SCRISOAREA

Scrisoarea este un mod de comunicare la distanță, în scris, între două persoane:

expeditor – cel care scrie scrisoarea și destinatar-cel căruia i se adresează scrisoarea. Prin
scrisoare se transmit știri, impresii, gânduri, sentimente.

Elemente specifice unei scrisori sunt:

• menționarea în partea dreaptă, sus, a datei și a localității de unde se scrie;
• formula inițială de adresare: se scrie la mijlocul primului rând şi exprimă atitudinea
față de destinatar: Dragi părinți, Dragă mamă, Scumpul meu prieten, Stimată doamnă, Dragul
meu coleg etc. Formula de adresare începe cu literă mare și este urmată de virgulă;
• conținutul scrisorii: trebuie să fi e clar și corect formulat, respectând structura unei
compuneri: introducere, cuprins, încheiere;
• formula de încheiere: se scrie la finalul scrisorii în partea dreaptă şi exprimă
sentimentele expeditorului: Cu drag, Vă sărut, Cu stimă, Pe curând, Vă îmbrățișez.

Sfaturi Pentru Redactarea Scrisorii

 În dreapta sus se trece tot timpul data și locul din care scriem respectiva
scrisoare.
 Formula de apel: trebuie să fie scurtă și să fie în funcție de destinatarul
scrisorii (cel ce primește scrisoarea). Dacă cel ce primește scrisoarea este mai
mare decât tine te vei adresa cu forme ce arată respect, de exemplu : Dragă
doamnă Popescu, (la începutul scrisorii), dumneavoastră și verbe la
persoana a 2-a plural: vă urez, vă scriu, sunteți, doriți.  A se reține! În
formula de apel a scrisorii se scrie tot timpul cu literă mare funcția
destinatarului, deci o să avem: „Domnul
Director/Manager/Recruiter/Inginer/Profesor/Doctor”. De asemenea,
OBLIGATORIU, după formula de apel vom pune virgulă (,).
 Textul (corpul) scrisorii:  ai de gând să scrii o scrisoare în limba română,
fiecare idee nouă trebuie să înceapă cu un alineat. Ideal, o să avem în primul
alineat o prezentare succintă a motivului pentru care scriem scrisoarea,
apoi o dezvoltare a subiectului scrisorii în restul alineatelor, iar obligatoriu o
formulă de încheiere, de „retragere” în ultimul alineat.
 Formula de încheiere: se plasează spre dreapta, tot timpul cu virgulă după și
depinde de destinatarul scrisorii. Dacă este vorba de cineva cu care ai o
relație amicală, aceasta poate fi ceva de genul „Cu prietenie,” sau „Al tău,” .
Dacă scrisoarea este adresată unei persoane mai mari, în formula de încheiere
vom avea de scris: „Cu respect, ‘’.
Modele de scrisori
a. pentru un prieten

b. pentru cineva mai mare

Botoșani, 14 iunie 2015

Dragă mătușă Veronica,

Probabil că vă miră faptul ca vă scriu după atâta vreme, dar sincer mi-e dor
de voi. Motivul pentru care vă scriu această scrisoare este că nu ne-am văzut de
mult, si aș vrea sa ne revedem cu drag vreodată, dacă va fi posibil.
Sper din toată inima că sunteți bine, și aștept vești de la voi. Eu nu am mai
realizat nimic nou, doar țin pasul cu școala.
Puteți să puneți și o poza actuală cu dumneavoastră și familia în plic, deoarece
chiar îmi este dor să vă revăd. Unchiul Grigore ce mai face? Aș dori și o poză în
care să apară și el, dacă se poate, pentru că știu că de obicei nu vrea să apară în
poze.
Cu speranța că ne vom revedea sănătoși cu toții, cât mai curând, vă îmbrățișez
cu drag pe toți, și aștept cu nerăbdare un mesaj de la voi.

Cu stimă,
Andreea.

COMPUNEREA DESCRIPTIVĂ
 Descrierea –  mod de expunere în care sunt prezentate informații despre obiecte, persoane,
lucruri sau fenomene.
Cum se poate scrie o compunere descriptivă? 
Să presupunem că trebuie să scrii o compunere în care trebuie să descrii un peisaj din
natura, compunerea ta va avea următoarea structură: 
INTRODUCERE:   Vei preciza locul care va fi descris și momentul din zi,
anotimpul sau un alt reper temporal. 
CUPRINS:  Vei descrie elementele ce compun peisajul tău având grija să nu
omiți niciun detaliu( valurile marii, pescărușii, nisipul fin al plajei, măreția muntelui etc.)
Recomandat este să folosești cât mai multe adjective și expresii frumoase.
ÎNCHEIERE: Îți poți exprima opinia despre tabloul de natura prezentat sau poți
face o afirmație care să facă mai clară perspectiva ta a tabloului.
Orice compunere trebuie să aibă un titlu adecvat!
Nu uita că orice idee nouă se va exprima într-un nou alineat.
MODELE:
IARNA ARGINTIE

Este o iarnă de poveste. Norii au început să cearnă steluțe argintii. Fulgii ușori și albi ca florile de
cireș se joacă prin văzduhul de cenușă, apoi se lasă pe pământul somnoros. Căsuțele, prăjituri adevărate
cu frișcă, dorm liniștite în imensitatea alba. Dansul steluțelor sclipitoare nu mai contenește. Pomii sunt
învăluiți în dantele albe si cercelate.
   Munții de zăpada nu mai dau voie să calce picior de vietate. Geamurile caselor s-au împodobit cu
flori de gheață. Norii suri au căptușit bolta posomorâtă. Zâna înghețurilor a îmbrăcat pământul în vesmânt
de nea.
   Oamenii pun la case instalație strălucitoare si împodobesc bradul pentru Moș Crăciun si stau la gura
sobei pentru a depana povești și amintiri. Bucuria primilor fulgi de nea ne-a furat inimile. Pe derdeluș zeci
de săniuțe alunecă la vale precum fulgerul.
   Iarna a îmbrăcat brazii si pinii cu niște cojoace grele de argint și a pus crengilor mănuși de puf. Pe
câmpul de cristal se zărește un șirag de săniuțe. Ninge ca-n povesti cu steluțe mici si albe, ce plutesc într-
un zbor prelung.
   Copacii, niște soldați tăcuți si reci, cu zale dantelate ne privesc cu bucurie. Iarna ne umple inimile de
frumusețe și de bucuria sărbătorilor. Toate visurile copilăriei mele se împlinesc in timpul iernii!
  Colega  mea

O cunosc pe Alina din clasa întâi. La început îmi era frică de ea, fiind una dintre cele mai înalte fete
din clasă. Mi se părea o persoană care, dacă aș face ceva greșit, m-ar pune la punct imediat cu o bătaie
zdravăna.
Dar nu a fost așa. Timpul a trecut si am ajuns sa stăm in aceeași bancă. Îmi plăcea cel mai mult că
avea simțul umorului dezvoltat si că mă făcea să râd din orice.
Am ajuns să o cunosc mai bine ca să-mi dau seama că e o persoană care ține la părerea ei!
Visează la cai verzi pe pereți, la propriu, și face haz de necaz aproape oricând, dar știe și să fie matură.
Chiar dacă, atunci când suntem într-o discuție aprinsă ,ea tace și mă lasă să țip, la sfârșit va spune doar
câteva cuvinte care te vor lăsa mut de uimire, neașteptându-te să spună un  lucru atât de înțelept.
Știe să asculte și ajută persoanele care îi sunt apropiate, prin faptul că este alături de ele
susținându-le fiecare realizare. Nu se ferește să spună niciodată ce simte chiar dacă uneori sunt lucruri
dureroase. Este încăpățânata și foarte orgolioasă și dacă greșește sau cineva îi greșește foarte rar face
ea primul pas spre împăcare.
Este foarte sensibilă chiar dacă arată asta doar celor apropiați si se lasă destul de greu cunoscută pe
deplin. Și cu toate nebuniile pe care le face și cu toate lucrurile bune e una dintre cele mai bune prietene
ale mele.

COMPUNEREA NARATIVĂ (o întâmplare)

CUM SE POATE SCRIE O COMPUNERE NARATIVA?

  În introducere vom crea cadrul în care se va desfășura acțiunea precizând timpul, spațiul și un

personaj ce participă la aceea acțiune. Putem, de asemenea, pune o mini-descriere a cadrului și a stării
de spirit.
Descrierea nu va fi întâmplătoare! Într-o narațiune, de la primul cuvânt, trebuie sa pregătim surpriza
întâmplării.
Cuprinsul va răspunde la întrebarea esențiala "ce se întâmpla?", cu o singura condiție: să nu-i
spunem cititorului prea repede totul, chiar dacă avem de alcătuit o compunere scurta. Trebuie să
prezentăm faptele în ordine logică. Nu te pierde în detalii care ți-ar putea abate atenția de la subiect și
încearcă să creezi suspansul și să ții trează atenția cititorului. Punctul culminant (momentul de maximă
intensitate) creează tensiune la nivelul textului si accentuează stările personajului.
Prin încheiere se restabilește echilibrul si acțiunea se termină. Aceasta este importantă pentru
semnificația întâmplării si tipul de personaj pe care îl creăm.
Pentru fiecare idee nouă, redacteaz-o cu alineat!!

Nu uita ca întâmplarea ta să fie una relevantă, adică să merite a fi povestită și citită de alții! Nu povesti
ceva ce pe tine te-ar plictisi. Înainte să începi, hotărăște ce se întâmplă în compunerea ta!

O întâmplare în vacanța de vară

Era o zi frumoasă de vară din vacanța mare. M-am trezit de dimineață, pe la ora șapte. Eram la
bunici. După ce m-am dat jos din pat, am înștiințat-o pe bunica, că vreau să fac o plimbare prin natură. Ea
mi-a aprobat dorința și mi-a pregătit merinde.
Am plecat la drum mai devreme, pentru că afară era deja foarte cald. Cum am urcat dealul din
spatele casei, dintr-o dată mi s-a părut că am intrat într-o altă lume. Totul mi se părea mai frumos. Cerul
senin, de un albastru pur și răcoarea dimineții, care se făcea simțită prin hainele cu care eram îmbrăcat,
mă îndemna la visare.
M-am așezat la umbra stăpânului pădurii - un stejar înalt și bătrân. Dintr-o dată, din spate, am
auzit un lătrat. M-am speriat de mama focului. Primul gând a fost să mă urc în stejarul cel bătrân. Dar am
renunțat.
Ființa care lătra și-a arătat fața. Era drăgălașul meu câine, Bobiță. Sperietura a fost cumplită.
Chiar și după ce l-am luat în brațe pe Bobiță, inima îmi bătea atât de tare, de parcă ar fi vrut să-mi iasă din
piept. Dintr-o dată, Bobiță a început să alerge de colo-colo de parcă voia să-mi spună ceva. Am hotărât
să îl urmez.
Spre surprinderea mea, cățelul m-a condus către casă. În curtea bunicilor, tocmai sosiseră părinții
mei. Ei m-au dus la mașina cu care veniseră. În portbagaj mă aștepta un cadou: o bicicleta mare, roșie.
Era exact ce-mi doream!
Împreună cu această bicicletă am bântuit pe colinele satului bunicilor pe parcursul întregii
vacanțe. A fost cea mai grozavă vacanță din toate pe care le-am avut până acum.