Sunteți pe pagina 1din 3

4.1. Mediul și spațiul educațional. Ariile de stimulare.

Jucăria educațională

Spațiul educațional (mediul fizic):

 cuprinde tot ce-l înconjoară pe copil: pereţii, podeaua, tavanul, forma şi mărimea clasei,
mobilierul, materialele, jucăriile, echipamentul;
 reprezintă contextul material în care se desfășoară educația și care trimite permanent mesaje
copilului esențiale pentru formarea acestuia (Vrășmaș, 2014);
 criterii de organizare a spațiului educațional:
- spațiul trebuie amenajat pentru a purta mesaje educative către copii;
- spațiul trebuie amenajat în așa fel încât să stimuleze învățarea copilului prin joc;
- spațiul trebuie amenajat în așa fel încât să favorizeze dezvoltarea globală a personalității
copilului;
- spațiul trebuie amenajat în așa fel încât să ofere posibilități de organizare a activităților
individuale.
 caracteristici ale spațiul educational:
- caracteristici de luminozitate, ventilație, căldură adecvate;
- să fie un spațiu sigur, fără riscuri de accidente;
- să aibă dimensiuni adecvate, încât să permit acțiuni de mișcare și explorare ale copiilor;
- să fie dotat cu echipamente confortabile, ușor de manipulat;
- dispus cu mobilier flexibil;
- să asigure accesul și siguranța copiilor cu cerințe educaționale speciale.

Mediul educațional (mediul de învăţare):

 reprezintă anasamblul mijloacelor și materialelor educaționale dispuse și utilizate în spațiul


educațional al instituției de educație;
 reprezintă condiţie esenţială pentru stimularea dezvoltării copilului la vârstele timpurii;
 caracteristici ale mediului educațional:
 mediul de învăţare în instituţiile preşcolare va fi organizat astfel încît să stimuleze activismul
şi creativitatea copiilor, dorinţa de a se implica în activităţi, să sugereze şi să motiveze
comportamente cognitive și de participare;
 împărţirea mediul de învăţare în zone/ centre tematice în funcţie de diferitele tipuri de
activităţi;
 existenţa a cel puţin trei zone/ centre tematice delimitate în sala de grupă;
 aranjarea mobilierului şi dispunerea centrelor de activitate vor ţine seama de cerinţele
pedagogice şi vor da posibilitatea de utilizare a spaţiului în linişte, la un nivel acustic
rezonabil între centrele de activitate;
 mijloacele și materialele ce formează mediul educaţional vor fi adecvate particularităţilor
psihologice şi de vârstă, vor corespunde cerinţelor estetice şi sanitaro-igienice;
 amplasarea estetică trebuie să fie adecvată, în dispunere ordonată, pe categorii de
materiale, etichetarea materialelor etc.;
 amenajarea centrelor este recomandat să se realizeze împreună cu copiii;
 sortarea periodică a materialelor;
 introducerea treptată a materialelor noi.
 mijloacele și materialele cu conţinut demonstrativ se vor expune la nivelul câmpului vizual al
copiilor, fiind schimbate periodic în funcţie de specificul activităților educaționale (centrele
tematice create, tema zilei, ociectivele educaționale, tipul de activitate didactică etc.);
 mijloacele și materialele de învățare vor fi așezate în spațiul de învățare al copiilor, aceștia
având acces facil la ele;
 mijloacele și materialele specific centrelor tematice vor fi amenajate pe aceste centre (zone
destinate lor).

Ariile de stimulare (centre de interes, ateliere de joc, centre ludice, colțuri)

 sunt o modalitate educațională de organizare a spațiului educațional, prin împărțirea lui în spații
diferite şi diverse, cu scopuri de cunoaștere şi dezvoltare experiențială a copilului;
 organizarea pe arii de stimulare presupune o altă așezare a jocurilor şi jucăriilor în sala de grupă,
funcție de novoile de învățare ale copiilor;
 se regăsește în sala de grupă sub forma locului unde expunem materiale legate de tema
proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească şi
să citească, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de ei -
un dulap, un raft, o cutie de carton, etichetate cu titlul temei şi materialele legate de aceasta.

Ariile de stimulare specifice activităților din învățământul antepreșcolar și preșcolar sunt:

o zonă cu apă şi nisip (Centrul „Nisip şi apă”)


o zonă de construcţii (Centrul „Construcţii”)
o zonă de familiarizare cu natura (Centrul „Ştiinţe”)
o zonă de interacţiune cu cartea şi imaginile (Centrul „Bibliotecă”)
o zonă pentru jocuri de rol (Centrul „Joc de rol”)
o zonă pentru jocuri de masă (Centrul „Arte”)
o zona pentru jocuri dinamice etc.
Jucăria educațională

 mijloc de educație mai ales la copiilor de vârste mici, școlari și preșcolari, ajutându-i să-și
dezvolte abilitățile intelectuale, creative, logice, lingvistice, emoționale și psihice;
 „un înlocuitor al activităților sociale, ele pregătesc viitorul, satisfăcând nevoile prezente”
(Claparede);
 funcții ale jucăriilor educaționale (Moale, 2005):
- influențează dezvoltarea capacității de cunoaștere și familiarizare a copilului cu lumea
adulților;
- influențează procesul de socializare a copilului, aceasta însemnând că prin joc el se
integrează într-un sistem de relații omonime celor sociale, specifice mediului apropiat în
care trăiește, învață să comunice în gând și să recepționeze ceea ce se spune despre alți
copii;
- lărgirea conținutului reprezentărilor;
- stimularea imaginației creatoare;
- activizarea gândirii și a procesului de comunicare;
- dezvoltarea vorbirii, a gândirii matematice;
 clasificarea jucăriilor educaționale (Piaget):
- jucării educative senzomotorii, în care are loc asimilarea realului în structurile intelectuale și
practicile vechi ale copilului;
- jucării educative de tip exercițiu – care constă în repetări pentru plăcerea adaptării;
- jucării educative simbolice – se bazează pe reprezentarea prin semne a obiectelor ce nu pot
fi încă percepute;
- jucării educative cu reguli – sunt considerate punctul de plecare în procesul de socializare
progresivă și care se aplică la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 7 ani;
- jocuri educative de construcție, care au la bază jocurile simbolice care transformă acțiunile în
procese interne psihice și fac trecerea de la perioada operării cu simboluri (prenotație), la
perioada operațiunilor abstracte, acest proces fiind foarte important pentru dezvoltarea
inteligenței copilului.
Pentru mediul grădiniţei, foarte importantă este şi ambianţa psiho-relaţională, în cadrul căreia
interacţiunea are un rol esenţial. Menţionăm câteva exigenţe ale interacţiunii în grupa de preşcolari
(Mogonea, F., 2014):

- educatoarea trebuie să aibă rolul cel mai interactiv din clasă: creează climatul adecvat,
iniţiază, antrenează, solicită etc;
- educatoarea organizează forma şi conţinutul activităţii cu grupa de preşcolari, modul de
desfăşurare a interacţiunilor; educatoarea trebuie să utilizeze, mai ales evaluarea, întărirea
pozitivă, răspunsurile negative fiind corectate în sens stimulativ;
- educatoarea provoacă interacţiunea, dar o şi structurează şi orientează, menţine tonusul,
întăreşte comportamentele pozitive, asigură climatul de comunicare, participare, cooperare;
- gestionarea metodică a mijloacelor, astfel încât să fie evitată rutina.

S-ar putea să vă placă și