Portugalia

Denumirea oficială: Republica Portugheză

Capitala: Lisabona/Lisbona (800.000 loc.)
Limba oficială: portugheza
Suprafaţa: 92.000 km2
Locuitori: 9,81 mil. (107 loc./km2)
Religia: catolicism 97%; protestantism, islamism
Moneda: escudo
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 10 iunie

Geografia: P. este aşezată în Europa Sud-Vestică, în Pen. Iberică. Limite:

Spania (N şi E), Oc. Atlantic (S şi V). Mai cuprinde arh. Azore şi Madeira. G.
fizică: De-a lungul coastei atlantice se întinde o câmpie cu ţărmul drept,
cu puţine golfuri şi estuare, în N mai îngustă, spre S mai largă. În estul
acestei câmpii se ridică Messeta, platoul central iberic (300-900 m alt.),
tăiat de văile apelor. La N, sunt lanţuri muntoase paralele, nu prea înalte,
orientate de la NE către SV: Serra de Marăo, Serra de Noqueira, Serra de
Estrela, cu cel mai înalt vf. din ţară: Pico de Serra, 1991 m. La S de fl. Tejo
se întind platouri joase şi câmpii vălurite (alentejo), înconjurate de lanţuri
muntoase. Arh. Azore/Azores (ins. Sao Miguel, Pico, Foial etc.) este
vulcanic, la o distanţă de 1.500 km V de Portugalia şi arh. Madeira (ins.
Madeira, Porto Sante) la distanţa de 500 km de coasta Marocului. Apele:
Minho, Douro/Duero, Tejo/Tagus, Guadiana, vin din Spania, sunt navigabile
şi se varsă prin estuare în Oc. Atlantic. Clima: este temperat oceanică.
Temp. medie anuală este de 4°C în N şi 10°C în S, în ianuarie, iar în iulie:
21°C în N şi 24°C în S. Precipitaţiile sunt de 1.020-1.520 mm/an la N de
Douro; 2.800 mm/an în Serra de Estrela; 680 mm/an la Lisabona; 510
mm/an în S. Climatul este adesea cald şi uscat mai ales vara, în S. Floră
şi faună: Pădurea cuprinde 28% din terit., păşuni 16% din terit.; vegetaţie
de maquis şi garriga. Fauna mai săracă decât cea din Spania. Populaţia:
este în totalitate formată din portughezi. Concentrarea max. a pop. în zona
capitalei, Lisabona, şi a oraşului Porto (cca. 25%), valea fl. Tejo şi în unele
zone de pe coastă. Rata natalităţii: 11,8‰; a mortalităţii: 10,5‰. Rata
pop. urbane 35%. Resurse şi economie: Cu toate că a fost primită în 1986
în CEE şi economia a cunoscut un reviriment, P. este predominant rurală, o
ţară în curs de dezvoltare. Agric. este asociată trilogiei: viţă de vie (vestitul
vin de Porto), măslin, cereale (grâu), iar ind. prelucrează aceste produse
(Portugalia este mare producătoare de struguri şi de vin). Ind.
prelucrătoare a crescut rapid după 1986: electrotehnică, montaj
autovehicule, construcţii de maşini, prelucrarea lemnului (Portugalia este
cel mai mare producător şi exportator mondial de plută), a petrolului,
petrochimică, metalurgie neferoasă, pielărie, hidroenergetică, siderurgică,
ciment. Ind. tradiţionale: textilă şi alimentară. Cultivă: cereale (orez, grâu),
porumb, tutun, pomi fructiferi (citrice, măsline, smochine). Pescuitul are
un rol important în economie; creşterea animalelor: oi, porci, bovine,
caprine, asini. Res. minerale: pirită, wolfram: Importă: fier, oţel, cărbune,
bumbac, petrol, grâu şi utilaje industriale. Turismul este dezvoltat; cu
puncte de -atracţie turistică la: Lisabona, Riviera Portugheză (cu multe
staţiuni balneoclimaterice), Porto; ins. Madeira şi Azore. Transporturi şi
comunicaţii: căi ferate, căi rutiere; importantă flotă comercială. Aeroporturi
la: Lisabona, Porto, Faro. Oraşe: porturi: Lisabona şi Porto (la gurile fl.
Douro), Setubal, Coimbra, Braga, Vilanova de Gaia. Universităţi: Coimbra
(1290), Lisabona (1911), Porto/Oporto (1911). Istoria: Terit. P. locuit de
iberieni; vizitaţi de negustori fenicieni (sec. IX î. Hr.); grecii întemeiază
colonii (sec. VI-V î. Hr.). Triburile lusitanilor sunt cucerite de romani în sec.
II-I î. Hr. şi Lusitania devine provincie a Imp. roman. În sec. V, P. este
cucerită de vizigoţi (triburi germanice) şi de arabi în sec. VIII (711-718). În
timpul Reconquistei (sec. IX-XIII), P. fiind printre primele ţinuturi recucerite
de la arabi, se constituie comitatul Portugaliei (vasal al regatului Leon); din
1139, după bătălia de la Ourique împotriva maurilor, este regat in-
dependent. În 1147 este recucerită Lisabona, iar în 1249 provincia
Algarve. Din sec. XIII s-a stabilit graniţa cu Spania. În sec. XV (începând cu
1415), descoperirile geografice; navigatorii şi geografii portughezi sunt
încurajaţi de Henric Navigatorul să exploreze coasta nord şi vest-africană;
Bartolomeo Diaz atinge Capul Bunei Speranţe (1488), Vasco da Gama
descoperă drumul spre India (1498 atinge coasta ei de SV), iar Cabral
atinge în 1500 coasta estică a Americii de Sud acolo unde avea să se
nască Brazilia. În sec. XV şi XVI P. devine o mare putere maritimă; îşi
creează vastul imperiu colonial: Capul Verde, Angola, Mozambic, Arabia de
Sud, coastă occidentală a Indiei, Pen. Malacca, Ceylon, Tirrrorul sau „insula
mirodeniilor”, Brazilia, în multe dintre aceste locuri limitându-se însă la a
crea doar contoare comerciale şi nelăsând astfel urme durabile cum s-a
întâmplat însă în cazul Braziliei. Sec. XV şi prima jumătate a sec. XVI
cunoaşte înflorirea culturii şi a economiei: În 1497 expulzarea evreilor.
Treptat, din a doua jumătate a sec. XVI, P, pierde supremaţia maritimă, în
secolele următoare pierde şi cea mai mare parte a coloniilor, în favoarea
Qlandei şi Angliei. Între 1580-1640 P. este sub stăpânirea Spaniei (uniune
dinastică impusă de Filip II); revolta antispaniolă şi proclamarea ca rege a
lui Jose IV de Braganca (1640-1656). În 1668, prin tratatul de la Lisabonia,
Spania recunoaşte independenţa P. P. refuză să respecte embargoul impus
de Napoleon Angliei şi este invadată de francezi (familia regală se
refugiază în Brazilia). Odată cu restabilirea păcii, familia regală se întoarce,
iar Brazilia îşi declară independenţa (1822). Se fac reforme: monarhia
devine constituţională. În sec. XIX lupta între liberali şi conservatori
(regalişti); izbucnesc războaie civile. În 1910 P. devine republică.
Colonizarea Mozambicului zdruncină relaţiile cu Marea Britanie. În primul
război mondial P. este alături de Aliaţi. În 1926, lovitură de stat militară; în
1928 vine la putere Antonio Oliveira Salazar care impune o dictatură de tip
fascist, „un stat de tip nou”, coporatist şi naţionalist. Stat neutru în pe-
rioada celui de-al doilea război mondial; loc al contactelor diplomatice între
beligeranţi. În 1968-1974 preşedintele Caetano înăbuşă rebeliunea din
Guineea, din Mozambic şi din Angola. În 1974 o răsturnare de la putere a
succesorilor lui Salazar de către insurecţia unei hunte conduse de
generalul Spinola („revoluţia garoafelor roşii”). Din 1974, P. recunoaşte
dreptul coloniilor la autodeterminare şi suveranitate. Devin independente:
Guineea-Bissau, Ins. Capului Verde, Sao Tome şi Principe, Mozambicul şi
Angola. Se deschide calea democraţiei; instabilitate politică, tentative de
puciuri. În lupta dintre partidele de dreapta şi de stânga, treptat viaţa
politică se restructurează. În 1982, o nouă Constituţie aboleşte tutela
militarilor. În 1987 şi 1991 partidul social-democrat câştigă alegerile.
Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1976. Puterea
legislativă este exercitată de preşedinte, de Consiliul de Stat şi de
Adunarea Republicii (Parlamentul); durata mandatului: 4 ani; puterea
executivă este exercitată de preşedinte şi de Cansiliul de Miniştri, numit
de preşedinte cu acordul Adunării Republicii. Preşedintele ales prin vot
direct. Multipartitism.