STRATEGII ALE SECURITATII COMUNITARE

In tarile membre UE, masurile represive (arestarea, condamnarea, incarcerarea si reinsertia

delincventilor) au fost folosite cu precadere in lupta contra violentei. Autoritatile au cheltuit miliarde
pe an pentru politie, tribunale, servicii corectionale. Dar costurile totale ale violentei comunitare nu
se evalueaza doar in bani; ar trebui sa adaugam costuri materiale, personale, suferinta fizica si
psihica a victimelor etc. Adesea nu se ia (inca) in seama costul „delincventei gulerelor albe” (frauda
fiscala, manipularile la bursa etc.). Violenta, delinventa, sunt fapte costisitoare (se cheltuieste mai
mult pentru combaterea acestora decat pentru educatie; încarcerarea unui delinvent pe timp de un an
costă mai mult decat cheltuielile pentru un student in acelasi interval de timp).
Ar trebui sa se insiste mai mult asupra faptului ca violenta produce nesiguranţă, altereaza
viata in colectivitate, afecteaza calitatea vietii personale, are repercursiuni asupra starii de sanatate,
asupra serviciilor sociale, educatiei, culturii etc.
Guvernele tarilor occidentale pun accent, la ora actuala, pe prevenire si pe strategii de
reducere a fenomenului violentei pe termen lung.
Strategiile privind securitatea comunitara si de control al violentei au ca principiu faptul ca
cel mai nimerit mijloc de a preveni si combate violenta si delincventa consta in identificarea (de
catre sociologi si asistenti sociali) a violentei in familie, a violentei in scoala, in grupurile
minoritare.
Tot un principiu este socotit si faptul ca persoanele care traiesc, muncesc şi isi petrec timpul
liber in comunitate, îşi explica mai bine problemele, nevoile existente si pot identifica mai lesne si
solutiile adecvate contextului.
Alt principiu este acela ca edificarea unei societati care se vrea democratică presupune o
organizare societala care include fiecare individ si fiecare comunitate, care respinge intoleranta,
extremismele.
Politicile actuale de sporire a securitatii comunitare au scopul de a angaja, de a implica
cetatenii in abordarea unor fenomene precum violenta, terorismul, respectul drepturilor si
responsabilitatilor persoanei.
Guvernele au formulat explicit exigenta de a consulta si implica persoanele. Sunt prevazute
numeroase actiuni in acest sens, incepand cu cele de sensibilizare, a grupurilor de mici dimensiuni, a
comunităţilor mai mari etc., toate concertate intr-un efort national de prevenire si combatere a
violentei.

1
 Toate planurile si programele au in vedere ameliorarea bunastarii persoanelor si dezvoltarea
durabila a comunitatilor in care traiesc acestea.
Administratiile au sarcina sa colaboreze cu toti cei interesati de combaterea violentei si
promovarea securitatii comunitare. Toate organismele societatii civile - care au misii si domenii
specifice de interventie - au o viziune comuna: ameliorarea conditiilor de viata ale cetatenilor.
Acestea desfasoara activitati menite sa ridice nivelul de cunoatere a legislatiei, institutiilor, pieţelor
si mentalitatilor. Ele au sarcina de a initia, favoriza, incuraja si sustine initiativa privind prevenirea-
combaterea violentei.
Cei care au în sarcină apărarea Membrii comunitatii trebuie sa cunoasca (sa se informeze / sa
fie informati):
- resursele de dezvoltare durabila a comunitatii;
- profilul socio-demografic, dinamica populatiei;
- familiile si gospodariile;
- persoanele cu handicap si cele cu mobilitate redusa;
- copiii intre 1-14 ani;
- proportia persoanelor in varsta;
- amploarea saraciei si a migratiei (interne si internationale);
- profilul socio-economic al localitatii;
- veniturile medii, rata activitatii şi cea a somajului etc.;
- dinamica ajutoarelor sociale;
- amploarea regresiei identitare;
- „cultura saraciei” precaritatea, stresul social etc. (cei care analizeaza saracia
evidentiaza faptul ca „spirala saraciei” da nastere unor fenomene ce afecteaza intreaga
populatie, plecand de la categoriile vulnerabile, fragilizate economic si familial. Este
vorba de sentimentul ca nu mai au cum sa scape se saracie, au impresia ca nu-si pot
controla viata. Unii se opresc asupra pericolului creat de „noua saracie” – saracia care
nu trece in ciuda eforturilor de a-i face fata; mai mult, concentrarea saraciei in zone
urbane amplifica „spirala infernala” a saraciei cu efecte asupra calitatii vietii in
cartier, cu tentatia de a parasi zona sau de a distruge obiecte materiale, simboluri etc.,
fapte care accentueaza si mai mult concentrarea saraciei: pleaca saracii care nu au cu
ce-si plati intretinerea etc. si le iau locul persoane fara acte de identitate, care fura
curent, distrug sistematic bunurile colective din zona etc. );

2
 - securitatea alimentara (oamenii care nu-si pot asigura o alimentatie suficienta si
nutritiva, la preturi rezonabile pentru ei, au sentimentul insecuritatii, traiesc cu teama
„insecuritatii existentiale”);
- accesul la serviciile de proximitate;
- amploarea fenomenelor de absenteism scolar, esec si abandon;
- amploarea analfabetismului;
- starea locuirii si programele de ameliorare a acesteia;
- starea mediului, problema deşeurilor etc.

S-a indătinat convingerea ca prevenirea violentei si intarirea securitatii comunitare se fac

prin dezvoltare comunitara. Cel mai eficient si mai rapid mijloc de a preveni violenta este de a
identifica si a ajuta persoanele care risca sa devina contravenienti sau victime. Modelul prevenirii
violentei prin dezvoltare comunitara este larg promovat in tarile membre UE, dar si in alte tari.
Exigenta primă a acestui model este identificarea cauzelor delincventei, violenta in a familie,
neputinta familiei de a o combate, abuzul de substante psihoactive, indepartarea – desprinderea de
valorile culturii etc. Modelul combaterii / prevenirii violentei prin dezvoltare comunitara cere:
 concertarea partenerilor (non)guvernamentali,
 identificarea solutiilor locale eficiente,
 sensibilizarea si implicarea publica a celor care vor prevenirea violentei etc.
Strategia incepe cu identificarea grupurilor de risc de a fi in contact cu fenomenele de
violenta, delincventa: copiii, femeile, persoanele in varsta, grupurile minoritare, persoanele cu
handicap etc.

Strategiile sunt „manageriate” de Centre Nationale de Prevenire a Violentei care au birouri regionale
si locale. Acestea dispun de „rezerve de cunostinte si savoir-faire-uri” in prevenirea – combaterea
violentei. Ele pun accent pe cercetare si pe metodologia actiunilor de prevenire.

Exista Programe de mobilizare a colectivitatilor care includ:

 activitati de mobilizare a parteneriatelor locale,
 activitati de sustinere publica a eforturilor guvernelor,
 cresterea capacitatilor colectivitatilor de a combate – preveni violenta si delincventa etc.

Exista Fonduri Nationale pentru Prevenirea Delincventei care finanteaza:

3
  cercetari si evaluari ale fenomenului,
 elaborarea de modele de prevenire a violentei,
 programe de prevenire eficienta, programe interdisciplinare viabile si pe termen lung etc.

Cele mai numeroase sunt Programele de Parteneriat intre organisme guvernamentale si

nonguvernamentale, interne si internationale, nationale si locale. Exista preocuparea de a promova
schimbul de informatii, metode, unelte, instrumente eficiente (cum se evalueaza nevoile, cum se
iddentifica problemele, cum se pun in aplicare planurile si programele etc.)

S-a mers mult pe Programele de Interventie ale Intreprinderilor pentru Prevenire Violentei.
Acum se continua astfel de preocupari la nivelul asociatiilor profesionale, la nivelul retelelor
constituite din societati private pentru prevenirea violentei.
Exista si alte programe care au ca tinta prevenirea violentei si delincventei:
- Programul Nutritiei Prenatale,
- Programul National pentru Securitatea Copiilor,
- Programul Actiunii Comunitare pentru Protectia Copiilor,
- Initiativa pentru protectia micii copilării,
- Strategia Ocuparii Tinerilor,
- Programul de Reforma a Justitiei pentru Copii,
- Programe de Combatere a Discriminarii (intre sexe etc.),
- Programe de Combatere a Violentei Domestice,
- Programe de Promovare a Politiei de Proximitate,
- Programe specifice in cazul persoanelor fara adapost, toxicomane etc.