Sunteți pe pagina 1din 43

1.

Clasificarea instrumentarului medical pe baza riscului de transmitere a infecţiei


Pe baza riscului de infecctie potential transmisa prin utilizarea sau contact(direct / indirect),instrumentarul
medical,aparatura si echipamentele se imart in:
A.necritice:vin in contact cu tegumentele intacte ale pacientului,nu vin in contact cu produsele biologice:
-componentele externe ale aparatului RX(con,cilindru)
-scaunul stomatologic(tetiera,brate)
-suprafetele mobilierului medical
B.semicritice-vin in contact cu tesuturile integre orale(memb. muc) dar nu penetreaza aceste tesuturi si n vin in contact cu
fluxul sangvin,oasele craniului sau alte structuri normal sterile ale cav. Orale
C.critice-instrumentaraul chirurgical si de alte instrumente utilizate pentru a penetra tesuturile moi-membranele
mucoase,tesuturile dure osoase(oasele craniului) sau dentare,sau alte structuri normal sterile ale cavitatii orale si care vin in
contact direct cu fluxul sangvin.

2.Decontaminarea instrumentarului.Rol.Proceduri. Zone de lucru


Procedurile de decontaminare difera ca eficienta actiunii raportata la tipul/nr de microorg distruse.Cunoasterea
diferentelor determina alegerea metofei corespunzatoare
-Curatarea
-Dezinfectia
-Sterilizarea
Zona de lucru a instrumentarului in vederea reutilizarii trebuie impartita in zone de lucru specifice:
-receptia,curatarea si dezinfectarea instrumentarului
-prepararea si ambalarea instrumentarului in vederea sterilizarii
-sterilizarea propriu-zisa
-stocarea articolelor sterilizate

3.Curăţarea instrumentarului. Rol. Metode


=indepartarea fizica a detritusurilor organice sau anorganice de pe instrumente cu reducerea consecutiva a nr de
microorg prezente.
-se realizeaza obligatoriu inainte de dezinfectie sau sterilizare,deoarece reziduurile remanente pe instrumentar impiedica
realizarea unui contact direct de suprafata cu subst utilizata pentru dezinfectate, sau materiile organice pot inactiva
dezinfectantii chimici.
Metode:
1.manual prin periaj intens al tuturor suprafetelor instrumentelor,apa,sapun lichid sau solutii detergente
2.automat prin folosirea de dispozitive(ultrasonice,dus de apa sub presiune, masini automate de spalat)
-nu necesita preprocesarea instrum.
-imbunatatesc eficienta curatatii si maresc productivitatea
-reduc riscurile de expunere la sange si fluide corporale la manipularea instrumentarului ascutit

4.Curăţarea manuală. Etape


-dupa utilizarea la pacient,instumentul se introduce intr-un container de prespalare cu lichid (dezinfectant,detergent,agent de
curatare enzimatic),ce va preveni uscarea resturilor biologice contaminate de la pacient
-curatarea si spalarea instrumentarului trebuie sa se efectueze intr-o chiuveta speciala pt acest lucru
-pentru manipularea si curatarea instrumentarului consiferat contaminat trebuie sa se utilizeze manusi groase de menaj
rezistente la perforari
-exista risc de stropire in timpul curatarii sau a clatirii instrumentelor,trebuie purtat echipament de protectie (sort impermeabil
peste halat,masca si scut facial)
-instrumentul nu trebuie luat direct cu mana-pense Pean,Kocher
-pentru curatarea efectiva:perii cu maner lung
-indepartarea resturilor organice ramase dupa prespalare se face prin clatire cu apa calduta
-instrumentarul articulat(piesele de mana) trebuie desfacute in partile componente si spalat cu un amestec de apa si detergent
biodegradabil, necoroziv, nonabraziv si cu spumare redusa
-lichidul de prespalare trebuie varsat in sist. de canalizare cu grija ,pentru a evita stropirea sau improscarea accidentala

5.Containerul de prespălare.Caracteristici
-recipient rigid,nepenetrabil,din material plastic opac sau metaloic(emailat ,din Al sau otel inoxidabil) cu capac ce se poate
inchide ermetic
-are forma variabila(paralelipipedic,cu dipozitie orizontala pt instrum. mare si cilindric cu dispozitie verticala pt cel mic) si
capacitate variabila

1
-cuva interna(cos)cu partea inferioara perforata sau tip sita metalica,care permite scoaterea instrum din solutie fara contact
direct cu mainile
-dupa umplerea cuvei sau la intervale de timp determinate,recipientul de prespalare e transp.acop. cu capat in zona de curatare
a instumentarului,marcata ca zona nesterila ,in alta incapere fata de zona de tratament propriu-zisa

6.Curăţarea automată enzimatică


-instumentar ce nu permite curatare manuala
-se utilizeaza solutii rezultate din dizolvarea in apa calda a unor pastile efervescente care contin enzime si care sunt ideale
pentru imersie inaintea sterilizarii sau ca agent la aparatele de curatare automata cu ultrasunete
-solutii biodegradabile,atoxice,necorozive si aromatizare,cu capacitatea de a indeparta detritusurile organice(sange,ser,fluide
biologice,resturi de tesuturi) si detritusuri anorganice(ciment,incrustatii calcare, oxizi metalici) de pe instrum. stoma,
chirurgical, implante si lucrari protetice conjuncte/adjuncte.

7.Curăţarea ultrasonică. caracteristici şi aspecte generale


-reduc contactul direct al operatorului cu elemente potenţial infectate cu fluide corporale de la pacien
- nu produc şi dezinfectarea articolelor procesate,
- prin o procesare atentă a instrumentarului se obţine o îndepărtare cvasitotală a urmelor de contaminare biologica
-principiul de functionare constă în expunerea acestora la frecvenţe înalte sau la cicluri de unde acustice de energie crescută,
care produc dislocarea completă sau slăbirea parţială a aderenţei detritusurilor la instrumentar, uşurând îndepărtarea lor în
cadrul spălării ulterioare.
-utilizarea unui agent de transfer al undelor acustice, reprezentat de apă dedurizată, detergenţi enzimatici, detergenţi alcalini
sau soluţii pe bază de substanţe tensioactive şi chelatori.
ASPECTE GENERALE
1.instrumentarul articulat sau cu suprafete striate din otel inoxidabil poate fi curatat ultrasonic in conditii de siguranta
2.suprafetele interne ale instrumentarului canulat(piese de mana,aparatura diagnostica)precum si articolele de plastic nu
beneficiaza de o curatare ultrasonica optima
3.articolele medicale din sticla se pot deteriora in cazul unor procesari repetate
4.instrumentele realizate din metale diferite nu trebuie sa fie procesate impreuna deoarece sunt expuse coroziunii electrolitice
5.microvibratiile mecanice pot induce(prin impactare)aparitia de zone fine de tocire a instrumentarului ascutit
6.e recomandata utilizarea de cosuri sau casete standardizate sono-rezistente perforate(adaptate dimensiunilor tipului de aparat
de curatat utilizat),pentru a reduce riscul de manipulare a instrumentului ascutit si a preveni distrugerea suprafetelor interne ale
cuvelor de curatare
7.purtand echipament de protectie(manusi menajere,protectie faciala)se incarca cosurile de transfer cu instrumentar ascutit
dispus in strat unic si se aplica orizontal(casete perforate incarcate cu instrumentar se dispun vertical) in cuva de curatare a
aparatului
8.instrumentarul ambalat si dispus in cuva trebuie acoperit de agentul de transfer in totalitate,al carui nivel e indicat sa
depaseasaca cu cel putin 1 cm limita superioara a dispozitivului de transport(cos sau caseta)
9-ciclurile de curatare dureaza in medie 10-12 min si sunt diferite ca eficienta in fct de scop:curatare intensa-ciclu rapid,pentru
instrum.contaminat extensiv cu produse organice sau anorganice si curatare lenta pentru instrumentarul cu incarcatura mai
redusa
10.dispozitivele ultrasonice nu trebuie pornite fara a avea capacul ermeti inchis,deoarece undele sonore de frecventa inalta pot
produce afectari auditive si exista riscul de contaminare al mediului in cadrul unui ciclu normal de functionare cu aerosoli
potential infectanti sau agentul de transfer se evapora.
11.persoana care supravegheaza procesul de curatare nu trebuie sa introduca nici o parte a corpului(degete,mana)in dispozitivul
ultrasonic pornit pentru a verifica starea de functionare
12.eficienta curatarii ultrasonice trebuie testata zilnic la cel putin 4-6 luni trebuie realizat testul foliei de aluminiu
-dupa fiecare ciclu de curatare,agentul de tranfer trebuie indepartat din aparat(manipulat ca deseu medical potential infectant)

8.Dezinfectarea. Definiţie. Metode. Niveluri de dezinfectare


Definitie=Dezinfectarea este un proces care distruge selectiv microorganismele prezente (fără a produce obligatoriu
inactivarea tuturor microorganismelor(formele sporulate), determinând doar o reducere a nivelului de contaminare microbiana.
- eliminarea surselor de contaminare microbiana de pe suprafeţele inanimate (instrumentar, echipamente şi aparatură medicală,
suprafeţe de mediu-mobilă, podele, pereţi, etc.).
-Deoarece dezinfectarea se obţine consecutiv expunerii articolelor medicale sau menajere la acţiunea unor factori chimici sau
fizici (temperatură şi presiune) pentru intervale bine determinate de timp, tehnicile de dezinfectare pot fi grupate în două mari
categorii :
1.dezinfectarea termici;
2.dezinfectarea chimică.
Nivelul de dezinfectare obţinut este diferit în funcţie de metoda utilizată;
2
-există 3 niveluri de dezinfectare utilizate în funcţie de riscul de infecţie potenţial transmis:nivel redus, mediu şi înalt.
Dezinfectarea de nivel redus are o eficacitate minimă şi nu distruge sporii bacterieni sau Mycobacterium Tuberculosis
(MTB) varianta bovină,
 Dezinfectarea de nivel mediu este procesul care distruge HVB, HIV, MTB dar nu distruge formele bacteriene sporulate.
 Dezinfectarea de nivel înalt este procesul care distruge HVB, HIV, MTB, alte bacterii, fungi, viruşi şi poate distruge unele
forme bacteriene sporulate dar nu obligatoriu pe toate.

9.Dezinfectarea termică. Caracteristici. Indicaţii


-Articolele medicale care nu necesită sterilizare şi care prin natura lor constructivă (material) pot rezista expunerii la umiditate
şi temperatură, sunt dezinfectate termic utilizând căldură şi apă în cicluri cu temperatură şi durată bine stabilite.
-Dezinfectarea termică este metoda cea mai simplă, eficientă şi puţin costisitoare prin care se distrug formele vegetative
patogene; totuşi efectul căldurii de distrugere a microorganismelor poate fi mult diminuat sau chiar anulat în lipsa realizării
unei curăţări corespunzătoare a instrumentarului
-Căldura este condusă de către apă şi majoritatea metalelor,fiind astfel capabilă de a penetra şi dezinfecta articolele
stomatologice mult mai eficient decât substanţele chimice utilizate în dezinfectare.
Pasteurizarea este un proces de dezinfectare termică bazat pe utilizarea de apă caldă la o temperatură de 75°C pentru un
timp de contact de cel puţin 30 de minute şi este indicată pentru articolele medicale semicritice.
-Dezinfectarea termică poate fi utilizată doar pentru instrumentarul şi articolele medicale care pot fi introduse în cuvele de
dezinfectare ale aparaturii automate respectând indicaţiile producătorului
-componentele supradimensionate ale aparatelor medicale, cele mobile sau articulate nedetaşabile, precum şi suprafeţele
mobilierului şi cele de mediu (podea, pereţi, paravane, uşi) din cabinetul de medicină dentară nu beneficiază de dezinfectare
termică, metoda de elecţie în decontaminarea lor fiind dezinfectarea chimica.

10.Dezinfectarea chimică.Mod de realizare.Monitorizare.


Spectrul de activitate ai unui dezinfectant este în general prezentat prin adăugarea la sufixul "icid" a clasei de agent
patogen pe care substanţa activă este eficientă (exemplu sporicid-activ pe spori); elementele de identificare a dezinfectantilor
în conformitate cu această clasificare se regăsesc la loc vizibil pe toate formele de prezentare comerciale (recipiente, sticle),
pentru a uşura alegerea substanţei potrivite scopului propus.
-Substanţele care fac parte din categoria dezinfectantilor de nivel înalt sunt utilizate şi la ceea ce se consideră a fi sterilizarea
chimică la rece, pentru cele două procese fiind utilizate aceleaşi concentraţii ale substanţei chimice, dar variază semnificativ
timpul efectiv de contact
-substantele care au o putere dezinfectanta redusa sub nivelul inalt nu sunt corespunzatoarea pt utilizarea in procesarea
instrumentarului care are contact direct cu tesuturile orale-instr.semicritic sau critic
-dezinfectanii de spital nu trebuie utilizati pt instr. medical,ei fiind potriviti doar pt suprafetele din cabinet
-glutaraldehida fixeaza P si creeaza o bariera fizica de P denaturate care protejeaza prin acoperire agentul infectant
-toate instrumentele care beneficiaza de dezinfectie prin imersie in lichide chimic active, trebuie spalate pt a nu inactiva sau
dilua excesiv glutaraldehida.
-Ingredienţii activi ai substanţelor dezinfectante aflate în uz este necesar să fie monitorizaţi zilnic; există substanţe indicate a fi
refolosite până la 28 de zile, când eficienţa lor antimicrobiana scade sub nivelul de siguranţă admis.

11.Caracteristicile dezinfectanţilor chimici (indicaţiile producătorului)


-Spectrul de activitate antimicrobiana;
-numărul iniţial de microorganisme prezente;
- pH-ul soluţiei;
-proporţia de diluţie (concentraţia);
-timpul de contact cu instrumentul;
-temperatura de utilizare şi de stocare;
-perioada de utilizare optima

12.Clasificarea după spectrul de acţiune a dezinfectanţilor chimici


-dezinfectant de spital,non tuberculicid -nivel redus
-dezinfectant de spital tuberculicid-nivel mediu
-dezinfectant bactericid, virulicid, fungicid –nivel mediu
-dezinfectant sporicid-nivel inalt

13.Ambalarea în vederea sterilizării


Instrumentele curatate sau decontaminate mecanic si alte articole medicale utilizate in tratamentul pacientilor trebuie
sa fie ambalate si dispuse in seturi,tavi,cutii sau impachetate in sisteme de tip cutie, caseta sau container in vederea sterilizarii
3
-instrumentarul critic si semicritic ce nu va fi utilizat imediat,trebuie ambalat sau amplasat in containere rigide inaintea de
sterilizare,care vor mentine o perioada de timp starea de sterilitate indusa de proces.

14.Clasificarea dispozitivele de ambalare pentru sterilizare


ambalaje reutilizabile :
-cutii metalice;
-cutii metalice perforate;
-casolete perforate cu colier
ambalaje de unică folosinţă
-hârtie specială;
-pungi autosigilante / tip rolă din hârtie şi plastic

15.Caracteristicile dispozitivelor şi materialelor de ambalare


-sa fie concepute şi realizate din materiale corespunzatoare metodei de sterilizare care va fi folosiă
-să nu sufere modificări structurale care să-i altereze funcţia de element de izolare;
-să nu sufere deformări dimensionale;
-să nu fie distruse de agentul de sterilizare;
-să fie compatibile cu instrumentarul procesat;
- să permită penetrarea agentului sterilizant;
-să menţină o perioadă de timp bine determinată sterilitatea instrumentarul procesat.

16.Corelaţii tipuri de ambalaje şi metode de sterilizare


Metode de sterilizare Cerinte pentru ambalare Materiale acceptate
Autoclav cu aburi -Sa permita penetrarea aburului Punga plastic/hartie
-autosigilanta/sigilanta
Cutii,casete perforate
-metal/plastic-sigilate
Caldura uscata -Nu trebuie sa izoleze termic Folie de Al
instrumentele Cutii neperforate
-Sa fie termoizolant Tuburi de plastic......(nu trebuie sa
atinga partile aparatului)
Autoclav cu vapori nesaturati Plasticul nu trebuie sa atinga partile Punga autosigilanta hartie/plastic
aparatului Hartie
Sa permita precipitatea vaporilor Cutie perforata dar impachetata
pe ....
Sa nu .....cu vaporii chimici

17.Sterilizare. Definiţie. Metode


Definitie=Reprezintă procesul care distruge orice formă de viaţă microbiana - viruşi, fungi, bacterii, inclusiv formele
bacteriene sporulate care reprezintă microorganismele cele mai rezistente.
- Indiferent de metoda de sterilizare utilizată trebuie să se obţină un nivel de siguranţă al sterilizării (SAL-Sterility Assurance
Level) de cel puţin 10 valoare care indică faptul că probabilitatea de supravieţuire a microorganismelor după expunerea la
sterilizare este de 1 la 1000000.
-Instrumentarul contaminat trebuie manipulat cu grijă pentru a preveni expunerea la instrumente ascuţite ce pot produce leziuni
percutane.
-Zona de sterilizare trebuie să aibă un spaţiu separat fizic de sala de tratamente (în cabinetul de medicină dentară), adecvat
dimensional pentru încărcarea-descărcarea aparaturii de sterilizare şi răcirea post sterilizare şi conţine aparatura de sterilizare,
incubatoare pentru testele biologice, spaţii de depozitare închise pentru articolele sterilizate şi cele de unică folosinţă şi spaţii
pentru stocarea materialelor consumabile aferente sterilizării.
METODE DE STERILIZARE
- căldură umedă pe bază de abur sub presiune;
-căldură uscată;
- vapori chimici nesaturaţi;
- chimică automată la temperatură normală,
- cu bile de cuaiţ;
- prin iradiere;
- sterilizare chimică lichidă.

4
18.Reguli generale de sterilizare
- se face doar cu aparatură medicală special construită în raport cu modalitatea de sterilizare,
-vor fi folosite numai aparate de sterilizare autorizate de Ministerul Sănătăţii.
- articolele medicale ce se vor steriliza trebuie dispuse în interiorul aparatului de sterilizare astfel încât să permită circulaţia
liberă a agentului de sterilizare (abur, vapori chimici, căldură uscată) în jurul fiecărui instrument
-pentru a se realiza o sterilizare corectă şi a nu se deteriora articolele medicale prin procesare incorectă trebuie respectate
riguros indicaţiile producătorului referitoare la:
capacitatea de încărcare a aparatului;
 dispunerea internă a cutiilor (recipientelor de sterilizare),
ciclul de sterilizare;
 tipul de articol medical care poate fi sterilizat prin metoda respectivă,
-la extragerea articolelor medicale ambalate din sterilizator se efectuează:
verificarea indicatorilor de eficienţă ai sterilizării,
lipirea unei etichete pe capac/banderolă pentru a indentifica dispozitivele medicale şi materialele sterilizate (se notează data,
sterilizatorul şi persoana care efectuează sterilizarea);
 notarea în caietul de sterilizare (care atestă efectuarea sterilizării):
-numărul şarjei şi conţinutul pachetelor,
-data şi ora de debut şi de sfârşit a ciclului;
-temperatura la care s-a efectuat sterilizarea,
-rezultatele indicatorilor fizico-chimici şi biologici;
-numele şi semnătura persoanei responsabile cu sterilizarea
- datele referitoare la ciclul de sterilizare la care a fost supus fiecare articol medical trebuie păstrate pentru o perioadă de cel
puţin 30 de zile, uşurând urmărirea modului in care un instrument utilizat (sau incriminat) în cadrul tratamentului stomatologic
a fost reprocesat inainte de folosire.

19.Durata menţinerii stării de sterilitate


Sterilizarea cu abur sub presiune
-24 ore pentru materialele ambalate în cutii metalice perforate sau casolete cu colier,
-2 luni pentru materialele ambalate în pungi hârtie -plastic sudate;
-1 lună pentru materialele ambalate în hârtie specială.
La extragerea materialului sterilizat din sterilizatorul cu abur sub presiune se verifică:
-indicatorii fizico-chimici de eficienţă ai sterilizării;
-vizual integritatea pachetelor
Sterilizarea cu caldura uscata
-24 h pentru materiale ambalate în cutii metalice (cu condiţia menţinerii acestor cutii închise).
-2 luni pentru materiale ambalate în pungi hârtie/plastic sudate, cu condiţia menţinerii integritatii lor.
La extragerea pachetelor din sterilizatorul cu aer cald se efectuează:
-Verificarea indicatorilor de eficienţă ai sterilizării: (virarea culorii la benzile adezive cu indicator fizico-chimic).

20.Autoclavarea. Caracteristici. Ciclurile de sterilizare


Autoclavarea este la ora actuală metoda de sterilizare cea mai larg utilizată in activitatea medicală, considerată ca
metodă de elecţie (cea mai sigură şi eficientă) pentru articole semi-critice şi critice, termorezistente şi cu rezistenţă medie sau
crescută la umezeală.
Efectul microbiocid al autoclavării se datorează transferului de căldură latentă către instrumentar, producând
încălzirea rapidă a acestuia şi consecutiv, coagularea şi denaturarea proteinelor celulare ale microrganismelor.
-Procesul implică expunerea fiecărui articol la contact direct cu aburul, la o temperatură şi presiune bine determinate pentru un
interval de timp prestabilit.
-Presiunea creată în aparatele de sterilizare (valori medii de 1-2,3 atm.), serveşte ca mijloc de a obţine rapid temperaturile
ridicate necesare pentru distrugerea rapidă a microorganismelor.
Ciclurile de sterilizare:
1.115-118 C la 30 min
2.121-124 C la 15 min
3.126-129 C la 10 min
4.134-138 C la 3 min
-un ciclu complet ajunte la maxim 25-30 min
- sunt automate, programabile şi se selectează în funcţie de:
 tipul de articol medical care trebuie sterilizat (instrumentar, articole textile)
modalitatea de ambalare (dispus în cutii, casolete, recipiente metalice sau ambalat în pungi sudate, hărtie,etc).

5
-Aparatele de autoclavare sunt prevăzute cu capace ermetice rezistente la presiune-şi utilizează ca agent de încălzire apa
distilată; pentru a reduce coroziunea pieselor de mână prin autoclavare acestea trebuie unse.
-Pentru a reduce deteriorarea suprafeţelor instrumentarului metalic prin expunere repetată la temperaturi şi presiuni ridicate
este indicat ca înainte de autoclavare acest tip de articole medicale (inclusiv piesele de mână), să fie acoperite cu un strat
protector de lapte siliconic neutru şi netoxic, care previne apariţia ruginii şi prelungeşte durata de utilizare în condiţii optime a
instrumentelor metalice de mână sau rotative.

21.Sterilizarea cu căldură uscată. Caracteristici. Indicaţii


Sterilizarea prin călduri uscată distruge agenţii microbieni ca urmare a oxidarii si denaturarii constituienţilor celulari
şi este indicată pentru articolele de uz stomatologic care pot fi afectate de căldura umedă.
-ca metoda de sterilizare are o eficacitate redusa fata de autoclavare, necesitand temperaturi mai ridicate si durata mai
mare(160 C si 120 min/180 C si 60 min) a ciclurilor de sterilizare
-parametri fizici atinsi pot afecta instrumentul cu termorezistenta scazuta, dar metoda are costuri mai reduse si e necoroziva
-articolele trebuie ambalate in cutii metalice sau de tip celulozic
- Anumite materiale şi instrumente, în special cele care au componente de cauciuc sau părţi în mişcare pot suferi deteriorări
iremediabile sau pierderi ale lubrifierii în timpul procesului de sterilizare cu căldură uscată şi de aceea metoda trebuie utilizată
doar pentru articolele la care este indicată de către producător.
-Sterilizatorul cu aer cald este total contraindicat pentru materiale textile, lichide, cauciuc.
-Căldura uscată este utilizată şi pentru procesarea prin incinerare a anumitor deşeuri medicale infectate (celulozice, materiale
textile sau pansamente, comprese, mase plastice, etc).
-Acest proces trebuie realizat doar de către personal specializat utilizând un aparat care este folosit doar pentru acest scop
special - nu trebuie să se facă incinerarea în dispozitivele care sunt utilizate în mod curent pentru sterilizare.

22.Sterilizarea cu vapori chimici nesaturaţi


Metoda –autoclavare chimica-presupune incalzirea unei solutii chimice-0,23% formaldehida si 72,83% etanol+
acetona,cetona,apa si alti alcooli sau mai frecvent un ameste de 12% etilen oxid(ETO) si 88% freon-intr-o incinta ermetic
inchisa, la temperaura si presiune constanta(55 C pentru 2-4 ore)
-buna sterilizare,activa pe bacterii,virusi,ciuperci,spori,producand alchilarea P din celula microbiana si distrugerea ei
-produce coroziune,mai redusa decat autoclavarea si se poate utiliza pt articole cu termorezist. mica(cauciuc,sticla,mat.plastic)
Dezavantaje:
toxicitate crescuta pt operator-echipament de protectie pt piele si muc si respirator.
grad ridicat de pericol de explozie
-trebuie asigurata o ventilatie eficienta a camerei de sterilizare cu dispozitive de evacuare fortata a aerului.
-instrum. metal/sticla pot fi utilizate imediat, materialele textile/poroase se impune o perioada de asteptare de 12-24 ore.
-metoda e utila in clinicile mari

23.Sterilizarea prin iradiere


-se obţine prin utilizarea de radiaţii ionizante (beta - de la acceleratori de particule cu energii înalte şi gamma - de la surse
radioactive Cobalt60) sau neionizante (ultraviolete cu lungimi de undă 240-330 nm).
-Radiaţiile ionizante sunt folosite industrial pentru seturi de material moale (bariere de protecţie individuală - mănuşi, măşti,
ţinute operatorii şi câmpuri de operaţie de unică folosinţă, comprese de tifon, tampoane, fese, rulouri de vată, materiale de
sutură, etc), soluţii şi medicamente pentru administrarea intravenoasă, seringi de plastic, ace atraumatice, instrumentar
endodontic şi rotativ care sunt ambalate etanş şi care rămân sterile până în momentul utilizării.
-Radiaţiile neionizante sunt utilizate pentru sterilizarea mediului din sălile în care se realizează intervenţii invazive de mare
amploare (chirurgie, implantologie) şi pentru sterilizarea "la rece" sau menţinerea sterilităţii instrumentelor.
-Dacă pentru sălile de operaţie se folosesc lămpi cu ultraviolete de mare putere, pentru instrumentarul medical se utilizează
dispozitive compacte denumite lămpi germicideAcestea emit 85% din energie sub formă de radiaţii ultraviolete ( X.=253,7
nm), al căror efect bactericid este potenţat de concentrarea fasciculului iradiant pe o suprafaţă bine determinată datorită
reflexiei totale asigurate de pereţii interni ai aparatului.
-In interval de 10 minute de expunere la radiaţii se obţine o bună sterilizare a instrumentarului stomatologic care a fost în
prealabil curăţat de orice contaminare cu substanţe organice.

24.Sterilizatorii chimici lichizi şi instrumentarul termosenzitiv


-Articole semicritice şi critice, termosensibile şt cu rezistenţă scăzută la umezeală beneficiază (înainte de reutilizare) de
decontaminare prin dezinfectare de nivel înalt sau sterilizare, folosind la temperatură redusă germicide chimice lichide tip
sterilizant/dezinfectant de nivel înalt.

6
-Deoarece sterilizarea chimică/dezinfectarea de înalt nivel presupun imersia completă a articolelor în lichid, după completarea
ciclului de tratament chimic, instrumentele trebuie intens clătite cu apă sterilă - care păstrează sterilizarea (pentru a elimina
reziduurile chimice potenţial toxice sau iritante pentru pacient) şi şterse cu articole de hârtie sterile.
-Dacă după sterilizarea chimică (lichidă) obiectul nu va fi folosit imediat şi va fi stocat pentru o utilizare ulterioară, el nu mai
poate fi considerat steril.
-Modem, în locul articolelor termosenzitive (suporţi intraorali radiologici, aplicatoare de plastic, rigle intraorale, etc.) care
necesită o sterilizare chimică se recomandă utilizarea de articole de unică folosinţă sau termorezistente (care beneficiază de
sterilizare prin căldură).

25.Dezavantajele sterilizării chimice


-are un efect microbiocid mai redus comparativ cu celelalte metode de sterilizare,
-manipulare pretenţioasă a instrumentarului sterilizat;
-lipsa ambalării implică utilizarea imediată;
-poate produce cororziunea instrumentarului metalic;
-agenţii chimici folosiţi pot fi utilizaţi empiric, deci incorect.

26.Variante de procesare a instrumentarului


A.Instrumentarul necritic Aceste articole necesită:
-îndepărteze urmele vizibile de contaminare cu un prosop şi o lavetă umedă.
-curăţarea cu şerveţele, prosoape absorbante de bărtie şi apă asociată cu dezinfectant/săpun, prin frecarea energică a
suprafeţelor.
- o dezinfectare de nivel mediu cu un agent dezinfectant tuberculicid sau soluţie clorinată 1%. Alcoolul nu este indicat ca agent
de dezinfectare, deoarece se evaporă rapid şi nu permite un timp de contact suficient cu obiectul contaminat pentru a avea o
acţiune eficientă.
B.Instrumentarul semicritic
-după fiecare utilizare să fie curăţate şi sterilizate prin căldură - metoda de elecţie sugerată fiind autoclavarea după fiecare
utilizare la un pacient, iar dacă procesul termic le va distruge se recurge cel puţin la dezinfectare chimică de înalt nivel.
-Din categoria articolelor stomatologice încadrate ca instrumentar semicritic fac parte: trusa de consultaţie, instrumentele de
mână utilizate în prepararea cavităţilor, la manipularea, inserarea condensarea, modelarea şi finisarea materialelor de obturaţie
de durată, clemele de digă, separatoarele metalice, automatonul, portmatricile metalice, vârful lămpilor de fotopolimeri-zare,
linguri de amprentare reutilizabile, linguri pentru fluorizare, piesele de mână pentru profilaxie şi piesele de turaţie
convenţională şi înaltă, etc.
C.Instrumentarul critic
-Aceste instrumente sunt considerate cu risc maxim de transmitere a infecţiilor (pe cale sangvina în principal) şi trebuie
sterilizate după fiecare utilizare, metodele de elecţie presupunând sterilizarea prin căldură.
-Din categoria articolelor stomatologice încadrate ca instrumentar critic fac parte: cleştii, lamele de bisturiu, chiuretele,
elevatoarele, instrumentarul de detartraj manual sau ultrasonic (capetele active), ansele pentru electrocaute, frezele dentare,
chirurgicale,instrumentar endodontic de mana si rotativ,instrumentarul pt implantologie.
-Procesarea corecta prin sterilizare a instrumentarului pt o refolosire in conditii de siguranta presupune utilizarea de metode
adaptate la tipul de instrumentar procesat.

27.Monitorizarea sterilizării. Clasificarea indicatorilor


Etapa de monitorizare a procedurilor de sterilizare trebuie si includă în mod obişnuit aprecierea unor combinaţii de
parametrii ai procesului mecanici, chimici şi biologici, care evaluează condiţiile în care acesta s-a desfăşurat precum şi
eficacitatea reală a metodei.
Capacitatea aparaturii de a atinge parametru fizici necesari obţinerii sterilizării trebuie să fie monitorizată prin
indicatori mecanici, chimici si biologici.
Indicatorii mecanici sunt reprezentaţi de factorii timp, presiune şi temperatură şi trebuie urmăriţi zilnic în cadrul procesului de
sterilizare prin examinarea ceasurilor, manometrelor şi termometrelor sau a înregistrărilor tipărite - la aparatele modeme care
au astfel de facilităţi.
Se apreciază doar regimul de operare normal sau modificat şi nu se pot face aprecieri asupra obţinerii sterilizării.
Indicatorii chimici (indirecţi) denumiţi şi integratori monitorizeză un anumit parametru fizic(în special temperatura
dezvoltată în cadrul ciclului de sterilizare), fără a dovedi obţinerea sterilizării ci doar atingerea parametrilor fizici necesari
pentru sterilizare.
Ambalajele de sterilizare tip pungi de hârtie şi plastic sudate prezintă indicatorii chimici reprezentaţi pe faţa externă
din hârtie sub forma unor desene tip "integratori" cu tipar repetat regulat; aceste desene au înainte de sterilizare o anumită
nuanţă coloristicâ, care virează într-o altă nuanţă consecutiv unei sterilizin eficiente.

7
Rezultatele testelor cu indicatori chimici (interni sau externi) sunt obţinute simultan cu terminarea ciclului de
sterilizare.
Indicatorii biologici (direcţi) reprezintă metoda de monitorizare a procesului de sterilizare cea mai realistă deoarece evaluează
direct eficacitatea procesului de sterilizare şi nu doar îndeplinirea condiţiilor fizice care ar permite realizarea sterilizării.
Indicatorii direcţi sunt reprezentaţi de teste cu spori (geobacillus, bacillus sp.); deoarece microorganismele de testare
sunt mai rezistente şi în număr mai mare pe unitatea de suprafaţă decât contaminanţii microbieni găsiţi pe echipamentul utilizat
în tratamentul stomatologic, dacă se demonstrează că indicatorul biologic a fost inactivat prin procedeul de sterilizare, există
evidenţa distrugerii agenilor potenţial patogeni de pe instrumentarul procesat.

28.Indicatorii indirecţi
denumiţi şi integratori monitorizeză un anumit parametru fizic(în special temperatura dezvoltată în cadrul ciclului de
sterilizare), fără a dovedi obţinerea sterilizării ci doar atingerea parametrilor fizici necesari pentru sterilizare.
Sunt benzi sau recipiente de substanţe chimice sensibile care îşi modifică starea, culoarea sau aspectul general în
funcţie de parametrul de care sunt activate dacă sunt atinşi parametrii necesari procesului de sterilizare.
-Pentru o corectă apreciere a procesului de sterilizare, indicatorii indirecti se utilizează şi se aplica in funcţie de instrucţiunile
producătorului:
 intern (cu rol de a verifica penetrarea agentului de sterilizare):
-în ambalajul instrumentarului;
-în interiorul cutiei de sterilizare
extern (utilizaţi în combinaţie cu cel intern când acesta nu este direct vizibil)
-pe cutia de sterilizare sau ambalaj (bandă adezivă termosenzitivă ce face corp comun cu aceasta);
-in afara cutiei în incinta de sterilizare
Ambalajele de sterilizare tip pungi de hârtie şi plastic sudate prezintă indicatorii chimici reprezentaţi pe faţa externă
din hârtie sub forma unor desene tip "integratori" cu tipar repetat regulat; aceste desene au înainte de sterilizare o anumită
nuanţă coloristicâ, care virează într-o altă nuanţă consecutiv unei sterilizin eficiente.
In funcţie de capacitatea de răspuns a indicatorilor indirecţi, ei sunt
 monoparametru - care sunt activări de modificările unui singur parametru fizic - pe care il monitorizează (temperatură,
presiune) şi se utilizează la autoclavarea cu abur sau cea chimica, precum şi la metodele pe bază de căldură uscată
multiparametru - măsoară doi sau mai mulţi parametri fizici implicaţi şi asiguri un nivel ridicat de
control al atingerii condiţiilor de sterilizare, doar pentru autoclavarea cu abur
Rezultatele testelor cu indicatori chimici (interni sau externi) sunt obţinute simultan cu terminarea ciclului de sterilizare şi
constituie doar un indicator precoce al unei probleme potenţiale, daca aceşti indicatori indirecţi sugerează o sterilizare
necorespunzătoare, articolele supuse procesului nu trebuie utilizate ci trebuie reprocesate

29.Verificarea sterilizării prin indicatori biologici


-se utilizează doi indicatori biologici din acelaşi lot:
-unul de testare - care va fi supus procesului de sterilizare;
-unul martor - care nu va fi supus procesului de sterilizare,
-se verifică repectarea indicaţiilor producătorului referitoare la plasarea indicatorului biologic de testare în/pe recipientul de
sterilizare;
-după realizarea ciclului de sterilizare, cei doi indicatori, martor si de testate sunt introduşi într-un incubator şi se urmăreşte
nivelul de creştere bacteriană;
-indicatorul martor trebuie să prezinte creştere bacteriană, în caz contrar lotul de indicatori este necorespunzător şi
monitorizarea sterilizării trebuie refăcută cu un lot nou de indicatori biologici
-dacă indicatorul de testare nu prezintă creştere bacterinnă sterilizarea a fost eficienţi
-dacă indicatorul de testare prezinta creştere bacteriană (testare pozitivi), sterilizarea nu a fost facuta eficient şi trebuie
verificata respectarea indicatorilor mecanici (timp, temperaturi, presiune) si chimic trebuie efectuat un al doilea test biologic
(cu spori
-dacă a doua testare este pozitiva se opreşte sterilizarea prin metoda respectiva pana la remedierea defectiunii mecanice sau
pana cand se descopera eroarea de operare care conduce la teste biologice pozitive.

30.Cauzele eşecurilor sterilizării.


1.curatarea incorecta-detritus organic/anorganic,izoleaza organismele de contactul direct cu agentul de sterilizare si interfera cu
activitatea sa
2.ambalarea-impiedica penetrarea agentului sterilizant
3.ambalarea nu corespunde metodei-ambalajul se poate topi
4.ambalarea excesiva-intarzie penetrarea agentului de sterilizare
5.incercari incorecte de sterilizare-cresterea temperaturii=>intarzie penetrarea in mijlocul trusei

8
6.supraincarcari
7.lipsa de spatiu intre asete si pachete impiedica/intarzie contactul agentului de sterilizare cu continutul trusei
8.ciclul temperaturii incorect-.........
9....incorecte-........

31.Evaluarea eficacitatii sterilizarii


Pentru caldura uscata
-Se citeşte temperatura termometrului;
-Se citeşte virarea culorii indicatorului fizico-chimic de pe cutie
-Se citeşte virarea culorii indicatorului "integrator" specific;
Evaluare cu test cu Bacilius subtilis o dată pe lună - se controlează fazele procesului de sterilizare realizând graficul
timp/temperatură al unui ciclu de sterilizare complet.
Evaluare la 6 luni- se efectueaza verificarea aparatului în prezenta tehnicianului de la o societate autorizată.
Pentru autoclavarea chimică
-se citeşte temperatura, presiunea şi durata;
-se verifică indicatorii fizico-chimici;
-pentru fiecare ciclu se folosesc teste biologice (Bacilius stearotermofilus) pe mediu Agar-Agar(culoarea vireaza in galben
daca e + pt spori si in mov daca e – pt spori)

32.Stocarea instrumentarului sterilizat


-Articolele sterilizate neambalate individual sunt susceptibile la contaminare (praf, aerosoli generaţi în timpul tratamentului şi
mâinile personalului medical care le manipulează) şi de aceea au o durată de menţinere a stării de sterilitate variabilă(maxim
24 de ore) în funcţie de particularităţile dispozitivului de ambalare
-Articolele sterilizate ambalate individual şi pachetelor de rezerve sterile de unică folosinţă
-trebuie să fie stocate într-o zonă închisă, pentru materiale sterile (sertare, dulap);
-Instrumentarul şi produsele medicale de rezervă nu trebuie stocate sub chiuvete sau în alte locaţii unde ar putea să se
umezească.
- trebuie să rămână ambalate până Ia momentul utilizării.
-Instrumentele astfel ambalate sterilizate trebuie să fie stocate într-un mod care să prezerve integritatea ambalajului, perioada
de stocare fiind în general raportată :
- la data la care s-a realizat sterilizarea;
- la un eveniment care poate afecta integritatea ambalajului compromiţând starea de sterilitate (ambalaj rupt, perforat,
umezit).
-Calitatea materialului de ambalare, condiţiile de stocare temporară, transport şi manipulare reprezintă factori care pot afecta
şansele ca pachetul sterilizat (şi implicit conţinutul său) să işi menţină această stare.
-Toate pachetele care conţin instrumentar sterilizat trebuie inspectate înainte de utilizare pentru a verifica absenţa umezelii şi
integritatea fizică.
-Dacă acestea sunt ude, rupte, perforate sau au atins accidental suprafeţe de mediu potential contaminate (podele, chiuvete) nu
trebuie folosite ca atare, ci se impune ca instrumentarul să fie recuratat,reambalat şi sterilizat din nou.
-Chiar pentru metodele de monitorizare a perioadei de stocare raportate la evenimente este necesari notarea datei la care s-a
realizat sterilizarea, iar dacă în cabinet sunt utilizate mai multe aparate de sterilizare, pe fiecare pachet trebuie indicat
sterilizatorul folosit, facilitând retragerea articolelor procesate in cazul unei erori de sterilizare.
-Deoarece zona de stocare a articolelor medicale sterilizate se găseşte la distanţă la locul de sterilizare, transportul acestora
presupune utilizarea unei mese de transfer evitând o manipulare necorespunzătoare şi reducând riscul de deterioarare a
ambalajelor prin căderi accidentale Mesele de transfer mobile trebuie să prezinte suprafeţe dezinfectabile, suficient de mari
pentru a putea transporta o cantitate suficientă de material sterilizat şi pot fi supraetajate, fiecare nivel având o destinaţie precis
indicată (sterile/nesterile).

33.Biofilmele microbiene. Definiţie. Factori favorizanţi


Biofilm= rezultatul natural al activităţii complexe simbiotice a comunităţilor de bacterii şi fungi care colonizează şi se
multiplică pe toată suprafaţa internă a tubulaturii de apă, formând un biofilm care odată format serveşte ca rezervor(exemplu
placa dentara)
Formarea biofilmelor este amplificată de o serie de factori:
 aflux permanent de microorganisme în tubulatură prin apa din sursa generală
 aflux permanent de substanţe, nutritive care permit acumularea microbiana în biofilm;
 stagnarea apei în tubulatură când unitul nu este utilizat facilitează acumularea microbiana;
 rata de curgere a apei este practic nulă la zona de contact cu peretele unde se formează biofilm;
 circulaţia apei în tubulatură nu se face cu presiune mărită (care ar dizloca biofilmele);
9
 diametrul mic ai tubulaturii-proporţie suprafaţă/volum mare care măreşte suprafaţa pe care se poate forma biofilmul.

34.Metode de reducere a încărcării microbiene a apei


Metode temporare
 Sursele de apă -lăsate să curgă câteva minute la începutul fiecărei zile, 1-5-7minute, în funcţie de tipul, caracteristicile si
dimensiunile sistemului de tubulatură pentru apă- ce alimentează cabinetul respectiv.
 Orice aparat sau echipament stomatologic (conectat la apă sau aer) ce vine în contact direct cu pacientul (piese de mână,
detaftroare uftrasonice, seringi de apă/aer) trebuie lăsat să funcţioneze în gol minim 20-30 secunde după fiecare pacient şi apoi
dezinfectare chimică/sterilizare corespunzătoare.
 Refracţia fluidelor orale din tubulatura de cuplare a echipamentului conectat la sistem de apă sau aer este prevenită cu valve
antireflux ce necesită o întreţinere periodică (curăţare prin fluaj forţat).
Metode permanente (pentru a obţine apă cu încărcare bacteriana sub 500 UFC/ml):
 Instalarea de sisteme de furnizare a apei (sterile) independente de sursa generală de apă.
Utilizarea de microfiltre (diametrul porilor de filtrare de 0,022 uJ)-incorporate aparaturii şi schimbate zilnic.

35.Tratamentul chimic al tubulaturii de apă


- periodic sau tratament de şoc cu substanţe chimice la nivel bactericid;
- continuu (circa 20 de minute) prin aplicarea de substanţe chimice la niveluri care-si controleze sau să elimine biofilmele dar
care sunt sub pragul de toxicitate pt oameni
Alte variante - utilizarea de agenţi de curăţare care să îndepărteze fizic biofilmele (în loc să acţioneze ca bactericide)
şi utilizarea pentru tubulaturi a unor matenate care sa limiteze adeziunea microbiana.

36.Irigarea chirurgicală
-metode invazve de tratament,pentru irigare trebuie utilizata apa sterila sau ser fiziologic
-intervenţie din chirurgie- şi implantologie este necesara utilizarea de tubulatura internă sterilizabilă sau de tubulatură de unică
folosinţă care să efectueze un bypass al unitului clasic
-cea mai frecventă modalitate practică dezinfectare chimica.
-toate liniile de apa care se alimineteaza din sistemul general trebuie lasate sa curga 1-5 min,dupa care trebuie dezinfectata
tubulatura interna cu subst chimice,compatibile(sa nu produca produsi secundari potential nocivi)
-substrantele utilizate in dezinfectarea chimica lucreaza pe formele planctonice si pot avea cel mult un efect biostatic asupra
biofilmelor.

37.Dispozitive ataşate unitului dentar


-piesele de mână la turaţie înaltă sau convenţională, piese pentru profilaxie, capete active pentru detartraj sonic/ultrasonic sau
pentru sistemele de abraziune cu aer, vârfuri pentru seringi de apă/aer, pot reţine material biologic de la un pacient, care poate
fi eliminat în cazul utilizării consecutive la un alt pacient producând o contaminare încrucişată.
-sistemele de cuplare a acestor piese trebuie să fie utilizate în gol pentru 20-30 secunde pentru evacuarea mecanică a acestor
detritusuri biologice, iar piesele propriu-zise trebuie supuse sterilizării.
-Toate instrumentele care pot fi decuplate de la unitul dentar nu trebuie procesate prin dezinfectare de suprafaţă sau imersie în
substanţe.germicida, metoda de elecţie fiind sterilizarea prin căldură
-Componentele aparatelor stomatologice care pot fi contaminate cu fluide orale şi care nu pot fi demontate şi sterilizate în
timpul procedurilor de tratament (mânere, furtun de de aspirator, de la seringile de apă şi aer, cuplele pieselor de mână) trebuie
să fie acoperite cu bariere fizice de protectie impermeanbile+ decontaminare de nivel cel puţin mediu.

38.Clasificarea suprafeţelor de mediu


Tip de suprafata Definitie Exemple
De contact clinic Suprafete care pot veni in contact cu -manere lampi,intrerupatoare,echipament RX,
instrumentarul contaminat,aparatura,mainile containere reutilizabile, telefon, clanta,draperii
sau manusile cadrelor medicale Necesita dezinfectare de nivel mediu
dezinfectant de spital
tuberculicid(clorurati,derivati de
amoniu,alcooli,fenoli,bromuri,iodoform)
De transfer Suprafete care nu sunt atinse dar vin in -tavi de instrumente,mese de lucru
contact cu instrumentarul contaminat Necesita dezinfectare de nivel mediu
dezinfectant de spital
tuberculicid(clorurari,derivati de
amoniu,alcooli,fenoli,bromuri,iodoform)

10
Menajere Suprafete care necesita curatare regulata, -pereti,podele,chiuvete
indepartarea prafului si a detritusurilor Necesita dezinfectie de nivel scazut
dezinfectant de spital netuberculicid,produsi
de igienizare

39.Tehnica de dezinfectare SWS (Spray-Wipe-Spray)


Tehnica de dezinfectare SWS (Spray-Wipe-Spray), cea mai larg utilizată şi acceptată a suprafeţelor (menajere lavabile, de
transfer şi de contact clinic) şi a aparaturii şi echipamentelor nesterilizabile, presupune următoarele etape:
1. pulverizarea/aplicarea substanţei dezinfectante pe suprafaţa care trebuie decontaminată;
2. ştergerea energică a suprafaţei cu un şerveţel sau prosop de hârtie până la îndepărtarea urmelor vizibile de materie organică;
3. îndepărtarea articolului de curăţare devenit deşeu medical infectat;
4. repulverizarea sau reaplicarea substanţei dezinfectante pe suprafaţa curăţată;
5. lăsarea dezinfectantului în contact cu suprafaţa curăţată pentru intervalul de timp
specificat de producător;
6. ştergerea energică a suprafaţei până la îndepărtarea în totalitate a dezinfectantului;
7. îndepărtarea articolului de curăţare - devenit deşeu medical infectat
Petele vizibile de dimensiuni mici trebuie îndepărtate cu material absorbant de tip şerveţele sau prosoape de hărtie
care după utilizare trebuie depuse în containere ermetice etichetate ca reziduuri clinice contaminate. Suprafeţele neporoase
(podele, pereţi) curăţate şi decontaminate prin dezinfectare de nivel scăzut sau intermediar - hipoclorit de sodiu1%.

40.Protocol de curăţare a contaminărilor masive


-se recomandă ca după o curăţare iniţială a malariilor organice utilizând articole de curăţare obişnuite (mopuri, găleţi, soluţii,
perii), să se aplice tehnica de decontaminare SWS de 2 ori la intervale de cel mult 1 oră, perioadă în care trebuie evitat accesul
în zona respectivă a pacienţilor şi al personalului medical neimplicat în decontaminare.
 zonă "uscată" (sală de tratament, de aşteptare), în ideea limitării producerii de aerosoli în timpul manoperelor de curăţare şi
decontaminare se recomandă iniţial utilizarea de preparate granulare, care produc niveluri ridicate de clor (10000ppm) şi care
pot contenţiona fluidele vărsate (un săculeţ de produs poate acoperi o arie cu diametrul de 10cm).După îndepărtarea
materialului biologic absorbit se realizează SWS
 zonă "umedă" (săli de baie, toaletă) fluidele vărsate trebuie să fie atent îndepărtate, de preferinţă în sistemul de scurgere şi zona
contaminată trebuie curăţată şi dezinfectată corespunzător.

41.Indicaţiile tehnicilor de barieră


Articolele medicale şi nemedicale care:
-vin în contact direct cu părţi ale corpului sau cu fluide corporale provenite de la pacient în timpul tratamentului stomatologic;
-au contact indirect accidental cu produse biologice ale pacientului;
-pot constitui elemente de transmisie încrucişată datorită contactului cu mâinile operatorului;
-nu pot fi sterilizate sau procesate prin imersie (sterilizare la rece/dezinfectare de înalt nivel) trebuie să beneficieze de o
limitare a contaminării cu microorganisme patogene prin utilizarea de bariere fizice de protecţie.
-PRACTIC pentru suprafeţe de contact clinic dificil de curăţat şi toate suprafeţele de transfer

42.Clasificarea barierelor de protecţie pentru aparatură medicală


Barierele de protecţie pentru echipamente şi aparatură medicală sunt reprezentate de
-elemente neindividualizate semistandardizate
-prezentate sub formă:
= de role (se decupează la forma şi dimensiunea necesară;
=forme dreptunghiulare predecupate;
-realizate din folii de plastic, aluminiu, hârtie impermeabilizată, hârtie dublată cu plastic (polietilenă) autoaderentă;
-cu ele se izolează (prin acoperire) scaunul stomatologic, tetiera, braţele, elementele de comandă manuale
(întrerupătoarele) unitului dentar, mânerul lămpii, suprafeţele aparatului stomatologic învecinate scuipătorii.
-Elemente individualizate standardizate pentru scaunul stomatologic şi aparat
-sunt elemente de acoperire pentru izolare realizate din TNT;
- au dimensiuni universale pentru fiecare componentă
-sunt uşor de aplicat şi fixat cu sisteme elastice;
-izolatoare cilindrice din plastic care se sigilează ermetic la capete cu bandă adezivă pentru aspiratoarele
chirurgicale şi cordoanele de cuplare ale pieselor de mână de turaţie joasă şi înaltă;
-izolatoare din polietilenă cu forme adaptate geometric(dreptunghiulare,cilindro-conice) care se sigilează ermetic la
capete cu bandă adezivă pentru aparatură
11
-elemente de izolare din latex (cilindrice conice) asemănătoare unui deget de mănuşă care se rulează pe părţile care
asigură priza mâinii operatorului şi care vin in contact intim sau de vecinătate imediată cu ţesuturile sau produsele biologice ale
pacientului.
Barierele fizice nu modifică clasificarea instrumentului (critic, semicritic) sau nivelul necesar de
dezinfectare/sterilizare şi este necesară schimbarea tuturor elementelor de izolare-când se începe tratamentul unui alt
pacient.După îndepărtarea mănuşilor de consultaţie şi igienizarea mâinilor, personalul medical trebuie să aplice dezinfecteze
corespunzător suprafeţele respective şi să aplice noi bariere de protecţie înainte de următorul pacient.

43.Deşeurile menajere – generale


-reziduurile care nu au fost în contact direct cu pacientul sau cu produse biologice de la pacient şi nu prezintă risc major
(chimic, biologic) pentru mediu sau persoanele care le manipuleaza
-colectarea şi transportul - saci de gunoi rezistenţi verde, gri închis sau negru pot fi închişi ermetic prin legare sau aplicarea de
folie autoadezivă, evitându-se împrăştierea în timpul manipulării.
-procesarea reciclarea materialelor, prin incinerare, groapa de gunoi;
Deşeurile menajere care prin natura lor pot aduce atingeri imaginii pacienţilor sau cadrelor medicale dintr-un cabinet
sunt considerate deşeuri confidenţiale şi trebuie să fie tocate şi incinerate.

44.Clasificarea deşeurilor medicale


-trebuie separate de alte reziduuri (menajere) pornind chiar de la punctul de producere
-sunt diferite din punct de vedere a! gradului de infectare sau de toxicitate:
- deşeuri clinice -reziduuri contaminante, (infectate) cu risc crescut;
- deşeuri citotoxice;
- deşeuri radioactive;
-Fiecare tip de deşeu beneficiază de o colectare, ambalare, manipulare şi procesare diferită în funcţie de particularităţile sale
-Codificare: coloristică şi prin simboluri internaţionale pentru codificarea deşeurilor (elemente standardizate de recunoaştere),
care trebuie să fie dispuse pe ambalaje la loc vizibil
-Următoarele deşeuri vor fi. Considerate deseuri clinice :
-reziduuri infectante (contaminante cu risc crescut):
-materiale contaminate de pacienţi care au o boală transmisibilă cunoscută
-culturile şi stocurile de agenti infectanti, inclusiv specimenele biopsice containerele si recipientele utilizate în
manipularea şi transportul acestor specimene
-sângele uman, derivaţi ai sângelui şi alte componente sangvine
-reziduuri patologice- ţesuturi, os. dinti si fluide corporale ce sunt îndepărtate in cadrul interventiilor invazive
-toate articolele ascutite nereutilizabile(includ si seringile hipodermice,ace traumatice, pipete pahare sau recipiente de
sticla sparte,lame de bisturi)care au fost utilizate in tratamentul pacientilor sau care au venit in contact cu agentii infectiosi
-alte reziduuri considerate de medic ca infectate
45.Caracteristici ale containerelor pentru reziduuri solide ascuţite
Containerele(refolosibile)sau din carton(de unica folosinta), rezistente la perforari si care pot fi ermetic inchise cu
capac, sunt de culoare galbena si care prezinta indicativul de biorisc corespunzator.
Trebuie asezate cat mai aproape de locul de utilizare a articolelor medicale care vor deveni deseuri.
-trebuie sa fie atent igienizate de fiecare data cand sunt golite,exceptie cazul in care suprafata interna a fost protejata in
totalitate prin saci de plastic sau alte dispozitive izolante care au fost indepartate odata cu deseurile

46.Prevenirea accidentelor prin înţepare


-imediat dupa terminarea manoperei stomatologice la care au fost utilizate articole medicale critice(lame,ace) sa fie acoperite
cu elemente de protecte furnizate de producator
-lamele de bisturi se pozitioneaza direct in ambalaje de carton intarit fara o ambalare suplimentara
-acele de seringa se reacopera cu capacul de protectie sustinut de un dispozitiv de contentie.
-pentru acele atraumatice cu dublu cap ascutit se utilizeaza aceeasi metoda bimanuala,acoperind initial cu capacul de protectie
sustinut de dispozitivul de contentie,portiunea de ac utilizata in adm.parenterala,in etapa a2a,cu acelasi dispozitiv,acoperim
portinea care a venit in contact cu anestezicul
-daca nu exista un astfel de dispozitiv,capacul de protectie se lasa pe suprafata campului de lucru si acul se acopera printro
metoda unimanuala

47.Deşeuri medicale neascuţite


-reziduurile solide neascutie contaminate cu sange,saliva sau alte fluide corporale de la pacient(manusi,masti, halate de unica
folosinta, lame linguale,elemente de bariera fizica, comprese de tifon, rulouri de vata, campuri operatorii)trebuie colectate in

12
saci de plastic rezistenti,de culoare galbena,impermeabili,sigilati ermetic pentru a preveni contactul uman, dispuşi in containere
refolosibile din mase plastice ( trebuie să fie atent igienizate de fiecare dată când sunt golite).
-Aceşti saci trebuie să prezinte indicativul de biorisc corespunzător şi trebuie să fie sigilaţi (prin legare cu fir ataşat, folii
autoadezive sau alte sisteme) imediat după umplere, înainte de deplasarea din zona de producere (sala de tratament).
-Eventuala contaminare externă a acestui tip de sac perforarea sau ruperea sa impun utilizarea unui al doilea sac de acelaşi tip
în care se introduce sacul compromis.
-Manipularea deşeurilor clinice neascuţite astfel colectate trebuie să se realizeze de către personalul medical auxiliar sau de
întreţinere echipat cu elemente de protecţie individuală (mănuşi menajere şi şorţ de plastic peste ţinuta de protecţie)
-Transportarea sacilor cu deşeuri către zona de stocare se va face după ce acestea au fost umplute (sau în caz de necesitate şi
mai des), doar în perioadele de timp dintre două şedinţe de tratament nu în timpul tratamentelor efectiva.
-Procesarea deşeurilor clinice neascuţite- incinerarea

48.Stocarea deşeurilor
Toate deşeurile patologice trebuie colectate în containere opace, pentru a se limita contactul vizual direct cu acestea.
-în funcţie de caracteristicile deşeurilor clinice (infecţiozitate, citotoxicitate), pe lângă colectarea care se face în containere
(recipiente) codate coloristic şi prin simboluri diferite, procesarea se va realiza printr-o metodă concordantă cu gradul de
patogenitate al deşeurilor respective.
-Deşeuri lichide clinice necitotoxice pot fi golite cu grijă în scurgeri speciale care fac legătura cu sistemul de canalizare general
sau toaleteDeoarece nu există o evidenţă clară a transmiterii agenţilor sangvini prin contact direct cu elementele sanitare de
canalizare şi pentru că aceşti agenţi patogeni, în special viruşii nu sunt stabili timp crescut în mediul extracorporal, se consideră
o metodă sigură de eliminare a acestui tip de deşeuri medicale lichide.
-Consecutiv colectării, deşeuriie pot fi stocate temporar maxim 24 - 43 ore apoi transportate şi procesate în funcţie de gradul de
risc pe care îl prezintă în maxim 72 de ore.

49.Manipularea dinţilor extraşi


Dinţii extraşi - deşeuri clinice anatomo-patologice, reziduuri medicale cu potenţial de contaminare mărit pentru
manipulare, transport, stocare, procesare trebuie aplicate precauţiile universale.
Pentru procesul educaţional dinţii trebuie curăţaţi de urmele viabile de sânge sau material organic şi menţinuţi în stare
hidratată într-un container ermetic închis.
-Pentru dezinfectarea externă se poate folosi un lichid germicid (glutaraldehidă, hipoclorit de sodiu 5,25%) care totuşi, nu este
eficient pe structura pulpară; de asemenea, fenolii şi diluţiile 10% de hipoclorit de sodiu nu sunt considerate amestecuri
eficiente pentru dezinfectare.
-dinţii trebuie să fie sterilizaţi prin cicluri de autoclavare de 40 minute (minimi 100°C)-implicaţii nefavorabile asupra
proceselor de adeziune şi retenţie micromecanică a materialelor dentare.
-sunt preferaţi dinţi fără obturaţii de amalgam deoarece aceştia pot fi sterilizaţi în condiţii de siguranţă prin autoclavare. Dinţii
ce conţin obturaţii de amalgam nu trebuie să fie sterilizaţi prin căldură ci imersia în 10% formalină pentru 2 saptamani

50.Dispozitivele de unică folosinţă


Echipamentele, instrumentarul şi articolele medicale sterile de unică folosinţă trebuie să fie utilizate în toate
tratamentele stomatologice în care situaţia clinică dictează acest lucru:utilizate- la un singur- pacient,după terminarea
manoperei la care au fost folosite sunt considerate deşeuri medicale, fără a se încerca reprocesarea (prin curăţare, dezinfectare,
sterilizare) si reutilizarea la un alt pacient.
In mod uzual în categoria articolelor de unică folosinţă sunt încadrate:
-elementele utilizate pentru realizarea izolării:
aspiratoare de salivă;canule de aspirator chirurgical; folie de diga,
absorbante locale, rulouri, comprese, meşe.
-instrumentar pentru administrări de subtanţe medicamentoase pe cale parenterală:
ace atraumatice de seringă;seringi cu ac din material plastic; carpule cu anestezice;
seturi pentru administrări intravsnoase
-instrumentar de profilaxie
Perii, cupe, anse,
-varfuri de spray apă/aer;
-elemente de conformare coronară:
cape, benzi de celutoid;pene interdentare.
-câmpuri operatorii, material de sutură, ace de sutură, lame de bisturiu, etc.
Se consideră că orice articol medical sau instrument care a penetrat tegumentul, membranele mucoase sau alte ţesuturi
trebuie ca după utilizare să fie scos din uz şi tratat ca deşeu medical în funcţie de riscul de contaminare pe care îl prezintă şi
materialul din care este confecţionat.

13
In situaţiile în care articolele de unică folosinţă sunt.scoase din ambalajul steril în care sunt furnizate de producător
fără a mai fi utilizate în cadrul şedinţei de tratament respective este recomandabil a nu se încerca utilizarea sa ulterioară (la un
alt pacient), deoarece toate metodele de stocare în afara mediului steri) oferit de ambalajul iniţial prezintă un risc-crescut de
contaminare.

51.Apele de gură în reducerea transmiterii infecţiilor


-Utilizarea apelor de gură antimicrobiene înainte de orice intervenţie stomatologică are rolul de a reduce numarul de
microorganisme pe care pacientul le poate elimina sub formă de aerosoli sau picături (stropire,improscare) care sunt forme de
transmitere a microorganismelor ce facilitează contaminarea
-clătirea gurii cu astfel de ape poate reduce numărul de microorganisme introduse în circuitul sangvin al pacientului în cursul
intervenţiilor invazive.
-Instrumentarul rotativ, aparatele de detartraj şi seringile de apă/aer creează un spray vizibil ce conţine în principal particule
mari de apă, salivă, sânge, microorganisme şi alte detritusuri; acest jet disipat de substanţe se deplasează pe distanţe scurte şi se
depune rapid pe podea, suprafeţe operatorii învecinate, pe pacient sau pe personalul medical.Poate conţine şi aerosoli care
constau în particule cu diametrul sub 10um, necesită pentru generare o cantitate semnificativă de energie, nu sunt vizibile cu
ochiul liber, pot rămâne în stare aeropurtată timp îndelungat şi pot fi inhalaţi. Aerosolii nu trebuie confundaţi cu particulele
mari de apă care alcătuiesc trunchiul principal al sprayului produs de instrumentarul medical.
-Pentru reducerea formării de picături, aerosoli şi reducerea riscului de stropire se folosesc digile dentare, evacuarea aerului de
viteză crescute şi poziţionarea pacientului
-Clătirea cu ape de gură cu efect antimicrobian prelungit (gluconat de dorhexidină 0,12%, uleiuri esenţiale, povidone-iod)
poate reduce nivelul de microorganisme orale generate în timpul procedurilor stomatologice cu instrumentar rotativ.
-Clătirea este benefică înainte de proceduri ce utilizează cupe de profilaxie sau detartroare ultrasonice deoarece diga nu poate fi
utilizată pentru a limita producerea de aerosoli şj stropirea
-Clătirea cu ape de gură cu. efect antimicrobian prelungit are un rol limitat în reducerea numărului de microorganisme în
bacteriemiile induse de cauze dentare şi asigură un suport limitat ca adjuvant la pacienţii cu risc de endocardită bacteriană.

52.Clasificarea manoperelor stomatologice în funcţie de nivelul de risc


Nivel de risc Procedura terapeutica
Risc ridicat Orice manopera invaziva submucozala realizata cu instrumentar ascutit,actionat manual sau care
intereseaza structurile osoase anfractuase in zonele cu acces sau vizibilitate directa
reduse(interventii de mica/mare chirugie BMF,orala,implanto.intreventii de urgenta pe pac.
necooperanti)
Risc variabil Manopere uzuale(exclusiv examinare),extractii,inerventii periodontale
Risc redus Consultatie,Palpare teg. Intact,Examinare intraorala(manusi!),realizarea de anestezie
locala(manusi!)

53.Controlul infecţiilor lucrărilor protetice


Lucrările protetice şi articolele utilizate în realizarea trebuie considerate ca potenţial contaminate în urma contactului
direct al acestora cu pacientul
Precauţii standard, pentru a preveni expunerea personalului la agenţii infectanţi:
1.Toate lucrările protetice şi ortodontice (indiferent de stadiul - faza de lucru) trebuie ca initial, la primirea în laborator (după
contactul cu pacientur); să fie curăţate de sânge, salivă şi alte detritusuri prin clătire cu jet difuz de apă şi dezinfectate cu un
dezinfectant de nivel intermediar, iar înainte de ieşirea din laborator (înainte de contactul cu pacientul) să fie clătite atent.
2.Până la realizarea propriu-zisă a dezinfectării personalul medical trebuie
-să poarte echipament individual de protecţie (mănuşi, mască, protecţie oculară,. îmbrăcăminte de protecţie), iar dezinfectanţii
trebuie să fie aleşi astfel încât tehnica de dezinfectare (tip de substanţă, concentraţie a soluţiei, timp de contact), să nu interfere
chimic şi deci să afecteze stabilitatea materialelor de amprentă.
-Agentul de dezinfectare ales nu trebuie să aibă efect asupra stabilităţii dimensionale a materialelor de
amprentă(hidrocoloizi)şi. trebuie să acţioneze într-un timp rezonabil (16-30 minute).
-Hidrocoloizii ireversibili pot rezista la contaminarea cu viruşi sau salivă dacă în apa -utilizată pentru -mixarea materialului- a
fost adăugat un dezinfectant pe bază de iod sau clorhexidină.
Pentru dezinfectarea propriu-zisă:
-amprentele şt înregistrările de ocluzie in ceară pot fi introduse in soluţii de hipoclorit 1 % sau pot fi pulverizate cu soluţii de
glutaraldehidă 0,13% şi lăsate în contact pentru o perioadă de 10-30 de minute, urmând ca înainte de utilizare să fie clătite
abundent cu jet difuz de apă;
-modelele turnate din gips (de obicei dur tip Moldano), pot fi introduse în hipoclorit de sodiu 5,25% pentru 1 oră sau
glutaraldehidă 0,13% pentru 30 de minute.
14
Articole termorezistente care vin în contact cu mucoasele orale sau tegumentele pacienţilor (linguri metalice de amprentă, arc
facial de transfer, etc.) trebuie sterilizate înainte de a fi refolosite la pacient.
Instrumentarul de laborator rotativ utilizat pe lucrările protetice potenţial contaminate (freze, pietre, discuri, instrumentar de
finisare) trebuie sterilitate sau dezinfectate de nivel înalt. Instrumentarul care nu vine în mod normal în contact direct cu
pacientul sau cu lucrările protetice potenţial contaminate şi care nu suportă sterilizare prin căldură (articulatoare, strunguri)
trebuie să fie curăţate şi să beneficieze de dezinfectare de nivel scăzut.
Vasele de presiune si băile de apă care sunt în mod special susceptibile la contaminarea cu microorganisme, trebuie să fie
curăţate şi dezinfectate cel puţin zilnic, iar suprafeţele de mediu trebuie să fie curăţate şi dezinfectate la fel ca zona de
tratament din cabinetul de medicină dentară.

54.Controlul infecţiilor în pregătirea expunerii radiologice


Expunerile radiologice în stomatologie trebuie efectuate folosind precauţiunl universale:
-elementele de protecţie personală (mănuşi, mască, protecţie oculară şi ţinută clinică);
-sterilizarea echipamentului folosit;
-dezinfectarea suprafeţelor şi a aparaturii;
-utilizarea de tehnici aseptice de lucru înainte, în timpul şi după expunerea senzorului.
Protocolul de
A.Pregătirea cabinetului radiologie
-după o spălare corespunzătoare a mâinilor,se pun mănuşi menajere;
-se dezinfectează scaunul dentar, tubul şi cilindrul radiologie, butonul de activare şi intrerupătorul de putere al aparatului cu un
dezinfectant de nivel redus şi lavete absorbante uscate după tehnica SWS.
-se aplică elemente de barieră fizică de unică folosinţă:
-pe porţiunile de scaun care vor veni în contact direct cu tegumentele pacientului (tetieră, cotieră);
-pe întrerupătoarele de control;
-pe tubul,conul sau cilindru radiologie;
-pe senzorul radiologie digital direct tip CCD sau indirect tip plăcuţă cu stocare de memorie (în cazul utilizării
tehnicilor digitale este necesară utilizarea de barieră de protecţie şi pentru tastatura computerului)
-se îndepărtează mănuşile şl se realizează igiena corespunzătoare a mâinilor;
-se aduc şi se aşează pe un câmp steril (nu direct pe suprafaţa mobilierului sau a aparaturii radiologice) toate elementele sterile
necesare pentru realizarea RX (bloc de ocluzie, sisteme port-senzor, rulouri de vată, filme dentare şi un recipient din plastic
(pahar de unică folosinţă))
-se aşează pacientul în scaun echipat cu şorţ de plumb şi guler tiroidian de protecţie;
-se spală mâinile se aplică mănuşi de consultaţie, ochelari, mască şi celelate elemente de protecţie individuală;
-se realizează expunerea radiologica.
B.După expunerea radiologica
-dacă s-au folosit tehnici digitale se îndepărtează folia de protecţie de pe senzor;
-dacă s-au folosit filme fără înveliş de protecţie, se aplică filmul în paharul de plastic;
-dacă s-au folosit filme cu înveliş de protecţie (folie transparentă autocolantă din material plastic)
 se depune filmul pe un şerveţel/prosop de hârtie, se şterge şi se usucă fluidele rămase pe învelişul de protecţie;
se desface învelişul de protecţie acţionând la nivelul tăieturii în V aflată în centrul feţei neexpuse a filmului
(orientată spre cavitatea bucală);
se lasă să cadă. filmul în paharul de plastic, fără a-l atinge cu mănuşile contaminate;
 se îndepărtează învelişut de protecţie şi se va procesa ca deşeu infectat.
-se îndepărtează mănuşile şi echipamentul de protecţie;
-se realizează igiena corespunzătoare a mâinilor;
-se îndepărtează şorţul de plumb şi gulerul tiroidian de protecţie;
-se aplică mănuşi de consultaţie şi se transportă recipientul de plastic cu filmul în camera obscură.
C.In camera obscură
dacă s-au folosit filme fără înveliş de protecţie:
= se desface ambalajul extern al filmului având grijă să nu atingem suprafaţa filmului şi îl lăsăm să cadă pe un servetel curat de
hartie;
= se îndepărtează mănuşile şi se face igiena mâinilor,
= se procesează filmul după tehnica proprie.
dacă s-au folosit filme cu înveliş de protecţie:
= se desface ambalajul extern al filmului folosind mănuşi de consultaţie curate;
= se procesează filmul după tehnica proprie.
D. Pregătirea cabinetului radiologie pentru o nouă expunere
-se îndepărtează elemente de barieră fizică de unică folosinţă şi dezinfectează suprafeţele aparaturii radiologice;

15
-se dezasamblează sistemele port-senzor în părţile componente şi se realizează dezinfectarea, după indicatiile producătorului;
-se ambalează şi sterilizează sistemele port-senzor prin autoclavare.

55.Protocol general de control al infecţiilor înainte de tratamentul pacientului


-Lăsaţi să funcţioneze în gol sursele de apă ale aparatului dentar pentru câteva minute.
-Folosiţi bariere fizice pentru a preveni.contaminarea şi proceduri de dezinfectare (atent cu materiale corespunzătoare,
dezinfectând de sus în jos), pentru suprafeţele de mediu din cabinet între două şedinţe de tratament
-Dezinfectaţi lucrările protetice primite de la laborator.
-Obţineţi un istoric medical amănunţit al pacientului şi întocmiţi o foaie de observaţie completă.
-Pregătiţi din timp sau solicitaţi personalului medical auxiliar aparatura sau echipamentele medicale pe care le veţi utiliza în
funcţie de specificul cazului clinic.
-Alegeţi instrumentar necesar pentru consultaţie înainte de punerea mănuşilor, apoi atingeţi doar sursa de lumină, lame pentru
limbă sau oglinzi dentare sterile.
-Nu atingeţi pacientul care trebuie să fie examinat; dacă se atinge persoana, mănuşile trebuie să fie schimbate înainte de
examinarea următorului pacient.
-Dacă este necesară modificarea poziţiei- pacientului care este consultat pentru ca medicul să aibă o mai bună vizibilitate,
solicitaţi deplasarea pacientului dând indicaţii orale şi evitaţi atingerea pacientului.

56.Protocol general de control al infecţiilor în timpul tratamentului


-Tratati toti pacienţii ca potenţial infectaţi (aplicaţi-precauţiile universale şi precauţiile adiţionale în funcţie de particularităţile
cazului clinic)
-Utilizaţi echipament individual de protecţie (purtaţi jachetă curată cu mâneci lungi şi guler înalt sau halate de unică folosinţa
peste hainele de stradă).
-Purtaţi elemente de protecţie oculară (ochelari, scut facial şi mască facială) sau tehnici de barieră când se anticipează contactul
cu fluidele corporale sau membranele mucoase ale pacienţilor.
-Evitaţi în timpul consultaţiei atingerea ochelarilor de protecţie a măştilor sau a scuturilor faciale.
-Utilizaţi articole de unică folosinţă ori de câte ori este posibil.
-Folosiţi mănuşi de unică folosinţă în camera obscură pentru a manipula filmele radiologice potenţial contaminate fără a atinge
direct filmul.
-înlocuiţi masca dacă se umezeşte de la respiraţie sau dacă este vizibil patata sau contaminata.
I.Reduceti contaminarea aeriana sau hidrica
-Reduceţi la minim formarea de jeturi,picaturi, aerosoli şi evitaţi stropirea, împroşcarea cu fluide biologice. Realizaţi izolarea
dinţilor prin metoda cu digă. Utilizaţi aspiratoarele chirurgicale (cu debit crescut).
II.Protejati mainile
igienizaţi mâinile înainte şi după îndepărtarea mănuşilor,
schimbaţi mănuşile la fiecare pacient:
 nu utilizaţi mănuşi rupte, tăiate sau perforate;
evitaţi rănirea mâinilor.
III.Evitaţi lezarea cu instrumentar ascuţit:
manipulaţi, utilizaţi şi decontaminaţi cu atente instrumentarul ascuţit;
 nu îndoiţi sau rupeţi manual acele de seringă;
pentru reacoperirea acelor cu capacul protector din material plastic,utilizati tehnici care evita accidentele
daca reaplicarea capacului nu este realizabilă,.aplicaţi acele descoperite pe un câmp diferit ce va fi manipulat corespunzător;
după utilizare plasaţi toate articolele tăioase într-un recipient rezistent la perforări.

57.Protocol general de control al infecţiilor după tratamentul pacientului


-Utilizaţi mănuşi menajere şi echipament- de protecţie individual pentru decontaminarea instrumentarului, aparaturii şi
suprafeţelor din cabinetul stomatologic.
-Curăţaţi şi dezinfectaţi instrumentarul stomatologic cu atenţie.
-Sterilizaţi instrumentele:
critice - care penetrează ţesuturile moi sau osul;
când este posibil, toate cele care vin în contact cu fluidele corporale sau membranele mucoase ale pacienţilor sau care au fost
contamínate de secreţiile pacienţilor; în toate celelalte situaţii utilizaţi o dezinfectare de nivel corespunzător;
monitorizaţi săptămânal sterilizarea cu indicatori biologici,
-Decontaminaţi piesele de mână şi evacuaţi lichidele stagnante în tubulatura de apă:
lăsaţi.să funcţioneze .în gol (pentru eliminarea lichidului stagnant) piesele de mână, uniturile, detartroarele ultrasonice,
seringile de apă aer, pentru 2-3 minute la începutul fiecărei zile de lucru şi 20-30 secunde între şedinţele dé tratament ale
pacientilor

16
curăţaţi şi sterilizaţi aparatura de detartraj;
utilizaţi seringi de aer/apă de unică folosinţă; dacă nu, efectuaţi o curăţare atentă şi sterilizare sau cel puţin dezinfectare de
nivel corespunzător;
curăţaţi şi sterilizaţi piesele de mână.
-Manipulaţi cu grija instrumentarul ascuţit de unică folosinţă: puneţi .instrumentarul ascuţit intact (ace, lame de bisturiu) în
containere rezistente la perforare înainte de procesare/aruncare.
-Decontaminati suprafetele de mediu
îndepărtaţi elementele de barieră fizică de pe suprafeţele de contact;
dezinfectanţi aceste suprafeţe cu un agent chimic corespunzător situaţiei;.
 schimbaţi barierele fizice de protecţie de pe unitul dentar, aparatura radiologica.
-Decontaminaţi articolele protetice: clătiţi şi dezinfectaţi amprentele, înregistrările de ocluzie, toate celelalte articole ce vor fi
trimise la laboratorul de tehnica dentară.Comunicaţi laboratorului de tehnică dentară programul de control al infecţiei (metodă,
tehnică, materiale utilizate, precauţii speciale necesare).
-Procesaţi înmod corespunzător detritusurile contaminate:
vărsaţi deşeurile medicale fluide-sânge, fluidele absorbite şi alte lichide într-o scurgere conectată la sistemul central de
evacuare;
plasaţi reziduurile solide contaminate cu sânge salivă în saci impermeabili sigilaţi.

58.Din ce este format complexul pulpo-dentinar şi care sunt caracteristicile acestuia


-dentina-tesut mineralizat de origine mezenchimala care e supus unor permanente restructurari atata timp cat dintele isi
pastreaza vitaliatea
-pulpa dentara-tesut conjunctiv lax care deriva din palipa mezenchimala si care are o structura asemanatoare cu aceea a
celorlalte tesuturi conjunctive ale organismului.E delimitata la exteriorul dintelui de dentina si comunica prin zona apicala cu
economia generala a organismului.
-legatura dintre dentina si t.pulpar e realizata structural de prezenta prelungirilor citoplasmatice ale celulelor odontoblastice in
canaliculele dentinare
Particularitati:
1.pulpa dentara e adapostita intr-o cavitate cu pereti rigizi,inextensibili
2.circulatia e de tip terminal
3.SN e bine reprezentat
4.pulpa dentara e caracterizata printr-o labilitate structurala,in contextul legaturii sale morfofunctionale cu dentina

59.Funcţiile ţesutului pulpar


1.formativa-formarea dentinei primare,secundare si de reactie de catre odontoblasti embrionari
2.de aparare-formarea dentinei de reparatie de catre odotoblastii de inlocuire
3.defensiva-la actiunea factorilor chimici,mecanici, electrici, bacterieni
4.mentinerea structurii si functionalitatii normale a dentinei si a tes.pulpar
5.de nutritie-e asigurata de limfa dentinara prezenta in canaliculele dentinare
6.neurosenzoriala-transmiterea inf. Dureroase la nivel central, in urma unor agresiuni patologie(carii, abraziuni, eroziuni)sau
iatrogene(indepratarea tesuturilor alterate,prepararea dintilor in scop protetic)
7.supraveghere imunitara a tesutului pulpar

60.Care sunt celulele pulpei dentare


celule dentinogenetice-odontoblastii primari,celulele fiice nonodontoblastice din zona”bogat celulara” a regiunii pulpare
periferice cu proprietati dentinogenetice
celulele de baza ale tesutului pulpar
-nutritive-fibroblastii zonei pulpare centrale
-senzoriale-celule neuronale,celule asociate fibrelor nervoase mielinice si amielinice
-asociate vascularizatiei-celule entoteliale,pericite
-de aparare-dendritice,macriface,limf T
-mezenchimale nediferentiate

61.Structura zonei periferice, celulelor odontoblaste


-formata din celule odontoblaste,inalt diferentiate,responsabile de formarea dentinei,incepand cu dentina embrionara si post-
natala si continuand cu reparatia sa atata timp cat organul pulpar e vital.
-la periferia pulpei se află iniţial un sigur strat de odontoblaşti, cu aspect de palisadă. Odată cu intrarea inn funcţie a dintelui,
în porţiunea coronară a pulpei dentare odontoblastii se aglomereaza şi vor avea un aspect pluristratificat, odată cu depunerea

17
de dentina funcţională.Pluristratificarea determina o diminuare a volumului camerei pulpare şi este un fenomen care însoţeşte
îmbătrânirea ţesutului pulpar.
-odontoblastii au un aranjament, o distribuţie şi o formă care diferă în funcţie de regiunea, pulpara în care se află. In .zona
pulpei coronare odontoblastii sunt pluristratificati, au un corp celular de formă.alungită, cilindrică, piriforma,cu nucleul mare
situat bazal in canalul radicular.Pe masura ce se apropie de zona apicală aspectul pluristratificat este mai sărac, celulele
odontoblaste sunt mai puţine, mai scurte, cubice sau plate, cu nucleu central.
-în partea bazală a celulei odontoblaste se află un nucleu ovalar si în interiorul citoplasmei există organite celulare bogat
reprezentate,care demonstrează activitatea sa secretorie (complex Golgi supranuclear, mitocondrii,RER bine dezvoltat,
numeroşi ribozomi)
-Zona celulară situată spre dentina se continuă cu o prelungire citoplasmatică denumită fibra Tomes, care are o membrană
celulară plasmatica. Această prelungire are două zone:
-o zonă bazală în predentină
-o zonă inclusă în interiorul canaliculelor dentinare ale dentinei mineralizate.

62.Funcţiile odontoblastului
1) funcţia secretorie
a.Secretă substanţe pe care le elimină prin peretele membranei celulare
b.enzime necesare procesului de mineralizare (fosfataza alcalină şi acidă)
c.enzime necesare proceselor metabolice (ale glicolizei anaerobe, ale ciclului Krebs)
d.componente ale substanţei fundamentale (arninoacizi, iono minerali, lipide, acid hialuronic, acid condroitinsulfuric)
e.componente care participă la formarea colagenului dentinar şi a predentinei (precolagen)
2)funcţia senzorială
- celula odontoblastică nu este o celulă nervoasă. Corpul celular şi prelungirile sunt în contact cu terminaţiile nervoase,
receptori pentru transmiterea durerii.
-Când celulele odontoblaste sunt lezate sau iritate ele pot produce stirnuli care sunt percepuţi de terminaţiile nervoase
libere care au contact cu oricare parte a odontoblasţului. Stimulul va determina eliberarea de către odontoblast a unei
substanţe neurotransmiţătoare care modifică permeabilitatea membranei terminaţiei nervoase libere şi apare un
potenţial de acţiune.
-Un alt tip de stimul poate fi deformarea mecanică a odontoblastului (corp celular sau prelungire) care acţionează prin
transformarea energiei mecanice în diferenţă de potenţial.
-Odontoblastul cu prelungirile sale şi fibrele nervoase Aδ funcţionează împreună ca unităţi senzoriale intradentare
putând fi considerate ca formând o „capsulă senzorială periferică pulpo-dentinară" deoarece învelesc complet la
periferie organul pulpar şi se distribuie în dentină prin canaliculele dentinare până la joncţiunea amelo-detinară.
3)funcţia dentinogenetică
-odontoblaşti primari care apar odată cu formarea mugurelui dentar
-odontoblaşti secundari de înlocuire sau odontoblaşti din generaţia a doua
-au originea din celulele fiice provenite din ultima diviziune a preodontoblaştilor prezenţi în zona
subodontoblastică
-din diferenţierea celulelor ne-specifice de la nivelul pulpei dentare_(celule mezenchimale nediferenţiate,
fibroblaşti, pericite).

63.Zona subodontoblastică acelulară (stratul Weil)


Zona situata imediat sub cea a celulelor odontoblaste,e sarac acelulara,are cca 40 um grosime si e prezenta mai ale la nivelul
coarnelor pulpare.Contine
-prelungiri citoplasmatice ramificate emise de celulele situate in zona pulpara subadiacenta
-o mare parte din plexul capilar subodontoblastic-capilarele patrund pana la stratul celulelor odontoblaste
-ramuri terminale ale fibrelor nervoase senzitive si autonome(plex Raschow)-ramurile terminale ajung pana in canaliculele
dentinare
-plexul fibrilar format din fibre Korff care sunt fibre de reticulina mai groase

64.Zona bogat celulară (stratul Hohl)


-strat de grosime mica,bogat in celule-fibroblaste,celule mezenchimale nediferentiate,histociti si celule dendritice care asigura
supravegherea imunitara a tes.pulpar.
-zona traversata de fibre nervoase amieleinice si vase sang capilare.Pe fata interna se continua cu parenchimul pulpar central
-celulele au forma rotunjita sau ovalara si prezinta prelungiri citoplasmatice care pot stabili contacte memb. cu celulele
odontoblastice(jonctiuni comunicante)
-exista celule fiice nonodontoblastice produse in cursul celei de-a 2a mitoze a preodontoblastilor.Nu dau nastere la odontoblasti
deoarece se gasesc la distanta de mb bazala.Cand odontoblastii primari sunt distrusi ca urmare a unei agresiuni vor da nastere

18
la odontoblasti de inlocuire,fiind responsabili de formarea dentinei de reparatie cu aparitia fenomenului de cicatrizare a
tes.pulpar.

65.Regiunea pulpară centrală – conţinut


-fibroblaste
-celule mezenchimae nediferentiate
-celule imunocompetente
-fibre pulpare
-substanta fundamentala
-vase de sange
-fibre nervoase

66.Fibroblastele şi celulele mezenchimale nediferenţiate ale regiunii pulpare centrale


Fibroblastii zonei pulpare centrale au aspect fusiform sau spinos
-sunt nepolarizate şi conţin o cantitate mare de organite celulare implicate în sinteza proteică
-In pulpa tânără fibroblastele sunt celule foarte active, au o bogata activitate de sinteză fiind prezente în întreg ţesutul pulpar,
distribuite neuniform în substanţa fundamentală.
-Odată cu înaintarea în vârstă sunt înlocuite de fibrocite,celule fibroblaste aflate în repaus, de aspect turtit, ovoid sau rotund, cu
activitate metabolică redusa.
-funcţia fibroblastelor: de elaborare şi remaniere a matricei extracelulare a pulpei dentare prin sinteza de precursori ai
mucopolizaharidelor şi a colagenului.
-Fibroblastul are capacitatea de a se modifica şi de a forma ţesuturi dure. Ţesutul mineral produs seamănă mai mult cu un calus
osos cicatricial decât cu dentina.
-După aplicarea unui coafaj direct fibroblastul poate forna un ţesut osteodentinar mai puţin structurat
-Fibroblastele se pot diferenţia în celule de inlocuire a odontoblaştilor.
Celulele mezenchimale nediferentiate
-Sunt precursori ai celulelor diferenţiate ale ţesutului conjunctiv pulpar. Sunt localizate întotdeauna în apropierea vaselor
sanguine.
-Sunt celule de formă poliedrică cu nucleu central voluminos, citoplasmă abundentă şi prelungiri citoplasmatice periferice. In
funcţie de stimulii care acţionează asupra ţesutului pulpar aceste celule se pot diferenţia în odontoblaste sau fibroblaste.
-Odată cu înaintarea în vârstă nr lor descreşte şi + alţi factori caracteristici fenomenului de senescenţă pulpară, se reduce
potenţialul de regenerare al ţesutului pulpar.

67.Care sunt celulele imunocompetente ale zonei pulpare centrale şi rolurile acestora
-rolul de apărare autoimună a ţesutului pulpar. Numărul lor creşte în raport cu stimulii nocivi care acţionează asupra ţesutului
pulpar
1.celule dendritice
- talie mare care prezintă minim trei prelungiri citoplasmatice numite dendrit
-Cu ajutorul dendritelor celulele se leagă între ele într-o reţea localizată atât în pulpa periferică cât şi în zona centrală a pulpei.
Sunt concentrate în jurul vaselor sanguine, cu axul longitudinal paralel cu cel al celulelor endoteliale şi cu dendritele în contact
cu membranele celulare endoteliale.
-Au rolul de a captura antigenele proteice străine într-o manieră non-specifică.
-nr lor creste in inflamatia pulpara +posibil rol in procesele de reparatie pulpara
2.celule macrofage
-Sunt celule de talie mare, rotunde, ovalare sau stelate, localizate în zonele perivasculare. Pot avea şi aspect fusiform putând fi
confundate cu fibroblastele.
-In pulpa normală, fără fenomene de inflamaţie sunt implicate în eliminarea celulelor moarte prin apoptoză.
-In inflamaţia pulpară. au rolul de eliminare a bacteriilor si interactioneaza cu alte celule inflamatorii (lirnfocitele T).
-Pot lua aspecte morfologice diferite precum histiocitel= celule care intervin în apărarea pulpei dentare prin fagocitarea de
hematii degenerate, fragmente celulare dezintegrate şi corpi străini
-au şi rol în elaborarea proteinelor necesare sintezei substanţei fundamentale pulpare şi a fibrelor conjunctive.
3.limfocitele T
Din limfocite derivă plasmocitele,celule ovalare sau rotunde, cu nucleu excentric şi cu rol în sinteza anticorpilor în cursul
proceselor inflamatorii pulpare.

68.Fibrele pulpare(fb.conjunctive):
1.fibre de colagen
-Sunt cele mai numeroase, sunt elaborate de fibroblaşti.

19
-în pulpa dentară se găsesc mai ales fibre de colagen tip I şi III. Colagenul din pulpă reprezintă cam 34% din totalul proteinelor
pulpare.
-Fibrele sunt prezente în spaţiile intercelulare sub formă de filamente izolate sau în fascicule asociate axelor vasculare în pulpa
matura. Numărul fibrelor de colagen creşte odată cu înaintarea în vârstă în paralel cu scăderea numărului de celule= fibroză
pulpară.
2.fibre de reticulină
-Sunt asociate pereţilor vasculari în jurul cărora formează o reţea. Fibrele Korff din stratul acelular Weill sunt formate din
asocierea mai multor fibre de reticulină, au un traiect ondulat, trec prin stratul de celule odontoblaste pentru a pătrunde în
canaliculele dentinare unde însoţesc prelungirea Tomes, fiind paralele cu aceasta Aici se transformă în fibre de colagen.
3.fibre de oxitalani
Se găsesc dispersate în ţesutul pulpar, în cantităţi mai mici decât fibrele de colagen şi reticulină. Nu suferă modificări în raport
cu vârsta.

69.Caracteristicile vaselor sanguine pulpare


-diametru foarte mic
-pereţi subţiri cu structură delicată
-arteriolele au trei straturi –
adventice- tunica externă, formată din colagen
medie- formată din celule musculare dispuse circular
intima-tunica internă, formată din celule endoteliale
-vasele capilare au un endoteliu înconjurat de un singur strat de celule endoteliale turtite, aşezate pe o membrană bazală
formată din fibre de reticulină şi rare fibre de colagen
-Venulele au
adventice - inconstantă sau absentă
medie-foarte subţire
intima-celule endoteliale aplatizate
-Cel mai important aspect structural al vascularizaţiei este reprezentat de discontinuitatea peretelui endotelial şi fenestrarea
capilarelor.

70.Inervaţia pulpei dentare


-Fibrele senzitive au originea in n.trigeme,al carui corp celular e in gg Gasser.Fb. simpatice cu rol în vasomotricitate au
originea în ganglionul simpatic cervical superior,mai slab reprezentate.In pulpă se mai găsesc celule neuronale cu funcţii
necunoscute.
-primele fb nervoase ajung in pulpa dentar in momentul debutului amelo si dentinogenezei.Reţeaua nervoasă rămâne imatură
pe perioada de formare a dintelui şi se stabilizează în momentul în care dintele erupt are contacte dento-dentare şi se stabilesc
relaţiile ocluzale.
-Fibrele senzitive provin din ramurile maxilare şi mandibulare ale nervului trigemen, care dau ramuri alveolare ce se vor
ramifica la nivel apical în două categorii de fibre :
-unele pt inervatia parodonţiului
-unele pentru inervaţia endodontică.
-Unii axoni se pot ramifica în exteriorul pulpei şi astfel un neuron trigeminal poate inerva două pulpe dentare diferite.
- numărul de fibre nervoase la un incisiv este de 190C iar la un canin de 2600.
-Fibrele nervoase se grupează în centrul pulpei radiculare unde formează fascicule în vecinătatea vaselor sanguine. In camera
pulpară fasciculele se ramifică în nervi cuspidieni care se vor ramifica progresiv la periferia camerei pulpare şi se termină în
stratul acelular Weill sub forma plexului nervos subodontoblastic - plexul lui Raschkow.
-Fibrele senzitive mielinice, care reprezintă ½ din fibrele nervoase pulpare, îşi pierd teaca de.mielină spre periferia pulpei
astfel încât plexul lui Raschkow este format din fibre amielinice.
-O parte din fibre se prelungesc spre polul apical al odontoblaştilor sau pot ajunge în predentină unde se termină sub forma
unei singure fibre fine sau arborizate, formând un plex marginal predentinar.

71.Tipurile de fibre nervoase de la nivelul pulpei dentare şi funcţiile acestora


1.Fibre nervoase tip C
-sunt fibre amielinice care conduc impulsurile nervoase pentru durere
-Au diametrul de 0,1-1 um şi reprezintă 70-90% din fibrele nervoase ale dinţilor temporari şi definitivi.
-Au un prag de excitabilitate ridicat şi viteză de conducere lenta(0,5-2m/sec).
-Sunt fibre chimio şi termosensibile care transmit durerea protopatică.
-In inflamaţia pulpară eliberează neuromediatori responsabili de inflamatia neurogenă a pulpei, substanta P cu efect
vasodilatator, somatostatine (vasodilatatoare), CGRP (Calcitonin Gene Related Peptide) cu efect vasodilatator.

20
2.Fibre nervoase de tip A-δ
-au un diametru mai mare l-4um
-un prag de excitabilitate mai scăzut, si viteză de conducere mai rapidă(4-3 8m/sec)
-Sunt la originea durerii acute, epicritice, esenţial dentinară, declanşată de uscare, acţiunea instrutnentarului rotativ asupra
dentinei şi par a fi stimulate de deplasarea fluidului dentinar.
-Sunt implicate în transmiterea durerii.
3.Fibrele nervoase tip A-β
-au un diametru de 6-10um şi o viteză de conducere foarte rapidâ(30-80m/sec).
-Sunt implicate în transmiterea sensibilităţii tactile şi proprioceptive
-Pot fi implicate şi în perceptia sensibilităţii nedureroase determinată de exemplu de stimularea dentară de mică intensitate, de
tip vibratorul.

72.Tipurile de dentină
-Dentina periferică - la nivel coronar-matricea dentinară depusă de odontoblaştii nepolarizaţi, fără canalicule dentinare şi fără prelungiri
ale acestora.Este un strat hipopomineralizat.
- la nivel radicular - strat hialin de 7-15um, fără canalicule, care coexistă cu stratul granulat Tomes situat mai
intern.
-Dentina circumpulpară - dentina primară -formată de odontoblaştii polarizaţi prin transformarea predentinei în dentina odată
cu intrarea în funcţie a dintelui pe arcadă
- dentina secundară- se produce pe toată durata vieţii dintelui pe arcadă
- dentina terţiară - se produce atunci când apar o agresiune asupra ţesutului pulpar şi cuprinde 2 tipuri de dentina :
dentina de reacţie
dentina de reparaţie
73.Dentina de reacţie
-E produsa de odontoblastii diferenţiaţi în cursul dezvoltării germenului dentar. Apare ca raspuns la stimuli de intensitate
mica:atritia, atacul carios in leziunile initiale, puţin profunde, cu evoluţie cronică la nivelul JAD
-După localizarea depozitului de dentina terţiară există două tipuri:
1.dentina de reacţie sclerotică (DRS) - formată prin depunere de dentina pe peretii interni ai canaliculelor dentinare. Celulele
odontoblaste eliberează factori de creştere TGFβ in interiorul canaiculelor
- Prezenţa lor determină acumularea şi migrarea limfei dentinare în direcţia pereţilor dentinari cu stimularea
colagenului. Ţesutul pulpar răspunde prin depunere de depozite de dentina de reacţie în interiorul tubilor dentinari afectaţi
determinând reducerea sau chiar obliterarea lumenului canalicular.
- Această dentina este rezultatul creşterii procesului normal de formare al dentinei peritubulare. Porozitatca dentinei
scade şi creste duritatea ei.
-Are un aspect translucid din cauza obliterarii canaliculelor usăruri de calciu (determină egalizarea indicelui de
refracţie a dentinei). Acest proces este diferit de calcificarea intratubulară datorită precipitării cristalelor de hidroxiapatită.
2.dentina de reacţie peripulpară (DRP) - apare la interfaţa dentina - pulpă prin exacerbarea procesului de dentinogeneză ca
urmare a măririi depozitelor de predentină. Este produsă de odontoblaştj şi, spre deosebire de dentina secundară regulată care
apare pe toată suprafaţa camerei pulpare
-are un aspect neregulat şi apare în zone restrânse ale camerei pulpare, în care acţionează stimulii iritativi.
-Este rezultatul accelerării sintezei de colagen de tip I şi a activităţii enzimatice la nivelul celulelor odontoblaste, care
vor permite eliberarea de fosfaţi şi producerea de energie necesară unei mineralizări rapide adentinei nou depuse.

-Cu cât cavitatea, este mai profundă şi distanţa de difuziune este mai mică cu atât depunerea de dentina de reacţie este mai
importantă şi o distanţă de difuziune mai mare limitează grosimea stratului de dentina de reacţie.

74.Dentina de reparaţie
-Apare atunci când asupra pulpei acţionează un stimul puternic(trederea de la o evoluţie cronică a unui proces carios la evoluţie
acută, accelerată, activă). Se produce distrugerea dentinei de reacţie sclerotică, care reprezenta o barieră în calea evoluţiei
procesului carios şi apar „semne de suferinţă a odontoblaştilor primari- afectarea organitelor celulare, lărgirea spaţiilor
interodontoblastice si necroza lor.
-daca degradarea ţesutului pulpar nu este completă, acesta va reacţiona prin depunerea de dentină de reparaţie care va avea un
rol de barieră dentinară. Pentru ca să apară dentina de reparaţie trebuie ca pulpa să nu prezinte reacţii inflamatorii severe şi
ţesutul pulpar să aibă un aspect caracteristic unei pulpe tinere, reactive, cu un număr sufucient de celule şi vascularizaţie
adecvată.
-Dacă odontoblaştii primari sunt distrugi se vor diferenţia celule odontoblaste noi rezultate din zona subodontoblastică Hohl şi
prin diviziune si migrare spre zona de necroză se diferentiază in odontoblaşti de inlocuire sau odontoblasti de generatia II.
Aceste celule pot proveni din:
21
- celule odontoblaste fiice din ultima diviziune a preodontoblaştilor, prezente în stratul suodontoblastic Hohl. Aceste
celule dacă sunt expuse la acţiunea unor factori iritativi,au capacitatea de a migra spre dentină unde suferă o diferenţiere
odontoblastică fără replicarea a ADN-ului.
-ca urmare a diferenţierii unor celule pulpare nediferenţiate — celule mezenchimale nediferenţiate, fibroblaşti sau
pericite. Aceste celule, înainte de a se diferenţia în odontoblasti vor prolifera şi vor migra spre zona odontoblastică afectată. La
zona de necroză se vor diferenţia funcţional şi vor favoriza creşterea sintezei şi depozitării matricei extracelulare bogate în
colagen de tip I şi II prin mineralizarea căreia se va forma fibrodentina(osteodentina), o structură mai puţin mineralizată faţă de
dentina normală şi fără tubuli dentinari. Prezenţa fibrodentinei este o condiţie necesară pentru diferenţierea odontoblastelor de
înlocuire şi formarea dentinei de reparaţie tubulară, ea având rol în fixarea factorilor de creştere necesari diferenţierii
odontoblaştilor de înlocuire.

75.Modificări pulpare determinate de senescenţă


Senescenţa = îmbătrânirea ţesuturilor.
Pulpa dentară prezintă şi ea fenomenul de senescenţa care determină anumite modificări la nivelul structurilor acesteia
:
 Reducerea volumului pulpar din cauza reducerii volumului camerei pulpare si a canalelor radiculare.In condiţiile unei
activitati normale a pulpei, depunerea de dentina e continua si neuniforma,iar localizarea ei depinde de cauza care determină
depunerea de dentină. Dentina secundară funcţională se depune în special la nivelul plafonului si planseului pulpar.
-se poate depune dentina de reparaţie în zonele cele mai apropiate de locul de acţiune al factorului cauzal.
-dentina determină diminuarea volumului camerei pulpare care este formată din pereţi rigizi şi inextensibili şi astfel pulpa este
supusă unei compresiuni care determina atrofii la celelalte elemente struct. ale pulpei
Dimiuarea numărului odontoblaştilor care, odată cu înaintarea în vârstă, îşi micşorează numărul de organite celulare.
--Stratul odontoblastic are grosime redusă, cu aspect dezordonat iar capacitatea functionala redusă face ca produsele lor
metabolice să fie imperfecte, dezorganizate.
-Imbătrânirea odontoblaştilor este accentuată şi de dispariţia reţelei capilare periferice şi de deficitul de aport de metaboliţi.
Procesele odontoblaste se mineralizează şi apare micşorarea spaţiului periodontoblastic.
Numărul fibroblaştilor este diminuat ca urmare a apoptozei iar fibroblastii restanţi se transformă în fibrocite, celule în repaus
caracterizate printr-un număr redus de organite celulare. Cantitatea de citoplasmă se micsoreaza.Ţesutul pulpar va fi
paucicelular.

76.Caracteristici generale ale durerii dentinare


-durerea dentinara apare ca urmare a expunerii directe in mediul bucal a unor suprafete de dentina.
-ea apare:
1.in procesul de evolutie al proceselor carioase
2.realizarea unor preparatii pentru restaurari directe sau indirecte in cazul pierderilor de substanta dura dentara
3.realizarea unor preparatii pentru protezari conjuncte(coroane, fatete)
4.ca urmare a proceselor de uzura dentara
5.traumatisme dentare in smalt si dentina necomplicate cu deschiderea CP
6.retractii gingivale
7.interventii terapeutice parodontale
-apare ca urmare a actiunii directe a unor stimuli nocivi-mecanici,termici,chimici,osmotici
-poate varia de la un usor discomfort pana la durere intensa,scurta si poate afecta unele functii ale aparatului
dentomax(masticatie,deglutitie,respiratie)
-durere provocata,cu durata limitata, de intensitate redusa sau moderata,localizata si reproductibila prin stimularea adecvata

77.Substratul morfologic al durerii dentinare


-repr.de plaga dentinara expusa direct mediului bucal
-factorii care pot determina aparitia
1.CD si tratamentul sau
2.slefuirea unor dinti in scop protetic
3.boala parodontala si tratamentul ei
4.traumatismele dentare in smalt si dentina necomplicata cu dechiderea CP
5.leziuni de uzura dentara
6.metode de albire ale dintilor

78.Structura canaliculelor dentinare


Canaliculele dentinare sunt prezentate de la nivelul predentinei(dentina circumpulpara)pana la JAD la nivel radicular

22
-au traiect curb,in forma de S,cu exceptia 1/3 apicala si a dentinei din dreptul coarnelor pulpare
-nr. si grosimea canaliculelor dentinare variaza in fct de aproprierea de camera pulpara
-densitatea canaliculelor creste pe masura ce ne apropriem de zona circumpulpara si aici au un diametru mai mare decat zona
medie sau periferica a dentinei
-volumul global al canaliculelor creste de la periferie spre zona circumpulpara ,acesta putand sa atinga 80% din volumul
dentinar
Canaliculele sunt foarte fine si relativ rigide si devin mai subtiri cand se aproprie de periferia dentinei.Dentina
pericanaliculara e mai mineralizata decat cea intercanalara si nu dep 0,5-1,5 um.
Dentina pericanaliculata e formata ca structura primara doar la nivelul dentinei primare.Nu se gaseste in regiunea
pulpara a dd noi erupti.Aici apare o dezvoltare graduala printr-o depunere de matrice organica(secretata la nivelul prelungirii
odontoblastului)care se va mineraliza.Aceasta crestere va determina obstruarea tubulilor dentinari.Cele 2 fnomene vor conduce
la obtinerea in final a unei scleroze dentinare.
In interiorul canaliculelor se gasesc
1.fibre tomes-prelungiri odontoblastice care nu depasesc 1/3 sau ½ interna a dentinei
2.fire de colagen-sub forma unei singure fibre sau manunchi.Sunt || cu procesul odontoblastic si au originea in tesutul pulpar
3.fluidul dentinar sau limfa-lichidul care umple canaliculele dentinare si are compozitie asemanatoare cu fluidul din tesuturi si
o presiune hidrostatica de 30mmHg.E responsabil de aparita durerii
4.terminatii nervoase senzoriale de tip Aδ amielinice care pot extnde pe 10-15% din lungimea canaliculelor dentinare

79.Implicaţiile clinice ale variaţiilor structurale ale dentinei pericanaliculare


1.Prepararea unei cavitati profunde pe un dinte la un pacient tanar va compromite mai mult material citoplasmatic decat
dentina mineralizata.In cazul preparatiilor realizate la turatie inalta apare fenomenul de absorbtie al nucleilor odontoblastilor in
lumenul canaliculelor-prin efectul de pompa exercitat de freza in rotatie
2.Obliterearea lumenului canaliculelor dentinare va determina o scadere a conductantei fluidului tisular la nivel dentinar,avand
drept consecinta directa o predispozitie mai redusa spre fenomenele de hipersensibilitate
3.Obliterarea lumenului canaliculelor determina modificarea adeziunii prin:
-reactia diferita la demineralizarea acida-timp mai amre pt a obtine aceeasi forta de adeziune
-grade de umectare diferite fata de dentina normala-determina o penetrate mai grea a rasinii(strat hibrid deficitar)
4.Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare afecteaza gradul de permeabilitate dentinara,ceea ce va influenta extinderea
raspunsului pulpar(efect benefic).Prin acelasi fenomen e blocata si reactia de aparare a complexului pupo-dentinar.

80.Teoria neurofiziologică
Sustine stimularea prin excitate directa a fibrelor nervoase amielinice din canaliculele dentinare.
Limite:
-imposibilitatea expicarii durerii la nivelul dentinei periferice(fibre nervoase nu se extind pe mai mult de 100u in tubulii
dentinari).Doar stimularea indirecta ar putea explica aparitia durerii in acest loc(cand e stimulata pulpa dentara sau dentina
circumpulpara)

81.Teoria odontoblastului receptor


Odontoblastul,prin fibra Tomes, ar primir si transmite impulsul senzitiv pana la fibrele nervoase din pulpa
dentara,comportandu-se ca un receptor neurosenzorial.Acest lucru ar fi posibil datorita relatiei dintre termiantia nervoasa si
prelungirea obontoblastica la limita pulo-dentinara a canalicului dentinar,acesta putand determina excitatia fibrei nervoase
periferice pe care o va transmite fibrelor nervoase pulpare.
Nu a fost acceptata pt ca:
1.odontoblastul,embriologic nu e o celula de origine nervoasa
2.fibra tomes nu se intinde pe intreaga lungime a canalicului dentinar si deci teoria nu poate explica durerea in zona periferica
a dentinei expuse
3.in situatii in care fibra odontoblastica a disparut,durerea dentinara se mentine atata timp cat canaliculele dentinare se mentin
deschise

82.Teoria hidrodinamică
Sustine ca principala cauza a durerii dentinare o constituie deplasarea rapida a lichidului interstitial intracanalar spre
exteriorul sau interiorul tubulilor dentinari ca urmare a variatiilor de P determiante de diversi stimuli(tacticli,termici,
osmotici)si determina miscarea lch intersitial intracanalar cu o viteza de 2-4mm/sec,miscare susceptibila de a genera
durerea.Stimuleaza fibrele nervoase(in special cele de tip Aδ) care vor fi deplasate,intinse sau comprimate de fluxul
intracanalicular.
-Teoria se bazeaza pe principiile capilaritatii=>Canaliculii sunt tuburi rigide cu diametru foarte mic,datorita
caruia,forta de adeziune a moleculeor lch. la peretii tubului dentinar e f. Mare,rezultand deplasarea cu 2-4mm/sec a fluidului

23
dentinar. Fiecare tub golit va fi reumplut in 1 sec.Aceasta miscare determina raspuns rapid la stimuli,rezultand o durere
scurta,ascutia
Argumente
1.In momentul expunerii dentinei,tubulii dentinari sunt deschisi,iar plaga dentinara va fi acoperita cu un film subtire de fluid
dentinar,deorarece,in absenta stimulilor,fluidul prezinta o curgere de la capatul pulpar al canalicului dentinar spre capatul
deschis,pe suprafata dentinei expuse
2.aplicarea unei hartii absorbante pe suprafata plagii dentinare va determina deplasarea fluidului spre hartie si aceasta miscare
stimuleaza fibrele determinand durerea.La fel e si la uscarea suprafetei cu jet de aer
3.stimulii reci,osmotici,tactili determina un flux spre exterior al lichidului intracanalar iar aplicarea de caldura va determina un
flux spre interior al lichidului.
4.la stimulii osmotici –solutii saline,dulcuri,fructe-care vin in contact cu dentina expusa,se va produce o deplasare a fluidului
dentinar spre solutia cu o concentratie osmotica mai mare,deci din interior spre exterior,prin osmoza
5.stimulii tactili ce actioneaza pe suprafata dentinara determina o complesiune a dentinei care ca produce initial o miscare a
fluidului spre interiorul canaliculelor,urmata de un efect de revenire a fluidului spre exterior,in afara canaliculelor.
Miscarea fluidului dentina determina stimularea receptorilor durerii si se transforma in semnale electrice,transmitand
stimulul la fibrele nervoase ale pulpei dentare si de aici la nivel central.

83.Factorii de care depinde apariţia durerii dentinare


1.Expunerea dentinei in mediul bucal
2.Reactia inflamatorie
3.Permeabilitatea canaliculelor dentinare depinde de mai multi factori
a.varsta pacientului-odata cu inaintarea in varsta apar modificari histologice precum remineralizarea de suprafata,scleroza
dentinara,depunerea de dentina II, III, fenomene care determina inchiderea partiala sau totala a canaliculelor dentinare,ceea ce
asigura protectia impotriva actiunii factorilor iritanti,limitand transm. durerii
b.fenomenul de senescenta pulpara determina scaderea V CP,cu atat diametrul canaliculelor e mai mare,fibrele nervoase
terminale sunt mai aproape de mediul exterior si transmiterea durerii e mai rapida.
c.profunzimea cavitatii-cu atat dentina expusa e mai apriape de CP, cu atat diametrul canaliculelor e mai mare,fibrele nervoase
terminale sunt mai aproape de mediul exterior si transmiteea durerii e mai rapida
d.prezenta detritusului dentinar remanent care oblitereaza timp limitat canaliculele dentianre prin dopuri intracanalare-
impiedica deplasarea fluidului
e.prezenta proteinelor salivare sau plasmatice pot produce o inchidere temporara a canaliculelor dentinare limitand
transmiterea stimulilor nocivi si aparita durerii pe timp limitat.

84.Hipersensibilitatea dentinară – etiologie, manifestări clinice


Etiologie-modificari anatomice bruste cu pierdera integritatii dentare,care nu permit complexul pulo-dentinar
adaptarea la noile condtitii create:
-Traumatismele dentare cu pierderea smaltului si expunerea dentinei in mediul extern(fracturi dentare in smalt si in dentina
fara deschiderea CP)
-Interventii chirurgicale parodontale care duc la expunerea dentinei cervicale in mediul bucal
pt restaurari directe si indirecte in trat. leziunilor carioase si necarioase
prepararea bonturilor
-aplicarea tehnicilor de albire a dintilor
Manifestari clinice
-durere provocata de agentii fizici(cald,rece),chimici(dulce),electrici
-durerea e limitata pe perioada actiunii excitantului si e localizata,pacientul putand indica dintele cauzal
-intensitatea durerii e redusa sau moderata
-durerea e reproductibila prin stimularea adecvata
-palparea cu sonda, masticatia, periajul nu sunt dureroase in general
-durerea are tendinta de remisiune in timp,chiar fara tratament,prin reactia de aparare a complexului pulpo-dentinar prin
formarea dentinei de reactie si scaderea permeabilitatii canaliculelor dentinare

85.Hipersensibilitatea postoperatorie – manifestări clinice


-Obiectivobturatie coronara din material compozit aparent corect realizata
-Subiectivsensibilitatea sau chiar durerea la aplicarea de stimuli fizici(cald,rece,presiune masticatorie) sau chimici(dulce)
apare aproape imediat postoperator si se mentine de la cateva saptamani pana la cateva luni

86.Mecanisme de apariţie a hiperesensibilităţii postoperatorii


1.Uscarea excesiva a plagii dentinare

24
-prin utilizarea spray-ul de aer in vederea uscarii plagii se produce distensia adiabata la niv. suprafetei dentinare cu evaporarea
de limfa dentinara si consecutiv se produce deplasarea fluidului intracanalicular
-in a2a etapa, dupa aplicarea rasinii de bonding,aceasta va fi polimerizata si va suferi o contractie ce va supraadauga deplasarii
lichidiene existente din etapa precedenta
2.Prin infiltratie marginala
-in cazul in care realizarea adeziunii obturatiei la peretii dentinari a fost deficitara prin:
-uscarea incompleta sau excesiva
-contaminarea plagii cu saliva
-gravarea acida deficitara
-in cazul compozitului microspatiul rezultat nu se va miscsora in timp ca la amalgam,din contra
-existenta acestui microspatiu nu e evidenta in prima perioada de existenta a obturatiei,iar daca cavitatea a fost preparata
retentiv si materialul se mentine prin retentia mecanica, nu exista semne clinice obiective initiale asupra acestei deficiente
3.Prin microfisuri aparute in smaltul adiacent obturatiei(cauze aparitiei microfisurilor)
-erori in etapa de preparare a cavitatii(timp chirurgical)
-captusirea deficitara a marginilor de smalt nesustinute
-ghidarea gresita a contractiei de polimerizare a materialului,ce va duce la suprasarcina peretelui expus.

87.Hiperestezia dentinară – etiologie, manifestări clinice


Etiologia
-vicii de dezvoltare 10%-JSC nu se realizeaza
-expunerea dentinei 90%-retractii gingivale aparute in cadrul bolii parodontale
-chiuretaje,detartraje
-interventii chirurgicale parodontale
-pierderi de smalt(uzura dentara datorata unor traumatisme ocluzale cronice, abraziune,
atritie,abfractie,prin eroziuni produse de factori exogeni sau endogeni, utilizarea unei tehnici incorecte de periaj care determina
o abraziune cervicala marcata)
Semne clinice
-durere provocata de agentii mecanici(palpare cu sonda,actiunea instrumentarului manula sau rotativ,periajului dentar),
fizici(rece,cald), chimici(dulce,acru), osmotici
-durerea e acuta, de scurta durata,fulguranta,limitata la perioada actiunii excitantului
-durerea are tendinte de agravare putand determina aparitia inflamatiei pulpare acute
-durerea poate avea caracter afectiv deosebit determinand pacientului o stare de nervozitate accentuata
Stimulii chimici:
 Alimente dulci,acide,regurgitatii acide,derivati acidogeni din placa bacteriana
Stimulii termici:
 Alimente calde,reci,jet de aer
Stimulii mecanici:
 Periaj dentar individual, mijloace supl de igiena, periaj profesional cu paste abrazive, frictiunea crosetelor, metode de albire a
dintilor, palpare cu sonda a suprafetelor dentare, masticatia unor alimente dure
Stimuli osmotici:
 Solutii saline,glucozate

88.Diagnosticul diferenţial al hipersensibilităţii şi hiperesteziei dentinare


-cu procesele carioase-durerea spontana si durerea provocata la rece si la cald ce nu dispare odata cu indepartarea excitantului
reprezinta stari preinflamatorii
-fracturi dentare complicate cu deschiderea CP-se pune in evidenta orificiul de deschidere
-fisuri dentare-durerea apare in special in timpul masticatie si nu exista pierdere de substanta dura dentara cu expunerea
dentinei
-caria dentara profunda cu deschiderea CP aparuta ca urmare a indepartarii dentinei alterate-durerea are alte caracteristici si se
observa orificiul de comunicare cu CP
Dg diferential intre hipersensibilitate si hiperestezie:
1.in hiperestezia dentinara,durerea apare la palpare cu sonda,la periaj, la actiunea cu instrumentarul de mana sau rotativ,la
masticatie iar in hipersensibilitatea dentinara nu apare durerea in aceste situatii
2.hiperestezia netratata are tendinte de agravare,cu aparitatia inflamatiei pulpare iar hipersensibilitate dentinara are tendinta
spontana de remisiune in tump a durerii chiar si fara tratament
3.in hiperestezie durerea are o intensitate mai amre si o caracteristica afectiva,ce determina pacientului o stare de nervozitate
iar in hipersensibilitate,durere e redura sau medie,suportabila si fara implicatii asupra psihicului

25
89.Etapele realizării unui tratament corect al durerii dentinare
1.relizarea unui dg.pozitiv si diferential corect al afectiunii dureroase
2.tratament preventiv impotriva factorilor de risc-periaj,igiena orala,alimentatie
3.depistarea factorilor etiologici ai afectiunii si indepartarea lor
4.tratamentul simpt-efectuat de pacient la domicilu sau de medic in cabinet
5.retrtarea afectiunii cand e necesar

90.Tratamentul preventiv al durerii dentinare


Asigurat de medic:
-utilizarea cu blandete a instrumentelor pt detartraj
-utilizarea agentilor de desensibilizare dupa interventiile terapeutice
-realizarea corecta a restaurarilor
-utilizarea agentilor de desensibilizare dupa aplicarea metodelor de albire
-monitorizarea pacientilor
Asigurat de pacient:
-aplicarea unei tehnici corecte de periaj dentar individual
-respectarea instructiunilor de utilizare a pastelor de dinti desensibilizante
-utilizarea unor periute de dinti cu duritate medie
-realizarea periajului dentar dupa consumul de alimente si bauturi acide
-evitarea utilizarii excesive a metodelor de curatare interdentara(scobitori,ata dentara)

91.Tratamentul etiopatogenic al durerii dentinare


-corectarea igienei defectuase- se pune in evidenta prin utilizarea revelatorilor de placa si se dau indicatii pacientului cu privire
la tehnica de periaj corecta si utilizarea periei si pastei de dinti corespunzatoare
-controlul placii bacteriene-realizarea unui periaj profesional si detratraj, eventula sub anestezie,daca e necesar
-corectarea igienei orale in exces care poate deterina aparita unor leziuni de uzura
-controlul atacului acid prin suprvegherea consumului de :alimente acide,bauturi acide,substante medicamentoase
-controlul secretiei salivare in cazul in care pacientul are hipo sau asialie indusa de afectiuni ale glandelor salivare sau
determinata de subst medicamentoase utilizate pt trat altor afectiuni generale
-contolul bulimiei,refluxului gastrointestinal,alcoolismului

92.Tratamentul simptomatic al durerii dentinare+93.Calităţile agenţilor desensibilizanţi utilizaţi în tratamentul durerii dentinare
şi obiectivele urmărite
Tratam simpt se realizeaza de pacient la domiciliu sau de medic in cabinet
Calitatile agentilor de desensibilzare
1.sa fie substante biocompatibile cu pulpa dentara si tesuturile moi
2.sa fie usor de aplicat si sa nu produca durere
3.saaiba eficacitate pe o peioada lunga de timp si dupa un nr cat mai redus de sedinte
4.sa nu modifice culoarea dintelui
5.sa permita reluarea tratamentului la nevoie
6.sa nu produca efecte secundare prin cumul cantitativ
Obiectivele desensibilizarii
1.blocarea sau reducerea diametrului canaliculelor dentinare pt a micsora permeabilitatea si a reduce deplasarea fluidului din
interiorul lor
2.reducerea excitabilitatii fibrelor nervoase senzitive de la capatul pulpar al canaliculelor dentinare

94.Agenţi chimici utilizaţi în tratamentul durerii dentinare realizat la domiciliu


-pt desensibilizarea fibrelor nervoase-nitrat si clorura de K
-pt obliterearea canaliculelor dentinare-clorura de strontiu,acetat de strontiu,floruri,citrat de Na
Nitrat/clorura de K
-actioneaza prin eliberarea ionilor de K,care actioneaza asupra fibrei nervoase senzitive,bifazic
initial o faza scurta(15-20s)caract clinic printr-o senz d arsura,intepatura
inbibitie prelungita deteremnata de nivelul crescut de K in jurul fibrei nervoase senzitive de la capatul pulpar al
canaliculelor.K determina depolarizarea mb fibrei,dupa care aceasta nu se mai repolariznu se mai transmite excitatia total
sau partial cat timp K e in jurul fibrelor.
-paste de dinti-concentratia 5%,periaj de 2 x timp de 8 sapt pt reducerea sensibilitatii dureroase
-au toxicitate scazuta
-sensodineF-
-gel,aplicate cu ajutorul unui conformator individual
26
Clorura/acetat de strontiu
-actioneaza prin precipitarea P din matricea organica a dentinei si formarea unui depozit organic insolubil care determina
reducerea diametrului canaliculelor dentinare si scaderea permeabilitatii acestorase reduce deplasarea fluidului dentinar in
interiorul canaliculelor si scade raspunsul fb nervoase la stimuli
-paste de dinti -conc 10%
-folosirea necesita precautii legate de cantitatea de strontiu ce poate fi ingerata
-un copil de 5-7 ani poate ingera 6-8mg/zi, 11-13 ani 4mg/zi, adult pana la 35 ani 2,7mg/zi
-nu se recomanda la copii sub 5 ani
-sensodine classic,thermodent
Floruri
-concentratia de F din paste,ape de gura,geluri e ridicata pentru a reduce activitatea carioasa,totusi reduce insuficient
sensibilitatea dentinara.
-desensibilizarea indusa de F apare datorita reactiei inte F si Ca,formand florura de Ca insolubila care precipita in interiorul
canaliculelor.Acumularea de precipitat ingusteaza canaliculaele dentinare si micsoreaza deplasarea fluidului prin
canaliculescaderea rasp dureros la stimuli
-paste de dinti-Colgate,Sensodyne,Blend-A-Med
-geluri:contin fluorura aminica1,25%-se aplica prin periere timp de 2 min,odata pe saptelmex gel
Contin florura de staniu 0,4%-se combina cu hidroxiapatita rezultand fluorofosfat stanos care oblitereaza canaliculele
dentinaregel stop
-colutorii pe baza de F -formeaza o pelicula protectoare si au rol de remineralizare(NaF0,2%,0,1%,0,05%)
-florura aminica 0,025%(senzitive plus)-reduce tensiunea supreficiala a fluidului salivar,potentand
contactul F cu suprafetele dentare
-pac nu clateste,nu mananca si nu fumeaza timp de 30 min dupa aplicare
Citrat de Na
-citrat de Na dibazic in gel poliglicoidic e un compus acitv care determina precipitarea ionului citric din citrat cu Ca
dentinar.Aparita acestor precipitate determina obliterearea partiala a canaliculelor
-paste de dinti-Protect(rar)

95.Agenţi chimici utilizaţi în tratamentul durerii dentinare realizat în cabinet


Oxolatii
-oxalat de K,oxalat feeric,oxalat de Al
-cei mai utilizati sunt cei de K(Protect,Sensodyne).Ionii oxalici reactioneaza cu Ca s formeaza cristale insolubile de oxalat de
Ca care se cupleaza cu dentina canalara,fara a patrunde mult in interiorul canaliculelor.Cristalele formate sunt relativ mari,de
ordinul 1-2um si inchid partial sau total orificiul canaliculelor dentinare reducand conductanta hidraulica a acestora.
-preparatele se aplica prin badijonare pe plaga dentinara sensibila timp de 1-2min.Pentru eficacitate tehnica se repeta
Compusii cu Ca
-aplicate pe suprafata dentinara determina precipitare cristalelor minerale de saruri de Ca pe suprafata canaliculelor dentinare
-solutii de hidroxid de Ca in apa sterila sau fosfat dibazic de Ca sub forma de liner.Unii autori considera ca pt o imbunatatire a
efectului e bine ca materialul sa fie acoperit cu ciment parodontal sau de alt material pt alte localizari care permit aplicarea
unui material restaurator provizoriu
Floruri
-cele mai folosite,pentru actiuna lor desensibilizanta,fiind prezent in componenta pastelor de dinti,apelor de gura,a gelurilor cu
aplicare locala.Actiunea lui se bazeaza pe:
Posibilitatea florului de a difuza in interiorul placii bacteriene si de a inhiba dezvoltarea unor microorganisme
Posibilitatea ionilor de fluor de a precipita pe suprafata dintelui si de a reduce energia libera de la acest
nivel,impiedicand colonizarea germenilor si deci formarea placii bacteriene
Posibilitatea ionilor de fluor de a precipita sub forma de cristale de hidroxiapatita care vor determina reducerea
diametrului canaliculelor dentinare si diminuarea miscarii fluidului dentinar in interior
-Forme de prezentare:
Combinatii organice de F
-fluorura de amina 1.23%(Fluocal)-au ca rezultat reducerea solubilitatii smaltului si permite legarea fluorului la suprafata
dentinara.Se aplica prin badijonare cu bulete de vata in conditii de izolare,2 sedinte pe an.
-duraphat-ul –sub forma de varnish care contin fluor intr-o solutie alcoolica de rasina naturala.Aplicarea se face prin
tamponarea cu bulete de vata,in conditii de izolare.E un produs controversat,poate produce iritatii ale mucoasei gingivale sau
reactii alergice.
Combinatii anoraganice de F
-nafestezina-fluorura de Na cu caolin si glicerina in parti egale.Se aplica prin badijonare timp de 5-10 min cu o buleta de
vata ,pe dintele izolat si uscat.Rezultatele se obtin dupa 5-6 sedinte de tratament la interval de 2-3 zile.
-produsii de silicoflorura:
27
-solutie saturata care se aplica prin badijonaregel Ca care form. O bariera
-silicoflorura sodica in combinatie cu hidorxid de Ca,care se aplica in 2 etapese aplica silicoflorura 1-2 min apoi
hidorxidul 1 min,dintele sa fie izolat si uscat
Combinati de F cu acid fosforic
-acidul fosforic prin demineralizarea suprafetei dentinare permite fluorurii de Na sa patrunda in interiorul smaltului si sa se
fixeze,prin formare de cristale de fluororapatia foarte rezistente.

96.Utilizarea adezivilor în tratamentul durerii dentinare


-aplicarea unor solutii de baza de polimeri de tip HEMA(compus hidrofilic organic) care acopera suprafata zonei de tratat cu
un strat fin care rezista mai bine la agresiunile din mediul extern
-actiunea adezivilor dentinari se bazeaza pe denaturarea proteinelor de la suprafata dentinei expuse direct in mediul bucal.se
produce o sigilare a canaliculelor dentinare cu reducerea permeabilitatii si limitarea deplasarii fluidului dentinar,determinand
ameliorarea durerii pe o perioada mai indelungata de timp.
INDICATII
-desensibilizarea preparatiilor realizate pt restaurari directe sau indirecte-in sedinta in care e realizata preparatia si restaurarea
directa.
-desensibilizarea bonturilor pentru a preveni sensibilitatea ce poate sa apaa dupa cimentare
-in preparatii,dupa demineralizare si inainte de adeziv-poate determina cresterea fortei de adeziune si reduce posibilitatea
infiltratiilor marginale
PRODUSE
-gluma desenstizer-5%glutaraldehida,35% HEMA(mai slab in portiunea cervicala)
-superseal-saruri de oxalat de K(mai ales in portiunea cervicala)
-allbond DS-fotopolimerizabil
-Healt Dent desensitizer-35%HEMA

97.Ionoforeza utilizată în tratamentul durerii dentinare


-metoda fizica utilizata in tratamentul durerii dentinare.Ionii de fluorura de Na sunt dirijati in canaliculele dentinare(cu aj.
curentului electric cu A mic) si sunt depusi sub forma de fluorura de Ca.Prin precipitarea fluorurii de Ca se produce micsorarea
diametrului canaliculelor dentinare si e diminuata deplasarea fluidului din interior
-efectul e temporar si metoda se repeta.Doza de aplicare e 1mA/min sau 0,5mA/2min
PRINCIPII
-aplicatorul trebuie mentinut in pozitie stabila,orice miscare a acestuia poate determina un scurtcircuit
-trebuie sa se realizeze izolarea ff stricta a zonei
-aplicarea metodei pe dinte cu o sensibilitate severa anterioara poate determina reactii nedorite-RX necesar
-la pacientii care prezinta durere la rece e bine ca solutia de fluorura de Na sa fie incalzita
DEZAVANTAJE
-necesita aparatura speciala si foloseste curent continuu redresat de 9V si intensitate 1mA

98.Terapia cu laser utilizată în tratamentul durerii dentinare


-cea mai moderna metoda de tratamen t ce are ca rezultat reducerea nr de canalicule dentinare deschise si micsorarea
diametrului acestora.
-laserul actioneaza prin micsorarea lumenului canalar cu inchiderea partiala sau totala a acestuia.Dirijarea fascicolului laser
trebuie sa tina cont de structura dentinara si de orientarea canaliculelor in zona de lucru.
Actiunea radiatiei:
-in prima etapa-evaporarea imediata a componentelor organice din dentina intertubulara
-ina 2a etapa-prin cresterea energiei laser,dentina peritubulara (mai bogata in componente anorganice)se topeste cu obstruarea
partiala a canaliculelor dentinare.
Dezavantaje:
1.costisitoare
2.necesita aparatura sofisticata si personal calificat+protectie eficienta
3.nu e suficient studiata si experimentata
Avantaje
1.doar o sedinta de tratament
2.radiatia laser actioneaza eficient la suprafata dentinei
Tipuri
-laser cu dioda Ga-Al-As-eficienta 30-100%
-laser Nd
-laser Co-60-100%

28
99.Tratamentul nespecific al durerii dentinare prin restaurări adezive
-indicat cand durerea dentinara e insotita de pierderea de subst dura,de natura carioasa sau necarioasa
-atunci cand durerea e insotita de pierderi de subst e indicata de la inceput un trat restaurator
-daca pierderea de tesut e minima se poate alege pentru restaurare o rasina cu vascozitate scazuta,asociata cu adezivi de ultima
generatie
-in cazut existentei durerii dentinare determinate de prezenta unui proces carios,tratamentul acestuia si restaurarea adeziva
ulterioara permit tratamentul simultan al leziunii carioase si al durerii dentinare
-in formele incipiente de carie,fara leziune cavitara,sigilarea adeziva a suprafetei dureroase e eficienta pe termen lung
-atunci cand leziunea e la nivel cervical si se datoreaza mai ales uzurii dentare,tratm durerii e dificil
Metoda de tratament permite sigilarea canaliculelor si a suprafetei dentinare producand o ameliorare mai indelungata
a durerii,desi uneori aceasta poate sa reapara.Se pot utiliza rasini compozite sau cimenturi ionomee de sticla de vascozitati
variabile,in functie de situatia clinica.Pac e sfatuit sa utilizeze pentru periajul cotidian paste de dinti cu putere abraziva mica.
-metoda eficienta pe termen lung,dezavantaj:e invaziva,prin necesitatea prepararii tes. dur dentar pt obtinerea unui substrat
favorabil adeziunii.

100.Clasificarea leziunilor dentare necarioase


A.Defecte ereditare:hiperplazia smaltului,amelogenesis imperfecta, dentinogenesis imperfecta, dens evaginatus
B.Uzura dentara, eroziunea , abrfactia, atritia
C.Discromii exogene si endogene
D.Traumatisme dentare

101.Uzura dentara
 reprezinta modificarea morfologiei coronare si /sau radiculare prin pierderea lenta,progresiva de substanta dura dentara la
nivelul suprafetei expuse in mediul bucal(cu sau fara participare functionala).
 Aceasta pierdere se datoreaza unor cauze in afara celor care produc caria dentara si in afara agentilor etiologici ai
traumatismelor dentare.
 In mare masura este o consecinta a evolutiei functionale a dintilor dar exista si cauze patologice.
 Sunt trei entitati clinice, in ce priveste uzura dentara:
 Eroziunea-prin solubilizarea acida exogena sau endogena
 Atritia-uzura suprafetelor prin contact dento-dentar direct, fara interpozitia alimentelor in masticatie sau fara
interventia altor factori exogeni
 Abraziunea-uzura prin frictiune unui corp exogen exercitata asupra supraf dd implicati in miscari de incizie,
triturare , apucare ori tinerea unor obiecte.Sunt incluse si manopere de igiena orala prin periaj dentar

102.Eroziunea dentara

 este produsa prin pierderea de substanta dura dentara de pe suprafetele dentare expuse in urma solubilizarii chimice ce nu
implica prezenta si actiunea microorganismelor din placa bacteriana.
 Factori endogeni
1.prin dieta(aport alimentar)-ac. Citric,acetic,carbonic(afectarea V a dd frontali si la molari, marginea incizala)

2.prin activitatea profesionala-mediul,din cauza unor concentratii mari de acizi(V-I la dd frontali)

3.utilizare substantelor medicamentoase(vit.C tablete cu pH acid, medicamente acide in hipoclorhidrie)

 Factori exogeni
1.regurgitarea acida(acid clorhidric de provenienta acida- prin regurgitatii,reflux gastric, conic,vomitisme cronice repetate)

2.afectarea digestive(hernie hiatala, ulcer peptic)

3.alcoolism cronic

4.tulb asociate sarcinii

5.regurgitatii voluntare

6.afectarea neuro-psihica(bulimie, anorexie)


29
-fata orala la molarii superiori

-fata ocluzala/V la molarii inferiori

103.Atritia dentara

 Def. = uzura mecanica a suprafetelor implicate in contacte dento-dentare direct, fara interpozitie alimentara (in cazul
masticatiei) si fara interventia altor factori extrinseci dintelui.
 Gradul de uzura prin atritie este variabil in functie de fortele exercitate intre suprafetele dentare, calitatea tesuturilor
dentare, durata de actiune.
1. Ocluzala sau incizala
 apare pe marginile ocluzale si incizale cu contacte directe dento-dentare in pozitii statice sau in miscarile mandibulare.
 Caracteristici: aparitia unor zone (fatete) cu o suprafata aplatizata, usor adancita si circumscrisa de mergini netede, bine
definite
 Microscopic  pe suprafetele acestor fatete se observa striatii orientate in aceleasi directii, ele se opresc net la limita
conturului fatetei si ele corespund unora similare de pe dintele antagonist. Orientarea paralele este data e directia in care
actioneaza fortele, care produc si deplasarea dintilor.
2. Interproximala
 se gasesc la nivelul ariilor de contact interdentar de pe fetele proximale ale dd adiacenti prin frictiuni consecutive
deplasarii dentare(cauzate de fortele ocluzale si mobilitatea fiziologica)

104.Abraziunea si abfractia dentara

 Abfractie.=Mecanismul in sine: flectarea dintelui la nivel cervical datorita fortelor ocluzale, cel mai frecvent spre vestibular.
La nivelul jonctiunii smalt - cement, ultimul rand de prisme se fisureaza si apoi se desprind. Prin repetare, spatiul astfel creat
va creste.
 Abraziune.= uzura mecanica a substantei dure dentare ca rezultat al frictiunii cu orice material sau corp exogen, strain
dintelui.Aceasta uzura se manifesta la dinti si pe suprafetele implicate in miscari de incizie, de triturare, de prindere sau de
tinere.
A.FATA VESTIBULARA,cervicala-cel mai frecvent

1. Leziuni discoidale (lenticulare)-in farfurie=excavari extinse in suprafata(dincolo de limitele zonei cervicale respective, implica
si fata V),cu profunzimea redusa, descriind planseul concav relativ , uniform
 Leziuni cuneiforme (in forma de "V")=santuri cu orinetarea M-D, orientate mezio-diatal, transversal pe axul coronar,
localizate mai ales la nivel cervical (nu se extind mult in suprafata), mai mult adanci decat largi, sunt mult mai bine delimitate
 margini mai netede. Pe o sectiune axiala au forma literei "V" cu varful orientat spre interiorul dintelui.
B.FATA INCIZALA
-utilizarea a 2-3 dinti antagonisti pt. apucarea sau tinerea sau sectionarea unor obiecte s.a..Apare o abraziune marcanta pe zone
mai clar precizate, la anumiti dd si/sau pe anumite suprafete coronare ale acestora
-abraziunea la dd frontali bimaxilar,produsa de tinerea pipei intre dd,timp de mai multi ani
C.FATA OCLUZALA
-cu modificarea reliefului cuspidat,sant,fosete si creste marginale , la un molar mandibular
-zona de abraziune ,spre deosebire de o fateta de atritie,nu prezinta marg bine rotunjite, nete.Tinde sa se rotunjeasca,sa
netezeasca “varfurile” cuspidate sau ale marginilor incizale sau ocluzale
-suprafata dentara in cauza capata un aspect adancit ,excavat,foarte accentuat,daca se ajunge la denudarea dentinei

105.Discromiile dentare endogene.Enumerare.


1.Modificari coloristice ale dd care genereaza disfunctiile fizionomice
2.Dupa momentul aparitiei-Primare-dd erupt
-Secundare-consecutiv eruptiei
3.Vitalitatea dentara-dinte vital
-dinte devital

106.Discromiile dentare din anomaliile de structura

30
Prin modificari de structura-grosimea tesutului inainte de formarea completa a dintelui,datorita factorilor etiologici de mediu
sau genetici(anomalii dentare de dezvoltare)
-de numar ,dimensiune,forma,structura
-cauzelor de mediu sau genetica
-pt discromii sunt de interes anomaliile de structura
A.anomaliile de structura ale smaltului
care au cauze de mediu care actioneaza general sau local=hipoplazii de smalt
-ele exista pe dinti la reuptie ca leziuni stabile,neevolutive, ca santuri sau glode dispuse in siruri, cu marginea incizala sau
ocluzala du dispunere simetrica pe dintii omologi.Intereseaza ambele dentitii.
cele genetice se numesc amelogenesis imperfecta
-intereseaza ambele dentitii,leziuneile nu exista pe dd la eruptie,dar evolueaza rapid posteruptiv,pe toti dintii.Zonele de
discromie sunt alb-opace la galbui cu suprafata lucrioasa(forma hipoplazica) sau cafeniu-rugoasa(forma hipocalcificata)
B.anomaliile de structura ale dentinei
genetice-dentinogenesis imperfecta
-discromii accentuate ,dd putand avea culori de la albastru cenusiu la brun deschis

107.Discromia tetraciclinica=din cauza dozei de AB administrata(din luna aIV- pana la 7 ani)


-durata tratamentului
-derivatiilor tetraciclinici folositi
CLS I-coloratie galbena,gri sau bruna,uniforma pe suprafata coronara
CLS II-coloratie mai intensa pe zonele afectate,dar tot uniforma,fara benzi nete
CLS III-coloratie neregulata gri inchis sau albastrui,neuniforma,cu aspect de benzi net diferentiate
CLS IV- coloratie foarte intensa,foarte saturata,in benzi sau plaje neuniforme,exceptional violet inchis sau brun intens

108.Fluoroza-frecvent langa vf cuspidian sau marginea incizala


simpla(forma usoara):slaba,coloratie galbuie sau bruna,asociata cu linii fine transversale sau mici zone alb-opace,fara
defecte de suprafata(smalt neted)
opaca(forma moderata):pete galben gri-brun,asociata cu zone alb opace,iar suprafata smaltului e neregulata
cu parazitati(forma grava)-provine din forma opaca, mai accentuata,dintii prezinta si smlat poros,friabil(se poate desprinde
parcelar de pe dentina subiacenta)

109. Discromiile dentare exogene. Clasificare dupa factorii cauzali

1.microorganisme cromogene
2.coloratii alimentare si impregnari nicotice
3.modificari induse de materialul de obturatie(AgHg,iodoform)
4.substante medicamentoase
5.factori poluanti de mediu
6.depozite de tartru sau consecutiv igienizarii defectuase
7.modificari induse de caria simpla/complicata

110. Discromii extrinseci produse de coloranţi naturali sau alimentari

-coloratie albastru-violeta sau neagra:cirese negre, afine

-coloratia rosu-purpuriu:mere, zmeura

-coloratie bruna:cafea, ceai, coca-cola

-coloratie galben-rosiatica:condimente, piper, rosu, sofran, boia

111. Discromii extrinseci produse de materiale utilizate în tratamentele dentare

-obturatie coronara-amalgam Ag, modifica culoarea dd in bleu-gri/cenusie-negru

-obturatie radiculara-bachelita:coloratie brun-roscat

31
-iodoform,conuri de Ag

-nitrat de Ag:precipitat negru de ioni de Ag pe suprafata dentinei

-eugenol

112. Discromii extrinseci produse de substanţe medicamentoase

-bruna-reversibila:staniu(florura de staniu)

-galben-bruna:solutie antiseptica(clorhexidina)

-verzui-portocalie-rosiatica:-antiseptice cu Hg(mercurocrom,mentiolat)

-violet: permanganat de K

113. Discromii extrinseci produse de factori poluanţi de mediu

-Fe, Mg, Ag-coloratie neagra

-Cu; I , Br-coloratie bruna

-Hg,Pb-coloratie gri cenusiu-albastruie

114..Traumatismele dentare

 produc modificari morfologice coronare in mod brusc, spre deosebire de lealalta categorie de factori care se instaleaza lent
in timp  posibilitatea de adaptare functionala (adaptarea organului pulpar este exclusa)
 Clasificarea
 Fisura coronara  leziune la nivelul smaltului fara pierdere de substanta dura dentara
 Fractura coronara - fara deschiderea camerei pulpare (nepenetranta, necomplicata)
 Fracturi coronare cu deschiderea camerei pulpare cu exceptia spatiului endodontic, aici exista trei situatii:
 dinte vital
 dinte nevital netratat endo-eventual cu gangrena simpla/complicata netratata
 dinte nevital cu tratament endo preexistent si restaurare coronara preexistenta

115. Clasificarea leziunilor carioase simple după tip, localizare şi progresie

 Localizare
-coronar-santuri/fosete ocl,V,O

-suprafete entede V, O, M ,D

-radicular-carii de radacina

-asociatii

 Progresie
-Initiale/avansate-rampante

-active(rapide,lenta)-stationare
32
-oprite din evolutie-oclulte(RX)

-Smalt,Dentina,Cement,Combinatii

-Necavitare, cavitare

Forme complicate:Afectiuni pulpare

Necroza/Gangrena

Afectiuni periapicale

116. Clasificarea leziunilor carioase simple după opţiunea de tratament şi evoluţie

 Optiunea de tratament
-beneficiaza de tratament profilactic-leziunile necavitare
Restaurator-leziuni cavitare
-nu necesita asistenta activa,ci doar monitorizare-leziuni stationare
 Evolutia procesului carios
-favorabila daca sunt tratate la timp
-complicatii-imediate-inflamatie pulpara acuta/cronica
-gangrena pulpara simpla/complicata
-tardiveextractia dentara-tulb masticatorii,fizionomice, de fonatie, de ocluzie, de intretinere
-la distanta-focare de inf cu punct de plecare dentar
-tulburari ATM
Leziunea cavitara=leziunea carioasa cu pierdere de substanta duralipsa de continuitate a supraf. dentare externe
-caria incipienta,demineralizeaza=pata alba cretoasa
-carii oprite in evolutie
-carii cronice stationare
-carii incipiente necavitare

117.Clasificarea metodelor diagnostice clinice


A.Metode directe
1.vizuala
2.vizual-tactila(oglinda,lumina,sondare usoara)
3.vizuala cu separarea temporara a dd
4.vizuala cu separarea temporara a dd si amprentarea suprafetei proximale
5.vizuala cu camera intraorala
6.vizuala endoscopica
7.semnul firului de matase
8.starea gingiei
B.Metode indirecte
1.RX-bitewing,digitala(directa si indirecta),radiografica asistata de computer
2.markeri coloranti(detectori de carie)
3.transluminarea-diafanoscopia,FOTI, DIFOTI
4.metode electice-ECM,ACIST
5.metoda cantitativa a fluorescentei laser-QLF(DIAGNODENT)
6.spectroscopia laser
7.tehnici ultrasonice

118.Caracteristicile unui test diagnostic ideal


1.noninvaziv
2.realist,obiectiv
3.rapid
4.senzitiv si specific
5.sa furnizeze date simple,certe si direct corelabile cu evoluta biologica la niveul structurii investigate

33
6.usor de utilizat de clinician,suportabil de pacient
7.acceptabil si eficient raportat la pret
8.sa nu necesite o dotare tehnica deosebita

119.Metoda diagnostică vizual tactilă


-oglinda,lumina,sondare usoara
-utila pt leziunele dentare carioase si necarioase
-modern-sistemul european de examinare:examinarea vizuala detaliata dupa o curatare a dintilor in prealabil, utilizarea atei
dentare,inclusiv detartraj,daca e necesar si uscarea cu aer comprimat.
-exam.dureaza 10 min/subiect(se realiz prin deplasarea sondei pe suprafata de investigat) si detecteaza in plus:
-cavitatia si apreciaza gradul de pe fetele dentare unde exista acces direct
-certifica existenta cariilor marginale fara pierdere importanta de substanta
-smaltul are o opacitate scazuta,orice modificare coloristica in dentina subiacenta sunt vizibile prin smalt
-cautati zone opaci-albicioase sau umbre gri=locuri in zona din jurul santurilor si gropitelor
-ignorati modificarea coloristica din santuri si fosete
-defectele cavitate sunt usor de detectat cand sonda agata suprafta explorata
Sondarea poate fi controversata:
poate produce transferul de uorg cariogene de la zonele infectate la zonele neinfectate
poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare potential remineralizate din smalt si dentina
nu are acuratete diagnostica mai mare decat inspectia in cazul fisurilor ocluzale si ale suprafetelor proximale posterioare
Utilizarea sondei-agatarea poate fi inselatoare(usor de blocat sonda la nivelul santurilor si gropitelor ocluzale)
-acuratete 24%
-nu e o metoda f. precisa,mai ales la leziunile incipiente(initial au o suprafata neteda)
-poate produce o cavitatie ireversibila

120.Metoda diagnostică vizual tactilă cu separarea temporară a dinţilor


-se adreseaza leziunilor suprafetelor proximale la dintii frontali sau laterali
-ofera vizibilitate directa si acces pentru aplicarea metodei vizuale/vizual-tactila
-permite o evaluare mai corecta a tipului de leziune(coloratie,aspect al suprafetei) sau a gradului de
cavitatie(localizare,adancima,intindere)
-rapidacu separator IVORY la dd frontali
-lentafoloseste un inel elastomeric care se introduce vertical in spatiul interdentar de investigat si se lasa 3 zile la PM si 5
zile la M
-inelul are grosimi si diametre diferite pt PM si M

121.Camera intraorală. Avantaje pentru medic şi pacient


-instrument usor de manuit perfect adaptat caracteristicilor spatiale ale cavitatii bucale
-permite evaluarea comparativa a situatiei initiale si finale
-permite urmarirea etapizata a planului de tratament
Avantaje pacient-permite implicarea directa a pacientului la luarea deciziei
-posibila modificare a atitudinii negative fata de planul de tratament propus de medic
Avantaje medic-permite vizualizarea pe ecran a situatiei reale a zonei care necesita tratament
-ofera informatii rapide asupra posibilitatilor reale de tratament
-amelioreaza vizibbilitatea asupra campului operator
-are avantajul lucrului din spate si dreapta pacientului
-marirea imaginii,posibila pe ecran,permite vizibilitatea unor zone putin/deloc accesibile vederii directe

122.Metoda diagnostică endoscopică


-pentru detectia prceselor carioase primare si secundare proximale,subgingivale ,a adaptarii marginale a restaurarilor-
obturatii,incrustatii,microproteze(daca exista spatiul minim pt accesul instrumentului)
-metoda utilizeaza un microsistem video intraoral special dezvoltat permite o vizualizare a suprafetelor dentare greu accesibile
vederii directe(scade nr de esecuri de dg si tratam.)
-5 tipo dimensiuni(lungime,grosime,angulatia piesei de mana)
-marirea imaginii de 24-48x si iluminarea intensa a campului de investigat
-posibilitatea de irigare a zonei care indeparteaza resturile alimentare,utila pt orice leziune de suprafata
-metoda accesibila pt depistarea lez in smalt,dar nu a celor din dentina
-nu poate aprecia leziunile coloristice,modificari

34
123.Markerii coloranţi.Caracteristici
Varianta moderna de depistare a proceselor carioase incipiente utilizeaza markeri fluorescenti ce se dovedesc mult
mai eficienti
-corelarea intensitatii fluorescentei cu gradul de demineralizare ajuta la luarea unei decizii terapeutice in anumite situatii
clinice:
 Accesul vizual direct limitat
 Limitarea palparii zonelor de interes
o Procese carioase cu localizare distala pe dintii posteriori
o Peretii interni ai preparatiilor distale tip-tunel
 galerie
-colorantul actioneaza prin legarea de colagenul denaturat de la nivelul dentinei,fiind un bioprodus aparut in evolutia
procesului carios
-ajuta la identificarea fracturilor si fisurilor ce exista sau pot aparea inerent in timpul tratamentului de CS la nivelul peretilor
cavitatii,dar in acelasi timp pot marca si existenta unor fisuri de smalt preexistente si inaparente clinic la simpla inspectie
-detectorii de carie ca metoda sigura sunt putin indicati in depistarea proceselor carioase incipiente la nivelul smaltului;directia
principala in care acestia isi gasesc utilitatea o reprezinta aprecierea gradului de afectare a dentinei prin corelarea cu
intensitatea colorarii,fara a da informatii certe asupra gradului de colonizare microbiana

124.DIFOTI
-depistarea cariilor primare necavitate,cavitare incipiente si manifeste si secundarecarii marginale cu localizare ocluzala sau
proximala
-depistarea fracturilor sau fisurilor incipiente,evaluarea altor leziuni necarioase cu /fara pierdere de subst
-procesel carioase disipa si absorb mai multa lumina decat tesuturile sanatoase din vecinatate,apar ca suprafete mai intunecate
in raport cu fundalul translucid intens luminat al structurilor sanaoase invecinate.
-creeaza in mod rapid si sigur imagini digitale de rezolutie crescuta ala suprafetelor ocluzale,proximale si netede ale dintilor
Caracteristici:
-utilizeaza radiatia luminoasa alba a carei lungime de unda nu reprezinta un potential risc pt medic si pacient(nu expune
pacientul la radiatii ionizante)
-ajuta la depistarea proceselor carioase in stadii incipiente-necavitare
-reduce perioada de tratament si preturile de cost
-asigura imagini in timp real in cadrul etapei de exereza a dentinei alterate
- monitorizeaza eficienta tratamentelor si corelarea aplicarii mat. restaurator
-arata efectele abraziunii
Rezultatele DIFOTI/ RX
-suprafete netede-41/4%
-suprafete ocluzale-80/20%
-suprafete proximale-69/31%

125.ECM(electronic caries monitor)


-carii ocluzale si cele verticale,nu proximale decat daca exista spatiu fizic de acces pt aplicarea electrodului activ
-determina rezistenta electirca globala a dintelui
-ECM superior FOTI si metodei vizuale in detectia cariilor ocluzale
-metoda necesita calibrarea individuala-stabilirea valorilor electirce etalon la un dinte omonim sau din aceeasi categorie-mono
sau pluriradiculari
-indicator indirect in aprecierea reusitei terapeutice
In remineralizarea leziunilor incipiente valorile electirce masurate se apropie de valorile etalon determinate pe un
dinte sanatos
-continuarea evolutiei procesului carios(cu cresterea consecutiva a gradului de demineralizare va fi semnalata prin marirea
gradientului electric fata de etalon

126.ACIST
-spectroscopia impedantei curentului alternativ proximal,ocluzal,vertical
-depistarea existentei unui proces carios prin analizarea frecventei curentului electic ce trece pe un dinte
Electrod=punctiform sau banda.Banda conductiva e un senzor din material plastic(polimeric) care poate di inserat intre dinti ca
o ata dentara mai lata si se aplica prin intermediul ei un curent
-informatiile furnizate de senzor sunt transmise la un dispozitiv electic central la care se face afisarea pe un displau sub forma
de indicator numeric luminos(leduri de culori diferite)si sonor
-metoda e de2x mai precisa decat ECM si depisteaza stadiile incipiente-trat.preventiv

35
-rezultate de 100% la leziunile necarioase in smalt si valori mici in dentina
-tehnica e rapida,mai sigura si precisa decat RX.Scaneaza o plaja de frecvente electrice,stabileste tipare de comportament
electic+circuit echivalent pt tes. Masurat.Cariile modifica tiparele circuitelor echivalente-se obtin informatii dinspre structurile
fizice a dd investigati.
Detectia cariilor cu ACIST
-poate diferentia mat. cu raspunsuri diferite la frecvente diferite(tes.dentar sanatos/alterat, material de restaurare)
-detectia proceselor carioase in stadiile initiale permit tratarea prin stoparea evolutiei sau chiar remineralizarea proceselor
carioase incipiente

127.Factorii care afectează măsurătorile electrice


1.porozitatea tesutului-naturala,variaza spre diminuarea la 15-18 luni post-eruptie,aspect notavil la DP tineri-
M2,volumul,adancimea,gradul de maturiate,forizare si hipemineralizarei
2.suprafata contactului electic-determinata de tipul de electrod utilizat-contact punctifom.de suprafata care pot da valori
diferite.Etalonare pt Pm si M
3.grosimea tesutului-la nivelul fisurilor,santurilor si gropitelor,valorile sunt mai mici decat in alte zone ale dintelui.Etalonare pt
Pm si M
4.hivelul de hidratare al tesutului-smaltul trebuie uscat inainte de determinarea si trebuie aplicat un mediu de contact –pasta de
dinti,gel dentar
5.temperatura-afecteaza liniar proportional determinarile.Examinarea trebuie facuta la temp cav.bucale relativ normale.Efect
minor
6.concentratia de ioni a fluidului interprismatic-nu se determina dupa mese bogate in carbohidrate.

128.Diagnodent.Corelaţii cu indicaţia terapeutică


-metoda reproductibila care poate detecta si monitoriza leziunile incipiente ocluzale in smalt,adanci de pana la 400nm.
-metoda se bazeaza pe diferenta de fluorescenta dintre tesuturile dentare sanatoase si cele cariate.
-metoda superioara celei vizuale si RX in detectia C.Ocl dentinare
-incapabl sa difereniere smaltul sanatos de leziunile localizate in ½ externa a smaltului
-influentat de decolarile existente pe suprafata dentara
-e considerat potrivit in special pt detectarea si monitorizarea lez carioase in care se gasesc bacterii
porfirinele bacteriene iluminate cu radiatia rosie produc fluorescenta; intensitatea luminii emise e direct corelata de
dimensiunea leziunii carioase
0-citire incorecta,necesita recalibrare
1-5-secretii,resturi alimentare,placa bact-periaj,spalare izolare si uscare
6-20-leziuni necarioase
21-35-demineralizari evidente,reversibile,cu potential de remineralizare
36-50-leziunie caracteristica unui proces carios activ,evolutiv.
CONCLUZIE:adjuvant util in diagnosticarea CS
-nu e indispensabil in detectia cariilor
-da inf despre intensitatea demineralizari si nu despre profunzimea leziunii
-citirea nu corespunde severitatii leziunilor

129.Enumeraţi metodele diagnostice pentru detecţia leziunilor carioase proximale


-de electie RX digital,Rx simplu,LCD,US-dau valori apropiate
-aplicabila-DIFOTI,QLF,ACIST
-aplicabila dupa separarea temporara-vizuala,videoscopia

130.Enumeraţi metodele diagnostice pentru detecţia leziunilor carioase ocluzale


-de electie:QLF,DIFOTI,ECM
-aplicabila-vizuala,RX digital si simplu
-neaplicabila:vizuala si tactila

131.Enumeraţi metodele diagnostice pentru detecţia leziunilor carioase pe feţe verticale


-de electie:vizuala si tactila
-aplicabila:FOTI,DIFOTI,QLF,ECM,US
-neaplicabila-RX digital si simplu

132.Enumeraţi metodele diagnostice pentru detecţia leziunilor carioase radiculare


-de electie-vizuala si tactila,videoscopia
36
-aplicabila-DIFOTI,QLF,ECM
-neaplicabila:RX digital si simplu

133.Enumeraţi metodele diagnostice pentru detecţia leziunilor carioase secundare-carie marginală şi recidivă de carie
-marginala difuzia luminii,QLF,electrice EIS
-secundara RX(sub obturatie),foraj explorator

134.Anatomia radiologică a structurilor dentare coronare


-smaltul coronar-zona cu albul cel mai intens
-smaltul se subtiaza progresiv spre JSC,avand un aspect ascutit in sens apical
-dentina coronara-apare RX ca fiind zona din interiorul smaltului coronar cu o nuanta de alb mai putin intens
-camera pulpara:portiunea radiotransparenta care ocupa centrul coroanei si are tenta cenusiu inchis
-in conditii normale,contururile periferice ale coroanei sau CP sunt net delimitate
-imaginea RX a dd cuprinde detalii referitoare la dispozitia si grosimea smaltului si dentinei coronare, la asezarea si
configuratia coarnelor pulpare
-demineralizarea minima 30% pt ca leziunea sa fie vizibila RX(mai bine cele digitale pt ca sunt mai sensibile)
imaginea RX evidentieaza mai greu sau deloc leziunile incipiente

135.Factorii care influenţează capacitatea de detecţie radiologică a leziunilor dentare


-subiectivismul si gradul de pregatire al examinarii
-calitatea imaginii RX
-conditiile de examinare

136.Indexul radiologic al cariilor proximale


I.Incipient I –smalt extern
II.Moderat M-smalt intern
III.Avansat A-dentina externa
IV. Sever S-dentina interna spre CP

137.Aspectul radiologic al cariei proximale în smalţ-stadiu incipient


-radiotransparenta cenusie ,discreta, forma semilunara, ca o ancosa cu contururi sterse
-portiunea bombata a semilunei privind spre jonctiunea smalt-dentina
-radiotransparenta se intinde in cadrul ½ externa a smaltului=
-in cadrul indexului RX pt CD proximala=stadiu incipient=st.I

138.Aspectul radiologic al cariei proximale în smalţ-stadiu avansat


-radiotransparenta triunghiulara cu unghiuri rotunjite cu baza larga spre suprafata dintelui si vf spre JSD
-RX se intinde in jumatatea intena a smaltului
-index RX:stadiul M=st II

139.Aspectul radiologic al cariei proximale în smalţ şi dentină externă


-2 triunghiuri RxT,unul mai redus,localizat in smalt, celalat mai extins, in dentina
-smaltulu:triunghiul cu baza la nivelul limitei aproximale a smaltului integru si vf spre JSD si are caract. prezentate mai sus
-dentina cu triunghiul cu contururi sterse are baza catre JSD si vf spre CP si se intersecteaza in ½ externa a dentinei
-stadiul III=st.A

140.Aspectul radiologic al cariei proximale în smalţ şi dentină internă


-RxT se aproprie foarte mult de CP
-Imaginea bipolara isi pierde individualitatea facand loc unei RxT mari cu forme atipice in ½ interne a dentinei
-in cadrul indexului Rx:st S=st IV

141.Aspectele radiologice ale cariei dentare simple la nivel ocluzal


CD ocluzala in SM=in majoritatea cazurilor nu se poate stabili un dg precoce deoarece lez in santuri si gropite e mascata RX
de grosimea smaltului cuspizilor
CD ocluzala in SM+D=RX cu aspecte variate semilunare sau ovale marginite de JSD si extinde cu contururi sterse spre CP

142.Aspectele radiologice ale cariei dentare simple la nivelul feţelor vestibulare/orale


-doar in stadii cu interesare mare a dentinei
-RxT rotundaCD mici
37
-Rxt ovalara/semilunaraCD mai mari

143.Aspectele radiologice ale cariei dentare simple la nivelul coletului


-RxT de forma „farfurie” din cauza extinderii in suprafata si profunzime scazuta in statiul incipient
-RxT de profunzime moderata situata imediat sub limita apicala a Sm,
-dg, ingreunat,dg diferit, fenomenul de „burn-out”
-coletul :ingustare caracteristica
-„burn-out”=ardere radiologica,innegrire ,o voalare cenusie-inchis a zonei coletului
-sursa unr dg false de CDS la acest nivel

144.Aspectele radiologice ale recidivei de carie


-zona RxT semilunara sau curbiliniara de dimensiuni mici intre obt si dentina subiacenta
-limita de trecere neta sau bine conturata spre materialul de obturatie
-stearsa sau peirduta progresiv in intensitate spre dentina

145.Aspectele radiologice ale cariei secundare marginale


-RxT dimensiuni variabile la marginea obturatiei
-contururi nete la limita cu materialul de obturatie si sterse in rest

146.Aspectele radiologice ale materialelor de restaurare coronară


-amalgam:contururi nete,cavitate retentiva
-compozit RxT:RxT moderata,fara contururi nete,caracteristica preparatiei cavitatilor neretentive
-compozit RxO:RxO moderata, cu contururi relativ nete, caracteristica preparatie cu geometrie neretentive
-obturatie de baza cu mat RxO:RxO intensa care urmareste conturul relativ net al peretilor parapulpari
-liner RxT :RxT moderata localizata de-a lungul peretilor pulpari,apare prin contrastrul dintre tesuturile dure dentare si mat. de
obturatie supraiacent

147.Caracteristici grup risc scăzut la carie


-fara leziuni cavitate
-poate avea pete inactive(netede,lucioase)
-niveluri scazute de SM
-dieta normala,niveluri de zaharuri reduse
-niveluri salivare normale
-indici DMF mici

148.Caracteristici grup risc moderat la carie


-fara leziuni cavitare
-poate avea leziuni active ,pete albe(cretoase,aspre)
-niveluri de SM ridicate
-niveluri de zaharuri moderate
-niveluri salivare normale sau reduse
-indici DMF medii

149.Caracteristici grup risc ridicat la carie


-una sau mai multe lez carioase cavitare
-poate avea leziuni tip pete albe(active sau incative)
-nivelurile de SM foarte ridicate
-consum mare de zaharuri
-nivelurile salivare reduse(xerostomia)

150.Caracteristici grup risc foarte ridicat la carie


-multiple leziuni carioase cavitare de adancimi diferite
-distructii coronare masive prin carii sau edentatii
-poate avea leziuni tip pete albe/brune/negre(active sau inactive)
-niveluri de SM sunt foarte ridicate
-consum mare de zaharuri
-niveluri salivare scazute
-DMF ridicat

38
151.Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din şanţuri şi gropiţe.
INCIPIENT- uşoară modificare de transluciditate, absenţa demineralizării smalţului, suprafaţa dentară aparent
sănătoasă, fără modificări detectabile prin mijloace de detecţie uzuale.
AVANSAT - opacitatea sau colorarea suprafeţei dentare,aîb,dur şi lucios (evoluţie rapidă) sau
galben-brună (evoluţie lentă,staţionara).
Palparea intempestivă cu sonda nu este indicată

152.Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din şanţuri şi gropiţe.


-Leziune microcavitară de suprafaţă,în zonele de smalţ opac sau colorat, coloraţie cenuşie poate interesa zona
externă a dentinei.(Superficială)
-Leziune în dentină,fără subminarea cuspizilor,cu expunerea suprafeţei dentinare şi dentină alterată prezentă.
(Medie)
-Leziune cavitară până în zona profundă a dentinei, cu subminarea parţială a cuspizilor,lipsa substanţei dure
dentare,prezenţa dentinei alterate. (Profundă)
-Leziune cavitară în zona dentinei circumpulpare cu iminenţă de deschidere a camerei pulpare şi instalarea
inflamaţiei pulpare

153.Diagnosticul leziunilor carioase pe suprafeţele proximale.


-Dg dificil datorită contactului cu dintele vecin. Leziunile se descoperă târziu, de obicei forme cavitare când au
depăşit smalţul şi au atins dentina producând modificarea de culoare a crestei marginale.
-Pentru detecţie-protocolul respectiv
-La frontali - inspecţie vizuală directă, modificarea de culoare transpare prin stratul subţire de smalţ.
-Lez proximale se pot transforma în lez inactive - pete uşor decolorate sau maro,dure, mai frecvente la dinţii care
au piedut contactul cu dinţii vecini.
-Leziunile sub punctul de contact sunt mai vizibile

154.Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular


distincţia C şi penetrarea D.
♦Forma necavitară,suprafaţa netedă, maro-deschis sau închis.
♦ cavitară superficială-suprafaţa cementului este moale, neregulată, opacă, culoare variabilă până la maro-
închis,cu un defect de suprafaţă < 0,5mm.
♦medie-suprafaţa moale,cu adâncime > 0,5mm,fără semne de'suferinţă pulpară
♦profundă-coloraţie gălbui la maro-închis,cu implicaţia pulpei radiculare.

155.Examenul obiectiv al cariei simple dentare


-INSPECŢIE- Lipsa variabilă de substanţă dură dentară(S,D,C) . Modificarea de culoare de la alb-cretos la brun-
cenuşiu Uneori leziuni ulcerative ale limbii şi mucoasei jugale în dreptul dintelui cariat.Papilă
tumefiată,roşie,violacee, sângerândă la atingere(sondă, periaj).
-PALPARE - Prezenţa dentinei alterate de consistenţă diferită în funcţie de tipul de evoluţie al procesului carios.
Sensibilitate la palpare cu sonda şi la exereza dentinei alterate. Pierderea de substanţă dură dentară şi întinderea în
suprafaţă şi profunzime. Camera pulpară închisă şi fără semne de suferinţă pulpară.

156.Examenul subiectiv al cariei simple dentare


-Modificarea de culoare-pete alb cretoase,coloratie cenusie care transpare prin smaltul subtiat,coloratii galben- brune.
-Durere la excitanţi termici (rece) şi chimici(dulce) care.dispare odată cu îndepărtarea excitantului.Durerea
provocată, NU EXISTĂ DURERE SPONTANĂ
-Lipsa de substanţă :dură, cu retenţie alimentară, care determină prin fermentaţie halenă fetidă.
-Sângerarea papilei interdentare la masticaţie sau la penaj; apare durere cu caracter diferit de cea din carie.
-Leziuni la nivelul mucoasei labiale,jugale,linguale produse de marginile tăioase ale cavităţii carioase.

157.Caracterele durerii Debutul durerii- dacă apare ziua sau noaptea;


1.Caracterul său spontan/provocat de agenţi fizici(rece,cald),chimici(acru,dulce), mecanici (presiune, percuţie)
2.Frecvenţa sa, cât de des apare,
3.Intensitatea: durere surdă, puternică, cu caracter pulsatil sau lancinant (ascuţit, ca un junghi);
4.Durata sa (continuă sau cu intermitenţe);
5.Localizată sau iradiată şi unde anume iradiază;
6.La ce se calmează şi pentru cât timp;

39
158.Diagnosticul pozitiv de carie simplă dentară
1.Prezenţa dentinei alterate.
2.Durere provocată care dispare odată cu excitantul.
3.Modificare de culoare.
4.Pierdere de substanţă dură dentară.
5.Sensibilitate la palpare cu sonda pe pereţii juxtapulpari
6.Camera pulpară închisă.
7.Teste vitalitate pozitive

159.Diagnosticul diferenţial de carie simplă dentară


- Leziuni necarioase cu/fără pierdere de substanţă : - leziuni de uzură dentară(atriţie, eroziune, abraziune); anomalii dentare de
dezvoltare (leziuni distrofice); leziuni traumatice; modificări de culoare ale dinţilor endogene şi exogene.
- Pe - lipsa de dentină alterată;
-caracterul leziunii- interesare uni, poli dentară
-interesare a anumitor suprafeţe dentare (uzură)
-datele obţinute din examenul subiectiv privind etiologia leziunii.
-existenţa dinţilor integri de cele mai multe ori(discromii).
-Hiperestezia dentinară; durerea cu caracter afectiv deosebit, apare durere la palparea zonelor afectate sau la masticaţie, periaj
şi are altă etiologie
-Hiperemia preinflamatorie;există pierdere de substanţă dură dentară cu toate semnele de carie simplă dau durerea provocată
de excitanţi; durează 10-15minute după îndepărtarea excitantului.
-Gangrena pulpară: testele de vitalitate sunt negative, procesul carios este profund, cu camera pulpară deschisă.
-Pulpitele cronice închise:diagnosticul diferenţial se face prin foraj explorator,pulpa prezintă hipoexcitabilitate la testele de
vitalitate în comparaţie cu dinţii omologi sănătoşi şi în antecedente pot prezenta pusee dureroase.
-Parodontîte apicale cronice:au aceleaşi caracteristici ca şi gangrena simplă şi există semne radiologice de afectare a
parodonţiului apical.

160.Caria secundară marginală.Analiză iniţială


- Debut nedureros, descoperită de medic la examinarea unei restaurări existente analizând parametrii:
-aspectul restauraţiei
-refacerea reliefului ocluzale normal
-refacerea punctului de contact şi a crestei marginale,
-prezenta unor modificări de culoare observabile cu ochiul liber;
-existenta unui exces de material restaurator sau a unor prăbuşiri sau spaţieri marginale, datorate vechimii/uzurii
materialului de restaurare ;
-fracturi ale marginilor de smalţ, defecte ale marginilor de dentina sau distructii considerabile a structurii
dentare;
-fracturi ale materialului de restaurare cu pierderea sa parţiala sau in întregime.

161.Caria secundară marginală.Semne subiective


Caria secundară marginală, în prima sa faza este nedureroasă.Pacientul acuză :
-dureri provocate de excitanţi fizici (special rece) sau chimici (special dulce), dureri ce dispar după îndepărtarea
excitantului;
-modificare de culoare a obturaţiei-observabila in special la dinţii frontali;
-retenţia de resturi alimentare la marginea restaurării;
-dureri la masticaţie în zona laterală datorate fracturării sau dislocării restaurării sau unor fisuri în smalţ sau în smalţ şi dentină.

162.Caria secundară marginală.Semne obiective


Debut - soluţie de continuitate la interfaţa preparaţie/restaurare, evidenţiată prin palpare cu sonda şi interesând o zonă
limitată /extinsă pe două-mai multe laturi ale preparaţiei sau de jur împrejurul restaurării;
Avansată - pierdere de substanţă mai mare la nivel marginal şi la palpare cu sonda în profunzime prezenţa dentinei alterate;
-smalţul marginal -modificat de culoare,brun sau alb cretos;
-uneori,într-o fază mai avansată, cavitatea poate prezenta un perete fracturat pe o întindere mai mare sau mai mică
şi/sau fracturarea materialului de restaurare la diverse niveluri, înfundată în interiorulpreparaţiei sau în spaţiul proximal;
-obturaţiile fizionomice pot prezenta frecvent o modificare de culoare, lipsă de substanţă cu spaţiere la interfaţa material
restaurator/pereţii preparaţiei;

40
-în prezenţa unor fisuri este greu de precizat dintele cauzal la o simplă inspecţie a zonei în care pacientul acuza durere,fara sa
poata preciza dintele cauzal.Pentru precizarea dintelui cauzal se recurge la un rulor de vata foarte strans sau a unui betisor de
lemn pe care pacientul strange dintii>durere>dinte cauzal.
-Se poate recurge la percuţia laterală pe dinte ce provoacă apariţia sensibilităţii dureroase precum şi la DIFOT1

163.Caria secundară marginală.Diagnostic pozitiv,diferenţial,evoluţie şi complicaţii

Diagnosticul pozitiv
-dinte cu obturaţie coronară, cu soluţie de continuitate între restaurare şi ţesutul dentar dur;
-coloraţie alb-cretoasă/brun-cafenie a smalţului marginal restaurării;
-prezenţa,la palpare cu sonda în profunzime, a dentinei alterate
-probe de vitalitate (+).
Diagnosticul diferenţial
-fractura coronară de origine traumatic: smalţul are culoare normală, fără dentină alterată şi cu prezenţa factorului etiologic în
anamneză;
-fractura restaurării ocluzo-proximale la nivelul istmului,apărută la scurt interval de timp de la aplicarea sa, datorată unei
preparări incorecte a cavităţii, fără prezenţa dentinei alterate ;
-pierderile superficiale de material restaurator datorate adaptării incorecte a materialului de restaurare, apărute la timp scurt de
la realizarea restaurării
Evoluţie şi complicaţii
Caria sec. marginală netratată, merge prin evoluţia sa spre:
- suprafaţă
- fracturarea marginilor preparaţiei sau chiar a dintelui, ca urmare a subminării smalţului de către procesul carios.
-profunzime, prin infectarea pulpei-infiamaţie/gangrenă pulpară.

164.Recidiva de carie Semne subiective+165.Semne obiective


-Iniţial a/oligosimptomatică-greu de diagnosticat.Clinic evidenta când, prin evoluţia procesului carios apar dureri provocate de
excitanţi fizici/chimici similare cu caria simplă/ inflamaţii pulpare acute.
-Când evoluează spre suprafaţa dintelui apar modificări de culoare ale smalţului, fără să existe o
soluţie de continuitate între pereţii dentari şi materialul restaurator. Poate determina fractura unui perete dentar=>diagn
diferenţial dificil cu caria secund marg.
-Prin îndepărtarea restaurării (corect adaptată marginal)>dentină alterată pe peretele.pulpar sau axial sau pe pereţii
laterali ai cavităţii, a cărei îndepărtare poate apare sensibilitate dureroasă.
-In cavităţile profunde, la îndepărtarea dentinei alterate poate rămâne un strat subţire de dentină dură, normal colorată
sau pigmentată sau se poate ajunge la deschiderea accidentală a camerei pulpare, ceea ce duce la schimbarea atitudinii
terapeutice.
-Prin mortificare pulpară, ca urmare a unei necroze/gangrene, îndepărtarea dentinei alterate este nedureroasă la palpare.
-Examenul clinic obiectiv atent şi examenele complementare vor permite diagnosticul real al afecţiunii.

166.Recidiva de carie Diagnostic pozitiv,diferenţial,evoluţie şi complicaţii


Diagnosticul pozitiv
-dinte cu restaurare coronară bine adaptată marginal;
-apariţia semnelor clinice de carie simplă sau de complicaţie pulpară acută,
-prezenţa de dentină alterată la îndepărtarea restaurării ,cu sau fără deschiderea camerei pulpare în timpul manoperelor de
îndepărtare a acesteia.
Diagnosticul diferenţial
Se face cu
:-caria secundară marginală la care, prezenţa soluţiei de continuitate la interfaţa dinte/restaurare este edificatoare;
-cu inflamaţia pulpară acută, ce are o simptomatologie evidentă;
-necroza pulpară-restaurarea coronară este corectă dar se observă o modificare de culoare a ţesuturilor dure dentare şi lipsa
sensibilităţii dureroase la testele de vitalitate. La îndepărtarea restaurării, camera pulpară este închisă şi nu apare dentină
alterată;
-gangrena pulpară, pe un dinte cu o restaurare corectă, ţesutul dur dentar modificat de culoare, la îndepărtarea restaurării
coronare se observă dentină alterate şi camera pulpară deschisă cu lipsa vitalităţii ţesutului pulpar.
Evoluţie şi complicaţii
Recidiva de carie evoluează de cele mai multe ori spre camera pulpară producând apariţia unei inflamaţii acute şi
netratată,gangrena pulpară. Când evoluţia sa duce la subminarea ţesuturilor dure dentare se poate produce fracturarea unor
pereţi dentari.
41
Dg de carie marginală/recidiva de carie dificil-
leziunea pereţilor preparaţiei nu poate fi vizualizată, ea poate fi asemuită cu evoluţia unei carii profunde într-un sanţ. Orice
pată albă sau maronie din jurul unei restaurări trebuie monitorizată, nu totdeuna prezenţa acesteia trădează prezenţa unui
proces carios
- ele pot fi determinate şi de produşii de coroziune ai amalgamului. Nu există criterii clinice care să permită diferenţierea unei
carii active progresive de o leziune carioasă staţionară sau oprită în evoluţie
-Uneori dificil de diagnosticat o carie adiţională, apărută lângă marg. cavităţii restaurate de un proces carios datorat unor
greşeli de preparare a cavităţii restaurate (rămâne dentină alterată pe pereţi).
- Pentru un diagnostic corect al afecţiunii este necesar un examen riguros ,cu o sursă de lumină, un dinte curat şi
uscafinstrumentar corespunzător, o radiografie de bună calitate tip bite-wing.

167.Coduri ICDAS
0-sanatos
1-prima modificare vizibila
2-modificare evidenta
3-noncavitara cu umbra
4-cavitara in smalt
5-cavitatie evidenta cu dentina vizibila
6-cavitatie extinsa

168.Cod 1 ICDAS ocluzal


-pe un dinte umed nu se observa nici o modificare de culoare atribuita unei activitati carioase.Dupa uscarea intensa 5 sec e
vizibila o opacitate carioasa sau decolorare neconcordanta cu aparenta clinica de smalt sanatos.
169.Cod 2 ICDAS ocluzal
-modificare coloristica a smaltului vizibila si cand dintele e uscat.Poate fi o carioopacitate si/sau decolorare bruna mai mare
deca fisura /foseta in care se gaseste
170.Cod 3 ICDAS ocluzal
-dupa uscarea 5 sec se observa o pierdere de tesut dentar localizata la intratea sau in interiorul santului/gropitei
ocluzale.Aceasta va fi evalualta ca o demineralizare(pereti opaci,maronii,brun inchis) la intrarea sau in interiorul santului
/gropitei care pot prea nenatural de largi dar dentina nu e vizibila in pereti sau la baza lipsei de substanta
171.Cod 4 ICDAS ocluzal
-apare ca o umbra de dentina decolorata(innegrita)vizibila prin creste marginale sau pereti de smalt aparenti intacti.Un astfel de
aspect e mai usor de observat cand dintele e umed.Aria de dentina intunecata e o decolorare intrinseca care poate fi
gri,albastruie,maronie
172.Cod 5 ICDAS ocluzal
-cavitatie in smalt opac sau decolorat cu dentina expusa
173.Cod 6 ICDAS ocluzal
-pierdere evidenta de tesut dentar,cavitatia poate fi adanca sau alrga,iar dentina e clar vizibila atat pe peretii cat si pe
baza.Creasta marginala poate fi integra sau poate lipsi.

174.Coduri ICDAS pentru cariile de rădăcină


Cod 1 si 2-textura si aspectul bazei decolorate:
neteda ,lucioasa –oprita din evolutie
aspra mata-senzatia la palpare-piele-stagnanta
-moale-activa
Suprafata radiculara vizibila direct?
-Nu-E
-Dadupa o uscare 5 sec exista o modificare coloristica(maro,neagra)
-NU-0 nu e o leziune carioasa
-DAexista o cavitatie a conturului anatomic>0,5mm
-NU-1-carie radiculara necavitara sub 0,5mm
-DA-2-carie radiculara cavitara peste 0,5mm
Exista decolorare adiacenta restaurarii radiculare?
-NU-0
-DAexista cavitatie>0,5mm
-NU-1
-DA-2

42
175.Evaluarea ICDAS a activităţii cariilor simple radiculare
-active:orice leziune de pe suprafata radiculara de culaore galbui sau maro-deschis acoperita de placa bacteriana si de
consistenta moale
-inactive-orice leziune de pe suprafata radiculara de culoare maro-inchis pana la negru,lucioasa,dura la palpare cu presiune
moderata
-intinderea leziunilor active,cavitare e mai mare in suprafata decat in profunzime si mai mult orizontal decat vertical

176.Evaluarea ICDAS a activităţii cariilor simple


Leziune activa
1,2,3-suprafata smaltului e opaca alb/galbuie cu pierderea luciului ; la deplasarea usoara a sondei pe suprafata senzatie de
aspur.Leziunea e intr-o zona de stagnare a placii –santuri si fisuri-langa gingie sau suprafata proximala sub punctul de contact
4-probabil activa
5,6-cavitatea e moale sau cu aspect de piele la deplasarea usoara a sondei pe suprafata dentinara
Leziune inactiva
1,2,3-suprafata smaltului e alba,maronie sau neagra.Smaltul poate fi lucios si se simte dur sau neted cand sonda se deplaseaza
usor pe suprafata.Pe suprafetele netede,leziunea carioasa e localizata de obicei la distanta de marginea gingivala
5,6-cavitatea e lucioasa sau apare o senzatie dura la deplasarea usoara a sondei pe suprafata dentinei

43