.

Percepţia subliminală

Constă în capacitatea organismului de a înregistra şi de a răspunde la stimuli ce nu ating pragul absolut

minimal. Pentru această situaţie termenul „percepţie" este impropriu. De aceea, unii autori fac o serie
de distincţii menite a contribui la o mai buni înţelegere. De exemplu, Flotnik şi MoUenauer (1986, p,
127) diferenţiază pragul fcfofogic (caracterizat prin acea intensitate a stimulului capabilă de a excita
receptorii şi de a se transmite la creier, fără a se integra conştient) de pragul perceptiv (intensitatea
stimulului ce este percepută conştient). La rândul lui, Reuchlin (1988, pp. 110 şi 111) foloseşte termenul
de subcepţie (subception) pentru a denumi procesele de recunoaştere a stimulului anterior percepţiei
propriu-zise. Indiferent de termenii întrebuinţaţi, fenomenul în sine nu poate fi contestat. Faptul că
subiectul manifestă o serie de reacţii la un stimul, chiar şi atunci când nu este capabil să-1 denumească,
a fost demonstrat experimental. Doi cercetători francezi, Noizet şi Brouchon (1967), au înregistrat
răspunsurile electrodermale (RED) ale unor subiecţi în timpul prezentării subliminale la tahistoscop a 12
cuvinte (unele afectogene, altele neutre). S-a constatat, aşa cum se poate vedea din figura 2.41, că
subiecţii au reacţionat electrodermal Ia ambele categorii de cuvinte, dar mai puternic la cele afectogene.
Acest experiment demonstrează faptul că mesajele senzoriale sunt încadrate psihic chiar dacă subiectul
nu are conştiinţa acţiunii lor.
RED, 3

Cuvinte afectogcne

2,5

C D E F Familiaritate Fig. 2.41. Rezultatele experimentului lui Noizet şi Brouchon în vederea susţinerii
existentei percepţiei subliminale au fost folosite mai multe modalităţi experimentale. Una dintre ele
constă în înregistrarea undelor electrice din creier în timpul prezentării rapide, sub pragul absolut, a
unor cuvinte. Deşi cuvintele prezentate nu pot fi denumite, in zona proiecţiei corticale a analizatorului
excitat în experiment (vizual sau auditiv) se constată o activare a undelor electrice. Dacă într-o fază
ulterioară cuvintele iniţiale sunt prezentate amestecate cu altele, ele sunt mai uşor recunoscute. Se
probează astfel că informaţia vizuală sau auditivă a fost procesată de creier chiar şi atunci când ea a
acţionat subliminal asupra subiectului (Ghevrin, 1975). O altă modalitate prin intermediul căreia se
demonstrează existenţa acestei forme de percepţie o constituie sensibilizarea subliminală a subiectului
pentru anumiţi excitanţi, care, mai apoi, tocmai datorită acestei sensibilizări, sunt percepuţi mult mai
uşor. Un experiment interesant în acest sens a fost imaginat de Corteen şi Dunn (1974). Ei au sensibilizat
subiecţii la unele cuvinte prin şoc electric. Mai apoi, subiectului ii este prezentat un set de cuvinte la o
ureche şi un alt set Ia cealaltă ureche, el trebuind să fie atent numai la cele care i se prezintă la o singură
ureche. în mod normal, cuvintele transmise „urechii neatente" n-ar trebui să fie procesate. S-a
descoperit însă că informaţia este procesată de creier, evident la un anumit nivel, chiar şi atunci când
cuvintele sunt adresate urechii neatente. în acest din urmă caz, arousal-ul fiziologic era mai ridicat la
cuvintele pentru care subiectul fusese sensibilizat prin şoc electric, decât la cele neutre. Zajonc (1980) a
prezentat unor subiecţi, pentru un timp extrem de scurt, poligoane de forme variate. Apoi, aceleaşi
poligoane amestecate cu altele au fost prezentate atât timp cât era nevoie pentru a putea fi
recunoscute. Mulţi subiecţi recunoşteau şi denumeau mai uşor şi mai rapid poligoanele prezentate
subliminal, chiar dacă nu puteau face conştient distincţia dintre cele „vechi" şi cele „noi". Toate aceste
experimente au dovedit existenţa percepţiei subliminale. Una este însă să constaţi existenţa unui
fenomen, şi cu totul alta să susţii şi să demonstrezi influenţa fenomenului respectiv asupra
comportamentului, aşa încât cercetătorii s-au orientat spre imaginarea unor experimente care să
evidenţieze efectele percepţiei subliminale asupra diverselor tipuri de conduite ale omului. Zuckerman
(1960) a proiectat 30 de tablouri, pornind de la care două grupuri de subiecţi (unul experimental şi unul
de control) trebuiau să redacteze povestiri descriptive. La început, cele două grupuri (cel experimental şi
cel

1.5
B
160

PSIHOLOGIA MECANISMELOR COGNITIVE

de control) au fost tratate similar, lucrând după aceeaşi procedură: mai întâi avea loc prezentarea
tabloului, apoi descrierea lui. S-a constatat că lungimea poveştilor redactate de subiecţii celor două
grupuri nu era semnificativ diferenţiată. Următoarele zece tablouri sunt însoţite la grupul experimental
de mesajul subliminal „scrie mai mult". Tot la grupul experimenta! prezentarea a încă zece tablouri a
fost însoţită de mesajul subliminal „scrie mai puţin". S-a constatat, în final, variaţia conduitei subiecţilor
din grupul experimental tocmai în funcţie de conţinutul mesajului subliminal. Se demonstrează, în felul
acesta, că percepţia subliminală nu este un fenomen gratuit, fără efecte asupra comportamentului,
dimpotrivă, ea este capabilă de a „induce" anumite conduite subiecţilor fără ca aceştia să fie conştienţi
de un asemenea fapt. Nu toţi cercetătorii suni însă de acord cu o asemenea concluzie. Dimpotrivă, mulţi
dintre ei consideră că mesajele subliminale sunt incapabile să influenţeze comportamentul. „Nu există
nici o dovadă practică în stare să probeze teoria efectelor subliminale de genul inducerii unui
comportament particular sau schimbării motivaţiei. Mai mult, aceste enunţuri sunt în contradicţie cu
majoritatea cercetărilor şi incompatibile cu conceptele fundamentale experimentale ale procesării şi
învăţării informaţiei şi ale motivaţiei" (Moore, 1992,a/?u<iCorsini, 1994, voi. III, p. 485). S-a reproşat
cercetărilor referitoare la influenţa mesajelor subliminale asupra comportamentului că nu se supun
replicabilităţii pe care orice experiment o cere. De asemenea, faptul că pretenţiile unor cercetători de a
fi descoperit influenţele subliminale nu sunt altceva decât un deficit metodologic. Nu se poate
determina cu precizie dacă o serie de „efecte comportamentale" apar datorită stimulului subliminal sau
datorită altor factori, cu atât mai mult cu cât cercetători nu folosesc decât grupuri experimentale, fără
grupuri de control. Unele investigaţii au demonstrat chiar lipsa efectelor mesajelor subliminale asupra
comportamentului. Pratkanis şi alţii au lucrat cu subiecţi ce ascultau casete audio destinate a le
îmbunătăţi stima de sine sau memoria. Jumătate dintre subiecţi au acceptat ascultarea casetelor fără a
cunoaşte eticheta lor (unii credeau că ascultă caseta pentru îmbunătăţirea memoriei când, de fapt, o
ascultau pe cea a îmbunătăţirii imaginii de sine ; alţii, exact invers, credeau că ascultă caseta pentru
îmbunătăţirea imaginii de sine, în realitate ascultând-o pe cea peniru îmbunătăţirea memoriei). După
cinci săptămâni de ascultare, rezultatele au demonstrat că nu a existat nici o îmbunătăţire a stimei de
sine sau a abilităţilor mnezice. La cealaltă jumătate a subiecţilor, care ascultau casetele cunoscând
corect eticheta lor, s-au obţinut îmbunătăţiri în ambele sensuri, însă nu susţinute. Subiecţii din ambele
categorii au fost tentaţi, chiar încântaţi să creadă că astfel de îmbunătăţiri s-au obţinut datorită ascultării
casetelor. în realitate, ascultarea casetelor nu a condus nici la îmbunătăţirea imaginii de sine, nici la
îmbunătăţirea abilităţilor memoriei. Controversa ni se pare a fi nefondată, iar reproşurile mult
exagerate. După opinia noastră, mai aproape de adevăr se află autorii care se referă nuanţat la
influenţarea sau schimbarea comportamentului prin utilizarea mesajelor subliminale. Este greu de
crezut că prin astfel de mesaje s-ar putea obţine o schimbare profundă, semnificativă a atitudinilor,
motivaţiilor şi comportamentelor individului sau că ea ar produce acţiuni şi atitudini specifice. în schimb,
este mai credibilă ideea modificării uşoare, de suprafaţă, tranzitorii a comportamentului. La fel, autorii
care introduc ideea nivelurilor procesării subliminale se află mai aproape de adevăr. Se pare că
procesarea subliminală are loc mai mult la nivel afectiv, emoţional decât la nivel cognitiv. De exemplu,
stimulii subliminali emoţionali negativi sunt mai uşor recunoscuţi decât stimulii emoţionali neutri. Şi
complexitatea stimuliior subliminali pare a fi extrem de importantă, stimulii simpli
PERCEPŢIA

161

putând fi uşor procesaţi subliminal în timp ce stimulii complecşi neputând fi procesaţi subliminal sau,
oricum, procesarea lor fiind mult mai dificilă. Cum poate fi explicată percepţia subliminală ? în principal,
prin procesarea subconştientă a informaţiilor, care asigură activări şi relaţionări neobişnuite şi
„invizibile". Apoi, prin însumarea energiei stimulului subliminal la aceea a stimulului perceptibil. După
opinia unor autori, percepţia subliminală poate fi constatată întotdeauna, în ciuda unor rezultate
contradictorii. Situaţiile în care eficienţa subliminală nu apare s-ar datora „nedeterminării cu precizie a
alegerii acelei zone de viabilitate a informaţiei fiziologice subliminale" (Cioru, 1994, p. 9). Autorul citat
consideră că satisfacerea a două condiţii este absolut necesară: a) fixarea unuia dintre nivelurile de
intensitate cu care se experimentează, şi nu oricare, din zona subconştientului, aflat între pragul
fiziologic şi cel al percepţiei; b) luarea în considerare a factorilor care depind de starea subiectului de
experimentare (oboseala, prezenţa sau absenţa interesului, a motivaţiei, a anxietăţii e t c ) . Fenomenul
percepţiei subliminale, o dată descoperit, a fost preluat şi aplicat rapid, chiar extrem de precipitat în
practică, în diferite sectoare ale vieţii sociale. Percepţia subliminală a fost folosită mult în comerţ, ca
mijloc de luptă împotriva hoţilor sau ca mijloc de creştere a vânzărilor. înregistrarea pe banda sonoră cu
melodiile transmise în cursul zilei în marile magazine a unor mesaje de tipul „nu voi fura; dacă fur merg
la închisoare" ; „cumpăraţi Popcorn" ; „beţi Coca-Cola" etc. s-au soldat cu efecte benefice. Se apreciază
chiar că, în urma unei campanii de publicitate bazată pe stimuli subliminali, vânzările Ia floricele de
porumb au crescut cu 58%, iar la cafea cu 18% (Morse şi Steoler, 1982, apud Wortman, Loftus şi
Marshall, 1985, p. 97). Multe alte domenii, cum ar fi cel ale lecturii rapide, încetarea fumatului etc. au
intrat în atenţia cercetătorilor şi practicienilor. S-a pus chiar problema dacă nu s-ar putea obţine
scăderea în greutate (slăbirea) pornind de la utilizarea stimulilor subliminali. De un real folos s-a dovedit
a fi tehnica procesării subliminale a acţiunii stimulilor în vederea obţinerii unor influenţe terapeutice,
mai ales în stările de depresie, anxietate, neîncredere în sine, alcoolism etc. Aria de aplicabilitate poate fi
extinsă şi mai mult: mesajele subliminale pot direcţiona derularea unor fenomene cum ar fi visele şi
halucinaţiile, ele pot creşte performanţele memoriei şi învăţării. Prin anii '80-'90 în Statele Unite a
apărut o adevărată industrie a benzilor cu mesaje subliminale purificatoare sau menite a îmbunătăţi
aproape orice: stima de sine, memoria, relaţiile cu semenii, excitabilitatea sexuală, scorul ia bowling,
diminuarea traumelor etc. Se apreciază că de pe urma „ajutorului subliminal" în 1984 americanii au
obţinut un beneficiu de peste 55 milioane de dolari. Uneori practica stimulării subliminale a fost folosită
în scopuri nu tocmai corecte. De exemplu, în S.U.A., radioul a utilizat-o împotriva televiziunii, inserând în
transmisiile lui mesajul „Televiziunea este plictisitoare". Nu de puţine ori această tehnică a fost folosită şi
în scopuri politice, mai ales ca mijloc de propagandă electorală. S-au declanşat chiar şi o serie de
„scandaluri", muzica rock fiind acuzată că ar conţine mesaje satanice sau că i-ar împinge pe adolescenţi
să se sinucidă. în aceste condiţii, atacurile publice şi acţiunile civice n-au întârziat să apară. în S.U.A.,
Comisia Federală a Comunicaţiilor a interzis folosirea mesajelor subliminale de către membrii ei. Aceeaşi
interdicţie a fost impusă şi în Australia şi Anglia. în ciuda acestei situaţii confuze şi contradictorii, atât în
plan teoretico-metodologic, cât şi în plan practic-acţional, percepţia subliminală, ca formă specială de
percepţie, atrage atenţia asupra a trei idei:
a) omul este capabil de a înregistra şi procesa mai multă informaţie decât poate conştientiza; b) viaţa şi
comportamentul uman pot fi influenţate într-o manieră subtilă, chiar fără ca cel care suportă o
asemenea influenţă să-şi dea seama ; c) efectele influenţării subliminale sunt dependente de intenţiile
celui care o utilizează (influenţarea subliminală este poate exemplul cel mai tipic care arată cum o
descoperire ştiinţifică cu valenţe deosebite în lărgirea câmpului cunoaşterii ştiinţifice a fost preluată şi
aplicată uneori necritic în practică, fără respectarea principiilor acceptabile moral, etic, democratic, chiar
fără respectarea principiilor deontologice).