Sunteți pe pagina 1din 66

SISTEMELE DE COMUNICATII DIGITALE

1
CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI PRIVIND SISTEMELE DE


COMUNICATII DIGITALE

Într-un sistem de transmisii de date semnalele purtătoare de informaţie


(datele), emise de un emiţător, ajung la receptor, propagându-se prin canalul de
transmisie.
Pentru a se realiza o transmisie de date eficientă referitoare la lăţimea de
bandă implicată, puterea emisă sau complexitatea implementării sistemului, este
necesar ca semnalul de date să fie prelucrat anterior transmisiei prin canal. Altfel
spus se doreşte o adaptare a semnalului la mediul de transmisie (canal), iar
tehnica prin care se obţine această adaptare se numeşte modulaţie.
Pentru proiectarea unui sistem de comunicaţii cu transmisie pe fibră
optică, cablu sau prin satelit, se dispune în prezent de o mare varietate de tehnici
digitale de modulaţie (Tabel 1.1). Alegerea unei tehnici modem trebuie să
asigure performanţe superioare şi cost minim de transmisie.

TABEL

1.1 Principalele tehnici de modulaţie clasice şi actuale

Nr.
Abreviere Semnificaţie
crt.

1 ASK (DSB-SC-AM) Amplitude-Shift Keying

2 PSK (BPSK) Phase-Shift Keying; Binary PSK

3 DPSK (DBPSK) Differential PSK

2
Nr.
Abreviere Semnificaţie
crt.

4 DEPSK (DEBPSK) Differentially Encoded PSK

5 QPSK (CQPSK) Quadrature PSK; Coherent QPSK

6 OQPSK (SQPSK) Offset (Staggered) QPSK

7 DQPSK Differential QPSK

8 DEQPSK Differentially Encoded QPSK

9 MSK (FFSK) Minimum-Shift Keying (Fast FSK)

10 DMSK Differential MSK

11 GMSK Generalized (Gaussian) MSK

12 SFSK Sinusoidal Frequency-Shift Keying

13 GSFSK Generalized SFSK

14 TFM Tamed Frequency Modulation

15 Multi-h FM (Correlative FM) Multiple-index FM

16 IJF-OQPSK Intersymbol-jitter-Free OQPSK

17 TSI-OQPSK Two-Simbol-Interval OQPSK

3
Nr.

crt. Abreviere Semnificaţie

18 CPFSK Continuous-Phase FSK

19 QAM Quadrature Amplitude Modulation

20 SQAM Superposed QAM

21 APK Amplitude Phase Keying

22 QPRS Quadrature Partial Response Signal

23 Q²PSK Quadrature-Quadrature PSK

24 GQ²PSK Generalized Q²PSK

O altă clasificare a modulaţiilor digitale se poate face:

1. Pe criteriul mărimilor caracteristice purtătoarei care sunt afectate în procesul


de modulaţie:
a) Amplitudine: ASK, MSK etc.;
b) Fază: PSK, DPSK, QPSK etc.;
c) Frecvenţă: FSK etc.;
d) Combinaţii ale acestora: APK, NF-MP-SK.

2. În funcţie de numărul de dimensiuni ale spaţiului de semnal în care se


lucrează:
a) Unidimensionale: ASK;
b)Bidimensionale: modulaţii pe purtătoare ortogonale QAM;
c) Tridimensionale: modulaţii de amplitudine şi/sau de fază frecvenţe
putătoare multiple.

4
3. Pe baza numărului stărilor semnalului modulat:
a) Binare (s = 2 stări);
b) Ternare (s = 3 stări): modulaţii ASK, FSK, PSK, cu precodare sau cu
răspuns parţial;
c) Cuaternale: QPSK, MSK, SFSK;
d) Multiple: modulaţii cu semnal modulator multinivel (8-ASK, 16-PSK, 3-
FSK, 64-QAM).

O altă clasificare a modulaţiilor digitale se face în funcţie de condiţiile de


transmisie şi de valorile coeficienţilor de eficienţă spectrală, respectiv de putere:

a) modemuri cu eficienţă de putere (minimum 90%);


b) modemuri cu eficienţă spectrală (minimum 6 b/s/Hz).

I.1. Modulaţia digitală de amplitudine ASK

Semnalele ASK sunt folosite în telegrafia multiplată de audiofrecvenţă cu


modulaţie de amplitudine TA-MA. În acest caz purtătoarea este o undă
sinusoidală cu o anumita frecvenţa f p (frecvenţă purtătoare), iar semnalul
modulator corespunde unei succesiuni de impulsuri, astfel că semnalul purtător
este transmis pe perioada cât aceste impulsuri sunt pozitive (DATE = 1) şi
întrerupt în intervalul când sunt negative sau zero (DATE = 0). (Vezi fig. 1.1)
Există două tipuri de semnale ASK:

● ASK simplu curent (unipolar);


● ASK dublu curent (polar).

5
Semnalul ASK unipolar poate fi demodulat folosind un detector de
anvelopă, însă semnalul ASK polar nu va putea fi modulat decât prin detecţie
sincronă.
Semnalul ASK simplu curent este de tipul MA-BLD (modulaţie de
amplitudine cu bandă laterală dublă) şi are în spectrul drept o componentă
discretă pe frecvenţa purtătoarei f p (datorată existenţei componentei de curent
continuu în semnalul modulator unipolar). În acest caz sincronizarea de
purtătoare la recepţie se face cu un filtru bandă (FTB) care va extrage
purtătoarea din spectrul recepţionat. Semnalul ASK dublu curent polar este de
tipul MA-BLD-PS (modulaţie de amplitudine cu bandă laterală dublă cu
purtătoare suprimată). În spectrul semnalului ASK nu apare o componentă
discretă pe frecvenţa purtătoare. Se folosesc metode neliniare pentru crearea
purtătoarei în receptor.

I.2. Modulaţia digitală de fază PSK

Semnalul PSK binar BPSK (Binary PSK) prezintă analogii pronunţate cu


semnalul MA. Şi în acest caz purtătoarea este o undă sinusoidală iar semnalul
modulator corespunde unei succesiuni de impulsuri tip dublu curent. (Vezi fig.
I.1.2)

6
Semnalul PSK cu fază de referinţă este obţinut în felul următor:

● pe durata bitului 1 se transmite purtătoarea cu faza 0° (faza de referinţă);


● pe durata bitului 0 se transmite putătoarea cu faza 180° (inversare de fază faţă
de referinţă).

x
X(t) Y(t)

Asin t

Fig. I.2.2

Operaţiile sunt echivalente cu o multiplicare a semnalului purtător Asin ωp


t cu (+1) pentru obţinerea semnalului de referinţă sau cu (-1) pentru inversarea
fazei.(fig. I.2.2.). Modulatorul PSK este un multiplicator atacat de o succesiune
de impulsuri rectangulare de tip dublu-curent. Spectrul semnalului PSK se poate
obţine din cel al semnalului ASK împărţind la 2 amplitudinile tuturor
componentelor laterale şi eliminând frecvenţa purtătoare f p .(Vezi fig. I.2.3).

ASK
semnal + ASK
PSK
PSK

purtãtoare
purtatoare

Figura I.2.3.

I.3. Modulaţia digitală de frecvenţă FSK

7
Semnalul FSK este un semnal cu modulaţie de frecvenţă având
purtătoarea sinusoidală, iar semnalul modulator de forma unei succesiuni de
impulsuri rectangulare simplu sau dublu curent. (Vezi fig. I.1.3.1)

Figura I.1.3.1.

Observăm în figura I.1.3.1. două tipuri de semnale FSK, astfel :


● semnalul FSK cu continuitate de fază (fig. I.1.3.1.b);
● semnalul FSK cu discontinuitate de fază (fig. I.1.3.1.c).
Practic, semnalul FSK cu discontinuitate de fază, se obţine plecând de la
două oscilatoare separate pe frecvenţele f1 şi f 2 modulatorul FSK reducându-se
la un comutator analogic, care selectează una din cele două frecvenţe, în
concordanţă cu valoarea binară asociată semnalului modulator (fig. I.1.3.2.a), iar
cel cu continuitate de fază, plecând de la un oscilator, căruia i se variază
frecvenţa de la f1 la f 2 şi invers, aşa cum arată în figura I.1.3.2.b.

8
DATE
Oscilator f1
f1

FSK
Oscilator f2 f2

Figura I. 1.3.2.a

f1

Oscilator C1 C2
L

f2
DATE

Figura I.1.3.2.b

În cazul semnalului FSK binar (semnalul modulator este un semnal digital


cu două nivele), se asociază:
 o frecvenţă f1 bitului 1 ;
 o frecvenţă f 2 bitului 0.
Se definesc, în aceste condiţii:
 frecvenţa purtătoare sau frecvenţa medie f 0 :

f1 + f 2
f0 =
2

 deviaţia de frecvenţă Δf:

f1 + f 2
∆f =
2

ca fiind valoarea cu care trebuie sa varieze f 0 pentru a fi egală cu f1 sau f 2 ;


 indicele de modulaţie m:

9
m= 2∆f
f bit

unde f bit = 1/T – viteza de transmisie a datelor binare.


Având în vedere că frecvenţa purtătoare f 0 este variată cu ±∆f pentru a
se obţine frecvenţele f1 şi f 2 :

f - ∆f = f
 0 1

f 0 + ∆f =f 2

este convenabil să exprimăm datele în codarea dublu curent.

I.4. Modulaţia digitală QAM

Structura semnalului QAM se bazează pe existenţa a două semnale MA cu


bandă laterală dublă şi purtătoare suprimată, purtătoarele fiind defazate în
cuadratură. Semnalul QAM poate fi obţinut cu schema de principiu din figura
I.4.1.

Figura I.4.1.

10
Tehnica de transmisie a semnalelor modulate pe purtătoare în cuadratură
permit folosirea mai eficientă a benzii canalului realizându-se dublarea vitezei
de transmisie. Cele două semnale purtătoare modulează liniar anvelopa unei
unde de tip sinus şi cosinus.
Notând cele două semnale de bază cu X(t) şi Y(t) semnalul modulat QAM
se poate scrie sub forma:

S(t)=X(t)cosω0 t + Y(t)sinω0 t

unde:

ω0 t=2π f 0
f 0 - este frecvenţa purtătoare a semnalului.

I.5. Modulaţia digitală APK

Creşterea debitului de informaţie în transmisiile de date, atât pe canal


telefonic cât şi prin sisteme de radiocomunicaţii terestre sau spaţiale, impune
folosirea unor tehnici de modulaţie mai eficiente, care să asigure transmisia
datelor utilizând o bandă cât mai îngustă.
Faţă de metodele clasice (ASK, FSK, PSK şi QAM), metodele de
modulaţie combinate asigură creşterea debitului de informaţie transmis,
realizând la aceeaşi rată a erorilor o economie de putere în comparaţie cu
sistemul PSK echivalent. Aceste metode sunt cunoscute sub denumirea de APK
(Amplitude Phase Keyed) şi permit îmbunătăţirea performanţelor transmisiei
prin complicarea echipamentului sau simplificarea acestuia în detrimentul
performanţelor.
Semnalele APK cu M nivele de amplitudine şi fază pot fi reprezentate sub
forma unui set de M vectori bidimensionali de forma:

2 2
x1(t)= ⋅ a icosω0 t - ⋅ bisinω0 t
T T

unde T este durata unui simbol.

11
Valoarea medie a raportului semnal/zgomot, pentru acest set de semnale
este dat de:

( )
m
∑ a i + bi
2 2

S
 N  = M⋅π 2
i=1

 med
iar valoarea sa maximă este de :

S a i2 + b i2
 N  = max σ 2 ; i=1,2,............M.
 med
undeσ este variaţia zgomotului (puterea sa medie).
În figura I.5.1.(a,b,c), sunt prezentate câteva semnale cu 4 şi 8 nivele de
fază şi amplitudine.
Q Q

I I

I.5.1.a circular I.5.1.b rectangular

I.5.1.c triunghiular

12
În principiu se pot distinge mai multe categorii de constelaţii de semnal
după cum urmează:
1. Fazorii distribuiţi pe cercuri concentrice;
2. Fazorii aranjaţi într-o reţea de triunghiuri echilaterale;
3. Fazorii aşezaţi pe o reţea de patrate;
4. Fazorii aranjaţi pe o structură de tip fagure (hexagonală).
Câteva constelaţii de semnal pentru semnale APK cu 16 nivele sunt
prezentate în figura I.5.2.
Q Q

I I

Figura I.5.2.a - reactangular Figura I.5.2.b - triunghiular

Figura I.5.2.c - circular

13
Datorită naturii bidimensionale a semnalelor APK, implementarea
modem-urilor APK este diferită total de cea a modem-urilor PSK sau QAM.
Modulaţia APK octovalentă se foloseşte la viteza de 4800bps, permiţând
chiar funcţionarea modem-urilor pe reţea comutată. Totuşi metoda nu este
optimă din punct de vedere al raportului semnal/zgomot.
O primă variantă este prezentată în figura I.5.3. :

Figura I.5.3.
Una din cele 8 stări se caracterizează prin absenţa semnalului, iar celelalte
7 sunt situate egal distanţate pe un cerc. Prin aceasta cele 7 puncte de pe cerc
sunt egal protejate faţă de zgomot. Cel de-al 8-lea corespunde unei reprezentări
pasive (absenţa semnalului) şi va fi sursa principală de erori.

I.6. Principiile modulaţiilor digitale

În cazul unui circuit digital modulator, semnalul purtător este analogic,


armonic sau periodic rectangular, iar cel modulator este digital. Pentru creşterea
vitezei de transmisie şi a eficienţei spectrale se pot folosi mai multe semnale
purtătoare.
În cazul unei secvenţe purtătoare unice dublarea vitezei de transmisie
poate fi realizată prin modularea ambelor purtătoare armonice care poartă
numele de modulaţii purtătoare ortogonale.

14
Schema bloc a unui modulator digital pe purtătoare ortogonale este
prezentată în figura I.1.6.1.:
Conversie Filtru
Canal I 2-L
premodulator
nivele cos

Date +
Oscilator
S/P fb/2
fb
+

Conversie Filtru
2-L sin
KTb premodulator
Canal Q nivele

Figura I.1.6.1

Blocul de întârziere KTb de pe canalul în cuadratură al modulatorului este


utilizat pentru uniformizarea anvelopei semnalului transmis. Acest bloc separă
momentele de tranziţie de pe cele două canale ale modulatorului astfel încât la
fiecare moment semnificativ de eşantionare a datelor doar un singur bit,
modulatorul trecând din starea curentă într-o stare adiacentă.
Blocul de conversie a semnalelor binare sunt circuite de codare binar-
zecimală (BCD), în cazul semnalelor de tip QAM şi a codoarelor cu răspuns
parţial pentru modulatoare QPRS.
Filtrele premodulatoare sunt filtre cu răspuns finit în frecvenţă de tip
trece jos, care reduc considerabil lăţimea spectrului semnalelor modulatoare.
Oscilatorul local generează semnale purtătoare pe frecvenţa intermediară
(FI) sau radiofrecvenţă (FR).
Demodularea semnalelor QAM se realizează pe principiul
demodulatoarelor de amplitudine sincrone prin remodularea semnalului
recepţionat cu purtătoarele coerente generate local în receptor şi filtrarea
semnalelor modulatoare în banda de bază.
Blocurile de decizie necesită circuite comparatoare cu mai multe tensiuni
de prag în cazul semnalelor cu eficienţă spectrală mare, cu număr mare de nivele
în semnalele modulatoare.

15
CAPITOLUL II

MODEM-URI TELEFONICE

II.1. Generalităţi privind modem-urile telefonice

Interconectarea echipamentelor terminale de date aflate la distanţă


necesită transmisia mesajelor prin anumite canale de comunicaţii respectiv
diferite medii de transmisie.
În primul rând este necesară conversia datelor într-un semnal adecvat
canalului de transmisie utilizat printr-o anumită tehnică de modulaţie.
Interconectarea echipamentului de transmisii de date (DTE) cu linia telefonică
se face printr-un DCE, respectiv printr-un modem (Modulator Demodulator)
propriu fiecărui terminal.
Modem-urile telefonice sunt de mai multe tipuri, astfel deosebim modem-
uri:

● cu cuplare directă la linia telefonică, respectiv cu conectare la priza telefonică;


● cu cuplare acustică, datele fiind transmise prin intermediul telefonului, mai
precis a microfonului, sub formă de semnal acustic.
În mod cert modem-urile cuplate direct sunt mai performante dar în cazul
unui terminal portabil (laptop) este necesar un modem cu cuplaj acustic.
Modem-ul poate fi extern, dacă se află în exteriorul terminalului
echipamentului de transmisie de date, sau intern dacă se află în interiorul
terminalului.
În funcţie de tipul canalului de comunicaţii modem-urile pot funcţiona în
regim:
● simplex
● semi-duplex
● duplex
După modul de transmisie modem-urile se împart în două categorii:
● asincrone
● sincrone
După lăţimea benzii de frecvenţe disponibile rezultă următoarele tipuri de
modem-uri:

16
● de bandă îngustă
● de bandă largă
● pentru linii dedicate
● telefonice în bandă vocală.
Modem-urile da bandă largă sau modem-urile multiport sunt în general
utilizate pentru interconectarea mai multor terminale dintr-o reţea de
comunicaţii, cu mediul de transmisie în variantă multiplexată (vezi fig. II.1.1.).
În astfel de situaţii este necesară o bună sincronizare a DTE-urilor, iar
proiectarea şi întreţinerea acestor reţele este dificilă.

DTE 1

DTE 2
MODEM
INTERFATÃ RF
DTE 3

Semnal
DTE 4 modulat

Figura II.1.1.

Modem-urile se caracterizează şi prin rata de transmisie care prin


comparare cu lăţimea benzii se obţin modem-uri:
● de mică viteză
● de mare viteză
● de viteză medie
Creşterea ratei de transmisie faţă de valoarea maximă impusă pentru
transmisii binare se poate face prin mărirea numărului stărilor modulatorului
digital.

17
II.2. Parametrii modem-urilor digitale

Performanţele modem-urilor digitale de modulaţie se exprimă prin


următorii parametri:
1. Viteza (rata) de transmisie: R[biţi/s;bps];
2. Lăţimea benzii de frecvenţe utilizate pentru transmisie: B[Hz];
3. Eficienţa spectrală (de bandă):

η = R/B [biţi/s/Hz];

4. Puterea în bandă:

B B
PB = ∫ W(f)df = 2 ∫ W(f)df
-B 0

unde W(f) este funcţia densitate spectrală de putere a semnalului, iar B


corespunde lăţimii benzii semnalului modulator în cazul modulaţiilor de
amplitudine.
5. Puterea totală:

∞ ∞
PT = ∫ W(f)df = 2 ∫ W(f)df
-∞ 0

6. Puterea în afara benzii:

Pout of band = PT - PB

Această putere poate fi calculată pentru o anumită valoare a parametrului


B sau poate fi reprezentată grafic ca funcţie de lăţimea benzii canalului de
transmisie.
7. Eficienţa de putere:

PB
r= ⋅ 100%
PT

8. Banda semnalului modulat o definim ca fiind lăţimea benzii de frecvenţe,


măsurată unilateral în jurul frecvenţei purtătoare, în care este inclusă o anumită
cotă admisă (90%; 95%; 99%) di puterea totală a semnalului.

18
II.3. Exemple de modem-uri telefonice

Canalele telefonice sunt adecvate pentru modem-urile cu eficienţă


spectrală mare datorită cererii tot mai ridicate de transmisie. Este necesar ca
raportul C/N disponibil să fie de cel puţin 30 dB, deoarece lăţimea benzii
canalului este mică (300….3400 Hz).
În sistemele digitale de transmisie pe linie telefonică cât şi în cele de
bandă largă (transmisii prin satelit, sisteme de comunicaţii terestre pe fibră
optică) sunt folosite un număr mare de tehnici de modulaţie cu eficienţă mare de
bandă.
În numeroase aplicaţii radio sau în transmisiile cu microunde se utilizează
modulaţii de tip QAM, TCM, QPR, cu număr mare de stări.
Semnalul de modulaţie QPR datorită proprietăţilor de corelaţie pot fi
utilizate la viteze mari de transmisie pe canale cu bandă limitată sever.
Câteva tipuri de modem-uri telefonice şi caracteristicile acestora sunt
prezentate în tabelele II.1 şi II.2.
Modem-urile în standardele CCITT utilizează frecvenţe de apel de 2100
Hz; 2400 Hz şi 2250 Hz, în timp ce modem-urile din standardele Bell Systems
transmit apelul pe 2225 Hz.
Pentru interconectarea a două modem-uri telefonice realizate în standarde
diferite trebuie asigurată compatibilitatea lor ca valoare a frecvenţei de apel,
mod de transmisie, tip de modulaţie, viteză de transmisie etc.. Compatibilitatea
electrică în astfel de situaţii este asigurată de interfaţa de comunicaţii.

Tabel II.1.
Modem-uri telefonice (Standarde Bell Systems)

Debit Linie
Standard Mod de transmisie Modulaţi Observaţii
(bps) e folosită

f1 =1070/2025Hz
semiduplex f 0 =1270/2225Hz
comutata/ f =1170/2125Hz
duplex c
103/113 300 asincron închiriată
BFSK
∆f =100Hz

h=0,66

19
DQPSK Standard
semiduplex (convenţie comutată/ echivalent
201B,C 2400 sincron B) AT&T 2024A
duplex închiriată

Canal de retur
202C 1200 asincron semiduplex BFSK comutată opţional (5 bps);

Egalizator
încorporat
202D,R, 1800 asincron semiduplex închiriată f1 =1200Hz
duplex f 0 =2200Hz
T
f c =1700Hz
∆f =500Hz
h=0,83
semiduplex 8-PSK comutată/ Standard
208A, B 4800 sincron (convenţie echivalent
duplex B) închiriată AT&T 2048A, C

16QAM Multiplexor
209 9600 sincron duplex necodat închiriată incorporate
Standard
echivalent AT&T
2096

semiduplex Similar cu modem-


300 asincron BFSK comutată ul Bell 103
duplex
212A, B semiduplex Compatibil cu
DQPSK
1200 sincron (convenţie comutată CCITT V.22 în
duplex A) nodurile 1;2;3;4

Tabel II.2

20
Modem-uri telefonice (norme CCITT)

Debit Linie
Standard (bps) Mod de transmisie Modulaţi folosită Observaţii
e

Utilizat în aplicaţii
facimil;Min
7200bps;Cifrator şi
egalizator adaptiv
V.17 14400 sincron semiduplex TCM comutată încorporate

f1 =980/1650Hz
semiduplex, f 0 =1180/1850Hz
V.21 300 asincron BFSK comutată f c =1080/1750Hz
duplex
∆f =100Hz
asincron semiduplex comutată
600 BFSK Modurile 3;4
sincron duplex închiriată
V.22
asincron semiduplex comutată
1200 DQPSK Modurile 1;2;5
sincron duplex închiriată
semiduplex,
1200 asincron DQPSK comutată Modurile 3;4
duplex
V.22bis
semiduplex
2400 asincron QAM comutată Modurile 1;2;5
duplex

21
Interfaţă V.24; V.28
Canal de retur pe 75
bps;
Egalizator
asincron semiduplex,
încorporat;
600 BFSK comutată f1 =1300Hz
sincron duplex
f 0 =1700Hz
f c =1500Hz
V.23
∆f =200Hz

f1 =1300Hz
semiduplex, f 0 =2100Hz
1200 sincron BFSK comutată f c =1700Hz
duplex
∆f =400Hz
Interfaţă V.24; Canal
de retur opţional (75
sincron semiduplex comutată bps) cu modulaţie
V.26 1200 BPSK
Bfsk
(390Hz/450Hz);
Circuit de anulare a
ecourilor;
Interfaţă V.24; Canal
semiduplex, DQPSK de retur opţional (75
sincron convenţia închiriată bps) cu modulaţie
V.26bis 2400
duplex B Bfsk
(390Hz/450Hz);
Circuit de anulare a
ecourilor;

8+PSK
semiduplex, convenţia comutată/
sincron A închiriată -
V.27 4800
duplex
semiduplex,
4800 sincron duplex QPSK închiriată -

semiduplex,
V.29 7200 sincron duplex 8-APK închiriată 2A-4P-SK

semiduplex,
9600 sincron duplex 16-APK închiriată 2A-8P-SK

22
semiduplex,
4800 sincron duplex 4-QAM închiriată -
V.32
16-TCM
9600 sincron duplex 16-QAM comutată -
comutată Include circuite de
sau linie anulare a ecourilor;
pe 2 fire; Cifrator încorporat;
128-TCM
închiriată Viteză 7200bps;
V.32bis max sincron (64-TCM
duplex prin Compatibil cu V.32
14400 32-TCM) legături la 9600 bps; Viteză
punct cu de modulaţie de
punct; 2400 Bauds;
semiduplex, Modem multiport cu
V.33 14400 sincron 128-TCM închiriată MUX încorporat
duplex Viteză min. 2400
bps

În figura II.3.1 este prezentată schema bloc a unui modem în banda de


bază cu egalizator adaptiv încorporat.
Aceste circuite realizează doar operaţiile complementare unui modem
privind procesarea datelor (codare, decodare, filtrare, egalizare, corecţii de
semnal, sincronizare de bit etc.). Circuitul poate fi folosit pentru transmisia
datelor pe linii telefonice urbane, nepupinizate, la viteze de 1200, 2400, 4800,
9600 şi 19200 bps.
Datele, sincronizate de tactul intern al modem-ului, sunt codate conform
unui anumit cod de linie (Bifazic, Miller etc.). Cuplarea terminalului la linia
telefonică se face printr-un transformator de linie.
La recepţie, din semnalul egalizat cu un filtru adaptiv, se reface semnalul
de date codat urmând a se reface în final decodarea.

23
EMISIE LINIE TELEFONICA
CODOR A II
DATE

TACT BAZA DE DATE


EMISIE

TACT
SINCRONIZARE DE BIT
RECEPTIE
LINIE TELEFONICA
FILTRU
DECODOR LIMITATOR EGALIZATOR A II
DATE

DETECTIE DE PUTATOARE

Figura II.3.1.

II.4. Modem-uri inteligente

Aceste modem-uri sunt prevăzute cu o unitate de apel (ACU – Automatic


Colling Unit) realizată hard sau soft care plasează apelul pe linie şi stabileşte
legătura, fie la anumite ore când tarifele de transmisie sunt mai mici, fie când
numărul utilizatorilor este redus.
Modem-urile inteligente lucrează cu secvenţe de control speciale pe baza
unor protocoale specifice. Standardul RS-366 prevede caracteristicile ACU
încorporate în modem-urile digitale.
Mode-urile inteligente Hayes sau “compatibile Hayes” folosesc setul
complet sau parţial de instrucţiuni Hayes (Tabelul II.3), sau modificate cu prefix
AT şi parametrii exprimaţi binar. Modificarea acestor comenzi au avut ca scop
creşterea vitezei de lucru peste 9600 bps, aceasta fiind valoarea specifică
modem-urilor Hayes. Răspunsul la apel este coordonat prin aşa numitele coduri
rezultate.

24
Tabel II.3
Setul de instrucţiuni Hayes

SET Instrucţiune Descriere


A Apel
Comenzi
de bază A/ Repetarea ultimei comenzi
C Comutarea purtătoarei ON/OFF
D Formarea numărului de telefon
E Opţiune de vizualizare a opţiunilor pe ecran
F Alegerea modului de transmisie duplex/semiduplex
H Circuit telefonic închis/deschis
I Cerere pentru cod de identificare sau sumă de
control
M Comutarea difuzorului ON/OFF
O Comutarea modem-ului la linia telefonică
P Transmisia informaţiei de selecţie prin impulsuri
Q Cerere de transmisie a codului rezultat
R Schimbarea stării modem-ului
S Iniţializarea regiştrilor modem-ului
T Formarea numărului cu tonuri specifice
V Transmisia codului rezultant cu cifre sau cuvinte
X Folosirea setului de bază sau extins
Z Iniţializare modem
Coduri 0/OK Linie de comandă executată fără erori
rezultate
1/CONNECT Detecţie a purtătoarei pe linie

2/RING Detecţie apel


3/NO Lipsa purtătoarei pe linie
CARRIER

25
4/ERROR Detecţie de erori în linia de comandă

Setul de comenzi Hayes stă la baza programelor soft de control a modem-


urilor cu unitatea automată de răspuns şi apel.
Programul soft oferă diferite opţiuni care vizează:
● tipul legăturii: prin poştă electronică, transfer de fişiere, etc.;
● monitorizarea continuităţii transmisiei cu sesizarea eventualelor întreruperi;
● operaţii de tip utilitar;
● setarea unor echipamente;
● efectuarea de teste de transmisie.
Comunicaţiile între modem-urile inteligente sunt coordonate prin diverse
protocoale:
Protocolul MNP (MICROCOM PROTOCOL) este destinat transferului
de fişiere de date, între modem-uri, cu capacitate mare de detecţie şi corecţie a
erorilor de transmisie.
Protocolul MNP are trei nivele:
● nivelul legăturilor de date
● nivelul de sesiune
● nivelul de transfer de fişiere.
Protocolul MNP are 9 clase de utilizare dezvoltate succesiv:
● clasa 1. – transmisie sincronă semiduplex BOP;
● clasa 2. – suplimentar mod de transmisie duplex;
● clasa 3. – transmisie sincronă în pachet fără biţi de START şi STOP;
● clasa 4. – se adaugă clasei trei facilităţi de optimizare a formatului pachetului
şi lungime adaptivă a grupelor de pachete de date;
● clasa 5. – se utilizează metode de compresie a datelor;
● clasa 6. – se negociază viteza de transmisie şi se aplică transmisia duplex
statică;
● clasa 7. – se aplică metode de compresie a datelor cu predicţie;
● clasa 8. – se adaugă în structura modem-ului filtre de egalizare realizate în
standarde CCITT;
● clasa 9. – se combină avantajele în standard CCITT cu metodele de
compresie a datelor obţinându-se debite binare de 40 Kbps în transmisie duplex.
Observaţie:
În momentul stabilirii legăturii între două terminale, protocolul consideră
că acestea pot comunica doar pe nivelul logic inferior. După această etapă
urmează a se negocia clasa MNP în care se poate încadra transmisia în funcţie
de performanţele modem-urilor folosite.

II.5. Controlul şi testarea modem-urilor

26
Modem-urile, denumite generic DCE, permit transmisia pe canalul de
comunicaţie a semnalului de date aplicând o anumită tehnică de modulaţie
(ASK, FSK, PSK, QAM, TCM).
Modem-ul asociat terminalului care iniţiază transmisia, DCE-ului apelant,
se găseşte în modul de transmisie (ORIGINATE) iar cel care răspunde apelului
şi recepţionează mesajul este modul de răspuns la apel (ANSWER).
Stabilirea propriu-zisă a legăturii cu echipamentul apelat se realizează în
modul de apel (DIAL-MODE). Testarea funcţionării se face în modul de
autotest (SELF-TEST) iar întreruperea procesului de comunicaţie datorită
schimbării parametrilor de transmisie se poate face prin deconectarea automată a
modem-ului (AUTOMATIC-DISCONECT).
Controlul funcţionării modem-ului se face prin intermediul UART. În
general acesta admite un număr limitat de conexiuni prin modem şi permite
testarea unor condiţii de transmisie prin registrul de control al modem-ului MCR
(Modem Control Register) precum şi determinarea stării modem-ului prin
registrul de stare a modem-ului MSR (Modem Status Register).
MCR poate determina anumite întreruperi ale UART, poate acţiona
semnalele DTR (Data Terminal Ready)şi RST (Request To Send) spre UART.
DTR activ semnifică faptul că terminalul propriu este conectat la linia
telefonică.
RST reprezintă cererea de transmisie în cazul comunicaţiilor semi-duplex.
MSR este utilizat pentru sesizarea schimbărilor ce intervin în funcţionarea
modem-ului care determină apariţia unei întreruperi în funcţionarea UART prin
registrul de activare a întreruperii (IER) şi cel de identificare a întreruperilor
(HR).
Testarea funcţionării modem-ului se poate realiza prin:
● autotest (Self-Test) – reprezintă o secvenţă binară de test generată intern, ce
este modulată, demodulată după care se compară secvenţa obţinută cu cea
iniţială; se testează atât frecvenţele de emisie cât şi de recepţie (Vezi fig.
II.5.1.a).

27
TXD
Secventa de test
LINIE TELEFONICA

RXD

Figura II.5.1.a
● test de transmisie analogică – se testează legătura modem-ului cu terminalul
propriu (Vezi fig. II.5.1.b).

TXD
RXD
LT
CD

DTE 1 DCE 1 DCE 2

Figura II.5.1.b

● test de transmisie digitală – se verifică funcţionarea modem-ului apelant (Vezi


fig. II.5.1.c), terminalul propriu fiind deconectat.

RXD
TXD
RXD LT
TXD
CD
DTE 1 DCE 1 DCE 2
Figura II.5.1.c

● test global – sunt testate ambele modem-uri precum şi linia telefonică apelantă
(Vezi fig. II.5.1.d).

28
TXD
RXD LT

CD
DTE 1 DCE 1 DCE 2
Figura II.5.1.d

29
CAPITOLUL III

TRANSMISIUNI DE DATE CU MODULAŢIE ÎN


FRECVENŢĂ

III.1. Generalităţi

Modulaţia de frecvenţă este folosită cu precădere în transmisiunile de date


de mică viteză şi într-o oarecare măsură şi la medie viteză, având în vedere
avantajele sale: generare simplă a semnalelor FSK şi implementarea uşoară a
demodulatorului MF.
Schema bloc a unui sistem de transmisiuni de date cu medie frecvenţă este
prezentată în figura III.1.1.

Y(t) Linie telefonica


Generator FTB
de date FTJ Modulator emisie

FTB Amplitudine Demodulator Sondare DATE


receptie limitata MF FTJ si decizie

Zgomot
Figura III.1.1.

FTB de la emisie are rolul de a elimina componentele spectrale ale


semnalului MF din afara benzii de trecere a semnalului de transmisie şi de a
înlătura diafonia.
FTB de la recepţie are rolul de a maximiza raportul semnal/zgomot şi
interferenţele din afara benzii de trecere a semnalului.
Demodulatorul MF realizează conversia semnalului cu modulaţie în
frecvenţă în semnal de bază, funcţia sa fiind cea de divizare a fazei semnalului
recepţionat în raport cu timpul.
Rolul filtrului trece jos FTJ este de a repara semnalul în banda de bază.
Circuitul de decizie permite recuperarea secvenţei de date din semnalul
obţinut la ieşirea filtrului trece jos.
Semnalul Y(t) de la ieşirea modulatorului MF este de forma:

30
t
Y(t) = Acos[(ω0 t) + θ0 + K1 ∫ (σ )dσ ]
t

unde:
● A – reprezintă amplitudinea purtătoarei;
● θ0 =2π f o - reprezintă pulsaţia purtătoarei;
● f o faza la momentul t o ;
● K1 - factorul de conversie care leagă deviaţia de frecvenţă de tensiunea
semnalului în banda de bază.

III.2. Modulatoare FSK

Metodele de obţinere a semnalului FSK se clasifică în:


1. Metode analogice – când semnalul FSK este obţinut fie cu purtătoare
sinusoidală, fie cu purtătoare rectangulară sau triunghiulară,care pot fi
transformate în semnale FSK cu purtătoare sinusoidală prin filtrare şi respectiv
cu ajutorul unor circuite de conversie cu caracteristici neliniare.
2. Metode digitale – când semnalul se obţine fie cu purtătoare rectangulară, fie
direct cu purtătoare sinusoidală.
Primele tipuri de modulatoare foloseau pentru generarea semnalului FSK
cu continuitate de fază un singur oscilator comandat în tensiune, a cărui
frecvenţă era modificată acţionând asupra unui element ce determină frecvenţa
de oscilaţie.

III.3. Modulatoare FSK digitale

Acest tip de modulator generează un semnal FSK cu purtătoare


dreptunghiulară plecând de la un tact de frecvenţă mare, de obicei generat de
cuarţ, fiind cunoscute şi ca modulatoare cu comandă indirectă. Aceste
modulatoare au avantajul unei stabilităţi foarte bune în frecvenţă.
O primă schemă cu generatoare independente este prezentată în figura
III.3.1.

31
Dezavantajul acestei scheme este că se obţine un semnal cu
discontinuitate de fază cu spectru neadecvat. Pentru eliminarea discontinuităţii
de fază se recurge la o generare a semnalelor pe multipli ai frecvenţelor de
semnalizare ( nf1 ) şi ( nf 2 ) urmate de o divizare prin (n) pe calea comună (Vezi
figura III.3.2.).
Astfel eroarea de fază se micşorează de (n) ori saltul maxim de fază (+)
sau (-) 180°/n. În plus trebuie ca frecvenţele de bit să se obţină prin divizări de
acelaşi semnal de tact.
Fie: f1 =k1 ⋅ m ; f 2 =k 2 ⋅ m ; f bit =k 3 , unde m este cel mai mare divizor
comun a lui f1 şi f 2 .
Schema obţinută est prezentată în figura III.3.3.

32
Plecând de la un generator cu frecvenţa:
F=n(n+1) ⋅ f bit ,

obţinem prin divizare frecvenţele f1,f 2 şi f bit . Condiţia impusă este că atât
divizarea prin (n ⋅ f bit ) cât şi prin [(n+1) ⋅ f bit ] să dea o undă de formă simetrică.
Pentru aceasta se poate lua de la:

F=[2n(n+1) ⋅ f bit ] ,
şi să se divizeze semnalul FSK prin 2.
Pentru obţinerea unui semnal cu continuitate de fază se poate folosi în
locul celor două divizoare un singur divizor programabil prin “n” sau “(n+1)”
comandat de un semnal de date.

O realizare practică a schemei de mai sus este reprezentată în figura


III.3.5., pentru cazul n=4 şi n=5.

33
Cele două divizoare prin “n” şi prin “(n+1)” sunt implementate cu două
registre de deplasare legate şi iniţializate cu (1) în prima celulă şi (0) în celălalte.
La douăzeci de perioade de tact se obţine o singură dată situaţia când primele
celule din cele două registre conţin (1) ceea ce înseamnă că la ieşire obţinem
semnalul de frecvenţă f bit cu coeficient de umplere 1/5 şi ¼.
Semnalul FFSK obţinut prin divizarea cu doi a semnalului FSK este
simetric.

III.4. Principiul demodulatorului digital FSK

Datorită similitudinilor existente între diferite tehnici de modulaţie


digitală cu cea de amplitudine, majoritatea demodulatoarelor se implementează
pe principiul demodulării coerente (sincrone) de fază sau necoerente, cu detector
de anvelopă (DA).
În afara circuitelor de demodulare analogică, sunt necesare diverse blocuri
de filtrare, de sincronizare (de purtătoare, de bit, de simbol) şi de decizie
(eşantionare, cuantizare) folosind comparatoare de prag, decodare
zecimal/binară.
În cazul semnalului FSK, prin filtrare trece bandă se poate separa o
componentă de tip ASK unipolară după care se poate utiliza o schemă de
demodulare de amplitudine (fig. III.4.a; fig. III.4.b).

FSK ASK DATE


FTB FTJ d(t) Decizie
r(t)
p(t)

Figura III.4.a

DATE
FSK ASK d(t)
FTB DA Decizie
r(t)

Figura III.4.b

Pentru performanţe superioare, se pot demodula toate componentele ASK


ale semnalului FSK, folosind un singur bloc de decizie multiplă.

34
CAPITOLUL IV

Modulatorul FSK

IV.1. Generalităţi de proiectare

Modulaţia de frecvenţă este foarte des utilizată în transmisiile de date de


mică şi medie putere datorită unor facilităţi de care trebuie să ţinem seama:
- generarea simplă a semnalului FSK;
- implementarea uşoară a modulatorului şi a demodulatorului;
- realizarea unor performanţe foarte bune cu ajutorul unor echipamente de
complexitate medie.
O schemă de modulator – demodulator FSK, la ieşirea căruia formele de
undă sunt generate numeric, este prezentată în figura IV.1.1.
Oscilator cu Numarator :K
cuart programabil

PROM
fbit
:m

DAC FTB

Figura IV.1.1.
În cazul cel mai întâlnit, al modulatorului binar, pentru semnalul FSK se
asociază două frecvenţe de valori diferite f1 şi f 2 corespunzătoare biţilor
semnalului de date respectiv.
Valorile respective a celor două frecvenţe sunt evident diferite, dar nu
contează care este mai mare şi care este mai mică. Aceste frecvenţe trebuie
cunoscute doar pentru implementarea codoarelor şi a decodoarelor. În general
frecvenţa corespunzătoare bitului “0” este luată mai mare decât frecvenţa
corespunzătoare bitului “1” ( f 2 > f1 ).

35
IV.2. Modulator FSK binar

Se va proiecta un modulator FSK binar ce va funcţiona la următorii


parametri:
- tensiunea de alimentare: U = 13V;
- frecvenţele asociate celor 2 biţi:
f1 = 1850 Hz pentru bitul de valoare 1 logic;
f 2 = 2025 Hz pentru bitul de valoare 0 logic.
- frecvenţa de bit:
f bit = 300Hz.
- toleranţa maximă admisă pentru divizoarele de frecvenţă este mai mică decât
0,5%.

Ţinând cont de cele considerate anterior putem defini în continuare:


- frecvenţa purtătoare f p1 (pentru modelul FSK binar):

f1 +f 2 1825Hz+2025Hz
f p1 = = ⇒ f p1 = 1925Hz
2 2

- deviaţia de frecvenţă:

f 2 -f1
∆f = =100Hz
2

- indicele de modulaţie:

2∆f 2 ⋅100
m= = = 0,66 ⇒ m = 0,66
f bit 300

În concluzie, semnalul va avea frecvenţa centrală de 1925Hz cu o deviaţie


de 100Hz şi cu indicele de modulaţie de 0,66.
Frecvenţa oscilatorului cu cuarţ se consideră astfel încât valorile reale ale
frecvenţelor, comparativ cu cele teoretice să nu difere prea mult (să se încadreze
în limitele de toleranţă).
Se alege un cuarţ cu frecvenţa normalizată la f tact = 5 MHz .
Se alocă valoarea 30 factorului de divizare (K = 30). Acesta reprezintă
numărul de eşantioane pe o perioadă a eşantionului.

36
Se verifică alegerea frecvenţei de tact în conformitate cu cerinţele impuse
de datele de proiectare.

K = 30
f tact = n1 ⋅ K ⋅ f1
f 5 ⋅106 Hz 5 ⋅105
n1 = tact = = =91,32
K ⋅ f1 30 ⋅1825Hz 5475
f tact = n 2 ⋅ K ⋅ f 2 ⇒
f tact 5 ⋅106 Hz 5 ⋅105
n2 = = = = 82,3
K ⋅ f 2 30 ⋅ 2025Hz 6075

Prin aproximare la valoarea întreagă ⇒ :

n1 = 91
n 2 = 82

În acest moment se pot determina valorile reale ale celor două frecvenţe
f1 şi f 2 (notăm f1 real = f1′ şi f 2 real = f 2′ ):

f tact 5 ⋅106 5 ⋅105


f1′ = = = = 1831,50Hz
( K ⋅ n1 ) 91⋅ 30 273
f tact 5 ⋅106 5 ⋅105
f 2′ = = = = 2032,52Hz
( K ⋅ n 2 ) 82 ⋅ 30 246

Erorile de frecvenţă care vor apare, calculate procentual sunt:

δ f1 = f1 - f1′ ⋅ 100 = 6,5 ⋅ 0,054 = 0,35%<0,5%


f1
δ f2 = f 2 - f 2′ ⋅ 100 = 7,5 ⋅ 0,049 = 0,37%<0,5%
f2

Din calcule rezultă că aceste erori sunt mai mici decât toleranţa impusă de
0,5%, astfel condiţia este îndeplinită.
Schema oscilatorului cu cuarţ este prezentată în figura IV.2.1.

37
Us XTAL2 XTAL1 F US' F' F''

74320

TANK1 TANK2 FFQ FFD F

Figura IV.2.1.

'
Iesiri US US fmax
F '/ F ' 5V 5V 20 MHz

F/ F 5V open 20 MHz

F'/F'+F/F 5V 5V 10 MHz

În această schemă, cuarţul este folosit ca element determinant al


frecvenţei de oscilaţie cât şi ca parte a filtrului trece jos de la ieşirea
generatorului. În acest mod zgomotul nu depăşeşte o limită a benzii de 100Hz,
îmbunătăţindu-se astfel raportul semnal/zgomot, iar armonicile sunt extrem de
atenuate.

38
Schema prezintă o bună stabilitate a frecvenţei de oscilaţie, rămânând
neschimbată în cazul cuplării unei sarcini de impedanţă mică.
Prin modificarea valorii condensatorului C se realizează reglajul
stabilităţii oscilaţiilor.
Bucla de reacţie în care intră şi tranzistorul T1 asigură stabilirea punctului
de funcţionare.

IV.2.1. Numărătorul programabil

Funcţia numărătorului programabil este cea a unui divizor de frecvenţă.


Programându-l corespunzător, la ieşirea lui vom obţine frecvenţele miltiple de k
ale frecvenţelor f1 şi f 2 .
Pentru scrierea ecuaţiei resetului numărătorului realizat cu circuite
basculante bistabile de tip D se realizează transformarea zecimal-binară a valorii
factorilor de divizare n1 şi n 2 .

n1 = 91 = 1011011
n 2 = 82 = 1010010
⇒ R1 = Q0 ⋅ Q1 ⋅ Q3 ⋅ Q4 ⋅ Q6
R 2 = Q1 ⋅ Q4 ⋅ Q6
R1 se mai poate scrie ca R1 = Q0 ⋅ Q3 ⋅ R 2 , iar resetul total este:
R = d ⋅ R 1 + d ⋅ R 2 = d ⋅ R1 ⋅ d ⋅ R 2
Se poate spune că numărătorul programabil divizează frecvenţa de tact cu
91 pentru toţi biţii de valoare “0” logic şi cu 82 pentru biţii cu valoarea “1” logic
din semnalul de date.
Schema bloc a numărătorului programabil este dată în figura IV.2.1.1.

IV.2.2 Divizorul cu M

M este dat de relaţia:


f tact
M=
f bit ,
unde:

39
f tact = 5 MHz = 5 ⋅106 Hz
f bit = 300 MHz
⇒ M = 5000000 ⇒ M = 16666,6 Hz ≅ 16,7 KHz
300

Divizarea cu 16,7 KHz a frecvenţei oscilatorului se poate face ca în cazul


precedent, cu numărătoare binare, însă această soluţie prezintă dezavantajul unui
tact mult întârziat de cel iniţial, ceea ce duce la erori de demodulare.

40
IV.2.3. Divizorul cu k

Schema divizorului cu k a PROM-ului şi a convertorului digital analogic


este prezentată în figura IV.2.3.1.
Valoarea binară a lui k este:

k = 30( 10) = 11110( 2) ⇒ R k = Q1 ⋅ Q2 ⋅ Q3 ⋅ Q4 ⇒


R k = d ⋅ R k + d ⋅ R k = dR k ⋅ dR k

Schema divizorului cu k prezentată anterior este valabilă atât pentru


modulatorul FSK ternar (cu trei frecvenţe f1,f 2 ,f 3 ) cât şi pentru modulatorul
FSK cuaternal (cu patru frecvenţe f1,f 2 ,f 3 ,f 4 ).

41
IV.3. Modulatorul FSK ternar

Modulatorul FSK ternar lucrează cu trei frecvenţe f1,f 2 ,f 3 (date mai jos) şi
va avea aceeaşi tensiune de alimentare de 15V şi aceeaşi frecvenţă de debit şi de
tact:
f bit = 300 Hz, f tact = 5 MHz
Ceilalţi parametri vor fi determinaţi în continuare:
f1 = 1825 Hz
f 2 = 2025 Hz
f 3 = 2225 Hz
Frecvenţa putătoare f p2 va fi:
f1 +f 2 +f 3 1825 + 2025 + 2225
f p2 =
3
=
3
( Hz ) ⇒ f = 2025 Hz
p2

Deviaţia de frecvenţă:
f1 -f 3
∆f = = 200 Hz
3
Indicele de modulaţie:
2 ⋅∆f 400
m= = = 1,33
f bit 300
În concluzie semnalul va avea frecvenţa centrală de 2025Hz, cu o deviaţie
de 200 Hz, cu indicele de modulaţie 1,33.
- Frecvenţa de tact: f tact = 5 MHz
- Factorul de divizare: k = 30.
f tact
f tact = n1 ⋅ k ⋅ f1 ⇒ n1 = = 91,32
f1 ⋅ k
f
f tact = n 2 ⋅ k ⋅ f 2 ⇒ n 2 = tact = 82,30
f2 ⋅ k
f
f tact =n 3 ⋅ k ⋅ f 3 ⇒ n3 = tact = 74,906
f3 ⋅ k
Prin aproximare avem factorii de divizare:
n1 ≅ 91

n 2 ≅ 82
n ≅ 75
 3
Valorile reale în acest caz, vor fi:

42
f tact 5 ⋅106
f1' = = = 1813,50 Hz
n1 ⋅ k 2730
f 5 ⋅106
f 2' = tact = = 2032,52 Hz
n2 ⋅ k 2460
f 5 ⋅106
f 3' = tact = = 2222,22 Hz
n3 ⋅ k 2250

Erorile de frecvenţă ce vor apărea sunt:


δ f1 = f1 − f1' 100 =0,35%<0,5%
f1
δ f 2 = f 2 − f 2' 100 =0,37%<0,5%
f2
δ f 3 = f 3 − f 3' 100 =0,12%<0,5%
f3

Condiţia este împlinită şi de această dată, erorile fiind mai mici decât
0,5%. Schema oscilatorului cu cuarţ în această situaţie este identică cu cea din
figura IV.2.1.

IV.3.1. Numărătorul programabil

Circuitul acestuia este diferit de cel de la modulatorul FSK binar. După


programarea adecvată la ieşirea lui se vor obţine semnale cu frecvenţe multiple
de k ale frecvenţelor de lucru f1 , f 2 , f 3 .
Factorii de divizare în formă binară sunt:

n1 =91=1011011 ⇒ R1 =Q0 ⋅ Q1 ⋅ Q3 ⋅ Q4 ⋅ Q6
n 2 =82=1010010 ⇒ R 2 =Q1 ⋅ Q4 ⋅ Q6
n 3 =75=1001011 ⇒ R 3 =Q0 ⋅ Q1 ⋅ Q3 ⋅ Q6
⇒ R1 =Q0 ⋅ Q3 ⋅ R 2
⇒ R 2 =Q1 ⋅ Q4 ⋅ Q6
⇒ R 3 =Q0 ⋅ Q1 ⋅ Q3 ⋅ Q6
Forma resetului general va fi:
R = (d n ⋅ d n-1 ⋅ R1 ) ⋅[(d n ⊕ d n-1 ) ⋅ R 2 ]⋅ d n ⋅ d n-1 ⋅ R 3
Tabelul de alocare a frecvenţelor:

43
dn dn-1 cn fi

1 1 1 f1

0 1 0 f2

1 0 0 f2

0 0 1 f3

Schema modulatorului programabil este prezentată în figura IV.3.1.

44
45
IV.4. Modulatorul FSK cuaternar

Modulatorul FSK cuaternar foloseşte patru frecvenţe de lucru f1 , f 2 , f 3 , f 4 ,


iar parametrii de proiectare necesari sunt daţi în continuare:
- tensiunea de alimentare: 15V;
- frecvenţa de bit: f bit = 300 Hz;
- frecvenţa de tact: f tact = 5 MHz;
- toleranţa maximă admisă trebuie să fie mai mare decât 0,5%.
Cele patru frecvenţe sunt:
f1 = 1825 Hz
f 2 = 2025 Hz
f 3 = 2225 Hz
f 4 = 2425 Hz

În funcţie de valorile acestor frecvenţe se vor calcula ceilalţi parametrii


necesari proiectării:

- frecvenţa purtătoare f p3 :
f1 +f 2 +f 3 +f 4
f p3 = = 2125 Hz
4
- deviaţia de frecvenţă:
f 2 -f 3
∆f1 = = ± 100Hz
2
f -f
∆f 2 = 1 4 = ± 300Hz
2
- indicele de modulaţie m1 , m2 :
2 ⋅∆f1 200
m1 = ⇒ m1 = = 0,66
f bit 300
2 ⋅∆f 2
m2 = ⇒ m 2 = 2 ⋅ 300 = 2
f bit 300

După cum s-a observat şi din calcule, frecvenţa purtătoare în cazul


modulatorului FSK cuaternal va avea valoarea de 2125 Hz, cu o deviaţie de
±100Hz şi de ±300Hz cu indicele de modulaţie m1 = 0,66, respectiv m2 = 2.
Frecvenţa de tact a oscilatorului cu cuarţ este: f tact = 5 MHz.

46
f tact
f tact = n1 ⋅ k ⋅ f1 ⇒ n1 = = 91,32 ≅ 91
f1 ⋅ k
f
f tact = n 2 ⋅ k ⋅ f 2 ⇒ n 2 = tact = 82,3 ≅ 82
f2 ⋅ k
f
f tact = n 3 ⋅ k ⋅ f 3 ⇒ n 3 = tact = 74,9 ≅ 75
f3 ⋅ k
f
f tact = n 4 ⋅ k ⋅ f 4 ⇒ n 4 = tact = 68,72 ≅ 69
f4 ⋅ k

Valorile reale ale frecvenţei în acest caz vor fi:


f tact
f1' = = 1813,50Hz
n1 ⋅ k
f
f 2' = tact = 2032,52Hz
n2 ⋅ k
f
f 3' = tact = 2222,22Hz
n3 ⋅ k
f
f 4' = tact = 2415,45Hz
n4 ⋅ k
Erorile de frecvenţă ce vor apărea vor fi:
δ f1 = f1 -f1' ⋅ 100 = 0,32%<0,5%
f1
δ f 2 = f 2 -f 2' ⋅ 100 = 0,37%<0,5%
f2
δ f 3 = f 3 -f 3' ⋅ 100 = 0,12%<0,5%
f3
δ f 4 = f 4 -f 4' ⋅ 100 = 0,39%<0,5%
f4
Valorile binare ale factorilor de divizare vor fi:
n1 = 91 = 1011011 ⇒ R1 = Q0 ⋅ Q1 ⋅ Q3 ⋅ Q4 ⋅ Q6
n 2 = 82 = 1010010 ⇒ R 2 = Q1 ⋅ Q4 ⋅ Q6
n 3 = 75 = 1001011 ⇒ R 3 = Q0 ⋅ Q1 ⋅ Q3 ⋅ Q6
n 4 = 69 = 1000101 ⇒ R 4 = Q0 ⋅ Q2 ⋅ Q3

47
Resetul general al numărătorului este:
R = d1d 2 R1 +d1d 2 R 2 +d1 d 2 R 3 +d1d 2 R 4 ⇒
R = d1d 2 R1 ⋅ d1d 2 R 2 ⋅ d1 d 2 R 3 ⋅ d1d 2 R 4
Schema din figura IV.4.2. este valabilă pentru modulatorul FSK binar,
modulatorul FSK terţiar şi modulatorul FSK cuaternal.
Această schemă reprezintă circuitul divizorului cu k, a PROM-ului şi a
convertorului digital analogic.

48
Adoptăm R1 = 1KΩ şi frecvenţa de tăiere a FTJ ( R1 C1 ) de 3,5 KHz (
3,4 KHz<f T <4KHz ).
1 1 106
fT = ⇒ C1 = = ⇒ C1 = 45,5 nF
2π R1C1 2π R 1 ⋅ f T 6,28 ⋅ 3,5

49
Lista de componente utilizate în blocurile funcţionale:

- 1 cuarţ tip HC cu frecvenţe normalizate f 0 = 6 MHz ;


- bistabili de tip D : 1/4 4012;
- porţi inversoare: 1/6 4069;
- porţi ŞI: 1/4 4081, 1/3 4073, 1/2 4082;
- porţi SAU: 1/4 4071;
- numărătoare: MMC 4019
CDB 493E;
- memorie PROM: 74188 (32x8 biţi);
- convertorul: β DAC 08;
- amplificator: OP – 17F;
- circuit integrat: LN 0070;
- condensatoare variabile din seria CT;
- condensatoare variabile nominale corespunzătoare de tip PMP;
- rezistoare semireglabile de serie P;
- rezistoare de uz general seria RBC;
- opţional, (pentru una din schemele de oscilatoare) tranzistor 2N918.

50
CAPITOLUL V

SIMULĂRI PSpice

Tehnicile digitale de modulaţie ASK (sinus), ASK (cosinus), BPSK, FSK


şi QAM au fost simulate cu ajutorul programului PSpice, în fişierul
MOD_DIG1.CIR.
Tot cu ajutorul programului PSpice a fost simulat modemul V.22 bis în
standardul CCITT, în variantă semiduplex şi în variantă duplex în fişierul
modem V.22.CIR, respectiv duplex 22.CIR.

V.1. Simularea principalelor tehnici de modulaţie

Prin simulările realizate în fişierul Mod_dig1.CIR s-a dorit prezentarea


principalelor tehnici de modulaţie digitală şi urmărirea caracteristicilor esenţiale
specifice fiecărei tehnici în parte, după cum urmează:
a) Simulare modulaţie ASK (cosinus)
În figura V.1.1. sunt vizualizate formele de undă ale semnalului de date de
la intrare în modulator V(1) şi de la ieşirea din modulator V(3).
V(1) – este semnal de date în banda de bază;
V(3) – semnal modulat ASK.
Tbit = 1µs;
f bit = 1 MHz
Din analiza FOURIER (fig. V.1.2.) se observă prezenţa purtătoarei în
spectru, la valoarea de 20 MHz.
b) Simularea modulaţiei BPSK
În figura V.1.3. sunt vizualizate tensiunile V(1) şi V(4).
V(1) – semnale de date
V(4) – semnal modulat BPSK
Observaţii referitoare la semnalul din modul 4:
- prezintă anvelopă constantă ± 5V, ceea ce înseamnă că nu admite detecţie de
anvelopă şi că necesită demodulare sincronă;

51
- apar salturi de fază de 180° la schimbarea bitului (0→1) (1→0) din semnalul
de date;
- din analiza FOURIER, figura V.1.4., se observă că purtătoarea este suprimată,
deci la recepţie este necesară refacerea purtătoarei ce se poate face prin metode
neliniare.

c) Simularea modulaţiei BFS

În figura V.1.5. sunt reprezentate tensiunile V(1) şi V(5).


V(1) – semnal de date;
V(5) – semnal modulat BFSK.
Observaţii:
- semnalul modulat V(5) are anvelopă constantă ceea ce îl face util pentru
sistemele cu putere de transmisie limitată (cum ar fi terminalele mobile) ce
necesită eficienţă mare de utilizare a puterii;
- semnalul modulat BFSK prezintă variaţii de frecvenţă la schimbarea bitului.
În urma analizei FOURIER se constată existenţa a două spectre cu
frecvenţe purtătoare proprii pe 10 MHz şi respectiv 20 MHz corespunzătoare
bitului 1 şi respectiv bitului 0.
Pe domeniul de frecvenţă cuprins între cele două spectre apare o
suprapunere spectrală, însă nivelul mic al semnalelor din aceste domenii face ca
suprapunerea să nu fie deranjantă.
d) Simularea modulaţiei QAM
Se vizualizează în figura V.1.7. tensiunile V(1), V(2), V(6).
V(1) şi V(2) – semnale de date;
V(6) – semnal modulat QAM.
Aceasta din urmă prezintă anvelopă constantă şi salturi de fază la
schimbarea bitului unuia din cele două semnale de date V(1) şi V(2).
Salturile de fază vor fi explicitate cu ajutorul figurilor V.1.7.1. (a şi b).
În urma analizei FOURIER se observă că există un spectru unic centrat pe
frecvenţa de 20 MHz, purtătoarea fiind suprimată.
Semnalul modulat 4QAM nu necesită bandă suplimentară pentru
transmisie deşi viteza este dublă faţă de BPSK. Această modulaţie prezintă o
eficienţă ridicată (se transmit doi biţi în aceeaşi bandă).

52
V.2. Simularea modem-ului V.22.bis din standard CCITT

Simularea modem-ului V.22.bis în variantă duplex se realizează cu


ajutorul fişierul Duplex22.CIR.
Modem-ul V.22.bis lucrează cu viteza de 2400 bps; foloseşte linia
telefonică cu banda canalului vocal 300 – 3400 şi modulaţia digitală 4-QAM.
Sunt vizualizate în figura V.2.1. tensiunile V(1), V(6), V(8) ce reprezintă:
V(1) – semnal de date la intrarea modem-ului;
V(6) – semnal demodulat doar în două celule ce va fi prelucrat în
continuare şi adus la forma V(8).
În figura V.2.2. este vizualizat al doilea semnal de date de la intrare
(V(2)); V(7) ce reprezintă semnalul de ieşire din modem, demodulat doar în
două celule, prelucrat în continuare şi adus în continuare şi adus la forma V(9).
Varianta semiduplex a modem-ului V.22.bis este simulată de fişierul
Modem22.CIR.
Au fost vizualizate semnalele V(1), V(4) în figura V.2.3. în V(2), V(5) în
figura V.2.4. ce reprezintă:
V(1) – primul semnal de date;
V(2) – al doilea semnal de date;
V(4) – semnalul de ieşire demodulat “pe jumătate”;
V(5) – semnalul de ieşire din modem.
S-a realizat şi o analiză Fourier, în urma căreia se observă benzile laterale
ale spectrului semnalului de ieşire din modulator. spectrul este centrat pe
frecvenţa de 3400 Hz, purtătoarea fiind suprimată.

53
La simularea modem-ului V.22.bis s-a dorit prezentarea în principal a
părţii de demodulare în fazele realizării ei, tehnicile de modulaţie fiind
prezentate anterior.
Fişierele mod_dig.cir, modemV22.cir, duplex22.cir şi formele de undă
aferente simulărilor PSpice sunt prezentate în Anexa 1, Anexa 2 şi respectiv
Anexa 3.

MOD_DIG1.cir
* PROGRAM MODULATII DIGITALE
*SURSA DE DATE
U1 STIM(2,11) 100 0 1 2 IO_STM TIMESTEP=1us
+0C 00
+1.ABEL=LA
+1C 10
+2C 10
+3C 01
+4C 11
+5C 00
+6C 11
+7C 11
+8C 10
+9C 00
+10C 11
+11C 10
+12C 00
+13C 01
+14C 11
+15C 00
+16C GOTO LA -1 TIMES
.SUBCKT MODASKS 1 2 PARAMS:A=1 F=20MEG PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODASKC 1 2 PARAMS:A=1 F=20MEG PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*COS(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODBPSK 1 2 PARAMS:A=1 F=20MEG PI=3.14
E2 2 0 VALUE={A*(2*V(1)-5)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R2 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODFSK 1 2 PARAMS:A=1 F=15MEG PI=3.14 DF=-1MEG
E1 2 0 VALUE={A*SIN(2*PI*(F+DF*(2*V(1)-5))*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODQAM 1 2 3 PARAMS:A=1 F=20MEG PI=3.14
E4 3 0 VALUE={A*(V(1)*2-5)*COS(2*PI*F*TIME)+A*(V(2)*-5)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R4 3 0 10MEG
.ENDS

* Program principal
V1 100 0 5V
X1 1 3 MODASKC
X2 2 7 MODASKS
X3 1 4 MODBPSK
X4 1 5 MODFSK
X5 1 2 6 MODQAM
.LIB C:\msim52\lib\DIG_IO.LIB

54
.LIB C:\msim52\lib\7400.LIB
.TRAN 0.01U 16U 0 2N
.PROBE
.END

modemv22.cir
*modem v.22bis semiduplex
*2400bps;[300-3400]hz
*4-qam:1800hz
*SURSA DE DATE
U1 STIM(2,11) 100 0 1 2 IO_STM TIMESTEP=833us
+0C 00
+LABEL=LA
+1C 10
+2C 10
+3C 01
+4C 11
+5C 00
+6C 11
+7C 11
+8C 10
+9C 00
+10C 11
+11C 10
+12C 00
+13C 01
+14C 11
+15C 00
+16C GOTO LA -1 TIMES
.SUBCKT MODQAM 1 2 3 PARAMS:A=1 F=1800 PI=3.14
E4 3 0 VALUE={A*(v(1)*2-5)*COS(2*PI*F*TIME)+A*(V(2)*2-5)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R4 3 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODASKS 1 2 PARAMS:A=1 F=1800 PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODASKS 1 2 PARAMS:A=1 F=1800 PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*COS(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT FTJ 1 2
R 1 2 1K
C 2 0 130N
.ENDS

*Program principal
*Modulator QAM
V1 100 0 5V
X1 1 2 3 MODQAM
*Demodulator QAM
X2 3 34 MODASKC
X3 34 41 FTJ
X31 41 4 FTJ
X4 3 35 MODASKS
X5 35 51 FTJ
X51 51 5 FTJ

.LIB C:\msim52\lib\DIG_IO.LIB
.TRAN 0.1M 10M 0 20U
.PROBE

55
.END

DUPLEX22.CIR
*SURSA DE DATE
U1 STIM(2,11) 100 0 1 2 IO_STM TIMESTEP=1.7MS
+0C 00
+LABEL=LA
+1C 10
+2C 10
+3C 01
+4C 11
+5C 00
+6C 11
+7C 11
+8C 10
+9C 00
+1OC 11
+11C 10
+12C 00
+13C 01
+14C 11
+15C 00
+16C GOTO LA -1 TIMES
.SUBCKT MODASKS1 1 2 PARAMS:A=1 F=1K PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODASKC1 1 2 PARAMS:A=1 F=1K PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*COS(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODASKS2 1 2 PARAMS:A=1 F=2.7K PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODASKC2 1 2 PARAMS:A=1 F=2.7K PI=3.14
E1 2 0 VALUE={A*V(1)*COS(2*PI*F*TIME)}
R1 2 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODQAM1 1 2 3 PARAMS:A=1 F=1K PI=3.14
E4 3 0 VALUE={A*(V(1)*2-5)*COS(2*PI*F*TIME)+A*(V(2)*2-5)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R4 3 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT MODQAM2 1 2 3 PARAMS:A=1 F=2.7K PI=3.14
E4 3 0 VALUE={A*(V(1)*2-5)*COS(2*PI*F*TIME)+A*(V(2)*2-5)*SIN(2*PI*F*TIME)}
R4 3 0 10MEG
.ENDS
.SUBCKT FTJ 1 2
R 1 2 1K
C 2 0 0.83uF
.ENDS
*Program principal
V1 100 0 5V
X1 1 2 3 MODQAM1
X6 1 2 4 MODQAM2
X2 3 36 MODASKC1
X4 3 37 MODASKS1
X7 4 48 MODASKC2

56
X9 4 49 MODASKS2
X3 36 61 FTJ
X31 61 6 FTJ
X5 37 71 FTJ
X51 71 7 FTJ
X8 48 8 FTJ
X10 49 9 FTJ
.LIB C:\msim52\lib\DIG_IO.LIB
.TRAN 0.1M 16M 0 50U
.PROBE
.END

57
Fig. V.1.1

58
▫ V(1) ◦ V(3) Frequency

Fig. V.1.2.

59
Time

Fig. V.1.4.

60
Time

Fig.V.1.6.

61
▫ V(1) ◦ V(5)
Frequency

Fig. V.1.7.

62
Fig. V.2.2.

63
Fig. V.3.1.

64
Time

Fig. V.3.2.

65
Frequency

Fig. V.3.3.

66