TERMODINAMICĂ ŞI TEORIE CINETICO-MOLECULARĂ

m N V
Teorema lui Avogadro: υ= = c→
.n.

µ NA Vµ
 p = 1atm = 101325 N / m 2 = 760torr = 760mmHg
unde condiŃiile normale, c.n. :  0
t 0 = 0°C ⇒ T0 = 273,15 K
n n

µ µ (m + m2 ) ∑µ N k k ∑µ υ k k
AplicaŃie: masa molară medie a unui amestec: µ= 1 2 1 = k =1
= k =1
µ1m2 + µ 2 m1 n n

∑N
k =1
k ∑υ
k =1
k

F
Calculul presiunii: p= , [ p ] S . I . = N / m = Pa
2

S
Presiunea hidrostatică, p h = ρgh , unde :
− ρ este densitatea lichidului
N m
− g este acceleraŃia gravitaŃională, g ≈ 9 .8 = 9 .8 2
Kg s
− h este înălŃimea coloanei de lichid
1 2
Formula fundamentală a T.C.M: p = nm0 v 2 = nε , unde:
3 3
N
− n este concentraŃia gazului, n =
V
− N reprezintă numărul de particule
− V reprezintă folumul de substanŃă
− m0 reprezintă masa unei particule
− v 2 reprezintă viteza pătratică medie, v 2 = vT2
m0 v 2
− ε reprezintă energia cinetică medie a unei particule, ε =
2
i
Teorema echipartiŃiei energiei pe grade de libertate: ε = kT , unde :
2
− i este numărul gradelor de libertate
− k = 1.38054 ⋅ 10 −23 J / K
k este constanta lui Boltzman,
p = NkT ⇒ pV = NkT 

EcuaŃia termică de stare: N  ⇒ pV = υRT
R = N A ⋅ k = ⋅ k ⇒ υR = Nk 
υ 
i i i
EcuaŃia calorică de stare: U = N ⋅ε =
NkT = υRT = pV
2 2 2
1 3 p 3 pV 3 pV 3 p 3p
p = nm0vT2 ⇒ vT2 = = = = ⇒ vT =
3 nm0 Nm0 m ρ ρ
AplicaŃie:
3 pV 3υRT 3mRT 3RT 3RT
vT2 = = = = ⇒ vT =
m m mµ µ µ
 Legile gazului ideal:
Transformarea Legea ε (variaŃia Denumirea
Tipul Legea experimentală relativă) coeficientului
Izotermă T = ct. ⇒ pV = ct. ⇒ p1V1 = p2V2 - - -
Izobară V V V αt = ε V − V0 1
p = ct. ⇒ = ct ⇒ 1 = 2 ε= α= (coef.de
T T1 T2 V0 T0
dilatare izobară)
Izocoră p p p βt = ε p − p0 1
V = ct. ⇒ = ct ⇒ 1 = 2 ε= β =α = (coef.
T T1 T2 p0 T0
termic al presiunii)
Principiul I al termodinamicii: ∆U = Q − L
ConvenŃie de semne: căldura primită şi lucrul mecanic efectuat sunt pozitive, căldura cedată şi lucrul
mecanic primit sunt negative.
CoeficienŃii calorici:
Q
1. Capacitatea calorică (C): C= ;[C ]S .I . = J / K
∆T
Q C
2. Căldura specifică (c): c = = ;[c]S .I . = J / kg ⋅ K
m ⋅ ∆T m
3. Căldura molară ( Cµ ):

Q C C⋅µ 
Cµ = = = = c⋅µ 
υ ⋅ ∆T υ m 

i
V = ct. ⇒ Cµ = CV = R
2
[ ]
 ⇒ Cµ S .I . = J / mol ⋅ K

i 
p = ct. ⇒ Cµ = C p = CV + R = R + 1
 2 
Q
4. Căldura latentă specifică (λ) λ = ; [λ ]S .I . = J / Kg
m
 p = ct . ⇒ L = p ⋅ ∆V

Lucrul mecanic în termodinamică:  V ↑⇒ L > 0
 p ≠ ct . ⇒ | L |= Α p (V ) → 
 V ↓⇒ L < 0
Tip de gaz i (tr.) i (rot.) i CV Cp C 2 Indicele
γ = p =1+ politropic:
CV i Cµ − C p
monoatomic 0 3 1,5 R 2,5 R 5/3 n=
biatomic 3 2 5 2,5 R 3,5 R 1,4 Cµ − CV
poliatomic 3 6 3R 4R 4/3
Transformarea Legea L Q ∆U
Izotermă pV = ct. V2
υRT ln 0
V1
Izocoră p/T=ct. 0 υCV ∆T
Izobară V/T=ct. p ⋅ ∆V υ C p ∆T
υCV ∆T
Adiabatică γ
pV = ct.; TV γ −1
= ct. - υCV ∆T 0
Politropă pV n = ct.; TV n −1 = ct. υ (Cµ − CV )∆T υ C µ ∆T
Derivata unei funcŃii: Reguli de calcul cu funcŃii:
f(x) f'(x) 1. (f(x)±g(x))’=f’(x) ±g’(x)
2. (f(x)·g(x))’=f’(x)g(x)+f(x)g’(x)
c=const. 0
xn x n −1  f ( x)  ( f ( x) ⋅ g ( x))' f ' ( x) g ( x) + f ( x) g ' ( x)
3.  ' = =
sin x cos x  g ( x)  g 2 ( x) g 2 ( x)
cos x -sin x 4. ( f ( g ( x )))' = f ' ( g ( x )) ⋅ g ' ( x )
ex ex
ln x 1
x

Transformarea liniară p=aV+b, a<0

a 2 b ∆ b
T= V + V → ∃Tmax = T3 , rezultă T3 = − ;V3 = −
υR υR 4a 2a
Cazuri particulare:
1. V1 < V3 < V2 ⇒ Tmax(1→ 2 ) = T3
2. V1 < V2 < V3 ⇒ Tmax(1→ 2 ) = T2
3. V3 < V1 < V2 ⇒ Tmax(1→ 2) = T1
Căldura:
− bγ
Q14 > 0; Q42 < 0 şi volumul V4 =
a (γ + 1)
Q primit = Q14 = L14 + ∆U14 = Α p (V )(1→ 4) + υCV (T4 − T1 )
Qcedat = Q42 = L42 + ∆U 42 = Α p (V )( 4 → 2) + υCV (T2 − T4 )
 Principiul II al termodinamicii
Rentabilitatea
Maşină Formularea Rentabilitatea Teorema
maşinii termice
termică principiului II maşinii termice Carnot
Carnot
Motor Lefectuat Qcedat Tmin Qcedat Tmin
Q primit = Lefectuat + Qcedat η= =1− ηC = 1 − =
termic Q primit Q primit Tmax Q primit Tmax
1
Pompă de Q εC =
căldură
ε = cedat T
1 − min
W Tmax Qcedat Tmax
Q primit + W = Qcedat =
1 Q primit Tmin
Maşină Q primit εC =
ε= Tmax
−1
frigorifică W Tmin

Motoare termice
Caracteristici Motorul Otto Motorul Diesel
- amestecul carburant pătrunde în cilindrul cu piston
Timpul 1: Admisia
- transformare izobară la p0
Timpul 2: - gazul este comprimat rapid prin deplasarea pistonului de la PMI la
Compresia PMS, fiind o transformare adiabată
- temperatura şi presiunea cresc rapid - transformare izobară
Timpul 3: a) Arderea - volumul şi temperatura
- transformare izocoră la Vmin
cresc lent
- după ce pompa de injecŃie
nu mai introduce picături de
- gazul produce lucru mecanic asupra
motorină în cilindrul cu pis-
pistonului
Timpul 3: b) Detenta ton, acesta este împins de
către gazele arse, sistemul
efectuând lucru mecanic
transformare adiabată
a) deschiderea supapei de evacuare
- presiunea scade până la valoarea presiunii atmosferice
Timpul 4: Evacuarea - transformare izocoră la Vmax
b) evacuarea propriu zisă - transformare izobară la p0
Vmin Vmediu
Rapoarte specifice Raportul volumelor extreme: ε = ρ=
Vmax Vmax
1 1 ργ −1
Randamentul η =1− ε 1− γ
η = 1− ⋅ γ −1
⋅
γ ε ρ −1

Pentru trecerea particulelor de substanŃă printr-un orificiu de dimensiuni mici, condiŃia

de echilibru staŃionar este dată de conservarea fluxului de particule ce trec prin orificiu.
3RT1
n vT µ T
∆N1 = ∆N 2 ⇒ n1 ⋅ S ⋅ vT1 ⋅ ∆t = n2 ⋅ S ⋅ vT2 ⋅ ∆t ⇒ 1 = 1 = = 1
n2 vT2 3RT2 T2
µ
 Dilatarea

1. Dilatarea la solide:
− Dilatarea liniară: l = l0 (1 + αt ) , iar pentru valori normale de temperatură
(< 1000°C ) avem relaŃia: l2 ≈ l1 (1 + α∆t ) , unde α este coeficientul de dilatare liniară.
− Dilatarea în suprafaŃă: S = S0 (1 + β t ) , iar pentru valori normale de temperatură
(< 1000°C ) avem relaŃia: S 2 ≈ S1 (1 + β ∆t ) , unde β=2α este coef. de dilatare în suprafaŃă.
− Dilatarea în volum: V = V0 (1 + γt ) , iar pentru valori normale de temperatură
(< 1000°C ) avem relaŃia: V2 ≈ V1 (1 + γ∆t ) , unde γ=3α este coef. de dilatare volumică.
2. Dilatarea la lichide: ∆V = V0γt
Dilatarea aparentă:
∆Vlichid = V0 ⋅ γ lichid ⋅ t  
 ⇒ ∆Vaparent = ∆Vlichid − ∆Vvas 
∆Vvas = V0 ⋅ γ vas ⋅ t   ⇒ γ aparent = γ lichid − γ vas
∆Vaparent = V0 ⋅ γ aparent ⋅ t 


Căldura latentă de transformare de fază

Formulele lui Clapeyron:

 1 1  dp
Căldura latentă de vaporizare: λv = T  − 
 ρ v ρl  dT
1 1  dp
Căldura latentă de topire: λt = T  − 
 ρl ρ s  dT
 1 1  dp
Căldura latentă de sublimare: λs = T  − 
 ρ v ρ s  dT

Gazul van der Waals

 aυ 2 
EcuaŃia Van der Waals:  p + 2 (V − υb ) = υRT
 V 
EcuaŃia adiabatei sale: T (V − b) −1 = const.
1 1
VariaŃia energiei interne: ∆U = υCV (T2 − T1 ) − aυ 2 
− 
 V2 V1 
8a a
RelaŃiile dintre constante şi parametrii critici: TC = ;VC = 3b; pC =
27 Rb 27b 2
unde: a=coeficient de interacŃie moleculară
b=covolumul moleculelor
Integrala unei funcŃii

Se consideră funcŃia: f : R → R . Primitiva funcŃiei f(x), F ( x) = ∫ f ( x)dx este

o integrală nedefinită, astfel încât F’(x)=f(x).

Reguli de calcul cu integrale nedefinite:

∫ c ⋅ dx = c ⋅ x + const. ∫ sin x ⋅ dx = − cos x + const.

x2
∫ xdx = 2 + const. ∫ cos x ⋅ dx = sin x + const.
x n +1
∫ x dx = n + 1 + const.
n ∫ ( f ± g )dx = ∫ fdx ± ∫ gdx
∫ e dx = e
x x
+ const. ∫ f ' ( x)dx = f ( x) + const.
x2
1
∫ x dx = ln x + const. ∫ f ( x)dx = F ( x ) − F ( x )
x1
2 1

dQ
Entropia, dS = , este o mărime de stare.
T
Principiul III al termodinamicii: T → 0 K ⇒ S0 = const. conventie
 → 0 .

Pentru un gaz ideal,

dL + dU pdV + υCV dT υC dT not .
2 2 2 2 2
dQ pdV
∆S = ∫ =∫ =∫ =∫ +∫ V → I1 + I 2
1
T 1
T 1
T 1
T 1
T

V 
2 2 2
pdV dV dV
I1 = ∫ = ∫ υR = υR ∫ = υR (ln V2 − ln V1 ) = υR ln 2 
T V V V1  V2 T2
 ⇒ S = υR ln + υCV ln
1 1 1
2
dT T  V1 T1
I 2 = ∫ υCV = υCV (ln T2 − ln T1 ) = υCV ln 2
T T1 
1 

Legea lui Newton (a transferului de căldură): Q = k ⋅ ∆T ⋅ ∆t , unde:

- Q este căldura transferată;
- k este o constantă ce Ńine de natura corpurilor;
- ∆T este diferenŃa de temperatură dintre corpuri;
- ∆t este intervalul de timp în care are loc transferul.
µhg
−
Presiunea atmosferică, p ( h) = p0 e RT
, unde h este altitudinea.