sistemului de protecţie specială sau în cazul copiilor orfani, le pot fi acordate rechizite, în funcţie de
fondurile existente, beneficiază de burse de ajutor social şi alte ajutoare ocazionale, sprijinirea
programelor de tip „şcoală după şcoală„, beneficiază de serviciile centrelor de zi înfiinţate în vederea
prevenirii abandonului şcolar de către inspectoratele şcolare, autorităţile publice locale sau
organismele private.
f. Poliţia
În esenţă, domeniile în care întâlnim parteneriatul instituție de învățământ – poliţie sunt
următoarele:
- educaţia rutieră;
- promovarea drepturilor omului şi ale copilului;
- asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor
comunităţii în general;
- prevenirea delicvenţei juvenile şi a criminalităţii;
- violenţa în familie, stradală, în cadrul şcolii;
- prevenirea consumului, a traficului de droguri;
- prevenirea prostituţiei/ proxenetismului, pedofiliei;
- prevenirea cerşetoriei;
- prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;
- promovarea respectului faţă de lege;
- promovarea unui comportament civilizat în societate;
- promovarea imaginii pozitive ale poliţiei în comunitate şi creşterea încrederii în
instituţie;
- culegerea de informaţii şi date de interes în cazuri speciale;
- menţinerea ordinii şi liniştii publice în unităţile de învăţământ, în afara acestora
(perimetrul şcolii, traseul de la şcoală – acasă al elevilor), în comunitate;
- realizarea/ proiectarea unor programe/ proiecte de parteneriat;
- stabilirea identităţii persoanelor şi educarea copiilor pentru utilizarea actelor care
atestă identitatea;
- recrutarea viitoarelor cadre ale instituţiei.
g. Unităţile sanitare
La vârstele timpurii, în opinia noastră, cel mai mare rol educativ îl au medicii de familie şi
cabinetele medicale şcolare. Iniţiativa de a participa la acţiuni şcolare poate fi a medicului de familie,
a părinţilor sau chiar a şcolii.
- poate recomanda familiei şi copilului un anumit tip de activităţi sau pot informa asupra
activităţilor nerecomandate (ex. activitate sportivă),
- poate recomanda părinţilor un anumit tip de şcoală (ex. şcoala de masă sau cea specială în
cazul copiilor cu dizabilităţi),
- poate anunța debutul sau amânarea şcolarizării,
- poate interveni în cazuri de refuz din partea şcolii, a cadrelor didactice, a părinţilor pentru a
primi în şcoală/ clasă un copil cu dizabilităţi, sau boli cronice,
- poate da explicaţii, date despre riscuri, precizări privind comportamentul.
h. Biserica
Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim în: