Since 2013 indexed in Societatea Română

de Neuro-Otologie
Societatea Română de Audiologie
și Patologie a Comunicării
Societatea Română
de HPV
Academia
de Știinţe Medicale
Societatea Română
de Foniatrie
EBSCO Academic Search Ultimate &
One Belt, One Road Reference Source

JOURNAL FOR CONTINUING MEDICAL EDUCATION

Year XIII • No. 46 (1) 2020 • DOI: 10.26416/ORL.46.1.2020

ISSUE
THEME
SKULL BASE
SURGERY
AND ENT

PHARYNGO-LARYNGOLOGY
Refluxul faringo-laringian
– entitate clinică nouă?
page 9

CERVICAL PATHOLOGY
Surgical treatment
for hemangiomas of face
and neck in children –
where, when and how?
page 13

OTOLOGY
Miringoplastia
în perforaţiile cvasitotale
ale membranei
timpanice, cu spitalizare
de 24 de ore
page 17
 Journal for continuing medical education

“Honour your master and banish

your bad spirits”
Hans Sachs
(Samii’s Essentials in Neurosurgery)

Dragi colegi, de bază de craniu este deosebit de im- Assoc. Professor

Ne bucurăm să vă avem alături la în-
ceput de an, cu un nou număr al revistei
ORL.ro și cu o nouă ediție a Forumului
ORL.ro, dedicate unei supraspecializări a
otorinolaringologilor și neurochirurgilor
deopotrivă, patologia bazei de craniu
cu originea în sfera ORL.
Ne propunem ca articolele și rezuma-
tele conferinței să vă rețină atenția, pen-
tru că ele reflectă posibilitățile medicinei
românești și internaționale în această
patologie de graniță.
Fără îndoială că stăpânirea rinone-
urochirurgiei și a otoneurochirurgiei
implică pasiune, dedicare și o excelentă
instruire teoretică și practică, dar pen-
tru aceia dintre noi care nu practicăm
aceste supraspecializări, cunoașterea
actualităților din domeniul patologiei
Reclamă ORL 46(1)0101
portantă, în preocuparea noastră de a Mădălina Georgescu
oferi pacienților soluțiile optime, adec- Editor-in-chief
vate fiecăruia dintre ei.
Cu ajutorul colegilor și prietenilor
noștri, am reușit să vă oferim la Forumul
ORL.ro prelegeri deosebite, deopotrivă
ale invitaților români și străini, soluții
terapeutice de vârf și de viitor pentru
patologiile complexe și severe otologice
și rinologice.
Vă așteptăm cu drag, cu primăvara în
suflet, încercând să fim gazde bune și să
vă convingem să ne rămâneți aproape.
Mădălina Georgescu
content Year XIII • No. 46 (1) March 2020

EDITOR-IN-CHIEF
Assoc. Professor Mădălina GEORGESCU
PHARYNGOLOGY DEPUTY EDITOR-IN-CHIEF
Dr. Loredana MITRAN
6 Treatment of peri-implant tissue oral cancer EDITORIAL BOARD
Professor Silviu ALBU, Professor Traian ATAMAN
Sorin Vladimir Ibric-Cioranu, Vlad Petrescu Seceleanu, Vlad Andrei Budu Professor Sorin BASCHIR, Professor Gheorghe COMŞA
Professor Stan COTULBEA, Professor Dumitru CRISTEA
Professor Emil MĂRGINEANU, Professor Dan MÂRŢU
PHARYNGO-LARYNGOLOGY Professor Gheorghe MUHLFAY, Professor Cristian STAN
Assoc. Professor Sebastian COZMA
Assoc. Professor Luminiţa RĂDULESCU
9 Refluxul faringo-laringian – entitate clinică nouă? Assoc. Professor Corneliu ROMANIŢAN
Assoc. Professor Carmen STAN
Silviu Crăc, Alexandra Gheorghe, Alexandru Panfiloiu, Cristian Ioniţă, Assoc. Professor Mihai TUȘALIU
Vlad Andrei Budu SL Adriana NEAGOȘ, SL Raluca Ioana TELEANU
SL Daniel Mihai TELEANU, SL Vlad Andrei BUDU
Dr. Victor Gabriel CLĂTICI, Dr. Irina GHEORGHIU

CERVICAL PATHOLOGY
Dr. Elena CRISTESCU, Dr. Alexandru PASCU, Dr. Daniela SAFTA
Dr. Celesta DRĂGULESCU
Dr. Valentina Ruxandra MOROTI-CONSTANTINESCU
13 Surgical treatment for hemangiomas of face and neck in children – Dr. Arthur WEISMAN, Dr. Cristiana OPREA
ACADEMICIANS
where, when and how? Professor Ion ABABII, Professor Constantin DUMITRACHE
Professor Mircea IFRIM, Professor Constantin POPA
Daniela Vrînceanu, Bogdan Dorobăţ, Mihai Dumitru Professor Victor VOICU
INTERNATIONAL EDITORIAL BOARD

OTOLOGY Professor Patrice TRAN BA HUY (France)

Professor Jeff MULDER (The Netherlands)
Dr. Bernard ARS (Belgium)
17 Miringoplastia, în perforaţiile cvasitotale ale membranei timpanice, PEER REVIEW
Professor Romeo CĂLĂRAŞU
cu spitalizare de 24 de ore Professor Elena IONIŢĂ, Professor Mărioara POENARU
Vasile Ciuchi, Oana-Irina Popa Professor Valerie LUND (France)
Assoc. Professor Mădălina GEORGESCU
Assoc. Professor Payam BEHZADI (Iran)
SL Vlad Andrei BUDU
IMAGISTIC AND ENDOSCOPIC ATLAS Dr. Loredana MITRAN, Dr. Daniela VRÎNCEANU
Dr. Ciprian ENĂCHESCU (France), Dr. Irina GHEORGHIU
21 Artera etmoidală anterioară – implicaţii în chirurgia endoscopică EDITORIAL SECRETARIES
Dr. Anca CIOBOTARIU, Dr. Daniel MIREA
endonazală Dr. Mircea ROMANIŢAN
Vlad Andrei Budu, Silviu Crăc, Alexandra Gheorghe, Ioan Alexandru Bulescu DTP
Ioana BACALU
PROOFREADING
30 FORUM ORL.RO ABSTRACTS Viorica DUMITRENCO, Florentin CRISTIAN
PHOTOPROCESSING
Radu LEONTE

CEO
Simona MELNIC
DEPUTY CEO MULTICHANNEL & EVENTS MANAGER
Lavinia SIMION
EDITORIAL MANAGER
Oana NEACȘU
SALES MANAGER
Mircea TOMESCU
ADMINISTRATIVE MANAGER
Dana STUPARIU
SUBSCRIPTIONS MANAGER
Alina ROȘU
abonamente@medichub.ro

COMPANY ADDRESS:
MEDICHUB MEDIA SRL
Green Gate Office Building, 22 Tudor Vladimirescu Blvd.,
11 Floor, District 5, 050883, Bucharest, Romania
th

Phone: (031) 425.40.40, Fax: (031) 425.40.41

E-mail: redactia@medichub.ro
www.medichub.ro
Reclamă ORL 46(1)0102

Copyright © 2020 MEDICHUB MEDIA, S.R.L.

Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile
publicate aparţin exclusiv MEDICHUB MEDIA, S.R.L.
Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă,
tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor
publicate se face numai cu acordul scris al Editurii.

ISSN 2067-6530
e-ISSN 2502-0374
ISSN-L 2067-6530

Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor

aparţine în întregime autorilor. Persoanele intervievate
răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii
spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.
KS 81 1.1 10/2017/A-E-RO

KARL STORZ – Your Competent

Partner in Training and Continuing
Education

KARL STORZ SE & Co. KG, Dr.-Karl-Storz-Straße 34, 78532 Tuttlingen/Germany

KARL STORZ Endoscopia Romania srl, Str. Prof. Dr. Anton Colorian, nr. 74, Sector 4, Bucuresti/Romania
www.karlstorz.com
 pharyngology

Treatment of peri-implant tissue

oral cancer
Sorin Vladimir
Ibric-Cioranu1,
Vlad Petrescu
Seceleanu2,
Vlad Andrei
Budu3
1. Faculty of Dental Medicine,
“Titu Maiorescu” University,
Bucharest;
Department of Oral
and Maxillofacial Surgery,
“Elias” University Emergency
Hospital, Bucharest
2. Department of Oral
and Maxillofacial Surgery,
“Elias” University
Emergency Hospital,
Bucharest
3. “Prof. Dr. Dorin Hociotă”
Institute of Phono-Audiology
and Functional ENT Surgery,
Bucharest;
“Carol Davila” University
of Medicine and Pharmacy,
Bucharest
Abstract
In the near future, oral and maxillofacial surgeon will
have to deal with an increasing number of squamous cell
car­ci­nomas of the peri-implant tissues, due to the ever
in­crea­sing rate of dental implant therapy in edentulous or
fu­ture edentulous patients. When physicians are diagnosing
the patients in early stages, the differential diagnosis is
some­times difficult to set as the onset of oral carcinoma
can mimic the clinics of perimplantitis. Most of the times,
if they have some sort of distress of their implant mucosa,
the patients will address their dentists, who have a lesser
ex­pe­rience regarding oral cancer. The authors want to
high­light this aggressive pathology, which is not new,
but when it affects the peri-implant tissues, it can cause
false diagnosis. This paper presents the case of a 68-year-
old patient who underwent partial mandible resection
for a perimplant mucosa squamous cell carcinoma.
Keywords: oral implant, peri-implantitis, squamous
carcinoma
Submission date:
7.01.2020 Tratamentul cancerului oral periimplantar
Acceptance date: Suggested citation for this article: Ibric-Cioranu SV, Petrescu Seceleanu V, Budu VA. Treatment of peri-implant tissue oral cancer. ORL.ro. 2020;46(1):6-8.
30.01.2020
Rezumat
Odată cu creșterea accceptării de către populație a tra­ta­
men­telor implanto-protetice, se va remarca o am­pli­fi­care
a in­ci­denţei carcinoamelor scuamoase mucozale peri­im­
plan­tare. În fazele incipiente, diagnosticul creează probleme
de ra­țio­na­ment medical, din cauza cameleonismului
pa­to­lo­giei, care îmbracă aceleași caracteristici ca cele ale
unei banale periim­plan­tite. De asemenea, acești pacienți
sunt monitorizați de medicii stomatologi implantologi,
care sunt mai slab pregătiți în managementul cancerului
oral la pacienții care prezintă lucrări dentare cu suport
im­plan­tar. Dorim să prezentăm această patologie deosebit
de agresivă, grefată pe un țesut de neo­formație, mucoasa
periimplantară, prin expunerea unui caz de carcinom
spinocelular la un pacient de 68 de ani, cu punct de plecare
din ţesuturile mucozale implantar.
Cuvinte-cheie: implant dentar, periimplantită, carcinom
scuamos

Introduction barrier of the implant-alveolus junction. Peri-implantitis

Implant therapy has many advantages for the edentu-
lous patients, one of the most important being the pres-
ervation of dental tissues. Thus, there is an increasing
demand for implant prosthesis in the dental offices. In
the US and Europe, there is an estimate that more than
2.6 million dental implants are performed each year(1).
Oral cancer affects any area of the oral mucosa. It can
be divided in primary tumours, or metastasis (seldom),
with the primary site found in the lungs, the kidneys or
in the breast, and from the surrounding facial regions
(nasal fossa, maxillary sinuses, facial skin). Over 90% of
the total of oral cancer is represented by the squamous
cell subtype, which has an aggressive pattern and can
metastasise rapidly.
The risk factors are, besides the well-known smok-
ing and drinking habits, the genetic anomalies and a
compromised immune system(2). Regarding local fac-
tors, one of the most important is the chronic inflam-
mation. Chronic inflammation can be found in patients
with aggressive parodontosis, as well as those with
peri-implantitis.
A decrease or even lack of keratinized tissue sur-
rounding the dental implants can be a trigger for peri-
implantitis. The keratinized tissue acts as a protective
can lead to bony craters, sometimes extending up to ana-
tomical landmarks such as maxillary sinuses, causing
sinusitis, or inferior alveolar nerve, causing neuralgia.
Initially, there were scarce reports regarding the onset
of oral carcinomas in peri-implants tissues, less than
0.01 per million patients per year(3). In the last years,
there has been a higher percentage of papers addressing
this issue. A hypothesis could be that bone and tissue
destruction caused by peri-implantitis, as well as the
chronic inflammation can be a trigger for the activation
of cancer cells(4).
Most of the times, during the current management of
peri-implantitis, the dentist performs a curettage of the
necrotic and granular tissue found in bone geode, in the
peri-implant alveolus. The tissues are not currently sent
to a pathological exam, thus sometimes early forms of
oral cancer can be missed by the physicians.
Case study
A 68-year-old patient was admitted to our depart-
ment, complaining of recurrent pain in the mandible
right area during eating. The patient was on hyperten-
sive treatment and stated that he had been admitted to
a maxillofacial department, approximately two years

6 ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

 Figure 1. Perimplant mucosa causing a verrucous
tumour mass
before, for the same condition. He had been diagnosed
with gingival hyperplasia due to implant prosthesis.
After some conservative treatment that included local
debridement and antibiotics, a biopsy was performed
which confirmed the inflammatory response.
At admittance, there was a large verrucous and veg-
etant mass at the level of 46 and 47 (implant pillars for
a bar supported overdenture). The tumour was cover-
ing the bucal and also the lingual walls of the alveolus.
Figure 3. Tumour removal en bloc with mandible
alveolar bone and implants
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Figure 2. Panoramic X-ray showing bone loss around
lower right first molar implant
On palpation, it was tender and it bled. Another biopsy
under local anaesthesia was conducted which set the
diagnosis of invasive carcinoma.
On CT examination along with panoramic digital RX,
the bone involvement was minimal and it only seemed
to involve the medial implant. That type of defect could
have been a consequence of an older peri-implantitis.
There weren’t any other discrepancies in the floor of the
mouth; there was no cervical node involvement.
Figure 4. Intraoral view of the remaining defect and
postoperative panoramic X-ray
7
pharyngology
Under general anaesthesia, a surgical resection was
performed en bloc with marginal mandible ostectomy.
The soft tissue defect was reconstructed with a cheek
advancing flap. The pathological examination along with
immunochemistry tests revealed the total resection of
a keratinized invasive squamous cell carcinoma, well
differentiated, T2N0MxG1.
The recovery was good, and the patient was scheduled
for regular check-ups.
Discussion
Implant prosthetic treatment is a modern therapy for
the reconstruction of edentulous ridges. With the use of
implant driven prosthesis, oncologic patients who un-
derwent bone resection can have a better quality of life.
In patients with a history of neoplasia versus cancer-
free groups, there is a higher incidence of oral cancer,
as they are screened frequently at local check-ups. Oral
cancer can be detected in early stages and mucosal dys-
plasia can be treated adequately.
A rather more difficult diagnosis is seen in previously
cancer-free individuals, which exhibit signs of peri-im-
plantitis. In these patients, early signs of cancer can
mimic chronic inflammation. As to further impeach
physicians, oral cancer seems to present more often as
a primary tumour (70%) rather than metastatic(5).
Regarding age groups, it seems that older adults
(above 65-70 years old) are more likely to develop squa-
mous carcinoma in peri-implant tissues. The mandible
is more prone to oncologic cell proliferation than the
upper jaw(5).
The clinical signs are very similar to peri-implantitis:
gingival hyperplasia, bony craters around implants, lo-
cal pain and bleeding on probing. It is usually found in
older implants, but that is also where peri-implantitis
is more likely to appear.
The treatment of peri-implant carcinoma is the same
as for any other type of oral cancers. The surgical resec-
tion with adequate oncologic safety margins is very im-
portant to ensure a good prognosis. The bone resection
is dependent on tumour extent to the alveolar bone, as
1. https://apnews.com/Business%2520Wire/
References
b669b116a9a645bc845df0b2a4544e5e, accesat 27.01.2019
2. Prakash O, Gill J, Farr G. Immune disorders and susceptibility to neoplasms.
Ochsner J. 2002; 4(2):107–111.
3. Bhatavadekar NB. Squamous cell carcinoma in association with dental
implants: an assessment of previously hypothesized carcinogenic
mechanisms and a case reports. J Oral Implantol. 2012; 38:792–8.
4. Piemonte E, Lazos J, Belardinelli P, Secchi D, Brunotto M, Lanfranchi-Tizeira
H. Oral cancer associated with chronic mechanical irritation of the oral
mucosa. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2018; 23(2):e151–e160.
5. Rodríguez Caballero A, Romero Ruiz MM, Serrera Figallo MA, Gutiérrez Pérez
JL, Torres Lagares D. The relationship between oral squamous cell carcinoma
8 ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
it can be marginal or segmental ostectomy. Depending
on tumour histological type, depth and extent, and
also on clinical and CT signs of node involvement, a
radical, selective or modified type of neck dissection
is associated.
In the last years, there have been numerous reports
highlighting the relationship between oral cancer and
oral biofilm. Porphyromonas and Fusobacterium(6) have
been found to be involved in cancer genesis through
special receptors. Unlike dental surfaces, implants
cannot be thoroughly decontaminated due to their
special surface treatment and acid engraving (that
favours osteointegration), but once exposed the oral
cavity, it allows to be colonized by an aggressive bio-
film which in turn can cause dysplastic mucosal tissue
transformation.
The chronic persistent inflammation is considered
to be a trigger in malignancy development, as there is
a high secretion of cytokines, interleukins and growth
factors in the inflammation process. The growth factors
play a major part in the reduction of cell apoptosis and
can lead to the onset of DNA mutations(7).
The bone invasion in oral cancer is more likely to
be found along the implant-alveolus junction(8). In this
micrometric space, there is usually a process of bioac-
ceptation of the implant rather than bone integration,
and this creates a path of least resistance.
Conclusions
The best method to diagnose an early-stage peri-im-
plant squamous cancer remains incision biopsy, followed
by pathological and immunochemistry examinations.
There is no biomarker available on the market that has
a high specificity and sensitivity for oral cancer. The
treatment should include surgical resection en bloc with
the underlying bony bed and dental implants. When the
patient is disease-free, he can benefit from another oral
dental prosthesis. n
Conflicts of interests: The authors declare no
conflict of interests.
and dental implants: a literature review. J Oral Science Rehabilitation. 2018
Dec; 4(4):36–4.
6. Gallimidi AB, Fischman S, Revach B, et al. Periodontal pathogens Porphyro­
mo­n as gingivalis and Fusobacterium nucleatum promote tumorprogression
in an oral-specific chemical carcinogenesis model. Oncotarget. 2015;
6:22613–23.
7. Maiuri AR, O’Hagan HM. Interplay between inflammation and epigenetic
changes in cancer. Prog Mol Biol Trabsl Sci. 2016; 144:69–117.
8. Schache A, Thavaraj S, Kalavrezos N. Osseointegrated implants: a potential
route of entry for squamous cell carcinoma of the mandible. Br J Oral
Maxillofac Surg. 2008; 46:397–399.
pharyngo-laryngology
Refluxul faringo-laringian –
entitate clinică nouă?
Abstract
In the past, pharyngolaryngeal reflux was considered a
com­pli­cation of the gastroesophageal reflux disease. The
gas­tro­esophageal reflux disease is a clinical entity be­long­
ing to gastroenterology and it represents all the symp­
toms due to reflux of the gastric content in the eso­pha­gus,
whether or not accompanied by lesions of the eso­pha­geal
mu­co­sa, being diagnosed and managed by the gastro­
en­te­ro­logist. The pharyngolaryngeal reflux, known in
the specialty literature as „the silent reflux“, is considered
a distinct clinical entity, diagnosed and managed by the
oto­la­ryn­go­lo­gist due to its specific symptoms caused by the
as­cen­sion of the gastric content to the pharyngolaryngeal
level, causing laryngeal mucosal lesions. The authors
are focusing on establishing a diagnosis and treatment
al­go­rithm for pharyngolaryngeal reflux, reviewing the
sym­p­to­ma­to­logy and the impact of this pathology on the
nor­mal anatomy and physiology of vocal tract structures,
spe­ci­fi­cally on the differences between pharyngolaryngeal
reflux and gastroesophageal reflux disease (GERD).
Keywords: pharyngolaryngeal reflux, GERD, disphonia
Submission date:
5.01.2020 Pharyngolaryngeal reflux – a new clinical entity?
Acceptance date: Suggested citation for this article: Crăc S, Gheorghe A, Panfiloiu A, Ioniță C, Budu V. Pharyngolaryngeal reflux – a new clinical entity? ORL.ro. 2020;46(1):9-12.
27.01.2020
Refluxul faringo-laringian (RFL) reprezintă tota-
litatea proceselor inflamatorii de la nivelul mucoasei
faringiene, laringiene și a altor organe respiratorii
asociate, produse de progresia retrogradă, extraeso-
fagiană, a conținutului gastric acido-peptic. Boala de
reflux gastroesofagian (BRGE) nu este singura cauză
a RFL, acesta fiind considerat a fi o entitate clinică
nouă, conform unor date recente din literatura de
specialitate (1). Este un sindrom multifactorial, cu o
prezentare clinică vastă, cu potențial evolutiv către
diverse complicații, astfel că necesită, în majoritatea
cazurilor, abord multidisciplinar.
Studiile epidemiologice relevă că refluxul faringo-
laringian are o prevalență extrem de crescută, fiind
unul din principalele motive de prezentare la medicul
de familie sau la otorinolaringolog, numărul acestora
crescând cu peste 500% în ultimii 20 de ani(2). Conform
lui El-Serag, prevalența patologiilor de reflux a crescut
cu 4% în fiecare an, începând cu 1976(3). Mai mult decât
atât, se estimează că în prezent mai mult de 50% din
pacienții cu disfonie persistentă suferă de RFL(4).
Mucoasa esofagiană, mai ales în porțiunea esofa-
giană distală, prezintă mecanisme proprii de apărare
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Rezumat Silviu Crăc1,
Alexandra
În trecut, refluxul faringo-laringian (RFL) era considerat o Gheorghe1,
complicație a refluxului gastroesofagian. Refluxul gas­tro­eso­
fa­gian este o entitate clinică ce aparține gastroenterologiei Alexandru
și reprezintă totalitatea simptomelor datorate refluxului Panfiloiu3,
con­ți­nutului gastric la nivelul esofagului, însoțit sau nu de Cristian Ioniță1,
le­ziuni ale mucoasei esofagiene, fiind diagnosticat și tratat Vlad Andrei
de către medicul gastroenterolog. Refluxul faringo-laringian, Budu1,2
cu­nos­cut în literatura de specialitate ca „the silent reflux”,
1. IFACF ORL
este considerat o entitate clinică distinctă, diagnosticată și „Prof. Dr. Dorin Hociotă”,
tra­ta­tă ca atare de către medicul otorinolaringolog datorită București
simp­to­ma­to­logiei sale specifice cauzate de ascensionarea 2. UMF „Carol Davila“,
su­cu­lui gastric la nivel faringo-laringian, care produce leziuni București
ale mucoasei laringiene. Autorii își propun trecerea în revistă 3. Clinica Medicover,
a simptomatologiei refluxului faringo-laringian, stabilirea București
unui algoritm de diagnostic și tratament, dar și a impactului
aces­tei patologii asupra anatomiei și fiziologiei normale a
struc­tu­ri­lor tractului vocal, insistând asupra di­fe­ren­țe­lor dintre
refluxul faringo-laringian (RFL) și boala de reflux gas­tro­eso­fa­
gian (BRGE).
Cuvinte-cheie: reflux faringo-laringian, BRGE, disfonie
antiacidă (peristaltismul și clearance-ul esofagian, sa-
liva, gravitația, secreția bicarbonatului), permițându-i
astfel să rămână intactă în urma unor episoade fiziolo-
gice, repetate, de reflux. Mucoasa faringiană și larin-
giană nu posedă astfel de mecanisme de apărare anti-
reflux, astfel că la acest nivel, în urma contactului cu
conținutul gastric acido-peptic, apar leziuni epiteliale,
disfuncție biliară, inflamație și alterarea senzitivității.
Studii experimentale au demonstrat că mucoasa eso-
fagiană poate rămâne intactă, fără apariția leziunilor,
în urma a aproximativ 50 de episoade de reflux în de-
cursul unei zile, pe când la nivelul tractului faringo-
laringian sunt suficiente doar trei astfel de episoade pe
parcursul unei săptămâni pentru a determina apariția
leziunilor(5). La nivel esofagian, leziunile celulare apar
la valori ale pH-ului <4, spre deosebire de tractul farin-
go-laringian, unde leziunile apar la valori ale pH-ului
mai mari și la expuneri foarte scurte. Din acest motiv,
tratamentul pentru RFL trebuie să fie mai agresiv și
cu durată mai mare decât tratamentul pentru BRGE(6).
BRGE și RFL sunt considerate a fi patologii dis-
tincte, diferite din punct de vedere simptomatologic
și fiziopatologic – BRGE este cauzată de disfuncția
9
pharyngo-laryngology
Figura 1. Edem aritenoidian bilateral post-RFL
sfincterului esofagian inferior și de depășirea bari-
erelor fiziologice antireflux, iar RFL este cauzat de
disfuncția sfincterului esofagian superior și de pep-
sina reactivată.
Pacienții cu BRGE prezintă episoade de reflux,
îndeosebi nocturne, în timp ce la pacienții cu RFL
cele mai frecvente episoade de reflux sunt diurne,
în ortostatism. Un aspect destul de important ar fi
că pacienții cu esofagită de reflux severă pot să nu
sufere de RFL, dar și viceversa, pacienții cu RFL sever
pot să nu asocieze și BRGE. Datele din literatura de
specialitate arată că RFL nu este o complicație sau un
stadiu avansat al BRGE. Totuși, aproximativ o treime
din pacienții cu RFL suferă și de BRGE(7).
Aciditatea gastrică nu este singura cauză a RFL, în
procesul fiziopatologic fiind implicate și sărurile bilia-
re, și enzimele pancreatice prin efectul lor proteolitic.
Conținutul gastric acido-peptic produce modificări
faringo-laringiene prin contact direct cu mucoasa de
la acest nivel, dar și indirect, prin iritarea esofagu-
lui distal, cauzând un reflex vagal, ce produce tuse
cronică și hemaj laringian, cu afectare secundară a
mucoasei laringiene.
Principalii factori de risc implicați în apariția RFL
sunt: etilismul și tabagismul cronic, obezitatea, seden-
tarismul, clinostatismul postprandial precoce, regimul
alimentar dezechilibrat și dezordonat.
Întrucât simptomatologia tipică de RFL este uneori
nespecifică și similară celei din alte patologii precum
IACRS, alergii, etilismul și tabagismul cronic, ingestia
substanțelor chimice iritante și patologia tumorală
laringiană, este deosebit de important să avem un al-
goritm de diagnostic și tratament pentru această pato-
logie. În acest caz se impune o anamneză minuțioasă,
necesară realizării unui diagnostic diferențial corect
și stabilirii conduitei terapeutice optime.
RFL afectează activitatea laringiană, conducând la
hiperfuncție vocală. Hiperemia și edemul mucoasei
corzilor vocale, rezultat al iritației chimice produse de
conținutul gastric acido-peptic, determină activitate
10
anormală laringiană și a mușchilor vocali din cauza
hipertrofiei corzilor vocale şi a edemului aritenoidian
reacţional (figura 1).
Această disfuncție laringiană este principala ca-
uză a simptomatologiei laringiene persistente – he-
majul laringian și tusea cronică persistentă. Potrivit
unui studiu realizat de Koufman pe un lot de 899
de pacienți, hemajul laringian a fost prezent la 87%
din pacienții cu RFL versus 3% în cazul pacienților
cu BRGE, iar pirozisul și durerea retrosternală erau
prezente la 20% din pacienții cu RFL și la 83% din
pacienții cu BRGE(8).
Cel mai frecvent întâlnite simptome ale RFL sunt
hemajul laringian (98%), tusea cronică persistentă
(97%), globus faringeus (95%) și disfonia (95%). Disfo-
nia, foarte des întâlnită, este caracterizată ca fiind
matinală, cu perioadă prelungită de warm-up vocal
și cu îmbunătățirea progresivă a calității acesteia pe
parcursul zilei. Cunoscut în literatura de specialitate
ca „the silent reflux”, din cauza absenței, în majori-
tatea cazurilor, a simptomatologiei tipice de reflux –
pirozis și durere retrosternală –, RFL rămâne deseori
nediagnosticat și netratat corespunzator.
Belafsky a elaborat un chestionar, Reflux Symp-
tom Index, bazat pe subiectivismul pacienților asu-
pra severității simptomatologiei faringo-laringiene:
disfonie, hemaj laringian, tuse seacă iritativă, globus
faringeus, mucus excesiv etc. Fiecare simptom este
cuantificat pe o scară de la 0 (nicio problemă) până la
5 (problemă severă), cu un scor maxim de 45. Un scor
RSI>13 este sugestiv pentru RFL (tabelul 1).
În cazul disfoniei persistente, standardul de aur
privind metoda de diagnostic este endoscopia larin-
giană sau fibroscopia rinofaringo-laringiană. Cel mai
frecvent întâlnite semne clinice, obiectivate endosco-
pic, sunt reprezentate de edemul și eritemul mucoa-
sei laringiene, îndeosebi posterior, interaritenoidian
(figura 2).
În scopul facilizării diagnoscticului RFL, Belafsky
a elaborat Reflux Finding Score (RFS), bazat pe obiec-
tivarea videoendoscopică a modificărilor laringiene:
edem suglotic, obliterare ventriculară, edem laringi-
an difuz, edemul corzilor vocale, pahidermia inter­
ari­tenoidiană, țesut de granulație la nivelul corzilor
vocale, hipertrofia mucoasei endolaringiene, secreții
endolaringiene dense. Scorul variază între 0 și 26,
iar un RFS >7 are o valoare de predictibilitate de 95%
pentru RFL (tabelul 2).
Ca metode de diagnostic paraclinic al RFL amintim
pH-metria și impedansmetria intraluminală, superi-
oară pH-metriei deoarece evidențiază și episoadele de
reflux non-acid și gazos, manometria și testul pentru
evidențierea pepsinei în salivă.
În lipsa unui diagnostic corect și a instituirii unui
tratament medicamentos adecvat, RFL poate evolua
către diverse complicații, precum laringită cronică,
laringospasm, stenoză subglotică, sindrom de apnee
în somn, bronșectazii, rinită sau rinosinuzită cronică,
putând crește riscul apariției cancerului laringian.
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
 Tabelul 1 Reflux Symptom Index, după Belafsky et al.(9)
0 = nici o problemă
În ce măsură vă afectează următoarele simptome?
5 = problemă majoră

1. Disfonie sau modificări vocale 0 1 2 3 4 5

2. Hemaj laringian 0 1 2 3 4 5

3. Mucus excesiv cu rinoree posterioară 0 1 2 3 4 5

4. Dificultate la înghițirea solidelor, lichidelor sau a pastilelor 0 1 2 3 4 5

5. Tuse postprandială sau în clinostatism 0 1 2 3 4 5

6. Dificultate respiratorie sau senzație de înecare 0 1 2 3 4 5

7. Tuse iritativă 0 1 2 3 4 5

8. Senzație de corp străin faringo-laringian 0 1 2 3 4 5

9. Arsură, indigestie, durere retrosternală, reflux 0 1 2 3 4 5

TOTAL RSI >13 => RFL

Tratamentul RFL este multimodal, iar modificările H2 seara (înainte de culcare) pentru o perioadă de
simple și eficiente ale stilului de viață sunt esențiale minimum 3 luni.
pentru controlul simptomatologiei și, totodată, un Spre deosebire de BRGE, răspunsul pacienților cu
adjuvant al tratamentului medicamentos. RFL este RFL la tratamentul cu IPP este diferit, în mare parte
o boală cronică, intermitentă, iar din această cauză, din cauza faptului că pacienții cu RFL necesită un
chiar dacă pacientul este simptomatic sau asimptoma- tratament mai agresiv și pentru o perioadă mai înde-
tic, sau dacă tratamentul medical a fost sau nu institu- lungată. Totuși, majoritatea pacienților prezintă ame-
it, modificările stilului de viață trebuie să reprezinte liorări ale simptomatologiei după 3 luni de tratament,
primul pas terapeutic și să persiste până la final. iar rezoluția simptomelor și a semnelor laringiene
Tratamentul igieno-dietetic presupune scăderea durează în general aproximativ 6 luni(11).
ponderală, cu atingerea și menținerea unui IMC op-
tim, evitarea clinostatismului precoce postprandial,
scăderea cantității alimentelor ingerate, renunțarea
la fumat și la consumul de alcool, precum și evitarea
anumitor medicamente sau alimente.
Tratamentul igieno-dietetic este, totodată, un
factor determinant al răspunsului la tratamentul
medicamentos.
Tratamentul medicamentos este mai degrabă unul
empiric și constă în asocierea unui inhibitor de pompă
de protoni (IPP; omeprazol, pantoprazol, esomepra-
zol) cu antiacide, fiind considerat totodată și o metodă
de diagnostic.
Studii clinice au demonstrat o îmbunătățire semni-
ficativă a calității vieții pacienților la o doză dublă de
IPP pentru o perioadă de 4 luni. Bove et al. afirmă că
tratamentul maximal pentru RFL constă în adminis-
trarea unei doze duble de IPP înaintea micului dejun și
administrarea unei doze de antagonist al receptorilor Figura 2. Pahidermie interaritenoidiană

ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

11
pharyngo-laryngology

Tabelul 2 Reflux Finding Score, după Belafsky et al.(10)

0 = absent
Edem subglotic
2 = prezent
0 = absentă
Obliterare ventriculară 2 = parțială
4 = completă
0 = absentă
Hiperemie 2 = doar la nivel aritenoidian
4 = difuză
0 = absent
1 = ușor
Edemul corzilor vocale 2 = moderat
3 = sever
4 = polipoid
0 = absent
1 = ușor
Edem laringian difuz 2 = moderat
3 = sever
4 = obstrucție
0 = absentă
1 = ușoară
Hipertrofia comisurii posterioare 2 = moderată
3 = severă
4 = obstrucție
0 = absent
Granulomul de coardă vocală/țesut de granulație
2 = prezent
0 = absente
Secreții endolaringiene dense
2 = prezente
TOTAL RFS >7 => RFL

Concluzii faringeus și de disfonie evolutivă, iar aspectul endo-

RFL nu trebuie confundat cu BRGE, cele două scopic este caracteristic.
entități clinice fiind distincte din punct de vedere Terapia în cazul refluxului faringo-laringian este
fiziopatologic, simptomatologic și terapeutic. multimodală și constă în tratament igieno-dietetic și
RFL reprezintă o patologie foarte frecventă, dar de medicamentos (IPP + antiacide) pentru o perioadă de
cele mai multe ori subdiagnosticată clinic, din cauza minimum 3 luni, mai agresiv și cu o durată mai mare
lipsei unui algoritm de diagnostic şi a dificultăţilor comparativ cu tratamentul BRGE. n
de diferenţiere simptomatologică.
Simptomatologia tipică a RFL este reprezentată Conflicts of interests: The authors declare no
de hemaj laringian, tuse cronică persistentă, globus conflict of interests.

1. Ford CN. Evaluation and management of laryngopharyngeal reflux. JAMA. 7. De Bortoli N, Nacci A, Savarino E, Martinucci I, Bellini M, Fattori B, et al. How
Bibliografie

2005;294:1534-1540. many cases of laryngopharyngeal reflux suspected by laryngoscopy are

2. Abou-Ismail A, Vaezi MF. Evaluation of patients with suspected laryngopharyngeal
reflux: a practical approach. Curr Gastroenterol Rep. 2011;13:213-8.
3. El-Serag HB. Time trends of gastroesophageal reflux disease: a systematic review.
Clin Gastroenterol Hepatol. 2007;5:17-26.
4. Altman KW, Stephens RM, Lyttle CS, Weiss KB. Changing impact of
gastroesophageal reflux in medical and otolaryngology practice. Laryngoscope.
2005;115:1145-1153.
5. Fraser AG. Review article: gastro-oesophageal reflux and laryngeal symptoms.
Aliment Pharmacol Ther. 1994;8:265-272.
6. Johnston N, Knight J, Dettmar PW, Lively MO, Koufman J. Pepsin and carbonic
anhydrase isoenzyme III as diagnostic markers for laryngopharyngeal reflux
disease. Laryngoscope. 2004;114:2129-2134.
gastroesophageal reflux disease-related? World J Gastroenterol. 2012; 18, pp. 4363-
4370.
8. Koufman JA, Aviv JE, Casiano RR, Shaw GY. Laryngopharyngeal reflux: position
statement of the Committee on Speech, Voice, and Swallowing Disorders of the
American Academy of Otolaryngology – Head and Neck Surgery. Otolaryngol Head
Neck Surg. 2002; 127, pp. 32-35.
9. Belafsky PC, Postma GN, Koufman JA. Validity and reliability of the reflux symptom
index (RSI). J Voice. 2002;16:274-277.
10. Belafsky PC, Postma GN, Koufman JA. The validity and reliability of the reflux finding
score (RFS). Laryngoscope. 2001;111:1313-1317.
11. Bove MJ, Rosen C. Diagnosis and management of laryngopharyngeal reflux disease.
Curr Opin Otolaryngol Head Neck Surg. 2006;14:116-123.

12 ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

cervical pathology
Surgical treatment
for hemangiomas
of face and neck in children –
where, when and how?
Abstract
Introduction. Hemangiomas are among the most
common benign tumors in children, with an incidence of
2-3% in newborns and up to 10% in the first year of life.
The pathology at the level of head and neck accounts for
60% of the total number of cases with hemangiomas.
In pediatric cases, most of them resolve spontaneously.
Therefore, the the­ra­peutic modalities should be applied
in cases with an im­por­tant esthetic deficit, with
functional disturbances or with recurring bleeding. In
children, the treatment should be preemptive in nature
and requires the parents’ in­formed consent. Materials
and method. We describe the case of a 9-year-old girl
with hemangioma at the level of the right nasogenial
groove. We applied our current al­go­rithm for diagnosis
and treatment and we performed the oral radical
ablation of the hemangioma. Discussion. In pediatric
cases, many of them have a spontaneous re­so­lu­tion. The
indication for undergoing a treatment mo­da­li­t y derives
from major esthetic impact, functional dis­tur­bances or
recurrent bleeding. Conclusions. The children with face
and neck hemangiomas require a personalized ap­proach
tailored in a complex team meeting. Selective em­bo­
li­za­tion should be performed in selected cases before
sur­gi­cal ablation by a trained interdisciplinary team.
Keywords: hemangioma, children, surgery
Submission date:
6.01.2020 Tratamentul chirurgical al hemangioamelor cervico-faciale la copil –
Acceptance date:
29.01.2020 unde, când și cum?
Suggested citation for this article: Vrînceanu D, Dorobăţ B, Dumitru M. Surgical treatment for hemangiomas of face and neck in children – where, when and how?
ORL.ro. 2020;46(1):13-16.
Introduction
Hemangiomas are some of the most common be-
nign tumors in pediatric population, with an incidence
of 3% at birth and reaching 10% till the age of 1 year
old(1). Head and neck location represents 60% of the
cases with hemangioma. There is a general female pre-
dominance(2). During their evolution, it is described a
proliferative stage of up to 18 months followed by an
involution stage with color change to wine-like red(3).
Thus, 50% of the head and neck hemangiomas resolve
by the age of 5, and up to 70% by the age of 7(4). Their
etiology is still debatable. There is some association
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Rezumat Daniela
Vrînceanu1,
Introducere. Hemangioamele sunt cele mai întâlnite tu­ Bogdan
mori benigne ale copilului, având o incidență de 2-3% la
nou-născut și ajungând până la 10% în apropierea vârstei Dorobăţ2,
de 1 an. Lo­ca­li­za­rea la cap și gât reprezintă 60% dintre toate Mihai Dumitru1,3
ca­zu­ri­le de he­man­gioa­me. Indicația terapeutică în cazul 1. ENT Department,
he­man­gioa­me­­lor la copil trebuie să țină cont de faptul Bucharest University
Emergency Hospital
că cele mai mul­te re­gre­sea­ză spontan. Astfel, indicație
terapeutică vor avea he­man­gioa­me­le cu impact estetic 2. Interventional Radiology
Department,
semnificativ, cele care induc tul­bu­rări func­țio­nale sau cele Bucharest University
cu sângerări recurente. Tra­ta­men­­tul he­­man­gioamelor la Emergency Hospital
copil este considerat preventiv și ne­­ce­si­tă con­sim­ță­mân­tul 3. “Carol Davila” University
informat al părinților. Materiale și me­to­d ă. Pre­zen­tăm of Medicine and Pharmacy,
Bucharest
cazul clinic al unei fetițe de 9 ani, cu un he­man­giom al
regiunii geniene drepte, la care s-a practicat abla­ție ra­di­ Corresponding author:
Daniela Vrînceanu
ca­lă prin abord oral. Prezentăm algoritmul de di­ag­­nos­tic E-mail: vrinceanudana@
și tratament. Discuție. Cele mai multe cazuri pediatrice yahoo.com
au o rezoluţie spontană. Indicaţia de tratament se impune
în cazul unui impact estetic semnificativ, al tulburărilor
funcţionale şi al sângerărilor recurente. Concluzii. În he­
man­gioa­mele cervico-faciale la copil, protocolul terapeutic
tre­bu­ie individualizat. Discutarea acestui protocol trebuie
fă­cu­tă într-o echipă mixtă și antrenată în această patologie.
Em­bo­li­za­rea selectivă se poate face doar preoperatoriu, în
cazuri selec­ționate.
Cuvinte-cheie: hemangiom, copil, chirurgie
with older age of the parents, high blood pressure
during pregnancy, and increased weight at birth(5).
Since 1982, Mulliken and Glowacki have classi-
fied vascular anomalies at birth in hemangiomas and
vascular malformations(3). Hemangiomas represent,
from a histological point of view, a proliferation of
endothelial cells leading to formation of small vascu-
lar tumors with capillaries, venules and small vein.
Given the type of vessels proliferating inside, the he-
mangiomas can be cavernous or capillary (1-3). Cutane-
ous hemangiomas may be superficial (inside papillary
dermal layer), deep (inside reticular dermal layer or
13
cervical pathology
Figure 1. Clinical aspect of right genial mass
subcutaneous tissue) or mixt. This staging can be also
applied to hemangiomas at the level of the mucosa.
Furthermore, their clinical evolution undergoes three
steps: proliferation in the first year, involution up to
5 years, and involuted up to 10 years(1,2,4).
The current principles of diagnosis in hemangiomas
begin with thorough ENT clinical exam, searching for
pulsations and murmurs implying the evolution of
an arteriovenous malformation. Flexible endoscopy
searches for associated oral and pharyngeal pathology.
Figure 2. Presence of the tumor at the level of right oral
mucosa under light external pressure
14
Doppler ultrasound is a noninvasive imaging modality
for clinical monitoring. The gold standard is repre-
sented by cervical and cerebral MRI. Hemangiomas
show a T1 hypo signal and T2 hyper signal along with
contrast media uptake(5). Bilateral carotid angiography
permits selective embolization before surgery in order
to diminish bleeding. Hemangiomas without a surgi-
cal indication should not be embolized and benefit
only from Doppler ultrasound and MRI follow-up. Se-
lective embolization should be reserved only to those
cases with active bleeding.
The differential diagnosis of hemangiomas focuses
on solid tumors or other vascular tumors like lym-
phangiomas or arteriovenous malformations. The
latter represent a direct connection between frail
arteries and veins with the absence of capillaries
and high-pressure blood passing between these two
territories(4).
While facing such a case, the ENT surgeon should
take into consideration the fact that many of the he-
mangiomas disappear spontaneously. The treatment
modalities should be applied in those cases with in-
creased esthetic impact, functional disturbances and
recurrent bleeding. In children, the surgical removal
is considered preemptive and requires parents’ or legal
guardians’ informed consent(4).
Clinical case presentation
We encountered the case of a 9-year-old girl with a
right genial tumor with debut two years before, pain-
less but with increased dimensions during effort or
mastication (Figure 1). The clinical exam revealed a soft
mass, without pulsations and protruding through oral
mucosa while pressing on the genial grove (Figure 2).
Cerebral MRI with contrast described a soft tissue
mass in the right genial region with T1 hypo signal and
T2 hyper signal (Figure 3). Doppler ultrasound both of
Figure 3. MRI revealing the extent of the right genial
tumor with T1 isosignal and T2 hyper signal
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
 Figure 4. Doppler
ultrasound of the soft
tissues ena­bling the
analysis of the contact
between the mass
and facial vessels and
masseter muscle

Figure 5. Bilateral
carotid angiography
followed by selective
embolization of the
right internal maxillary
artery with gel foam

Figure 6. Transoral surgical approach with radical ablation of the mass

ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

15
cervical pathology
facial soft tissues enabled further study of the relations
between facial vessels and masseter muscle (Figure 4).
Before surgery, we performed bilateral carotid angio­
graphy and selective embolization of the right internal
maxillary artery with gel foam (Figure 5). Surgery was
performed transoral under general anesthesia (Figure
6). Surgical healing was uneventful, with complete re-
moval of sutures at 10 days (Figure 7). The pathology
result concluded to a cavernous hemangioma.
Discussion
We still lack a clear recipe for approaching heman-
giomas. Every case requires a personal and sequential
therapy protocol. One of the most recent is the Treat-
ment Guideline for Hemangiomas and Vascular Malfor-
mations of the Head and Neck (Head and Neck 2010)(4).
The available treatment principles range from
watchful waiting to laser therapy, medicine therapy
(topical steroids, betablockers), sclerotherapy, radio-
therapy, or cryosurgery. Classic open surgery is not the
first line of treatment(6-14).
Surgery is indicated in cases with hemangiomas at
the tip of the nose and on the lips which are not re-
sponding to other treatment modalities, upper eye lid
hemangiomas with visual impairment, esthetic im-
pact of hemangiomas of the forehead and scalp, and
in cases with recurrent bleeding episodes(4,8). Further
desk reference should be sought in the Guidelines of
Care for Hemangiomas of Infancy (American Academy
of Dermatology)(15). Unfortunately, in cases affecting
the oral or pharyngeal mucosa, the guidelines require
further data.
The general practitioner should refer such cases to
dermatologists, pediatricians, plastic surgeons, OMF
1. Jacobs AH, Walton RG. The incidence of birthmarks in the neonate. Pediatrics.
References
1976; 58:218–222.
2. Waner M, Suen JY. Management of congenital vascular lesions of the head and
neck. Oncology. 1995; 9:989–994. 997.
3. Finn MC, Glowacki J, Mulliken JB. Congenital vascular lesions: clinical application
of a new classification. J Pediatr Surg. 1983; 18:894–900.
4. Zheng JW, Zhou Q, Yang XJ, Wang YA, Fan XD, Zhou GY, Zhang ZY, Suen JY.
Treatment guideline for hemangiomas and vascular malformations of the head
and neck. Head Neck. 2010; 32:1088–1098.
5. van Rijswijk CS, van der Linden E, van der Woude HJ, van Baalen JM, Bloem JL.
Value of dynamic contrast-enhanced MR imaging in diagnosing and classifying
peripheral vascular malformations. Am J Roentgenol. 2002; 178:1181–1187.
6. Guidelines of care for cryosurgery. American Academy of Dermatology
Committee on Guidelines of Care. J Am Acad Dermatol. 1994; 31:648–653.
7. Al Buainian H, Verhaeghe E, Dierckxsens L, Naeyaert JM. Early treatment of
hemangiomas with lasers. A review. Dermatology. 2003; 206:370–373.
8. Frieden IJ, Haggstrom AN, Drolet BA, Mancini AJ, Friedlander SF, Boon
L, Chamlin SL, Baselga E, Garzon MC, Nopper AJ, Siegel DH, Mathes EW,
Goddard DS, Bischoff J, North PE, Esterly NB. Infantile hemangiomas: current
knowledge, future directions. Proceedings of a research workshop on infantile
16
Figure 7. Clinical result 10 days after surgery
surgeons, or ENT surgeons. Ideally, such cases should
benefit from the input of an interdisciplinary team
reuniting also imaging specialists and interventional
radiologists. The experience gathered with each case
improves the outcome of the next child with heman-
gioma of face and neck.
Conclusions
Regarding pediatric cases with hemangiomas at the
level of face and neck, the therapy protocol should be
custom tailored. All the steps should be approved by a
complex team trained to approach such complex cases.
Selective embolization should be performed only be-
fore surgery and in other instances postponed. All the
necessary arguments to support surgical decision and
close cooperation with the parents and their informed
consent are necessary. n
Conflicts of interests: The authors declare no
conflict of interests.
hemangiomas, April 7-9, 2005, Bethesda, Maryland, USA. Pediatr Dermatol. 2005;
22:383–406.
9. Chantharatanapiboon W. Intralesional corticosteroid therapy in hemangiomas:
clinical outcome in 160 cases. J Med Assoc Thai. 2008; 91:S90–96.
10. Greinwald JH Jr, Burke DK, Bonthius DJ, Bauman NM, Smith RJ. An update on the
treatment of hemangiomas in children with interferon alfa-2a. Arch Otolaryngol
Head Neck Surg. 1999; 125:21–27.
11. Ho NT, Lansang P, Pope E. Topical imiquimod in the treatment of infantile
hemangiomas: a retrospective study. J Am Acad Dermatol. 2007; 56:63–68.
12. Léauté-Labrèze C, Dumas de la Roque E, Hubiche T, Boralevi F, Thambo JB,
Taïeb A. Propranolol for severe hemangiomas of infancy. N Engl J Med. 2008;
358:2649–2651.
13. Koay AC, Choo MM, Nathan AM, Omar A, Lim CT. Combined low-dose oral
propranolol and oral prednisolone as first-line treatment in periocular infantile
hemangiomas. J Ocul Pharmacol Ther. 2011; 27:309–311.
14. Ogino I, Torikai K, Kobayasi S, Aida N, Hata M, Kigasawa H. Radiation therapy for
life- or function-threatening infant hemangioma. Radiology. 2001; 218:834–839.
15. Frieden IJ, Eichenfield LF, Esterly NB, Geronemus R, Mallory SB. Guidelines
of care for hemangiomas of infancy. American Academy of Dermatology
Guidelines/Outcomes Committee. J Am Acad Dermatol. 1997; 37:631–637.
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
otology

Miringoplastia în perforaţiile
cvasitotale ale membranei
timpanice, cu spitalizare
de 24 de ore
Abstract Rezumat Vasile Ciuchi,
Oana-Irina Popa
The authors present their experience of over twelve years in Autorii prezintă experiența lor de peste doisprezece ani în Centrul Medical
reconstructing the tympanic membrane with large per­fo­ re­con­struc­ția membranei timpanice cu perforații largi, cu spi­ Medico-Clinique,
ra­tions, within a 24-hour hospitalization. The surgical tech­ ta­lizare de 24 de ore. Este expusă schematic intervenția chi­rur­ București
nique and the sequence of the operative steps are explained gicală, cu succesiunea timpilor operatori. Cazuistica cuprinde Life Memorial Hospital,
sche­ma­ti­cally. The study includes 508 procedures (both 508 intervenții (miringoplastii și timpanoplastii) efectuate în București
my­rin­go­plasty and tympanoplasty procedures), performed două centre medicale private în perioada 2005-2018.
in two private clinics, between 2005 and 2018. Cuvinte-cheie: timpanoplastie, tehnică chirurgicală,
Keywords: tympanoplasty, surgical technique, 24-hour spitalizare de 24 de ore
hospitalization

Submission date:
8.01.2020 Myringoplasty for large eardrum perforation as 24-hour in-patient care
Acceptance date: Suggested citation for this article: Ciuchi V, Popa OI. Myringoplasty for large eardrum perforation as 24-hour in-patient care. ORL.ro. 2020;46(1):17-20.
28.01.2020

Introducere n Miringoplastii = 439

Reconstrucția membranei timpanice cu perforații n Timpanoplastii cu control mastoidian = 54
cvasitotale și obținerea unui rezultat funcțional bun n Timpanoplastii cu osiculoplastie = 15
postoperatoriu au reprezentat și încă reprezintă o difi- n Explorarea cavității timpanice cu osiculoplastie = 100
cultate majoră pentru otochirurgi. n Osiculoplastii = 73
În decursul anilor s-au făcut numeroase încercări n Chirurgia colesteatomului = 278
pentru obținerea materialului ideal în reconstrucția n Revizia cavităților postoperatorii și meatoconcoplastii
membranei timpanice. Pentru perforațiile cvasitotale, = 47
proba timpului a dat câștig de cauză autogrefei de apone- n Chirurgia otosclerozei = 805
vroză temporală, homogrefei (Parma-tymp) și autogrefei n Chirurgia urechii externe (malformații, stenoze,
combinate pericondro-cartilaginoase de tragus (școala tumori, colesteatom) = 48
germană). n Aerația cavității timpanice cu tub transtimpanal = 109
În cazuistica prezentată s-a folosit numai aponevroza n Chirurgia sindromului Goodhill = 8.
temporală. Din cele 439 de miringoplastii, 261 au fost reali­
za­t e pentru perforații cvasitotale ale membranei
Materiale și metodă tim­pa­n ice.
Activitatea chirurgicală s-a desfășurat în două cen- Termenul de perforație cvasitotală a fost admis atât din
tre medicale private în următoarele perioade: Centrul punct de vedere anatomic (prezența membranei Schrap-
Medical Medico-Clinique, București, februarie 2005 nell), cât și din punct de vedere chirurgical:
– august 2018, și Life Memorial Hospital, București, a. Lipsa a 2/3 din pars tensa cu resturi antero-supe­
martie 2010 – iulie 2016. rioa­re și/sau postero-superioare, posibil și cu plăci de
În aceste două centre s-au efectuat 2683 de intervenții tim­­pa­no­scleroză.
chirurgicale, dintre care 2128 au fost pentru afecțiuni b. Lipsa în întregime a pars tensa, cu un rest marginal
otologice și 555 de intervenții rinologice pentru perme- periferic de 1-2 mm.
abilizarea foselor nazale și pentru obținerea unei funcții c. Lipsa celei de-a doua treimi posterioare cu placă
tubare normale. calcară mare în treimea antero-superioară.
Intervențiile chirurgicale otologice și clasificarea ce- d. Perforație largă după miringoplastii nereușite efec-
lor mai frecvente dintre acestea se prezintă astfel: tuate anterior.

ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

17
otology
Figura 1. Decolarea restului de pars tensa de pe mânerul
ciocanului și a tegumentului de pe conduct, spatula cu
rest de pars tensa, înainte de aplicarea aponevrozei
Figura 2. Decolarea lamboului antero-inferior
Figura 3. Introducerea grefei de aponevroză temporală
pe sub mânerul ciocanului
18
Aceste patru variante au fost constatate în cazurile
ope­rate și în cele care au avut ca indicație operatorie
mi­rin­goplastia cu grefă totală de aponevroză temporală.
Din punct de vedere etiologic, menționăm sechelele
postotitice, sechelele posttraumatice, miringoplastii­
le nereușite și timpanoscleroza cu perforație largă de
tim­pan.
Selecția cazurilor pentru intervenție s-a făcut ur­
mă­r indu-se următorii parametri:
a. Perioada de „ureche uscată” (lipsa otoreei).
b. Aspectul otomicroscopic al mucoasei timpanice.
c. Valorile normale ale salpingomanometriei.
d. Rezerva cohleară.
e. Motivația bolnavului.
Pregătirea preoperatorie a bolnavilor a vizat
efectuarea analizelor solicitate de anestezist, audiome-
tria, salpingomanometria și igienizarea regiunii pre- și
retroauriculare.
Anestezia a fost în aproape toate cazurile cea gene-
rală cu intubație orotraheală. În foarte puține cazuri,
la cererea bolnavului, s-a recurs la anestezia locală su-
plimentată într-un anumit timp operator, cu injectarea
intravenoasă de mialgin diluat.
Calea de abord folosită în toate cazurile a fost mixtă –
endaurală și retroauriculară.
Pe cale endaurală s-a efectuat excizia inelului cicatri-
cial al perforației și a eventualelor resturi periferice de
pars tensa, cu sau fără depuneri calcare. Tot pe această
cale s-au efectuat inciziile longitudinale pentru crearea
lambourilor meatale superior, posterior și antero-infe-
rior, cu asigurarea pediculilor vasculari necesari vascu-
larizării grefei de aponevroză.
Calea retroauriculară a asigurat expunerea apone-
vrozei temporale și recoltarea unui fragment suficient
de mare din care să se modeleze grefa timpanică. După
disecția părților moi și expunerea conductului auditiv
extern, calea retroauriculară a permis individualizarea
lambourilor meatale și decolarea lor retrograd spre con-
că, împreună cu ligamentul fibrocartilaginos din sulcu-
sul timpanic. Rămân astfel în câmpul operator pereții
osoși ai conductului, mânerul ciocanului și reperele
anatomice ale peretelui intern al cavității timpanice
(figura 2).
Dacă unghiul timpano-meatal antero-inferior nu
a fost vizibil din cauza bombării excesive a peretelui
conductului, acesta s-a aplatizat cu freza tăietoare și
diamantată.
Modelarea aponevrozei a permis aplicarea acesteia pe
sub mânerul ciocanului și pe pereții osoși ai conductului,
asigurându-se astfel forma naturală de pâlnie a neo-
membranei timpanice (figura 4). Tot în acest timp ope-
rator s-a putut aplica între aponevroză și capul scăriței
o columelă, dacă nicovala sau apofiza descendentă a
acesteia era absentă.
Repunerea lambourilor meatale peste aponevroză în
pozițiile lor anatomice și contenția acestora prin pansa-
mentul endaural reprezintă un timp la fel de important
ca și celelalte anterioare (figurile 5 și 6). Pentru asigu-
rarea unui rezultat funcțional bun este necesar să se
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
contureze unghiul timpano-meatal antero-inferior prin
aplicarea grefei, a lamboului meatal și a pansamentului
otochirurgical (figurile 7 și 8).
Sutura planurilor moi retroauriculare și pansamen-
tul extern au finalizat intervenția chirurgicală, în care
fiecare timp operator trebuie executat cu minuțiozitate.
La fel de importante sunt și îngrijirile postoperato-
rii, în efectuarea cărora trebuie să se asigure participarea
conștientă a bolnavului, tratamentul medicamentos,
ședințele de căldură locală, respectarea controalelor
postoperatorii și evitarea virozelor căilor respiratorii
superioare în perioada imediată postoperatorie.
Controalele postoperatorii trebuie să urmărească vas-
cularizarea grefei, prevenirea suprainfecției secundare și
asigurarea ventilației cavității timpanice prin manevre
Valsalva sau insuflații tubare.
În cazuistica noastră, bolnavii au fost externați la
24 de ore, după îndepărtarea pansamentului extern. Figura 4. Aponevroza introdusă, forma de pâlnie, lam­
În a șaptea zi s-au îndepărtat firele retroauriculare și boul antero-inferior susținut de decolator și burete de
la 12-14 zile s-a efectuat primul pansament endaural. gel­foam pe lamboul superior
Vascularizarea grefei se poate observa din săptămâna
a treia, remanierea cicatricială fiind completă în a treia
lună, când se poate aprecia și rezultatul funcțional prin
audiometria postoperatorie.
În evoluția postoperatorie pot apărea și unele
complicații care trebuie sesizate la timp și corectate prin
tratament local imediat sau printr-o reintervenție la
10-12 luni distanță.
În categoria complicațiilor imediate intră lipsa
vascularizației grefei, care poate duce la autoliza aces-
teia, precum și la alunecarea grefei din poziția inițială;
aceasta se produce la repunerea lambourilor meatale sau
la efectuarea pansamentului endaural.
Vascularizația insuficientă sau întârziată, prin neres-
pectarea de către pacient a ședințelor de căldură locală la
nivelul urechii operate, constatată cu ocazia controalelor
postoperatorii, trebuie corectată imediat, pentru a nu se
ajunge la autoliza grefei. Această complicație am putut
să o evităm prin suplimentarea ședințelor de căldură Figura 5. Repunerea lamboului antero-inferior
locală și prin controale mult mai frecvente.
Alunecarea grefei din poziția inițială am întâlnit-o în
două cazuri, care au fost rezolvate printr-o intervenție
precoce corectoare.
Suprainfecția secundară la nivelul conductului
auditiv extern și al regiunii juxtatimpanice, atât bac-
teriană, cât și micotică, poate apărea prin nerespec-
tarea regulilor de igienă locală, cel mai frecvent prin
umezirea pansamentului endaural în timpul băilor sau
dușurilor. Măsurile terapeutice aplicate din timp au
rezolvat această complicație în două cazuri de micoză
auriculară și într-un caz de suprainfecție bacteriană.
În timpul controalelor postoperatorii efectuate la 3, 6
și 12 luni am constatat, în puține cazuri, prezența unor
evoluții aparte în procesul de vindecare și remaniere
cicatricială a grefei:
a. Punți fibrocicatriciale filiforme între neomembrana
timpanică și peretele antero-inferior al conductului (în
special când acesta se bomba și crea un unghi timpano- Figura 6. Repunerea lamboului superior peste
meatal îngustat) – două cazuri. aponevroză

ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

19
otology
Figura 7. Repunerea lamboului antero-inferior și burete
de gelfoam pe lamboul superior, înainte de închiderea
abordului retroauricular
b. Perle epidermice de circa 1-2 mm în diametru, situ-
ate pe peretele inferior al conductului, la nivelul liniilor
de unire a lambourilor meatale posterior și antero-in-
ferior – 5 cazuri.
c. Retracții postoperatorii ale neomembranei timpa-
nice prin disfuncții tubare apărute ulterior, netratate și
neglijate – 3 cazuri.
d. Infecții secundare prin igienă deficitară, cu
apariția unor otite externe juxtatimpanale, miringi-
te granuloase și chiar perforarea neotimpanului – 4
cazuri.
Toate aceste complicații s-au rezolvat prin tratamente
locale și urmărirea cazurilor pe o perioadă de 3-6 luni.
Miringoplastia în perforațiile cvasitotale ale mem-
branei timpanice este o intervenție chirurgicală care
impune respectarea multor parametri și nu este lipsită
de unele complicații. Acestea sunt cu atât mai puține și
minore cu cât intervenția este efectuată cu mai multă
acuratețe și când controalele postoperatorii sunt res-
pectate și desfășurate pe o perioadă mai îndelungată
(6-12-24 de luni).
Concluzii
1. Pentru obținerea rezultatelor anatomofuncționale
performante, pentru evitarea complicațiilor și eșecurilor,
toți timpii operatori și îngrijirea postoperatorie trebuie
să se realizeze fără niciun compromis.
20
Figura 8. Aplicarea endaurală a lamboului posterior
prin speculul auricular
2. Colaborarea bolnavului este hotărâtoare pentru
respectarea îngrijirilor postoperatorii și pentru ob­ț i­
nerea rezultatului anatomofuncțional dorit, pentru
respectarea controalelor postoperatorii pe o perioadă
mai lungă.
3. Rata de succes depinde în mod deosebit de
experiența otochirurgului, de omogenitatea echipei
operatorii și de respectarea tuturor parametrilor pre-,
intra- și postoperatorii.
4. Cazuistica numeroasă din cele două centre medicale
private se explică prin încrederea pacienților într-o vin-
decare rapidă și obținerea unui auz mai bun. n
Conflicts of interests: The authors declare no
conflict of interests.
Bibliografie
1. Charachon R, Junien Lavillauroy C, Accoyer B. Les tympanoplasties. Cahiers d’ORL.
1971; 9, 767.
2. Fisch U. Tympanoplasty and Stepedectomy, Georg Thieme Verlag Stuttgart, New
York 1980.
3. Ciuchi V. Experiența Spitalului Militar Iași în tratamentul hipoacuziilor de
transmisie. Otorinolaringologia. 1988; vol. XXXIII, nr. 1, 61-66.
4. Ciuchi V, David L, Ilie A. Considerații asupra factorilor care influențează rezultatele
anatomofuncționale în reconstrucția membranei timpanice, Conferința Națională
ORL, București, 1997.
5. Ciuchi V, David L, Chelcea D. Timpanoplastia cu transpoziție osiculară,
Otorinolaringologia. 1998; vol. XIX, nr. 1-2, 32-34.
6. Ciuchi V, Popa I. Chirurgia otologică în centrele medicale private (II). ORL.ro. 2019;
nr. 43 (2), an XII, 19-20.
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
imagistic and endoscopic atlas

Artera etmoidală anterioară –

implicaţii în chirurgia
endoscopică endonazală
Abstract Rezumat Vlad Andrei
Budu1,2,
The authors’ aim is to review the descriptive anatomy of the Autorii își propun o trecere în revistă a anatomiei descriptive Silviu Crăc1,
anterior ethmoidal artery, highlighting both the imagistic a arterei etmoidale anterioare, insistând atât asupra as­pec­
and endoscopic characteristics and their importance in telor imagistice și endoscopice, cât și a implicațiilor aces­tora Alexandra
en­dosco­pic endonasal surgery. We like to underline the in­ în chirurgia endoscopică endonazală, subliniind ris­cu­rile Gheorghe1,
tra­or­bital and endocranial hemorrhagic risk due to ar­te­ry’s hemoragice, intraorbitale și chiar endocraniene ce pot apă­ Ioan Alexandru
damage during surgery. As an atlas template, the authors rea intraoperatoriu prin lezarea acestei structuri vas­cu­lare. Bulescu2
present unique images from their own collection of cli­ni­cal Sub formă de atlas, sunt prezentate imagini unice din co­lec­ 1. Institutul de Fonoaudiologie
cases. ția particulară a autorilor. şi Chirurgie Funcţională ORL
Keywords: anterior ethmoidal artery, middle meatus, Cuvinte-cheie: arteră etmoidală anterioară, meat mediu, „Prof. Dr. D. Hociotă“,
Bucureşti
FESS – functional endoscopic sinus surgery FESS – chirurgie endoscopică funcțională a sinusurilor
2. Universitatea de Medicină
şi Farmacie „Carol Davila”,
Bucureşti
Submission date:
5.01.2020 Anterior ethmoidal artery – implications in endoscopic endonasal surgery Autor pentru corespondență:
Acceptance date: Suggested citation for this article: Budu VA, Crăc S, Gheorghe A, Bulescu IA. Anterior ethmoidal artery – implications in endoscopic endonasal surgery.
27.01.2020 Vlad Budu
ORL.ro. 2020;46(1):21-24. E-mail: vladbudu@yahoo.com

Artera etmoidală anterioară, ramură a arterei of- Artera poate fi lezată în cursul traiectului ei de la
talmice, se desprinde la nivelul orbitei și are un traiect nivel etmoidal, în special în abordul recesului sinusu-
inițial către medial, părăsind orbita prin gaura etmo- lui frontal(3). Lezarea arterei poate produce complicații
idală anterioară, însoțită de vena și nervul omonim. importante, în special dacă se retractă în orbită, unde
Ajunge în cavitatea nazală, trecând prin/printre celu-
lele etmoidale anterioare la nivelul meatului mijlociu,
apoi se îndreaptă superior și pătrunde în fosa craniană
anterioară prin sutura dintre lama orizontală (ciurui-
tă) a etmoidului și lama orizontală a osului frontal(1).
La nivelul cavității nazale, artera etmoidală anteri-
oară dă ramuri pentru celulele etmoidale anterioare,
sinusul frontal, peretele lateral nazal, dar și pentru
partea anterioară a septului nazal (figura 1).
Traiectul la nivelul labirintului etmoidal este va-
riabil și intens dezbătut în literatura de specialitate,
deoarece aceasta este regiunea în care artera poate fi
lezată iatrogen în timpul intervențiilor chirurgicale
rinosinuzale.
În literatură se consideră că artera este situată frec-
vent între a doua și a treia lamelă bazală etmoidală,
adică între lamela bulei etmoidale și cea a cornetului
nazal mijlociu, poziționată superior, în apropierea
bazei craniului.
Această dispoziție a fost identificată în studii di-
ferite în peste 80% din cazuri(2). Se presupune că, în
cazul în care celulele etmoidale sunt bine pneumati-
zate, artera va trece printr-un canal propriu, iar în
cazurile în care pneumatizarea este insuficientă, va Figura 1. Ramurile arterei etmoidale anterioare la
traversa direct baza craniului (figura 2). nivelul meatului mijlociu

ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

21
imagistic and endoscopic atlas

Figura 2. Canalul arterei etmoidale anterioare stângi la nivelul etmoidului anterior

sângerarea poate determina apariția unui hematom
periorbital, intraorbital sau retroorbital(4).
În general, în protocolul de examinare computer-
tomografică preoperatoriu este indicat ca pe lângă
vizualizarea patologiei rinosinuzale în sine să poa-
tă fi reperate toate elementele anatomice implicate
în etapele chirurgicale endoscopice, cu menționarea
eventualelor zone de risc și complicații. De aceea, des-
coperirea arterei etmoidale anterioare este esențială
pentru a evita complicațiile hemoragice ce pot surve-
ni. Patognomonică pe imaginile CT este descoperirea
unui spicul (minima întrerupere de continuitate, cât
gămălia unui ac) la nivelul perforării laminei papiracee
de către arteră, la trecerea din porțiunea oftalmică în
cea nazală a acesteia (figura 3).
De cele mai multe ori, la emergența arterei etmoi-
dale anterioare dinspre orbită spre cavitatea nazală,
lama papiracee apare discret protruzionată spre me-
dial (spre meatul mediu), fără ca această imagine să
fie patologică. Vizualizarea computer-tomografică a
acestei situații scade riscul lezării arterei în timpul
intervențiilor endoscopice rinosinuzale (figura 4).
În practica medicală curentă există situații când ar-
tera etmoidală anterioară are un traiect descendent de
la nivelul peretelui superior al meatului mijlociu, astfel
încât riscurile lezării acesteia pot crește considerabil.

Figura 3. Emergența arterei etmoidale anterioare din orbită (imagine CT confirmată endoscopic)

22 ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

 Figura 4. Artera etmoidală anterioară dreaptă la ieșirea Figura 5. Artera etmoidală dreaptă: risc de lezare în
din orbită timpul creării antrostomei

În aceste cazuri pot apărea hemoragii importante cu

compromiterea actului chirurgical endoscopic chiar
și la abordul sinusului maxilar (meatotomia medie) –
figura 5.
Poziționarea arterei etmoidale anterioare cel mai
frecvent posterior de recesul frontalului și suprabular
face ca în chirurgia endoscopică a sinusului frontal
unul din riscurile majore să fie reprezentat de leza-
rea acesteia. Tocmai de aceea, deschiderea recesului
frontalului se va efectua spre anterior, în dauna celulei
agger nasi, și nu spre posterior, spre celulele supra-
bulare (4). Pentru siguranța chirurgicală și scăderea
riscului complicațiilor este indicat ca zona recesului și
ostiumului frontal să fie abordată cu tije endoscopice
angulate de 45° sau de 70° (figura 6).
Există situații în care, în timpul abordului patologiei
rinosinuzale, riscul lezării arterei etmoidale anterioa-
re să fie crescut din cauza unor poziționări anatomi-
ce perilezionale periculoase. Dacă în cazul patologiei Figura 6. Artera etmoidală dreaptă, inferior de recesul
frontalului (imagine cu endoscop de 70°)

Figura 7. Osteom etmoidal stâng delimitat posterior de artera etmoidală anterioară

ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530

23
imagistic and endoscopic atlas
Figura 8. Osteom etmoidal stâng în contact cu lamina cribriformă și cu artera etmoidală anterioară
inflamatorii/infecțioase vizualizarea computer-tomo-
grafică a arterei este dificilă, în ceea ce privește pato-
logia tumorală benignă, este obligatoriu a obiectiva
poziția etmoidalei anterioare preoperatoriu (figura 7).
În acest caz, abordul endoscopic se va efectua cu
maximă precauție, întrucât există riscul lezării arterei
și retragerii acesteia în orbită, cu constituirea unui
hematom retrobulbar, cu comprimarea nervului optic.
În cazul unei astfel de complicații, decompresia orbi-
tară de urgență reprezintă manevra chirurgicală de
elecție pentru restabilirea funcționalității normale a
conținutului orbitei și a nervului optic. În cazul în care
osteomul etmoidal se descoperă în imediata apropiere
a arterei etmoidale anterioare, dar și în contact intim
cu lama ciuruită etmoidală, trebuie să primeze o ati-
tudine chirurgicală rezervată, pentru a evita riscurile
hemoragice și endocraniene (figura 8).
În concluzie, insistăm asupra faptului că artera
etmoidală anterioară poate prezenta o mare varia-
bilitate a traiectului său și a ramurilor terminale la
nivelul cavității nazale. Descoperirea acesteia este
24
necesară preoperatoriu și poate fi efectuată cu ajutorul
unui examen computer-tomografic, patognomonic,
fiind locul de trecere dinspre orbită spre etmoidul
anterior la nivelul laminei papiraceea. Vizualizarea
corectă imagistică preoperatorie a arterei etmoidale
anterioare asigură scăderea riscurilor complicațiilor
hemoragice, orbitare și endocraniene ce pot apărea
intraoperatoriu. n
Conflicts of interests: The authors declare no con-
flict of interests.
Bibliografie
1. Simmen D, Raghavan U, Briner H R, et al. The surgeon’s view of the anterior
ethmoid artery. ClinOtolaryngol. 2006;31:187-191.
2. Yang YX, Lu QK, Liao JC, Dang RS. Morphological characteristics of the anterior
ethmoidal artery in ethmoid roof and endoscopic localization. Skull Base.
2009;19(5):311-317. doi:10.1055/s-0028-1115323
3. Xiang YY, Xu DC, Huang FL, Zhang XK. Applied anatomy of the ligation of
ethmoidal artery with nasal endoscope. Chin J Clin Anat. 2002;20:375-376.
4. Stammberger H. Functional Endoscopic Sinus Surgery: The Messerklinger
Technique. St. Louis: Mosby-Year Book; 1991. pp. 70-76.
Reclamă ORL 46(1)0104 
Reclamă ORL 46(1)0103
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
 Cochlear™ Nucleus®
Profile™ Plus Series Implant

Designed for simpler MRI

The Nucleus® Profile™ Plus Series Implant
provides access to pain-free,1 more
convenient MRI scans at 1.5 and 3.0 Tesla
without the need for magnet removal.

Provides access to MRI at 1.5 and

3.0 Tesla with magnet in place.*
No need to apply a bandage and splint.
Builds on the unrivalled reliability
record of the Profile Series Implant.1,2,3
Built on the world’s thinnest
cochlear implant platform.4

References
1. Cochlear Limited. D1593476. Cochlear Nucleus Reliability Report, Volume 17 December 2018. 2019, Mar.
2. Hearing Implant Reliability Reporting | MED-EL [Internet]. Medel.com. 2019 [cited 7 March 2019]. Available from: http://www.medel.com/hearing-solutions/cochlearimplants/reliability
3. 2018 Global Implant Reliability Report. 027-N025-02 Rev B. Advanced Bionics AG and affiliates. 2018.
4. Compared to all currently available receiver stimulators available from Cochlear and other cochlear implant manufacturers. Based on published device specification information.

For more information, please contact your Cochlear representative or visit

www.cochlear.com follow us on:
* Unless magnet removal is necessary to reduce image artefact.
Please seek advice from your health professional about treatments for hearing loss. Outcomes may vary, and your health professional will
advise you about the factors which could affect your outcome. Always read the instructions for use. Not all products are available in all countries.
Please contact your local Cochlear representative for product information.
Cochlear, Hear now. And always, Nucleus, Profile, and the elliptical logo are either trademarks or registered trademarks of Cochlear Limited.
© Cochlear Limited 2019. D1651459 V2 AUG19
Forum ORL.ro Program
12 TH EDITION, 6-7 MARCH 2020, BUCHAREST

Friday, 6 st of March 2020

8:30-9:00 Registration
ENDOCRANIAL COMPLICATIONS OF THE MASTOIDIAN INFECTION – PART I
Moderator: Assoc. Prof. Alma Aurelia Maniu
9:00-9:20 Myringoplasty for large eardrum perforations as 24-hour in-patient care –
Prof. Vasile Ciuchi, Oana-Irina Popa (MD)
9:20-9:40 Otomastoiditis secondary to radiotherapy of head neoplasia –
Assoc. Prof. Luminița Rădulescu, Vlad Cozma
9:40-10:00 Temporal bone cholesteatoma with skull base erosion – As. Prof. Cristian Mârțu, Alexandra Doroftei,
Diana Diaconu, Ionuţ Piftor, Daniela Sadovnic, Dan Mârțu, Luminița Rădulescu
10:00-10:20 Superior semicircular canal dehiscence as a complication of petrous bone cholesteatoma solved
by endoscope-assisted transmastoid approach – Assoc. Prof. Alma Aurelia Maniu, Ana Badea,
Cristian Flețan
10:20-10:40 Coffee break

ENDOCRANIAL COMPLICATIONS OF THE MASTOIDIAN INFECTION – PART II

Moderator: As. Prof. Horațiu Ștefănescu
10:40-11:00 Outcomes of surgical treatment in chronic otitis media without cholesteatoma –
As. Prof. Violeta Necula
11:00-11:20 Diagnostic and therapeutic difficulties in otomastoiditis complications –
Assoc. Prof. Florin Anghelina
11:20-11:40 Congenital middle ear diseases – clinical and management significance –
Assoc. Prof. Dan Cristian Gheorghe
11:40-12:00 Otogenic lateral sinus thrombosis – has there anything changed? –
As. Prof. Horațiu Ștefănescu, N.C. Balica, A.H. Marin, S. Lupescu, M. Poenaru
12:00-12:30 Challenges and modern therapeutic solutions in allergic rhinitis – Prof. Codruț Sarafoleanu
12:30-13:30 Lunch
OTOLOGY – PRESENT AND FUTURE – PART I
Moderators: Assoc. Prof. Luminița Rădulescu, As. Prof. Violeta Necula
13:30-13:50 Challenges in cochlear implantation – Assoc. Prof. Luminița Rădulescu
13:50-14:10 Opportunity of electric auditory brainstem response assessment prior to select cases in cochlear
implantation – As. Prof. Cristian Mârțu, Sebastian Cozma, Alexandra Lungu, Dan Mârțu,
Giacomo Mandruzzato, Corina Butnaru, Luminița Rădulescu
14:10-14:25 Incidence of complications following cochlear implantation in children and adults –
As. Prof. Adriana Neagoș
14:25-14:40 Subtotal petrosectomy and cochlear implantation –
Assoc. Prof. Alma Aurelia Maniu, As. Prof. Violeta Necula
14:40-14:55 Middle and inner ear malformations in cleft palate patients –
As. Prof. Violeta Necula, Assoc. Prof. Alma Aurelia Maniu
14:55-15:15 Cochlear implantation: still too many questions – As. Prof. E.H. Ștefănescu, N.C. Balica, M. Poenaru
15:15-15:30 The Baha® System – treatment benefits in conductive-mixed hearing loss –
Tracey Adams: Cochlear Senior Audiological Support Specialist
15:30-16:30 Keynote lecture: Extended approaches to the skull base in CP-angle and surrounding structures –
Prof. Madjid Samii
16:30-16:45 Coffee break
SKULL BASE SURGERY
AND ENT
OTOLOGY – PRESENT AND FUTURE – PART II
Moderator: Assoc. Prof. Mădălina Georgescu
16:45-17:10 Beethoven – born 250 years too early. Solutions MED-EL can provide nowaday –
Eng. Gerald Schwarzecker (Company Symposium MED-EL)
17:10-18:10 Keynote lecture: Future in vestibular treatment – Angelica Perez-Fornos (MD, PhD)
18:10-18:25 Rare vestibulopathies – bilateral vestibular deficit in otosclerosis –
As. Prof. A. Osman, Iulia Găvănescu, Alina Odină, R. Jianu, F. Anghelina
18:25-19:25 Round Table: Disequilibrium – at the fine line between ENT and neurology –
Daniela Anghel, Sebastian Cozma, Mădălina Georgescu, Adina Roceanu

Saturday, 7 th of March 2020

ANATOMY IN ENT PATHOLOGY EXTENDED IN THE SKULL BASE
Moderator: Daniela Vrînceanu (MD, PhD)
9:00-9:30 Keynote lecture: Surgical anatomy of the internal acoustic porus – Sergiu Stoica (MD, PhD)
9:30-9:50 CT and MRI imaging of skull base – Cristina Ancuța (MD)
9:50-10:20 Surgery of facial nerve – Prof. Madjid Samii
10:20-10:40 Therapeutic approach to the inverted papilloma with malignant transformation originating
from the sphenoid sinus – As. Prof. Mihail Tușaliu
10:40-11:00 Management of complications in fronto-orbital craniofacial trauma –
Bogdan Bănică, Mircea Laslău, Dan Teleanu, Daniela Vrînceanu
11:00-11:20 Surgical approach to the infratemporal fossa – when to choose it? –
Daniela Vrînceanu, Adrian Ştefan, Mihai Dumitru, Bogdan Bănică, Dan Teleanu
11:20-11:35 Management of allergic rhinitis and its impact on patients – Brînduşa Petruţescu (MD)
11:35-11:50 Role of oral immunostimulants in the prevention of recurrent respiratory tract infections –
As. Prof. Elena Pătrașcu
11:50-12:10 Coffee break
RHINONEUROSURGERY
Moderator: Prof. Codruț Sarafoleanu
12:10-12:30 Keynote lecture: Complications during the endoscopic transsphenoidal rhinoneurosurgery –
Bogdan Mocanu (MD, PhD), Sergiu Stoica, Silviu Oprescu, Anca Vişan
12:30-12:50 Keynote lecture: How to avoid complications in endoscopic skull base surgery –
Prof. Codruț Sarafoleanu
12:50-13:10 Keynote lecture: Speleotherapy/salinotherapy – scientific approach and therapeutic use –
Assoc. Prof. Mariana Rotariu, Constantin Munteanu
13:10-14:30 Round Table: Sellar surgery – Moderator: Bogdan Mocanu (MD, PhD)
· Pathology of the rhinobasis – a complex challenge –
Prof. Gheorghe Mühlfay, Adrian Bălașa, Beáta Kiss, Mădălina Georgescu, Karin Horváth
· Management of CSF iatrogenic leaks –
As. Prof. Vlad Andrei Budu, Silviu Crăc, Alexandra Gheorghe, Alexandru Panfiloiu
· Rhinoneurosurgery of sellar and parasellar tumors – the role of ENT specialist in the surgical team –
Bogdan Mocanu (MD, PhD), Sergiu Stoica, Silviu Oprescu, Anca Vişan
14:30 Closing ceremony
 FOR PROFESSIONALS

First for iPhone. First for Android™ In a recent clinical study,

The only cochlear implant sound processor offering

direct smartphone connectivity and control
90 %

of users found it more convenient to

Each patient is unique and their hearing solution should be too. With its exclusive control the Nucleus 7 Sound Processor
wireless technology, the Nucleus 7 Sound Processor gives your patients more® with Nucleus Smart App compared
options to connect to the people they love and the things they love to do. with using a remote control. 2

Our smallest and lightest behind-the-ear hearing solution, the Nucleus 7 Sound
1

Processor, combines comfort and wearability with proven hearing performance. 2

Find out how the Nucleus 7 Sound Processor can benefit your patients at:
www.cochlear.com/nucleus7
Follow us on:
References
1. Cochlear Limited. D1190805. CP1000 Processor Size Comparison. 2017, Mar; Data on file.
2. Cochlear Limited. D1296247. CLTD 5620 Clinical Evaluation of Nucleus 7 Cochlear Implant System. 2017, Sep; Data on file.
Please seek advice from your health professional about treatments for hearing loss. Outcomes may vary, and your health professional will advise you about the factors which could affect your outcome. Always read
the instructions for use. Not all products are available in all countries. Please contact your local Cochlear representative for product information. Cochlear, Hear now. And always, HearYourWay, Nucleus, the elliptical
logo and True Wireless are either trademarks or registered trademarks of Cochlear Limited. The Cochlear Nucleus 7 Sound Processor is compatible with iPhone, iPad and iPod touch. The Cochlear Nucleus Smart App is
available on App Store and Google Play. For compatibility information visit www.cochlear.com/compatibility. Apple, the Apple logo, FaceTime, Made for iPad logo, Made for iPhone logo, Made for iPod logo, iPhone, iPad
Pro, iPad Air, iPad mini, iPad and iPod touch are trademarks of Apple Inc., registered in the U.S. and other countries. App Store is a service mark of Apple Inc., registered in the U.S. and other countries. To use the Nucleus
Smart App for Android, your device will need to run Android 5.0 (Lollipop) or later and support Bluetooth 4.0 and later. For a list of verified devices visit http://www.nucleussmartapp.com/android. Android, Google Play
and the Google Play logo are trademarks of Google LLC. The Android robot is reproduced or modified from work created and shared by Google and used according to terms described in the Creative Commons 3.0
Attribution License. © Cochlear Limited 2019. D1440186 ISS3 SEP19
ABONARE
2020

Publicație creditată cu

10 EMC
pentru medici

Denumire produs Detalii produs Suma Plată online securizată*

ORL.ro Digital 4 numere format digital 89 lei
ORL.ro Tipărit 4 numere format tipărit 119 lei
Combo 1 Digital 2 reviste format digital 149 lei
Combo 1 Tipărit 2 reviste format tipărit 199 lei
Combo 2 Digital ORL.ro + Ziarul Viața Medicală 189 lei
Combo 2 Tipărit ORL.ro + Ziarul Viața Medicală 299 lei

Ordin de plată sau transfer bancar pe coordonatele: MEDICHUB MEDIA SRL, Green Gate, Bd. Tudor Vladimirescu, nr. 22, etaj 11,
sector 5,050883, București, OP 69 – CP 197, CUI 16136719, J40/2001/2004. Cont IBAN RO73RNCB0617140595120003,deschis la BCR.
*Plată online prin platforma medichub.ro
Partenerii Forumului ORL.ro

PLATINUM

SILVER

BRONZE

Expozanți

KappaMedical
Medical and Marketing Solutions
Forum ORL.ro abstracts
Otomastoiditis secondary to radiotherapy of head neoplasia
Otomastoidita secundară radioterapiei pentru neoplaziile capului
Luminița Rădulescu, Vlad Cozma
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Farmacy, Iași
Otomastoiditis and chronic otitis media with effusion are rel-
atively common both before and after radiotherapy (RT) of the
craniocervical neoplasms. Otomastoiditis implies significant
health problems and reduces the overall quality of life because
of the specific clinical presentation (otic fullness, otalgia and
otorrhea, tinnitus, deafness). The efficient protection of the
otomastoid complex during the RT sessions for cancers located
in the vicinity (parotid region, rhinopharyngeal, parapharyn-
geal) is hard to achieve. As a result, the pathological mechanism
after exposure (low blood supply of the region, tisular hypoxia)
reduces the bone’s regenerating capacity, providing a propitious
site for local infections such as osteomyelitis. Even though man-
dibular bone disorders (osteoradionecrosis) are more frequent
after RT, our ENT clinic confronted a case of otomastoiditis
which debuted years after completing RT for an adenoid cystic
carcinoma of the parotid gland. The case presentation brings
into discussion the therapeutic conduct and the challenges
encountered during the undulating evolution of the disease
(from remission to relapse with neurosurgical complications).
This report underlines the importance of a good monitoring of
patients with otomastoiditis in their medical history, even more
rigorous in those with post-RT status, prone to intracranial
complications, beginning with otologic disorders.
Keywords: otomastoiditis, head neoplasia, radiotherapy
Temporal bone cholesteatoma with skull base erosion
Colesteatomul stâncii temporale cu eroziune spre baza de craniu
Cristian Mârțu1,2, Alexandra Doroftei2, Diana Diaconu2, Ionuț Piftor2, Daniela Sadovnic2, Dan Mârțu1, Luminița Rădulescu1,2
1. “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi
2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital, Iaşi
Temporal bone cholesteatoma can produce erosion of the
otic capsule and extend to important landmarks, including
the skull base. The patients usually present cholesteatoma
surgery in the past and otorrhea, but sometimes the symp-
tomatology may be nonspecific, including facial nerve con-
duction problems, vertigo, but also conductive hearing loss
with normal tympanic membrane. We present the diagnostic
and therapeutic challenges encountered in five patients, with
the aforementioned symptomatology, treated in our clinic.
One case presented a cholesteatoma with normal tympanic
membrane and otic capsule and skull base erosion, one case
presented primary dura prolapse in the mastoid due to ex-
tended cholesteatoma erosion of tegmen tympani, and three
other cases presented secondary dura and content prolapse
due to recurrent cholesteatoma. Different surgical approaches
and defect reconstruction methods are presented. The results
were good, with local control of the disease and stable skull
base repair.
Keywords: cholesteatoma, erosion, skull base
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Otomastoidita și otita medie cronică seroasă sunt relativ
frecvente atât înainte, cât și după radioterapia neoplasmelor
craniocervicale. Otomastoidita implică probleme semnificative
de sănătate şi reduce considerabil calitatea vieţii prin tabloul
clinic caracteristic (senzaţie de plenitudine otică, otalgie şi oto-
ree, tinitus, hipoacuzie). Protejarea complexului otomastoid-
ian este dificilă la pacienţii cu neoplasme aflate în vecinătate
(malignităţi parotidiene, rinofaringiene, parafaringiene). Drept
urmare, procesele fiziopatologice rezultate după expunerea la
radioterapie (vascularizare scăzută, hipoxie tisulară locală)
reduc capacitatea reparativă a osului, oferind teren propice
infecţiilor cu evoluţie fulminantă şi complicaţii asociate. Deşi
patologia osoasă mandibulară (osteoradionecroza) este mai
frecventă postiradiere, clinica noastră ORL s-a confruntat
în 2019 cu un caz rar de otomastoidită instalată în contextul
unui neoplasm parotidian radiotratat. Prezentarea de caz aduce
în discuţie conduita terapeutică aplicată şi particularităţile
întâlnite pe parcursul evoluţiei oscilante de la remisiune la
recădere, cu complicaţii neurochirurgicale. Acest raport
subliniază importanța monitorizării pacienţilor cu patologie
otomastoidiană, cu atât mai riguroasă la cei cu status postra-
dioterapeutic predispuşi complicaţiilor intracraniene, cu punct
de plecare otic.
Cuvinte-cheie: otomastoidită, radioterapie, neoplazie
Colesteatomul stâncii temporalului poate produce eroziunea
capsulei otice și se poate extinde la baza craniului. Pacienții
prezintă frecvent operații anterioare pentru colesteatom și
acuză otoree, dar pot acuza și o simptomatologie nespecifică,
precum tulburări de conducere în teritoriul nervului fa-
cial, vertij, dar și hipoacuzie de transmisie, cu membrana
timpanică intactă în cazul colesteatomului primitiv. Sunt
prezentate provocările diagnostice și terapeutice întâlnite la
cinci pacienți internați și tratați în clinica noastră, cu acuzele
menționate anterior. Sunt prezentate un caz de colesteatom
cu membrană timpanică normală și eroziunea capsulei otice
și a bazei craniului, un caz cu eroziunea tegmen tympani și pro-
lapsul durei în cavitatea mastoidiană în prezența unui coles­
teatom extins și alte trei cazuri cu eroziunea tegmen tympani
și prolapsul durei secundare recidivei de colesteatom. Diferite
tehnici de abord chirurgical și de reconstrucție a defectului
bazei craniului sunt prezentate. Rezultatele postoperatorii au
fost bune, cu reconstrucție stabilă a defectului bazei craniului
și fără recidivă locală a colesteatomului.
Cuvinte-cheie: colesteatom, eroziune, bază de craniu
31
Forum ORL.ro abstracts
Superior semicircular canal dehiscence as a complication of petrous bone cholesteatoma solved
by endoscope-assisted transmastoid approach
Fistula de canal semicircular superior ca o complicație a colesteatomului petros, rezolvată prin abord
transmastoidian asistat endoscopic
Alma Aurelia Maniu, Ana Badea, Cristian Flețan
ENT Department, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca
Introduction. Congenital or acquired petrous bone cho-
lesteatoma is defined as a cholesteatoma medial to the otic
capsule that can lead to various complications, such as hearing
loss, facial paralysis, headache or dizziness, and may represent
a surgical challenge due to the extension in anatomical areas
difficult to access. Materials and method. We present two
cases of petrous bone cholesteatoma – supralabyrinthine-
apical, according to Moffat et al. classification – in which
endoscope-assisted transmastoid supralabyrinthine approach
was performed. In both cases, dizziness was present due to
superior semicircular canal dehiscence. Results. The chole-
steatoma was removed without complications and the residual
hearing was preserved. Conclusions. Endoscope-assisted
surgery allows the removal of cholesteatoma of petrous apex
while preserving hearing. It also makes possible the removal
of the cholesteatoma via transmastoid approach for perilaby-
rinthine space using minimally invasive surgery instead of
middle fossa approach, which is the standard surgical proce-
dure. Thus, the complications of craniotomy can be avoided.
Keywords: superior semicircular canal dehiscence,
petrous bone cholesteatoma, transmastoid approach,
endoscope-assisted
Outcomes of surgical treatment in chronic otitis media without cholesteatoma
Rezultatele obţinute în chirurgia otitei medii cronice supurate fără colesteatom
Violeta Necula
ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Cluj-Napoca
Chronic otitis media (COM) without cholesteatoma is a
common pathology in our current practice. In the inactive
form the tympanoplasty is the treatment of choice, while
in the active form the ear cannot be kept dry for an optimal
period of time before the surgery, requiring wider surgical
approach. In a group of 42 patients, 26 cases were prone to
various forms of tympanoplasty. In 16 cases with active form
of COM, mastoidectomy was required. Tympanoplasty was
performed at the same time in 14 cases, and in two cases
the tympanoplasty was performed in a second surgery. The
results of surgery consisted in the disappearance/reduction of
ear discharge in active forms which did not respond properly
to the local treatment. The improvement of the hearing was
noticed in 30% of the cases. The chronic otitis media without
cholesteatoma benefits from surgical treatment, with good re-
sults in most cases, improving the quality of the patient’s life.
Keywords: chronic otitis media without cholesteatoma,
tympanoplasty, mastoidectomy
32
Introducere. Colesteatomul de os petros congenital sau
apărut este definit ca fiind colesteatomul care se extinde me-
dial față de capsula otică. Acesta poate duce la complicații nu-
meroase, cum ar fi hipoacuzie, paralizie facială, amețeală sau
cefalee. Chirurgia colesteatomului de os petros reprezintă
o provocare din cauza extensiei acestuia în arii anatomice
ascunse, cu acces dificil. Materiale și metodă. În această
lucrare sunt prezentate două cazuri de colesteatom suprala-
birintic apical, conform clasificării lui Moffat et al., care
prezentau fistula de canal semicircular superior. În ambele
cazuri s-a practicat abord transmastoidian supralabirintic
microsco­pic, asistat endoscopic. Rezultate. Colesteatomul
a fost îndepărtat fără complicații, iar auzul rezidual a fost
păstrat. Concluzii. Chirurgia microscopică asistată endo-
scopic permite în­de­păr­t area unui colesteatom din spațiul
perilabirintic, cu păstrarea auzului. Este o tehnică minim
invazivă, care poate fi folosită în anumite situații cu succes,
evitându-se astfel complicațiile unei craniotomii din abordul
clasic al fosei cerebrale mijlocii.
Cuvinte-cheie: fistulă de canal semicircular superior,
coles­teatom de os petros, abord transmastoidian, asistat
endoscopic
Otita medie cronică supurată necolesteatomatoasă reprezintă
o patologie frecvent întâlnită în practica noastră curentă. Dacă
în cazul formei inactive intervenţia chirurgicală se limitează
la o timpanoplastie, întâlnim adesea forma activă, dificil de
stăpânit, în care urechea nu poate fi menţinută uscată un
interval optim pentru a putea beneficia de timpanoplastie,
necesitând un abord chirurgical mai amplu. Pe un lot de 42 de
pacienţi, 26 de cazuri s-au pretat la diverse forme de timpano-
plastii, fiind urechi care nu mai prezentaseră acutizări de mai
mult de un an. În 16 cazuri, cu formă activă, a fost necesară
mastoidectomia. Timpanoplastia s-a făcut în acelaşi timp ope­
rator în 14 cazuri, iar la două cazuri s-a efectuat în al doilea
timp operator. Intervenţia chirurgicală a avut drept rezultat
dispariţia sau reducerea supuraţiei în formele active care nu
au răspuns corespunzător la tratamentul medicamentos, pre-
cum şi îmbunătăţirea auzului la 30% din cazuri. Otitele medii
cronice supurate necolesteatomatoase beneficiază de trata-
ment chirurgical, cu rezultate bune în majoritatea cazurilor,
îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor.
Cuvinte-cheie: otită medie cronică necolesteatomatoasă,
timpanoplastie, mastoidectomie
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Diagnostic and therapeutic difficulties in otomastoiditis complications
Dificultăţi diagnostice şi terapeutice în complicaţiile otomastoiditelor
Florin Anghelina
University of Medicine and Pharmacy of Craiova; ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Craiova
The complications of otomastoiditis are serious diseases,
with a rapid unfavorable evolution in the absence or delay of
the appropriate treatment. The urgent establishment of the
diagnosis, with the differentiation of the types of complica-
tions that have arisen, is vital for determining the therapeutic
decision, which is often difficult since there are still many con-
troversies. There are presented several situations of otomas-
toiditis complications, each with their treatment particulari-
ties, the therapeutic decision being difficult to choose, most
often coexisting with a mixed ENT-neurosurgical-infectionist
management.
Keywords: mastoiditis complications
Congenital middle ear diseases – clinical and management significance
Anomalii congenitale de ureche medie – semnificație clinică și chirurgicală
D.C. Gheorghe
ENT Department, ”M.S. Curie” Emergency Clinical Hospital for Children, Bucharest
The anatomical abnormalities of the middle ear are impor-
tant elements in the differential diagnosis regarding child
hearing loss, taking in consideration the frequent inflam-
matory pathology encountered at this age. We present some
clinical and surgical features linked to a case series having
the same condition: conductive hearing loss. Objective.
To discuss the main causes of diagnostic errors in cases of
children with hearing loss. Materials and method. A ret-
rospective study, including some cases with anatomical ab-
normalities of the middle ear that were sent and managed in
the ENT Department of the “M.S. Curie” Emergency Clinical
Hospital for Children. Results. One case of stapedial ar-
tery, two cases of congenital absent stapes, four cases with
tympanic membrane, ossicular chain and external audi-
tory canal malformations, three cases of congenital chole-
steatoma, and one case with ossified stapes are presented.
Conclusions. Middle ear and tympanic malformations can
be diagnosed usually by a thorough clinical examination,
completed with good quality imagistics and with various
audiological assessments. The therapeutic approach can be
challenging and requires a detailed discussion with the pa-
tient in order to get completely satisfying results.
Keywords: hearing loss, middle ear malformations,
children
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Complicațiile otomastoiditelor reprezintă afecțiuni grave,
cu o evoluție rapid nefavorabilă în lipsa sau întârzierea
tratamentului adecvat. Stabilirea urgentă a diagnosticului,
cu diferențierea tipurilor de complicații apărute, este vitală
pentru stabilirea deciziei terapeutice, care de multe ori este
dificilă, existând încă numeroase controverse. Sunt prezentate
mai multe situații de complicații otomastoidiene, fiecare cu
particularitățile sale de tratament, alegerea deciziei terapeu-
tice fiind dificilă, de cele mai multe ori coexistând un mana­
gement mixt otorinolaringolog-neurochirug-infecționist.
Cuvinte-cheie: complicaţii otomastoidiene
Anomaliile anatomice ale urechii medii sunt elemente im-
portante în diagnosticul diferențial al hipoacuziei copilu-
lui, în contextul patologiei inflamatorii frecvent întâlnite
la această vârstă. Dorim să prezentăm câteva aspecte clin-
ico-chirurgicale, prin prisma unor cazuri clinice cu aceeași
trăsătură clinică: hipoacuzia de tip transmisie. Obiectiv.
Prezentarea principalelor cauze de erori diagnostice privind
hipoacuzia copilului. Materiale şi metodă. Studiu retro-
spectiv, incluzând toate cazurile de anomalii anatomice ale
urechii medii, prezentate la departamentul ORL al Spitalului
Clinic de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie”. Rezultate.
Sunt prezentate un caz de arteră stapediană, două cazuri de
absență congenitală a scăriței, patru cazuri cu malformații
timpanice, de lanț osicular și/sau stenoze de canal auditiv
extern bilateral, trei cazuri de colesteatom congenital și un
caz cu otoscleroză verificată intraoperatoriu. Concluzii.
Malformațiile de ureche medie și ale timpanului pot fi de
obicei diagnosticate printr-un examen clinic corect, com-
pletat cu examinări imagistice de os temporal și cu evaluări
audiometrice diverse. Abordul terapeutic al acestor anomalii
poate fi dificil și necesită o discuție detaliată cu aparținătorii
pacientului pentru o expectativă satisfăcătoare.
Cuvinte-cheie: hipoacuzie, malformații ureche medie,
copil
33
Forum ORL.ro abstracts
Otogenic lateral sinus thrombosis – has there anything changed?
Tromboflebita sinusului lateral de cauză otică – s-a mai schimbat ceva?
E.H. Ştefănescu, N.C. Balica, A.H. Marin, S. Lupescu, M. Poenaru
“Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara
Objective. Otogenic lateral sinus thrombosis (OLST) is a
rare intracranial complication of otitis media. The manage-
ment is controversial. It still represents a potential life-threat-
ening condition despite the modern antibiotic treatment. This
study aims to report the clinical presentation and manage-
ment in a series of OLST over a 10-year period. Materials
and method. The medical charts of 8 patients diagnosed with
OLST were reviewed. These patients were identified from a
search of 536 subjects with a diagnosis of mastoiditis oper-
ated over a 10-year period (2010-2019). Results. A total of 8
patients (six males and two females), with ages ranging from
11 to 68 years old, were diagnosed with OLST. All of them had
a history of chronic ear disease. Seven patients were under
antibiotic therapy prior to admission. The most commonly
reported symptoms were headache, ear discharge and hear-
ing loss. Imaging studies and microbiological cultures were
performed in all patients. Other complications were simulta-
neously present: intracranial abscess (n=2). The treatment in
all cases comprised of i.v. broad-spectrum antibiotics, mas-
toid surgery, and long-term hypocoagulation. Sigmoid sinus
exposure was performed in all patients. All patients had a
satisfactory resolution of their symptoms, and the mortality
rate was of 0%. Conclusions. The clinical course of OLST
can be masked by previous antibiotic therapy. The neurologic
symptoms may dominate the presentation. Therefore, a high
suspicion index is needed for diagnosis. The high recanaliza-
tion rate and zero rate of mortality can be obtained with a
timely combination of i.v. antibiotics, mastoid surgery and
hypocoagulation.
Keywords: otogenic lateral sinus thrombosis, broad-spec-
trum, antibio­tics, mastoidectomy, hypocoagulation
34
Obiectiv. Tromboflebita sinusului lateral de cauză otică
este o complicaţie intracraniană rară. Tratamentul este con-
troversat, iar afecţiunea are risc vital, în ciuda tratamentului
cu antibiotice moderne. Acest studiu prezintă simptomato­
logia şi tratamentul pacienţilor cu această afecţiune pe o
perioadă de 10 ani. Materiale şi metodă. Au fost revăzute
foile de observaţie a 8 pacienţi diagnosticaţi şi trataţi pentru
tromboflebita sinusului lateral de cauză otică. Aceştia au fost
identificaţi dintr-un grup de 536 de pacienţi operaţi pentru
afecţiuni mastoidiene în perioada 2009-2018. Rezultate.
Opt pacienţi (șase bărbaţi şi două femei), cu vârste între 11
şi 68 de ani, au fost diagnosticaţi cu tromboflebita sinusului
lateral de cauză otică. Toţi prezentau antecedente de afecţiuni
otice. Şapte dintre ei au primit tratament antibiotic în pe­
rioa­da premergătoare internării în spital. Cele mai frecvente
simptome la prezentare au fost cefaleea, secreţia auriculară
şi hipoacuzia. Examinări imagistice şi culturi microbiene
au fost efectuate la toţi pacienţii. În două situaţii au fost
prezente concomitent şi alte complicaţii endocraniene (ab-
cese cerebrale). Tratamentul a constat din antibiotic cu spec-
tru larg administrat intravenos, mastoidectomie şi terapie
anticoagulantă. Sinusul sigmoid a fost întotdeauna expus.
Toţi pacienţii au avut o evoluţie favorabilă, rata mortalităţii
fiind zero. Concluzii. Simptomatologia tromboflebitei si-
nusului lateral de cauză otică poate fi mascată de terapia cu
antibiotice administrate anterior, iar semnele neurologice pot
predomina. În aceste situaţii se recomandă un grad înalt de
suspiciune. Rata mare de evoluţii favorabile cu mortalitate
zero poate fi obţinută printr-un tratament combinat, medical
(antibiotic i.v. cu spectru larg şi anticoagulante) şi chirurgical.
Cuvinte-cheie: tromboflebita sinusului lateral de cauză
otică, antibiotice cu spectru larg, mastoidectomie, tratament
anticoagulant
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Challenges in cochlear implantation
Provocări în implantarea cohleară
Luminița Rădulescu
“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași
Introduction. Cochlear implantation changes the patients’
and the family’s life by restoring hearing and by (re)integra­
ting them in social life. Objective. This study evaluated the
difficulties in cochlear implantation (CI) that can occur before
surgery – related to the indications of implantation, during
surgery in patients with inner and middle ear malformations
or middle ear inflammation, and after implantation, rela­
ted to the possible complications of cochlear implantation.
Method and discussion. A retrospective chart review study
was performed on CI patients (age range: 10 months old to 65
years old) who underwent successful cochlear implantation.
All devices were activated four weeks after implantation. The
impact of the etiology, the diagnosis, and the middle and inner
ear condition on decision of cochlear implantation are dis-
cussed. Conclusions. Every cochlear implantation should be
planned carefully by the CI team. The surgeon must be capable
to change the initial surgical plan according to the anatomi-
cal findings. The family has an important role in all decisions
regarding cochlear implantation, especially in children.
Keywords: cochlear implantation, challenges
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Introducere. Implantarea cohleară influențează profund
viața pacientului și a familiei prin restabilirea auzului și prin
(re)integrarea lor în viața socială. Obiectiv. Această lucrare
prezintă dificultățile care pot apărea în implantarea cohleară
(IC) înainte de operație – legate de indicațiile de implantare, în
timpul intervenției chirurgicale, la pacienții cu malformații ale
urechii interne și mijlocii sau cu inflamații ale urechii medii,
și după implantare, legate de posibilele complicații. Metodă
și discuție. Acesta este un studiu retrospectiv realizat la
pacienții cu IC (vârsta cuprinsă între 10 luni și 65 de ani) care
au fost implantați cohlear cu succes. Toate dispozitivele au fost
activate la patru săptămâni după implantare. Este discutat
impactul etiologiei, al diagnosticului și al stării urechii medii
și interne asupra deciziei de implantare cohleară. Concluzii.
Fiecare implantare cohleară trebuie planificată cu atenție de
către echipa de IC. Chirurgul trebuie să fie capabil să schimbe
planul chirurgical inițial în conformitate cu condițiile ana-
tomice. Familia are un rol important în toate deciziile cu pri-
vire la implantarea cohleară, în special la copii.
Cuvinte-cheie: provocări, implant cohlear
35
Forum ORL.ro abstracts
Opportunity of electric auditory brainstem response assessment prior to select cases in cochlear
implantation
Oportunitatea utilizării EABR înainte de implantarea cohleară în cazuri speciale
Cristian Mârțu1,2, Sebastian Cozma1,2, Alexandra Lungu2, Dan Mârțu1, Giacomo Mandruzzato3, Corina Butnaru1, Luminița Rădulescu1,2
1. “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi
2. ENT Department, Clinical Rehabilitation Hospital, Iaşi
3. MED EL Research Engineer/Research & Development
Introduction. Cochlear implantation (CI) is the best treat-
ment option for bilateral profound sensorineural hearing loss
(SNHL), but its efficiency could be limited by the patency of
retrocochlear pathways, which are difficult to evaluate in
some cases. Although imagistic exploration and audiometric
testing are good indicators for successful results after CI, some
cases may need further exploration and sometimes the deci-
sion for CI might be influenced by the results of direct coch-
lear stimulation prior to implantation. Electric auditory brain-
stem response (EABR) is a good indicator for normal neural
transmission and might be a predictor for good results after
CI. Materials and method. EABR has been used to evalu-
ate the opportunity of CI in a group of three patients with
bilateral profound SNHL, when standard diagnostic meth-
ods did not clear indicate CI. The stimulation was performed
using PromStim System EABR by placing an angled blunt
needle electrode in the round window (RW) niche through a
small tympanotomy. Results. The results were good for two
of our patients, with response starting from 200 cu (100 µs
phase duration), respectively 600 cu (100 µs phase duration).
In the third patient, there has not been found any response
until 1000 cu/100 µs. The electrode was changed and reposi-
tioned, but still no response was recorded even at 1000 cu/200
µs. One case exhibited cardiac arrhythmia during posterior
tympanotomy when facial nerve detection/stimulation was
performed. CI had been postponed until EABR testing showed
no influence of the heart rate during and after electric stimu-
lation in the RW. After CI implantation and activation, the
patient had no cardiac problems. Conclusions. In conclu-
sion, eABR is a useful method in predicting the efficiency of
cochlear implantation in particular cases where retrocochlear
issues are suspected. Simulating CI stimulation may bring ad-
ditional insight before deciding for CI in cases with associated
pathology. Although it is invasive and needs patient’s sedation
or intubation, it is a useful tool when the usual tests are not
enough in identifying retrocochlear hearing loss and in decid-
ing whether CI is a useful option for the patient.
Keywords: cochlear stimulation, retrocochlear, indication
36
Introducere. Implantarea cohleară reprezintă opțiunea
de tratament optimă pentru hipoacuzia neurosenzorială
profundă bilaterală, însă eficența sa depinde de integritatea
căilor de transmisie retrocohleară, uneori dificil de evaluat
prin metode standard de diagnostic. Chiar dacă explorarea
imagistică și testarea audiometrică sunt indicatori buni pen-
tru rezultatele de succes după implantare cohleară, uneori
decizia pentru implantare cohleară ar putea fi influențată de
rezultatele stimulării cohleare directe înainte de implantare.
Stimularea electrică a cohleei poate furniza informații despre
transmisia neurală și poate fi un predictor pentru rezultate
bune după implantare cohleară. Materiale şi metodă. S-a re-
alizat înregistrarea potențialelor de trunchi cerebral (Electric
Auditory Brainstem Response; EABR) la stimularea ferestrei
rotunde cu ajutorul unui electrod plasat prin timpanocenteză,
la un grup de trei pacienți cu hipoacuzie neurosenzorială
profundă bilaterală, cu ajutorul unui sistem PromStim EABR.
La acești pacienți, testele standard de diagnostic nu au furni-
zat informații suficiente pentru indicația fermă de implantare
cohleară. Rezultate. Răspunsurile au fost bune pentru doi
dintre pacienți, începând de la 200 cu (durata de fază: 100 µs),
respectiv 600 cu (durata fazei: 100 µs). Al treilea pacient nu
a avut niciun răspuns până la 1000 cu/100 µs. După schim-
barea și repoziționarea electrodului, nu s-a înregistrat răspuns
nici la 1000 cu/200 µs. Înainte de această testare, un caz a
prezentat aritmie cardiacă în timpul timpanotomiei poste-
rioare, când a fost efectuată detectarea/stimularea nervului
facial. Implantarea cohleară a fost amânată până la testarea
EABR, care nu a arătat nicio influență a ritmului cardiac în
timpul și după stimularea electrică în nișa fereastrei rotunde.
După implantarea și activarea implantului cohlear, pacien-
tul nu a avut probleme cardiace. Concluzii. În unele cazuri
excepționale, atunci când nu este posibilă indicarea clară
de implantare cohleară, EABR este o metodă utilă pentru o
evaluare prealabilă a rezultatelor postoperatorii. Simularea
stimulării implantului cohlear poate aduce o perspectivă
suplimentară preoperatorie în cazurile cu patologie asociată
sau când sunt suspectate probleme retrocohleare. Deși este un
gest invaziv, fiind nevoie de sedarea sau intubarea pacientului,
poate fi utilă când testele obișnuite nu sunt suficiente pentru
a decide dacă implantarea cohleară este o opțiune benefică
pentru pacient.
Cuvinte-cheie: stimulare cohleară, retrocohlear, indicație
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Incidence of complications following cochlear implantation in children and adults
Incidența complicațiilor după implantul cohlear la adulți și copii
Adriana Neagoş
MD, PhD, Senior Lecturer, Department of Otorhinolaryngology, “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology of Târgu-Mureş
Introduction. The complication rate after cochlear im-
plant surgery is described in literature as ranging from 4%
to 15%. Most studies classify the complications as minor or
major. The complications that require revision surgery are
considered major complications, having an incidence of 4-5%,
but the rate is 2.3-13.3%. The present study describes the way
some types of complications were solved in order to ensure
the benefit of the cochlear implant. Materials and method.
It was performed an evaluation of 60 patients implanted in
the period 2014-2019 at the cochlear implant center of Târgu-
Mureş, taking into consideration the complications, the de-
ficiencies and the results on the short term, medium term
and on the long term of the patients with cochlear implant.
The data were correlated with those from the specialized
literature. Results and discussion. Knowing and classify-
ing complications after cochlear implant surgery are a very
important chapter of this modern method of treating hear-
ing loss in children and adults. Surgery involves risks which
must be well known, taking all the necessary pre-, intra- and
postoperative preventive measures. Our experience demon-
strates the existence, within the limits described by literature,
of some minor complications. Conclusions. The minor and
major complications, known and accepted, make it necessary
to apply the methods of medical and surgical treatment for the
preservation of the implant, both organically and function-
ally, the explantation rate being as low as possible.
Keywords: cochlear implant, minor or major complica-
tions, explantation rate
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Introducere. Rata complicațiilor după chirurgia implan-
tului cohlear este descrisă în literatură ca fiind cuprinsă între
4% și 15%. Majoritatea studiilor clasifică aceste complicații
în minore și majore. Complicațiile care necesită chirurgie
de revizie sunt descrise ca fiind complicații majore, care au
o incidență de 4-5%, iar rata este de 2,3-13,3%. Studiul de
față arată modul în care unele tipuri de complicații au fost
soluționate în vederea asigurării beneficiului implantului coh-
lear. Materiale și metodă. S-a efectuat o evaluare a celor 60
de pacienți implantați în cadrul Centrului de implant cohlear
de la Târgu-Mureș, în perioada 2014-2019, luându-se în studiu
complicațiile, deficiențele și rezultatele pe termen scurt, me-
diu și lung ale pacienților cu implant cohlear. Datele au fost
corelate cu cele din literatura de specialitate. Rezultate și
discuții. Cunoașterea și clasificarea complicațiilor după chi-
rurgia implantului cohlear reprezintă un capitol foarte impor-
tant al acestei metode moderne de tratament al hipoacuziilor
la copii și adulți. Chirurgia implică riscuri, care trebuie cunos-
cute, luându-se toate măsurile pre-, intra- și postoperatorii
de prevenție a acestora. Experiența noastră demonstrează
existența în limitele descrise de literatură a incidenței unor
complicații minore. Concluzii. Complicațiile minore și majore
cunoscute și acceptate fac necesară aplicarea metodelor de
tratament medicamentos și chirurgical pentru conservarea
implantului atât din punct de vedere organic, cât și funcțional,
rata explantărilor fiind cât mai mică posibil.
Cuvinte-cheie: implant cohlear, complicații minore sau
majore, rata explantării
37
Forum ORL.ro abstracts
Subtotal petrosectomy and cochlear implantation
Petrosectomia subtotală și implantul cohlear
Alma Aurelia Maniu, Violeta Necula
ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Cluj-Napoca; “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca
Introduction. Cochlear implantation in the setting of
chronic otitis media or previous middle ear surgery poses
several problems for the surgeon, such as the possible spread
of infection to the cochlea and the subarachnoid spaces,
with consequent meningitis or risk for electrode array ex-
trusion. Another challenge is given by inner ear malforma-
tions due to the difficult anatomical situations. In these
circumstances, subtotal petrosectomy is the technique of
choice. Materials and method. In the present study, there
are presented the clinical and functional results of cochlear
implantation and subtotal petrosectomy in a case series
of eight patients from the ENT Department of the “Iuliu
Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-
Napoca. Results. The intraoperative electrophysiological
responses were adequate and there were no complications
after surgery. Conclusions. Subtotal petrosectomy associ-
ated with external auditory canal closure, Eustachian tube
occlusion and mastoid obliteration is an effective procedure
to facilitate cochlear implantation in particular cases of
cochlear implant candidates.
Keywords: cochlear implantation, subtotal petrosectomy,
chronic otitis media, inner ear malformations
Middle and inner ear malformations in cleft palate patients
Malformaţii ale urechii medii şi interne asociate cu cheilo-velo-palatoschizisul
Violeta Necula, Alma Aurelia Maniu
ENT Department, County Emergency Clinical Hospital of Cluj-Napoca; “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca
Orofacial clefts are often associated with conductive hear-
ing loss due to otitis media with effusion, a consequence of
Eustachian tube dysfunction. We present the cases of two
patients in which orofacial cleft was associated with middle
and inner ear malformations, with severe to profound hear-
ing loss requiring cochlear implant. The aberrant course of
facial nerve – over the oval window in one case, and over the
promontory in the second case – created intraoperative dif-
ficulties, resolved without postoperative complications. The
association of the two malformations is rarely encountered,
with very few data in literature. High-definition imaging
is extremely important in such cases in order to avoid the
possible complications with severe consequences.
Keywords: orofacial clefts, middle and inner ear malfor-
mations, facial nerve aberrant course
38
Introducere. Chirurgia implantului cohlear în cazul unui
pacient cu otită medie supurată cronică ridică numeroase
probleme pentru chirurg din cauza posibilității extinderii
infecției la cohlee sau în spațiile subarahnoidiene, cu apariția
meningitei sau extruzia electrodului. O altă provocare le
reprezintă malformațiile urechii interne din cauza situațiilor
anatomice modificate și abordul dificil al cohleei. În aceste
situații, petrosectomia subtotală este o tehnică de preferat.
Materiale și metodă. În studiul de față sunt prezentate
rezultatele clinice și funcționale pentru o serie de 8 cazuri
de pacienți la care s-a practicat implant cohlear și petrosec-
tomie subtotală în Clinica ORL din Cluj-Napoca. Rezultate.
Electrodul intern a fost corect poziționat la toți pacienții și
nu au existat complicații intra- sau postoperatorii. Concluzii.
Petrosectomia subtotală asociată cu închiderea conductului
auditiv extern, ocluzia trompei lui Eustachio și obliterarea
mastoidei reprezintă o tehnică chirurgicală adecvată pentru
implantarea cohleară în anumite situații particulare, cum
sunt otita medie supurată cronică și malformațiile urechii
interne.
Cuvinte-cheie: implant cohlear, petrosectomie subtotală,
malformații ale urechii interne
Despicăturile orofaciale sunt asociate cel mai adesea cu
hipoacuzia de transmisie din cauza otitei seroase, pe fondul
disfuncţiei trompei lui Eustachio. Prezentăm două cazuri în
care despicătura orofacială s-a asociat cu malformaţii la nive-
lul urechii medii şi al urechii interne, cu hipoacuzie severă
profundă, care a necesitat implant cohlear. Traiectul abe­rant
al nervului facial – în primul caz peste fereastra ovală, iar
în al doilea caz peste promontoriu – a creat dificultăţi in-
traoperatorii, rezolvate cu success, fără complicaţii post­­ope­
ratorii. Asocierea celor două malformaţii este rar întâlnită,
datele din literatură fiind destul de puţine. Investigaţiile
imagistice de înaltă definiţie sunt extrem de importante în
astfel de cazuri, pentru a putea evita posibilele complicaţii
cu consecinţe grave.
Cuvinte-cheie: palatoschizis, malformaţii ale urechii
medii şi interne, traiect aberant nerv facial
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
BIROUL INTERNAŢIONAL DE AUDIOFONOLOGIE
www.biap.org

Sesiune știinţifică organizată cu ocazia

Celei de-a 55-a Convenţii a BIAP
29 aprilie 2020, București
– primul anunţ –

Stimaţi colegi,
În perioada 30 aprilie – 2 mai 2020 avem onoarea de a găzdui la București sesiunile
de lucru din cadrul celei de-a 55-a Convenţii a Biroului Internaţional de Audiofonologie.
Cu această ocazie, la invitaţia Societăţii Române de Audiologie și Patologie a Comunicării,
BIAP va susţine o sesiune știinţifică adresată profesioniștilor interesaţi de patologia
auzului, manifestare la care avem plăcerea să vă invităm pe data de 29 aprilie 2020,
începând cu ora 14.00.
Detalii privind locaţia, programul și modul de înscriere vor fi publicate în curând
pe site-ul Societăţii Române de Audiologie și Patologie a Comunicării (www.srapc.ro).

Președinte SRAPC, Președinte BIAP,

Sebastian Cozma Andrea Bohnert
Universitatea de Medicină și Farmacie Universitätsmedizin der Johannes Gutenberg-
„Grigore T. Popa” Iași Universität Mayence
Compartimentul de Audiologie Hals-, Nasen-, Ohrenklinik
Spitalul Clinic de Recuperare Iași Schwerpunkt Kommunikationsstörungen
Membru BIAP România D-55131 Mayence, Allemagne
Forum ORL.ro abstracts
Cochlear implantation: still too many questions
Implantul cohlear: prea multe întrebări fără răspuns
E.H. Ştefănescu, N.C. Balica, M. Poenaru
“Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara
The performance of the cochlear implant recipients varies
considerably and many factors have been taken into account
in an attempt to explain this situation. We discuss further
about one of these factors, namely the type of insertion.
It seems that a single type of cochleostomy is not ideal in
all cases, and the concept of “one size fits all” proves once
again to be wrong. We compare the round window mem-
brane (RWM) and the bony cochleostomy approaches. Thin,
straight electrodes seem better suited for RWM insertion,
but should be considered for bony cochleostomy insertion
when the anatomy is not favorable. Thicker or pre-curved
electrodes may be best inserted by bony cochleostomy.
Keywords: cochlear implantation, bony cochleostomy,
round window membrane
Rare vestibulopathies – bilateral vestibular deficit in otosclerosis
Vestibulopatii rare – deficitul vestibular bilateral în otoscleroză
A. Osman1,2, Iulia Găvănescu2, Alina Odină2, R. Jianu2, F. Anghelina1,2
1. University of Medicine and Pharmacy of Craiova
2. County Emergency Clinical Hospital of Craiova
Introduction. The bilateral vestibulopathy involves an
acute or chronic vestibular deficit without vertigo, the term
reffering to a loss of function in both labyrinths. Bilateral
vestibulopathy is a rare affliction which causes imbalance,
especially during physical movement, as well as visual distur-
bance (oscillopsia). Although it is most commonly explained
by iatrogenic ototoxicity, there are rare diseases which may
cause this type of inner ear disease, as shown in this presen-
tation. Bilateral loss is easily diagnosed at the bedside in se-
vere forms of bilateral vestibulopathy, whereas in mild forms
the diagnosis may be tricky, and the affliction may pass as
a cerebellar syndrome. Case presentation. We present the
case of a patient previously diagnosed with bilateral otoscle-
rosis. The patient had progressive bilateral hearing loss with
vestibular involvement. Documenting the progressive hear-
ing loss was fairly easy, but diagnosing the vestibular loss
required an inner ear computed tomography and extensive
vestibular testing.
Keywords: bilateral vestibular deficit, otosclerosis
40
Performanţele pacienţilor cu implant cohlear sunt destul
de diferite şi mulţi factori au fost luaţi în considerare în încer-
carea de a găsi explicaţii. În continuare vom discuta despre
unul dintre aceşti factori, şi anume modalitatea de inserţie a
electrodului în cohlee – prin cohleostomie sau prin membrana
ferestrei rotunde. Se pare că nu există un tip ideal de inserţie
valabil în toate cazurile. Vom prezenta argumentele pro şi con-
tra fiecărui tip de inserţie. Electrozii subţiri şi drepți par a se
insera cel mai bine prin fereastra rotundă, dar câteodată acest
lucru nu este posibil. Electrozii mai rigizi sau cei cu curbură
preformată par a se insera mai uşor printr-o cohleostomă.
Cuvinte-cheie: implant cohlear, cohleostomă, membrana
ferestrei rotunde
Introducere. Deficitul vestibular bilateral (DVB) face parte
din categoria vestibulopatiilor fără vertij, termenul desem-
nând reducerea funcționalității ambelor labirinturi, acută sau
cronică. DVB este o afecțiune rară, ce cauzează atât probleme
de echilibru, în special în mișcare, cât și probleme vizuale
(oscilopsie). Deși cel mai adesea este atribuit medicației oto-
toxice, există și cauze mai rare pentru DVB, așa cum vom
documenta în prezentarea de față. Diagnosticul este relativ
facil în formele severe, posibil chiar la patul pacientului, pe
când în formele cu afectare ușoară, DVB poate fi ușor confun-
dat cu sindroamele cerebeloase. Prezentare de caz. Lucrarea
prezintă cazul unei paciente diagnosticate în antecedente cu
otoscleroză bilaterală, forma activă, cu hipoacuzie progresivă
bilaterală și implicare vestibulară. Diagnosticul audiologic al
progresiei hipoacuziei a fost relativ facil, însă atât tomogra-
fia de înaltă rezoluție pentru urechea internă, cât și testele
vestibulare au fost elemente-cheie în diagnosticul pozitiv al
tulburărilor de echilibru prezente.
Cuvinte-cheie: deficit vestibular bilateral, otoscleroză
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Disequilibrium – at the fine line between ENT and neurology
Tulburările de echilibru – la granița fină dintre ORL și neurologie
Daniela Anghel1, Sebastian Cozma2, Mădălina Georgescu3, Adina Roceanu4
1. Neurology Department, Fundeni Clinical Institute, Bucharest; "Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
2. Recovery Clinical Hospital, Iași; "Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy, Iași
3. "Carol Davila" University of Medicine and Pharmacy, Bucharest; "Prof. Dr. Dorin Hociotă" Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest
4. Neurology Department, Bucharest University Emergency Hospital
Human gait and balance are a complex network based on seve­
ral sensorial information (somatosensorial, musculoskeletal,
cardiorespiratory system, visual and vestibular information).
Safe walking requires intact cognition and executive control.
Gait disorders lead to a loss of personal independence and trust
in its own abilities, more frequently falls and injuries which
lead to a marked reduction in the quality of life. Acute onset
of a gait disorder may indicate a cerebrovascular or other acute
lesion in the central or peripheral vestibular system, but also
systemic diseases or adverse effects of medication, in particular
polypharmacy, including sedatives. Sensory ataxia caused by
polyneuropathy, parkinsonism and frontal gait disorders due
to subcortical vascular encephalopathy or disorders associ-
ated with dementia are among the most common neurological
causes. The vestibular system is also an important component
of balance and gait. The inefficiency of the vestibular system
to process information results in loss of balance and increased
fall risk. Peripheral or central vestibular lesions are both as-
sociated with gait impairment. It is very useful to take into
consideration gait performance tests, as a vestibular function
test for patients with vertigo. The vestibular neuritis and cer-
rebellar vestibular lesions are always associated with a severe
alteration of stance and gait. The physiological aging of the
vestibular, visual and somatosensorial systems leads, as well,
to gait and balance disturbances. The evaluation of the walk-
ing type, speed, pace symmetry and gait fluence are important
landmarks in differentiating the cause of gait disorder. These
clinical aspects are very useful in identifying the etiology of
gait disturbances, as well as for an appropriate management –
vestibular and neurological rehabilitation.
Keywords: vestibular lesion, neurological gait disorders,
falls, aging
CT and MRI imaging of skull base
Imagistica CT și IRM a bazei de craniu
Cristina Ancuța
“Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest
Osseous involvement and intracranial extension of head and
neck pathology along the skull base are common. For nearly
every borderline skull base pathology, skull base protocol MRI
and thin-section CT (HRCT) are complementary in the evalua-
tion. Modern imaging has the unique advantage of being able to
demonstrate the complex skull base anatomy in multiple planes.
CT demonstrates best the bony anatomy, while MRI has supe-
rior soft tissue resolution. This review emphasizes the critical
anatomy in order to assess the borderline pathology spread
through skull base.
Keywords: skull base anatomy, MRI, thinsection CT (HRCT)
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
La om, mersul și echilibrul reprezintă o rețea complexă,
bazată pe mai multe informații senzoriale (proprioceptive,
musculoscheletale, cardiorespiratorii, informații vizuale și
vestibulare). Mersul în siguranță necesită o activitate cognitivă
optimă și un control executiv intact. Tulburările de mers duc la
pierderea independenței personale și a încrederii în propriile
puteri, la căderi frecvente şi la răniri și au ca rezultat o reducere
marcantă a calității vieții. Debutul acut al unei tulburări de mers
poate indica o leziune cerebrovasculară sau o altă leziune acută
la nivelul sistemului vestibular central sau periferic, dar și boli
sistemice ori efecte adverse ale medicației, în special politerapia,
inclusiv sedative. Ataxia senzorială datorată polineuropatiei,
parkinsonismului și tulburărilor de mers asociate leziunilor cere­
brale frontale în urma encefalopatiei vasculare subcorticale sau a
tulburărilor asociate cu demența sunt printre cele mai frecvente
cauze neurologice de dezechilibru. Sistemul vestibular este, de
asemenea, o componentă importantă a echilibrului și a mersului.
Tulburările sistemului vestibular de procesare a informațiilor au
ca rezultat pierderea echilibrului și creșterea riscului de cădere.
Leziunile vestibulare periferice sau centrale sunt asociate cu
afectarea mersului. Este foarte util să se ia în considerare testele
de performanță a mersului, ca teste de funcție vestibulară pen-
tru pacienții cu vertij. Nevritele vestibulare și leziunile vestibu-
lare cerebeloase sunt întotdeauna asociate cu alterarea severă
a poziției și a mersului. Îmbătrânirea fiziologică a sistemelor
vestibulare, vizuale și proprioceptive/somatosenzoriale conduce
la tulburări de mers și de echilibru. Evaluarea tipului de mers,
viteza, simetria pașilor, ritmul și fluența mersului sunt repere
importante în diferențierea cauzei tulburării de mers. Aceste
aspecte clinice sunt foarte utile pentru identificarea etiologiei
tulburărilor de mers, precum și pentru un management adecvat
– reabilitare vestibulară și neurologică.
Cuvinte-cheie: leziune vestibulară, tulburări de mers de
cauză neurologică, cădere, îmbătrânire
Procesele patologice din sfera ORL pot evolua frecvent intra­
cranian, extinzându-se prin baza de craniu. Examinările IRM și
HRCT, incluzând baza de craniu, sunt complementare în evalu-
area acestora. Imagistica modernă demonstrează complexitatea
anatomică a zonei prin reconstrucții multiplanare. CT evaluează
cel mai bine anatomia osoasă, în timp ce IRM oferă o rezoluție
tisulară superioară. Prezentarea evidențiază anatomia zonei,
importantă în evaluarea căilor de extensie a patologiei de graniță,
prin baza de craniu.
Cuvinte-cheie: anatomia bazei de craniu, IRM, CT cu secțiuni
subțiri (HRCT)
41
Forum ORL.ro abstracts
Therapeutic approach to inverted papilloma with malignant transformation originating
from the sphenoid sinus
Papilom inversat malignizat cu origine sfenoidală – management terapeutic
Mihail Tușaliu
“Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest
Inverted papilloma is a benign form of sinonasal tumor charac-
terized by aggressive local evolution, tendency to local recurrence
and a significant risk of malignancy. The tumor often originates
in the lateral nasal wall, while in a small percentage of cases
(<10%) an exclusively sinusal location is encountered. A sphenoi-
dal sinus origin of the tumor is rare. We present the therapeutic
management of a patient initially diagnosed with inverted papil-
loma, originating in the left sphenoid sinus, that subsequently
maligned. We emphasize a few particularities of the endoscopic
endonasal approach: timing of the surgery, anatomical and sur-
gical risk elements, along with complete resection difficulties.
Keywords: malignized inverted papilloma, sphenoid sinus,
endoscopic surgery
Management of complications in fronto-orbital craniofacial trauma
Managementul complicațiilor în traumatismele craniofaciale fronto-orbitale
Bogdan Bănică1, Mircea Laslău1, Dan Teleanu3,4, Daniela Vrînceanu2
1. OMF Surgery Department, Bucharest University Emergency Hospital
2. ENT Department, Bucharest University Emergency Hospital
3. Neurosurgery I Department, Bucharest University Emergency Hospital
4. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
Introduction. Fractures of the upper wall of the orbit are
rarely isolated at the level of the upper wall of the orbit in the
adult population. Most commonly, they are associated with frac-
ture lines which interest the supraorbital margin that enters the
anterior wall of the frontal sinus in traumas with high kinetic
energy. Severe joint fractures require neurosurgical and ENT in-
terdisciplinary collaboration, as their treatment usually involves
the associated frontal sinus fracture management. Immediate
complications in the fractures of the superior wall of the orbit
with the involvement of the frontal sinus may occur within up
to 6 months from the trauma: frontal sinusitis, meningitis, brain
abscess, cavernous sinus thrombosis, CSF fistulas, diplopia or
blindness, limitation of eye movements, neurosensory deficiency
in the territory of the supraorbital or supraulnar nerves. Late
complications can occur more than 6 months after the trauma:
formation of mucocele or pio mucocele, late frontal sinusitis, sec-
ondary brain abscess, aesthetic defects. Materials and method.
We present a case report of upper-third of the face resolved in
a mixed team, OMF surgeon – neurosurgeon – ENT surgeon.
Discussion. The treatment of frontal sinus fractures with orbit
interest is controversial and complex. The treatment options
include: hospitalization, reduction and fixation – osteosynthe-
sis, osteosynthesis and obliteration of the frontal sinus, osteo-
synthesis and cranialization of the frontal sinus. Conclusions.
Immediate and late complications in fronto-orbital craniofacial
trauma must be correctly diagnosed. The therapeutic strategy
depends on the aesthetic and functional deficits.
Keywords: fronto-orbital trauma, high kinetic energy,
long-term complications, hospitalization, osteosynthesis
42
Papilomul inversat este o formă de tumoră benignă nazo-
sinuzală, având drept caracteristici evoluția locală agresivă,
tendința la recidivă și un risc important de transformare malignă.
Originea tumorii este, în cele mai multe cazuri, la nivelul perete-
lui lateral nazal, în timp ce într-un procent mic de cazuri (<10%)
se întâlnește o localizare exclusiv sinuzală. Originea tumorii la
nivelul sinusului sfenoid este și mai rară. Este prezentată condui-
ta terapeutică urmată în cazul unui pacient diagnosticat inițial
cu papilom inversat cu origine la nivelul sinusului sfenoid stâng,
ulterior malignizat, punând accentul pe câteva particularități ale
abordului chirurgical endoscopic endonazal – momentul opera-
tor, elemente de risc anatomochirurgical, dificultatea obținerii
unei rezecții complete.
Cuvinte-cheie: papilom inversat malignizat, sinus sfenoid,
chirurgie endoscopică
Introducere. Fracturile peretelui superior al orbitei se întâl-
nesc rareori izolate la nivelul peretelui superior al orbitei în
populaţia adultă. Cel mai frecvent se asociază cu linii de fractură
care interesează marginea supraorbitală ce intră în alcătuirea
peretelui anterior al sinusului frontal, în traumatisme cu energie
cinetică mare. Fracturile cu cominuţie severă necesită colaborare
interdisciplinară neurochirurgicală şi ORL, pentru că tratamentul
presupune de regulă şi managementul fracturii de sinus frontal
asociate. Complicaţiile imediate în fracturile peretelui superior al
orbitei cu implicarea sinusului frontal pot apărea într-un interval
de până la 6 luni de la traumatism: sinuzită frontală, meningită,
abces cerebral, tromboză de sinus cavernos, fistule LCR, diplopie
sau cecitate, limitarea mişcărilor oculare, deficit neurosenzorial
în teritoriul nervilor supraorbital sau supratrohlear. Complicaţiile
tardive se pot manifesta la peste 6 luni de la producerea trauma-
tismului: formarea de mucocel sau mucopiocel, sinuzită frontală
tardivă, abces cerebral secundar, defecte estetice. Materiale și
metodă. Vom prezenta un caz clinic de fractură de etaj superior
al feței rezolvat în echipă mixtă, chirurg OMF – neurochirurg –
chirurg ORL. Discuție. Tratamentul fracturilor de sinus frontal
cu interesarea orbitei este controversat şi complex. Opţiunile de
tratament includ dispensarizare, reducere şi fixare – osteosinteză,
osteosinteză şi obliterarea sinusului frontal, osteosinteză şi cra-
nializarea sinusului frontal. Concluzii. Complicațiile imediate
și tardive în traumatismele craniofaciale fronto-orbitale trebuie
corect diagnosticate. Strategia terapeutică depinde de deficitele
estetice și funcționale.
Cuvinte-cheie: traumatism fronto-orbital, cinetică mare,
complicații la distanță, dispensarizare, osteosinteză
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
 Asociația Medicilor Independenți este COMUNITATEA MEDICILOR
ANTREPRENORI care pun pe primul loc pasiunea pentru
exercitarea profesiei și grija pentru pacient.
Asociația Medicilor Independenți este ȘANSA de a fi parte a unei
ELITE A MEDICILOR care împărtășesc aceleași principii și valori
profesionale și umane.
Asociația Medicilor Independenți este o ALTERNATIVĂ VIABILĂ
PENTRU PACIENȚII din România de a primi îngrijire coordonată și
pluridisciplinară, cu centralizarea întregului dosar al pacientului și prin
colaborarea unor echipe de medici specializați.

Valorile AMI:
• competență, profesionalism și probitate
• calitatea crescută a actului medical
• acces rapid și în beneficiul pacientului

Ești pacient? Programează-te pe www.mediciami.ro

Ești medic? Vrei să fii membru, intră pe www.mediciami.ro/membru

Comunitatea ta de încredere!
MEMBRI FONDATORI

Dr. Mihaela Leventer Dr. Mădălina Georgescu Dr. Ion Bogdan Codorean
Dr. Leventer Centre Otomed Artro Sport Clinic

Dr. Ovidiu Palea Dr. Silviu Predoi Dr. Wargha Enayati

Provita Wellborn Intermedicas
Forum ORL.ro abstracts
Surgical approach to the infratemporal fossa
Abordul chirurgical al fosei infratemporale
Daniela Vrînceanu1, Adrian Ștefan1, Mihai Dumitru1,4, Bogdan Bănică2, Dan Teleanu3,4
1. ENT Department, Bucharest University Emergency Hospital
2. OMF Surgery Department, Bucharest University Emergency Hospital
3. Neurosurgery I Department, Bucharest University Emergency Hospital
4. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
Introduction. The infratemporal fossa is the irregular
retro-maxillary space, bounded above by the greater wing
of the sphenoid and a part of the squama of the temporal
bone, bordered by the infratemporal crest. The surgical ap-
proach to this difficult anatomical area is shared between
neurosurgeons, maxillo-facial surgeons and ENT surgeons.
Materials and method. We present a case series of tumors
of the infratemporal fossa. We discuss details about diagno-
sis and surgical approach steps for each case. Discussion.
The cutaneous surgical approach to tumors of the infratem-
poral fossa can be resumed in two main types – transcervi-
cal and coronal approach. The bony approaches include the
transmandibular, the transzygomatic, the transantral, and
the transcranial approach. We present the particularities of
reported cases and we insist on each step of the surgical ap-
proach. Conclusions. The surgical approach by a complex
team to the tumors of infratemporal fossa allowed the suc-
cessful cure of this difficult and challenging pathology. The
imagery is essential in surgical planning. Transcervical ap-
proach allowed a good exposure of tumors of infratemporal
fossa. Transmandibular approach may enlarge the exposure.
The gold standard remains the radical ablation of the tumor
of infratemporal fossa.
Keywords: infratemporal fossa, surgery, team
Complications during the endoscopic transsphenoidal rhinoneurosurgery
Complicaţiile rinoneurochirurgiei endoscopice transsfenoidale
Bogdan Mocanu, Sergiu Stoica, Silviu Oprescu, Anca Vişan
Brain Institute – Monza Hospital, Bucharest
The authors present some complications, incidents and ac-
cidents encountered during their 11-year rhinoneurosurgical
experience:
n Closure of high flow CSF leak occurring after transsphenoidal
surgery of the pituitary. For these breaches it was necessary
to use titanium plates or endoscopic suturing of the dura
mater with non-absorbable suture 6.0 with a “sliding knot”.
n Minor bleeding occurring on the nasal passage, from sphe-
nopalatine artery or the anterior ethmoidal artery.
n Bleeding with medium flow from the cavernous sinus.
n Major bleeding from the anterior cerebral artery or from
the internal carotid artery.
We bring into discussion the correlation of the learning
curve with the moment of appearance of these surgical
occurrences.
Keywords: CSF leak, anterior cerebral artery bleeding, in-
ternal carotid artery bleeding
44
Introducere. Fosa infratemporală este spațiul retromaxi-
lar neregulat, delimitat deasupra de aripa mare a sfenoidu-
lui și de o parte a scuamei osoase temporale până la creasta
infratemporală. Abordarea chirurgicală a acestei zone ana-
tomice dificile este împărțită între neurochirurg, chirurgul
oromaxilofacial și chirurgul ORL. Materiale și metodă. Vom
prezenta o serie de cazuri de tumori de fosă infratemporală.
Vom discuta detalii despre etapele de diagnostic și abordarea
chirurgicală pentru fiecare caz în parte. Discuție. Abordul
chirurgical cutanat al tumorilor de fosă infratemporală poate
fi sintetizat în două tipuri principale: abord transcervical
și abord coronal. Abordurile osoase includ abord transman-
dibular, transzigomatic, transantral și transcranian. Vom
prezenta particularitățile cazurilor raportate și vom insista
pe fiecare pas al abordului chirurgical. Concluzii. Abordul
chirurgical al tumorilor de fosă infratemporală de către o
echipă mixtă a dus la vindecarea cu succes a acestei patologii
dificile și provocatoare. Imagistica este esențială pentru
planningul chirurgical. Abordarea transcervicală a permis o
bună expunere a tumorilor de fosă infratemporală. Abordarea
transmandibulară poate mări expunerea. Standardul de aur
rămâne ablația radicală a tumorilor de fosă infratemporală.
Cuvinte-cheie: fosă infratemporală, chirurgie, echipă
Autorii prezintă anumite complicaţii, incidenţe şi accidente
întâlnite în cei 11 ani de experienţă rinoneurochirurgicală:
n Închiderea unor fistule LCR cu debit mare apărute în urma
chirurgiei transsfenoidale a regiunii selare. Pentru aceste
breşe a fost necesară utilizarea plăcuţelor de titan sau sutura
endoscopică a durei mater la nivelul planşeului selar cu fir
neresorbabil 6.0, cu nod de alunecare.
n Sângerări minore apărute la nivelul pasajului nazal, din
artera sfenopalatină sau din artera etmoidală anterioară.
n Sângerări cu debit mediu din sinusul cavernos.
n Sângerări majore din artera cerebrală anterioară sau din
artera carotidă internă.
Este adusă în discuţie corelarea curbei de învăţare cu mo-
mentul apariţiei acestor incidenţe operatorii.
Cuvinte-cheie: fistulă LCR, sângerare sinus cavernos,
sângerare artera carotidă internă
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
How to avoid complications in endoscopic skull base surgery
Cum să evităm complicațiile în chirurgia endoscopică a bazei craniului
Codruț Sarafoleanu
ENT Department, “St. Mary” Clinical Hospital, Bucharest
This paper is a review of almost 20 years of experience in
endoscopic skull base surgery, emphasizing some tips and
tricks that could help each surgeon to avoid complications in
this kind of surgery. The most frequent complications that
can occur are presented together with some recommendations
for the proper surgical technique and with steps to follow
for a safe procedure. Particular cases are also presented to
ilustrate better the learning curve, the team work and the
proper instrumentation and devices that are mandatory for
such surgical procedures.
Keywords: endoscopic skull base surgery, learning curve,
team work, instrumentation
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Lucrarea de față reprezintă o trecere în revistă a unei ex­pe­
rien­țe clinico-chirurgicale de 20 de ani în chirurgia endoscopică
a bazei craniului. Se detaliază câteva recomandări esențiale
pen­tru orice chirurg care dorește să evite complicațiile acestui
tip de chirurgie. Cele mai frecvente complicații care pot să apa­
ră sunt detaliate și prezentate împreună cu recomandări lega­
te de tehnica chirurgicală sau pașii ce ar trebui urmați pentru
a realiza o intervenție chirurgicală sigură. Sunt prezentate
ca­zuri particulare care ilustrează curba de învățare în acest tip
de chirurgie și im­por­tan­ța echipei chirurgicale și a instrumen­
tarului adecvat.
Cuvinte-cheie: chirurgie endoscopică a bazei de craniu,
curbă de învățare, echipă chirurgicală, instrumentar
45
Forum ORL.ro abstracts
Speleotherapy/salinotherapy – scientific approach and therapeutic use
Speleoterapia/salinoterapia – abordare științifică și valorificare terapeutică
Constantin Munteanu1, Mariana Rotariu2
1. MD, Romanian Association of Balneology; “Bagdasar-Arseni” Emergency Clinical Hospital, Bucharest
2. PhD, Assoc. Prof., Faculty of Medical Bioengineering, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi
Atmospheric pollution is one of the biggest problems and
concerns in modern society, especially in industrial and highly
populated areas. Poor air quality can have a negative impact on
human health and ecosystems. Kinetotherapy can be defined
as an art and science whose main objective is to rehabilitate the
pathological aspects, as well as to promote a state of health. For
the treatment of various ENT, allergic, pulmonary, gynecologi-
cal, dermatological, rheumatic and many others pathologies, but
especially for their prevention, the use of natural therapeutic
factors – particularly those from the underground environment:
speleotherapy – represents a topical therapeutic solution. The
combination of kinetotherapy with the well-known effects of
salinotherapy on the respiratory and immune systems, but also
on the skin conditions, brings a number of benefits both from
the psychomotor point of view, as well as on the most important
systems of the body. The therapeutic effect of salt mines, from a
medical point of view, was documented in the last decades of the
20th century. Over time, the beneficial effects of speleotherapy
have been scientifically proven, namely: high degree of air purity
(sterility, relatively high air humidity – vapor content), mixed
vapor condensation content, constant air temperature, flow
rate low air content, high carbon dioxide content in the air, high
negative ionization (large number of micro-ions). Salinotherapy
achieves its therapeutic effects exactly at the affected level, thus
ensuring: clearing of the stuffy nose, by reducing inflammation
of the nasal mucosa and sinuses; effective drainage of existing
nasal secretions, by fluidizing the mucus which is thus elimi-
nated more easily; increasing local defense against infections
by bactericidal salt capacity due to stimulation in the immune
system; decreasing the number of acute episodes, and decreas-
ing the risk of chronic sinusitis. This case study was performed
on a number of 30 patients aged between 30 and 60 years old,
diagnosed by the specialist doctor with chronic sinusitis, with a
classic symptomatology: persistent nasal obstruction, difficul-
ties on nasal breathing, headache, permanent tiredness. The
patients were monitored for 10 days by performing an aerobic
respiratory gymnastics program for 60 minutes. In assessing
the health of the patients, their clinical status was taken into
account. From the kinetic point of view, for the evaluation we
used the 6-minute walking test, the pulse oximetry, and the
measurement of the thoracic perimeter, in dynamics, in inspi-
ration and deep expiration, the calculation revealing the chest
elasticity. The results obtained from the two evaluations – initial
and final – were processed statistically, observing an increase of
elasticity of the thoracic box by increasing the diameters. This
increase implicitly led to an increase in the respiratory capacity
in all patients, thus highlighting the curative role of the saline air
and opening a new field of interdisciplinary research in natural
spelotherapy, ENT medicine and kinetotherapy.
Keywords: speleotherapy, saline microenvironment, physio­
therapy, saline, sinusitis
46
Poluarea atmosferică este una dintre cele mai mari probleme și
îngrijorări în societatea modernă, mai ales în zonele industriale și
foarte populate. Calitatea precară a aerului poate avea un impact
negativ asupra sănătății umane și a ecosistemelor. Kinetoterapia
poate fi definită atât ca arta, cât și ca știința care are drept obiectiv
principal vindecarea aspectelor patologice, precum și promovarea
stării de sănătate. Pentru tratamentul diverselor patologii ORL,
alergologice, pulmonare, ginecologice, dermatologice, reuma-
tismale şi multe altele, dar mai ales pentru prevenția acestora,
utilizarea factorilor terapeutici naturali – dar mai ales a celor din
mediul subteran: speleoterapia – reprezintă o soluţie terapeutică
de actualitate. Combinarea kinetoterapiei cu efectele bine cunos-
cute ale salinoterapiei asupra sistemului respirator și imunitar,
dar și asupra afecțiunilor cutanate, are o serie de beneficii atât
din punct de vedere psihomotric, cât și asupra sistemelor impor-
tante ale organismului. Efectul terapeutic al minelor de sare a
fost documentat încă din ultimele decenii ale secolului XX. De-a
lungul timpului, efectele benefice ale speleoterapiei au fost dove-
dite științific, și anume: grad ridicat de puritate al aerului (steri­
litate, umiditate relativ ridicată a aerului – conținut de vapori),
conținut mixt de condensare a vaporilor, temperatură constantă
a aerului, debit scăzut al aerului, conținut ridicat de dioxid de
carbon în aer, ionizare negativă mare (număr mare de microioni).
Salinoterapia are efecte terapeutice exact la nivelul afectat, asigu­
rând astfel: desfundarea nasului, prin scăderea inflamaţiei de la
nivelul mucoasei foselor nazale şi al sinusurilor; drenajul eficient
al secrețiilor nazale existente, prin fluidificarea mucusului, care
este eliminat astfel mai ușor; creșterea apărării locale împotriva
infecțiilor prin efectele bactericide ale sării datorită stimulării
la nivelul sistemului imunitar; scăderea numărului episoadelor
acute, precum și scăderea riscului de cronicizare la cei predispuși
de a dezvolta sinuzită. Acest studiu de caz a fost efectuat pe un
număr de 30 de pacienți, cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani,
diagnosticați de medicul specialist cu sinuzită cronică, având
o simptomatologie clasică: obstrucţie nazală persistentă, greu-
tate la respiraţia nazală, cefalee, stare permanentă de oboseală.
Pacienții au fost monitorizați timp de 10 zile, efectuând un pro-
gram de gimnastică respiratorie aerobă timp de 60 de minute.
În evaluarea stării de sănătate a pacienților s-a ținut cont de
starea clinică a acestora. Din punct de vedere kinetic, pentru
evaluare s-au folosit testul de mers de 6 minute, pulsoximetria
şi măsurarea perimetrului toracic, în dinamică, în inspir și în ex-
pir profund, din calcul reieșind elasticitatea toracică. Rezultatele
obținute în urma celor două evaluări – ințială și finală – au fost
prelucrate statistic, observându-se o creștere a elasticității cutiei
toracice, prin mărirea diametrelor. Această creștere a condus
implicit la creșterea capacității respiratorii a tuturor pacienților,
evidențiindu-se astfel rolul curativ al aerului respirat din salină
și deschizând un nou domeniu de cercetare interdisciplinară:
speloterapie naturală, medicină ORL și kinetoterapie.
Cuvinte-cheie: speleoterapie, micromediu salin, kinetotera-
pie, salină, sinuzită
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Pathology of the rhinobasis – a complex challenge
Patologia rinobazei – o provocare complexă
Gheorghe Mühlfay1,2, Adrian Bălașa2,3, Beáta Kiss1, Mădălina Georgescu4, Karin Horváth2,5
1. Department of Otorhinolaryngology, County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş
2. “George Emil Palade” University of Medicine, Pharmacy, Science and Technology of Târgu-Mureş
3. Department of Neurosurgery, County Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureş
4. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
5. Department of Ophthalmology, Mureş County Clinical Hospital
Introduction. Pathologies pertaining to the nasal and par-
anasal cavities with orbital and anterior cranial base involve-
ment are increasingly more complex and numerous. Their
resolution entails, apart from an ever-growing need for pro-
ficiency, a rich experience and a good teamwork. Materials
and method. The appraisal of casuistry of the last 15 years of
the Otorhinolaryngology Clinical Department of the County
Emergency Clinical Hospital of Târgu-Mureș allowed us to
retrospectively evaluate cases with complex local involvement
and draw relevant conclusions. Types of primary pathologies,
recorded complications, and favourable evolutions obtained
by endonasal endoscopic surgery, combined approaches, re-
spectively external surgical approaches, made it possible to
underline valuable aspects of this pathology. Results. The
results of the statistical analysis show a higher prevalence of
benign pathologies with a severe evolution than malignan-
cies, more frequent involvement of the orbita than of the
anterior cranial base, and of men than women. The surgical
solution is dominated by 75% of endoscopic nasal surgery
against cases where the surgeon alone or in a team had to
apply classical surgical approaches. Discussion. A particular
aspect worth mentioning is the patients’ preference for a good
functional outcome, the aesthetic appeal being of secondary
importance. This aspect favors classical surgical approaches
over endoscopic ones. Mixed teams were needed in 22% of
cases. Conclusions. In the examined casuistry, the advan-
tages of combined CT and MRI imagistics were irrefutable.
The postoperative care needs to be prolonged until surgical
sites are consolidated and secondary infections are prevented.
The minimum hospitalization period was 7 days, with mean
values at 10 days, extending up to 14 days. Interdisciplinary
consultations are compulsory. In case of major visual impaire-
ment, the auditive and tactile compensatory capabilities were
taken into account.
Key words: patholog y, rhinobasis, orbit, FESS,
in­ter­­dis­­ciplinarity
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Introducere. Afecțiunile nasului și ale cavităților anexe,
cu implicarea orbitei sau a bazei craniene anterioare, sunt
nu numai din ce în ce mai variate, dar și mai numeroase.
Rezolvarea lor impune, alături de competenţe tot mai largi,
o experiență bogată și un spirit de echipă elevat. Materiale și
metodă. Cazuistica ultimilor 15 ani din cadrul Secției clinice
ORL de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Târgu-
Mureș, cuprinzând numeroase cazuri de pacienți cu afectări
complexe locoregionale, ne-a permis o evaluare retrospectivă
semnificativă pentru unele concluzii pertinente. Tipurile de
afectări primare, stările complicate înregistrate și evoluțiile
favorabile obținute prin aplicarea exclusivă a chirurgiei en-
doscopice endonazale, respectiv combinată sau obligatoriu
convertită într-o tehnică deschisă, ne-au relevat observații
demne de luat în seamă. Rezultate. Din analizele statistice
efectuate reiese o pondere majoritară pentru patologiile be-
nigne cu evoluții ciclice nefavorabile, față de cele maligne,
a afectărilor orbitare față de atingerile craniene bazale an-
terioare și a pacienţilor de sex masculin față de pacienţii de
sex feminin. Rezolvările chirurgicale doar endoscopice au
prevalat, cu peste 75% din cazuri, faţă de cazurile în care rino-
chirurgul singur sau în echipă mixtă a fost obligat să recurgă
la soluții operatorii clasice. Discuție. Un aspect particular
care merită subliniat este legat de opțiunea dominantă a
pacienților în primul rând pentru bunele rezultate funcționale
și abia în al doilea rând pentru un aspect estetic cât mai fa-
vorabil. Iată de ce remarcăm acordul unanim imediat pentru
intervențiile mari, și nu manifestarea unor atitudini evazive
și de amânare a lor în favoarea celor endoscopice. Echipe mixte
au fost constituite în 22% din cazuri. Concluzii. În toate aces-
te cazuri, avantajele utilizării combinate a imagisticii CT cu
RMN au fost incontestabile. Îngrijirile postoperatorii trebuie
prelungite cel puțin până la stabilizarea câmpurilor operatorii
și cu asigurarea prevenției unor infecții intempestive. Din
acest motiv, perioada de spitalizare a fost de minimum 7 zile,
dar media ajunge la 10 zile, nefiind rare cazurile chiar și cu
14 zile de spitalizare. Consulturile interdisciplinare sunt obli­
gatorii pre- și postoperatoriu. În cazurile cu afectări vizuale
majore, ori de câte ori a fost necesar, am luat în considerare
posibilitățile compensatorii auditive sau tactile.
Cuvinte-cheie: patologie, rinobază, orbită, FESS,
in­­ter­­dis­­ciplinaritate
47
Forum ORL.ro abstracts
Management of CSF iatrogenic leaks
Managementul fistulelor LCR iatrogene
Vlad Budu1,2, Silviu Crăc1, Alexandra Gheorghe1, Alexandru Panfiloiu1
1. “Prof. Dr. Dorin Hociotă” Institute of Phonoaudiology and ENT Functional Surgery, Bucharest
2. “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest
In the last decade, endoscopic sinus surgery has been used
more frequently for the treatment of ENT pathology, even
replacing the classical open surgery in some cases, especially
for inflammatory diseases and benign rhinosinusal tumors.
Due to its anatomical position within the facial skeleton, in-
ferior to the ethmoid roof and medial to the orbit, the surgi-
cal approach of the region carries risks for complications. A
serious complication of functional endoscopic sinus surgery
is represented by the ethmoid roof injury with cerebrospinal
fluid (CSF) leak. The bony wall that forms the skull base can
be injured during surgery, thus exposing the osseous or dural
defect that will lead to CSF leak and to symptoms of menin-
gitis. The authors aim to review the most common sites of
skull base iatrogenic injury, the causes that lead to dural de-
fects and, last but not least, the endoscopic surgical technique
which repairs the defect.
Keywords: ethmoid roof, CSF leak, endoscopic sinus
surgery
Rhinoneurosurgery of sellar and parasellar tumors – the role of ENT specialist in the surgical team
Rinoneurochirurgia tumorilor selare şi paraselare – rolul otorinolaringologului în echipa chirurgicală
Bogdan Mocanu, Sergiu Stoica, Silviu Oprescu, Anca Vişan
Brain Institute – Monza Hospital, Bucharest
The authors present the transsphenoidal approach path-
way for the ablation of the sellar and parasellar tumors,
emphasizing the surgical moments that belong to the ENT
surgeon and delimiting the surgical maneuvers in which the
ENT takes second place behind the neurosurgeon, helping
him to perform a complete tumor ablation after the dura
mater. The authors bring into question the usage of aggres-
sive instruments for the resection of tumors (microdebrider,
ultrasonic dissector) and a review of surgical techniques and
materials used for the closing of the hypophyseal fossa after
transnasal transsphenoidal approach of tumoral sellar and
parasellar pathology – allografts or xenografts, from adipose
tissue, muscle, fascia lata and bone graft to adhesive glue and
titanium plates that will ensure the necessary rigidity to the
skull base. A resistant retentive cavity can be assured by the
dura mater suture with non-absorbable suture 6.0 with a “slid-
ing knot”. In some cases, we use pedicled mucoperichondrial
flaps (Hadad-Bassagasteguy flap) for efficient closure of the
sellar floor, but this is not a preferred method of the surgical
team, due to the prolongation of the nose healing time after
the surgery. The authors use as a study base more than 850
surgeries performed in the last 11 years, in both adults and
children.
Keywords: dural breach, CSF leak, pituitary adenoma,
craniopharyngioma, endoscopic transsphenoidal approach
48
În ultima vreme, chirurgia endoscopică rinosinuzală este
din ce în ce mai folosită în rezolvarea patologiei de speciali-
tate, ajungând să înlocuiască chirurgia clasică, în special în
patologia inflamatorie și tumorală benignă rinosinuzală. Prin
poziționarea anatomică la nivelul masivului facial, inferior de
rinobază și medial de orbită, abordul chirurgical al regiunii
sinuzale este grevat de complicații minore sau majore. Una
dintre complicațiile de temut ale chirurgiei endoscopice ri-
nosinuzale este reprezentată de lezarea rinobazei. Peretele
osos care formează baza de craniu poate fi lezat în timpul
intervenției chirurgicale, cu vizualizarea intraoperatorie a
meningelui, iar dacă există și leziunea durei mater, simp-
tomatologia va fi grevată de rinolicvoree și de riscul apariției
meningitei. Autorii își propun o trecere în revistă a zonelor de
risc de lezare a rinobazei, a cauzelor ce pot determina breșe
durale și, nu în ultimul rând, sunt prezentate modalitățile chi-
rurgicale endoscopice de închidere a breșelor osoase sidurale.
Cuvinte-cheie: tavan etmoidal, fistulă LCR, chirurgie
endoscopică rinosinuzală
Autorii prezintă calea de abord transnazală pentru ablația
unor tumori selare și paraselare, punând accentul pe momen-
tele chirurgicale care aparțin echipei ORL și delimitând ma-
nevrele chirurgicale în care specialistul ORL trece în planul
secund, ajutând neurochirurgul să efectueze o ablație tumorală
completă în spatele durei mater. Autorii aduc în discuție utiliza-
rea unor instrumente agresive folosite pentru ablația tumorilor
(aparatul cu microfragmentație și aspirație, disectorul cu ul-
trasunete) și prezintă o trecere în revistă a tehnicilor chirurgi-
Reclamă ORL 46(1)0106 
cale și a materialelor utilizate în închiderea lojei hipofizare după
rezolvarea transnazală transsfenoidală a patologiei tumorale
selare și paraselare – allogrefe sau xenogrefe, de la țesut adipos,
mușchi, fascia lata şi grefon osos la adezivi biologici și plăcuțe
de titan care să asigure rigiditatea necesară bazei craniului. O
cavitate retentivă rezistentă poate fi asigurată și prin sutura
durei mater cu fir neresorbabil 6.0, cu nod de alunecare. În unele
cazuri utilizăm lambouri pediculate mucopericondrale (lambou
Hadad-Bassagasteguy) pentru închiderea eficientă a planșeului
Reclamă ORL 46(1)2005
selar, dar aceasta nu reprezintă o metodă preferată a echipei
chirurgicale, din cauza prelungirii timpului de cicatrizare a
nasului după intervenție. Autorii folosesc ca bază de studiu
peste 850 de intervenții chirurgicale, efectuate în ultimii 11
ani, atât la adulți, cât și la copii.
Cuvinte-cheie: breșe durale, fistulă de LCR, adenom
hipofizar, craniofaringiom, abord endoscopic transsfenoidal
ORL.ro No. 46 (1) 2020 • Year XIII • ISSN 2067-6530
Informații de prescriere. Denumirea comercială a medicamentului: Dymista 137 micrograme/50 micrograme/doză spray nazal suspensie. Compoziția
calitativă și cantitativă: Fiecare gram de suspensie conţine clorhidrat de azelastină 1000 micrograme şi propionat de fluticazonă 365 micrograme. O acţionare
(doză de 0,14 g) eliberează clorhidrat de azelastină 137 micrograme (= 125 micrograme de azelastină) şi propionat de fluticazonă 50 micrograme. Excipient cu
efect cunoscut:o acţionare (doză de 0,14 g) eliberează clorură de benzalconiu 0,014 mg. Forma farmaceutică: Spray nazal suspensie. Suspensie omogenă, albă.
Indicaţii terapeutice: Ameliorarea simptomelor de rinită alergică sezonieră şi perenă moderate până la severe dacă monoterapia cu antihistaminice intranazale
sau glucocorticoizi nu este considerată suficientă. Doze şi mod de administrare. Doze: Utilizarea regulată este esenţială pentru beneficiul terapeutic complet.
Contactul cu ochii trebuie să fie evitat. Adulţi şi adolescenţi (în vârstă de 12 ani şi peste această vârstă): O acţionare (doză) în fiecare fosă nazală de două ori pe zi
(dimineaţa şi seara). Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 12 ani: Dymista spray nazal nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 12 ani atâta timp cât
siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite la această grupă de vârstă. Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei la această categorie de populaţie. Insuficienţă
renală şi hepatică: Nu există date privind experienţa clinică la pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică. Durata tratamentului: Dymista spray nazal este adecvat
pentru administrarea de lungă durată. Durata tratamentului trebuie să corespundă cu perioada de expunere alergenică. Mod de administrare: Dymista Spray
Nazal este destinat numai utilizării nazale. Instrucţiuni pentru utilizare: Pregătirea spray-ului: Flaconul trebuie agitat cu blândeţe cu aproximativ 5 secunde
înaintea administrării prin înclinarea acestuia în sus şi în jos, iar ulterior va fi înlăturat capacul protector. Înainte de prima utilizare a Dymista spray nazal, acesta
trebuie amorsat prin apăsare în jos, eliberând pompa, de 6 ori. Dacă Dymista spray nazal nu a fost utilizat timp de mai mult de 7 zile, acesta trebuie reamorsat o
singură dată, prin apăsare în jos eliberând pompa. Utilizarea spray-ului: Flaconul trebuie agitat cu blândeţe cu aproximativ 5 secunde înaintea administrării prin
înclinarea acestuia în sus şi în jos, iar ulterior va fi înlăturat capacul protector. După suflarea nasului suspensia va fi pulverizată o singură dată în fiecare nară ţinând
capul înclinat în jos. După utilizarea spray-ului vârful flaconului va fi şters, iar capacul protector va fi repus. Contraindicaţii: Hipersensibilitate la substanţele active
sau la oricare din excipienţi. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare: După punerea pe piaţă au existat raportări referitoare la interacţiuni
medicamentoase semnificative din punct de vedere clinic la pacienţii trataţi cu propionat de fluticazonă şi ritonavir care au determinat efecte corticosteroide
sistemice inclusiv sindrom Cushing şi supresia corticosuprarenalei. De aceea, utilizarea concomitentă a propionatului de fluticazonă şi ritonavir trebuie evitată,
cu excepţia cazului în care beneficiul potenţial depăşeşte riscul reacţiilor adverse corticosteroide sistemice. Pot apărea reacţii adverse sistemice după
administrarea corticosteroizilor nazali, în special când aceştia sunt prescrişi în doze mari pentru perioade îndelungate, dar mult mai puţin probabil decât în cazul
administrării orale a corticosteroizilor şi pot varia de la pacient la pacient şi între diferite medicamente care conţin corticosteroizi. Potenţialele reacţii adverse
sistemice pot include sindromul Cushing, caracteristici cushingoide, supresia corticosuprarenalei, retard de creştere la copii şi adolescenţi, glaucom şi mult mai
rar un spectru de reacţii psihologice sau comportamentale incluzând hiperactivitate psihomotorie, tulburări de somn, anxietate, depresie sau agresiune (în
special la copii şi adolescenţi). Dymista spray nazal este supus unui proces metabolic de prim pasaj extensiv, de aceea este probabil ca expunerea sistemică să
crească la pacienţii cu boală hepatică severă după administrarea intranazală a propionatului de fluticazonă. Aceasta poate conduce la o frecvenţă mai mare a
reacţiilor adverse sistemice. Se recomandă prudenţă în tratarea acestor pacienţi.Tratamentul cu corticosteroizi administraţi nazal cu doze mai mari decât cele
recomandate, poate conduce la o supresie semificativă clinic a corticosuprarenalei. Dacă există dovezi referitoare la utilizarea de doze mai mari decât cele
recomandate a fi utilizate, ulterior trebuie luată în considerare administrarea suplimentară de corticosteroizi sistemici în timpul perioadelor de stres sau de
intervenţii chirurgicale. În general doza de fluticazonă din formularea pentru administrare intranazală trebuie redusă la cea mai mică doză la care este menţinut
un control eficient al simptomelor de rinită. Retardul de creştere a fost raportat la copiii care au primit corticosteroizi administraţi nazal în doze aprobate.
Retardul de creştere poate fi de asemenea posibil şi la adolescenţi. Dacă creşterea este încetinită terapia trebuie revizuită cu scopul reducerii dozei de
corticosteroid administrat nazal, dacă este posibil, la cea mai mica doză la care este menţinut un control eficient al simptomelor. Tulburările de vedere pot apărea
în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul prezintă simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată
în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia
centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi. Este necesară o atentă monitorizare la pacienţii cu modificări
de vedere sau la pacienţii cu antecedente de presiune intraoculară crescută, glaucom şi/ sau cataractă. Dacă există orice motiv să credem că funcţia
corticosuprarenalei este afectată, o atenţie deosebită trebuie avută în vedere atunci când se efectuează trecerea pacienţilor de pe tratamentul cu corticosteroizi
sistemici pe tratamentul cu Dymista spray nazal.La pacienţii care au tuberculoză, orice tip de infecţie netratată, sau care au suferit recent o intervenţie
chirurgicală sau un traumatism la nivelul nasului sau cavităţii bucale, beneficiul posibil al tratamentului cu Dymista spray nazal trebuie să depăşească riscurile
posibile. Infecţiile căilor respiratorii nazale trebuie tratate cu chimioterapice antibacteriene sau antimicotice, dar nu constituie o contraindicaţie specifică a
tratamentului cu Dymista spray nazal. Dymista conţine clorură de benzalconiu. Acesta poate produce iritaţii ale mucoasei nazale şi bronhospasm. Interacţiuni
cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune: Propionatul de fluticazonă: Este de așteptat ca tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu
medicamente care conțin cobicistat, să mărească riscul de reacţii adverse sistemice. Administrarea concomitentă trebuie evitată, cu excepția cazurilor în care
beneficiul obținut depășește riscul crescut de reacţii adverse sistemice induse de corticosteroizi, în acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacienților pentru
depistarea reacţiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi. Se recomandă o atenţie deosebită la coadministrarea unui inhibitor potent al citocromului P450
3A4 (ex. ketoconazol), deoarece există un potenţial de expunere sistemică crescută la fluticazonă propionat. Clorhidrat de azelastină: Trebuie acordată o atenţie
deosebită atunci când se administrează clorhidrat de azelastină la pacienţii care primesc în acelaşi timp sedative sau alte medicamente cu acţiune la nivelul
sistemului nervos central, deoarece efectul sedativ poate fi amplificat. Alcoolul poate amplifica de asemenea acest efect. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea:
Fertilitatea. Sunt disponibile doar date limitate referitoare la fertilitate. Sarcina. Dymista spray nazal trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă beneficiile
potenţiale justifică riscul potential asupra fătului. Alăptarea. Dymista spray nazal poate fi utilizat în timpul alăptării, doar dacă beneficiile potențiale justifică riscul
potenţial la nou născuţi/copii. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utillaje: Dymista spray nazal are o influenţă mică asupra capacităţii
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În cazuri izolate atunci când se administrează Dymista spray nazal pot apărea fatigabilitate, oboseală, epuizare,
ameţeală sau slăbiciune, care pot fi de asemenea determinate de boala în sine. În aceste cazuri poate fi afectată capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.
Alcoolul poate amplifica acest efect. Reacţii adverse: Foarte frecvente: epistaxis; Frecvente: cefalee, disgeuzie (gust neplăcut), miros neplăcut; Mai puţin frecvente:
discomfort nazal (incluzând iritaţie nazală, înţepături, măncărime), strănut, uscăciune nazală ,tuse, uscăciune în gât, iritaţie la nivelul gâtului; Rare: uscăciunea
gurii; Foarte rare: hipersensibilitate incluzând reacţii anafilactice, angioedem (edem la nivelul feţei sau limbii, eritem cutanat), bronhospasm, ameţeală,
somnolenţă, glaucom, presiune intraoculară crescută, cataractă, perforaţie de sept nazal, eroziuni ale mucoasei, greaţă, eritem cutanat, prurit, urticarie,
fatigabilitate (oboseală, epuizare), slăbiciune; Cu frecvenţă necunoscută: vedere încețoșată, ulcerații nazale. În cazuri rare a fost observată osteoporoza, dacă
glucocorticoizii au fost administraţi nazal pentru o perioadă de timp îndelungată. Supradozaj: Pentru calea de administrare nazală nu sunt anticipate reacţii de
supradozaj. În caz de supradozaj după ingestia orală accidentală, pe baza rezultatelor studiilor experimentale la animale, pot fi aşteptate tulburări la nivelul
sistemului nervos central (incluzând somnolenţă, comă, tahicardie şi hipotensiune arterială) produse de clorhidratul de azelastină. Tratamentul acestor tulburări
trebuie să fie simptomatic. Se recomandă lavajul gastric în funcţie de cantitatea înghiţită. Nu există un antidot cunoscut. Lista excipienţilor: edeteat disodic,
glicerol, celuloză microcristalină, carmeloză sodică, polisorbat 80, clorură de benzalconiu, alcool feniletilic, apă purificată. Perioada de valabilitate: Flacoane cu
23 g suspensie în flacoane de 25 ml: 2 ani. Perioada de valabilitate în timpul utilizării (după prima utilizare): 6 luni. Precauţii speciale pentru păstrare: A nu se
păstra la frigider sau congela. Natura şi conţinutul ambalajului: Flacon din sticlă brună tip I prevăzut cu pompă de pulverizare, aplicator nazal din polipropilenă
şi capac protector, care conţine 23 g (cel puţin 120 de acţionări). Mărimi de ambalaj:1 flacon cu 23 g suspensie în flacoane de 25 ml (cel puţin 120 de acţionări).
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: MEDA Pharma GmbH & Co. KG, Benzstraße 1.D-61352 Bad Homburg, Germania. Numărul autorizaţiei de punere
pe piaţă:11003/2018/01-04. Data primei autorizări sau a reînnoirii autorizaţiei: Autorizare – Aprilie 2013. Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2018.
Data revizuirii textului: Ianuarie 2019. Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție mediacală PRF. Pentru raportarea evenimentelor adverse vă
rugăm să utilizaţi următoarele date de contact: Tel.: 0372.579.004 Fax: 0371.600.328; Email: pv.romania@mylan.com.
 Fabricat pentru telefoane
Telefonul vostru poate să facă totul - acum el poate să vă controleze și procesorul audio!
Schimbați setările procesorului SONNET 2 prin intermediul aplicației AudioKey și auziți
așa cum vreți.

SONNET 2. Făcut pentru tine.

Aflați mai multe la medel.com/sonnet2
27557 r1.0

medel.com
 Fabricat pentru copii
Rezistent la umiditate, etanș și rezistent la praf - SONNET 2 este suficient de rezistent
pentru orice stil de joacă al copiilor. Oare am menționat că îl puteți face și rezistent la apă?

SONNET 2 Fabricat pentru copilul vostru.

Aflați mai multe la medel.com/sonnet2
27555 r1.0

medel.com
 Tratament de primă alegere
în rinita alergică*,1,2

Cel mai rapid debut de acțiune dintre toate opțiunile de tratament al

RA – 5 minute de la administrare.§,3,4

Prima linie în recomandările internaționale de tratament al RA.5,6,7

De două ori mai eficace față de alte terapii de prima linie în

tratamentul RA.8

* Rinita alergică sezonieră și perenă, moderată până la severă.

§ Vs. placebo; studiu de expunere controlată la alergeni.
RA: rinita alergică

1. Carr W et al. J Allergy clin immunol 2012;129(5):1282-89;

2. Leung DYM et al. the Editors’ choice – MP29-02: a major advancement in the treatment of allergic rhinitis. J Allergy clin immunol 2012;129(5):1216;
3. Bousquet J et al. JACI Pract. 2018;
003_11_02-20_LB-Dymi-RO

4. Bachert C et al. Clin Transl Allergy 2018;

5. Brozek J et al. Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma (ARIA) Guidelines – 2016 Revision. JACI 2017;
6. Bousquet J et al. J. Allergy Clin. Immunol. 2020; 145(1): 70-80;
7. Bousquet J et al. MACVIA clinical decision algorithm in adolescents and adults with allergic rhinitis. J. Allergy Clin. Immunol. 2016; 138(2): 367-74;
8. Meltzer E et al. Int Arch Allergy immunol 2013;161(4):369-77.

Clădirea Equilibrium 1, Str. Gara Herăstrău 2, Material promoțional destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.
Et. 3, sector 2, cod poștal 020334, București Informațiile de prescriere a medicamentului sunt atașate acestui material.
Telefon: 0372 579 000; Fax: 0371 600 326; E-mail: office.ro@mylan.com Pentru informații detaliate consultați Rezumatul Caracteristicilor Produsului.