Cenușăreasa

Am o problemă. Chiar am. Când văd ceva ce-mi place, TREBUIE să-l am, chiar dacă e ceva
complet ridicol ca pantofii de cristal. Ador să merg la cumpărături! Cumpăr până nu mai pot să
merg. Surorile mele vitregele știu că am o problemă. La început au crezut că e amuzant dar când
au văzut că e serios au început să îmi dea de muncă doar ca să mă țină ocupată. Dar nu merge. În
timp ce curăț sau calc, plănuiesc o escapadă la magazin. Pot să fac o listă în minte cu 100 de
produse, nicio problemă.
Dar obsesia mea a scăpat de sub control. Să luăm de exemplu pantofii de cristal. Știam că erau
mari. Cu cel puțin un număr mai mare, dar i-am cumpărat oricum. Nu am putut să mă abțin. I-am
cumpărat oricum.Arătau splendid cu rochia mea de bal. Număr mai mic nu aveau, nu aveam ce
face! Și a meritat! M-ați văzut? Eram superbă!
Dar, bucățelele alea divine de cristal m-au durut rău de tot! Adică, am dansat o singură dată cu
prințul și simțeam cum îi iau foc păicioarele. Simțeam cum îmi intra în carne! Și încă ceva care
dovedește că nu mă pot controla. De ce pantofi de cristal?! Nu îi pot returna, se sparg ușor, nu
pot să merg mult în ei, nu pot să dansez. Și v-am povestit ce s-a întâmplat la bal? Am plecat de
acolo și câd mi-a căzut pantoful nu am putut să mă opresc pentru că nu aș mai fi avut caleașcă și
ar fi trebuit să merg pe jos până acasă. PE JOS! Oricum, când am ajuns, mă dureau picioarele așa
rău încât nici nu am putut să mă gândesc la prințul frumos din cauza durerii.
Trebuie să fac ceva cu problema asta. Depășesc constant alocația pe săptămână!