Toate Intrebarile Rezi 2004

1 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA I
Tema nr. 1
Farmacocinetica generala
BIBLIOGRAFIE:
1. Farmacologie generala – Aurelia Nicoleta Cristea, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1998
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
F1201001. Care din afirmatiile referitoare la calea intravenoasa sunt adevarate:

A. are o latenta mare
B. nu se pot administra substante iritante pentru tesuturi
C. pe cale intravenoasa pot fi administrate si volume mari de solutii sub forma de perfuzii
D. se pot administra substante ce precipita proteinele plasmatice
E. medicamentele se injecteaza cu viteza mare
(pag. 46-171)
F1201002. Care din afirmatiile referitoare la calea orala de absorbtie a medicamentelor sunt adevarate:
A. are o complianta redusa din partea pacientilor
B. se utilizeaza exclusiv pentru o actiune sistemica
C. in cazul administrarii pe cale orala, unele medicamente pot suferi un efect al primului pasaj hepatic
D. aclorhidria nu influenteaza absorbtia orala a medicamentelor
E. la nou-nascut absorbtia digestiva a fierului este mult crescuta
(pag. 46-171)
F1201003. Care din afirmatiile referitoare la eliminarea pe cale biliara sunt adevarate:
A. eliminarea are loc la nivelul nefronului
B. eliminarea se face prin mecanisme pasive
C. se pot elimina pe cale biliara eritromicina, rifampicina, tetraciclina
D. eliminarea pe cale biliara scade timpul de injumatatire al medicamentelor
E. medicamentele eliminate biliar nu pot intra in circuitul enterohepatic
(pag. 46-171)
F1201004. Care din afirmatiile referitoare la eliminarea pe cale renala sunt adevarate:
A. filtrarea glomerulara se opune eliminarii
B. prin filtrare glomerulara se pot elimina substante hidrosolubile
C. diureza nu influenteaza eliminarea renala
D. in cazul eliminarii renale nu este posibila competitia pentru sisteme de transport activ
E. secretia tubulara se opune eliminarii
(pag. 46-171)
F1201005. Care din afirmaţiile referitoare la transportul activ sunt adevărate:

A. nu depinde de procesele metabolice celulare generatoare de energie
B. prin transport activ trec substantele lipofile, nedisociate
C. are o inalta specificitate sterică
D. nu permite competitia intre 2 substante transportate de acelasi carrier
E. se realizează numai în sensul gradientului de concentraţie
(pag. 46-171)
F1201006. Inhibitia enzimatica:

A. poate fi produsa de cimetidina
1 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
B. consta in accelerarea sintezei de enzime

C. produce scaderea efectului terapeutic si diminuarea incidentei reactiilor adverse
D. este produsa de fenobarbital
E. este ireversibilă
(pag. 46-171)
F1401007. Precizaţi pentru care dintre următoarele medicamente se impune o ajustare a posologiei sau
a ritmului de administrare când valoarea clearance-ului creatininei este de 10-20 ml/min:
A. eritromicina
B. benzilpenicilină
C. tetraciclină
D. kanamicină
E. ciprofloxacina
(pag. 140)
F1501008. Antipirina este folosită pentru testarea funcţiei de epurare hepatică pentru următoarele
calităţi, cu excepţia:
A. este biotransformată total în ficat
B. nu circulă legată de proteinele plasmatice
C. se distribuie numai intravascular
D. se distribuie în toate spaţiile hidrice
E. variabilitatea Vd este mică
(pag. 111)
F1501009. Calea i.v. este corelată cu efectul primului pasaj

A. pulmonar
B. pulmonar şi hepatic
C. hepatic
D. pulmonar, hepatic şi intestinal
E. intestinal
(pag. 57)
F1501010. Care dintre următoarele grupe de medicamente nu sunt utilizate la nivelul căii de
administrare?
A. antibiotice şi chimioterapice oral
B. antiacide oral
C. bronhodilatatoare inhalator
D. antidiuretice prin inhalaţie nazală
E. purgative oral
(pag. 56)
F1501011. Următoarele medicamente au clearance-ul hepatic diminuat la vârstnici, cu excepţia:

A. diazepam
B. paracetamol
C. warfarina
D. imipramina
E. teofilina
(pag. 117)
F1501012. Următoarele medicamente sunt biotransformate prin hidroliză, cu excepţia:

A. succinilcolina
B. atropina
C. cocaina
D. fenacetina
E. lidocaina
(pag. 128)
F1501013. Următoarele preparate sunt prodroguri, cu excepţia:

A. ulei de ricin
B. ulei de parafină
C. benzatinpenicilina
D. hidrocortizon acetat
E. cloramfenicol palmital
(pag. 55)
F1601014. Care dintre afirmaţiile următoare este incorectă?

A. Eliminarea substanţelor prin bilă are loc la nivelul hepatocitelor prin mecanisme fiziologice active
B. Există sisteme specializate de transport activ la nivel biliar pentru acizi, baze, glucurono-conjugaţi
C. Circuitul entero-hepatic conduce la prelungirea timpului de înjumătăţire a medicamentelor
D. Eliminarea biliară a antibioticelor este utilă în infecţii ale colecistului
E. Eliminarea biliară este independentă de mecanismele de transport activ
(pag. 141-142)
F1601015. Care dintre afirmaţiile următoare nu este adevărată?

A. Legarea de proteine măreşte hidrosolubitatea medicamentelor liposolubile
B. Prin legare de proteine, medicamentele pot deveni antigenice
C. Substanţele cu caracter bazic se leagă preponderent pe poziţia I (tip warfarină) a albuminelor
D. Medicamentele se leagă de albumine şi alfa-1-acid glicoproteină
E. La administrarea concomitentă a două medicamente care se leagă de proteine pe acelaşi situs, apar
interacţiuni de deplasare
(pag. 85-87)
F1601016. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

A. Antiacidele alcalinizante cresc absorbţia gastrică a substanţelor bazice
B. Parasimpatoliticele întârzie absobţia medicamentelor luate concomitent prin influenţarea motilităţii gastrice
C. Substanţele mucilaginoase reduc absorbţia medicamentelor prin reducerea contactului cu mucoasa
D. Antiacidele alcalinizante scad absorbţia gastrică a substanţelor bazice
E. Parasimpatomimeticele grăbesc evacuarea stomacului şi modifică viteza absorbţiei intestinale a
medicamentelor
(pag. 63)
F1601017. Consecinţele inhibiţiei enzimatice sunt:

A. Apariţia sindromului de abstinenţă
B. Apariţia toleranţei
C. Creşterea incidenţei şi gravităţii efectelor adverse
D. Creşterea eliminării renale a medicamentelor
E. Scăderea timpului de înjumătăţire a medicamentelor
(pag. 123)
F1601018. Cre dintre medicamentele următoare este metabolit activ?

A. Prednison
B. Codeină
C. Fenobarbitalul
D. Amitriptilina
E. Levodopa
(pag. 107)
F1601019. Sunt medicamente cu capacitate inhibitoare enzimatică:

A. Fenobarbitalul
B. Cimetidina
C. Griseofulvina
D. Rifampicina
E. Meprobamatul
(pag. 123)
F1601020. Sunt reacţii metabolice de oxidare nemicrozomială (citoplasmatice):

A. Hidroxilarea alifatică şi aromatică
B. Dezaminarea oxidativă
C. S-oxidarea
D. N-oxidarea aminelor secundare
E. Oxidarea alcoolilor şi aldehidelor
(pag. 127)
F2101021. Care dintre urmatoarele cai de administrare se utilizeaza numai pentru actiune locala?
A. intraosoasa
B. bucala
C. intrarectala
D. subcutanata
E. uretrala
(pag. 60,82)
F2101022. Alegeti medicamentul care nu este metabolit activ:

A. paracetamol
B. nortriptilina
C. morfina
D. fenobarbital
E. diazepam
(pag. 107)
F2101023. Calea de referinta utilizata in mod obisnuit in Clinica pentru determinarea biodisponibilitatii
absolute a unei substante medicamentoase noi este calea de administrare:
A. sublinguala
B. alveolara
C. intracardiaca
D. intravenoasa
E. intraarteriala
(pag. 21)
F2101024. Calea de administrare, ce se utilizeaza exclusiv pentru actiune generala, este:

A. intraosoasa
B. bucala
C. intrarectala
D. intraperitoneala
E. uretrala
(pag. 60, 82)
F2101025. Solutiile intravenoase respecta urmatoarele conditii obligatorii, cu o exceptie:

A. sterile si apirogene
B. izotone sau slab hipertone

C. pH strict = 7,4
D. fara substante hemolitice
E. fara substante ce precipita proteinele plasmatice
(pag. 77, 78)
F2101026. Un medicament care se distribuie in doua compartimente hidrice (intravascular si

intercelular) are, la un adult normal, un volum de distribuire Vd (l/70 kg exprimati procentual) egal cu
aproximativ:
A. 5
B. 20
C. 30
D. 50
E. 70
(pag. 97, 99)
F2101027. Sistemele oxidazice microzomale hepatice (S.O.M.H.) au urmatoarele caracteristici, cu

exceptia:
A. metabolizeaza substante lipofile
B. prezinta specificitate de substrat
C. utilizeaza oxigen molecular (O2)
D. depind de citocromul P450 redus
E. necesita prezenta de NAD citoplasmatic
(pag. 83, 99, 103)
F2101028. Flufenazina decanoat are durata de actiune:

A. 8 ore
B. 12 ore
C. 24 ore
D. 3-4 saptamani
E. 1-2 luni
(pag. )
F2101029. Risperidon este neuroleptic prin urmatorul mecanism de actiune:

A. depletia depozitelor de catecolamine
B. agonist predominant dopaminergic D2
C. antagonist predominant D2
D. agonist predominant serotoninergic 5-HT2
E. antagonist predominant 5-HT2
(pag. 118)
F2101030. Moclobemid este antidepresiv cu mecanism de actiune:

A. inhibitor neselectiv al recaptarii monoaminelor
B. inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei
C. IMAO neselectiv şi ireversibil
D. IMAO- A selectiv şi reversibil
E. blocant al receptorilor alfa - 2 presinaptici
(pag. 146)
F2101031. Mirtazapin este antidepresiv cu mecanism de actiune:

B. inhibitor selectiv al recaptarii noradrenalinei
C. inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei
D. blocant al receptorilor alfa-2 presinaptici

E. IMAO-A selectiv şi ireversibil
(pag. 146)
F2101032. Notati singurul mecanism corespunzator, pentru antidepresivul modern paroxetin:

A. inhibitor neselectiv al MAO (IMAO)
B. inhibitor selectiv al MAO-A (IMAO-A)
C. inhibitor selectiv al recaptarii NA şi ADR
D. inhibitor selectiv al recaptarii 5HT
E. antagonist alfa-2 presinaptic
(pag. 146)
F2201033. Care din afirmatiile referitoare la transferul prin membranele biologice sunt adevarate:
A. trec usor substantele cu greutate moleculara mare
B. substantele legate in procent mare de proteine traverseaza rapid membranele
C. trec foarte usor substantele cu coeficient de partitie lipide/apa foarte mare (tiopentalul)
D. substantele hidrosolubile si disociate traverseaza usor membranele
E. masa moleculara nu influenteaza transferul prin membranele biologice.
(pag. 46-171)
F2201034. Care din afirmatiile referitoare la transportul activ sunt adevarate:

A. se realizeaza fara consum de energie
B. se face in sensul gradientului de concentratie (de la concentratii mari la concentratii mici)
C. se efectueaza la nivelul porilor membranei
D. prin transport activ trec substantele polare, disociate si ionii
E. L-dopa este transportata activ de Na/K -ATP-aza membranara.
(pag. 46-171)
F2201035. Care din afirmatiile referitoare la legarea medicamentelor de proteinele plasmatice sunt
adevarate:
A. pozitia verticala a corpului scade concentratia albuminelor sanguine si scade capacitatea de legare
B. substantele medicamentoase legate in proportie mare de proteinele plasmatice au eliminare lenta si durata
lunga de actiune
C. la nou nascut, varstnic si gravide, creste albuminemia si creste capacitatea de legare
D. legarea de proteinele plasmatice scade capacitatea antigenica a unor medicamente
E. proteinele plasmatice de care se leaga medicamentele sunt interleukinele.
(pag. 46-171)
F2201036. Biotransformarea medicamentelor :

A. se realizeaza in principal prin reactii neenzimatice
B. in stadiul I al biotransformarii au loc reactii de conjugare
C. in stadiul II al biotransformarii intervin reactii de oxidare, reducere sau hidroliza
D. metabolitii rezultati in stadiul I al biotransformarii pot fi activi farmacologic
E. metabolitii rezultati din stadiul II al biotransformarii sunt mai lipofili.
(pag. 46-171)
F2201037. Inhibitia enzimatica:

A. duce la scaderea efectului terapeutic
B. poate fi produsa de rifampicina
C. poate creste incidenta si gravitatea reactiilor adverse
D. nu este niciodata incrucisata
E. este produsa adeseori de griseofulvina.
(pag. 46-171)
F2201038. Calea i.v. evita:

A. primul pasaj pulmonar
B. primul pasaj pulmonar si intestinal
C. primul pasaj intestinal si hepatic
D. toate prime pasajele
E. primul pasaj pulmonar si hepatic.
(pag. 46-171)
F2201039. Care afirmatii sunt adevarate pentru calea pulmonara:

A. permite administrarea anestezicelor generale in anestezie
B. este folosita exclusiv pentru efecte locale
C. se pot administra doar gaze si lichide volatile
D. ritmul respirator accelerat favorizeaza absorbtia
E. particulele cu diametru mai mare de 10 micrometri se absorb alveolar mai bine
(pag. 46-171)
F2201040. Care sunt dezavantajele caii intravenoase:

A. nu se pot administra volume mari de lichid
B. latenta este lunga
C. nu se pot administra suspensii, solutii uleioase
D. se pot administra substante nutritive si sange
E. se evita primul pasaj hepatic
(pag. 46-171)
F2201041. Administrarea intrarahidiana:

A. se face intre vertebrele T2-T5
B. se face la nivel peridural
C. se foloseste pentru efectele sistemice
D. permite tratamentul unor infectii ale SNC
E. este specifica anestezicelor generale
(pag. 46-171)
F2201042. Care afirmatii sunt adevarate pentru transportul medicamentelor in sange:

A. medicamentele sunt transportate intotdeauna de plasma sanguina
B. hipoalbuminemia creste legarea medicamentului de proteinele plasmatice
C. o substanta legata in procent ridicat de proteinele plasmatice se elimina rapid din organism
D. interactiunile de deplasare de pe proteinele plasmatice scad latenta medicamentului deplasat
E. forma activa a medicamentului este cea legata de proteinele plasmatice
(pag. 46-171)
F2201043. Un medicament care se distribuie in toate cele trei compartimente hidrice ale organismului:
A. Are o viteza de eliminare crescuta
B. Are o durata de actiune scurta
C. Are un timp de injumatatire crescut
D. Are un volum de distributie mic
E. Este o macromolecula proteica
(pag. 46-171)
F2201044. Viteza de eliminare renala:

A. nu depinde de pH-ul urinei
B. nu depinde de varsta
C. este scazuta in insuficienta cardiaca
D. creste cu cresterea procentului de legare de proteinele plasmatice
E. scade cu cresterea diurezei.
(pag. 46-171)
F2201045. Care din urmatoarele medicamente pot avea efecte toxice la nivelul caii renale de eliminare:
A. purgativele
B. diureticele
C. expectorantele
D. aminoglicozidele
E. antiacidele neutralizante.
(pag. 46-171)
F2201046. Care cai de administrare a medicamentelor sunt cai artificiale:

A. sublingual
B. intravenos
C. respirator
D. cutanat
E. intravaginal
(pag. 46-171)
F2201047. Care este cea mai rapida cale in ce priveste aparitia unui efect sistemic:
A. orala
B. intrarectala
C. nazala
D. conjunctivala
E. intravenoasa
(pag. 46-171)
F2501048. Apa măsurată în l/70Kg este în sînge de:

A. 5
B. 3
C. 10-12
D. 20-35
E. 44
(pag. 97)
F2501049. Se distribuie exclusiv în spaţiul intravascular

A. manitol
B. streptomicina
C. teofilina
D. heparina
E. peniciline
(pag. 97)
F2501050. Se distribuie uniform în toate ţesuturile:

A. tetraciclina
B. narcotice
C. vitamina B12
D. As (Arsen)
E. calciu
(pag. 98)
F2501051. Care dintre afirmaţii nu este corectă:

A. Vd=D/Co
B. Vd se determină la administrarea i.v.
C. Vd(β)=Vd determinat în starea de echilibru
D. Vd aparent nu corespunde întotdeauna cu cel real
E. Vd(ss)=Q/Css
(pag. 98,99)
F2501052. Circuitul entero-hepatic determină

A. întârzierea eliminării
B. creşterea duratei de acţiune
C. efecte adverse când eliminarea este întârziată
D. efecte hepatice pentru rifampicină
E. scăderea T1/2
(pag. 101)
F2501053. Următoarele afirmaţii sunt reale cu excepţia:

A. ClT=ClH+ClE
B. ClE=ClR+ClnR
C. ClT=Ke/Vd
D. ClT=C/Ve
E. ClT=ClH+ClR+ClnR
(pag. 104 -105)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
F1201054. Care afirmatii sunt adevarate pentru administrarea intravenoasa:

A. evita orice prim pasaj
B. se pot administra sange si produse din sange
C. nu se pot administra substante iritante pentru tesuturi
D. nu permite administrarea de volume mari de solutie
E. poate precipita o insuficienta cardiaca
(pag. 46-171)
F1201055. Care din afirmaţiile referitoare la absorbţia gastrointestinală sunt adevărate:

A. este influenţată de pH
B. nu este influenţată de conţinutul intestinal
C. bazele slabe absorbite in intestin pot fi secretate in stomac
D. este influentată de vascularizaţie
E. nu este influentata de enzimele digestive
(pag. 46-171)
F1201056. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. diureza crescuta nu influenteaza viteza de eliminare renala
B. acizii slabi se elimina mai usor in urina bazica
C. doxiciclina se reabsoarbe tubular, prelungindu-si actiunea
D. o substanta puternic legata de proteinele plasmatice se elimina usor
E. insuficienta cardiaca scade viteza de eliminare renala
(pag. 46-171)
F1201057. Care din urmatoarele substante sunt inhibitoare enzimatice:

A. fenobarbitalul
B. cimetidina
C. eritromicina
D. rifampicina
E. cloramfenicol
(pag. 46-171)
F1201058. Efectul primului pasaj hepatic:

A. poate afecta administrarea intravenoasa a unui medicament
B. poate limita administrarea orala a unui medicament
C. poate fi compensat prin cresterea dozei
D. poate determina activarea unor compusi
E. inseamna trecerea medicamentului din ficat in intestin
(pag. 46-171)
F1201059. Pot suferi efectul primului pasaj hepatic medicamentele administrate:

A. sublingual
B. oral
C. intrarectal
D. intravenos
E. intraarterial
(pag. 46-171)
F1201060. Referitor la interactiunile de deplasare de pe proteinele plasmatice:

A. niciodata nu pot exista interactiuni de deplasare de pe proteinele plasmatice intre doua substante
B. medicamentul cu afinitate mai mica pentru proteinele plasmatice va avea o latenta mai scurta
C. medicamentul cu afinitatea mai mica deplaseaza medicamentul cu afinitate mai mare
D. se recomanda asocierea fenilbutazonei cu anticoagulante cumarinice
E. se evita asocierea fenilbutazona - antidiabetice orale
(pag. 46-171)
F1301061. Absorbtia medicamentelor administrate pe cale orala poate fi grabita prin:

A. folosirea de solutii izotone, incalzite la 37°C;
B. administrare dupa masa (pe stomacul plin);
C. asocierea cu substante mucilaginoase sau adsorbante;
D. administrarea pe nemancate (pe stomacul gol);
E. folosirea de comprimate retard.
(pag. 46-171)
F1301062. Absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei intestinale este dependenta de urmatorii

factori:
A. liposolubilitate, coeficient de disociere, pH;
B. suprafata foarte mica de absorbtie;
C. suprafata foarte mare de absorbtie;
D. existenta unei vascularizatii reduse;
E. existenta unei vascularizatii abundente.
(pag. 46-171)
F1301063. Caile de eliminare ale medicamentelor sunt:

A. cele fiziologice;
B. cai speciale;
C. cai utilizate numai pentru medicamente;

D. cai de care dispune organismul pentru inlaturarea substantelor rezultate din procesele metabolice si
devenite inutile;
E. atat cai fiziologice cat si cai speciale.
(pag. 46-171)
F1301064. Calea intravenoasa ofera posibilitatea:

A. introducerii substantei active direct in sange;
B. aparitiei rapide a efectului;
C. aparitiei rapide, uneori imediate, a efectului;
D. aparitiei efectului dupa o perioada de latenta lunga;
E. aparitiei efectului dupa o perioada de latenta scurta.
(pag. 46-171)
F1301065. Care din urmatoarele afirmatii definesc biodisponibilitatea?

A. exprima fractiunea din doza administrata care este hidrosolubila;
B. exprima fractiunea din doza administrata care ajunge in sange;
C. exprima fractiunea din doza administrata care se dizolva la locul de absorbtie;
D. exprima proportia din doza administrata disponibila pentru actiune;
E. exprima fractiunea din doza administrata care este liposolubila.
(pag. 46-171)
F1301066. Care din urmatoarele medicamente produc inductie enzimatica?

A. rifampicina;
B. disulfiramul;
C. fenobarbitalul;
D. imipramina;
E. neostigmina.
(pag. 46-171)
F1301067. Care din urmatorii factori pot favoriza absorbtia?

A. substante medicamentoase sub forma de solutie apoasa, in cazul injectarii intramusculare;
B. substanta medicamentoasa sub forma de suspensie apoasa, injectata intramuscular;
C. concentratia mare a substantei medicamentoase;
D. circulatia bogata la locul de absorbtie;
E. suprafata mare de absorbtie.
(pag. 46-171)
F1301068. Care sunt avantajele administrarii sublinguale ale medicamentelor?

A. absorbtie rapida;
B. permite absorbtia moleculelor puternic ionizate;
C. face posibila administrarea de substante iritante;
D. este conditionata de hidrosolubilitate;
E. evita inactivarea la primul pasaj hepatic.
(pag. 46-171)
F1301069. Eliminarea unui medicament cu caracter acid (ex. fenobarbital) care se excreta prin filtrare
glomerulara si reabsorbtie tubulara poate fi accelerata prin:
A. cresterea diurezei;
B. diminuarea diurezei;
C. acidifierea urinei;
D. favorizarea reabsorbtiei tubulare;
E. alcalinizarea urinei.
(pag. 46-171)
F1301070. In etapa de transport a substantelor active in sange:

A. transportul substantelor se face numai sub forma libera, dizolvata in plasma;
B. transportul substantelor se face sub forma libera (dizolvata in plasma) si sub forma legata de proteinele
plasmatice;
C. manifestarea efectelor farmacodinamice este posibila numai pentru forma libera;
D. manifestarea efectelor farmacodinamice este posibila numai pentru forma legata;
E. manifestarea efectelor farmacodinamice este posibila atat pentru forma libera cat si pentru cea legata.
(pag. 46-171)
F1301071. In privinta biotransformarii (metabolizarii) medicamentelor in organism:

A. aceasta este obligatorie pentru toate substantele;
B. aceasta nu este obligatorie pentru toate substantele;
C. rezultatul biotransformarii poate fi numai bioactivarea;
D. rezultatul biotransformarii poate fi numai bioinactivarea;
E. rezultatul biotransformarii poate fi bioactivarea sau bioinactivarea.
(pag. 46-171)
F1301072. Inductia enzimatica:

A. apare la orice doza;
B. apare numai la o anumita doza de inductor;
C. repetarea administrarii inductorului favorizeaza inductia;
D. repetarea administrarii inductorului inhiba inductia;
E. cresterea dozei de inductor favorizeaza inductia.
(pag. 46-171)
F1301073. Medicamentele administrate parenteral:

A. trebuie sa fie in solutie pentru urmatoarele cai de administrare: intravenoasa (i.v.), intramusculara (i.m.),
subcutanata (s.c);
B. pot fi in suspensie pentru calea intramusculara (i.m.);
C. trebuie sa fie solubile in sange sau alte lichide ale organismului;
D. trebuie sa fie obligatoriu sterile;
E. trebuie sa fie insolubile iar sterilitatea este facultativa.
(pag. 46-171)
F1301074. Rinichiul este calea de excretie:

A. pentru foarte multe medicamente;
B. pentru un numar mic de substante;
C. pentru substante sub forma hidrosolubila;
D. pentru substante sub forma liposolubila;
E. pentru substante insolubile.
(pag. 46-171)
F1401075. Administrarea sublinguală are următoarele avantaje:

A. permite absorbţia moleculelor puternic ionizate
B. evită inactivarea medicamentului la primul pasaj hepatic
C. permite administrarea substanţelor iritante
D. este condiţionată de hidrosolubilitate
E. favorizează o absorbţie rapidă a substanţei medicamentoase
(pag. 68)
F1401076. Calea de administrare rectală a medicamentelor:

A. permite o absorbţie rapidă şi completă
B. evită în totalitate efectul primului pasaj hepatic
C. se utilizează numai pentru obţinerea unor efecte terapeutice locale
D. se recomandă la bolnavii cu vărsături, leziuni ale cavităţii bucale, în pediatrie
E. permite evitarea degradării principiului activ de către sucurile gastrice
(pag. 68)
F1401077. Calea intraarterială este utilizată la bolnavii cu:

A. tumori maligne, pentru administrarea unor citostatice
B. hemoragii acute
C. edem pulmonar acut
D. tulburări circulatorii periferice grave
E. infarct miocardic acut
(pag. 79)
F1401078. Care dintre următoarele afirmaţii privind legarea medicamentului de proteinele plasmatice
este incorectă
A. doar forma liberă a medicamentului este difuzabilă şi activă
B. legarea se face numai de albuminele plasmei
C. legarea este un proces ireversibil
D. medicamentele slab legate de proteinele plasmatice au un profil farmacocinetic retard
E. forma legată influenţează latenţa şi durata acţiunii medicamentului
(pag. 86)
F1401079. Care dintre următoarele afirmaţii privind legarea medicamentului de proteinele plasmatice
este incorectă:
A. doar forma liberă a medicamentului este difuzabilă şi activă
B. legarea se face numai de albuminele plasmei
C. legarea este un proces ireversibil
D. medicamentul slab legat de proteinele plasmatice are un profil farmacocinetic retard
E. forma legată influenţează latenţa şi durata acţiunii medicamentului
(pag. 85)
F1401080. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase produc inducţie enzimatică:

A. izoniazida
B. eritromicina
C. rifampicina
D. griseofulvina
E. fenitoina
(pag. 120)
F1401081. În stadiul II al biotransformării medicamentelor, au loc următoarele tipuri de reacţii:

A. hidrolize
B. sulfoconjugări
C. oxidări
D. glucuronoconjugări
E. acetilări
(pag. 125)
F1401082. Nu suferă efectul primului pasaj, medicamentele administrate pe cale:

A. intrarectală
B. intravenoasă
C. intracardiacă
D. intraarterială
E. orală
(pag. 37)
F1401083. Pot fi administrate pe cale oculară următoarele forme farmaceutice:

A. cataplasme
B. ungvente
C. sisteme terapeutice cu eliberare programată
D. geluri
E. implante terapeutice solubile
(pag. 74)
F1401084. Precizaţi factorii de care depinde clerance-ul hepatic al unui medicament:

A. fracţia de medicament legată de proteinele tisulare
B. concentraţia substanţei medicamentoase din compartimentele hidrice ale organismului
C. clerance-ul hepatic intrinsec
D. debitul sanguin hepatic
E. fracţia de medicament liberă în sânge
(pag. 40)
F1401085. Se elimină prin bilă sub formă activă în cantităţi semnificative:

A. ampicilina
B. tetraciclina
C. eritromicina
D. penicilina G
E. streptomicina
(pag. 141)
F1401086. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice la următoarele medicamente:

A. antiepileptice
B. antibiotice betalactamice
C. sărurile de litiu
D. digitalice
E. bronhodilatatoarele simpaticomimetice
(pag. 90)
F1401087. Stările patologice care pot modifica clerance-ul hepatic al unui medicament sunt:
A. insuficienţa cardiacă
B. hipertiroidia
C. insuficienţa respiratorie
D. ciroza hepatică
E. sindromul dislipidemic
(pag. 40)
F1501088. Asocierea fenilbutazonei cu anticoagulante orale este periculoasă deoarece:

A. cresc concentraţiile plasmatice ale formei libere de anticoagulant
B. cresc concentraţiile plasmatice ale formei libere de fenilbutazonă
C. este deplasat de pe proteinele plasmatice anticoagulantul oral
D. se produce inhibiţie enzimatică încrucişată
E. creşte coagulabilitatea sângelui
(pag. 125)
F1501089. Factori specifici care cresc absorbţia i.m. a medicamentelor:

A. în repaus mai mare decât în mişcare
B. din braţ mai mare decât din fesă
C. asocierea cu factori vasoconstrictori
D. la bărbat este mai crescută decât la femeie
E. masaj local
(pag. 80)
F1501090. Factori specifici ce influenţează favorabil absorbţia percutanată a medicamentelor:

A. caracter hidrofil al substanţei
B. caracter lipofil al substanţei
C. coeficient de partaj 1 între stratul cornos şi vehiculul formei farmaceutice
D. coeficient de partaj mai mic decât 1 între stratul cornos şi vehiculul formei farmaceutice
E. masaj local
(pag. 75, 76)
F1501091. Factorii care favorizează absorbţia la nivel bronşiolar:

A. ritm respirator rapid
B. oprirea voluntară a respiraţiei
C. transportul cu ajutorul mişcărilor cililor celulelor epiteliului bronşiolar
D. particule din aerosol cu diametrul egal cu 1 – 8 micrometri
E. particule cu diametrul mai mic de 0,5 – 1 micrometru
(pag. 72)
F1501092. Factorii ce influenţează viteza de eliminare renală:

A. distribuirea în sectoarele hidrice
B. procentul de legare de proteinele plasmatice
C. vârsta
D. ulcerul gastric
E. icterul mecanic
(pag. 137)
F1501093. O substanţă medicamentoasă bazică se află în cantitate mai mare în forma nedisociată când:
A. pH > pKa
B. pKa > pH
C. pKa – pH > 0
D. pH – pKa > 0
E. pH – pKa = 0
(pag. 51)
F1501094. Transportul activ al medicamentelor prin membrane se face:

A. cu consum de energie
B. contra gradientului de concentraţie
C. în sensul gradientului de concentraţie
D. în funcţie de interrelaţia pH – pK
E. pentru substanţe medicamentoase liposolubile, nedisociate
(pag. 53)
F1501095. Următoarele stări patologice influenţează absorbţia orală a medicamentelor:

A. bronşita cronică
B. insuficienţa cardiacă
C. enterocolita
D. spasmul sfincterului piloric
E. febra
(pag. 62)
F1601096. Bariera sânge lapte este uşor permeabilă pentru:

A. Medicamente lipofile neionizate
B. Medicamente bazice, care se pot concentra în lapte
C. Medicamente hidrofile, cu moleculă mare
D. Medicamente disociate electrolitic
E. Compuşi macromoleculari
(pag. 95)
F1601097. Calea intraarterială:

A. Este o cale de referinţă absolută, exclude primul pasaj hepaj hepatic şi pulmonar
B. Se foloseşte mai frecvent decât calea intravenoasă
C. Se utilizează în tulburări circulatorii periferice grave
D. Se pretează la administrarea substanţelor citotoxice în tumori canceroase
E. Nu evită inactivarea la primul pasaj hepatic
(pag. 79)
F1601098. Calea sublinguală:

A. Permite numai administrarea substanţelor liposolubile şi active la doze mici
B. Asigură o absorbţie rapidă şi efect promt
C. Se poate utiliza numai pentru substanţele hidrosolubile care se dizolvă lent în salivă
D. Ocoleşte bariera hepatică
E. Este utilă pentru medicamentele degradabile în tubul digestiv (izoprenalina)
(pag. 67-68)
F1601099. Care dintre următoarele medicamente pot produce inducţie enzimatică?

A. Tolbutamida
B. Griseofulvina
C. Fenitoina
D. Paracetamolul
E. Izoniazida
(pag. 120)
F1601100. Care sunt consecinţele inducţiei enzimatice?

A. Scăderea efectului terapeutic în timp
B. Apariţia toleranţei
C. Creşterea efectului terapeutic în timp
D. Tendinţa de creştere a dozei cu creşterea frecvenţei efectelor adverse
E. Supradozarea relativă a medicamentelor administrate concomitent
(pag. 122)
F1601101. Cinetica de ordinul 0 în procesul de absorbţie este caracteristică pentru:

A. Administrarea i.v. a medicamentelor în bolus
B. Perfuzia i.v. cu debit constant
C. Administrarea medicamentelor sublingual
D. Anestezia generală cu debit constant de gaze
E. Administrarea formelor farmaceutice medicamentoase cu cedare controlată
(pag. 58)
F1601102. Inducţia enzimatică se caracterizează prin:

A. Existenţa unui medicament care creşte rata sintezei enzimelor microzomiale hepatice
B. Diminuarea efectului unui medicament administrat concomitent cu inductorul
C. Efecte favorabile în icterul nuclear prin inducerea UDP-glucuroniltransferazei
D. Efecte favorabile în porfiria hepatică prin inducţia ALA-sintetazei
E. Creşterea efectelor medicamentelor administrate concomitent (sinergism medicamentos)
(pag. 120,122)
F1601103. Se pot administra intravenos:

A. Soluţii apoase sau emulsii ulei/apă
B. Substanţe iritante pentru ţesuturi
C. Suspensii apoase sterile şi apirogene
D. Soluţii sterile şi apirogene cu conţinut de substanţe tensioactive
E. Volume mari de soluţii (prerfuzii)
(pag. 78-79)
F1601104. Sunt reacţii de biotransformare de fază II (conjugări):

A. Glucuronoconjugarea
B. Acetilarea
C. O-, S-, N-metilarea
D. Glutation-conjugarea
E. Decarboxilarea
(pag. 128)
F2101105. Eficacitatea contraceptivelor orale poate fi scazuta la asocierea cu urmatoarele

medicamente:
A. rifampicina
B. paracetamol
C. fenobarbital
D. griseofulvina
E. cimetidina
(pag. 120-121)
F2101106. Urmatoarele membrane ale organismului nu prezinta sisteme membranare active de

transport:
A. pielea
B. placenta
C. mucoasa sublinguala
D. mucoasa intestinului subtire
E. mucoasa rectala
(pag. 47-48)
F2101107. In cazul caii de administrare sublinguala propriu-zisa, sunt valabile urmatoarele afirmatii:
A. se foloseste atat pentru actiunea generala, cat si locala
B. mucoasa este lipidica, fara pori, permeabila pentru substante lipofile
C. este o cale de urgenta
D. nivelele plasmatice ale substantelor absorbite prezinta doua picuri
E. comprimatele administrate sunt de talie mare, dar usoare
(pag. 67-68)
F2101108. Calea respiratorie de absorbtie, la nivelul mucoaselor bronsiolare, are urmatoarele
caracteristici:
A. diametrul optim al aerosolilor este circa 3 microni
B. circa 80% din aerosoli ajung in tubul digestiv, prin deglutitie
C. dezavantajul unei doze mari, fata de calea per os
D. avantajul diminuarii efectelor secundare sistemice
E. nivelurile serice prezinta un singur pic
(pag. 72-73)
F2101109. Difuziunea in tesuturi, prin endoteliul capilar, are urmatoarele caracteristici:

A. difuzeaza substantele lipofile
B. include transfer specializat
C. difuzeaza medicamente legate de proteinele plasmatice
D. filtreaza substante cu masa moleculara mare, pana la 60000
E. nu depinde de modificarile de pH sanguin
(pag. 92)
F2101110. Sistemele oxidative microzomiale hepatice (SOMH) au urmatoarele caracteristici:

A. metabolizeaza substante lipofile si hidrofile
B. prezinta specificitate de substrat
C. utilizeaza oxigen molecular
D. catalizeaza 7 tipuri de oxidari, precum si glucuronoconjugarea
E. depind de citocromul P450 redus
(pag. 112-113)
F2101111. Urmatoarele substante medicamentoase au o distibutie selectiva, in anumite tesuturi:

A. iod
B. fier
C. tetraciclina
D. tiopental
E. hexobarbital
(pag. 98)
F2101112. Urmatoarele afirmatii sunt valabile in ceea ce priveste calea de eliminare renala a
medicamentelor:
A. filtrarea glomerulara este cel mai rapid mecanism de eliminare
B. substantele hidrosolubile se elimina prin secretie tubulara pasiva
C. substantele cu caracter acid se pot reabsorbi cu usurinta din tubii renali
D. substantele cu structuri speciale se elimina prin secretie tubulara activa
E. interactiunile medicamentoase care pot sa apara la locul de eliminare sunt exclusiv nedorite, cu cresterea
riscului aparitiei reactiilor adverse
(pag. 137)
F2101113. Precizati care medicamente nu se pot administra pe cale intravenoasa (i.v.):

A. hemolitice
B. cu pH diferit de cel sanguin
C. care precipita proteinele plasmatice
D. cu presiune osmotica diferita de cea sanguina
E. iritante tisulare
(pag. 77, 78)
F2101114. Membranele biologice sunt mai permeabile pentru molecule:

A. cu masa mica
B. nedisociate
C. lipofile
D. cationi trivalenti
E. legate de proteine
(pag. 49, 64)
F2101115. Asocierea medicamentelor cu antiacide poate influenta absorbtia si biodisponibilitatea

anumitor medicamente prin urmatoarele interactiuni directe sau indirecte:
A. formarea de chelati greu absorbabili cu ionii bi- si trivalenti
B. adsorbtia moleculelor de substanta activa
C. cresterea pH-ului gastric
D. favorizarea absorbtiei tetraciclinelor
E. reducerea hidrosolubilitatii acizilor
(pag. 63)
F2101116. Particularitatile difuziunii prin placenta sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. de la mama la fat difuzeaza exclusiv substante lipofile
B. fatul are sisteme active de transport pentru a se debarasa de medicamentele biotransformate enzimatic
C. nu difuzeaza hormonii sexuali
D. difuziunea creste pe masura evolutiei sarcinii
E. difuziunea este crescuta de catre ocitocice
(pag. 94, 95)
F2101117. Notati consecintele posibile ale inductiei enzimatice:

A. stimularea sintezei proteice microzomale
B. modificarea aspectului electronomicroscopic al reticulului endoplasmatic
C. cresterea greutatii ficatului
D. intensificarea actiunii farmacodinamice a unor medicamente
E. aparitia tolerantei la unele medicamente
(pag. 122)
F2101118. Hidrosolubilitatea si viteza de dizolvare sunt in general mai mari, pentru:

A. starea amorfa
B. starea anhidra
C. formele metastabile
D. starea hidratata
E. starea cristalina
(pag. 31)
F2101119. Circuitul entero-gastric se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. in intoxicatii trebuie scurtcircuitat
B. participa medicamente liposolubile
C. participa medicamente bazice
D. participa medicamente acide
E. participa exclusiv medicamentele administrate per os
(pag. 101)
F2101120. Urmatoarele medicamente, la concentratii plasmatice din zona terapeutica, satureaza

sistemele enzimatice care le metabolizeaza, urmand o cinetica de tip Michaelis-Menten:
A. rifampicina
B. fenitoina
C. griseofulvina
D. teofilina
E. fenobarbital
(pag. 113)
F2101121. Volumul de distributie pentru medicamentele hidrosolubile creste prin cresterea cantitatii
totale de apa (mai ales hidremia si apa extracelulara), in urmatoarele cazuri:
A. insuficienta renala
B. gravida
C. nou-nascut
D. obez
E. varstic
(pag. 97, 100)
F2101122. Precizati factorii ce grabesc viteza de eliminare prin mucoasa gastrica:

A. hidrosolubilitatea medicamentului
B. liposolubilitatea medicamentului
C. caracterul acid al medicamentului
D. caracterul bazic al medicamentului
E. procentul mare de legare de proteinele plasmatice
(pag. 101, 141)
F2101123. Sunt neuroleptice cu efecte secundare neurologice marcate (sindrom parkinsonian, acatizie,
diskinezie):
A. butirofenone
B. diazepine şi oxazepine
C. fenotiazine piperazinilalchilice
D. fenotiazine aminoalchilice
E. fenotiazine piperidilalchilice
(pag. 121-122)
F2101124. Clorpromazina poate induce urmatoarele RA:

A. somnolenta
B. efecte toxice hepatice
C. reactii alergice
D. tulburari extrapiramidale intense
E. reactivarea crizelor epileptice
(pag. 123-125)
F2201125. Calea orala de absorbtie a medicamentelor :

A. are o latenta redusa
B. este utila mai ales pentru administrari repetate si tratament de intretinere
C. biodisponibilitatea este inferioara cailor parenterale
D. se utilizeaza doar pentru a obtine un efect sistemic
E. se utilizeaza frecvent pentru administrarea insulinei
(pag. 46-171)
F2201126. Care din afirmatiile referitore la absorbtia medicamentelor pe cale pulmonara sunt
adevarate:
A. calea pulmonara se poate utiliza pentru actiune locala sau generala
B. se pot administra gaze si lichide volatile
C. particulele de aerosoli cu diametrul mai mare de 10 micrometri prezinta o absorbtie optima
D. in cursul administrarii medicamentelor pe cale pulmonara, oprirea respiratiei este contraindicata
E. ritmul respirator lent este favorabil absorbtiei medicamentelor pe cale pulmonara.
(pag. 46-171)
F2201127. Calea intravenoasa:

A. este indicata in urgente
B. permite administrarea suspensiilor sterile si apirogene cu particule fine
C. are o latenta a efectului foarte scurta
D. permite administrarea unor substante iritante pentru tesuturi
E. are avantajul de a evita toate efectele primului pasaj .
(pag. 46-171)
F2201128. Bariera hemato-encefalica:

A. nu contine sisteme membranare de transport activ
B. este reprezentata de endoteliul capilarelor cerebrale si de tesutul glial
C. este traversata rapid de derivatii cuaternari de amoniu
D. este traversata cu usurinta de dopamina
E. la nivelul sau trec si medicamente polare daca sunt similare structural cu substantele fiziologice.
(pag. 46-171)
F2201129. Care din afirmatiile referitoare la distribuirea in sectoarele hidrice sunt adevarate:
A. macromoleculele proteice difuzeaza usor dintr-un compartiment in altul
B. medicamentele se pot distribui in unul, doua sau toate cele trei compartimente hidrice
C. Li, K, alcoolul se distribuie in toate cele trei spatii hidrice
D. medicamentele distribuite in toate cele trei compartimente hidrice prezinta o viteza de eliminare crescuta
E. distributia in toate compartimentele hidrice creste durata de actiune a medicamentelor.
(pag. 46-171)
F2201130. Circuitul entero-hepatic:

A. se desfasoara pentru medicamentele administrate per os sau pe alte cai
B. are drept consecinta cresterea vitezei de eliminare a medicamentelor
C. scade durata de actiune a medicamentelor
D. apare in cazul rifampicinei si eritromicinei
E. poate favoriza unele efecte adverse.
(pag. 46-171)

A. apare in aproximativ 3 saptamani
B. este favorizata de dozele mari de medicament
C. poate fi produsa de fenobarbital
D. duce la cresterea efectului terapeutic in timp
E. poate fi produsa de insecticidele halogenate.
(pag. 46-171)
F2201132. Care din afirmatiile referitoare la eliminarea renala a medicamentelor sunt adevarate:
A. se realizeaza doar prin mecanisme active
B. secretia tubulara este cel mai rapid mecanism de eliminare
C. medicamentele legate puternic de proteinele plasmatice se elimina rapid
D. eliminarea renala este influentata negativ de insuficienta cardiaca
E. viteza de eliminare a medicamentelor creste cu numarul sectoarelor hidrice in care se distribuie.
(pag. 46-171)
F2201133. Eliminarea pe cale cutanata:

A. se realizeaza prin secretia glandelor sudoripare
B. poate aparea in cazul iodurilor

C. nu prezinta importanta terapeutica
D. prezinta importanta toxicologica in cazul Hg, As
E. poate aparea in cazul barbituricelor.
(pag. 46-171)
F2201134. Filtrarea:
A. se realizeaza in sensul gradientului de concentratie
B. este caracteristica substantelor lipofile
C. se face cu consum de energie
D. are nevoie de sisteme speciale de transport
E. se realizeaza la nivelul porilor membranei.
(pag. 46-171)
F2201135. Difuziunea simpla:

A. se realizeaza cu consum de energie
B. este in functie de gradul de ionizare al substantei
C. se face la nivelul lipoproteinelor membranare
D. este caracteristica substantelor hidrofile
E. implica competitia pentru transportor.
(pag. 46-171)
F2201136. Care din urmatoarele forme de transport necesita consum de energie:

A. filtrarea
B. difuziunea simpla
C. difuziunea facilitata
D. transportul activ
E. pinocitoza.
(pag. 46-171)
F2201137. Calea de administrare a unui medicament se alege:

A. functie de starea bolnavului
B. functie de locul unde dorim efectul
C. functie de viteza cu care dorim efectul
D. functie de caracteristicile medicamentului
E. functie de receptorii pe care actioneaza.
(pag. 46-171)
F2201138. Care din urmatoarele cai de administrare sunt cai naturale:

A. sublinguala
B. vaginala
C. intravenoasa
D. cutanata
E. intrarahidiana.
(pag. 46-171)
F2201139. Care din urmatoarele cai sunt folosite doar pentru efecte sistemice:
A. intrapericardic
B. sublingual
C. oral
D. subcutanat
E. cutanat.
(pag. 46-171)
F2201140. Care sunt factorii fiziologici care pot influenta absorbtia orala a unui medicament:
A. PH-ul
B. timpul de golire al stomacului
C. prezenta altor medicamente
D. diareea
E. temperatura mediului ambiant.
(pag. 46-171)
F2201141. Care din urmatoarele substante sunt iritante pentru mucoasa gastrica:
A. sarurile de fier
B. carbonatul de calciu
C. digoxinul
D. teofilina
E. diosmectita.
(pag. 46-171)
F2201142. Absorbtia orala:

A. nu este influentata de vascularizatia locala
B. este influentata de gradul de disociere al substantei medicamentoase
C. nu este influentata de continutul intestinal
D. nu este influentata de flora microbiana digestiva
E. este influentata de peristaltismul intestinal.
(pag. 46-171)
F2201143. Avantajele caii orale sunt:

A. este o cale naturala
B. se preteaza la administrari repetate
C. biodisponibilitatea este superioara cailor parenterale
D. se pot administra substante cu structura polipeptidica
E. latenta este scurta fiind o cale utilizata in urgente
(pag. 46-171)
F2201144. La administrarea sublinguala:

A. latenta este lunga
B. substantele absorbite sunt hidrofile
C. mucoasa sublinguala subtire favorizeaza absorbtia
D. saliva preia o parte din substanta medicamentoasa
E. se evita primul pasaj pulmonar
(pag. 46-171)
F2201145. Calea rectala:

A. se foloseste doar pentru efecte sistemice
B. evita intotdeauna primul pasaj hepatic
C. este folosita in urgente
D. este folosita la persoanele cu varsaturi, copii, inconstienti
E. nu este intotdeauna bine tolerata, aparand reflexul de respingere
(pag. 46-171)
F2201146. Absorbtia cutanata a medicamentelor este crescuta:

A. prin masaj
B. prin vasoconstrictoare
C. prin pansamente ocluzive
D. la varstnici
E. in zone cu leziuni si inflamatii cutanate
(pag. 46-171)
F2201147. Care din substantele medicamentoase sunt conditionate sub forma de sisteme
transdermice:
A. adrenalina
B. nitroglicerina
C. aspirina
D. estradiolul
E. furosemidul
(pag. 46-171)
F2201148. Bariera hemato-encefalica :

A. Este formata din endoteliul capilarelor cerebrale si astrocite
B. Este traversata usor de substante disociate
C. Prezinta sisteme membranare de transport activ
D. Este mai putin permeabila in inflamatia meningelui
E. Este trecuta usor de substante ca : tiobarbiturice, morfina, anticonvulsivantele.
(pag. 46-171)
F2201149. Trec placenta si trebuie evitate la gravide:

A. Tetraciclina
B. Ampicilina
C. Vitamina D
D. Fenitoina
E. Benzodiazepinele
(pag. 46-171)
F2201150. Etapele circuitului entero-hepatic sunt:

A. intestin - circulatie sistemica
B. intestin - vena porta
C. ficat - bila
D. ficat - circulatie sistemica
E. bila - stomac.
(pag. 46-171)
F2201151. Care medicamente se leaga ireversibil de substraturile receptoare:

A. fluostigmina
B. fenoxibenzamina
C. aspirina
D. hidrocortizonul
E. ranitidina.
(pag. 46-171)
F2201152. Care din urmatoarele medicamente sunt metaboliti activi ai altor substante:
A. paracetamolul
B. codeina
C. prednisonul
D. dopamina
E. oxazepamul
(pag. 46-171)
F2201153. Care din afirmatiile referitoare la primul pasaj nu sunt adevarate:

A. reprezinta biotransformarea medicamentului inainte de a ajunge in circulatia sistemica arteriala
B. poate fi redus prin cresterea dozei sau schimbarea caii de administrare
C. calea intravenoasa evita orice prim pasaj
D. prin efectul primului pasaj medicamentele sunt intotdeauna inactivate
E. poate fi intestinal, hepatic, pulmonar.
(pag. 46-171)
F2201154. Care din urmatoarele reactii sunt caracteristice stadiului 1 de biotransformare:

A. oxidarea
B. conjugarea
C. reducerea
D. hidroliza
E. metilarea.
(pag. 46-171)
F2201155. Biotransformarea:
A. se face diferit la specii diferite
B. in stadiul 2 este mai crescuta la nou-nascut
C. este redusa in hepatita cronica si ciroza
D. este crescuta de post
E. este crescuta de inhibitia enzimatica.
(pag. 46-171)
F2201156. Care din urmatoarele medicamente sunt inductoare enzimatice:

A. cloramfenicolul
B. cimetidina
C. fenobarbitalul
D. eritromicina
E. carbamazepina
(pag. 46-171)
F2201157. Care din urmatoarele medicamente sunt inhibitoare enzimatice:

A. rifampicina
B. fumul de tutun
C. alcoolul in administrarea acuta
D. cimetidina
E. fenitoina.
(pag. 46-171)
F2201158. Care din afirmatiile referitoare la eliminarea pe cale biliara sunt adevarate:
A. eliminarea se face prin mecanism activ
B. eliminarea creste cu cresterea filtrarii glomerulare
C. se elimina biliar orice substanta administrata parenteral
D. medicamentele eliminate biliar intra in circuitul enterohepatic
E. eliminarea biliara a unor antibiotice este benefica in infectii biliare.
(pag. 46-171)
F2201159. Care din urmatoarele medicamente pot fi administrate sublingual:
A. neostigmina
B. nitroglicerina
C. captopril
D. izoprenalina
E. nifedipin
(pag. 46-171)
F2201160. Intravenos:
A. nu se pot administra volume mari de solutie
B. se evita primul pasaj hepatic
C. se pot administra solutii nutritive
D. efectul apare rapid
E. nu se administreaza suspensii.
(pag. 46-171)
F2301161. Absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei intestinale este dependenta de urmatorii

factori:
A. liposolubilitate, coeficient de disociere, pH;
B. suprafata foarte mica de absorbtie;
C. suprafata foarte mare de absorbtie;
D. existenta unei vascularizatii reduse;
E. existenta unei vascularizatii abundente.
(pag. 46-171)
F2301162. Care din urmatorii factori pot favoriza absorbtia?

A. substante medicamentoase sub forma de solutie apoasa, in cazul injectarii intramusculare;
B. substanta medicamentoasa sub forma de suspensie apoasa, injectata intramuscular;
C. concentratia mare a substantei medicamentoase;
D. circulatia bogata la locul de absorbtie;
E. suprafata mare de absorbtie.
(pag. 46-171)
F2301163. Care din urmatoarele afirmatii definesc biodisponibilitatea?

A. exprima fractiunea din doza administrata care este hidrosolubila;
B. exprima fractiunea din doza administrata care ajunge in sange;
C. exprima fractiunea din doza administrata care se dizolva la locul de absorbtie;
D. exprima proportia din doza administrata disponibila pentru actiune;
E. exprima fractiunea din doza administrata care este liposolubila.
(pag. 46-171)
F2301164. Care sunt avantajele administrarii sublinguale ale medicamentelor?

A. absorbtie rapida;
B. permite absorbtia moleculelor puternic ionizate;
C. face posibila administrarea de substante iritante;
D. este conditionata de hidrosolubilitate;
E. evita inactivarea la primul pasaj hepatic.
(pag. 46-171)
F2301165. Care din urmatoarele medicamente produc inductie enzimatica?

A. rifampicina;
B. disulfiramul;
C. fenobarbitalul;
D. imipramina;
E. neostigmina.
(pag. 46-171)
F2301166. Viteza absorbtiei medicamentelor administrate oral in diferite forme farmaceutice descreste
in ordinea:
A. solutii, suspensii, capsule, comprimate, drajeuri;
B. solutii, emulsii, suspensii, capsule, comprimate, drajeuri;
C. solutii, suspensii, pulberi, capsule, comprimate drajeuri;
D. drajeuri, comprimate, capsule, pulberi, suspensii, emulsii, solutii;
E. solutii, emulsii, suspensii, pulberi, capsule, comprimate, drajeuri.
(pag. 46-171)
F2301167. Absorbtia medicamentelor administrate pe cale orala poate fi grabita prin:

A. folosirea de solutii izotone, incalzite la 37°C;
B. administrare dupa masa (pe stomacul plin);
C. asocierea cu substante mucilaginoase sau adsorbante;
D. administrarea pe nemancate (pe stomacul gol);
E. folosirea de comprimate retard.
(pag. 46-171)
F2301168. Medicamentele administrate parenteral:

A. trebuie sa fie in solutie pentru urmatoarele cai de administrare: intravenoasa (i.v.), intramusculara (i.m.),
subcutanata (s.c);
B. pot fi in suspensie pentru calea intramusculara (i.m.);
C. trebuie sa fie solubile in sange sau alte lichide ale organismului;
D. trebuie sa fie obligatoriu sterile;
E. trebuie sa fie insolubile iar sterilitatea este facultativa.
(pag. 46-171)
F2301169. Calea intravenoasa ofera posibilitatea:

A. introducerii substantei active direct in sange;
B. aparitiei rapide a efectului;
C. aparitiei rapide, uneori imediate, a efectului;
D. aparitiei efectului dupa o perioada de latenta lunga;
E. aparitiei efectului dupa o perioada de latenta scurta.
(pag. 46-171)
F2301170. In etapa de transport a substantelor active in sange:

A. transportul substantelor se face numai sub forma libera, dizolvata in plasma;
B. transportul substantelor se face sub forma libera (dizolvata in plasma) si sub forma legata de proteinele
plasmatice;
C. manifestarea efectelor farmacodinamice este posibila numai pentru forma libera;
D. manifestarea efectelor farmacodinamice este posibila numai pentru forma legata;
E. manifestarea efectelor farmacodinamice este posibila atat pentru forma libera cat si pentru cea legata.
(pag. 46-171)
F2301171. In privinta biotransformarii (metabolizarii) medicamentelor in organism:

A. aceasta este obligatorie pentru toate substantele;
B. aceasta nu este obligatorie pentru toate substantele;
C. rezultatul biotransformarii poate fi numai bioactivarea;
D. rezultatul biotransformarii poate fi numai bioinactivarea;
E. rezultatul biotransformarii poate fi bioactivarea sau bioinactivarea.
(pag. 46-171)

A. apare la orice doza;
B. apare numai la o anumita doza de inductor;
C. repetarea administrarii inductorului favorizeaza inductia;
D. repetarea administrarii inductorului inhiba inductia;
E. cresterea dozei de inductor favorizeaza inductia.
(pag. 46-171)
F2301173. Caile de eliminare ale medicamentelor sunt:

A. cele fiziologice;
B. cai speciale;
C. cai utilizate numai pentru medicamente;
D. cai de care dispune organismul pentru inlaturarea substantelor rezultate din procesele metabolice si
devenite inutile;
E. atat cai fiziologice cat si cai speciale.
(pag. 46-171)
F2301174. Rinichiul este calea de excretie:

A. pentru foarte multe medicamente;
B. pentru un numar mic de substante;
C. pentru substante sub forma hidrosolubila;
D. pentru substante sub forma liposolubila;
E. pentru substante insolubile.
(pag. 46-171)
F2301175. Eliminarea unui medicament cu caracter acid (ex. fenobarbital) care se excreta prin filtrare
glomerulara si reabsorbtie tubulara poate fi accelerata prin:
A. cresterea diurezei;
B. diminuarea diurezei;
C. acidifierea urinei;
D. favorizarea reabsorbtiei tubulare;
E. alcalinizarea urinei.
(pag. 46-171)
F2301176. Care sunt factorii care intervin in transferul prin membranele biologice si depind de
substanta medicamentoasa:
A. liposolubilitatea formei nedisociate;
B. doza si concentratia;
C. tipul membranei;
D. structura chimica;
E. greutatea moleculara (masa moleculara).
(pag. 46-171)
F2301177. Unele cai de administrare a medicamentelor sunt utilizate exclusiv pentru efectele locale, la
nivelul caii:
A. calea oculara;
B. calea intravenoasa;
C. calea intravaginala;
D. calea subcutanata;
E. calea intraarticulara.
(pag. 46-171)
F2301178. Alegerea caii de administrare se face in functie de multiple considerente legate de bolnav si
medicament:
A. viteza instalarii efectului;
B. locul actiunii urmarite;
C. biodisponibilitatea medicamentului pe diferite cai;
D. costul tratamentului;
E. starea bolnavului.
(pag. 46-171)
F2301179. Dintre caile de administrare a medicamentelor sunt cai naturale:

A. calea sublinguala;
B. calea respiratorie;
C. calea intravenoasa;
D. calea intrarectala;
E. calea orala.
(pag. 46-171)
F2301180. Dintra caile de administrare a medicamentelor sunt cai artificiale (parenterale):

A. calea subcutanata;
B. calea cutanata;
C. calea intramusculara;
D. calea intravenoasa;
E. calea oculara.
(pag. 46-171)
F2501181. Scade apa totală din organism:

A. la femeia gravidă
B. la bătrâni
C. la nou născut
D. la prematur
E. în obezitate
(pag. 9)
F2501182. Medicamente metabolizate în metaboliţi cu alt tip de acţiune

A. Fenilbutazona
B. Adrenalina
C. Acid acetilsalicilic
D. Codeina
E. Amitriptilina
(pag. 107)
F2501183. Consecinţele distribuirii medicamentelor în toate compartimentele hidrice sunt:

A. creşterea vitezei de eliminare
B. micşorarea vitezei de eliminare
C. creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică
D. scăderea duratei de acţiune
E. creşterea duratei de acţiune
(pag. 97)
F2501184. Se distribuie în toate cele trei spaţii hidrice:

A. teofilina
B. glicozide cardiotonice
C. dextrani
D. cefalosporine
E. alcool
(pag. 97)
F2501185. Medicamente metabolizate la metaboliţi activi cu acelaşi tip de acţiune:

A. fenacetina
B. diazepam
C. codeina
D. adrenalina
E. prednison
(pag. 107)
F2501186. Medicamente metabolizate la metaboliţi cu toxicitate mare

A. sulfamide
B. izoniazida
C. adrenalina
D. paracetamol
E. acetilhidrazina
(pag. 108)
F2501187. Consecinţe negative ale primului pasaj hepatic:

A. concentraţie plasmatică ineficientă terapeutic
B. biodisponibilitate absolută redusă
C. contraindicaţie per os când E>75%
D. se administrează per os când E>75%
E. doze mult mai mari la administrarea per os
(pag. 110)
F2501188. Clearance-ul hepatic este diminuat la vârstnici la următoarele medicamente:

A. diazepam
B. imipramina
C. fenilbutazona
D. propranolol
E. warfarina
(pag. 117)
F2501189. Se elimină prin secreţie tubulară activă:

A. substanţe acide
B. substanţe hidrosolubile
C. metaboliţi sulfoconjugaţi
D. substanţe liposolubile
E. metaboliţi glucuronoconjugaţi
(pag. 136)
F2601190. La proba machetelor protezelor totale:

A. se trimit sabloanele de ocluzie în cabinet;
B. proba machetelor nu pretinde prezenta sabloanelor de ocluzie în cabinet;
C. prima faza a controlului extrabucal se face cu machetele asezate pe modele si cu ocluzorul închis;
D. prima faza a controlului extrabucal se face cu machetele asezate pe modele si ocluzorul deschis pe masa;
E. în prima faza a controlului extrabucal se apreciaza aspectul fizionomic al arcadelor.
(pag. 206)
F2601191. În tratamentul edentatiei totale, la controlul componentei verticale a relatiilor intermaxilare,

daca dimensiunea verticala de ocluzie este marita:
A. pacientul are un facies crispat;
B. rosul buzelor este diminuat;
C. santurile peribucale sunt accentuate;
D. dintii nu sunt vizibili
E. dintii sunt prea vizibili.
(pag. 214)
F2601192. Controlul extrabucal al machetelor:

A. se face în prezenta pacientului;
B. verifica corectitudinea realizarii în laborator a machetelor;
C. se face în prezenta tehnicianului;
D. verifica respectarea indicatiilor date prin sabloane si fisa;
E. medicul face doar controlul intrabucal, cel extrabucal fiind sarcina tehnicianului.
(pag. 206)
F2601193. La controlul intrabucal al machetelor din punct de vedere estetic:

A. medicul nu trebuie sa tina seama de parerea pacientului;
B. terbuie sa tina seama doar de observatiile pe care le considera juste;
C. parerea pacientului pate ajuta la obtinerea unui efect estetic mai bun si o integrare mai buna a protezei;
D. sa verifice închiderea etansa a coridorului bucal;
E. sa verifice daca fata ocluzala a dintilor laterali superiori este foarte bine vizibila.
(pag. 212)
F2601194. La controlul fonetic al machetelor trebuie sa urmarim:

A. în propulsie sa existe contacte si la nivelul ultimilor dinti;
B. sa coincida pozitia de IM cu cea de RC;
C. rosul buzelor sa aiba un aspect acceptabil;
D. sa se respecte libertatea mandibulei în propulsia de fonatie;
E. muchiile incizale ale incisivilor inferiori trebuie sa ajunga cel mult cap la cap cu muchiile incizale ale
incisivilor superiori.
(pag. 217)
F2601195. La controlul arcadelor artificiale se urmareste:

A. curbura realizata de cei sase frontali sa fie asimetrica pentru a da aspectul de natural;
B. înaltimea frontalilor sa se încadreze între planul de ocluzie si linia surâsului;
C. dintii frontali sa respecte regula lui Pound;
D. directia curburii sagitale sa fie paralela cu curbura crestei mandibulare;
E. dintii sa realizeze unitati masticatorii de câte trei dinti;
(pag. 207)
F2601196. Când verificam bazele din ceara urmarim:

A. sa aiba o buna stabilitate pe câmpul protetic;
B. sa cuprinda santurile pterigomaxilare si restul zonei de închidere palatinala posterioara;
C. sa intre în fundurile de sac ale modelelor functionale;
D. dintii sa respecte culoarea si forma notata în fisa;
E. linia mediana interincisiva sa corespunda cu cea de pe model.
(pag. 207)
F2601197. La controlul intraoral al machetei superioare urmarim ca:
A. în momentul verificarii gura sa fie întredeschisa pentru a nu pune în tensiune musculatura de la periferie;
B. limba sa aiba o pozitie anterioara pentru a nu mobiliza macheta;
C. pacientul sa faca deglutitie pentru ca macheta sa se adapteze cât mai bine la câmpul protetic;
D. sa se faca presiuni alternative dreapta-stânga pe fetele ocluzale ale premolarilor si molarilor pentru a
verifica stabilitatea machetelor;
E. baza machetei superioare sa cuprinda întreaga zona de închidere posterioara.
(pag. 209)
Tema nr. 2
Farmacodinamie generala
BIBLIOGRAFIE:
F1202001. Antagonismul:
A. apare cand doua medicamente asociate actioneaza in sensuri opuse
B. este exclusiv unul chimic
C. antagonismul adrenalina-histamina este unul pe receptori de tip competitiv
D. antagonismul pilocarpina-atropina este unul fiziologic, de efect
E. antagonismul procaina-sulfamide se utilizeaza in terapie
(pag. 172-231)
F1202002. Care din afirmatiile referitoare la actiunea farmacodinamica sunt adevarate:

A. actiunea farmacodinamica secundara este cea mai utilizata in terapie
B. poate fi principala sau secundara
C. actiunea famacodinamica sistemica se manifesta la locul administrarii
D. inhibitia enzimatica este o actiune farmacodinamica la nivel celular
E. majoritatea actiunilor farmacodinamice sunt ireversibile
(pag. 172-231)
F1202003. Care din afirmatiile referitoare la latenta sunt adevarate:

A. este timpul scurs de la administrare pana la aparitia efectului
B. medicamentele administrate i.v. au o latenta mare
C. medicamentele legate in procent mare de proteinele plasmatice au o latenta redusa
D. fenobarbitalul are o latenta ultrascurta
E. preparatele retard au o latenta mai mica decat cele cu eliberare rapida
(pag. 172-231)
F1202004. Care din afirmaţiile referitoare la starea receptorilor sunt adevărate:

A. numarul de receptori este reglat prin externalizare sau internalizare membranara
B. in up-regulation scade numarul de receptori ca urmare a cresterii concentratiei ligandului
C. down-regulation apare ca o consecinta a scaderii stimularii receptorilor
D. in down-regulation receptorii se externalizeaza
E. fenomenele de up si down-regulation au exclusiv implicatii toxicologice
(pag. 172-231)
F1202005. Care din afirmaţiile referitoare la starea sistemelor enzimatice sunt adevărate:
A. este un factor de variabilitate dependent de medicament
B. bolile sistemelor enzimatice pot determina devieri de la raspunsul farmacodinamic normal
C. inductia enzimatica genereaza o actiune farmacodinamica exacerbata
D. inhibitia enzimatica produce o diminuare a reactiilor adverse
E. in cazul idiosincraziilor, deviatiile actiunii farmacodinamice sunt doar de ordin cantitativ
(pag. 172-231)
F1402006. Acţiunea cardiotonică a digitalei este din punct de vedere farmacoterapeutic o acţiune:
A. simptomatică
B. paleativă
C. patogenică
D. de substituţie
E. etiotropă
(pag. 182)
F1402007. Potenţa este:

A. proprietatea unui medicament de a influenţa un teritoriu cât mai limitat din organism
B. capacitatea unui medicament de a avea activitate biologică cu un anumit efect maxim posibil
C. timpul scurs de la administrarea substanţei medicamentoase până la apariţia efectului
D. capacitatea unei substanţe de a avea activitate biologică
E. intervalul de timp în care se menţine efectul farmacologic al unui medicament
(pag. 175)
F1502008. Au timp de latenţă cel mai mic:

A. medicamentele legate de proteine plasmatice
B. medicamente cu mecanism indirect
C. medicamente care acţionează prin metabolit activ
D. forme farmaceutice retard
E. medicamente administrate intravenos
(pag. 178)
F1502009. Medicamente administrate la 30 – 60 de minute după masă:

A. anorexigene
B. orexigene
C. antiacide
D. hipoglicemiante
E. diuretice
(pag. 203)
F1502010. Teoria ocupaţională (Ariens) a receptorilor consideră că:

A. efectul agonistului este direct proporţional cu numărul de receptori ocupaţi
B. efectul agonistului este direct proporţional cu abilitatea de a produce un stimul după legarea de receptor
C. efectul este direct proporţional cu numărul de receptori activaţi
D. antagonistul posedă activitate intrinsecă
E. activitatea intrinsecă maximă este produsă de un agonist total
(pag. 221)
F1502011. Următoarele afirmaţii sunt reale, cu excepţia:

A. eficacitatea maximă se exprimă prin efectul maxim
B. eficacităţi maxime diferite rezultă prin activităţi intrinseci diferite
C. eficacităţi maxime diferite prin acţiuni receptori diferiţi
D. eficacităţi maxime diferite prin polimorfism enzimatic
E. eficacitate maximă dependentă de proprietăţi farmacocinetice şi farmacodinamice
(pag. 177)
F1502012. Următoarele afirmaţii sunt reale, cu excepţia:

A. digitoxina are T 1/2 = 7 zile
B. clorpropamida are T 1/2 = 36 ore
C. digoxina are T1/2 = 4 zile
D. strofantina are T 1/2 = o zi
E. tolbutamida are T 1/2 = 6 ore
(pag. 179)
F1502013. Următoarele medicamente au selectivitate pentru un subtip de receptori, cu excepţia:

A. ranitidina
B. famotidina
C. izoprenalina
D. moclobemid
E. selegilin
(pag. 175)
F1602014. Antagonismul competitiv se caracterizează prin:

A. Competiţie cu mediatorul fiziologic pentru acelaşi situs de legare la nivel receptorial
B. Activitate intrinsecă maximă
C. Lipsa afinităţii faţă de receptor
D. pD2 prim - logaritmul negativ al concentraţiei molare de antagonist care reduce la jumătate efectul
agonistului
E. Împiedicarea legării mediatorului, antagonistul legându-se de acelaşi receptor, dar pe un alt situs
(pag. 226-227)
F1602015. Este antagonism farmacodinamic utilizat în terapeutică:

A. Neostigmină + Suxametoniu
B. Neostigmină + D- tubocurarină
C. ß-adrenolitice + antidiabetice
D. Droperidol + fentanil
E. Tonicardiace + săruri de Ca i.v
(pag. 210-212)
F1602016. Este sinergism de potenţare utilizat în terapeutică:

A. Tonicardiace + săruri de Ca i.v.
B. Antidiabetice orale + ß -adrenolitice
C. Parasimpatolitice + anticolinesterazice
D. Antihipertensive + diuretice
E. Neostigmină + suxametoniu
(pag. 210)
F1602017. Reglarea ascendentă ("up regulation") a receptorilor este consecinţa:

A. Blocării continue a receptorilor (antagonişti competitivi)
B. Stimulării continue a receptorilor (agonişti farmacologici)
C. Creşterii eliberării de mediator în fanta sinaptică
D. Inhibării recaptării mediatorului
E. Inhibării degradării metabolice a mediatorului
(pag. 199)
F1602018. Sunt interacţiuni medicamentoase produse prin mecanism farmacodinamic (sinergism de

potenţare) cu semnificaţie clinică (risc crescut de reacţii adverse):
A. Guanedidina + antidepresive triciclice
B. Antibiotice bactericide în faza de multiplicare + antibiotice bacteriostatice
C. Tetracicline + săruri de Ca p.o.
D. Antidiabetice orale + ß-adrenolitice
E. Antidiabetice orale + diuretice tiazidice
(pag. 214)
F1602019. Următoarele proprietăţi caracterizează un anatagonist necompetitiv:
A. Afinitate pentru situsul de legare a mediatorului

C. pA2 - logaritmul concentraţiei pentru care trebuie dublată doza de agonist pentru a produce acelaşi efect
D. Legarea de receptor de un alt situs, împiedicând legarea normală a mediatorului fiziologic
E. Competiţie cu mediatorul pentru legarea de receptor, raportul de legare fiind direct proporţional cu
afinitatea compuşilor.
(pag. 226-228)
F2102020. Una dintre urmatoarele caracteristici nu confera unui produs medicamentos calitatea retard:
A. forma farmaceutica retard
B. structura chimica de tip ester
C. secretia tubulara activa
D. reabsorbtia tubulara inalta
E. legarea de proteinele plasmatice in procent mare
(pag. 180)
F2102021. Notati afirmatiile adevarate privind influenta factorului structura chimica asupra actiunii
farmacodinamice:
A. radicalii grefati pe nucleu confera afinitatea selectiva pentru un anumit substrat, imprimand tipul de actiune
farmacodinamica
B. gruparile "farmacofore accesorii" influenteaza profilul farmacocinetic
C. gruparile "farmacofore distribuitoare" influenteaza profilul farmacodinamic
D. aceeasi configuratie sterica sub forma de "cicluri potentiale" imprima afinitate pentru acelasi tip de receptori
E. structuri chimice foarte diferite nu pot avea aceeasi actiune farmacodinamica
(pag. 183, 184)
F2102022. In general, daca nu exista o recomandare precisa, este preferabil ca medicamentele sa fie
administrate in raport cu mesele:
A. inainte cu 30 minute
B. in timpul
C. imediat dupa
D. la 30 - 60 minute, dupa
E. 1 ora inainte sau 3 ore dupa
(pag. 203)
F2102023. Penicilinele injectabile se pot amesteca "in vitro" ( in seringa sau saci de perfuzie) cu:
A. aminoglicozide
B. solutie de clorura de sodiu izotonica
C. solutie glucozata izotonica
D. solutie de lactat de sodiu
E. solutie de carbonat acid de sodiu
(pag. 208, 209)
F2102024. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii privind potenta actiunii farmacodinamice, cu exceptia :
A. se exprima prin DE50
B. potenta relativa este raportul dozelor echiactive
C. depinde de afinitatea pentru substrat
D. se exprima prin efectul maxim
E. este data de proiectia curbei pe abscisa
(pag. 175, 176)
F2102025. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii privind latenta actiunii farmacodinamice, cu exceptia :
A. formele retard au latenta lunga
B. latenta cea mai mica este pe calea orala

C. medicamentele legate de proteinele plasmatice in procent mare au latenta mare
D. substantele ce actioneaza prin metabolitul activ au latenta mai mare
E. mecanismul indirect de actiune imprima latenta mai lunga
(pag. 178)
F2102026. Rezultatele cercetarilor de farmacologie experimentala, efectuate pe rozatoare mici, au

valoare orientativa limitata, la extrapolarea pe om, deoarece urmatoarele propozitii sunt adevarate, cu
exceptia :
A. sunt animale nocturne, mai active noaptea
B. multe bioritmuri diurne sunt inversate fata de om
C. sistemele oxidazice microzomale hepatice sunt mai active fata de om
D. pot avea unele sisteme enzimatice specifice, absente la om
E. studiile nu sunt efectuate in sistem dublu orb
(pag. 116, 205)
F2202027. Care din urmatorii factori ce influenteaza actiunea farmacodinamica nu sunt dependenti de
medicament:
A. structura chimica
B. rata absorbtie / epurare
C. doza
D. calea de administrare
E. coeficientul de partaj lipide / apa.
(pag. 172-231)
F2202028. Care din urmatorii factori care influenteaza actiunea farmacodinamica nu sunt dependenti
de organism :
A. specia
B. locul actiunii
C. starea sistemelor enzimatice
E. sexul.
(pag. 172-231)
F2202029. Care sunt parametrii actiunii farmacodinamice:

A. pH-ul
B. calea de administrare
C. latenta
D. ritmul de administrare
E. mecanismul de actiune.
(pag. 172-231)
F2202030. Care afirmatii sunt adevarate pentru selectivitate:

A. este proprietatea unei substante de a avea eficacitate maxima
B. este consecinta concentrarii medicamentului in organul sau tesutul respectiv
C. cu cat un medicament este mai selectiv, cu atat riscul de reactii adverse e mai mare
D. selectivitatea nu e influentata de doza
E. selectivitatea este o caracteristica a agonistilor farmacologici.
(pag. 172-231)
F2202031. Care din urmatorii compusi nu sunt selectivi:

A. salbutamol
B. dobutamina
C. atenolol
D. ranitidina
E. diclofenacul
(pag. 172-231)
F2202032. In ce conditii latenta este scurta:

A. administrare orala
B. legare in procent redus de proteinele plasmatice
C. substante ce actioneaza prin metabolitul activ
D. medicamente retard
E. medicamente cu mecanism indirect.
(pag. 172-231)
F2202033. Actiunea farmacodinamica:

A. este intodeauna sistemica
B. este intotdeauna reversibila
C. este stimulatoare si/sau inhibitoare
D. este intotdeauna neselectiva
E. este intotdeauna directa pe receptori.
(pag. 172-231)

A. nucleul beta-feniletilamina confera selectivitate pentru receptorii colinergici
B. un radical voluminos pe azotul nucleului beta-feniletilamina face molecula mai putin selectiva pe beta2
C. derivatii N-metilati ai acidului barbituric au coeficientul de partaj lipide /apa scazut
D. lipsa gruparilor OH fenolice pe nucleul beta-feniletilamina face compusii mai hidrofili
E. radicalul nitro pe nucleul benzodiazepinic confera proprietati hipnotice
(pag. 172-231)
F2202035. In stabilirea dozei nu trebuie sa se tina cont de:

A. varsta
B. greutate
C. suprafata corporala
D. reactivitate placebo
E. starea de functionare a organelor ce participa la epurarea medicamentelor
(pag. 172-231)
F2202036. Care din asocieri sunt permise in vitro:

A. Heparina-gentamicina
B. Aminoglicozide -peniciline
C. Saruri de calciu -tetraciclina
D. Peniciline -bicarbonat de sodiu
E. Butilscopolamina -metamizol
(pag. 172-231)
F2302037. In functie de latenta actiunii famacodinamice (timpul de debut al efectului) in urgente se

aleg urmatoarele categorii de medicamente:
A. medicamente cu perioada de latenta scurta si foarte scurta;
B. forme farmaceutice retard;
C. substante care actioneaza prin metabolit activ;
D. medicamente legate de proteinele plasmatice in procent mare;
E. medicamente cu mecanism indirect de actiune.
(pag. 172 - 231)
F2502038. Tipurile de acţiune farmacodinamică se clasifică după diferite criterii, cu excepţia:

A. utilitate terapeutică
B. revesibilitate
C. selectivitate
D. metabolizare
E. sensul acţiunii
(pag. 180–181)
F2502039. Sunt cunoscute următoarele modele de relaţii cantitative structură chimică-acţiune

farmacodinamică, cu excepţia:
A. modelul Free-Wilson
B. modelul Ariens
C. modelul Hansch
D. modelul Wolf
E. modelul MTD Simons
(pag. 187)
F2502040. Morfina are acţiune analgezică superioară analgezicelor de tip antipiretic pentru că este:
A. agonist total al receptorilor opioizi μ şi k
B. agonist parţial al receptorilor k
C. acţionează periferic la nivelul zonei de generare a durerii
D. produce dependenţă
E. agonist-antagonist pe receptorii opioizi
(pag. 192)
F2502041. La altitudini foarte mari:

A. creşte capacitatea de metabolizare a medicamentelor
B. pragul durerii creşte
C. potenţa analgezicelor scade
D. creşte secreţia de hormon antidiuretic
E. creşte difuziunea tisulară amedicamentelor
(pag. 202)
F2502042. Medicamente administrate dimineaţa, înainte de masă cu 30 minute:

A. anorexigene
B. antihelmintice
C. orexigene
D. stimulatoare ale secreţiei gastrice
E. substituenţi ai secreţiei gastrice
(pag. 203)
F2502043. Bioritmuri circadiene sunt:

A. enzimatice
B. cardiace
C. electrice a creierului
D. respiratorii
E. a temperaturii corpului
(pag. 204)
F2502044. Determină sinergism de potenţare:

A. warfarina asociată cu acid acetilsalicilic
B. clorpropamida cu hidroclorotiazida
C. guanetidina cu antidepresive triciclice
D. peniciline cu tetracicline
E. tubocurarina cu gentamicina
(pag. 214)
F2602045. La adaptarea protezelor totale, contactele premature în propulsie se vor suprima dupa
regula:
A. DUML;
B. MUDL;
C. LUBL;
D. BULL;
E. Nu necesita slefuire
(pag. 228)
F2602046. Solutia Mc Collum utilizata pentru curatirea si dezinfectarea protezelor totale are la baza:
A. hipocloriti alcalini;
B. acizi concentrati;
C. acizi diluati;
D. enzime;
E. peroxizi alcalini
(pag. 234)
F2602047. La controlul exobucal al protezei finite, medicul trebuie sa procedeze astfel:

A. sa efectueze acest control în prezenta pacientului;
B. sa refuze protezele care nu sunt bine lustruite pe ambele fete;
C. sa accentueze gravarea la linia Ah;
D. sa verifice pozitia corecta a dintilor;
E. sa verifice contactele dento-dentare în relatie centrica
(pag. 223)
F2602048. La controlul intrabucal al protezelor se procedeaza astfel:

A. se aplica mai întâi proteza superioara;
B. se aplica mai întâi proteza inferioara;
C. se folosesc anestezice de contact pentru a înlatura senzatia de voma;
D. se controleaza stabilitatea protezei maxilare începând cu deschiderea usoara a gurii;
E. aprecierea mentinerii prin presiuni digitale pe fata ocluzala a dintilor laterali
(pag. 224)
F2602049. Dupa aplicarea protezei totale în cavitatea bucala pacientul va primi urmatoarele
recomandari;
A. folosirea arcadelor artificiale în aceeasi maniera ca si dintii naturali;
B. protezele se tin în cavitatea bucala doar în timpul zilei;
C. igienizarea protezei cu ajutorul periutei si a pastei de dinti;
D. consumarea alimentelor si a bauturilor calde pentru reaparitia simtului gustativ;
E. consumarea alimentelor de consistenta crescuta în primele zile
(pag. 232)
F2602050. La adaptarea protezelor totale, contactele premature care împiedica intercuspidarea maxima
daca devierea protezei este oblica spre limba se slefuiesc dupa regula:
A. MUDL;
B. LUBL;
C. BULL;
D. DUML;
E. Se slefuiesc vârfurile cuspizilor de sprijin
(pag. 227)
si mandibula deviaza spre obraz se slefuiesc dupa regula:
A. MUDL;
B. LUBL;
C. BULL;
D. DUML;
(pag. 227)
si devierea mandibulei este sagitala, rectilinie spre anterior pâna la 1 mm, se slefuiesc dupa regula:
A. MUDL;
B. LUBL;
C. BULL;
D. DUML;
(pag. 227)
F1202053. Care afirmatii sunt adevarate:

A. se poate obtine efect deprimant prin doze mari de excitante
B. efect bisens inseamna ca medicamentul se distribuie bifazic
C. un medicament este cu atat mai potent cu cat doza eficienta este mai mare
D. selectivitatea poate reduce incidenta reactiilor adverse
E. latenta reprezinta timpul scurs de la administrarea medicamentului pana la absorbtia sa
(pag. 172-231)
F1202054. Care din afirmatiile referitoare la efectul bisens sunt adevarate:

A. efectul bisens consta in influentarea in sensuri diferite a două functii fiziologice diferite
B. adrenalina in doze mici este vasoconstrictor dar in doze mari este vasodilatator
C. aspirina in doze mici este antiagregant plachetar prin inhibarea ciclooxigenazei trombocitare, dar in doze
mari este proagregant plachetar
D. aspirina in doze medii si mari este antiagregant plachetar prin inhibarea ciclooxigenazei din endoteliul
vascular dar in doze mici actioneaza proagregant
E. efectul bisens depinde de doza utilizata si de teritoriul implicat
(pag. 172-231)
F1202055. Care din afirmatiile referitoare la sinergism sunt adevarate:

A. apare cand substantele medicamentoase actioneaza in acelasi sens
B. sinergismul de aditie apare la asocierea a doua medicamente ce actioneaza pe receptori diferiti
C. asocierea aspirina-paracetamol este un sinergism de aditie
D. sinergismul de potentare apare la asocierea a doua medicamente ce actioneaza in acelasi sens pe
receptori diferiti
E. asocierea fentanyl-droperidol este un sinergism de aditie
(pag. 172-231)
F1202056. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:
A. potenta unui medicament este cu atat mai mare cu cat doza eficace este mai mare
B. potenta depinde de afinitatea fata de substrat
C. agonistii totali au activitate intrinseca maximă
D. medicamentele cu mecanism de actiune indirect au latenta mai mare decat cele cu mecanism direct
E. durata de actiune a unui medicament nu este influentata de modul de formulare
(pag. 172-231)
F1202057. Care din urmatoarele informatii sunt adevarate:

A. antagonistii au afinitate pentru receptori
B. fenomenul de down-regulation apare cand creste cantitatea de agonist fiziologic sau farmacologic
C. antagonistii farmacologici nu se administreaza niciodata dupa agonistii farmacologici
D. antihistaminicele H2 se administreaza seara pentru a reduce hipersecretia acida din timpul noptii
E. vitamina K este antidot in supradozarea anticoagulantelor cumarinice
(pag. 172-231)
F1202058. Care dintre asocieri sunt benefice in terapie:

A. penicilina- solutie perfuzabila de bicarbonat de sodiu
B. tetraciclina-saruri de calciu
C. fentanil-droperidol
D. alcool-benzodiazepine
E. anticoagulante orale supradozate-vitamina K
(pag. 172-231)
F1202059. Care dintre substante actioneaza in sens stimulator:

A. parasimpatoliticele la nivel cardiac
B. opioidele la nivelul SNC
C. acetilcolina la nivelul musculaturii netede digestive
D. barbituricele la nivel cardio-vascular
E. cimetidina la nivelul secretiei gastrice
(pag. 172-231)
F1202060. Care este momentul optim de administrare a urmatoarelor medicamente:

A. diureticele seara
B. antiinflamatoarele nesteroidiene in timpul sau imediat dupa masa
C. antiacidele dupa masa
D. digitalicele inainte de masa
E. antihistaminicele H2 de obicei seara
(pag. 172-231)
F1202061. Factorii dependenţi de medicament care influenteaza actiunea acestuia sunt:

B. doza
C. calea de administrare
D. starea sistemelor enzimatice
E. procentul de legare de proteinele plasmatice
(pag. 172-231)
F1202062. Fenomenul de up-regulation:

A. inseamna cresterea numarului de receptori
B. este o consecinta a cresterii stimularii receptorilor
C. apare cand receptorii sunt blocati cu antagonisti competitivi
D. sta la baza tolerantei
E. sta la baza efectului rebound

(pag. 172-231)
F1302063. Actiunea farmacodinamica de durata lunga este consecinta:

A. afinitatii mari pentru receptori;
B. legarii de proteinele plasmatice in procent mare;
C. legarii ionice cu receptorii intarita prin punti de hidrogen;
D. legaturii covalente cu receptorii;
E. legaturii cu receptorii prin forte van der Waals
(pag. 172-231)
F1302064. Care din fenomenele de mai jos sunt implicate in activarea unor farmacoreceptori:
A. modificarea fluiditatii membranelor;
B. modificari conformationale ale unor macromolecule;
C. schimbari de permeabilitate membranara;
D. deschiderea de canale cu schimburi ionice;
E. influentarea unor enzime membranare.
(pag. 172-231)
F1302065. Care din urmatoarele afirmatii privind sensul actiunii farmacodinamice sunt adevarate?
A. sensul stimulant nu apare prin deprimarea unei functii antagoniste;
B. sens inhibitor nu apare prin stimulare excesiva;
C. sens stimulant apare dupa stimularea unei functii;
D. sens inhibitor apare prin deprimarea unei functii;
E. sensul depinde de structura chimica a substantei active.
(pag. 172-231)
F1302066. Care din urmatoarele medicamente actioneaza prin intermediul influentarii unor
farmacoreceptori?
A. morfina;
B. atropina;
C. salbutamolul;
D. manitolul;
E. adrenalina.
(pag. 172-231)
F1302067. Care sunt factorii care influenteaza actiunea farmacodinamica si depind de medicament?
A. structura chimica;
B. doza;
C. calea de administrare;
D. farmacocinetica substantei;
E. asocierea medicamentelor (interactiuni medicamentoase)
(pag. 172-231)
F1302068. Care sunt factorii care influenteaza actiunea farmacodinamica si depind de organism?
A. calea de administrare;
B. alimentatia;
C. factori fiziologici;
D. temperatura mediului ambiant;
E. factori patologici.
(pag. 172-231)
F1302069. Ce proprietati au agonistii partiali?

A. afinitate pentru receptori zero;
B. afinitate pentru receptori maxima;
C. activitate intrinseca maxima;
D. activitate intrinseca submaximala;
E. activitate intrinseca zero.
(pag. 172-231)
F1302070. Ce proprietati au agonistii totali?

A. activitate intrinseca maxima;
B. activitate intrinseca zero;
C. activitate intrinseca submaximala;
D. afinitate pentru receptori zero;
E. afinitate pentru receptori maxima.
(pag. 172-231)
F1302071. Ce proprietati au antagonistii?

A. activitate intrinseca zero;
B. activitate intrinseca maxima;
C. afinitate pentru receptori maxima;
E. afinitate pentru receptori zero.
(pag. 172-231)
F1302072. Factorii de care depinde eficacitatea (eficacitatea maxima) a unui medicament sunt:
A. activitatea intrinseca (la nivel de receptor);
B. doza maxima;
C. ansamblul receptor-sistem efector;
D. eficacitate (la nivel de receptor);
E. calea de administrare.
(pag. 172-231)
F1302073. In privinta interactiunii medicament-receptor:

A. legarea unui medicament de receptori este urmata totdeauna de aparitia unui efect farmacodinamic;
B. legarea unui medicament de receptori nu este urmata totdeauna de aparitia unui efect farmacodinamic;
C. exista adesea o relatie de proportionalitate intre doza de medicament si intensitatea efectului, rezultand ca
efectul este dependent de numarul receptorilor ocupati si activati;
D. efectul nu este dependent de numarul receptorilor ocupati;
E. pentru aparitia efectului este necesara fixarea medicamentului pe un numar minim de receptori.
(pag. 172-231)
F1302074. Indicati efectul asocierii fenilbutazonei cu anticoagulantele orale de sinteza cumarinice

precum si mecanismul interactiunii:
A. accident trombotic;
B. deplasare de pe proteinele plasmatice;
C. inhibitie enzimatica;
D. accident hemoragic;
E. inductie enzimatica.
(pag. 172-231)
F1302075. Legatura covalenta da un complex medicament-receptor:

A. stabil;
B. instabil;
C. putin stabil;
D. in conditii biolgice este desfacut cu dificultate;
E. in conditii biolgice este desfacut usor;
(pag. 172-231)
F1302076. Prezenta unui medicament la nivelul unui receptor duce la formarea, de obicei, a unui
complex medicament -receptor:
A. ca urmare a unei reactii reversibile;
B. ca urmare a unei reactii ireversibile;
C. prin legaturi chimice slabe: ionice, de hidrogen, van der Waals;
D. prin legaturi chimice covalente;
E. fara nici un fel de legatura chimica.
(pag. 172-231)
F1302077. Urmatoarele afirmatii privind latenta actiunii farmacodinamice sunt adevarate:

A. latenta cea mai mica apare la administrarea pe calea intravenoasa;
B. mecansimul indirect de actiune imprima latenta mai scurta;
C. formele retard au latenta lunga;
D. medicamentele legate de proteinele plasmatice in procent mare au latenta mare;
E. subtantele ce actioneaza prin metabolitul activ au latenta mai mica
(pag. 172-231)
F1402078. Au o acţiune farmacodinamică indirectă:

A. noradrenalina
B. reserpina
C. neostigmina
D. acetilcolina
E. nizatidina
(pag. 181)
F1402079. Calitatea retard a unui medicament se datoreşte:

A. căii sale de administrare
B. formei farmaceutice
C. numărului de receptori ocupat de substanţa medicamentoasă
D. structurii chimice modificate intenţionat
E. structurii chimice cu profil farmacocinetic retard
(pag. 180)
F1402080. Care dintre următoarele afirmaţii privind latenţa acţiunii farmacodinamice a unui
medicament este(sunt) corectă(corecte):
A. medicamentele din aceeaşi grupă farmacodinamică au o latenţă identică
B. formele farmaceutice retard au o latenţă mai mare decât formele cu eliberare rapidă
C. substanţele medicamentoase care acţionează prin metabolitul activ au o latenţă scurtă
D. medicamentele cu legare slabă de proteinele plasmatice au o latenţă mai mare
E. în urgenţele medicale se utilizează medicamente cu perioadă de latenţă scurtă şi foarte scurtă
(pag. 178)
F1402081. Medicamentele antagonişti competitivi au următoarele caracteristici:

A. diminuă până la anulare efectul maxim al agonistului specific
B. au afinitate şi sunt capabile să se lege de receptori la nivelul situsurilor de legare ale agoniştilor specifici
C. se leagă de receptori pe un situs diferit de situsul de legare al agonistului specific şi schimbă conformaţia
receptorului, împiedicând legarea agonistului
D. diminuă potenţa agoniştilor specifici prin competiţia pentru receptori

E. nu au activitate intrinsecă şi nu sunt capabili să declanşeze un efect la nivelul receptorilor, pe care doar îi
blochează
(pag. 226)
F1402082. Pot induce efecte bisens (stimulator şi inhibitor) următoarele medicamente:

A. aspirina
B. atropina
C. adrenalina
D. levomepromazina
E. nifedipina
(pag. 174)
F1402083. Precizaţi situaţiile în care se urmăreşte în terapeutică un sinergism de potenţare:

A. fentanil+droperidol
B. verapamil+metoprolol
C. atenolol+tolbutamid
D. amlodipin+indapamid
E. ampicilină+gentamicină
(pag. 210)
F1402084. Precizaţi situaţiile în care sinergismul de potenţare este evitat în terapeutică:

A. analgezic-neuroleptic
B. tranchilizante-alcool
C. sulfamidă hipoglicemiantă-beta adrenolitic
D. antihipertensiv-diuretic
E. anestezic general-tranchilizant
(pag. 210)
F1402085. Reprezintă o interacţiune prin mecanism farmacodinamic asocierea dintre:

A. contraceptivele orale-rifampicină
B. sulfamidele antidiabetice-fenilbutazonă
C. sulfamidele antidiabetice-beta adrenolitice
D. tranchilizante-hipnotice
E. glucocorticoizi-barbiturice
(pag. 212)
F1402086. Ritmul administrării unui medicament influenţează:

A. durata efectului farmacodinamic
B. intensitatea acţiunii farmacodinamice
C. latenţa efectului farmacodinamic
D. timpul efectului maxim al substanţei medicamentoase
E. procentul de legare al medicamentului de proteinele plasmatice şi tisulare
(pag. 191)
F1402087. Selectivitatea unei substanţe medicamentoase:

A. este capacitatea unui medicament de a avea activitate biologică cu un anumit efect maxim posibil
B. poate fi consecinţa existenţei unor subtipuri de receptori specifici, în anumite ţesuturi
C. apare ca urmare a realizării unei concentraţii mai mari de medicament într-un anumit ţesut, secundar unei
permeabilităţi crescute a membranelor acelui ţesut
D. este proprietatea unui medicament de a influenţa un teritoriu cât mai limitat din organism
E. se exprimă prin dozele eficace
(pag. 174)
F1402088. Sinergismul de potenţare:

A. apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează pe receptori diferiţi
B. este uneori nedorit şi evitat în terapeutică
C. efectul asocierii este mai mare decât suma efectelor separate
D. se întâlneşte când medicamentele asociate acţionează pe acelaşi tip de receptori
E. uneori asocierile cu sinergism de potenţare trebuie făcute cu precauţii de reducere a dozelor
(pag. 210)
F1402089. Sunt medicamente cu acţiune selectivă pentru anumite subtipuri de receptori:

A. adrenalina
B. metoprololul
C. famotidina
D. selegilina
E. ondansetron
(pag. 175)
F1402090. Sunt medicamente cu acţiune topică:

A. halotanul
B. carbonatul de calciu
C. pentazocina
D. procaina
E. tiopentalul
(pag. 180)
F1502091. Bolile autoimune ale receptorilor sunt:

A. miastenia gravis
B. hipercolesterolemia familială
C. diabet zaharat insulino-rezistent
D. boala Graves
E. feminizarea fătului masculin
(pag. 200)
F1502092. Consecinţele farmacologice ale proceselor de reglare "up“ şi "down“ ale receptorilor sunt:
A. modificări în intensitatea efectului
B. modificări în durata efectului
C. efect rebound
D. toleranţă
E. sensibilizare alergică
(pag. 199)
F1502093. Efectul bisens în funcţie de doză se întâlneşte în cazul:

A. adrenalinei la nivelul vaselor
B. acidului acetilsalicilic asupra agregării plachetare
C. furosemidului asupra diurezei
D. morfinei asupra centrului respirator
E. pilocarpinei pe glandele salivare
(pag. 174)
F1502094. Exemple de asocieri medicamentoase incompatibile "in vitro“:

A. kanamicina cu meticilina
B. heparina cu gentamicina
C. barbiturat de sodiu cu colimicina sulfat
D. heparina cu clorpromazina
E. penicilina G cu cefalotina
(pag. 208)
F1502095. În cazul relaţiei structură chimică - efect se poate afirma că:

A. nucleul beta-feniletilamină este specific pentru receptorii adrenergici
B. nucleul beta-feniletilamină este specific pentru receptorii dopaminergici
C. gruparea lactonică este indispensabilă acţiunii cardiotonice
D. grupările hidroxil ale heterozidelor cardiotonice sunt indispensabile activităţii cardiotonice
E. radicalul metil la azotul de pe nucleul barbituric determină compuşi cu efect narcotic
(pag. 183)
F1502096. Următoarele afirmaţii sunt reale:

A. efectul placebo este efectul atribuit unei substanţe placebo
B. placebo este o substanţă fără efect farmacodinamic obiectiv
C. placebo reactiv este persoana care raportează efect placebo
D. s-a stabilit o relaţie între efectul placebo şi gradul de inteligenţă
E. procentul efectelor placebo este diferit, în circumstanţe variate
(pag. 194)
F1502097. Următoarele afirmaţii sunt reale:

A. antipireticele scad febra, dar şi temperatura normală
B. antiastmaticele au efect în bronhoconstricţie
C. cardiotonicele au efect inotrop pozitiv în insuficienţa cardiacă
D. analepticele respiratorii stimulează centrii respiratori bulbari deprimaţi
E. tranchilizantele au efect în anxietate
(pag. 196)
F1502098. Variabilitatea farmacodinamică este dată de variabilitatea biologică în starea funcţională a

sistemului receptor - efector ca:
A. desensibilizarea receptorilor
B. boli autoimune ale receptorilor
C. aberaţii ale receptorilor induse de medicamentele mutagene şi oncogene
D. numărul şi capacitatea de legare a receptorilor
E. enzimopatii determinate genetic
(pag. 216, 217)
F1502099. Variabilitatea farmacologică anormală are:

A. reprezentare grafică prin curba frecvenţă - distribuţie cu alură de clopot
B. este determinată de tipul fiziologic
C. este consecinţa bolilor genetice
D. alură grafică polimodală
E. frecvenţa de distribuţie 95% ce corespunde la distribuţia ± 2
(pag. 230)
F1602100. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă?

A. Hormonii estrogeni cresc câmpul receptorial pentru receptorii oxitocinici
B. Hormonii tiroidieni cresc câmpul receptorial ß1-adrenergic
C. Hormonii estrogeni scad câmpul receptorial pentru receptorii oxitocinici
D. Hormonii tiroidieni scad câmpul receptorial ß1-adrenergic
E. Progesteronul scade numărul receptorilor oxitocinici

(pag. 199)
F1602101. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată ?

A. Reglarea descendentă ("down regulation") este procesul de scădere a numărului de receptori
B. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa internalizării receptorilor în membrană
C. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa stimulării continue a receptorilor
D. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa blocării continue a receptorilor
E. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa externalizării receptorilor în membrană
(pag. 199)
F1602102. Care dintre următoarele afirmaţii legate de relaţia structură chimică - acţiune
farmacodinamică este adevărată ?
A. Esterii tropanolului (tropinei) au acţiune parasimpatolitică, iar ai pseudotropanolului (pseudotropinei) au
acţiune anestezică locală.
B. Înlocuirea radicalului metil de la atomul de azot heterociclic al derivaţilor de morfinan (morfină, oximorfonă)
cu radicalul alil coonduce la obţinerea de antagonişti ai receptorilor opioizi.
C. Introducerea unor grupări hidrofile (-OH) pe nucleul sterolic al digitoxinei creşte durata acţiunii
farmacodinamice
D. Derivaţii barbiturici N-metilaţi au acţiune de durată lungă şi coeficient de reparţie lipide/apă mai scăzut
E. Catecolaminele penetrează uşor bariera hemato-encefalică, datorită prezenţei grupărilor -OH pe nucleul
aromatic
(pag. 183-187)
F1602103. Cauzele posibile ale reactivităţii particulare la medicaţia SNC la vârstnici sunt:
A. Scăderea capacităţii de reglare homeostatică
B. Scăderea numărului de neuroni colinergici centrali (sensibilitate crescută la anticolinergice centrale)
C. Creşterea cantităţii de mediatori (catecolamine, serotonină, acetilcolină)
D. Creşterea afinităţii şi a numărului receptorilor ß-adrenergici
E. Scăderea numărului de neuroni dopaminergici din nigro-striat (reacţii extrapiramidale frecvente la
neuroleptice)
(pag. 195-196)
F1602104. Concentraţia ionilor de Na influenţează capacitatea de legare a receptorilor opioizi astfel:

A. Creşterea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru agonişti
B. Creşterea concentraţiei ionilor de Na scade afinitatea pentru agonişti
C. Creşterea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru antagonişti
D. Scăderea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru agonişti
E. Scăderea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru antagonişti
(pag. 198)
F1602105. Consecinţele farmacologice ale proceselor de reglare ascendentă ("up regulation") sunt:
A. Efect rebound la oprirea administrării medicaţiei
B. Instalarea toleranţei (obişnuinţei)
C. Apariţia sindromului de abstinenţă la oprirea administrării medicaţiei
D. Diminuarea eficacităţii medicaţiei
E. Apariţia tahifilaxiei
(pag. 199)
F1602106. Sunt boli autoimune ale receptorilor:

A. Boala Cushing
B. Miastenia gravis
C. Acromegalia
D. Diabetul zaharat insulino-rezistent

E. Boala Basedow-Grave
(pag. 200)
F1602107. Sunt boli genetice ale receptorilor cu consecinţe farmacodinamice:

A. Hipercolesterolemia ereditară
B. Feminizarea fătului masculin
C. Fenilcetonuria
D. Acatalazia
E. Porfiria hepatică
(pag. 200)
F1602108. Un agonist complet se caracterizează prin:

A. Afinitate faţă de receptori
B. Efect farmacologic submaximal
C. Efect farmacologic maxim
D. Activitate intrinsecă
E. Lipsa activităţii intrinseci
(pag. 224-225)
F2102109. Durata lunga a actiunii farmacodinamice este consecinta

A. legarii de proteinele plasmatice, in procent mare
B. afinitatii scazute pentru receptori
C. legaturii ionice cu receptorii, intarite prin punti de hidrogen
D. legaturii cu receptorii prin forte van der Waals
E. legaturii covalente cu receptorii
(pag. 178, 179)
F2102110. Eficacitatea maxima a unui medicament depinde de:

A. legarea de proteinele plasmatice
B. numarul de receptori activati
C. activitatea intrinseca
D. cinetica de metabolizare
E. calea de eliminare
(pag. 177)
F2102111. Antagonistii competitivi au urmatoarele proprietati:

A. au activitate intrinseca maxima
B. au afinitate pentru receptori
C. se leaga de receptori la nivelul unui situs diferit de cel al agonistului specific
D. diminua potenta agonistului, prin competitie
E. prin legarea de receptor, nu pot declansa efect farmacodinamic
(pag. 226)
F2102112. Antagonistii necompetitivi au urmatoarele proprietati:

A. nu au activitate intrinseca
B. diminua potenta agonistului specific
C. diminua pana la anulare efectul agonistului specific
D. se leaga de receptor pe un situs de legare diferit de al agonistului specific
E. impiedica legarea agonistului
(pag. 226)
F2102113. Precizati asocierile finalizate cu sinergism de potentare utilizat in terapeutica:

A. anestezic general + tranchilizant
B. alcool + medicamente deprimante SNC
C. analgezic + neuroleptic
D. antihipertensiv + diuretic
E. adrenalina + histamina
(pag. 210, 211)
F2102114. Sunt antagonisme nedorite in terapeutica:

A. naloxon + morfina
B. vitamina K + anticoagulante cumarinice
C. neostigmina + tubocurarina
D. diuretice tiazidice + antidiabetice
E. procaina + sulfamide antimicrobiene
(pag. 211, 212)
F2102115. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii privind latenta actiunii farmacodinamice

A. formele retard au latenta lunga
B. latenta cea mai mica este pe calea per os
C. medicamentele legate de proteinele plasmatice in procent mare au latenta mare
D. substantele ce actioneaza prin metabolitul activ au latenta mai mica
E. mecanismul indirect de actiune imprima latenta mai lunga
(pag. 178)
F2102116. Sunt adevarate urmatoarele afirmatii privind eficacitatea maxima a unui medicament, cu
exceptia:
A. se exprima prin efectul maxim
B. este data de proiectia curbei pe ordonata
C. depinde de activitatea intrinseca
D. depinde de numarul de receptori ocupati
E. agonistii totali au potenta maxima
(pag. 176-178)
F2102117. Precizati ce proprietati au antagonistii totali:

A. activitate intrinseca maxima
B. activitate intrinseca zero
C. activitate intrinseca submaximala
D. afinitate pentru receptori maximala
E. afinitate pentru receptori zero
(pag. 177)
F2102118. Antagonistul competitiv se caracterizeaza prin:

A. afinitate pentru situsul agonistului fiziologic
B. activitate intrinseca
C. pA2
D. pD2’
E. reduce efectul maxim al agonistului specific
(pag. 221, 226, 227)
F2102119. Variabilitatea farmacologica anormala se caracterizeaza prin:

A. alura grafica polimodala
B. consecinta enzimopatiilor
C. consecinta bolilor genetice si autoimune ale receptorilor

D. consecinta reglarii "up" sau "down"
E. frecventa 95% corespunde la distributia ± 2 DS
(pag. 218, 229-231)
F2102120. Variabilitatea farmacologica normala se caracterizeaza prin:

A. alura de clopot gaussian unimodal
B. determinata de tipul fiziologic si HLA
C. consecinta inductiei si inhibitiei enzimatice
D. consecinta mecanismelor imunoalergice si autoimune
E. frecventa 95% corespunde la distributia de ± 1 DS.
(pag. 218, 229-231)
F2102121. Notati afirmatiile corecte privind factorii dependenti de organism ce influenteaza actiunea
farmacodinamica:
A. structura imuno-genetica din sistemul HLA confera o reactivitate particulara la anumite medicamente
B. varstele extreme influenteaza exclusiv indirect, prin modificarea profilului farmacocinetic
C. unele actiuni farmacodinamice apar exclusiv in prezenta unei stari patologice
D. enzimopatiile pot influenta actiunea farmacodinamica exclusiv calitativ
E. efectele farmacologice pot fi influentate de modificarea exclusiv cantitativa a starii receptorilor
(pag. 195-201)
F2102122. Notati afirmatiile corecte, privind datele de cronofarmacologie la om:

A. schema optima farmacografica, in corticoterapia de substitutie, prevede 2/3 din doza zilnica, dimineata
B. teofilina este de preferat intr-o singura doza mai inalta, seara
C. antiastmaticele adrenomimetice au potenta mai mare noaptea
D. antihipertensivele simpatolitice sunt mai eficace noaptea
E. antihistaminicele H2 sunt indicate o data pe zi, seara
(pag. 206, 207)
F2102123. Relatiile exponentiale doza-efect au urmatoarele caracteristici:

A. sunt relatii gradate
B. corespund ecuatiei y = ax + b
C. la o doza limita se atinge efectul maxim posibil
D. in grafic semilogaritmic, curba este o sigmoida cuantala
E. sunt valabile pentru substante ce actioneaza pe receptori specifici
(pag. 219-221)
F2102124. Notati afirmatiile adevarate privind influenta factorului structura chimica asupra actiunii
farmacodinamice:
A. nucleul confera afinitatea selectiva pentru un anumit substrat, imprimand tipul de actiune farmacodinamica
B. gruparile "farmacofore accesorii" influenteaza profilul farmacocinetic
C. gruparile "farmacofore distribuitoare" influenteaza profilul farmacodinamic
D. aceeasi configuratie sterica sub forma de "cicluri potentiale" imprima afinitate pentru acelasi tip de receptori
E. structuri chimice foarte diferite nu pot avea aceeasi actiune farmacodinamica
(pag. 183, 184)
F2102125. Calitatea retard se datoreste:

A. formei farmaceutice retard
B. structurii chimice de tip ester
C. secretiei tubulare active
D. reabsorbtiei tubulare inalte
E. legarii de proteinele plasmatice in procent mare

(pag. 180)
F2102126. Notati afirmatiile adevarate, privind timpul de injumatatire (T1/2):

A. T1/2 este in general mai lung la soarece, comparativ cu omul
B. digitoxina are T1/2 ≈ 7 zile
C. fenilbutazona are o variabilitate interindividuala a T1/2 de aproximativ 1-7 zile
D. la nou-nascut, cloramfenicolul are T1/2 de pana la 20 de ori mai scurt fata de adult
E. la anurici, streptomicina are T1/2 de pana la 30 de ori mai lung comparativ cu cel normal
(pag. 116-118, 179)
F2202127. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la antagonism sunt adevarate:

A. poate duce la diminuarea sau anularea actiunii farmacodinamice
B. adrenalina si histamina sunt antagonisti fiziologici
C. in antagonismul chimic sunt blocate sediile de legare de pe receptori
D. histamina si antihistaminicele sunt antagonisti competitivi
E. penicilinele si aminoglicozidele sunt antagonisti fiziologici.
(pag. 172-231)
F2202128. Care din afirmatiile referitoare la agonisti sunt adevarate:

A. au afinitate dar nu prezinta activitate intrinseca
B. agonistii totali au activitate intrinseca maxima
C. agonistii partiali pot avea proprietati antagoniste in prezenta agonistului total
D. agonistii sunt substante ce blocheaza specific receptorii farmacologici
E. pentazocina este un agonist total al tuturor receptorilor opioizi.
(pag. 172-231)
F2202129. Antagonistii:
A. cresc efectele agonistilor
B. prezinta afinitate fata de receptorii farmacologici
C. antagonistii competitivi nu pot fi deplasati de pe receptori
D. antagonistii necompetitivi modifica conformatia receptorului impiedicand legarea agonistilor
E. prezinta o activitate intrinseca mai slaba decat a agonistilor.
(pag. 172-231)
F2202130. Coeficientul de partitie lipide / apa :

A. nu influenteaza profilul farmacocinetic
B. influenteaza indirect profilul farmacodinamic
C. depinde de raportul dintre gruparile hidrofobe si cele hidrofile
D. poate influenta calitativ actiunea farmacodinamica in cazul barbituricelor
E. aminele simpatomimetice cu coeficient de partitie lipide / apa mare nu prezinta efecte stimulatoare
centrale.
(pag. 172-231)
F2202131. Care din afirmatiile referitoare la indicele terapeutic sunt adevarate:

A. este raportul dintre DE 50 si DL 50
B. este raportul dintre DL 50 si DE 50
C. daca este < 10, medicamentul nu se poate utiliza in terapie
D. cand este > 10, medicamentul prezinta siguranta terapeutica
E. este raportul DL 1 / DE 99.
(pag. 172-231)
F2202132. Care din afirmatiile referitoare la interactiunile farmacocinetice sunt adevarate:

A. apar in faza biofarmaceutica
B. interactiunea farmacocinetica NaHCO3 / barbiturice este utila in terapie
C. rifampicina accelereaza biotransformarea sulfonamidelor hipoglicemiante prin inductie enzimatica
D. pot sa apara in etapele de transport si biotransformare
E. barbituricele inhiba biotransformarea glucocorticoizilor prin inhibitie enzimatica.
(pag. 172-231)
F2202133. Latenta:
A. nu depinde de calea de administrare
B. este timpul scurs de la administrarea medicamentului pana la aparitia efectului
C. este mai mare in cazul formelor farmaceutice retard
D. este mai mica in cazul medicamentelor cu mecanism indirect de actiune
E. poate diferi in cadrul aceleasi grupe farmacodinamice.
(pag. 172-231)
F2202134. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la structura chimica sunt adevarate:
A. nucleul confera afinitate selectiva pentru substrat, imprimand tipul de actiune farmacodinamica
B. gruparile farmacofore accesorii nu influenteaza afinitatea pentru substrat
C. structura chimica influenteaza atat afinitatea pentru substrat, cat si activitatea intrinseca
D. gruparile farmacofore distribuitoare influenteaza profilul farmacocinetic
E. nucleul beta-feniletilamina confera specificitate pentru receptorii opioizi.
(pag. 172-231)
F2202135. Fenomenul down - regulation:

A. consta in scaderea numarului de receptori
B. apare in cazul reducerii stimularii receptorilor
C. se poate produce prin internalizarea receptorilor in membrana
D. are drept consecinta fenomenul de toleranta
E. poate provoca efecte rebound.
(pag. 172-231)
F2202136. Agonistii:
A. nu se leaga de receptori
B. au afinitate pentru receptori
C. nu au activitate intrinseca
D. blocheaza ireversibil receptorul
E. pot fi totali sau partiali.
(pag. 172-231)

A. efectul stimulator apare prin stimularea unei functii
B. efectul stimulator apare prin stimularea unei functii antagoniste
C. efectul inhibitor apare prin inhibarea unei functii
D. efectul inhibitor apare prin stimularea excesiva a unei functii
E. efectul bisens inseamna efectul stimulator sau inhibitor functie de doza.
(pag. 172-231)
F2202138. Potenta:
A. este capacitatea unei substante de a avea activitate biologica
B. se exprima prin doze toxice
C. depinde de afinitatea pentru substrat
D. poate fi diferita la indivizi diferiti

E. este cu atat mai mare cu cat doza eficienta e mai mare.
(pag. 172-231)
F2202139. Eficacitatea maxima:

A. se exprima prin efectul maxim
B. agonistii totali au eficacitate maxima inferioara agonistilor partiali
C. este influentata in principal de activitatea intrinseca
D. analgezicele opioide au eficacitate maxima inferioara analgezicelor antipiretice
E. atingerea sa este limitata de aparitia efectelor adverse la doze mari.
(pag. 172-231)
F2202140. Latenta:
A. scurta este preferata in urgente
B. este timpul cat se mentine efectul medicamentului
C. este cantitatea de medicament care ajunge netransformata la locul de actiune
D. depinde de calea de administrare
E. este mai mare la formele retard decat la cele cu eliberare rapida.
(pag. 172-231)
F2202141. Care din urmatorii factori dependenti de organism sunt factori fiziologici:
A. tipul de sistem nervos
B. tipul de metabolism
C. structura imuno-genetica
D. insuficienta hepatica
E. febra
(pag. 172-231)
F2202142. Care din urmatorii compusi au durata lunga de actiune:

A. digitoxina
B. dopamina
C. omeprazol
D. benzatinpenicilina G
E. nifedipin.
(pag. 172-231)
F2202143. Durata actiunii farmacodinamice:

A. este timpul pana la aparitia efectului
B. se exprima prin timpul de injumatatire
C. nu influenteaza ritmul de administrare
D. este lunga la preparatele retard
E. este aceeasi pentru un medicament indiferent de specie.
(pag. 172-231)
F2202144. Actiunea farmacodinamica poate fi:

A. etiotropa
B. de substitutie
C. simptomatica
D. fiziopatologica
E. idiopatica
(pag. 172-231)
F2202145. Care din urmatorii factori dependenti de medicament influenteaza actiunea

farmacodinamica:
A. specia
B. sexul
C. doza
D. ritmul de administrare
(pag. 172-231)
F2202146. Care din urmatorii factori dependenti de organism influenteaza actiunea farmacodinamica:
B. coeficientul de partitie lipide - apa
C. mecanismul de actiune
D. starea receptorilor
E. starea patologica.
(pag. 172-231)
F2202147. Doza:
A. influenteaza cantitativ si calitativ actiunea medicamentului
B. nu influenteaza afinitatea pentru un anumit teritoriu sau subtip de receptori
C. poate influenta sensul actiunii unui medicament
D. se exprima intotdeauna in mg/kg corp
E. crescuta poate creste intensitatea efectului farmacodinamic
(pag. 172-231)
F2202148. Care afirmatii sunt adevarate pentru calea de administrare a unui medicament:
A. medicamentele se administreaza doar pe cai naturale
B. calea de administrare a medicamentului este un factor ce tine de medicament
C. latenta unui medicament poate fi diferita functie de calea de administrare
D. orice medicament administrat pe orice cale are aceeasi actiune
E. calea de administrare poate influenta potenta unui medicament
(pag. 172-231)

A. medicamentul placebo contine o substanta farmacodinamic activa
B. o persoana placebo reactiva raporteaza un efect placebo
C. exista o relatie intre efectul placebo si gradul de inteligenta
D. efectul placebo nu prezinta importanta in terapie
E. efectul placebo se foloseste in evaluarea unui nou medicament introdus in terapie.
(pag. 172-231)

A. medicamentele ocitocice au efecte slabe asupra uterului gravid
B. copii sunt rezistenti la actiunea deprimantelor SNC
C. riscul de confuzie la cimetidina creste la batrani
D. la batrani poate scadea numarul unor tipuri de neuroni
E. varsta nu influenteaza activitatea farmacodinamica a unui medicament
(pag. 172-231)

A. cardiotonicele au efect inotrop pozitiv evident in insuficienta cardiaca
B. hipercalcemia scade toxicitatea glicozidelor cardiotonice
C. ciroticii au o sensibilitate particulara la morfina

D. modificarea tranzitului intestinal nu poate influenta actiunea unor medicamente
E. insuficienta renala poate determina modificarea posologiei pentru bolnav.
(pag. 172-231)
F2202152. Procesul de up-regulation:

A. reprezinta scaderea numarului de receptori
B. implica incetinirea degradarii receptorilor
C. implica internalizarea receptorilor
D. este consecinta cresterii stimularii receptorilor
E. explica efectul rebound al unor medicamente
(pag. 172-231)
F2202153. Procesul de down-regulation:

A. reprezinta scaderea numarului de receptori
B. este consecinta scaderii stimularii lor
C. implica internalizarea receptorilor
D. explica toleranta la unele medicamente
E. poate duce la cresterea eficacitatii medicamentului.
(pag. 172-231)
F2202154. Care din urmatoarele afectiuni sunt consecinta modificarii calitative a receptorilor:
A. anemia feripriva
B. miastenia gravis
C. boala Grave
D. hipercolesterolemia ereditara
E. parkinson
(pag. 172-231)
F2202155. Care din urmatorii factori dependenti de mediu pot influenta actiunea unui medicament:
A. alimentatia
B. temperatura corporala
C. momentul administrarii raportat la mese
D. altitudinea
E. stresul
(pag. 172-231)
F2202156. Care din urmatoarele medicamente se administreaza dimineata inainte de masa:

A. antiacidele
B. colereticele
C. iritantele mucoasei digestive
D. diureticele
E. purgativele
(pag. 172-231)
F2202157. Care din urmatoarele medicamente se administreaza seara inainte de culcare

A. Ranitidina
B. Laxativele
C. Psihostimulantele
D. Antiparkinsoniene
E. Hipnoticele
(pag. 172-231)
F2202158. Sinergismul
A. Este o relatie ce apare la asocierea a doua sau mai multe medicamente
B. Apare cand medicamentele actioneaza in sens diferit
C. Poate fi competitiv si necompetitiv
D. Impune de multe ori reducerea dozelor medicamentelor asociate
E. Trebuie intotdeauna evitat in terapie
(pag. 172-231)
F2202159. Care din urmatoarele asocieri reprezinta sinergism de potentare

A. Codeina -aspirina
B. Fentanil -droperidol
C. Aspirina -paracetamol
D. Heparina -protamina
E. Warfarina -vitamina K
(pag. 172-231)
F2202160. Antagonismul:
A. Apare cand substantele actioneaza in sensuri opuse
B. Poate duce la scaderea efectului terapeutic
C. nu duce la anularea efectului farmacodinamic
D. Poate duce la inversarea efectului
E. Nu este util in terapie
(pag. 172-231)
F2202161. Este antagonism pe receptori asocierea:

A. Morfina -naloxon
B. Histamina -adrenalina
C. Aspirina -paracetamol
D. Pilocarpina -aspirina
E. Diazepam- flumazenil
(pag. 172-231)
F2202162. Care din urmatoarele interactiuni au mecanism farmacodinamic:

A. Tetraciclina -saruri de calciu
B. Anticoagulante cumarinice -barbiturice
C. Antidiabetice -diuretice tiazidice
D. Tranchilizante -alcool
E. Eritromicina -tetraciclina
(pag. 172-231)
F2202163. Asocierea glicozide cardiotonice-diuretice tiazidice:

A. este un antagonism fiziologic
B. duce la scaderea potasemiei
C. duce la scaderea toxicitatii glicozidelor cardiotonice
D. necesita cresterea dozei de glicozid cardiotonic
E. necesita asocierea sarurilor de potasiu
(pag. 172-231)
F2202164. Care din afirmatiile referitoare la sinergism sunt adevarate:

A. apare la asocierea unor medicamente ce actioneaza in acelasi sens
B. in sinergismul de potentare efectul asocierii este mai mic decat suma efectelor individuale
C. in sinergismul de aditie, efectul asocierii poate fi mai mic sau egal cu suma efectelor individuale
D. neuroleptanalgezia are la baza un sinergism de potentare
E. datorita efectului sinergic, codeina nu poate fi asociata cu paracetamolul
(pag. 172-231)

A. anticoagulantele de sinteza sunt mai active in insuficienta hepatica
B. analepticele respiratorii stimuleaza centrul respirator deprimat
C. antipireticele scad temperatura corpului cand nu exista febra
D. hipertiroidienii au o sensibilitate crescuta la narcotice
E. femeile sunt mai putin sensibile la medicamente cu actiune SNC decat barbatii
(pag. 172-231)
F2202166. Calitatea retard a unui medicament se datoreaza:

A. formei farmaceutice
B. structurii chimice
C. legarii reduse de proteinele plasmatice
D. distribuirii reduse in organism
E. reabsorbtiei tubulare in procesul de eliminare
(pag. 172-231)
F2302167. Factorii de care depinde eficacitatea (eficacitatea maxima) a unui medicament sunt:
A. activitatea intrinseca (la nivel de receptor);
B. doza maxima;
C. ansamblul receptor-sistem efector;
D. eficacitate (la nivel de receptor);
(pag. 172 - 231)
F2302168. Care din fenomenele de mai jos sunt implicate in activarea unor farmacoreceptori:
A. modificarea fluiditatii membranelor;
B. modificari conformationale ale unor macromolecule;
C. schimbari de permeabilitate membranara;
D. deschiderea de canale cu schimburi ionice;
E. influentarea unor enzime membranare.
(pag. 172 - 231)
F2302169. Care din urmatoarele medicamente actioneaza prin intermediul influentarii unor
farmacoreceptori?
A. morfina;
B. atropina;
C. salbutamolul;
D. manitolul;
E. adrenalina.
(pag. 172 - 231)
F2302170. Care sunt factorii care influenteaza actiunea farmacodinamica si depind de medicament?
A. structura chimica;
B. doza;
C. calea de administrare;
D. farmacocinetica substantei;
E. asocierea medicamentelor (interactiuni medicamentoase)
(pag. 172 - 231)
F2302171. Care sunt factorii care influenteaza actiunea farmacodinamica si depind de organism?
A. calea de administrare;
B. alimentatia;
C. factori fiziologici;
D. temperatura mediului ambiant;
E. factori patologici.
(pag. 172 - 231)
F2302172. Prezenta unui medicament la nivelul unui receptor duce la formarea, de obicei, a unui
complex medicament -receptor:
A. ca urmare a unei reactii reversibile;
B. ca urmare a unei reactii ireversibile;
C. prin legaturi chimice slabe: ionice, de hidrogen, van der Waals;
D. prin legaturi chimice covalente;
E. fara nici un fel de legatura chimica.
(pag. 172 - 231)
F2302173. Legatura covalenta da un complex medicament-receptor:

A. stabil;
B. instabil;
C. putin stabil;
D. in conditii biologice este desfacut cu dificultate;
E. in conditii biologice este desfacut usor;
(pag. 172 - 231)
F2302174. In privinta interactiunii medicament-receptor:

A. legarea unui medicament de receptori este urmata totdeauna de aparitia unui efect farmacodinamic;
B. legarea unui medicament de receptori nu este urmata totdeauna de aparitia unui efect farmacodinamic;
C. exista adesea o relatie de proportionalitate intre doza de medicament si intensitatea efectului, rezultand ca
efectul este dependent de numarul receptorilor ocupati si activati;
D. efectul nu este dependent de numarul receptorilor ocupati;
E. pentru aparitia efectului este necesara fixarea medicamentului pe un numar minim de receptori.
(pag. 172 - 231)
F2302175. Care din urmatoarele afirmatii privind sensul actiunii farmacodinamice sunt adevarate?
A. sensul stimulant nu apare prin deprimarea unei functii antagoniste;
B. sens inhibitor nu apare prin stimulare excesiva;
C. sens stimulant apare dupa stimularea unei functii;
D. sens inhibitor apare prin deprimarea unei functii;
E. sensul depinde de structura chimica a substantei active.
(pag. 172 - 231)
F2302176. Ce proprietati au antagonistii?

A. activitate intrinseca zero;
B. activitate intrinseca maxima;
C. afinitate pentru receptori maxima;
E. afinitate pentru receptori zero.
(pag. 172 - 231)
F2302177. Ce proprietati au agonistii totali?
A. activitate intrinseca maxima;

B. activitate intrinseca zero;
C. activitate intrinseca submaximala;
D. afinitate pentru receptori zero;
E. afinitate pentru receptori maxima.
(pag. 172 - 231)
F2302178. Ce proprietati au agonistii partiali?

A. afinitate pentru receptori zero;
B. afinitate pentru receptori maxima;
C. activitate intrinseca maxima;
E. activitate intrinseca zero.
(pag. 172 - 231)
F2302179. Urmatoarele afirmatii privind latenta actiunii farmacodinamice sunt adevarate:

A. latenta cea mai mica apare la administrarea pe calea intravenoasa;
B. mecansimul indirect de actiune imprima latenta mai scurta;
C. formele retard au latenta lunga;
D. medicamentele legate de proteinele plasmatice in procent mare au latenta mare;
E. substantele ce actioneaza prin metabolitul activ au latenta mai mica.
(pag. 172 - 231)
F2302180. Actiunea farmacodinamica de durata lunga este consecinta:

A. afinitatii mari pentru receptori;
B. legarii de proteinele plasmatice in procent mare;
C. legarii ionice cu receptorii intarita prin punti de hidrogen;
D. legaturii covalente cu receptorii;
E. legaturii cu receptorii prin forte van der Waals.
(pag. 172 - 231)
F2302181. Indicati efectul asocierii fenilbutazonei cu anticoagulantele orale de sinteza cumarinice

precum si mecanismul interactiunii:
A. accident trombotic;
B. deplasare de pe proteinele plasmatice;
C. inhibitie enzimatica;
D. accident hemoragic;
E. inductie enzimatica.
(pag. 172 - 231)
F2302182. Raportat la interactiunea medicament - receptor, medicamentele pot fi:

A. medicamente agoniste (agonisti totali) avand afinitate si activitate intrinseca asupra receptorilor;
B. medicamente antgoniste avand numai activitate intrinseca;
C. medicamente agoniste (agonisti totali) avand numai afinitate pentru receptori;
D. medicamente antgoniste avand afinitate, fara activitate intrinseca;
E. medicamente agonisti partiali avand afinitate si un anumit grad de activitate intrinseca (mai mic decat
agonistii totali)
(pag. 172 - 231)
F2302183. Actiunea predominanta si selectiva a unui medicament (selectivitatea) asupra unui teritoriu
cat mai limitat din organism poate fi consecinta:
A. unei afinitati deosebite pentru componentele tesutului respectiv;
B. unei afinitati scazute pentru componentele tesutului respectiv;
C. unei permeabilitati crescute a membranelor tesutului respectiv;

D. existentei de subtipuri de receptori specifici in anumite tesuturi;
E. realizarii unei concentratii mai mari in tesutul sau organul respectiv.
(pag. 172 - 231)
F2302184. Potenta actiunii farmacodinamice a unui medicament este dependenta de:

A. afinitatea substantei active pentru substrat (numarul de receptori ocupati);
B. proprietatile farmacocinetice ale substantei active;
C. organism;
D. proprietatile farmacodinamice ale substantei active;
E. eficacitatea maxima.
(pag. 172 - 231)
F2302185. Eficacitatea maxima a actiunii farmacodinamice este dependenta de:

A. potenta;
B. proprietatile farmacocinetice ale substantei active;
C. organism;
D. proprietatile farmacodinamice ale substantei active;
E. activitate intrinseca (numarul de receptori pe care substanta activa ii poate activa sau bloca).
(pag. 172 - 231)
F2502186. Mecanisme farmacodinamice ale variabilităţii farmacologice:

A. numărul şi capacitatea de legare a R
B. concentraţia agonistului fiziologic la nivelul R
C. inducţia enzimatică
D. concentraţia anumitor ioni la nivelul R
E. inhibiţia enzimatică
(pag. 216)
F2502187. Melatonina este:

A. secretată de glanda hipofiză
B. hormonul ce generează ritmul circadian veghe – somn
C. redusă ca secreţie cu vârsta
D. are un puternic efect antioxidant
E. activă pe receptori din structuri cerebrale şi periferice
(pag. 205)
F2502188. Durata acţiunii farmacodinamice este crescută de:

A. procentul mare delegare de proteinele plasmatice
B. difuziunea în toate sectoarele hidrice
C. difuziunea prin bariera hematoencefalică
D. distribuirea selectivă într-un ţesut
E. fixarea greu reversibilă de substrat
(pag. 188)
F2502189. Radical metil substituit la azotul de pe nucleul barbituric formează derivaţi barbiturici N-
metilaţi, cu:
A. coeficient de partaj L/A ridicat
B. efect hipnotic
C. efect anticonvulsivant
D. efect narcotic
E. coeficient de partaj L/A scăzut
(pag. 183)
F2502190. Variabilitatea farmacodinamică anormală se exprimă grafic prin:

A. curbe bimodale
B. curbă în clopot
C. curbă sigmoidă cuantală
D. curbe trimodale
E. variabilitate unimodală
(pag. 229,230)
F2502191. Caracteristica curbelor asocierii agonist-antagonist necompetitiv:

A. curbele sunt paralele
B. curbele au panta progresiv mai redusă
C. reducerea pantei este cu atât mai mare cu cât potenţa antagonistului necompetitiv este mai mare
D. curbele sunt deplasate spre dreapta cu un factor x
E. reducerea înălţimii curbelor poate să fie 100%
(pag. 228)
F2502192. Relaţia doză–efect poate fi:

A. relaţie gradată lineară
B. relaţie gradată exponenţială
C. relaţie cuantală “tot sau nimic”
D. relaţie tip curbă Gaus
E. relaţia tip curbă Trevan
(pag. 219)
F2502193. Biotransformarea medicamentului crescută la asocierea cu rifampicină

A. prednison
B. contraceptive orale
C. izoniazida
D. warfarina
E. glicozizi cardiotonici
(pag. 212)
F2602194. Tabletele Corega Tabs contin:

A. acid citric
B. EDTA
C. Clorura de benzal Konium 2,5%
D. Perborat de sodiu
E. Peroxid de sodiu
(pag. 234.)
F2602195. Pentru curatirea cu usurinta a protezelor se folosesc urmatoarele pudre sau comprimate:
A. apa lui Javel;
B. Steradent
C. Deterdent;
D. Polident;
E. Corega Tabs
(pag. 234)
F2602196. Bascularea transversala a protezei totale maxilare are urmatoarele cauze:

A. montarea dintilor laterali înafara crestei;
B. existenta unor margini vestibulareprea groase;

C. nefolierea torusului palatin;
D. erori de amprentare;
E. xerostomie
(pag. 226)
F2602197. Pentru neadaptarea pacientului cu protezele totale sunt incriminate:

A. pretentiile absurde ale pacientului;
B. dorinta de esec a pacientului
C. anxietatea deosebita a pacientului;
D. folosirea prafurilor adezive
E. vârsta pacientului
(pag. 230)
F2602198. Pentru igienizarea protezelor totale se folosesc:

A. peroxizii alcalini;
B. enzime;
C. acizi concentrati;
D. antiseptice;
E. pasta de dinti
(pag. 234)
F2602199. Dupa aplicarea protezelor totale:

A. functia fonetica se îmbunatateste treptat;
B. fizionomia influenteaza adaptarea biologica a protezelor;
C. masticatia nu este modificata;
D. simtul gustativ este pierdut;
E. pacientul revine la control la 24-48 de ore
(pag. 230)
Tema nr. 3
Farmacotoxicologie generala
BIBLIOGRAFIE:
F1203001. Care din afirmatiile referitoare la efectele secundare sunt adevarate:

A. au la baza mecanisme toxice
B. sunt consecinta directa sau indirecta a actiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor
C. aplazia medulara produsa de cloramfenicol este un efect secundar
D. citoliza hepatica produsa de paracetamol este un efect secundar
E. nefropatia produsa de fenacetina este un efect secundar
(pag. 232-274)
F1203002. Care din afirmatiile referitoare la farmacodependenta sunt adevarate:

A. farmacodependenta psihica se manifesta prin aparitia sindromului de retragere
B. morfina produce doar dependenta psihica
C. cannabisul produce o dependenta fizica intensa
D. farmacodependenta fizica se manifesta prin aparitia sindromului de retragere
E. farmacodependenta nu poate produce modificari comportamentale
(pag. 232-274)
F1203003. Insuficienta functionala:

A. apare la intreruperea administrarii cimetidinei
B. se poate evita prin administrarea de doze mari
C. se manifesta printr-o simptomatologie de hiperfunctie a unei glande implicate
D. poate fi declansata de intreruperea brusca a unui tratament indelungat cu hormoni naturali sau de sinteza
E. nu poate fi produsa de corticosteroizi
(pag. 232-274)
F1203004. Intoleranta dobandita:

A. are la baza enzimopatii
B. se poate datora deficitului de glucozo-6 fosfat dehidrogenaza
C. se mai numeste hipersensibilizare
D. nu poate fi produsa de medicamente ci doar de toxine
E. nu implica un contact prealabil al medicamentului cu organismul
(pag. 232-274)
F1203005. Sindromul de retragere:

A. este declansat de intreruperea tratamentului cu antagonisti ai receptorilor
B. se manifesta prin exacerbarea simptomelor bolii tratate
C. reprezinta o manifestare a hipofunctiei unui sistem activator modulat de sistemul in care a activat
medicamentul
D. este declansat de intreruperea brusca a unui tratament de durata cu agonisti ai receptorilor
E. apare la beta-blocante
(pag. 232-274)
F1203006. Toleranta cronica:
A. consta in cresterea intensitatii efectului prin administrari repetate la intervale scurte de timp
B. mitridatismul este o forma de toleranta cronica
C. se instaleaza foarte rapid
D. este ireversibila
E. se instaleaza numai printr-un mecanism farmacocinetic
(pag. 232-274)
F1403007. Care dintre reacţiile de mai jos se încadrează în grupul reacţiilor adverse de tip idiosincrazic:
A. modificarea genotipului indusă de citostaticele alchilante
B. citoliza hepatică produsă de izoniazidă
C. hemoliza produsă de nitrofurantoină
D. aplazia medulară survenită după tratamentul cu cloramfenicol
E. edemul Quincke produs de penicilina G
(pag. 244)
F1403008. Pot provoca efecte adverse cancerigene:

A. colchicina
B. metil-dopa
C. fenitoina
D. sărurile de aur
E. citostaticele alchilante
(pag. 242)
F1403009. Pot provoca reacţii adverse prin insuficienţă funcţională, la întreruperea bruscă a
farmacoterapiei:
A. beta-adrenoliticele
B. glucocorticoizii
C. antihistaminicele H2
D. anticolinergicele centrale
E. barbituricele
(pag. 264)
F1503010. Caracteristicile tahifilaxiei sunt următoarele, cu excepţia:

A. se instalează repede
B. apare la prima administrare
C. poate fi completă
D. este reversibilă
E. este de scurtă durată după întrerupere
(pag. 259)
F1503011. Medicamente ce declanşează tulburări la oprirea bruscă a tratamentului sunt următoarele,

cu excepţia:
A. barbiturice
B. clonidina
C. beta-adrenomimetice
D. aminofilina
E. antihistaminice H2
(pag. 267)
F1503012. Pot produce colorarea dinţilor în brun-violaceu sau gri-bleu:

A. antimalarice
B. citostatice
C. fenotiazine neuroleptice
D. tetraciclina
E. minociclina
(pag. 241)
F1503013. Următoarele efecte adverse apar la nivel sanguin, cu excepţia:

A. aplazia medulară la cloramfenicol
B. hemoliză cu anemie la medicamente oxidante
C. anemie megaloblastică la fenitoin
D. leucopenie la citostatice
E. trombopenie la ampicilină
(pag. 236)
F1503014. Următoarele medicamente produc efecte toxice cohleare, cu excepţia:

A. kanamicină
B. minociclina
C. amikacina
D. furosemid
E. salicilaţi > 6 g/zi
(pag. 238)
F1503015. Următoarele medicamente produc fotoreacţie la administrarea sistemică, cu excepţia:

A. fenotiazine
B. bromuri
C. tetracicline
D. griseofulvină
E. acid nalidixic
(pag. 241)
F1603016. Sunt mecanisme implicate în instalarea toleranţei cronice:

A. Instalarea inhibiţiei enzimatice
B. Fenomenul de reglare descendentă ("down regulation”)
C. Fenomenul de reglare ascendentă ("up regulation”)
D. Mecanismul imunoalergic
E. Externalizarea receptorilor
(pag. 259-260)
F1603017. Sunt reacţii adverse cu mecanism de producere imunologic:

A. Idiosincrazia
B. Alergia medicamentoasă
C. Dependenţa
D. Toleranţa acută (tahifilaxie)
E. Reacţiile de tip toxic
(pag. 249)
F1603018. Sunt reacţii adverse de tip idiosincrazic:

A. Dependenţa la morfinomimetice
B. Sindromul de abstinenţă
C. Acatalazia
D. Şocul anafilactic
E. Intoleranţa dobândită
(pag. 245)
F1603019. Sunt reacţii alergice de tip II (citotoxic-citolitic) care pot fi produse de medicamente:
A. Trombocitopenia, granulocitopenia;
B. Şocul anafilactic;
C. Dermatita atopică;
D. Glomerulonefrita;
E. Boala serului
(pag. 251)
F1603020. Toleranţa la medicamente prin mecanism farmacocinetic are la bază:

A. Fenomenul de reglare descendentă ("down regulation”)
B. Fenomenul de reglare ascendentă ("up regulation”)
C. Instalarea inducţiei enzimatice
D. Modificarea densităţii receptoriale prin internalizare
E. Instalarea inhibiţiei enzimatice
(pag. 260)
F2103021. La intreruperea brusca a terapiei prelungite cu antagonisti farmacologici pot apare:

A. tahifilaxie
B. sindrom de rebound (ricoseu)
C. sindrom de abstinenta
D. obisnuinta
E. insuficienta de organ
(pag. 264)
F2103022. In reactiile alergice sunt frecvent implicate urmatoarele, cu exceptia:

A. penicilina G
B. ampicilina
C. cefalosporine
D. acidul acetilsalicilic
E. furosemid
(pag. 250)
F2103023. Prima masura de urgenta si obligatorie in tratamentul unei boli "iatrogene" este:
A. tratament fiziopatogenic
B. reducerea lenta a dozelor de medicament
C. reducerea rapida a dozelor de medicament
D. sistarea imediata a administrarii medicamentului incriminat
E. tratament simptomatic
(pag. 232)
F2103024. Induce cea mai intensa dependenta fizica, urmata de sindrom de abstinenta puternic:
A. amfetamina
B. morfina
C. cocaina
D. barbiturice
E. benzodiazepine
(pag. 263)
F2103025. Induc obisnuinta cu necesitatea maririi dozelor urmatoarele substante, cu exceptia:

A. cocaina
B. amfetamina
C. morfina
D. barbiturica
E. benzodiazepine
(pag. 263)
F2103026. Despre reactiile adverse provocate de medicamente sunt valabile urmatoarele afirmatii, cu
exceptia:
A. sunt nedorite si daunatoare
B. sunt provocate exclusiv de dozele toxice
C. sunt favorizate de tratament prelungit
D. sunt favorizate de complianta deficitara
E. sunt manifestate la doze eficace terapeutice mari
(pag. 232)
F2103027. Contraceptivele orale pot provoca urmatoarele R.A, cu exceptia:

A. prurit
B. eruptie acneiforma aseboreica
C. eritem nodos
D. pigmentare bruna tip boala Addison
E. toxicitate cohleara
(pag. 240-242)
F2203028. Care din urmatoarele reactii adverse sunt considerate efecte toxice:
A. aritmiile cardiace produse de glicozidele cardiotonice
B. sindromul astmatic produs de propranolol
C. sindromul extrapiramidal provocat de neurolepticele clasice
D. citoliza hepatica produsa de izoniazida sau paracetamol
E. insuficienta cardiaca produsa de verapamil
(pag. 232-274)
F2203029. Care din urmatoarele reactii adverse nu sunt efecte toxice la nivel sanguin:
A. aplazia medulara produsa de cloramfenicol
B. leucopenia produsa de citostatice
C. hemoragiile produse de heparina
D. methemoglobinemia produsa de derivatii de anilina
E. anemia megaloblastica produsa de fenitoina
(pag. 232-274)
F2203030. La nivel hepatic medicamentele nu pot produce:

A. Citoliza
B. Steatoza
C. Hepatita
D. Rabdomioliza
E. Ciroza
(pag. 232-274)
F2203031. Care din substante nu sunt cancerigene:

A. Hidrocarburile policiclice
B. Penicilinele
C. Substantele alchilante
D. Aflatoxinele
E. Azocolorantii
(pag. 232-274)
F2203032. Care din urmatoarele substante stimuleaza motilitatea uterina:

A. Isoxuprina
B. Salbutamolul
C. Ergometrina
D. Indometacinul
E. Sulfatul de magneziu
(pag. 232-274)

A. este caracteristica muschilor netezi
B. apare la intreruperea brusca a unui tratament de lunga durata cu glucocorticoizi
C. se poate evita crescand dozele
D. se manifesta prin exacerbarea simptomelor bolii respective
E. are la baza cresterea numarului de receptori
(pag. 232-274)
F2203034. Efectul rebound:

A. se mai numeste withdrawal sindrome
B. este declansat de intreruperea unui tratament indelungat cu agonisti
C. are la baza un mecanism de down-regulation
D. se manifesta prin exacerbarea simptomelor bolii tratate
E. este caracteristic morfinomimeticelor
(pag. 232-274)

A. deficitul de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza duce la cresterea rezistentei eritrocitelor
B. deficitul de UDP-glucuronil-transferaza creste conjugarea bilirubinei
C. acatalazia creste eficienta apei oxigenate
D. la acetilatorii rapizi efectele hidralazinei sunt crescute
E. suxametoniul poate produce apnee prelungita la cei cu deficit de pseudocolinesteraza
(pag. 232-274)

A. respecta relatia doza-efect
B. este influentata de reactivitatea individuala
C. nu este influentata de calea de administrare
D. nu este influentata de frecventa contactului cu organismul
E. duce la cresterea in timp a efectului farmacodinamic
(pag. 232-274)
F2203037. Tahifilaxia:
A. este toleranta cronica
B. se instaleaza rapid
C. are ca mecanism un proces de up-regulation
D. duce la cresterea efectelor terapeutice
E. este ireversibila
(pag. 232-274)
F2503038. Sunt efecte secundare:

A. efectele psihice din hipercorticismul provocat de supradozarea glucocorticoizilor
B. somnolenta dupa fenobarbital

C. hemoliza produsa de medicamentele oxidante
D. socul anafilactic
E. aplazia medulara ce poate sa apara la cloramfenicol
(pag. 234- 236)
F2503039. Afirmatiile adevarate referitoare la efectele secundare sunt:

A. sunt consecinta directa sau indirecta a actiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor
B. colestaza hepatica produsa de contraceptivele orale este un efect secundar
C. nefropatia produsa de aminoglicozide este un efect secundar
D. necroza hepatica produsa de paracetamol este un efect secundar
E. metemoglobinemia produsa de derivatii de anilina este un efect secundar
(pag. 234- 237)
F2503040. Urmatoarele efecte sunt toxice, cu exceptia:

A. aplazia medulara produsa de cloramfenicol
B. hemoliza produsa de medicamentele oxidante
C. carcinomul hepatocelular produs de steroizii androgeni
D. sindromul neurologic extrapiramidal produs de neurolepticele clasice
E. porfiria cutanata produsa de sulfamide
(pag. 236- 241)

A. apare la intreruperea brusca a unui tratament indelungat cu hormoni naturali sau de sinteza
B. mecanismul implicat "up-regulation"
C. apare la intreruperea brusca a unui tratament indelungat cu antihistaminice H2
D. nu poate fi produsa de corticosteroizi
E. masurile de prevenire constau in administrarea de doze mari de medicament
(pag. 266)
F2503042. Administrate la gravida pot produce malformatii cardiace la fat:

A. tranchilizantele benzodiazepine
B. fenitoina
C. antineoplazice
D. litiu
E. anticoagulante cumarinice
(pag. 269)
F2503043. Reactii adverse de tip idiosincrazic sunt:

A. apneea prelungita la doze terapeutice de suxametoniu
B. anemia hemolitica imuna
C. rinita alergica
D. eritemul polimorf
E. citoliza hepatica produsa de izoniazida
(pag. 247)
F2603044. Captusirea directa presupune:

A. utilizarea de materiale cu vâscozitate lent progresiva;
B. acoperirea bazei si marginilor protezei cu un nou strat de acrilat autopolimerizabil;
C. ambalarea protezei fara a se turna în prealabil un model;
D. utilizarea de materiale reziliente;
E. amprentarea cu un cauciuc siliconic
(pag. 243)
F2603045. Refacerea protezelor totale prin tehnici simple-în laborator sau în cabinet, este indicata
când:
A. fragmentele protezelor se potrivesc perfect;
B. baza protezelor este impregnata, deteriorata;
C. ocluzia este dezechilibrata;
D. dintii laterali sunt montati în afara crestei;
E. dimensiunea verticala este supraevaluata
(pag. pag 241)
F2603046. Captusirea definitiva a protezei totale cu materiale reziliente are urmatoarele caracteristici:
A. este indicata în cazul câmpului protetic care suporta foarte bine presiunile;
B. se efectueaza numai prin tehnica directa;
C. materialele pastreaza un grad de porozitate;
D. materialul devine iritant pentru mucoasa;
E. protezele vor fi usor de prelucrat si netezit
(pag. 248)
F1203047. Care din afirmatii sunt adevarate pentru reactiile alergice:

A. respecta relatia doza-efect
B. pot imbraca forma socului anafilactic
C. creste riscul declansarii lor la administrarea orala a medicamentului
D. penicilinele sunt implicate frecvent in reactiile alergice
E. organismul sensibilizat prezinta un titru scazut de anticorpi
(pag. 232-274)
F1203048. Care din urmatoarele efecte sunt efecte secundare:

A. uscaciunea gurii la atropina
B. somnolenta la hipnocoercitive de lunga durata
C. sindromul extrapiramidal la neuroleptice
D. reactiile alergice
E. ototoxicitatea
(pag. 232-274)
F1203049. Care din urmatoarele efecte sunt efecte toxice:

A. efectele extrapiramidale ale neurolepticelor
B. tulburarile auzului produse de aminoglicozide
C. nefropatiile interstitiale produse de fenacetina
D. bronhoconstrictia produsa de beta-adrenoliticele neselective
E. insuficienta cardiaca indusa sau agravata de verapamil
(pag. 232-274)
F1203050. Care din urmatoarele medicamente sunt contraindicate la gravide:

A. opioidele
B. cloramfenicolul
C. tetraciclina
D. preparatele pe baza de fier
E. vitamina D
(pag. 232-274)

A. apare la intreruperea brusca a unui tratament de lunga durata cu antagonisti farmacologici
B. apare la intreruperea brusca a beta-2 adrenomimeticelor
C. are la baza fenomene de up-regulation
D. se caracterizeaza prin aparitia simptomelor exacerbate ale bolii tratate
E. apare la intreruperea brusca a beta-blocantelor
(pag. 232-274)
F1203052. Fenomenul de toleranta:

A. presupune accentuarea efectelor farmacologice in urma administrarii indelungate a medicamentelor
B. presupune diminuarea efectelor farmacologice in urma administrarii indelungate a medicamentelor
C. are la baza un efect down-regulation
D. poate apare la nitratii organici
E. apare la intreruperea brusca a unui tratament prelungit
(pag. 232-274)
F1203053. Idiosincrazia:
A. este un raspuns anormal la un medicament
B. este intoleranta congenitala
C. apare dupa administrari repetate
D. are la baza enzimopatii
E. se manifesta prin aparitia hipersensibilizarii
(pag. 232-274)
F1203054. Instalarea obisnuintei implica:

A. fenomene de up-regulation
B. diminuarea absorbtiei
C. inhibitie enzimatica
D. scaderea eliminarii
E. scaderea efectului in timp
(pag. 232-274)
F1203055. Obisnuinta:
A. este o forma de toleranta acuta
B. este ireversibila
C. poate fi data de inductia enzimatica
D. poate fi data de fenomene de up-regulation
E. necesita marirea dozei
(pag. 232-274)
F1303056. Administrate gravidei si in timpul alaptarii pot provoca sindrom de abstinenta la nou-nascut
si sugar:
A. medicamente anorexigene amfetaminice;
B. opioide;
C. barbiturice;
D. neuroleptice;
E. benzodiazepine.
(pag. 172-231)
F1303057. Administrate in luna a 9-a de sarcina sau la mama care alapteaza pot provoca hemoragii la
fat sau nou/nascut si sugar:
A. paracetamolul;
B. acidul acetilsalicilic;
C. anticoagulantele cumarinice;
D. contraceptivele orale;
E. cloramfenicolul.
(pag. 172-231)
F1303058. Administrate la mama pot provoca la fat efecte teratogene (malformatii) cu localizare cranio-
faciala:
A. anticoagulante cumarinice (warfarina, acenocumarol);
B. sulfamide antidiabetice;
C. derivati de vitamina A, retinoizi (izotretinoina, etretinat);
D. beta-adrenolitice;
E. saruri de litiu.
(pag. 172-231)
F1303059. Care din urmatoarele afirmatii privind reactiile adverse de tip alergic sunt corecte?
A. apar datorita unor particularitati farmacocinetice;
B. sunt independente de doza;
C. sunt caracteristice medicamentelor cu o toxicitate mare si indice terapeutic mic;
D. sunt incrucisate pentru compusii inruditi structural;
E. frecventa lor este mai mare dupa administrarea medicamentelor pe cale orala.
(pag. 172-231)
F1303060. Care din urmatoarele substante au un potential foarte mare de a provoca dependenta
psihica?
A. amfetamina;
B. neostigmina;
C. morfina;
D. cocaina;
E. teofilina.
(pag. 172-231)
F1303061. Care din urmatoarele substante au un potential foarte mare de a provoca toleranta si
dependenta fizica?
A. morfina:
B. carbamazepina;
C. imipramina;
D. clemastina;
E. alcoolul etilic.
(pag. 172-231)
F1303062. Care din urmatorii factori pot favoriza aparitia de reactii adverse de tip toxic?
A. toxicitatea mare si indicele terapeutic mic;
B. deficitul organelor de epurare (ficat, rinichi);
C. interactiuni medicamentoase cu efect sinergic (la nivel de organ sau sistem sau determinand cresterea
concentratiei plasmatice);
D. contactul prealabil (sensibilizant) cu substanta activa;
E. folosirea unei cai de administrare nepotrivite.
(pag. 172-231)
F1303063. Efectele (reactiile adverse) sunt;

A. reactii nocive (daunatoare), nedorite;
B. favorizate de tratamentul prelungit;

C. provocate numai de dozele mari, toxice;
D. favorizate de asocierea unui numar mare de medicamente;
E. manifestate la doze eficace terapeutice mari.
(pag. 172-231)
F1303064. Efectele adverse teratogene sunt:

A. anomalii morfologice;
B. defecte fiziologice;
C. malformatii;
D. efecte dismorfogene;
E. suferinte fetale.
(pag. 172-231)
F1303065. Efectele secundare sunt:

A. efecte nedorite (de obicei);
B. uneori efecte dorite, cautate in farmacoterapie;
C. tulburari functionale diferite de efectele farmacodinamice;
D. consecinta directa sau indirecta a actiunii farmacodinamice;
E. tulburari morfologice diferite de efectele farmacodinamice.
(pag. 172-231)
F1303066. In cadrul farmacodpendentei (toxicomaniei) se intalnesc in grade diferite:

A. dependenta psihica;
B. toleranta;
C. dependenta fizica;
D. tahifilaxia;
E. psihotoxicitatea.
(pag. 172-231)
F1303067. Mecanismele care pot sta la baza aparitiei tolerantei dobandite cronice (obisnuintei) la
medicamente sunt:
A. mecanisme de ordin farmacocinetic (inductia enzimatica);
B. mecansime de ordin farmacodinamic (desensibilizarea receptorilor);
C. mecansime de ordin farmacocinetic (inhibitia enzimatica);
D. accelerarea biotransformarii;
E. mecansime de ordin farmacodinamic (reglarea "down" cu internalizarea receptorilor in membrana).
(pag. 172-231)
F1303068. Medicamente frecvent implicate in reactiile alergice sunt:

A. ampicilina;
B. adrenalina;
C. penicilina G;
D. procaina;
E. acidul acetilsalicilic.
(pag. 172-231)
F1303069. Particularitatile idiosincraziei sunt urmatoarele:

A. este o enzimopatie manifesta;
B. se manifesta printr-un raspuns neobisnuit, anormal calitativ sau cantitativ;
C. nu se poate manifesta de la prima doza de medicament;
D. este datorata unor particularitati genetice innascute, individuale;
E. efectele sunt diferite de actiunea farmacodinamica caracteristica.

(pag. 172-231)
F1303070. Particularitatile intolerantei dobandite (alergia la medicamente):

A. necesita un contact prealabil sensibilizant medicament-organism;
B. prezinta o relatie gradata doza-efect;
C. prezinta un titru ridicat de anticorpi;
D. lipseste relatia gradata doza-efect;
E. este favorizata de un teren imunodepresiv.
(pag. 172-231)
F1403071. Care dintre următoarele medicamente pot produce accidente obstetricale:

A. indometacina
B. tolbutamida
C. tetraciclina
D. gentamicina
E. terbutalina
(pag. 271)
F1403072. Farmacodependenţa fizică:

A. impune necesitatea continuării administrării medicamentului pentru a evita apariţia tulburărilor specifice
sindromului de abstinenţă
B. constă în apariţia unor modificări comportamentale care reclamă imperios administrarea medicamentului
C. se evidenţiază numai la întreruperea administrării medicamentului sau la reducerea importantă a dozelor
sale
D. survine ca urmare a saturării unor receptori
E. constă în diminuarea progresivă a intensităţii efectului farmacologic prin administrări repetate la intervale
scurte de timp
(pag. 261)
F1403073. La un bolnav cu şoc anafilactic se va utiliza:

A. atropină iv
B. corticoterapie iv
C. salbutamol aerosoli
D. adrenalină iv
E. teofilină iv
(pag. 254)
F1403074. Pot provoca dependenţă psihică:

A. ondansetron
B. montelukast
C. amfetamina
D. meprobramat
E. diazepam
(pag. 262)
F1403075. Pot suprima lactaţia:

A. furosemidul
B. contraceptivele orale
C. reserpina
D. bromocriptina
E. carbimazol
(pag. 273)
F1403076. Precizaţi afirmaţiile corecte cu privire la reacţiile adverse de tip alergic:

A. sunt independente de doză
B. sunt încrucişate pentru compuşii înrudiţi structural
C. prezenţa lor este frecventă în condiţiile administrării orale a medicamentelor
D. intensitatea şi frecvenţa lor cresc cu doza
E. au o incidenţă mai mare la indivizii cu teren atopic
(pag. 250)
F1403077. Printre medicamentele care pot declanşa reacţii adverse autoimune se numără:
A. neomicina
B. alfa-metildopa
C. izoniazida
D. tiouracil
E. aspirina
(pag. 252)
F1403078. Printre medicamentele care pot provoca efecte toxice la nivel sanguin se numără:
A. bleomicina
B. neomicina
C. contraceptivele orale
D. fenitoina
E. halotanul
(pag. 236)
F1403079. Printre medicamentele contraindicate în cursul alăptării se numără:

A. amoxicilina
B. carbimazol
C. cloramfenicol
D. aspirina
E. metoclopramida
(pag. 272)
F1403080. Printre medicamentele proscrise la gravide datorită riscului teratogen se numără:

A. litiul
B. acidul valproic
C. eritromicina
D. dietilstilbestrol
E. metotrexat
(pag. 269)
F1403081. Tahifilaxia are următoarele caracteristici:

A. apare între medicamentele care acţionează pe acelaşi substrat reactiv
B. se instalează cu intensităţi variate pentru diferitele efecte ale unui medicament
C. este reversibilă
D. poate merge până la dispariţia efectului farmacologic
E. se instalează pentru un medicament şi se repercutează asupra unui alt medicament
(pag. 259)
F1403082. Toleranţa cronică la medicamente (obişnuinţa) constă în:

A. ansamblul efectelor farmacodinamice ale medicamentelor
B. necesitatea creşterii dozei de medicament pentru obţinerea aceluiaşi efect farmacologic

C. reducerea efectului farmacodinamic al medicamentului ca urmare a administrării sale repetate, în doză
constantă
D. ansamblul efectelor nedorite ale unui medicament
E. totalitatea semnelor de sevraj observate după oprirea administrării medicamentului
(pag. 259)
F1503083. Anemia hemolitică imună poate să apară la:

A. penicilină
B. sulfonamide
C. tiouracili
D. fenilbutazonă
E. fenacetină
(pag. 251)
F1503084. Care dintre medicamentele enumerate declanşează şoc anafilactic?

A. penicilina G
B. ampicilina
C. neomicina
D. aspirina
E. dextranii
(pag. 251)
F1503085. Citoliza hepatică apare la:

A. izoniazidă
B. rifampicină
C. paracetamol
D. contraceptive orale
E. corticosteroizi
(pag. 237)
F1503086. Medicamente contraindicate în timpul alăptării:

A. penicilina G sodică
B. cloramfenicol
C. tetracicline
D. ampicilină
E. paracetamol
(pag. 272)
F1503087. Reduc capacitatea fagocitară a leucocitelor:

A. cloramfenicol
B. tetracicline
C. lidocaina
D. streptomicina
E. neuroleptice fenotiazine
(pag. 257)
F1503088. Sunt medicamente methemoglobinizante:

A. paracetamolul
B. cloramfenicolul
C. sulfonamidele
D. ampicilina
E. gentamicina
(pag. 246)
F1503089. Tipuri de idiosincrazie cu manifestări farmacodinamice:

A. deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza eritrocitară
B. hemoglobinopatii
C. deficit de methemoglobin-reductaza eritrocitară
D. inducţie de ALA-sintetază
E. polimorfismul acetiltransferazelor hepatice
(pag. 244)
F1503090. Tulburări în reacţia metabolică de acetilare determină:

A. T 1/2 al izoniazidei de 2 - 3 ori mai mare la acetilatorii lenţi
B. concentraţii plasmatice ale izoniazidei de aproximativ 10 ori mai mari la acetilatorii lenţi
C. curba frecvenţei de distribuţie a vitezei de acetilare bimodală la izoniazidă
D. reacţii adverse mai frecvente la acetilatorii lenţi
E. dozele terapeutice medii devin ineficace la acetilatorii lenţi
(pag. 247, 248)
F1503091. Următoarele medicamente produc polimiozite cu mialgie, cu excepţia:

A. cimetidina
B. ranitidină
C. beta-adrenoblocante
D. polimixina
E. D-penicilamina
(pag. 239)
F1603092. Care dintre următoarele medicamente pot da frecvent reacţii alergice?

A. Penicilina G
B. Clorhidrat de procaină
C. Loratadina
D. Dexametazona
E. Hemisuccinat de hidrocortizon
(pag. 251)
F1603093. Care dintre urmatoarele medicamente produc reactii de tip idiosincrazic?

A. Sulfametoxazol
B. Suxametoniu
C. Izoniazida
D. Piracetam
E. Penicilina G
(pag. 244, 247)
F1603094. Efectele adverse de tip toxic:

A. Sunt efecte secundare apărute în urma unor doze toxice (supradozări)
B. Sunt consecinţa acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor
C. Sunt efecte secundare datorate unor anomalii enzimatice determinate genetic
D. Apar atunci când, în functie de bolnav sau de medicament, dozele obişnuite au efecte toxice
E. Apar la o parte din indivizii trataţi cu doze terapeutice de medicamente
(pag. 235)
F1603095. Mecanismele implicate în apariţia imunodeficienţei latente sunt:
A. Acţiune hipoplazică medulară

B. Reducerea capacităţii fagocitare a leucocitelor
C. Creşterea sintezei de anticorpi
D. Inhibarea sistemului enzimatic producător de peroxid de hidrogen
E. Stimularea mitozei limfocitare
(pag. 257)
F1603096. Pot produce efect rebound la întreruperea bruscă a administrării:

A. alfa-adrenomimeticele
B. ß-adrenoliticele
C. antihistaminice H2-blocante
D. antidepresivele triciclice
E. metil-xantinele
(pag. 264)
F1603097. Reactiile adverse de tip alergic:

A. Sunt reactii adverse dependente de doza, existand o relatie gradata doza-efect
B. Sunt reactii neobisnuite, care apar frecvent datorita administrarii in doze mari a unor medicamente, mai
ales pe cale parenterala (i.v.);
C. Sunt efecte secundare datorate actiunilor farmacodinamice care pot aparea la unii indivizi, in urma
supradozarii
D. Sunt efecte nocive datorate interventiei unor mecanisme imune
E. Sunt independente de doza, doze extrem de mici putand produce reactii alergice extrem de grave
(pag. 249-250)

A. Hemoliza indusă de deficienţa G-6-P-DH
B. Apneea toxică la suxametoniu
C. Şocul anafilactic la peniciline
D. Crizele de porfirie hepatică după administrarea de inductoare enzimatice
E. Sindromul de abstinenţă la întreruperea morfinomimetelor
(pag. 244, 246, 247)
F1603099. Sunt substanţe incriminate în apariţia unor efecte adverse cancerigene?

A. Aminofenazona
B. Corticosteroizii
C. Azocoloranţii
D. Citostaticele alchilante
E. Antibioticele ß-lactamice
(pag. 242)
F1603100. Toleranţa medicamentoasă poate avea drept cauză:

A. Fenomenul de "up regulation”
B. Fenomenul de "down regulation”
C. Inducţia enzimatică
D. Întreruperea bruscă a tratamentului
E. Sensibilizarea la medicament
(pag. 260)
F1603101. Tratamentul reacţiilor adverse grave de tip alergic se face:

A. Prin administrare de adrenalină pentru a combate manifestările simptomatice
B. Prin administrare de corticosteroizi i.v. pentru efectul antialergic şi imunosupresor
C. Diminuând treptat dozele de medicament, pentru desensibilizare

D. Prin oprirea imediată a administrării medicamentului incriminat
E. Continuând tratamentul cu substanţa incriminată sub supraveghere strictă medicală
(pag. 254)
F2103102. Frecvent implicate in idiosincrazia cu manifestari farmacodinamice sunt:

A. deficienta de G-6-PDH
B. deficienta de pseudocolintransferaza
C. polimorfismul N-acetiltransferazei
D. acatalazia
E. inductia de ALA-sintetaza
(pag. 244, 247)
F2103103. Tahifilaxia se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. este o toleranta acuta de tip dobandit
B. este o toleranta cronica de tip dobandit
C. se instaleaza prin saturarea receptorilor implicati in mecanismul de actiune
D. este ireversibila
E. nu poate fi niciodata completa
(pag. 259)
F2103104. Caracteristicile intolerantei dobandite (sensibilizarea la medicament) sunt:

A. existenta unei relatii gradate doza-efect
B. necesitatea unui contact prealabil medicament-organism
C. prezenta unui titru ridicat de anticorpi
D. este favorizata de un teren imunosupresiv
E. apare prin mecanism imunoalergic
(pag. 249-250)
F2103105. Manifestarile clinice ale idiosincraziei datorate deficitului de glucuroniltransferaza sunt:

A. icter nuclear la copii
B. dispnee si cianoza
C. anemie hemolitica
D. icter (prin hiperbilirubinemie)
E. accidente hemoragice
(pag. 245)
F2103106. Mecanismele ce pot sta la baza aparitiei obisnuintei sunt:

A. reglarea "down" a receptorilor
B. reglarea "up" a receptorilor
C. inductia enzimatica
D. inhibitia enzimatica
E. desensibilizarea receptorilor
(pag. 260)
F2103107. Cloramfenicolul poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. methemoglobinemie
B. anemie megaloblastica
C. anemie aplastica
D. aplazie medulara
E. la fat, sindrom cenusiu
(pag. 236, 271)
F2103108. In cadrul toxicomaniei poate fi notata aparitia urmatoarelor tipuri de reactii adverse:
A. tahifilaxia
B. dependenta psihica
C. dependenta fizica
D. idiosincrazia
E. obisnuinta
(pag. 262)
F2103109. Suprima lactatia:

A. anticonceptionalele estro-progestative
B. bromocriptina
C. parasimpatomimeticele
D. progestativele
E. tiazinele
(pag. 273)
F2103110. Ibuprofen poate provoca urmatoarele R.A.:

A. disfunctii cognitive, psihoze si halucinatii
B. sindrom depresiv
C. meningita aseptica
D. rabdomiolize
E. citoliza hepatica
(pag. 236, 239)
F2103111. Notati enzimopatiile care genereaza idiosincrazie cu manifestari cantitative farmacocinetice

si reprezentare grafica polimodala:
A. deficit de pseudocolinesteraza
B. deficienta de UDP- glucuronil-transferaza
C. deficienta de NADH -methemoglobinreductaza
D. polimorfism de N-acetiltransferaza
E. polimorfism al hidroxilazelor
(pag. 247-249)
F2103112. Notati tipurile de reactii adverse semnalate in grade diferite in cadrul toxicomaniei:
A. obisnuinta
B. toleranta cronica
C. tahifilaxia
D. dependenta fizica
E. dependenta psihica
(pag. 262)
F2103113. Induc cea mai intensa dependenta psihica:

A. amfetamina
B. morfina
C. cocaina
D. barbiturice
E. benzodiazepine
(pag. 263)
F2103114. Efectele teratogene sunt:

A. efecte dismorfogene
B. malformatii
C. anomalii morfologice
D. defecte fiziologice
E. suferinte fetale
(pag. 269)
F2103115. Enumerati medicamentele ce pot suprima lactatia:

A. parasimpatomimetice
B. diuretice
C. hormoni estrogeni
E. bromocriptina
(pag. 273)
F2103116. Pot provoca sindrom de abstinenta (retragere) la nou-nascut si sugar:

A. anorexigene amfetaminice
B. morfinomimetice
C. barbiturice
D. benzodiazepine
E. neuroleptice
(pag. 270, 273)
F2103117. Pot provoca hemoragii la fat sau nou-nascut si sugar:

A. acid acetilsalicilic
B. paracetamol
C. anticoagulante cumarinice
E. cloramfenicol
(pag. 270, 273)
F2103118. Pot provoca la fat efecte teratogene cranio-faciale:

A. antineoplazice antimetaboliti
B. hormoni glucocorticoizi
C. hormoni androgeni
D. hormoni estrogeni
E. estrogeni + progestative
(pag. 269)
F2103119. Pot provoca la fat efecte dismorfogene cranio-faciale:

A. antidepresive triciclice
B. acid valproic
C. benzodiazepine
D. barbiturice
E. neuroleptice fenotiazinice
(pag. 269)
F2203120. Efectele secundare:

A. sunt tulburari functionale sau morfologice diferite de efectele farmacodinamice
B. sunt consecinta directa sau indirecta a actiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor
C. convulsiile tonico-clonice sunt efecte secundare ale anestezicelor locale
D. psihozele sunt efecte secundare ale glucocorticoizilor
E. sindroamele depresive induse de simpatolitice sunt considerate efecte secundare
(pag. 232-274)
F2203121. Efectele adverse mutagene:

A. constau in alterarea mesajului genetic
B. pot determina alterarea fenotipului
C. pot fi produse de epoxizi
D. apar la sulfamidele antibacteriene
E. sunt produse numai de radiatii
(pag. 232-274)
A. este o intoleranta dobandita
B. este o intoleranta congenitala de grup
C. poate aparea chiar de la prima doza
D. se manifesta ca un raspuns anormal cantitativ sau calitativ la un medicament
E. are la baza un fenomen de down-regulation
(pag. 232-274)

A. poate fi temporara sau permanenta
B. are la baza enzimopatii diverse
C. este cunoscuta sub numele de hipersensibilitate
D. are mecanisme de tip imunologic (reactii antigen-anticorp)
E. are la baza fenomene de down-regulation
(pag. 232-274)

A. apare la intreruperea unui tratament cu antagonisti ai receptorilor
B. este declansat la intreruperea unui tratament cu agonisti ai receptorilor
C. are la baza un fenomen de hetero-up-regulation
D. poate sa apara la cimetidina
E. apare la intreruperea administrarii morfinei dupa o terapie indelungata
(pag. 232-274)

A. se manifesta prin diminuarea lenta a efectului farmacologic
B. apare la intreruperea brusca a unui tratament de durata cu antagonisti ai receptorilor
C. se manifesta prin exacerbarea simptomelor bolii tratate
D. poate sa apara la anticolinergicele centrale
E. are la baza un fenomen de down-regulation
(pag. 232-274)

A. poate aparea la cresterea brusca a dozelor de corticosteroizi
B. are la baza un fenomen de feed-back negativ
C. poate aparea la intreruperea brusca a unui tratament de durata cu corticosteroizi
D. se poate preveni prin schimbarea medicamentului
E. se manifesta clinic prin hipofunctia glandei respective
(pag. 232-274)
A. necesita cresterea dozei pentru obtinerea aceluiasi efect
B. mitridatismul este o forma de obisnuinta
C. se instaleaza rapid
D. are la baza fenomenul de up-regulation
E. se poate datora desensibilizarii receptorilor
(pag. 232-274)
F2203128. Care din urmatorii factori favorizeaza reactiile adverse:

A. dozele mari
B. asocierile medicamentoase
C. tratamentul prelungit
D. scaderea absorbtiei orale
E. rezistenta la medicamente
(pag. 232-274)

A. Nefropatia fenacetinica
B. Somnolenta reziduala a hipnocoercitivelor
C. Tulburarile extrapiramidale ale neurolepticelor
D. Ototoxicitatea aminoglicozidelor
E. Uscaciunea gurii la anticolinergice
(pag. 232-274)

A. hipovitaminoza din tratamentul cu antibiotice cu spectru larg
B. aritmiile ectopice ale glicozidelor cardiotonice
C. malformatiile cranio-faciale ale glucocorticoizilor
D. agranulocitoza la metamizol
E. nefrotoxicitatea aminoglicozidelor
(pag. 232-274)
F2203131. Care din urmatorii compusi pot produce hipercoagulabilitate:

A. aspirina
B. glucocorticoizii
C. contraceptivele orale
D. anticoagulantele orale
E. fibrinoliticele
(pag. 232-274)
F2203132. Care din urmatorii compusi pot produce methemoglobinemie:

A. Fenitoina
B. Paracetamolul
C. Nitroglicerina
D. Heparina
E. Alprazolamul
(pag. 232-274)
F2203133. Care substante pot favoriza litiaza renala:

A. Bicarbonatul de sodiu
B. Hidroclorotiazida
C. Sulfamidele antimicrobiene
D. Sarurile de calciu
E. Aminoglicozidele
(pag. 232-274)

A. Beta2-adrenomimeticele pot trata tremorul esential
B. Benzodiazepinele au efect miorelaxant
C. Glucocorticoizii produc hipertrofie musculara
D. Rabdomioliza poate fi data de statine
E. La acetilatorii rapizi hidralazinele produc sindroame de tip colagenoza
(pag. 232-274)
F2203135. Care din urmatoarele substante pot suprima lactatia:

A. Diureticele
B. Hormonii estrogeni
C. Neurolepticele
D. Cimetidina
E. Contraceptivele orale
(pag. 232-274)
F2203136. Care medicamente trebuie contraindicate in timpul alaptarii:

A. Vitamina D
B. Cloramfenicolul
C. Sarurile de calciu
D. Purgativele
E. Opiaceele
(pag. 232-274)
F2203137. Care din urmatoarele substante au efecte tocolitice:

A. Fenoterol
B. Ocitocina
C. Isoxuprina
D. Morfina
E. nifedipin
(pag. 232-274)
F2203138. Care din urmatoarele medicamente sunt contraindicate la gravide:

A. Aminoglicozidele
B. Tetraciclina
C. Antiacidele neutralizante
D. Vitaminele
E. Benzodiazepinele
(pag. 232-274)
F2203139. Care din urmatoarele medicamente sunt contraindicate in timpul alaptarii:

A. cloramfenicol
B. vitamina C
C. opiacee
D. antitiroidiene
E. purgative
(pag. 232-274)
F2203140. Care din urmatoarele medicamente pot suprima lactatia:

A. estradiol
B. paracetamol
C. norfloxacin
D. bromocriptina
E. enalapril
(pag. 232-274)
F2203141. Prezinta potential fetotoxic:

A. neurolepticele fenotiazinice
B. warfarina
C. opioidele
D. noradrenalina
E. cloramfenicolul
(pag. 232-274)
F2203142. Prezinta potential teratogen:

A. benzodiazepinele
B. etretinatul
C. penicilinele
D. fenitoina
E. aspirina
(pag. 232-274)
F2203143. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la mecanismele reactiilor adverse la intreruperea
brusca a farmacoterapiei sunt adevarate:
A. efectul rebound are la baza un fenomen de up regulation
B. sindromul de retragere are la baza un fenomen de desensibilizare
C. insuficienta functionala este produsa printr-un mecanism de feed-back negativ
D. fenomenul de hetero-up-regulation sta la baza sindromului de retragere
E. efectul rebound apare la glucocorticoizi
(pag. 232-274)
F2203144. Care din afirmatiile referitoare la potentialul toxicomanogen al unor substante sunt
adevarate:
A. barbituricele produc dependenta psihica si fizica
B. morfina produce dependenta fizica puternica
C. cocaina produce predominant o dependenta psihica
D. amfetamina produce predominant dependenta fizica
E. marihuana produce o dependenta fizica puternica
(pag. 232-274)
F2203145. Farmacodependenta fizica:

A. duce la aparitia tolerantei
B. apare la intreruperea administrarii unei substante
C. se evidentiaza prin aparitia sindromului de abstinenta
D. poate sa apara la barbiturice
E. este puternica in cazul cannabisului
(pag. 232-274)
A. este ireversibila
B. are o durata variabila dupa intreruperea tratamentului
C. apare la hipnoticele barbiturice
D. necesita scaderea dozelor
E. se instaleaza lent
(pag. 232-274)
A. se poate datora unui fenomen de up-regulation
B. poate sa apara prin cresterea vitezei de metabolizare
C. se poate datora cresterii absorbtiei
D. are la baza un fenomen de desensibilizare a celulelor sau receptorilor
E. are la baza un mecanism farmacotoxic
(pag. 232-274)
F2203148. Agranulocitoza poate fi produsa de:

A. derivati de pirazolona
B. derivati de anilina
C. vitamina C
D. neuroleptice fenotiazinice
E. antimalarice
(pag. 232-274)
F2203149. Produc frecvent reactii adverse la acetilatorii lenti:

A. aspirina
B. izoniazida
C. dapsona
D. sulfasalazina
E. penicilinele
(pag. 232-274)
F2203150. Care din urmatoarele substante sunt teratogene:

A. anticoagulantele cumarinice
B. derivatii de vitamina A
C. dietilstilbestrolul
D. antiacidele neutralizante
E. ampicilina
(pag. 232-274)
F2203151. Care din urmatoarele medicamente produc tulburari la oprirea brusca a tratamentului:
A. anticonvulsivantele
B. antihistaminicele H2
C. antiinflamatoarele nesteroidiene
D. corticosteroizii
E. colereticele
(pag. 232-274)
F2203152. Care din afirmatiile referitoare la corticosteroizi sunt adevarate:

A. sunt secretati de medulosuprarenala
B. secretia celor endogeni este sub control hipotalamo-hipofizar
C. pot da insuficienta functionala la oprirea brusca a tratamentului
D. pot da fenomene rebound
E. mecanismul insuficientei functionale este feed-back-ul negativ
(pag. 232-274)
A. se mai numeste withdrawal sindrome

B. este declansat la intreruperea unui tratament de lunga durata cu antagonisti
C. poate fi dat de antihistaminice H2
D. se manifesta prin simptome opuse sau complementare actiunii farmacodinamice
E. la opioide are o simptomatologie adrenergica
(pag. 232-274)
F2203154. In sindromul de retragere la fenobarbital:

A. fenobarbitalul blocheaza receptorii GABA
B. administrarea fenobarbitalului deprima eliberarea mediatorului in sistemul activator
C. are loc un fenomen de down-regulation in sistemul activator
D. la oprirea brusca a fenobarbitalului se elibereaza glutamatul
E. la oprirea brusca a fenobarbitalului se accentueaza fenomenele de deprimare
(pag. 232-274)
F2203155. In cazul efectului rebound la beta-blocante:

A. beta blocantul stimuleaza receptorii beta adrenergici
B. are loc un fenomen de up-regulation al receptorilor beta adrenergici
C. oprirea brusca a tratamentului poate declansa crize de bradicardie
D. are loc inactivarea si internalizarea receptorilor beta adrenergici
E. agonistul fiziologic va actiona asupra sistemului receptor sensibilizat
(pag. 232-274)
F2203156. Toxicomania se caracterizeaza prin:

A. dependenta psihica
B. dependenta fizica
C. toleranta
D. idiosincrazie
E. efect rebound
(pag. 232-274)
F2203157. Care din urmatoarele substante pot produce farmacodependenta:

A. parasimpatomimetice
B. morfinomimetice
C. sedativ-hipnotice
D. inhibitori ai enzimei de conversie
E. fibrinolitice
(pag. 232-274)
A. este o forma de toleranta acuta
B. poate apare chiar la prima doza
C. are drept cauza particularitati genetice innascute
D. are la baza o serie de enzimopatii
E. se manifesta ca o deviatie de la raspunsul farmacodinamic normal
(pag. 232-274)

A. se mai numeste sensibilizare
B. reprezinta o alergie la medicamente
C. nu necesita contactul prealabil cu medicamentul
D. este accentuata in stari de imunosupresie
E. duce la cresterea in organismul sensibilizat a concentatiei IgE

(pag. 232-274)
F2203160. Care din urmatoarele substante produc tahifilaxie:

A. beta-blocantele
B. efedrina
C. nafazolina
D. captoprilul
E. verapamilul
(pag. 232-274)
F2303161. Efectele secundare sunt:

A. efecte nedorite (de obicei);
B. uneori efecte dorite, cautate in farmacoterapie;
C. tulburari functionale diferite de efectele farmacodinamice;
D. consecinta directa sau indirecta a actiunii farmacodinamice;
E. tulburari morfologice diferite de efectele farmacodinamice.
(pag. 232 - 274)
F2303162. Care din urmatorii factori pot favoriza aparitia de reactii adverse de tip toxic?
A. toxicitatea mare si indicele terapeutic mic;
B. deficitul organelor de epurare (ficat, rinichi);
C. interactiuni medicamentoase cu efect sinergic (la nivel de organ sau sistem sau determinand cresterea
concentratiei plasmatice);
D. contactul prealabil (sensibilizant) cu substanta activa;
E. folosirea unei cai de administrare nepotrivite.
(pag. 232 - 274)
F2303163. Care din urmatoarele afirmatii privind reactiile adverse de tip alergic sunt corecte?
A. apar datorita unor particularitati farmacocinetice;
B. sunt independente de doza;
C. sunt caracteristice medicamentelor cu o toxicitate mare si indice terapeutic mic;
D. sunt incrucisate pentru compusii inruditi structural;
E. frecventa lor este mai mare dupa administrarea medicamentelor pe cale orala.
(pag. 232 - 274)
F2303164. Care din urmatoarele substante au un potential foarte mare de a provoca dependenta
psihica?
A. amfetamina;
B. neostigmina;
C. morfina;
D. cocaina;
E. teofilina.
(pag. 232 - 274)
F2303165. Care din urmatoarele substante au un potential foarte mare de a provoca toleranta si
dependenta fizica?
A. morfina:
B. carbamazepina;
C. imipramina;
D. clemastina;
E. alcoolul etilic.
(pag. 232 - 274)
F2303166. Particularitatile idiosincraziei sunt urmatoarele:

A. este o enzimopatie manifesta;
B. se manifesta printr-un raspuns neobisnuit, anormal calitativ sau cantitativ;
C. nu se poate manifesta de la prima doza de medicament;
D. este datorata unor particularitati genetice innascute, individuale;
E. efectele sunt diferite de actiunea farmacodinamica caracteristica.
(pag. 232 - 274)
F2303167. Particularitatile intolerantei dobandite (alergia la medicamente):

A. necesita un contact prealabil sensibilizant medicament-organism;
B. prezinta o relatie gradata doza-efect;
C. prezinta un titru ridicat de anticorpi;
D. lipseste relatia gradata doza-efect;
E. este favorizata de un teren imunodepresiv.
(pag. 232 - 274)
F2303168. Medicamente frecvent implicate in reactiile alergice sunt:

A. ampicilina;
B. adrenalina;
C. penicilina G;
D. procaina;
(pag. 232 - 274)
F2303169. Mecanismele care pot sta la baza aparitiei tolerantei dobandite cronice (obisnuintei) la
medicamente sunt:
A. mecanisme de ordin farmacocinetic (inductia enzimatica);
B. mecanisme de ordin farmacodinamic (desensibilizarea receptorilor);
C. mecanisme de ordin farmacocinetic (inhibitia enzimatica);
D. accelerarea biotransformarii;
E. mecanisme de ordin farmacodinamic (reglarea "down" cu internalizarea receptorilor in membrana).
(pag. 232 - 274)
F2303170. Efectele (reactiile adverse) sunt:

A. reactii nocive (daunatoare), nedorite;
B. favorizate de tratamentul prelungit;
C. provocate numai de dozele mari, toxice;
D. favorizate de asocierea unui numar mare de medicamente;
E. manifestate la doze eficace terapeutice mari.
(pag. 232 - 274)
F2303171. In cadrul farmacodependentei (toxicomaniei) se intalnesc in grade diferite:

A. dependenta psihica;
B. toleranta;
C. dependenta fizica;
D. tahifilaxia;
E. psihotoxicitatea.
(pag. 232 - 274)
F2303172. Efectele adverse teratogene sunt:

A. anomalii morfologice;
B. defecte fiziologice;
C. malformatii;
D. efecte dismorfogene;
E. suferinte fetale.
(pag. 232 - 274)
F2303173. Administrate in luna a 9-a de sarcina sau la mama care alapteaza pot provoca hemoragii la
fat sau nou-nascut si sugar:
A. paracetamolul;
B. acidul acetilsalicilic;
C. anticoagulantele cumarinice;
D. contraceptivele orale;
E. cloramfenicolul.
(pag. 232 - 274)
F2303174. Administrate gravidei si in timpul alaptarii pot provoca sindrom de abstinenta la nou-nascut
si sugar:
A. medicamente anorexigene amfetaminice;
B. opioide;
C. barbiturice;
D. neuroleptice;
E. benzodiazepine.
(pag. 232 - 274)
F2303175. Administrate la mama pot provoca la fat efecte teratogene (malformatii) cu localizare cranio-
faciala:
A. anticoagulante cumarinice (warfarina, acenocumarol);
B. sulfamide antidiabetice;
C. derivati de vitamina A, retinoizi (izotretinoina, etretinat);
D. beta-adrenolitice;
E. saruri de litiu.
(pag. 232 - 274)
F2303176. Frecventa mai mare a reactiilor adverse se intilneste la varstnici datorita unor factori
multipli:
A. particularitatile farmacocinetice specifice organismului varstnic;
B. complianta, frecvent deficitara;
C. particularitatile farmacodinamice specifice organismului varstnic;
D. utilizarii de obicei de doze mai mari decat la adultul tanar;
E. polimedicatia, consecinta a polipatologiei.
(pag. 232 - 274)
F2303177. Caracteristicile comune ale efectelor secundare sau toxice sunt urmatoarele:
A. nu sunt dependente de doza, relatia gradata doza - efect lipseste;
B. sunt dependente de doza si favorizate de supradozare in general;
C. ambele apar la dozele eficace, ca efecte adverse (de obicei);
D. ambele apar la doze toxice, in intoxicatii medicamentoase;
E. sunt evidentiabile experimental pe animale de laborator.
(pag. 232 - 274)
F2303178. Exemple de efecte secundare sunt:

A. sindroame depresive induse de simpatoltice (reserpina, metil-dopa);
B. uscaciunea gurii data de atropina;
C. nefropatii (de exemplu, prin aminoglicozide nefrotoxice);

D. somnolenta dupa trezirea din somn (hipnocoercitive de lunga durata - fenobarbital);
E. hipovitaminoza in cursul tratamentului cu antibiotice spectru larg (tetraciclina) pe cale orala.
(pag. 232 - 274)
F2303179. Exemple de efecte adverse toxice sunt:

A. psihoze si halucinatii produse de unele antiinflamatoare nesteroidiene (ex. upa indometacin);
B. leucopenie pana la agranulocitoza (ex. dupa citostatice);
C. constipatie (ex. dupa atropina);
D. nefropatii (ex. dupa fencetina);
E. hipovitaminoza dupa administrarea per os de antibiotice cu spectru larg.
(pag. 232 - 274)
F2303180. Factorii favorizanti ai aparitiei alergiei la medicamente dependenti de organism sunt:

A. potentialul antigenic al medicamentului;
B. atopia ereditara;
C. calea de administrare (aparitie mai frecventa la aplicare locala, pe piele si mucoase);
D. frecventa contactului medicamentului cu organismul;
E. reactivitatea individuala (mai mare la femei).
(pag. 232 - 274)
F2503181. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. morfina induce dependenta fizica si psihica intensa
B. cocaina induce dependenta fizica si psihica
C. cocaina induce dependenta fizica mai puternica decat morfina
D. amfetamina induce dependenta fizica
E. LSD induce dependenta fizica puternica
(pag. 263)
F2503182. Urmatoarele medicamente pot produce accidente obstetricale:

A. fenilbutazona
B. salbutamol
C. tetraciclina
D. halotan
E. indapamida
(pag. 271)
F2503183. In socul anafilactic se administreaza:

A. atropina intravenos
B. adrenalina intravenos
C. hemisuccinat de hidrocortizon intravenos
D. beclometazona dipropionat inhalator
E. teofilina intravenos
(pag. 254)
F2503184. Socul anafilactic se caracterizeaza prin:

A. bronhospasm
B. somnolenta
C. edem laringian
D. dispnee
E. hipotensiune arteriala pana la colaps
(pag. 254)
F2503185. Urmatoarele medicamente pot induce reactii autoimune:

A. gentamicina
B. alfa-metildopa
C. acidul acetilsalicilic
D. D-penicilamina
E. izoniazida
(pag. 252)
F2503186. Dependenta psihica produc:

A. diazepam
B. amfetamina
C. alcoolul
D. zafirlukast
E. mesalazina
(pag. 262)
F2503187. Efecte adverse cancerigene pot provoca:

A. aflatoxinele
B. aminofenazona
C. citostaticele alchilante
D. colchicina
E. saruri de aur
(pag. 242)
F2503188. Pot suprima lactatia:

A. bromocriptina
B. furosemidul
C. atropina
D. contraceptivele orale
E. amitriptilina
(pag. 273)
F2503189. Care medicamente pot declana soc anafilactic ?

A. penicilina G
B. dextranii
C. aspirina
D. gentamicina
E. ampicilina
(pag. 251)
F2603190. Obiectivele captusirii totale sunt:

A. ameliorarea mentinerii prin refacerea închiderii marginale;
B. optimizarea mentinerii unei proteze corect confectionate, dar cu atrofia câmpului protetic;
C. înaltarea ocluziei;
D. conditionarea tesuturilor, incapabile sa suporte presiuni;
E. reparatia unei proteze cu baza deteriorata si impregnata
(pag. 242)
F2603191. Cauzele fracturarii protezei totale corect efectuate sunt:

A. existenta unui torus palatin foarte proeminent;
B. montarea dintilor frontali superiori cu diastema incisiva;
C. dimensiunea verticala supraevaluata;

D. existenta dintilor laterali montati în afara crestei;
E. existenta parafunctiilor (bruxism)
(pag. 246)
F2603192. Captusirea temporara cu materiale rasinoase de amprentare presupune:

A. utilizarea materialelor de genul Simpa sau Mollosil;
B. întinderea conditionarii pe o perioada de 48-72 ore;
C. existenta mucoasei balante hiperemiate;
D. utilizarea materialelor gen Hydro-Cast, Vâscogel
E. utilizarea acrilatului termopolimerizabil
(pag. 248)
F2603193. Contraindicatiile captusirii sunt:

A. dimensiunea verticala supraevaluata;
B. ameliorarea mentinerii unei proteze imediate, fracturate prin imprudenta masticatorie;
C. existenta dintilor laterali montati în afara crestei;
D. proteze cu multiple reparatii;
E. câmp protetic incapabil sa suporte presiuni
(pag. 242)
F2603194. Obiectivele captusirii partiale sunt:

A. conditionarea tesuturilor incapabile sa suporte presiuni;
B. îmbunatatirea mentinerii prin refacerea închiderii marginale;
C. ameliorarea mentinerii prin prelungirea marginilor pâna la limite normale, la o proteza subextinsa;
D. îmbunatatirea mentinerii în cazul în care câmpul protetic a suferit o atrofie care a dus la disparitia adeziunii;
E. înaltarea ocluziei
(pag. 242)
F2603195. Captusirea prin metoda directa a protezelor totale presupune:

A. turnarea modelului si ambalarea protezei;
B. îndepartarea unui strat uniform din baza protezei;
C. nepurtarea protezei pîna a doua zi;
D. utilizarea acrilatului termopolimerizabil;
E. utilizarea acrilatului autopolimerizabil
(pag. 243)
Tema nr. 4
Antibiotice cu structura betalactamica
BIBLIOGRAFIE:
3. Farmacoterapie practica – Dumitru Dobrescu, Ed. Medicala Bucuresti, 1989, vol. 1 si 2
F1204001. Amoxicilina:
A. Se asociaza cu clavulanatul de potasiu în preparatul TICARPEN
B. Are absorbţie digestivă inferioară ampicilinei
C. Este activă şi asupra unor bacili gram negativi
D. Aparţine grupului penicilinelor rezistente la beta-lactamaze
E. Absorbţia este puternic influenţată de alimente
(pag. 41-66)
F1204002. Aparţine grupului monobactamelor:

A. Sulbactam
B. Aztreonam
C. Imipenem
D. Acid clavulanic
E. Tienamicina
(pag. 41-66)
F1204003. Aparţine grupului oxacefalosporinelor:

A. Cefalexina
B. Cefadroxil
C. Cefuroxima
D. Latamoxef
E. Azlocilina
(pag. 41-66)
F1204004. În structura tuturor penicilinelor, apare ca structură de bază:

A. Acidul 5-aminopenicilanic
B. Acidul peniciloic
C. Acidul penicilenic
D. Acidul 6-amino penicilanic
E. Acidul penilic
(pag. 41-66)
F1204005. Mecanismul de acţiune al beta-lactaminelor constă în:

A. Inhibarea biosintezei peretelui celular bacterian
B. Inhibarea pteroat-sintetazei bacteriene
C. Inhibarea biosintezei acidului dihidrofolic
D. Inhibarea biosintezei acidului tetrahidrofolic
E. Inhibarea topoizomerazei bacteriene
(pag. 41-66)
F1204006. Penicilina G este antibiotic de elecţie în:

A. Infectii cu streptococ hemolitic
B. Ricketsioze
C. Salmoneloze
D. Infectii cu piocianic
E. Bruceloza
(pag. 41-66)
F1204007. Preparatul AUGMENTIN conţine o asociere penicilină-inhibitor de beta-lactamază. Asocierea

este reprezentată de:
A. Ampicilină + Mecilinam
B. Amoxicilină + Clavulanat de potasiu
C. Amoxicilină + Sulbactam
D. Sultamicilină + Acid clavulanic
E. Sultamicilină + Pivsulbactam
(pag. 41-66)
F1304008. Benzatinpenicilina nu este indicata in:

A. angina, scarlatina;
B. infectii grave (septicemii, meningita meningococica);
C. infectii cu streptococ beta-hemolitic grupa A;
D. lues (sifilis);
E. profilaxia reumatismului poliarticular acut.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304009. Nu face parte din grupa penicilinelor antistafilococice:

A. oxacilina;
B. ampicilina;
C. cloxacilina;
D. meticilina;
E. nafcilina.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1404010. Acţiunea bactericidă a cefalosporinelor se datorează:

A. fixării pe subunităţile ribozomale 50S
B. inhibării ADN-girazei
C. fixării pe subunităţile ribozomale 30S
D. inhibării dihidrofolatreductazei
E. inhibării biosintezei substanţelor din structura peretelui bacterian
(pag. 23)
F1404011. Carbenicilina este antibioticul beta-lactamic de elecţie pentru tratamentul infecţiilor produse
de:
A. stafilococul aureus
B. meningococ
C. treponema pallidum
D. pseudomonas
E. clostridium tetani
(pag. 53)
F1404012. Cefalosporinele acţionează prin:

A. inhibarea dihidrofolatreductazei
B. inhibarea acetilării coenzimei A
C. împiedicarea formării peretelui bacterian
D. fixarea pe subunităţile ribozomale 30 S

E. inhibiţia funcţiilor membranei citoplasmatice
(pag. 23)
F1404013. Efectul de scurtă durată al benzilpenicilinei se explică prin:

A. eliminare rapidă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară
B. inactivare prin enzimele bacteriene
C. captare în sistemul reticulo-histiocitar
D. metabolizare la nivel hepatic
E. legare ireversibilă de proteinele tisulare
(pag. 42)
F1404014. Penicilina "G” este în mod obişnuit activă pe următorii germeni:

A. hemophylus influenzae
B. mycoplasma pneumoniae
C. clostridium tetani
D. legionella pneumophyla
E. pseudomonas aeruginosa
(pag. 12)
F1404015. Penicilina G acţionează:

A. la nivelul citoplasmei celulei bacteriene
B. la nivelul ribozomilor celulei bacteriene
C. la nivelul membranei citoplasmatice
D. la nivelul peretelui bacterian
E. la nivelul nucleului celulei bacteriene
(pag. 23)
F1404016. Ticarcilina este indicată în tratamentul:

A. tuberculozei pulmonare
B. anginei streptococice
C. a micozelor cutanate
D. infecţiilor produse de pseudomonas aeruginosa
E. meningitei cu hemophylus influenzae
(pag. 54)
F1504017. Care dintre următoarele afirmaţii despre benzilpenicilină nu este adevărată?

A. este sinonim cu penicilina G
B. este inactivată de sucul gastric
C. este antibioticul de elecţie in infecţiile cu streptococ beta-hemolitic
D. este antibioticul de elecţie în infecţiile cu pseudomonas
E. poate fi utilă în tetanos şi difterie
(pag. 42, 43)
F1504018. Care dintre următoarele cefalosporine nu se administrează pe cale orală:

A. cefalexina
B. cefaclor
C. cefradina
D. cefazolina
E. cefradoxina
(pag. 55)
F1504019. În care dintre următoarele infecţii cu streptococ nu este recomandată administrarea de

fenoximetilpenicilină (penicilina V):
A. angină
B. erizipel
C. traheobronşită
D. otită
E. septicemie
(pag. 46)
F1504020. Meticilina:
A. se administrează oral
B. nu se administrează parenteral
C. nu este rezistentă la penicilinază
D. este rezistentă la penicilinază
E. nu este nefrotoxică
(pag. 49)
F1504021. Următoarele afirmaţii despre peniciline sunt adevărate, cu excepţia:

A. nucleul de bază este acidul 6 aminopenicilanic
B. sunt antibiotice naturale sau de semisinteză
C. se administrează numai pe cale orală
D. oxacilina este penicilină rezistentă la penicilinază
E. fenoximetilpenicilina se administrează pe cale orală
(pag. 114)
F1504022. Următoarele peniciline au spectru larg de acţiune, cu excepţia:

A. ampicilină
B. amoxicilină
C. bacampicilină
D. carbenicilină
E. penicilină G
(pag. 41, 49)
F1604023. Benzilpenicilina:
A. Se absoarbe bine oral
B. Se utilizează frecvent local
C. Are timp de înjumătăţire lung
D. Acţionează bactericid, prin inhibarea sintezei peretelui celulei bacteriene
E. Difuzează uşor în sistemul nervos central, precum şi în ţesuturile nevascularizate
(pag. 42)
F1604024. Carbenicilina:
A. Este activă pe stafilocul auriu penicilinazo-pozitiv, având acţiune bactericidă
B. Este activă pe Pseudomonas şi pe germenii din genul Proteus
C. Se absoarbe ca atare din tubul digestiv
D. Poate fi utilizată ca alternativă a penicilinei G la bolnavii alergici la aceasta
E. Poate fi utilizată şi la bolnavii cu insuficienţă renală gravă
(pag. 53)
F1604025. Care dintre antibioticele enumerate mai jos are structură monobactamică şi este rezistent la
majoritatea ß-lactamazelor?
A. Latamoxef
B. Sulbactam
C. Aztreonam
D. Mezlocilină
E. Carbenicilină
(pag. 61)
F1604026. Fenoximetilpenicilina:
A. Este antibioticul de elecţie în infecţii cu piocianic
B. Este antibioticul de elecţie în infecţii cu pneumococ, streptococi anaerobi
C. Prezintă nefrotoxicitate marcată
D. Se foloseşte în infecţii cu bacili gram negativi
E. Se foloseşte în tratamentul anginei Vincent
(pag. 46)
F1604027. În infecţii sistemice produse de Staphylococcus aureus secretor de penicilinază

(penicilinazo-pozitiv) sunt utile următoarele antibiotice:
A. Bacitracina
B. Oxacilina
C. Ampicilina
D. Fenoximetilpenicilina
E. Carbenicilina
(pag. 47)
F1604028. Penicilinele de semisinteză rezistente la penicilinază sunt următoarele:

A. Oxacilina
B. Amoxicilina
C. Fenoximetilpenicilina
D. Carbenicilina
E. Moldamin
(pag. 47)
F2104029. Cele mai mari concentratii in secretia bronsica, sunt atinse de:
A. hetacilina
B. amoxicilina
C. ampicilina
D. ciclacilina
E. epicilina
(pag. (I) 52)
F2104030. Cele mai mari concentratii in secretia bronsica sunt atinse de:
A. ampicilina
B. hetacilina
C. epicilina
D. amoxicilina
E. ciclacilina
(pag. 52, [vol. 1])
F2104031. Notati antibioticul care provoaca cel mai frecvent reactii alergice:
A. co-trimoxazol
B. penicilina G
C. ampicilina
D. cefalexina
E. eritromicina
(pag. 50, [vol. 1])
F2104032. Sunt peniciline cu spectrul larg urmatoarele antibiotice, cu exceptia:

A. ampicilina
B. amoxicilina
C. carbenicilina
D. ticarcilina
E. oxacilina
(pag. 47-54, [vol. 1])
F2104033. Notati singura indicatie gresita, pentru benzilpenicilina:

A. angina streptococica
B. scarlatina
C. pneumonii cu pneumococ
D. infectii urinare colibacilare
E. lues
(pag. 12, 43, [vol. 1])
F2104034. Sunt indicate in infectii cu stafilococ peniclilinazosecretor urmatoarele peniciline, cu

exceptia:
A. nafcilina
B. dicloxacilina
C. cloxacilina
D. benzatin benzil penicilina
E. amoxicilina+acid clavulanic
(pag. 45, [vol. 1])
F2204035. Produsul Clamoxyl are ca substanta activa

A. Claritromicina
B. Amoxicilina
C. Roxitromicina
D. Piperacilina
E. Ampicilina
(pag. 51)
F2204036. Produsul Rocephin are ca substanta activa:

A. Ceftriaxona
B. Cefazolina
C. Cefaloridina
D. Cefacetril
E. Ceftazidima
(pag. 58)
F2204037. Imipenemul apartine:

A. Penicilinelor
B. Cefalosporinelor
C. Carbapenemelor
D. Oxapenemelor
E. Penicilat sulfonelor
(pag. 61)
F2204038. Produsul Zinacef contine ca substanta activa

A. Cefradina
B. Cefadroxil
C. Cefuroxima
D. Cefoxitina
E. Cefotetan
(pag. 60)
F2204039. Precizati mecanismul de actiune al betalactaminelor

A. Inhiba biosinteza unor componente din structura peretelui celular bacterian
B. Inhiba pteroat sintetaza
C. Inhiba ADN-giraza
D. Inhiba sinteza proteica bacteriana
E. Modifica permeabilitatea membranei citoplasmatice
(pag. 23)
F2204040. Preparatul AUGMENTIN contine asocierea:

A. Ampicilina/sulbactam
B. Amoxicilina/acid clavulanic
C. Amoxicilina/sulbactam
D. Sultamicilina/acid clavulanic
E. Ampicilina/mecilinam
(pag. 61)
F2204041. Produsul farmaceutic Moldamin contine ca substanta activa

A. Penicilina V
B. Cloxacilina
C. Benzatin benzilpenicilina
D. Procain benzilpenicilina
E. Clemizol penicilina
(pag. 46)
F2204042. In structura tuturor penicilinelor apare ca structura de baza

A. Acidul 5-aminopenicilanic
B. Acidul peniciloic
C. Acidul penicilenic
D. Acidul penilic
E. Acidul 6-aminopenicilanic
(pag. 41)
A. Se asociaza cu clavulant de potasiu in produsul Ticarpen
B. Are absorbtie digestiva inferioara ampicilinei
C. Este activa si pe unii bacili gram negativi
D. Apartine grupului penicilinelor rezistente la beta-lactamaze
E. Absorbtia orala este puternic influentata de alimente
(pag. 51)
F2204044. Apartine oxacefalosporinelor

A. Cefalexina
B. Cefadroxil
C. Cefuroxima
D. Latamoxef
E. Azlocilina
(pag. 55)
F2204045. Eliminarea renala a benzilpenicilinei poate fi retardata de:

A. Cilastatin
B. Betamipron
C. Trihidroximetilaminometan
D. Probenecid
E. Acid clavulanic
(pag. 42)
F2204046. Penicilina G potasica se conditioneaza sub forma de:

A. colire
B. comprimate orale
C. erine
D. flacoane cu pulbere de uz parenteral
E. suspensii pediatrice de uz oral
(pag. 43)
F2304047. Benzatinpenicilina nu este indicata in:

A. angina, scarlatina;
B. infectii grave (septicemii, meningita meningococica);
C. infectii cu streptococ beta-hemolitic grupa A;
D. lues (sifilis);
E. profilaxia reumatismului poliarticular acut.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304048. Nu face parte din grupa penicilinelor antistafilococice:

A. oxacilina;
B. ampicilina;
C. cloxacilina;
D. meticilina;
E. nafcilina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304049. Nu prezinta rezistenta la benzilpenicilina:

A. gonococ;
B. streptococ nehemolitic;
C. enterococ;
D. treponema pallidum;
E. stafilococ.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2504050. Structura de baza a tuturor penicilinelor este:

A. acidul 6-aminopenicilanic
B. acidul peniciloic
C. acidul penilic
D. acidul 5-aminopenicilanic
E. acidul penicilenic
(pag. 41)
F2504051. Antibiotice cu structura betalactamica pot fi administrate pe cale orala, cu exceptia:
A. cloxacilina
B. carbenicilina
C. carindacilina
D. cefradina
E. cefadroxil
(pag. 53, 55)
F2504052. Sunt peniciline rezistente la penicilinaza, cu exceptia:

A. oxacilina
B. nafcilina
C. meticilina
D. amoxicilina
E. cloxacilina
(pag. 47- 49)
F2504053. Benzatinbenzilpenicilina este indicata in urmatoarele afectiuni, cu exceptia:

A. angina, scarlatina
B. profilaxia reumatismului poliarticular acut
C. sifilis
D. infectii streptococice
E. septicemie
(pag. 45)
F2504054. Care este mecanismul de actiune al cefalosporinelor?

A. inhibarea AND-girazei
B. inhibarea biosintezei substantelor din structura peretelui bacterian
C. actioneaza la nivelul membranei citoplasmatice
D. inhibarea ciclooxigenazei
E. inhibarea dihidrofolactreductazei
(pag. 23)
F2604055. În cadrul stomatopatiilor protetice, care dintre urmatoarele manifestari reprezinta reactii
imediate bazale:
A. hipertrofii si hiperplazii;
B. eroziuni in situ;
C. iritatii traumatice;
D. tulburari vasculare;
E. alergii
(pag. 278)
F2604056. Reactiile imediate totale se declanseaza:

A. datorita realizarii inadecvate a fetei interne a protezei;
B. datorita exostozelor câmpului protetic;
C. datorita structurii chimice a protezei,
D. datorita greselilor de amprentare;
E. datorita factorului microbian
(pag. pag. 279)
F2604057. Excesul de monomer si temperatura sunt incriminate în producerea:

A. reactiilor imediate marginale;
B. reactiilor imediate bazale;
C. reactiilor imediate totale,

D. reactiilor tardive totale,
E. reactiilor bazale tardive
(pag. 279)
F1204058. Au la bază nucleul cefem:

A. Piperacilina
B. Cefepima
C. Cefalexina
D. Sultamicilina
E. Tazobactam
(pag. 41-66)
F1204059. În infecţii cu stafilococi penicilinazo-secretori se recomandă:

A. Amoxiclina
B. Bacampicilina
C. Carbenicilina
D. Cloxacilina
E. Meticilina
(pag. 41-66)
F1204060. Penicilinele retard:

A. Se injectează intramuscular şi intravenos din soluţii preparate în ser fiziologic
B. Eliberează lent benzilpenicilina
C. Realizează concentraţii sanguine mici
D. Au spectru de activitate extins şi pe enterobacterii
E. Pot fi utilizate în sifilis
(pag. 41-66)
F1204061. Sărurile de sodiu şi potasiu ale penicilinei G:

A. Prezintă eliminare urinară lentă
B. Se administrează şi sub formă de perfuzii intravenoase
C. Se administreaza şi sub formă de injecţii intramusculare
D. Se administrează ca soluţii preparate în ser glucozat
E. Pot fi administrate şi intraarticular
(pag. 41-66)
F1204062. Sunt betalactamine active pe Pseudomonas aeruginosa:

A. Cefoperazona
B. Ticarcilina
C. Piperacilina
D. Flucloxacilina
E. Carbenicilina
(pag. 41-66)
F1204063. Sunt peniciline de depozit:

A. Carbenicilina
B. Ampicilina
C. Benzatin-benzil penicilina
D. Procain - benzil penicilina

E. Oxacilina
(pag. 41-66)
F1204064. Sunt peniciline rezistente la penicilinaze:

A. Ampicilina
B. Oxacilina
C. Carbenicilina
D. Fenoximetil penicilina
E. Cloxacilina
(pag. 41-66)
F1204065. Sunt rezistente la betalactamaze:

A. Benzilpenicilina
B. Fenoximetil penicilina
C. Oxacilina
D. Ampicilina
E. Combinatia amoxicilina-acid clavulanic
(pag. 41-66)
F1304066. Benzatinpenicilina este indicata in:

A. septicemii;
B. infectii cu streptococ beta-hemolitic grupa A;
C. meningita meningococica;
D. lues (sifilis);
E. angine, scarlatina.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304067. Benzilpenicilina potasica:

A. este stabila in mediul acid;
B. se administreaza pe cale orala;
C. este incompatibila cu alcoolul,
D. se administreaza parenteral;
E. este inactivata in mediul bazic.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304068. Carbenicilina este:

A. alfacarboxibenzilpenicilina;
B. alfahidroxibenzilpenicilina;
C. alfaaminobenzilpenicilina;
D. alfacarboxifenilpenicilina;
E. o penicilina cu spectru larg de actiune.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304069. Care sunt asocierile de peniciline cu inhibitori de betalactamaza utilizate?

A. carbenicilina + tazobactam;
B. amoxicilina + acid clavulanic;
C. ampicilina = sulbactam;
D. piperacilina + tazobactam;
E. oxacilina + acid clavulanic.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304070. Cefalexina:
A. este o cefamicina naturala;
B. este o cefalosporina de semisinteza;
C. se absoarbe bine pe cale orala;
D. este un derivat de 3-cefem;
E. este un derivat de 3-carbacefem.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304071. Cefalosporine active in infectii cu pseudomonas (bacil gram-negativ) sunt:

A. cefsulfodina;
B. ceftazidina;
C. cefapirina
D. cefazolina;
E. cefalotina.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304072. Din grupa cefalosporinelor cu administrare orala fac parte:

A. cefalexina;
B. cefradina;
C. cefadroxil
D. cefamandol;
E. cefalotina.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304073. Inhibitori de beta-lactamaza sunt:

A. sulbactam;
B. ticarcilina;
C. tazobactam;
D. piperacilina;
E. acidul clavulanic.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304074. Oxacilina:
A. este rezistenta la penicilinaza;
B. este rezistenta la aciditatea gastrica;
C. are spectru ultralarg de actiune;
D. se administreaza oral sau parenteral;
E. este o penicilina de semisinteza.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304075. Penicilina G sodica se poate utiliza in solutie izotona de clorura de sodiu:

A. in solutii pefuzabile cu pH acid sau alcalin;
B. dupa preparare extemporaneu;
C. asociata in seringa cu alte medicamente;
D. singura in seringa;
E. pastrata la + 4 °C, maximum 24 ore.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304076. Peniciline active pe protes si pseudomonas (bacili gram-negativ) sunt:

A. carbenicilina;
B. cloxacilina;
C. fenoximetilpenicilina;
D. oxacilina;
E. ticarcilina.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304077. Spectrul de actiune al formelor de depozit ale benzilpenicilinei cuprinde:

A. gonococ;
B. streptococ hemolitic;
C. protes vulgaris;
D. stafilococ auriu;
E. treponema.
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1304078. Sunt antibiotice rezistente la betalactamaza:

A. oxacilina;
B. amoxicilina;
C. sultamicina (asocierea ampicilina + sulfactam)
D. ampicilina
E. ticarcilina
(pag. 41- 62, (vol. 1))
F1404079. Ampicilina are următoarele proprietăţi:

A. se concentrează în bilă
B. produce rareori reacţii alergice
C. spectru de activitate mai larg decât al benzilpenicilinei
D. este acido-rezistentă
E. este rezistentă faţă de acţiunea penicilinazei
(pag. 50)
F1404080. Ampicilina are următoarele proprietăţi:

A. este rezistentă la sucul gastric acid
B. are risc alergizant redus
C. este rezistentă faţă de acţiunea penicilinazei
D. prezintă acţiune bactericidă în faza de multiplicare şi parţial în faza de repaus a bacteriilor
E. se concentrează în bilă
(pag. 50)
F1404081. Benzatin-benzilpenicilina are următoarele caracteristici:

A. prezintă un efect bactericid în faza de multiplicare şi repaus a bacteriilor
B. se administrează exclusiv parenteral
C. este un antibiotic cu spectru larg
D. produce frecvent reacţii alergice
E. este indicată în profilaxia de durată a infecţiilor streptococice
(pag. 45)
F1404082. Benzatinbezilpenicilina este indicată în:

A. profilaxia reumatismului articular acut
B. pielonefrită colibacilară
C. meningită meningococică
D. lues
E. dizenterie bacilară
(pag. 45-46)
F1404083. Cefalosporinele au următoarele caracteristici generale:

A. epurare predominent hepatică
B. toxicitate redusă
C. structură beta-lactamică
D. liposolubilitate mare
E. acţiune bactericidă numai în faza de multiplicare a bacteriilor
(pag. 55)
F1404084. Fac parte din grupul cefalosporinelor de generaţia a treia:

A. cefazolina
B. cefotaxim
C. cefuroxim
D. ceftriaxonă
E. cefoperazonă
(pag. 55)
F1404085. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la oxacilină sunt corecte:
A. se administrează exclusiv oral
B. prezintă rezistenţă la penicilinază
C. are durată lungă de acţiune (12-24 ore)
D. este activă în infecţiile ţesutului cerebral
E. este contraindicată la bolnavii alergici la penicilină G
(pag. 48)
F1404086. Sunt antibiotice bactericide numai în faza de multiplicare a bacteriilor:

A. gentamicina
B. cicloserina
C. rifampicina
D. vancomicina
E. ampicilina
(pag. 23)
A. are absorbţie bună digestivă
C. eliminarea renală este întârziată de probenecid
D. are efect bactericid
E. se administrează în infecţiile aparatului respirator
(pag. 51)
F1504088. Ampicilina:
A. se administrează oral şi parenteral
C. se elimină predominant netransformată prin urină
D. eliminarea urinară este întârziată de probenecid
E. nu are capacitate alergizantă
(pag. 50)
F1504089. Benzatin benzilpenicilina:

A. este penicilină de depozit (retard)
B. sinonim cu Moldamin
C. sinonim cu Efitard
D. se administrează oral
E. se administrează zilnic
(pag. 45)
F1504090. Care dintre antibiotice cu structură beta-lactamică se absorb pe cale orală?

A. bacampicilina
B. carbenicilina
C. carfecilina
D. feneticilina
E. meticilina
(pag. 47, 52, 54)
F1504091. Care dintre antibioticele cu structură beta-lactamică au spectru antibacterian larg?

A. penicilina G
B. ampicilina
C. cloxacilina
D. amoxicilina
E. meticilina
(pag. 41)
F1504092. Care dintre peniciline sunt active în infecţiile cu Pseudomonas şi Proteus?

A. penicilina G
B. carbenicilina
C. ticarcilina
D. amoxicilina
E. oxacilina
(pag. 53, 54)
F1504093. Care dintre următorii compuşi sunt peniciline de depozit (retard):

A. benzilpenicilina
B. procain benzilpenicilina
C. amoxicilina
D. benzatin benzilpenicilina
E. carbenicilina
(pag. 45)
F1504094. Care sunt antibioticele beta-lactamice active pe stafilococ penicilinazo-secretor?

A. procainpenicilina G
B. ampicilina
C. cloxacilina
D. nafcilina
E. cefoperazona
(pag. 48, 49, 57)
F1504095. La care dintre cefalosporine s-a demonstrat experimental că preziintă acţiune nefrotoxică?
A. cefaloridina
B. cefoperazona
C. cefalotina
D. cefapirina
E. cefazolina
(pag. 56)
A. Are spectrul de activitate asemănător cu al ampicilinei
B. Acţionează bactericid, acţiunea fiind mai intensă decât a ampicilinei
C. Este activă pe stafilococul penicilinazo-pozitiv
D. Având acţiune mai intensă decât ampicilina, nu se asociază cu inhibitori de ß-lactamază
E. Necesită administrarea înaintea meselor, deoarece absorbţia este mult diminuată în prezenţa alimentelor
(pag. 50, 51)
F1604097. Ampicilina:
A. Este penicilinazo-rezistentă
B. În ţesuturile inflamate difuzibilitatea ei diminuă pe măsură ce survine procesul de vindecare
C. Se asociază cu inhibitori de ß-lactamază
D. Eliminarea ei renală este întârziată de probenecid
E. Se absoarbe limitat din tubul digestiv, calea orală necesitând doze mult mai mari decât calea parenterală
(pag. 50, 61)
F1604098. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

A. Cefoperazon difuzează bine în LCR, fiind utilizată în meningite cu germeni gram-negativi;
B. Ceftriaxona este indicată în septicemii şi meningite la bolnavi cu deficit al mecanismelor de apărare
C. Cefsulodinul are acţiune foarte intensă pe Pseudomonas
D. Stafilococii rezistenţi la meticilină sunt sensibili la cefalosforine
E. Ceftazidima se absoarbe bine la administrare orală
(pag. 56-59)
F1604099. Dintre cefalosporine se pot utiliza oral:

A. Cefamandolul
B. Cefuroxima sodică
C. Cefuroxima axetil
D. Cefalexina
E. Cefoperazona
(pag. 57-60)
A. Este insolubilă şi stabilă în mediul acid din stomac
B. Este instabilă în mediul acid din stomac, dar termorezistentă
C. Este indicată în infecţii cu streptococ, în profilaxia reumatismului
D. Este indicată în infecţii grave (meningite, pielonefrite)
E. Este indicată în septicemii
(pag. 46)
F1604101. Se absorb bine din tubul digestiv:

A. Cefalexina
B. Benzilpenicilina G potasică
C. Procainbenzilpenicilina
D. Fenoximetilpenicilina
E. Amoxicilina
(pag. 41-60)
F1604102. Sunt antibiotice care prezintă nucleu structural ß-lactamic:

A. Carbenicilina
B. Aztreonamul
C. Vancomicina
D. Eritromicina
E. Azlocilina
(pag. 53, 54, 61)
F1604103. Sunt inhibitori de ß-lactamază:

A. Clavulanatul de potasiu
B. Canrenoatul de potasiu
C. Sulbactamul
D. Aztreonamul
E. Latamoxef
(pag. 60-61)
F1604104. Ticarcilina:
A. Este foarte activă pe stafilococul producător de penicilinază
B. Este activă pe multe tulpini de Pseudomonas
C. Se asociază cu gentamicina, pe baza sinergismului de acţiune
D. Nu necesită reducerea dozelor în insuficienţa renală, deoarece nu are acţiune nefrotoxică
E. Se utilizează în infecţii urinare sau septicemii cu bacterii gram negative
(pag. 50, 54)
F2104105. Din grupa penicilinelor antistafilococice fac parte:

A. nafcilina
B. flucoxacilina
C. fenoximetilpenicilina
D. ampicilina
E. oxacilina
(pag. (I) 47-49)
F2104106. Notati indicatiile gresite pentru benzilpenicilina:

A. infectii urinare colibacilare
B. infectii cu stafilococ auriu penicilinazopozitiv
C. angina streptococica
D. pneumonii cu pneumococ
E. sifilis
(pag. (I) 12, 43)
F2104107. Notati afirmatiile corecte pentru amoxicilina:

A. absorbtia orala este neinfluentata de prezenta alimentelor
B. eliminarea renala este intarziata la asocierea cu probenecid
C. spectrul antimicrobian este asemanator ampicilinei
D. este indicata in infectii cu germeni sensibili, la pacienti alergici la benzilpenicilina
E. se biotransforma in proportie mica
(pag. (I) 51,52)
F2104108. Din grupa proampicilinelor, fac parte:

A. carbenicilina
B. amoxicilina
C. pivampicilina
D. bacampicilina
E. talampicilina
(pag. (I) 52)
F2104109. Sunt active pe Proteus si Pseudomonas, penicilinele:

A. ticarcilina
B. carbenicilina
C. oxacilina
D. fenoximetilpenicilina
E. cloxacilina
(pag. (I) 53, 54)
F2104110. Cefalosporine active in infectiile produse de Pseudomonas, sunt:

A. cefalotina
B. cefazolina
C. cefsulodina
D. ceftazidima
E. cefapirina
(pag. (I) 55)
F2104111. Din grupa cefalosporinelor administrate pe cale orala fac parte:

A. cefalotina
B. cefadroxil
C. cefradina
D. cefalexina
E. cefamandol
(pag. (I) 54)
F2104112. Meningitele produse de germeni gram negativ pot beneficia de:

A. cefoperazon
B. cefotaxim
C. oxacilina
D. cloxacilina
E. nafcilina
(pag. (I) 57)
F2104113. Formele depozit ale benzilpenicilinei (procainbenzilpenicilina si benzatinbenzilpenicilina),

cuprind in spectrul antimicrobian:
A. proteus vulgaris
B. stafilococ auriu penicilinazopozitiv
C. treponema
D. streptococ hemolitic
E. colibacil
(pag. (I) 45)
F2104114. Spectrul de actiune al formelor de depozit ale benzinpenicilinei cuprinde:

A. streptococ hemolitic
B. proteus vulgaris
C. treponema
D. stafilococ auriu
E. gonococ
(pag. 45, [vol. 1])
F2104115. Prezinta rezistenta la benzilpenicilina:

A. stafilococ penicilinazosecretor
B. gonococ
C. enterococ
D. treponema
E. streptococ piogen
(pag. 42, [vol. 1])

A. ticarcilina
B. dicloxacilina
C. nafcilina
D. meticilina
E. flucloxacilina
(pag. 47-49, 54, [vol. 1])
F2104117. Din grupa proampicilinelor fac parte:

A. bacampicilina
B. pivampicilina
C. talampicilina
D. amoxicilina
E. carbenicilna
(pag. 52, [vol. 1])
F2104118. Peniciline active pe proteus si pseudomonas sunt:

A. carbenicilina
B. oxacilina
C. ticarcilina
D. feniximetilpenicilina
E. cloxacilina
(pag. 53, 54, [vol. 1])
F2104119. Cefalosporine active in infectii cu pseudomonas sunt:

A. cefalotina
B. ceftazidina
C. cefazolina
D. cefsulodina
E. cefapirina
(pag. 55, [vol. 1])
F2104120. Din grupa cefalosporinelor cu administrare orala, fac parte:

A. cefadroxil
B. cefradina
C. cefalexina
D. cefalotina
E. cefamandol
(pag. 54, [vol. 1])
F2104121. Meningitele cu germeni gram-negativ pot beneficia de:

A. cefoperazon
B. oxacilina
C. cefotaxim
D. cloxacilina
E. nafcilina
(pag. 57, [vol. 1])
F2104122. Ampicilina are urmatoarele caracteristici farmacocinetice:

A. este rezistenta la sucul gastric
B. absorbtia este neinfluentata de alimente
C. realizeaza concentratii mari in bila
D. nu difuzeaza in LCR
E. eliminarea renala este intarziata de probenecid
(pag. 50, [vol. 1])
A. este inactivata de sucul gastric
B. se elimina predominant renal
C. nu este activa in infectiile cu stafilococ penicilinazo-secretor
D. se administreaza cel mai frecvent i.m.
E. este antibioticul de electie in infectiile cu Pseudomonas
(pag. 42, 43, [vol. 1])
F2204124. Sunt proampiciline:

A. Amoxicilina
B. Pivampicilina
C. Talampicilina
D. Meticilina
E. Cloxacilina
(pag. 52)
F2204125. Carbenicilina:
A. Este denumita penicilina pentru pseudomonas si proteus
B. Este activa pe stafilococul penicilinazopozitiv
C. Se recomanda in infectii urinare cu bacili gram negativi
D. Se utilizeaza ca sare sodica
E. Este o carbacefema
(pag. 53)
F2204126. Sunt cefalosporine de uz oral:

A. Cefalotina
B. Cefaclor
C. Cefalexina
D. Cefsulodina
E. Cefoperazona
(pag. 55)
F2204127. Legarea de proteinele plasmatice este mare pentru:

A. Cefaloridina
B. Cefalexina
C. Cefadroxil
D. Cefazolina
E. Cefalotina
(pag. 55)
F2204128. Apartin clasei cefamicinelor

A. Cefotaxima
B. Cefadroxil
C. Cefoxitina
D. Cefotetan
E. Cefuroxima
(pag. 55)
F2204129. Apartin ureidopenicilinelor:

A. Ticarcilina
B. Azlocilina
C. Mezlocilina
D. Piperacilina
E. Mecilinam
(pag. 54)
F2204130. Mecilinamul:
A. Este o carboxipenicilina
B. Este activ pe bacterii gram negative
C. Este activ si pe pseudomonas
D. Se recomanda in infectii urinare
E. Se administreaza intramuscular si intravenos
(pag. 55)
F2204131. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Ampicilina scade efectul contraceptivelor orale
B. Amoxicilina are absorbtie digestiva modesta
C. Spectrul amoxicilinei este asemanator ampicilinei
D. Alopurinolul scade incidenta eruptiilor produse de ampicilina
E. Ampicilina este incompatibila in solutie cu gentamicina
(pag. 51)
F2204132. Cefoperazona:
A. Se administreaza oral si parenteral
B. Actioneaza bactericid prin inhibarea sintezei peretelui celulei bacteriene
C. Este activa pe Bacteroides fragilis
D. In septicemii cu unii bacili gram negativi se poate asocia cu un aminozid
E. Difuzeaza bine in tesuturi si fluidele organismului
(pag. 57)
F2204133. Apartin penicilat sulfonelor

A. Sulbactam
B. Tienamicina
C. Aztreonam
D. Pivsulbactam
E. Imipenem
(pag. 61)
F2204134. Sunt inhibitori de beta-lactamaze

A. Acidul clavulanic
B. Cefoxitina
C. Latamoxef
D. Cilastatin
E. Sulbactam
(pag. 61)
F2204135. Tienamicina:
A. Este stabila la betalactamaze
B. Se utilizeaza in asociere cu acidul clavulanic
C. Are spectru larg, inclusiv Pseudomonas
D. Este o carbapenema naturala
E. Este o monobactama
(pag. 61)
F2204136. Sunt monobactame:

A. Sulbactamul
B. Aztreonamul
C. Nocardicin A
D. Latamoxef
E. Mecilinam
(pag. 61, 62)
F2204137. Monobactamele:
A. Sunt betalactamine monociclice produse de bacterii
B. Se obtin din culturi de mucegaiuri
C. Sunt active pe gram pozitivi
D. Sunt active pe Pseudomonas
E. Sunt rezistente la betalactamaze
(pag. 61)
F2204138. Se evita utilizarea la nou nascut a:

A. Tetraciclinei
B. Streptomicinei
C. Cloramfenicolului
D. Penicilinei V
E. Amoxicilinei
(pag. 32)
F2204139. Sunt rezistente la betalactamaze

A. Benzilpenicilina
B. Fenoximetilpenicilina
C. Oxacilina
D. Ampicilina
E. Meticilina
(pag. 47-49)
F2204140. Sarurile de sodiu si potasiu ale benzilpenicilinei:

A. Prezinta eliminare urinara lenta
B. Se administreaza oral
C. Sunt greu solubile in apa
D. Sunt inactivate de sucul gastric
E. Sunt higroscopice
(pag. 42)
F2204141. Sunt peniciline retard:

A. Carbenicilina
B. Ampicilina
C. Benzatin benzilpenicilina
D. Procain benzilpenicilina
E. Oxacilina
(pag. 45)
F2204142. Penicilina G este antibiotic de electie in:

A. infectii cu streptococ hemolitic
B. lues
C. infectii cu micoplasme
D. tuberculoza
E. candidoze
(pag. 43)
A. Este o penicilina de uz parenteral
B. Nu se recomanda in profilaxia reumatismului articular
C. Este indicata in erizipel
D. Este indicata in otite
E. Este indicata in angina Vincent
(pag. 46)
F2204144. Penicilina G este inactiva asupra

A. Streptococului hemolitic
B. Ricketsiilor
C. Salmonelelor
D. Bacilului piocianic
E. Brucella
(pag. 43)
F2204145. Penicilinele retard:

A. Se injecteaza intramuscular si intravenos din solutii preparate in ser fiziologic
B. Elibereaza lent benzilpenicilina
C. Realizeaza concentratii sanguine mici
D. Au spectrul de activitate extins si pe enterobacterii
E. Pot fi utilizate in tratamentul sifilisului
(pag. 45)
F2204146. Sunt peniciline rezistente la penicilinaze

A. Amoxicilina
B. Carbenicilina
C. Carfecilina
D. Nafcilina
E. Meticilina
(pag. 49)
F2204147. In infectii cu stafilococi penicilinazo-secretori se recomanda

A. Amoxicilina
B. Bacampicilina
C. Carbenicilina
D. Meticilina
E. Cloxacilina
(pag. 47, 48, 49)
F2204148. Sunt peniciline de semisinteza cu spectru larg

A. Ampicilina
B. Amoxicilina
C. Metampicilina
D. Latamoxef
E. Clavulanat de potasiu
(pag. 50-52)
F2204149. Sunt betalactamine active pe Pseudomonas aeruginosa

A. Cefoperazona
B. Ticarcilina
C. Piperacilina
D. Flucloxacilina
E. Carbenicilina
(pag. 53,54,58)
A. Este o cefalosporina de semisinteza
B. Apartine penicilinelor rezistente la penicilinaze
C. Are spectrul asemanator carbenicilinei
D. Se administreaza oral
E. Are sinergism in vitro cu gentamicina
(pag. 54)
F2204151. La nou nascuti si prematuri se pot utiliza:

A. Sulfamidele
B. Izoniazida
C. Ampicilina
D. Benzilpenicilina
E. Kanamicina
(pag. 32)
F2204152. Sunt asocieri antagonice de antibiotice :

A. Tetraciclina/cloramfenicol
B. Gentamicina/ampicilina
C. Eritromicina/clindamicina
D. Sulfametoxazol / trimetoprim
E. Kanamicina / Colimicina
(pag. 33)
F2204153. Ampicilina este inactiva pe:

A. Clamidii
B. Streptococi
C. Micoplasme
D. Protozoare
E. Salmonelle
(pag. 50)
F2204154. Nu fac parte din indicatiile oxacilinei:

A. Tifosul exantematic
B. Infectiile dermice cu stafilococi
C. Legionelozele
D. Osteomielitele stafilococice
E. Infectiile urinare cu Pseudomonas
(pag. 47)
F2204155. Nu apartin clasei betalactaminelor

A. Ceftriaxona
B. Polimixina B
C. Piperacilina
D. Claritomicina
E. Neomicina
(pag. 54, 55)
F2204156. Sunt rezistente la sucul gastric:

A. Fenoximetipenicilina
B. Benzilpenicilina
C. Dicloxacilina
D. Ampicilina
E. Pivampicilina
(pag. 42-50)
F2204157. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la carbenicilina sunt false:

A. este absorbabila dupa administrare orala
B. este activa pe pseudomonas
C. este foarte activa pe stafilococcul penicilinazopozitiv
D. se leaga in proportie de 50% de proteinele plasmatice
E. se administreaza intramuscular si intravenos
(pag. 53)
F2204158. Sunt cefalosporine de generatia 1

A. Cefalotina
B. Cefotiam
C. Cefazolina
D. Cefuroxima
E. Cefoperazona
(pag. 55)

A. Ceftriaxona
B. Cefmenoxima
C. Cefamandol
D. Cefotiam
E. Cefuroxima
(pag. 55)

A. Cefmenoxima
B. Cefoperazona
C. Ceftazidima
D. Cefepima
E. Cefpirona
(pag. 55)
F2204161. Sunt betalactamine active pe Pseudomonas aeruginosa

A. Cefoperazona
B. Piperacilina
C. Cefsulodina
D. Doxiciclina
E. Ceftazidima
(pag. 54-57)
F2204162. Referitor la cefalosporinele de generatia a treia , care dintre urmatoarele afirmatii sunt
corecte:
A. Se folosesc profilactic in chirurgie
B. Sunt mai stabile la betalactamazele enterobacteriilor fata de cefalosporinele de generatia a doua
C. Unele sunt active pe anaerobi
D. Activitatea pe Enterobacter este slaba
E. Sunt mai active decat cele din generatia a doua pe coci grampozitivi
(pag. 55-57)
F2304163. Oxacilina:
A. este rezistenta la penicilinaza;
B. este rezistenta la aciditatea gastrica;
C. are spectru ultralarg de actiune;
D. se administreaza oral sau parenteral;
E. este o penicilina de semisinteza.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304164. Carbenicilina este:

A. alfacarboxibenzilpenicilina;
B. alfahidroxibenzilpenicilina;
C. alfaaminobenzilpenicilina;
D. alfacarboxifenilpenicilina;
E. o penicilina cu spectru larg de actiune.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304165. Cefalexina:
A. este o cefamicina naturala;
B. este o cefalosporina de semisinteza;
C. se absoarbe bine pe cale orala;
D. este un derivat de 3-cefem;
E. este un derivat de 3-carbacefem.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304166. Benzilpenicilina potasica:

A. este stabila in mediul acid;
B. se administreaza pe cale orala;
C. este incompatibila cu alcoolul,
D. se administreaza parenteral;
E. este inactivata in mediul bazic.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304167. Penicilina G sodica se poate utiliza in solutie izotona de clorura de sodiu:

A. in solutii perfuzabile cu pH acid sau alcalin;
B. dupa preparare extemporaneu;
C. asociata in seringa cu alte medicamente;

D. singura in seringa;
E. pastrata la + 4 °C, maximum 24 ore.
(pag. 41 - 62, vol. 1)

A. septicemii;
B. infectii cu streptococ beta-hemolitic grupa A;
C. meningita meningococica;
D. lues (sifilis);
E. angine, scarlatina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304169. Sunt antibiotice rezistente la betalactamaza:

A. oxacilina;
B. amoxicilina;
C. sultamicina (asocierea ampicilina + sulfactam);
D. ampicilina;
E. ticarcilina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304170. Inhibitori de beta-lactamaza sunt:

A. sulbactam;
B. ticarcilina;
C. tazobactam;
D. piperacilina;
E. acidul clavulanic.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304171. Care sunt asocierile de peniciline cu inhibitori de betalactamaza utilizate?

A. carbenicilina + tazobactam;
B. amoxicilina + acid clavulanic;
C. ampicilina + sulbactam;
D. piperacilina + tazobactam;
E. oxacilina + acid clavulanic.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304172. Spectrul de actiune al formelor de depozit ale benzilpenicilinei cuprinde:

A. gonococ;
B. streptococ hemolitic;
C. proteus vulgaris;
D. stafilococ auriu;
E. treponema.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304173. Peniciline active pe proteus si pseudomonas (bacili gram-negativ) sunt:

A. carbenicilina;
B. cloxacilina;
C. fenoximetilpenicilina;
D. oxacilina;
E. ticarcilina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304174. Din grupa cefalosporinelor cu administrare orala fac parte:

A. cefalexina;
B. cefradina;
C. cefadroxil;
D. cefamandol;
E. cefalotina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304175. Cefalosporine active in infectii cu pseudomonas (bacil gram-negativ) sunt:

A. cefsulfodina;
B. ceftazidina;
C. cefapirina;
D. cefazolina;
E. cefalotina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)

A. profilaxia reumatismului poliarticular acut;
B. lues (sifilis);
C. infectii grave (septicemii, meningita meningococica);
D. angina, scarlatina;
E. infectii cu streptococ beta-hemolitic grupa A;
(pag. 41 - 62, vol. 1)

A. meticilina;
B. nafcilina;
C. cloxacilina;
D. ampicilina;
E. oxacilina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304178. Nu sunt cuprinse in spectrul de actiune al formelor de depozit ale penicilinei G:

A. streptococ hemolitic;
B. stafilococ auriu;
C. gonococ;
D. proteus vulgaris;
E. treponema pallidum.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2304179. Fac parte din grupa proampicilinelor:

A. bacampicilina;
B. carbenicilina;
C. metampicilina;
D. amoxicilina;
E. pivampicilina.
(pag. 41 - 62, vol. 1)
F2504180. Reactii adverse inregistrate la administrarea benzilpenicilinei:

A. soc anafilactic
B. boala serului
C. reactia Herxheimer
D. difterie
E. edem angioneurotic
(pag. 42- 43)
F2504181. Penicilina G este antibioticul de electie in tratamentul infectiilor cu:

A. streptococ hemolitic
B. pneumococ
C. streptococ viridans
D. clostridium tetani
E. pseudomonas aeruginosa
(pag. 43)
F2504182. Antibiotice bactericide numai in faza de multiplicare a bacteriilor sunt:

A. vancomicina
B. oxacilina
C. cloxacilina
D. gentamicina
E. cefapirina
(pag. 23)
F2504183. Aztreonamul:
A. este produs de sinteza
B. foarte activ pe germeni gramnegativ
C. ineficient pe germeni grampozitiv
D. este hidrolizat de betalactamaza
E. este indicat in infectii grave
(pag. 61)
F2504184. Alegeti afirmatiile corecte:

A. Sultamicillin asociaza sulbactam+ ampicilina
B. Timentin asociaza ticarcilina+ acid clavulanic
C. Imipenem se foloseste asociat in parti egale cu cilastatina
D. Augmentin reprezinta asocierea amoxicilina+ acid clavulanic
E. Aztreonamul este oxacefalosporina
(pag. 61)
F2504185. Dintre inhibitorii de betalactamaze fac parte:

A. ticarcilina
B. sulbactamul
C. acidul clavulanic
D. tienamicina
E. latamoxef
(pag. 61)
F2504186. Ceftriaxon:
A. este sinonim cu Rocephin
B. este rezistent la betalactamaza
C. efect aditiv cu aminoglicozidele fata de Pseudomonas aeruginosa
D. se administreaza per os si intramuscular
E. nu este activ fata de Mycobacterium, Mycoplasma si fungi
(pag. 58)
F2504187. Cefalosporinele se caracterizeaza prin:

A. structura betalactamica
B. actiune bactericida in faza de multiplicare a bacteriilor
C. liposolubilitate mare
D. impiedicarea formarii peretelui bacterian
E. fixare pe subunitatea ribozomala 50 S
(pag. 23,25)
A. este penicilina cu spectru larg
B. este activa fata de Proteus si Pseudomonas aeruginosa
C. se asociaza in acelasi flacon cu gentamicina
D. are efecte bune in micozele cutanate
E. se utilizeaza in infectii urinare cu bacterii gramnegativ
(pag. 54)
A. absorbtie digestiva neinfluentata de alimentatie
B. eliminare renala intarziata de probenecid
C. se biotransforma in proportii mari
D. in infectiile aparatului respirator isi mentine eficacitatea si dupa diminuarea procesului inflamator
E. se administreaza oral si parenteral
(pag. 51)
F2604190. Factorii generali ce pot fi incriminati în etiologia stomatolpatiilor protetice sunt

A. diabetul;
B. enteropatiile;
C. insuficienta renala cronica;
D. afectiunile aparatului respirator;
E. bolile vasculare
(pag. 275)
F2604191. Teoria bacteriotoxica referitoare la etiopatogenia stomatopatiilor protetice:

A. se refera strict la rolul dezechilibrarii microbiocenozei orale;
B. coreleaza dezechilibrul microbiocenozei orale existentei porozitatilor din acrilat,
C. incrimineaza rolul patogen al Candidei albicans;
D. incrimineaza monomerul acrilic rezidual;
E. subliniaza rolul patogen al colorantilor din rasina acrilica
(pag. 276)
F2604192. Dintre stomatopatiile protetice, reactiile tardive marginale se manifesta sub forma:
A. eroziunilor in situ;
B. ulceratiilor de decubit;
C. hiperplaziilor,
D. iritatiilor chimico-toxice;
E. eroziunilor la insertie
(pag. 278)
F2604193. Eroziunile marginale imediate ca forme clinice de stomatopatii:

A. se prezinta clinic sub forma de tumefieri;
B. se prezinta clinic ca zone congestive, eventual însotite de ulceratii;
C. se însotesc de tulburari functionale;

D. pot fi însotite de adenopatie;
E. niciodata nu se însotesc cu adenopatie
(pag. 278)
F2604194. Elementele de diagnostic pozitiv ale reactiilor tardive marginale a leziunilor de decubit
cauzate de proteze sunt:
A. prezenta halenei fetide permanente;
B. frecvent disckeratoza;
C. tumefactie edematoasa sau ferma;
D. flora microbiana moderata;
E. localizare predilecta în zona canina la maxilar
(pag. 280)
F2604195. Fata de leziunile de decubit cauzate de protezele totale, leziunile maligne se diferentiaza
prin urmatoarele caractere:
A. pot fi localizate la orice nivel în cavitatea bucala;
B. lipseste flora microbiana;
C. diskeratoza este frecventa;
D. absenta mirosului fetid,
E. adenopatie moderata si inconstanta
(pag. 280)
F2604196. Ulceratiile bazale tardive la purtatori de proteze totale se datoreaza mai ales:
A. porozitatilor protezei;
B. avitaminozelor;
C. disarmoniilor ocluzale;
D. camerelor cu vid;
E. detergentilor folositi pentru igienizarea protezei
(pag. 281)
F2604197. Stomatopatiile tardive traumatice:

A. apar de regula la sediul unui contact prematur;
B. apar de regula la distanta de sediul contactului prematur;
C. se datoreaza dispersarii nerationale a fortelor asupra câmpului protetic;
D. se datoreaza imperfectiunilor bazale;
E. apar datorita utilizarii cronice a adezivilor pentru ameliorarea mentinerii protezei.
(pag. 281)
F2604198. Hiperplaziile marginale tardive cauzate de protezele totale:

A. se pot manifesta sub forma papiloamelor;
B. se pot prezenta ca epulide;
C. pot avea caracteristicile epitelioamelor;
D. nu necesita alt tratament decât modificarea protezei prin captusire partiala în zona respectiva;
E. se trateaza prin vitaminoterapie (A,B,C) si ajustarea marginala a protezei
(pag. 280)
Tema nr. 5
Antibiotice din alte clase structurale: macrolide, aminoglicozide, tetracicline, feniculi si
polipeptide
BIBLIOGRAFIE:
F1205001. Aparţine antibioticelor macrolidice:

A. Lincomicina
B. Spiramicina
C. Tobramicina
D. Paromomicina
E. Rifampicina
(pag. 62-65)
F1205002. Bacitracina:
A. Este un antibiotic polipeptidic cu acţiune sistemică după administrare orală
B. Se obţine prin procedee de semisinteză
C. Se utilizează local în combinaţii cu neomicina
D. Este o aminoglicozidă activă pe stafilococi
E. Este contraindicată în eczeme şi ulcere cutanate infectate
(pag. 85-90)
F1205003. Clindamicina:
A. Este o macrolidă de semisinteză
B. Se indică şi în infecţii cu anaerobi
C. Are absorbţie orală inferioară lincomicinei
D. Se utilizează exclusiv oral
E. Absorbţia orală este influenţată puternic de alimente
(pag. 62-65)
F1205004. Cloramfenicolul:
A. Are efecte adverse hematologice
B. Are utilizare largă, fiind putin toxic
C. Este inactiv în meningita meningococică
D. Parenteral se utilizează sub formă de palmitat de cloramfenicol
E. Hemisuccinatul de cloramfenicol şi sodiu, solubil în apă, se utilizeaza pentru prepararea de colire
(pag. 76-85)
F1205005. Doxiciclina:
A. Este o tetraciclină cu eliminare rapidă
B. Acţionează prin inhibarea sintezei proteice bacteriene
C. Este inactivă pe micoplasme şi clamidii
D. Are absorbţie gastro-intestinală redusă
E. Nu are contraindicaţii în sarcină
(pag. 76-85)
A. Este o tetraciclină de semisinteză obţinută prin hidrogenarea oxitetraciclinei
B. Este 6-alfa-dezoxi-oxitetraciclina
C. Uzual se utilizează 600 mg/zi, divizat la 6 ore
D. Se elimină preferenţial pe cale renală
E. Poate fi indicată şi la copii mici
(pag. 76-85)
F1205007. Eritromicina:
A. Este antibiotic activ pe Chlamidia trachomatis
B. Sub formă de bază este rezistentă la sucul gastric
C. Sub formă de bază se absoarbe mai bine decât sub formă de propionat
D. Este inactivă pe streptococi
E. Nu traversează placenta, ca urmare a masei moleculare mari
(pag. 62-65)
F1205008. Este un derivat de semisinteză al kanamicinei:

A. Amikacina
B. Neomicina
C. Netilmicina
D. Colistina
E. Gramicidina
(pag. 66-76)
F1205009. Ototoxicitatea şi nefrotoxicitatea sunt reacţii adverse caracteristice:

A. Penicilinelor
B. Aminoglicozidelor
C. Macrolidelor
D. Tetraciclinelor
E. Fenicolilor
(pag. 66-76)
F1305010. Precizati afirmatia incorecta in legatura cu cloramfenicolul:

A. are spectru larg de actiune;
B. antibiotic de electie in infectii cu anaerobi;
C. este antibiotic de prima alegere in infectii cu stafilococ penicilinorezistent;
D. prduce sindrom cenusiu, la nou-nascut;
E. produce reactii adverse hematologice grave (anemie aplastica, aplazie medulara)
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1405011. Care dintre următoarele asocieri de substanţe antibacteriene este(sunt) recomandate în

terapeutică:
A. ampicilină+cloramfenicol
B. tetraciclină+cloramfenicol
C. gentamicină+kanamicină
D. benzilpenicilină+tetraciclină
E. izoniazidă+rifampicină
(pag. 32)
F1405012. Colistina poate produce:

A. nevrită optică
B. displazii dentare
C. sindrom cenuşiu
D. apnee prin efect curarizant
E. eritem multiform
(pag. 87)
F1405013. Fiecare din afirmaţiile referitoare la aminoglicozide este adevărată, cu exceptia:

A. se absorb în cantitate redusă după administrarea orală
B. ating concentraţii biliare mari
C. se excretă pe cale renală
D. împiedică sinteza proteinelor bacteriene
E. toţi membrii grupului au un potenţial toxic semnificativ
(pag. 66)
F1405014. Precizaţi care dintre afirmaţiile referitoare la aminoglicozide este (sunt) incorectă(e):
A. prezintă o absorbţie digestivă redusă
B. au o acţiune curarizantă
C. prezintă o difuzie crescută în LCR
D. împiedică sinteza proteinelor bacteriene
E. se elimină renal, peste 90% în formă activă
(pag. 66)
F1405015. Printre efectele adverse ale eritromicinei se numără:

A. agranulocitoza
B. polinevrita
C. tulburări acustico-vestibulare
D. greaţă şi vomă
E. apneea prin bloc neuromuscular
(pag. 62)
F1405016. Una din indicaţiile majore ale streptomicinei este:

A. angina streptococică
B. tifosul exantematic
C. tuberculoza pulmonară
D. meningita meningococică
E. febra tifoidă
(pag. 68)
F1505017. Aminoglicozidele:
A. prezintă absorbţie digestivă bună
B. prezintă aborbţie digestivă redusă
C. se administrează exclusiv local
D. nu sunt oto- şi nefrotoxice
E. nu se elimină pe cale renală
(pag. 66)
F1505018. Care dintre antibioticele enumerate se foloseşte exclusiv local?

A. colistin
B. neomicină
C. kanamicină
D. eritromicină
E. bacitracină
(pag. 88)
F1505019. Care dintre tetracicline se administrează injectabil?
A. metaciclina
B. minociclina
C. doxiciclina
D. rolitetraciclina
E. tetraciclina
(pag. 76)
F1505020. Streptomicina prezintă următoarele efecte adverse, cu excepţia:

A. tulburări de echilibru
B. pierderea acuităţii auditive
C. alergii
D. albuminurie şi cilindrurie
E. hiperglicemie
(pag. 68)
F1505021. Următoarele afirmaţii despre eritromicină sunt adevărate, cu excepţia:

A. face parte din clasa antibioticelor macrolide
B. prezintă difuziune bună în toate ţesuturile
C. se concentrează în bilă sub forma activă
D. se elimină prin bilă, fecale şi urină
E. nu este indicată la bolnavii alergici la penicilină
(pag. 62)
F1505022. Următoarele antibiotice sunt aminoglicozide, cu excepţia:

A. streptomicină
B. gentamicină
C. kanamicină
D. spiramicină
E. neomicină
(pag. 67, 69, 71, 73)
A. Se administrează oral, având o biodisponibilitate de 90%
B. Are efect bactericid faţă de germenii gram pozitivi
C. Se administrează parenteral, fiind relativ bine tolerată
D. Nu se recomandă în aplicaţii locale, deoarece produce frecvent reacţii alergice
E. Este foarte activă pe enterobacteriacee.
(pag. 88)
F1605024. Care dintre următoarele antibiotice cu spectru larg se poate utiliza în insuficienţa renală?
A. Tetraciclina
B. Doxiciclina
C. Metaciclina
D. Minociclina
E. Rolitetraciclina
(pag. 77)
F1605025. Colistina (Colimicina):

A. Are absorbţie digestivă bună
B. Acţionează bactericid pe colibacili, Salmonella, Klebsiella
C. Nu se administrează parenteral
D. Se asociază frecvent cu aminoglicozidele pentru lărgirea spectrului
E. Traversează foarte bine bariera hemato-encefalică

(pag. 87)
A. Este un antibiotic cu spectru larg
B. Este strict contraindicată în insuficienţa renală
C. Are timp de înjumătăţire scurt, necesitând mai multe prize zilnic
D. Se asociază frecvent cu benzilpenicilina, datorită sinergismului de acţiune
E. Carbamazepina îi potenţează efectul
(pag. 80)
F1605027. Traversează bariera hemato-encefalică, fiind utile în meningitele cu germeni sensibili:

A. Cloramfenicolul
B. Eritromicina
C. Aminoglicozidele
D. Bacitracina
E. Polimixinele
(pag. 62, 66, 81, 88)
F2105028. Care antibiotic produce cel mai rar reactii alergice:

A. penicilina G
B. ampicilina
C. tetraciclina
D. cefalotina
E. sulfafurazol
(pag. 77, [vol. 1])
F2105029. Notati antibioticul caracterizat prin nefrotoxicitate:

A. penicilina G
B. rifampicina
C. cloramfenicol
D. gentamicina
E. nitrofurantoina
(pag. 77, [vol. 1])
F2105030. Urmatoarele afirmatii privind eritromicina sunt adevarate, cu exceptia:

A. este activa pe stafilococul penicilinazosecretor
B. realizeaza concentratii mari in bila
C. activa in infectii cu Escherichia coli
D. are actiune bacteriostatica
E. eliminare prin bila, fecale si urina.
(pag. 62, [vol. 1])
F2105031. Urmatoarele afirmatii privind tetraciclinele sunt adevarate, cu exceptia:

A. toate tetraciclinele sunt contraindicate in ultimul trimestru al sarcinii
B. au spectru larg de actiune
C. rezistenta se instaleaza rapid
D. absorbtia tetraciclinelor scade la asocierea cu ioni de Ca2+, Al 3+
E. realizeaza in bila concentratii mai mari decat in sange
(pag. 76-79, [vol. 1])
F2105032. Notati antibioticul a carui posologie trebuie ajustata corespunzator insuficientei renale:
A. penicilina G
B. gentamicina
C. eritromicina
D. doxiciclina
E. cloramfenicol
(pag. 71, [vol. 1])
A. Este o tetraciclina cu eliminare rapida
B. Actioneaza prin inhibarea sintezei proteice bacteriene
C. Este inactiva pe micoplasme si clamidii
D. Are absorbtie gastro-intestinala redusa
E. Nu are contraindicatii in sarcina
(pag. 80)
F2205034. Ototoxicitatea si nefrotoxicitatea sunt reactii adverse caracteristice:

A. Penicilinelor
B. Aminoglicozidelor
C. Macrolidelor
D. Tetraciclinelor
E. Fenicolilor
(pag. 66)
F2205035. Apartine antibioticelor cu structura macrolidica:

A. Lincomicina
B. Spiramicina
C. Tobramicina
D. Paromomicina
E. Rifampicina
(pag. 62-64)
A. Este activa pe Chlamidia trachomatis
B. Sub forma de baza este rezistenta la sucul gastric
C. Sub forma de baza se absoarbe mai bine decat sub forma de propionat
D. Este inactiva pe streptococi
E. Nu traverseaza placenta, ca urmare a masei moleculare mari
(pag. 62)
F2205037. Este derivat de semisinteza al kanamicinei

A. Amikacina
B. Neomicina
C. Netilmicina
D. Colistina
E. Gramicidina
(pag. 75)
A. Are efecte adverse hematologice
B. Are utilizare larga fiind putin toxic
C. Este inactiv in meningita meningococica
D. Parenteral se utilizeaza sub forma de palmitat de cloramfenicol
E. Hemisuccinatul de cloramfenicol si sodiu, solubil in apa, se utilizeaza pentru prepararea de colire

(pag. 81-82)
F2205039. Troleandomicina apartine clasei:

A. betalactaminelor
B. aminoglicozidelor
C. macrolidelor
D. lincosamidelor
E. tetraciclinelor
(pag. 64)
F2205040. Tobramicina este:

A. analog al kanamicinei B
B. analog al gentamicinei
C. dideoxikanamicina B
D. obtinuta prin sinteza chimica
E. antibiotic macrolidic
(pag. 72)
F2205041. Este dideoxikanamicina B

A. Propikacina
B. Amikacina
C. Netilmicina
D. Framicetina
E. Dibekacina
(pag. 74)
F2205042. Produsul Vibramycin contine ca substanta activa:

A. Minociclina
B. Doxiciclina
C. Rolitetraciclina
D. Metaciclina
E. Piperaciclina
(pag. 80)
F2305043. Precizati afirmatia incorecta in legatura cu cloramfenicolul:

A. are spectru larg de actiune;
B. antibiotic de electie in infectii cu anaerobi;
C. este antibiotic de prima alegere in infectii cu stafilococ penicilinorezistent;
D. produce sindrom cenusiu, la nou-nascut;
E. produce reactii adverse hematologice grave (anemie aplastica, aplazie medulara).
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305044. Care din urmatoarele antibiotice are structura aminoglicozidica si este caracterizat prin
nefrotoxicitate:
A. nitrofurantoina;
B. rifampicina;
C. gentamicina;
D. cloramfenicolul;
E. penicilina G.
(pag. 62- 89, vol. 1)
F2305045. Care din urmatoarele antibiotice are structura aminoglicozidica si nu prezinta absorbtie
digestiva semnificativa:
A. oxacilina;
B. kanamicina;
C. rifampicina;
D. eritromicina;
E. tetraciclina.
(pag. 62- 89, vol. 1)
F2305046. Care din urmatoarele antibiotice are structura aminoglicozidica si necesita ajustarea dozelor
in insuficienta renala:
A. eritromicina;
B. cloramfenicolul;
C. doxiciclina;
D. gentamicina;
E. penicilina G.
(pag. 62- 89, vol. 1)
F2505047. Streptomicina:
A. are absorbtie buna digestiva
B. nu traverseaza placenta
C. excretia urinara nu se modifica in caz de insuficienta renala
D. produce albuminurie si cilindrurie
E. contraindicata administrarea sub forma de aerosoli
(pag. 68)
F2505048. Neomicina are urmatoarele indicatii terapeutice, cu exceptia:

A. preoperator pentru suprimarea florei bacteriene, in chirurgia colonului
B. infectii ale tubului digestiv cu germeni sensibili
C. injectabil, in micoze suprainfectate
D. coma hepatica
E. local, in infectii oftalmologice
(pag. 73,74)
F2505049. Tetraciclina are urmatoarele particularitati farmacologice, cu exceptia:

A. absorbtie buna din tubul digestiv
B. nu se elimina prin urina
C. este contraindicata in prima copilarie
D. la adulti se administreaza oral 2-4 g/zi in 4 prize egale
E. este indicata in infectii cu Chlamydia si Mycoplasma
(pag. 77,78,79)
F2505050. Datorita tratamentului cu cloramfenicol pot aparea urmatoarele efecte adverse, cu exceptia:
A. glosite si stomatite
B. aplazie medulara
C. anemie aplastica
D. confuzie si halucinatii
E. poliglobulie
(pag. 82)
F2505051. Urmatoarele afirmatii despre colistin sunt adevarate, cu exceptia:

A. sinonim cu polimixina E
B. difuzeaza in toate tesuturile

C. trece usor bariera hematoencefalica
D. eliminare renala 80%
E. produce tulburari neuropsihice
(pag. 87)
F2505052. Exclusiv local, se administreaza:

A. polimixina B
B. bacitracina
C. tiamfenicol
D. cloramfenicol
E. metaciclina
(pag. 79,83,84,88)
F2605053. Indicatiile incrustatiilor sunt:

A. leziuni coronare ample, la dintii laterali, pentru a evita bimetalismul;
B. leziuni coronare reduse, la dintii laterali, pentru a stimula bimetalismul;
C. leziuni carioase multiple pa aceiasi hemiarcada;
D. tratamentul disfunctiilor mandibulare prin refacerea morfologiei coronare comform gradului de abraziune;
E. în edentatiile partiale întinse, restaurate prin proteze fixe.
(pag. 193)
F2605054. Onlay-urile se indica în situatiile:

A. leziuni coronare întinse, cu cuspizii vestibulari si/sau orali intacti;
B. leziuni coronare reduse, cu afectare unui cuspid vestibular;
C. leziuni coronare reduse, cu afectarea unui cuspid oral;
D. leziuni ale molarilor de minte netratati endodontic;
E. în orice leziuni coronare.
(pag. 193)
F2605055. Contraindicatiile incrustatiilor sunt:

A. sine fixe de imobilizare în parodontitele marginale;
B. leziuni coronare reduse, la dintii laterali pentru a evita bimetalismul;
C. leziuni carioase multiple pe aceiasi hemiarcada;
D. tratamentul disfunctiilor mandibulare prin refacerea morfologiei coromare comform ocluziei functionale;
E. igiena deficitara.
(pag. 193)
F2605056. Fata de tehnicile directe de realizare a incrustatiilor din rasini compozite, cele indirecte,
respectiv semidirecte prezinta urmatoarele avantaje:
A. adaptare marginala satisfacatoare;
B. realizarea aproximativa a ariei de contact;
C. realizarea unei suprafete ocluzale acceptabile
D. posibilitatea unei prelucrari si lustriri optime;
E. toate avantajele enumerate mai sus.
(pag. 194)
F2605057. Procedeul de fatetare cu materiale compozite prezinta avantajele:

A. risc mare de iritatie pulpara;
B. efect estetic de durata;
C. efect estetic multumitor, dar nu de durata;
D. risipa de tesuturi dentare;
E. elimina posibilitatea relipirii în cazul dezlipirii.

(pag. 211)
F2605058. Contraindicatiile fatetarilor ceramice sunt:

A. rezistenta la carii dentare;
B. igiena bucala buna;
C. absenta bruxismului;
D. prezenta unor mici obturatii coronare;
E. bruxismul.
(pag. 211)
F1205059. Cloramfenicolul are:

A. Spectru de actiune larg
B. Actiune intensă pe bacilul tuberculos
C. Actiune intensă pe unii bacili gram negativi
D. Actiune antifungică
E. Acţiune antivirală
(pag. 76-85)
F1205060. Cresc nefrotoxicitatea aminoglicozidelor:

A. Polimixinele
B. Cisplatina
C. Ampicilina
D. Furosemidul
E. Amfotericina B
(pag. 66-76)
F1205061. Fac parte din grupul antibioticelor cu structură macrolidică:

A. Josamicina
B. Azitromicina
C. Roxitromicina
D. Diritromicina
E. Lincomicina
(pag. 62-65)
F1205062. Fac parte din indicaţiile gentamicinei:

A. Infecţiile cu anaerobi
B. Tuberculoza pulmonară şi extrapulmonară
C. Infecţiile stafilococice
D. Infecţiile cu Pseudomonas, la concentraţii de 4 micrograme/ml
E. Infecţiile urinare cu Coli
(pag. 66-76)
F1205063. Gentamicina:
A. Este activă pe bacili gram-negativi
B. Nu se poate asocia cu betalactamine
C. Se condiţionează sub formă de soluţii injectabile
D. La doze mari este nefrotoxică
E. Are structura tetraciclică
(pag. 66-76)
F1205064. Tetraciclinele:
A. Interacţionează cu antiacidele pe bază de ioni de calciu
B. Pot fi utilizate sub formă de aerosoli
C. Au toxicitate relativ redusă
D. Sunt active pe Mycoplasme şi Chlamidia
E. Pot fi utilizate în bruceloză
(pag. 76-85)
F1305065. Absorbtia tetraciclinei dupa administrarea orala poate fi diminuata prin administrarea
concomitenta de:
A. produse lactate (in cantitate mare);
B. preparate din fier;
C. antiacide gastrice neutralizante;
D. antispastice;
E. enzime pancreatice.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305066. Aminoglicozidele au urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. sunt bactericide in special pe bacili gram-negativ aerobi;
B. nu se absorb digestiv si de aceea se administreaza injectabil;
C. in doze mari pot produce blocaj de transmitere neuromusculara;
D. pot fi administrate si la pacientii cu miastenie grava;
E. dau nefro si ototoxicitate.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305067. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la aminoglicozide sunt adevarate?

A. nu se absorb bine dupa administrarea orala;
B. impiedica sinteza proteinelor bacteriene;
C. toate au un potential toxic important;
D. se elimina pe cale renala;
E. prezinta toxicitate redusa;
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305068. Care din urmatoarele antibiotice actioneaza la nivelul membranei celulei bacteriene;
A. penicilina;
B. polimixina;
C. ampicilina;
D. colistina
E. tetraciclina
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305069. Care din urmatoarele antibiotice inhiba sinteza proteica bacteriana?

A. eritromicina;
B. benzilpenicilina;
C. tetraciclina;
D. polimixina;
E. cloramfenicolul.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305070. Aminoglicozidele au urmatorul profil farmacologic:
A. absorbtie digestiva absenta;

B. ototoxicitate;
C. nefrotoxicitate;
D. stimulare neurmusculara;
E. activitate bactericida mai ales pe bacili gram-negativ aerobi.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305071. Cloramfenicolul prezinta urmtoarele caracteristici farmacologice:

A. antibiotic de electie in infectii cu anaerobi;
B. antibiotic de electie in salmoneloze sistemice;
C. datorita liposolubilitatii scazute nu difuzeaza in creier si in lichidul cefalorahidian (l.c.r.);
D. induce la nou nascut si prematur "sindrom cenusiu".
E. provoaca reactii adverse hematologice grave (anemie aplastica, aplazie medulara).
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305072. Colistina are urmatoarele proprietati farmacologice:

A. activa pe germeni gram-negativ;
B. activa pe Pseudomonas aeruginosa;
C. activa pe germeni gram-pozitiv;
D. se absoarbe bine din tubul digestiv;
E. in infectii sistemice se administreaza per os.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305073. Comparativ cu tetraciclina, doxiciclina are urmatoarele particularitati farmacologice:

A. absorbtie per os buna;
B. concentratii active in 12 ore;
C. absorbtie per os neinfluentata de alimente;
D. se administreaza la 4 ore;
E. efect bactericid.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305074. Dintre aminoglicozide, sunt active pe Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch)

urmatoarele:
A. gentamicina;
B. kanamicina;
C. tobramicina;
D. neomicina;
E. streptomicina.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305075. Dintre antibioticele enumerate mai jos care se pot administra ca antituberculoase?
A. streptomicina;
B. neomicina;
C. bacitracina;
D. tobramicina;
E. rifampicina.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305076. Eritromicina prezinta urmatoarele proprietati farmacologice:

A. realizeaza concentratii reduse in lichidul cefalorahidian;
B. nu este activa pe cale orala;
C. sufera o biotransformare hepatica importanta;
D. realizeaza concentratii egale in plasma si laptele matern;

E. se elimina majoritar prin bila in concentratii mari.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1305077. Streptomicina are urmatoarele proprietati farmacologice:

A. se elimina in majoritate renal in forma activa;
B. nu realizeaza concentratii active in lichidul cefalorahidian (l.c.r.);
C. se asociaza cu diuretice de ansa;
D. este activa pe Mycobacteriuum tuberculosis (bacilul Koch);
E. rezistenta se instaleaza brusc.
(pag. 62- 89, vol. 1)
F1305078. Tetraciclina prezinta urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. calea de administrare numai injectabila;
B. absorbtie per os partiala, variabila;
C. depozitare la nivelul musculaturii striate;
D. absorbtie per os diminuata de prezenta alimentelor;
E. absorbtia per os diminuata de prezenta de lactate si de ioni de calciu, magneziu, fier.
(pag. 62- 89, (vol. 1))
F1405079. Absorbţia tetraciclinei după administrarea orală poate fi diminuată prin administrarea
concomitentă de:
A. fermenţi pancreatici
B. antiacide gastrice
C. produse lactate
D. preparate de fier
E. antispastice
(pag. 76)
A. pot provoca atrofia nervului optic
B. sunt eliminate predominent pe cale renală în formă activă
C. au absorbţie digestivă redusă
D. traversează uşor bariera hematoencefalică
E. sunt antibiotice de elecţie în infecţiile survenite la gravide
(pag. 66)
A. realizează concentraţii mari la nivel biliar
B. sunt active pe germeni cu multiplicare intracelulară
C. au o absorbţie digestivă redusă
D. sunt compuşi nefrotoxici ca urmare a acumulării în parenchimul renal
E. nu se asociază între ele datorită riscului crescut de reacţii adverse toxice
(pag. 66)
F1405082. Care din următoarele medicamente antibacteriene sunt contraindicate la gravide:

A. tetraciclina
B. fenoximetilpenicilina
C. eritromicina
D. acidul nalidixic
E. oxacilina
(pag. 77)
F1405083. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă caracteristici generale ale eritromicinei:
A. este activă pe germenii cu multiplicare intracelulară
B. se elimină biliar în concentraţii mari
C. inhibă sinteza proteinelor bacteriene
D. prezintă alergie încrucişată cu penicilinele
E. este contraindicata in insuficienta respiratorie
(pag. 62)
A. nu se recomandă la bolnavii cu insuficienţă renală
B. este un antituberculos major
C. are o toxicitate renală ridicată
D. are proprietăţi inductoare enzimatice
E. se fixează pe subunităţile ribozomale 30S ale bacteriei şi inhibă sinteza proteică
(pag. 71)
F1405085. Sindromul cenuşiu produs de cloramfenicol la nou-născutul prematur:

A. se datorează eliminării renale deficitare a antibioticului
B. poate fi letal
C. are o natură imunoalergică
D. apare ca urmare a imaturităţii funcţionale hepatice
E. se caracterizează prin hipertermie malignă
(pag. 82)
F1405086. Tetraciclina este indicată în tratamentul următoarelor boli:

A. tifos exantematic
B. acnee
C. infecţii cu mycoplasma pneumoniae
D. meningită meningococică
E. gonoree
(pag. 77)
F1505087. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. tetraciclinele au spectru larg de acţiune
B. tetraciclinele traversează placenta şi trec în laptele matern
C. tetraciclinele sunt indicate în infecţia cu mycoplasma şi chlamydia
D. tetraciclinele sunt recomandate în ultimul trimestru de sarcină şi prima copilărie
E. tetraciclinele pot produce pigmentaţii dentare şi carii la copii
(pag. 77)
F1505088. Care dintre următoarele antibiotice nu se administrează oral pentru efecte sistemice?
A. kanamicina
B. cloramfenicol
C. polimixina B
D. eritromicina
E. gentamicina
(pag. 69, 71, 86)
A. are absorbţie bună rectală
B. nu traversează placenta
C. este biotransformat la nivel hepatic
D. se elimină biliar
E. produce anemie aplastică
(pag. 82)
A. se administrează oral în doză de 2 - 4 g/zi la adulţi
B. se aplică local în unguente
C. se administrează într-o singură priză zilnică
D. nu se administrează rectal
E. nu se administrează pe cale parenterală
(pag. 83)
F1505091. Colistin:
A. are concentraţii pulmonare superioare celor sangiune
B. penetrează uşor bariera hematoencefalică
C. trece greu prin bariera placentară
D. se elimină predominant renal
E. are absorbţie digestivă bună
(pag. 87)
F1505092. Menţionaţi care dintre următoarele efecte adverse sunt caracteristice streptomicinei:
A. tulburări vestibulare
B. tulburări auditive
C. anemie hemolitică
D. alergii
E. albuminurie, cilindrurie
(pag. 68)
F1505093. Polimixina B:
A. ameliorează nefrotoxicitate aminoglicozidelor
B. se absoarbe digestiv
C. prezintă absorbţie bună după injectare intramusculară
D. creşte efectele de blocare neuromusculară ale curarizantelor
E. are acţiune bactericidă
(pag. 86)
F1505094. Următoarele antibiotice sunt macrolide, cu excepţia:

A. eritromicină
B. spiramicină
C. streptomicină
D. kanamicină
E. rosaramicină
(pag. 62, 63)
F1505095. Următoarele efecte adverse pot să apară în tratamentul cu cloramfenicol:

A. anemie aplastică
B. aplazie medulară
C. leucopenie
D. pigmentaţii dentare
E. ototoxicitate
(pag. 82)
F1605096. Aminoglicozidele prezintă următoarele proprietăţi comune:

A. Se absorb bine după administrare orală
B. Pătrund bine în lichidul cefalorahidian
C. Sunt oto- şi nefrotoxice
D. Prezintă acţiune de tip curarizant
E. Sinergism de acţiune utilizat în terapie, cu diminuarea toxicităţii, la asocierea între ele
(pag. 66, 67)
F1605097. Care dintre antibiotice sunt active pe Treponema pallidum?

A. Benzilpenicilina
B. Gentamicina
C. Ciprofloxacina
D. Tetraciclinele
E. Eritromicina
(pag. 42, 62, 76)
F1605098. Care dintre următoarele antibiotice aparţin clasei aminoglicozidelor:

A. Kanamicina
B. Amikacina
C. Clindamicina
D. Lincomicina
E. Netilmicina
(pag. 66-75)
F1605099. Cloramfenicolul este antibiotic de elecţie în:

A. Salmoneloze (inclusiv febră tifoidă)
B. Meningite cu bacili gram negativ sensibili
C. Tifos exantematic
D. Tuberculoză extrapulmonară la copii
E. Infestări cu protozoare (Entamoeba histolytica)
(pag. 82-83)
F1605100. Cresc efecte cloramfenicolului:

A. Cimetidina
B. Barbituricele
C. Fenitoina
D. Paracetamolul
E. Glutetimida
(pag. 83)
F1605101. Cresc nefrotoxitatea aminoglicozidelor:

A. Cefalosporinele
B. Penicilina G
C. Polimixinele
D. Furosemidul
E. Fenoximetilpenicilina
(pag. 67)
F1605102. Eritromicina are următoarele proprietăţi farmacocinetice:

A. Difuziune bună în toate ţesuturile
B. Traversarea barierei hemato-encefalice
C. Traversarea barierei placentare
D. Concentrare în formă activă în bilă

E. Timp de înjumătăţitre lung (peste 14 ore)
(pag. 62)
F1605103. Eritromicina este antibiotic de elecţie în infecţiile cu:

A. Mycoplasma pneumoniae
B. Bordetella pertussis
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Mycobacterium tuberculosis
E. Corynebacterium diphteriae
(pag. 62)
F1605104. Reacţiile adverse ale cloramfenicolului sunt:

A. Nefro- şi ototoxicitate
B. Aplazie medulară
C. Enterită stafilococică severă
D. Tulburări la nivelul mucoaselor
E. Alcaloză metabolică
(pag. 82)
F1605105. Se elimină prin bilă, putând fi utilizate în infecţii biliare:

A. Ampicilina
B. Griseofulvina
C. Eritromicina
D. Bacitracina
E. Gentamicina
(pag. 50, 62)
F2105106. Afirmatiile corecte pentru eritromicina, sunt:

A. eritromicina baza este partial inactivata de sucul gastric
B. se concentreaza in bila, in forma activa
C. este contraindicata administrarea in insuficienta hepatica
D. creste toxicitatea teofilinei
E. este antibiotic de prima alegere in infectiile cu Pseudomonas aeruginosa
(pag. (I) 62)
F2105107. Notati afirmatiile incorecte:

A. spectrul antibacterian al lincomicinei cuprinde mai ales germeni gram pozitiv: pneumococ, streptococ,
stafilococ, B. anthracis, Cl. tetanii, Corynebacterium
B. spiramicina are difuziune buna in plaman, saliva si secretii bronsice
C. rosaramicina este inactiva pe mycoplasme
D. clindamicina este inactiva pe Bacteroides fragilis
E. pristinamicina este indicata in infectii cutanate cu stafilococ si streptococ
(pag. (I) 63-65)
F2105108. Cresc toxicitatea renala a aminoglicozidelor, substantele:

A. amfotericina B
B. furosemid
C. cisplatin
D. ticarcilina
E. carbenicilina
(pag. (I) 67)
F2105109. Afirmatiile corecte pentru streptomicina, sunt:

A. absorbtie digestiva medie (aproximativ 30%)
B. dupa administrare intramusculara, se elimina predominant netransformata prin urina (aproximativ 80%)
C. este activa pe bacilul tuberculos
D. are efect ototoxic
E. se administreaza oral in infectii cu germeni sensibili (enterocolite, dizenterie)
(pag. (I) 67-69)
F2105110. Notati afirmatiile corecte:

A. neomicina se utilizeaza oral, in infectii ale tubului digestiv, cu germeni sensibili (Salmonella, Shigella)
B. tobramicina are efecte adverse acustico-vestibulare mai reduse comparativ cu gentamicina
C. gentamicina este activa pe stafilococ
D. kanamicina este mai activa pe bacilul Koch, comparativ cu streptomicina
E. spectinomicina este foarte activa pe gonococ
(pag. (I) 69-74)
F2105111. Tetraciclinele sunt indicate in:

A. pneumonie cu pneumococ
B. infectii urinare cu colibacil
C. infectii produse de Mycoplasma
D. infectii produse de Chlamydia
E. infectii digestive produse de Candida albicans
(pag. (I) 77)

A. tetraciclina realizeaza concentratii de 10 ori mai mari in bila, comparativ cu cele plasmatice
B. absorbtia tetraciclinei scade la asocierea cu saruri de calciu
C. minociclina este o tetraciclina semiretard cu durata actiunii 12 ore
D. doxiciclina este inactiva pe streptococul hemolitic grup A
E. 70% din doxiciclina filtrata glomerular, se reabsoarbe la nivelul tubilor renali
(pag. (I) 78-80)
F2105113. Notati afirmatiile corecte pentru cloramfenicol:

A. absorbtia orala este incompleta
B. este activ pe bacili gram negativ
C. la doze terapeutice are efect bacteriostatic
D. nu traverseaza placenta
E. produce aplazie medulara
(pag. (I) 81-82)
F2105114. Afirmatiile incorecte pentru polimixina B, sunt:

A. absorbtie digestiva inalta
B. foarte activa pe gonococ
C. concentratia serica este crescuta in insuficienta renala
D. este activa pe bacili gramnegativ
E. creste nefrotoxicitatea aminoglicozidelor
(pag. (I) 86, 87)
F2105115. Notati afirmatiile gresite:

A. bacitracina are absorbtie digestiva redusa
B. bacitracina are efect bactericid pe germeni grampozitiv
C. colistin se administreza exclusiv oral
D. polimixina B este inactiva pe bacili gram negativ

E. colistin are efect curarizant care se poate manifesta la administrare intramusculara
(pag. (I) 86, 87)
F2105116. Prezinta contraindicatie absoluta asocierea eritromicinei cu:

A. carbamazepina
B. acid salicilic
C. teofilina
D. atenolol
E. rifampicina
(pag. 63, [vol. 1])
F2105117. Afirmatiile corecte privind cloramfenicolul sunt:

A. produce aplazie medulara
B. are spectru de actiune larg
C. produce anemie aplastica
D. se preteaza la serii repetate de tratament
E. este antibiotic de prima alegere in infectii cu stafilococ penicilinorezistent
(pag. 82, [vol. 1])
F2105118. Sunt active pe bacilul Koch uman aminoglicozidele

A. streptomicina
B. gentamicina
C. kanamicina
D. tobramicina
E. neomicina
(pag. 68, 69, [vol. 1])
F2105119. Se pot administra ca antituberculoase, antibioticele:

A. tobramicina
B. streptomicina
C. bacitracina
D. rifampicina
E. neomicina
(pag. 67-85, [vol. 1])
F2105120. Antibiotice polipeptidice utilizate exclusiv in aplicatii locale sunt:

A. bacitracina
B. polimixina B
C. tirotricina
D. colistin
E. capreomicina
(pag. 88, [vol. 1])
F2105121. Eritromicina are urmatoarele indicatii de electie:

A. lues
B. infectii cu streptococ grupa A
C. difterie
D. pnumonie cu M. Pneumoniae
E. infectii cu bacili gram negativi
(pag. 62, [vol. 1])
F2105122. Streptomicina:
A. se absoarbe bine la administrarea orala
B. difuzeaza usor prin membrane
C. produce tulburari vestibulare
D. produce tulburari auditive
E. este activa pe Mycobacterium tuberculosis
(pag. 67, 68, [vol. 1])
F2105123. Produc ototoxicitate:

A. streptomicina
B. tetraciclina
C. eritromicina
D. gentamicina
E. cloramfenicol
(pag. 66, 74, [vol. 1])
F2105124. Sunt corecte urmatoarele afirmatii:

A. tetraciclina produce dismicrobism intestinal
B. cloramfenicol produce aplazie medulara
C. kanamicina are efect ototoxic
D. doxiciclina se administreaza la 6 ore
E. eritromicina este activa pe stafilococul penicilinazosecretor
(pag. 62-81, [vol. 1])
F2105125. Lincomicina este activa in infectii cu:

A. pneumococ
B. streptococ
C. stafilococ
D. bacil Koch
E. Pseudomonas
(pag. 64, [vol. 1])
F2205126. Cloramfenicolul are:

A. Spectru antibacterian larg
B. Actiune intensa pe bacilul tuberculos
C. Actiune intensa pe unii bacili gram negativi
D. Actiune antifungica
E. Actiune antivirala
(pag. 82)
F2205127. Fac parte din grupul antibioticelor cu structura macrolidica:

A. Josamicina
B. Eritromicina
C. Lincomicina
D. Spiramicina
E. Rifampicina
(pag. 62-64)
A. Este activa pe bacili gram negativi
B. Nu se recomanda asocierea cu betalactamine
C. Se conditioneaza sub forma de solutii injectabile
D. La doze mari este nefrotoxica

E. Are structura tetraciclica
(pag. 71)
F2205129. Bacitracina
A. Este o aminoglicozida activa pe stafilococi
B. Se obtine prin semisinteza
C. Se utilizeaza local in combinatie cu neomicina
D. Structural este o polipeptida
E. Este contraindicata in ulcere cutanate infectate
(pag. 88)
F2205130. Cresc nefrotoxicitatea aminoglicozidelor:

A. Polimixinele
B. Cisplatina
C. Ampicilina
D. Furosemidul
E. Amfotericina B
(pag. 67)
F2205131. Fac parte din indicatiile gentamicinei:

A. Infectiile cu anaerobi
B. Tuberculoza pulmonara si extrapulmonara
C. Infectiile stafilococice
D. Infectiile cu Pseudomonas
E. Infectiile cu Escherichia coli
(pag. 71)
F2205132. Tetraciclinele:
A. Interactioneaza cu antiacidele pe baza de ioni de calciu
B. Pot fi utilizate la sugari
C. Au toxicitate relativ redusa
D. Sunt active pe mycoplasme si clamidii
E. Pot fi utilizate in bruceloza
(pag. 78)
A. Este o tetraciclina de semisinteza
B. Uzual se administreaza 600 mg/zi, divizat la 6 ore
C. Se elimina preferential pe cale renala
D. Este contraindicata in sarcina
E. Are un timp de eliminare scurt
(pag. 80)
F2205134. Se administreaza oral:

A. Eritromicina lactobionat
B. Propionileritromicina
C. Claritromicina
D. Carfecilina
E. Hemisuccinatul de cloramfenicol si sodiu
(pag. 62, 64, 65)
F2205135. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt false:

A. Eritromicina lactobionat este solubila in apa
B. Eritromicina baza este stabila la sucul gastric
C. Propionatul de eritromicina este rezistent la sucul gastric
D. Eritromicina difuzeaza slab in tesuturi
E. Eritromicina se elimina biliar, prin fecale si urina
(pag. 62)
A. Este antibiotic de electie in pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae
B. Nu se recomanda administrarea la copii
C. Este antibiotic de rezerva in infectii cu Chlamidia trachomatis
D. Scade toxicitatea teofilinei prin inductie enzimatica
E. Creste toxicitatea carbamazepinei prin inhibitie enzimatica
(pag. 62)
A. au absorbtie digestiva redusa
B. difuzeaza slab in tesuturi
C. sunt active pe enterobacteriaceae
D. realizeaza concentratii scazute in parenchimul renal
E. se elimina renal, peste 90% in forma activa
(pag. 66)
F2205138. Este contraindicata asocierea aminoglicozidelor la utilizare sistemica cu:

A. cefalosporine nefrotoxice
B. aminopeniciline
C. diuretice tiazidice
D. amfotericina B
E. polimixine
(pag. 67)
F2205139. Streptomicina contine in structura:

A. un aglicon 2-desoxistreptaminic
B. streptidina
C. streptoza
D. N-metilglucozamina
E. cladinoza
(pag. 67)
F2205140. Streptidina este:

A. derivat de manitol
B. biguanidino-inozitol
C. agliconul din neomicina
D. agliconul din streptomicina
E. identica streptobiozaminei
(pag. 67)
F2205141. Care din afirmatiile referitoare la streptomicina sunt adevarate:

A. se prezinta ca o pulbere alba, higroscopica
B. este termostabila
C. prezinta caracter bazic puternic
D. cu acizii formeaza saruri greu solubile in apa

E. activitatea maxima a substantei se manifesta la pH 9
(pag. 67)
F2205142. Care din afirmatiile referitoare la streptomicina sunt false:

A. apartine clasei aminozidelor
B. se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 30%
C. are absorbtie digestiva de peste 50%
D. nu traverseaza placenta
E. lezeaza perechea 8 de nervi cranieni
(pag. 67)
F2205143. Kanamicina:
A. se obtine din culturi de Streptomyces griseus
B. este o aminozida de semisinteza, derivat al gentamicinei
C. are absorbtie digestiva redusa
D. actioneaza bacteriostatic si bactericid fata de E. coli
E. este inactiva pe bacilul Koch
(pag. 69)
F2205144. Nu fac parte din indicatiile gentamicinei

A. infectiile cu anaerobi
B. infectiile urinare cu Escherichia coli
C. tratamentul unor meningite
D. infectiile osoase cu stafilococi
E. sifilisul
(pag. 71)
F2205145. Tobramicina:
A. are spectru de activitate asemanator gentamicinei
B. are actiune sinergica cu carbenicilina fata de Pseudomonas
C. are efecte adverse acustico-vestibulare mai intense decat gentamicina
D. nu se recomanda in infectii urinare
E. se administreaza pe cale orala si are absorbtie digestiva buna
(pag. 72)
F2205146. Neomicina:
A. are absorbtie digestiva buna
B. este foarte activa pe coci gram pozitivi
C. este activa pe Salmonella si Shigella
D. este inactiva fata de virusuri
E. se poate utiliza preoperator pentru suprimarea florei intestinale sensibile
(pag. 73)
F2205147. Nu apartin clasei aminoglicozidelor:

A. Spectinomicina
B. Spiramicina
C. Azitromicina
D. Amikacina
E. Dibekacina
(pag. 74)
F2205148. Sunt aminoglicozide naturale:

A. Paromomicina
B. Amikacina
C. Netilmicina
D. Dibekacina
E. Sisomicina
(pag. 74)
F2205149. Sunt aminoglicozide semisintetice:

A. Spectinomicina
B. Amikacina
C. Sisomicina
D. Dibekacina
E. Framicetina
(pag. 74)
F2205150. Sunt tetracicline de semisinteza:

A. Metaciclina
B. Tetraciclina
C. Doxiciclina
D. Rolitetraciclina
E. Minociclina
(pag. 76)
F2205151. Care din urmatoarele tetracicline au actiune semiretard:

A. Doxiciclina
B. Metaciclina
C. Minociclina
D. Rolitetraciclina
E. Tetraciclina
(pag. 76, 81)
F2205152. Efectul tetraciclinelor dupa administrare orala este scazut de:

A. contraceptive orale
B. anticoagulante orale
C. antiacide orale
D. preparate orale cu fier
E. compusi ai bismutului
(pag. 78)
A. este activa pe pneumococ
B. este tetraciclina preferata in infectii urinare
C. se poate utiliza si in caz de insuficienta renala
D. are absorbtie digestiva buna
E. se obtine prin hidrogenarea metaciclinei
(pag. 80)
A. este usor solubil in apa
B. are absorbtie digestiva incompleta
C. se absoarbe rectal
D. difuzeaza bine in tesuturi

E. sub forma de palmitat se hidrolizeaza rapid in intestin
(pag. 81)
F2205155. Care din afirmatiile referitoare la cloramfenicol sunt false:

A. nu se recomanda in infectii care pot fi tratate cu alte antibiotice
B. nu se administreaza serii repetate de tratament cu cloramfenicol
C. este inactiv in febra tifoida si paratifoida
D. este activ in dizenterii bacilare
E. este inactiv in ricketsioze
(pag. 83)
F2205156. Tiamfenicolul:
A. este un detivat al cloramfenicolului in care grupa nitro a fost inlocuita cu metilsulfonil
B. ca si cloramfenicolul, poate produce aplazie medulara ireversibila
C. se utilizeaza oral, intramuscular si intravenos
D. este inactiv pe anaerobi
E. este inactiv pe Salmonella
(pag. 82)
F2205157. Sunt antibiotice solubile in apa:

A. hemisuccinatul de cloramfenicol si sodiu
B. palmitatul de cloramfenicol
C. stearatul de cloramfenicol
D. rolitetraciclina
E. lactobionatul de eritromicina
(pag. 63, 81)
F2205158. Sunt antibiotice polipeptidice:

A. Novobiocina
B. Gramicidina
C. Bacitracina
D. Neomicina
E. Tirotricina
(pag. 88)
F2205159. Colistina se administreaza:

A. oral in gastroenterite
B. oral in infectii urinare
C. parenteral in endocardite
D. oral pentru profilaxia complicatiilor hiperamoniemiei
E. oral in endocardite
(pag. 87)
F2305160. Streptomicina are urmatoarele proprietati farmacologice:

A. se elimina in majoritate renal in forma activa;
B. nu realizeaza concentratii active in lichidul cefalorahidian (l.c.r.);
C. se asociaza cu diuretice de ansa;
D. este activa pe Mycobacteriuum tuberculosis (bacilul Koch);
E. rezistenta se instaleaza brusc.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305161. Tetraciclina prezinta urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. calea de administrare numai injectabila;
B. absorbtie per os partiala, variabila;
C. depozitare la nivelul musculaturii striate;
D. absorbtie per os diminuata de prezenta alimentelor;
E. absorbtia per os diminuata de prezenta de lactate si de ioni de calciu, magneziu, fier.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305162. Comparativ cu tetraciclina, doxiciclina are urmatoarele particularitati farmacologice:

A. absorbtie per os buna;
B. concentratii active in 12 ore;
C. absorbtie per os neinfluentata de alimente;
D. se administreaza la 4 ore;
E. efect bactericid.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305163. Cloramfenicolul prezinta urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. antibiotic de electie in infectii cu anaerobi;
B. antibiotic de electie in salmoneloze sistemice;
C. datorita liposolubilitatii scazute nu difuzeaza in creier si in lichidul cefalorahidian (l.c.r.);
D. induce la nou nascut si prematur "sindrom cenusiu".
E. provoaca reactii adverse hematologice grave (anemie aplastica, aplazie medulara).
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305164. Dintre aminoglicozide, sunt active pe Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch)

urmatoarele:
A. gentamicina;
B. kanamicina;
C. tobramicina;
D. neomicina;
E. streptomicina.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305165. Dintre antibioticele enumerate mai jos care se pot administra ca antituberculoase?
A. streptomicina;
B. neomicina;
C. bacitracina;
D. tobramicina;
E. rifampicina.
(pag. 62- 89, vol. 1)
F2305166. Care sunt antibioticele cu structura polipeptidica utilizare exclusiv in:

A. polimixina B;
B. colistin;
C. tirotricina;
D. capreomicina;
E. bacitracina
(pag. 62- 89, vol. 1)
F2305167. Care dintre antibioticele cu structura de aminoglicozide nu sunt active pe Mycobacterium

tuberculosis (bacilul Koch) uman:
A. streptomicina;
B. neomicina;
C. tobramicina;
D. gentamicina;
E. kanamicina.
(pag. 62- 89, vol. 1)
F2305168. Aminoglicozidele au urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. sunt bactericide in special pe bacili gram-negativ aerobi;
B. nu se absorb digestiv si de aceea se administreaza injectabil;
C. in doze mari pot produce blocaj de transmitere neuromusculara;
D. pot fi administrate si la pacientii cu miastenie grava;
E. dau nefro si ototoxicitate.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305169. Absorbtia tetraciclinei dupa administrarea orala poate fi diminuata prin administrarea
concomitenta de:
A. produse lactate (in cantitate mare);
B. preparate din fier;
C. antiacide gastrice neutralizante;
D. antispastice;
E. enzime pancreatice.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305170. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la aminoglicozide sunt adevarate?

A. nu se absorb bine dupa administrarea orala;
B. impiedica sinteza proteinelor bacteriene;
C. toate au un potential toxic important;
D. se elimina pe cale renala;
E. prezinta toxicitate redusa;
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305171. Care din urmatoarele antibiotice inhiba sinteza proteica bacteriana?

A. eritromicina;
B. benzilpenicilina;
C. tetraciclina;
D. polimixina;
E. cloramfenicolul.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305172. Care din urmatoarele antibiotice actioneaza la nivelul membranei celulei bacteriene;
A. penicilina;
B. polimixina;
C. ampicilina;
D. colistina;
E. tetraciclina.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305173. Eritromicina prezinta urmatoarele proprietati farmacologice:

A. realizeaza concentratii reduse in lichidul cefalorahidian;
B. nu este activa pe cale orala;
C. sufera o biotransformare hepatica importanta;
D. realizeaza concentratii egale in plasma si laptele matern;
E. se elimina majoritar prin bila in concentratii mari.

(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305174. Colistina are urmatoarele proprietati farmacologice:

A. activa pe germeni gram-negativ;
B. activa pe Pseudomonas aeruginosa;
C. activa pe germeni gram-pozitiv;
D. se absoarbe bine din tubul digestiv;
E. in infectii sistemice se administreaza per os.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2305175. Aminoglicozidele au urmatorul profil farmacologic:

A. absorbtie digestiva absenta;
B. ototoxicitate;
C. nefrotoxicitate;
D. stimulare neuromusculara;
E. activitate bactericida mai ales pe bacili gram-negativ aerobi.
(pag. 62 - 89, vol. 1)
F2505176. Polimixina B are urmatoarele particularitati farmacologice:

A. nu se absoarbe digestiv
B. are absorbtie buna dupa injectarea i.m.
C. este activ fata de bacili gram-pozitiv
D. se administreaza local, in infectii cutanate
E. se administreaza parenteral in infectii digestive
(pag. 86,87)
A. circula nelegata de proteinele plasmatice
B. se elimina urinar aproape complet nemodificata
C. este activa fata de anaerobi
D. este inactiva fata de Pseudomonas si Klebsiella
E. se administreaza in infectii grave cu germeni gram-negativ sensibili
(pag. 71)
A. sunt distruse de sucurile digestive
B. au difuziune buna in l.c.r.
C. se elimina renal mai ales in forma activa
D. au actiune curarizanta
E. nu afecteaza functia renala
(pag. 66)
F2505179. Afirmatiile corecte privind lincomicina sunt:

A. difuzeaza in spatiul extra- si intracelular
B. se elimina preponderent prin urina
C. este activa mai ales fata de germeni gram-pozitiv
D. este contraindicata in osteomielita
E. se administreaza exclusiv local
(pag. 64)
A. are difuziune buna in toate tesuturile

B. traverseaza meningele normal
C. se concentreaza in bila
D. este antibioticul de electie in pneumonie cu Mycoplasma pneumoniae
E. se administreaza in faringita streptococica la subiecti cu alergie la penicilina
(pag. 62,63)
F2505181. Urmatoarele afirmatii despre tetracicline sunt adevarate:

A. au absorbtie scazuta la asocierea cu ioni de calciu, fier, aluminiu
B. se administreaza in aerosoli
C. au difuziune buna in toate tesuturile
D. rezistenta se instaleaza rapid
E. produc hipertensiune intracraniana benigna mai ales la tineri
(pag. 76,77)
A. are absorbtie digestiva buna
B. este bactericid fata de germeni gram-pozitiv
C. se administreaza injectabil
D. se administreaza exclusiv local, singura sau asociata
E. este utila in piodermite si impetigo
(pag. 88)
F2505183. Care dintre urmatoarele afirmatii despre tetracicline sunt adevarate ?

A. doxiciclina este singura tetraciclina recomandata in insuficienta renala
B. minociclina are absorbtie digestiva buna
C. barbituricele si carbamazepina potenteaza efectul doxiciclinei
D. efectul tetraciclinelor este potentat de antiacide
E. rolitetraciclina se administreaza injectabil i.v. sau i.m.
(pag. 77,78,79,80,81)
F2505184. Antibiotice macrolide sunt:

A. spiramicina
B. rosaramicina
C. streptomicina
D. sisomicina
E. spectinomicina
(pag. 63)
F2605185. Avantajele incrustatiilor din aliaje nobile comparativ cu obturatiile din amalgam sunt:
A. economie de tesuturi dure dentare la nivelul istmului;
B. economie de tesuturi dure dentare datorita flexibilitatii metalului;
C. îmbunatatirea adaptarii marginale;
D. refacerea unei morfologii ocluzale acceptabile;
E. nu coloreaza tesuturile dentare.
(pag. 192)
F2605186. Indicatiile incrustatiilor sunt:

A. sine fixe de imobilizare în parodontitele marginale;
B. elemente de agregare în edentatii redus, mai ales frontale;
C. elemente de agregare în edentatii reduse, mai ales laterale;
D. elemente de agregare în edentatii ample, mai ales frontale;
E. în edentatii partiale întinse, restaurate cu proteze mobilizabile, pentru îmbunatatirea conditiilor de sprijin si
stabilitate.
(pag. 193)
F2605187. Onlay-urile se indica în urmatoarele situatii:

A. molari tratati endodontic, care au pereti vestibulari si orali sanatosi, iar tesuturile restante trebuie protejate;
B. molari netratati endodontic;
C. molari cu procese periapicale cronice;
D. când istmul reprezinta mai mult sau jumatate din dimensiunea vestibulo-orala;
E. molari cu peretii vestibulari si orali distrusi
(pag. 193)
F2605188. Contraindicatiile incrustatiilor sunt:

A. pacienti cu indice de intensitate a cariei mediu sau crescut;
B. pacienti cu indice de intensitate a cariei crescut;
C. igiena satisfacatoare;
D. igiena deficitara;
E. la tineri când exista riscul deschiderii camerei pulpare.
(pag. 193)
F2605189. Dezavantajele tehnicilor indirecte si semidirecte de realizare a incrustatiilor din rasini

compozite fata de cele directe sunt:
A. timp de lucru scurt;
B. timp de lucru mai lung;
C. pret ridicat;
D. necesitatea unor echipamente si materiale mai scumpe;
E. calitatea adaptarii marginale.
(pag. 195)
F2605190. Inlay-urile ceramice ofera urmatoarele avantaje fata de alte tipuri de rastaurari:
A. sunt mai estetice;
B. ofera rezistenta structurilor dentare subiacente;
C. reprezinta o metoda conservativa;
D. executie tehnica facila;
E. pret redus.
(pag. 201)
F2605191. Avantajele inlay-urilor/onlay-urilor ceramice sunt:

A. estetica deosebita;
B. necesitatea unor echipamente moderne;
C. rezistenta la uzura;
D. radioopacitate;
E. adaptare marginala buna.
(pag. 201)
F2605192. Dezavantajele inlay-urilor ceramice sunt:

A. rezista la uzura;
B. timp de lucru îndelungat;
C. pret de cost ridicat;
D. posibilitatea uzurii arcadei antagoniste;
E. necesitatea unor echipamente speciale.
(pag. 201)
F2605193. Indicatiile fatetarilor ceramice sunt:

A. prezenta de fisuri amelare;
B. deschideri de diasteme;
C. închideri de diasteme;
D. distrofii dentare de pe fata vestibulara;
E. anomalii de forma
(pag. 211)
Tema nr. 6
Chimioterapice antibacteriene
BIBLIOGRAFIE:
F1206001. Are acţiune sistemică semiretard:

A. Sulfafurazolul
B. Sulfacetamida
C. Sulfametoxazolul
D. Salazosulfapiridina
E. Sulfadiazina
(pag. 90-99)
F1206002. Este constituient activ al salazosulfapiridinei după bioactivarea hidrolitică a acesteia:

A. Trimetoprimul
B. Acidul salicilic
C. Acidul 5-amino salicilic
D. Acidul clavulanic
E. Sulbactamul
(pag. 90-99)
F1206003. Se utilizează în lepră:

A. Mesalazina
B. Terizidona
C. Dapsona
D. Metenamina
E. Mafenidul
(pag. 103-109)
F1206004. Sulfamidele chimioterapice:

A. Scad efectul anticoagulantelor orale
B. Cresc efectul antidiabeticelor orale
C. Scad activitatea fenitoinei
D. Acţionează prin inhibarea sintezei proteice bacteriene
E. Sunt chimioterapice cu origine naturală
(pag. 90-99)
F1306005. Alegeti raspunsurile corecte pentru Sulfametoxazol:

A. este o sulfamida cu durata scurta de actiune
B. este o componenta a Co-trimoxazolului
C. nu cauzeaza cristalurie
D. asocierea cu Trimetoprim determina scaderea efectului antibacterian al Sulfametoxazolului
E. se administreaza in doza unica (o data la 7 zile)
(pag. 95 [3])
F1306006. Selectati raspunsurile corecte pentru Norfloxacinum:

A. este principiul activ din: Noroxin, Nolicin
B. este principiul activ din Flucloxaciline

C. are spectru de actiune limitat la germeni Gram negativ
D. se indica in infectii respiratorii, tuberculoza pulmonara, rectocolita hemoragica
E. se poate asocia cu nitrofurantoina si cu tetracicline
(pag. 103, [3])
F1406007. Acidul nalidixic:

A. acţionează la nivelul subunităţilor ribozomale 50S
B. inhibă sinteza acizilor nucleici
C. blochează ARN-polimeraza ADN-dependentă
D. inhibă sinteza peretelui bacterian
E. acţionează la nivelul subunităţilor ribozomale 30S
(pag. 23)
F1406008. Cotrimoxazolul:
A. prezintă incompatibilitate faţă de preparatele de calciu
B. este indicat în profilaxia infecţiilor streptococice
C. asociază două chimioterapice antibacteriene
D. poate produce creşterea uricemiei
E. trebuie evitat la bolnavii cu mononucleoză infecţioasă
(pag. 98)
F1406009. Face parte din grupul sulfamidelor utilizate pentru aplicaţii locale:
A. sulfametizol
B. sulfafenazol
C. sulfafurazol
D. sulfacetamidă
E. sulfametoxidiazină
(pag. 97)
F1406010. Pentru a evita apariţia cristaluriei sulfamidele antibacteriene nu se asociază cu:

A. acidul nalidixic
B. pefloxacina
C. ceftriaxona
D. metenamina
E. cotrimoxazol
(pag. 93)
F1406011. Sulfametoxazolul se poate asocia cu:

A. bacitracina (în preparatele topice)
B. acidul clavulanic
C. etambutolul
D. trimetoprimul
E. tazobactamul
(pag. 98)
F1506012. Care dintre următoarele efecte nu caracterizeauă sulfamidele?

A. bacteriostatic
B. diuretic
C. hipotiroidian
D. hiperglicemiant
E. hipogliceminat
(pag. 91)
F1506013. Care dintre următoarele substanţe nu se administrează în infecţii urinare?

A. acid nalidixic
B. norfloxacina
C. acid oxolinic
D. ciprofloxacina
E. furazolidona
(pag. 100, 103)
F1506014. Spectrul de acţiune cuprinde fungi patogeni (candida) în cazul următoarelor chimioterapice:
A. sulfacetamida
B. ciprofloxacina
C. furazolidon
D. clorchinaldol
E. sulfafenazol
(pag. 106)
F1506015. Sulfamidele sistemice retard au următoarele proprietăţi, cu excepţia:

A. absorbţie bună şi rapidă din tubul digestiv
B. transport în sânge legată de proteine în proporţii mari (98%)
C. eliminare renală lentă
D. eliminare predominant prin fecale
E. T 1/2 mare
(pag. 91)
F1506016. Următorii compuşi sunt sulfamide cu acţiune de lungă durată (retard), cu excepţia:
A. sulfametoxidiazina
B. sulfalen
C. sulfafurazol
D. sulfadimetoxina
E. sulfametoxipiridazina
(pag. 92)
F1506017. Următorii compuşi sunt sulfamide cu acţiune de scurtă durată, cu excepţia:

A. sulfafurazol
B. sulfadiazina
C. sulfametizol
D. sulfadimetoxina
E. sulfatiazol
(pag. 92)
F1606018. Chinolonele :
A. Inhibă ARN-polimeraza
B. Inhibă ADN-giraza
C. Inhibă sinteza proteică la nivelul subunităţii ribozomale 50 S
D. Produc efecte adverse mai grave decât sulfamidele
E. Sunt nefrotoxice
(pag. 100)
F1606019. Contraindicaţiile sulfamidelor antibacteriene :

A. Infecţia cu nocardia
B. La pacienţi cu anemie hemolitică în antecedente

C. În infecţiile urinare acute
D. În toxoplasmoză
E. În dizenteria bacilară
(pag. 93)
F1606020. Furazolidona :
A. Se indică în infecţiile urinare şi profilactic în caz de cateterizare a căilor urinare externe
B. Este activă pe Giardia şi Entamoeba
C. Este un adjuvant în tratamentul poliartritei reumatoide
D. Se poate administra la bolnavii cu deficit de G-6-PD
E. Inhibă ADN-giraza bacteriană
(pag. 105)
F1606021. Nitrofurantoina :
A. Este un antiseptic intestinal eubiotic
B. Este un derivat chinolinic
C. Are efect bacteriostatic sau bactericid în funcţie de doză
D. Se poate administra în infecţiile urinare ale nou născutului
E. Se poate asocia cu acid nalidixic
(pag. 104)
F1606022. Salazosulfapiridina :
A. Este o sulfamidă cu acţiune la nivel intestinal
B. Se indică în infecţii respiratorii şi urinare cu germeni sensibili
C. Se absoarbe bine digestiv
D. Se foloseşte şi sub formă de cremă 1%, fiind activă în prezenţa puroiului
E. Este combinată cu trimetorprimul în preparatul co-trimoxazol
(pag. 96)
F1606023. Sulfamidele antibacteriene au următorul mecanism de acţiune :

A. Sunt antagonişti competitivi ai acidului folic
B. Interferă sinteza bacteriană de piridoxină
C. Inhibă dihidrofolat reductaza bacteriană
D. Inhibă ARN-polimeraza bacteriană
E. Inhibă sinteza peretelui rigid al celulei bacteriene
(pag. 191)
F2106024. Posologia corecta pentru ofloxacina, este:

A. 300 mg/seara (1/24 h)
B. 200 mg de 2 ori/zi
C. 1 g de 4 ori/zi
D. 750 mg de 2 ori/zi
E. 100 mg de 2 ori/zi.
(pag. 103, [vol. 1])
F2106025. Chimioterapicul antimicrobian indicat in dispepsii la sugari este:

A. notrofurantoina
B. sulfafenazol
C. furazolidona
D. norfloxacina
E. ofloxacina
(pag. 105, [vol. 1])
F2106026. Rezistenta microbiana se instaleaza repede pentru:

A. norfloxacina
B. acid pipemidic
C. rosoxacina
D. acid nalidixic
E. cinoxacina
(pag. 100, [vol. 1])
F2106027. Indicatiile terapeutice ale ftalilsulfatiazolului sunt urmatoarele, cu o exceptie:

A. dizenteria bacilara
B. infectii digestive acute
C. pielonefrita acuta
D. purtatori cronici de bacili dizenterici
E. pregatirea tubului digestiv pentru interventii chirurgicale
(pag. 96, [vol. 1])
F2106028. Antagonism microbiologic apare la asocierea urmatoarelor substante, cu exceptia:

A. sulfametoxazol - trimetoprim
B. norfloxacina - tetraciclina
C. nitrofurantoina - acid nalidixic
D. norfloxacina - nitrofurantoina
E. ampicilina - doxiciclina
(pag. 33, 103, 104, [vol. 1])
F2206029. Intra in combinatie cu trimetoprimul:

A. Amoxicilina
B. Sulfametoxazol
C. Ofloxacina
D. Rosoxacina
E. Ciprofloxacina
(pag. 98)
F2206030. Sulfamidele chimiterapice:

A. scad efectul anticoagulantelor orale
B. cresc efectul antidiabeticelor orale
C. scad activitatea fenitoinei
D. inhiba sinteza proteica bacteriana
E. sunt chimioterapice de origine naturala sau de semisinteza
(pag. 93)
F2206031. Are actiune sistemica semiretard:

A. Sulfafurazolul
B. Sulfacetamida
C. Sulfametoxazolul
D. Salazosulfapiridina
E. Sulfadiazina
(pag. 91)
F2206032. Este constituient activ al salazosulfapiridinei dupa bioactivarea hidrolitica a acesteia:

A. trimetoprimul
B. acidul salicilic
C. acidul 5-aminosalicilic
D. acidul clavulanic
E. sulbactamul
(pag. 96)
F2206033. Se utilizeaza in lepra:

A. Mesalazina
B. Terizidona
C. Dapsona
D. Metenamina
E. Mafenidul
(pag. 109)
F2206034. Produsul farmaceutic Sulfamylon contine ca substanta activa:

A. Sulfatiazol
B. Mafenid
C. Salazosulfapiridina
D. Mesalazina
E. Sulfametoxidiazina
(pag. 97)
F2206035. Produsul farmaceutic Saprosan contine ca substanta activa:

A. Clorchinaldol
B. Cliochinol
C. Terizidona
D. Acid mandelic
E. Mesalazina
(pag. 106)
F2206036. Are actiune antileproasa

A. Terizidona
B. Dapsona
C. Acidul mandelic
D. Mesalazina
E. Acidul 5-aminosalicilic
(pag. 109)
F2306037. Care este singurul din urmatoarele chimioterapice antimicrobiene activ in infectia cu
Mycobacterium leprae:
A. mesalazina;
B. nitrofurantoina;
C. dapsona;
D. sulfafenazol;
E. ofloxacina.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306038. In dispepsii la sugar este indicat unul din chimioterapicele urmatoare:

A. ofloxacina;
B. furazolidona;
C. norfloxacina;
D. nitrofurantoinul;
E. sulfafenazol.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306039. Acidul nalidixic este indicat in:

A. micoze cutanate;
B. infectii urinare;
C. meningite;
D. infectii intestinale;
E. infectii ale aparatului respirator.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2506040. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu exceptia:

A. actiunea antibacteriana a sulfamidelor este diminuata de puroi
B. sulfamidele au efect bactericid
C. sulfamidele actioneaza ca antagonisti competitivi ai APAB (acid paraaminobenzoic)
D. rezistenta la sulfamide se instaleaza lent
E. rezistenta la sulfamide este ireversibila sau foarte greu reversibila
(pag. 91)
F2506041. Urmatoarele sulfamide antimicrobiene au actiune de scurta durata, cu exceptia:

A. sulfamerazina
B. sulfametizol
C. sulfapiridina
D. sulfadoxina
E. sulfadiazina
(pag. 92)
F2506042. Care este sulfamida antimicrobiana utilizata pentru aplicatii locale ?

A. sulfadimidina
B. sulfafurazol
C. sulfatiazol
D. sulfalen
E. sulfacetamida
(pag. 92)

A. tratamentul cu sulfamide antimicrobiene poate determina tulburari de coagulare prin hipovitaminoza K
B. aparatul excretor este afectat de obicei la administrarea de sulfamide antimicrobiene retard
C. sulfamidele sistemice se folosesc pentru tratamentul infectiilor urinare
D. in nocardioza sulfamidele antimicrobiene sunt medicatia de electie
E. local, in conjunctivite se foloseste sulfacetamida sodica
(pag. 92)
F2506044. Notati afirmatia falsa:

A. sulfamidele antimicrobiene diminua efectele anticoagulantelor orale
B. sulfamidele antimicrobiene accentueaza efectele fenitoinei si tiopentalului
C. antiinflamatoarele nesteroidiene potenteaza efectele sulfamidelor antimicrobiene
D. sulfamidele antimicrobiene nu se asociaza cu metenamina
E. controlul hematologic este necesar in tratamentul prelungit cu sulfamide antimicrobiene
(pag. 93)
F2506045. Sulfafurazol:
A. are absorbtie digestiva redusa

B. se distribuie intra- si extracelular
C. prezinta risc mic de cristalurie
D. se elimina prin fecale 95% in 24 ore
E. este contraindicat in infectii urinare produse de E.coli
(pag. 94)
F2606046. Sa indicati acele sulfonamide heterociclice care prezinta doi atomi de nitrogen in
heterociclu:
A. sulfametoxidiazina si salazosulfopiridina
B. sulfametoxidiazina si sulfametoxazolul
C. sulfametoxidiazina si sulfafurazolul
D. salazosulfopiridina si sulfadiazina
E. sulfadiazina si sulfametoxidiazina
(pag. 167, 168)
F2606047. Sa indicati care dintre urmatorii derivati sulfonamidici se utilizeaza in special pentru
actiunea lor locala:
A. sulfametoxazolul si salazosulfopiridina
B. ftalilsulfatiazolul si mafenidul
C. sulfafurazolul si mafenidul
D. ftalilsulfatiazolul si sulfametoxazolul
E. sulfametoxazolul si mafenidul
(pag. 205,206)
F2606048. Sulfonamidele bacteriostatice sunt considerate ca derivati ai:

A. clorurii de 4-amino-benzoil
B. 4-amino-benzamidei
C. 3-amino-benzamidei
D. 3-amino-benzensulfonamidei
E. 4-amino-benzensulfonamidei
(pag. 193-194)
F2606049. Sa indicati care sunt derivatii hidrosolubili ai sulfonamidelor bacteriostatice:

A. sarurile de cupru si de argint
B. derivatii bromurati la nivelul ciclului aromatic
C. derivatii alchilati la gruparea de amina
D. sarurile formate cu metale alcaline
E. derivatii acilati la gruparea de amina
(pag. 189)
F2606050. Sa indicati care sunt heterociclurile prezente in structura urmatoarelor sulfonamide:

sulfafurazol, sulfatiazol si sulfametoxazol:
A. izoxazolul, tiofenul
B. oxazolul, pirazolul
C. izoxazolul, tiazolul
D. furanul, tiazolul
E. pirazolul, tiazolul
(pag. 166)
F2606051. Sa indicati care sunt componentii structurali ai salazosulfapiridinei:

A. sulfapirimidină si acid 4-amino-benzoic
B. sulfapirimidină si acid 5-amino-salicilic
C. sulfapirimidină si acid 4-hidroxi-benzoic

D. sulfapiridină si acid 4-amino-benzoic
E. sulfapiridină si acid salicilic
(pag. 170,188)
F2606052. Sa indicati care este caracterul structural comun in cazul ftalilsulfatiazolului si al

mafenidului:
A. ambii compusi prezinta grupare de amina aromatica
B. ambii compusi se pot diazota si formeaza coloranti azoici
C. ambii compusi prezinta grupare sulfonamidica nesubstituita
D. ambii compusi sunt nitroderivati
E. ambii compusi au un rest de benzen-sulfonamida
(pag. 169,172)
F2606053. Sa indicati care este deosebirea in proprietatile sulfatiazolului si ai ftalilsulfatiazolului:

A. ftalilsulfatiazolul se dizolva la rece in acizi
B. ftalilsulfatiazolul poate fi diazotat in mod direct
C. sulfatiazolul da reactia ftaleinelor
D. sulfatiazolul are caracter amfoter
E. ftalilsulfatiazolul are caracter amfoter
(pag. 190)
F2606054. Actiunea bacteriostatica a sulfonamidelor poate fi antagonizata cu:

A. acid benzoic
B. acid 2-nitrobenzoic
C. acid 4-clor-benzoic
D. acid 4-amino-benzoic
E. acid 2-amino-benzoic
(pag. 195)
F2606055. Actiunea bacteriostatica a sulfanilamidei poate fi intensificata, prin:

A. substituirea azotului amidic cu heterocicluri
B. substituirea azotului aminic cu heterocicluri
C. substituirea azotului aminic cu grupare alchil
D. substituirea azotului amidic cu grupare alchil
E. substituirea azotului aminic cu grupare fenil
(pag. 174)
F2606056. Sulfacetamida este un derivat al sulfanilamidei:

A. acilat la nitrogenul aminic
B. alchilat la nitrogenul amidic
C. acilat la nitrogenul amidic
D. alchilat la nitrogenul aminic
E. acetilat la nitrogenul aminic
(pag. 165)
F2606057. Sa precizati substituentul gruparii sulfonamidice in ordinea: sulfacetamida, sulfafurazol,

sulfatiazol, sulfadiazina, salazosulfapiridina:
A. etil, izoxazol, tiazol, pirimidina, piridina
B. acetil, izoxazol, tiazol, pirazina, piridina
C. etil, izoxazol, tiazol, pirazina, piridina
D. acetil, imidazol, tienil, pirimidina, piridazina
E. acetil, izoxazol, tiazol, pirimidina, piridina

(pag. 165-167,170)
F2606058. Care dintre urmatoarele sulfonamide sunt inactive in vitro: sulfacetamida, ftalilsulfatiazol,
sulfametoxazol, salazosulfapiridina:
A. sulfametoxazol, salazosulfapiridina
B. salazosulfapiridina, ftalilsulfatiazol
C. sulfametoxazol, ftalilsulfatiazol
D. sulfacetamida, ftalilsulfatiazol
E. salazosulfapiridina, sulfacetamida
(pag. 171)
F2606059. Sa indicati raspunsul corect referitor la structura nitrofurantoinei:

A. ciclu imidazolic, grupare azometinica, grupare nitro in pozitia 2
B. ciclu furanic, grupare azometinica, grupare nitro in pozitia 5
C. ciclu pirolic, grupare azoica, grupare nitro in pozitia 5
D. ciclu imidazolic, grupare azoica, grupare nitro in pozitia 4
E. ciclu furanic, grupare azometinica, grupare amino in pozitia 5
(pag. 111)
F2606060. Să indicaţi care sunt aspectele comune din structura nitrofurantoinei şi furazolidonei:
A. sunt derivaţi de 5-nitroimidazol, cu grupare azoică, având în moleculă două heterocicluri pentaatomice
B. sunt derivaţi de 5-nitroimidazol, cu grupare azometinică, având în moleculă două heterocicluri
pentaatomice
C. sunt derivaţi de 5-nitroimidazol, cu grupare aminică, având în moleculă două heterocicluri
D. sunt derivaţi de 5-nitrofuran, cu grupare azoică, având în moleculă două heterocicluri
E. sunt derivaţi de 5-nitrofuran, cu grupare azometinică, având în moleculă două heterocicluri pentaatomice
(pag. 109, 111)
F2606061. Să indicaţi răspunsul corect privitor la proprietăţile nitrofurantoinei:

A. se prezintă în pulbere galbenă, are caracter bazic;
B. se prezintă în pulbere albă, cu caracter acid;
C. este un lichid galben, cu caracter acid;
D. este un lichid galben, vâscos, cu caracter bazic;
E. se prezintă în pulbere cristalină galbenă, cu caracter acid.
(pag. 117)
F2606062. Clorchinaldolul prezintă următoarele caractere:

A. este un derivat chinolinic cu grupare fenolică;
B. este un derivat de piridină cu grupare nitro;
C. este un derivat chinolinic cu grupare de aldehidă;
D. este un derivat pirimidinic cu grupare fenolică;
E. este un derivat de piridină cu grupare fenolică.
(pag. 122)
F2606063. Clorchinaldolul se identifică:

A. prin reacţia cu clorura de fier (III) şi a grupării nitro;
B. prin reacţia de diazotare şi cuplare cu 2-naftol;
C. prin reacţia de dehalogenare reductivă
D. prin reacţia cu clorura de fier (III) şi a clorului;
E. prin reacţia de diazotare şi a grupării nitro.
(pag. 126)
F2606064. Unitatea structurală farmacoforă a chinolonelor este:

A. nucleul piridin-3-carboxilic;
B. nucleul chinolin-3-carboxilic;
C. nucleul 1,4-dihidro-4-oxo-piridin-3-carboxilic;
D. nucleul tetrahidro-piridin-4-carboxilic;
E. nucleul tetrahidro-pirimidin-4-carboxilic.
(pag. 128)
F2606065. Molecula chinolonelor din generaţia a II-a se caracterizează prin prezenţa:

A. grupării nitro;
B. grupării amino;
C. atomului de fluor;
D. atomului de clor;
E. grupării hidroxil.
(pag. 135)
F2606066. Chinolonele se caracterizează prin faptul, că:

A. sunt baze, se solubilizează în mediu acid;
B. sunt compuşi cu grupare carboxil, se solubilizează în mediu bazic;
C. sunt compuşi cu caracter amfoter, se solubilizează în mediu acid şi în mediu bazic;
D. sunt compuşi cu caracter reducător;
E. sunt baze, care se pot diazota.
(pag. 146)
F2606067. Sa indicati care dintre reactivii urmatori se folosesc pentru identificarea sulfonamidelor
bacteriostatice?
A. nitritul de sodiu, nitratul de argint si sulfatul de cupru
B. nitratul de sodiu, nitratul de argint si sulfatul de cupru
C. nitritul de sodiu, nitratul de argint si sulfatul de sodiu
D. nitratul de argint, nitratul de sodiu si nitritul de sodiu
E. nitratul de sodiu, nitritul de sodiu si sulfatul de sodiu
(pag. 190)
F2606068. Sa indicati care dintre urmatorii substituenti se intalneste in structura unor sulfonamide
bacteriostatice - la gruparea sulfonamidica:
A. gruparea propil
B. pirimidina
C. gruparea fenil
D. gruparea 1-naftil
E. gruparea 2-naftil
(pag. 167)
F2606069. Sa indicati care dintre sulfonamidele următoare prezinta in structura un heterociclu cu doi
atomi de nitrogen:
B. salazosulfapiridina
C. mafenidul
D. sulfatiazolul
E. sulfametoxazolul
(pag. 168)
F2606070. Sa indicati care dintre urmatoarele sulfonamide nu poseda substituent heterociclic la

gruparea sulfonamidica: sulfatiazol, sulfametoxazol, sulfacetamida, mafenid, sulfametoxidiazina:
A. sulfatiazolul şi sulfametoxazolul
B. sulfametoxazolul si sulfacetamida
C. sulfacetamida si mafenidul
D. mafenidul si sulfametoxidiazina
E. mafenidul si sulfatiazolul
(pag. 165-168)
F2606071. Sa indicati care dintre următorii derivati se abat cel mai mult prin structura lor de la
majoritatea sulfonamidelor:
A. sulfacetamida si mafenidul
B. ftalilsulfatiazolul si mafenidul
C. ftalilsulfatiazolul si sulfurazolul
D. ftalilsulfatiazolul si sulfametoxazolul
E. sulfametoxazolul si mafenidul
(pag. 171-172)
F2606072. Sa indicati care dintre urmatorii compusi cu actiune bacteriostatica din punct de vedere
structural nu este o sulfonamida:
A. mafenidul
B. salazosulfopiridina
C. trimetoprimul
D. sulfadiazina
E. sulfanilamida
(pag. 195)
F2606073. Sa indicati ce unitate structurala se gaseste deopotriva in structura sulfametoxidiazinei si

trimetoprimului:
A. ciclu izoxazolic
B. grupare sulfonamidica
C. grupare metoxi
D. ciclu pirimidinic
E. ciclu piridinic
(pag. 168, 195)
F2606074. Fata de axa de insertie a protezei unidentare, fiecare perete axial al bontului trebuie sa aiba
o înclinare de:
A. 3° ;
B. 6° ;
C. 10° ;
D. 12° ;
E. 15°.
(pag. 551)
F2606075. Unghiul de convergenta optim dat de prepararea convergenta spre ocluzal a peretilor
opozanti externi ai bontului dentar trebuie sa fie de:
A. 6 °;
B. 10 °;
C. 12 °;
D. 15 °;
E. 20°
(pag. 551)
F2606076. Pragul cu bizou:
A. este usor de realizat;

B. este dificil de realizat;
C. faciliteaza modelarea marginilor restaurarii;
D. permite plasarea supragingivala a marginii restaurarii;
E. protejeaza parodontiul marginal
(pag. 572)
F2606077. Referitor la marginile protezelor unidentare plasate subgingival, parodontologii considera

ca situatie normala la nivelul gingiei libere terminatia:
A. în " muchie de cutit”;
B. chanfrein;
C. bizou;
D. prag în unghi drept;
E. prag cu bizou.
(pag. 613)

A. Se recomandă în infecţii urinare
B. Spre deosebire de ciprofloxacina, poate fi utilizat în insuficienta renală severă
C. Prin expunere la soare, poate produce fotosensibilizare
D. Are eliminare redusă prin fecale
E. Se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice
(pag. 99-103)
F1206079. Aparţin grupului chinolonelor:

A. Acidul pipemidic
B. Flumequina
C. Norfloxacina
D. Cliochinolul
E. Clorchinaldolul
(pag. 99-103)
F1206080. Chinolonele:
A. Cele din prima generaţie sunt active pe bacili gram negativi
B. Cele de generaţia a doua sunt active şi pe unele bacterii gram pozitive
C. Acţioneaza prin inhibarea ADN-girazei
D. Unele sunt fluorurate
E. Au o grupă carboxil în poziţia 4
(pag. 99-103)
F1206081. Fac parte din grupul fluorochinolonelor:

A. Clorchinaldolul
B. Fleroxacina
C. Sulfametoxazol
D. Nitrofurantoina
E. Rosoxacina
(pag. 99-103)
F1206082. Fluorochinolonele:
A. Au absorbţie digestivă redusă

B. Sunt antiinfecţioase de origine naturală
C. Se obţin prin sinteză chimică
D. Nu se indică în infecţii urinare
E. Au spectru antibacterian larg
(pag. 99-103)
F1206083. Furazolidona:
A. Se utilizează în infecţii urinare şi intestinale
B. Poate produce anemie hemolitică la deficienţi în G-6PD
C. Este un derivat de nitroimidazol
D. Apartine clasei derivatilor de chinoleină
E. Este activă şi pe unele protozoare
(pag. 103-109)
F1206084. Intră în combinaţie cu trimetoprimul:

A. Amoxicilina
B. Sulfametoxazol
C. Ofloxacina
D. Sulfadimidina
E. Sulfamedrol
(pag. 90-99)
F1206085. Nu fac parte din indicaţiile clorchinaldolului:

A. Angina streptococica
B. Lambliaza
C. Amoebiaza
D. Gastroenterita nespecifica
E. Sifilisul
(pag. 103-109)
F1206086. Nu se obţin prin biosinteză:

A. Nitrofuranii cu proprietăţi antibacteriene şi antiprotozoarice
B. Sulfamidele chimioterapice
C. Tetraciclina
D. Eritromicina
E. Streptomicina
(pag. 90-110)
F1206087. Prezinta în structură o grupă nitro:

A. Doxiciclina
B. Furazolidona
C. Cloramfenicol
D. Norfloxacina
E. Nifuroxazid
(pag. 103-109)
F1206088. Sulfametoxazolul:
A. Se administrează oral, uzual, la adult, 1 gram la 12 ore
B. Are acţiune semiretard
C. Are efecte antibacteriene potentate de trimetoprim
D. Este activ în colita ulceroasă
E. În infecţii urinare, se poate asocia cu metenamina

(pag. 90-99)
F1306089. Alegeti raspunsurile corecte pentru Ciprofloxacinum:

A. reprezinta antibiotic beta-lactamic inrudit cu Flucloxacilina
B. reprezinta fluorochinolona cu spectru larg (efect bacteriostatic si bactericid)
C. actiunea sa nu este influentata de cationi divalenti sau trivalenti
D. interactioneaza cu saruri de aluminiu si de magneziu, ceea ce determina scaderea absorbtiei
Ciprofloxacinei
E. prezinta efecte adverse la nivel digestiv, precum si cefalee, eruptii cutanate
(pag. 100,103, [3])
F1306090. Alegeti variantele corecte pentru Pefloxacina:

A. antibiotic similar flucloxacilinei
B. derivat de acid 4-oxo-3-chinolein-carboxilic fluorurat in pozitia 6
C. reprezinta o fluorochinolona cu spectru extins pe germeni Gram negativ si Gram pozitiv
D. sub forma de Peflacine se administreaza oral in doza unica, la interval de 7 zile
E. se utilizeaza exclusiv in infectii dermatologice
(pag. 103, [3])
F1306091. Alegeti variantele corecte pentru Salazosulfapiridina:

A. este sinonim cu Sulfasalazina
B. reprezinta tratament specific in colita ulceroasa
C. se scindeaza in colon cu formarea sulfapiridazinei si a mesalazinei
D. se scindeaza in colon cu formarea sulfapiridinei si a acidului 5-amino-salicilic
E. se contraindica in poliartrita reumatoida
(pag. 96-97, [3])
F1306092. Care afirmatii sunt corecte pentru Co-trimoxazol:

A. reprezinta asocierea dintre sulfametoxazol si trimetoprim
B. reprezinta principiul activ din: Biseptol, Tagremin, Septrin
C. are efect de foarte lunga durata
D. este eficace in tuberculoza la nivel renal
E. este activ in infectii respiratorii, otita medie, febra tifoida, cauzate de germeni sensibili
(pag. 98-99, [3])
F1306093. Care din afirmatii sunt adevarate pentru Furazolidona:

A. este derivat de nitrofuran cu absorbtie redusa din tubul digestiv
B. se indica in infectii urinare acute si cronice, recidivante
C. se indica in infectii intestinale: dizenterie, enterite, enterocolite, toxiinfectii alimentare
D. nu s-au constatat reactii de tip Disulfiram la administrarea Furazolidonei simultan cu alcool
E. in timpul terapiei cu Furazolidona, urina se coloreaza in albastru
(pag. 105, [3])
F1306094. Care din afirmatii sunt adevarate pentru Sulfadoxina:

A. este sulfamida semiretard
B. se indica in trahom si profilaxia holerei
C. este sulfamida cu actiune de foarte lunga durata
D. se administreaza in doza unica (o data la 7 zile)
E. nu se va utiliza la copii, fiind posibil sa afecteze cartilajul osos
(pag. 98, [3])
F1306095. Care din afirmatii sunt corecte pentru Trimetoprim:

A. reprezinta derivat de 2,4-diamino-pirimidina
B. inhiba alcooldehidrogenaza
C. inhiba dihidrofolatreductaza
D. se indica exclusiv in monoterapie
E. se prefera asocierea cu sulfonamide antimicrobiene
(pag. 98-99, [3])
F1306096. Care din afirmatiile urmatoare sunt adevarate pentru Acid nalidixic:
A. reprezinta principiul activ din: Negram, Nevigramon
B. reprezinta principiul activ din: Negamicina, Nebacetina
C. este derivat de 8-hidroxi-chinoleina
D. se recomanda exclusiv in infectii urinare cauzate de bacterii Gram negativ sensibile
E. se contraindica in epilepsie, sarcina
(pag. 100-101, [3])
F1306097. Selectati raspunsurile corecte pentru Mafenid:

A. reprezinta amino-metil-4-benzen-sulfonamida
B. nu este antagonizat de acid para aminobenzoic
C. actioneaza prin antagonism competitiv cu acidul para aminobenzoic
D. este total ineficient fata de anaerobi
E. este principiul activ din Sulfamylon
(pag. 97, [3])
F1306098. Selectati variantele corecte pentru Fluorochinolone:

A. inhiba sinteza peretelui celulei bacteriene
B. inhiba ADN-giraza bacteriana
C. prezinta actiune bactericida pe germeni Gram negativ si Gram pozitiv
D. se recomanda exclusiv in infectii urinare necomplicate si complicate
E. prezinta frecvent efecte adverse grave ceea ce le limiteaza utilizarea
(pag. 99-100, [3])
F1306099. Selectati variantele corecte pentru Nitrofurantoina:

A. se recomanda in infectii intestinale
B. este principiul activ din Furadantin
C. este activa fata de stafilococ, streptococ, Escherichia coli, Trichomonas sp.
D. este considerata practic netoxica
E. se recomanda in infectii acute si cronice ale aparatului urinar, rezistente la antibiotice si sulfonamide
(pag. 103, [3])
F1306100. Selectati variantele corecte pentru Ofloxacinum:

A. este principiul activ din Tarivid
B. este antibiotic din seria Oxacilinei
C. prezinta spectru de activitate limitat la germeni Gram negativ
D. reprezinta o fluorochinolona cu spectru de actiune similar acidului nalidixic
E. este indicata in infectii cu localizari in toate tesuturile organismului
(pag. 100,103, [3])
F1306101. Selectati variantele corecte pentru Terizidona:

A. este chimioterapic de sinteza, derivat de cicloserina
B. constituie principiul activ din Urovalidin, in care se afla asociata cu fenazona
C. in asociere cu fenazopiridina intra in produsul farmaceutic Urovalidin
D. se indica in infectii urinare acute si cronice

E. este inactiva fata de Mycobacterium tuberculosis
(pag. 108, [3])
F1406102. Acidul nalidixic este activ pe următorii germeni:

A. meningococ
B. shigella
C. clostridium tetani
D. klebsiella pneumoniae
E. proteus
(pag. 12)
F1406103. Efectele adverse produse frecvent de sulfamidele antibacteriene sunt:

A. cristalurie
B. erupţii cutanate
C. colită pseudomembranoasă
D. tulburări de echilibru
E. apnee prin efect curarizant
(pag. 92)
A. poate creşte methemoglobina
B. colorează urina
C. irită mucoasa tubului digestiv
D. este contraindicata la copii
E. impune evitarea consumului de alcool în cursul tratamentului
(pag. 105)
F1406105. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la metenamină:

A. este un antibacterian activ faţă de colibacil şi proteus
B. este contraindicată în insuficienţa renală
C. poate irita căile urinare cănd debitul urinar este scăzut
D. determină fotosensibilizare
E. dezvoltă rapid rezistenţă bacteriană
(pag. 107)
F1406106. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la nitrofurantoin:

A. este contraindicat în sarcină
B. poate fi asociat cu acidul nalidixic pentru creşterea eficienţei terapeutice
C. este indicat în trichomoniază
D. poate produce sindrom lupoid
E. are proprietăţi inductoare enzimatice
(pag. 104)
F1406107. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la sulfamidele antibacteriene:

A. acţionează ca antagonişti competitivi ai acidului paraaminobenzoic
B. se recomandă a fi administrate topic la nivel cutanat, datorită unei bune toleranţe la acest nivel
C. pentru creşterea eficienţei terapeutice se preferă a fi asociate cu metenamină
D. reprezintă medicaţia de elecţie în nocardioză
E. acţiunea lor antibacteriană este diminuată în prezenţa puroiului
(pag. 92)
F1406108. Printre efectele adverse ale acidului nalidixic se numără:

A. cristalurie
B. deprimare respiratorie
C. fotosensibilizare
D. tulburări acustico-vestibulare
E. citoliză hepatică
(pag. 101)
F1406109. Sensibilizarea la sulfamide este o stare indicată de existenţa în antecedente a următoarelor

reacţii adverse:
A. leucopenie
B. vărsături
C. febră
D. vertij
E. dermatită
(pag. 93)
F1406110. Sulfamidele antibacteriene accentueaza efectele farmacologice ale:

A. digitalicelor
B. sulfamidelor hipoglicemiante
C. metotrexat
D. anticoagulante orale
E. antiaritmice
(pag. 93)
F1406111. Tratamentul cu sulfamide antibacteriene poate determina creşterea următoarelor teste de

laborator:
A. bilirubinemie indirectă
B. acid uric
C. eozinofilie
D. hematocrit
E. hemoglobină
(pag. 93)
F1506112. Care dintre chimioterapicele antibacteriene sunt folosite exclusiv în infecţii urinare?
A. acid nalidixic
B. nitrofurantoina
C. furazolidona
D. norfloxacina
E. trimetoprim
(pag. 98, 100, 103, 105)
F1506113. Care dintre sulfamide se aplică local în infecţii la nivelul tegumentelor şi mucoaselor?
A. sulfacetamida
B. sulfafurazol
C. sulfametoxidiazina
D. ftalilsulfatiazol
E. mafenid
(pag. 92)
F1506114. Care dintre următoarele sulfamide prezintă acţiune antibacteriană de lungă durată?
B. sulfafurazol
C. sulfalen
D. sulfadiazina
E. sulfadimetoxin
(pag. 92)
F1506115. Dapsona:
B. intră în circuitul enterohepatic
C. se elimină prin secreţia lactată
D. nu se elimină prin urină
E. este medicamentul de elecţie în lepră
(pag. 109)
F1506116. Farmacocinetica acidului nalidixic cuprinde:

A. absorbţie digestivă bună
B. legare de proteinele plasmatice 95%
C. metabolizare hepatică prin glucuronoconjugare
D. eliminare renală 90%
E. eliminare crescută prin fecale
(pag. 100)
A. prezintă absorbţie bună din tubul digestiv
B. prezintă absorbţie redusă din tubul digestiv
C. se elimină prin fecale, în cea mai mare parte
D. se administrează în enterocolite şi toxiinfecţii alimentare
E. este indicată în infecţii urinare acute
(pag. 105)
F1506118. Metenamina:
A. se elimină prin bilă şi urină
B. se elimină prin fecale
C. eliberează formaldehidă la pH < 5
D. se administrează în infecţii urinare
E. este contraindicată la bolnavi cu insuficienţă renală
(pag. 107)
F1506119. Nitrofurantoina:
A. se administrează în infecţii ale tubului digestiv
B. se administrează în infecţii ale aparatului urinar
C. se administrează oral, timp de 10 - 14 zile
D. nu se elimină renal
E. produce anemie hemolitică la cei cu deficit de G-6-PD
(pag. 104)
F1506120. Trimetoprim:
A. în mod frecvent se asociază cu sulfametoxazol
B. se foloseşte în tratamente prelungite la copii
C. stimulează dihidrofolatreductaza bacteriană
D. inhibă selectiv dihidrofolatreductaza bacteriană
E. asocierea cu sulfametoxazol este contraindicată
(pag. 98)
F1606121. Acidul nalidixic :

A. Este un derivat de nitrofuran
B. Este un derivat chinolinic
C. Inhibă ARN-polimeraza bacteriană
D. Este activ mai ales faţă de germenii Gram pozitiv
E. Este activ mai ales pe germenii Gram negativ
(pag. 100, 101)
F1606122. Acţiunea antibacteriană a sulfamidelor este diminuată de :

A. Prezenţa puroiului
B. Asocierea cu trimetoprim
C. Prezenţa ţesuturilor lezate
D. Asocierea cu tetraciclinele
E. Asocierea cu procaina
(pag. 91, 93)
F1606123. Ciprofloxacina :
A. Este o chinolonă de generaţia I
B. Nu are un spectru de acţiune prea larg
C. Este activă în infecţii cu Staphylococcus, Clostridium, Mycoplasma
D. În ţesuturi realizează concentraţii superioare celor serice
E. Este bine tolerată digestiv
(pag. 103)
F1606124. Clorchinaldolul :
A. Este activ pe coci, fungi şi protozoare
B. Este inactiv în prezenţa puroiului şi a substanţelor organice
C. Este cheratoplastic aplicat pe tegumente
D. Se poate folosi pentru tratamente prelungite
E. Se poate aplica pe mucoase
(pag. 106)
F1606125. Co-trimoxazolul :
A. Se indică în infecţii respiratorii şi ale căilor urinare
B. Se administrează oral la adulţi, câte 2 comprimate de 3 ori pe zi
C. Se administrează oral la adulţi câte 2 comprimate de 2 ori pe zi
D. Se poate folosi în sarcină
E. Conţine sulfatiazol şi trimetoprim în proporţie de 5:1
(pag. 99)
F1606126. Din punct de vedere farmacocinetic sulfamidele sistemice :

A. Traversează placenta
B. Se metabolizează prin acetilare în ficat
C. Se metabolizează prin dezacetilare în ficat
D. Metaboliţii au solubilitate mai mare în apă
E. Nu traversează placenta
(pag. 91)
F1606127. Efectele adverse ale sulfamidelor antbacteriene :

A. Sindromul lapte-alcaline
B. Hepatotoxicitate
C. Dermatită exfoliativă
D. Colorarea în galben a dinţilor, friabilitatea smalţului dentar
E. Boala serului
(pag. 92)
F1606128. Spectrul antibacterian al sulfamidelor cuprinde :

A. Chlamidii
B. E.coli
C. Micoplasme
D. Stafilococi meticilin-rezistenţi
E. Mycobacterium tuberculosis
(pag. 92)
F1606129. Sulfamidele antibacteriene :

A. Sunt bacteriostatice
B. Sunt bactericide
C. Au efect hipoglicemiant
D. Pot produce neuropatie mielooptică subacută
E. Produc fotosensibilizare
(pag. 91, 92)
F2106130. Notati afirmatiile corecte pentru sulfamidele antibacteriene:

A. mecanismul actiunii este bacteriostatic
B. sunt antagonisti competitivi ai acidului para aminobenzoic (APAB)
C. ftalilsulfatiazol se elimina predominant prin fecale
D. sulfametoxazol se acetileaza in proportii reduse
E. sulfatiazol are durata lunga de actiune (12 ore)
(pag. (I) 91)
F2106131. Notati afirmatiile corecte pentru salazosulfapiridina

A. absorbtie digestiva aproape completa
B. este un prodrog
C. in colon se desface, eliberand componentele: sulfapiridina si mesalazina
D. stimuleza absorbtia acidului folic
E. reprezinta un tratament specific in colita ulcerosa
(pag. (I) 96, 97)
F2106132. Sunt utilizate exclusiv topic:

A. sulfametoxazol
B. sulfametoxidiazina
C. sulfafurazol
D. mafenid
E. sulfacetamida
(pag. (I) 97)
F2106133. Notati afirmatiile corecte pentru chimioterapicele chinolone:

A. mecanismul actiunii consta in inhibarea AND girazei bacteriene
B. acidul nalidixic atinge concentratii tisulare mai mari decat in sange
C. ofloxacina este activa pe bacterii gram pozitive si gram negative
D. acidul nalidixic este activ in infectii urinare date de colibacil
E. rezistenta germenilor la acidul nalidixic se instaleaza rar
(pag. (I) 99-101)
F2106134. Ciprofloxacina este caracterizata prin:

A. mecanismul actiunii bacteriene este exclusiv bacteriostatic
B. biodisponibilitatea orala este buna (70-80%)
C. realizeaza in tesuturi concentratii mai mari comparativ cu cele serice
D. este o chinolona cu spectru larga
E. se elimina predominant prin fecale
(pag. (I) 103)
F2106135. Spectrul antibacterian al nitrofurantoinei cuprinde:

A. E. coli
B. Streptococ piogen
C. Pseudomonas
D. Salmonella
E. Trichomonas
(pag. (I) 103, 104)
F2106136. Notati afirmatiile corecte pentru furazolidona:

A. absorbtie digestiva redusa
B. realizeaza concentratii intestinale mari
C. se elimina majoritar prin fecale
D. produce anemie hemolitica la bolnavi cu deficienta in glucozo 6 fosfat dehidrogenaza
E. este inactiva pe Trichomonas vaginalis
(pag. (I))
F2106137. Spectrul antimicrobian al furazolidonei cuprinde:

A. pneumococ
B. meningococ
C. giardia lamblia
D. trichomonas vaginalis
E. shigella
(pag. (I) 105)
F2106138. Notati afirmatiile incorecte:

A. metenamina elibereaza in organism formaldehida
B. clorchinaldol este inactiv in candidozele digestive
C. efectul antibacterian al clorchinaldolului este neinfluentat de prezenta puroiului
D. mesalazina este componenta activa a salazosulfapiridinei
E. furazolidona este inactiva in trichomoniaza
(pag. (I) 105-107)
F2106139. Notati fluorochinolonele cu spectru larg, active pe bacterii gram pozitive si gram negative:
A. acid nalidixic
B. ciprofloxacina
C. ofloxacina
D. pefloxacina
E. rosoxacina
(pag. (I) 100-103)
F2106140. Pentru furazolidona sunt corecte afirmatiile:

A. absorbtie redusa din tubul digestiv
B. activa pe Salmonella
C. la nou nascuti poate produce anemie hemolitica
D. este indicata in infectii urinare cu germeni sensibili
E. eliminare predominant renala netransformata
(pag. 105, [vol. 1])
F2106141. Pentru ciprofloxacina sunt corecte afirmatiile:

A. inhiba ADNgiraza bacteriana
B. rezistenta se instaleaza rapid
C. spectrul de actiune larg: bacili gram-, coci gram +, chlamidii, mycoplasme
D. in tesuturi realizeaza concentratii superioare celor serice
E. este medicatie de prima alegere in sifilis
(pag. 103, [vol. 1])
F2106142. Pentru sulfamidele sistemice retard sunt corecte afirmatiile:

A. absorbtie rapida din tubul digestiv
B. acetilare in proportii mai mari de 90%
C. legare de proteinele plasmatice in procent mare (98%)
D. timp de injumatatire mare
E. realizeaza in urina concentratii mari
(pag. 91, [vol. 1])
F2106143. Absorbtia intestinala a ciprofloxacinei, poate fi scazuta la asocierea cu:

A. teofilina
B. saruri de aluminiu
C. saruri de magneziu
D. saruri de sodiu
E. diazepam
(pag. 103, [vol. 1])
F2106144. Pentru co-trimoxazol sunt corecte afirmatiile:

A. actiune bactericida
B. este asociere de trimetoprim-sulfametoxazol (1/5)
C. este contraindicata administrarea la copii mai mici de 3 ani
D. este indicat in infectii urinare acute si cronice
E. actiune bacteriostatica
(pag. 98, [vol. 1])
F2106145. Urmatoarele afirmatii privind asocierea trimetoprim-sulfametoxazol sunt corecte:

A. asocierea se face in raport 1/5
B. are actiune bacteriostatica
C. este contraindicata administrarea la persoane sensibilizate la sulfametoxazol
D. nu dezvolta rezistenta incrucisata cu sulfamidele
E. la adulti si copii peste 12 ani de administreaza la 12 ore interval
(pag. 98, 99, [vol. 1])
F2106146. Indicatiile terapeutice ale salazosulfapiridinei sunt:

A. colita ulceroasa
B. colopatii acute si cronice
C. poliartrita reumatoida
D. nocardioza
E. pielonefrita acuta.
(pag. 97, [vol. 1])
F2106147. Urmatoarele afirmatii privind acidul nalidixic sunt corecte:

A. este activ pe bacili gram-negativ
B. se foloseste in infectii urinare neinvazive
C. rezistenta se dezvolta repede
D. este activ la pH alcalin
E. realizeaza concentratii tisulare mari
(pag. 100, 101, [vol. 1])
F2106148. Spectrul de actiune al nitrofurantoinei cuprinde:

A. Escherichia coli
B. Trichomonas vaginalis
C. Streptococ piogen
D. Candida albicans
E. Virusul gripal grupa A2
(pag. 104, [vol. 1])
F2106149. Administrarea a doua doze/zi (interval intre doze 12 h) este caracteristica urmatoarelor
chinolone:
A. ofloxacina
B. ciprofloxacina
C. pefloxacina
D. rosoxacina
E. acid nalidixic
(pag. 101-103, [vol. 1])
F2206150. Fac parte din grupul chinolonelor:

A. Clorchinaldol
B. Sulfametoxazol
C. Flumechina
D. Nitrofurantoina
E. Rosoxacina
(pag. 102)
F2206151. Sulfametoxazolul:
A. se administreaza oral, uzual la adult 1 gram la 12 ore
B. are actiune semiretard
C. are efecte antibacteriene potentate de trimetoprim
D. este activ in colita ulceroasa
E. in infectii urinare se poate asocia cu metenamina
(pag. 95)
A. se utilizeaza in infectii urinare si intestinale
B. poate produce anemie hemolitica la deficienti in G-6PD
C. este un derivat de nitroimidazol
D. apartine clasei derivatilor de chinoleina
E. este activa si pe unele protozoare
(pag. 105)
F2206153. Chinolonele:
A. cele din prima generatie sunt active pe bacili gram negativi
B. cele din generatia a doua sunt active si pe unele bacterii gram pozitive
C. actioneaza prin inhibarea ADN-girazei
D. unele sunt fluorurate
E. au o grupa carboxil in pozitia 6
(pag. 100)

A. se recomanda in infectii urinare
B. spre deosebire de ciprofloxacina, poate fi utilizat in insuficienta renala severa
C. prin expunere la soare poate produce fotosensibilizare
D. are eliminare redusa prin fecale
E. se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice
(pag. 100-101)
F2206155. Apartin grupului chinolonelor:

A. acidul pipemidic
B. flumechina
C. norfloxacina
D. cliochinolul
E. clorchinaldolul
(pag. 99)
F2206156. Nu fac parte din indicatiile clorchinaldolului

A. angina streptococica
B. lambliaza
C. amoebiaza
D. gastroenterita nespecifica
E. sifilisul
(pag. 106)
F2206157. Sunt sulfamide cu absorbtie redusa din intestin:

A. Sulfametoxazol
B. Sulfametoxidiazina
C. Ftalilsulfatiazolul
D. Sulfafurazolul
E. Salazosulfapiridina
(pag. 90)
F2206158. Care din afirmatiile referitoare la sulfamide sunt adevarate:

A. in nocardioza sunt medicatia de electie
B. accentueaza efectele anticoagulantelor orale
C. in infectiile cu Chlamidia constituie tratament alternativ
D. sulfacetamida sodica se administreaza pe cale injectabila
E. in tratamentul arsurilor este utila aplicarea cremei cu mafenid 10%
(pag. 92-93)
F2206159. Salazosulfapiridina:
A. creste digoxinemia cu 50%
B. este un prodrug care in colon se scindeaza la sulfapiridina si mesalazina
C. se poate asocia cu corticosteroizi
D. se recomanda in colita ulceroasa
E. este contraindicata in poliartrita reumatoida
(pag. 96)
F2206160. Sulfacetamida:
A. administrata oral se indica in colite
B. sub forma de colire 10% se utilizeaza in conjunctivite
C. este nonabsorbabila oral
D. se utilizeaza sarea sodica
E. este bine tolerata de piele si mucoase
(pag. 97)
F2206161. Mafenidul este din punct de vedere chimic:

A. N-cloro-benzensulfonamida
B. aminometil-4-benzensulfonamida
C. acidul benzensulfonic
D. benzensulfonamida
E. omolog al sulfanilamidei
(pag. 97)
F2206162. Trimetoprimul:
A. are absorbtie digestiva slaba
B. inhiba biosinteza acidului tetrahidrofolic
C. asociarea cu sulfametoxazol produce efect bactericid
D. are si actiune antivirala
E. dezvolta rezistenta incrucisata cu sulfamidele
(pag. 98)

A. are absorbtie digestiva modesta (5%)
B. inhiba giraza AND
C. actioneaza pe coci gram pozitivi
D. actioneaza pe bacili gram negativi
E. produce frecvent micoze
(pag. 100)
F2206164. Sunt moderat sensibile la Ciprofloxacina:

A. Pseudomonas
B. Streptococcus fecalis
C. Enterobacter
D. Campylobacter
E. Escherichia coli
(pag. 103)
F2206165. Scad absorbtia ciprofloxacinei:

A. teofilina
B. sarurile de aluminiu
C. cafeina
D. anticoagulantele orale
E. sarurile de magneziu
(pag. 103)
F2206166. Nitrofurantoina:
A. este nonabsorbabila din intestin
B. este activa pe Trichomonas

C. este foarte activa pe Proteus
D. este inactiva in infectii cu enterobacterii
E. poate produce anemie hemolitica
(pag. 104)
F2206167. Furazolidona este inactiva pe:

A. Giardia
B. Entamoeba
C. Salmonella
D. Pseudomonas
E. Helicobacter pilori
(pag. 105)
F2206168. Nu fac parte din indicatiile furazolidonei

A. infectiile cu Salmonella
B. infectiile cu Shigella
C. infectiile digestive cu Escherichia coli
D. infectiile respiratorii cu Hemophilus
E. infectiile urinare cu Proteus
(pag. 105)
F2206169. Cliochinolul:
A. este un derivat din clasa chinolonelor
B. este iodclorohidroxichinoleina
C. poate produce nevrite periferite la administrare prelungita
D. asocierea cu fanchinona este contraindicata
E. are activitate antibacteriana si antifungica
(pag. 107)
A. este hexametilentetramina
B. se obtine prin condensarea acetaldehidei cu amoniac
C. poate fi administrata oral sub forma de comprimate
D. este sinonim cu urotropina
E. este inactiva pe colibacil
(pag. 107)
F2206171. Terizidona:
A. este derivat al cicloserinei
B. este produs natural obtinut din culturi de Streptomyces orchidaceus
C. absorbtia digestiva este redusa
D. se recomanda in infectii urinare
E. se asociaza cu fenazopirina
(pag. 108)
F2306172. Care din urmatoarele chimioterapice antibacteriene au actiune inhibitoare enzimatica:

A. nitrofurantoina;
B. acidul nalidixic;
C. sulfamidele;
D. izoniazida;
E. metronidazolul.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306173. are din urmatoarele chinolone se administraza la interval de 12 ore (doua doze pe zi):
A. acidul nalidixic;
B. ciprofloxacina;
C. ofloxacina;
D. pefloxacina;
E. rosoxacina.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306174. Care din urmatoarele chimioterapice antibacteriene se folosesc pentru actiunea generala
(sistemica):
A. nitrofurantoina;
B. sulfacetamida;
C. sulfametoxidiazina;
D. sulfafenazol;
E. ofloxacina.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306175. Sulfamidele antimicrobiene au ca mecanism de actiune:

A. inhibarea biosintezei substantelor din constitutia peretelui celulei microbiene;
B. inhibarea biosintezei de acid folic;
C. inhibarea biosintezei proteice din citoplasma celulei microbiene;
D. inhibarea biosintezei substantelor din constitutia membranei celulei microbiene;
E. actiune de antimetabolit al acidului folic.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306176. Substante a caror administrare este contraindicata in asocieri cu sulfamide antibacteriene:

A. procaina;
B. lidocaina;
C. acid para-aminobenzoic;
D. acid acetilsalicilic;
E. cocaina.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306177. Asocierea trimetoprim - sulfametoxazol are urmatoarele caracteristici:

A. actiune antifolica;
B. se poate administra la copiii mai mici de trei luni;
C. actiune bacteriostatica;
D. dezvolta rezistenta incrucisata cu sulfamidele;
E. actiune bactericida.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306178. Ftalilsulfatiazolul prezinta urmatoarele indicatii terapeutice:

A. purtatori cronici de bacili dizenterici;
B. infectii digestive acute;
C. pregatirea preoperatorie a tubului digestiv;
D. dizenteria bacilara;
E. infectii respiratorii acute.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306179. Salazosulfapiridina este indicata in:

A. colopatii acute sau cronice;
B. poliartrita reumatoida;
C. pielonefrita acuta;
D. colita ulcero-hemoragica;
E. infectii cu Nocardia.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306180. Ce compusi fac parte din grupul sulfamidelor sistemice cu actiune de durata scurta:
A. sulfafenazol;
B. sulfatiazol;
C. sulfafurazol;
D. sulfadiazina;
E. sulfametoxazol.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306181. Sulfametoxidiazina are urmatoarele caracteristici:

A. actiune bacteriostatica;
B. sulfamida retard;
C. absorbtie redusa din tubul digestiv;
D. legare de proteinele plasmatice in proportie mare (98%);
E. se elimina predominant prin scaun.
(pag. 90 - 109, vol. 1)

A. are efect mai intens la pH acid (5 - 6);
B. are spectru de actiune limitat (coci si bacili gram-negativ);
C. are efect mai intens la pH alcalin;
D. se utilizeaza in infectii urinare;
E. dezvolta repede rezistenta.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306183. Nitrofurantoina prezinta un spectru de actiune care cuprinde:

A. Streptococ piogen;
B. virusul gripal;
C. Trichomonas vaginalis
D. Escherichia coli;
E. Candida albicans.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306184. Ciprofloxacina are urmatoarele caracteristici:

A. difuzeaza foarte bine in tesuturi;
B. are spectru de actiune ingust;
C. realizeaza concentratii tisulare superioare celor serice;
D. intervalul dintre doze este de 12 ore;
E. are legare redusa de proteinele plasmatice (30%).
(pag. 90 - 109, vol. 1)
A. este indicata in infectii intestinale cu Salmonella, Shigella;
B. are absorbtie digestiva redusa;
C. este indicata in infectii urinare;
D. realizeaza concentratii intestinale ridicate;
E. este indicata in infectii respiratorii.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306186. Care din urmatoarele chimioterapice antimicrobiene pot duce in tratamente indelungate la
aparitia unui sindrom neurologic cu nevrite periferice, mielopatie si in special neuropatie mielooptica
subacuta:
A. furazolidina;
B. ciprofloxacina;
C. clorchinaldol;
D. cliochinol;
E. sulfametoxidiazina.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306187. Metenamina are urmatoarele caracteristici:

A. este activa pe colibacil;
B. tolerabilitatea la bolnavii cu insuficienta renala este buna;
C. se utilizeaza in vaginita nespecifica si leucoree;
D. rezistenta se dezvolta rapid;
E. se elimina prin urina si bila.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2306188. Urmatoarele chimioterapice antimicrobiene poroduc anemie hemolitica la bolnavii cu

deficienta in glucozo - 6- fosfat dehidrogenaza (G-6-PD):
A. furazolidona;
B. sulfametoxazol;
C. acidul mandelic;
D. metenamina;
E. terizidona.
(pag. 90 - 109, vol. 1)
F2506189. Notati sulfamidele antimicrobiene pentru aplicatii locale:

A. sulfamerazina
B. sulfacetamida
C. sulfalen
D. sulfadoxina
E. mafenid
(pag. 92)
F2506190. Sulfacetamida:
A. se utilizeaza local, in infectii conjunctivale si cutanate
B. are absorbtie digestiva buna si se leaga 80% de proteinele plasmatice
C. este indicata in infectii urinare acute
D. este indicata in enterocolita
E. se poate prescrie magistral ca solutie apoasa 10-30% sau ca unguent 10-30-%
(pag. 97)
F2506191. Ciprofloxacina:
A. este derivat de nitrofuran
B. actioneaza bactericid la concentratii de 2-4 ori mai mari decat cele bacteriostatice
C. este activa fata de germeni gram-pozitiv si gram-negativ
D. se administreaza oral, in infectii severe 100 mg de 2 ori pe zi
E. se administreaza oral, in infectii urinare grave 250-500 mg de 2 ori pe zi
(pag. 100.103)
A. se elimina in cea mai mare parte prin fecale
B. nu este activa fata de Salmonella si Shigella
C. la nou nascut poate produce anemie hemolitica
D. este utila in dispepsii la sugari
E. este contraindicat in trichomoniaza si amibiaza
(pag. 105)
F2506193. Clorchinaldol:
A. nu actioneaza pe fungi patogeni (Candida)
B. dezvolta rapid rezistenta
C. are ca indicatie principala gastroenterocolitele nespecifice
D. in tratamentele prelungite poate determine nevrite periferice si tulburari de vedere
E. nu se aplica local
(pag. 106)
A. este produs de condensare a formaldehidei cu amoniac
B. circula in organism nemodificata
C. in urina elibereaza formaldehida la pH mai mare ca 7
D. dezvolta rapid rezistenta
E. este bine suportata de bolnavii cu insuficienta renala
(pag. 107)
F2506195. Dapsona:
A. intra in circuitul enterohepatic
B. este activ fata de Mycobacterium leprae
C. este bactericid pentru germeni gram-pozitiv si gram-negativ
D. este medicament de rezerva in lepra
E. poate produce agranulocitoza si metemoglobinemie
(pag. 109)
F2506196. Care dintre urmatoarele chimioterapice sunt chinolone ?

A. acid nalidixic
B. acid oxolinic
C. norfloxacina
D. cliochinol
E. acid mandelic
(pag. 100)
F2506197. Notati afirmatiile adevarate despre chinolone:

A. substantele din prima generatie au spectru larg
B. acidul nalidixic are spectru limitat si se utilizeaza in infectiile urinare neinvazive
C. norfloxacina este foarte activa fata de Pseudomonas
D. ciprofloxacina are activitate bactericida pe germeni gram-pozitiv si gram-negativ
E. pefloxacina realizeaza concentratii tisulare active
(pag. 100)
F2606198. La refacerea morfologiei coronare prin proteze unidentare trebuie sa se ia în considerare

faptul ca:
A. ambrazurile vestibulare formeaza un unghi ascutit;
B. ambrazurile vestibulare formeaza un unghi obtuz;
C. ambrazurile orale prezinta un unghi ascutit;

D. ambrazurile orale prezinta un unghi obtuz;
E. ambrazurile ocluzale, delimitate de crestele marginale, formeaza un unghi deschis.
(pag. 597)
F2606199. În cazul dintilor cu suport parodontal redus se recomanda:

A. prepararea în unghi drept a zonei terminale plasate pe suprafata radiculara;
B. prepararea în chanfrein a zonei terminale plasate pe suprafata radiculara;
C. plasarea marginilor restauratiei supragingival sau la nivelul crestei gingiei libere;
D. plasarea subgingivala a marginilor;
E. preparatia în unghi drept bizotat.
(pag. 615-616)
F2606200. Referitor la marginile supragingivale ale restauratiilor unidentare, care dintre urmatoarele
afirmatii sunt adevarate:
A. se prepara mai precis decât cele subgingivale;
B. sunt mai greu de finisat;
C. de multe ori nu pot fi plasate în smalt dur;
D. sunt mai greu de amprentat;
E. pot fi evaluate mai eficient la controalele periodice.
(pag. 612)
F2606201. Pentru conservarea structurilor dure dentare la prepararea unui bont se va tine seama de
faptul ca:
A. se indica o coroana de învelis total numai când coroana partiala este contraindicata;
B. chamfrein-ul este mai conservativ decât pragul;
C. se prefera plasarea subgingivala a marginilor;
D. axa de insertie sa nu coincida niciodata cu axul lung al dintelui;
E. suprafata ocluzala se prepara anatomic.
(pag. 546-547)
F2606202. Referitor la retentia unei proteze fixe:

A. depinde mai multe de geometria bontului decât de adeziunea cimentului de fixare;
B. depinde în primul rând de proprietatile adezive ale cimentului de fixare;
C. conteaza mai ales zonele în care cimentul este supus la forte de forfecare;
D. conteaza mai ales zonele în care cimentul este supus la forte de tensiune;
E. nu depinde de materialul din care este confectionata restaurarea.
(pag. 549-550)
F2606203. Stabilitatea protezei unidentare pe bont depinde de:

A. lungimea bontului;
B. diametrul bontului;
C. convergenta ocluzala a suprafetelor axiale;
D. biocompatibilitatea cimentului de fixare;
E. materialul din care se realizeaza proteza.
(pag. 556)
F2606204. Prepararea cu prag în unghi drept are ca dezavantaje urmatoarele:

A. pericolul supraconturarii suprafetelor cervicale;
B. limita de preparare insuficient de precisa;
C. este traumatizanta pentru pulpa dentara;
D. suprasolicita tesuturile dentare la nivelul pragului;
E. nu ofera tehnicianului spatiu suficient pentru o prelucrare corecta si estetica a restaurarii

(pag. 571)
F2606205. Chanfrein-ul:
A. este o terminatie gingivala care formeaza un unghi drept rotunjit cu axul lung al dintelui;
B. este o terminatie gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit cu axul lung al dintelui;
C. ofera o închidere marginala insuficient de buna;
D. ofera o grosime suficienta marginilor;
E. în cursul agregarii restaurarii pe bont, cimentul are posibilitati de refluare.
(pag. 573-574)
F2606206. Pragul cu bizou:

A. are rol estetic;
B. are rolul de a compensa contractia metalului în cursul turnarii;
C. realizeaza un unghi al marginii restaurarii de 30-45 °;
D. realizeaza un unghi de 75 ° al marginii restaurarii;
E. permite o buna închidere marginala.
(pag. 572)
F2606207. Prepararea fara prag (" tangentiala”):

A. ofera o limita marginala precisa preparatiei;
B. necesita un sacrificiu important de substanta dentara;
C. are indicatie majora pe fetele vestibulare ale dintilor laterali inferiori;
D. are indicatie majora pe fetele linguale ale dintilor laterali inferiori;
E. are indicatie majora pe incisivii inferiori
(pag. 575)
F2606208. Se indica plasarea subgingivala a marginilor protezelor unidentare:

A. din considerente estetice;
B. din considerente tehnice, pentru usurarea amprentarii;
C. când aria de contact proximala se gaseste în apropierea suprafetelor ocluzale;
D. când aria de contact proximala se localizeaza în vecinatatea marginii gingivale;
E. pentru ameliorarea retentiei
(pag. 612)
Tema nr. 7
Antimicotice
BIBLIOGRAFIE:
F1207001. Care dintre următoarele antimicotice este derivat bis-triazolic:

A. Ketoconazol
B. Econazol
C. Clotrimazol
D. Miconazol
E. Fluconazol
(pag. 137-147)
F1207002. Care dintre următoarele antimicotice este inductor enzimatic:

A. Ketoconazol
B. Nistatina
C. Buclosamid
D. Griseofulvina
E. Nistatina
(pag. 137-147)
F1207003. Pentru care dintre următoarele antimicotice este adevărată afirmaţia că absorbţia orală este
scăzută când aciditatea gastrică este redusă:
A. Clotrimazol
B. Ketoconazol
C. Miconazol
D. Griseofulvina
E. Nistatin
(pag. 137-147)
F1207004. Pentru care dintre următoarele antimicotice este adevărată afirmaţia că absorbţia orală nu
este influenţată de alimente:
A. Acid salicilic
B. Tolnaftat
C. Fluconazol
D. Clotrimazol
E. Iod
(pag. 137-147)
F1207005. Precizaţi care dintre următoarele antimicotice se utilizează exclusiv local:

A. Tolnaftat
B. Ketoconazol
C. Amfotericina
D. Fluconazol
E. Griseofulvina
(pag. 137-147)
F1307006. Care din afirmatii sunt corecte pentru Clotrimazol:

A. este principiul activ din Cotrimazine
B. este asocierea dintre trimetoprin si sulfadiazina
C. este principiul activ din Canesten
D. reprezinta antimicotic exclusiv sistemic
E. este deosebit de activ pe Mycobacterium tuberculosis
(pag. 138, [3])
F1307007. Selectati raspunsurile corecte pentru Buclosamid:

A. este principiul activ din Jadit
B. se indica in candidoza cutanata, pitiriazis versicolor, psoriazis, lues, tuberculoza cutanata
C. nu produce reactii de fotosensibilizare, comparativ cu chinolonele
D. contine in molecula rest de acid parahidroxibenzoic
E. se administreaza exclusiv sistemic
(pag. 146, [3])
F1307008. Selectati raspunsurile corecte pentru Detergenti cationici:

A. au spectru de actiune limitat
B. au spectru de actiune larg, extins pe fungi, bacterii, virusuri, Mycobacterium tuberculosis, spirochete
C. sunt activi fata de Candida albicans si Epidermophyton
D. sunt deosebit de caustici pentru mucoasa orofaringiana
E. se utilizeaza exclusiv sub forma de aerosoli
(pag. 87-88 (12))
F1307009. Selectati raspunsurile corecte pentru Griseofulvina:

A. reprezinta chimioterapic antifungic de sinteza activ in tricofitie
B. reprezinta antibiotic antimicotic activ in tricofitie, epidermofitii, onicomicoze
C. nu este influentata de consumul de alcool
D. se administreaza exclusiv parenteral
E. este considerata practic lipsita de toxicitate
(pag. 140, [3])
F1307010. Selectati variantele corecte pentru Nistatin:

A. este chimioterapic antimicotic polienic
B. este antibiotic antimicotic nepolienic
C. este principiul activ din Stamicin
D. este principiul activ din Nizoral
E. nu se va asocia cu antibiotice cu spectru larg (tetracicline, cloramfenicol)
(pag. 141, [3])
F1407011. Are proprietăţi inductoare enzimatice:

A. nistatina
B. amfotericina B
C. miconazol
D. griseofulvina
E. flucitozina
(pag. 141)
F1407012. Se administreaza exclusiv local:

A. amfotericina B
B. ketokonazol
C. clotrimazol
D. flucitozina
E. griseofulvina
(pag. 139)
F1407013. Se indica în candidozele sistemice:

A. amfotericina B
B. nistatin
C. clotrimazol
D. buclosamida
E. natamicina
(pag. 138)
F1507014. Antimicotice antimetaboliţi sunt reprezentaţi de:

A. Clotrimazol
B. Miconazol
C. Flucitozina
D. Griseofulvina
E. Natamicina
(pag. 138)
F1507015. Ketoconazol:
A. este sinonim cu Nizoral
B. nu se administrează oral
C. nu dezvoltă rezistenţă
D. este foarte activ în meningoencefalită
E. se asociază cu antiacide care cresc absorbţia
(pag. 145,146)
F1507016. Nistatin se administrează:

A. oral 125 000 u.i. de 3 ori pe zi
B. oral, la adulţi, 500 000 u.i. - 1 milion u.i. de 3 - 6 ori pe zi
C. intravaginal 10 comprimate pe zi
D. aplicaţie pe tegument de unguent cu 1 milion u.i./g
E. exclusiv oral
(pag. 142,143)
F1507017. Nistatin:
A. este sinonim cu Griseofulvina
B. se absoarbe foarte bine din tubul digestiv
C. se absoarbe foarte bine după aplicarea pe piele sau mucoase
D. nu este activ faţă de Candida albicans
E. nu este activ în micozele profunde (viscerale)
(pag. 141,142)
F1507018. Următoarele afirmaţii despre Clotrimazol sunt adevărate, cu excepţia:

A. este derivat de imidazol
B. produce inhibiţie enzimatică
C. acţionează pe membrana celulară a fungilor
D. este activ în aplicaţii locale
E. se administrează în tricomoniaza vaginală
(pag. 138, 139)
F1507019. Următoarele antimicotice se utilizează exclusiv local, cu excepţia:

A. Econazol
B. Tolnaftat
C. Candicidin
D. Griseofulvina
E. Clotrimazol
(pag. 138)
F1607020. Care din următoarele substanţe este un antimicotic :

A. Dapsona
B. Paromomicina
C. Dietilcarbazina
D. Tolnaftat
E. Proguanil
(pag. 147)
F1607021. Clotrimazolul :
A. Este un antagonist de acid folic
B. Are absorbţie bună din tubul digestiv
C. Acţionează pe membrana celulară a fungilor
D. Se foloseşte local şi sistemic
E. Este contraindicat în candidoza mucoaselor
(pag. 138-139)
F1607022. Fluconazolul :
A. Nu se absoarbe oral
B. Nu difuzează în l.c.r.
C. Se foloseşte în candidoza sistemică
D. Produce hipokaliemie
E. Este un antimetabolit
(pag. 147)
F1607023. Ketoconazolul:
A. Este un antimetabolit
B. Are structură polienică
C. Este activ faţă de dermatofiţi, Candida, Histoplasma
D. Nu produce afectare hepatică
E. Este contraindicat în tratamentul micozelor diseminate
(pag. 145)
F1607024. Mecanismul de acţiune al griseofulvinei constă din :

A. Alterarea permeabilităţii membranei celulare a fungilor
B. Inhibarea sintezei acizilor nucleici
C. Inhibarea ARN-polimerazei
D. Inhibarea sintezei proteice la nivelul subunităţii ribozomale 30S
E. Creşterea fosforilării oxidative
(pag. 140)
F1607025. Natamicina :
A. Nu acţionează pe Trichomonas vaginalis
B. Se foloseşte inhalator în micoze respiratorii
C. Este activă în micoze ale pielii capului
D. Tratamentul durează 4-8 săptămâni pentru micozele pielii

E. Se foloseşte în micoze sistemice sub formă de prefuzie intravenoasă
(pag. 143)
F1607026. Reacţiile adverse ale ketoconazolului sunt :

A. Nevrită optică retrobulbară
B. Creşterea transaminazelor, necroză hepatică acută
C. Ototoxicitate
D. Disbioză
E. Hipokaliemie
(pag. 146)
F2107027. Din grupa antimicoticelor de tip antimetabolit, fac parte:

A. ketoconazol
B. nistatin
C. flucitozina
D. amfotericina B
E. griseofulvina
(pag. (I) 138)
F2107028. Afirmatia gresita pentru clotrimazol este:

A. absorbtie redusa din tubul digestiv
B. aplicat pe piele se absoarbe sistemic
C. se utilizeaza in candidoze cutanate
D. este util in tricomoniaza vaginala
E. nu se utilizeaza pentru infectii fungice sistemice
(pag. 138, 139, [vol. 1])
F2107029. Amfotericina B are urmatoarele indicatii terapeutice cu exceptia:

A. candidoze superficiale
B. aspergiloza
C. blastomicoza
D. coccidioidoza
E. histoplasmoza
(pag. 138, [vol. 1])
F2107030. Urmatoarele afirmatii privind griseofulvina sunt corecte, cu exceptia:

A. absorbtie digestiva incompleta
B. este inductor enzimatic
C. este activa in onicomicoze
D. creste efectul anticoagulantelor orale
E. barbituricele diminua efectele griseofulvinei
(pag. 140, 141, [vol. 1])
F2107031. Se folosesc exclusiv local, urmatoarele antimicotice, cu exceptia:

A. griseofulvina
B. clotrimazol
C. econazol
D. tolnaft
E. sulconazol
(pag. 138-140, [vol. 1])
F2107032. Afirmatia corecta este:

A. flucitozina actioneaza fungistatic
B. amfotericina B produce hipermagneziemie
C. econazol se absoarbe prin piele si mucoase
D. natamicina se utilizeaza exclusiv local
E. clotrimazol are efect inihibitor enzimatic
(pag. 138, 145, [vol. 1])
F2207033. Care dintre urmatoarele antimicotice este inductor enzimatic?

A. Ketoconazol
B. Nistatina
C. Buclosamid
D. Griseofulvina
E. Nistatina
(pag. 140)
F2207034. Pentru care dintre urmatoarele antimicotice este adevarata afirmatia ca absorbtia orala nu
este influentata de alimente?
A. Acid salicilic
B. Tolnaftat
C. Fluconazol
D. Clotrimazol
E. Iod
(pag. 147)
F2207035. Pentru care dintre urmatoarele antimicotice este adevarata afirmatia ca absorbtia orala este
scazuta cand aciditatea gastrica este redusa?
A. Clotrimazol
B. Ketoconazol
C. Miconazol
D. Griseofulvina
E. Nistatin
(pag. 145)
F2207036. Precizati care dintre urmatoarele antimicotice se comercializeaza sub denumirea Diflucan
A. Ketoconazol
B. Isoconazol
C. Fluconazol
D. Bifenazol
E. Miconazol
(pag. 147)
F2307037. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru nistatin?

A. este un antibiotic cu structura aminoglicozidica;
B. este inactivat de sucurile digestive;
C. spectrul de activitate cuprinde levuri si fungi care produc micoze profunde (viscerale);
D. nu se absoarbe dupa aplicarea pe piele sau mucoase;
E. administrat oral se absoarbe in cantitati mari din tubul digestiv.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307038. Griseofulvina actioneaza prin urmatorul mecanism:

A. se fixeaza la nivelul membranei celulelor fungice si creste permeabilitatea acesteia;
B. inhiba sinteza acizilor nucleici si scade fosforilarea oxidativa;

C. stimuleaza sinteza acizilor nucleici si creste fosforilarea oxidativa;
D. inhiba sinteza acizilor nucleici si creste fosforilarea oxidativa;
E. se fixeaza la nivelul membranei celulelor fungice si scade permeabilitatea acesteia.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307039. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica sunt

antimetaboliti?
A. flucitozina;
B. griseofulvina;
C. nistatina;
D. natamicina;
E. buclosamida.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307040. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica prezinta

absorbtie digestiva buna?
A. clotrimazol;
B. niconazol;
C. fluconazol;
D. amfotericina B;
E. natamicina.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307041. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica se pot elimina
prin bila?
A. fluconazol;
B. flucitozina;
C. ketoconazol;
D. griseofulvina;
E. clotrimazol.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307042. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica actioneaza

numai fungistatic?
A. ketoconazol;
B. griseofulvina;
C. clotrimazol;
D. nistatina;
E. flucitozina.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2507043. Urmatoarele antimicotice sunt derivati de imidazol, cu exceptia:

A. clotrimazol
B. flucitozina
C. ketoconazol
D. miconazol
E. bifenazol
(pag. 138)
F2507044. Urmatoarele antimicotice se utilizeaza exclusiv local, cu exceptia:

A. clotrimazol
B. econazol
C. tolnaftat
D. griseofulvina
E. sulconazol
(pag. 138)
F2507045. Dupa structura chimica, urmatoarele antimicotice sunt antibiotice:

A. griseofulvina
B. flucitozina
C. sulconazol
D. econazol
E. miconazol
(pag. 138)
F2507046. Urmatoarele afirmatii privind clotrimazolul sunt adevarate, cu exceptia:

B. este insolubil in apa
C. are absorbtie redusa din tubul digestiv
D. se elimina prin fecale si urina
E. la aplicare pe piele, patrunde in epiderm si se produce absorbtie sistemica
(pag. 138)
F2507047. Urmatoarele efecte adverse apartin griseofulvinei, cu exceptia:

A. diaree
B. leucocitoza
C. anemie
D. colici abdominale
E. eruptii cutanate alergice
(pag. 141)
F2507048. Griseofulvina se administreaza in urmatoarele situatii, cu exceptia:

A. porfirie
B. tricofitie
C. onicomicoza
D. epidermofitii
E. favus
(pag. 141)
F2607049. Caracteristicile pozitiei de intercuspidare maxima sunt:

A. condilii articulari au o pozitie superioara si posterioara în cavitatea glenoida;
B. sunt prezente contacte ocluzale tip cuspid-foseta;
C. sunt contacte maxime între cele doua arcade;
D. aceasta coincide cu RC în aproape 85% dintre indivizi;
E. foarte rar gasim long-centric-ul, la aproximativ 15% dintre indivizi.
(pag. 419)
F2607050. Etiologia mobilitatii dentare reversibile are mai multe cauze. Acestea pot fi:
A. bruxismul;
B. insuficienta parodontala;
C. mobilitate dentara de origine inflamatorie datorita acumularilor de placa dentara;
D. procese de distructie desmo-osoasa prin extinderea inflamatiilor gingivale la suportul osos si ligamentar;
E. ocluzie traumatica ce genereaza procese de liza desmo-osoase.
(pag. 445)
F2607051. Caracteristicile restaurarilor protetice fixe sunt:

A. se realizeaza dupa tehnici indirecte;
B. integrarea în cadrul ADM este mai îndelungata;
C. solicita dintii stâlpi prin trasmiterea presiunilor masticatorii în afara axului dintelui;
D. restabilirea ocluziei este relativa;
E. eficienta masticatorie redusa.
(pag. 482)
F2607052. Mobilitatea patologica dentara are la origine mai multe cauze dintre care amintim:
A. dinti supusi unor tratamente ortodontice;
B. dinti supusi unor inteventii de chirurgie parodontala si periapicala;
C. procese de distructie desmo-osoasa prin extinderea inflamatiilor gingivale la suportul osos si ligamentar;
D. dinti vecini cu o extrctie laborioasa;
E. ancorarea de crosete cu epuizare parodontala asupra dintilor stâlpi.
(pag. 444)
F2607053. Când se poate folosi periotestul?

A. în toate tipurile de procese periapicale acute;
B. în traumatismele acute;
C. în cazul implantelor endo-osoase în faza de vindecare în primele doua trei luni de la inserare;
D. când se doreste masurarea cantitativa a sarcinilor ocluzale;
E. când dispozitivul periotestului nu este frânat în contact cu dintele.
(pag. 446)
F1207054. Amfotericina:
A. Este un antibiotic antimicotic cu structură polienică
B. Este un antibiotic antiviral
C. Se administrează pe cale orală prezentând o absorbţie crescută din tractul digestiv
D. Se administrează pe cale parenterală pentru tratarea unor micoze sistemice grave
E. Prezintă toxicitate scăzută la nivel renal
(pag. 137-147)
F1207055. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la Clotrimazol sunt adevărate:

A. Este un derivat de imidazol
B. Se utilizeaza ca antimicotic sistemic
C. Se utilizeaza ca antimicotic local
D. Se absoarbe bine dupa administrare orala
E. Are si activitate antitrichomonazica
(pag. 137-147)
F1207056. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt macrolide polienice cu proprietăţi
antimicotice:
A. Natamicina
B. Clorfenesina
C. Nistatina
D. Tolnaftat
E. Amfotercina
(pag. 137-147)
F1207057. Care dintre următoarele substanţe sunt utilizate în terapia pitiriazisului:

A. Miconazol
B. Tinidazol
C. Griseofulvina
D. Econazol
E. Flucitozina
(pag. 137-147)
F1207058. Griseofulvina:
A. Este un antibiotic cu acţiune antibacteriană
B. Este un antibiotic cu efect fungicid şi fungistatic utilizat în terapia onicomicozelor
C. Este un inductor enzimatic
D. Are şi acţiune antiinflamatoare
E. Este medicament de elecţie în pitiriazis
(pag. 137-147)
A. Este un antimicotic cu structură bis-triazolică
B. Absorbţia orală este crescută în prezenţa unor alcalinizante
C. Este un antimicotic cu acţiune locală şi sistemică
D. Este un antimicotic de origine naturală
E. Se comercializează sub denumirea Nizoral
(pag. 137-147)
F1207060. Natamicina:
A. Este un antibiotic polienic de sinteză
B. Este o macrolidă polienică naturală
C. Absorbţia din tubul digestiv este redusă
D. Are şi acţiune antrichomonazică
E. Se condiţionează în flacoane de uz parenteral
(pag. 137-147)
F1207061. Nistatinul:
A. Este un antibiotic antifungic din grupul macrolidelor polienice
B. Se condiţionează sub formă de flacoane de uz parenteral
C. Se utilizează pentru prevenirea candidozelor bucale ce pot apărea în cursul terapiei cu antibiotice cu
spectru larg
D. Este medicamennt de elecţie pentru tratarea candidozelor sistemice
E. Se comercializează sub denumirea Pimafucin
(pag. 137-147)
F1207062. Precizaţi care dintre următoarele antimicotice se utilizează sistemic:

A. Clotrimazol
B. Amfotericina
C. Miconazol
D. Tolnaftat
E. Acid salicilic
(pag. 137-147)
F1207063. Precizaţi care dintre următorii compuşi antimicotici sunt derivaţi de imidazol:
A. Griseofulvina
B. Flucitozina
C. Miconazol
D. Ketoconazol
E. Fluconazol
(pag. 137-147)
F1307064. Care din afirmatii sunt adevarate pentru Povidon-Iod:

A. reprezinta un iodofor
B. este principiul activ din Betadine, Iodosept
C. este principiul activ din Septozol
D. se indica in dermatoze micotice sau bacteriene
E. este deosebit de activ pe Mycobacterium tuberculosis
(pag. 22-23 (12))
F1307065. Care din afirmatiile urmatoare sunt adevarate pentru Econazol:

A. chimioterapic imidazolic, antifungic si antimicrobian
B. se utilizeaza exclusiv pe cale parenterala
C. se utilizeaza sub forma de comprimate vaginale
D. este eficace in candidoze, epidermofitie, tricofitie
E. este antibiotic obtinut din mediul de cultura de Streptomyces natalensis
(pag. 145, [3])
F1307066. Care din afirmatiile urmatoare sunt corecte pentru Septozol:

A. reprezinta un iodofor
B. prezinta dezavantajul indepartarii cu dificultate de pe tegumente si lenjerie
C. este antimicrobian, antimicotic si antitricomonazic
D. se obtine din iod si un detergent neionic
E. se utilizeaza in dermatologie si stomatologie
(pag. 23, [12])
F1307067. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt corecte pentru Fluconazol:

B. este derivat de bis-triazol
C. are spectru de actiune similar cu cel al Flucloxacilinei
D. este principiul activ din Diflucan
E. este indicat in candidoza vaginala, orofaringiana, sistemica
(pag. 147, [3])
F1307068. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt corecte pentru Metyltioninii chloridum:
A. este sinonim cu Violet de gentiana
B. este sinonim cu Albastru de metilen
C. este sinonim cu Verde malachit
D. este antibacterian, antimicotic
E. se utilizeaza pentru tratamentul unor dermatomicoze superficiale
(pag. 93, [12])
F1307069. Clorchinaldol:
A. este o chinolona din generatia a-II-a
B. este principiul activ din Saprosan
C. are actiune antimicotica in special fata de Candida sp. ca si fata de Lamblia intestinalis, Trichomonas sp.
D. este practic lipsit de toxicitate, chiar la tratament prelungit
E. reprezinta 5,7-dicloro-8-hidroxi-chinaldina
(pag. 123,127, [12])
F1307070. Selectati raspunsurile corecte pentru Ketoconazol:

A. este principiul activ din Nizoral
B. se utilizeaza in dermatomicoze, onicomicoze, candidoza vaginala
C. este derivat de oxazolidina
D. are actiune similara cu Ketotifen
E. este derivat de imidazol
(pag. 145-146, [3])
F1307071. Selectati raspunsurile corecte pentru Natamicina:

A. reprezinta chimioterapic antimicotic
B. reprezinta antibiotic antimicotic polienic
C. este activ in candidoza intestinala, orala, onicomicoze
D. este antibiotic din seria Ansamicine
E. este principiul activ din Pimafucine
(pag. 143, [3])
F1307072. Selectati variantele corecte pentru Borat de fenilmercur:

A. este principiul activ din produsul farmaceutic Fenosept
B. ca antimicotic se utilizeaza in epidermofitii, micoze plantare sau interdigitalice
C. este actualmente total abandonat, fiind foarte toxic
D. sub forma de solutie 50% este oficializat de FR X
E. poate fi utilizat si la dezinfectia instrumentarului medical din aluminiu
(pag. 39-40 (12))
F1307073. Selectati variantele corecte pentru Dequalinii chloridum:

A. este detergent cationic, compus cuaternar
B. are efect bactericid si fungicid
C. este detergent anionic
D. reprezinta diclorura de N,N-penta-metilen-bis-(4-amino-2-metil)-chinoliniu
E. fiind caustic nu se va utiliza sub forma de colire
(pag. 89-90 [12])
F1407074. Care dintre urmatoarele antimicotice se utilizeaza exclusiv sistemic:

A. ketoconazolul
B. griseofulvina
C. amfotericina B
D. flucitozina
E. econazolul
(pag. 138, [3])
F1407075. Care dintre urmatoarele substante sunt antibiotice antimicotice:

A. ketoconazolul
B. nistatinul
C. amfotericina B
D. flucitozina
E. griseofulvina
(pag. 138, [3])
F1407076. Care dintre urmatoarele substante sunt macrolide polienice:

A. nistatinul
B. natamicina
C. amfotericina B
D. clotrimazolul
E. griseofulvina
(pag. 138, [3])
F1407077. Clotrimazolul:
A. este un antimetabolit al uracilului
B. este un derivat de imidazol
C. se administreaza exclusiv oral
D. se administreaza exclusiv local
E. nu actioneaza in tricomoniaza vaginala
(pag. 138-139, [3])
A. este un antibiotic antimicotic cu structura polienica
B. este un derivat al citozinei
C. este o substanta sensibila la lumina
D. este o substanta solubila in apa
E. este un derivat al citozinei
(pag. 141-142, [3])
F1407079. Griseofulvina este indicată în:

A. infecţie cu pseudomonas aeruginosa
B. meningita cu haemophilus influenzae
C. epidermofiţii
D. onicomicoze
E. amibiază intestinală
(pag. 141)
A. are o difuzie bună în LCR
B. nu dezvoltă rezistenţă
C. este un derivat de imidazol
D. are un efect scăzut în cazul coadministrării cimetidinei
E. poate provoca hepatotoxicitate
(pag. 145)
F1407081. Natamicina este indicată în:

A. micoze respiratorii
B. tricomoniază
C. aspergiloză
D. histoplasmoză pulmonară
E. onicomicoză
(pag. 143)
F1407082. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la flucitozină:

A. are o difuzie largă în ţesuturi, dar nu si în LCR
B. nu dezvoltă rezistenţă
C. acţionează numai fungistatic
D. se elimină predominent prin fecale
E. poate provoca pancitopenie
(pag. 145)
F1407083. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la griseofulvină:

A. asociată cu alcool provoacă efecte de tip antabuz
B. are şi efect inhibitor enzimatic
C. se indică în micozele pielii capului
D. este singurul antimicotic recomandat la gravide
E. este indicată în candidoza intestinală
(pag. 140)
F1407084. Se utilizează în dermatomicozele sistemice:

A. buclosamida
B. griseofulvina
C. flucitozina
D. amfotericina B
E. clotrimazol
(pag. 138)
F1407085. Următoarele afirmaţii privind farmacoterapia Amfotericinei B sunt adevărate:

A. se administrează parenteral sub formă de perfuzii în micozele sistemice grave
B. nu este sensibilă la lumină
C. efectul advers cel mai grav este afectarea renală
D. se administrează exclusiv oral
E. după administrare orală se absoarbe complet din tubul digestiv
(pag. 144)
F1507086. Amfotericina B poate da următoarele efecte adverse:

A. hipokaliemie
B. şoc anafilactic
C. HTA
D. agranulocitoză
E. afectare renală
(pag. 144)
F1507087. Antimicotice antibiotice sunt reprezentate de:

A. Miconazol
B. Griseofulvina
C. Nistatina
D. Clotrimazol
E. Flucitozina
(pag. 138)
F1507088. Antimicoticele care se utilizează exclusiv sistemic sunt:

A. Bifenazol
B. Griseofulvina
C. Flucitozina
D. Clotrimazol
E. Tolnaftat
(pag. 138)
F1507089. Flucitozina:
A. nu se absoarbe oral
B. difuzează în toate ţesuturile, inclusiv l.c.r.
C. acţionează numai fungistatic

D. nu dezvoltă rezistenţă
E. se administrează oral 150 mg/kg/zi în 4 prize
(pag. 145)
F1507090. Fluconazol:
A. sinonim cu Diflucan
B. prezintă absorbţie orală neinfluenţată de alimente
C. nu difuzează în l.c.r.
D. se elimină renal 80% neschimbat
E. nu se administrează în meningita criptococozică
(pag. 147)
A. este antibiotic antifungic
B. prezintă absorbţie digestivă rapidă şi completă
C. este inductor enzimatic
D. este contraindicată în porfirie
E. activă în micoze ale pielii capului şi onicomicoze
(pag. 140,141)
B. este activ faţă de Candida şi Histoplasma
C. este contraindicat în infecţii recidivante cu Candida pe tubul digestiv
D. se administrează oral, la adulţi, 50 mg/zi
E. se administrează oral, la adulţi, 200 - 400 mg/zi într-o priză
(pag. 145,146)
A. sinonim cu Pimafucin
B. se administrează oral în candidoze intestinale
C. nu se administrează local
D. se administrează inhalator în micoze respiratorii
E. pentru uz oftalmic se prezintă sub formă de suspensie 5%
(pag. 143)
F1507094. Tolnaftat:
A. este produs natural
B. este activ faţă de Candida
C. este activ faţă de Epidermophyton
D. este folosit în pitiriazis
E. se administrează injectabil
(pag. 147)
F1607095. Antimicoticele derivaţi de imidazol sunt :

A. Ketoconazol
B. Flucitozina
C. Clorfenesina
D. Tolnaftat
E. Econazol
(pag. 138)
F1607096. Antimicoticele folosite exclusiv local :

A. Clotrimazol
B. Griseofulvină
C. Tolnaftat
D. Econazol
E. Ketoconazol
(pag. 138)
F1607097. Griseofulvina :
A. Este un antibiotic antimicotic
B. Se foloseşte exclusiv sistemic
C. Este un inhibitor enzimatic
D. Are efect fungistatic şi fungicid faţă de agenţii epidermomicozelor
E. Poate fi folosit şi la gravide
(pag. 138,140)
F1607098. Indicaţi care din substanţele de mai jos aparţin grupei antibioticelor polienice :
A. Nistatina
B. Griseofulvina
C. Amfotericina B
D. Flucitozina
E. Capreomicina
(pag. 138)
F1607099. Natamicina se foloseşte în tratamentul :

A. Candidozei locale şi intestinale
B. Aspergilozei
C. Sistemic, în candidoză viscerală
D. Tricomoniazei
E. Micozelor respiratorii
(pag. 143)
F1607100. Nistatinul :
A. Se absoarbe bine din tubul digestiv
B. Este un antibiotic cu structură polienică
C. Este un derivat de imidazol
D. Se foloseşte în tratamentul micozelor viscerale
E. Este activ faţă de Candida albicans
(pag. 138,141, 142)
F1607101. Reacţiile adverse după administrarea amfotericinei B sunt:

A. Insuficienţa renală
B. Tromboflebită la locul injectării
C. Hipocorticism endogen
D. Sindrom cenuşiu
E. Şoc anafilactic
(pag. 144)
F1607102. Reacţiile adverse produse de griseofulvină sunt :

A. Albuminurie
B. Fotosensibilizare
C. Hipokaliemie
D. Tromboflebită la locul injectarii
E. Leucopenie
(pag. 141)
F2107103. Notati afirmatiile corecte pentru clotrimazol:

A. este inductor enzimatic
B. metabolitii rezultati in urma biotransformarii sunt inactivi
C. se absoarbe dupa aplicare sistemica, atingand concentratii active terapeutic
D. este inactiv pe Candida albicans
E. este un derivat de imidazol
(pag. (I) 138, 139)
F2107104. Spectrul antimicotic al clotrimazolului, cuprinde:

A. Epidermophyton
B. Tricophyton
C. Histoplasma capsulatum
D. Candida albicans
E. Treponema palidum
(pag. (I) 138, 139)
F2107105. Antimicotice utilizate exclusiv local, sunt:

A. griseofulvina
B. clotrimazol
C. amfotericina B
D. tolnaftat
E. bifenazol
(pag. (I) 138)
F2107106. Griseofulvina este caracterizata prin:

A. antibiotic de sinteza
B. absorbtie digestiva lenta si incompleta
C. difuzeaza in piele (din profunzime spre suprafata)
D. activa in micoze ale pielii capului
E. este inductor enzimatic
(pag. (I) 140, 141)
F2107107. Nistatin are caracteristicile:

A. antibiotic natural obtinut din culturile de Streptomyces
B. are structura polienica
C. absorbtie crescuta dupa aplicare locala pe tegumente si mucoase, cu realizarea de concentratii active
sistemic
D. este inhibitor enzimatic puternic
E. spectrul antimicotic cuprinde levuri si fungi imperfecti, implicati in micoze superficiale
(pag. (I) 141, 142)
F2107108. Indicatiile terapeutice ale nistatinului sunt:

A. local, in candidoze buco-faringiene
B. local in vulvo-vaginita
C. sistemic, in micoze viscerale, profunde
D. local, in micoze cutanate ale pielii capului
E. profilaxia micozelor bucale si intestinale date de antibioticele cu spectru larg
(pag. (I) 141, 142)
F2107109. Pentru amfotericina B, sunt corecte afirmatiile:

A. antibiotic derivat de imidazol
B. activa pe protozoare
C. creste permeabilitatea membranei celulare fungice
D. este activa pe Cryptococcus neoformans
E. are timp de injumatatire (T1/2), lung: 18-24 ore
(pag. (I) 143, 144)
F2107110. Reactiile adverse produse de amfotericina B sunt:

A. gastroenterita hemoragica
B. leziuni hepatice
C. hipomagneziemie
D. hiperpotasemie
E. scaderea rezervei alcaline
(pag. (I) 143-144)

A. clotrimazol se utilizeaza sistemic si local
B. amfotericina B produce hipokaliemie
C. griseofulvina se administreaza in onicomicoze
D. ketoconazol este activ pe dermatofiti
E. flucitozina este inactiva in infectiile sistemice cu Candida albicans
(pag. (I) 138-146)
F2107112. Pentru amfotericina B sunt corecte afirmatiile:

A. activa pe bacterii, protozoare, virusuri
B. produce hipokaliemie
C. potenteaza efectul relaxant muscular al curarizantelor
D. absorbtie orala aproape completa
E. difuziune foarte buna in L.C.R.
(pag. 143, 144, [vol. 1])
F2107113. Antimicotice de uz exclusiv local sunt:

A. clotrimazol
B. flucitozina
C. amfotericina B
D. tolnaft
E. griseofulvina
(pag. 138, [vol. 1])
F2107114. Pentru clotrimazol sunt corecte afirmatiile:

A. are efect inductor enzimatic
B. este indicat in candidoza cu localizare cutanata si mucoasa
C. este un derivat de imidazol
D. se utilizeaza in administrare locala si sistemica
E. absorbtie crescuta din tubul digestiv
(pag. 138, [vol. 1])
F2107115. Indicatiile terapeutice ale miconazolului sunt:

A. i.v. in perfuzie in infectii fungice severe cu coccidioides
B. oral in candidoza orala si intestinala

C. topic in pitiriazis
D. intravaginal in candidoza
E. oral in tricomoniaza
(pag. 139, [vol. 1])
F2107116. Afirmatiile corecte pentru griseofulvina, sunt:

A. absorbtie digestiva incompleta
B. este inductor enzimatic
C. scade efectul anticoagulantelor orale
D. indicata in micoze ale pielii capului
E. administrare exclusiv local
(pag. 140, 141, [vol. 1])
F2107117. Notati afirmatiile corecte pentru griseofulvina:

A. activ in onicomicoze, epidermofitie, tricofitie
B. este administrat exclusiv local
C. este inductor enzimatic
D. creste efectul anticoagulantelor cumarinice
E. biodisponibilitatea scade cu scaderea diametrului particulelor
(pag. 138-141, [vol. 1])
F2107118. Antimicotice utilizate exclusiv sistemic, sunt:

A. griseofulvina
B. amfotericina B
C. flucitozina
D. clotrimazol
E. tolnaft
(pag. 138, 147, [vol. 1])
F2107119. Amfotericina B este activa pe:

A. candida albicans
B. histoplasma capsulatum
C. aspergillus fumigatus
D. trichomonas
E. enterococ
(pag. 144, [vol. 1])
F2107120. Amfotericina B poate creste ca urmare a hipokaliemiei produse, toxicitatea urmatoarelor

substante:
A. streptomicina
B. digitoxina
C. kanamicina
D. suxametoniu
E. miconazol
(pag. 144, [vol. 1])
F2107121. Medicamente de prima alegere in candidoze superficiale sunt:

A. clotrimazol
B. flucitozina
C. nistatin
D. amfotericina B
E. ketoconazol
(pag. 138, [vol. 1])
F2207122. Precizati care dintre urmatoarele antimicotice sunt derivati de imidazol?

A. Griseofulvina
B. Clotrimazol
C. Ketoconazol
D. Nistatina
E. Buclosamida
(pag. 138)
F2207123. Precizati care dintre urmatoarele substante fac parte din grupul antibioticelor antimicotice?
A. Econazol
B. Griseofulvina
C. Nistatina
D. Natamicina
E. Amfotericina
(pag. 138)
F2207124. Precizati care dintre urmatoarele antimicotice nu fac parte din grupul antimetabolitilor:
A. Buclosamid
B. Flucitozina
C. Amfotericina
D. Ketoconazol
E. Miconazol
(pag. 138)
F2207125. Care dintre urmatoarele antimicotice sunt macrolide tetraenice?

A. Nistatina
B. Tolnaftat
C. Natamicina
D. Griseofulvina
E. Buclosamida
(pag. 138)
F2207126. Precizati care dintre urmatoarele antimicotice sunt utilizate exclusiv local:
A. Clotrimazol
B. Amfotericina B
C. Econazol
D. Griseofulvina
E. Tolnaftat
(pag. 138)
F2207127. Care dintre urmatoarele antimicotice se utilizeaza exclusiv sistemic?

A. Clotrimazol
B. Flucitozina
C. Iod
D. Amfotericina B
E. Tolnaftat
(pag. 138)
F2207128. Care dintre urmatoarele antimicotice se utilizeaza local si sistemic?
A. Clotrimazol
B. Flucitozina
C. Ketoconazol
D. Nistatina
E. Natamicina
(pag. 138)
F2207129. Precizati care dintre urmatoarele antimicotice se utilizeaza si sistemic?

A. Clotrimazol
B. Amfotericina
C. Miconazol
D. Tolnaftat
E. Acid salicilic
(pag. 138)
F2207130. Care dintre urmatoarele antimicotice nu sunt derivati bis-triazolici?

A. Ketoconazol
B. Econazol
C. Clotrimazol
D. Miconazol
E. Fluconazol
(pag. 138-147)
A. Este un derivat bis-triazolic
B. Este un derivat imidazolic
C. Se prezinta ca o pulbere cristalina, colorata
D. Este usor solubil in apa si alcool
E. Este o pulbere criatalina incolora, insolubila in apa
(pag. 138)
A. Dupa administrare orala se absoarbe 100%
B. Se absoarbe putin dupa administrare orala
C. Absorbtia este redusa dupa administrare de tablete vaginale
D. Prezinta o buna actiune sistemica
E. Nu patrunde in epiderm
(pag. 138)
A. Este un antimicotic sistemic, cu spectru larg
B. Prezinta efect fungistatic si fungicid in functie de doza
C. Prezinta si actiune antitrichomonazica
D. Are un spectru larg antibacterian
E. Este antimicotic de electie in criptococcoze
(pag. 139)
A. Este substanta activa din produsul Canesten
B. Se utilizeaza local in candidoze cu localizare cutanata si mucoasa
C. Se conditioneaza sub forma de comprimate de uz oral
D. Se conditioneaza sub forma de comprimate vaginale, unguente si solutie de uz extern
E. Pentru terapia micozelor se administreaza o singura doza.

(pag. 139)
F2207135. Miconazolul:
A. Este substanta activa din produsul Canesten
B. Se comercializeaza sub denumirea de Daktar
C. Se poate administra si perfuzabil, intravenos
D. Dupa aplicare pe piele si pe mucoase se absoarbe in totalitate
E. Absorbtia digestiva este incompleta
(pag. 139)
F2207136. Miconazolul:
A. Actioneaza prin modificarea permeabilitatii membranei celulare a fungilor
B. Prezinta actiune antitrichomonazica
C. Este un antimicotic local si sistemic
D. Se administreaza oral in candidoza intestinala
E. Crema este utilizata pentru terapia pitiriazisului
(pag. 139-140)
A. Este un antibiotic antibacterian cu spectru larg
B. Este o pulbere cristalina usor solubila in apa
C. Pentru activitatea antimicotica prezinta importanta diametrul particolelor
D. Este o pulbere alba sau alb-galbuie, greu solubila in apa
E. Se obtine si prin sinteza
(pag. 140)
A. Absorbtia digestiva este completa dupa administrare orala
B. Absorbtia digestiva este lenta si incompleta
C. Este un inductor enzimatic
D. Timpul de injumatatire este 2-3 ore
E. Se elimina preponderent pe cale renala
(pag. 140)
A. Este un antibiotic antibacterian cu efect bactericid
B. Antimicotic de electie in infectiile candidozice
C. Antibiotic antifungic cu efect fungicid si fungistatic
D. Are si actiune antiinflamatoare
E. Actioneaza prin inhibarea sintezei acizilor nucleici
(pag. 140)
A. Se utilizeaza in terapia onicomicozelor
B. Este de prima alegere in terapia candidozelor
C. Este activ in micoze ale pielii capului
D. Nu este contraindicata la gravide
E. Scade efectul anticoagulantelor orale
(pag. 141)
A. Este un inhibitor enzimatic

B. Creste efectul anticoagulantelor orale
C. Efectele griseofulvinei sunt diminuate la asocierea cu barbiturice
D. Este un inhibitor enzimatic
E. Produce efecte de tip antabus la asociere cu alcool
(pag. 141)
A. Este un antibiotic cu structura polienica
B. Este un antibiotic bis-triazolic
C. Contine in structura un ciclu imidazolic
D. Se obtine prin sinteza
E. Este un antibiotic de biosinteza
(pag. 141)
A. Are caracter acid
B. Este o pulbere alba, usor solubila in apa
C. Este o pulbere galbena cu caracter amfoter
D. Este o pulbere sensibila la lumina si aer
E. Este inactivata de sucul gastric
(pag. 142)
A. Dupa administrare orala se absoarbe in totalitate din tubul digestiv
B. Este activ in micoze viscerale
C. Nu se absoarbe dupa aplicarea pe piele si mucoase
D. Este stabil la actiunea sucului gastric
E. Realizeaza concentratii sanguine ridicate dupa administrare orala
(pag. 142)
A. Este activ in micoze superficiale
B. Se administreaza oral pentru terapia unor micoze sistemice
C. Este foarte activ fata de Candida albicans
D. Este de prima alegere in infectii date de actinomicete
E. Dezvolta rapid rezistenta
(pag. 142)
A. Se utilizeaza curativ in infectii candidozice buco-faringiene
B. Nu este activ in micoze profunde
C. Se utilizeaza profilactic fata de micozele bucale si intestinale in cursul terapiei cu antibiotice cu spectru larg
D. Se utilizeaza in doza unica in terapia pitiriazisului
E. Se comercializeaza sub denumirea de Stamicin
(pag. 142)
A. Este un antibiotic polienic cu caracter amfoter
B. Este o macrolida nepolienica cu caracter bazic
C. Se prezinta sub forma unei pulberi albe, solubila in apa
D. Nu este sensibila la aer si lumina
E. Solutiile apoase sunt inactive

(pag. 143)
F2207148. Pimafucina:
A. Contine ca si substanta activa natamicina
B. Prezinta absorbtie redusa din tubul digestiv
C. Nu este activa pe Trichomonas vaginalis
D. Sub forma de aerosoli se utilizeaza in terapia micozelor respiratorii
E. pe cale orala se utilizeaza in terapia candidozelor intestinale
(pag. 143)
F2207149. Amfotericina B:
A. Se obtine prin sinteza chimica
B. Este usor solubil in apa
C. Este un antibiotic cu structura polienica de biosinteza
D. Prezinta absorbtie orala redusa
E. Realizeaza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian
(pag. 143)
A. Este un antimicotic cu actiune fungistatica fata de levuri
B. Este activa pe bacterii si virusuri
C. Este inactiva pe protozoare
D. Se utilizeaza in terapia aspergilozelor
E. Nu este activa pe candida albicans
(pag. 144)
A. Este un antibiotic antimicotic cu toxicitate redusa
B. Se utilizeaza in micoze locale si sistemice
C. Dupa administrare parenterala se utilizeaza in terapia candidozelor viscerale
D. Prezinta toxicitate renala, dependenta de doza utilizata
E. Poate produce soc anafilactic
(pag. 144)
A. Scade nefrotoxicitatea aminoglicozidelor
B. Creste toxicitatea digitalicelor ca urmare a hipokaliemiei produse
C. Scade efectul anticandidozic al miconazolului
D. Nu prezinta toxicitate renala
E. Se utilizeaza ambulator
(pag. 144)
F2207153. Flucitozina:
A. Este un derivat fluorurat al citozinei
B. Se utilizeaza exclusiv sistemic
C. Este lipsit de reactii adverse
D. Nu se absoarbe dupa administrare orala
E. Se asociaza cu amfotericina B in terapia meningitelor criptococice
(pag. 145)

B. Este un derivat de imidazol
C. Traverseaza bariera hemato-encefalica
D. Se elimina prin fecale in forma nemetabolizata
E. Absorbtia orala este incompleta, scazuta cand aciditatea este redusa
(pag. 145)
A. Este un antimicotic activ fata de dermatofiti
B. Nu este activ pe Candida albicans
C. Se utilizeaza local si sistemic
D. Nu dezvolta rezistenta
E. Este inactiv in meningoencefalite
(pag. 145)
A. Se asociaza cu antiacide pentru reducerea iritabilitatii gastrice
B. Se comercializeaza sub denumirea de Nizoral
C. Nu prezinta toxicitate hepatica
D. Se administreaza pe cale orala, in timpul mesei
E. Se utilizeaza in terapia onicomicozelor
(pag. 145-146)
F2207157. Fluconazolul
B. Nu se absoarbe dupa administrare orala
C. Difuzeaza bine in lichidul cefalo-rahidian
D. Nu necesita reducerea dozelor in caz de insuficienta renala
E. Se utilizeaza in terapia candidozelor la imunodeprimati
(pag. 147)
F2207158. Precizati care dintre urmatoarele antimicotice prezinta si actiune antitrichomonazica?

A. clorfenesina
B. fluconazol
C. clotrimazol
D. econazol
E. natamicina
(pag. 138-147)
F2207159. Precizati care dintre urmatoarele substante sunt utilizate in terapia pitiriazisului?
A. Miconazol
B. Tinidazol
C. Griseofulvina
D. Econazol
E. Flucitozina
(pag. 137-147)
F2307160. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica sunt folosite
exclusiv sistemic?
A. econazol;
B. flucitozina;
C. griseofulvina;
D. clotrimazol;
E. amfotericina B.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307161. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica se

administreaza exclusiv local?
A. amfotericina B;
B. econazol;
C. clotrimazol;
D. griseofulvina;
E. flucitozina.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307162. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate?

A. asocierea amfotericinei B cu curarizantele determina cresterea efectului relaxant muscular;
B. amfotericina B scade toxicitatea digitalicelor;
C. amfotericina B creste toxicitatea digitalicelor;
D. prin asocierea amfotericinei B cu aminoglicozidele creste nefrotoxicitatea;
E. prin asocierea amfotericinei B cu miconazolul scade efectul anticandidozic al acestuia.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307163. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt false?

A. barbituricele diminua efectele griseofulvinei prin inductia enzimelor care o metabolizeaza;
B. barbituricele accentueaza efectele griseofulvinei prin inhibitia enzimelor care o metabolizeaza;
C. prin asocierea griseofulvinei cu alcool este favorizata aparitia de efecte de tip antabuz;
D. griseofulvina scade efectul anticoagulantelor orale datorita inductiei enzimelor microzomale;
E. griseofulvina creste efectul anticoagulantelor orale datorita inhibitiei enzimelor microzomale.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307164. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica sunt inductori
enzimatici?
A. nistatina;
B. griseofulvina;
C. clotrimazol;
D. natamicina;
E. flucitozina.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307165. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru griseofulvina?

A. antibiotic inactiv fata de bacterii;
B. nu prezinta actiune antiinflamatoare;
C. difuzeaza in piele (poate fi evidentiata in straturile epidermului);
D. este inhibitor enzimatic;
E. la administrarea pe cale orala prezinta o absorbtie rapida si completa prin tubul digestiv.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307166. Urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica prezinta o difuziune buna

in LCR:
A. ketoconazol;
B. flucitozina;
C. fluconazol;
D. amfotericina B;
E. clotrimazol.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307167. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica actioneaza

influentand membrana celulara a fungilor?
A. griseofulvina;
B. miconazol;
C. clotrimazol;
D. amfotericina B;
E. econazol.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307168. Urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica sunt hepatotoxice:

A. flucitozina;
B. natamicina;
C. ketoconazol;
D. nistatina;
E. amfotericina B.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307169. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica nu actioneaza

asupra Candida albicans?
A. clotrimazol;
B. pecilocin;
C. amfotericina B;
D. tolnaftat;
E. flucitozina.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307170. Urmatoarele substante medicamentoase cu actiune antimicotica pot fi administrate in

infectii fungice sistemice in perfuzie i.v.:
A. clotrimazol;
B. econazol;
C. fluconazol;
D. miconazol;
E. amfotericina B.
(pag. 137 - 147, vol. 1)

A. clotrimazolul este un inhibitor enzimatic;
B. griseofulvina este un antibiotic obtinut din culturi de Streptomyces noursei;
C. amfotericina B este un antibiotic obtinut din culturi de Streptomyces nodosus;
D. fluconazolul este un derivat de bis-triazol;
E. fluconazolul este un derivat de imidazol.
(pag. 137 - 147, vol. 1)
F2307172. se cunosc urmatoarele forme farmaceutice care contin clotrimazol:

A. solutie pentru uz extern;
B. comprimate vaginale;
C. comprimate pentru administrare pe cale orala;
D. crema
E. solutie pentru uz intern.
(pag. 137 -147, vol 1)
A. este indicat in infectii recidivante cu Candida pe tub digestiv
B. este inactiv in meningoencefalite;
C. este indicat in meningoencefalite;
D. prezinta absorbtie scazuta la administrarea pe cale orala cand este asociat cu antiacide.
E. prezinta ca reactii adverse: ginecomastie, fotofobie, necroza hepatica
(pag. 137 -147, vol 1)
F2507174. Urmatoarele antimicotice se aplica exclusiv sistemic:

A. griseofulvina
B. flucitozina
C. tolnaftat
D. amfotericina B
E. candicidin
(pag. 138)
F2507175. Dupa administrarea orala, clotrimazolul produce:

A. tulburari gastrointestinale
B. leucocitoza
C. cistita
D. cresterea transaminazelor hepatice
E. halucinatii
(pag. 139)
F2507176. Miconazolul administrat i.v. produce:

A. greata
B. constipatie
C. trombocitopenie
D. bradicardie
E. anemie
(pag. 139)
F2507177. Nistatin are urmatoarele caracteristici:

B. este antibiotic
C. este eficient in micozele viscerale
D. nu se absoarbe dupa aplicarea pe piele
E. se elimina prin fecale
(pag. 142)
F2507178. Care dintre urmatoarele interactiuni ale amfotericinei B sunt adevarate ?

A. asocierea cu curarizante determina cresterea efectului relaxant muscular
B. creste nefrotoxicitatea la asocierea cu aminoglicozide
C. scade toxicitatea digitalicelor
D. scade efectul anticandidozic al miconazolului
E. creste efectul anticandidozic al miconazolului
(pag. 144)
F2507179. Efectele adverse ale amfotericinei B sunt:

A. cefalee
B. greturi
C. leziuni hepatice
D. agranulocitoza
E. hiperkaliemie
(pag. 144)
F2507180. Flucitozina are urmatoarele proprietati:

A. se absoarbe bine oral
B. nu difuzeaza bine in l.c.r.
C. are actiune fungicida
D. are eficacitate redusa cand se administreaza singura
E. produce hepatotoxicitate
(pag. 145)
B. absorbtia creste cu scaderea aciditatii
C. se excreta urinar sub forma de metaboliti
D. se elimina prin fecale sub forma de metaboliti
E. are T1/2 de 24 ore
(pag. 145)
F2507182. Efectele adverse ale ketoconazolului sunt:

A. cefalee
B. fotofobie
C. depresie
D. ginecomastie
E. uneori necroza hepatica acuta
(pag. 146)
F2607183. Caracteristicile restaurarilor protetice mobilizabile sunt:

A. integrare în cadrul ADM îndelungata
B. eficienta masticatorie asemanatoare arcadelor naturale daca DVO a fost determinata corect;
C. restabilirea ocluziei este usor de efectuat si întotdeauna se obtine o ocluzie stabila;
D. termoreceptia, fonatia si perceptia gustativa sunt perturbate;
E. posibilitatile de individualizare si compensare a pierderilor de substanta sunt usor de realizat.
(pag. 414)
F2607184. Planul terapeutic al unei edentatii partiale este conditionat de:

A. conditii generale;
B. necesitatile fizionomice ale pacientului;
C. numarul dintilor restanti;
D. statusul parodontal al dintilor restanti;
E. morfologia dintilor restanti.
(pag. 415)
F2607185. Valoarea parodontala a dintilor stâlpi, la un edentat partial este dependenta de mai multi
factori:
A. de pozitia de intercuspidare maxima;
B. de morfologia radiculara;
C. de depulparea dintilor;
D. de gradul de uzura a dintilor;
E. de profesie, vârsta, sex.
(pag. 418)
F2607186. În etapa de elaborare a planului de tratament al unui edentat partial ne intereseaza

urmatoarele pozitii mandibulare:
A. propulsie pâna la pozitia cap la cap;
B. pozitia de repaus mandibular;
C. lateralitate dreapta si stânga;
D. pozitia de intercuspidare maxima;
E. ocluzia din relatie centrica.
(pag. 419)
F2607187. Decizia de a nu practica o terapie endodontica înaintea restaurarii protetice se bazeaza pe

urmatorii factori:
A. pacientul este tânar;
B. nu exista radiotransparente periapicale;
C. pacientul este asimptomatic;
D. nu s-a produs expunerea pulpara dupa prepararea cavitatii carioase;
E. chiar daca exista sensibilitate la prepararea dintelui, aceasta va disparea odata cu aplicarea lucrarii
protetice în cavitatea bucala.
(pag. 439)
F2607188. Dupa topografia zonei în care sunt inserate restaurarile protetice fixe (RPF) se pot clasifica
în:
A. RPF la maxilar si mandibula;
B. RPF continue;
C. RPF laterale;
D. RPF extinse fronto-laterale;
E. RPF fixate.
(pag. 483)
F2607189. Edentatia de molar prim superior implica urmatoarea conduita terapeutica:

A. daca a survenit în adolescenta nu se efectueaza nici un act terapeutic pâna la 18-20 ani, când va erupe
molarul 3 si va închide bresa;
B. este urgenta stomatologica;
C. daca asurvenit la vârsta timpurie bresa se inchide prin deplasarea dintilor limitrofi;
D. realizarea unei lucrari protetice fixe de pe molarul 2 cu o extensie meziala;
E. realizarea unei lucrari protetice fixe pe molarul 3, molarul 2 permanent cu un intermediar sub forma de
extensie meziala.
(pag. 456)
F2607190. Edentatia de premolar prim superior se caracterizeaza prin:

A. este edentatie cl. a IV-a Kennedy;
B. rezolvarea terapeutica este o restaurare cu doua elemente de agregare (canin si premolar 2);
C. este edentatie cl a III-a Kennedy;
D. se poate realiza o lucrare protetica fixa pe premolarul 2 si molarul 1 permanent;
E. la persoanele adulte si vârstnici la care s-a produs o atrofie pulpara intra în discutie o restaurare adeziva
cu pregatiri peliculare.
(pag. 458)
F2607191. Restaurarile fixe la mandibula au urmatoarele caracteristici:

A. prin stopurile ocluzale stabilizeaza ocluzia în pozitia de relatie centrica;
B. o restaurare fixa extinsa la mandibula are sanse mari de descimentare de pe dintii stâlpi distali;
C. edentatiile întinse contraindica restaurarile fixe totale;
D. în comparatie cu zona frotala superioara, în zona frontala inferioara nu primeaza cerintele fonetice si
estetice ci doar cele de rezistenta
E. în zona frontala mandibulara dintii sunt doar partial vizibili.

(pag. 473)
F2607192. Semnele radiologice caracteristice alveolizei verticale sunt:

A. apare în directie oblica;
B. sept osos interradicular compact;
C. pierdere osoasa de-a lungul radacinii dintelui;
D. spatiu periodontal cu raditransparenta uniforma;
E. camera pulpara cu radiotransparenta uniforma.
(pag. 449)
222 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a II a
Tema nr. 8
Antitumorale
BIBLIOGRAFIE:
F1208001. Care dintre următoarele antibiotice este utilizate ca şi citostatic:

A. Doxiciclina
B. Eritromicina
C. Doxorubicina
D. Amfotericina
E. Oxacilina
(pag. 177-215)
F1208002. Care dintre următoarele citostatice este antimetabolit al acidului folic:

A. Ciclofosfamida
B. Mercaptopurina
C. Metotrexat
D. Melfalan
E. Tamoxifen
(pag. 177-215)
F1208003. Care dintre următoarele citostatice este un analog al bazelor pirimidinice:

A. Ciclofosfamida
B. Fluorouracil
C. Cisplatin
D. Metotrexat
E. Mercaptopurina
(pag. 177-215)
F1208004. Care dintre următorii compuşi citostatici are acţiune antiestrogenică:

A. Fluorouracil
B. Metotrexat
C. Clorambucil
D. Tamoxifen
E. L-asparaginaza
(pag. 177-215)
F1208005. Cisplatina:
A. Este un derivat de nitrozouree
B. Se obţine prin condensarea azotiperitei cu un compus fosfamidic
C. Este un analog al bazelor purinice
D. Este un complex al platinei (II)
E. Se obţine prin biosinteză
(pag. 177-215)
F1208006. Este inhibitor al fusului mitotic:

A. Doxorubicina
B. Bleomicina
C. Melfalan
D. Vincristina
E. Citarabina
(pag. 177-215)
F1308007. Fac parte din grupa antitumoralelor antimetaboliti urmatoarele medicamente in afara de
unul dintre acestea:
A. tioguanina;
B. etopozida;
C. tegafur;
D. citarabina;
E. mercaptopurina
(pag. 177-215)
F1408008. Care din urmatoarele enzime se utilizeaza in terapia antineoplazica:

A. dihidrofolatreductaza
B. lipazele intestinale
C. AND-polimeraza
D. amileze salivare
E. asparaginaza
(pag. 209, [3])
F1508009. Antibiotice anticanceroase sunt următoarele, cu excepţia:

A. Bleomicina
B. Vinblastina
C. Riaval
D. Doxorubicina
E. Mitomicina
(pag. 183)
F1508010. Antitumorale de tip enzime sunt:

A. Clorambucil
B. Fluorouracil
C. L - asparaginaza
D. Etopozid
E. Vincristina
(pag. 183)
F1508011. Azatioprina:
B. se transformă lent în mercaptopurină
C. T1/2 este de 24 ore
D. are efect imunostimulant
E. se recomandă asocierea cu Alopurinol
(pag. 200)
F1508012. Ciclofosfamida:
A. se absoarbe complet digestiv
B. nu prezintă toxicitate medulară
C. produce cistită necrotică hemoragică
D. se administrează oral 1000 mg/zi
E. creşte efectul digoxinei

(pag. 192,193)
F1508013. Streptozocina:
A. este derivat sintetic
B. are efect specific asupra celulelor insulare pancreatice
C. este medulotoxic
D. nu produce leziuni renale
E. se administrează oral 1 mg/săptămînă
(pag. 197)
F1508014. Următoarele afirmaţii despre Fluorouracil sunt adevărate , cu excepţia:

A. este puţin solubil în apă
B. are absorbţie digestivă inegală
C. stimulează timidilat-sintetaza
D. nu difuzează în l.c.r.
E. produce ameţeli accentuate în timpul injecţiei
(pag. 201)
F2108015. Citostatice care modifica biosinteza acizilor nucleici sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. metotrexat
B. 5-fluorouracil
C. asparaginaza
D. citarabina
E. mercaptopurina
(pag. 184)
F2108016. Despre metotrexat sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:

A. este antagonist al acidului folic
B. produce deprimare medulara
C. se elimina predominant urinar
D. inhiba dihidrofolat reductaza
E. este antagonist al adeninei
(pag. 202-203)
F2108017. Reactiile adverse ale cisplatinei sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. renotoxicitate
B. ototoxicitate
C. reactii anafilactice
D. hipouricemie
E. neuropatie periferica
(pag. 198, [vol. 1])
F2108018. Din grupa antitumoralelor antimetaboliti fac parte urmatoarele substante, cu exceptia:
A. mercaptopurin
B. tioguanina
C. etopozid
D. citarabina
E. tegafur
(pag. 209, [vol. 1])
F2108019. Hormonii estrogeni nu sunt indicati in:
A. boala Hodgkin
B. cancer de san
C. cancer de prostata
D. cancer al vezicii urinare
E. tulburari de climacteriu
(pag. 210-212, [vol. 1])
F2108020. Actioneaza citostatic prin metabolizare la fluorouracil:

A. citarabina
B. tegafur
C. mercaptopurina
D. tioguanina
E. azatioprina
(pag. 202, [vol. 1])
F2108021. Urmatoarele afirmatii privind azatioprina sunt corecte, cu exceptia:

A. citostatic activ in leucemii acute
B. imunodepresor in transplant de organe
C. imunodepresor in colagenoze
D. inactiva in boli cronice autoimune
E. antimetabolit al adeninei
(pag. 200, [vol. 1])
F2308022. Fac parte din grupa antitumoralelor antimetaboliti urmatoarele medicamente in afara de
unul dintre acestea:
A. tioguanina;
B. etopozida;
C. tegafur;
D. citarabina;
E. mercaptopurina
(pag. 177 - 215)
F2308023. Precizati care dintre urmatoarele medicamente cu actiune antitumorala nu este

medulotoxic?
A. mercaptopurina;
B. streptozotocina;
C. lomustina;
D. tiotepa;
E. melfalan.
(pag. 177 - 215, vol. 1)
F2508024. Citostatice de sinteza alchilante sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. clormetina
B. amsacrina
C. clorambucil
D. ciclofosfamida
E. melfalan
(pag. 183)
F2508025. Antibiotica anticanceroase sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. doxorubicina
B. epirubicina
C. bleomicina
D. riaval
E. tamoxifen
(pag. 183)
F2508026. Antitumorale care interfera cu structura ADN sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. streptozotocina
B. nitrozouree
C. cisplatin
D. dacarbazina
E. procarbazina
(pag. 184)
F2508027. Clorambucil :
A. este insolubil in apa
B. nu se absoarbe oral
C. este antimitotic alchilant
D. are actiune imunostimulanta
E. produce hipermenoree
(pag. 190)
F2508028. Ifosfamida are urmatoarele caracteristici, cu exceptia:

A. actioneaza dupa biotransformare in ficat
B. metabolitii se excreta renal
C. este alchilant
D. este imunodepresiv
E. produce leucocitoza
(pag. 193)
F2508029. Busulfan:
A. este antimetabolit al bazelor purinice
B. creste hematocritul
C. creste numarul de trombocite
D. creste acidul uric
E. scade bilirubina
(pag. 196)
F2608030. Triunghiul lui Mario Spirgi este reprezentarea:

A. triunghiului bicondilo-simfizar;
B. situatiei de point centric;
C. situatiei de wide centric;
D. situatiei de freedom in centric;
E. situatiei de long centric
(pag. 149)
F2608031. Long centric-ul:

A. este decelabil la 10-13% dintre indivizi;
B. presupune alunecarea anterioara a condililor pe pantele tuberculilor articulari,
C. se caracterizeaza prin existenta pozitiei de relatie centrica realizata anterior intercuspidarii maxime;
D. se caracterizeaza prin distanta sagitala între relatia centrica si intercuspidarea maxima de 0.2-1.75 mm
E. se caracterizeaza printr-o distanta sagitala între relatia centrica si intercuspidarea maxima de maxim 1 mm
(pag. 148)
F2608032. Pozitionarea mandibulei în RC prin metoda unimanuala:

A. este descrisa de Peter Dawson;
B. se aplica pentru controlul contactelor dentare în RC;
C. se aplica pentru controlul gutierelor ocluzale,
D. este o tehnica cu trei degete;
E. necesita prezenta asistentei pentru realizarea ei
(pag. 151)
A. Se utilizează ca citostatic în leucemii acute şi cronice
B. Se utilizează ca imunosupresor în transplanturi de organe
C. Se comercializează sub denumirea Imuran
D. Este un antimetabolit al uracilului
E. Se utilizează în tratamentul bolilor autoimune
(pag. 177-215)
F1208034. Care dintre substanţele următoare sunt modificatoare ale structurii şi funcţiilor ADN-ului:
A. Nitrozoureea
B. Cisplatina
C. Doxorubicina
D. Vincristina
E. Asparaginaza
(pag. 177-215)
F1208035. Care dintre următoarele substanţe se utilizează ca şi hormoni sau antihormoni cu proprietăţi
citostatice:
A. Triamcinolon
B. Dietilstilbestrol
C. Tamoxifen
D. Estramustin
E. Clorotrianisen
(pag. 177-215)
A. Se obţine prin condensarea azotiperitei cu un compus fosfamidic
B. Este un analog al bazelor pirimidinice
C. În urma metabolizării se transformă în acroleină, lipsită de toxicitate
D. Principalul efect secundar ce impune sistarea administrării este cistita necrotică hemoragică
E. Se condiţionează sub formă de drajeuri şi flacoane injectabile
(pag. 177-215)
F1208037. Cisplatin:
A. Este un compus cu proprietăţi citostatice ce acţionează prin modificarea structurii ADN-ului
B. Este un citostatic ce acţionează ca antiestrogenic
C. Este putin toxic
D. Este ototoxic şi nefrotoxic
E. Se administrează exclusiv pe cale orală
(pag. 177-215)
F1208038. Dintre citostaticele de sinteză acţionează prin mecanism alchilant:

A. Ciclofosfamida
B. Cisplatin
C. Melfalan
D. Dietilstilbestrol
E. Aminoglutetimida
(pag. 177-215)
F1208039. Etopozidul:
A. Este un antibiotic cu proprietăţi antitumorale
B. Este un derivat de semisinteză al podofilotoxinei
C. Blochează faza premitotică a ciclului celular, antrenând liza celulară
D. Acţionează ca agent alchilant
E. Se condiţionează sub formă de unguent pentru aplicaţii locale
(pag. 177-215)
F1208040. Metotrexatul:
A. Este un antimetabolit al acidului folic
B. Acţionează prin inhibarea dehidrofolatreductazei
C. Nu produce deprimare medulară
D. Se comercializează sub denumirea Antifolan
E. Se condiţionează sub formă de unguente pentru aplicaţii locale
(pag. 177-215)
F1208041. Precizaţi care dintre compuşii următori cu proprietăţi citostatice acţionează ca şi

antimetaboliţi:
A. Vinblastina
B. Tamoxifen
C. Mercaptopurina
D. Fluorouracil
E. Metotrexat
(pag. 177-215)
F1308042. Medicamentul antitumoral fluorouracil actioneaza ca citostatic prin urmatoarele mecanisme:

A. anatgonist al acidului folic;
B. reduce metilarea acidului deoxiuridilic in acid timidilic;
C. inhibarea AND-polimerazei;
D. inhibarea timidilat-sintetazei;
E. antimetabolit al bazelor pirimidinice (uracil).
(pag. 177-215)
F1308043. Medicamentul antitumoral metotrexat are urmatoarele actiuni:

A. inhiba dihidrofolat reductaza;
B. blocheaza enzima ribonucleoziddifosfat reductaza;
C. diminua acidul tetrahidrofolic
D. antagonist al adeninei;
E. antagonist al acidului folic.
(pag. 177-215)
F1308044. Sunt antitumorale care actioneaza prin afectarea moleculelor de ADN preformate:
A. inhibitorii topoizomerazelor;
B. alcaloizii toxici ai fusului de mitoza;
C. agenti alchilanti;
D. antibiotice care se leaga de lanturile de ADN prin intercalare;
E. glucocorticoizii.
(pag. 177-215)
F1308045. Sunt specifice medicamentelor antitumorale urmatoarele mecanisme de actiune:

A. afectarea moleculelor de tubulina;
B. stabilizarea complexului topoizomeraza-ADN;
C. inhibarea biosintezei folatilor activi;
D. interferarea biosintezei nucleotizilor precursori si a acizilor nucleici;
E. alterarea moleculelor de ADN preformate.
(pag. 177-215)
F1308046. Urmatoarele reactii adverse sunt caracteristice vincristinei:

A. alopecie;
B. paralizii;
C. nevralgii;
D. sindrom depresiv;
E. diaree.
(pag. 177-215)
F1308047. Antibiotice utilizate ca antitumorale citostatice sunt:

A. bleomicina;
B. dactinomicina;
C. epirubicina;
D. metotrexat;
E. mitomicina.
(pag. 177-215)
F1308048. Antitumorale care modifica biosinteza acizilor nucleici sunt:

A. metotrexat;
B. bleomicina;
C. fluorouracil;
D. vinblastina;
E. mercaptopurina.
(pag. 177-215)
F1308049. Antitumorale citostatice care actioneaza prin inhibarea mitozei sunt:

A. vinblastina;
B. tioguanina;
C. hidroxicarbamida;
D. vincristina;
E. doxorubicina.
(pag. 177-215)
F1308050. Medicamente antitumorale alchilante sunt:

A. ciclofosfamida;
B. tamoxifen;
C. metotrexat;
D. cisplatina;
E. clorambucil.
(pag. 177-215)
F1308051. Medicamente antitumorale care actioneaza ca antimetaboliti ai bazelor pirimidinice sunt:

A. metotrexat;
B. tegafur;
C. fluorouracil;
D. tioguanina;
E. mercaptopurina.
(pag. 177-215)
F1308052. Medicamente antitumorale din grupa inhibitorilor topoizomerazelor sunt:

A. citarabina;
B. metotrexatul;
C. busulfanul;
D. etopozida;
E. amsacrina.
(pag. 177-215)
F1308053. Medicamente antitumorale facand parte din grupa citostaticelor care modifica biosinteza
acizilor nucleici sunt:
A. vincristina;
B. citarabina;
C. fluouracil;
D. metotrexat;
E. cisplatin.
(pag. 177-215)
F1308054. Medicamente antitumorale hormoni esterogeni sunt:

A. drostanolon;
B. estramustin;
C. stilbostat;
D. nafoxidin
E. tamoxifen.
(pag. 177-215)
F1308055. Medicamentul antitumoral citostatic tamoxifen este indicat in:

A. neoplasm de endometru (rezistent la progesteron);
B. neoplasm de prostata (rezistent la estrogeni);
C. neoplasm gastric;
D. neoplasm mamar;
E. leucemii.
(pag. 177-215)
F1408056. Bleomicina:
A. este un antibiotic anticanceros
B. este un imunodepresor
C. inhiba AND-polimeraza
D. este un imunostimulant
E. inhiba sinteza AND-ului
(pag. 207, [3])
F1408057. Care dintre urmatoarele substante sunt agonisti ai LHRH utilizati in terapia antineoplazica:
A. leuprorelina
B. buserelina
C. aminoglutetimida
D. flutamid
E. flucitozina
(pag. 214, [3])
F1408058. Care dintre urmatoarele substante sunt antimetaboliti ai bazelor purinice:

A. fluorouracilul
B. mercaptopurina
C. azatioprina
D. ftorafur
E. citarabina
(pag. 183, [3])
F1408059. Care dintre urmatoarele substante sunt derivati de N-nitrozouree:

A. carmustina
B. clorambucil
C. procarbazina
D. lomustin
E. semustin
(pag. 183, [3])
F1408060. Care dintre urmatorii derivati prezinta o structura de beta-cloretilamina:

A. dacarbazina
B. clorambucilul
C. melfalanul
D. ciclofosfamida
E. tiotepa
(pag. 190-193, [3])
F1408061. Ciclofosfamida prezinta urmatoarele caracteristici structurale:

A. este un derivat de azotiperita
B. este un ester metansulfonic
C. este un derivat purinic
D. este un derivat pirimidinic
E. este un derivat de beta-cloretilamina
(pag. 183,192, [3])
F1408062. Cisplatinul prezinta urmatoarele proprietati farmacodinamice:

A. inhiba sinteza AND
B. imunosupresiv
C. radiosensibilizant
D. stimuleaza sinteza AND
E. imunostimulant
(pag. 198, [3])
F1408063. Doxorubicina:
A. este un derivat de naftacen
B. este un derivat de antracen
C. prezinta in pozitia 3 o grupare acetil
D. face parte din grupa antibioticelor anticanceroase
E. este un derivat benzenic
(pag. 205, [3])
F1408064. Epirubicina:
A. prezinta o structura chimica apropiata de doxorubicina
B. este un derivat de azotiperita
C. este un antibiotic anticanceros
D. este un derivat de N-hidroxiuree
E. este un antifolic
(pag. 206, [3])
F1408065. Fluorouracilul:
A. este un antimetabolit al bazelor purinice
B. este un antimetabolit al bazelor pirimidinice
C. este un antimetabolit al uracilului
D. este un antifolic
E. este un antimetabolit al adeninei
(pag. 201, [3])
A. este un antimetabolit al bazelor purinice
B. este un antimetabolit al bazelor pirimidinice
C. este un antagonist al acidului para-aminobenzoic
D. este un antagonist al acidului folic
E. inhiba dihidrofolatreductaza
(pag. 202-203, [3])
F1408067. Procarbazina:
A. este un alchilant
B. prelungeste ciclul mitotic
C. este un antimetabolit
D. este un antifolic
E. este un antiestrogen
(pag. 197, [3])
F1408068. Stilbostatul:
A. este un progestativ de sinteza
B. este un derivat al stilbestrolului
C. este un derivat al azotiperitei
D. este un antiestrogen
E. este un corticosteroid de sinteza
(pag. 210, [3])
A. stimulează ADN-polimeraza
B. este imunodepresor
C. are toxicitate medulară redusă
D. este contraindicată în epiteliomul malpighian
E. este indicată în cancerul mamar, ovarian şi de col uterin
(pag. 207)
F1508070. Busulfan:
A. este activ oral
B. se elimină biliar
C. este activ în leucemia mieloidă cronică

D. acţiunea citostatică este limitată la măduva hematoformatoare
E. este contraindicat în policitemia vera
(pag. 195)
F1508071. Care dintre următoarele substanţe sunt citostatice de sinteză?

A. Clorambucil
B. Procarbazina
C. Vincristina
D. L - asparaginaza
E. Mercaptopurina
(pag. 183)
F1508072. Care dintre următoarele substanţe sunt modificatoare ale biosintezei acizilor nucleici?
A. Streptozotocina
B. Daunorubicina
C. Metotrexat
D. Fluorouracil
E. Citarabina
(pag. 184)
F1508073. Carmustina:
A. nu difuzează în l.c.r.
B. este activ oral
C. produce fibroză pulmonară interstiţială
D. produce trombocitoză
E. are efecte embriotoxice şi teratogene
(pag. 196,197)
F1508074. Metotrexat:
A. este antagonist al acidului folic
B. are efecte deprimante pe măduva hematoformatoare
C. se poate administra în insuficienţa renală
D. la asocierea cu peniciline creşte toxicitatea
E. necesită control renal săptămînal
(pag. 202,203)
B. prelungeşte ciclul mitotic
C. creşte efectul digoxinei
D. are slab efect de tip IMAO
E. doza zilnică maximă este de 600 mg
(pag. 197,198)
F1508076. Tamoxifen:
A. este antiestrogen nesteroid
B. nu se absoarbe oral
C. este activ în metastaze ale cancerului mamar
D. produce hipocalcemie
E. produce leucopenie
(pag. 212)
F1508077. Vinblastina:
A. opreşte mitoza
B. nu se administrează în boala Hodgkin
C. produce halucinaţii
D. se administrează oral
E. se administrează strict i.v.
(pag. 208)
F2108078. Principiile asocierii citostaticelor cuprind:

A. se asociaza citostatice ce actioneaza specific in faza S cu citostatice nespecifice de faza
B. se asociaza substante care prezinta toxicitate asupra acelorasi organe
C. se asociaza anticanceroase cu acelasi mecanism de actiune
D. se asociaza anticanceroase care sunt active in administrare izolata
E. se folosesc serii scurte, repetate de tratament
(pag. 185)
F2108079. Substantele citostatice:

A. impedica multiplicarea celulelor neoplazice
B. induc intotdeauna vindecarea cancerului
C. au actiune electiva si specifica
D. folosite in conditii optime, in doze mari, omoara toate celulele neoplazice
E. sunt active in toate fazele ciclului celular, inclusiv in faza G0
(pag. 181-182)
F2108080. Antitumorale antagonisti ai hormonilor sunt urmatoarele:

A. estradiol
B. ciproteron
C. flutamid
D. tamoxifen
E. prednison
(pag. 212-213)
F2108081. Se folosesc ca citostatice urmatorii hormoni estrogeni:

A. clorotrianisen
B. tamoxifen
C. ciproteron
D. stilbostat
E. esteri ai estradiolului
(pag. 210-211)
F2108082. Farmacoterapia tamoxifenului cuprinde:

A. cancer mamar metastatic cu testul pentru estrogeni pozitiv
B. cancer endometrial reziztent la estrogeni
C. cancer endometrial rezistent la progesteron
D. boala Hodgkin
E. cancer prostatic rezistent la estrogeni
(pag. 212)
F2108083. Reactiile adverse ale cipsplatinei sunt urmatoarele:

A. ototoxicitate
B. nefrotoxicitate
C. hipouricemie
D. hiperuricemie
E. neuropatie periferica
(pag. 198)
F2108084. Actiunea citostatica al 5-fluorouracilului este consecinta:

A. inhibarii topoizomerazei
B. inhibarii timidilat sintetazei
C. actiunii antimetabolit al adeninei
D. actiunii antimetabolit al pirimidinei
E. inhibarii ADN polimerazei
(pag. 201)
F2108085. Urmatoarele afirmatii referitoare la ciclofosfamida sunt adevarate:

A. este anticanceros cu mecanism alchilant
B. prezinta ca efect secundar cistita hemoragica
C. nu sufera metabolizare hepatica
D. are toxicitate medulara mai mare decat alte alchilante
E. este activa in cancerul pulmonar
(pag. 192)
F2108086. Sunt antitumorale alchilante:

A. clorambucil
B. ciclofosfamida
C. cisplatin
D. metotrexat
E. tamoxifen
(pag. 183, 184, [vol. 1])
F2108087. Sunt antitumorale modificatoare ale biosintezei acizilor nucleici:

A. mercaptopurina
B. fluorouracil
C. metotrexat
D. vinblastina
E. bleomicina
(pag. 184, [vol. 1])
F2108088. Din grupa citostaticelor care modifica biosinteza acizilor nucleici fac parte:
A. metotrexat
B. fluorouracil
C. citarabina
D. cisplatin
E. vincristina
(pag. 184, [vol. 1])
F2108089. Actioneaza citostatic prin inhibitia mitozei substantele:

A. vincristina
B. hidroxicarbamida
C. vinblastina
D. doxorubicina
E. tioguanina
(pag. 184, [vol. 1])
F2108090. Hormoni estrogeni utilizati ca antitumorale sunt:

A. tamoxifen
B. stilbostat
C. drostanolon
D. estramustin
E. nafoxidin
(pag. 183, [vol. 1])
F2108091. Administrarea citostaticelor este contraindicata in caz de:

A. sarcina
B. leucopenie sub 3000/mmc
C. trombopenie sub 100 000/mmc
D. hepatita acuta
E. neoplasm nemetastazat
(pag. 185, [vol. 1])
F2108092. Fluorouracil actioneaza citostatic prin urmatoarele mecanisme:

A. inhiba timidilat-sintetaza
B. antimetabolit al adeninei
C. reduce metilarea acidului deoxiuridilic in acid timidilic
D. inhiba ADN polimeraza
E. antagonist al acidului folic
(pag. 201, [vol. 1])
F2108093. Antitumorale care prezinta efect medulotoxic sunt:

A. lomustina
B. cisplatin
C. mercaptopurina
D. streptozocina
E. metotrexat
(pag. 197, [vol. 1])
F2108094. Metotrexat are urmatoarele actiuni:

A. antagonist al acidului folic
B. inhiba dihidrofolat reductaza
C. diminua acidul tetrahidrofolic
D. antagonist al adeninei
E. blocheaza ribonucleoziddifosfat reductaza
(pag. 202, [vol. 1])
F2108095. Tamoxifen poate fi indicat ca citostatic in:

A. cancer mamar
B. cancer prostatic rezistent la estrogeni
C. cancer endometrial rezistent la progesteron
D. leucemii acute si cronice
E. neoplasm gastric
(pag. 212, [vol. 1])
F2208096. Care dintre urmatoarele substante au actiune specifica asupra fazelor ciclului celular?
A. Carmustina
B. Metotrexat
C. Etopozid
D. Tioguanina
E. Ciclofosfamida
(pag. 184)
F2208097. Care dintre urmatoarele substante actioneaza nespecific asupra fazelor ciclului celular?
A. Vincristina
B. Ciclofosfamida
C. Citarabina
D. Cisplatin
E. Bleomicina
(pag. 184)
F2208098. Clorambucilul:
A. Este un antimitotic cu actiune alchilanta
B. Nu are actiune imunosupresiva
C. Indicatiile majore sunt tumorile limfatice
D. Se conditioneaza sub denumirea de Leukeran
E. Nu prezinta efecte toxice
(pag. 190)
F2208099. Melfalanul:
A. Se utilizeaza sub forma de amestec racemic
B. Este un derivat clorurat al fenil-alaninei levogire
C. Prin metabolizare in celulele maligne pune in libertate clormetina cu efect alchilant
D. Nu prezinta mielotoxixitate
E. Se utilizeaza in terapia tumorilor mamare si ovariene
(pag. 191)
F2208100. Sarcolizina:
A. Se utilizeaza ca si amestec racemic
B. Este izomerul dextrogir al melfalanului
C. Prezinta actiune imunosupresiva
D. Se utilizeaza in terapia tumorilor osoase
E. Prezinta mielotoxicitate
(pag. 191)
A. Este un derivat de azotiperita
B. Prin metabolizare elibereaza acroleina cu proprietati citotoxice
C. Se elimina sub forma nemetabolizata prin fecale
D. Se metabolizeaza hepatic in aldofosfamida, inactiva
E. Este insolubila in apa
(pag. 192)
A. Nu prezinta actiune imunodepresiva
B. Este un derivat fosfamidic al azotiperitei
C. Prezinta toxicitate medulara inferioara altor alchilante
D. Nu produce alopecie
E. Se utilizeaza in terapia cancerului pulmonar
(pag. 192)
F2208103. Busulfanul:
A. Este un citostatic din grupul antimetabolitilor
B. Este citostatic alchilant din grupa esterilor metansulfonici
C. Actiunea citostatica este limitata la nivel cerebral
D. In doze mici deprima selectiv trombocitopoeza
E. Se utilizeaza exclusiv pe cale parenterala
(pag. 195)
F2208104. Lomustina:
A. Este un citostatic derivat de nitrozouree
B. Administrat in doze repetate nu este hematotoxic
C. Se utilizeaza in terapia tumorilor cerebrale
E. Se conditioneaza sub forma de capsule de uz oral
(pag. 196)
F2208105. Carmustina:
A. Este un derivat de nitrozouree cu liposolubilitate crescuta
B. Poate produce fibroza pulmonara interstitiala
C. Este lipsit de efecte embriotoxice si teratogene
D. Nu difuzeaza in lichidul cefalorahidian
E. Nu este activ pe cale orala
(pag. 195-196)
F2208106. Streptozocina:
A. Este un derivat sintetic de nitrozouree
B. Face parte din grupul enzimelor cu proprietati citostatice
C. Prezinta specificitate de actiune asupra celulelor insulelor pancreatice
D. Nu prezinta medulotoxicitate
E. Se administreaza pe cale parenterala, intravenos
(pag. 197)
A. Este un citostatic alchilant
B. Prezinta actiune asemanatoare cu radiatiile ionizante
C. Se utilizeaza in terapia bolii Hodkin
E. Nu prezinta efecte adverse digestive
(pag. 197)
F2208108. Dacarbazina:
A. Este un derivat de carboxamida cu proprietati alchilante
B. Actiunea citostatita este ciclodependenta
C. Este indicat in terapia cancerelor pulmonare, renale si de colon
D. Se utilizeaza exclusiv oral
E. Se administreaza pe cale parenterala
(pag. 198)
F2208109. Cisplatinul:
A. Actioneaza prin modificarea structurii AND-ului
B. Este un citostatic cu proprietati imunosupresive si radiosensibilizante
C. Se utilizeaza in terapia tumorilor testiculare

D. Este renotoxic si ototoxic
E. Se utilizeaza in terapia cancerului pulmonar cu celule mici
(pag. 198-199)
F2208110. Mercaptopurinul:
A. Este un antimetabolit al adeninei
B. Se metabolizeaza sub actiunea xantinreductazei
C. Nu este activ pe cale orala
D. Prezinta efecte adverse asupra maduvei hematopoetice
E. Este un antimetabolit al hipoxantinei
(pag. 199)
A. Este un antimetabolit al adeninei
B. Nu prezinta efecte imunodepresive
C. Este utilizat in terapia leucemiilor acute si cronice
D. Toxicitatea azatioprinei este redusa prin asociere cu alopurinol
E. Este comercializat sub denumirea de Imuran
(pag. 200)
F2208112. Tioguanina:
A. Actioneaza ca antagonist al bazelor pirimidinice
B. Actiunea este potentata prin asociere cu hidroxicarbamida
C. Este activ in leucemie mieloida acuta si cronica
D. Se administreaza exclusiv parenteral
E. Se administreaza pe cale orala
(pag. 201)
F2208113. Fluorouracilul:
A. Este un antimetabolit al uracilului
B. Interfera cu sinteza ADN si ARN
C. Se utilizeaza in terapia cancerelor vezicii urinare
D. Se utilizeaza pe cale parenterala
E. Nu prezinta toxicitate hematologica
(pag. 201)
F2208114. Ftorafurul:
A. Se metabolizeaza in organism in fluorouracil
B. Se utilizeaza in terapia neoplamului mamar si digestiv
C. Nu produce mielodepresie
D. Se utilizeaza exclusiv oral
E. Este medicament de electie in terapia tumorilor cerebrale
(pag. 202)
A. Este un antagonist al acidului folic cu proprietati citostatice
B. Actioneaza prin inhibarea dehidrofolatreductazei
C. Actioneaza prin inhibarea dehidrofolatsintetazei
D. Prezinta efect deprimant asupra maduvei hematoformatoare
E. Prezinta efect stimulant asupra maduvei hematoformatoare
(pag. 202-203)
A. Se prezinta sub forma unei pulberi albe, usor solubile in apa
B. In corioepiteliom la femei produce frecvent vindecari definitive
C. Este indicat in terapia cancerului mamar
D. Nu produce deprimare medulara
E. Este comercializat sub denumirea de Antifolan
(pag. 203)
F2208117. Hidroxicarbamida:
A. Este un citostatic derivat de nitrozouree
B. Este derivatul N-hidroxilat al ureei
C. Este activa in leucemia mieloida cronica si melanom
D. Este utilizata in terapia cancerelor hormonodependente
E. Se administreaza exclusiv pe cale parenterala
(pag. 204)
A. Este un antibiotic naftacenic cu proprietati citostatice
B. Nu produce depresie medulara
C. Este toxic miocardic
D. Prezinta actiune sinergica cu cispaltina, fiind utilizat in terapia cancerelor vezicale
E. Se utilizeaza exclusiv oral
(pag. 205)
F2208119. Daunorubicina:
A. Blocheaza sinteza AND
B. Este un citostatic alchilant
D. Nu prezinta toxicitate hematologica si cardiaca
E. Se utilizeaza exclusiv oral
(pag. 206)
A. Actioneaza prin inhibarea ADN polimerazei
B. Prezinta actiune de tip radiomimetic
C. Este un imunodepresor puternic
D. Toxicitatea medulara este redusa
E. Se utilizeaza in terapia tumorilor localizate la nivelul capului si gatului
(pag. 207)
F2208121. Vinblastina:
A. Este un citostatic de sinteza
B. Actioneaza citostatic prin blocarea mitozei
D. Este citostatic de prima alegerea in leucemia acuta la copii
E. Este lipsit de efecte toxice
(pag. 208)
F2208122. Vincristina:
A. Este un citostatic cu efect deprimant asupra maduvei hematoformatoare
B. Se utilizeaza in terapia leucemiei acute mieloide la copii
C. Nu se utilizeaza in terapia bolii Hodkin

D. Se utilizeaza sub forma de comprimate de uz oral
E. Se utilizeaza strict intravenos
(pag. 208-209)
F2208123. Etopozidul:
A. Este etilhidrazida acidului podofilic
B. Este un derivat semisintetic al podofilotoxinei
C. Se utilizeaza in terapia cancerului pulmonar cu celule mici
D. Realizeaza concentratii ridicate in lichidul cefalorahidian
E. Nu se utilizeaza in terapia leucemiei
(pag. 209)
F2208124. Stilbostatul:
A. Este un ester al acidului metansulfonic cu proprietati citostatice
B. Prezinta efecte estrogenice si antimitotice
C. Se utilizeaza in terapia cancerului de san dupa cel putin 5 ani de la menopauza
D. Nu prezinta efecte de tip estrogenic
E. Nu se utilizeaza in terapia cancerului de prostata
(pag. 210)
F2208125. Tamoxifenul:
A. Este un estrogen steroidic cu proprietati citostatice
B. Prezinta proprietati antiestrogenice
C. Se utilizeaza in terapia metastazelor cancerului de san
D. Se utilizeaza strict intravenos
E. Se comercializeaza sub denumirea de Androcur
(pag. 212)
F2208126. Flutamidul:
A. Este un antiestrogen cu proprietati citostatice
B. Inhiba actiunea stimulanta a androgenilor asupra cresterii prostatei
C. Prin metabolizare se transforma in hidroxiflutamid, inactiv
D. Se utilizeaza in terapia carcinomului prostatic metastazat
E. Nu produce ginecomastie si scaderea libidou-ului
(pag. 212-213)
F2208127. Ciproteronul:
A. Este un compus de sinteza cu actiune estrogenica
B. Este un citostatic cu actiune antiandrogena si progestativa
C. Este utilizat in terapia hirsutismului
D. Se comercializeaza sub denumirea de Androcur
E. Nu inhiba spermatogeneza
(pag. 213)
F2208128. Aminoglutetimida:
A. Stimuleaza producerea de hormoni mineralo-corticosteroizi
B. Se utilizeaza in terapia cancerului mamar metastazat hormonodependent
C. Este un inhibitor de aromataza
D. Este inductor enzimatic
E. Creste efectul anticoagulantelor
(pag. 214)
F2208129. Care dintre urmatoarele substante fac parte din grupul citostaticelor alchilante?
A. Clormetina
B. Vincristina
C. Busulfan
D. Carmustina
E. Metotrexat
(pag. 183)
F2208130. Care dintre urmatoarele substante fac parte din grupul citostaticelor derivati de beta-
cloretilamina?
A. Melfalan
B. Doxorubicina
C. Ciclofosfamida
D. Clorambucil
E. Tamoxifen
(pag. 183)
F2208131. Care dintre urmatoarele substante nu sunt citostatice derivati de etilenimina?

A. Tiotepa
B. Fluorouracil
C. Dacarbazina
D. Tamoxifen
E. Bleomicina
(pag. 183)
F2208132. Care dintre urmatoarele substante sunt derivati de nitrozouree?

A. Manomustina
B. Streptozocina
C. Procarbazina
D. Carmustina
E. Azatioprina
(pag. 183)
F2208133. Care dintre urmatoarele substante fac parte din grupul citostaticelor ce actioneaza ca
antimetaboliti?
A. Stilbostat
B. Tioguanina
C. Citarabina
D. Metotrexat
E. Vinblastina
(pag. 183)
F2208134. Care dintre urmatoarele substante sunt antimetaboliti ai bazelor purinice?

A. Ciclofosfamida
B. Mercaptopurina
C. Azatioprina
D. Bleomicina
E. Etopozid
(pag. 183)
F2208135. Care dintre urmatoarele substante sunt antimetaboliti ai bazelor pirimidinice?

A. Carmustina
B. Mitomicina
C. Metotrexat
D. Fluorouracil
E. Azacitidina
(pag. 183)
F2208136. Care dintre urmatoarele substante nu actioneaza ca antimetaboliti ai acidului folic?

A. Ftorafur
B. Citarabina
C. Metotrexat
D. Clorambucil
E. Melfalan
(pag. 183)
F2208137. Care dintre urmatoarele substante sunt antibiotice antitumorale?

A. Doxiciclina
B. Doxorubicina
C. Bleomicina
D. Ofloxacina
E. Carbenicilina
(pag. 183)
F2208138. Care dintre urmatoarele substante nu fac parte din grupul enzimelor cu proprietati
antitumorale?
A. Dacarbazina
B. L-asparaginaza
C. Clormetina
D. Azaserina
E. Etionina
(pag. 183)
F2208139. Care dintre urmatoarele substante sunt modificatoare ale biosintezei acizilor nucleici?
A. Metotrexat
B. Fluorouracil
C. Hidroxicarbamida
D. Bleomicina
E. Vinblastina
(pag. 184)
F2208140. Care dintre urmatoarele substante sunt inhibitori mitotici?

A. Citarabina
B. Vinblastina
C. Fluorouracil
D. Vincristina
E. Mitomicina
(pag. 184)
F2208141. Care dintre urmatoarele substante interfera cu structura AND-ului?

A. Tamoxifen
B. Cisplatin
C. Dacarbazina
D. Aminoglutetimida
E. L-asparaginaza
(pag. 184)
F2308142. Medicamente antitumorale alchilante sunt:

A. ciclofosfamida;
B. tamoxifen;
C. metotrexat;
D. cisplatina;
E. clorambucil.
(pag. 177 - 215)
F2308143. Medicamente antitumorale facand parte din grupa citostaticelor care modifica biosinteza
acizilor nucleici sunt:
A. vincristina;
B. citarabina;
C. fluouracil;
D. metotrexat;
E. cisplatin.
(pag. 177 - 215)
F2308144. Antitumorale care modifica biosinteza acizilor nucleici sunt:

A. metotrexat;
B. bleomicina;
C. fluorouracil;
D. vinblastina;
E. mercaptopurina.
(pag. 177 - 215)
F2308145. Antitumorale citostatice care actioneaza prin inhibarea mitozei sunt:

A. vinblastina;
B. tioguanina;
C. hidroxicarbamida;
D. vincristina;
E. doxorubicina.
(pag. 177 - 215)
F2308146. Medicamente antitumorale hormoni esterogeni sunt:

A. drostanolon;
B. estramustin;
C. stilbostat;
D. nafoxidin;
E. tamoxifen.
(pag. 177 - 215)
F2308147. Medicamentul antitumoral fluorouracil actioneaza ca citostatic prin urmatoarele mecanisme:

A. antagonist al acidului folic;
B. reduce metilarea acidului deoxiuridilic in acid timidilic;
C. inhibarea AND-polimerazei;
D. inhibarea timidilat-sintetazei;
E. antimetabolit al bazelor pirimidinice (uracil).
(pag. 177 - 215)
F2308148. Medicamentul antitumoral metotrexat are urmatoarele actiuni:

A. inhiba dihidrofolat reductaza;
B. blocheaza enzima ribonucleoziddifosfat reductaza;
C. diminua acidul tetrahidrofolic;
D. antagonist al adeninei;
E. antagonist al acidului folic.
(pag. 177 - 215)
F2308149. Medicamente antitumorale care actioneaza ca antimetaboliti ai bazelor pirimidinice sunt:

A. metotrexat;
B. tegafur;
C. fluorouracil;
D. tioguanina;
E. mercaptopurina.
(pag. 177 - 215)
F2308150. Antibiotice utilizate ca antitumorale citostatice sunt:

A. bleomicina;
B. dactinomicina;
C. epirubicina;
D. metotrexat;
E. mitomicina.
(pag. 177 - 215)
F2308151. Medicamentul antitumoral citostatic tamoxifen este indicat in:

A. neoplasm de endometru (rezistent la progesteron);
B. neoplasm de prostata (rezistent la estrogeni);
D. neoplasm mamar;
E. leucemii.
(pag. 177 - 215)
F2308152. Sunt specifice medicamentelor antitumorale urmatoarele mecanisme de actiune:

A. afectarea moleculelor de tubulina;
B. stabilizarea complexului topoizomeraza-AND;
C. inhibarea biosintezei folatilor activi;
D. interferarea biosintezei nucleotizilor precursori si a acizilor nucleici;
E. alterarea moleculelor de AND preformate.
(pag. 177 - 215)
F2308153. Medicamente antitumorale din grupa inhibitorilor topoizomerazelor sunt:

A. citarabina;
B. metotrexatul;
C. busulfanul;
D. etopozida;
E. amsacrina.
(pag. 177 - 215)
F2308154. Urmatoarele reactii adverse sunt caracteristice vincristinei:

A. alopecie;
B. paralizii;
C. nevralgii;
D. sindrom depresiv;
E. diaree.
(pag. 177-215)
F2308155. Sunt antitumorale care actioneaza prin afectarea moleculelor de AND preformate:
A. inhibitorii topoizomerazelor;
B. alcaloizii toxici ai fusului de mitoza;
C. agenti alchilanti;
D. antibiotice care se leaga de lanturile de AND prin intercalare;
E. glucocorticoizii.
(pag. 177 - 215)
F2308156. Care dintre urmatoarele medicamente antitumorale interfera cu structura ADN?

A. dactinomicina;
B. alchilante;
C. daunorubicina;
D. cisplatin;
E. doxorubicina.
(pag. 177 - 215, vol. 1)
F2308157. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru metotrexat?

A. este un antagonist al acidului folic cu efecte stimulante asupra maduvei hematoformatoare;
B. inhiba dihidrofolatsintetaza, enzima care catalizeaza reactia de formare a tetrahidrofolatului din dihidrofolat;
C. inhiba dihidrofolatreductaza, enzima care catalizeaza reducerea folatului si dihidrofolatului la tetrahidrofolat;
D. nu este supus proceselor de biotransformare in organism;
E. hepatotoxicitatea este crescuta la alcoolicii cronici.
(pag. 177 - 215, vol. 1)
F2308158. Care dintre urmatoarele medicamente cu actiune antitumorala prezinta toxicitate la nivelul
miocardului?
A. lomustina;
B. fluorouracil;
C. doxorubicina;
D. daunorubicina;
E. metotrexat.
(pag. 177 - 215, vol. 1)
F2308159. Care dintre urmatoarele medicamente cu actiune antitumorala se elimina pe cale biliara?
A. ciclofosfamida;
B. cisplatina;
C. fluorouracil;
D. epirubicina;
E. etopozid.
(pag. 177 - 215, vol. 1)
F2508160. Urmatoarele citostatice sunt antimitotice:

A. vinblastina
B. etopozid
C. bleomicina
D. vincristina
E. tamoxifen
(pag. 183)
F2508161. Clorambucilul are urmatoarele influente asupra testelor de laborator:

A. creste numarul de limfocite
B. creste numarul de neutrofile
C. scade numarul de eritrocite
D. creste numarul de trombocite
E. creste GPT
(pag. 191)
A. are absorbtie digestiva incompleta
B. este transformata enzimatic in ficat
C. are excretie biliara
D. diminueaza efectul digoxinei
E. diminueaza efectul curarizant al succinilcolinei
(pag. 192,193)
F2508163. Busulfanul are urmatoarele proprietati:

A. este insolubil in apa
B. este activ oral
C. are excretie biliara
D. este antimetabolit al bazelor purinice
E. are actiune limitata la maduva hematoformatoare
(pag. 195)
F2508164. Efectele adverse ale cisplatinului cuprind:

A. renotoxicitate
B. ototoxicitate
C. reactii anafilactice
D. hiperuricemie
E. hipermagneziemie
(pag. 198)
F2508165. Urmatoarele afirmatii privind mercaptopurina sunt adevarate:

A. este activ oral
B. este agent alchilant
C. produce hemoragii
D. este indicat in leucemia mieloida cronica
E. alopurinolul scade toxicitatea mercaptopurinei
(pag. 199,200)
F2508166. Indicatiile fluorouracilului sunt:

A. leucemia mieloida cronica
B. colagenoze
C. neoplasm gastric
D. adenocarcinom pulmonar
E. cancer cutanat
(pag. 201)
F2508167. Indicatiile azatioprinei sunt:

A. hepatita cronica
B. leucemia acuta
C. lupus eritematos
D. cancer al vezicii urinare

E. in transplantul de organ ca imunodepresiv
(pag. 200)
A. este agent alchilant
B. este eliberat rapid din tesuturi
C. se elimina renal si biliar
D. este trofic hepatic
E. produce frecvent alopecie
(pag. 205)
F2608169. Relatia centrica:

A. nu este o pozitie ocluzala, neavând legatura cu dintii;
B. este constanta toata viata;
C. poate fi uneori modificata de contactele dento-dentare;
D. se determina prin teste fonetice;
E. este o pozitie de referinta, dar nu are semnificatie diagnostica
(pag. 146-148)
F2608170. Tehnica de pozitionare a mandibulei în RC prin intermediul localizatorului centric:

A. este unimanuala;
B. este bimanuala;
C. este metoda mini-planului retroincisiv;
D. este o pozitionare autoghidata;
E. necesita un dispozitiv plasat pe mentonul pacientului
(pag. 151-152)
F2608171. Sistemul OSU de pozitionare a mandibulei în RC:

A. utilizeaza jigul anterior;
B. utilizeaza jigul universal;
C. se mai numeste si " tehnica cu separatorul ocluzal”;
D. utilizeaza o rigla curba progresiva;
E. permite ghidarea neuromusculara a mandibulei în RC
(pag. 153)
F2608172. Utilizarea riglei curbe progresive pentru pozitionarea mandibulei în RC:

A. presupune existenta unui suport de înregistrare;
B. necesita confectionarea sabloanelor de ocluzie;
C. este o metoda de electie în edentatiile frontale întinse;
D. se utilizeaza pentru deprogramare mandibulara rapida;
E. permite pozitionarea bimanuala a mandibulei în RC
(pag. 153-154)
F2608173. La înregistrarea grafica a relatiei centrice, unghiul descris pe placuta mandibulara:

A. este un unghi ascutit, cu deschidere spre cavitatea bucala;
B. este unul obtuz, cu deschidere spre cavitatea bucala;
C. se numeste "unghi Bennett”;
D. se numeste " unghi goniac”;
E. se numeste " unghi simfizar”
(pag. 155-156)
F2608174. Prin înregistrarea grafica a relatiei centrice este posibila realizarea:

A. diagramei lui Posselt;
B. diagramei miscarilor lmita în plan frontal;
C. diagramei miscarilor limita în plan orizontal;
D. înregistrarea pozitiei neuromusculare a mandibulei fata de baza craniului;
E. înregistrarea înclinatiei pantei tuberculilor articulari
(pag. 156)
F2608175. Metoda de înregistrare grafica a RC cu placa si pivot central:

A. necesita prezenta ghidajelor dentare;
B. necesita plasarea placutei strict paralel cu planul de la Frankfurt;
C. necesita plasarea placutei strict paralel cu planul lui Camper;
D. sprijina mandibula fata de baza craniului într-un punct central, prin intermediul pivotului;
E. sprijina mandibula fata de baza craniului prin trei puncte
(pag. 156)
F2608176. Pozitia de intercuspidare maxima:

A. este o pozitie diagnostica;
B. se marcheaza cu hârtie de articulare rosie;
C. situata oriunde în interiorul triunghiului lui Spirgi este considerata normala;
D. este o pozitie foarte frecventa în cursul miscarilor functionale ale mandibulei;
E. se mai numeste si pozitie de forta.
(pag. 157)
F2608177. La înregistrarea pozitiei de propulsie a mandibulei trebuie sa se aiba în vedere ca:

A. ghidajul anterior trebuie sa fie sustinut de doi dinti frontali superiori împreuna cu antagonistii lor;
B. ghidajul anterior trebuie sa determine dezocluzia dintilor posteriori;
C. se utilizeaza pentru programarea unghiului Bennett;
D. se utilizeaza pentru programarea înclinarii pantei condiliene a articulatorului;
E. nu are valoare practica
(pag. 160-161)
F2608178. În cursul miscarii de lateralitate (laterotruzie):

A. ghidajul de grup se constata la majoritatea indivizilor;
B. ghidajul canin determina dezocluzia imediata numai a dintilor de partea nelucratoare;
C. ghidajul canin este cel mai des întâlnit;
D. ghidajul canin la care participa si incisivul lateral se numeste " ghidaj lateral secvential cu dominanta
canina”;
E. în cursul ghidajului canin se produce dezocluzia dintilor laterali atât pe partea lucratoare, cât si pe cea
nelucratoare.
(pag. 161-162)
F2608179. Înregistrarea pozitiilor de lateralitate ale mandibulei cu ceara ajuta la programarea în

articulator a:
A. amplitudinii miscarii Bennett de aceeasi parte;
B. amplitudinii miscarii Bennett de partea contralaterala;
C. unghiului Bennett de aceeasi parte;
D. unghiului Bennett de partea opusa;
E. traiectoriei incisive
(pag. 162)
F2608180. Intercuspidarea maxima de necesitate:

A. se situeaza în interiorul triunghiului de toleranta ocluzala;
B. se caracterizeaza prin plasarea asimetrica a condililor în cavitatile glenoide;

C. se mai numeste si ocluzie traumatica;
D. se mai numeste si ocluzie habituala;
E. se mai numeste si ocluzie de convenienta
(pag. 158)
Tema nr. 9
Analgezice stupefiante
BIBLIOGRAFIE:
2. Farmacologie – Aurelia Nicoleta Cristea, Ed. Medicala, Bucuresti, 1999
F1209001. Analgezicele stupefiante:

A. stimuleaza centrul tusei
B. deprima centrul vomei la doze mici
C. activeaza peristaltismul intestinal
D. deprima centrul respirator bulbar
E. relaxeaza sfincterul Oddi
(pag. 163-174)
F1209002. Care din afirmatiile referitoare la analgezicele morfinomimetice sunt adevarate:

A. au ca antagonist flumazenilul
B. pot produce la supradozare respiratie Cheyne-Stokes
C. nu pot produce deprimare respiratorie la nou-nascut
D. tratamentul toxicomaniei se face prin administrarea initiala a unui antagonist total
E. efectele sindromului de abstinenta la opioide sunt de tip colinergic
(pag. 163-174)
F1209003. Care din urmatoarele substante este cel mai puternic analgezic morfinomimetic:
A. fentanylul
B. morfina
C. codeina
D. petidina
E. dextrometorfanul
(pag. 163-174)
F1209004. Morfina:
A. nu traverseaza bariera placentara
B. creste metabolismul bazal si consumul de oxigen al organismului
C. se administreaza in dureri acute intense
D. se poate administra la astmatici
E. este contraindicata in infarctul miocardic acut
(pag. 163-174)
F1209005. Pentazocina:
A. este un antagonist kappa, agonist miu
B. este un antagonist miu, agonist kappa
C. prezinta un risc ridicat de dependenta
D. are o potenta analgezica superioara morfinei
E. este un antagonist total al receptorilor opioizi
(pag. 163-174)
F1209006. Tramadolul:
A. este un antagonist miu
B. este un agonist slab al receptorilor miu si kappa

C. prezinta un risc ridicat de dependenta
D. se asociaza frecvent cu IMAO
E. nu se poate administra pe cale orala
(pag. 163-174)
F1409007. Precizaţi care dintre următoarele analgezice stupefiante au un mecanism de acţiune

complex (opiod şi monoaminergic):
A. buprenorfina
B. tramadol
C. pentazocina
D. petidina
E. dextropropoxifen
(pag. 168)
F1409008. Toate afirmaţiile referitoare la analgezicele opioide sunt corecte cu excepţia:

A. deprimă respiraţia
B. relaxează sfincterul Oddi şi reduc presiunea în căile biliare
C. provoacă contracţia muşchilor ciliari ai irisului
D. stimulează centrul vomei
E. scad peristaltismul intestinal şi secreţiile digestive
(pag. 170)
F1509009. Analgezicele morfinomimetice prezintă următoarele acţiuni farmacodinamice la nivel SNC,

cu excepţia:
A. diminuă capacitatea de concentrare
B. acţiune analgezică
C. deprimă centrul vomei din aria postrema
D. deprimă centrul tusei
E. deprimă centrul respirator bulbar
(pag. 170)
F1509010. Analgezicele morfinomimetice prezintă următoarele acţiuni farmacodinamice la nivelul

aparatului digestiv, cu excepţia:
A. scăderea secreţiilor
B. creşterea tonusului muşchilor netezi
C. scaderea peristaltismului
D. relaxarea sfincterelor piloric şi anal
E. contracţia sfincterului Oddi
(pag. 170)
F1509011. În clasificarea morfinomimeticelor, care dintre afirmaţiile de mai jos nu sunt reale?
A. agonişti medii şi slabi: sufentanil, fentanil, morfină
B. agonişti k – antagonişti miu: pentazocina, nalorfina
C. agonişti miu – antagonişti k: buprenorfina
D. antagonişti pe receptorii miu şi k: naloxon, naltrexon
E. mecanism complex (opioid şi monoaminergic): tramadol
(pag. 168)
F1509012. În intoxicaţia acută cu opiacee pentru combaterea depresiei respiratorii se utilizează:

A. buprenorfina
B. oxicodona
C. naloxon
D. tilidina
E. oximorfona
(pag. 169)
F1509013. La administrarea de morfină, toleranţa nu se instalează pentru:

A. deprimare respiratorie
B. analgezie
C. emeză
D. constipaţie
E. vagotonie
(pag. 173)
F1509014. Morfina:
A. nu difuzează prin placentă
B. nu difuzează în laptele matern
C. este agonist slab (miu şi k)
D. toleranţa se instalează pentru mioză
E. toleranţa se instalează la analgezie
(pag. 172, 173)
F1609015. Care dintre afirmaţiile următoare privind morfina este falsă?

A. Toleranţa se instalează pentru efectul analgezic, deprimant resprirator, emetic
B. Toleranţa se instalează pentru efectul miotic
C. Scade metabolismul bazal şi consumul celular de oxigen
D. Inhibă colinesteraza, crescând tonusul vagal (tendinţă la vagotonie)
E. Difuzează prin placentă şi în laptele matern
(pag. 172-173)

A. Metabolizarea opioidelor endogene se face de către encefalinază şi aminopeptidază
B. Biosinteza proteinelor precursoare ale opioidelor endogene are loc la nivel ribozomal
C. Opioidele endogene sunt recaptate prin mecanism activ cu înaltă specificitate sterică
D. Neuropeptidele opioide endogene nu pot fi utilizate ca medicamente analgezice pentru că nu traversează
bariera hemato-encefalică
E. Opioidele endogene provin din precursori polipeptici cu moleculă mare
(pag. 166-167)
F1609017. Sindromul de abstinenţă la oprirea administrării opioidelor se datorează:

A. Sensibilizării şi externalizării receptorilor NMDA (heteroreglare de tip "up regulation")
B. Sensibilizării şi externalizării receptorilor adrenergici (heteroreglare de tip "up regulation")
C. Diminuării transmisiei inhibitoare glicin-ergice spinale
D. Creşterii acţiunii catalitice a acetilcolinesterazei neuronale
E. Scăderii numărului de receptori setoninergici centrali (heteroreglare de tip "down regulation")
(pag. 171)
F1609018. Sunt agonişti puternici ai receptorilor miu şi kappa:

A. Dextromoramida
B. Codeina
C. Pentazocina
D. Tilidina
E. Dextropropoxifenul
(pag. 168)
F1609019. Sunt efecte ale activării receptorilor delta:

A. Hipertensiunea arterială
B. Analgezia supraspinală
C. Sedarea
D. Comportamentul de învăţare şi recompensă
E. Farmacodependenţa
(pag. 167)
F1609020. Sunt efecte ale activării receptorilor kappa:

A. Hipotensiunea arterială
B. Comportamentul de învăţare şi recompensă
C. Sedarea
D. Euforia
E. Midriaza
(pag. 167)
F2109021. Medicamentele morfinomimetice au urmatoarele actiuni, cu o exceptie:

A. analgezica
B. antitusiva
C. midriaza
D. cresterea tonusului tubului digestiv si arborelui biliar
E. cresterea tonusului vezicii urinare
(pag. 170)
F2109022. Nu este efect al activarii receptorilor miu:

A. analgezie supraspinala
B. euforie
C. hipotensiune arteriala
D. dependenta psihica
E. deprimarea centrului respirator
(pag. 167)
F2109023. Analgezicele morfinomimetice au urmatoarele efecte adverse, cu o exceptie:

A. farmacodependenta
B. deprimarea respiratiei
C. greturi, varsaturi
D. sindrom diareic
E. retentie urinara
(pag. 171)
F2109024. Notati efectul stimularii receptorilor opioizi kappa (k):

A. euforie
B. depresie respiratorie
C. farmacodependenta
D. analgezie spinala
E. analgezie supraspinala
(pag. 167)
F2109025. Morfina are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:

A. agonist al receptorilor miu si kappa
B. deprimant respirator
C. efect secundar vomitiv, la administrare injectabila
D. indicatie in durerile de orice intensitate

E. efect antitusiv
(pag. 168, 172, 173)
F2109026. Pentazocina are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:

A. analgezie spinala
B. sedare
C. doza echianalgezica cu 10 mg morfina este de cca 50 mg, s.c.
D. agonist miu si antagonist kappa
E. disforie
(pag. 173, 174)
F2109027. Doza minima letala de morfina, per os la indivizi neobisnuiti, este (in mg):
A. 30
B. 60
C. 120
D. 240
E. 480
(pag. 173)
F2109028. Pentazocina are urmatorul profil farmacologic :

A. euforizant
B. deprimant al centrului respirator
C. analgezic morfinomimetic puternic
D. agonist miu
E. agonist kappa
(pag. 173, 174)
F2209029. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la analgezicele opioide sunt adevarate:
A. toleranta se instaleaza pentru toate efectele analgezicelor morfinomimetice
B. dependenta fizica are la baza un mecanism de hetero down-regulation
C. intoxicatia acuta cu opioide se trateaza cu metadona
D. antagonistii totali opioizi au efect toxicomanogen ridicat
E. caile implicate in toxicomania opioizilor sunt cai opioid-ergice si dopaminergice
(pag. 166-174)
F2209030. Care dintre urmatoarele substante se utilizeaza ca antidot in intoxicatii cu analgezice

morfinomimetice?
A. Pentazocina
B. Petidina
C. Dextropropoxifen
D. Naloxona
E. Tramadol
(pag. 172)
F2209031. Care dintre urmatoarele substante fac parte din grupul analgezicelor morfinomimetice cu
structura difenilpropilaminica?
A. Butorfanol
B. Codeina
C. Petidina
D. Naloxona
E. Metadona
(pag. 168)
F2209032. Alegeti dintre morfinomimetice pe cele cu structura de benzomorfan:

A. Levorfanol
B. Petidina
C. Pentazocina
D. Fentanil
E. Nalorfina
(pag. 168)
F2209033. Notati afirmatiile corecte referitoare la pentazocina;

A. Este substanta activa din Mialgin
B. Produce deprimare respiratorie puternica.
C. Este un analgezic opioid slab.
D. Este un analgezic opioid puternic
E. Este anatgonist opiaceu total.
(pag. 174)
F2209034. Notati afirmatiile corecte despre tramadol:

A. Este substanta activa din produsul Fortral.
B. Riscul de dependenta este redus.
C. Asocierea cu IMAO nu creste toxicitatea.
D. Se administreaza exclusiv i.v.
E. Are structura fenantrenica.
(pag. 174)
F2309035. Pentazocina are urmatoarele proprietati farmacodinamice cu o exceptie:

A. agonist kappa;
B. agonist miu;
C. produce analgezie spinala;
D. antagonist miu;
E. produce disforie.
(pag. 166 - 174)
F2509036. In migrenă se folosesc:

A. analgezice opioide
B. Carbamazepină
C. Ergotamină
D. antispastice
E. antianginoase
(pag. 165)
F2509037. Chimic pentazocina face parte din clasa:

A. Fenantrene
B. Morfinani
C. Fenilheptilamine
D. Benzomorfani
E. Fenilpiperidine
(pag. 168)
F2509038. Structura chimică de tip fenantrene este întâlnită la:

A. Metadona
B. hidromorfonă
C. oxicodonă
D. codeină
E. oximorfonă
(pag. 168)
F2509039. Morfina produce următoarele efecte cu excepţia:

A. scăderea secreţiilor digestive
B. greţuri, vărsături
C. diaree
D. contracţia sfincterelor
E. contracţia sfincterului Oddi
(pag. 170)
F2509040. Prin eliberarea de histamină morfina produce:

A. greţuri, vărsături
B. retenţie de urină
C. delir
D. urticarie
E. mioză
(pag. 171)
F2509041. Preparate magistrale cu morfină sunt următoarele, cu excepţia:

A. Pulbere de opiu
B. extract de opiu
C. tinctură de opiu
D. sirop de opiu
E. apă de opiu
(pag. 173)
F2609042. Indicatiile cimentului policarboxilat de zinc sunt urmatoarele:

A. cimentarea restaurarilor de mare amploare
B. cimentarea lucrarilor de mica amploare
C. cimentarea în zonele de solicitari masticatorii
D. cimentare unei lucrari în zona premolara-molara
E. cimentari provizorii
(pag. 994)
F1209043. Analgezicele opioide:

A. se indica in dureri intense
B. sunt numai produse de sinteza
C. la om au efect excitant pe SNC
D. produc toleranta si dependenta
E. actioneaza exclusiv ca agonisti pe receptorii miu
(pag. 163-174)
F1209044. Analgezicele opioide:

A. scad pragul perceperii durerii
B. sunt eficace in durerea somatica si viscerala
C. deprima respiratia
D. cresc peristaltismul
E. cresc tonusul uterului gravid
(pag. 163-174)

A. activarea receptorilor miu este responsabila de farmacodependenta
B. toleranta are la baza un mecanism de heteroreglare up
C. toleranta nu se instaleaza pentru efectul constipant
D. este interzisa asocierea unui analgezic opioid cu unul neopioid
E. sindromul de abstinenta la opioide imbraca manifestari de tip adrenergic
(pag. 163-174)
F1209046. Care analgezice morfinomimetice sunt agonisti puternici pe receptorii μ:

A. fentanyl
B. metadona
C. pentazocina
D. naloxona
E. codeina
(pag. 163-174)
F1209047. Morfina:
A. sufera intens efectul primului pasaj hepatic
B. este agonist-antagonist pe receptorii opioizi
C. stimuleaza respiratia
D. are proprietati constipante
E. are efecte antihistaminice
(pag. 163-174)
F1209048. Opiodele:
A. stimuleaza centrul tusei
B. produc midriaza
C. produc deprimare respiratorie
D. produc greata si voma
E. produc retentie urinara
(pag. 163-174)
A. intra in preparatul Mialgin
B. este un agonist slab pe receptorii miu si kappa
C. are efect analgezic mai slab decat morfina
D. produce dependenta psihica mai slaba decat morfina
E. se poate administra la bolnavii cu neoplasm
(pag. 163-174)
F1209050. Se contraindica utilizarea opioizilor:

A. in insuficienta respiratorie
B. in hipertrofie de prostata
C. postoperator
D. in anestezia generala
E. ca antitusive
(pag. 163-174)
A. este un analgezic-antipiretic
B. are un efect analgezic superior morfinei
C. este un agonist opioid central
D. prezinta un risc de dependenta mic
E. intra in preparatul Fortral
(pag. 163-174)
F1309052. Activarea receptorilor opioizi miu este asociata cu urmatoarele efecte:

A. analgezie (la nivel supraspinal);
B. midriaza;
C. euforie;
D. deprimare respiratorie;
E. dependenta fizica.
(pag. 166 - 174)
F1309053. Agonistii fiziologici ai receptorilor opioizi sunt:

A. serotonina;
B. enkefaline;
C. histamina;
D. endorfine;
E. dinorfine.
(pag. 166 - 174)
F1309054. Analgezicele opioide pot produce ca reactii adverse:

A. toleranta;
B. midriaza (exceptie petidina);
C. dependenta psihica;
D. hipertensiune arteriala;
(pag. 166 - 174)
F1309055. Ca antidot in intoxicatia acuta cu opioide se utilizeaza:

A. codeina;
B. naloxona;
C. pentazocina;
D. nalorfina;
E. metadona.
(pag. 166 - 174)
F1309056. Caracteristicile farmacologice ale tramadolului sunt:

A. are efect analgezic puternic;
B. risc mic de farmacodependenta;
C. induce greata si voma;
D. are si mecanism analgezic monoaminergic spinal;
E. are efect analgezic mediu.
(pag. 166 - 174)
F1309057. Care din urmatoarele efecte adverse sunt produse de morfina?

A. toleranta;
B. dependenta psihica si fizica;
C. deprimare respiratorie;
D. diaree;
E. urticarie.
(pag. 166 - 174)
F1309058. Care din urmatoarele efecte sunt produse de morfina?

A. analgezie;
B. deprimarea centrului respirator;
C. bronhodilatatie;
D. deprimarea centrului tusei;
E. scaderea tonusului musculaturii netede a aparatului digestiv.
(pag. 166 - 174)
F1309059. Care din urmatoarele medicamente au actiune antagonista asupra receptorilor opioizi?
A. naloxona;
B. codeina;
C. nalorfina;
D. morfina;
E. metadona.
(pag. 166 - 174)
F1309060. Morfina are urmatoarele contraindicatii:

A. astm bronsic;
B. colica hepatica, colica renala (asociat cu un spasmolitic);
C. abdomen acut;
E. copii sub doi ani.
(pag. 166 - 174)
F1309061. Morfina prezinta urmatoarele efecte secundare:

A. hipertensiune arteriala;
B. urticarie;
C. greata, voma;
D. deprimarea respiratiei;
E. diaree, mictiuni frecvente.
(pag. 166 - 174)
F1309062. Profilul farmacocinetic al metadonei este:

A. biodisponibilitate per os buna;
B. biodisponibilitate per os redusa;
C. durata de actiune analgezica lunga (8 - 48 ore) si risc de cumulare;
D. durata de actiune analgezica medie;
E. nu prezinta risc de acumulare, datorita procentului redus de legare de proteinele plasmatice.
(pag. 166 - 174)
F1309063. Profilul farmacocinetic al morfinei este:

A. biodisponibilitate redusa p.o.;
B. coeficient de epurare hepatica mic;
C. durata de actiune analgezica medie (2 - 7 ore);
D. clearance hepatic dependent de functia cardiaca, tensiunea arteriala, debitul sanguin hepatic;
E. variabilitate farmacocinetica mare dependenta de activitatea enzimatica hepatica si debitul sanguin hepatic.
(pag. 166 - 174)
F1309064. Supradozarea si intoxicatia acuta cu analgezice opioide se manifesta prin:

A. mictiuni frecvente;
B. hipotensiune arteriala cu stare de soc;
C. diaree;
D. mioza (exceptie petidina);
E. deprimarea respiratiei.
(pag. 166 - 174)
F1309065. Tipurile de actiuni farmacodinamice care pot fi produse de analgezicele opioide sunt:
A. antivomitiva;
B. analgezica;
C. bronhodilatatoare;
D. laxativ-purgativa;
E. antitusiva.
(pag. 166 - 174)
F1309066. Urmatoarele proprietati farmacologice sunt caracteristice pentazocinei:

A. agonist pe receptorii opioizi k (kappa);
B. produce analgezie spinala;
C. este euforizant;
D. este deprimant al centrului respirator;
E. agonist pe receptorii opioizi miu.
(pag. 166 - 174)
F1409067. Analgezicele morfinomimetice pot fi administrate:

A. în dureri cronice intense
B. postoperator
C. la bolnavii cu abdomen acut
D. în arsuri intense
E. în patologia obstetricală
(pag. 172-173)
F1409068. Analgezicele morfinomimetice pot provoca:

A. retenţie urinară
B. hipotensiune arterială
C. diaree
D. midriază
E. iritaţie gastrică
(pag. 171)
F1409069. Care dintre următoarele efecte pot fi atribuite analgezicelor morfinomimetice:

A. relaxarea sfincterului Oddi
B. mioză
C. deprimarea respiraţiei
D. midriază
E. scăderea secreţiilor digestive
(pag. 170)
F1409070. Morfina este contraindicată în:

A. epilepsie
B. ulcer gastric
C. hipertensiune arterială
D. hipertrofia de prostată
E. abdomen acut
(pag. 173)

A. patologia obstetricală
B. copii sub 2 ani
C. infarct miocardic acut
D. edem pulmonar acut
E. hipertrofie de prostată
(pag. 173)
F1409072. Morfina:
A. provoacă midriază
B. traversează bariera feto-placentară
C. contractă sfincterul Oddi
D. poate fi administrată pe cale orală
E. diminuă contractilitatea miocardului
(pag. 172)
A. nu produce euforie
B. se administrează exclusiv parenteral
C. induce dependenţă psihică
D. nu provoacă deprimare respiratorie
E. are efect antagonist pe receptorii k şi agonist pe receptorii µ
(pag. 174)
F1409074. Precizaţi acţiunile farmacodinamice corecte ale analgezicelor morfinomimetice la nivelul

aparatului digestiv:
A. calmarea greţurilor şi vomei
B. efect antidiareic
C. scad tensiunea în arborele biliar
D. cresc peristaltismul intestinal
E. contractă sfincterul anal şi piloric
(pag. 170)
F1409075. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la morfină:

A. provoacă bronhoconstricţie
B. creşte secreţiile digestive
C. creşte metabolismul bazal
D. difuzează prin placentă şi laptele matern
E. provoacă hipotensiune arterială
(pag. 172)
F1409076. Sindromul de abstinenţă la analgezicele morfinomimetice se manifestă prin:

A. bradicardie
B. diaree
C. midriază
D. transpiraţii
E. tahicardie
(pag. 171)
F1409077. Sunt agonişti puternici ai receptorilor µ şi k următoarele analgezice morfinomimetice:

A. dextropropoxifen
B. codeina
C. metadona
D. hidromorfona
E. petidina
(pag. 168)
F1409078. Tramadolul poate provoca:

A. tahicardie
B. transpiraţii
C. greţuri, vărsături
D. bradicardie
E. diaree
(pag. 174)
A. are un efect analgezic similar cu codeina şi dextropropoxifen
B. se administrează exclusiv pe cale parenterală
C. are un risc de dependenţă mai mic decât morfina
D. nu deprimă centrul respirator
E. acţionează agonist la nivelul receptorilor µ şi k
(pag. 174)
F1509080. Analgezicele morfinomimetice antagonişti miu şi k sunt:

A. tramadol
B. naloxon
C. petidina
D. buprenorfina
E. naltrexon
(pag. 168)
F1509081. Analgezicele morfinomimetice prezintă următoarele acţiuni farmacodinamice:

A. acţiune analgezică
B. deprimarea centrului tusei
C. deprimarea centrului respirator
D. deprimarea centrului vomei din aria postrema
E. constipaţie
(pag. 170)
F1509082. Analgezicele morfinomimetice:

A. stimulează centrul respirator bulbar
B. produc bronhoconstricţie
C. au acţiune antitusivă
D. relaxează sfincterul Oddi
E. scad tonusul uterului gravid
(pag. 170)

A. morfina difuzează prin placentă şi în laptele matern
B. pentazocina nu deprimă centrul respirator

C. pentazocina produce euforie
D. pentru morfină, toleranţa se instalează la analgezie şi deprimare respiratorie
E. morfina este recomandată în hipertrofia de prostată
(pag. 172, 173, 174)
F1509084. În intoxicaţia acută cu opiacee, pentru combaterea depresiei respiratorii se utilizează

medicamente antidot tip antagonişti miu:
A. nalorfina
B. buprenorfina
C. naloxon
D. hidromorfona
E. naltrexon
(pag. 169)
F1509085. La administrarea analgezicelor morfinomimetice, ca efecte secundare pot să apară:

A. stimularea respiraţiei
C. diaree
D. retenţie urinară
E. delir şi convulsii
(pag. 171)
F1509086. Notaţi caracteristicile farmacodinamice ale pentazocinei:

A. analgezic opioid slab
B. euforie
C. deprimă centrul respirator
D. induce dependenţă psihică
E. agonist k şi antagonist miu
(pag. 174)
F1509087. Tramadol:
A. este antagonist pe receptorii miu şi k
B. este agonist slab al receptorilor miu, k, delta
C. prezintă risc foarte mare de dependenţă
D. nu determină greaţă şi vomă
E. este indicat în durei moderate, acute şi cronice
(pag. 174)
F1609088. Au acţiune agonistă pe receptorii kappa şi antagonistă pe receptorii miu:

A. Naloxona
B. Nalbufina
C. Pentazocina
D. Nalorfina
E. Levorfanolul
(pag. 168)
F1609089. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?

A. Concentraţia crescută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a agoniştilor
B. Concentraţia crescută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a antagoniştilor
C. Concentraţia scăzută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a agoniştilor
D. Concentraţia scăzută de ioni de Na conduce la o capacitate scăzută de legare a agoniştilor
E. Concentraţia scăzută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a antagoniştilor

(pag. 169)
F1609090. Efectele morfinomimeticelor prin acţionarea unor receptori specifici se explică la nivel
molecular prin:
A. Scăderea activităţii adenilat ciclazei (printr-o proteină Gi)
B. Deschiderea canalelor de calciu, cu creşterea influxului transmembranar de calciu
C. Deschiderea canalelor de potasiu, cu creşterea efluxului de potasiu
D. Stimularea activităţii adenilat ciclazei printr-o proteină Gs
E. Stimularea guanilat ciclazei cu activarea Ca-ATP-azei, sechestrarea şi extruzia calciului
(pag. 167)
F1609091. Farmacocinetica analgezicelor morfinomimetice are următoarele caracteristici:

A. Coeficient de extracţie hepatică mare pentru majoritatea morfinomimeticelor
B. Cleareance hepatic scăzut
C. Efect intens al primului pasaj hepatic pentru majoritatea morfinomimeticelor
D. Dependenţă mare de mărimea debitului sanguin hepatic
E. Timp de înjumătăţire mediu, cu excepţia metadonei
(pag. 169)
F1609092. Intoxicaţia acută cu morfinomimetice are următoarea simptomatologie clinică:

A. Midriază intensă, pupile fixe, reflex fotomotor abolit
B. Mioză (cu excepţia petidinei)
C. Hipertensiune arterială marcată, cu risc de accident vascular cerebral
D. Hipotensiune arterială, colaps
E. Respiraţie Cheyne Stokes, paralizia centrului respirator
(pag. 171+172)
F1609093. Mecanismele implicate în toxicomania produsă de analgezicele opioide sunt:

A. Favorizarea transmisiei opioidergice prin intermediul receptorilor miu
B. Stimularea eliberării glutamatului la nivel central
C. Diminuarea eliberării de dopamină
D. Creşterea eliberării de dopamină
E. Împiedicarea hidrolizei acetilcolinei
(pag. 171)
F1609094. Mecanismul de acţiune al tramadolului constă în:

A. Acţiune agonistă pe receptorii opioizi (miu, kappa, delta)
B. Inhibarea recaptării serotoninei
C. Inhibarea recaptării adrenalinei, cu stimularea consecutivă a receptorilor alfa-2 presinaptici
D. Potenţarea acţiunii inhibitoare a căilor monoaminergice spinale
E. Stimularea receptorilor GABA-A la nivelul căilor nigro-striatale
(pag. 174)
F1609095. Morfinomimeticele au următoarele acţiuni asupra SNC:

A. Deprimarea centrului tusei
B. Stimularea centrului respirator bulbar
C. Scăderea sensibilităţii centrului respirator la dioxidul de carbon
D. Stimularea centrului vomei
E. Analgezie
(pag. 170)
F1609096. Sunt antagonişti totali ai receptorilor opioizi, lipsiţi de acţiune analgezică:

A. Piritramida
B. Naloxona
C. Nalorfina
D. Naltrexona
E. Nalbufina
(pag. 169)
F2109097. Efectele secundare ale morfinei sunt:

A. deprimarea respiratiei
B. retentie urinara
C. diaree
D. hipotensiune arteriala
E. voma
(pag. 171, 172)
F2109098. Contraindicatiile morfinei sunt:

A. adenom de prostata
B. astm bronsic
C. depresie repiratorie
D. abdomen acut
E. diaree
(pag. 173)
F2109099. Pentazocina are urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. produce euforie
B. nu deprima centrul respirator
C. analgezic morfinomimetic puternic
D. agonist kappa
E. antagonist miu
(pag. 173, 174)
F2109100. Morfina are urmatoarele caracteristici:

A. agonist al receptorilor miu si kappa
B. deprimant respirator
C. efect secundar vomitiv, la administrare injectabila
D. efect antitusiv
E. este indicata in dureri de orice intensitate
(pag. 172, 173)
F2109101. Sunt analgezice agonisti puternici (miu si kappa):

A. levorfanol
B. piritramid
C. codeina
D. sufentanil
E. fentanil
(pag. 168)
F2109102. Analgezicele morfinomimetice pot prezenta urmatoarele tipuri de actiuni farmacodinamice:

A. antivomitiva
B. antitusiva
C. bronhoconstrictoare
D. laxativ-purgativa
E. analgezica
(pag. 170)
F2109103. Morfina are urmatoarele actiuni:

A. produce eruptii cutanate
B. produce degranulare mastocitara, cu eliberare de histamina
C. creste metabolismul bazal
D. deprima centrul tusei
E. deprima centrul vomei
(pag. 170, 172, 173)
F2109104. Notati actiunile farmacodinamice corespunzatoare medicamentelor morfinomimetice:

A. analgezica
B. antitusiva
C. cresterea tonusului tubului digestiv si arborelui biliar
D. cresterea tonusului vezicii urinare
E. midriaza
(pag. 170)
F2109105. Notati agonistii fiziologici ai receptorilor opioizi:

A. endorfine
B. dinorfine
C. encefalina
D. serotonina
E. endomorfina
(pag. 166)
F2109106. Tramadol are urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. agonist puternic miu, kappa, delta
B. stimuleaza recaptarea noradrenalinei
C. stimuleaza recaptarea serotoninei
D. indicatie in dureri moderate, acute si cronice
E. doza maxima este 400 mg/zi
(pag. 174)
F2109107. Notati efectele activarii receptorilor opioizi kappa:

B. analgezie spinala
C. depresie respiratorie
D. disforie
(pag. 167)
F2109108. Notati efectele activarii receptorilor opioizi miu:

B. deprimarea centrului respirator
C. euforie
(pag. 167)
F2109109. Notati morfinomimeticele agonisti puternici:

A. morfina
B. metadona
C. fentanil
D. petidina
E. pentazocina
(pag. 168, 169)
F2109110. Notati efectele adverse ale analgezicelor morfinomimetice:

A. farmacodependenta
B. deprimarea respiratiei
C. greturi, varsaturi
D. sindrom diareic
E. retentie urinara
(pag. 171)
F2109111. Notati efectele adverse ale morfinomimeticelor agonisti miu:

B. dependenta psihica
C. dependenta fizica cu sindrom de abstinenta
D. disforie
E. hipotensiune posturala
(pag. 167-171)
F2109112. Notati simptomele din intoxicatia acuta si supradozarea morfinomimeticelor:

A. mioza
B. respiratie Cheyne -Stokes
C. cianoza
D. incontinenta urinara
E. soc
(pag. 171, 172)
F2109113. Tramadolul are urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. greata, voma
B. tahicardie, transpiratie
C. risc mic de farmacodependenta
D. CI asocierea cu IMAO
E. indicata asocierea cu antidepresive inhibitoare ale recaptarii serotoninei
(pag. 174)
F2209114. Pentru combaterea durerii pot fi utilizate:

A. analgezice-antipiretice
B. analgezice opioide
C. anestezice locale
D. antiemetice
E. antihistaminice H1
(pag. 166-174)
F2209115. Care analgezice morfinomimetice sunt antagonisti miu, agonisti k:

A. morfina
B. petidina
C. pentazocina
D. nalorfina
E. buprenorfina
(pag. 166-174)
F2209116. Analgezicele opioide produc:

A. deprimarea centrului tusei
B. relaxarea musculaturii netede digestive
C. stimularea centrului respirator
D. toleranta si dependenta
E. retentie urinara
(pag. 166-174)
F2209117. Analgezicele morfinomimetice se pot indica:

A. in dureri acute intense postoperatorii
B. in durerile din cancer
C. in tratamentul tuse seci
D. in tratamentul insuficientei respiratorii
E. in edemul pulmonar acut
(pag. 166-174)
F2209118. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt analgezice morfinomimetice?

A. Diclofenac.
B. Fenilbutazona.
C. Pentazocina.
D. Ibuprofenul.
E. Dextropropoxifena.
(pag. 168)
F2209119. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la naloxona si naltrexona sunt adevarate?
A. Sunt agonisti totali miu si K ai morfinei.
B. Au actiune analgezica superioara morfinei.
C. Produc deprimare respiratorie si dependenta.
D. Sunt antagonisti totali ai morfinei.
E. Sunt utilizate in intoxicatia acuta cu opiacee pentru combaterea depresiei respiratorii.
(pag. 169)
F2209120. Care din urmatoarele actiuni sunt produse de analgezicele morfinomimetice?

A. Cresterea pragului de percepere a durerii si de reactie la durere, cu inlaturarea reactiilor psihice,vegetative
si somatice.
B. Deprimarea centrului tusei.
C. Stimularea centrului respirator bulbar.
D. Deprimarea centrului respirator bulbar.
E. Cresterea peristaltismului intestinal si relaxarea sfincterelor.
(pag. 169,170)
F2209121. Indicatiile analgezicelor morfinomimetice sunt:

A. Dureri acute intense (postoperator, traumatisme).
B. Dureri dentare.
C. Migrene.
D. Dureri cronice intense (neoplasm).
E. Poliartrita reumatoida.
(pag. 172)
F2209122. Morfina:
A. Este un alcaloid cu structura fenantrenica.
B. Este un alcaloid cu structura pirazolica.
C. Are efect analgezic slab.
D. Nu produce toleranta si dependenta.
E. Se utilizeaza pentru tratament de scurta durata in dureri acute intense.
(pag. 168,172-173)
A. Este un agonist-antagonist al receptorilor opiacei.
B. Este antagonist total al receptorilor opiacei.
C. Nu prezinta efect analgezic.
D. Nu produce dependenta psihica
E. Este substanta activa din preparatul Fortral comprimate, fiole.
(pag. 173)
F2209124. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la Tramadol sunt adevarate?

A. Este un derivat de ciclohexanol.
B. Riscul de dependenta este mare.
C. Riscul de dependenta este mic.
D. Este indicat in dureri acute moderate si cronice.
E. Poate fi conditionat sub forma de capsule, solutie de uz intern, supozitoare si solutie injectabila.
(pag. 174)
F2209125. Care dintre urmatoarele analgezice morfinomimetice sunt obtinute prin sinteza?
A. Morfina
B. Oxicodona
C. Pentazocina
D. Levorfanol
E. Tramadol
(pag. 168)
F2209126. Care dintre urmatoarele substante sunt derivati de fenantren:

A. Pentazocina
B. Fentanil
C. Metadona
D. Oxicodona
E. Codeina
(pag. 168)
F2209127. Care dintre urmatoarele actiuni farmacodinamice corespund analgezicelor

morfinomimetice?
A. Antitusiv
B. Antidiareic
C. Vomitiv
D. Cresterea secretiilor digestive.
E. Bronhoconstrictie
(pag. 169-170)
F2209128. Morfina este:

A. Un produs de sinteza.
B. Un derivat de difenilamina.
C. Indicata in dureri acute foarte intense.

D. Se administreaza oral sau parenteral.
E. Se administreaza in crize de astm
(pag. 172)
F2209129. Care dintre urmatoarele contraindicatii sunt adevarate in cazul morfinei?

A. Copii sub 2 ani
B. Hipertrofie de prostata.
C. Abdomen acut.
D. Dureri neoplazice
E. Preanestezie
(pag. 173)
F2209130. Care dintre urmatoarele simptome sunt caracteristice in intoxicatia acuta cu morfina?
A. Mioza accentuata
B. Hipotensiunea arteriala
C. Respiratia Cheyne-Stokes
D. Hipertensiune arteriala
E. Retentie urinara
(pag. 171-172)
F2209131. Tramadol :
A. Este agonist opioid, central.
B. Inhiba recaptarea serotoninei.
C. Are un risc de dependenta mic.
D. Se asociaza cu IMAO
E. Se administreaza oral, parenteral, rectal.
(pag. 174)
A. Este un analgezic opioid slab.
B. Produce euforie.
C. Deprima centrul respiratior.
D. Este conditionat in produsul Fortral.
E. Este un agonist miu si un antagonist k
(pag. 173-174)
F2209133. Alegeti dintre morfinomimetice pe cele naturale:

A. Codetilina
B. Codeina
C. Hidromorfona
D. Morfina
E. Metadona
(pag. 168)
F2209134. Alegeti antagonistii opiacei totali (antidoti):

A. Petidina
B. Naltrexona
C. Naloxona
D. Tramadol
E. Levorfanol
(pag. 168)
F2209135. Alegeti morfinomimeticele cu structura de difenilpropilamina;

A. Petidina
B. Pentazocina
C. Piritramid
D. Metadona
E. Dextropropoxifen
(pag. 168)
F2209136. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la farmacotoxicologia morfinomimeticelor:

A. Sunt potential toxicomanogene.
B. Deprima respiratia.
C. Nu produc retentie urinara
D. In supradozare apare midriaza accentuata.
E. In supradozare apare hipotensiune arteriala.
(pag. 171)
F2209137. Notati afirmatiile corecte despre morfina:

A. Nu difuzeaza prin placenta si in laptele matern.
B. Este indicata in astmul bronsic
C. Este contraindicata in abdomen acut.
D. Favorizeaza eliberarea de histamina.
E. Deprima centrul tusei si centrul respirator
(pag. 172-173)
F2209138. Alegeti indicatiile corecte pentru morfina:

A. Dureri intense postoperator.
B. Preanestezie.
C. Abdomen acut
D. Constipatie cronica
E. Dureri acute in infarct miocardic.
(pag. 173)
F2209139. Simptomele frecvente in intoxicatia acuta cu morfinomimetice sunt:

A. Midriaza accentuata.
B. HTA
C. hTA
D. Diureza
E. Respiratie Cheyne-Stokes
(pag. 171-172)
F2209140. Receptorii opiozi:

A. pot fi de tip kapa
B. sunt receptori de tip canal ionic
C. sunt cuplati cu proteina G
D. pot fi de tip miu
E. prezinta stereospecificitate inalta
(pag. 166-174)
F2209141. Care din urmatoarele substante sunt agonisti puternici ai receptorilor opioizi:
A. naloxona
B. fentanilul
C. hidromorfona
D. oxicodona
E. dextromoramida
(pag. 166-174)
F2209142. Analgezicele morfinomimetice:

A. impiedica perceptia durerii la nivel talamic si cortical
B. stimuleaza centrul tusei
C. produc sedare si somnolenta
D. produc bronhodilatatie
E. produc frecvent diaree
(pag. 166-174)
F2209143. Morfina:
A. se poate elimina prin mucoasa gastrica
B. nu difuzeaza prin placenta
C. este histaminoeliberatoare
D. creste metabolismul bazal
E. se indica in dureri acute severe
(pag. 166-174)
A. este un agonist puternic al receptorilor opioizi
B. are si un mecanism monoaminergic spinal
C. prezinta un risc mic de dependenta
D. se poate asocia cu IMAO
E. se indica in dureri moderate
(pag. 166-174)
F2309145. Care din urmatoarele efecte sunt produse de morfina?

A. analgezie;
B. deprimarea centrului respirator;
C. bronhodilatatie;
D. deprimarea centrului tusei;
E. scaderea tonusului musculaturii netede a aparatului digestiv.
(pag. 166 - 174)
F2309146. Activarea receptorilor opioizi miu este asociata cu urmatoarele efecte:

A. analgezie (la nivel supraspinal);
B. midriaza;
C. euforie;
(pag. 166 - 174)
F2309147. Care din urmatoarele efecte adverse sunt produse de morfina?

A. toleranta;
B. dependenta psihica si fizica;
D. diaree;
E. urticarie.
(pag. 166 - 174)
F2309148. Care din urmatoarele medicamente au actiune antagonista asupra receptorilor opioizi?
A. naloxona;
B. codeina;
C. nalorfina;
D. morfina;
E. metadona.
(pag. 166 - 174)
F2309149. Ca antidot in intoxicatia acuta cu opioide se utilizeaza:

A. codeina;
B. naloxona;
C. pentazocina;
D. nalorfina;
E. metadona.
(pag. 166 - 174)
F2309150. Profilul farmacocinetic al morfinei este:

A. biodisponibilitate redusa p.o.;
B. coeficient de epurare hepatica mic;
C. durata de actiune analgezica medie (2 - 7 ore);
D. clearance hepatic dependent de functia cardiaca, tensiunea arteriala, debitul sanguin hepatic;
E. variabilitate farmacocinetica mare dependenta de activitatea enzimatica hepatica si debitul sanguin hepatic.
(pag. 166 - 174)
F2309151. Profilul farmacocinetic al metadonei este:

A. biodisponibilitate per os buna;
B. biodisponibilitate per os redusa;
C. durata de actiune analgezica lunga (8 - 48 ore) si risc de cumulare;
D. durata de actiune analgezica medie;
E. nu prezinta risc de acumulare, datorita procentului redus de legare de proteinele plasmatice.
(pag. 166 - 174)
F2309152. Tipurile de actiuni farmacodinamice care pot fi produse de analgezicele opioide sunt:
A. antivomitiva;
B. analgezica;
C. bronhodilatatoare;
D. laxativ-purgativa;
E. antitusiva.
(pag. 166 - 174)
F2309153. Morfina prezinta urmatoarele efecte secundare:

B. urticarie;
C. greata, voma;
D. deprimarea respiratiei;
E. diaree, mictiuni frecvente.
(pag. 166 - 174)
F2309154. Analgezicele opioide pot produce ca reactii adverse:

A. toleranta;
B. midriaza (exceptie petidina);
C. dependenta psihica;
(pag. 166 - 174)
F2309155. Supradozarea si intoxicatia acuta cu analgezice opioide se manifesta prin:

A. mictiuni frecvente;
B. hipotensiune arteriala cu stare de soc;
C. diaree;
D. mioza (exceptie petidina);
E. deprimarea respiratiei.
(pag. 166 - 174)
F2309156. Morfina are urmatoarele contraindicatii:

A. astm bronsic;
B. colica hepatica, colica renala (asociat cu un spasmolitic);
C. abdomen acut;
E. copii sub doi ani.
(pag. 166 - 174)
F2309157. Urmatoarele proprietati farmacologice sunt caracteristice pentazocinei:

A. agonist pe receptorii opioizi k (kappa);
B. produce analgezie spinala;
C. este euforizant;
D. este deprimant al centrului respirator;
E. agonist pe receptorii opioizi miu.
(pag. 166 - 174)
F2309158. Caracteristicile farmacologice ale tramadolului sunt:

A. are efect analgezic puternic;
B. risc mic de farmacodependenta;
C. induce greata si voma;
D. are si mecanism analgezic monoaminergic spinal;
E. are efect analgezic mediu.
(pag. 166 - 174)
F2309159. Agonistii fiziologici ai receptorilor opioizi sunt:

A. serotonina;
B. enkefaline;
C. histamina;
D. endorfine;
E. dinorfine.
(pag. 166 - 174)
F2309160. Efecte ale stimularii receptorilor opioizi miu sunt urmatoarele:

A. analgezie supraspinala;
B. euforie;
C. farmacodependenta;
E. analgezie spinala.
(pag. 166 - 174)
F2309161. Care din afirmatiile in legatura cu morfina nu sunt corecte?

A. agonist pe receptori miu si kappa;
B. deprimant respirator;
C. efect antitusiv intens;
D. stimulant respirator;
E. indicata in durerile de orice intensitate.
(pag. 166 - 174)
F2309162. Indicati efectul activarii receptorilor opioizi kappa:

A. sedare;
B. disforie;
D. farmacodependenta;
E. analgezie spinala.
(pag. 166 - 174)
F2309163. Care din urmatoarele opioide sunt antagonisti totali (miu si kappa) cu eficacitate analgezica
mare:
A. metadona;
B. pentazocina;
C. morfina;
D. petidina;
E. fentanil.
(pag. 166 - 174)
F2509164. Sunt nociceptori:

A. chemoreceptori pentru mediatorii periferici ai durerii
B. mecanoceptori
C. adrenoreceptori
D. colinoreceptori
E. presoreceptori
(pag. 163)
F2509165. Mediatori algogeni la nivel periferic:

A. serotonina
B. histamina
C. bradikinina
D. substanţa P
E. acetilcolina
(pag. 163)
F2509166. Morfina este indicată în:

A. astm bronşic
B. dureri din fracturi
C. dureri din neoplasm
D. hipotensiune arterială
E. preanestezie
(pag. 173)
F2509167. Morfina produce:

A. Bronhoconstricţie gravă la astmatici
B. scăderea metabolismul bazal
C. creşterea consumul de oxigen celular

D. creşterea PCO2
E. deprimarea centrului tusei
(pag. 172, 173)

A. hipertrofie de prostată
B. astm
C. abdomen acut
D. neoplasm
E. copii sub 2 ani
(pag. 172,173)
F2509169. Dozele letale de morfină la toxicomani:

A. 60 mg
B. 120 mg
C. 250 mg
D. 50 g
E. 25 g
(pag. 173)
A. este agonist K
B. antagonist miu
C. analgezic opioid puternic
D. produce disforie
E. deprimă centrul respirator
(pag. 173,174)
A. este agonist opioid central
B. are mecanism monoaminergic cortical
C. inhibă recaparea noradrenalinei
D. inhibă recaptarea serotoninei
E. provoacă analgezie
(pag. 174)
F2509172. Neuromodulatorii sau opioide endogene:

A. endorfine
B. prostaglandine
C. dinorfine
D. endotelină
E. encefaline
(pag. 166)
F2609173. Neadaptarea cervicala a coroanelor pe bont poate fi determinata de:

A. resturi de ciment provizoriu
B. plusuri pe suprafata interna a componentei metalice
C. metoda de slefuire a bontului dentar
D. existenta unor arii de contact prea strânsa
E. procese carioase multiple
(pag. 983)
F2609174. Pentru ca în timpul cimentarii coroana sa nu se distanteaze de suprafetele bontului trebuie

tinut cont de:
A. crearea de santuri pe suprafata interna a coroanei
B. lacuirea bontului
C. supraextensiunea masei de ambalat
D. eroziunea galvanica
E. presiune mare la cimentare
(pag. 986)
F2609175. Fixarea provizoriu a lucrarilor protetice în cavitatea bucala se practica din mai multe
considerente:
A. posibilitatea unei interpretari mai obiective a retentiei
B. verificarea aspectului fizionomic si al fonatiei
C. vindecarea unor posibile leziuni gingivale
D. testare compatibilitatii materialului lucrarii în mediul salivar
E. adaptarea la noua dimensiune vertivala de ocluzie
(pag. 988)
F2609176. Fixarea de durata se poate face cu:

A. cimenturi traditionale: FOZ<, CFF, si ZOE modificat
B. cimenturi polielectrolitice
C. cimenturi rasini
D. cimenturi "hibride"
E. elastomeri de sinteza
(pag. 990)
F2609177. Criteriile de selectare a cimenturilor sunt:

A. starea pulpei dintilor stâlpi
B. gradul de paralelism al dintilor stâlpi
C. retentia biomecanica a coroanei pe dintele stâlpi
D. marimea anticipata a fortelor care vor tinde sa desprinda restaurarea
E. pretul de cost
(pag. 999)
F2609178. Înaintea cimantarii de durata trebuie executata urmatoarele manopere:

A. testarea vitalitatii dintilor stâlpi
B. verificarea protezei fixe pe modelul de lucru
C. îndepartarea completa a cimentului provizoriu de pe suprafetele dentare
D. verificarea existentei unor arii de contact prea strânse
E. verificarea formei bontului dentar
(pag. 1000)
F2609179. Pentru curatirea bontului dentare se indica:

A. alcoolul
B. apa oxigenata
C. stergerea cu neofalina
D. acid poliacrilic 30%
E. cloramina
(pag. 1001)
F2609180. Uscarea cu jet de aer a bontului dentar este interzisa datorita:

A. afectarii odontoblastilor
B. desicarea dentinei
C. crearea unei pelicule de lichid la suprafata bontului dentar
D. îndepartarea smearlayer-ului
E. posibilitatii infectarii plagii dentinare
(pag. 1001)
F2609181. Cimenturile ionomere de sticla poseda:

A. adeziunea crescuta la preparatii si coroana
B. rata scazuta la carie secundara
C. toleranta pulpara scazuta
D. aspect inestetic
E. viscozitate scazuta
(pag. 995)
Tema nr. 10
Analgezice antipiretice
BIBLIOGRAFIE:
F1210001. Alegeţi afirmaţiile corecte:

A. Benorilat este analgezic cu structură de pirazolonă
B. Metamizolul are efect analgezic, antipiretic, antispastic
C. Paracetamolul se utilizează ca antipiretic, antiinflamator şi antispastic
D. Acidul acetilsalicilic are efecte analgezice superioare metamizolului
E. Glafenina este analgezic cu structură de pirazolonă
(pag. 175-181)
F1210002. Alegeţi afirmaţiile false

A. În intoxicaţia cu aspirină se foloseşte ca antidot specific acetilcisteina
B. Metamizolul poate fi administrat i.v. ca analgezic sau antipiretic
C. Paracetamolul este analgezic-antipiretic
D. Pirazolonele sunt contraindicate în leucopenie
E. Aspirina nu se administrează înaintea unei intervenţii chirurgicale
(pag. 175-181)
F1210003. Care afirmaţii referitoare la aspirină sunt corecte:

A. La doze mari este antiagregant plachetar
B. Efectul antiinflamator apare la doze mici
C. Este lipsit de acţiune antipiretică
D. Inhibă biosinteza de PGE2 citoprotectoare şi scăderea mucusului gastric
E. Stimulează biosinteza de PGE2 bronhodilatatoare prin acetilarea ireversibilă a COX1
(pag. 175-181)
F1210004. Care dintre compuşii următori au acţiune analgezică-antipiretică şi antiinflamatoare?

A. Petidina
B. Paracetamol
D. Metamizol
E. Tramadol
(pag. 175-181)
F1210005. Metamizolul sodic:

A. Este derivat de anilină
B. Nu se poate administra parenteral
C. Este contraindicat la copii
D. Nu se absoarbe prin mucoasa rectală
E. Nu este incriminat în inducerea cancerului gastric
(pag. 175-181)
F1210006. Notaţi afirmaţiile corecte referitoare la paracetamol

A. Este o pirazolonă
B. Este metabolitul activ al fenacetinei

C. Fenacetina este metabolitul său activ
D. Nu se poate asocia cu alte analgezice deoarece creşte riscul reacţiilor adverse
E. Nu se asociază cu acidul ascorbic datorită pH-lui acid creat de acesta
(pag. 175-181)
F1210007. Notaţi afirmaţiile corecte:

A. Antipireticele sunt substanţe hipotermizante
B. Analgezicele acţionează numai prin mecanism periferic
C. Unele prostaglandine (PGE1) cresc sensibilitatea terminaţiilor nervoase senzitive şi eliberarea de
substanţă P, provocând hiperalgie
D. Analgezicele-antipiretice nu sunt eficiente în durerile somatice
E. Antipireticele inhibă mecanismele de termoliză (transpiraţie, vasodilataţie periferică)
(pag. 175-181)

A. Analgezicele-antipiretice produc euforie
B. Analgezicele-antipiretice deprimă respiraţia
C. Paracetamolul nu are efecte metemoglobinizante
D. Paracetamolul se poate administra şi în caz de insuficienţă hepatică şi renală
E. Pirazolonele pot produce tulburări sanguine: leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică.
(pag. 175-181)
F1310009. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele contraindicatii in afara de una dintre acestea:
A. astm bronsic;
B. cardiopatie ischemica;
C. ulcer gastro-duodenal;
D. alergie la salicilati;
E. diateza hemoragica.
(pag. 175 - 181)
F1310010. Metamizolul are urmatoarele efecte in afara de unul dintre acestea:

A. alergizant;
B. antispastic musculotrop;
C. cancerigen gastric;
D. leucopenizant;
E. analgezic.
(pag. 175 - 181)
F1310011. Paracetamolul are urmatoarele efecte in afara de unul dintre acestea:

A. methemoglobinizant;
B. antipiretic;
C. analgezic;
D. antiinflamator;
E. hepatotoxic.
(pag. 175 - 181)
F1410012. Antidotul specific utilizat la bolnavii cu intoxicaţie acută la paracetamol este:

A. deferoxamina
B. acidul edetic
C. acetilcisteină
D. acidul cromoglicic
E. protamină
(pag. 181)
F1410013. Toxicitatea principală a paracetamolului în caz de intoxicaţie acută este:

A. renală
B. hematologică
C. hepatică
D. neurologică
E. gastrică
(pag. 181)
F1510014. Acidul acetilsalicilic are următoarele contraindicaţii, cu excepţia:

A. diateză hemoragică
B. astm bronşic
C. luxaţii
D. alergii la salicilaţi
E. ulcer gastroduodenal
(pag. 179)
F1510015. Acidul acetilsalicilic:

A. nu are efect analgezic
B. are efect antiinflamator slab
C. are efect antiinflamator prin acetilare ireversibilă a ciclooxigenazei inductibile tip COX-2
D. este hiperglicemiant
E. este hipercolesterolemiant
(pag. 178)
F1510016. Aminofenazona:
A. este derivat de anilină
B. este derivat de acid salicilic
C. produce frecvent hematurie
D. prezintă efect antispastic musculotrop
E. este analgezic mai slab ca acidul acetilsalicilic
(pag. 180)
F1510017. Efectele secundare ce apar la administrarea de analgezice - antipiretice se explică prin:

A. stimularea ciclooxigenazei COX
B. inhibarea de COX-1 constitutivă
C. stimularea COX-2 inductibilă
D. stimularea COX-1 constitutivă
E. efect central talamic
(pag. 177)
F1510018. Intoxicaţia acută cu paracetamol produce:

A. toleranţă
B. euforie
C. deprimare respiratorie
D. necroză acută hepatică
E. leucopenie
(pag. 181)
F1510019. Reacţiile alergice la administrarea de acid acetilsalicilic sunt următoarele, cu excepţia:
A. eritem nodos
B. purpură
C. porfirie
D. microhemoragii gastrice
(pag. 179)
F1610020. Aminofenazona este un analgetic antipiretic, din punct de vedere chimic fiind un derivat de:
A. Acid salicilic
B. Pirazolonă
C. Anilină
D. Chinolină
E. Fenil-etilamină
(pag. 176)
F1610021. Antidotul specific intoxicaţiei cu paracetamol este:

A. Administrarea imediată a furosemidului
B. Edetatul disodic monocalcic (edetamina)
C. Acetilcisteina administrată în primele 12 ore
D. Fenobarbitalul
E. Fenitoina
(pag. 181)
F1610022. Doza antiinflamatorie medie a acidului acetilsalicilic este de:

A. 0,5 g/ zi
B. Între 1-2 g/zi
C. 2 x 1,5 g/zi
D. Sub 0,5 g/zi
E. Între 0,5-1 g/zi
(pag. 179)
F1610023. Efectele secundare ale acidului acetilsalicilic apar la nivelul:

A. Aparatului respirator – tuse prin stimularea biosintezei de PGE2
B. Aparatului digestiv – efect ulcerigen prin inhibarea biosintezei PGE2
C. SNC- depresie
D. Analizatori – tulburări de vedere a culorilor
E. Sânge – antiagregant plachetar la doza de 3 g/zi
(pag. 179)
F1610024. Fenacetina face parte din derivaţii de:

A. Pirazolonă
B. Anilină
D. Chinolină
E. Acetilamină
(pag. 176)
F1610025. Următoarele afirmaţii nu sunt adevărate pentru paracetamol

A. Este antiinflamator
B. Este analgezic
C. Este antipiretic
D. Are efect metemoglobizant
E. Este hepatotoxic
(pag. 180-181)
F2110026. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele actiuni farmacodinamice, cu o exceptie:

A. analgezica antipiretica
B. antiinflamatoare
C. antiagreganta plachetara
D. uricozurica
E. hiperglicemianta
(pag. 178)
F2110027. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele contraindicatii, cu o exceptie:

A. ulcer gastro-duodenal
B. diateza hemoragica
C. astm bronsic
D. alergie la salicilati
E. diabet
(pag. 178, 179)
F2110028. Mecanismele actiunii antiagregant plachetare a acidului acetilsalicilic sunt:

A. inhibarea ireversibila a ciclooxigenazei COX -2
B. acetilarea cicloxigenazei COX-1 din trombocite
C. acetilarea ciclooxigenazei COX - 1 din endoteliul vascular
D. stimularea biosintezei plachetare de TXA2
E. inhibarea biosintezei de PGI2
(pag. 178)
F2110029. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele contraindicatii, cu o exceptie:

C. alergie la salicilati
D. cardiopatie ischemica
E. astm bronsic
(pag. 179)
F2110030. Paracetamolul are urmatoarele efecte, cu o exceptie:

A. anlgezic
B. antipiretic
C. antiinflamator
D. methemoglobinizant
E. toxic hepatic
(pag. 180, 181)
F2110031. Doza zilnica medie de acid acetilsalicilic ca antiagregant plachetar este (in grame):
A. 0,050
B. 0,200
C. 0,500
D. 1,000
E. 1,500
(pag. 180)
F2110032. Metamizol are urmatoarele efecte, cu o exceptie:
A. analgezic
B. antispastic musculotrop
C. leucopenizant
D. alergizant
E. cancerigen gastric
(pag. 179)
F2110033. In nevralgia de trigemen este medicament de electie:

B. paracetamol
C. sumatriptan
D. carbamazepina
E. tramadol
(pag. 165)
F2210034. Metamizolul:
A. este un antiinflamator steroidian
B. are si proprietati antispastice musculotrope
C. poate induce cancerul gastric
D. se administreaza exclusiv oral
E. nu se poate administra la copii
(pag. 175-181)
F2210035. Care afirmatii referitoare la analgezicele-antipiretice sunt adevarate:

A. efectul analgezic are exclusiv mecanism central
B. sunt eficace in principal in durerile viscerale
C. produc hipotermie
D. pot avea proprietati antiinflamatoare
E. pot avea proprietati antispastice de tip anticolinergic
(pag. 175-181)
F2210036. Care dintre urmatorii compusi sunt derivati de pirazolona ?

A. Metamizol
B. Fenacetina
C. Benorilat
D. Paracetamol
E. Salicilamida
(pag. 176)
F2210037. Care dintre urmatorii compusi sunt derivati de anilina ?

A. Paracetamol
B. Metamizol
C. Glafenina
D. Salipirina
E. Propifenazona
(pag. 176)
F2210038. Care dintre urmatoarele analgezice antipiretice poseda si actiune antispastica

musculotropa?
A. Paracetamol
B. Acidul acetilsalicilic
C. Metamizol
D. Salipirina
E. Fenacetina
(pag. 176)
F2210039. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase se administreaza ca antidot in

intoxicatii cu paracetamol?
A. Mesna
B. Bromhexin
C. Ambroxol
D. Carbocisteina
E. Acetilcisteina
(pag. 181)
F2210040. Notati afirmatiile corecte despre acidul acetilsalicilic:

A. Modul de conditionare nu influenteaza biodisponibilitatea.
B. Este un analgezic puternic.
C. La doze mari este antiagregant plachetar.
D. Nu are efecte antipiretice.
E. Biodisponibilitatea este dependenta de forma de cristalizare.
(pag. 178)
F2210041. Acetilcisteina este antidot specific in intoxicatie cu:

A. Aminofenazaona
B. Metamizol
C. Paracetamol
D. Acid acetilsalicilic
E. Codeina.
(pag. 181)
F2210042. Nu este indicata depasirea duratei de 5 zile in utilizarea :

A. Metamizol
B. Paracetamol
D. Fenobarbital
E. Acid ascorbic
(pag. 181)
F2310043. Acidul acetilsalicilic nu este conraindicat in:

A. ulcer duodenal;
B. angina pectorala (cardiopatie ischemica);
C. diateza hemoragica;
D. astm bronsic alergic;
E. ulcer gastric.
(pag. 175 - 181)
F2310044. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele contraindicatii in afara de una dintre acestea:
A. astm bronsic;
D. alergie la salicilati;
E. diateza hemoragica.
(pag. 175 - 181)
F2310045. Paracetamolul are urmatoarele efecte in afara de unul dintre acestea:

A. methemoglobinizant;
B. antipiretic;
C. analgezic;
D. antiinflamator;
E. hepatotoxic.
(pag. 175 - 181)
F2310046. Metamizolul are urmatoarele efecte in afara de unul dintre acestea:

A. alergizant;
B. antispastic musculotrop;
C. cancerigen gastric;
D. leucopenizant;
E. analgezic.
(pag. 175 - 181)
F2510047. Derivati de acid salicilic sunt:

A. salipirina
B. benorilat
C. glafenina
D. metamizol
E. fenacetina
(pag. 176)
F2510048. Noraminofenazona:
A. este incriminata in producerea cancerului gastric
B. este utilizata p.o. si i.m.
C. nu produce alergii
D. este analgezic si antispastic mai slab decat aminofenazona
E. metabolitul sau activ este acidul rubazonic
(pag. 180)
F2510049. Acidul acetilsalicilic se asociaza frecvent in produsele farmaceutice cu:

A. piroxicam
B. morfina
C. adrenalina
D. cafeina
E. metamizol
(pag. 178)
F2510050. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la acidul acetilsalicilic:

A. poate produce bronhoconstrictie
B. nu poate fi administrat mai mult de 5 zile consecutive
C. efectele digestive nedorite apar numai la doze mari (4-6g/zi)
D. are efecte analgezice superioare metamizolului
E. stimuleaza biosinteza PGE2 bronhodilatatoare prin acetilarea ireversibila a COX-1
(pag. 178-179)
F2510051. Intoxicatia acuta cu paracetamol se manifesta prin:

A. alergii
B. necroza acuta hepatica
C. leucopenie
D. rabdomioliza
E. spasm piloric
(pag. 180)
F2510052. Care din urmatorii compusi au actiune analgezica- antipiretica si antiinflamatoare?

A. metamizol
B. tramadol
C. aminofenazona
D. paracetamol
E. petidina
(pag. 176)

A. Antiacidele alcalinizante scad absorbţia gastrică a substanţelor bazice
B. Parasimpatoliticele întârzie absobţia medicamentelor luate concomitent prin influenţarea motilităţii gastrice
C. Substanţele mucilaginoase reduc absorbţia medicamentelor prin reducerea contactului cu mucoasa
D. Creşterea secreţiei acide a stomacului favorizează absorbţia substanţelor cu caracter acid
E. Parasimpatomimeticele grăbesc evacuarea stomacului şi modifică viteza absorbţiei intestinale a
medicamentelor
(pag. 63)
F2610054. Sunt reacţii metabolice de oxidare nemicrozomială (citoplasmatice):

A. Oxidarea alcoolilor şi aldehidelor
B. Dezaminarea oxidativă
C. S-oxidarea
D. N-oxidarea aminelor secundare
E. Hidroxilarea alifatică şi aromatică
(pag. 127)
F2610055. Care dintre afirmaţiile următoare este incorectă?

A. Eliminarea substanţelor prin bilă are loc la nivelul hepatocitelor prin mecanisme fiziologice active
B. Există sisteme specializate de transport activ la nivel biliar pentru acizi, baze, glucurono-conjugaţi
C. Circuitul entero-hepatic conduce la scăderea timpului de înjumătăţire a medicamentelor, datorită eliminării
biliare
D. Eliminarea biliară a antibioticelor este utilă în infecţii ale colecistului
E. Eliminarea biliară este dependentă de mecanismele de transport activ
(pag. 141-142)
F2610056. Sunt medicamente cu capacitate inhibitoare enzimatică:

A. Paracetamol
B. Eritromicina
C. Griseofulvina
D. Petidina
E. Meprobamatul
(pag. 123)
F2610057. Consecinţele inhibiţiei enzimatice sunt:

A. Apariţia tahifilaxiei
B. Instalarea bruscă a sindromului de abstinenţă la toxicomani
C. Creşterea incidenţei şi gravităţii efectelor adverse
D. Creşterea eliminării renale a medicamentelor
E. Scăderea timpului de înjumătăţire a medicamentelor
(pag. 123)
F2610058. Care dintre medicamentele următoare este metabolit activ?

A. Enalapril
B. Primidona
C. Paracetamolul
D. Carbidopa
E. Levodopa
(pag. 107)
F1210059. Acidul acetilsalicilic se asociaza frecvent in produsele farmaceutice cu:

A. Piroxicam.
B. Cafeina
C. Metamizol sodi
D. Acid ascorbic
E. Paracetamol.
(pag. 174-181)
F1210060. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la acidul acetilsalicilic:

A. În intoxicaţia acută produce convulsii, delir
B. Poate produce bronhoconstricţie
C. Produce aceleaşi efecte terapeutice şi adverse la doze mici şi la doze mari
D. Nu poate fi administrat mai mult de 5 zile consecutive
E. Efectele digestive nedorite apar numai la doze mari (4-6 g/zi).
(pag. 175-181)
F1210061. Analgezicele neopioide se pot asocia în preparate farmaceutice cu

A. Codeina
B. Cafeina
C. Fenobarbital
D. Morfina
E. Adrenalina
(pag. 175-181)
F1210062. Care dintre afirmatiile referitoare la medicamentele analgezice antipiretice sunt corecte?
A. Unele analgezice-antipiretice au si efecte antiinflamatoare
B. Antipireticele produc vasodilatatie periferica, transpiratie, scaderea metabolismului.
C. La dozele analgezice produc somnolenta si somn
D. Actioneaza ca analgezice ridicand pragul perceperii durerii fara a influenta reactia la durere.
E. Antipireticele reduc atat temperatura crescuta (in febra) cat si temperatura normala a organismului
(pag. 175-181)
F1210063. Care dintre afirmatiile referitoare la Metamizol sodic sunt corecte?

A. Este contraindicata administrarea la copiii de orice varsta
B. Are efecte analgezice, antipiretice si antispastice bune
C. Se conditioneaza sub forma de comprimate, supozitoare, fiole
D. Poate produce alergii cutanate si leucopenie
E. Nu poate fi administrat pe cale i.v
(pag. 174-181)
F1210064. Care dintre produsele farmaceutice date au ca substanta activa paracetamolul?

A. Acesol
B. Panadol
C. Tylenol
D. Tramadol
E. Eferalgan.
(pag. 175-181)
F1210065. Clasele structurale de analgezice anitipiretice sunt:

A. Anilide
B. Pirazolone
C. Derivaţi de acid salicilic
D. Dihidropiridine
E. Fenotiazine
(pag. 175-181)
F1310066. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele contraindicatii:

A. ulcer gastro-duodenal;
B. altralgii, mialgii;
C. boli hemoragice;
D. cefalee;
E. alergie la salicilati.
(pag. 175 - 181)
F1310067. Acidul acetilsalicilic este:

A. sinonim cu aspirina;
B. acid 2-acetoxibenzoic;
C. analgezic, antipiretic, antiinflamator;
D. antialergic;
E. antiagregant plachetar.
(pag. 175 - 181)
F1310068. Actiunea antiagreganta plachetara a acidului acetilsalicilic are ca mecanism:

A. acetilarea ciclooxigenazai-1 (COX-1) din trombocite;
B. acetilarea ciclooxigenazei-1 (COX-1) din endoteliul vascular;
C. inhibarea biosintezei plachetare de tromboxan A2 (TxA2);
D. inhibarea biosintezei de prostaciclina (PGI2);
E. inhibarea ireversibila a ciclooxigenazei-2 (COX-2).
(pag. 175 - 181)
F1310069. Aminofenazona poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. efect proulcerogen gastric;
B. microhemoragii;
C. eruptii cutanate alergice;
D. leucopenie si agranulocitoza;
E. neoplasm gastric.
(pag. 175 - 181)
F1310070. Analgezice antipiretice derivati de acid salicilic (salicilati) sunt:

A. diflunisalul;
B. fenacetina;
C. benorilatul;
D. propifenazona;
(pag. 175 - 181)
F1310071. Care sunt formele sub care acidul acetilsalicilic prezinta o biodisponibilitate ridicata?
A. forma de acid;
B. omprimate efervescente (cu NaHCO3);
C. forma cristalizata din etanol;
D. sarea de sodiu;
E. forma cristalizata din n-hexan.
(pag. 175 - 181)
F1310072. Mecanismele de actiune care stau la baza actiunilor analgezica - antipiretica sunt:
A. mecanism periferic antinociceptiv (antihiperalgezic);
B. mecanism central talamic (ridicarea pragului perceperii durerii);
C. inhibarea biosintezei de prostaglandine citoprotectoare la nivelul mucoasei gastrice;
D. inhibarea biosintezei de prostaglandine implicate in nociceptie;
E. inhibarea biosintezei de prostaglandina E2 (PGE2) cu efect pirogen la nivel hipotalamic.
(pag. 175 - 181)
F1310073. Metamizolul (noraminofenazona) poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. hepatotoxicitate;
B. tulburari sanguine (leucopenie, agranulocitoza);
D. reactii alergice cutanate;
E. methemoglobinemie.
(pag. 175 - 181)
F1310074. Metamizolul (noraminofenazona) prezinta urmatoarele contraindicatii:

A. insuficienta hepatica;
B. alergie la pirazolone;
C. ulcer gastric;
D. leucopenie;
(pag. 175 - 181)
F1310075. Paracetamolul este:

A. p-acetilaminofenol;
B. antiagregant plachetar;
C. analgezic;
D. antipiretic;
E. antiseptic-dezinfectant.
(pag. 175 - 181)
F1310076. Precizati medicamentele analgezice - antipiretice:

A. pitofenona;
B. propifenazona;
C. paracetamol;
D. metamizol;
E. fenpipramida.
(pag. 175 - 181)
F1310077. Urmatoarele reactii adverse pot fi provocate de paracetamol:

A. icter;
B. methemoglobinemie;
C. efect proulcerogen gastric;
D. citoliza hepatica;
E. eruptie cutanata.
(pag. 175 - 181)
F1410078. Acidul acetilsalicilic este indicat în:

A. artralgii
B. infecţii acute febrile
C. dureri preoperatorii moderate
D. tromboflebită acută
E. dismenoree
(pag. 178)

A. la doze mari are efect hipoprotrombinizant
B. este antipireticul recomandat la pacienţii cu teren atopic
C. este contraindicat înainte de o intervenţie chirurgicală
D. poate provoca citoliză hepatică
E. are efect uricozuric
(pag. 178-179)
F1410080. Acţiunea farmacodinamică a acidului acetilsalicilic se caracterizează prin:

A. analgezie intensă
B. bronhoconstricţie
C. efect uricozuric
D. efect antiagregant plachetar la doze mari
E. efect ulcerigen
(pag. 178-179)
F1410081. Analgezicele antipiretice:

A. prezinta efect euforizant
B. au acţiune analgezică în principal la nivelul talamusului ridicând pragul perceperii durerii
C. efectul analgezic este mai intens în afecţiunile viscerale
D. unele au şi efect antiinflamator
E. au efect hipotermizant
(pag. 176)
F1410082. Metamizolul poate provoca:

A. leucopenie
B. cancer gastric
C. erupţii alergice cutanate
D. necroză hepatică
E. retenţie urinară
(pag. 180)
F1410083. Paracetamolul este contraindicat în:

A. insuficienţă respiratorie
B. insuficienţă renală
C. insuficienţă hepatică
D. insuficienţă coronariană
E. insuficienţă cardiacă
(pag. 181)
F1410084. Paracetamolul poate provoca următoarele efecte adverse:

A. hipotensiune arterială
B. rabdomiolize
C. retenţie urinară
D. necroză hepatică
E. microhemoragie gastrică
(pag. 180-181)
F1410085. Paracetamolul:
A. are efect antipiretic şi analgezic moderat
B. la doze mici, subanalgezice, are acţiune antiinflamatoare moderată
C. la doze mari este hepatotoxic
D. are efect methemoglobinizant
E. poate provoca microhemoragii gastrice
(pag. 180)
A. este contraindicat la pacienţii trataţi cu antivitamine K
B. este antipireticul preferat la astmatici
C. poate fi folosit în cursul sarcinii
D. poate determina citoliză hepatică în caz de supradozaj
E. este contraindicat la sugari
(pag. 181)
F1410087. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la acidul acetilsalicilic:

A. provoacă bronhoconstricţie
B. se indică în obţinerea preoperatorie a analgeziei
C. la doze mari are efect antiagregant plachetar
D. are acţiune antipiretică mai intensă decât paracetamolul
E. are efect uricozuric
(pag. 178)
F1410088. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la noraminofenazonă:

A. la doze mari are şi efect antiinflamator
B. poate induce cancer gastric
C. este un analgezic mai intens decât aminofenazona
D. poate provoca leucopenie
E. intră în compoziţia preparatului Antinevralgic
(pag. 180)
F1410089. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la paracetamol:

A. are efect methemoglobinizant
B. este contraindicat în insuficienţă respiratorie
C. poate provoca rabdomiolize
D. este metabolitul activ al fenacetinei
E. poate induce cancer gastric
(pag. 180-181)
F1510090. Acidul acetilsalicilic are următoarele acţiuni farmacodinamice:

A. analgezică, antipiretică
B. antiinflamatoare puternică
C. antiagragantă plachetar la doze subanalgezice
D. hipercolesterolemiantă
E. hiperglicemiantă
(pag. 178)
F1510091. Acidul acetilsalicilic are următoarele efecte adverse:

A. bronhoconstricţie
B. favorizarea accidentelor trombotice la doze mici
C. acufene
D. edem angioneurotic
E. farmacodependenţă
(pag. 179)
F1510092. Acţiunea analgezică antipiretică a AINS se realizează prin:

A. mecanism central la nivel talamic
B. inhibarea biosintezei de prostaglandine implicate în nocicepţie
C. inhibarea COX-2 inductibilă
D. inhibarea biosintezei de PGE-2 cu efect pirogen la nivel hipotalamic
E. inhibarea COX-1 constitutivă
(pag. 176, 177)
F1510093. Acţiunea antispastică musculotropă este caracteristică pentru:

A. metamizol
B. fenacetină
C. acid acetilsalicilic
D. paracetamol
E. aminofenazonă
(pag. 176)
F1510094. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt reale:

A. benorilat – derivat de pirazolonă
B. diflunisal – derivat de anilină
C. noraminofenazonă – derivat de pirazolonă
D. paracetamol – derivat de chinolină
E. fenacetina – derivat de p-aminofenol
(pag. 176)
F1510095. La doze foarte mari antiinflamatoare, acidul acetilsalicilic:

A. stimulează COX-1 din endoteliul vascular
B. inhibă biosinteza de PGI-2 antiagregantă
C. este antiagregant plachetar
D. favorizează accidente trombotice
E. favorizează microhemoragii
(pag. 179)
F1510096. Paracetamolul prezintă următoarele caracteristici farmacologice:

A. antiinflamator puternic
B. analgezic moderat
C. antipiretic moderat
D. toxicitate hepatică la doze mari

E. methemoglobinizant
(pag. 180)
A. este derivat de pirazolonă
B. este derivat de anilină
C. este antiinflamator
D. are toxicitate hepatică
E. este methemoglobinizant
(pag. 180)
F1510098. Reacţiile alergice mai frecvente la administrarea de acid acetilsalicilic sunt:

A. purpură
B. insuficienţă hepatică
C. eritem nodos
D. eritem pigmentat fix
(pag. 179)
F1610099. Acidul acetilsalicilic se caracterizează prin:

A. Efect analgezic moderat
B. Efect antipiretic mai slab decât aminofenazona
C. Uricozuric
D. Antiagregant plachetar
E. Efect antiinflamator, antireumatic slab
(pag. 178)
F1610100. Aminofenazona se caracterizează prin:

A. Analgezic şi antipiretic mai intens decât acidul acetilsalicilic
B. Antispastic miotrop
C. Antiinflamator moderat la doze mari
D. Efect antigaregant plachetar
E. Efect vasodilatator la nivel periferic şi cerebral
(pag. 180)
F1610101. Care dintre afirmaţii este adevărată?

A. Intoxicaţia acută cu paracetamol apare la doze de cc6 g/zi
B. Noraminofenazona este incriminată în producerea cancerului gastric, prin favorizarea nitrozaminelor
cancerigene
C. Acidul acetilsalicilic este contraindicat în diateză hemoragică
D. Acidul salicilic se prezintă în 2 forme cristaline, între care există diferenţe de biodisponibilitate
E. Acidul salicilic are acţiune antiagregantă plachetară numai la doze mari
(pag. 178-180)
F1610102. Clasa medicamentelor analgezice-antipiretice nu produce:

A. Sedare
B. Euforie
C. Hipotermie
D. Scăderea febrei
E. Creşterea diurezei
(pag. 178-179)
F1610103. Contraindicaţiile administrării paracetamolului sunt:

A. Insuficienţă renală
B. Copii preşcolari
C. Insuficienţă hepatică
D. Alergie la salicilaţi
E. Hipertensiune arterială
(pag. 181)
F1610104. Intoxicaţia acută cu acid salicilic produce:

A. Alcaloză metabolică (iniţial), datorită inhibării eliminării ionilor de bicarbonat (competiţie)
B. Alcaloză respiratorie (iniţial), prin hiperventilaţie
C. Acidoză metabolică, prin formare de metaboliţţi acizi
D. Acidoză respiratorie (prin retenţie de dioxid de carbon)
E. Convulsii, delir (beţie salicilică)
(pag. 179)
F1610105. Paracetamolul are următoarele efecte adverse:

A. Metemoglobinemie
B. Rabdomioliză
C. Eritem pigmentar fix
D. Hipotensiune cu caracter ortostatic
E. Bronhoconstricţie
(pag. 180-181)
F1610106. Reacţiile adverse ale aminofenazonei sunt:

A. Leucopenie
B. Anemie aplastică
C. Alergii
D. Ulcer gastric
E. Cancer gastric
(pag. 180)
F1610107. Reacţiile alergice posibile la aministrarea paracetamolului constau în:

A. Erupţii cutanate
B. Edem angioneurotic
C. Lezarea endoteliului vascular
D. Glomerulonefrită
E. Trombocitopenie
(pag. 179)
F2110108. Acidul acetilsalicilic are urmatoarele reactii adverse:

A. iritatii gastro-duodenale
B. microhemoragii
C. bronhodilatatie
D. euforie
E. reactii alergice
(pag. 179)
F2110109. Metamizol are urmatoarele reactii adverse:

A. tulburari sangvine
B. reactii alergice
C. toxicitate hepatica
D. toxicitate renala
E. cancer gastric
(pag. 180)
F2110110. Paracetamolul poate provoca urmatoarele reactii adverse:

A. citoliza hepatica
B. methemoglobinemie
C. rabdomiolize
D. hemoragii gastrice
E. eruptii cutanate
(pag. 180)
F2110111. Precizati cauza pentru care acidul acetilsalicilic trebuie evitat la bolnavii sub tratament cu
heparina:
A. inhiba sinteza de tromboxan A2
B. interfera cu metabolismul heparinei
C. este fibrinolitic
D. este antiagregant plachetar
E. este hipoprotrombinizant
(pag. 179)

C. alergie la salicilati
D. astm bronsic
E. cardiopatie ischemica
(pag. 179)
F2110113. Paracetamolul are urmatoarele efecte:

A. analgezic
B. antipiretic
C. antispastic
D. antiinflamator
E. methemoglobinizant
(pag. 180, 181)
F2110114. Sunt analgezice-antipiretice derivati de acid salicilic:

B. aminofenazona
C. fenacetina
D. diflunisal
E. benorilat
(pag. 176)
F2110115. Notati efectele acidului acetilsalicilic

A. analgezic - antipiretic
B. antiinflamator
C. antiagregant plachetar
D. hiperuricemiant
E. hipercolesterolemiant
(pag. 178)
F2110116. Notati tipurile de efecte terapeutice ale analgezicelor antipiretice:

A. analgezica - antipiretica
B. antiinflamatoare
C. antispastica
D. antitusiva
E. hipotermizanta
(pag. 176, 177, 178)
F2110117. Notati efectele adverse ale aminofenazonei:

A. eruptii cutanate
B. leucopenie si agranulocitoza
C. creste incidenta cancerului gastric
D. methemoglobinemie
E. colaps
(pag. 180)
F2110118. Precizati efectele adverse ale acidului acetilsalicilic:

A. microhemoragii gastrice
B. eruptii cutanate
C. agravarea astmului bronsic
D. acidoza respiratorie
E. diminuarea acuitatii auditive
(pag. 179)
F2110119. Notati efectele adverse ale metamizolului (noraminofenazona):

A. eruptii cutanate
B. crize astmatiforme
C. agranulocitoza
E. inducerea cancerului gastric
(pag. 180)
F2110120. Precizati mecanismul de actiune al acidului acetilsalicilic, ca antiagregant plachetar:

A. inhiba biosinteza TXA2 in plachete
B. inhiba biosinteza PGI2 in endoteliul vascular
C. inhiba ciclooxigenaza din trombocite
D. inhiba ciclooxigenaza din endoteliul vascular
E. inhiba lipooxigenaza
(pag. 178)
F2110121. Notati efectele adverse ale paracetamolului:

A. methemoglobinemie
B. citoliza hepatica
C. eruptii cutanate
D. rabdomiolize
E. nefrita interstitiala cronica
(pag. 180, 181)
F2110122. Precizati cauza ce explica actiunea antiagreganta plachetara a aspirinei la doze mici:
A. dozele mici inhiba biogeneza PGI2 din endoteliul vascular
B. dozele mici inhiba biogeneza TXA2 din trombocite
C. dozele mici inhiba fosfolipaza A2
D. ciclooxigenaza din trombocite este mai sensibila

E. ciclooxigenaza din endoteliul vascular este mai sensibila
(pag. 178)
F2110123. Precizati cauza pentru care acidul acetilsalicilic trebuie evitat la bolnavii sub tratament cu
heparina:
A. inhiba sinteza vitaminei k
B. interfera cu metabolismul heparinei
C. este fibrinolitic
D. inhiba agregarea plachetara
E. beste hipoprotrombinizant
(pag. 179)
F2110124. Paracetamol are urmatoarele contraindicatii:

A. insuficienta hepatica
B. atopie
C. deficit de NADH-methemoglobin-reductaza
D. leucopenie
E. diateza hemoragica
(pag. 181)
F2210125. Care din urmatorii compusi sunt analgezice-antipiretice:

A. butilscopolamina
B. acidul acetilsalicilic
C. paracetamolul
D. metamizolul
E. proclorperazina
(pag. 175-181)
A. se metabolizeaza la fenacetina
B. are proprietati analgezice-antipiretice
C. are proprietati antiinflamatoare
D. produce citoliza hepatica la doze mari
E. nu se poate asocia cu alte analgezice-antipiretice
(pag. 175-181)
F2210127. Aspirina:
A. blocheaza reversibil ciclooxigenaza prin acetilare
B. nu are proprietati uricozurice
C. are proprietati antiagregante plachetare la doze mici
D. produce bronhoconstrictie cu agravarea astmului
E. doza pentru toate efectele sale: analgezic, antipiretic, antiinflamator, antiagregant plachetar este de 1,5-2 g
/ zi
(pag. 175-181)
F2210128. Care din urmatorii compusi sunt analgezice neopioide:

A. paracetamolul
B. metamizolul
C. naloxonul
D. petidina
E. propifenazona
(pag. 175-181)
A. este un derivat de anilina
B. este noraminofenazona
C. are proprietati analgezice
D. nu se poate administra parenteral
E. intra in produsul Algocalmin
(pag. 175-181)
F2210130. Care dintre urmatorii compusi sunt derivati de acid salicilic?

A. Paracetamol.
B. Diflunisal.
C. Acid acetilsalicilic.
D. Propifenazona.
E. Salicilamida.
(pag. 176)
F2210131. Analgezicele-antipiretice pot fi utilizate in asociere cu alte substante medicamentoase cum

ar fi:
A. Codeina
B. Fenobarbital
C. Mexiletina
D. Tolazolina
E. Cafeina
(pag. 178)
F2210132. Care dintre afirmatiile referitoare la acidul acetilsalicilic sunt corecte ?

A. Are efect analgezic comparativ cu al morfinei
B. Are efect antipiretic mai intens decat al Aminofenazonei
C. Are efect antiinflamator prin acetilarea ireversibila a ciclooxigenazei
D. Are efect antiagregant plachetar la doze mici
E. Are efect uricozuric
(pag. 178)
F2210133. Care dintre afirmatiile referitoare la posologia acidului acetilsalicilic sunt corecte ?
A. Ca analgezic-antipiretic se utilizeza la adulti in doze de 0,5 g de 4 ori pe zi
B. Ca analgezic-antipiretic se utilizeza la adulti in doze de 0,5 g la 2-3 zile
C. Ca antiinflamator se utilizeaza in doze mari timp indelungat
D. Ca antiinflamator se utilizeaza in doze mici pe perioade scurte
E. Ca antiagregant plachetar se utilizeza in doze de 0,5 g la 2-3 zile
(pag. 179)
F2210134. Care dintre afirmatiile referitoare la aminofenazona sunt corecte ?

A. Este un derivat de pirazolona
B. Este un derivat de acid salicilic
C. Este analgezic si antipiretic mai intens decat acidul acetilsalicilic
D. Este antiinflamator moderat
E. Este antispastic miotrop
(pag. 180)
A. Este sinonim cu Noraminofenazona
B. Este derivat de anilina

C. Are proprietati analgezice si antispastice
D. Este conditionat sub forma de comprimate, supozitoare si solutie injectabila
E. Este conditionat numai sub forma de comprimate
(pag. 180)
A. Este metabolitul activ al fenacetinei
B. Este un analgezic-antipiretic moderat
C. Are efect antiinflamator intens
D. Nu are proprietati antiinflamatoare
E. Este methemoglobinizant
(pag. 180-181)
F2210137. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la acidul acetilsalicilic sunt adevarate ?
A. Prezinta doua forme polimorfe
B. Proprietatile farmacocinetice nu sunt influentate de forma polimorfa
C. Biodisponibilitatea este influentata de forma farmaceutica
D. Efectul analgezic se realizeaza exclusiv prin mecanism central talamic
E. Efectul analgezic se realizeaza prin mecanism central talamic si periferic de inhibare a biosintezei
prostaglandinelor
(pag. 178)
F2210138. Care dintre urmatoarele substante medicamentose sunt derivati de anilina?

A. Paracetamol
B. Fenacetina
C. Metamizol
D. Salicilamida
E. Propifenazona
(pag. 176)
F2210139. Care dintre afirmatiile referitoare la paracetamol sunt adevarate?

A. Este un compus cu proprietati antiinflamatoare bune.
B. Este metabolitul activ al fenacetinei.
C. Are proprietati analgezice si antipiretice.
D. Poate produce methemoglobinemie.
E. Se administreaza si in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica si renala.
(pag. 180)
F2210140. Care dintre afirmatiile referitoare la metamizol sunt adevarate?

A. Este antispastic musculotrop.
B. Are actiune analgezica.
C. Are actiune antipiretica.
D. Este mucolitic.
E. Este antispastic prin mecanism colinomimetic.
(pag. 180)
F2210141. Precizati care afirmatii sunt corecte:

A. Aminofenazona este sinonim cu metamizol.
B. Acidul acetilsalicilic este un antiinflamator si antireumatic puternic.
C. Paracetamolul poate produce rabdomioliza.
D. Paracetamolul are proprietati antiinflamatoare.
E. Acidul acetilsalicilic poate produce bronhoconstrictie.

(pag. 179-181)
F2210142. Acidul acetilsalicilic este contraindicat in:

A. Ulcer gastro-duodenal.
B. Astm bronsic
C. Dureri moderate
D. Diateza hemoragica.
E. Cu o saptamana inainte de interventii chirurgicale.
(pag. 179)

A. Poate produce bronhoconstrictie.
B. Se administreaza ca antiagregant plachetar in doze de 0.5g/2-3 zile.
C. Este antipiretic prin mecanism hipotalamic.
D. Se administreaza in doze de 1,5g de 2 ori/zi ca antialgic.
E. In intoxicatia acuta produce initial alcaloza respiratorie.
(pag. 179)
F2210144. Paracetamolul se gaseste asociat in diverse medicamente cu:

A. Alte analgezice neopioide.
B. Codeina
C. Cafeina
D. Fenobarbital
E. Tramadol
(pag. 178)
F2210145. Metamizolul se poate adminstra ca:

A. Analgezic
B. Antipiretic
C. Antihipertensiv
D. Antispastic
E. Euforizant
(pag. 180)
F2210146. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase fac parte din clasa derivatilor de
pirazolona?
A. Metamizol
B. Paracetamol
C. Propifenazona
D. Fenacetina
E. Salicilamida
(pag. 176)
F2210147. Care dintre urmatoarele actiuni sunt prezente in cazul acidului acetilsalicilic?
A. Antiinflamator, antireumatic.
B. Uricozuric
C. Hipocolesterolemiant
D. Antiulceros
E. Bronhodilatator
(pag. 178)
F2210148. Notati afirmatiile corecte referitoare la analgezice-antipiretice:

A. De prima alegere sunt acidul acetilsalicilic si paracetamolul.
B. Acestea nu se pot asocia cu alte substante medicamentoase cu efect sinergic.
C. Se pot asocia cu cafeina, mai ales in cefalee.
D. Nu se asociaza cu codeina.
E. Nu se administreaza in infectii microbiene cu febra mare.
(pag. 178)
F2210149. Efectele acidului acetilsalicilic sunt:

A. Influentate semnificativ de posologie.
B. Analgezic moderat.
C. Antiagregant plachetar la doze mici.
D. Antiinflamator la doze mici.
E. Antireumatic la doze mari.
(pag. 178)
F2210150. Efectele secundare posibile la administrarea acidului acetilsalicilic sunt:

A. Efect ulcerigen
B. Microhemoragii gastrice
C. Bronhodilatatie
D. Tulburari de echilibru
E. Tulburari de vedere.
(pag. 179)
F2210151. Acidul acetilsalicilic este contraindicat in:

A. Alergie la salicilati
B. Dupa infarct miocardic
C. Ulcer gastro-duodenal
D. Astm bronsic
E. Artrita reumatoida.
(pag. 179)
F2210152. Mecanismele de actiune ale acidului acetilsalicilic sunt:

A. Acetilarea ireversibila a ciclooxigenazei
B. Inhibarea biosintezei de PGE1
C. Inhibarea biosintezei plachetare de TXA2
D. Inhibarea biosintezei histaminei
E. Inhibarea biosintezei de PGE2.
(pag. 179)
F2210153. In dureri sau febra acidul acetilsalicilic poate fi asociat cu:

A. Acid ascorbic.
B. Paracetamol
C. Cafeina
D. Un antiinflamator puternic.
E. Un antiagregant plachetar.
(pag. 178)

A. Antiinflamator eficient
B. Analgezic moderat
C. Antipiretic bun.
D. Metabolitul activ al Fenazonei

E. Antiagregant plachetar.
(pag. 180)
F2210155. Analgezicele-antipiretice pot avea actiune:

A. analgezica
B. antipiretica
C. spastica musculotropa
D. antiinflamatoare
E. diuretica
(pag. 175-181)
F2210156. Aspirina:
A. este un derivat de pirazolona
B. are efect analgezic
C. este lipsita de actiune antipiretica
D. efectul antiinflamator apare la doze mari (3g pe zi)
E. la doze mari are efect antiagregant plachetar
(pag. 175-181)
A. este analgezic-antipiretic
B. are proprietati antiinflamatoare marcate
C. este metabolitul fenacetinei
D. se poate indica in nevralgii, mialgii
E. prezinta toxicitate hepatica
(pag. 175-181)

B. altralgii, mialgii;
C. boli hemoragice;
D. cefalee;
E. alergie la salicilati.
(pag. 175 - 181)

A. p-acetilaminofenol;
B. antiagregant plachetar;
C. analgezic;
D. antipiretic;
E. antiseptic-dezinfectant.
(pag. 175 - 181)

A. sinonim cu aspirina;
B. acid 2-acetoxibenzoic;
C. analgezic, antipiretic, antiinflamator;
D. antialergic;
E. antiagregant plachetar.
(pag. 175 - 181)
F2310161. Analgezice antipiretice derivati de acid salicilic (salicilati) sunt:

A. diflunisalul;
B. fenacetina;
C. benorilatul;
D. propifenazona;
(pag. 175 - 181)
F2310162. Care sunt formele sub care acidul acetilsalicilic prezinta o biodisponibilitate ridicata?
A. forma de acid;
B. comprimate efervescente (cu NaHCO3);
C. forma cristalizata din etanol;
D. sarea de sodiu;
E. forma cristalizata din n-hexan.
(pag. 175 - 181)

(pag. 175 - 181)
F2310164. Medicamentele analgezice - antipiretice au urmatoarele tipuri de efecte terapeutice:

A. antispastica;
B. analgezica - antipiretica;
C. hipotermizanta;
D. antiinflamatoare;
E. antitusiva.
(pag. 175 - 181)
F2310165. Urmatoarele sunt contraindicatii pentru administrarea paracetamolului:

A. leucopenie;
B. deficit de NADH - methemoglobin - reductaza;
C. atopie;
D. diateza hemoragica;
E. insuficienta hepatica.
(pag. 175 - 181)
F2310166. Acidul acetilsalicilic si paracetamolul au urmatoarele actiuni farmacodinamice comune:

A. antiinflamatoare;
B. uricozurica;
C. analgezica;
D. antispastica;
E. antipiretica.
(pag. 175 - 181)
F2310167. Metamizolul si aminofenazona au urmatoarele actiuni farmacodinamice comune:

A. antispastica;
B. antiagreganta plachetara;
C. antipiretica;
D. analgezica;
E. antiinflamatoare.
(pag. 175 - 181)
F2310168. Mecanismele de actiune care stau la baza actiunilor analgezica - antipiretica sunt:
A. mecanism periferic antinociceptiv (antihiperalgezic);
B. mecanism central talamic (ridicarea pragului perceperii durerii);
C. inhibarea biosintezei de prostaglandine citoprotectoare la nivelul mucoasei gastrice;
D. inhibarea biosintezei de prostaglandine implicate in nociceptie;
E. inhibarea biosintezei de prostaglandina E2 (PGE2) cu efect pirogen la nivel hipotalamic.
(pag. 175 - 181)

(pag. 175 - 181)
F2310170. Metamizolul (noraminofenazona) poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. hepatotoxicitate;
B. tulburari sanguine (leucopenie, agranulocitoza);
D. reactii alergice cutanate;
E. methemoglobinemie.
(pag. 175 - 181)
F2310171. Aminofenazona poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. efect proulcerogen gastric;
B. microhemoragii;
C. eruptii cutanate alergice;
D. leucopenie si agranulocitoza;
(pag. 175 - 181)
F2310172. Urmatoarele reactii adverse pot fi provocate de paracetamol:

A. icter;
B. methemoglobinemie;
C. efect proulcerogen gastric;
D. citoliza hepatica;
E. eruptie cutanata.
(pag. 175 - 181)
F2310173. Metamizolul (noraminofenazona) prezinta urmatoarele contraindicatii:

A. insuficienta hepatica;
B. alergie la pirazolone;
C. ulcer gastric;
D. leucopenie;
(pag. 175 - 181)
F2510174. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la metamizol:

A. este contraindicata administrarea la copiii de orice varsta
B. se conditioneaza sub forma de comprimate, supozitoare, fiole
C. nu poate fi administrat pe cale intravenoasa
D. poate produce alergii cutanate si leucopenie
E. este analgezic si antispastic mai slab decat aminofenazona
(pag. 180)
F2510175. Medicamentele analgezice-antipiretice apartin urmatoarelor clase structurale:

A. dihidropiridine
B. pirazinoazepine
C. anilide
D. chinoline
E. pirazolone
(pag. 176)
F2510176. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la paracetamol:

A. fenacetina este metabolitul sau activ
B. este analgezic-antipiretic si antiinflamator
C. antidotul in intoxicatia acuta este acetilcisteina
D. este o pirazolona
E. administrarea pste 5 zile consecutive necesita precautii
(pag. 180-181)

A. astm bronsic
B. cardiopatie ischemica
C. ulcer gastro-duodenal
D. diateza hemoragica
E. artralgii, mialgii
(pag. 178-179)

A. antialergic
B. antiagregant plachetar la doze de 0,5g de 2-3 ori/zi
C. administrat inaintea unei interventii chirurgicale
D. proagregant la doze mari, prin inhibarea biosintezei de PGI2 antiagregante
E. antipiretic mai slab decat aminofenazona
(pag. 178-179)
F2510179. Actiunea antiagreganta plachetara a acidului salicilic are ca mecanism:

A. acetilarea COX-1 din edoteliul vascular
B. inhibarea ireversibila a COX-2
C. inhibarea biosintezei plachetare de TXA2 proagregant, prin acetilarea ireversibila a COX-1 constitutive
D. inhibarea biosintezei de prostaciclina PGI2
E. acetilarea COX-1 din trombocite
(pag. 175-181)
F2510180. Analgezice-antipiretice derivati de acid salicilic sunt:

A. diflunisalul
B. fenacetina
C. benorilatul
D. propifenazona
E. acidul acetilsalicilic
(pag. 176)
F2510181. Benorilatul:
A. este esterul acidului acetisalicilic cu paracetamolul
B. este esterul acidului acetilsalicilic cu fenacetina
C. are actiune analgezica-antipiretica
D. produce euforie
E. produce deprimarea respiratiei
(pag. 176-177)
F2510182. Care sunt formele sub care acidul acetisalicilic prezinta o biodisponibiliate ridicata?
A. forma cristalizata din n-hexan
B. forma cristalizata din metanol
C. comprimate efervescente
D. forma de acid
E. forma de sare de sodiu
(pag. 178)

A. antipireticele sunt substante hipotermizante
B. PGF1alfa si PGE1 au rol hiperalgic
C. COX-1 este constitutiva si inductibila
D. mecanismul actiunii antiinflamatoare a analgezicelor-antipiretice este inhibarea COX-2
E. analgezicele actioneaza prin mecanism central si periferic
(pag. 176-177)
F2610184. Procesul de absorbţie a medicamentelor decurge dupa o cinetica de ordinul 0 în cazul:

A. Administrării orale a medicamentelor
B. Perfuziei i.v. cu debit constant
C. Administrării medicamentelor pe cale rectală
D. Anesteziei generale cu debit constant de gaze
E. Administrării intrarahidiene
(pag. 58)
F2610185. Care dintre următoarele medicamente pot produce inducţie enzimatică?

A. Rifampicina
B. Griseofulvina
C. Piracetamul
D. Tolbutamida
E. Eritromicina
(pag. 120)
F2610186. Care sunt consecinţele inducţiei enzimatice?

A. Posologia insuficientă a medicamentelor administrate concomitent
B. Favorizarea reacţiilor adverse de tip imunologic
C. Creşterea efectului terapeutic în timp
D. Tendinţa de creştere a dozei cu creşterea frecvenţei efectelor adverse
E. Scăderea efectului terapeutic în timp
(pag. 122)
F2610187. Trec în secreţia lactantă:

A. Compuşii cuaternari de amoniu, datorită solubilităţii lor crescute
B. Medicamente bazice, care se pot concentra în lapte
C. Medicamente hidrofile, cu moleculă mare
D. Medicamente lipofile neionizate
E. Compuşi macromoleculari
(pag. 95)
F2610188. Calea sublinguală:

A. Permite numai administrarea substanţelor liposolubile şi active la doze mici
B. Asigură o absorbţie lentă şi durabilă, datorită unei cinetici de ordinul 0
C. Se poate utiliza numai pentru substanţele hidrosolubile care se dizolvă lent în salivă
D. Asigură o absorbţie promptă
E. Este utilă pentru medicamentele cu procent mare de extracţie hepatică sau degradate de sucurile digestive
(pag. 67-68)
F2610189. Se pot administra intravenos:

A. Saponine expectorante în tusea chinuitoare nocturnă
B. Substanţe iritante pentru ţesuturi
C. Suspensii apoase sterile şi apirogene
D. Soluţii sterile şi apirogene cu conţinut de substanţe tensioactive
E. Soluţii apoase sau emulsii ulei/apă foarte fine
(pag. 78-79)
F2610190. Calea intraarterială:

A. Este o cale de referinţă absolută
B. Exclude primul pasaj hepaj hepatic şi pulmonar
C. Se utilizează în tulburări circulatorii periferice grave
D. Se pretează la administrarea substanţelor citotoxice în tumori canceroase
E. Nu evită inactivarea la primul pasaj hepatic
(pag. 79)
F2610191. Sunt reacţii de biotransformare de fază II (conjugări):

A. Glucuronoconjugarea
B. Hidroxilarea aromatică
C. O-, S-, N-metilarea
D. N-dezalchilarea aminelor secundare
E. Decarboxilarea
(pag. 128)

A. Legarea de proteine scade hidrosolubitatea medicamentelor liposolubile
B. Prin legare de proteine, medicamentele pot deveni antigenice
C. Substituenţii de plasmă au distribuţie preponderent intracelulară
D. Cinetica distributiei este influenţată chiar la valori mici ale legării de proteinele plasmatice
E. La administrarea concomitentă a două medicamente care se leagă de proteine pe acelaşi situs, apar
interacţiuni de deplasare
(pag. 85-87)
F2610193. Fenomenul de inducţie enzimatică se caracterizează prin:

A. Existenţa unui medicament care scade rata sintezei enzimelor microzomiale hepatice
B. Diminuarea efectului unui medicament administrat concomitent cu inductorul
C. Efecte favorabile în icterul nuclear prin inducerea UDP-glucuroniltransferazei

D. Efecte favorabile în porfiria hepatică prin inducţia ALA-sintetazei
E. Creşterea efectelor medicamentelor administrate concomitent (sinergism medicamentos supraaditiv)
(pag. 120,122)
Tema nr. 11
Neuroleptice, antidepresive
BIBLIOGRAFIE:
F1211001. Care dintre următoarele neuroleptice au structură benzamidică:

A. Metoclopramid
B. Haloperidol
C. Droperidol
D. Sulpirid
E. Pimozid
(pag. 117-128; 143-152)
F1211002. În poziţia 10 a neurolepticelor tioxantenice se află un atom de:

A. Azot
B. Oxigen
C. Carbon
D. Sulf
E. Clor
(pag. 117-128; 143-152)
F1311003. Precizati neurolepticul sedativ:

A. haloperidol;
B. flufenazina;
C. proclorperazina;
D. levomepromazina;
E. fluspirilen.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1511004. Care dintre următoarele antidepresive acţionează ca blocant al receptorilor alfa-2

presinaptici:
A. citalopram
B. mirtazepin
C. maprotilina
D. fenelzina
E. fluoxetin
(pag. 146)
F1511005. Haloperidolul:
A. are acţiune neuroleptică sedativă
B. acţionează prin depleţia depozitelor de catecolamine
C. acţionează prin antagonism predominant dopaminergic
D. nu determină tulburări extrapiramidale
E. este contraindicat în stări halucinatorii şi delir acut
(pag. 120, 126)
F1511006. Neuroleptice "incisive“ (dezinhibitorii) sunt următoarele, cu excepţia:
A. sulpirid
B. haloperidol
C. clorpromazina
D. flufenazina
E. pimozid
(pag. 119)
F1511007. Următoarele antidepresive sunt inhibitoare ale recaptării NA şi/sau 5-HT, cu excepţia:
A. amitriptilina
B. imipramina
C. doxepina
D. citalopram
E. moclobemid
(pag. 146)
F1511008. Următoarele interacţiuni sunt întâlnite în grupa antidepresivelor, cu excepţia:

A. antidepresivele potenţează efectele amfetaminei
B. antidepresivele potenţează efectul hipertensiv al catecolaminelor
C. IMAO-A provoacă crize hipertensive la consumul brânzeturilor fermentate
D. amitriptilina potenţează efectele anticolinergice ale antiparkinsonienelor
E. antidepresivele potenţează efectele analgezicelor opioide
(pag. 149)
F1511009. Următorii compuşi sunt neuroleptice fenotiazinice, cu excepţia:

A. levomepromazina
B. tioridazina
C. flufenazina
D. flupentixol
E. proclorperazina
(pag. 125, 126)
F1611010. Acţionează ca antidepresiv prin blocarea receptorilor alfa-2-presinaptici:

A. Fluoxetina
B. Moclobemida
C. Mirtazepina
D. Doxepina
E. Citalopramul
(pag. 146)
F1611011. Acţionează prin inhibarea selectivă a MAO de tip A:

A. Mirtazepina
B. Selegilina
C. Entacapona
D. Moclobemida
E. Metaqualona
(pag. 146)
F1611012. Care dintre afirmaţii nu este adevărată?

A. Antidepresivele triciclice potenţaează efectele stimulatoare ale amfetaminei
B. Antidepresivele triciclice antagonizează efectele reserpinei
C. Antidepresivele triciclice au efect anticataleptic experimental
D. Miaserina potenţează efectele excitant-centrale ale amfetaminei
E. În depresia agitată timolepticele de tip activator sunt contraindicate

(pag. 147,148,150)

A. Antidepresivele potenţează efectele amfetaminei
B. Antidepresivele potenţează efectele presoare ale catecolaminelor
C. Asocierea antidepresivelor triciclice cu IMAO provooacă efecte de tip atropinic
D. IMAO neselective provoacă reacţii hipertensive la pacienţii care consumă alimente bogate în tiramină
E. Barbituricele cresc efectele antidepresivelor triciclice prin sinergism de acţiune de tip farmacodinamic
(pag. 149)
F1611014. Sunt inhibitoare selective ale recaptării noradrenalinei:

A. Citalopram
B. Fluoxetina
C. Nialamida
D. Maprotilina
E. Moclobemida
(pag. 146)
F1611015. Sunt neuroleptice cu structură benzamidică:

A. Clopentixol
B. Pimozid
C. Sulpirid
D. Clozapina
E. Oxipertina
(pag. 127)
F2111016. Risperidon are indicatie expresa in:

A. psihoze cu manifestari negative autistice
B. halucinatii
C. delir
D. boala Parkinson
E. sindroame depresive
(pag. 120)
F2111017. Neurolepticele clasice au urmatoarele efecte, cu exceptia:

A. tranchilizant major
B. antipsihotic
C. miorelaxant
D. cresterea secretiei de prolactina
E. extrapiramidal
(pag. 119-123)
F2111018. Flufenazina decanoat are durata de actiune:

A. 8 ore
B. 12 ore
C. 24 ore
D. 3 - 4 saptamani
E. 1 - 2 luni
(pag. 118)
F2111019. Risperidon este neuroleptic prin urmatorul mecanism de actiune:
A. depletia depozitelor de catecolamine

B. agonist predominant dopaminergic D2
C. antagonist predominant D2
D. agonist predominant serotoninergic 5 - HT2
E. antagonist predominant 5 - HT2
(pag. 118)
F2111020. Moclobemid este antidepresiv cu mecanism de actiune:

B. inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei
C. IMAO neselectiv şi ireversibil
D. IMAO- A selectiv şi reversibil
E. blocant al receptorilor alfa - 2 presinaptici
(pag. 146)
F2111021. Mirtazapin este antidepresiv cu mecanism de actiune:

B. inhibitor selectiv al recaptarii noradrenalinei
C. inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei
D. blocant al receptorilor alfa-2 presinaptici
E. IMAO-A selectiv şi ireversibil
(pag. 146)
F2111022. Notati singurul mecanism corespunzator, pentru antidepresivul modern paroxetin:

A. inhibitor neselectiv al MAO (IMAO)
B. inhibitor selectiv al MAO-A (IMAO-A)
C. inhibitor selectiv al recaptarii NA şi ADR
D. inhibitor selectiv al recaptarii 5HT
E. antagonist alfa-2 presinaptic
(pag. 146)
F2211023. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la sarurile de litiu sunt corecte?
A. Se utilizeaza numai saruri organice ale Li.
B. Se utilizeaza numai saruri anorganice ale Li.
C. Se utilizeaza saruri organice si anorganice ale Li: carbonat, sulfat, citrat, glutamat, etc.
D. Nu au actiune normotimica.
E. Pot fi asociate cu neuroleptice de tip Haloperidol.
(pag. 151)
F2211024. Care dintre antidepresive sunt de electie in depresia severa?

A. Antidepresivele triciclice.
B. Antidepresivele tetraciclice.
C. IMAO
D. Inhibitoarele selective ale recaptarii serotoninei.
E. Neurolepticele hipnoinductoare
(pag. 148)
F2211025. Alegeti neurolepticele butirofenonice:

A. Tiotixen
B. Haloperidol
C. Pimozid
D. Sulpirid
E. Tioridazin
(pag. 124)

A. butirofenonele se comporta asemanator cu fenotiazinele alchilice
B. tioxantenele se comporta asemanator cu fenotiazinele piperazinice
C. tioxantenele sunt neuroleptice atipice
D. fenotiazinele alchilice sunt neuroleptice incisive
E. difenilbutilpiperidinele sunt antipsihotice cu durata lunga de actiune
(pag. 117-127,143-151)
F2211027. Care din urmatoarele neuroleptice sunt fenotiazine piperidinice:

A. levomepromazina
B. pipotiazina
C. clorpromazina
D. flufenazina
E. fluvoxamina
(pag. 117-127,143-151)
F2311028. Precizati neurolepticul sedativ:

A. haloperidol;
B. flufenazina;
C. proclorperazina;
D. levomepromazina;
E. fluspirilen.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311029. Levomepromazina prezinta urmatoarele proprietati cu o exceptie:

A. neuroleptic sedativ;
B. antipsihotic;
C. neuroleptic incisiv;
D. anticolinergic;
E. anxiolotic.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311030. Durata de actiune a flufenazinei decanoat este:

A. 8 ore;
B. 3 - 4 saptamani;
C. 24 ore;
D. 1 - 2 luni;
E. 12 ore.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311031. Care este mecanismul de actiune corespunzator paroxetinei:

A. antagonist al receptorilor alfa -2 adrenergici (presinaptici);
B. inhibitor selectiv al recaptarii noradrenalinei;
C. inhibitor selectiv al recaptarii serotoninei (5 hidroxi-triptaminei);
D. inhibitor selectiv al MAO de tip A;
E. inhibitor neselectiv al MAO.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311032. Care din urmatoarele medicamente antidepresive este un inhibitor selectiv al MAO tip A
(reversibil):
A. tranilcipromina;
B. fenelzina;
C. nialamida;
D. mirtazepam;
E. moclobemid.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2511033. Urmatoarele neuroleptice au structura benzamidica:

A. Haloperidol
B. Rispolept
C. Sulpirid
D. Pimozid
E. Penfluridol
(pag. 118)

A. Sulpiridul este antagonist pur D2
B. Antagonistii predominant 5-HT2 actioneaza in special pe simptomele negative ale shizofreniei
C. Rispolept este antagonist predominant 5-HT2
D. La administrarea neurolepticelor poate sa apara simdromul muscarinic
E. In timpul tratamentului cu neuroleptice pot aparea tulburari ale functiilor sexuale
(pag. 120-122)
F2511035. Prezinta actiune prelungita:

A. Clorprotixen
B. Flupentixol decanoat
C. Haloperidol
D. Trifluoperidol
E. Droperidol
(pag. 118)
F2511036. Neurolepticele incisive:

A. prezinta structura de fenotiazine piperazinilalchilice
B. au efect sedativ
C. au efect antipsihotic moderat asupra simptomatologiei pozitive ale schizofreniei
D. actioneaza intens pe simptomele negative ale schizofreniei
E. sunt indicate in stari de agitatie psihomotorie acuta
(pag. 119)
F2511037. Care din urmatoarele antidepresive sunt IMAO-A?

A. fenelzina
B. tranilcipromina
C. mirtazepin
D. moclobemid
E. sertralin
(pag. 146)

A. Amitriptilina prezinta efect anticolinergic
B. Barbituricele diminua efectul antidepresivelor
C. Antidepresivele scad efectul antihipertensivelor
D. Antidepresivele diminua efectele amfetaminei cu exceptia mianserinei

E. Antidepresivele au ca indicatie principala depresia endogena
(pag. 148-149)
F2611039. Antagonistul competitiv se caracterizează prin:

A. Competiţie cu mediatorul fiziologic pentru acelaşi situs de legare la nivel receptorial
B. Activitate intrinsecă submaximală
C. Lipsa afinităţii faţă de receptor
D. pD2 prim - logaritmul negativ al concentraţiei molare de antagonist care reduce la jumătate efectul
agonistului
E. Favorizarea legării mediatorului, antagonistul legându-se de acelaşi receptor, dar pe un alt situs
(pag. 226-227)
F2611040. Este antagonism farmacodinamic utilizat în terapeutică ca medicaţie antidot:

A. Neostigmină + Succinilcolină
B. Neostigmină + Atracuriu
C. Spironolactonă + Clorură de potasiu i.v.
D. Droperidol + Alfentanil
E. Tonicardiace + săruri de Ca i.v
(pag. 210-212)
F2611041. Este sinergism de potenţare utilizat în terapeutică:

A. Săruri de Ca i.v. În insuficienţa cardiacă acută + tonicardiace
B. Antidiabetice orale + ß -adrenolitice
C. Sulfamide + Procainbenzilpenicilină
D. Antihipertensive + diuretice
E. Neostigmină + suxametoniu
(pag. 210)
F2611042. Un antagonist necompetitiv se caracterizează prin:

A. Legarea de receptor pe un alt situs, împiedicând legarea normală a mediatorului fiziologic
C. pA2 - logaritmul concentraţiei pentru care trebuie dublată doza de agonist pentru a produce acelaşi efect
D. Afinitate pentru situsul de legare a mediatorului
E. Favorizarea legării mediatorului prin modificări sterice la nivelul receptorului
(pag. 226-228)
F2611043. Fenomenul "up regulation" este consecinţa:

A. Favorizării degradării metabolice a mediatorului
B. Stimulării continue a receptorilor
C. Creşterii eliberării de mediator în fanta sinaptică
D. Inhibării recaptării mediatorului
E. Blocării continue a receptorilor
(pag. 199)

A. Esterii pseudotropanolului (pseudotropinei) au acţiune parasimpatolitică, iar ai tropanolului (tropinei) au
acţiune anestezică locală.
B. Înlocuirea radicalului metil de la atomul de azot heterociclic al derivaţilor de morfinan (morfină, oximorfonă)
cu radicalul alil coonduce la obţinerea de antagonişti ai receptorilor opioizi.
C. Introducerea unor grupări hidrofile (-OH) pe nucleul sterolic al digitoxinei creşte durata acţiunii
farmacodinamice
D. Aminoacizii dextrogiri sunt utilizaţi preponderent pentru obţinerea aminelor biogene, în defavoarea celor
levogiri
E. Dopamina fiind o amină biogenă penetrează uşor bariera hemato-encefalică, folosind sisteme
transportoare specifice pentru amine biogene
(pag. 183-187)
F1211045. Care afirmatii sunt corecte?

A. Clorpromazina este un neuroleptic derivat de fenotiazina cu catena laterala alifatica
B. Clorpromazina este conditionata in preparatele Clordelazin drajeuri, Plegomazin drajeuri si fiole.
C. Levomepromazina este un antidepresiv benzoxazepinic
D. Levomepromazina este indicata in stari de agitatie, excitatii psihomotorii cu halucinatii, delir cronic, psihoze
senile
E. Levomepromazina este un hipnogen
(pag. 117-128; 143-152)

A. Haloperidol este un neuroleptic butirofenonic
B. Haloperidol este un neuroleptic benzamidic
C. Flupentixolul indicat in schizofrenie este conditionat sub forma "depot".
D. Zyprexa este un antipsihotic indicat in tratamentul schizofreniei
E. Metoclopramid este un neuroleptic triciclic
(pag. 1178-128; 143-152)
F1211047. Care dintre afirmaţiile referitoare la butirofenone sunt adevărate:

A. Cei mai importanţi reprezentanţi sunt Flupentixolul şi clopentixolul
B. Sunt neuroleptice incisive
C. Nu prezintă efecte extrapiramidale
D. Sunt indicate în delir, halucinaţii
E. Se administrează numai pe cale orală
(pag. 117-128; 143-152)
F1211048. Care dintre urmatoarele antidepresive actioneaza ca inhibitoare selective ale recaptarii
serotoninei:
A. Amitriptilina
B. Fluoxetina
C. Paroxetina
D. Doxepina
E. Sertralina
(pag. 117-128; 143-152)
F1211049. Care dintre următoarele efecte pot apare la administrarea neurolepticelor

A. Antipsihotică
B. Sindrom extrapiramidal
C. Muscarinic
D. Alfa-1 adrenomimetic
E. Antihistaminic H1
(pag. 117-128; 143-152)
F1211050. Care dintre următoarele substanţe fac parte din grupul neurolepticelor cu structură
fenotiazinică:
A. Haloperidol
B. Sulpirid
C. Clorpromazina
D. Reserpina
E. Levomepromazina
(pag. 117-128; 143-152)
F1211051. Care sunt avantajele la administrarea neurolepticelor depot:

A. Se administrează numai oral
B. Se pot administra în ambulator
C. Asigură o mai bună complianţă
D. Sunt diminuate reacţiile adverse
E. Doza globală este crescută
(pag. 117-128; 143-152)
F1211052. Din clasa psiholepticelor fac parte substantele medicamentoase cu actiune:

A. Antidepresiv
B. Neuroleptica
C. Hipnotica
D. Psihostimulenta
E. Anxiolitica.
(pag. 117-128; 143-152)
F1211053. Din grupa neurolepticelor inciseive fac parte următoarele substanţe

A. Tioridazina
B. Sulpirid
C. Flufenazina
D. Levomepromazina
E. Pimozid
(pag. 117-128; 143-152)
F1211054. Efectul tranchilizant major al neurolepticelor se manifestă prin:

A. Scăderea tensiunii nervoase
B. Suprimarea anxietăţii
C. Inducerea anxietăţii
D. Nervozitate
E. Neutralitate afectivă
(pag. 117-128; 143-152)
F1211055. Neurolepticele incisive prezintă următoarele caracteristici:

A. Produc somnolenţă accentuată
B. Acţionează asupra simptomelor positive ale schizofreniei
C. Nu acţionează asupra simptomelor negative din schizofrenie.
D. Efectul antipsihotic este intens.
E. Efectul antipsihotic apare numai la doze crescut
(pag. 117-128; 143-152)
F1211056. Neurolepticele sunt indicate în:

A. Schizofrenie
B. Greţuri şi vomismente intense
C. Parkinson
D. Anesteziologie
E. Hipotensiune
(pag. 117-128; 143-152)
F1211057. Neurolepticele sunt substante medicamentoase derivati de:

A. Acid fenil acetic
B. Fenotiazina.
C. Butirofenona
D. Benzamida
E. Xantina.
(pag. 117-128; 143-152)
F1311058. Antidepresive inhibitoare selective ale recaptarii serotoninei sunt:

A. maprotilina;
B. fluoxetin;
C. paroxetin;
D. sertralin;
E. desimipramina.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311059. Antidepresivele de tip triciclic (amine triciclice si tetraciclice) au urmatorul profil

farmacologic:
A. efectul timoanaleptic scade odata cu cresterea efectului sedativ;
B. potenteaza efectele reserpinei;
C. potenteaza efectele noradrenalinei si serotoninei;
D. potenteaza efectele stimulatoare ale SNC ale amfetaminei (cu exceptia mianserinei);
E. prezinta efecte colinergice centrale.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311060. Antidepresivele de tip triciclic (amine triciclice) prezinta frecvent urmatoarele reactii adverse:
A. insomnie sau somnolenta;
B. psihoza deliranta, maniacala;
C. efecte secundare de tip colinergic;
D. efecte secundare anticolinergice;
E. anxietate.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311061. Care din urmatoarele actiuni sunt in legatura cu antidepresivele de tip triciclic?
A. blocarea recaptarii noradrenalinei;
B. actiune anticolinergica centrala;
C. actiune anticolinergica periferica;
D. efect inhibitor asupra monoaminoxidazei (MAO);
E. blocarea recaptarii serotoninei (5-HT).
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311062. Care din urmatoarele actiuni sunt produse de medicamentele neuroleptice?

A. scad tensiunea nervoasa;
B. calmeaza starile de hiperexcitabilitate;
C. actiune antipsihotica;
D. actiune antiparkinsoniana;
E. produc neutralitate afectiva si emotionala.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311063. Care din urmatoarele indicatii sunt in legatura cu neurolepticele?

A. parkinsonismul;
B. schizofrenia;
C. psihoza maniaco-depresiva;
D. tulburari psihotice (stari paranoide);
E. grata si voma (intense).
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311064. Care din urmatoarele neuroleptice sunt incisive?

A. clorpromazina;
B. haloperidol;
C. flufenazina;
D. levomepromazina;
E. sulpirid.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311065. Care din urmatoarele neuroleptice sunt sedative?

A. flufenazina;
B. clorpromazina;
C. levomepromazina;
D. haloperidol;
E. tioridazina.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311066. Efectul antidepresiv al fenelzinei si tranilciprominei (IMAO) este dat de:

A. cresterea concentratiei catecolaminelor libere in SNC;
B. activarea receptorilor colinergici nicotinici din SNC;
C. blocarea enzimei monoaminooxidaza;
D. inhibarea enzimei fosfodiesteraza;
E. blocarea receptorilor adenozinei.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311067. Indicatiile pentru sarurile de litiu cuprind:

A. mania acuta (cand neurolepticele sunt contraindicate);
B. convulsii;
D. depresii (refractare la imipramina);
E. insuficienta cardiaca grava.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311068. Medicamentele antidepresive de tip triciclic (amine triciclice si tetraciclice) potenteaza

efectele:
A. hipertensive ale simpatomimeticelor;
B. anticolinergice ale atropinei, trihexifenidilului;
C. antihipertensivelor;
D. psihostimulantelor amfetaminice;
E. antiepilepticelor.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311069. Neurolepticele pot induce urmatoarele reactii adverse:

A. astenie, somnolenta;
B. tulburari extrapiramidale (sindrom neuroleptic);
C. miastenie (efect miorelaxant);
D. fenomene parkinsoniene;
E. tulburari endocrine (cresterea secretiei de prolactina).

(pag. 117-127; 143-151.)
F1311070. Urmatoarele proprietati farmacologice sunt caracteristice neurolepticelor sedative:

A. induc somnolenta;
B. efect sedativ;
C. reactii adverse neurologice intense;
D. efect anxiolitic intens;
E. actiune antihalucinanta (halucinolitica) intensa.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1311071. Urmatoarele reactii adverse pot fi provocate de haloperidol:

A. efecte vegetative simpatolitice (hipotensiune arteriala si bradicardie);
B. dificultati de mictiune, constipatie;
C. reactii adverse extrapiramidale intense (sindrom parkinsonian);
D. dislepsii (miscari involuntare ale gurii, limbii, gatului, membrelor);
E. tahicardia.
(pag. 117-127; 143-151.)
F1411072. Acatisia produsă de neuroleptice se caracterizează prin:

A. mişcări involuntare ale gurii, limbii şi gâtului
B. stare de nelinişte subiectivă asociată cu nevoia imperioasă de mişcare
C. crize oculogire
D. mişcări constante şi necontrolate ale picioarelor
E. contracturi musculare regionale
(pag. 122)
F1411073. Antidepresivele potenţează efectele:

A. clonidinei
B. amfetaminei
C. analgezicelor opioide
D. antiepilepticelor
E. guanetidinei
(pag. 149)
F1411074. Antidepresivele triciclice sunt contraindicate în:

A. boala Parkinson
B. sarcină
C. glaucom
D. hipertrofia de prostată
E. miastenie
(pag. 147-148)
F1411075. Antidepresivele triciclice:

A. pot provoca relativ frecvent reacţii adverse de tip anticolinergic
B. toxicitatea lor este potenţată de diureticele saluretice
C. au o latenţă scurtă (2-3 zile)
D. eficienţa lor terapeutică poate fi verificată după minim 4 săptămâni de la iniţierea tratamentului
E. impun monitorizarea terapiei
(pag. 148-149)
F1411076. Clorpromazina are acţiune:
A. anticonvulsivantă
B. sedativă şi deprimantă psihomotorie
C. antipsihotică moderată
D. timoanaleptică
E. miorelaxantă
(pag. 124)
F1411077. Fac parte din grupul antidepresivelor triciclice:

A. amitriptilina
B. doxepina
C. mianserina
D. moclobemid
E. imipramina
(pag. 145)
F1411078. Fac parte din grupul neurolepticelor butirofenonice:

A. sulpirid
B. flufenazina
C. droperidol
D. pimozid
E. haloperidol
(pag. 118)
F1411079. Flufenazina:
A. poate provoca tulburări extrapiramidale de tip diskinetic
B. are acţiune antiemetică
C. prezintă un efect antipsihotic intens
D. este un neuroleptic butirofenonic
E. antagonizează hipokinezia şi rigiditatea în boala Parkinson
(pag. 124-125)
F1411080. Haloperidolul:
A. este un neuroleptic fenotiazinic
B. poate provoca tulburări extrapiramidale intense
C. are o acţiune neuroleptică incisivă
D. prezintă un efect sedativ şi hipnogen
E. se administrează exclusiv parenteral
(pag. 126)
F1411081. Neurolepticele incisive:

A. au efect sedativ şi anxiolitic intens
B. au efect favorabil la bolnavii schizofreni cu autism
C. au un puternic efect antihalucinator şi antidelirant
D. provoacă somnolenţă
E. sunt preferate în stările de agitaţie psihomotorie acută
(pag. 119)
F1411082. Precizaţi care sunt afirmaţiile corecte referitoare la litiu:

A. este contraindicat în sarcină
B. toxicitatea litiului este potenţată de diureticele saluretice
C. nu se recomandă la bolnavii cu insuficienţă respiratorie
D. poate provoca fotosensibilizare
E. impune monitorizarea periodică a litemiei

(pag. 151)
F1411083. Precizaţi medicamentele incluse în grupa antidepresivelor:

A. zopiclona
B. fluoxetina
C. pimozidul
D. piracetam
E. doxepina
(pag. 146)
F1411084. Sindromul neuroleptic malign se caracterizează prin:

A. relaxarea accentuată a musculaturii striate
B. hipertermie
C. rigiditate musculară
D. tahiaritmii
E. mortalitate ridicată
(pag. 122)
F1411085. Sindromul parkinsonian provocat de neuroleptice nu este corelat cu acţiunea antipsihotică

a neurolepticelor clasice:
A. nu este corelat cu acţiunea antipsihotică a neurolepticelor clasice
B. este mai frecvent şi mai intens la neurolepticele clasice sedative
C. se caracterizează prin hipertonie şi hiperkinezie
D. apare după administrarea prelungită a neurolepticelor
E. este mai redus ca intensitate pentru neurolepticele clasice dezinhibitorii
(pag. 121)
F1411086. Sunt neuroleptice incisive:

A. sulpirid
B. tioridazina
C. pimozid
D. clorpromazina
E. haloperidol
(pag. 119)

A. antidepresivele au ca indicaţie principală depresia endogenă
B. în depresia anxioasă, antidepresivele se pot asocia cu anxiolitice benzodiazepinice
C. la vârstnici, aminele triciclice nu produc efecte adverse
D. antidepresivele triciclice nu trec în laptele matern
E. trecerea la IMAO se poate face imediat după întreruperea aminelor triciclice
(pag. 148)
F1511088. Droperidolul:
A. la administrarea i.v. prezintă latenţă şi durata de acţiune lungi
B. la administrarea i.v. prezintă latenţă şi durata de acţiune scurte
C. este indicat în urgenţe psihiatrice
D. este utilizat în neuroleptanalgezie
E. sinonim cu haloperidol
(pag. 126)
F1511089. Enumeraţi greşelile din clasificarea neurolepticelor după structura chimică:

A. fenotiazine: levomepromazina
B. tioxantene: clopentixol
C. dibenzodiazepine: clozapina
D. benzamide: periciazina
E. butirofenone: penfluridol
(pag. 118)
F1511090. Grupa neurolepticelor incisive dezinhibitorii include:

A. haloperidol
B. sulpirid
C. clorpromazina
D. tioridazina
E. pimozid
(pag. 119)
F1511091. Mecanismele acţiunii neuroleptice:

A. depleţia catecolaminelor (dopamină, noradrenalină, adrenalină): rezerpina
B. antagonism predominant dopaminergic pe receptorii D2 şi D1 în raport de 500:1 pentru clorpromazină
C. antagonism predominat dopaminergic pe receptorii D2 şi D1 în raport de 5:1 pentru haloperidol
D. antagonist pur D2: sulpirid
E. antagonism predominant serotoninergic: risperidona (5-HT2/D2 = 25:1)
(pag. 118, 120)
F1511092. Neurolepticele acţionează prin:

A. depleţia depozitelor de catecolamine
B. agonism predominant dopaminergic
C. agonism predominant serotoninergic
D. antagonism predominant dopaminergic
E. antagonism predominant serotoninergic
(pag. 120)
F1511093. Neurolepticele clasice, antagonişti predominant dopaminergici, prezintă reacţii adverse de

tip neurologic:
A. ginecomastie
B. sindrom Parkinson
C. dischinezii
D. acatizia
E. tendinţă la sinucidere
(pag. 121, 122)
F1511094. Reacţiile adverse frecvente ale antidepresivelor tip amine triciclice sunt:
A. anxietatea
B. hipotensiunea arterială
C. psihoza delirantă
D. neperceperea culorilor roşu, verde
E. efecte secundare de tip anticolinergic
(pag. 147)
F1511095. Sunt antidepresive inhibitoare selective ale recaptării serotoninei, cu excepţia:

A. citalopram
B. mirtazepin
C. maprotilina
D. paroxetin
E. sertralin
(pag. 146)
F1611096. Efectele adverse ale litiului sunt potenţate de:

A. Diuretice saluretice
B. Dieta hiperproteică
C. Dieta hiposodată
D. Haloperidol
E. Antiacide de tip bicarbonat de sodiu
(pag. 151)
F1611097. Inhibă selectiv recaptarea serotoninei:

A. Fluvoxamina
B. Paroxetina
C. Imipramina
D. Tranilcipromina
E. Mirtazepina
(pag. 146)
F1611098. Mecanismul de acţiune al neurolepticelor constă în:

A. Depleţia depozitelor de catecolamine
B. Antagonizarea receptorilor dopaminergici D1 şi D2
C. Antagonizarea predominantă a receptorilor serotoninergici 5-HT2
D. Stimularea eliberării presinaptice a catecolaminelor
E. Inhibarea recaptării dopaminei la nivelul sistemului limbic
(pag. 118)
F1611099. Neurolepticele butirofenonice se caracterizează prin:

A. Acţiune neuroleptică incisivă
B. Tulburări extrapiramidale intense
C. Efecte vegetative de tip simpatolitic
D. Efecte de stimulare cardiacă marcată
(pag. 126)
F1611100. Sunt acţiuni farmacodinamice specifice timolepticelor:

A. Potenţarea efectelor catecolaminelor
B. Potenţarea efectelor stimulatoare ale amfetaminei
C. Stimularea receptorilor dopaminergici D2 din nigrostriat
D. Stimularea receptorilor colinergici centrali (acţiune colinergică centrală) în măsură diferită, în funcţie de
substanţă
E. Blocarea receptorilor NMDA pentru acidul glutamic
(pag. 146-147)
F1611101. Sunt acţiuni neurologice, specifice neurolepticelor:

A. Diskinezia tardivă
B. Akatizia
C. Sindromul extrapiramidal
D. Coreea
E. Scăderea secreţiei de prolactină
(pag. 120)
F1611102. Sunt acţiuni psiho-fiziologice de tip neuroleptic:

A. Efectul tranchilizant major
B. Acţiunea antiamfetaminică
C. Acţiunea miorelaxantă centrală
D. Efectul hipnogen
E. Stimularea contracţiei musculaturii netede vezicale şi biliare
(pag. 119)
F1611103. Sunt efecte endocrine produse de neuroleptice:

A. Creşterea secreţiei de prolactină
B. Ginecomastia
C. Creşterea sintezei de gonadoreline
D. Apariţia rezistenţei periferice la acţiunea hormonilor tiroidieni
E. Modificarea ciclului menstrual (amenoree-galactoree)
(pag. 123)
F1611104. Sunt neuroleptice piperazinilalchilice:

A. Triflupromazina
B. Trifluoperazina
C. Perimetazina
D. Proclorperazina
E. Flufenazina
(pag. 124)
F2111105. Sunt neuroleptice fenotiazinice aminoalchilice:

A. tioridazina
B. clorpromazina
C. trifluoperazina
D. flufenazina
E. levomepromazina
(pag. 124)
F2111106. Sunt neuroleptice cu efecte secundare vegetative de tip anticolinergic:

A. clorpromazina
B. pimozid
C. haloperidol
D. risperidon
E. sulpirid
(pag. 122)
F2111107. Haloperidolul poate provoca urmatoarele reactii adverse:

A. sindrom parkinsonian
B. retentie urinara
D. dislepsii
E. hiposalivatie
(pag. 121, 122)
F2111108. Sunt antidepresive cu componenta psihomotorie sedativa:

A. doxepina
B. nortriptilina
C. amitriptilina
D. desipramina
E. imipramina
(pag. 146)
F2111109. Sunt antidepresive inhibitoare selective ale recaptarii serotoninei:

A. sertralin
B. maprotilina
C. paroxetin
D. fluoxetin
E. moclobemid
(pag. 146)
F2111110. Antidepresivele amine triciclice au relativ frecvent urmatoarele reactii adverse si

contraindicatii:
A. glaucom
B. hipertrofie de prostata,
C. diaree
D. psihoza deliranta, maniacala
E. anxietate
(pag. 147)
F2111111. Doxepina este antidepresiv de tip:

A. inhibitor selectiv al recaptarii noradrenalinei
B. sedativ
C. amina triciclica
D. inhibitor MAO
E. stabilizator
(pag. 146)
F2111112. Sunt timeretice:

A. fenelzina
B. mirtazapin
C. doxepina
D. tranilcipromina
E. desipramina
(pag. 145)
F2111113. Sunt neuroleptice cu efecte secundare neurologice marcate (sindrom parkinsonian, acatizie,
diskinezie):
A. butirofenone
B. diazepine si oxazepine
C. fenotiazine piperazinilalchilice
D. fenotiazine aminoalchilice
E. fenotiazine piperidilalchilice
(pag. 121-122)
F2111114. Clorpromazina poate induce urmatoarele RA:

A. somnolenta
B. efecte toxice hepatice
C. reactii alergice
D. tulburari extrapiramidale intense

E. reactivarea crizelor epileptice
(pag. 123-125)
F2111115. Notati afirmatiile adevarate pentru medicamentul modern risperidon:

A. efect antidepresiv
B. efect antiparkinsonian
C. efect antivomitiv
D. antagonist 5 HT-2/D2
E. efect neuroleptic intens pe simptomele negative autistice ale schizofreniei
(pag. 118)
F2111116. Neurolepticele au urmatoarele efecte adverse:

A. miastenie
B. tulburari ale functiilor sexuale
C. sindrom de tip parkinsonian
D. acatizie
E. diskinezii
(pag. 121-122)
F2111117. Neurolepticele clasice au urmatoarele caracteristici:

A. efect antipsihotic
B. efecte adverse neurologice
C. efecte secundare vegetative
D. agonisti ai receptorilor D2
E. actiune antiamfetaminica
(pag. 119-122)
F2111118. Notati afirmatiile corecte pentru profilul farmacologic al antidepresivelor amine triciclice si
tetraciclice:
A. latenta scurta (1 - 5 zile)
B. eficienta la minim 4 saptamani de tratament
C. asocierea cu antidepresive IMAO este indicata
D. intre tratamentul cu triciclice si IMAO este obligatorie o pauza de 2 saptamani
E. antagonizeaza efectul anticolinergicelor
(pag. 149)
F2111119. Notati afirmatiile corecte pentru profilul farmacologic al sarurilor de litiu:

A. indicele terapeutic este mare
B. RA pot sa apara chiar in zona terapeutica a concentratiilor plasmatice
C. asocierea cu haloperidol este indicata
D. efectele sunt diminuate de Na+
E. RA sunt potentate de dieta hiposodata
(pag. 151)
F2111120. Moclobemid are urmatorul profil farmacologic:

A. inhibitor de MAO
B. inhibitor selectiv si reversibil al MAO-A
C. antidepresiv
D. neuroleptic
E. efectul branzei (cheese effect) absent
(pag. 150)
F2111121. Nortriptilina are urmatoarele caracteristici farmacologice:

A. antidepresiv
B. inhibitor predominant al recaptarii noradrenalinei
C. contraindicatie in depresiile agitate
D. componenta psihomotorie sedativa
E. amina triciclica
(pag. 145-148)
F2111122. Notati afirmatiile corecte privind farmacoterapia depresiilor:

A. formele usoare nu necesita antidepresive
B. antidepresivele sunt indicate in depresiile endogene
C. in depresia agitata, cu hiposomnie, sunt indicate antidepresive IMAO
D. in depresia endogena schizofrenica sunt indicate levomepromazina sau tioridazina
E. la varstnici, aminele triciclice se prescriu in doze mai mari, fata de adult
(pag. 148-149)
F2211123. Antidepresivele pot actiona:

A. inhiband recaptarea serotoninei
B. favorizand recaptarea noradrenalinei
C. blocand receptorii GABA
D. inhiband selectiv MAO-B
E. blocand receptorii alfa2 presinaptici
(pag. 117-127,143-151)
F2211124. Antidepresivele triciclice:

A. au latenta lunga
B. tratamentul nu dureaza mai mult de o saptamana
C. au efecte colinergice
D. inhiba MAO-A
E. pot avea efecte sedative
(pag. 117-127,143-151)
F2211125. Antidepresivele:
A. antagonizeaza efectele amfetaminei
B. amitriptilina potenteaza efectele antiparkinsonienelor anticolinergice
C. antidepresivele IMAO pot da "efectul branzei"
D. scad efectele analgezicelor opioide
E. cresc efectele antiepilepticelor
(pag. 117-127,143-151)
F2211126. Care dintre clasele structurale enumerate mai jos prezinta compusi cu actiune neuroleptica?
A. Fenotiazine
B. Tioxantene
C. Butirofenone
D. Compusi cuaternari de amoniu
E. Alcooli tertiari
(pag. 118)
F2211127. Care dintre efectele enumerate sunt produse de neuroleptice?

A. Scad tensiunea nervoasa, calmeaza hiperexcitabilitatea.
B. Actiune antipsihotica in psihoze acute si cronice.
C. Actiune antihistaminica H2
D. Actiune alfa-adrenolitica centrala.

E. Actiune excitanta SNC.
(pag. 119-120)
F2211128. Care dintre urmatoarele neuroleptice sunt neuroleptice incisive?

A. Haloperidol.
B. Levomepromazina.
C. Flufenazina.
D. Clorpromazina.
E. Pimozidul.
(pag. 119)
F2211129. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la Droperidol sunt corecte?

A. Este un derivat de butirofenona.
B. Este un derivat de tioxantena.
C. Se administreaza intravenos, are actiune rapida si de scurta durata.
D. Se administreaza numai oral si are timp lung de actiune.
E. Este indicat in neuroleptanalgezie si urgente psihiatrice.
(pag. 126)
F2211130. Care dintre urmatoarele caracteristici structurale enumerate sunt importante pentru
actiunea neurolepticelor fenotiazinice?
A. Prezenta unei catene cu azot in pozitia 10 a nucleului fenotiazinic.
B. Azotul din catena trebuie sa fie la 3 atomi de carbon distanta fata de cel din pozitia 10.
C. Azotul din catena trebuie sa fie la 2 atomi de carbon distanta fata de cel din pozitia 10.
D. Prezenta unui substituent adecvat in pozitia 2 ( Cl, Br, CF3 ).
E. Prezenta unei catene alchilice ramificate in pozitia 2.
(pag. 124)
F2211131. Neurolepticele fenotiazinice prezinta urmatoarele tipuri de actiuni:

A. Actiune neuroleptica.
B. Actiune antiemetica
C. Actiune hipotermizanta
D. Actiune simpatomimetica
E. Actiune vegetativa, simpatolitica si parasimpatolitica.
(pag. 124)
F2211132. Care dintre urmatoarele clase structurale prezinta actiune antidepresiva?

A. Dibenzoazepine.
B. Dibenzocicloheptadiene.
C. Pirazinoazepine.
D. Butirofenone.
E. Fenotiazine.
(pag. 145)
F2211133. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt inhibitoare MAO?

A. Fenelzina.
B. Nialamida.
C. Amitriptilina.
D. Imipramina.
E. Moclobemidul.
(pag. 146)
F2211134. Care dintre urmatoarele afirmatii rerferitoare la amitriptilina sunt corecte?

A. Este derivat de dibenzocicloheptadiena.
B. Face parte din clasa timolepticelor.
C. Face parte din clasa timereticelor.
D. Are efect psihomotor sedativ si anxiolitic,de diminuare a agitatiei.
E. Are efecte anticolinergice centrale si periferice.
(pag. 145-147)
F2211135. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase fac parte din grupul neurolepticelor
butirofenonice?
A. Clorprotixen
B. Fluspirilen
C. Haloperidol
D. Droperidol
E. Reserpina
(pag. 126)
F2211136. Care dintre urmatoarele substante sunt neuroleptice fenotiazinice?

A. Periciazina
B. Flufenazina
C. Tioridazina
D. Pimozid
E. Trifluoperidol
(pag. 126)
F2211137. Care dintre urmatoarele neuroleptice fac parte din seria fenotiazinelor cu catena
piperazinalchilica?
A. Levomepromazina
B. Pipotiazina
C. Proclorperazina
D. Flufenazina
E. Prometazina
(pag. 124)
F2211138. Neurolepticele fenotiazinice piperazinilalchilice au urmatorul profil farmacologic:

A. Sunt slab sedative.
B. Au efecte vegetative evidente
C. Sunt antiemetice.
D. Au efect antipsihotic intens
E. Efectele extrapiramidale sunt reduse.
(pag. 125)
F2211139. Clorpromazina:
A. Este un neuroleptic cu structura butirofenonica.
B. Are efect sedativ, hipnogen.
C. Este indicat in stari de excitatie psihotica.
D. Nu prezinta efecte vegetative.
E. Sidromul extrapiramidal este redus
(pag. 125)
F2211140. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase fac parte din grupa antidepresivelor cu
structura de amina triciclica ?
A. Imipramina
B. Sertralina
C. Doxepina
D. Tranilcipramina
E. Maprotilin
(pag. 145)
F2211141. Care dintre urmatoarele antidepresive actioneaza prin inhibarea recaptarii noradrenalinei si
serotoninei?
A. Nortriptilina
B. Amitriptilina
C. Citalopram
D. Moclobemid
E. Imipramina
(pag. 146)
F2211142. Care dintre urmatoarele reactii adverse apar relativ frecvent la administrarea
antidepresivelor triciclice?
A. Anxietate
B. Efecte de tip anticolinergic
C. Insomnie sau somnolenta
D. Dependenta fizica
E. Agranulocitoza
(pag. 147)
F2211143. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte?

A. Antidepresivele potenteaza efectele analgezicelor opioide
B. IMAO neselective pot provoca crize hipertensive la pacientii care consuma alimente bogate in tiramina.
C. Antidepresivele diminua efectele antiepilepticelor.
D. Barbituricele potenteaza efectele antidepresivelor.
E. Antidepresivele cresc efectul antihipertensiv al Clonidinei.
(pag. 149)
F2211144. Mentionati afirmatiile corecte referitoare la Moclobemid:

A. Este substanta activa din produsul Aurorix.
B. Este o amina triciclica.
C. Face parte din grupul IMAO-A selectiv.
D. Este un IMAO-B selectiv.
E. Este un antidepresiv la care "cheese efect" este puternic.
(pag. 150)
F2211145. Mianserin este:

A. Un neuroleptic butirofenonic.
B. Un antidepresiv triciclic.
C. Un antidepresiv tetraciclic.
D. Un antidepresiv ce inhiba efectele stimulatoare ale amfetaminei.
E. Este un antidepresiv cu efect psihomotor stabilizator.
(pag. 145, 150)
F2211146. Litiul:
A. Se utilizeaza sub forma de carbonat, sulfat sau glutamat.
B. Are actiune normotimica.
C. Efectele sale sunt potentate de ionii de sodiu.

D. Este un antidepresiv indicat in manie acuta cand neurolepticele sunt contraindicate.
E. Se poate administra in sarcina si alaptare.
(pag. 151)
F2211147. Neurolepticele au ca actiuni psihofiziologice:

A. Scaderea tonusului bazal al SNC
B. Efect tranchilizant major
C. Imbunatatirea facultatilor intelectuale si a gandirii.
D. Efect hipnoinductor.
E. Accentueaza agresivitatea si agitatia.
(pag. 119)
F2211148. Neurolepticele au ca actiuni neurologice nedorite:

A. Sindrom extrapiramidal
B. Actiune antipsihotica
C. Diskinezie
D. Efect de echilibrare psihomotorie.
E. Akatizie.
(pag. 119-120)
F2211149. Farmacotoxicologia neurolepticelor cuprinde:

A. Obisnuinta si dependenta fizica.
B. Efecte de tip extrapiramidal.
C. Hipotensiune si hipotermie.
D. Hipertensiune arteriala marcata.
E. Efecte antimuscarinice.
(pag. 120-121)
F2211150. Indicatiile terapeutice ale neurolepticelor sunt:

A. Ca neuroleptice in psihoze.
B. Ca vomitive in intoxicatii acute.
C. In neuroleptanalgezie.
D. Ca tranchilizante in doze mici.
E. In sindrom parkinsonian.
(pag. 121,123)
F2211151. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la neuroleptice:

A. Cele incisive se indica in simptomele pozitive ale schizofreniei (halucinatii).
B. Cele sedative se administreaza preferabil seara, in stari de agitatie psihomotorie.
C. Formele depot se preferea in psihoze cronice.
D. Droperidolul nu este indicat in neuroleptanalgezie.
E. Formele depot si retard nu au avantajul unor reactii adverse diminuate.
(pag. 123)
F2211152. Alegeti neurolepticele fenotiazinice:

A. Levomepromazina
B. Trifluoperazina
C. Flupentixol
D. Droperidol
E. Sulpirid
(pag. 124)
F2211153. Notati neurolepticele conditionate in formele retard pentru administrare i.m.

A. Droperidol
B. Haloperidol
C. Clopentixol
D. Flupentixol
E. Levomepromazina
(pag. 126)
F2211154. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la utilizarea litiului in terapie:

A. Are actiune normotimica
B. Farmacoterapia se optimizeaza prin monitorizarea concentratiilor plasmatice, a functiei renale.
C. Nu da interactiuni de tip sinergism sau antagonism cu alte medicamente.
D. Reactiile adverse pot sa apara la dozele terapeutice.
E. Este indicat in mania acuta.
(pag. 151)
F2211155. Antidepresivele:
A. Potenteaza efectul hipertensiv al catecolaminelor
B. Potenteaza efectele amfetaminei.
C. Potenteaza efectele analgezicelor opioide.
D. Nu influenteaza efectele anticolinergicelor.
E. Se pot administra concomitent cu IMAO
(pag. 149)
F2211156. Care neuroleptice sunt prezente in preparate retard:

A. flupentixolul
B. haloperidolul
C. levomepromazina
D. flufenazina
E. olanzapina
(pag. 117-127,143-151)
F2211157. Neurolepticele pot produce:

A. diskinezie tardiva
B. sindrom parkinsonian
C. scaderea prolactinei
D. acatizie
E. efecte simpatomimetice
(pag. 117-127,143-151)
F2211158. Neurolepticele se indica in:

A. parkinson
B. voma
C. neuroleptanalgezie
D. rahianestezie
E. psihoze
(pag. 117-127,143-151)
F2211159. Neurolepticele pot fi:

A. agonisti dopaminergici
B. agonisti GABA-ergici
C. antagonisti predominant D2
D. antagonisti predominant 5HT2
E. agonisti colinergici
(pag. 117-127,143-151)
F2211160. Care din urmatoarele antidepresive fac parte din grupul celor triciclice:
A. sertralina
B. amitriptilina
C. moclobemida
D. imipramina
E. pimozidul
(pag. 117-127,143-151)
F2311161. Neurolepticele pot induce urmatoarele reactii adverse:

A. astenie, somnolenta;
B. tulburari extrapiramidale (sindrom neuroleptic);
C. miastenie (efect miorelaxant);
D. fenomene parkinsoniene;
E. tulburari endocrine (cresterea secretiei de prolactina).
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311162. Care din urmatoarele actiuni sunt produse de medicamentele neuroleptice?

A. scad tensiunea nervoasa;
B. calmeaza starile de hiperexcitabilitate;
C. actiune antipsihotica;
D. actiune antiparkinsoniana;
E. produc neutralitate afectiva si emotionala.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311163. Care din urmatoarele actiuni sunt in legatura cu antidepresivele de tip triciclic?
A. blocarea recaptarii noradrenalinei;
B. actiune anticolinergica centrala;
C. actiune anticolinergica periferica;
D. efect inhibitor asupra monoaminoxidazei (MAO);
E. blocarea recaptarii serotoninei (5-HT).
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311164. Efectul antidepresiv al fenelzinei si tranilciprominei (IMAO) este dat de:

A. cresterea concentratiei catecolaminelor libere in SNC;
B. activarea receptorilor colinergici nicotinici din SNC;
C. blocarea enzimei monoaminooxidaza;
D. inhibarea enzimei fosfodiesteraza;
E. blocarea receptorilor adenozinei.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311165. Care din urmatoarele neuroleptice sunt incisive?

A. clorpromazina;
B. haloperidol;
C. flufenazina;
D. levomepromazina;
E. sulpirid.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311166. Care din urmatoarele neuroleptice sunt sedative?

A. flufenazina;
B. clorpromazina;
C. levomepromazina;
D. haloperidol;
E. tioridazina.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311167. Urmatoarele proprietati farmacologice sunt caracteristice neurolepticelor sedative:

A. induc somnolenta;
B. efect sedativ;
C. reactii adverse neurologice intense;
D. efect anxiolitic intens;
E. actiune antihalucinanta (halucinolitica) intensa.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311168. Urmatoarele reactii adverse pot fi provocate de haloperidol:

A. efecte vegetative simpatolitice (hipotensiune arteriala si bradicardie);
B. dificultati de mictiune, constipatie;
C. reactii adverse extrapiramidale intense (sindrom parkinsonian);
D. dislepsii (miscari involuntare ale gurii, limbii, gatului, membrelor);
E. tahicardia.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311169. Antidepresive inhibitoare selective ale recaptarii serotoninei sunt:

A. maprotilina;
B. fluoxetin;
C. paroxetin;
D. sertralin;
E. desimipramina.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311170. Antidepresivele de tip triciclic (amine triciclice si tetraciclice) au urmatorul profil

farmacologic:
A. efectul timoanaleptic scade odata cu cresterea efectului sedativ;
B. potenteaza efectele reserpinei;
C. potenteaza efectele noradrenalinei si serotoninei;
D. potenteaza efectele stimulatoare ale SNC ale amfetaminei (cu exceptia mianserinei);
E. prezinta efecte colinergice centrale.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311171. Antidepresivele de tip triciclic (amine triciclice) prezinta frecvent urmatoarele reactii adverse:
A. insomnie sau somnolenta;
B. psihoza deliranta, maniacala;
C. efecte secundare de tip colinergic;
D. efecte secundare anticolinergice;
E. anxietate.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311172. Medicamentele antidepresive de tip triciclic (amine triciclice si tetraciclice) potenteaza

efectele:
A. hipertensive ale simpatomimeticelor;
B. anticolinergice ale atropinei, trihexifenidilului;

C. antihipertensivelor;
D. psihostimulantelor amfetaminice;
E. antiepilepticelor.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311173. Indicatiile pentru sarurile de litiu cuprind:

A. mania acuta (cand neurolepticele sunt contraindicate)
B. convulsii;
D. depresii (refractare la imipramina);
E. insuficienta cardiaca grava.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311174. Urmatoarele reactii adverse pot fi induse de clorpromazina:

A. reactii alergice (fotoalergii);
B. efecte hepatotoxice;
C. reactivarea crizelor de epilepsie;
D. tulburari extrapiramidale intense;
E. somnolenta.
(pag. 117-127; 143-151.)
F2311175. Care din urmatoarele indicatii sunt in legatura cu neurolepticele?

A. parkinsonismul;
B. schizofrenia;
D. tulburari psihotice (stari paranoide);
E. greata si voma (intense).
(pag. 117-127; 143-151.)
F2511176. Urmatoarele neuroleptice sunt fenotiazine aminoalchilice:

A. Proclorperazina
B. Levomepromazina
C. Tioridazina
D. Flufenazina
E. Triflupromazina
(pag. 124)
F2511177. Care afirmatii sunt adevarate?

A. Neurolepticele sedative au actiune antipsihotica slaba
B. Neurolepticele incisive au efect antipsihotic intens asupra simptomatologiei pozitive ale schizofreniei
C. Neurolepticele fenotiazinice prezinta sinergism de actiune cu antiparkinsonienele
D. Antidepresivele potenteaza efectele stimulatoare ale amfetaminei cu exceptia mianserinei care
antagonizeaza
E. Mirtazepin blocheaza receptorii postsinaptici 5-HT3
(pag. 119,150)
F2511178. Avantaje la administrarea neurolepticelor depot sunt:

A. asigurarea a unei bune compliante
B. se administreaza numai pe cale orala
C. doza globala este crescuta
D. se pot administra in ambulator
E. sunt diminuate reactiile adverse

(pag. 123)
F2511179. Clasa psiholepticelor cuprinde substante medicamentoase cu actiune:

A. antidepresiva
B. neuroleptica
C. psihostimulanta
D. anxiolitica
E. neurotonice
(pag. 119,145)
F2511180. Sunt neuroleptice incisive:

A. Sulpirid
B. Tioridazina
C. Flufenazina
D. Levomepromazina
E. Pimozid
(pag. 119)
F2511181. Urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. neurolepticele fenotiazinice prezinta radicali in pozitiile 2 si 10
B. radicalul trifluormetil induce intensitatea cea mai mare de actiune neuroleptica antipsihotica
C. levomepromazina este indicata in preanestezie
D. neurolepticele tioxantenice prezinta in pozitia 10 un atom de S
E. clorprotixenul are actiune antidepresiva
(pag. 124-126)
F2511182. Neurolepticele sunt indicate in:

A. schiozofrenie
B. hipotensiune
C. greturi si voma intensa
D. anesteziologie
E. depresie anxioasa ca adjuvante ale antidepresivelor
(pag. 125)
F2511183. Neurolepticele sunt derivati de:

A. Xantina
B. Butirofenona
C. Fenotiazina
D. Difenilbutilpiperidina
E. Dihidropiridina
(pag. 124-127)
F2511184. Antidepresivele de tip triciclic prezinta urmatoarele actiuni:

A. blocarea recaptarii serotoninei (5-HT)
B. actiune anticolinergica periferica
C. blocarea recaptarii noradrenalinei (NA)
D. actiune anticolinergica centrala
E. efect inhibitor asupra monoaminooxidazei
(pag. 146-147)
F2611185. Un agonist complet se caracterizează prin:
A. Afinitate faţă de receptori

B. Efect farmacologic submaximal
C. Efect farmacologic maxim
D. Activitate intrinsecă
E. Lipsa activităţii intrinseci
(pag. 224-225)
F2611186. Sunt interacţiuni medicamentoase produse prin mecanism farmacodinamic (sinergism de

potenţare) cu semnificaţie clinică (risc crescut de reacţii adverse):
A. Guanedidina + antidepresive triciclice
B. Antibiotice bactericide în faza de multiplicare + antibiotice bacteriostatice
C. Inhibitori de enzimă de conversie + spironolactonă
D. Antidiabetice orale + ß-adrenolitice
E. Antidiabetice orale + diuretice tiazidice
(pag. 214)
F2611187. Sunt boli autoimune ale receptorilor:

A. Boala Conn
B. Miastenia gravis
C. Reumatismul poliarticular acut poststreptococic
D. Diabetul zaharat insulino-rezistent
E. Sindromul adreno-genital
(pag. 200)
F2611188. Cauzele posibile ale reactivităţii particulare la medicaţia SNC la vârstnici sunt:
A. Creştrea eliberării endogene de endorfine
B. Scăderea numărului de neuroni colinergici centrali (sensibilitate crescută la anticolinergice centrale)
C. Creşterea cantităţii de mediatori (catecolamine, serotonină, acetilcolină)
D. Creşterea afinităţii şi a numărului receptorilor ß-adrenergici
E. Scăderea numărului de neuroni dopaminergici din nigro-striat (reacţii extrapiramidale frecvente la
neuroleptice)
(pag. 195-196)
F2611189. Concentraţia ionilor de Na influenţează capacitatea de legare a receptorilor opioizi astfel:

A. Creşterea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru agonişti
B. Creşterea concentraţiei ionilor de Na scade afinitatea pentru agonişti
C. Creşterea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru antagonişti
D. Scăderea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru agonişti
E. Scăderea concentraţiei ionilor de Na creşte afinitatea pentru antagonişti
(pag. 198)

A. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa stimulării continue a receptorilor
B. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa internalizării receptorilor în membrană
C. Reglarea descendentă ("down regulation") este procesul de scădere a numărului de receptori
D. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa blocării continue a receptorilor
E. Reglarea descendentă ("down regulation") este consecinţa externalizării receptorilor în membrană
(pag. 199)

A. Hormonii estrogeni cresc câmpul receptorial pentru receptorii oxitocinici
B. Hormonii tiroidieni cresc câmpul receptorial ß1-adrenergic
C. Hormonii estrogeni scad câmpul receptorial pentru receptorii oxitocinici

D. Hormonii tiroidieni scad câmpul receptorial ß1-adrenergic
E. Progesteronul scade numărul receptorilor oxitocinici
(pag. 199)
F2611192. Consecinţele farmacologice ale fenomenului "up regulation" sunt:

A. Efect rebound la oprirea administrării medicaţiei
B. Apariţia intoleranţei dobândite
C. Apariţia sindromului de abstinenţă la oprirea administrării medicaţiei
D. Creşterea capacităţii de metabolizare a enzimelor microzomiale
E. Instalarea toleranţei (obişnuinţei)
(pag. 199)
F2611193. Sunt boli genetice ale receptorilor cu consecinţe farmacodinamice:

A. Hipercolesterolemia ereditară
B. Feminizarea fătului masculin
C. Fenilcetonuria
D. Acatalazia
E. Porfiria hepatică
(pag. 200)
Tema nr. 12
Hipnotice
BIBLIOGRAFIE:
F1212001. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt corecte?

A. Derivaţii barbiturici nu sunt indicaţi în insuficienţă hepatică gravă
B. Fenobarbitalul este indicat şi în unele forme de epilepsie.
C. In anestezia generală se administreaza ciclobarbital i.v.
D. Tiopentalul este un derivat tiobarbituric
E. Barbituricele produc dependenţă.
(pag. 99-100)
F1212002. Care dintre următoarele hipnotice fac parte din grupul ciclopirolonelor:
A. Nitrazepam
B. Amobarbital
C. Zolpidem
D. Triclofos
E. Zopiclon
(pag. 99-100)
F1212003. Care dintre următoarele substanţe se utilizează ca hipnoinductoare

A. Fenobarbital
B. Ciclobarbital
C. Tiopental
D. Cloralhidrat
E. Flunitrazepam
(pag. 99-100)
F1312004. Barbituricele hipnotice au urmatoarele efecte in afara de unul dintre acestea:

A. au efecte gradate in functie de doza;
B. produc datorie de somn paradoxal;
C. deprimare selectiva a SNC;
D. produc efecte de tip "rebound" cu vise dezagreabile (cosmaruri);
E. produc inductie enzimatica.
(pag. 99 - 109)
F1312005. Barbituricele produc urmatoarele efecte adverse in afara de unul dintre acestea>
A. inhibitie enzimatica;
B. obisnuinta;
C. deprimarea respiratiei;
D. "datorie" de somn paradoxal;
E. efect "rebound" cu vise dezagreabile (cosmaruri).
(pag. 99 - 109)
F1312006. Care din urmatoarele medicamente nu au efect hipnotic:

A. nitrazepam;
B. fenobarbital;
C. indometacina;
D. flunitrazepam;
E. ciclobarbital.
(pag. 99 - 109)
F1312007. Care este mecanismul de actiune care nu apartine barbituricelor?

A. hiperpolarizare postsinaptica;
B. potentarea transmisiei GABA-ergice;
C. scaderea pragului excitabilitatii neuronale;
D. marirea timpului de deschidere a canalelor de clor;
E. deprimarea formatiei reticulate ascendente activatoare.
(pag. 99 - 109)
F1312008. Dintre urmatoarele barbiturice unul este cu actiune de foarte scurta durata:
A. amobarbital;
B. ciclobarbital;
C. pentobarbital;
D. fenobarbital;
E. tiopental.
(pag. 99 - 109)
F1312009. Precizati mecanismul prin care barbituricele diminua efectul unor medicamente ca
anticoagulante de sinteza sau beta-adrenolitice (tip propranolol):
A. inductie enzimatica;
B. inhibitie enzimatica;
C. deplasarea de pe proteinele plasmatice;
D. mecanism farmacodinamic;
E. mecanism farmacotoxicologic.
(pag. 99 - 109)
F1512010. Care dintre barbituricele hipnotice următoare are durată lungă de acţiune (8 - 10 ore)?
A. hexobarbital
B. pentobarbital
C. secobarbital
D. amobarbital
E. fenobarbital
(pag. 106)
F1512011. Care dintre următorii compuşi este barbituric cu durată ultrascurtă (10 - 20 min) de acţiune?
A. secobarbital
B. hexobarbital
C. ciclobarbital
D. amobarbital
E. fenobarbital
(pag. 106)
F1512012. Forma gravă a sindromului de abstinenţă la întreruperea bruscă a tratamentului îndelungat

cu barbiturice este caracterizată de:
A. insuficienţă renală acută
B. crize convulsivante de mare rău epileptic
C. coma hepatică
D. accident cerebral hemoragic

E. scăderea acuităţii vizuale
(pag. 106)
F1512013. Indicaţiile barbituricelor sunt următoarele, cu excepţia:

A. anestezia generală
B. epilepsie
C. insomnii
D. insuficienţă renală severă
E. preanestezie
(pag. 107)
F1512014. La întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat cu barbiturice se declanşează:

A. toleranţă încrucişată cu alte medicamente
B. inducţie enzimatică
C. inhibiţie enzimală
D. sindrom de abstinenţă
E. insuficienţă hepatică
(pag. 106)
F1512015. Scăderea treptată a dozelor la întreruperea tratamentului îndelungat cu barbiturice se face

pentru a preveni:
A. toleranţa dobândită
B. toleranţa încrucişată cu alte medicamente
C. sindromul de abstinenţă
D. insuficienţa hepatică
E. insuficienţa renală
(pag. 106)
F1612016. Eliminarea renală a barbituricelor este favorizată de:

A. Alcalinizante urinare
B. Acidifiante urinare
C. Hormon antidiuretic
D. Vasoconstricţia la nivel renal
E. Administrarea de clorură de amoniu perfuzabil
(pag. 107)
F1612017. Este ciclopirolonă hipnoinductoare:

A. Metaqualona
B. Zopiclona
C. Amfepramona
D. Naloxona
E. Canrenona
(pag. 103)
F1612018. Este derivat imidazopiridinic hipnoinductor:

A. Meropenem
B. Zolpidem
C. Imipenem
D. Carumonam
E. Tigemonam
(pag. 103)
F1612019. Este hipnocoercitiv cu structură chinazolonică:

A. Buspirona
B. Nalbufina
C. Butorfanolul
D. Metaqualona
E. Zopiclona
(pag. 103)
F1612020. Mecanismele instalării sindromului de abstinenţă la barbiturice sunt.

A. Creşterea afinităţii GABA pentru situsul receptorial
B. Sensibilizarea receptorilor glutamat-ergici
C. Diminuarea transmisiei inhibitoare prin glicină
D. Creşterea activităţii aminopeptidazei M
E. Creşterea transmisiei inhibitoare prin glicină
(pag. 106)
F1612021. Sunt efecte adverse specifice după utilizarea bromurilor:

A. Excitaţie centrală
B. Convulsii epileptiforme
C. Impotenţă sexuală la bărbaţi
D. Hipertensiune arterială
E. Toleranţa
(pag. 109)
F1612022. Sunt ureide aciclice utilizate ca hipnotice:

A. Zolpidemul
B. Barbitalul
C. Hidroxidiona
D. Bromizovalul
E. Carbamida
(pag. 103)
F2112023. Hipnoticele barbiturice provoaca dupa administrare repetata urmatoarele reactii adverse, cu
exceptia:
A. dependenta fizica si convulsii în abstinenta
B. cresterea consumului de oxigen si glucoza al creierului
C. obisnuinta
D. inductie enzimatica
E. efect rebound cu vise neplacute, la oprire brusca
(pag. 102-105)
F2112024. Mecanismele sindromului de sevraj la hipnoticele barbiturice:

A. instalarea inhibitiei enzimatice
B. sensibilizarea receptorilor glutamatergici
C. hetero "down" reglare
D. sensibilizarea receptorilor GABA-A postsinaptici
E. internalizarea receptorilor GABA-A postsinaptici
(pag. 106)
F2112025. Efectele hipnocoercitivelor barbiturice sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. deprima selectiv SNC
B. au efecte gradate în functie de doza
C. reduc somnul paradoxal REM

D. produc "datorie" de somn paradoxal
E. produc efect "rebound" cu vise dezagreabile
(pag. 102)
F2112026. Barbituricele nu au ca mecanism de actiune:

A. deprimarea formatiei reticulate ascendente activatoare
B. potentarea transmisiei GABA
C. marirea timpului de deschidere a canalelor de Cl
D. scaderea pragului de excitabilitate neuronala
E. hiperpolarizare postsinaptica
(pag. 105)
F2112027. Hipnocoercitivele au urmatoarele efecte adverse, cu o exceptie:

B. obisnuinta
D. "datorie" de somn paradoxal
E. efect rebound, cu vise dezagreabile
(pag. 102)
F2112028. Notati mecanismul prin care barbituricele diminua efectele unor medicamente (ca
anticoagulantele de sinteza sau beta-adrenolitice tip propranolol):
A. farmacodinamic
B. farmacotoxicologic
C. deplasare de pe proteinele plasmatice
D. inhibitie enzimatica
E. inductie enzimatica
(pag. 102,108)
F2112029. Hipnoticele barbiturice provoaca urmatoarele efecte de tip hipnocoercitiv, cu o exceptie:

A. efectele deprimante SNC cresc gradat doza-dependent
B. forteaza somnul si la indivizi fara hiposomnie
C. reduc durata de somn N REM
D. produc "datorie de somn paradoxal"
E. deprima gradat doza-dependent respiratia, aparatul cardio-vascular si temperatura
(pag. 102)
F2112030. Notati eroarea din tratamentul intoxicatiei acute cu barbiturice:

A. analeptice respiratorii
B. analeptice cardiovasculare
C. perfuzie cu NH4Cl pentru acidifierea urinii si reducerea reabsorbtiei renale tubulare
D. diureza osmotica cu solutie de manitol 5%, i.v.
E. ventilatie respiratorie cu administrare de oxigen
(pag. 107)
F2112031. Precizati hipnoinductoarele:

A. nitrazepam
B. clordiazepoxid
C. flunitrazepam
D. medazepam
E. oxazepam
(pag. 103)
F2212032. Nitrazepamul:
A. este hipnocoercitiv
B. este hipnoinductor
C. are un timp de injumatatire scurt (2-3 ore)
D. se leaga in procent redus de proteinele plasmatice
E. nu sufera efectul primului pasaj hepatic
(pag. 99-109)
F2212033. Care dintre urmatoarele clase de medicamente sunt considerate hipnoinductoare?

A. Barbiturice.
B. Bromuri.
C. Benzodiazepine.
D. Chinazolone.
E. Compusi cuaternari de amoniu.
(pag. 103)
F2212034. Care dintre urmatoarele barbiturice au durata scurta de actiune?

A. Ciclobarbital.
B. Fenobarbital.
C. Amobarbital.
D. Pentobarbital.
E. Barbital.
(pag. 106)
F2212035. Care dintre urmatoarele hipnotice fac parte din grupul aldehidelor?
A. Secobarbitalul
B. Triclofos
C. Glutetimida
D. Cloralhidrat
E. Diazepam
(pag. 103)
F2212036. Alegeti dintre hipnotice pe cele cu structura de imidazo-piridina:

A. Glutetimid
B. Zolpidem
C. Metaqualona
D. Secobarbital
E. Nitrazepam
(pag. 103)
F2212037. Alegeti hipnoticul cu structura de ciclopirolona:

A. Zopiclon
B. Metaqualona
C. Ciclobarbital
D. Zolpidem
E. Glutetimid
(pag. 103)
F2212038. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la hipnoticele barbiturice:

A. Sunt derivati ai acidului tiobarbituric.
B. Sunt derivati N-alchilati ai acidului barbituric.

C. Sunt disubstituiti la carbonul 5 din acidul barbituric.
D. Nu prezinta efecte sedative.
E. Nu provoaca inductie enzimatica.
(pag. 102-103)
F2312039. Care din urmatoarele medicamente nu au efect hipnotic:

A. nitrazepam;
B. fenobarbital;
C. indometacina;
D. flunitrazepam;
E. ciclobarbital.
(pag. 99 - 109)
F2312040. Dintre urmatoarele barbiturice unul este cu actiune de foarte scurta durata:
A. amobarbital;
B. ciclobarbital;
C. pentobarbital;
D. fenobarbital;
E. tiopental.
(pag. 99 - 109)
F2312041. Care este mecanismul de actiune care nu apartine barbituricelor?

A. hiperpolarizare postsinaptica;
B. potentarea transmisiei GABA-ergice;
C. scaderea pragului excitabilitatii neuronale;
D. marirea timpului de deschidere a canalelor de clor;
E. deprimarea formatiei reticulate ascendente activatoare.
(pag. 99 - 109)
F2312042. Barbituricele hipnotice au urmatoarele efecte in afara de unul dintre acestea:

A. au efecte gradate in functie de doza;
B. produc datorie de somn paradoxal;
C. deprimare selectiva a SNC;
D. produc efecte de tip "rebound" cu vise dezagreabile (cosmaruri);
E. produc inductie enzimatica.
(pag. 99 - 109)
F2312043. Barbituricele produc urmatoarele efecte adverse in afara de unul dintre acestea:
A. inhibitie enzimatica;
B. obisnuinta;
C. deprimarea respiratiei;
D. "datorie" de somn paradoxal;
E. efect "rebound" cu vise dezagreabile (cosmaruri).
(pag. 99 - 109)
F2312044. Precizati mecanismul prin care barbituricele diminua efectul unor medicamente ca
anticoagulante de sinteza sau beta-adrenolitice (tip propranolol):
A. inductie enzimatica;
B. inhibitie enzimatica;
C. deplasarea de pe proteinele plasmatice;
D. mecanism farmacodinamic;
E. mecanism farmacotoxicologic.
(pag. 99 - 109)
F2312045. Medicamentul zopiclon are urmatoarele caracteristici:

A. tranchilizanta;
B. benzodiazepina;
C. hipnoinductoare;
D. miorelaxanta;
E. ciclopirolona.
(pag. 99 - 109)

A. derivatii acidului barbituric substituiti la C5 sunt barbiturice hipnotice
B. derivatii N-alchilati sunt barbiturice hipnotice
C. amobarbitalul se utilizeaza ca anestezic general
D. fenobarbitalul are caracter slab bazic
E. actiunea hipnotica este scazuta in intensitate de substituentii asimetrici
(pag. 103-106)
F2512047. Care afirmatii sunt false?

A. La intreruperea brusca a unui tratament indelungat cu barbiturice se declanseaza sindrom de abstinenta
B. Nitrazepamul este derivat din 7-nitro-1,4-benzodiazepina
C. Cloramfenicolul creste efectul barbituricelor administrate concomitent
D. Amobarbitalul este utilizat in preanestezie
E. Ciclobarbitalul este indicat in marele rau epileptic
(pag. 103-107)
F2512048. Tratamentul intoxicatiei acute cu hipnotice consta in:

A. Perfuzie cu NaHCO3 pentru alcalinizarea urinii si reducerea reabsorbtiei tubulare
B. Administrarea de furosemid i.v.
C. Administrare de excitante ale SNC
D. Perfuzie cu glucoza hipertona
E. Administrarea de metoclopramid i.v.
(pag. 107)
F2512049. Hipnocoercitive cu structura de ureide aciclice sunt:

A. Glutetimida
B. Metilpentinolul
C. Benzactizina
D. Bromizovalul
E. Meprobamatul
(pag. 103)
F2512050. Hipnoinductoare sunt:

A. Zopiclona
B. Metaqualona
C. Naloxona
D. Imipenem
E. Metilprilona
(pag. 103)
A. este derivat din 7-nitro-1,4-benzodiazepina

B. are actiune tranchilizanta
C. are durata scurta de actiune
D. se leaga de proteinele plasmatice in procent redus
E. efect al primului pasaj hepatic redus
(pag. 108-109)
F2612052. Care dintre următoarele reacţii alergice sunt de tip citolitic-citotoxic?

A. Trombocitopenia, granulocitopenia;
B. Şocul anafilactic;
C. Dermatita exfoliativă;
D. Edemul Quinque;
E. Reacţia anafilactoidă
(pag. 251)
F2612053. Următoarele reacţii adverse au bază procese imune:

A. Alergia medicamentoasă
B. Idiosincrazia
C. Efectul rebound
D. Toleranţa cronică
E. Reacţiile de tip toxic
(pag. 249)
F2612054. La baza producerii toleranţei cronice stă:

A. Competiţia de substrat la nivelul enzimelor metabolizante hepatice
B. Fenomenul de reglare descendentă ("down regulation”)
C. Fenomenul de reglare ascendentă ("up regulation”)
D. Inhibarea recaptării mediatorului
E. Externalizarea receptorilor
(pag. 259-260)

A. Şocul anafilactic
B. Boala serului
C. Criza de porfirie acută prin inducţia ALA-sintetazei
D. Glomerulonefrita
E. Tahifilaxia
(pag. 245)
F2612056. Sunt substanţe incriminate în apariţia unor efecte adverse cancerigene:

A. Acidul ascorbic
B. Corticosteroizii
C. Tiamina
D. Citostaticele alchilante
E. Antibioticele ß-lactamice
(pag. 242)

A. Amobarbitalul are efect sedativ, hipnotic, cu durata lunga de actiune.
B. Ciclobarbitalul este activ in marele rau epileptic
C. Amobarbitalul se utilizeaza ca anestezic general de scurta durata
D. Ciclobarbitalul este un barbituric cu durata scurta de actiune
E. Fenobarbitalul este un hipnotic cu durata lunga de actiune
(pag. 99-100)
F1212058. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la barbiturice sunt adevarate?

A. Sunt derivati ai acidului barbituric disubstituiti la carbonul 5.
B. Sunt derivati ai acidului barbituric substituiti numai la unul dintre atomii de azot
C. Actiunea hipnotica este mai intensa la derivatii substituiti in pozitia 5 cu resturi diferite.
D. Sunt inductori enzimatici.
E. Compusii substituiti in pozitia 5 cu resturi nesaturate sau ramificate au o durata a actiunii hipnotice de mai
scurta durata.
(pag. 99-100)
F1212059. Ce modificări ale funcţiilor fiziologice pot apare în timpul somnului fiziologic?
A. Starea de conştienţă este suprimată
B. Motilitatea voluntară nu este abolită
C. Motilitatea reflexă este diminuată
D. Pragul reflex este scăzut
E. Metabolismul bazal este crescut
(pag. 99-100)
F1212060. Derivaţii barbiturici determină

A. Deprimarea respiraţiei celulare
B. Accentuează oxidarea glucozei
C. Blochează sinteza de ATP
D. Creşte consumul de oxigen la nivelul creierului
E. Scade consumul de oxigen la nivelul creierului.
(pag. 99-100)
F1212061. Hipnocoecitivele:
A. Sunt deprimante selective ale sistemului nervos central
B. În funcţie de doză produc: sedare-somn-somn hipnotic-somn narcoti-comă-moarte
C. Deprimă respiraţia
D. Nu modifică EEG nocturn
E. Reduc durata somnului paradoxa REM
(pag. 99-100)
F1212062. Hipnoinductoarele
A. Nu produc somn narcotic
B. Acţionează selectiv pe receptorii specifici (GABA)
C. Trezirea din somn se face greu cu stări de obnubilare
D. Efectele asupra SNV, circulaţie şi respiraţie sunt intense
E. Produc o inducţie enzimatică marcată.
(pag. 99-100)
F1212063. Hipnoinductoarele fac parte din următoarele clase structurale

A. Ureide ciclice
B. Aldehide
C. Alcooli
D. Benzodiazepine
E. Imidazopiridine
(pag. 99-100)
F1212064. Indicati afirmatiile corecte:

A. Amitalul este un medicament indicat ca sedativ-hipnotic
B. Ciclobarbitalul este substanta activa din produsul Extraveral.
C. Zopiclon (Imovane) este un preparat indicat in insomnii
D. Midazolam este o benzodiazepina si este conditionat sub forma de fiole si comprimate in produsul
Dormicum
E. Ramnolax este un hipnotic cu actiune de lunga durata.
(pag. 99-100)
F1212065. Somnul lent (NREM) are următoarele caracteristici:

A. Are unde EEG rapide şi de amplitudine mare
B. Ocupă 75% din totalul timpului de somn
C. Durata şi profunzimea sa este mai mare în prima jumătate a nopţii
D. Predomină în a 2-a jumătate a nopţii.
E. Se caracterizează prin mişcări oculare rapide
(pag. 99-100)
F1212066. Substantele medicamentoase cu actiune hipnotica si sedativa fac parte din urmatoarele
clase structurale:
A. Barbiturice
B. Benzodiazepine.
C. Ciclopirolone
D. Imidazopiridine.
E. Pirazolon
(pag. 99-100)
F1212067. Terapia insomniilor constă în administrarea de

A. Nootrope
B. Sedative
C. Hipnotice
D. Psihostimulente
E. Anxiolitice
(pag. 99-100)
F1312068. Actiunea inductoare enzimatica a fenobarbitalului explica:

A. diminuarea eficacitatii unor medicamente asociate;
B. actiunea deprimanta gradata asupra SNC;
C. potentarea efectului bauturilor alcoolice;
D. durata lunga de actiune;
E. toleranta prin mecanism farmacocinetic.
(pag. 99 - 109)
F1312069. Administrate timp indelungat barbituricele induc un antagonism prin mecanism

farmacocinetic (inductie enzimatica) cu scaderea eficacitatii urmatoarelor medicamente:
A. contraceptive orale;
B. propranolol;
C. anticoagulante cumarinice;
D. teofilina;
E. medicamente antiacide.
(pag. 99 - 109)
F1312070. Barbiturice hipnotice cu perioada de latenta si durata de actiune scurte:

A. pentobarbital;
B. fenobarbital;
C. amobarbital;
D. hexobarbital;
E. ciclobarbital.
(pag. 99 - 109)
F1312071. Care sunt afirmatiile corecte privind ciclobarbitalul:

A. latenta si durata a efectului scurte;
B. indicat in insomnii terminale (trezirea precoce);
C. este hipnocoercitiv (nu hipnogen);
D. este indicata administrarea timp indelungat;
E. este anticonvulsivant indicat in marele rau epileptic.
(pag. 99 - 109)
F1312072. Dupa administrare repetata hipnoticele barbiturice provoaca urmatoarele reactii adverse:
A. efect "rebound" cu vise neplacute (cosmaruri), la oprirea brusca a tratamentului;
B. obisnuinta;
C. cresterea metabolismului bazal;
D. inhibitie enzimatica;
E. dependenta fizica (sindrom de abstinenta cu convulsii).
(pag. 99 - 109)
F1312073. Intoxicatia acuta cu fenobarbital se trateaza prin:

A. flumazenil;
B. un diuretic osmotic;
C. haloperidol;
D. alcalinizarea urinii;
E. alcool etilic.
(pag. 99 - 109)
F1312074. Mecanismul de actiune al barbituricelor hipnotice cuprinde:

A. blocarea receptorilor dopaminergici;
B. marirea timpului de deschidere a canalelor de clor;
C. potentarea actiunii acidului gamaaminobutiric (GABA);
D. deprimarea formatiei reticulate ascendente activatoare;
E. inhibarea enzimei monoaminooxidaza (MAO).
(pag. 99 - 109)
F1312075. Potentarea efectelor barbituricelor apare in cadrul unor interactiuni cu:

A. alcool etilic;
B. diazepam;
D. rifampicina;
E. cimetidina.
(pag. 99 - 109)
F1312076. Urmatoarele proprietati farmacologice sunt caracteristice nitrazepamului:

A. are actiune hipnotica;
B. are durata scurta de actiune;
C. activeaza complexul receptor GABA-postsinaptic;
D. reduce durata somnului paradoxal (REM);
E. este derivat de 7-nitro-1,4-benzodiazepina;
(pag. 99 - 109)
F1412077. Bromurile:
A. administrate prelungit pot provoca impotenţă sexuală
B. administrarea de NaCl le încetineşte eliminarea
C. nu au risc alergizant
D. se recomandă frecvent în prescripţii magistrale
E. sunt indicate în enurezisul nocturn
(pag. 109)
F1412078. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la fenobarbital o consideraţi corectă:
A. produce somnolenţă diurnă reziduală
B. la doze mari provoacă convulsii
C. are şi efect inhibitor enzimatic
D. se administrează exclusiv oral
E. dezvoltă farmacodependenţă
(pag. 106)
F1412079. Care dintre următoarele benzodiazepine sunt utilizate ca hipnotice?

A. medazepam
B. lorazepam
C. nitrazepam
D. flunitrazepam
E. bromazepam
(pag. 108)
F1412080. Care dintre următoarele medicamente au acţiune hipnotică:

A. maprotilina
B. moclobemida
C. cloralhidratul
D. nitrazepam
E. selegilina
(pag. 108-109)
F1412081. Ciclobarbitalul:
A. este un hipnotic cu durată de acţiune ultrascurtă
B. este indicat în insomnia incipientă datorată hiperexcitabilităţii nervoase
C. are latenţă şi durată scurtă
D. suferă intens efectul de prim pasaj hepatic
E. se administrează exclusiv parenteral
(pag. 108)
F1412082. Cloralhidratul:
A. are efect timoanaleptic
B. se administrează în asociere cu mucilagiul de gumă arabică

C. este o substanţă cu efect hipnotic
D. are efect iritant pe mucoasă
E. nu se recomandă la bolnavii cu hipertrofie de prostată
(pag. 109)
F1412083. Hipnoticele barbiturice sunt contraindicate:

A. la bolnavii cu insuficienţă hepatică gravă
B. în preanestezie
C. la conducătorii auto
D. la pacienţii epileptici
E. în insuficienţa renală severă
(pag. 107)
F1412084. Hipnoticele barbiturice sunt indicate în:

A. preanestezie
B. enurezis nocturn
C. epilepsie
D. anestezie generală
E. atacul de panică
(pag. 107)
F1412085. Hipnoticele hipnoinductoare:

A. acţionează selectiv asupra unor receptori specifici
B. nu induc somn narcotic nici la doze mari
C. trezirea din somn este dificilă şi însoţită de somnolenţă reziduală
D. declanşează efectul de "rebound” cu vise neplăcute la oprirea bruscă a tratamentului
E. nu reduc durata de somn paradoxal (REM)
(pag. 102-103)
F1412086. Hipnoticele hipocoercitive:

A. la oprirea bruscă a tratamentului nu produc "rebound” cu vise neplăcute
B. provoacă inducţie enzimatică încrucişată
C. reduc durata somnului paradoxal (REM)
D. trezirea din somn este uşoară
E. supradozarea nu poate fi utilizată în scop suicidar
(pag. 102-103)
A. are un T1/2 scurt (6-8 ore)
B. produce un somn apropiat de somnul fiziologic, pe o durată de 6-8 ore
C. prezintă şi activitate timoanaleptică
D. are un efect de prim pasaj hepatic ridicat
E. se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice
(pag. 108)
F1412088. Simptomele intoxicaţiei acute cu barbiturice sunt:

A. febră
B. cianoză tegumentară
C. midriază
D. hipotensiune arterială până la colaps
E. deprimare respiratorie
(pag. 107)
F1412089. Sindromul de abstinenţă la hipnoticele barbiturice se manifestă prin:

A. hipotensiune
B. halucinaţii
C. insomnie
D. diaree
E. stare de agitaţie psihică
(pag. 106)
F1412090. Sunt barbiturice cu durată scurtă de acţiune:

A. tiopental
B. ciclobarbital
C. fenobarbital
D. amobarbital
E. pentobarbital
(pag. 106)
F1412091. Tratamentul intoxicaţiei acute cu barbiturice se face cu:

A. furosemid iv
B. perfuzie cu NaHCO3
C. perfuzie cu glucoză hipertonă
D. soluţie de manitol 5%
E. metoclopramid iv
(pag. 107)
F1512092. Care dintre următorii compuşi sunt barbiturice narcotice?

A. tiopental
B. amobarbital
C. flunitrazepam
D. barbital
E. hexobarbital
(pag. 106)
F1512093. Care dintre următorii compuşi sunt hipnotice benzodiazepine?

A. fenobarbital
B. nitrazepam
C. cloralhidrat
D. triclofos
E. flunitrazepam
(pag. 108)
F1512094. Ciclobarbitalul:
A. are latenţă şi durată de acţiune scurtă
B. se administrează pe termen nelimitat
C. este lipsit de efecte adverse
D. se utilizează ca anestezic general
E. indicat în insomnii incipiente datorate hiperexcitabilităţii nervoase
(pag. 108)
F1512095. Fenobarbitalul:
A. este barbituric cu durată scurtă de acţiune
B. este barbituric cu durată lungă de acţiune

C. este utilizat ca antiepileptic
D. este puternic inductor enzimatic
E. se asociază cu alte medicamente pentru a le creşte eficacitatea
(pag. 106, 137)
F1512096. Hipnoticele barbiturice determină:

A. activarea unui situs specific de pe complexul receptor GABA-A postsinaptic efector
B. cresc frecvenţa deschiderii canalelor de clor
C. cresc timpul de deschidere al canalelor de clor
D. determină hiperpolarizare şi inhibiţie neuronală
E. inhibă eliberarea de GABA
(pag. 105)
F1512097. Hipnoticele benzodiazepine:

A. sunt reprezentate de cloralhidrat
B. modifică structura somnului
C. potenţează transmisia inhibitoare GABA-ergică
D. cresc frecvenţa de deschidere a canalelor de clor
E. scad frecvenţa de deschidere a canalelor de clor
(pag. 108)
F1512098. Indicaţiile terapeutice ale barbituricelor sunt:

A. preanestezie
B. insomnii
C. miastenia gravis
D. glaucom
E. anestezia generală
(pag. 107)
B. are T 1/2 lung, peste 20 de ore
C. induce somn de 6-8 ore foarte apropiat de somnul fiziologic
D. modifică structura somnului
E. nu se mai utilizează ca hipnotic
(pag. 108, 109)
F1512100. Reacţiile adverse la administrarea de hipnotice barbiturice sunt:

A. toleranţă dobândită (obişnuinţa) pentru acţiunea hipnotică
B. sindrom de abstinenţă la întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat
C. sindrom de abstinenţă la scăderea treptată a dozelor
D. hipertensiune arterială
E. toleranţă încrucişată cu alte medicamente
(pag. 106)
F1612101. Acţiunea hipnotică a barbituricelor este crescută în intensitate de următoarele configuraţii

structurale:
A. Substituenţi simetrici la C5
B. Halogeni
C. Substituenţi ramificaţi la C5
D. Desfacerea nucleului pirimidinic
E. Lipsa substituenţilor la C5
(pag. 104)
F1612102. Hipnocoercitivele:
A. Sunt deprimante SNC neselective care inhibă difuz diferitele segmente ale SNC
B. Produc somn în orice condiţii şi la indivizii normali
C. Reduc perioadele somnului paradoxal
D. Produc obişnuinţă cu tendinţa de creştere a dozelor
E. Cresc perioadele somnului paradoxal
(pag. 102)
F1612103. Hipnoticele:
A. Sunt deprimante selective ale SNC
B. Sunt deprimante neselective ale SNC
C. Favorizează instalarea unui somn asemănător celui fiziologic
D. La doze terapeutice au efect antipsihotic
E. Produc scăderea funcţiilor fiziologice centrale şi periferice la nivel bazal11
(pag. 101)
F1612104. Mecanismul de acţiune a benzodiazepinelor constă în:

A. Acţionarea unor receptori specifici
B. Potenţarea acţiunii GABA
C. Blocarea receptorilor NMDA
D. Stimularea transmisiei icosanoidergice
E. Blocarea receptorilor glicinergici spinali
(pag. 103)
F1612105. Medicamentele sedative:

A. Sunt deprimante neselective ale SNC
B. În doze terapeutice produc o stare de liniştire
C. Diminuă hiperexcitabilitatea senzitivă şi psihomotorie
D. În doze terapeutice produc o deprimare selectivă a SNC şi SNV
E. Produc reacţii vegetative marcate
(pag. 101)
F1612106. Sindromul de abstinenţă la barbiturice se manifestă prin:

A. Excitaţie SNC
B. Convulsii de tip epileptiform
C. Stupoare
D. Aritmii cardiace
E. Hipotermie severă
(pag. 106)
F1612107. Sunt hipnocoercitive:

A. Ciclobarbitalul
B. Amobarbitalul
C. Glutetimida
D. Zopiclona
E. Zolpidemul
(pag. 102-103)
F1612108. Sunt hipnoinductoare:
A. Nitrazepam
B. Flunitrazepam
C. Metaqualona
D. Zolpidem
E. Glutetimida
(pag. 103)
F2112109. Sunt hipnocoercitive:

A. flunitrazepam
B. fenobarbital
C. zolpidem
D. glutetimida
E. bromizoval
(pag. 103)
F2112110. Nitrazepamul are urmatoarele proprietati:

A. hipnocoercitiv
B. derivat de 7- nitro-1,4-benzodiazepina
C. activeaza complexul receptor GABA-A postsinaptic
D. se biotransforma la metaboliti activi
E. nu reduce durata somnului de tip REM
(pag. 108)
F2112111. Zopiclon este:

A. imidazopiridina
B. ciclopirolona
C. hipnoinductor
D. hipnocoercitiv
E. antiepileptic
(pag. 103)
F2112112. Actiunile farmacodinamice ale fenobarbitalului sunt

A. hipnoinductoare
B. sedativa
C. anticonvulsivanta
D. antipsihotica
E. antidepresiva
(pag. 105)
F2112113. Barbituricele au ca mecanism de actiune:

A. deprimarea formatiei reticulate ascendente activatoare
B. inhibarea transmisiei GABA
C. marirea timpului de deschidere a canalelor de Cl-
D. scaderea pragului de excitabilitate neuronala
E. hiperpolarizare postsinaptica
(pag. 105)
F2112114. Sunt barbiturice utilizate ca anestezice generale:

A. fenobarbital
B. ciclobarbital
C. amobarbital
D. metohexital
E. tiopental
(pag. 106)
F2112115. Notati mecanismul prin care barbituricele diminua efectele unor medicamente (ca
anticoagulantele de sinteza sau beta-adrenolitice tip propranolol):
A. farmacocinetic
B. inductie enzimatica
C. deplasare de pe proteinele plasmatice
D. inhibitie enzimatica
E. stimularea activitatii SOMH
(pag. 108)
F2112116. Precizati hipnocoercitivele:

A. hipnoticele piperidindione
B. tranchilizantele dicarbamati
C. hipnoticele barbiturice
D. antidepresivele sedative
E. neurolepticele fenotiazine
(pag. 103)
F2112117. Notati efectele hipnocoercitivelor barbiturice:

A. deprima selectiv SNC
B. au efecte gradate in functie de doza
C. reduc somnul paradoxal REM
D. produc "datorie" de somn paradoxal
E. produc efect "rebound" cu vise dezagreabile
(pag. 102)
F2112118. Notati actiunile farmacodinamice ale fenobarbitalului:

A. hipnotica
B. sedativa
D. antipsihotica
E. miorelaxanta
(pag. 105)
F2112119. Zopiclona este:

A. benzodiazepina
B. ciclopirolona
C. tranchilizanta
D. hipnoinductoare
E. miorelaxanta
(pag. 103)
F2112120. Zolpidem este:

A. imidazopiridina
B. ciclopirolona
C. hipnoinductor
D. hipnocoercitiv
E. antiepileptic
(pag. 103)
F2112121. Mecanismele sindromului de sevraj la hipnoticele barbiturice sunt:

A. sensibilizarea receptorilor glutamatergici
B. desensibilizarea receptorilor GABA-A postsinaptici
C. hetero-reglare "up"
D. auto-reglare "down"
E. instalarea inductiei enzimatice
(pag. 106)
F2112122. Apar interactiuni cu potentarea efectelor barbituricelor, la asocierea cu:

A. diazepam
B. alcool
C. cimetidina
D. rifampicina
E. anticoagulante cumarinice
(pag. 107-108)
F2112123. Barbituricele administrate timp indelungat induc antagonism farmacocinetic cu scaderea

eficacitatii urmatoarelor medicamente:
A. beta-adrenolitice
B. digoxina
C. anticoagulante cumarinice
D. teofilina
E. contraceptive orale
(pag. 108)
F2112124. Nitrazepamul are urmatoarele proprietati:

A. derivat de 7- nitro-1,4-benzodiazepina
B. hipnoinductor
C. activeaza complexul receptor GABA-A postsinaptic
D. T1/2 scurt si durata scurta
E. reduce durata somnului de tip REM
(pag. 108-109)
F2212125. Barbituricele:
A. potenteaza neurotransmisia glutamat-ergica
B. sunt hipnocoercitive
C. pot deprima sistemul nervos central in functie de doza
D. sunt hipnoinductoare
E. au un mecanism de actiune GABA-ergic
(pag. 99-109)
A. produc intotdeauna un somn asemanator celui fiziologic
B. produc pierderea temporara a cunostintei
C. in doze mici au efect sedativ
D. produc analgezie
E. se utilizeaza in tratamentul insomniilor
(pag. 99-109)
F2212127. Care din urmatoarele substante pot avea actiune hipnotica:

A. zolpidem
B. nitrazepam
C. lidocaina
D. clorpromazina
E. loratadina
(pag. 99-109)
A. au eliminare rapida
B. administrarea clorurii de sodiu creste eliminarea bromurilor
C. pot produce impotenta
D. sunt sedative la doze de 1-3 g pe zi
E. au ca mecanism inlocuirea GABA in creier
(pag. 99-109)
A. are un timp de injumatatire de peste 20 ore
B. nu sufera un circuit enterohepatic
C. absorbtia sa prezinta o variabilitate interindividuala mare
D. este un hipnocoercitiv
E. induce un somn de 6-8 ore
(pag. 99-109)
A. potenteaza transmisia glutamatergica
B. deprima formatiunea reticulata ascendenta activatoare
C. blocheaza enzimele flavoproteice din lantul citocromilor
D. sunt hipnocoercitive
E. favorizeaza sinteza de ATP
(pag. 99-109)

A. Hipnoticele sunt deprimante neselective aleSNC.
B. Hipnoticele, la doze mici au efect sedativ.
C. Hipnoticele, la doze mici au efect stimulant SNC.
D. La doze terapeutice hipnotice favorizeaza instalarea unui somn asemanator celui fiziologic.
E. La doze terapeutice hipnotice prezinta efect hipotermizant.
(pag. 101-102)
F2212132. Care dintre urmatoarele clase de medicamente sunt considerate hipnocoercitive?

A. Barbituricele.
B. Ureidele aciclice.
C. Aldehidele si alcoolii cu actiune hipnotica.
D. Bromurile
E. Benzodiazepinele.
(pag. 103)
F2212133. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hipnocoercitive sunt adevarate?

A. Hipnocoercitivele sunt deprimante neselective ale SNC, care inhiba difuz diferite segmente ale SNC.
B. Efectele deprimante SNC nu depind de doza.
C. Nu au efecte deprimante asupra respiratiei, aparatului cardiovascular si temperaturii.
D. Produc obisnuinta, cu tendinta de marire a dozelor.
E. Produc inductie enzimatica.
(pag. 102)
F2212134. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la hipnoinductoare sunt adevarate?

A. Actioneaza selectiv asupra unor receptori specifici.
B. Efectul hipnogen este mai evident in hiposomnie.
C. Fenomenele de inductie enzimatica sunt reduse sau absente.
D. Produc inductie enzimatica.
E. Efectele deprimante SNC nu sunt doza-dependente.
(pag. 102-103)
F2212135. Care din afirmatiile urmatoare sunt corecte?

A. Derivatii acidului tiobarbituric sunt barbiturice narcotice.
B. Forma enolica a derivatilor barbiturici are caracter slab bazic.
C. Derivatii barbiturici pot forma saruri solubile cu acizii minerali.
D. Forma enolica a derivatilor barbiturici are caracter slab acid.
E. Derivatii barbiturici pot forma saruri solubile cu hidroxizii alcalini.
(pag. 104)
F2212136. Hipnoticele barbiturice prezinta urmatoarele caracteristici structurale:

A. Sunt derivati ai acidului barbituric.
B. Prezinta doi substituenti la C5 (simetrici sau diferiti).
C. Prezinta un singur substituent la C5.
D. Actiunea hipnotica creste in intensitate daca exista grupari hipnofore: substituenti ramificati, dubla si tripla
legatura.
E. Actiunea hipnotica scade in intensitate daca exista grupari hipnofore: substituenti ramificati, dubla si tripla
legatura.
(pag. 104)
F2212137. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la fenobarbital sunt adevarate?

A. Are durata lunga de actiune si latenta lunga.
B. Are durata scurta de actiune si latenta scurta.
C. Nu se utilizeaza ca hipnotic datorita somnolentei reziduale.
D. Principala indicatie este ca hipnotic datorita duratei lungi de somn provocate.
E. Se utilizeaza ca sedativ (la doze mici) si ca antiepileptic.
(pag. 106)
F2212138. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la benzodiazepinele hipnotice sunt adevarate?
A. Sunt derivati de 7nitro 1,4 benzodiazepina
B. Se metabolizeaza in ficat cu obtinerea de metaboliti mai activi.
C. Sunt hipnotice moderne preferate hipnoticelor clasice hipnocoercitive.
D. Mecanismul de actiune este potentarea transmisiei inhibitoare GABA-ergice.
E. Au ca dezavantaj modificarea structurii somnului cu reducerea somnului REM.
(pag. 108)
F2212139. Terapia insomniilor consta in:

A. Tratarea cauzelor (anxietate, depresie, durere)
B. Administrarea de sedative.
C. Adimistrarea de hipnotice ca prima alegere.
D. Psihoterapie
E. Masuri igieno-dietetice
(pag. 101)
F2212140. In functie de etiologie hiposomniile pot fi:

A. Simptomatica
B. Toxica
C. Cronica
D. Pasagera
E. Neurologica
(pag. 101)
F2212141. Mentionati afirmatiile corecte

A. Barbituricele se administreaza ca sedative, in doze mici.
B. In epilepsie este recomandat ciclobarbitalul.
C. In preanestezie se pot utiliza barbituricele cu durata medie.
D. In anestezia generala se administreaza fenobarbital.
E. Fenobarbitalul este utilizat ce hipnotic de prima alegere.
(pag. 107)
F2212142. Care dintre urmatoarele substane sunt benzodiazepine indicate ca hipnotice?

A. Medazepam
B. Nitrazepam
C. Amobarbital
D. Flunitrazepam
E. Meprobamat
(pag. 108)
F2212143. Care dintre urmatoarele substante medicamentose sunt hipnoinductoare?

A. Zolpidem
B. Nitrazepam
C. Zopiclon
D. Ciclobarbital
E. Bromura de sodiu
(pag. 103)
F2212144. Care dintre urmatoarele substante fac parte din grupa barbituricelor cu durata scurta de
actiune?
A. Pentobarbital
B. Barbital
C. Hexobarbital
D. Secobarbital
E. Tiopental
(pag. 106)
F2212145. Care dintre afirmatii sunt corecte?

A. Nitrazepamul este un hipnotic modern care induce un somn de 6-8 ore.
B. Diazepamul este un hipnocoercitiv.
C. Hexobarbitalul este indicat in criza din marele rau epileptic.
D. Flunitrazepamul are la baza o structura de 7-cloro-1,5-benzodiazepina.
E. Nitrazepamul se leaga de proteinele plasmatice in proportie ridicata (87%).
(pag. 106, 108,109)
F2212146. Care dintre urmatoarele substante fac parte din clasa barbituricelor cu efecte ultrascurte?
A. Ciclobarbital
B. Tiopental
C. Tiobutabarbital
D. Ketamina
E. Midazolam
(pag. 106)

A. Metabolizarea barbituricelor consta in hidroxilare alifatica sau aromatica.
B. Toleranta proprie si incrucisata, in cazul derivatilor barbiturici, se poate explica prin fenomenul de inductie
enzimatica.
C. Barbituricele sunt hipnocoercitive.
D. Barbituricele sunt inhibitoare enzimatice.
E. Eliminarea renala a barbituricelor se grabeste prin acidularea urinii.
(pag. 104, 105)

A. Metabolizarea barbituricelor se realizeaza prin alchilare aromatica.
B. Barbituricele produc inductie enzimatica.
C. Durata scurta a actiunii barbituricelor este datorata prezentei catenelor ramificate la C1.
D. Barbituricele sunt hipnoinductoare.
E. Toleranta proprie si incrucisata este datorata inductiei enzimatice.
(pag. 104, 105)
F2212149. Alegeti hipnoticele din clasa benzodiazepinelor:

A. Triclofos
B. Nitrazepam
C. Ciclobarbital
D. Flunitrazepam
E. Barbital
(pag. 99)
F2212150. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la hipnoticele benzodiazepinice:

A. Nu modifica structura somnului.
B. Somnul este apropiat de cel fiziologic (6-8 ore)
C. Au timp de injumatatire scurt.
D. Sunt derivati de 7-nitro-1,4-benzodiazepina.
E. Actioneaza prin cresterea frecventei de deschidere a canalelor de clor.
(pag. 108)
F2212151. Alegeti hipnocoercitivele din clasa derivatilor barbiturici:

A. Glutetimida
B. Pentobarbital
C. Diazepam
D. Fenobarbital
E. Ciclobarbital
(pag. 103)
F2212152. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la structura derivatilor barbiturici:

A. Sunt derivati de 2,4,6-tricetohexahidropirimidina.
B. Sunt disubstituiti la carbonul din pozitia 5.
C. Cu hidroxizii alcalini formeaza saruri solubile in apa.
D. Actiunea hipnotica este mai scazuta in intensitate cand substituientii de la carbonul 5 sunt asimetrici.
E. Gruparile hipnofore din pozitia 5 sunt: legaturile duble, triple, halogeni, substitienti ramificati
(pag. 103-104)
F2212153. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la hipnotice:

A. Barbituricele sunt hipnoinductoare.
B. Metaqualona este hipnocoercitiv
C. Ciclobarbitalul este hipnocoercitiv
D. Zoplicone este hipnoinductor.
E. Nitrazepam este hipnoinductor.
(pag. 102-103)
F2212154. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la barbiturice:

A. Sunt hipnocoercitive
B. Difuzeaza prin placenta.
C. Produc inductie enzimatica
D. Nu dau toleranta
E. Durata de actiune nu este influentata de structura.
(pag. 103-104)
F2212155. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la farmacotoxicologia barbituricelor:

A. Pot da toleranta la utilizare de 10-12 zile.
B. Nu apare sindromul de abstinenta la intreruperea brusca a unui tratament indelugat.
C. Dozele toxice sunt de cca 5 ori dozele hipnotice.
D. Profilaxia sindromului de abstinenta se face prin cresterea treptata a dozelor.
E. Cianoza tegumentelor este semn al intoxicatiei acute.
(pag. 106-107)
A. sunt inhibitori enzimatici
B. pot produce anestezie generala
C. inhiba actiunea GABA
D. deprima respiratia la doze mari
E. nu se pot administra intravenos
(pag. 99-109)
F2212157. Barbituricele se pot indica in:

A. insomnii
B. epilepsie
C. hipertensiune arteriala
D. intoxicatia acuta cu alcool
E. preanestezie
(pag. 99-109)
A. modifica EEG nocturna
B. cresc durata somului REM
C. pot declansa efecte rebound la oprirea brusca a tratamentului
D. forteaza somnul si la indivizii normali
E. stimuleaza respiratia
(pag. 99-109)
F2312159. Care din urmatoarele medicamente sunt hipnocoercitive:

A. ciclobarbital;
B. zolpidem;
C. glutetimida;
D. bromizoval;
E. zopiclona.
(pag. 99 - 109)
F2312160. Medicamentul zolpidem are urmatoarele caracteristici:

A. hipnocoercitiv;
B. anticonvulsivant (antiepileptic);
C. imidazopiridina;
D. ciclopirolona;
E. hipnoinductor.
(pag. 99 - 109)
F2312161. Care din urmatoarele medicamente se utilizeaza ca hipnotice:

A. fenobarbital;
B. amobarbital;
C. nitrazepam;
D. ciclobarbital;
E. tiopental.
(pag. 99 - 109)
F2312162. Mecanismul de actiune al barbituricelor hipnotice cuprinde:

A. blocarea receptorilor dopaminergici;
B. marirea timpului de deschidere a canalelor de clor;
C. potentarea actiunii acidului gamaaminobutiric (GABA);
D. deprimarea formatiei reticulate ascendente activatoare;
E. inhibarea enzimei monoaminooxidaza (MAO).
(pag. 99 - 109)
F2312163. Actiunea inductoare enzimatica a fenobarbitalului explica:

A. diminuarea eficacitatii unor medicamente asociate;
B. actiunea deprimanta gradata asupra SNC;
C. potentarea efectului bauturilor alcoolice;
D. durata lunga de actiune;
E. toleranta prin mecanism farmacocinetic.
(pag. 99 - 109)
F2312164. Intoxicatia acuta cu fenobarbital se trateaza prin:

A. flumazenil;
B. un diuretic osmotic;
C. haloperidol;
D. alcalinizarea urinii;
E. alcool etilic.
(pag. 99 - 109)
F2312165. Dupa administrare repetata hipnoticele barbiturice provoaca urmatoarele reactii adverse:
A. efect "rebound" cu vise neplacute (cosmaruri), la oprirea brusca a tratamentului;
B. obisnuinta;
D. inhibitie enzimatica;
E. dependenta fizica (sindrom de abstinenta cu convulsii).
(pag. 99 - 109)
F2312166. Care sunt afirmatiile corecte privind ciclobarbitalul:

A. latenta si durata a efectului scurte;
B. indicat in insomnii terminale (trezirea precoce);
C. este hipnocoercitiv (nu hipnogen);
D. este indicata administrarea timp indelungat;
E. este anticonvulsivant indicat in marele rau epileptic.
(pag. 99 - 109)
F2312167. Barbiturice hipnotice cu perioada de latenta si durata de actiune scurte:

A. pentobarbital;
B. fenobarbital;
C. amobarbital;
D. hexobarbital;
E. ciclobarbital.
(pag. 99 - 109)
F2312168. Potentarea efectelor barbituricelor apare in cadrul unor interactiuni cu:

A. alcool etilic;
B. diazepam;
D. rifampicina;
E. cimetidina.
(pag. 99 - 109)
F2312169. Administrate timp indelungat barbituricele induc un antagonism prin mecanism

farmacocinetic (inductie enzimatica) cu scaderea eficacitatii urmatoarelor medicamente:
A. contraceptive orale;
B. propranolol;
D. teofilina;
E. medicamente antiacide.
(pag. 99 - 109)
F2312170. Urmatoarele proprietati farmacologice sunt caracteristice nitrazepamului:

A. are actiune hipnotica;
B. are durata scurta de actiune;
C. activeaza complexul receptor GABA-postsinaptic;
D. reduce durata somnului paradoxal (REM);
E. este derivat de 7-nitro-1,4-benzodiazepina;
(pag. 99 - 109)
F2312171. Fenobarbitalul prezinta urmatoarele actiuni farmacodinamice:

A. anticonvulsivanta (antiepileptica);
B. miorelaxanta;
C. sedativa;
D. antipsihotica;
E. hipnotica.
(pag. 99 - 109)
F2512172. Indicatiile terapeutice ale barbituricelor sunt:

A. enurezis nocturn
B. insomnii
C. preanestezie
D. epilepsie
E. incontinenta urinara
(pag. 107)
F2512173. Semnele intoxicatiei cu barbiturice sunt:

A. insomnia
B. cianoza tegumentelor
C. mioza
D. HTA
E. deprimarea respiratiei
(pag. 107)
A. sunt deprimante SNC selective
B. actiunea deprimanta se manifesta doza-dependent
C. forteaza somnul si la indivizii normali care nu sufera de insomnie
D. reduc durata somnului NREM
E. reduc durata somnului REM
(pag. 102)
A. provoaca impotenta sexuala la tratament prelungit
B. administrarea de NaCl le grabeste eliminarea
C. nu prezinta potential alergizant
D. se administreaza i.v., p.o. si intrarectal
E. se elimina lent
(pag. 109)
F2512176. Efectele barbituricelor sunt potentate la asociere cu:

A. alcool etilic
B. branzeturi fermentate
C. cimetidina
D. fenotiazine
E. rifampicina
(pag. 107-108)
F2512177. Hipnoinductoarele:
A. produc somn narcotic la doze mari
B. reduc durata somnului REM
C. supradozarea poate fi utilizata in scop suicidal
D. efectul hipnogen este mai evident in hiposomnii
E. efectele asupra circulatiei si respiratiei sunt reduse
(pag. 102-103)
F2512178. Barbiturice hipnotice cu perioada de latenta ultrascurta sunt:

A. secobarbital
B. hexobarbital
C. pentobarbital
D. metohexital
E. tiobutabarbital
(pag. 106)
F2512179. In tratamentul hiposomniilor sunt utilizate:

A. anxiolitice
B. neuroleptice
C. nootrope
D. psihostimulente
E. hipnotice
(pag. 101)

A. somnul lent (NREM) ocupa cca 75% din timpul total de somn
B. somnul rapid (REM) este un proces de reechilibrare psihica
C. insomnia este extrem de frecventa
D. hiposomnia apare frecvent in bolile psihice
E. nitrazepamul produce rebound cu vise neplacute
(pag. 100-103)
F2612181. Toleranţa la medicamente prin mecanism farmacocinetic are la bază:

A. nstalarea inducţiei enzimatice
B. Fenomenul de reglare ascendentă ("up regulation”)
C. Modificarea densităţii receptoriale prin externalizare
D. Scăderea filtrării glomerulare
E. Fenomenul de reglare descendentă ("down regulation”)
(pag. 260)
F2612182. Toleranţa medicamentoasă poate avea drept cauză:

A. Epuizarea stocurilor de mediatori
B. Fenomenul de "down regulation”
C. Fenomenul de "up regulation”
D. Inducţia enzimatică
E. Scăderea eliminării renale
(pag. 260)
F2612183. Tratamentul reacţiilor adverse grave de tip alergic se face:

A. Prin administrarea de histamină, pentru desenbilizare
B. Prin administrare de corticosteroizi i.v.
C. Diminuând treptat dozele de medicament, pentru desensibilizare
D. Prin administrare de adrenalină i.v.
E. Prin administrare de H 2 - blocante
(pag. 254)

A. Acatalazia
B. Tulburările de acetilare datorate polismporfismului N-acetil-transferazei
C. Sindromul Gray la nou-născut
D. Deficienţa de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
E. Dermatita exfoliativă
(pag. 244, 246, 247)
F2612185. Reacţiile adverse de tip toxic se caracterizează prin:

A. Apariţia lor numai la doze toxice
B. Apariţia lor cauzată de fenomene imunologice
C. Determinare de tip farmacogenetic (anomalii innăscute de metabolism)

D. Efecte toxice la doze terapeutice
E. Relatie de tip doză-dependent
(pag. 235)
F2612186. Care dintre urmatoarele medicamente produc reactii de tip idiosincrazic?

A. Succinilcolina
B. Eritromicina
C. Izoniazida
D. Clorochina
E. Mafenidul
(pag. 244, 247)
F2612187. Reactiile adverse de tip alergic:

A. Sunt efecte secundare datorate actiunilor farmacodinamice care pot aparea la unii indivizi, in urma
supradozarii
B. Apar numai la indivizi cu anomalii enzimatice înnăscute
C. Sunt independente de doză
D. Au la bază mecanisme imune
E. Se datorează metabolizării pe căi alternative la nivelul citocromului P450
(pag. 249-250)
F2612188. Reacţiile alergice pot apărea în urma administrării următoarelor medicamente:

A. Ampicilina
B. Procaina
C. Astemizolul
D. Adrenalină
E. Hemisuccinat de hidrocortizon
(pag. 251)
F2612189. Mecanismele implicate în apariţia imunodeficienţei latente sunt:

A. Creşterea chemotactismului şi a migrării macrofagelor
B. Inhibarea mieloperoxidazei
C. Creşterea sintezei de anticorpi
D. Hipoplazia medulară indusă
E. Stimularea secreţiei de eritropoetină
(pag. 257)
F2612190. La întrerupere bruscă, următoarele grupe de medicamente pot declanşa efect rebound:
A. Anticolinesterazicele
B. ß-blocante
C. antihistaminice H2-blocante
D. Parasimpatomimetice directe
E. Antidiareice
(pag. 264)
Tema nr. 13
Tranchilizante
BIBLIOGRAFIE:
F1213001. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la benzodiazepine nu sunt adevărate?

A. Sunt indicate în miastenia gravis
B. Au acţiune anxiolitică
C. Nu se recomandă conducătorilor auto.
D. Au efect anticonvulsivant
E. Sunt indicate în tulburări neuro-vegetativ
(pag. 110-116)
F1213002. Care dintre următoarele benzodiazepine prezintă o acţiune de scurtă durată?

A. Diazepam
B. Clorazepat
C. Oxazepam
D. Flunitrazepam
E. Nitrazepam
(pag. 110-116)
F1213003. Care dintre următoarele substanţe au în structura lor nucleul 1-5 benzodiazepinic?
A. Meprobamat
B. Hidroxizin
C. Tofisopam
D. Clobazam
E. Alprazolam
(pag. 110-116)
F1213004. Care dintre următoarele substanţe nu fac parte din grupul tranchilizantelor
benzodiazepinice?
A. Diazepam
B. Meprobamat
C. Nitrazepam
D. Midazolam
E. Clobazam
(pag. 110-116)
F1213005. Care dintre urmatoarele substante se utilizeaza ca antidot in intoxicatii cu benzodiazepine:

A. Flunitrazepamul
B. Lorazepamul
C. Tofisopamul
D. Flumazenilul
E. Bromazepamul
(pag. 110-116)
F1213006. Care dintre următoarele tranchilizante sunt derivaţi difenilmetanici?
A. Meprobamat
B. Hidroxizin
C. Buspirona
D. Benzoctamina
E. Tofisopam
(pag. 110-116)
F1313007. Diazepamul nu este conditionat in:

A. comprimate 50 mg;
B. fiole;
C. comprimate 2 mg;
D. comprimate 10 mg;
E. solutie rectala;
(pag. 110 - 116)
F1313008. Diazepamul nu este indicat in:

A. ca hipnogen;
B. alcoolism;
C. status epilepticus;
D. miastenie;
E. anesteziologie.
(pag. 110 - 116)
F1413009. Efectele teratogene produse de benzodiazepinele administrate în primul trimestru de

sarcină se caracterizează prin:
A. malformaţii cardiace
B. fisuri labio-palatine
C. spina bifida
D. malformaţii ale membrelor
E. moartea fătului în uter
(pag. 115)
F1513010. Care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată?

A. tranchilizantele reduc starea de tensiune psihică
B. meprobamatul are acţiune miorelaxantă
C. diazepamul are acţiune anticonvulsivantă
D. tranchilizantele modifică intens facultăţile intelectuale şi funcţiile senzoriale
E. tranchilizantele temperează reacţiile emoţionale
(pag. 111)
F1513011. Care dintre următoarele benzodiazepine are acţiune miorelaxantă intensă?

A. medazepam
B. bromazepam
C. lorazepam
D. diazepam
E. clordiazepoxid
(pag. 115)
F1513012. Care dintre următoarele efecte adverse sunt proprii benzodiazepinelor şi nu caracterizează
toate tranchilizantele:
A. somnolenţă
B. tulburări de coordonare motorie
C. obişnuinţa şi dependenţa fizică

D. efecte teratogene la administrarea în primul trimestru de sarcină
E. sindrom de abstinenţă
(pag. 115)
F1513013. În intoxicaţia cu benzodiazepine se utilizează ca antidot:

A. manitol
B. furosemid
C. flumazenil
D. oxazepam
E. alcool
(pag. 115)
F1513014. În starea de rău epileptic se administrează i.v.:

A. hidoxizin
B. meprobamat
C. clonazepam
D. buspirona
E. midazolam
(pag. 113)
F1513015. Meprobamatul este contraindicat în:

A. stări spastice ale muşchilor striaţi
B. miastenia gravis
C. sindrom anxios
D. sindrom nevrotic
E. insomnii psihogene
(pag. 112, 113)
F1613016. Antidotul specific în intoxicaţia acută cu benzodiazepine este:

A. Bemegridul
B. Flumazenilul
C. Nicetamida
D. Cafeina
E. Amfetamina
(pag. 115)
F1613017. Au timp de înjumătăţire foarte lung (peste 50 h):

A. Clordiazepoxidul
B. Oxazepamul
C. Midazolamul
D. Lorazepamul
E. Nitrazepamul
(pag. 113)
F1613018. Care dintre următoarele medicamente se utilizează în inducţia anesteiei generale şi

preanestezie:
A. Clonazepamul
B. Flumazenil
C. Midazolam
D. Doxapram
E. Pimeclona
(pag. 115)
F1613019. Dintre benzodiazepine, au timp de înjumătăţire scurt:

A. Diazepamul
B. Clordiazepoxidul
C. Nitrazepamul
D. Oxazepam
E. Clobazamul
(pag. 113)
F1613020. În stările spastice ale musculaturii striate se utilizează:

A. Papaverina
B. Drotaverina
C. Trimebutina
D. Diazepamul
E. Oxifenoniu
(pag. 115)
F1613021. Pot produce supradozare relativă a barbituricelor prin inhibarea metabolizării lor hepatice:
A. Rifampicina
B. Insecticidele organo-clorurate
C. Cimetidina
D. Griseofulvina
E. Nistatina
(pag. 107)
F1613022. Sunt benzodiazepine hipnoinductoare:

A. Diazepamul
B. Clordiazepoxidul
C. Nitrazepam
D. Flumazenil
E. Clobazam
(pag. 113, 115)
F2113023. Despre hidroxizina sunt valabile urmatoarele afirmatii, cu exceptia:

A. este tranchilizant
B. este antiserotoninic
C. este antihistaminic H1
D. este anticonvulsivant
E. este antispastic
(pag. 116)
F2113024. Benzodiazepinele au urmatoarele indicatii farmacoterapeutice, cu exceptia:

A. anxiolitica
B. miorelaxanta
D. inductoare ale anesteziei generale
E. hipnocoercitiva
(pag. 112, 113)
F2113025. Meprobamatul are urmatoarele proprietati farmacologice, cu o exceptie:

A. tranchilizant
B. antispastic
C. miorelaxant
D. potentat de alcool
E. contraindicat in miastenia gravis
(pag. 116)
F2113026. Notati benzodiazepina cu semiviata eliminarii scurta:

A. diazepam
B. clordiazepoxid
C. clonazepam
D. nitrazepam
E. oxazepam
(pag. 113)
F2113027. Cimetidina poate potenta efectul diazepamului, prin urmatorul mecanism:

A. favorizarea absorbtiei
B. inductie enzimatica
D. modificarea pH-ului acid gastric
E. diminuarea eliminarii
(pag. 116)
F2113028. Antidotul in intoxicatia acuta cu benzodiazepine este:

A. naloxon
B. flumazenil
C. neostigmina
D. obidoxima
E. protamina
(pag. 115)
F2113029. Precizati diazepina utilizata in terapeutica, ca inductor in anestezie:

A. clordiazepoxid
B. medazepam
C. nitrazepam
D. midazolam
E. tiopental
(pag. 98,115)
F2213030. Benzodiazepinele pot prezenta actiune:

A. tranchilizanta
B. hipnocoercitiva
C. antispastica
D. antipsihotica
E. analgezica
(pag. 110-116)
F2213031. Care este antidotul specific in intoxicatia acuta cu benzodiazepine:

A. diazepam i.v.
B. adrenalina s.c.
C. plasma proaspata
D. flumazenil i.v.
E. naloxona i.v.
(pag. 110-116)
F2213032. Care din urmatoarele tranchilizante nu actioneaza prin mecanism GABA-ergic:

A. alprazolam
B. buspirona
C. clorazepat dipotasic
D. clobazam
E. lorazepam
(pag. 110-116)
F2213033. Tranchilizantele produc frecvent urmatoarele reactii adverse:

A. psihoze
B. reactii adverse extrapiramidale
C. somnolenta
D. hipertensiune arteriala
E. diaree
(pag. 110-116)
F2213034. Tranchilizantele se contraindica in:

A. inductia anesteziei generale
B. sindromul anxios
C. insomnii psihogene
D. miastenia gravis
E. stari convulsivante
(pag. 110-116)
F2213035. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la meprobamat sunt adevarate?

A. Este un tranchilizant.
B. Este un inhibitor MAO
C. Este un neuroleptic
D. Se indica in miastenia gravis.
E. Actiunea deprimanta SNC nu este potentata de alcool.
(pag. 116)
F2213036. Care dintre urmatoarele tranchilizante fac parte din grupa azaspirodecandionelor?
A. Meprobamat
B. Hidroxizin
C. Tofizopam
D. Oxazolam
E. Buspirona
(pag. 112)
F2313037. Diazepamul nu este indicat:

A. ca hipnogen;
B. in alcoolism;
C. in status epilepticus;
D. in miastenie;
E. in anesteziologie.
(pag. 110 - 116)
F2313038. Diazepamul nu este conditionat in:

A. comprimate 50 mg;
B. fiole;
C. comprimate 2 mg;
D. comprimate 10 mg;
E. solutie rectala;
(pag. 110 - 116)
F2313039. Ca antidot in intoxicatiile cu tranchilizante benzodiazepine se foloseste:

A. un medicament cu actiune vasoconstrictoare generala in perfuzie;
B. flumazenil i.v. bolus sau diluat in perfuzie;
C. manitol in perfuzie;
D. stimulante cardiace in perfuzie;
E. o benzodiazepina cu t1/2 scurt in perfuzie.
(pag. 110 - 116)
F2313040. Care dintre urmatoarele reactii adverse sunt proprii benzodiazepinelor?

A. somnolenta;
B. tulburari de coordonare motorie;
C. teratogenitatea (spina bifida) la administrare in primul trimestru de sarcina;
D. obisnuinta;
E. dependenta fizica cu sindrom de abstinenta redus.
(pag. 110 - 116)
F2513041. Anxietatea se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. somnolenţă
B. nelinişte psiho – motorie
C. teamă nedesluşită
D. teamă pentru un presupus pericol iminent
E. reacţii vegetative
(pag. 110)
F2513042. In acţiunea tranchilizantă nu întâlnim:

A. reducerea stării de tensiune psihică
B. temperarea reacţiilor emoţionale
C. echilibrarea comportamentului afectiv
D. înlăturarea halucinaţiilor
E. dimunarea anxietăţii
(pag. 111)
F2513043. Tranchilizantele au următoarele acţiuni, cu excepţia:

A. acţiune miorelaxantă
B. acţiune anticonvulsivantă
C. hipnoinductoare
D. acţiune antidepresivă
E. acţiune inductoare a anesteziei generale
(pag. 111)
F2513044. Alprazolam face parte din grupa chimică:

A. tiazolbenzodiazepine
B. oxazolobenzodiazepine
C. 1,5 benzodiazepine
D. 2,3 benzodiazepine
E. 7-nitro-1,4-benzodiazepină
(pag. 113)
F2513045. Care dintre benzodiazepine face parte din grupă hipnoticelor:

A. alprazolam
B. nitrazepam
C. oxazepam
D. triazolam
E. clobazam
(pag. 113)
F2513046. Meprobamat face parte din gupa chimică:

A. difenilmetani
B. propandioli dicarbamaţi
C. dibenzooctadiene
D. benzodiazepine
E. azaspirodecandione
(pag. 112)
F2513047. Care dintre următoarele benzodiazepine sunt eliminate redus la fumători:

A. diazepam
B. clobazam
C. oxazepam
D. alprazolam
E. triazolam
(pag. 114)
F2613048. Este rezistent la majoritatea ß-lactamazelor şi are structură monobactamică:

A. Aztreonam
B. Tazobactam
C. Cilostatina
D. Spectinomicina
E. Ceftriaxona
(pag. 61)
F2613049. Sunt izoxazolilpeniciline, rezistente la penicilinază:

A. Cloxacilina
B. Ticarcilina
C. Ampicilina
D. Acidul clavulanic
E. Carindacilina
(pag. 47)
F2613050. În furunculoza cu stafilococ auriu penicilinazo-secretor se pot utiliza următoarele peniciline:

A. Oxacilina
B. Amoxicilina
C. Benzilpenicilina
D. Benzatinbenzilpenicilina
E. Fenoximetilpenicilina
(pag. 47)
F2613051. Sunt particularităţi care caracterizează amoxicilina:

A. Are spectrul de activitate asemănător cu al benzilpenicilinei
B. Acţionează bacteriostatic, dar influenţează şi germenii în repaus metabolic

C. Este activă pe Pseudomonas aeruginosa
D. Are absorbţie digestivă şi difuziune tisulară foarte bune
E. Asocierea cu tetracicline este avantajoasă, mai ales în infecţii cu bacili gram-negativ
(pag. 50, 51)
F1213052. Benzodiazepine nu sunt recomandate:

A. Conducătorilor auto
B. În stări anxioase
C. În miastenia gravis
D. În anesteziologie
E. În insomnii
(pag. 110-116)
F1213053. Benzodiazepinele pot actiona prin urmatoarele mecanisme de actiune

A. Inhibarea neurotransmisiei excitatoare mediata de GAB
B. Potentarea neurotransmisiei inhibitoare mediata de GABA.
C. Potentarea recaptarii adenozinei in neuroni
D. Inhibarea recaptarii adenozinei in neuroni.
E. Inhibarea recaptarii serotoninei.
(pag. 110-116)
F1213054. Care dintre afirmatiile referitoare la Diazepam sunt adevarate:

A. Este o substanta cu structura benzamidica
B. Este conditionat sub forma de comprimate si fiole in produsul Valium
C. Are actiune anxiolitica, miorelaxanta, antiepileptica
D. Poate conduce la instalarea farmacodependentei.
E. Se poate utiliza ca premedicatie in anesteziologi
(pag. 110-116)
F1213055. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la benzodiazepine sunt adevărate?

A. Se absorb bine la administrare orală
B. Se metabolizează la compuşi activi
C. Nu trec bariera hematoencefalică
D. Prin metabolizare se obţin şi compuşi 3-hidroxilaţi
E. La administrarea i.m. absorbţia este mai crescută comparativ cu cea orală.
(pag. 110-116)
F1213056. Care dintre următoarele benzodiazepine au la bază nucleul 1-4 benzodiazepinic?

A. Clobazam
B. Tofisofam
C. Alprazolam
D. Medazepam
E. Clordiazepoxid
(pag. 110-116)
F1213057. Care dintre următoarele efecte pot apare în cazul benzodiazepinelor?

A. Tranchilizant
B. Anticonvulsivant
C. Psihostimulent
D. Miorelaxant
E. Antiagregant plachetar
(pag. 110-116)
F1213058. Care dintre urmatoarele preparate sunt indicate ca anxiolitice?

A. Tranxene.
B. Xanax.
C. Diclotard.
D. Rudotel.
E. Aerius.
(pag. 110-116)
F1213059. Mentionati afirmatiile corecte:

A. Alprazolam este o benzodiazepina indicata in anxietate si este foarte eficienta in atacul de panic
B. Medazepamul este indicat in sindromul psihoneurovegetativ si este conditionat in produsul Rudotel
comprimate
C. Tranxene contine ca substanta activa o benzodiazepina cu efect anxiolitic, hipnogen.
D. Alprazolam este o substanta anxiolitica cu structra difenilmetanica
E. Diazepamul este un tranchilizant cu structura dibenzotiazepinica.
(pag. 110-116)
F1213060. Tranchilizantele
A. Diminuă anxietatea
B. Cresc starea de tensiune psihică
C. Temperează reacţiile emoţionale
D. Potenţează deprimantele SNC
E. Se pot asocia cu alcoolul
(pag. 110-116)
F1313061. Activitatea farmacodinamica a tranchilizantelor cuprinde urmatoarele actiuni:

A. anxiolitica;
B. anticonvulsivanta;
C. stimulanta a SNC;
D. miorelaxanta;
E. hipnoinductoare.
(pag. 110 - 116)
F1313062. Benzodiazepinele:
A. actioneaza pe receptorii dopaminergici;
B. actioneaza pe receptorii benzodiazepinici cuplati cu receptorii GABA;
C. actioneaza pe receptorii histaminergici;
D. cresc frecventa deschiderii canalelor de clor;
E. cresc timpul de deschidere a canalelor de clor.
(pag. 110 - 116)
F1313063. Care din urmatoarele substante apartin grupei benzodiazepinelor?

A. diazepam;
B. clorpromazina;
C. medazepam;
D. lorazepam;
E. meprobamat
(pag. 110 - 116)
F1313064. Diazepamul este indicat in:

A. stari anxioase;
B. anesteziologie ca premedicatie;
C. starea de rau epileptic;
D. primul trimestru de sarcina;
E. miastenie.
(pag. 110 - 116)
F1313065. Medazepamul se contraindica la:

A. conducatorii auto:
B. cei cu anxietate;
C. bolnavii cu insomnie;
D. in climacterium;
E. cei ce consuma bauturi alcoolice.
(pag. 110 - 116)
F1313066. Care din proprietatile farmacocinetice ale diazepamului sunt false?

A. se absoarbe bine digestiv;
B. absorbtia este marita prin alcool;
C. nu se elimina prin lapte;
D. se metabolizeaza mai repede la batrani;
E. principalul metabolit este desmetildiazepam;
(pag. 110 - 116)
F1313067. Care din proprietatile farmacocinetice ale oxazepamului sunt false?

A. absorbtie digestiva buna;
B. apar metaboliti activi;
C. T 1/2 este scurt;
D. cumularea este intensa;
E. absorbtia este marita prin alcool.
(pag. 110 - 116)
F1313068. Care din urmatoarele afirmatii privind tranchilizantele sunt false?

A. potenteaza alte deprimante SNC;
B. stimuleaza musculatura striata;
C. sunt agonisti pe receptorii GABA-ergici;
D. pot agrava disfunctia respiratorie;
E. nu provoaca toleranta si dependenta;
(pag. 110 - 116)
F1313069. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru hidroxizin?

A. este un tranchilizant;
B. este un spasmogen musculotrop;
C. se recomanda in prurit rebel;
D. diminua anxietatea din alcoolism;
E. la doze mari da hiperexcitabilitate.
(pag. 110 - 116)
F1313070. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind reactiile adverse la benzodiazepine?
A. produc somnolenta;
B. reactiile adverse sunt mai intense la varstnici;

C. nu produc toleranta;
D. nu produc sindrom de abstinenta;
E. cresc riscul malformatiilor la nou-nascut.
(pag. 110 - 116)
F1313071. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru diazepam?

A. creste tonusul miometrului;
B. creste agresivitatea;
C. este miorelaxant;
D. diminua atentia;
E. induce somnul.
(pag. 110 - 116)
F1313072. Mecanismul de actiune al tranchilizantelor consta in:

A. activarea receptorilor GABA A;
B. activarea receptorilor GABA B;
C. cresterea frecventei deschiderii canalelor de clor;
D. blocarea canalelor de sodiu;
E. inhibarea recaptarii noradrenalinei;
(pag. 110 - 116)
F1413073. Benzodiazepinele au acţiune:

A. antipsihotică
B. miorelaxantă
C. anxiolitică
D. antiemetică
E. sedativ-hipnoinductoare
(pag. 115)
F1413074. Benzodiazepinele au următoarele indicaţii terapeutice:

A. curele de dezintoxicare în alcoolism
B. miastenia gravis
C. inducţia anesteziei generale
D. enurezis nocturn
E. convulsii de diverse etiologii
(pag. 115)
F1413075. Benzodiazepinele sunt contraindicate în următoarele situaţii clinice:

A. primul trimestru de sarcină
B. preanestezie
C. hipertiroidie
D. miastenie gravis
E. tetanos
(pag. 115)
F1413076. Care dintre afecţiunile de mai jos sunt ameliorate prin administrare de diazepam:
A. depresia endogenă
B. sindromul anxios
C. starile spastice ale musculaturii striate
D. nevralgia de trigemen
E. epilepsia
(pag. 115)
F1413077. Din punct de vedere farmacocinetic, benzodiazepinele din grupul A (tip diazepam) se
caracterizează prin:
A. metabolizare în proporţii mari prin două căi oxidative
B. absorbţie orală înaltă, cu diferenţe privind viteza absorbţiei
C. glicuronoconjugare în procent ridicat (80%) în metaboliţi inactivi
D. eliminare mai accelerată la fumători
E. semiviaţa eliminării mare
(pag. 114)
F1413078. Efectele benzodiazepinelor pot fi crescute de:

A. cimetidină
B. antiacide gastrice
C. alcoolul etilic
D. disulfiram
E. cafeină
(pag. 116)
F1413079. Fac parte din grupul benzodiazepinelor cu T1/2 intermediar (10-15 ore):
A. oxazepamul
B. nitrazepamul
C. clonazepam
D. diazepam
E. clordiazepoxid
(pag. 113)
F1413080. Meprobramatul:
A. poate induce obişnuinţă şi dependenţă fizică
B. are efect miorelaxant intens
C. prezintă efect anticolinergic
D. poate fi administrat pe cale orală şi parenterală
E. la doze mari are şi proprietăţi neuroleptice
(pag. 116)
F1413081. Meprobramatul:
A. are acţiune antispastică musculotropă
B. este contraindicat la persoanele care necesită integritatea funcţiilor psihomotorii
C. are efect antiserotoninic
D. accentuează deprimarea SNC indusă de alcool
E. nu dezvoltă farmacodependenţă
(pag. 116)
F1413082. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la benzodiazepine:

A. traversarea barierei hematoencefalice este mai rapidă pentru substanţele mai lipofile (diazepam)
B. pe cale intramusculară rata absorbţiei este mai mare decât per os
C. se leagă slab de proteinele plasmatice
D. multe benzodiazepine sunt metabolizate în compuşi activi
E. proprietăţile farmacocinetice diferă în funcţie de structura chimică a benzodiazepinei
(pag. 114)
F1413083. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la Hidroxizin:

A. are acţiune antispastică musculotropă
B. este un tranchilizant eficient

C. diminuă starea de anxietate din alcoolism
D. are şi efect inhibitor enzimatic
E. nu se recomandă a fi asociat cu antidepresivele triciclice
(pag. 116)
F1413084. Sunt incluse în grupa benzodiazepinelor cu T1/2 lung (> 50 ore):

A. flunitrazepam
B. diazepam
C. oxazepam
D. clordiazepoxid
E. clorazepat
(pag. 113)
F1413085. Următoarele afirmaţii referitoare la hidroxizin sunt corecte:

A. are efect antihistaminic H1
B. la doze mari are şi efect antipsihotic
C. este un anxiolitic
D. poate dezvolta farmacodependenţă
E. se administreaza exclusiv oral
(pag. 116)
F1513086. Acţiunile farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt:

A. anxiolitică
B. antipsihotică
C. antiparkinsoniană
D. anticonvulsivantă
E. miorelaxantă
(pag. 115)
F1513087. Benzodiazepinele tip diazepam (grupul 1) sunt biotransformate în metaboliţii activi:

A. nordazepam
B. lorazepam
C. oxazolam
D. clorazepat
E. oxazepam
(pag. 114)
F1513088. Benzodiazepinele tranchilizante sunt utilizate în:

A. sindromul anxios
B. stări spastice ale muşchilor striaţi
C. Parkinson
D. schizofrenie
E. convulsii şi epilepsie
(pag. 115)
F1513089. Benzodiazepinele tranchilizante:

A. nu se administrează pe cale orală
B. au difuziune bună prin bariera hematoencefalică
C. se leagă în procent mare de proteinele plasmatice
D. sunt lipsite de efecte adverse
E. în caz de intoxicaţie nu există antidot
(pag. 114, 115)
F1513090. Care dintre următorii compuşi sunt tranchilizante benzodiazepine?

A. buspirona
B. meprobamat
C. bromazepam
D. medazepam
E. alprazolam
(pag. 112)
F1513091. Diazepamul este utilizat în:

A. sindromul anxios
B. miastenia gravis
C. stări spastice ale muşchilor striaţi
D. inducţia anesteziei generale
E. convulsii şi epilepsie
(pag. 115)
F1513092. Dintre următoarele tranchilizante, acţiune miorelaxantă intensă prezintă:

A. flunitrazepam
B. diazepam
C. meprobamat
D. hidroxizin
E. lorazepam
(pag. 112)
F1513093. În convulsii şi epilepsie se administrează:

A. clonazepam
B. midazolam
C. nitrazepam
D. oxazolam
E. diazepam
(pag. 115)
F1513094. Tranchilizantele benzodiazepine:

A. au situsul de legare localizat pe subunitatea alfa a complexului receptor postsinaptic GABA-A
B. au situsul de legare localizat pe subunitatea beta a complexului receptor postsinaptic GABA-A
C. sunt metabolizate în metaboliţii activi nordazepam şi oxazepam
D. produc hiperpolarizare şi inhibiţie neuronală
E. scad frecvenţa de deschidere a canalelor de clor
(pag. 114)
F1613095. Acţiunea tranchilizantă constă în:

A. Diminuarea anxietăţii
B. Reducerea stării de tensiune psihică
C. Temperarea reacţiilor emoţionale
D. Diminuarea facultăţilor intelectuale
E. Efecte vegetative marcate
(pag. 111)

A. Inhibitoarele enzimatice cresc efectele benzodiazepinelor care se metabolizează prin oxidare
B. Nu se recomandă asocierea benzodiazepinelor între ele, datorită competiţiei pentru situsurile de leagre
C. Asocierea benzodiazepinelor permite folosirea de doze mai mici, cu reducerea efectelor adverse
D. Benzodiazepinele au efecte de tip antipsihotic, utile la bolnavii agresivi
E. La doze mari, benzodiazepinele produc reacţii extrapiramidale
(pag. 116)

A. Potenţarea efectelor glicinei la nivel spinal
B. Potenţarea neurotransmisiei GABA-ergice
C. Inhibarea recaptării adenozinei
D. Blocarea receptorilor NMDA
E. Stimularea receptorilor domaninergici la nivel mezolimbic-mezocortical
(pag. 114)
F1613098. Meprobamatul:
A. Are efect miorelaxant intens
B. Este un potent inhibitor enzimatic
C. Este contraindicat în miastenia gravis
D. Este indicat pentru diagnosticarea şi tratamentul miasteniei gravis
E. Este un antidepresiv triciclic cu efecte sedative
(pag. 116)
F1613099. Reacţiile adverse comune ale anxioliticelor sunt:

A. Somnolenţă
B. Obişnuinţă
C. Tulburări de cooordonare motorie
D. Sindrom de abstinenţă marcat la oprirea tratamentului
E. Inducţia enzimatică marcată
(pag. 112)
F1613100. Sunt anxiolitice nebenzodiazepinice:

A. Hidroxizina
B. Benzoctamina
C. Fenilpropanolamina
D. Amfetamina
E. Buspirona
(pag. 112)
F1613101. Sunt metaboliţi activi:

A. Nordazepamul
B. Clobazamul
C. Oxazepamul
D. Flunitrazepamul
E. Alprazolamul
(pag. 114)
F1613102. Tranchilizantele minore au următoarele efecte:

A. Miorelaxant
B. Anxiolitic
C. Antipsihotic
D. Hipnoinductor
E. Analgezie supraspinală
(pag. 111)
F2113103. Buspirona este:

A. agonist al receptorilor GABA-A
B. hipnoinductor
C. anxiolitic
D. agonist al receptorilor 5-HT1A presinaptici
E. benzodiazepina
(pag. 112)
F2113104. Meprobamatul este:

A. tranchilizant
B. miorelaxant
C. hipnocoercitiv
D. anticonvulsivant
E. un propandiol dicarbamat
(pag. 112, 116)
F2113105. Diazepamul are profilul farmacocinetic caracterizat prin:

A. absorbtie per os scazuta
B. biotransformare la metaboliti activi
C. variabilitate interindividuala mare
D. procent mare de legare de proteinele plasmatice
E. semiviata eliminarii lunga
(pag. 114)
F2113106. Benzodiazepinele actioneaza prin urmatoarele mecanisme:

A. activarea unui situs de pe subunitatea alfa a complexului receptor postsinaptic GABA-A
B. cresc frecventa de deschidere a canalelor de clor
C. hiperpolarizare neuronala
D. inhibarea recaptarii adenozinei în neuroni
E. cresc durata de deschidere a canalelor de clor
(pag. 114)
F2113107. Sunt 1, 4-benzodiazepine:

A. diazepam
B. oxazepam
C. alprazolam
D. tofisopam
E. clobazam
(pag. 113)
F2113108. Meprobamatul are urmatoarele proprietati farmacologice:

A. tranchilizant
B. antispastic
C. miorelaxant
D. este potentat de alcool
E. este contraindicat în miastenia gravis
(pag. 116)
F2113109. Tranchilizantele au urmatoarele actiuni:

A. diminuarea anxietatii
B. excitatie psihomotorie
C. temperarea reactiilor emotionale
D. potentarea altor deprimante SNC
E. echilibrarea comportamentului afectiv
(pag. 111)
F2113110. Au actiune anxiolitica

A. tioridazina
B. fenobarbital
C. buspirona
D. diazepam
E. meprobamat
(pag. 112, 125)
F2113111. Precizati actiunile farmacodinamice prezente la buspirona:

A. anxiolitica
B. miorelaxanta
C. tranchilizanta
D. anticonvulsivanta
E. hipnotica
(pag. 112)
F2113112. Precizati tranchilizantele utilizate in terapeutica ca miorelaxante:

A. meprobamat
B. midazolam
C. clonazepam
D. diazepam
E. nitrazepam
(pag. 111,112,115,116,141)
F2113113. Notati actiunile farmacodinamice pe care le pot avea tranchilizantele, dintre urmatoarele
actiuni:
A. miorelaxanta
B. anxiolitica
D. inductoare a anesteziei generale
E. hipnocoercitiva
(pag. 111-113)
F2113114. Notati mecanismele de actiune ale benzodiazepinelor tranchilizante:

A. potentarea neurotransmiterii GABA-ergice
B. cresc frecventa deschiderii canalelor de clor
C. inhiba recaptarea adenozinei
D. inhiba recaptarea serotoninei
E. inhiba recaptarea noradrenalinei
(pag. 114-115)
F2113115. Notati efectele ce diferentiaza tranchilizantele de neuroleptice:

A. efectul tranchilizant este minor
B. nu au actiune antipsihotica
C. nu au efecte extrapiramidale
D. produc stare cataleptica
E. nu au actiune antiamfetaminica
(pag. 111,119-120)
F2113116. Diazepamul are urmatoarele caracteristici:

A. metabolit activ este nordazepam
B. metabolit activ este oxazepam
C. T1/2 este lung
D. T1/2 este mediu
E. efect teratogen, cu fisuri labio-palatine
(pag. 114-115)
F2113117. Indicatiile tranchilizantelor pot fi:

A. sindrom nevrotic
B. hiposomnii psihotice
C. stari de contractura a muschilor striati
D. stare de rau epileptic
E. inductia anesteziei generale
(pag. 112-113)
F2113118. Sunt 1, 4 - benzodiazepine din grupul 1, cu timp de injumatatire (T1/2) lung, tip diazepam:
A. medazepam
B. clordiazepoxid
C. clorazepat
D. bromazepam
E. tofisopam
(pag. 113)
F2113119. Buspirona este :

A. azaspirodecandiona
B. tranchilizant
C. agonist 5HT 1A presinaptic
D. stimulator al transmisiei GABA
E. stimulator al transmisiei serotoninergice
(pag. 112)
F2113120. Benzodiazepine anxiolitice cu durata lunga de actiune, sunt :

A. oxazepam
B. clobazam
C. diazepam
D. clorazepat
E. clordiazepoxid
(pag. 113)
F2213121. Care din urmatoarele substante au actiune tranchilizanta:

A. hidroxizina
B. hidroclorotiazida
C. fenobarbitalul
D. alprazolamul
E. fenitoina
(pag. 110-116)
F2213122. Benzodiazepinele se indica in:
A. nevroze
B. miastenia gravis
C. preanestezie
D. epilepsie
E. cure de dezintoxicare la alcoolici
(pag. 110-116)
F2213123. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la mecanismele de actiune ale tranchilizantelor
sunt adevarate:
A. pot actiona prin facilitarea transmisiei inhibitoare GABA-ergice
B. pot accentua transmisia glutamat-ergica
C. se pot fixa pe receptorii opioizi kapa
D. pot actiona agonist pe autoreceptorii serotoninergici 5HT1 presinaptici
E. pot actiona agonist asupra receptorilor dopaminergici D2
(pag. 110-116)
F2213124. Care din afirmatiile referitoare la structura chimica a tranchilizantelor sunt adevarate:
A. clobazamul este un derivat difenilmetanic
B. buspirona este o azaspirodecandiona
C. tofizopamul este un derivat benzodiazepinic
D. meprobamatul este un derivat fenotiazinic
E. medazepamul este un derivat tioxantenic
(pag. 110-116)
F2213125. Care din afirmatiile referitoare la indicatiile benzodiazepinelor sunt adevarate:

A. midazolamul se poate administra in inductia anesteziei generale
B. diazepamul se administreaza preferential in depresii
C. clonazepamul se poate administra in epilepsie
D. nitrazepamul se prefera in tratamentul narcolepsiei
E. diazepamul i.v. se administreaza in miastenia gravis
(pag. 110-116)
F2213126. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la substantele tranchilizante sunt adevarate?
A. Diminua anxietatea.
B. Reduc starea de tensiune psihica.
C. Echlibreaza comportamentul afectiv.
D. Au actiune antidepresiva.
E. Au actiune excitanta SNC.
(pag. 111)
F2213127. Tranchilizantele potenteaza efectul altor clase de substante medicamentoase, cum ar fi:
A. Anestezice generale.
B. Hipnotice.
C. Anticonvulsivante.
D. Analgezice.
E. Anestezice locale.
(pag. 111)
F2213128. Care dintre urmatoarele clase structurale au actiune tranchilizanta?

A. Barbiturice.
B. Benzodiazepine.
C. Azaspirodecandione.
D. Pirazolidindione.
E. Propandioli.
(pag. 112)
F2213129. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune tranchilizanta?

A. Buspirona.
B. Fenobarbitalul.
C. Diazepamul.
D. Meprobamatul.
E. Amitriptilina.
(pag. 112)
F2213130. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la diazepam sunt corecte?l

A. Este o 1,4 benzodiazepina.
B. Are o durata scurta de actiune.
C. Difuzeaza prin bariera hemato-encefalica.
D. Sufera biotransformare cu obtinerea de metaboliti activi.
E. Eliminarea din organism este mai rapida la fumatori.
(pag. 113,114)
F2213131. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la diazepam sunt corecte?

A. Nu se absoarbe dupa administrare per os.
B. Se absoarbe bine dupa administrare per os.
C. Este indicat ca miorelaxant in stari spastice ale muschilor striati.
D. Este indicat ca anticonvulsivant in starea de rau epileptic.
E. Este indicat in miastenia gravis.
(pag. 112,113,114)
F2213132. Actiunile farmacodinamice proprii benzodiazepinelor tranchilizante sunt:

A. Anxiolitica.
B. Sedativ-hipnoinductoare.
C. Miorelaxanta.
D. Anticonvulsivanta.
E. Analgezica.
(pag. 115)
F2213133. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la oxazepam sunt corecte?

A. Este derivat de 3 hidroxi 1,4 benzodiazepina.
B. Este derivat de 7 nitro 1,4 benzodiazepina
C. Are semiviata eliminarii scurta.
D. Este biotransformat prin gluconoconjugare la metaboliti inactivi.
E. Este biotransformat in metaboliti activi ceea ce-I confera un T1/2 lung.
(pag. 113,114)
F2213134. Care dintre afirmatiile referitoare la hidroxizin sunt adevarete?

A. Din punct de vedere structural este o benzodiazepina.
B. Din punct de vedere structural este un derivat difenilmetanic.
C. Este un tranchilizant.
D. Are proprietati antispastice musculotrope si anticolinergice.
E. Are proprietati antihistaminiceH1 si antiserotoninice.
(pag. 112,116)
F2213135. Care dintre urmatoarele actiuni sunt caracteristice tranchilizantelor?

A. Miorelaxanta
B. Echilibrant al comportamentului afectiv
C. Hipnocoercitiva
D. Reducerea efectelor altor deprimante SNC
E. Calmarea excitatiei psiho-motorii
(pag. 111)
F2213136. Tranchilizantele sunt indicate ca:

A. Anxiolitice
B. Hipnoinductoare
C. Inductoare ale anesteziei generale
D. Antidepresive
E. Antialergice
(pag. 112,113)
F2213137. Care dintre urmatoarele tranchilizante sunt benzodiazepine cu semiviata a eliminarii lunga?
A. Oxazepam
B. Clonazepam
C. Clorazepat
D. Diazepam
E. Meprobamat
(pag. 113)
F2213138. Care dintre urmatoarele substante sunt derivati de 1,4-benzodiazepine?

A. Clobazam
B. Tofisopam
C. Bromazepam
D. Alprazolam
E. Triflubazam
(pag. 113)
F2213139. Care dintre urmatorii compusi sunt derivati de 3-hidroxi-1,4-benzodiazepina?

A. Diazepam
B. Meprobamat
C. Clordiazepoxid
D. Oxazepam
E. Lorazepam
(pag. 113)
F2213140. Care dintre urmatorii compusi au un timp de injumatatire lung?

A. Medazepam
B. Flurazepam
C. Oxazepam
D. Clobazam
E. Tofisopam
(pag. 113)
F2213141. Care dintre compusi sunt benzodiazepine cu actiune anticonvulsivanta?

A. Diazepam
B. Clonazepam
C. Fenobarbital
D. Acid valproic
E. Madazepam
(pag. 115)
F2213142. Care dintre urmatoarele actiuni sunt proprii Hidroxizinului?

A. Antispastica
B. Antihistaminica H2
C. Antiserotoninica
D. Antiagreganta plachetara
E. Tranchilizanta
(pag. 116)
F2213143. Meprobamatul este:

A. Un derivat difenilmetanic
B. Indicat in miastenia gravis
C. Un tranchilizant benzodiazepinic.
D. O substanta medicamentoasa ce nu se asociaza cu alcool.
E. Un tranchilizant cu actiune miorelaxanta.
(pag. 111, 112, 116)
F2313144. Mecanismul de actiune al tranchilizantelor consta in:

A. activarea receptorilor GABA A;
B. activarea receptorilor GABA B;
C. cresterea frecventei deschiderii canalelor de clor;
D. blocarea canalelor de sodiu;
E. inhibarea recaptarii noradrenalinei;
(pag. 110 - 116)
F2313145. Care din urmatoarele afirmatii privind tranchilizantele sunt false?

A. potenteaza alte deprimante SNC;
B. stimuleaza musculatura striata;
C. sunt agonisti pe receptorii GABA-ergici;
D. pot agrava disfunctia respiratorie;
E. nu provoaca toleranta si dependenta;
(pag. 110 - 116)
F2313146. Care din proprietatile farmacocinetice ale diazepamului sunt false?

A. se absoarbe bine digestiv;
B. absorbtia este marita prin alcool;
C. nu se elimina prin lapte;
D. se metabolizeaza mai repede la batrani;
E. principalul metabolit este desmetildiazepam;
(pag. 110 - 116)
F2313147. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru clordiazepoxid?

A. este un antidepresiv;
B. produce agitatie psihomotorie;
C. diminua performantele intelectuale;
D. antagonizeaza deprimantele SNC;
E. se indica in stress.
(pag. 110 - 116)
F2313148. Care din proprietatile farmacocinetice ale oxazepamului sunt false?

A. absorbtie digestiva buna;
B. apar metaboliti activi;
C. T 1/2 este scurt;
D. cumularea este intensa;
E. absorbtia este marita prin alcool.
(pag. 110 - 116)
F2313149. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru hidroxizin?

A. este un tranchilizant;
B. este un spasmogen musculotrop;
C. se recomanda in prurit rebel;
D. diminua anxietatea din alcoolism;
E. la doze mari da hiperexcitabilitate.
(pag. 110 - 116)
F2313150. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru diazepam?

A. creste tonusul miometrului;
B. creste agresivitatea;
C. este miorelaxant;
D. diminua atentia;
E. induce somnul.
(pag. 110 - 116)
F2313151. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind reactiile adverse la benzodiazepine?
A. produc somnolenta;
B. reactiile adverse sunt mai intense;
C. nu produc toleranta la varstnici;
D. nu produc sindrom de abstinenta;
E. cresc riscul malformatiilor la nou-nascu
(pag. 110 - 116)
F2313152. Care din urmatoarele substante apartin grupei benzodiazepinelor?

A. diazepam;
B. clorpromazina;
C. medazepam;
D. lorazepam;
E. meprobamat.
(pag. meprobamat)
F2313153. Diazepamul este indicat in:

A. stari anxioase;
B. anesteziologie ca premedicatie;
C. starea de rau epileptic;
D. primul trimestru de sarcina;
E. miastenie.
(pag. 110 - 116)
F2313154. Benzodiazepinele:
A. actioneaza pe receptorii dopaminergici;
B. actioneaza pe receptorii benzodiazepinici cuplati cu receptorii GABA;
C. actioneaza pe receptorii histaminergici;
D. cresc frecventa deschiderii canalelor de clor;

E. cresc timpul de deschidere a canalelor de clor.
(pag. 110 - 116)
F2313155. Medazepamul se contraindica la:

A. conducatorii auto:
B. cei cu anxietate;
C. bolnavii cu insomnie;
D. in climacterium;
E. cei ce consuma bauturi alcoolice.
(pag. 110 - 116)
F2313156. Activitatea farmacodinamica a tranchilizantelor cuprinde urmatoarele ac

A. anxiolitica;
B. anticonvulsivanta;
C. stimulanta a SNC;
D. miorelaxanta;
E. hipnoinductoare.
(pag. 110 - 116)
F2313157. Care dintre urmatoarele tranchilizante apartin clasei 1-4-benzodiazepine?

A. diazepam;
B. oxazepam;
C. alprazolam;
D. clobazam;
E. oxazapam.
(pag. 110 - 116)
F2313158. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru tranchilizante benzodiazepine?
A. difuziune prin bariera hematoencefalica scazuta;
B. difuziune prin bariera hematoencefalica buna (mai rapida pentru cele lipofile);
C. se leaga in procent mare de proteinele plasmatice;
D. eliminarea este lenta;
E. prin biotransformare rezulta in toate cazurile metaboliti inactivi.
(pag. 110 - 116)
F2313159. In functie de structura chimica tranchilizantele apartin urmatoarelor clase:

A. propandioli;
B. benzodiazepine;
C. difenilmetani;
D. butirofenone;
E. tioxantene.
(pag. 110 - 116)
F2513160. Tranchilizantele produc:

A. obişnuinţă
B. sindrom de abstinenţă redus
C. dependenţă fizică
D. tulburări de coordonare motorie
E. convulsii
(pag. 112)
F2513161. Oxazepam:
A. Are efecte potenţate prin cimetidină
B. are efecte potenţate prin disulfiram
C. la asocierea cu alte benzodiazepine efectele sunt potenţate
D. nu se asociază cu alte benzodiazepine
E. este metabolit activ al diazepamului
(pag. 116, 114)
F2513162. Hidroxizin are efecte proprii:

A. antispastică musculotropă
B. antihistaminică H1
C. antiserotoninică
D. antispastică anticolinergică
E. antipiretică
(pag. 116, 114)
F2513163. Farmacoterapia benzodiazepinelor:

A. Sindrom anxios
B. hiposomnii nevrotice
C. miastenia gravis
D. convulsii
E. tratamentul alcoolismului
(pag. 116, 114)
F2513164. Tranchilizantele se clasifică funcţie de mecanismul de acţiune în:

A. stimulator al transmisiei GABA
B. simpatolitic central: beta-adrenolitic
C. muscarincolinolitic
D. agonist presinaptic alfa-2
E. agonist pe autoreceptorii 5-HT1A.
(pag. 111,112)
F2513165. Benzodiazepine cu semiviaţa eliminării lungă:

A. diazepam
B. oxazepam
C. clonazepam
D. clorazepat
E. clordiazepoxid
(pag. 113)
F2513166. Benzodiazepine cu semiviaţă de eliminare intermediară

A. nitrazepam
B. flunitrazepam
C. oxazepam
D. diazepam
E. clordiazepoxid
(pag. 113)
F2513167. Nordazepamul este metabolitul activ pentru:

A. Diazepam
B. flurazepam
C. oxazolam
D. tofisopam
E. medazepam
(pag. 113,114)
F2513168. Tranchilizantele se contraindică la conducătorii auto deoarece:

A. produc somnolenţă
B. produc dependenţă fizică
C. produc tulburări de coordonare motorie
D. produc efect miorelaxant
E. produc obişnuinţă
(pag. 112,113)
F2613169. Care dintre următoarele afirmaţii nu caracterizează ticarcilina:

A. Este inactivă faţă de stafilocul auriu penicilinazo-pozitiv
B. Se utilizează în micobacterioze, inclusiv tuberculoza şi lepra
C. Nu se asociază cu aminoglicozide datorită efectelor antagonice
D. Are spectru de tip benzilpenicilinic
E. Este activă pe bacili gram-negativ
(pag. 50, 54)

A. Cefalosporinele acţionează prin blocarea ARN-polimerazei bacteriene
B. Cefalosporinele produc tulburări de permeabilitate la nivelul membranei citoplasmatice şi induc pierederea
unor metaboliţi esenţiali pentru metabolismul bacteriilor
C. Cefsulodinul are acţiune foarte intensă pe Pseudomonas
D. Cefoperazon se utilizează în meningite cu germeni gram-negativi, datorită penetrării eficiente a barierei
hemato-encefalice;
E. Ceftriaxona este cefalosporina cu timpul de înjumătăţire foarte scurt
(pag. 56-59)
F2613171. Care dintre următoarele antibiotice sunt derivaţi structurali cu nucleu ß-lactamic?
A. Azlocilina
B. Aztreonamul
C. Lincomicina
D. Bacitracina
E. Ticarcilina
(pag. 53, 54, 61)
F2613172. Sunt inhibitori de ß-lactamază:

A. Acidul clavulanic
B. Acidul tranexamic
C. Acidul etacrinic
D. Acidul niflumic
E. Sulbactamul
(pag. 60-61)
F2613173. Sunt cefalosporine care se administrează pe cale orală:

A. Cefalotina
B. Cefazolina
C. Cefalexina
D. Ceftriaxona
E. Cefadroxil
(pag. 57-60)
F2613174. Stafilococul auriu penicilinazo-secretor nu este sensibil la următoarele antibiotice:

A. Benzilpenicilina
B. Vancomicina
C. Carbenicilina
D. Cloxacilina
E. Oxacilină
(pag. 47, 49, 85)
F2613175. Nu se pot administra pe cale orală, datorită absorbţiei reduse sau inactivării:
A. Amikacina
B. Meticilina
C. Fenoximetilpenicilina
D. Ampicilina
E. Ceftriaxona
(pag. 41-60)
A. Este antibioticul de elecţie în lues
B. Este antibioticul de elecţie în infecţii cu Psedomonas aeruginosa
C. Prezintă ototoxicitate marcată
D. Prezintă nefrotoxicitate doză-dependentă
E. Prezintă sinergism de acţiune cu aminoglicozidele
(pag. 46)
F2613177. Benzilpenicilina potasică:

A. Se administrează numai parenteral
B. Se administrează numai în aplicaţii topice
C. Are timp de înjumătăţire foarte lung, necesitând administrarea în perfuzie i.v.
D. Inhibă ARN-polimeraza bacteriană
E. Este activă faţă de actinomicete
(pag. 42)
F2613178. Carbenicilina se caracterizează prin:

A. Spectru larg de activitate
B. Acţiune faţă de piocianic
C. Acţiune electivă pe stafilocul auriu penicilinazo-pozitiv
D. Efect bactericid în infecţii cauzate de Chlamydii şi Ricketsii
E. Toxicitate marcată la nivelul aparatului vestibular
(pag. 53)
F2613179. Care dintre următoarele proprietăţi sunt caracteristice ampicilinei?

A. Este inactivată de ß-lactamaze
B. În ţesuturile inflamate difuzibilitatea ei diminuă pe măsură ce survine procesul de vindecare
C. Se administrează numai parenteral sub formă de sare sodică
D. Se poate asocia cu sulbactam
E. Este activă pe Mycobacterium tuberculosis
(pag. 50, 61)
F2613180. Care dintre următoarele proprieăţi caracterizează fenoximetilpenicilina?

A. Este gastrorezistentă
B. Este penicilinazo-rezistentă
C. Este utilă în infecţii streptococice uşoare
D. Este indicată în osteomielita cu stafilococ auriu
E. Este antibiotic de elecţie în ornitoză
(pag. 46)
Tema nr. 14
Anticonvulsivante
BIBLIOGRAFIE:
F1214001. Care din următoarele afirmaţii referitoare la mecanismul de acţiune al antiepilepticelor sunt
corecte:
A. acidul valproic creşte influxul de calciu la nivel neuronal
B. acidul valproic inhibă ireversibil GABA-aminotransferaza
C. acetazolamida stimulează anhidraza carbonică
D. trimetadiona deschide canalele de clor
E. lamotrigina favorizează eliberarea glutamatului
(pag. 134-139)
F1214002. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. starea de rau epileptic nu este considerată o urgenţă medicală
B. antiepilepticele se administrează în funcţie de tipul crizei epileptice
C. in starea de rau epileptic antiepilepticele se administrează numai pe cale orala
D. in status epilepticus nu se intervine medicamentos
E. starea de rau epileptic apare numai la copii
(pag. 134-139)
F1214003. Fenitoina:
A. are un potenţial farmacotoxicologic redus
B. se indică în micul rău epileptic
C. are şi proprietăţi antiaritmice
D. acţionează prin creşterea influxului de sodiu la nivel neuronal
E. poate da anemie feripriva
(pag. 134-139)
A. se administreză oral în status epilepticus
B. este un inhibitor enzimatic
C. este anticonvulsivant de elecţie la copii mici
D. asociat cu contraceptivele orale le creşte eficacitatea
E. in cazul obţinerii unor efecte terapeutice reduse, tratamentul se întrerupe brusc
(pag. 134-139)
F1214005. Principii de tratament în epilepsie:

A. scheme de tratament generalizate pentru grupe mari de pacienti
B. initial se administreaza doze crescute care ulterior vor fi reduse treptat
C. se monitorizeaza reactiile adverse pe parcursul tratamentului
D. pentru un efect terapeutic bun antiepilepticele se administreaza numai parenteral
E. in cazul unui esec terapeutic, intreruperea brusca a tratamentului este benefica de cele mai multe ori.
(pag. 134-139)
F1414006. Acidul valproic are acţiune:
A. antihalucinatorie
B. timoanaleptică
C. anxiolitică
D. anticonvulsivantă
E. antimigrenoasă
(pag. 139)
F1414007. Printre efectele adverse produse de fenitoină se numără:

A. alopecia
B. tulburările de ritm ventricular
C. hipertrofia gingivală
D. sindromul de hipertermie malignă
E. afectarea cartilajelor articulare
(pag. 138)
F1414008. Sindromul de abstinenţă cu convulsii clonico-tonice apare:

A. la întreruperea tratamentului cu acid valproic
B. la întreruperea bruscă a tratamentului cronic cu fenobarbital
C. la câteva zile de la iniţierea tratamentului anticonvulsivant cu fenitoină
D. în primele ore de la iniţierea tratamentului anticonvulsivant cu fenobarbital
E. mai frecvent dacă se utilizează anticonvulsivantele la copii mici
(pag. 138)
F1514009. Care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată?

A. fenobarbitalul se utilizează în marele rău epileptic
B. carbamazepina este contraindicată în sarcină
C. clonazepam se administrează i.v. lent în status epilepticus
D. sindromul de abstinenţă apare la întreruperea tratamentului cronic cu fenitoină
E. sindromul de abstinenţă apare la întreruperea tratamentului cronic cu fenobarbital
(pag. 138, 139)
F1514010. Care dintre următoarele substanţe nu are eficacitate în micul rău epileptic?
A. trimetadiona
B. acetazolamida
C. etosuximida
D. acidul valproic
E. vigabatrina
(pag. 136)
F1514011. Fenitoina poate provoca următoarele efecte adverse, cu excepţia:

A. nistagmus
B. halucinaţii
C. agresivitate
D. icter
E. anemie megaloblastică
(pag. 138)
F1514012. În starea de rău epileptic se administrează intravenos:

A. acid valproic
B. lamotrigin
C. diazepam
D. fenobarbital
E. primidona
(pag. 136)
F1514013. Următoarele mecanisme de acţiune moleculare sunt descrise în cadrul clasei de

anticonvulsivante, cu excepţia:
A. blocarea canalelor de sodiu
B. blocarea canalelor de calciu de tip L
C. activarea complexului receptor postsinaptic GABA-A
D. inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale
E. împiedicarea eliberării neuromediatorului excitator glutamat
(pag. 137)
F1514014. Următoarele medicamente sunt anticonvulsivante - antiepileptice, cu excepţia:

A. vigabatrina
B. gabapentin
C. levodopa
D. acid valproic
E. primidona
(pag. 136)
F1614015. Acţionează prin inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale:

A. Metoclopramida
B. Acetazolamida
C. Etosuximida
D. Clorpropamida
E. Clortalidona
(pag. 137)
F1614016. Acţionează prin inhibarea ireversibilă a GABA-aminotransferazei:

A. Fenobarbitalul
B. Primidona
C. Etosuximida
D. Etotoina
E. Vigabatrina
(pag. 137)
F1614017. Are acţiune analgezică utilă în nevralgia de trigemen:

A. Fenobarbitalul
B. Primidona
C. Fenitoina
D. Carbamazepina
E. Picrotoxina
(pag. 139)
F1614018. Gabapentinul:
A. Este un derivat benzodiazepinic, care blochează canalele de Na
B. Este un analog structural al GABA, dar nu fixează pe receptorii GABA
C. Inhibă eliberarea glutamatului
D. Este utilizat în marele rău epileptic
E. Se administrează i.v. În status epilepticus
(pag. 139)
F1614019. Împiedică eliberarea acidului glutamic, neurotransmiţător cu rol excitator în SNC:

A. Carbamazepina
B. Fenitoina
C. Trimetadiona
D. Sultiamul
E. Lamotrigina
(pag. 137)
F1614020. Pe acţiunea anticonvulsivantă, carbamazepina prezintă:

A. Efect antihipertensiv
B. Efect diuretic
C. Efect antidiuretic în diabetul insipid
D. Efect antianginos
E. Efect hipoglicemiat
(pag. 139)
F2114021. Fenobarbitalul are urmatorul profil farmacologic, cu o exceptie:

A. indicatie în micul rau epileptic
B. de electie la copii mici
C. induce anemie megaloblastica
D. poate provoca sindrom de abstinenta, cu convulsii clonico-tonice
E. este un puternic inductor enzimatic
(pag. 137, 138)
F2114022. Fenitoina are urmatoarele reactii adverse, cu exceptia:

A. icter
B. gingivita hipertrofica
C. anemie feripriva
D. anemie megaloblastica
E. efecte toxice cutanate
(pag. 138)
F2114023. Notati reactia adversa ce apartine fenitoinei:

A. crize convulsive
B. dislepsie
C. sindrom extrapiramidal
D. gingivita hipertrofica
E. anemie feripriva
(pag. 138)
F2114024. Este benzodiazepina cu actiune anticonvulsivanta:

A. medazepam
B. flunitrazepam
C. clordiazepoxid
D. clonazepam
E. oxazepam
(pag. 136)
F2114025. Notati barbituricul utilizat ca antiepileptic:

A. fenobarbital
B. ciclobarbital
C. tiopental
D. hexobarbital
E. amobarbital
(pag. 136)
F2114026. Este anticonvulsivant utilizat si in nevralgia de trigemen:

A. paracetamol
B. acid valproic
C. carbamazepina
D. metamizol
E. fenitoina
(pag. 138-139)
F2114027. Urmatoarele medicamente sunt utilizate in epilepsie, cu exceptia:

A. lidocaina
B. diazepam
C. clonazepam
D. amobarbital
E. etosuximida
(pag. 136)
F2214028. Care din urmatoarele antiepileptice inhiba degradarea GABA:

A. Carbamazepina
B. Fenitoina
C. Lamotrigina
D. Vigabatrina
E. Etosuximida
(pag. 134-139)
F2214029. Care din afirmatiile referitoare la fenitoina nu sunt adevarate:

A. Poate produce hiperplazie gingivala
B. Produce anemie megaloblastica prin deficit folic
C. Administrata i.v. rapid poate produce oprirea inimii
D. Nu se poate administra in epilepsia psihomotorie
E. Se administreaza in marele rau epileptic
(pag. 134-139)
F2214030. Clonazepamul:
A. Este un derivat dibenzoazepinic
B. Este un derivat barbituric
C. Este util in micul rau epileptic si in statusul epileptic (administrat intravenos)
D. Se administreaza exclusiv per os
E. Nu este utilizat ca antiepileptic
(pag. 139)
F2214031. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au structura dibenzazepinica si se

utilizeaza ca anticonvulsivant?
A. Vigabatrina
B. Lamotrigen
C. Clobazam
D. Carbamazepina
E. Acetazolamida
(pag. 136)
F2514032. Gabapentin este:

A. derivat de feniltriazina
B. pentapeptid asemanator structural cu acidul gama-aminobutiric
C. benzodiazepina
D. barbituric
E. inhibitor al anhiodrazei carbonice
(pag. 136)
F2514033. Sultiamul este:

A. hidantoina
B. barbituric
C. pirimidindiona
D. inhibitor al anhidrazei carbonice
E. derivat de feniltriazina
(pag. 136)
F2514034. Principiile de tratament in epilepsie sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. monitorizarea concentratiei plasmatice a antiepilepticului
B. monitorizarea efectelor adverse
C. calea de administrare i.v.in status epilepticus
D. intreruperea brusca a tratamentului
E. anestezia generala pentru cazurile grave refractare la antiepileptice
(pag. 137)
F2514035. Notati benzodiazepina cu actiune anticonvulsivanta:

A. flunitrazepam
B. clonazepam
C. sultiam
D. oxazepam
E. clordiazepoxid
(pag. 136)
F2514036. Notati barbituricul utilizat ca antiepileptic:

A. tiopental
B. fenitoina
C. fenobarbital
D. ciclobarbital
E. amobarbital
(pag. 136)
F2514037. Acidul valproic actioneaza prin:

B. deschiderea canalelor de clor
C. deschiderea canalelor de calciu de tip T
D. inhibarea ireversibila a enzimei GABA- T
E. inhibarea eliberarii glutamatului
(pag. 137)
F2614038. Sunt utile în meningite cu germeni sensibili următoarele antibiotice:

A. Neomicina
C. Cloramfenicolul
D. Colistin sulfat
E. Polimixina B
(pag. 62, 66, 81, 88)
F2614039. Care dintre următoarele proprietăţi caracterizează bacitracina?

A. Are efect bactericid faţă de germenii gram pozitivi
B. Produce frecvent leziuni renale
C. Se administrează oral, fiind foarte bine tolerată
D. Nu se recomandă în aplicaţii locale, produce frecvent reacţii alergice, inclusiv dermatită exfoliativă
E. Are o absorbţie orală bună, dă concentraţii tisulare ridicate, inclusiv în LCR
(pag. 88)
A. Este un antibiotic contraindicat în perioada gravidităţii
B. Poate produce aplazie medulară ireversibilă
C. Se administrează numai parenteral i.m.
D. Prezintă sinergism de acţiune cu antibioticele ß-lactamice
E. Fenobarbitalul îi potenţează efectul
(pag. 80)
F2614041. Care dintre următoarele antibiotice permite administrarea unei singure prize zilnice?
A. Tetraciclina
B. Doxiciclina
C. Oxitretraciclina
D. Clortetraciclina
E. Rolitetraciclina
(pag. 77)
F2614042. Colistina (Colimicina):

A. Are biodisponibilitate orală de cca. 65%
B. Acţionează bactericid asupra bacililor gram negativ
C. Este folosită doar topic
D. Se asociază cu aminoglicozidele datorită sinergismului de potenţare
E. Are acţiune tuberculostatică minoră (antituberculos de alternativă)
(pag. 87)
F1214043. Acţiunea anticonvulsivanta se realizează prin urmatoarele mecanisme:

A. stabilizarea membranei neuronale
B. scaderea pragului de excitabilitate
C. cresterea pragului de excitabilitate
D. cresterea tendinţei la descarcari repetate a neuronilor modificati patologic
E. scaderea tendinţei de iradiere a excitaţiei in afara focarului epileptogen
(pag. 134-139)
F1214044. Anticonvulsivantele:
A. cresc pragul convulsivant
B. scad pragul de excitabilitate neuronala
C. diminua tendinta de iradiere a excitatiei
D. deschid canalele de sodiu si calciu
E. faciliteaza inhibitia GABA-ergica

(pag. 134-139)
F1214045. Carbamazepina:
A. se indică în micul rău epileptic
B. se indică în marele rău epileptic
C. nu se foloseşte în epilepsia parţială psihomotorie
D. acţionează ca antiepileptic prin blocarea canalelor de sodiu la nivel neuronal
E. acţionează ca antiepileptic prin inchiderea canalelor de clor la nivel neuronal
(pag. 134-139)
F1214046. Care anticonvulsivante se utilizeaza in criza de petit mal:

A. primidona
B. trimetadiona
C. etosuximida
D. acidul valproic
E. vincamina
(pag. 134-139)
F1214047. Care anticonvulsivante se utilizeaza in crizele de grand mal:

A. fenilbutazona
B. fenitoina
C. fenobarbitalul
D. acidul valproic
E. fentolamina
(pag. 134-139)
F1214048. Care din următoarele antiepileptice sunt indicate in micul rău epileptic:
A. fenobarbitalul
B. acetazolamida
C. trimetadiona
D. carbamazepină
E. fenitoina
(pag. 134-139)
F1214049. Care din urmatoarele substanţe au proprietăţi antiepileptice:

A. tolperisonul
B. sultiamul
C. primidona
D. amantadina
E. selegilina
(pag. 134-139)
A. blocheaza canalele membranare de sodiu
B. se indica in marele rau epileptic
C. are proprietati aritmogene
D. poate produce hiperplazie gingivala
E. are potential farmacotoxicologic redus
(pag. 134-139)
A. este un inductor enzimatic puternic

B. este un anticonvulsivant de electie la copii mici
C. se poate administra in marele rau epileptic
D. blocheaza receptorii muscarinici
E. inhiba anhidraza carbonica
(pag. 134-139)
F1314052. Antiepilepticele actioneaza prin:

A. blocarea canalelor de sodiu;
B. stimularea anhidrazei carbonice;
C. cresc inhibarea sinaptica mediata de GABA;
D. inhiba GABA-transaminaza;
E. stimularea monoaminooxidazei.
(pag. 134 -139)
F1314053. Care din urmatoaree afirmatii sunt corecte pentru diazepam?

A. indicat in status epilepticus;
B. nu se administreaza in dismenoree;
C. este tranchilizant;
D. se administreaza i.v. repede;
E. doza activa este de 10 mg.
(pag. 134 -139)
F1314054. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru fenitoina?

A. este eficace in epilepsia psihomotorie;
B. nu produce deprimarea SNC;
C. nu este inductor enzimatic;
D. blocheaza canalele de sodiu;
E. este antiaritmic.
(pag. 134 -139)
F1314055. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru primidona?

A. derivat de difenilhidantoina;
B. se metabolizeaza in fenobarbital;
C. inactiva in micul rau epileptic;
D. eficace in marele rau epileptic;
E. creste efectul contraceptivelor orale.
(pag. 134 -139)
F1314056. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru vigabatrin?

A. este un analog GABA;
B. inhiba GABA - transaminaza;
C. scade nivelul GABA in creier;
D. antiepileptic;
E. stimuleaza eliberarea glutamatului ca neurotransmitator inhibitor;
(pag. 134 -139)
F1314057. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru acidul valproic?
A. eficace in convulsii febrile la copii;
B. creste continutul GABA in creier;
C. stimuleaza GABA - transaminaza;
D. este hepatotoxic;
E. scade transaminazele serice GOT si GPT.

(pag. 134 -139)
F1314058. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru carbamazepina?

A. puternic inductor enzimatic;
B. indicat in nevralgia de trigemen;
C. antiepileptic;
D. se administreaza la gravide;
E. stimuleaza agresivitatea intre crize.
(pag. 134 -139)
F1314059. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru fenobarbital?

A. inductor enzimatic;
B. inactiv in marele rau epileptic;
C. antiepileptic de electie la copii;
D. intreruperea administrarii se face gradat;
E. eliminare mai mare in urina acida.
(pag. 134 -139)
F1314060. Care din urmatoarele medicamente se utilizeaza in tratamentul epilepsiei?

A. carbamazepina;
B. amantadina;
C. primidona;
D. fenitoina;
E. pentazocina.
(pag. 134 -139)
F1314061. Care din urmatoarele medicamente sunt active in micul rau epileptic?
A. trimetadiona;
B. levodopa;
C. metadona;
D. fenilbutazona;
E. etosuximida.
(pag. 134 -139)
F1314062. Care interactiuni ale fenitoinei sunt corecte?

A. efectul fenitoinei scade in alcoolism;
B. scade efectul contraceptivelor orale;
C. scade efectul carbamazepinei;
D. scade efectul furosemidului;
E. cimetidina scade efectul fenitoinei.
(pag. 134 -139)
F1314063. Fenitoina poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. anemie megaloblastica;
B. osteomalacie prin hipovitaminoza D;
C. inductie enzimatica asupra vitaminei K;
D. sedare excesiva;
E. tulburari extrapiramidale.
(pag. 134 -139)
F1314064. Indicatiile fenitoinei cuprind:
A. marele rau epileptic (epilepsia majora);

B. micul rau epileptic (epilepsia minora);
C. epilepsia psihomotorie;
D. aritmii cardiace;
E. stop cardiac.
(pag. 134 -139)
F1314065. Tratamentul corect al epilepsiei se face cu:

A. tratament individualizat;
B. tratamentul se incepe cu doze mari ce se scad gradat;
C. se controleaza periodic bolnavul;
D. tratamentul se intrerupe brusc daca bolnavul nu mai are crize;
E. nu se injecteaza prea repede.
(pag. 134 -139)
F1414066. Acţiunea anticonvulsivantă se caracterizează prin:

A. stabilizarea membranei celulare
B. stabilizarea membranei neuronale
C. creşterea pragului de excitabilitate
D. creşte pragul de descărcare a impulsului nervos
E. prelungeşte durata potenţialului de acţiune
(pag. 136)
F1414067. Carbamazepina este indicată în:

A. miastenie
B. nevralgia de trigemen
C. marele rău epileptic
D. epilepsia psihomotorie
E. parkinsonism medicamentos
(pag. 138-139)
A. are o absorbţie orală bună
B. este eficace în marele rău epileptic
C. este inhibitor enzimatic
D. produce efecte teratogene (spina bifida)
E. este eficace şi în aritmiile cardiace
(pag. 138)
F1414069. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă principii de tratament în epilepsie:

A. se începe cu doze mari ce se scad progresiv
B. este necesară individualizarea antiepilepticului şi a dozelor
C. este necesară monitorizarea concentraţiei plasmatice a antiepilepticului
D. durata tratamentului este de 3-6 luni
E. întreruperea tratamentului se face prin reducerea treptată a dozelor
(pag. 137)
F1414070. Care dintre următoarele efecte adverse se pot întâlni în cursul terapiei cu anticonvulsivante:
A. anemia megaloblastică
B. efect teratogen
C. hiperplazia gingiilor
D. sindrom lupoid
E. edem glotic
(pag. 138)
F1414071. Care dintre următoarele medicamente sunt cu eficacitate predominantă în marele rău
epileptic:
A. fenitoina
B. lidocaina
C. carbamazepina
D. carbonatul de litiu
E. acidul valproic
(pag. 136)
F1414072. Fac parte din grupul medicamentelor anticonvulsivante:

A. selegilina
B. pimozidul
C. primidona
D. acidul valproic
E. fenitoina
(pag. 136)
F1414073. Fenitoina este indicată în:

A. miastenia gravis
B. nevralgia de trigemen
C. epilepsia psihomotorie
D. aritmii cardiace
E. marele rău epileptic
(pag. 138)
A. produce osteomalacie
B. hiperplazia gingiilor
C. este indicată şi în aritmii cardiace
D. are o eficacitate foarte bună în nevralgia de trigemen
E. administrată în doze mari, intravenos, rapid, poate declanşa hipotensiune arterială, deprimare respiratorie
etc.
(pag. 138)
F1414075. În cursul tratamentului cronic cu fenobarbital din epilepsie pot apărea următoarele efecte
adverse:
A. anemie feriprivă
B. anemie megaloblastică
C. marele rău epileptic
D. osteomalacie
E. ulcer gastro-duodenal
(pag. 138)
F1414076. Mecanismul la nivel molecular al anticonvulsivantelor se realizează prin:

B. blocarea canalelor de potasiu
C. blocarea canalelor de calciu tip L
D. deschiderea canalelor de clor
E. cresterea nivelului de GABA in creier
(pag. 137)
F1414077. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la carbamazepină:

A. este comercializată sub numele de Convulex sau Depakine
B. blochează canalele de sodiu
C. este eficientă în nevralgia de trigemen
D. blochează canalele de calciu de tip T
E. deschide canalele de clor
(pag. 137-139)
F1514078. Carbamazepina este indicată în:

A. marele rău epileptic
B. micul rău epileptic
C. status epilepticus
D. aritmii cardiace
E. nevralgia de trigemen
(pag. 138, 139)

A. fenobarbitalul activează complexul receptor postsinaptic - GABA
B. lamotrigin stimulează eliberea neuromediatorului excitator glutamatul
C. vigabatrina creşte nivelui GABA în creier
D. acetazolamida stimulează anhidraza carbonică cerebrală
E. carbamazepina blochează canalele de sodiu
(pag. 137)
F1514080. Fenitoina este indicată în:

A. marele rău epileptic
B. epilepsie psihomotorie
C. aritmii cardiace
D. micul rău epileptic
(pag. 138)
A. este indicat în marele rău epileptic
B. este antiepilepticul cel mai toxic
C. este inhibitor enzimatic
D. se asociază cu anticoncepţionale orale pentru a le spori eficacitatea
E. poate produce osteomalacie
(pag. 137, 138)
F1514082. Gabapentin:
A. este indicat în status epilepticus
B. este indicat în epilepsia parţială a adultului
C. structural este analog cu GABA
D. inhibă anhidraza carbonică cerebrală
E. stimulează anhidraza carbonică cerebrală
(pag. 139)
F1514083. În starea de rău epileptic se pot administra i.v.:

A. diazepam
B. fenobarbital
C. primidona
D. acid valproic
E. clonazepam
(pag. 136)
F1514084. În tratamentul cronic cu fenobarbital pot să apară următoarele efecte adverse:

A. anemie megaloblastică
B. hiperplazie gingivală
C. osteomalacie
D. sindrom lupoid
E. sindrom de abstinenţă la întreruperea bruscă
(pag. 138)
F1514085. Notaţi medicamentele antiepileptice utile şi în convulsii neepileptice:

A. fenobarbital
B. diazepam
C. carbamazepina
D. gabapentin
E. acidul valproic
(pag. 105,115,138)
F1514086. Următorii compuşi sunt anticonvulsivante (antiepileptice):

A. etosuximida
B. primidina
C. trihexifenidil
D. levodopa
E. vigabatrina
(pag. 136)
F1614087. Acidul valproic acţionează prin:

A. Blocarea canalelor de Na
B. Inhibarea ireversibilă GABA-aminotransferazei
C. Împiedicarea eliberării glutamatului
D. Inhibarea anhidrazei carbonice
E. Blocarea canalelor de calciu de tip T
(pag. 137)
F1614088. Acţionează ca blocante ale canalelor de calciu de tip T:

A. Clonazepamul
B. Diazepamul
C. Acetazolamida
D. Trimetadiona
E. Etosuximida
(pag. 137)
F1614089. Actionează ca blocante ale canalelor de sodiu:

A. Vigabatrina
B. Fenobarbitalul
C. Carbamazepina
D. Fenitoina
E. Acidul valproic
(pag. 137)
F1614090. Acţiunea anticonvulsivantă se realizează prin:

A. Stabilizarea membranei neuronale
B. Creşterea pragului de excitabilitate
C. Creşterea pragului convulsivant
D. Scăderea pragului de excitabilitate
E. Scăderea pragului convulsivant
(pag. 136)
F1614091. Cresc activitatea GABA-ergică centrală, favorizează influxul de clorură:

A. Carbamazepina
B. Clonazepamul
C. Fenobarbitalul
D. Sultiamul
E. Picrotoxina
(pag. 137)
F1614092. În marele rău epileptic se utilizează:

A. Fenobarbitalul
B. Fenitoina
C. Carbamazepina
D. Acidul valproic
E. Etosuximida
(pag. 136)
F1614093. Oprirea bruscă a a tratamentului cronic cu fenobarbital poate produce:

A. Convulsii
B. Sensibilizarea receptorilor pentru acid glutamic
C. Toleranţă
E. Crize anginoase
(pag. 138)
F1614094. Reacţţile advrese produse de fenitoină sunt:

A. Hiperplazie gingivală
B. Hipertensiune arterială
C. Hirsutism
D. Sindrom lupoid
E. Sedare marcată
(pag. 138)
F1614095. Tratamentul cronic cu fenobarbital poate produce:

A. Sindrom lupoid
B. Osteomalacie
C. Anemie megaloblastică
D. Anemie feriprivă
E. Depozite corneene cu afectarea acuităţii vizuale
(pag. 138)
F2114096. Sunt antiepileptice folosite in marele rau epileptic

A. fenobarbital
B. carbamazepina
C. fenitoina
D. acid valproic
E. trimetadiona
(pag. 136)
F2114097. Sunt antiepileptice folodite in micul rau epileptic

A. trimetadiona
B. fenobarbilat
C. etosuximida
D. acid valproic
E. carbamazepina
(pag. 136)
F2114098. Sunt benzodiazepine cu actiune anticonvulsivanta:

A. clonazepam
B. medazepam
C. alprazolam
D. flunitrazepam
E. diazepam
(pag. 136)
F2114099. Sunt medicamente utilizate în epilepsie:

A. lamotrigin
B. meprobamat
C. etosuximida
D. fenobarbital
E. vigabatrina
(pag. 136)
F2114100. Carbamazepina are urmatorul profil farmacologic:

A. indicatie in micul rau epileptic
B. indicatie in diabet insipid hipofizar
C. indicatie in nevralgia de trigemen
D. contraindicata in sarcina
E. blocheaza canalele de sodiu
(pag. 137-139)
F2114101. Sunt mecanisme de actiune anticonvulsivanta:

A. blocarea canalelor de calciu
B. blocarea canalelor de clor
C. blocarea canalelor de sodiu
D. inhibarea eliberarii glutamatului
E. inhibarea metabolizarii GABA
(pag. 136, 137)
F2114102. Actiunea anticonvulsivanta se datoreaza:

A. stabilizarii membranei neuronale
B. ridicarii pragului convulsivant
C. favorizarii depolarizarii neuronale
D. hiperpolarizarii membranei neuronale
E. diminuarii tendintei la iradiere a excitatiei in afara focarului epileptogen
(pag. 136)
F2114103. Sunt anticonvulsivante:

A. fenobarbital
B. amobarbital
C. diazepam
D. clonazepam
E. clordiazepoxid
(pag. 136)
F2114104. Fenobarbitalul are urmatorul profil farmacologic:

A. indicatie in marele rau epileptic
B. de electie la copii mici
C. induce anemie megaloblastica
D. poate provoca sindrom de abstinenta, cu convulsii clonico-tonice
E. este un puternic inhibitor enzimatic
(pag. 137-138)
F2114105. Fenitoina are urmatoarele reactii adverse:

A. sindrom lupoid
B. nistagmus
C. dizartrie
D. hiperplazie gingivala
E. anemie feripriva
(pag. 138)
F2114106. Carbamazepina are urmatorul profil farmacologic:

B. contraindicatie in diabet insipid hipofizar
C. indicatie in nevralgia de trigemen
D. contraindicata in sarcina
E. efect teratogen tip spina bifida
(pag. 138-139)
F2114107. Notati medicamentele antiepileptice:

A. fenobarbital
B. acid valproic
C. fenitoina
D. baclofen
E. primidona
(pag. 136)
F2114108. Acidul valproic nu are urmatoarele actiuni:

A. analgezic antipiretic
B. antiinflamator
C. miorelaxant
D. antiepileptic
E. diuretic
(pag. 136-139)
F2114109. Carbamazepina este indicata in:

A. marele rau epileptic
B. epilepsia psihomotorie
C. nevralgia de trigemen
D. micul rau epileptic
E. status epilepticus
(pag. 138-139)
F2114110. Fenobarbitalul are urmatorul profil farmacologic:

B. de electie la copiii mici
C. poate induce anemie megaloblastica
D. este un puternic inhibitor enzimatic
E. induce efecte de supradozare a anticoagulantelor orale cumarinice
(pag. 137-138)
F2114111. Fenitoina poate provoca urmatoarele R.A.:

A. ataxie, dizartrie
B. nistagmus, cataracta
C. hiperplazie gingivala
D. anemie feripriva
E. ileus mecanic letal
(pag. 138)
F2114112. Medicamente folosite in micul rau epileptic, sunt :

A. trimetadiona
B. etosuximida
C. lidocaina i.v
D. diazepam i.v
E. carbamazepina
(pag. 136)
F2114113. Inhiba GABA aminotransferaza, anticonvulsivantele :

A. fenobarbital
B. acid valproic
C. vigabatrina
D. lamotrigina
E. acetazolamida
(pag. 137)
A. Este o benzodiazepina
B. Blocheaza canalele de K
C. Are efect antiparkinsonian
D. Se indica in nevralgie de trigemen
E. Se contraindica la gravide
(pag. 134-139)
F2214115. Care din urmatoarele efecte sunt caracteristice fenitoinei:

A. nistagmus
B. alopecie
C. ataxie
D. anemie megaloblastica
E. sedare
(pag. 134-139)
F2214116. Care compusi au proprietati antiepileptice si antiaritmice:

A. Chinidina
B. Fenitoina
C. Atenololul
D. Lidocaina
E. Fenobarbitalul
(pag. 134-139)
F2214117. Care din afirmatiile referitoare la tratamentul epilepsiei sunt adevarate:

A. Tratamentul se incepe cu doze mari ce se scad treptat
B. Posologia poate fi optimizata prin monitorizarea concentratiei plasmatice a antiepilepticului
C. Tratamentul se poate intrerupe brusc fara urmari deosebite
D. In status epilepticus medicamentele se administreaza oral
E. Intervalul dintre doze depinde de timpul de injumatatire
(pag. 134-139)
A. Este un puternic inductor al SOMH
B. Este de electie in micul rau epileptic
C. La intreruperea brusca a tratamentului pot sa apara convulsii tonico-clonice
D. Este contraindicat in marele rau epileptic
E. Este de electie la copii mici
(pag. 134-139)
A. este o hidantoina
B. este un derivat iminostilbenic
C. prezinta efecte teratogene
D. se indica in marele rau epileptic
E. este contraindicata in epilepsia psihomotorie
(pag. 134-139)
F2214120. Antiepilepticele:
A. Scad pragul de excitabilitate si pragul convulsivant
B. Stabilizeaza membrana neuronala
C. Blocheaza canalele de calciu de tip L (trimetadiona)
D. Scad nivelele GABA in creier (vigabatrina)
E. Blocheaza canalele de sodiu (carbamazepina)
(pag. 134-139)
A. Este un analog GABA
B. Se indica in epilepsia partiala a adultului
C. Este un derivat barbituric
D. Se indica in status epilepticus
E. Intra in preparatul Depakine
(pag. 134-139)
F2214122. Substantele medicamentoase anticonvulsivante pot sa apartina urmatoarelor clase

structurale:
A. Barbiturice
B. Pirimidindione
C. Benzodiazepine
D. Fenotiazine
E. Butirofenone
(pag. 136)
F2214123. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase prezinta actiune anticonvulsivanta ?

A. Levomepromazina
B. Carbamazepina
C. Acidul valproic
D. Acidul mefenamic
E. Fenitoina
(pag. 136)
F2214124. Alegeti dintre urmatoarele denumiri comune internationale pe cele care apartin unor
substante medicamentoase cu actiune anticonvulsivanta.
A. Gabapentin
B. Acid acetilsalicilic
C. Trimetadiona
D. Diazepam
E. Amantadina
(pag. 136)
F2214125. Care dintre afirmatiile referitoare la fenobarbital sunt adevarate ?

A. Este un anticonvulsivant din clasa barbituricelor
B. Este util in marele rau epileptic
C. Este contraindicat la copii mici
D. Este de electie ca anticonvusivant la copii mici
E. La intreruperea brusca a tratamentului cronic apare sindromul de abstinenta cu convulsii tonico-clonice
(pag. 136, 138)
A. Este un derivat hidantoinic
B. Este un derivat benzodiazepinic
C. Este indicata in marele rau epileptic, epilepsia psihomotorie
D. Are si efect antiaritmic
E. Este foarte bine tolerata, nu da reactii adverse
(pag. 136, 138)
A. Are structura dibenzoazepinica
B. Este derivat de acid barbituric
C. Are efecte benefice in nevralgia de trigemen
D. Prezinta efecte teratogene
E. Este indicata in marele rau epileptic si epilepsia psihomotorie
(pag. 136, 138-139)
A. Este un analog GABA
B. Se fixeaza pe receptorii GABA
C. Este utilizat in status epilepticus doar sub forma injectabila
D. Este utilizat in epilepsia partiala a adultului ca tratament adjuvant altor anticonvulsivante
E. Se conditioneaza sub forma de capsule in preparatul Neurontin

(pag. 139)
F2214129. Care dintre urmatoarele anticonvulsivante fac parte din grupul succinimidelor?
A. Fenitoina
B. Sultiam
C. Trimetadiona
D. Morsuximida
E. Etosuximida
(pag. 136)
F2214130. Carbamazepina este:

A. Un compus cu efect teratogen.
B. Indicat in nevralgia de trigemen
C. Contraindicata in diabetul insipid.
D. Activ in marele rau epileptic si epilepsie psihomotorie
E. Un compus cu structura difenilmetanica.
(pag. 138, 139)
F2214131. Gabapentin este:

A. Un analog structural al acidului aminocaproic
B. Substanta activa din produsul Neurontin
C. Compus ce actioneaza prin fixarea pe receptorii GABA
D. Indicat in epilepsia partiala a adultului
E. Un antiepileptic cu spetru larg.
(pag. 139)
F2214132. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase se administreaza in epilepsia partiala,

focala?
A. Sultiam
B. Amobarbital
C. Vigabatrin
D. Flumazenil
E. Lamotrigin
(pag. 136)
F2214133. Care dintre urmatorii compusi sunt indicati in marele rau epileptic?
A. Gabapentin
B. Carbamazepina
C. Fenitoina
D. Medazepam
E. Ciclobarbital
(pag. 136)

A. Fenobarbitalul este un derivat hidantoinic.
B. Clonazepamul este o benzodiazepina indicata in micul rau epileptic
C. Fenacemida este un antiepileptic cu spectru larg utilizat numai de rezerva
D. Acidul valproic este substanta activa din produsul Depakine
E. Carbamazepina este un antiepileptic care se administreaza in sarcina
(pag. 137, 138)
F2214135. In tratamentul cronic cu fenobarbital, in doze mari pot sa apara:

A. Osteomalacie
B. Hiperplazia gingiilor
C. Anemie megaloblastica
D. Sindrom de abstinenta la intreruperea brusca a tratamentului
E. Cresterea sigurantei la administrarea contraceptivelor orale
(pag. 138)
F2214136. Fenitoina este:

A. Un derivat de hidantoina.
B. Indicata in aritmii cardiace
C. Indicata in epilepsia psihomotorie
D. Un compus care se poate administrat in doze mari, i.v. fara sa apara reactii nedorite.
E. Un compus care poate produce hiperplazia gingiilor.
(pag. 138)
F2214137. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt antiepileptice si fac parte din clasa
sulfamidelor inhibitoare ale anhidrazei carbonice?
A. Acetazolamida
B. Lamotrigin
C. Etosuximida
D. Trimetadiona
E. Sultiam
(pag. 136)
F2314138. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru fenobarbital?

A. inductor enzimatic;
B. inactiv in marele rau epileptic;
C. antiepileptic de electie la copii;
D. intreruperea administrarii se face gradat;
E. eliminare mai mare in urina acida.
(pag. 134 -139)
F2314139. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru fenitoina?

A. este eficace in epilepsia psihomotorie;
B. nu produce deprimarea SNC;
C. nu este inductor enzimatic;
D. blocheaza canalele de sodiu;
E. este antiaritmic.
(pag. 134 -139)
F2314140. Antiepilepticele actioneaza prin:

A. blocarea canalelor de sodiu;
B. stimularea anhidrazei carbonice;
C. cresc inhibarea sinaptica mediata de GABA;
D. inhiba GABA-transaminaza;
E. stimularea monoaminooxidazei.
(pag. 134 -139)
F2314141. Tratamentul corect al epilepsiei se face cu:

A. tratament individualizat;
B. tratamentul se incepe cu doze mari ce se scad gradat;
C. se controleaza periodic bolnavul;

D. tratamentul se intrerupe brusc daca bolnavul nu mai are crize;
E. nu se injecteaza prea repede.
(pag. 134 -139)
F2314142. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru primidona?

A. derivat de difenilhidantoina;
B. se metabolizeaza in fenobarbital;
C. inactiva in micul rau epileptic;
D. eficace in marele rau epileptic;
E. creste efectul contraceptivelor orale.
(pag. 134 -139)
F2314143. Care interactiuni ale fenitoinei sunt corecte?

A. efectul fenitoinei scade in alcoolism;
B. scade efectul contraceptivelor orale;
C. scade efectul carbamazepinei;
D. scade efectul furosemidului;
E. cimetidina scade efectul fenitoinei.
(pag. 134 -139)
F2314144. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru carbamazepina?

A. puternic inductor enzimatic;
B. indicat in nevralgia de trigemen;
C. antiepileptic;
D. se administreaza la gravide;
E. stimuleaza agresivitatea intre crize.
(pag. 134 -139)
F2314145. Care din urmatoaree afirmatii sunt corecte pentru diazepam?

A. indicat in status epilepticus;
B. nu se administreaza in dismenoree;
C. este tranchilizant;
D. se administreaza i.v. repede;
E. doza activa este de 10 mg.
(pag. 134 -139)
F2314146. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru acidul valproic?
A. eficace in convulsii febrile la copii;
B. creste continutul GABA in creier;
C. stimuleaza GABA - transaminaza;
D. este hepatotoxic;
E. scade transaminazele serice GOT si GPT.
(pag. 134 -139)
F2314147. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru vigabatrin?

A. este un analog GABA;
B. inhiba GABA - transaminaza;
C. scade nivelul GABA in creier;
D. antiepileptic;
E. stimuleaza eliberarea glutamatului ca neurotransmitator inhibitor;
(pag. 134 -139)
F2314148. Care din urmatoarele medicamente se utilizeaza in tratamentul epilepsiei?

A. carbamazepina;
B. amantadina;
C. primidona;
D. fenitoina;
E. pentazocina.
(pag. 134 -139)
F2314149. Fenitoina poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. anemie megaloblastica;
B. osteomalacie prin hipovitaminoza D;
C. inductie enzimatica asupra vitaminei K;
D. sedare excesiva;
E. tulburari extrapiramidale.
(pag. 134 -139)
F2314150. Care din urmatoarele forme continand fenobarbital exista in farmacie?

A. comprimate a 100 mg;
B. drajeuri a 500 mg;
C. comprimate a 15 mg;
D. fiole a 200 mg;
E. capsule a 1 mg.
(pag. 134 -139)
F2314151. Care din urmatoarele medicamente sunt active in micul rau epileptic?
A. trimetadiona;
B. levodopa;
C. metadona;
D. fenilbutazona;
E. etosuximida.
(pag. 134 -139)
F2314152. Indicatiile fenitoinei cuprind:

A. marele rau epileptic (epilepsia majora);
B. micul rau epileptic (epilepsia minora);
C. epilepsia psihomotorie;
E. stop cardiac.
(pag. 134 -139)
F2314153. Fenitoina este indicata in:

A. sindrom lupoid;
B. cataracta;
C. marele rau epileptic;
E. dermatita exfoliativa.
(pag. 134 - 139)
F2314154. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru carbamazepina?

A. este indicata in marele rau epileptic;
B. este indicata in micul rau epileptic;
C. este indicata in nevralgia de trigemen;

D. este indicata in diabetul insipid hipofizar;
E. prezinta efecte teratogene.
(pag. 134 - 139)
F2314155. Care dintre urmatoarele nedicamente se utilizeaza in status epilepticus?

A. acid valproic;
B. clonazapam;
C. gabapentin;
D. acetazolamida;
E. diazepam.
(pag. 134 - 139)
F2314156. Anticonvulsivantele actioneaza prin urmatoarele mecanisme de actiune:

A. inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale (ex.: sultiam);
B. deschiderea canalelor de clor, prin activarea complexului receptor postsinaptic GABA-A (ex.: fenobarbital);
C. blocarea canalelor de sodiu (ex.: carbamazepina);
D. blocarea canalelor de calciu de tip T (ex.: etosuximida);
E. activarea canalelor de sodiu (ex.: fenitoina).
(pag. 134 - 139)
F2314157. Care dintre urmatoarele anticonvulsivante antagonizeaza in conditii experimentale

convulsiile produse prin electrosoc?
A. fenobarbital;
B. trimetadiona;
C. etosuximida;
D. fenitoina;
E. primidona.
(pag. 134 - 139)
F2514158. Notati reactiile adverse ce apartin fenitoinei:

A. hiperplazia gingiilor
B. anemie feripriva
C. sindrom lupoid
D. alopecie
E. dizartrie
(pag. 138)
F2514159. Carbamazepina este utila in:

A. micul rau epileptic
B. status epilepticus
C. marele rau epileptic
D. diabet insipid hipofizar
(pag. 138- 139)
F2514160. Gabapentin:
A. se fixeaza pe receptorii GABA
B. analog structural cu GABA
C. este indicat in status epilepticus
D. este antiepilepticul cel mai toxic
E. este utilizat in epilepsia partiala la adult
(pag. 139)
F2514161. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate ?

A. fenobarbitalul este un puternic inductor enzimatic
B. fenitoina se utilizeaza de electie la copiii mici
C. carbamazepina se utilizeaza in spina bifida
D. clonazepamul se utilizeaza in status epilepticus
E. fenacemida este cel mai toxic antiepileptic
(pag. 137- 139)
F2514162. Fenitoina poate provoca urmatoarele reactii adverse:

A. dermatita exfoliativa
B. oprirea inimii
C. spina bifida
D. ataxie, dizartrie, halucinatii
E. paranoia, delir
(pag. 138- 139)
A. potenteaza efectul anticoagulantelor orale
B. este inhibitor enzimatic
C. poate provoca anemie megaloblastica
D. este util in marele rau epileptic
E. se utilizeaza de regula la copiii mici
(pag. 137- 138)
F2514164. Notati medicamentele utilizate in epilepsie:

A. fensuximida
B. etotoina
C. selegilina
D. lamotrigin
E. suxametoniu
(pag. 136)
F2514165. Clonazepam este util in:

A. marele rau epileptic
B. micul rau epileptic
C. epilepsia partiala a adultului
D. status epilepticus
E. epilepsia psihomotorie
(pag. 139)
F2614166. Cresc efecte cloramfenicolului:

A. Cimetidina
B. Carbamazepina
C. Griseofulvina
D. Paracetamolul
E. Meprobamatul
(pag. 83)
F2614167. Care dintre următoarele antibiotice pot fi utilizate în infecţii biliare?

A. Amoxicilina
C. Eritromicina
D. Polimixina B
E. Neomicina
(pag. 50, 62)
F2614168. Sunt aminoglicozide:

A. Gentamicina
B. Amikacina
C. Claritromicina
D. Azitromicina
E. Josamicina
(pag. 66-75)
F2614169. Următoarele proprietăţi caracterizează aminoglicozidele:

A. Nu se absorb pe cale orală
B. Traveresează bariera hemato-encefalică
C. Sunt nefrotoxice şi neurotoxice
D. Prezintă acţiune de tip curarizant
E. Se asociază frecvent între ele pentru efecte sinergice
(pag. 66, 67)
F2614170. Eritromicina este antibiotic de elecţie în infecţiile cu:

A. Mycoplasma pneumoniae
B. Bordetella pertussis
C. Salmonella typhi
D. Mycobacterium leprae
E. Bacteriodes fragilis
(pag. 62)
F2614171. Următoarele proprietăţi farmacocinetice caracterizează eritromicina:

A. Absorbţie digestivă foarte bună (90%), neinfluenţată de alimente
B. Concentraţii crescute în LCR
C. Traversarea barierei placentare
D. Concentrare în formă activă în bilă
E. Metabolizare hepatică intensă prin desfacerea inelului lactonic
(pag. 62)
F2614172. Cresc nefrotoxitatea aminoglicozidelor:

A. Cefalosporinele
B. Ampicilina
C. Polimixina E
D. Diuretice de ansă
E. Amfotericina B
(pag. 67)
F2614173. Cloramfenicolul poate induce:

A. Enterită stafilococică severă
B. Pancitopenie
C. Disurie
D. Candidoze
E. Hiperpotasemie
(pag. 82)
F2614174. Cloramfenicolul are efecte clinice bune în:

A. Febră tifoidă
B. Meningite cu bacili gram negativ sensibili
C. Rickettsioze
D. Aspergiloză pulmonară
E. Trichomoniază
(pag. 82-83)
F2614175. Tratamentul sifilisului se poate face cu:

A. Eritromicina
B. Kanamicina
C. Ofloxacina
D. Tetraciclinele
E. Benzilpenicilină
(pag. 42, 62, 76)
Tema nr. 15
Antiparkinsoniene
BIBLIOGRAFIE:
F1215001. Anticolinergicele centrale:

A. nu influenteaza sialoreea
B. au o tolerabilitate redusa comparativ cu medicamentele antiparkinsoniene dopaminergice
C. se indica in formele incipiente de parkinsonism, cand predomina hipertonia
D. se contraindica in sindromul extrapiramidal produs de neuroleptice
E. se pot administra si la bolnavii cu adenom de prostata
(pag. 128-133)
F1215002. Care din afirmatiile referitoare la tratamentul cu levodopa sunt adevarate:

A. este contraindicata asocierea levodopa-carbidopa
B. levodopa se asociaza in mod curent cu medicamente simpatomimetice
C. levodopa prezinta efecte dopaminergice centrale
D. terapia cu levodopa este lipsita de reactii adverse
E. fenomenul "on-off” produs de levodopa se atenueaza pe parcursul tratamentului
(pag. 128-133)
F1215003. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la parkinsonism sunt adevarate:

A. este consecinta distrugerii neuronilor dopaminergici din sistemul mezolimbic
B. este consecinta distrugerii neuronilor dopaminergici din substanta neagra
C. in boala Parkinson apare un dezechilibru intre sistemele dopaminergice si adrenergice
D. are o evolutie fulminanta
E. nu poate fi produs de medicamente
(pag. 128-133)
F1215004. Levodopa:
A. nu traverseaza bariera hematoencefalica
B. nu poate produce miscari anormale involuntare de tip coreiform
C. creste secretia hipofizara de prolactina
D. poate produce fenomene “on-off”, care se intensifica treptat
E. sufera o biotransformare hepatica la serotonina
(pag. 128-133)
F1215005. Selegilina:
A. este un anticolinergic
B. inhiba neselectiv monoaminoxidaza
C. amelioreaza fenomenele on-off la L-dopa
D. poate da efecte semnificative de tip amfetaminic la doze terapeutice
E. intra in preparatul Akineton
(pag. 128-133)
A. este un inhibitor selectiv al MAO-A
B. este un inhibitor selectiv al MAO-B

C. nu se poate asocia cu levodopa
D. se comercializeaza sub denumirea comerciala de Aurorix
E. blocheaza receptorii muscarinici
(pag. 128-133)
F1215007. Tratamentul bolii Parkinson:

A. se face numai cu levodopa
B. dozele de medicament se cresc brusc
C. in formele incipiente ale bolii se pot administra anticolinergice
D. intreruperea administrarii medicamentelor se face brusc
E. in parkinsonismul medicamentos se contraindica anticolinergicele
(pag. 128-133)
F1315008. Amantadina are actiune antiparkinsoniana prin urmatorul mecanism:

A. creste tonusul colinergic in nucleii subcorticali;
B. este agonist al receptorilor dopaminergici;
C. stimuleaza biosinteza de dopamina;
D. este anticolinergic;
E. eliberarea dopaminei din neuronii tractului nigrostriat.
(pag. 128-133)
F1415009. Acidul homovanilic rezultă din metabolizarea:

A. fenobarbitalului
B. dopaminei de către MAO, COMT
C. selegilinei
D. fenitoinei
E. amantadinei
(pag. 131)
F1415010. In schema de tratament a parkinsonismului medicamentos intră următoarele medicamente:

A. dopaminergicele
B. anticolinergicele de tipul trihexifenidil
C. amitriptilina
D. selegilina
E. fenitoina
(pag. 130)
F1415011. Sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice se tratează cu:

A. levodopa
B. selegilina
C. trihexifenidil
D. amantadina
E. carbidopa
(pag. 132)
F1515012. Antiparkinsoniene agonişti dopaminergici D2 sunt următoarele, cu excepţia:

A. bromocriptina
B. lergotril
C. pergolid
D. biperiden
E. lisurid
(pag. 130)
F1515013. Antiparkinsoniene anticolinergice sunt următoarele, cu excepţia:

A. levodopa
B. trihexifenidil
C. benzatropina
D. biperiden
E. prociclidina
(pag. 129)
F1515014. Antiparkinsoniene care stimulează transmisia dopaminergică sunt următoarele, cu excepţia:

A. biperiden
B. levodopa
C. selegilina
D. amantadina
E. lisurid
(pag. 129)
F1515015. În formele avansate de boală Parkinson se administrează:

A. levomepromazină
B. amantadină
C. trihexifenidil
D. levodopa
E. tioridazina
(pag. 130)
F1515016. Sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice se tratează cu:

A. levodopa
B. trihexifenidil
C. benserazid
D. carbidopa
E. piribedil
(pag. 130)
F1515017. Trihexifenidilul:
A. antagonizează hipertonia
B. induce hipertonie
C. produce sialoree
D. induce tremor
E. induce hipokinezie
(pag. 132)
F1615018. Boala Parkinson are ca etiologie:

A. Dezechilibrul funcţional între sistemul dopaminergic şi colinergic, în favoarea sistemului colinergic
B. Dezechilibrul funcţional între sistemul dopaminergic şi colinergic, în favoarea sistemului dopaminergic
C. Dezechilibrul funcţional între sistemul dopaminergic şi serotoninergic, în favoarea sistemului dopaminergic
D. Dezechilibrul funcţional între sistemul colinergic şi serotoninergic, în favoarea sistemului colinergic
E. Dezechilibrul funcţional între sistemul dopaminergic şi histaminergic, în favoarea sistemului dopaminergic
(pag. 128)
F1615019. Parkinsonismul medicamentos indus de neuroleptice se tratează cu:

A. Trixefenidil
B. Levodopa
C. Benserazid
D. Carbidopa
E. Lisurid
(pag. 130)
F1615020. Stimularea receptorilor D2-dopaminergici produce:

A. Inhibarea adenilat-ciclazei printr-o proteină Gi
B. Creşterea IP3 şi diacilglicerolului printr-o proteină Gq
C. Creşterea activităţii catalitice a adenilat-ciclazei printr-o proteină Gs
D. Activarea pompei calcice
E. Inhibarea fosfodiesterazei
(pag. 130)
F1615021. Stimulează eliberarea dopaminei la nivel nigro-striatal:

A. Carbidopa
B. Benserazida
C. Amantadina
D. Ciproheptadina
E. Clozapina
(pag. 129)
F1615022. Sunt agonişti dopaminergici, cu excepţia:

A. Bromocriptina
B. Piribedilul
C. Lisuridul
D. Mirtazepina
E. Lergotrilul
(pag. 130)
F1615023. Sunt antiparkinsoniene care inhibă monoaminoxidaza de tip B:

A. Carbidopa
B. Levodopa
C. Alfametildopa
D. Selegilina
E. Ajmalina
(pag. 129)
F2115024. Levodopa are urmatoarele actiuni, cu o exceptie:

A. este precursor al noradrenalinei
B. are efecte anticolinergice
C. produce miscari coreiforme
D. produce obisnuinta la tratament indelungat
E. la tratament lung cu doze mari, poate produce stare paranoida
(pag. 131, 132)
F2115025. In farmacoterapia bolii Parkinson se tine seama de urmatoarele principii, cu o exceptie:

A. formele incipiente se trateaza cu trihexifenidil si amantadina
B. sindromul parkinsonian indus de neuroleptice se trateaza cu anticolinergice
C. formele usoare se treateaza cu levodopa
D. dozele se cresc treptat
E. levodopa se administreaza asociat cu carbidopa sau benserazid
(pag. 130, 131)
F2115026. Trihexifenidil are urmatorul profil farmacologic

A. colinergic
B. induce sialoree
C. antiglaucomatos
D. antiparkinsonian in formele incipiente
E. contraindicat in parkinsonismul medicamentos
(pag. 132-133)
F2115027. Levodopa are urmatorul profil farmacologic:

A. transfer pasiv prin membranele biologice
B. este metabolitul activ al dopaminei
C. antagonism cu simpatomimeticele
D. indicat in formele avansate ale bolii Parkinson
E. util in psihoze paranoide
(pag. 131-132)
F2115028. Selegilina are urmatorul profil farmacologic:

A. biotransformare la dopamina
B. T1/2 scurt
C. efecte secundare antiamfetaminice
D. antiparkinsonian IMAO-B
E. antagonizeaza efectele levodopei
(pag. 132)
F2115029. Precizati mecanismul de actiune antiparkinsoniana pentru amantadina:

A. stimuleaza biosinteza de dopamina
B. este agonist al receptorilor dopaminergici
C. este anticolinergic
D. elibereaza dopamina din axonii nigrostriati
E. creste tonusul colinergic in nucleii subcorticali
(pag. 129)
F2115030. Urmatoarele afirmatii privind trihexifenidilul sunt corecte, cu exceptia :

A. este contraindicat in glaucom
B. este indicat in sindrom extrapiramidal indus de neuroleptice
C. antagonizeaza hipertonia din parkinson
D. anuleaza sialoreea
E. adenomul de prostata reprezinta o indicatie
(pag. 132-133)
F2215031. Anticolinergicele centrale:

A. au o tolerabilitate inferioara dopaminergicelor
B. antagonizeaza intens hipokinezia
C. accentueaza sialoreea
D. au eficacitate inferioara dopaminergicelor
E. se pot administra in adenomul de prostata
(pag. 128-133)
F2215032. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la Trihexifenidil sunt corecte ?

A. Accentueaza sialoreea din boala Parkinson
B. Este indicat in sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice

C. Nu prezinta efecte anticolinergice periferice
D. Se asociaza cu benzserazida si carbidopa pentru a-l proteja de actiunea decarboxilazelor
E. Nu se asociaza cu alte antiparkinsoniene
(pag. 132-133)
F2215033. In cazul bolii Parkinson apare un dezechilibru intre sistemele:

A. Dopaminergic-colinergic
B. Dopaminergic-adrenergic
C. Dopaminergic-serotoninergic
D. Colinergic-adrenergic
E. Adrenergic-serotoninergic
(pag. 129)
F2215034. Care dintre urmatoarele antiparkinsoniene prezinta si actiune antivirala?

A. Levodopa
B. Lergotril
C. Piribedil
D. Amantadina
E. Lisurid
(pag. 131)
F2215035. In sindromul parkinsonian:

A. tratamentul medicamentos este etiologic
B. exista un dezechlibru la nivel mezolimbic si mezocortical
C. exista o hiperactivitate colinergica
D. apare o hiperactivitate dopaminergica
E. exista un exces de nicotina la nivel central
(pag. 128-133)
F2315036. Amantadina are actine antiparkinsoniana prin urmatorul mecanism:

A. creste tonusul colinergic in nucleii subcorticali;
B. este agonist al receptorilor dopaminergici;
C. stimuleaza biosinteza de dopamina;
D. este anticolinergic;
E. eliberarea dopaminei din neuronii tractului nigrostriat.
(pag. 128-133)
F2315037. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt false pentru levo-dopa?

A. este precursor al dopaminei;
B. produce obisnuinta cu diminuarea intensitatii si duratei efectului la tratament indelungat;
C. inhiba secretia de prolactina;
D. produce cresterea secretiei de hormon somatotrop;
E. nu prezinta efecte dopaminergice centrale.
(pag. 128 - 133)
F2515038. Medicamentele utile in boala Parkinson sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. biperiden
B. amantadina
C. pergolid
D. sulpirid
E. piribedil
(pag. 129- 130)

A. selegilina este inhibitor selectiv al enzimei MAO- B
B. selegilina este precursor al dopaminei
C. MAO- B este marker genetic pentru boala Parkinson
D. levodopa creste biosinteza dopaminei
E. amantadina stimuleaza eliberarea dopaminei
(pag. 129- 132)
F2515040. Precizati mecanismul de actiune antiparkinsoniana pentru trihexifenidil:

A. stimuleaza eliberarea dopaminei
B. inhiba enzima MAO- B
C. este agonist dopaminergic D2
D. este anticolinergic
E. stimuleaza transmisia colinergica
(pag. 129)
F2515041. Parkinsonismul medicamentos se trateaza cu:

A. selegilina
B. amantadina
C. trihexifenidil
D. levodopa
E. bromocriptina
(pag. 130)
F2515042. Tratamentul in boala Parkinon are urmatoarele caracteritici, cu exceptia:

A. trebuie continuat toata viata
B. se administreaza doze mari de levodopa in formele incipiente
C. se administreaza levodopa in formele avansate
D. dozele sunt crescute treptat
E. la levodopa apare efect de obisnuinta dopaminergica
(pag. 130)
F2515043. Levodopa:
A. este cel mai eficace antiparkinsonian
B. inhiba enzima MAO-B
C. stimuleaza eliberarea dopaminei
D. prezinta tranport pasiv prin membranele biologice
E. nu este biotransformat la nivel hepatic
(pag. 131)
F2615044. Mecanismul de acţiune al sulafmidelor antibacteriene constă în:

A. Antagonizarea competitivă a acidului para-aminobenzoic
B. Inhibarea enzimei girază
C. Împiedicarea sintezei de ergosterol
D. Blocarea reducerii dihidrofolatului
E. Inhibarea sintezei proteice bacteriene
(pag. 91)
F2615045. Sulfamidele antibacteriene au următoarele indicaţii:

A. Nocardioză
B. Ascita tuberculoasă
C. Aspergiloză pulmonară
D. Tifos exantematic
E. Trichomoniază vaginală
(pag. 93)
F2615046. Trimetroprimul:
A. Inhibă reacţiile de transpeptidare implicate în sinteza peretelui celular
B. Antagonizează acidul para-aminobenzoic, precursor al acidului folic
C. Inhibă dihidrofolat reductaza bacteriană
D. Creşte permeabilitatea membranei citoplasmatice bacteriene
E. Se fixează pe subunitatea ribozomală 50S, fiind activ pe germenii în repaus metabolic
(pag. 99)
F2615047. Care dintre următoarele proprietăţi caracterizează sulfametoxidiazina:

A. Are efecte locale la nivel intestinal, utile în colita ulceroasă
B. Este o sulfamidă sistemică cu efect retard
C. Se utilizează sub formă de colir în trahom
D. Intră în preparatul co-trimoxazol alături de trimetoprim
E. Are timp de înjumătăţire scurt
(pag. 92, 95)
F2615048. Mecanismul de acţiune al chinolonelor constă în:

A. Inhibarea enzimei ADN-giraza
B. Inhibarea enzimei dihidrofolat-reductaza
C. Inhibarea enzimei ARN-polimeraza
D. Inhibarea sintezei proteice la nivel ribozomal
E. Inhibarea replicării virale
(pag. 100)
F2615049. Următoarele proprietăţi caracterizează nitrofurantoina:

A. Acţiune sistemică, cu difuziune tisulară bună
B. Eliminare renală, cu concentrare la nivel urinar
C. Se metabolizează intens la nivel hepatic, cu formare de metaboliţi activi
D. Traversează bariera hematoencefalică
E. Are efect sinergic cu acidul nalidixic, util în infecţii urinare complicate
(pag. 104)
F2615050. Următoarele proprietăţi caracterizează furazolidona:

A. Se concentrează în formă activă în urină
B. Inhibă aldehid-dehidrogenaza şi produce efecte neplăcute la asociere cu alcoolul
C. Absorbţie bună din tubul digestiv, neinfluenţată de alimente
D. Se distribuie larg în ţesuturi, dând nivele active antibacterian
E. Poate interfera cu funcţia tiroidiană, prin împiedicarea peroxidazei tiroidiene
(pag. 105)
F1215051. Antiparkinsonienele care influenteaza mediatia colinergica:

A. blocheaza receptorii colinergici
B. antagonizeaza intens hipokinezia din parkinson
C. au eficacitate superioara antiparkinsonienelor dopaminergice
D. se contraindica in glaucom
E. reduc tremorul si rigiditatea
(pag. 128-133)
F1215052. Antiparkinsonienele ce influenteaza transmisia dopaminergica:

A. pot creste nivelul dopaminei
B. favorizeaza metabolizarea dopaminei
C. pot favoriza eliberarea dopaminei
D. blocheaza receptorii dopaminergici
E. sunt de electie in parkinsonismul medicamentos
(pag. 128-133)
F1215053. Care din afirmatiile referitoare la boala Parkinson sunt adevarate:

A. au loc distrugeri de neuroni colinergici in sistemul nigrostriat
B. au loc distrugeri de neuroni dopaminergici in substanta neagra
C. se instaleaza o hiperactivitate dopaminergica
D. se instaleaza o hiperactivitate colinergica
E. are loc proliferarea neuronilor dopaminergici din nigrostriat
(pag. 128-133)
F1215054. Care din afirmatiile referitoare la antiparkinsoniene sunt adevarate:

A. levodopa este un inhibitor al MAO-B
B. amantadina stimuleaza eliberarea dopaminei
C. carbidopa este un agonist dopaminergic
D. selegilina actioneaza antiparkinsonian prin inhibarea MAO-B
E. benserazidul nu se poate asocia cu levodopa
(pag. 128-133)
F1215055. Care din urmatoarele substante si produse sunt antiparkinsoniene:

A. dopamina
B. flufenazina
C. metoclopramidul
D. Madoparul
E. trihexifenidilul
(pag. 128-133)
F1215056. In tratamentul bolii Parkinson:

A. se pot utiliza agonisti dopaminergici
B. in formele avansate se administreaza levodopa
C. dozele se cresc treptat
D. asocierile de antiparkinsoniene sunt contraindicate
E. dopaminergicele sunt medicatia de electie in parkinsonismul medicamentos
(pag. 128-133)
F1215057. L-dopa:
A. poate fi un precursor al noradrenalinei

B. nu trece bariera hemato-encefalica
C. da efecte periferice de tip simpatomimetic
D. se foloseste in asociere cu inhibitori de dopa-decarboxilaza periferica
E. tratamentul se poate intrerupe brusc
(pag. 128-133)
A. intensifica sialoreea
B. influenteaza intens hipertonia din Parkinson
C. este mai bine tolerat decat dopaminergicele antiparkinsoniene
D. se poate administra in glaucom
E. se poate asocia cu levodopa
(pag. 128-133)
F1315059. Care din efectele adverse sunt caracteristice pentru levodopa?

A. diskinezie (miscari involuntare ale capului si extremitatilor);
B. fluctuatii in eficacitate;
C. efect on-off;
D. hipocolesterolemie;
E. bronhospasm.
(pag. 128 - 133)
F1315060. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru tratamentul cu levodopa?
A. se asociaza cu neuroleptice;
B. este cel mai eficace antiparkinsonian;
C. se asociaza cu benserazida;
D. nu se asociaza cu carbidopa;
E. inhibita extracerebrala a dopa-decarboxilazei ii scade efectele adverse.
(pag. 128 - 133)
F1315061. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru trihexifenidil?

A. este anticolinergic;
B. anuleaza sialoreea;
C. este anticonvulsivant;
D. este antiparkinsonian;
E. se recomanda in sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice.
(pag. 128 - 133)
F1315062. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind tratamentul antiparkinsonian?
A. tratamentul medicamentos este etiologic;
B. tratamentul este individualizat;
C. tratamentul nu se intrerupe brusc;
D. medicatia se administreaza toata viata;
E. se administreaza dopamina.
(pag. 128 - 133)
F1315063. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru bromocriptina?

A. agonist dopaminergic;
B. suprima lactatia postpartum;
C. nu se recomanda la acromegali;
D. antiparkinsonian;
E. antiviral.
(pag. 128 - 133)
F1315064. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru levodopa?

A. nu traverseaza bariera hematoencefalica;
B. in organism se transforma in dopamina;
C. este precursorul catecolaminelor;
D. dopa-decarboxilaza inhiba transformarea sa;
E. este un medicament de substitutie.
(pag. 128 - 133)
F1315065. Care din urmatoarele medicamente sunt active in boala Parkinson?

A. bromocriptina;
B. azelastina;
C. lovastatina;
D. selegilina;
E. amantadina.
(pag. 128 - 133)
F1315066. Ce manifestari caracterizeaza boala Parkinson?

A. rigiditate musculara;
B. tremor;
C. hiperuricemie;
D. afecteaza persoanele varstnice;
E. are tendinta evolutiva.
(pag. 128 - 133)
F1315067. Indicati antiparkinsonienele care stimuleaza transmisia in sinapsa dopaminergica

inhibitoare de la nivel nigrostriat:
A. bromocriptina;
B. levodopa;
C. haloperidol;
D. amantadina;
E. trihexifenidil.
(pag. 128-133)
F1315068. Indicati medicamentele utile in boala Parkinson:

A. clonazepam;
B. levodopa;
C. selegilina;
D. ergocriptina;
E. trihexifenidil.
(pag. 128-133)
F1315069. Medicamentele antiparkinsoniene actioneaza prin:

A. stimularea biosintezei dopaminei;
B. stimuleaza MAO-B;
C. inhiba MAO-B;
D. stimuleaza MAO-A;
E. stimularea eliberarii dopaminei.
(pag. 128 - 133)
F1315070. Prin ce se caracterizeaza boala Parkinson?

A. pierdere de neuroni dopaminergici;
B. carenta in GABA;
C. exces de acetilcolina;
D. carenta de serotonina;
E. carenta de dopamina.
(pag. 128 - 133)
F1315071. Urmatoarele proprietati farmacologice caracterizeaza levodopa:

A. fiind aminoacid, este transportata activ prin membranele biologice;
B. este transformata in dopamina, metabolitul ei activ;
C. este utila in psihoze;
D. este indicata in formele avansate de boala Parkinson;
E. la asocierea cu simpatomimetice apare un antagonism.
(pag. 128-133)
F1315072. Urmatoarele proprietati farmacologice caracterizeaza trihexifenidilul:

A. induce sialoree;
B. este indicat in sindromul parkinsonian medicamentos;
C. este antiglaucomatos;
D. este indicat in formele incipiente de boala Parkinson;
E. este colinergic.
(pag. 128-133)
F1415073. Asocierea selegilinei la tratamentul cu levodopa:

A. creşte biodisponibilitatea orală a acesteia
B. ameliorează unele din efectele adverse ale tratamentului cu levodopa( fenomenul on-off )
C. permite reducerea dozelor de selegilină la jumatate
D. creşte T1/2 al levodopei
E. permite reducerea dozelor de levodopa
(pag. 132)
F1415074. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. tratamentul cu levodopa prezintă un efect advers numit efect "on-off” (fluctuaţii mari ale stării bolnavului pe
parcursul zilei)
B. preparatul Madopar este o asociere de levodopa+carbidopa
C. levodopa stimulează secreţia hipofizară de prolactină
D. trihexifenidilul este indicat în formele incipiente de parkinsonism, mai ales când predomină hipertonia
E. asocierea selegilină+levodopa ameliorează unele efecte nedorite ale tratamentului cu levodopa (fenomen
"on-off”, obisnuinta)
(pag. 131-132-133)
F1415075. Care dintre următoarele medicamente sunt utilizate în formele incipiente de parkinson
conform principiilor de tratament:
A. anticolinergice(trihexifenidil)
B. fenobarbital
C. fenitoină
D. carbamazepină
E. stimulatoare ale eliberării dopaminei(amantadina)
(pag. 130)
F1415076. La întreruperea bruscă a medicaţiei antiparkinsoniene pot să apară:

A. efecte de rebound adrenergic
B. efecte de rebound colinergic

C. nevroze anxios depresive
D. efect de reglare "down”a receptorilor dopaminergici
E. psihoze
(pag. 130)
F1415077. Levodopa:
A. este metabolizată hepatic, prin decarboxilare, la dopamină
B. creşte secreţia de hormon somatotrop
C. produce ca efect advers hiperplazia gingiilor
D. este contraindicată în adenomul de prostată
E. dă obişnuinţă după aprox. 2 ani
(pag. 131)
F1415078. Madoparul este:

A. un medicament antipakinsonian
B. un medicament anticonvulsivant
C. o asociere de levodopa cu benserazidă
D. un medicament antidepresiv
E. o asociere de levodopa cu carbidopa
(pag. 132)
F1415079. Mecanismele care stau la baza acţiunii medicaţiei antiparkinsoniene sunt:

A. stimularea enzimei MAO-B ce metabolizează dopamina
B. stimularea eliberării dopaminei
C. cresc biosinteza dopaminei
D. stabilizarea membranei neuronale
E. inhibă anhidraza carbonică cerebrală
(pag. 129)
F1415080. Mişcările anormale involuntare de tip coreiform:

A. sunt conseciţa manifestării unei hiperfuncţii dopaminergice în putamen în cursul tratamentului cu levodopa
B. apar la întreruperea tratamentului cu levodopa
C. apar la întreruperea tratamentului cu selegilină
D. apar la 6 luni de la iniţierea tratamentului cu levodopa
E. apar după doi ani de tratament şi se manifestă la circa 1-4 ore de la administrarea levodopei
(pag. 131)
A. are o legare de proteinele plasmatice de 90% şi fixare pe trombocite
B. are o legare de proteinele plasmatice de 95% şi fixare în hematii
C. este un inhibitor selectiv al MAO-B
D. administrată precoce întârzie cu 6-9 luni necesitatea tratamentului cu levodopa
E. are un T1/2 scurt
(pag. 132)
A. întârzie evoluţia bolii parkinson
B. se metabolizează la amfetamină şi metamfetamină
C. se administrează precoce în tratamentul epilepsiei
D. este cel mai eficace antiparkinsonian
E. potenţează unele efecte secundare date de levodopa
(pag. 131-132)
F1415083. Sinemetul este:

A. un medicament antiparkinsonian dopaminergic
B. un medicament antiepileptic
C. asociere de levodopa cu benserazidă
D. asociere de levodopa cu carbidopa
E. un medicament antiparkinsonian anticolinergic
(pag. 132)
A. are un T1/2 lung
B. antagonizează intens hipertonia
C. se poate recomanda şi pacienţilor ce asociază adenom de prostată
D. intensifică sialoreea
E. se utilizează în asociere cu levodopa, pentru reducerea dozelor
(pag. 132-133)
F1515085. În boala Parkinson:

A. hiperactivitatea colinergică produce tremor
B. hiperactivitatea colinergică produce hipokinezie
C. hiperactivitatea dopaminergică produce hipokinezie
D. hipoactivitatea dopaminergică produce hipokinezie
E. hipoactivitatea colinergică produce rigiditate
(pag. 129)
F1515086. În formele incipiente de boală Parkinson se administrează:

A. levodopa
B. anticolinergice (trihexifenidil)
C. benserazid
D. carbidopa
E. stimulatoare ale eliberării dopaminei (amantadina)
(pag. 130)
F1515087. Levodopa este contraindicată în:

A. boala Parkinson
B. psihoze
C. asociere cu neurolepticele
D. asociere cu inhibitori ai dopa-decarboxilazei
E. afecţiuni cardiovasculare grave
(pag. 131)
F1515088. Levodopa se asociază cu inhibitorii dopa-decarboxilazei:

A. carbidopa
B. levomepromazin
C. clorpromazina
D. benserazida
E. droperidol
(pag. 132)
F1515089. Levodopa:
A. este precursor al dopaminei
B. scade secreţia de hormon somatotrop

C. creşte secreţia de prolactină
D. are efecte dopaminergice centrale
E. este precursorul noradrenalinei
(pag. 131)
A. are T 1/2 scurt
B. suferă biotransformare la amfetamină şi metamfetamină
C. are T 1/2 lung (24 ore)
D. nu se asociază cu levodopa
E. poatre produce halucinaţii
(pag. 132)
F1515091. Sindromul Parkinson se manifestă clinic prin:

A. hipertonie
B. hipokinezie
C. hipotonie
D. tremor al extremităţilor
E. hiperkinezie
(pag. 128)
F1515092. Trihexifenidilul este contraindicat în:

A. glaucom
B. formele de parkinsonism în care predomină hipertonia
C. adenom de prostată
D. asociere cu levodopa
E. sindrom extrapiramidal indus de neuroleptice
(pag. 133)
A. este indicat în formele incipiente de parkinsonism
B. este indicat în formele cu hipotonie musculară marcată
C. nu se asociază cu levodopa
D. este indicat în sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice
E. este indicat în glaucom
(pag. 133)
F1615094. Anticolinergicele centrale utilizate în parkinsonism:

A. Antagonizează hipertonia
B. Reduc sialoreea
C. Favorizează rigiditatea musculară şi tremorul
D. Produc mioză la nivelul ochiului
E. Cresc eliberarea de dopamină în nigrostriat
(pag. 132)
F1615095. Care dintre următoarele medicamente are acţiune acţiune anticolinergică centrală utilă în
parkinsonism?
A. Levodopa
B. Biperiden
C. Trihexifenidil
D. Pergolid
E. Piribedil
(pag. 129-130)
F1615096. Care dintre următoarele medicamente favorizează transmisia dopaminergică?

A. Haloperidolul
B. Amantadina
C. Selegina
D. Biperiden
E. Trihexifenidilul
(pag. 129-130)
F1615097. Care dintre următorii compuşi sunt inhibitori ai DOPA-decarboxilazei?

A. Selegilina
B. Levodopa
C. Carbidopa
D. Metildopa
E. Benserazida
(pag. 129)
F1615098. Levodopa:
A. Este precursorul dopaminei
B. Are efecte dopaminergice centrale
C. Stimulează secreţia hipofizară de prolactină
D. Se asociază cu inhibitori periferici ai DOPA-decarboxilazei
E. Înlătură sialoreea
(pag. 131-132)
F1615099. Medicaţia antiparkinsoniană, în funcţie de mecanismul de acţiune se clasifică în:

A. Medicaţie anticolinergică
B. Medicaţie colinergică
C. Medicaţie care stimulează transmisia dopaminergică
D. Medicaţie care blochează specific receptorii D2 dopaminergici
E. Medicaţie care blochează receptorii D1 şi D2 dopaminergici
(pag. 129)
F1615100. Sindromul Parkinson se manifestă prin:

A. Tremor al extremităţilor
B. Hipertonie musculară
C. Hipotonie musculară
D. Hipokinezie
E. Sialoree
(pag. 128)
F1615101. Sunt agonişti ai receptorilor D2-dopaminergici utilizaţi în parkinsonism:

A. Bromocriptina
B. Lisurid
C. Pimozid
D. Droperidol
E. Fluspirilen
(pag. 130)
F1615102. Sunt agonişti dopaminergici:
A. Pergolidul
B. Sulpiridul
C. Bromocriptina
D. Piribedilul
E. Metoclopramidul
(pag. 130)
F2115103. Sunt antiparkinsoniene:

A. moclobemid
B. selegilina
C. biperiden
D. dopamina
E. amantadina
(pag. 129)
F2115104. Sunt antiparkinsoniene ce stimuleaza transmisia dopaminergica:

A. trihexifenidil
B. levodopa
C. selegilina
D. piribedil
E. biperiden
(pag. 129, 130)
F2115105. Sunt antiparkinsoniene anticolinergice:

A. trihexifenidil
B. bromocriptina
C. lisurid
D. amantadina
E. biperiden
(pag. 129, 130)
F2115106. Trihexifenidil are urmatorul profil farmacologic:

A. anticolinergic
B. antiglaucomatos
C. produce constipatie
D. produce tulburari de mictiune
E. antagonizeaza sialoreea
(pag. 132, 133)

A. transfer activ prin membranele biologice
B. se metabolizeaza la dopamina
C. este indicat in Parkinson indus de neuroleptice
D. antiparkinsonian in formele incipiente
E. potenteaza simpatomimeticele
(pag. 131, 132)

A. efecte secundare de tip amfetaminic
B. potenteaza efectele levodopei
C. biotransformare la dopamina
D. inhiba dopa-decarboxilaza
E. se leaga masiv de proteinele plasmatice

(pag. 129, 132)
F2115109. Actiunea antiparkinsoniana poate avea ca mecanism:

A. stimularea biosintezei de dopamina
B. antagonizarea receptorilor colinergici
C. stimularea enzimei MAO-B
D. inhibarea enzimei MAO-A
E. simularea eliberarii de dopamina
(pag. 129)
F2115110. Despre levodopa sunt adevarate urmatoarele:

A. se administreaza in asociere cu benserazid
B. induce obisnuinta dopaminergica
C. prezinta efect "on-off" cu mari fluctuatii zilnice
D. este indicata in parkinsonismul medicamentos
E. tratamentul cu levodopa se incepe in stadiile incipiente ale bolii Parkinson
(pag. 131)
F2115111. Sunt antiparkinsoniene:

A. biperiden
B. amantadina
C. pergolid
D. carbidopa
E. risperidona
(pag. 129-130)

A. anticolinergic
B. efect rebound colinergic
C. indicat in Parkinson manifestat cu hipertonie
D. indicat in formele avansate ale bolii Parkinson
E. indicat in sindromul neurologic extrapiramidal indus de neuroleptice
(pag. 130,132-133)

A. indicat in asociere cu benserazid
B. induce obisnuinta dopaminergica
C. efect "on-off" cu mari fluctuatii zilnice
D. indicat in formele incipiente ale bolii Parkinson
E. indicat in parkinsonismul medicamentos
(pag. 130-132)
F2115114. Selegilina are urmatorul profil farmacologic

A. biotransformare in amfetamina
B. efecte de tip amfetaminic la mai mult de 10 mg/zi
C. intarzie nevoia tratamentului cu levodopa
D. potenteaza efectele levodopei
E. induce fenomenul "on-off" si obisnuinta dopaminergica
(pag. 132)
F2115115. Notati medicamentele utile in boala Parkinson:
A. levodopa
B. selegilina
C. trihexifenidil
D. ergocriptina
E. clonazepam
(pag. 129-130)
F2115116. Notati antiparkinsonienele ce stimuleaza transmisia dopaminergica la nivel nigrostriat:

A. amantadina
B. levodopa
C. bromcriptina
D. trihexifenidil
E. haloperidol
(pag. 129-130)

A. MAO-A este marker genetic pentru boala Parkinson
B. trihexifenidil provoaca obisnuinta dopaminergica
C. levodopa provoaca efect rebound colinergic
D. amantadina este indicata in profilaxia infectiei cu virus gripal
E. levodopa poate induce miscari de tip coreiform, dupa 2 ani de tratament
(pag. 130-131)
F2115118. Actiunile farmacodinamice ale levodopa, sunt :

A. inhiba secretia hipofizara de prolactina
B. creste secretia de hormon somatrotop
C. are efecte dopaminergice centrale si periferice
D. blocheaza receptorii colinergici centrali
E. potenteaza neurolepticele
(pag. 131)
F2115119. Inhibitori de DOPA decarboxilaza sunt :

A. selegilina
B. carbidopa
C. benserazid
D. amantadina
E. bromocriptina
(pag. 129)
F2115120. Sunt corecte afirmatiile :

A. levodopa este precursorul dopaminei
B. trihexifenidil este contraindicat in adenom de prostata
C. carbidopa inhiba DOPA decarboxilaza
D. levodopa este indicta in sindromul extrapiramidal produs de neuroleptice
E. selegilina inhiba MAO – B
(pag. 129-132)
F2215121. Care dintre afirmatiile referitoare la boala Parkinson sunt adevarate:

A. evolueaza acut si rapid
B. are la baza distrugerea neuronilor colinergici in striat
C. se manifesta prin tulburari motorii caracteristice
D. are la baza distrugerea neuronilor dopaminergici in substanta neagra
E. hipoactivitatea dopaminergica este responsabila de hipokinezie

(pag. 128-133)
F2215122. Care din afirmatiile referitoare la antiparkinsoniene sunt adevarate:

A. amantadina este un inhibitor COMT
B. levodopa influenteaza pozitiv nivelele dopaminei
C. selegilina actioneaza anticolinergic
D. pergolidul este un agonist dopaminergic D2
E. bromocriptina este un precursor al dopaminei
(pag. 128-133)
F2215123. Levodopa:
A. este un precursor al serotoninei
B. produce efecte dopaminergice centrale
C. poate produce miscari anormale involuntare de tip coreiform
D. stimuleaza secretia hipofizara de prolactina
E. se poate asocia cu carbidopa
(pag. 128-133)
A. se leaga in procent redus de proteinele plasmatice
B. se poate biotransforma la amfetamina si metamfetamina
C. inhiba selectiv MAO-B
D. nu influenteaza fenomenul "on-off" produs de levodopa
E. are un timp de injumatatire de aproximativ 24 ore
(pag. 128-133)
F2215125. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt utile in boala Parkinson?
A. Selegilina.
B. Trihexifenidilul.
C. Ajmalina.
D. Nialamida.
E. Levodopa.
(pag. 129)
F2215126. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune anticolinergica si sunt utile
in boala Parkinson ?
A. Levodopa
B. Selegilina
C. Trihexifenidilul
D. Orfenadrina
E. Biperiden
(pag. 129)
F2215127. Care dintre urmatoarele antiparkinsoniene actioneaza prin stimularea transmisiei

dopaminergice ?
A. Selegilina
B. Trihexifenidilul
C. Amantadina
D. Bromocriptina
E. Prociclidina
(pag. 129)
F2215128. Care dintre afirmatiile referitoare la antiparkinsoniene sunt adevarate ?

A. Levodopa este cel mai eficace antiparkinsonian
B. Selegilina creste si prelungeste actiunea Levodopa, permitand reducerea dozelor acesteia
C. Amantadina nu are actiune antiparkinsoniana, este utilizata doar ca antiviral in profilaxia infectiilor cu virus
gripal A
D. Amantadina este utilizata ca adjuvant in boala Parkinson
E. Este utila asocierea antiparkinsonienelor dopaminergice cu neuroleptice
(pag. 131)
F2215129. Levodopa:
A. Este un antiparkinsonian
B. Este biotransformata hepatic, prin decarboxilare, la dopamina
C. Are efecte dopaminergice centrale
D. Nu are efecte dopamininergice periferice
E. Inhiba secretia hipofizara de prolactina
(pag. 131)
F2215130. Care dintre afirmatiile referitoare la Levodopa sunt corecte ?

A. Levodopa influenteaza pozitiv metabolismul dopaminei
B. Este un precursor al Dopaminei si Noradrenalinei
C. Este stabila metabolic, nu este influentata de actiunea decarboxilazelor
D. Nu prezinta efecte dopaminergice centrale deoarece nu trece bariera hemato-encefalica
E. Se asociaza cu inhibitori ai dopa-decarboxilazelor periferice de tipul benzserazidei si carbidopei
(pag. 129-132)
A. Este un antiparkinsonian
B. Actioneaza inhiband monoaminoxidaza B
C. Este biotransformata in Amfetamina si Metamfetamina
D. Are timpul de injumatatire foarte scurt
E. Nu poate fi asociata cu Levodopa din cauza efectelor secundare numeroase
(pag. 132)
A. Este antiparkinsonian anticolinergic
B. Are eficacitate superioara antiparkinsonienelor dopaminergice
C. Prezinta efecte secundare de tip anticolinergic
D. Poate fi asociat cu Levodopa pentru scaderea dozelor
E. Are efecte favorabile in glaucom si adenom de prostata
(pag. 129, 132-133)
F2215133. Medicamentele antiparkinsoniene pot actiona prin urmatoarele mecanisme:

A. Anticolinergic
B. Colinergic
C. Adrenergic
D. Adrenolitic
E. Stimulente ale transmisiei dopaminergice
(pag. 129)
F2215134. Care dintre urmatoarele antiparkinsoniene actioneaza prin mecanism anticolinergic?

A. Carbidopa
B. Selegilina
C. Trihexifenidil
D. Biperiden
E. Lisurid
(pag. 129,130)
F2215135. In boala Parkinson apare:

A. Hiperactivitate colinergica
B. Hiperactivitate dopaminergica
C. Hipoactivitate adrenergica
D. Hipoactivitate dopaminergica
E. Hipoactivitate colinergica
(pag. 129)
F2215136. MAO-B metabolizeaza:

A. Noradrenalina
B. Serotonina
C. Dopamina
D. Benzilamina
E. Tiramina
(pag. 130)
F2215137. MAO-A metabolizeaza:

A. Dopamina
B. Feniletilamina
C. Benzilamina
D. Noradrenalina
E. Serotonina
(pag. 130)
F2215138. Care dintre urmatorii compusi sunt derivati de ergot si sunt indicati ca antiparkinsoniene?
A. Ergotamina
B. Ergometrina
C. Bromocriptina
D. Pergolid
E. Piribedil
(pag. 130)

A. Benserazid se asociaza cu carbidopa pentru a creste concentratia dopaminei la nivel periferic.
B. Benserazid se asociaza cu amantadina pentru a o proteja de degradarea centrala.
C. Carbidopa se asociaza cu levodopa pentru a creste concentratia de dopamina la nivel periferic.
D. Benserazid se asociaza cu levodopa pentru a o proteja de degradare la nivel periferic.
E. Carbidopa si benserazid sunt inhibitoare ale dopa-decarboxilazei la nivel periferic.
(pag. 132)
A. Anuleaza sialoreea.
B. Antagonizeaza intens hipertonia.
C. Se administreaza si la persoanele cu glaucom.
D. Are actiune redusa asupra hipokineziei.
E. Este indicata in sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice
(pag. 132)
F2215141. Levodopa:
A. Este un precursor al dopaminei si noradrenalinei.
B. Prezinta efecte dopaminergice centrale.
C. La tratament indelungat nu apare obisnuinta.
D. Se asociaza cu carbidopa sau benserazid pentru a creste concentratia de dopamina la nivel periferic.
E. Madopar este produsul ce contine asocierea levodopa-benserazid.
(pag. 131)
A. Este un inhibitor selectiv al MAO-B.
B. Este conditionat in produsul Jumex.
C. Nu se leaga de proteinele plasmatice.
D. Actioneaza prin mecanism parasimpatomimetic.
E. Adminstrata precoce intarzie cu 6-9 luni nevoia tratamentului cu levodopa.
(pag. 132)
F2215143. Care din urmatoarele substante sunt inhibitori ai dopa-decarboxilazei periferice:

A. selegilina
B. carbidopa
C. levodopa
D. benserazida
E. amantadina
(pag. 128-133)
F2215144. Levodopa:
A. nu se absoarbe oral
B. prezinta efecte dopaminergice centrale
C. prezinta efecte simpatolitice periferice
D. poate produce stare paranoida
E. nu se asociaza cu selegilina
(pag. 128-133)
A. este un antihistaminic H1
B. antagonizeaza intens hipertonia din parkinson
C. reduce secretiile exocrine
D. are eficacitate superioara levodopei in parkinson
E. se utilizeaza in tulburarile extrapiramidale produse de neuroleptice
(pag. 128-133)
F2215146. Care din urmatoarele antiparkinsoniene cresc activitatea dopaminergica:

A. atropina
B. selegilina
C. amantadina
D. bromocriptina
E. fenitoina
(pag. 128-133)
F2315147. Levodopa prezinta urmatoarele reactii adverse:

A. stare paranoida (la tratamentul indelungat cu doze mari);
B. uscaciunea gurii, cicloplegie;
C. efecte secundare periferice de tip simpatomimetic;

D. obisnuinta cu diminuarea intensitatii si duratei efectului;
E. rotatii spontane ale trunchiului, membrelor si capului dupa tratament indelungat (1 - 2 ani).
(pag. 128 - 133)
F2315148. Care dintre urmatoarele medicamente antiparkinsoniene influenteaza transmisia

dopaminergica?
A. bromocriptina;
B. trihexifenidil;
C. orfenadrina;
D. amantadina;
E. seligilina.
(pag. 128 - 133)
F2315149. Ce manifestari caracterizeaza boala Parkinson?

A. rigiditate musculara;
B. tremor;
C. hiperuricemie;
D. afecteaza persoanele varstnice;
E. are tendinta evolutiva.
(pag. 128 - 133)
F2315150. Prin ce se caracterizeaza boala Parkinson?

A. pierdere de neuroni dopaminergici;
B. carenta in GABA;
C. exces de acetilcolina;
D. carenta de serotonina;
E. carenta de dopamina.
(pag. 128 - 133)
F2315151. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind tratamentul antiparkinsonian?
A. tratamentul medicamentos este etiologic;
B. tratamentul este individualizat;
C. tratamentul nu se intrerupe brusc;
D. medicatia se administreaza toata viata;
E. se administreaza dopamina.
(pag. 128 - 133)
F2315152. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru levodopa?

A. nu traverseaza bariera hematoencefalica;
B. in organism se transforma in dopamina;
C. este precursorul catecolaminelor;
D. dopa-decarboxilaza inhiba transformarea sa;
E. este un medicament de substitutie.
(pag. 128 - 133)
F2315153. Care din efectele adverse sunt caracteristice pentru levodopa?

A. diskinezie (miscari involuntare ale capului si extremitatilor);
B. fluctuatii in eficacitate;
C. efect on-off;
D. hipocolesterolemie;
E. bronhospasm.
(pag. 128 - 133)
F2315154. Medicamentele antiparkinsoniene actioneaza prin:

A. stimularea biosintezei dopaminei;
B. stimuleaza MAO-B;
C. inhiba MAO-B;
D. stimuleaza MAO-A;
E. stimularea eliberarii dopaminei.
(pag. 128 - 133)
F2315155. Care din urmatoarele medicamente sunt active in boala Parkinson?

A. bromocriptina;
B. azelastina;
C. lovastatina;
D. selegilina;
E. amantadina.
(pag. 128 - 133)
F2315156. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru tratamentul cu levodopa?
A. se asociaza cu neuroleptice;
B. este cel mai eficace antiparkinsonian;
C. se asociaza cu benserazida;
D. nu se asociaza cu carbidopa;
E. inhibitia extracerebrala a dopa-decarboxilazei ii scade efectele adverse.
(pag. 128 - 133)
F2315157. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru trihexifenidil?

A. este anticolinergic;
B. anuleaza sialoreea;
C. este anticonvulsivant;
D. este antiparkinsonian;
E. se recomanda in sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice.
(pag. 128 - 133)
F2315158. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru bromocriptina?

A. agonist dopaminergic;
B. suprima lactatia postpartum;
C. nu se recomanda la acromegali;
D. antiparkinsonian;
E. antiviral.
(pag. 128 - 133)
F2315159. Urmatoarele proprietati farmacologice caracterizeaza trihexifenidilul:

A. induce sialoree;
B. este indicat in sindromul parkinson medicamentos;
C. este antiglaucomatos;
D. este indicat in formele incipiente de boala Parkinson;
E. este colinergic.
(pag. 128-133)
F2315160. Urmatoarele proprietati farmacologice caracterizeaza levodopa:

A. fiind aminoacid, este transportata activ prin membranele biologice;
B. este transformata in dopamina, metabolitul ei activ;

C. este utila in psihoze;
D. este indicata in formele avansate de boala Parkinson;
E. la asocierea cu simpatomimetice apare un antagonism.
(pag. 128-133)
F2315161. Indicati antiparkinsonienele care stimuleaza transmisia in sinapsa dopaminergica

inhibitoare de la nivel nigrostriat:
A. bromocriptina;
B. levodopa;
C. haloperidol;
D. amantadina;
E. trihexifenidil.
(pag. 128-133)
F2315162. Indicati medicamentele utile in boala Parkinson:

A. clonazepam;
B. levodopa;
C. selegilina;
D. ergocriptina;
E. trihexifenidil.
(pag. 128-133)
F2315163. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru selegilina?

A. nu este recomandata asocierea selegilinei la tratamentul cu levodopa;
B. este un inhibitor selectiv al monoaminooxidazei de tip A;
C. este biotransformata la amfetamina si metamfetamina;
D. se fixeaza in hematii;
E. potenteaza unele efecte secundare date de levodopa.
(pag. 128 - 133)
F2315164. Trihexifenidilul prezinta urmatoarele contraindicatii:

A. forme incipiente de parkinsonism cand predomina hipertonia;
B. glaucom;
C. sindrom extrapiramidal indus de neuroleptice;
D. adenom de prostata;
E. asocierea cu levodopa (datorita potentarii efectelor secundare ale acesteia).
(pag. 128 - 133)

A. indicata in Parkinsonismul medicamentos
B. precursor al dopaminei si noradrenalinei
C. efect de obisnuinta dopaminergica
D. efect "on-off" cu fluctuatii ale starii bolnavului pe parcursul unei zile
E. indicata in asociere cu neuroleptice
(pag. 131)
F2515166. Medicamentele utile in boala Parkinson sunt:

A. benzatropina
B. prociclidina
C. biperiden
D. tiotixen
E. lergotril
(pag. 129- 130)
F2515167. Antiparkinsoniene agonisti dopaminergici D2 sunt:

A. carbidopa
B. amantadina
C. lisurid
D. pergolid
E. selegilina
(pag. 130)

A. levodopa se asociaza cu tioridazina
B. levodopa se asociaza cu benserazida
C. selegilina creste si prelungeste efectele levodopei
D. selegilina nu se asociaza cu levodopa
E. selegilina potenteaza unele efecte secundare date de levodopa (insomnie, greata)
(pag. 131- 132)

A. T1/2 scurt
B. T1/2 lung (24 ore)
C. grabeste nevoia tratamentului cu levodopa
D. impune reducerea dozelor de levodopa
E. doza uzuala 5 mg de doua ori pe zi
(pag. 132)

A. antagonizeaza intens hipertonia din boala Parkinson
B. antagonizeaza intens hipokinezia din boala Parkinson
C. este cel mai eficace antiparkinsonian
D. indicat in formele incipiente ale b. Parkinson
E. indicat in sindromul extrapiramidal indus de neuroleptice
(pag. 132-133)
F2515171. Antiparkinsoniene anticolinergice sunt:

A. levodopa
B. prociclidina
C. benzatropina
D. bromocriptina
E. orfenadrina
(pag. 129- 130)
F2515172. Pentru medicamentele antiparkinsoniene exista urmatoarele principii de tratament:

A. formele incipiente de b. Parkinson se trateaza cu levodopa
B. formele avansate de b. Parkinson se trateaza cu trihexifenidil
C. intreruperea administrarii se face treptat
D. asocierile de antiparkinsoniene sunt contraindicate
E. Parkinsonismul medicamentos se trateaza cu anticolinergice
(pag. 130)
F2515173. Farmacotoxicologia pentru levodopa cuprinde:
A. obisnuinta la tratamentul indelungat (dupa cca 2 ani)

B. efect rebound colinergic la intreruperea brusca a tratamentului
C. efect "on-off" cu mari fluctuatii zilnice
D. miscari anormale de tip coreiform
E. efecte secundare periferice simpatomimetice
(pag. 131- 132)
F2615174. Sunt sulfamide sistemice cu durată de acţiune scurtă:

A. Sulfatiazolul
B. Sulfadoxina
C. Sulfametoxazol
D. Sulfafurazolul
E. Sulfametoxidiazina
(pag. 92)
F2615175. Sunt sulfamide cu acţiune sistemică de lungă durată:

A. Sulfametoxidiazina
B. Sulfalenul
C. Ftalilsulfatiazolul
D. Mafenidul
E. Sulfafurazolul
(pag. 91, 93)
F2615176. Care dintre efectele adverse următoare sunt caracteristice sulfamidelor?

A. Cristalurie
B. Anemie hemolitică la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază
C. Fenomene de tip Jarish-Herxheimer
D. Fenomene de fotosensibilizare
E. Hiperglicemie (diabet sulfamidic)
(pag. 91, 92)
F2615177. Sulfamidele sistemice au următoarele proprietăţi farmacocinetice:

A. Nu traversează bariera hemato-encefalică
B. Metabolizare hepatică prin acetilare
C. Metabolizare hepatică prin conjugare cu glutationul
D. Absorbţie digestivă redusă
E. Difuziune dificilă în focare supurative încapsulate
(pag. 91)
F2615178. Scad efectul antimicrobian al sulfamidelor:

A. Procaina
B. Acidul folic
C. Antiinflamatoarele nesteroidiene
D. Metotrexatul
E. Trimetoprimul
(pag. 91-93)
F2615179. Care dintre următoarele chinolone este activă în infecţii sistemice cu germeni gram-pozitiv?
A. Acidul nalidixic
B. Rosoxacina
C. Norfloxacina
D. Pefloxacina
E. Ofloxacina
(pag. 102-103)
F2615180. Ciprofloxacina:
A. Dă concentraţii active numai la nivel urinar
B. Este activă pe germeni gram-pozitiv şi gram-negativ, pe mycoplasme, chlamydii
C. Creşte concentraţia plasmatică a teofilinei administrată concomitent
D. Este antibiotic de alternativă în sifilis
E. Este utilă în gonoreea acută necomplicată
(pag. 103)
F2615181. Următoarele afirmaţii caractezizează dapsona:

A. Antagonism competitiv cu acidul para-aminobenzoic
B. Este medicaţia de elecţie în lepră
C. Se elimină prin secreţia lactantă
D. Se elimină biliar, are circuit entero-hepatic
E. Se utilizează în infestările cu Entamoeba hystolitica
(pag. 109)
458 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a III a
Tema nr. 16
Mecanismele actiunilor farmacodinamice la nivel celular si molecular
BIBLIOGRAFIE:
F1216001. Care din afirmatiile referitoare la canalele de calciu voltaj-dependente sunt adevarate:
A. canalele de tip P se afla in membrana celulelor musculare netede
B. blocantele canalelor de calciu cresc influxul calcic in miocite
C. 1-4 dihidropiridinele se leaga de un situs specific situat pe subunitatea alfa-1 a canalelor de calciu de tip L
D. difenilalchilaminele se leaga de un situs specific situat pe subunitatea beta a canalelor de calciu de tip L
E. canalele de calciu de tip N se afla la nivelul musculaturii netede vasculare
(pag. 275-368)
F1216002. Care din afirmatiile referitoare la farmacoreceptori sunt adevarate:

A. sunt activati de antagonisti
B. sunt blocati de antagonisti
C. agonistii nu pot forma complexul mediator-receptor
D. antagonistii sunt exclusiv fiziologici
E. formarea complexului mediator-receptor nu poate modula unele canale ionice membranare
(pag. 275-368)
F1216003. Care din afirmatiile referitoare la mesagerii celulari sunt adevarate:

A. mesagerii celulari primari sunt: cAMP, cGMP, DAG, IP3, Ca2+
B. mesagerii celulari primari pot fi neuromediatori sinaptici
C. mediatorii umorali (autacoidele) sunt eliberati in fanta sinaptica
D. serotonina este un mesager celular secund
E. medicamentele nu pot interveni in metabolismul mesagerilor celulari secunzi
(pag. 275-368)
F1216004. Care din afirmatiile referitoare la sinapsa chimica sunt adevarate:

A. receptorii sunt situati exclusiv pe membrana postsinaptica
B. neuromediatorul este stocat in vezicule de depozit in fanta sinaptica
C. neuromediatorul este stocat in vezicule de depozit in fibra presinaptica
D. transmisia influxului nervos este bidirectionala
E. un neuron din S.N.C. poate realiza doar o singura conexiune sinaptica
(pag. 275-368)
F1216005. In cazul sinapselor adrenergice:

A. neuromediatorul este izoprenalina
B. biosinteza adrenalinei porneste de la arginina
C. pot exista urmatoarele tipuri de receptori: alfa-1 si alfa-2, beta-1 si beta-2
D. neuromediatorul este degradat de colinesteraze
E. adrenalina nu poate servi ca neuromediator in sinapse centrale
(pag. 275-368)
F1216006. In cazul sinapselor colinergice:

A. neuromediatorul este pilocarpina
B. degradarea mediatorului se face in fanta sinaptica de catre acetilcolinesteraza

C. neuromediatorul este eliberat in fanta sinaptica prin endocitoza
D. receptorii postinaptici sunt alfa si beta
E. sinapsele colinergice nu sunt situate in S.N.C.
(pag. 275-368)
F1216007. In cazul transmisiei sinaptice:

A. biosinteza neuromediatorului are loc in neuronul postsinaptic
B. la aparitia potentialului de actiune, segmentul presinaptic se hiperpolarizeaza
C. neuromediatorul eliberat interactioneaza cu receptorii specifici postsinaptici, rezultand complexul mediator-
receptor
D. inactivarea neuromediatorului se face prin internalizarea receptorului
E. transmisia sinaptica nu se realizeaza in stare de repaus
(pag. 275-368)
F1216008. In formarea complexului mediator-receptor:

A. legatura covelenta este adeseori intalnita
B. sediul de legare de pe suprafata receptorului este complementar chimic, electric sau spatial cu molecula
agonistului
C. antagonistii necompetitivi au acelasi sediu de legare pe receptori ca si agonistii
D. legatura covalenta asigura o actiune farmacodinamica de scurta durata
E. in formarea complexului mediator-receptor nu intervin legaturile ionice
(pag. 275-368)
F1216009. Receptorul nicotinic colinergic:

A. este format numai din doua subunitati alfa si beta
B. este format din 5 subunitati ce delimiteaza un canal ionic pentru Na+
C. agonistul fiziologic este serotonina
D. este un receptor cuplat cu proteina G
E. include un canal pentru Cl-
(pag. 275-368)
F1316010. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru agonisti?

A. activeaza receptorii;
B. au afinitate;
C. au activitate intrinseca;
D. blocheaza receptorii;
E. sunt compusi endogeni si exogeni.
(pag. 275-321)
F1316011. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru antagonisti?

A. antagonizeaza efectele agonistilor;
B. au activitate intrinseca;
C. au afinitate pentru receptori;
E. sunt exclusiv exogeni.
(pag. 275-321)
F1316012. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru farmacoreceptori?

A. sunt macromolecule;
B. sunt proteine;
C. sunt cuplati cu canale ionice;
D. leaga agonisti exogeni;

E. leaga antagonisti endogeni.
(pag. 275-321)
F1316013. Formarea complexului medicament-receptor se realizeaza prin stabilirea urmatoarelor

legaturi cu exceptia uneia:
A. legaturi ionice;
B. legaturi complementare;
C. punti de hidrogen;
D. forte Van der Waals;
E. legaturi covalente.
(pag. 275-321)
F1316014. Precizati tipurile de sinapse care fac parte din domeniul adrenergic:
A. sinapsele neuro-efectoare parasimpatice;
B. sinapsele simpatice de la nivelul medulosuprarenal;
C. sinapsele ganglionare simpatice;
D. sinapsele ganglionare parasimpatice;
E. sinapsele neuro-efectoare simpatice.
(pag. 275-321)
F1316015. Un medicament ce interactioneaza specific cu un receptor si induce o actiune specifica si

completa este:
A. un antagonist competitiv;
B. un antagonist necompetitiv;
C. un agonist;
D. un agonist partial;
E. un modulator.
(pag. 275-321)
F1416016. Antihipertensivele neurosimpatolitice intervin asupra mediatorilor chimici prin:

A. inhibarea biotransformării dopaminei de către enzima MAO subtip B
B. inhibarea recaptării adrenalinei şi noradrenalinei
C. golirea depozitelor de neuromediatori adrenergici din granulele sinaptice adrenergice
D. inhibarea acetilcolinesterazei cu acumulare de neuromediatori
E. inhibarea fosfolipazei A2 ce intervine în biosinteza icosanoidelor
(pag. 286)
F1416017. Inhibă degradarea AMPc, prin inhibarea fosfodiesterazei citoplasmatice:

A. nitroglicerina
B. teofilina
C. terbutalina
D. ranitidina
E. prazosinul
(pag. 287)
F1416018. Mecanismele biochimice directe ale acţiunii farmacodinamice se desfăşoară asupra:

A. neuromediatorilor
B. mesagerilor celulari "secunzi"
C. enzimelor membranare, citoplasmatice şi nucleare
D. farmacoreceptorilor celulari
E. mesagerilor genetici (ADN şi ARN)
(pag. 279)
F1416019. Pentru antifungice, mecanismul specific de acţiune farmacodinamică asupra

microorganismelor este:
A. inhibarea sintezei acidului folic
B. inhibarea sintezei pereţilor celulari bacterieni
C. blocarea sintezei ergosterolului
D. precipitarea proteinelor membranare sau/şi citoplasmatice
E. inhibarea sintezei proteice în ribozomi
(pag. 278)
F1516020. Acţiunea farmacodinamică la nivel celular nu se desfăşoară la nivel de:

A. membrană celulară
B. depozite de mediatori
C. mediatori şi mesageri celulari
D. organite celulare
E. nucleu
(pag. 280, 291)
F1516021. Autacoidele (mediatori umorali) sunt reprezentate de următorii compuşi, cu excepţia:

A. histamina
B. bradikinina
C. prostaglandine
D. interleukine şi interferoni
E. acetilcolina
(pag. 285)
F1516022. Cotransportul Na+/K+/2Cl-:

A. nu este specific pentru celulele epiteliului tubular renal la nivelul ansei Henle
B. este inhibat de diureticele de ansă tip furosemid
C. este inhibat de diuretice tiazidice tip hidroclorotiazidă
D. este stimulat de diureticele de ansă tip furosemid
E. este specific epiteliului tubular contort distal
(pag. 293)
F1516023. H+/K+–ATP-aza din celulele parietale gastrice poate fi inhibată de:

A. ranitidină
B. famotidină
C. omeprazol
D. acetilcolină
E. pirenzepină
(pag. 292)
F1516024. Organismul uman este protejat contra agresiunii radicalilor liberi ai oxigenului de către
următorii compuşi, cu excepţia:
A. vitamina E
B. vitamina C
C. vitamina K
D. vitamina P
E. provitamina A
(pag. 290)
F1516025. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:
A. Na+/K+–ATP-aza este inhibată de glicozizii cardiotonici

B. Na+/K+–ATP-aza este stimulată de glicozizii cardiotonici
C. H+/K+–ATP-aza este inhibată de antiulceroase inhibitoare ale pompei de protoni tip omeprazol
D. canalele de K+ dependente de voltaj sunt blocate de antiaritmice din clasa III tip amiodaronă
E. canalele de Na+ voltaj-dependente sunt închise de antiaritmice din clasa I tip chinidină
(pag. 292)
F1616026. Inhibă agregarea plachetară:

A. Prostaciclina (PGI2)
B. Prostaglandinele seriei F
C. Leucotrienele
D. Tromboxanii
E. Substanţa P
(pag. 363)
F1616027. Receptorii membranari N-colinergici acţionează prin intermediul:

A. Stimulării adenilat-ciclazei printr-o proteină Gs
B. Inhibării adenilat-ciclazei printr-o proteină Gi
C. Creşterii influxului de Na prin canale ionice
D. Creşterii influxului de clorură prin canale ionice
E. Inhibării fosfolipazei A2
(pag. 306)
F1616028. Sunt agonişti ai receptorilor GABA-B:

A. Diazepamul
B. Baclofenul
C. Zopiclona
D. Zolpidemul
E. Fenobarbitalul
(pag. 355-356)
F1616029. Sunt liganzi farmacologici ai receptorilor sigma:

A. Pentazocina
B. Octreotidul
C. Pirenzepina
D. Nizatidina
E. Tizadinina
(pag. 320)
F1616030. Sunt receptori cu localizare citoplasmatică:

A. Receptorii pentru steroizi
B. Receptorii nicotinici
C. Receptorii β-adrenergici
D. Receptorii opioizi
E. Receptorii M-colinergici
(pag. 305)
F1616031. Sunt receptori membranari cuplaţi cu canale ionice:

A. Receptorii α1-adrenergici postsinaptici
B. Receptorii β1-adrenergici din cord
C. Receptorii GABA-A
D. Receptorii M-colinergici
E. Receptorii pentru steroizi

(pag. 353)
F1616032. Sunt receptori membranari cuplaţi cu proteine Gi care utilizează ca mecanism de

transducţie scăderea AMPc prin inhibarea adenilat-ciclazei:
A. Receptorii M1, M3 - colinergici
B. Receptorii N-colinergici
C. Receptorii α1-adrenergici postsinaptici
D. Receptorii GABA-A
E. Receptorii M2-colinergici
(pag. 325)
F2116033. Receptorii membranari cuplati direct cu canalele ionice de Cl sunt:

A. GABA-A
B. GABA-B
C. nicotinici N2
D. muscarinici M2
E. opioizi K
(pag. 306-307)
F2116034. Notati receptorii membranari cuplati direct cu canalele ionice de Cl:

A. GABA - B1
B. muscarinici M2
C. GABA - B2
D. GABA -A
E. opioidergici K
(pag. 306-307)
F2116035. Implicatie fiziopatologica a hipofunctiei transmisiei dopaminergice este:

A. psihoza
B. boala Parkinson
C. predispozitie la dependenta psihica
D. greata, voma
E. hiposecretie de prolactina
(pag. 341)
F2116036. Notati medicamentul cu mecanism de actiune agonist al receptorilor imidazolici I1 si

adrenergici alfa2 presinaptici:
A. metoprolol
B. prazosin
C. tolazolina
D. nafazolina
E. clonidina
(pag. 338-339)
F2116037. Notati medicamentul antidepresiv cu mecanism de actiune blocant al receptorilor alfa2

presinaptici:
A. nortriptilina
B. fluoxetina
C. mirtazapina
D. moclobemida
E. buspirona
(pag. 338,346)
F2116038. Notati medicamentul antidepresiv cu mecanism de actiune inhibitor al monoaminooxidazei

subtipul A (IMAO - A):
A. imipramina
B. amitriptilina
C. paroxetina
D. mirtazepina
E. moclobemida
(pag. 346)
F2216039. Care din afirmatiile referitoare la transmisia sinaptica sunt adevarate:

A. La aparitia potentialului de actiune se hiperpolarizeaza segmentul presinaptic
B. Biosinteza neuromediatorului chimic are loc in neuronul postsinaptic
C. Neuromediatorul chimic este depozitat in vezicule presinaptice
D. Continutul unei vezicule de depozit este suficient pentru a genera potentialul de actiune postsinaptic
E. Neuromediatorul nu poate fi inactivat prin difuziune in afara sinapsei
(pag. 275-368)
F2216040. Care din urmatoarele medicamente nu actioneaza in domeniul dopaminergic:

A. Levodopa
B. Lisuridul
C. Neurolepticele fenotiazinice
D. Apomorfina
E. Zolpidemul
(pag. 275-368)
F2216041. In domeniul adrenergic actioneaza:

A. Carbacolul
B. Nimesulida
C. Mebeverina
D. Mirtazepina
E. Bromocriptina
(pag. 275-368)
F2216042. Care din afirmatiile referitoare la farmacoreceptori sunt adevarate:

A. sunt activati de antagonisti
B. sunt blocati de antagonisti
C. agonistii nu pot forma complexul mediator - receptor
D. antagonistii sunt exclusiv fiziologici
E. formarea complexului mediator - receptor nu poate modula unele canale ionice membranare.
(pag. 275-368)
F2216043. Care din afirmatiile referitoare la mesagerii celulari sunt adevarate:

A. mesagerii celulari primari sunt: cAMP, cGMP, DAG, IP3, Ca2+
B. mesageri celulari primari pot fi neuromediatori sinaptici
C. mediatorii umorali (autacoidele) sunt eliberati in fanta sinaptica
D. serotonina este un mesager celular secund
E. medicamentele nu pot interveni in metabolismul mesagerilor celulari secunzi.
(pag. 275-368)
F2216044. Care din afirmatiile referitoare la canalele de calciu- voltaj dependente sunt adevarate:
A. canalele de tip P se afla in membrana celulelor musculare netede
B. blocantele canalelor de calciu cresc influxul calcic in miocite

C. 1-4 dihidropiridinele se leaga de un situs specific situat pe subunitatea alfa-1 a canalelor de calciu de tip L
D. difenilalchilaminele se leaga de un situs specific situat pe subunitatea beta a canalelor de calciu de tip L
E. canalele de calciu de tip N se afla la nivelul musculaturii netede vasculare.
(pag. 275-368)
F2216045. Receptorul nicotinic colinergic:

A. este format numai din doua subunitati: alfa si beta
B. este format din cinci subunitati ce delimiteaza un canal ionic pentru Na
C. agonistul fiziologic este serotonina
D. este un receptor cuplat cu proteina G
E. include un canal de clor
(pag. 275-368)

A. receptorii sunt situati exclusiv pe membrana postsinaptica
B. neuromediatorul este stocat in vezicule de depozit din fanta sinaptica
C. neuromediatorul este stocat in vezicule de depozit presinaptice
D. transmiterea influxului nervos este bidirectionala
E. un neuron din SNC poate realiza doar o singura conexiune sinaptica.
(pag. 275-368)
F2216047. In cazul transmisiei sinaptice:

A. biosinteza neuromediatorului are loc in neuronul postsinaptic
B. la aparitia potentialului de actiune, segmentul presinaptic se hiperpolarizeaza
C. neuromediatorul eliberat interactioneaza cu receptori specifici postsinaptici, rezultand complexul mediator-
receptor
D. inactivarea neuromediatorului se face prin internalizarea receptorului
E. transmisia sinaptica nu se realizeaza in stare de repaus.
(pag. 275-368)
F2216048. In cazul sinapselor colinergice:

A. neuromediatorul este pilocarpina
B. degradarea mediatorului se face in fanta sinaptica de catre aceticolinesteraza
C. neuromediatorul este eliberat in fanta sinaptica prin endocitoza
D. receptorii postsinaptici sunt alfa si beta
E. sinapsele colinergice nu sunt situate in SNC.
(pag. 275-368)
F2216049. In cazul sinapselor adrenergice:

A. neuromediatorul este izoprenalina
B. biosinteza adrenalinei porneste de la arginina
C. pot exista urmatoarele tipuri de receptori: alfa-1 si alfa-2, beta-1 si beta-2
D. neuromediatorul este degradat de colinesteraze
E. adrenalina nu poate servi ca neuromediator in sinapsele centrale.
(pag. 275-368)
F2216050. In formarea complexului mediator-receptor:

A. legatura covalenta este adeseori intalnita
B. sediul de legare de pe suprafata receptorilor este complementar chimic, electric sau spatial cu molecula
agonistului
C. antagonistii necompetitivi au acelasi sediu de legare pe receptori ca si agonistii
D. legatura covalenta asigura o actiune farmacodinamica de scurta durata

E. in formarea complexului mediator-receptor nu intervin legaturi ionice.
(pag. 275-368)
F2216051. Care din urmatoarele medicamente prezinta un mecanism de actiune de tip antimetabolit:
A. zopiclona
B. montelukastul
C. risperidona
D. sulfamidele antimicrobiene
E. candesartanul
(pag. 275-368)
F2316052. Un medicament ce interactioneaza specific cu un receptor si induce o actiune specifica si

completa este:
A. un antagonist competitiv;
B. un antagonist necompetitiv;
C. un agonist;
D. un agonist partial;
E. un modulator.
(pag. 275-321)
F2316053. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru farmacoreceptori?

B. sunt proteine;
C. sunt cuplati cu canale ionice;
D. leaga agonisti exogeni;
E. leaga antagonisti endogeni.
(pag. 275-321)
F2316054. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru agonisti?

A. activeaza receptorii;
B. au afinitate;
E. sunt compusi endogeni si exogeni.
(pag. 275-321)
F2316055. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru antagonisti?

A. antagonizeaza efectele agonistilor;
B. au activitate intrinseca;
C. au afinitate pentru receptori;
E. sunt exclusiv exogeni.
(pag. 275-321)
F2316056. Formarea complexului medicament-receptor se realizeaza prin stabilirea urmatoarelor

legaturi cu exceptia unei:
A. legaturi ionice;
B. legaturi complementare;
C. punti de hidrogen;
D. forte Van der Waals;
E. legaturi covalente.
(pag. 275-321)
F2316057. Precizati tipurile de sinapse care fac parte din domeniul adrenergic:
A. sinapsele neuro-efectoare parasimpatice;
B. sinapsele simpatice de la nivelul medulosuprarenal;
D. sinapsele ganglionare parasimpatice;
E. sinapsele neuro-efectoare simpatice.
(pag. 275-321)
F2516058. Inhibitoare ale monoaminoxidazei de tip A sunt:

A. captopril
B. heparina
C. moclobemid
D. selegilin
E. papaverina
(pag. 283)
F2516059. Adenilatciclaza catalizează biosinteza

A. DAG
B. IP3
C. GMPc
D. AMPc
E. EDRF
(pag. 281)
F2516060. Următoarele afirmaţii sunt reale cu excepţia:

A. fibrinoliticele activează plasminogenul
B. nitroglicerina stimulează guanilatciclaza
C. teofilina activează fosfodiesteraza
D. selegilina inhibă MAO-B
E. hemostaticele coagulante activează factori inactivi la proteaze active
(pag. 283,285)
F2516061. Următoarele canale ionice sunt blocate de dihidropiridine:

A. canale calcice de tip N
B. canale calcice de tip L
C. canale calcice de tip P
D. canale ale sodiului
E. canale calcice de tip T
(pag. 297)
F2516062. Canalele de sodiu prezintă situsuri de fixare pentru următoarele medicamente, cu excepţia:
A. procaină
B. chinidină
C. encainidă
D. digitoxină
E. lidocaină
(pag. 297)
F2516063. Receptorii adrenergici sunt:

A. α1(A-D)
B. AT1
C. B1-2
D. NK1-3
E. μ
(pag. 307)
F2516064. Ce substanţe inhibă ireversibil colinesteraza

A. derivaţii organofosforici
B. neostigmina
C. acetazolamida
D. teofilina
E. pilocarpina
(pag. 284)
F2616065. Care dintre următoarele substanţe aparţin clasei imidazolilor antifungici?

A. Nistatina
B. Amfotericina B
C. Terbinafina
D. Flucitozina
E. Clotrimazolul
(pag. 138)
F2616066. Spectrul de acţiune a clotrimazolului cuprinde:

A. Coccidiodes immitis
B. Actinomyces israelii
C. Streptoccocus pneumoniae
D. Nocardia
E. Providencia stuartii
(pag. 138-139)
F2616067. Ketoconazolul poate produce următoarele reacţiile adverse:

A. Hiperglicemie
B. Necroză hepatică acută, uneori fatală
C. Insuficienţă renală acută
D. Hiperuricemie
E. Hipotensiune cu caracter ortostatic
(pag. 146)
F2616068. Fluconazolul:
A. Se utilizează exclusiv local
B. Este activ în meningite fungice, dă concentraţii mari în LCR
C. Este un derivat de imidazol
D. Se elimină urinar, exclusiv sub formă de metaboliţi inactivi
E. Este un antibiotic antifungic de tip macrolidic cu structură polienică
(pag. 147)
F2616069. Flucitozina produce următoarele efecte adverse:

A. Ileus paralitic
B. Insuficienţă corticosuprarenală acută
C. Tumefacţia glandelor parotide
D. Pancitopenie
E. Edem retroorbitar cu exoftalmie
(pag. 145)
F2616070. Care dintre următoarele afirmaţii nu este corectă?

A. Asocierea amfotericinei B cu flucitozina trebuie evitată datorită toxicităţii crescute şi antagonismului la
nivelul acţiunii antifungice
B. Efectul relaxant muscular al curarizantelor este potenţat de amfotericina B
C. Toxicitatea cardiotonicelor este crescută de amfotericina B
D. Amfotericina B poate produce insuficienţă renală
E. Mecanismul de acţiune al amfotericinei B constă în tulburarea permeabilităţii membranei celulare fungice
(pag. 143)
F1216071. Care din afirmatiile referitoare la transmisia serotoninergica sunt adevarate:

A. biosinteza mediatorului porneste de la triptofan
B. neuromediatorul este degradat in principal de MAO-A
C. receptorii serotoninergici sunt situati exclusiv postsinaptic
D. receptorii 5HT3 sunt implicati in emeza
E. serotonina nu intervine in agregarea plachetara
(pag. 275-368)
F1216072. Care din următoarele afirmaţii referitoare la reglarea de tip up şi down sunt adevărate:
A. fenomenul de reglare down apare ca urmare a absenţei agonistului
B. fenomenul de reglare up apare în prezenţa unui exces de agonist
C. fenomenul de reglare up se poate datora atât absenţei agonistului cât şi blocării receptorilor de către un
antagonist
D. mecanismele fenomenului de reglare down sunt creşterea degradării receptorilor şi desensibilizarea
acestora
E. în fenomenul de reglare up scade numărul de receptori specifici
(pag. 275-368)
F1216073. Care din următoarele afirmaţii referitoare la transmisia sinaptică in sinapse chimice sunt
adevărate:
A. biosinteza neuromediatorului chimic are loc postsinaptic
B. neuromediatorul este stocat presinaptic în vezicule
C. depolarizarea segmentului presinaptic se realizează la apariţia potenţialului de acţiune
D. eliberarea moleculelor de neuromediator în fanta sinaptică se face prin endocitoză
E. neuromediatorul interactioneaza cu receptori specifici de pe membrana postsinaptica
(pag. 275-368)
F1216074. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. beta-2 adrenomimeticele stimulează adenilatciclaza cu formarea de AMPc
B. antiinflamatoarele nesteroidiene inhibă fosfolipaza A2
C. nitraţii stimulează guanilat ciclaza, crescând concentraţia GMPc
D. activarea receptorilor nicotinici deschide canalele de Na+
E. canalele de K sunt deschise de antiaritmice din clasa III
(pag. 275-368)
F1216075. Care din urmatorii compusi sunt mesageri celulari secunzi:

A. acetilcolina
B. AMPc
C. IP3, DAG
D. ATP
E. histamina
(pag. 275-368)
F1216076. Receptorii:
A. sunt complexe de macromolecule preformate, specifice
B. prezintă acelaşi sediu de legare atât pentru agonişti, cât şi pentru antagoniştii competitivi
C. în formarea complexului medicament-receptor se întâlnesc numai legături ionice întărite prin punţi de H şi
forţe van der Waals
D. în formarea complexului medicament-receptor legătura covalentă apare rar
E. legătura covalentă cu receptorii apare doar la agoniştii fiziologici
(pag. 275-368)
F1316077. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru farmacoreceptori?

B. sunt proteine;
C. sunt inactivati de agonisti;
D. sunt activati de neurotransmitatori;
E. sunt activati de autacoizi.
(pag. 275-321)
F1316078. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte?

A. receptorii colinergici sunt de tip alfa si beta;
B. receptorii histaminergici sunt de tip H1, H2 si H3;
C. acidul gamaaminobutiric este un aminoacid excitator;
D. serotonina actioneaza pe receptorii 5-HT1 - 5HT7;
E. angiotensina nu actioneaza pe receptori.
(pag. 275-321)
F1316079. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru receptorii colinergici?
A. sunt de tip nicotinic si muscarinic;
B. receptorii nicotinici sunt in medulosuprarenala;
C. receptorii muscarinici sunt in ganglionii vegetativi parasimpatici;
D. receptorii nicotinici sunt in sinapsa neuroefectoare parasimpatica;
E. receptorii colinergici sunt activati de acetilcolina.
(pag. 275-321)
F1316080. Care din urmatorii compusi sunt mesageri secunzi?

A. AMPc (adenozin monofosfat ciclic);
B. IP3 / DAG;
C. Ca2+;
D. GMPc (guanozin monofosfat ciclic);
E. Mg2+.
(pag. 275-321)
F1316081. Care dun urmatoarele afirmatii sunt corecte?

A. receptorii au un sediu de legare pentru agonisti;
B. antagonistii competitivi au acelasi sediu de legare ca si agonistii;
C. sediul de legare este complementar, electric si spatial cu molecula agonistului;
D. antagonistii necompetitivi au acelasi sediu de legare ca si agonistii;
E. antagonistii necompetitivi nu au afinitate.
(pag. 275-321)
F1316082. Precizati medicamentele antiiflamatoare cu mecanism de actiune implicind inhibarea

fosfolipazei A2:
A. dexametazona;
B. prednison;
C. nimesulid;
D. meloxicam;
E. hidrocortizon.
(pag. 275-321)
F1316083. Precizati medicamentele antiinflamatoare cu mecanism de actiune implicind inhibarea

ciclooxigenazei:
A. rofecoxib;
B. prednison;
C. celecoxib;
D. nimesulid;
E. acid acetilsalicilic.
(pag. 275-321)
F1316084. Precizati tipurile de sinapse care fac parte din domeniul colinergic:
A. sinapsele neuro-efectoare simpatice;
B. sinapsele neuro-efectoare parasimpatice;
D. sinapsele gaglionare parasimpatice;
E. sinapsele simpatice de la nivelul glandelor sudoripare.
(pag. 275-321)
F1316085. Prin care din urmatoarele mecanisme actioneaza medicamentele?

A. osmoza;
B. distrugerea receptorilor;
C. depolarizare prelungita;
D. reactii de chelare;
E. reactii de stocare.
(pag. 275-321)
F1416086. Asigură protecţia organismului contra agresiunii radicalilor liberi ai oxigenului următoarele
vitamine:
A. vitamina P
B. vitamina B12
C. vitamina C
D. vitamina E
E. vitamina K
(pag. 290)
F1416087. Caracteristicile mecanismului specific acţiunii farmacodinamice a unui medicament sunt:

A. medicamentul acţionează prin intermediul unor proprietăţi fizico-chimice
B. medicamentul se leagă specific de un substrat receptor
C. acţiunea farmacodinamică apare numai la doze relativ mari
D. medicamentul nu acţionează printr-o grupare structurală specifică a moleculei
E. acţiunea farmacodinamică apare la doze relativ mici
(pag. 277)
F1416088. Fac parte din fenomenul de rebound:
A. crizele convulsive declanşate la întreruperea bruscă a barbituricelor administrate prelungit

B. creşterea tensiunii arteriale după oprirea clonidinei
C. simptomatologia de tip adrenergic survenită după întreruperea morfinomimeticelor la toxicomani
D. agravarea anginei pectorale la întreruperea bruscă a terapiei cu propranolol administrat prelungit
E. agravarea ulcerului gastro-duodenal după întreruperea bruscă a tratamentului cu un antihistaminic H2
(pag. 302)
F1416089. La care dintre următoarele medicamente, acţiunea farmacodinamică se desfăşoară la nivelul

veziculelor şi granulelor intracitoplasmatice:
A. nifedipină
B. guanetidină
C. amiodaronă
D. cromoglicat disodic
E. omeprazol
(pag. 294)
F1416090. Printre medicamentele care acţionează prin inhibiţie specifică a unei enzime se numără
A. derivaţii nitraţi
B. antiinflamatoarele steroidiene
C. acetazolamida
D. antiinflamatoarele nesteroidiene
E. fibrinoliticele
(pag. 283)
F1416091. Sunt enzime antioxidante care protejează organismul contra agresiunii radicalilor liberi ai
oxigenului:
A. catalaza
B. acetiltransferaza
C. superoxiddismutaza
D. ciclooxigenaza
E. glutationperoxidaza
(pag. 290)
F1516092. Acţiunea farmacodinamică la nivel molecular, biochimic se desfăşoară la nivel de:

A. farmacoreceptori
B. enzime
C. mediatori şi mesageri celulari
D. nucleu
E. membrană celulară
(pag. 280)
F1516093. Agoniştii:
A. au numai afinitate pentru receptori
B. au numai activitate intrinsecă
C. au afinitate pentru receptori şi activitate intrinsecă
D. sunt numai fiziologici
E. sunt fiziologici şi farmacologici
(pag. 280)
F1516094. Antagoniştii:
A. activează receptori
B. blochează receptori
C. au afinitate pentru receptori şi nu au activitate intrinsecă

D. antagonizează efectele agoniştilor fiziologici şi farmacologici
E. declanşează acţiunea primară
(pag. 280)
F1516095. Beta-1 adrenoliticele:

A. stimulează receptorii adrenergici beta-1
B. blochează receptorii adrenergici beta-1
C. stimulează adenilatciclaza şi formarea AMPc în miocard
D. inhibă adenilatciclaza şi formarea AMPc în miocard
E. deprimă funcţiile inimii
(pag. 281)
F1516096. Bronhodilatatoarele beta-2 adrenomimetice:

A. stimulează adenilatciclaza membranară
B. inhibă adenilatciclaza membranară
C. cresc biosinteza de AMPc
D. scad biosinteza de AMPc
E. determină apariţia efectului relaxant al fibrei musculare netede bronşice
(pag. 281, 287)
F1516097. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate?

A. canalele de Na+ pot fi deschise (creşte influxul de Na+) prin activarea receptorilor GABA-ergici
B. canalele de Na+ pot fi deschise (creşte influxul de Na+) prin activarea receptorilor colinergici nicotinici
C. canalele de Na+ pot fi deschise (creşte influxul de Na+) prin activarea receptorilor pentru acidul glutamic
D. după deschiderea canalelor de Na+ şi influxul de Na+ se instalează depolarizarea, potenţialul de acţiune şi
activarea celulei
E. după deschiderea canalelor de Na+ şi influxul de Na+ se instalează hiperpolarizare şi inhibiţie celulară
(pag. 292)
F1516098. Complexele formate de neuromediatorul acetilcolină sau de medicamentele colinomimetice

cu receptorii colinergici nicotinici declanşează:
A. deschiderea canalelor de Na+ şi Ca2+
B. scăderea influxului de Na+ şi Ca2+
C. creşterea influxului de Na+ şi Ca2+
D. hiperpolarizarea membranei postsinaptice
E. depolarizarea membranei postsinaptice
(pag. 281)
F1516099. Mesagerii celulari secunzi sunt:

A. AMPc
B. acetilcolina
C. GMPc
D. adrenalina
E. Ca2+
(pag. 285)
F1516100. Uricozuricele folosite în gută (ex. probenecid):

A. scad excreţia urinară a metabolitului - acidul uric
B. cresc excreţia urinară a metabolitului - acidul uric
C. se elimină renal prin secreţie tubulară activă
D. împiedică reabsorbţia tubulară a acidului uric
E. stimulează reabsorbţia tubulară a acidului uric

(pag. 287)
F1616101. În transmisia purinergică, sunt mediatori endogeni:

A. Adenozina
B. Alantoina
C. ATP
D. Adrenalina
E. Substanţa P
(pag. 318)
F1616102. La nivel SNC, GABA ca neuromediator intervine în:

A. Diminuarea eliberării glutamatului;
B. Creşterea excitabilităţii centrale
C. Creşterea pragului convulsivant
D. Scăderea pragului convulsivant
E. Stimularea centrului vasomotor din bulb
(pag. 355)
F1616103. Receptorii membranari M1-colinergici utilizează ca sistem mesager secund:

A. Ionii de Ca
B. Sistemul fosfatidil-inozitidic
C. AMPc
D. GMPc
E. Fosfodiesteraza
(pag. 307-308)
F1616104. Sunt derivaţi lipidici endogeni care acţionează ca mediatori periferici sau centrali:
A. Prostaglandinele seriei E
B. Substanţa P
C. Melatonina
D. Enkefalinele
E. Anandamida
(pag. 319-320)
F1616105. Sunt efectori celulari, activaţi de către proteinele G stimulate în urma legării agoniştilor de
receptori:
A. Enzime membranare (adenilat-ciclaza, guanilat ciclaza)
B. Subunităţile ribozomale
C. Canale ionice pentru cationi (Na, K, Ca)
D. Canale ionice pentru anioni (clorurăl)
E. Lizozomii şi enzimele litice
(pag. 305)
F1616106. Sunt liganzi farmacologici ai receptorilor imidazolinici:

A. Guanetidina
B. Guanabenz
C. Clonidina
D. Guaiafenesina
E. Glipizida
(pag. 321)
F1616107. Sunt neuromediatori ai transmisiei prin tahikine:

A. Substanţa P
B. Bradikinina
C. Kalidina
D. Neurokinina A
E. Neurokinina B
(pag. 319)
F1616108. Sunt receptori membranari cuplaţi cu proteine Gq care folosesc sistemul traductor fosfatidil-
inozitidic cuplat cu ionii de Ca:
A. Receptorii M1 şi M3-colinergici
B. Receptorii M2-colinergici
C. Receptorii β-adrenergici
D. Receptorii α1-adrenergici postsinaptici
E. Receptorii N-colinergici
(pag. 307, 308)
F1616109. Sunt situsuri receptoriale la nivelul complexului receptor GABA-A:

A. Situsul ciclopirolonic
B. Situsul pentru barbiturice
C. Situsul benzodiazepinic
D. Situsul pentru neuroleptice
E. Situsul MAO necatalitic
(pag. 353-354)
F1616110. Transmisia serotoninergică este implicată în:

A. Analgezia spinală
B. Comportamentul alimentar
C. Tonusul vascular
D. Tonusul afectiv
E. Inhibarea secreţiei de prolactină
(pag. 345)
F2116111. Sinapsele care fac parte din domeniul adrenergic sunt:

A. sinapsele simpatice de la nivelul medulosuprarenalei
B. sinapsele neuroefectoare somatice
C. sinapsele simpatice de la nivelul muschilor netezi si miocardului
D. sinapsele simpatice de la nivelul glandelor sudoripare
E. sinapsele simpatice de la nivelul glandelor bronsice
(pag. 326,334)
F2116112. Canalele ionice dependente de voltaj au urmatoarea structura:

A. glicoproteina transmembranara
B. subunitatea alfa este cea mai voluminoasa
C. subunitatea alfa formeaza peretii porului ionic, apos
D. "poarta de inactivare" este reprezentata de subsegmentul S4
E. 1-2 subunitati polipeptidice
(pag. 295)
F2116113. Receptorii colinergici nicotinici N2:

A. au in structura o proteina asimetrica, cu 5 subunitati
B. formarea complexului ACH-N2 antreneaza cresterea efluxului ionilor de Na
C. sunt activati de ACH

D. se gasesc la nivelul sinapselor neuroefectoare de la nivelul muschilor netezi
E. activarea lor produce la nivelul membranei neuronale hiperpolarizare, cu relaxarea musculaturii striate
(pag. 299)
F2116114. Hiperfunctia transmisiei dopaminergice implica:

A. boala Parkinson
B. schizofrenie
C. hiperactivitate colinergica
D. hiposecretie de prolactina
E. hipersecretie de prolactina
(pag. 341)
F2116115. Inhibitoare ale fosfolipazei A2 sunt urmatoarele antiinflamatoare:

A. dexametazona
B. sulindac
C. ibuprofen
D. hidrocortizon
E. naproxen
(pag. 365-366)
F2116116. Efectele stimularii receptorilor opioizi K sunt:

A. analgezie spinala
B. integrare motorie
C. integrarea functiilor cognitive
D. reglarea echilibrului hidric si aportului de alimente
E. analgezie supraspinala
(pag. 358)
F2116117. Hipofunctia GABA determina:

A. stari convulsive
B. anxietate
C. miorelaxare
D. cresterea pragului convulsivant
E. scaderea excitabilitatii cerebrale
(pag. 355)
F2116118. Degranularea mastocitara, cu eliberarea de histamina este declansata de:

A. activarea adenilatciclazei
B. morfina
C. dextrani
D. adrenalina
E. teofilina
(pag. 349)
F2116119. Hiperfunctia adrenergica are urmatoarele implicatii fiziopatologiece:

A. depresie
B. cardiopatie ischemica
C. bradicardie
D. feocromocitom, cu scaderea brusca a tensiunii arteriale
E. cresterea presiunii intraoculare
(pag. 335)
F2116120. Activarea sistemelor de receptori cuplati prin intermediul proteinei G la enzima membranara
de tip PLC, induce cresterea concentratiei citoplasmatice a urmatorilor mesageri secunzi:
A. AMPc
B. GMPc
C. DAG
D. IP3
E. Ca2+
(pag. 281-294)
F2116121. Notati receptorii membranari cuplati la canalele ionice de K+, prin intermediul proteinei G:
A. muscarinici M1,3
B. muscarinici M2
C. opioidergici miu
D. opioidergici delta
E. opioidergici K
(pag. 307)
F2116122. Sinapse inhibitoare sunt:

A. glutamatergice
B. GABA-ergice
C. glicinergice
D. muscarinice
E. nicotinice
(pag. 315)
F2116123. Sunt transmisii aminergice:

A. glutamatergica
B. adrenergica
C. dopaminergica
D. serotoninergica
E. histaminergica
(pag. 317)
F2116124. Notati structurile caracteristice pentru canalele ionice dependente de voltaj:

A. glicoproteina complexa transmembranara
B. 3 - 5 subunitati polipeptidice
C. subunitatea alfa formeaza peretii porului apos ionic
D. subunitatea alfa are 2 segmente, fiecare cu cate 2 subsegmente
E. subsegmentul S4 este senzor de voltaj si "poarta de activare"
(pag. 297-298)
F2116125. Enzime membranare, modulate de receptori membranari, sunt:

A. adenilatciclaza (AC)
B. fosfolipaza A2 (PLA2)
C. fosfolipaza C (PLC)
D. fosfodiesteraza
E. atepaza Na+/K+
(pag. 293)
F2116126. Receptorii colinergici nicotinici de tip N2 prezinta urmatoarele particularitati structurale:

A. proteina asimetrica
B. inglobati in membrana celulara musculara striata
C. formati din 5 subunitati alfa, alfa, beta, gama, delta

D. formeaza peretii unui canal apos ionic de Na+ si K+
E. situsul acetilcolinei este pe subunitatea beta
(pag. 299)
F2116127. Notati receptorii membranari cuplati direct cu canale ionice de Na+:

A. glutamatergici NMDA
B. glutamatergici AMPA
C. glutamatergici KA
D. nicotinici N1
E. adrenergici
(pag. 306)
F2116128. Situatii patologice si substante, ce declanseaza eliberarea histaminei din granulele

mastocitare, sunt:
A. mecanismele imunoalergice tip I
B. adrenalina si b - adrenomimeticele
C. tubocurarina
D. dextranii
E. morfina
(pag. 349)
F2116129. Implicatiile fiziopatologice ale hipofunctiei transmisiei GABA-ergice sunt:

A. anxietate
B. insomnie
C. miorelaxare
D. stari convulsive
E. epilepsie
(pag. 355-356)
F2216130. Care din urmatoarele caracteristici ale mecanismului nespecific de actiune farmacodinamica
sunt adevarate:
A. actiunea apare la doze mici
B. medicamentul nu se leaga specific de un substrat receptor
C. structuri chimice foarte diferite pot avea acelasi mecanism daca au o proprietate fizico-chimica comuna
D. medicamentul actioneaza prin intermediul unor proprietati fizico-chimice
E. mecanismul nespecific este de tip biochimic
(pag. 275-368)
F2216131. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la formarea complexului medicament- receptor
sunt adevarate:
A. In formarea complexului medicament-receptor intervine frecvent legatura covalenta
B. Legatura covalenta cu receptorii nu apare la agonistii fiziologici
C. Antagonistii competitivi au acelasi sediu de legare pe receptor ca si agonistii
D. Legatura ionica este des intalnita in formarea complexului medicament-receptor
E. Legatura covalenta face complexul instabil
(pag. 275-368)
F2216132. Receptorii nicotinici colinergici:

A. Sunt situati la nivelul muschilor netezi
B. Sunt formati din 5 subunitati
C. Sunt situati in placile motorii striate
D. Inchid in interior un canal apos ionic
E. Actionarea lor produce influx de clor cu hiperpolarizare membranara

(pag. 275-368)
F2216133. Care din afirmatiile referitoare la fosfolipaza C sunt adevarate:

A. Produce eicosanoide
B. Produce DAG un activator al proteinkinazei C
C. Poate produce IP3 un mobilizator al calciului din rezervele reticului endoplasmatic
D. Catalizeaza formarea de cAMP
E. Este inhibata de alfa - adrenolitice
(pag. 275-368)
F2216134. Adenilatciclaza:
A. Catalizeaza biosinteza DAG
B. Este inhibata de beta1- adrenolitice
C. Catalizeaza formarea de cAMP care activeaza proteinkinaza A
D. Este inhibata de beta2- adrenomimetice
E. Este o enzima nucleara
(pag. 275-368)
F2216135. Care din afirmatiile referitoare la actiunea medicamentelor asupra metabolismului

mesagerilor secunzi sunt adevarate:
A. Nitroglicerina creste concentratia de cGMP prin activarea guanilatciclazei
B. Alfa1-adrenoliticele de tip prazosin cresc biosinteza de IP3 si DAG
C. Antihistaminicele H2 cresc concentratia cAMP in celula secretorie gastrica prin stimularea AC membranare
D. Teofilina stimuleaza fosfodiesterazele accelerand degradarea cAMP
E. Beta2 -adrenomimeticele cresc biosinteza cAMP prin stimularea AC membranare
(pag. 275-368)
F2216136. Care din afirmatiile referitoare la canalele de potasiu sunt adevarate:

A. Pot fi activate de receptori
B. Pot fi dependente de voltaj
C. Canale de potasiu voltaj -dependente sunt blocate de antiaritmicele clasei III
D. Canalele potasice activate de receptor contribuie la depolarizarea membranara a celulelor pacemaker din
nodul sinusal cardiac
E. Canalele potasice sensibile la ATP sunt blocate de diazoxid
(pag. 275-368)

A. Este unidirectionala
B. Mediatorul chimic este stocat in vezicule in fanta sinaptica
C. Pe membrana presinaptica pot exista receptori modulatori
D. Fanta sinaptica are o dimensiune de 1-4 mm
E. Sinapsina este o proteina situata in fanta sinaptica
(pag. 275-368)
F2216138. Care din afirmatiile referitoare la transmisia colinergica sunt adevarate:

A. Este foarte larg distribuita central si periferic
B. Mediatorul chimic acetilcolina este eliberat din vezicule prin endocitoza
C. Stimularea receptorilor muscarinici influenteaza fosfolipaza C si adenilatciclaza
D. La nivelul sinapselor neuroefectoare somatice predomina receptorii muscarinici colinergici
E. Hipofunctia transmisiei colinergice este implicata in maladia Alzheimer
(pag. 275-368)
F2216139. In cazul transmisiei adrenergice:

A. Noradrenalina este mediator central si periferic
B. Biosinteza adrenalinei din noradrenalina are loc in neuronii centrali adrenergici si in medulosuprarenala
C. Metabolitul principal al noradrenalinei este acidul vanilmandelic
D. Receptorii adrenegici sunt de 2 tipuri miu si kapa
E. Receptorii beta1-adrenergici sunt distribuiti preferential in vasele sangvine
(pag. 275-368)
F2216140. Care din afirmatiile referitoare la implicatiile fiziopatologice ale transmisiei dopaminergice
sunt adevarate:
A. Este implicata in controlul motricitatii
B. Intervine in generarea vomei
C. Hipofunctia dopaminergica produce psihoze
D. Deficitul dopaminergic in striat genereaza boala Parkinson
E. Hiperfunctia dopaminergica induce depresia
(pag. 275-368)
F2216141. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la transmisia serotoninergica sunt adevarate:
A. Biosinteza mediatorului porneste de la triptofan
B. Serotonina poate fi sintetizata in celulele enterocromafine intestinale
C. Reactia principala de metabolizare a serotoninei este catalizata de MAO-A
D. Serotonina este stocata si in plachetele sangvine
E. Substanta P scade eliberarea de serotonina
(pag. 275-368)
F2216142. Transmisia serotoninergica este implicata la nivel central in:

A. Anxietate si depresie
B. Controlul comportamentului alimentar
C. Reglarea functiilor inimii
D. Analgezie spinala
E. Hemostaza
(pag. 275-368)
F2216143. La nivelul transmisiei serotoninergice actioneaza:

A. Sertralina
B. Moclobemid
C. Risperidon
D. Zopiclona
E. Pramiracetam
(pag. 275-368)
F2216144. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la transmisia histaminergica sunt adevarate:
A. Este distribuita predominant periferic
B. Biosinteza histaminei porneste de la L-triptofan
C. Histamina este un mediator implicat in reactii imunologice
D. Biotransformarea se poate realiza periferic cu ajutorul histaminazei
E. Morfina si dextranii blocheaza eliberarea histaminei din mastocite
(pag. 275-368)
F2216145. In domeniul histaminergic actioneaza:

A. Prometazina
B. Ketotifenul
C. Lamotrigina
D. Meclofenoxat
E. Astemizol
(pag. 275-368)
F2216146. Care din afirmatiile referitoare la medicamentele cu actiune in domeniul adrenergic sunt
adevarate:
A. Neurosimpatomimeticele blocheaza eliberarea NA in fanta sinaptica
B. Amfetamina stimuleaza eliberarea si inhiba recaptarea NA din fanta sinaptica
C. Antidepresivele triciclice stimuleaza degradarea mediatorilor adrenergici
D. Mirtazepina blocheaza receptorii alfa2 presinaptici din sinapsa adrenergica
E. IMAO golesc depozitele granulare de NA
(pag. 275-368)
F2216147. In cazul transmisiei dopaminergice :

A. Biosinteza neuromediatorului porneste de la tirozina
B. Metabolitul final este acidul homovanilic
C. Eliberarea dopaminei este accentuata de GABA
D. Dopamina este neuromediator predominant central
E. Neuromediatorul este degradat de IMAO
(pag. 275-368)

A. beta-2 adrenomimeticele stimuleaza adenilatciclaza cu formarea AMPc
B. antiinflamatoarele nesteroidiene inhiba fosfolipaza A2
C. nitratii stimuleaza guanilatciclaza, crescand concentratia GMPc
D. activarea receptorilor nicotinici deschide canalele de Na
E. canalele de K sunt deschise de antiaritmicele de clasa III.
(pag. 275-368)
F2216149. Receptorii:
A. sunt complexe de macromolecule preformate specifice
B. prezinta acelasi sediu de legare atat pentru agonisti, cat si pentru antagonistii competitivi
C. in formarea complexului agonist - receptor se intalnesc numai legaturi ionice intarite prin punti de H si forte
van der Waals
D. in formarea complexului agonist - receptor legatura covalenta apare rar
E. legatura covalenta cu receptorii apare doar la agonistii fiziologici.
(pag. 275-368)
F2216150. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la reglarea de tip up si down sunt adevarate:
A. fenomenul de reglare down apare ca urmare a absentei agonistului
B. fenomenul de reglare up apare in prezenta unui exces de agonist
C. fenomenul de reglare up se poate datora atat absentei agonistului, cat si blocarii receptorilor de catre un
antagonist
D. mecanismele fenomenului de reglare down sunt cresterea degradarii receptorilor si desensibilizarea
acestora
E. in fenomnul de reglare up scade numarul de receptori specifici.
(pag. 275-368)
F2216151. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la transmisia sinaptica in sinapsele chimice sunt
adevarate:
A. biosinteza neuromediatorului chimic are loc postsinaptic
B. neuromediatorul este stocat presinaptic in vezicule
C. depolarizarea segmentului presinaptic se realizeaza la aparitia potentialului de actiune

D. eliberarea moleculelor de neuromediator in fanta sinaptica se face prin endocitoza
E. neuromediatorul interactioneaza cu receptori specifici de pe membrana postsinaptica
(pag. 275-368)
F2216152. Care din urmatorii compusi sunt mesageri celulari secunzi:

A. acetilcolina
B. AMPc
C. IP3, DAG
D. ATP
E. histamina.
(pag. 275-368)
F2216153. Care din afirmatiile referitoare la transmisia serotoninergica sunt adevarate:

A. biosinteza mediatorului porneste de la triptofan
B. neuromediatorul este degradat in principal de MAO-A
C. receptorii serotoninergici sunt situati exclusiv postsinaptic
D. receptorii 5HT3 sunt implicati in emeza
E. serotonina nu intervine in agregarea plachetara.
(pag. 275-368)
F2216154. Sunt mecanisme chimice de actiune farmacodinamica:

A. osmoza
B. reactiile de chelare
C. modificarea polarizarii de repaus a membranei celulare
D. reactiile de neutralizare
E. precipitarea proteinelor membranare si citoplasmatice
(pag. 275-368)
F2216155. Care din afirmatiile referitoare la actiunea medicamentelor aupra canalelor ionice voltaj-
dependente sunt adevarate:
A. nifedipina blocheaza canalele lente de calciu de tip L
B. antiaritmicele clasei III blocheaza canalele de sodiu voltaj-dependente
C. amiodarona blocheaza canalele de potasiu voltaj-dependente
D. anestezicele locale blocheaza canalele de sodiu voltaj-dependente
E. diltiazemul actioneaza prin blocarea canalelor de potasiu cardiace
(pag. 275-368)
F2216156. Actioneaza la nivelul nucleului:

A. citostaticele alchilante
B. penicilinele
C. metronidazolul
D. hormonii steroizi si tiroidieni
E. nifedipina
(pag. 275-368)
F2216157. Sunt receptori membranari simpli:

A. receptorii insulinei
B. receptorii muscarinici colinergici
C. receptorii adrenergici
D. receptorii hormonului de crestere
E. receptorii serotoninergici
(pag. 275-368)
F2216158. Care din urmatorii receptori nu sunt de tip intracelular:

A. receptorul pentru hormonii tiroidieni
B. receptorul nicotinic colinergic
C. receptorul vitaminei D
D. receptorul pentru steroizi
E. receptorul GABA-ergic
(pag. 275-368)
F2216159. Sinapsa electrica:

A. prezinta o transmisie rapida fara intarziere sinaptica
B. are un spatiu jonctional sinaptic de 2-4 nm
C. este frecventa in tesutul nervos central
D. este caracterizata de prezenta conexonilor
E. este tinta de actiune a numeroase medicamente
(pag. 275-368)
F2216160. Care din afirmatiile referitoare la transmisia GABA-ergica sunt adevarate:

A. realizeaza numeroase heterosinapse cu alte transmisii cerebrale
B. are rol predominant excitator
C. este predominant centrala
D. neuromediatorul GABA are structura de aminoacid
E. biosinteza GABA porneste de la L-histidina
(pag. 275-368)
F2216161. Receptorul GABA-A:

A. contine un canal central de sodiu
B. prezinta o proteina receptoare formata din 5 tipuri de lanturi polipeptidice
C. contine GABA-modulina
D. activarea sa produce depolarizarea neuronului postsinaptic
E. contine un canal ionic de clor
(pag. 275-368)
F2216162. La nivelul transmisiei GABA-ergice actioneaza:

A. zopiclona
B. clonazepamul
C. baclofenul
D. olanzapina
E. rivastigmina
(pag. 275-368)
F2216163. Receptorii opioizi:

A. sunt de tip nuclear
B. sunt receptori cuplati cu proteina G
C. pot produce prin activare analgezie spinala
D. pot fi de tip miu si kapa
E. se gasesc doar in sistemul nervos central
(pag. 275-368)
F2216164. Care din afirmatiile referitoare la actiunea medicamentelor asupra transmisiei opioid-ergice
sunt adevarate:
A. agonistii miu sunt analgezice cu eficacitate maximala
B. naloxona este un agonist kapa si un antagonist miu

C. agonistii kapa sunt analgezice cu eficacitate submaximala
D. receptorii miu sunt responsabili de instalarea dependentei psihice
E. naltrexona este un agonist partial al receptorilor miu
(pag. 275-368)
F2216165. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la transmisia eicosanoid-ergica sunt adevarate:
A. este distribuita predominat central
B. mediatorii denumiti eicosanoide sunt biosintetizati pornind de la acidul arahidonic
C. prostaglandinele sunt biosintetizate de lipooxigenaza
D. tromboxanii sunt mediatori eicosanoidergici
E. eicosanoidele sunt implicate in agregarea plachetara
(pag. 275-368)
F2216166. Inhiba biosinteza eicosanoidelor:

A. antiinflamatoarele steroidiene
B. aspirina
C. tramadolul
D. antipireticele
E. nalbufina
(pag. 275-368)
F2316167. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru farmacoreceptori?

B. sunt proteine;
C. sunt inactivati de agonisti;
D. sunt activati de neurotransmitatori;
E. sunt activati de autacoizi.
(pag. 275-321)
F2316168. Care din urmatorii compusi sunt mesageri secunzi?

A. AMPc (adenozin monofosfat ciclic);
B. IP3 / DAG;
C. Ca2+;
D. GMPc (guanozin monofosfat ciclic);
E. Mg2+.
(pag. 275-321)

A. receptorii colinergici sunt de tip alfa si beta;
B. receptorii histaminergici sunt de tip H1, H2 si H3;
C. acidul gamaaminobutiric este un aminoacid excitator;
D. serotonina actioneaza pe receptorii 5-HT1 - 5HT7;
E. angiotensina nu actioneaza pe receptori.
(pag. 275-321)
F2316170. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru receptorii colinergici?
A. sunt de tip nicotinic si muscarinic;
B. receptorii nicotinici sunt in medulosuprarenala;
C. receptorii muscarinici sunt in ganglionii vegetativi parasimpatici;
D. receptorii nicotinici sunt in sinapsa neuroefectoare parasimpatica;
E. receptorii colinergici sunt activati de acetilcolina.
(pag. 275-321)

A. receptorii au un sediu de legare pentru agonisti;
B. antagonistii competitivi au acelasi sediu de legare ca si agonistii;
C. sediul de legare este complementar, electric si spatial cu molecula agonistului;
D. antagonistii necompetitivi au acelasi sediu de legare ca si agonistii;
E. antagonistii necompetitivi nu au afinitate.
(pag. 275-321)
F2316172. Prin care din urmatoarele mecanisme actioneaza medicamentele?

A. osmoza;
B. distrugerea receptorilor;
C. depolarizare prelungita;
D. reactii de chelare;
E. reactii de stocare.
(pag. 275-321)
F2316173. Precizati medicamentele antiiflamatoare cu mecanism de actiune implicind inhibarea

fosfolipazei A2:
A. dexametazona;
B. prednison;
C. nimesulid;
D. meloxicam;
E. hidrocortizon.
(pag. 275-321)
F2316174. Precizati medicamentele antiinflamatoare cu mecanism de actiune implicind inhibarea

ciclooxigenazei:
A. rofecoxib;
B. prednison;
C. celecoxib;
D. nimesulid;
E. acid acetilsalicilic.
(pag. 275-321)
F2316175. Precizati tipurile de sinapse care fac parte din domeniul colinergic:
A. sinapsele neuro-efectoare simpatice;
B. sinapsele neuro-efectoare parasimpatice;
D. sinapsele gaglionare parasimpatice;
E. sinapsele simpatice de la nivelul glandelor sudoripare.
(pag. 275-321)
F2316176. Care dintre urmatoarele medicamente prezinta mecanism de actiune de tip antimetabolit?
A. antidepresivele de tip IMAO-A (inhiba monoaminooxidaza de tip A, enzima necesara metabolizarii
noradrenalinei si serotoninei);
B. sulfamidele antimicrobiene cu structura asemanatoare cu acidul para-aminobenzoic;
C. anticoagulantele orale cumarinice cu structura asemanatoare vitaminei K;
D. alfa-metildopa (antihipertensiv neurosimpatolitic ce intervine in biosinteza noradrenalinei);
E. uricozuricele folosite in guta (cresc excretia urinara a metabolitului acid uric).
(pag. 280 - 288)
F2316177. La nivel celular glicozizii cardiotonici pot influenta sistemele membranare de transport
astfel:
A. in celula miocardica este inhibat transportul de schimb membranar Na+/Ca2+ (creste concentratia Ca2+
citoplasmatic);
B. inhiba Na+/K+ - ATP-aza (creste concentratia de Na+ intracelular);
C. inhiba transportul de schimb Na+/H+ la nivelul tubului contort distal;
D. inhiba Na+/K+ - ATP-aza (scade concentratia de Na+ intracelular);
E. inhiba cotransportul Na+/Cl- din epiteliul tubului contort distal.
(pag. 291 - 295)
F2316178. Mecanismul actiunii antiinflamatoare a glucocorticoizilor poate fi explicat:

A. la nivelul transmisiei icosanoidergice;
B. la nivelul transmisiei dopaminergice;
C. la nivelul transmisiei citokinergice;
D. la nivelul transmisiei serotoninergice;
E. la nivelul transmisiei GABA-ergice.
(pag. 360 - 368)
F2316179. Pentru fosfolipaza A2 sunt false urmatoarele afirmatii:

A. este o enzima Ca-dependenta;
B. activitatea sa poate fi influentata de stimuli mecanici sau chimici;
C. este inhibata de antiinflamatoare steroidiene;
D. prin inhibitia sa nu este perturbata biosinteza prostaglandinelor;
E. este inhibata de antiinflamatoarele nesteroidiene.
(pag. 280 - 288)
F2316180. Care dintre urmatoarele medicamente actioneaza asupra metabolismului mesagerilor

secunzi?
A. teofilina;
B. vitamina C;
C. prazosin;
D. cromoglicat de sodiu;
E. nitroglicerina.
(pag. 280 - 288)
F2516181. Sinapsele chimice:

A. sunt unidirecţionale
B. conexonii traversează spaţiul joncţional sinaptic
C. sunt majoritare în SNC
D. au implicaţii farmacologice majore
E. reprezintă “călcâiul farmacologic al lui Achile”
(pag. 310)
F2516182. Proteinele veziculelor presinaptice sunt:

A. sinapsina
B. sintaxina
C. neurexina
D. sinaptobrevina
E. sinaptofizina
(pag. 312)
F2516183. Care dintre afirmaţii sunt reale:

A. Captoprilul inhibă enzima de conversie
B. Selegilina inhibă MAO-A

C. Moclobemid inhibă MAO-B
D. Acetazolamida inhibă anhidraza carbonică
E. Papaverina inhibă fosfodiesteraza
(pag. 283)
F2516184. Sunt autacoide:

A. icosanoide
B. adrenalina
C. histamina
D. serotonina
E. noradrenalina
(pag. 285)
F2516185. Acţionează în metabolismul mediatorilor chimici:

A. rezerpina
B. moclobemid
C. antiinflamatoare nesteroidiene
D. propranolol
E. ampicilina
(pag. 286,287)
F2516186. Acţionează în metabolismul mesagerilor secunzi:

A. coronarodilatatoare
B. bronhodilatatoare musculotrope
C. neurosimpatolitice
D. antidepresive
E. cardiotonice
(pag. 287)
F2516187. Oferă protecţie împotriva agresiunii radicalilor liberi:

A. vitamina C
B. vitamina B
C. provitamina A
D. vitamina E
E. vitamina P
(pag. 290)
F2516188. Acţiuni asupra mecanismelor transmembranare:

A. modificarea stării AMPc
B. modificarea concentraţiei intracelulare a ionilor de sodiu
C. modificarea stării de polarizare a membranei
D. modificarea gradientelor ionice
E. influenţarea stării protein-kinazei C
(pag. 291)
F2616189. Se utilizează numai în aplicaţii topice:

A. Tolnaftat
B. Amfotericina B
C. Flucitozina
D. Econazol
E. Clotrimazol
(pag. 138)
F2616190. Care dintre următoarele afirmaţii carcterizează griseofulvina:

A. Utilizare exclusiv locală, în micoze cu localizare cutanată şi la nivelul fanerelor
B. Acţiune inductoare enzimatică
C. Se concentrează la nivelul epidermei în tratament oral, pe termen lung
D. Este activă pe levuri din genul Candida
E. Este medicaţie de electie în pitiriasis
(pag. 141)
A. Este un antibiotic macrolidic polienic cu acţiune antifungică
B. Se poate administra în aerosoli în micoze cu localizare la nivelul aparatului respirator
C. Se utilizează oral în candidoza intestinală
D. Este utilă în meningitele fungice, la administrare în perfuzie i.v.
E. Are acţiune inductoare enzimatică
(pag. 143)
F2616192. Mecanismul de acţiune al griseofulvinei constă din:

A. Inhibarea sintezei acizilor nucleici
B. Inhibarea fosforilării oxidative
C. Inhibarea dihidrofolat-reductazei fungice
D. Inhibarea sintezei fungice de ergosterol
E. Inhibarea hexokinazei
(pag. 140)
F2616193. Spectrul de activitate al griseofulvinei cuprinde:

A. Candida albicans
B. Histoplasma capsulatum
C. Actinomyces israelii
D. Achorion sp.
E. Epidermophyton sp.
(pag. 138,140)
F2616194. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

A. Nistanul se utilizează ca antifungic de elecţie în candidoze sistemice
B. Spectrul de activitate al nistatinului cuprinde fungi imperfecţi şi levuri
C. Spectrul de activitate al nistatinului cuprinde actinomicetele
D. Se foloseşte în tratamentul candidozei orale, intestinale, a balanitei şi vulvo-vaginitei candidozice
E. Nistatinul se asociază în tratamentele prelungite cu antibiotice cu spectru larg
(pag. 141, 142)
F2616195. Care dintre următoarele reacţii adverse sunt caracteristice amfotericinei B:

A. Hipokaliemie
B. Hiperkaliemie
C. Agranulocitoză
D. Insuficienţa renală
E. Trombocitoză
(pag. 144)
F2616196. Ketoconazolul se caracterizează prin:

A. Acţiune antimicotică sistemică
B. Efecte antiadrogenice manifestate prin ginecomastie

C. Toxicitate hepatică
D. Acţiune favorabilă în menigo-encefalite fungice
E. Acţiune inductoare enzimatică
(pag. 145)
F2616197. Care dintre următoarele antimicotice sunt antibiotice polienice:

A. Griseofulvina
B. Nistatina
C. Natamicina
D. Flucitozina
E. Amfotericina B
(pag. 138)
Tema nr. 17
Simpatomimetice
BIBLIOGRAFIE:
F1217001. Care din următoarele simpatomimetice acţionează prin mecanism direct:

A. nafazolina
B. cocaina
C. dobutamina
D. amfetamina
E. fentolamina
(pag. 11-25)
F1217002. Care din următorii compuşi sunt agonişti alfa-1 selectivi:

A. adrenalina
B. salbutamolul
C. fenilefrina
D. ritodrina
E. clonidina
(pag. 11-25)
F1217003. Care simpatomimetice se folosesc ca vasoconstrictoare sistemice:

A. salbutamol
B. efedrina
C. oximetazolina
D. nafazolina
E. isoxsuprina
(pag. 11-25)
F1217004. Dobutamina:
A. este o catecolamina
B. are acţiune vasodilatatoare D1 dopaminergică
C. se contraindică în infarctul miocardic
D. are efect de lungă durată
E. se administrează oral
(pag. 11-25)
F1217005. Efedrina:
A. este un simpatolitic
B. nu se poate administra oral
C. are numai un mecanism direct de acţiune
D. produce deprimarea SNC
E. se foloseşte în tratamentul hipotensiunii cronice şi posturale
(pag. 11-25)
F1217006. Simpatomimeticele pot fi utilizate ca:

A. vasoconstrictoare locale
B. bronhoconstrictoare
C. deprimante cardiace
D. ocitocice
E. vagolitice
(pag. 11-25)
F1317007. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru efedrina?

A. forma levogira este cea mai activa;
B. are efect inotrop pozitiv;
C. este bronhodilatator;
D. se recomanda in cardiopatia ischemica;
E. este un simpatomimetic.
(pag. 11 - 25)
F1317008. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru adrenalina?

A. adrenergic neselectiv;
B. stimuleaza centrul respirator bulbar;
C. produce bradicardie;
D. se administreaza in socul anafilactic;
E. este un vasoconstrictor.
(pag. 11 - 25)
F1317009. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru dobutamina?

A. este inactiva per os;
B. este un beta-1-adrenomimetic;
C. se indica in chirurgia cardiaca;
D. este administrata i.v.;
E. scade debitul cardiac.
(pag. 11 - 25)
F1317010. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru nafazolina?

A. adrenomimetic;
B. vasoconstrictor;
C. produce tahifilaxie;
D. se administreaza intranazal in rinite;
E. se administreaza in arterita.
(pag. 11 - 25)
F1517011. Dopamina:
A. la doze mici (sub 10 mcg/kg/min) este alfa-1 adrenergic şi produce vasoconstricţie
B. la doze mici (sub 10 mcg/kg/min) este antagonist pe receptorii dopaminergici
C. la doze medii (10 mcg/kg/min) este beta-1 adrenergic, stimulând toate funcţiile miocardului
D. este contraindicată în şocul cardiogen
E. este contraindicată în şocul cu oligurie
(pag. 224)
F1517012. Indicaţiile terapeutice ale adrenalinei sunt următoarele, cu excepţia:

A. edem Quincke
B. şoc anafilactic
C. stop cardiac
D. HTA
E. crize de astm bronşic
(pag. 20)
F1517013. Nafazolina este utilizată ca:

A. vasoconstrictor general
B. stimulator cardiac
C. bronhodilatator
D. stimulator SNC
E. exclusiv local, ca vasoconstrictor
(pag. 23)
F1517014. Noradrenalina este indicată în:

A. HTA
B. insuficienţa circulatorie acută de tip hiperton
C. insuficienţa circulatorie acută de tip hipoton
D. cardiopatie ischemică
E. aritmii cardiace
(pag. 18)
F1517015. Simpatomimetic bronhodilatator neselectiv este:

A. metaproterenol
B. albuterol
C. fenoterol
D. terbutalina
E. isoprenalina
(pag. 25)
F1517016. Următoarele substanţe sunt simatomimetice stimulante cardiace, cu excepţia:

A. adrenalina
B. dopamina
C. prenalterol
D. fenoterol
E. dobutamina
(pag. 24)
F1617017. Contracţia muşchiului radial al irisului cu apariţia midriazei active este consecinţa stimulării
receptorilor:
A. alfa-1-postsinaptici
B. ß-1-postsinaptici
C. ß-2-postsinaptici
D. ß-2-presinaptici
E. ß-3-postsinaptici
(pag. 15)
A. Este alfa-simpatomimetic selectiv
B. Acţionează predominant ß-1-adrenergic
C. Are efecte vasodilatatoare la nivel renal, prin stimularea receptorilor dopaminergici periferici
D. Este activă oral, nu este metabolizată de COMT, datorită lipsei substituenţilor fenolici
E. Pătrunde uşor în SNC, produce stimulare centrală
(pag. 24-25)
F1617019. Mesagerii secunzi implicaţi în efectele adrenomimetice rezultate în urma stimulării

receptorilor alfa-1-postsinaptici sunt:
A. AMPc (scădere prin inhibarea adenilat-ciclazei)

B. AMPc (creştere prin stimularea adenilat-ciclazei)
C. Sistemul fosfatidil-inozitidic cuplat cu ionii de calciu
D. GMPc (creştere prin stimularea guanilat-ciclazei)
E. AMPc (creştere prin inhibarea fosfodiesterazei))
(pag. 14)
F1617020. Se utilizează ca vasoconstrictoare generale:

A. Fenilefrina
B. Nafazolina
C. Isoxsuprina
D. Izoprenalina
E. Bametanul
(pag. 12)
F1617021. Stimularea aparatului juxtaglomerular renal, cu secreţie consecutivă de renină se produce

prin activarea receptorilor:
A. alfa-1-postsinaptici
B. alfa-2-presinaptici
C. ß-1-postsinaptici
D. ß-2-postsinaptici
E. ß-2-presinaptici
(pag. 15)
F1617022. Sunt efecte ale stimulării receptorilor alfa-2 adrenergici:

A. Lipoliza
B. Creşterea secreţiei de renină
C. Stimularea SNC
D. Relaxarea muşchilor netezi cavitari
E. Contracţia capsulei splenice
(pag. 15)
F2117023. Despre dopamina sunt corecte urmatoarele afirmatii, cu exceptia:

A. este inactiva oral
B. se administreaza i.m. sau s.c.
C. actioneaza selectiv, in functie de doza
D. nu trece bariera hemato-encefalica
E. are mecanism de actiune mixt
(pag. 11, 24)
F2117024. Este simpatomimetic beta-2 selectiv:

A. izoprenalina
B. oximetazolina
C. prenalterol
D. isoxuprina
E. metoxamina
(pag. 12)
F2117025. Este adrenomimetic vasodilatator periferic si tocolitic:

A. tolazolina
B. nicergolina
C. fentolamina
D. isoxuprina
E. ergometrina
(pag. 12,23-24)
F2117026. Efectele activarii receptorilor beta-1 adrenergici sunt urmatoarele, cu exceptia :

A. stimulare SNC
B. stimularea miocardului contractil
C. stimularea miocardului excitoconductor
D. stimularea lipolizei
E. scaderea secretiei de renina
(pag. 15)
F2117027. Care este indicatia terapeutica a noradrenalinei:

A. astm bronsic
B. insuficienta circulatorie acuta hipertona
C. colaps
D. hipotensiune cronica
(pag. 18-19)
F2117028. Dobutamina actioneaza predominant asupra receptorilor:

A. alfa-1
B. alfa-2
C. alfa-2 presinaptici
D. beta-1
E. beta-2
(pag. 12,24-25)
F2117029. Notati indicatia terapeutica a noradrenalinei:

A. astm bronsic
B. insuficienta circulatorie acuta hipotona
C. tahicardie paroxistica
D. hipotensiune cronica
(pag. 18-19)
A. se administreaza oral
B. este medicatie de substitutie in parkinson
C. se indica in soc cardiogen
D. este agonist beta-2 adrenergic
E. are proprietati vasodilatatoare D1
(pag. 11-25)
F2217031. Simpatomimeticele nu pot produce:

A. anxietetate
B. vasodilatatie
C. tahicardie
D. hiperglicemie
E. bronchoconstrictie
(pag. 11-25)
F2217032. Care simpatomimetice au mecanism indirect de actiune:

A. adrenalina
B. aspirina
C. dopamina
D. neostigmina
E. nafazolina
(pag. 11-25)
F2217033. Alegeti un bronhodilatator beta-2 selectiv:

A. teofilina
B. cromoglicatul de sodiu
C. adrenalina
D. fenoterolul
E. beclometazona
(pag. 11-25)
F2217034. Nafazolina:
A. Este un simpatomimetic neselectiv alfa si beta.
B. Este un simpatomimetic predominent beta.
C. Este utilizat ca vasoconstrictor general in socul anafilactic.
D. Este utilizat exclusiv local ca vasoconstrictor in rinite si conjunctivite.
E. Poate fi utilizat pe perioade lungi de timp fara sa apara reactii nedorite.
(pag. 23)
F2317035. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru adrenalina?

A. adrenergic neselectiv;
B. stimuleaza centrul respirator bulbar;
C. produce bradicardie;
D. se administreaza in socul anafilactic;
E. este un vasoconstrictor.
(pag. 11 - 25)
F2317036. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru efedrina?

A. forma levogira este cea mai activa;
B. are efect inotrop pozitiv;
C. este bronhodilatator;
D. se recomanda in cardiopatia ischemica;
E. este un simpatomimetic.
(pag. 11 - 25)
F2317037. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru nafazolina?

A. adrenomimetic;
B. vasoconstrictor;
C. produce tahifilaxie;
D. se administreaza intranazal in rinite;
E. se administreaza in arterita.
(pag. 11 - 25)
F2317038. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru dobutamina?

A. este inactiva per os;
B. este un beta-1-adrenomimetic;
C. se indica in chirurgia cardiaca;
D. este administrata i.v.;

E. scade debitul cardiac.
(pag. 11 - 25)
F2517039. Beta-2 adrenomimetic selectiv la nivel uterin este:

A. orciprenalina
B. fenoterol
C. ritodrin
D. metoxamina
E. bametan
(pag. 12)
F2517040. Care dintre urmatoarele medicamente este beta- adrenomimetic neselectiv ?

A. xilometazolina
B. oximetazolina
C. isoxuprina
D. prenalterol
E. izoprenalina
(pag. 12)
F2517041. Efectele adverse ale simpatomimeticelor unt urmatoarele, cu exceptia:

A. tremor
B. palpitatii
C. hipoglicemie
D. hipercolesterolemie
E. hiperlactacidemie
(pag. 16)
F2517042. Indicatiile terapeutice pentru beta-2 adrenomimetice sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. insuficienta circulatorie periferica
B. insuficienta circulatorie cerebrala
C. travaliu prematur
E. astm bronsic
(pag. 17)
F2517043. Urmatoarele afirmatii despre nafazolina sunt adevarate, cu exceptia:

A. este beta- adrenergic neselectiv
B. este adrenomimetic cu predominanta alfa
C. determina tahifilaxie
D. este indicat exclusiv local
E. este indicat in rinite si conjunctivite
(pag. 23)
F2517044. Urmatoarele afirmatii despre dopamina sunt adevarate, cu exceptia:

A. este inactiva oral
B. T1/2 aprox. 2 minute
C. nu difuzeaza in SNC
D. la doze mari peste 15 mcg/kgc/min este dopaminergic
E. este indicata in socul cardiogen
(pag. 24)
F1217045. Adrenomimeticele produc:

A. stimularea functiilor miocardice
B. mioza
C. vasoconstrictie prin alfa-1
D. bronhoconstrictie
E. hiperglicemie
(pag. 11-25)
F1217046. Adrenomimeticele se pot utiliza:

A. in afectiuni alergice
B. in stop cardiac si soc cardiogen
C. in stari congestive ale mucoasei nazale si oculare
D. in hipertensiune arteriala
E. in caz de travaliu prematur
(pag. 11-25)

A. adrenalina este un adrenomimetic de electie in socul anafilactic
B. efedrina si nafazolina dau fenomene rebound
C. dobutamina este un beta-1 adrenomimetic
D. izoprenalina este lipsita de efecte cardiace
E. beta-2 adrenomimeticele selective sunt bronhodilatatoare
(pag. 11-25)
F1217048. Care din urmatorii compusi se utilizeaza ca descongestionante nazale:

A. tolazolina
B. oximetazolina
C. efedrina
D. bametanul
E. nafazolina
(pag. 11-25)
F1217049. Care efecte nu sunt caracteristice simpatomimeticelor:

A. bronhoconstrictia
B. relaxarea uterului
C. hipoglicemia
D. vasoconstrictia
E. deprimarea miocardului
(pag. 11-25)
F1217050. Dopamina:
A. este o catecolamina
B. are efecte selective pe beta 1
C. este indicata in socul cardiogen
D. se adminstreaza intravenos
E. potenteaza efectul neurolepticelor
(pag. 11-25)
F1217051. Noradrenalina:
A. prezinta efecte beta-2-adrenomimetice

B. se poate administra pe cale orala
C. este o catecolamina
D. se indica in insuficienta circulatorie acuta de tip hipoton
E. se indica in hipertensiunea arteriala
(pag. 11-25)
F1217052. Simpatomimeticele pot:

A. stimula receptorii alfa
B. bloca receptorii beta
C. bloca receptorii noradrenalinei
D. favoriza eliberarea noradrenalinei
E. inhiba recaptarea noradrenalinei
(pag. 11-25)
F1217053. Simpatomimeticele:
A. potenteaza efectul antidepresivelor triciclice
B. scad efectul cardiotonic al digitalicelor
C. pot agrava cardiopatia ischemica
D. pot creste efectul anestezicelor locale
E. diminueaza efectul antidiabeticelor
(pag. 11-25)
F1317054. Care din urmatoarele actiuni sunt produse de adrenalina?

A. tahicardie;
B. hipertensiune arteriala;
D. bronhoconstrictie;
E. hipoglicemie.
(pag. 11 - 25)
F1317055. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru simpatomimetice?

A. actioneaza in ganglionii simpatici;
B. activeaza receptorii adrenergici;
C. au efecte inhibitoare asupra inimii;
D. stimuleaza lipoliza;
E. au efect bronhodilatator.
(pag. 11 - 25)

A. au actiune bronhospastica;
B. au actiune directa;
C. au actiune indirecta;
D. au actiune mixta;
E. scad tensiunea arteriala.
(pag. 11 - 25)

A. contracta muschiul circular al irisului;
B. produc mioza;
C. creste forta de contractie a miocardului;
D. produc hipertensiune arteriala;
E. relaxeaza miometrul.
(pag. 11 - 25)
F1317058. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru simpatomimetice?

A. actioneaza in sinapsele neuroefectoare simpatice;
B. au efecte alfa adrenergice;
C. receptorii beta adrenergici sunt cuplati cu adenilciclaza;
D. efectele beta-adrenergice au ca mesager secund GMPc,
E. produc hipoglicemie.
(pag. 11 - 25)
F1317059. Care din urmatoarele caracteristici ale simpatomimeticelor sunt corecte?

A. produc vasoconstrictie;
B. inhiba SNC;
C. scad forta de contractie a inimii;
D. scad tensiunea arteriala;
E. sunt bronhodilatatoare.
(pag. 11 - 25)
F1317060. Care din urmatoarele indicatii sunt corecte pentru efedrina?

A. hipotensiune;
C. astm bronsic;
D. rinita;
E. hipertensiune.
(pag. 11 - 25)
F1317061. Care din urmatoarele interactiuni ale simpatomimeticelor sunt adevarate?

A. cu antidepresivele IMAO produc crize hipertensive;
B. scad efectul antihipertensivelor;
C. cu derivatii xantinici deprima SNC;
D. cocaina le anuleaza efectul vasoconstrictor;
E. diminua efectul hipoglicemiantelor.
(pag. 11 - 25)
F1317062. Care din urmatoarele medicamente sunt simpatomimetice?

A. adrenalina;
B. dobutamina;
C. fluvoxamina;
D. nizatidina;
E. salbutamol.
(pag. 11 - 25)
F1317063. Care din urmatoarele substante sunt beta-2-adrenomimetice?

A. salbutamol;
B. propranolol;
C. fenoterol;
D. terbutalina;
E. neostigmina.
(pag. 11 - 25)
F1317064. Simpatomimeticele au urmatoarele efecte adverse (efecte secundare):
A. hipotensiune arteriala;
C. tahiaritmie;
D. hipoglicemie;
E. hipercolesterolemie.
(pag. 11 - 25)
F1417065. Adrenalina:
A. provoacă o deprimare a SNC
B. este medicaţia de elecţie în şocul anafilactic
C. contractă musculatura netedă bronşică
D. creşte minut volumul respirator
E. este utilizată în reanimarea cardiacă la înecaţi
(pag. 20)
A. difuzează în SNC
B. produce bronhospasm
C. reprezintă medicaţie de elecţie în şocul anafilactic
D. influenţează testele de laborator cu creşterea glicemiei şi a colesterolului
E. se prezintă sub formă de fiole injectabile de 10 ml cu soluţie 1%
(pag. 19-20-21)
F1417067. Care dintre afirmaţiile de mai jos caracterizează dopamina:

A. este activă pe cale orală, având un T1/2 = 4-6 ore
B. la doze medii (10 mcg/kg/min) are efect beta 1-adrenergic stimulând toate funcţiile miocardice
C. are o difuziune bună în SNC
D. în administrarea paravenoasa se produce ischemie şi necroză
E. este o substanţă autacoidă
(pag. 24)
F1417068. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt false:

A. cafeina are un efect sinergic de potenţare a acţiunii adrenalinei
B. adrenalina este utilizată cu rezultate bune în insuficienţa circulatorie cerebrală
C. efedrina nu difuzează în SNC
D. calea de administrare a adrenalinei este per os
E. adrenalina antagonizează efectele antiparkinsonienelor
(pag. 21)
F1417069. Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează preparatul "Proculin”:

A. este un simpaticomimetic tocolitic
B. este predominent alfa adrenomimetic
C. este forma de prezentare a nafazolinei
D. nu are efecte adverse pe termen lung
E. se prezintă sub formă de soluţie ce se administrează în sacul conjunctival
(pag. 23)
F1417070. Dobutamina :
A. este predominent beta 1 adrenomimetic
B. este selectiv alfa 1 adrenomimetic
C. este în amestec racemic de doi enantiomeri
D. nu are efecte D1 dopaminergice
E. nu se utilizează în şocul cardiogen

(pag. 25)
F1417071. Efedrina:
A. este adrenomimetic selectiv alfa-1
B. are biodisponobilitate bună per os şi difuziune bună în SNC
C. este decongestiv al mucoasei nazale în rinite
D. intră în compoziţia preparatului Rinofug
E. antagonizează efectul antiparkinsonienelor
(pag. 21-22)
A. se administrează numai prin injectare iv
B. este un adrenomimetic alfa şi beta cu predominenţă alfa
C. face parte din grupul parasimpatoliticelor
D. are acţiune vasoconstrictoare locală
E. utilizată peste 7 zile poate induce tahifilaxie
(pag. 23)
F1417073. Precizaţi care dintre afirmaţiile referitoare la dopamină este incorectă:

A. la doze medii are efect alfa 1-adrenergic producând vasoconstricţie
B. nu traversează bariera hematoencefalică
C. este contraindicată în şocul cardiogen
D. la doze mici activează receptorii D1 periferici producând vasodilataţie
E. efectele dopaminei sunt antagonizate de haloperidol
(pag. 24)
F1417074. Printre efectele adverse ale simpaticomimeticelor se numără:

A. paloarea tegumentară
B. fotosensibilizarea
C. hiperglicemie
D. tahiaritmii
E. hipotensiune ortostatică
(pag. 16)
A. inhibă toate funcţiile miocardului
B. produce bronhodilataţie
C. produce toleranţă acută (tahifilaxie) la utilizarea repetată frecvent în astmul bronşic
D. produce bronhoconstricţie
E. este medicaţie de elecţie în HTA
(pag. 20)
F1517076. Care dintre următoarele substanţe sunt simpatomimetice vasoconstrictoare?

A. etilefrina
B. dopamina
C. dobutamina
D. metoxamina
E. nafazolina
(pag. 18)
F1517077. Efectele alfa-1 adrenergice sunt:
A. vasoconstricţie arteriolară în piele, mucoase, rinichi, viscere, muşchi

B. contracţia muşchilor netezi ai ureterelor
C. contracţia muşchilor piloerectori
D. mioză
E. relaxarea miometrului
(pag. 14, 15)
F1517078. Efectele beta-1 adrenergice sunt:

A. stimularea miocardului contractil
B. stimularea aparatului juxtaglomerular
C. relaxarea miometrului
D. stimularea lipolizei
E. relaxarea muşchilor netezi bronşici
(pag. 15)
F1517079. Efedrina:
A. are biodisponibilitate bună per os
B. nu difuzează în SNC
C. produce excitaţia SNC
D. produce bronhoconstricţie
E. este vasoconstrictor general şi local
(pag. 21, 22)
F1517080. Indicaţiile terapeutice ale adrenalinei sunt:

A. şoc anafilactic
B. insuficienţa circulatorie de tip hipoton
C. stop cardiac
D. criza de astm bronşic
E. ca stimulator al SNC
(pag. 20)
F1517081. Isoxuprina este indicată în:

A. boala Raynaud
B. rinite şi conjunctivite
C. insuficienţa circulatorie cerebrală
D. iminenţa de travaliu prematur
E. declanşarea travaliului
(pag. 23, 24)
F1517082. Medicamentele adrenomimetice alfa-1 selective sunt:

A. adrenalina
B. fenilefrina
C. metoxamina
D. nafazolina
E. clonidina
(pag. 12)
F1517083. Potenţarea efectului vasopresor al noradrenalinei apare la asocierea cu:

B. antidepresive IMAO
C. clonidina
D. digoxina
E. guanetidina
(pag. 19)
F1617084. Sunt efecte de tip alfa-1 adrenomimetic:

A. Contracţia uterului gravid
B. Ejacularea
C. Scăderea secreţiei pancreatice de insulină
D. Stimularea miocardului contractil
E. Glicogenoliza
(pag. 15)
F1617085. Sunt efecte de tip beta-2 adrenergic:

A. Relaxarea musculaturii netede vasculare
B. Relaxarea miometrului
C. Creşterea lipolizei
D. Contracţia muşchiului neted ciliar
E. Contracţia muşchilor netezi arteriolari
(pag. 15)
F1617086. Sunt efecte de tip metabolic, care rezultă în urma stimulării receptorilor ß-2-adrenergici:
A. Stimularea lipolizei
B. Glicogenoliza hepatică
C. Glicoliza anaerobă
D. Glicogenoliza la nivelul musculaturii striate
E. Retenţia de sodiu şi apă, cu creşterea consecutivă a volemiei
(pag. 16)
F1617087. Sunt simpatomimetice cu efect tocolitic:

A. Nafazolina
B. Ritodrina
C. Isoxsuprina
D. Dobutamina
E. Noradrenalina
(pag. 23)
F1617088. Sunt ß-2-adrenomimetice selective:

A. Terbutalina
B. Terbinafina
C. Terfenadina
D. Fenoterolul
E. Salmeterolul
(pag. 25)
F1617089. Adrenalina produce următoarele efecte:

A. Bronhodilataţie
B. Stimularea miocardului contractil
C. Lipoliză
D. Gliconenoliză hepatică
E. Scăderea conducerii atrio-ventriculare
(pag. 20)
F1617090. Care dintre următoarele afirmaţii privind relaţiile structură-activitate în seria
simpatomimeticelor este adevărată?

A. Hidroxilii fenolici în poziţile 3,4 pe nucleul benzenic sunt grupări distribuitoare cu caracter hidrofil care
limitează pătrunderea în SNC
B. Cu creşterea mărimii radicalului grefat la gruparea aminică, creşte selectivitatea pentru receptorii ß-2
C. Substituirea în poziţia alfa împiedica acţiunea MAO
D. Situarea radicalului hidroxil în poziţia meta favorizează acţiunea metabolizantă a COMT
E. Feniletilaminele nesubstituite la nucleul benzenic au predominant efecte neurosimpatomimetice
(pag. 13)
F1617091. Efedrina:
A. Stimulează receptorii adrenergici alfa şi beta
B. Impiedică hidroliza adrenalinei prin inhibarea MAO
C. Favorizează eliberarea şi acumularea noradrenalinei în fanta sinaptică
D. Stimulează SNC
E. Are acţiune vasodilatoatore generală şi locală
(pag. 21-22)
A. Are acţiune vasoconstrictoare locală, utilă în rinite şi conjunctivite
B. Se utilizează ca vasoconstrictor sistemic, în insuficienţa circulatorie acută de tip hipoton
C. La administrare frecventă şi repetată produce tahifilaxie
D. Se utilizează ca stimulator cardiac în bloc atrio-ventricular
E. Se utilizează preponderent ca tocolitic, relaxează musculatura netedă uterină
(pag. 23)
F2117093. Despre structurile chimice ale adrenomimeticelor cu nucleu de beta-feniletilamina, sunt

valabile afirmatiile:
A. ciclul aromatic este responsabil de efectele centrale stimulatoare
B. compusii care au hidroxili fenolici situati in pozitiile 3 si 4 nu pot fi metabolizati de COMT si au durata
medie de actiune
C. radicalul grefat la amina imprima selectivitate pentru receptorii beta
D. substituirea in pozitia alfa creste actiunea MAO si scade durata de actiune
E. prezenta hidroxililor fenolici creste actiunea excitanta SNC
(pag. 12-13)
F2117094. Alegeti adrenomimeticele care nu sunt biotransformate de COMT:

A. noradrenalina
B. izoprenalina
C. adrenalina
D. orciprenalina
E. efedrina
(pag. 13)
F2117095. Simpatomimeticele au urmatoarele efecte adverse secundare:

A. tahiaritmii
B. agitatie motorie
C. paloarea tegumentelor
D. hiperglicemie
E. hipocolesterolemie
(pag. 16)
F2117096. Sunt efecte ale stimularii receptorilor adrenergici alfa-1:

A. contractia muschilor netezi ai ureterelor
B. glicogenoliza hepatica, cu hiperglicemie

C. stimularea miocardului contractil
D. stimularea miocardului excito-conductor
E. stimularea lipolizei
(pag. 14-15)
F2117097. Despre noradrenalina sunt valabile afirmatiile:

A. se poate administra per os
B. trece usor bariera hemato-encefalica
C. are un timp de injumatatire de 1 ora dupa administrare i.v.
D. nu are efecte de tip beta-2
E. creste colesterolemia
(pag. 18-19)
F2117098. Comparativ cu adrenalina, efedrina prezinta:

A. difuziune mai buna in SNC
B. mecanism mixt de actiune, atat direct, cat si indirect
C. durata de actiune mai mare
D. stimulare SNC mai intensa
E. bronhodilatatie absenta
(pag. 21-22)
F2117099. Simpatomimeticele pot produce sinergism de potentare la asocierea cu:

A. derivati xantinici de tip teofilina
B. digitalice
C. antidepresive triciclice
D. antihipertensive
E. hipoglicemiante
(pag. 17)
F2117100. Simpatomimeticele derivati de imidazol au urmatoarele proprietati:

A. efecte beta-2 adrenomimetice intense
B. efect de tip alfa-2 adrenomimetic presinaptic, central
C. efecte postsinaptice alfa-adrenomimetice la nivel vascular
D. sunt folosite in astmul bronsic
E. sunt folosite local, ca decongestionante ale mucoaselor nazala si oculara
(pag. 12-14)
F2117101. Precizati indicatiile terapeutice ale noradrenalinei:

A. insuficienta circulatorie acuta de tip hipoton
B. insuficienta circulatorie acuta de tip hiperton
C. colaps
D. hipotensiunea posturala
E. hipotensiunea cronica
(pag. 18-19)
F2117102. Notati substantele medicamentoase indicate in hipotensiunea arteriala cronica:

A. fenilefrina
B. etilefrina
C. adrenalina
D. efedrina
E. dopamina
(pag. 22)
F2117103. Notati tratamentul de urgenta al necrozei tisulare provocata de injectarea paravenoasa a

noradrenalinei:
A. infiltratiile locale cu hialuronidaza
B. infiltratiile locale cu cocaina
C. infiltratile locale cu fentolamina sau procaina
D. intravenos etilefrina
E. intravenos ser glucozat
(pag. 18)
F2117104. Notati actiunile de utilitate farmacoterapeutica ale simpatomimeticelor:

A. vasoconstrictoare generala
B. vasoconstrictoare locala
C. bronhodilatatoare
D. tocolitica
E. cardiotonica
(pag. 12)
F2117105. Sunt adrenomimetice bronhodilatatoare:

A. salbutamol
B. fenoterol
C. salmeterol
D. prenalterol
E. terbutalina
(pag. 12)
F2117106. Notati incadrarea farmacodinamica a isoxuprinei:

A. vasodilatator periferic
B. beta2-adrenomimetic
C. tocolitic
D. alfa-adrenolitic
E. vasoconstrictor local
(pag. 12)
F2117107. Precizati mecanismul de actiune al terbutalinei:

A. parasimpatolitic
B. simpatomimetic
C. beta-1- adrenomimetic
D. beta-2-adrenomimetic
E. antihistaminic H1
(pag. 12)
F2117108. Precizati care dintre urmatoarele medicamente cu actiune la nivelul SNV, sunt
contraindicate in cardiopatia ischemica:
A. salbutamol
B. efedrina
C. fenoterol
D. adrenalina
E. terbutalina
(pag. 17, 21-22)
F2117109. Simpatomimeticele prezinta urmatoarele contraindicatii si precautii:
A. hipotiroidie
B. diabet
C. cardiopatie ischemica
D. hipertensiune arteriala
E. tahiaritmii
(pag. 17)
F2117110. Pentru dopamina sunt corecte afirmatiile:

A. la doze mici (sub 10 mcg/kg/min) activeaza receptorii D1 periferici
B. potenteaza efectele haloperidolului
C. la doze medii (10 mcg/kg/min) are efect beta1 adrenergic
D. se administreaza i.v. si s.c
E. la doze mari (peste 15 mcg/kg/min) are efect alfa1 adrenergic.
(pag. 24)
F2217111. Care simpatomimetice stimuleaza receptorii alfa-1:

A. adrenalina
B. izoprenalina
C. salbutamolul
D. fenilefrina
E. efedrina
(pag. 11-25)
F2217112. Care simpatomimetice pot fi folosite ca vasoconstrictoare locale:

A. adrenalina
B. efedrina
C. nafazolina
D. dobutamina
E. terbutalina
(pag. 11-25)
F2217113. Care efecte sunt consecinta stimularii receptorilor beta-1:

A. stimularea miocardului
B. scaderea secretiei de renina
C. stimularea lipolizei
D. bronhodilatatie
E. cresterea excitabilitatii miocardului
(pag. 11-25)
F2217114. Ce deosebeste efedrina de nafazolina:

A. este simpatomimetic
B. este o catecolamina
C. se administreaza oral
D. se administreaza ca vasoconstrictor sistemic
E. produce tafilaxie
(pag. 11-25)
F2217115. La nivelul musculaturii netede simpatomimeticele:

A. produc bronhoconstrictie
B. scad tonusul si peristaltismul intestinal
C. contracta detrusorul
D. stimuleaza miocardul
E. produc contractia musculaturii vasculare

(pag. 11-25)

A. stimularea receptorilor alfa-1 inhiba fosfolipaza C
B. stimularea receptorilor beta-1 inhiba adenilatciclaza
C. stimularea receptorilor beta-2 stimuleaza adenilatciclaza
D. stimularea receptorilor alfa-1 stimuleaza fosfolipaza A2
E. stimularea receptorilor alfa-2 presinaptici inhiba adenilatciclaza
(pag. 11-25)
F2217117. Din care clase structurale fac parte substantele medicamentoase cu actiune
simpatomimetice?
A. ß-feniletilamine.
B. Acizi propionici.
C. Etilimidazoline.
D. Amine aromatice primare.
E. Acizi fenilpropionici.
(pag. 12)
F2217118. Pentru simpatomometicele cu structura feniletilaminica, prezenta unor hidroxili fenolici in

pozitiile 3 si 4 atrage dupa sine urmatoarele consecinte:
A. Compusii vor avea caracter hidrofil si nu traverseaza bariera hemato-encefalica.
B. Compusii vor avea caracter lipofil si trec bariera hemato-encefalica.
C. Compusii sunt metabolizati specific prin metilare catalizata de COMT.
D. Compusii sunt inactivi per os si T1/2 este scurt.
E. Compusii pot fi administrati per os si au T1/2 de 2-5 ore.
(pag. 13)
F2217119. Pentru simpatomometicele cu structura feniletilaminica, radicalii grefati pe gruparea

aminica atrag urmatoarele consecinte:
A. Compusii au caracter hidrofob, este favorizata difuziunea in SNC.
B. Largeste spectrul de activitate.
C. Imprima selectivitatea pentru receptorii ß.
D. Cresterea marimii radicalului creste selectivitatea pentru receptorii ß2.
E. Cresterea marimii radicalului creste selectivitatea pentru receptorii ß1.
(pag. 13)
F2217120. In cazul derivatilor feniletilaminici, cresterea stabilitatii fata de COMT si MAO poate fi
realizata prin urmatoarele modificari structurale:
A. Pozitionarea celor doi OH fenolici in orto unul fata de altul (structura de catecol).
B. Pozitionarea celor doi OH fenolici in meta unul fata de altul.
C. Substituirea in pozitia alfa.
D. Substituirea in pozitia beta.
E. Stabilitatea fata de COMT si MAO nu poate fi influentata prin modificari structurale.
(pag. 13)
F2217121. Care din urmatoarele simpatomimetice au structura imidazolica?

A. Fenilefrina.
B. Nafazolina.
C. Efedrina.
D. Xilometazolina.
E. Efedrina.
(pag. 13)
A. Are structura de catecolamina, fara substituent la gruparea amino si deci fara efecte pe ß2.
B. Se poate administra per os, avand biodisponibilitate orala foarte buna.
C. Nu se administreaza per os, biodisponibilitatea fiind redusa.
D. Actiunea principala farmacoterapica este actiunea vasoconstrictoare generala.
E. Poate fi administrata si sub forma de aerosoli in criza de astm bronsic.
(pag. 18,19)
F2217123. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la adrenalina sunt adevarate?

A. Este indicata ca vasoconstrictor general in socul anafilactic.
B. Este utilizata ca vasoconstrictor local asociata anestezicelor locale pentru a le prelungi durata de actiune.
C. Este indicata in stop cardiac.
D. Este utilizata ca bronhidilatator in criza de astm bronsic.
E. Se poate administra per os, sublingual, intravenos sau subcutan.
(pag. 20,21)
F2217124. Efedrina:
A. Este un simpatomimetic cu mecanism mixt.
B. Nu se absoarbe dupa administrare per os si nu difuzeaza in SNC.
C. Este adrenomimetic neselectiv alfa si beta.
D. Este utilizat ca stimulent SNC in supradozari ale inhibitorilor SNC.
E. Este un deprimant neselectiv al SNC
(pag. 21,22)
F2217125. Isoxuprina:
A. Este un alfa1 adrenomimetic.
B. Este beta2 adrenergic si spasmolitic musculotrop.
C. Se utilizeaza ca vasoconstrictor local in rinite si conjunctivite.
D. Se utilizeaza ca vasodilatator arteriolar si capilar, periferic si central.
E. Se poate utiliza si ca tocolitic.
(pag. 23,24)
F2217126. Isoxuprina:
A. Este un beta-2 adrenergic neselectiv si spasmolitic musculotrop
B. Este indicat in isuficienta circulatorie periferica.
C. Este contraindicat in insuficienta circulatorie cerebrala.
D. Nu se poate administra oral pentru ca nu se absoarbe.
E. Prezinta efect tocolitic.
(pag. 23,24)
A. Este un derivat de imidazolina.
B. Se administreaza oral.
C. Are efect predominant beta-1 adrenergic.
D. Este indicat in soc cardiogen, infarct miocardic, decompensare cardiaca.
E. Este inactivata la administrate orala.
(pag. 24)
F2217128. Care dintre urmatorii compusi sunt indicati ca stimulante cardiace?

A. Adrenalina
B. Dobutamina
C. Nafazolina
D. Xilometazolina
E. Dopamina
(pag. 24)
F2217129. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte?

A. Nafazolina este conditionata in produsul Rinofug.
B. Etilefrina este indicata in hipertensiune arteriala.
C. Nafazolina este administrata numai local.
D. Fenilefina este indicata ca vasoconstrictor general si local.
E. Etilefrina se administreaza numai sub forma de perfuzie.
(pag. 22,23)
F2217130. Efedrina:
A. Are pe nucleul fenilic doua grupari hidroxil situate in pozitiile 3 si 5.
B. Nu se absoarbe la administrare orala.
C. Este un adrenomimetic neselectiv, si actioneaza prin mecanism mixt.
D. Este stimulator la nivel SNC.
E. Prezinta efect bronhodilatator, stimulator cardiac si vasoconstrictor general si local.
(pag. 21)
F2217131. Care dintre urmatoarii compusi nu sunt derivati de beta-feniletilamina:

A. Nafazolina
B. Noradrenalina
C. Adrenalina
D. Efedrina
E. Oximetazolina
(pag. 18)
F2217132. Care dintre afirmatiile referitoare la adrenalina sunt corecte?

A. Este un derivat de beta-feniletilamina.
B. Gruparea aminica este substituita cu un rest de izopropil.
C. Prezinta efecte adrenergice selective pe receptorii beta-2.
D. Este indicat in soc anafilactic ca medicatie de electie.
E. Se asociaza cu anestezicele locale pentru prelungirea efectului.
(pag. 18,19,20)
F2217133. Care dintre urmatorii compusi sunt simapatomimetice vasodilatatoare ?

A. Isoxuprina
B. Xilometazolina
C. Bufenina
D. Bametan
E. Fenilefrina
(pag. 23)
F2217134. Care dintre urmatoarele efecte sunt de tip beta-2 adrenergic?

A. Scaderea secretiei de insulina.
B. Dilatarea muschilor netezi vasculari.
C. Relaxarea miometrului.
D. Stimularea lipolizei.
E. Relaxarea muschiului neted ciliar.
(pag. 15)
F2217135. Care dintre urmatoarele substante sunt indicate ca vasoconstrictoare locale?

A. Adrenalina
B. Efedrina
C. Oximetazolina
D. Izoprenalina
E. Dobutamina.
(pag. 12)
F2317136. Care din urmatoarele medicamente sunt simpatomimetice?

A. adrenalina;
B. dobutamina;
C. fluoxamina;
D. nizatidina;
E. salbutamol.
(pag. 11 - 25)

A. actioneaza in ganglionii simpatici;
C. au efecte inhibitoare asupra inimii;
D. stimuleaza lipoliza;
E. au efect bronhodilatator.
(pag. 11 - 25)

A. actioneaza in sinapsele neuroefectoare simpatice;
B. au efecte alfa adrenergice;
C. receptorii beta adrenergici sunt cuplati cu adenilciclaza;
D. efectele beta-adrenergice au ca mesager secund GMPc,
E. produc hipoglicemie.
(pag. 11 - 25)

A. au actiune bronhospastica;
B. au actiune directa;
C. au actiune indirecta;
D. au actiune mixta;
E. scad tensiunea arteriala.
(pag. 11 - 25)

A. contracta muschiul circular al irisului;
B. produc mioza;
C. creste forta de contractie a miocardului;
D. produc hipertensiune arteriala;
E. relaxeaza miometrul.
(pag. 11 - 25)
F2317141. Care din urmatoarele interactiuni ale simpatomimeticelor sunt adevarate?

A. cu antidepresivele IMAO produc crize hipertensive;
B. scad efectul antihipertensivelor;

C. cu derivatii xantinici deprima SNC;
D. cocainele anuleaza efectul vasoconstrictor;
E. diminua efectul hipoglicemiantelor.
(pag. 11 - 25)
F2317142. Care din urmatoarele caracteristici ale simpatomimeticelor sunt corecte?

A. produc vasoconstrictie;
B. inhiba SNC;
C. scad forta de contractie a inimii;
D. scad tensiunea arteriala;
E. sunt bronhodilatatoare.
(pag. 11 - 25)
F2317143. Care din urmatoarele substante sunt beta-2-adrenomimetice?

A. salbutamol;
B. propranolol;
C. fenoterol;
D. terbutalina;
E. neostigmina.
(pag. 11 - 25)
F2317144. Care din urmatoarele actiuni sunt produse de adrenalina?

A. tahicardie;
E. hipoglicemie.
(pag. 11 - 25)
F2317145. Care din urmatoarele indicatii sunt corecte pentru efedrina?

A. hipotensiune;
C. astm bronsic;
D. rinita;
E. hipertensiune.
(pag. 11 - 25)
F2317146. Simpatomimeticele au urmatoarele efecte adverse (efecte secundare):

A. hipotensiune arteriala;
C. tahiaritmie;
D. hipoglicemie;
E. hipercolesterolemie.
(pag. 11 - 25)
F2317147. Actionarea receptorilor alfa-1 adrenergici determina:

A. vasoconstrictie;
B. midriaza;
C. relaxarea muschilor netezi ai sfincyterelor tubului digestiv;
D. cresterea secretiei de renina;
E. scaderea secretiei de insulina.
(pag. 11 - 25)
F2317148. Actionarea receptorilor alfa-2 adrenergici produce:

A. midriaza;
B. stimularea lipolizei;
C. stimularea glicogenolizei hepatice;
D. scaderea secretiei de insulina;
E. scaderea tonusului si peristaltismului stomacului si intestinului.
(pag. 11 - 25)
F2317149. Actionarea receptorilor beta-1 adrenergici provoaca:

A. vasoconstrictie;
B. stimularea inimii;
C. stimularea SNC;
E. hiperlactacidemie prin stimularea glicogenolizei in muschii striati.;
(pag. 11 - 25)
F2317150. Actionarea receptorilor beta-2 adrenergici realizeaza:

A. vasodilatatie;
B. stimularea lipolizei;
C. bronhodilatatie;
D. relaxarea muschiului circular al irisului;
E. relaxarea miometrului.
(pag. 11 - 25)
F2317151. Indicatiile terapeutice ale simpatomimeticelor cuprind:

A. hipotensiune arteriala acuta si cronica;
B. astmul bronsic;
C. insuficienta circulatorie periferica si cerebrala;
D. travaliu prematur;
E. aritmii cardiace.
(pag. 11 - 25)
A. are structura chimica de catecolamina
B. inactiva per os
C. indicata exclusiv local
D. are efecte vasodilatatoare D1 dopaminergice
E. este indicata in socul cardiogen
(pag. 24- 25)
F2517153. Efedrina:
A. este derivat de beta- feniletilamina
B. nu difuzeaza in SNC
C. este simpatomimetic cu mecanism mixt
D. perfuziile cu alcalinizante îi cresc eliminarea urinara
E. se poate utiliza in supradozarea inhibitoarelor NC
(pag. 22)
F2517154. Indicatiile terapeutice pentru efedrina sunt:

A. hipotensiunea posturala
B. sindrom Adams- Stokes

C. ca miotic in oftalmologie
D. boala Raynaud
E. narcolepsie
(pag. 22)
F2517155. La administrarea adrenalinei se intalnesc urmatoarele efecte adverse:

A. hipotensiune arteriala
B. paloarea tegumentelor
C. tahicardie
D. deprimarea respiratiei
E. iritatia cailor respiratorii la administrarea frecventa in aerosoli
(pag. 20)
A. prezinta biodisponibilitate per os buna
B. are actiune vasoconstrictoare generala
C. se utilizeaza in insuficienta circulatorie acuta de tip hiperton
D. este indicata in aritmii cardiace
E. se administreaza intravenos in perfuzie
(pag. 19)
F2517157. Indicatiile terapeutice ale adrenalinei sunt:

A. edem Quincke
B. insuficienta circulatorie cerebrala
C. criza de astm bronsic
D. stop cardiac
E. aritmii
(pag. 20- 21)
F2517158. Necroza tisulara produsa de injectarea accidentala paravenoasa de noradrenalina se

trateaza cu:
A. aplicare de gheata local
B. infiltratii locale cu hialuronidaza
C. infiltratii locale cu fentolamina
D. perfuzii cu bicarbonat de sodiu
E. adrenalina intravenos
(pag. 18)
Tema nr. 18
Simpatolitice
BIBLIOGRAFIE:
F1218001. Beta-blocantele neselective se indică în:

A. hipotensiune arterială
B. tahiaritmii cardiace
C. bradicardie
D. tulburări de circulaţie periferică
E. in tratamentul depresiei asociate cu IMAO
(pag. 26-49)
F1218002. Beta-blocantele pot da:

A. fenomene depresive
B. hiperglicemie
C. tahicardie
D. glaucom
E. obisnuinta
(pag. 26-49)
F1218003. Care simpatolitice se folosesc în insuficienţa circulatorie cerebrală şi periferică:

A. pentoxifilina
B. nicergolina
C. ergotamina
D. propranololul
E. clonidina
(pag. 26-49)
F1218004. Ergotamina
A. este un α-adrenolitic la doze terapeutice
B. produce vasodilataţie cerebrală
C. se indică în hipertensiunea arterială
D. relaxează uterul gravid
E. se asociază cu cafeina în preparate antimigrenoase
(pag. 26-49)
F1218005. Neurosimpatoliticele acţionează astfel:

A. rezerpina favorizează eliberarea noradrenalinei în sinapse
B. clonidina este antagonist α2 presinaptic
C. moxonidina este agonist al receptorilor presinaptici imidazolici I-1
D. metil-dopa formează dobutamina, care stimulează receptorii β1
E. doxazosinul blochează receptorii β1
(pag. 26-49)
F1318006. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru dihidroergotoxina?

A. alfa-adrenolitic;
B. scade fluxul sanguin cerebral;

C. scade rezistenta vasculara;
D. diminua zgomotele in urechi;
E. amelioreaza memoria.
(pag. 26 - 49)
F1318007. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru nicergolina?

A. este alfa-adrenolitic;
B. vasodilatator;
C. antiagregant plachetar;
D. favorizeaza procesele metabolice neuronale;
E. scade circulatia in creier.
(pag. 26 - 49)
F1318008. Care din urmatoarele mecanisme de actiune sunt incorecte pentru adrenolitice?
A. mecanism direct de actiune;
B. au afinitate pentru receptorii adrenergici;
D. actioneaza la nivelul sinapselor neuroefectoare simpatice;
E. blocheaza receptorii adrenergici.
(pag. 26 - 49)
F1318009. Care din urmatoarele medicamente nu sunt alfa-adrenolitice?

A. fentolamina;
B. dihidroergotoxina;
C. nicergolina;
D. propranolol;
E. prazosin.
(pag. 26 - 49)
F1418010. Care dintre următoarele indicaţii nu sunt specifice medicaţiei beta1- adrenolitice:
A. hipertensiune arteriala
B. bloc atrio-ventricular gradul I
C. angina pectorală
D. aritmiile cardiace
E. glaucom
(pag. 39)
F1418011. Prazosinul este un:

A. agonist beta1-adrenergic
B. agonist beta2-adrenergic
C. agonist alfa2-adrenergic
D. antagonist alfa1-adrenergic
E. antagonist beta1-adrenergic
(pag. 32)
F1418012. Tolazolina este indicată în:

A. hipertensiunea arterială
B. migrenă
C. insuficienţă circulatorie periferică
D. hipotensiune ortostatică
E. cefalee postrahianestezie
(pag. 31)
F1518013. Dihidroergotoxina este contraindicată în:

A. insuficienţa circulatorie cerebrală
B. accidente cerebrale ischemice
C. retinopatia de etiologie vasculară
D. hipotensiunea arterială
E. hipertensiunea arterială
(pag. 30)
F1518014. În feocromocitom pentru diagnostic şi tratament se administrează:

A. ergotamina
B. nicergolina
C. fentolamina
D. fenoxibenzamina
E. dibenamina
(pag. 32)
F1518015. Nicergolina:
A. nu se absoarbe per os
B. produce vasoconstricţie
C. este vasodilatator
D. se administrează în hipotensiunea ortostatică
E. este contraindicată în insuficienţa circulatorie cerebrală
(pag. 30)
F1518016. Prazosin:
A. nu se administrează per os
B. nu suferă efect de prim pasaj hepatic
C. este adrenolitic alfa-1 selectiv
D. se administrează în insuficienţa hepatică
E. se administrează în doze mari la începutul tratamentului
(pag. 33)
F1518017. Reserpina:
A. are T 1/2 mic (circa o oră)
B. determină vasoconstricţie
C. determină agitaţie psihomotorie şi creşterea agresivităţii
D. este indicată în tratamentul HTA
E. este indicată în tratamentul stărilor depresive
(pag. 43, 44)
F1518018. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

A. metildopa produce efecte toxice hepatice
B. clonidina produce tahicardie şi vasoconstricţie
C. clonidina are acţiune antihipertensivă
D. moxonidina este agonist selectiv al receptorilor imidazolici presinaptici I1
E. moxonidina diminuă eliberarea noradrenalinei
(pag. 47, 49)
F1618019. Acţionează prin stimularea receptorilor imidazolinici presinaptici I-1:

A. Tolazolina
B. Nafazolina
C. Moxonidina
D. Oximetazolina
E. Dibenamina
(pag. 49)
F1618020. Alchilează ireversibil receptorii alfa-adrenergici, având efecte adrenolitice de intensitate

mare şi de durată lungă:
A. Tolazolina
B. Tamsulosinul
C. Terazosinul
D. Fentolamina
E. Fenoxibenzamina
(pag. 30-31)
F1618021. Sunt efecte de tip ß-1-adrenolitic:

A. Inhibarea secreţiei de renină la nivelul aparatului juxtaglomerular renal
B. Antagonizarea competitivă a efectelor angiotensinei II
C. Diminuarea lipolizei, scăderea concentraţiei plasmatice a acizilor graşi
D. Glicogenoliza
E. Creşterea debitului cardiac
(pag. 35)
F1618022. Sunt efecte de tip ß-2-adrenolitic:

A. Relaxarea musculaturii netede bronhice
B. Relaxarea musculaturii netede vasculare
C. Scăderea presiunii intraoculare
D. Glicogenoliza hepatică şi la nivelul ţesutului muscular
E. Creşterea lipolizei la nivelul ţesutului adipos
(pag. 36)
F1618023. Sunt ß-adrenolitice cu acţiune alfa-adrenolitică asociată:

A. Atenolol
B. Sotalol
C. Timolol
D. Pindolol
E. Labetalol
(pag. 35)
F1618024. Sunt ß-adrenolitice cu activitate simpatomimetică intrinsecă (agonişti parţiali):

A. Propranolol
B. Pindolol
C. Atenolol
D. Sotalol
E. Timolol
(pag. 35)
F2118025. Despre clonidina este valabila afirmatia:

A. este un stimulant al receptorilor presinaptici alfa-2
B. este un blocant al receptorilor presinaptici alfa-2
C. este un blocant al receptorilor postsinaptici alfa-1
D. este un stimulant al receptorilor postsinaptici alfa-1
E. este un beta-2 adrenomimetic

(pag. 47-49)
F2118026. Clonidina poate produce urmatoarele reactii adverse, cu exceptia:

A. somnolenta
B. hipotensiune ortostatica
C. hipertensiune arteriala de rebound la oprirea brusca a tratamentului
D. cresterea presiunii intraoculare, cu agravarea glaucomului
E. diminuarea potentei sexuale
(pag. 48)
F2118027. Este antagonist al receptorilor adrenergici alfa-1:

A. prazosin
B. terbutalina
C. fenoterol
D. noradrenalina
E. dobutamina
(pag. 32)
F2118028. Beta-adrenoliticele nu au ca indicatie terapeutica:

A. hipertensiunea arteriala
B. tahiaritmiile
C. cardiopatia ischemica
D. hipertiroidismul
E. tulburarile ischemice periferice
(pag. 39)
F2118029. Notati agonistul receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici:

A. clonidina
B. prazosin
C. fenoxibenzamina
D. pindolol
E. salbutamol
(pag. 26, 47)
F2118030. Este medicament indicat in migrena:

A. nicergolina
B. dihidroergotoxina
C. naftidrofuril
D. terlipresina
E. dihidroergotamina
(pag. 29-30)
F2118031. Contraindicatiile beta adrenoliticelor neselective sunt urmatoarele, cu exceptia :

A. bradicardie
B. bloc atrio-ventricular grad II
C. astm bronsic
D. diabet
E. hipertensiune arteriala
(pag. 39)
F2218032. Care din urmatoarele alfa-1 adrenoliticele au durata de actiune mai mare:
A. prazosin
B. atenolol
C. doxazosin
D. salbutamol
E. moxonidina
(pag. 26-49)
F2218033. Beta blocantele scad tensiunea arteriala prin:

A. scaderea debitului cardiac
B. cresterea secretiei de renina
C. stimularea receptorilor beta 2 presinaptici
D. scaderea volemiei
E. coronarodilatatie
(pag. 26-49)
F2218034. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:

A. beta-blocantele lipofile sufera intens efectul primului pasaj hepatic
B. beta-blocantele selective sunt preferate la astmatici
C. un beta-blocant pur este lipsit de efecte chinidinice
D. efectul de tip chinidinic al beta-blocantelor le incadreaza pe acestea in clasa 1 de antiaritmice
E. unele beta-blocante pot sa aiba si proprietati alfa-adrenolitice
(pag. 26-49)
F2218035. Care simpatolitice nu se folosesc in tratamentul hipertensiunii arteriale:

A. prazosinul
B. atenololul
C. rezerpina
D. ergotamina
E. dihidroergotoxina
(pag. 26-49)
F2218036. In care afectiuni se contraindica beta-blocantele:

B. tahiaritmii
C. glaucom
D. bloc atrio-ventricular
E. angina pectorala
(pag. 26-49)
A. Este un derivat xantinic.
B. Este un vasoconstrictor
C. Este un beta-adrenolitic.
D. Este un alfa-adrenolitic.
E. Scade semnificativ valorile tensiunii arteriale fiind utila in crizele hipertensive.
(pag. 30)
F2218038. Dihidroergotoxina este un amestec de:

A. Ergocornina, ergocriptina si ergotoxina.
B. Dihidroergocriptina, dihidroergocornina si dihidroergotamina.
C. Ergotamina, ergocornina, ergocriptina.
D. Dihidroergocornina, dihidroergocristina si dihidroergocriptina.
E. Dihidroergotamina, dihidroergometrina si dihidroergocornina.

(pag. 29)
F2318039. Care din urmatoarele mecanisme de actiune sunt incorecte pentru adrenolitice?
A. mecanism direct de actiune;
B. au afinitate pentru receptorii adrenergici;
D. actioneaza la nivelul sinapselor neuroefectoare simpatice;
E. blocheaza receptorii adrenergici.
(pag. 26 - 49)
F2318040. Care din urmatoarele medicamente nu sunt alfa-adrenolitice?

A. fentolamina;
B. dihidroergotoxina;
C. nicergolina;
D. propranolol;
E. prazosin.
(pag. 26 - 49)
F2318041. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru nicergolina?

A. este alfa-adrenolitic;
B. vasodilatator;
C. antiagregant plachetar;
D. favorizeaza procesele metabolice neuronale;
E. scade circulatia in creier.
(pag. 26 - 49)
F2318042. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru dihidroergotoxina?

B. scade fluxul sanguin cerebral;
C. scade rezistenta vasculara;
D. diminua zgomotele in urechi;
E. amelioreaza memoria.
(pag. 26 - 49)
F2318043. Sunt beta-adrenolitice:

A. fentolamina;
B. propranololul;
C. prazosinul;
D. dihidroergotoxina;
E. tolazolina.
(pag. 26 - 49)
F2518044. Urmatoarele afirmatii despre ergotamina sunt adevarate, cu exceptia:

A. este ocitocic puternic pe uterul gravid
B. stimuleaza miocardul
C. deprima centrul respirator
D. nu se administreaza pe nemancate
E. se asociaza cu cafeina
(pag. 28)
F2518045. Notati afirmatia falsa despre nicergolina:
A. are in structura chimica acid lisergic hidrogenat si acid nicotinic

B. se absoarbe bine per os
C. este vasoconstrictor prin efect direct musculotrop
D. este antiagregant plachetar
E. este contraindicat in hemoragii acute
(pag. 30)
F2518046. Tolazolina:
A. se administreaza exclusiv injectabil
B. face arteriolodilatatie la doze mari si medii
C. este contraindicat in feocromocitom
D. se adminisreaza de electie in insuficienta circulatorie cerebrala
E. se administreaza in ulcer gastroduodenal
(pag. 31)
F2518047. Urmatoarele efecte sunt de tip beta-1 adrenolitic, cu exceptia:

A. reducerea debitului cardiac
B. reducerea necesarului de oxigen al cordului la effort
C. antagonizarea efectelor stimulatoare cardiace ale calciului si digitalicelor
D. antagonizarea aritmiilor produse de catecolamine si digitalice
E. diminuarea lipolizei
(pag. 35)
F2518048. Urmatoarele efecte sunt de tip beta-2 adrenolitic, cu exceptia:

A. bronhospasm la astmatici
B. tulburari ischemice periferice
C. tendinta spre hipoglicemie
D. potentarea vasodilatatiei mediate de adrenalina prin receptori beta-2
E. scaderea tensiunii intraoculare
(pag. 36)
F2518049. Metildopa:
A. este hidrosolubila si se absoarbe 90% per os
B. are efecte centrale simpatomimetice
C. este biotransformata in alfa-metilnoradrenalina
D. nu are efecte toxice hepatice
E. nu se asociaza cu saluretice
(pag. 46-47)
F2618050. Care dintre afirmaţiile următoare privind morfina este adevărată?

A. Toleranţa se instalează pentru efectul miotic
B. Toleranţa se instalează pentru efectul deprimant respirator şi analgezic
C. Creşte metabolismul bazal şi consumul celular de oxigen
D. Scade tonusul vagal
E. Nu traversează placenta
(pag. 172-173)
F2618051. În toxicomania produsă de analgezicele opioide nu intervine:

A. Favorizarea transmisiei opioidergice prin intermediul receptorilor miu
B. Diminuarea eliberării substanţei P
C. Diminuarea eliberării de dopamină
D. Creşterea eliberării de dopamină
E. Fenomenul de down-regulation pentru receptorii opioizi

(pag. 171)
F2618052. La oprirea administrării opioidelor, sindromul de abstinenţă se datorează:

A. Sensibilizării şi externalizării receptorilor GABA-A (heteroreglare de tip "up regulation")
B. Sensibilizării şi externalizării receptorilor adrenergici (heteroreglare de tip "up regulation")
C. Diminuării transmisiei inhibitoare GABA-ergice spinale
D. Creşterii acţiunii catalitice a MAO neuronale
E. Scăderii numărului de receptori colinergici centrali (heteroreglare de tip "down regulation")
(pag. 171)
F2618053. Sunt agonişti puternici ai receptorilor opiozi:

A. Sufentanilul
B. Codeina
C. Etilmorfina
D. Tilidina
E. Tramadolul
(pag. 168)
F2618054. Sunt efecte ale stimulării receptorilor delta:

A. Vomă
B. Disforia
C. Sedarea
D. Comportamentul de învăţare şi recompensă
E. Deprimarea centrului respirator
(pag. 167)
F2618055. Sunt efecte ale stimulării receptorilor kappa:

A. Hipertensiunea arterială
B. Comportamentul de învăţare şi recompensă
C. Sedarea
D. Euforia
E. Midriaza
(pag. 167)

A. Metabolizarea opioidelor endogene se face de către fosfolipaza D
B. Biosinteza proteinelor precursoare ale opioidelor endogene are loc la nivel ribozomal
C. Opioidele endogene sunt recaptate prin mecanism activ cu înaltă specificitate sterică
D. Toleranţa la opioide este intensă pentru efectul miotic şi constipant
E. Opioidele endogene sunt compuşi proveniţi din condensarea aminelor biogene
(pag. 166-167)
F1218057. Beta-blocantele:
A. stimuleaza functiile miocardului
B. influenteaza negativ profilul lipidic
C. au proprietati antihipertensive
D. fac parte din clasa I de antiaritmice
E. sunt contraindicate in angina pectorala
(pag. 26-49)
F1218058. Cardioselectivitatea beta-blocantelor:

A. se pastreaza si la doze mari
B. inseamna ca medicamentul blocheaza selectiv receptorii beta-1
C. evita fenomenele de bronhoconstrictie la astmatici
D. le face utile la bolnavii cu deficit de pompa cardiaca
E. le contraindica la diabetici
(pag. 26-49)
F1218059. Care din afirmatii sunt adevarate:

A. efectul chinidinic limiteaza efectul antiaritmic al beta-blocantelor
B. efectul antihipertensiv al beta-blocantelor este util celor cu debit cardiac si renina crescute
C. efectul antianginos al beta-blocantelor este datorat in principal coronarodilatatiei
D. efectul antiglaucomatos al beta-blocantelor se datoreaza favorizarii drenarii umorii apoase
E. tratamentul cu beta-blocante nu se poate intrerupe brusc
(pag. 26-49)
F1218060. Care simpatolitice pot fi folosite ca antihipertensive:

A. ergotamina
B. atenololul
C. prazosinul
D. dopamina
E. salbutamolul
(pag. 26-49)
F1218061. Efectul antianginos al beta-blocantelor este datorat:

A. scaderii consumului de oxigen al miocardului
B. deprimarii miocardului
C. coronarodilatatiei
D. efectului hipocolesterolemiant
E. efectului rebound
(pag. 26-49)
F1218062. Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor se explică prin:

A. creşterea debitului cardiac
B. scăderea secreţiei de renină
C. efect simpatolitic central
D. creşterea sintezei de bradikinină
E. coronarodilataţie
(pag. 26-49)
F1218063. Prazosinul:
A. este un alfa-1 adrenolitic selectiv

B. creste postsarcina
C. creste colesterolul si trigliceridele
D. produce hipotensiune intensa la prima doza
E. se contraindica bolnavilor cu astm bronsic
(pag. 26-49)
A. este un inhibitor al enzimei de conversie
B. are efect antihipertensiv
C. durata de actiune este mai lunga ca la terazosin
D. poate da fenomenul primei doze
E. se contraindica in astm
(pag. 26-49)
F1218065. Propranololul:
A. este un alfa-1-adrenolitic
B. este un beta-adrenolitic selectiv
C. se indica in hipertensiunea arteriala
D. este un beta-blocant de electie in tahiaritmii
E. se contraindica in angina pectorala
(pag. 26-49)
F1218066. Se evita asocierea beta-blocantelor cu:

A. blocanti de calciu tip verapamil
B. hipoglicemiante
C. inhibitori ai enzimei de conversie
D. beta-simpatomimetice
E. diuretice
(pag. 26-49)
F1318067. Care din urmatoaree caracteristici ale simpatoliticelor sunt corecte?

A. diminua sau impiedica efectele stimularii nervilor simpatici;
C. antagonizeaza actiunea adrenergicelor;
D. blocheaza receptorii adrenergici;
E. produc hipertensiune.
(pag. 26 - 49)
F1318068. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru adrenolitice?

A. blocheaza receptorii alfa-adrenergici;
B. influenteaza metabolismul mediatorilor chimici;
C. blocheaza receptorii beta-adrenergici;
D. impiedica eliberarea mediatorilor;
E. diminua actiunea simpatomimeticelor.
(pag. 26 - 49)
F1318069. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru beta-adrenolitice?

A. blocheaza receptorii beta-adrenergici;
B. potenteaza efectul inotrop pozitiv al adrenalinei;
C. au actiune cronotrop negativa;
D. diminua formarea umorii apoase;
E. cresc presiune intraoculara.

(pag. 26 - 49)
F1318070. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru prazosin?

B. antihipertensiv;
C. produce hipotensiune ortostatica dupa prima doza;
D. creste trigliceridele;
E. nu se administreaza in sindromul Raynaud.
(pag. 26 - 49)

A. este alfa-1-adrenolitic;
B. este un parasimpatomimetic;
C. este un neurosimpatolitic;
D. este beta-2-adrenolitic;
E. are actiune hipotensiva.
(pag. 26 - 49)
F1318072. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru rezerpina?

A. este un antiulceros;
B. impiedica recaptarea noradrenalinei;
C. este un antiparkinsonian;
D. are actiune hipotensiva;
E. are actiune simpatomimetica.
(pag. 26 - 49)
F1318073. Care din urmatoarele beta-blocante sunt cardioselective?

A. propranolol;
B. atenolol;
C. metoprolol;
D. timolol;
E. oxprenolol.
(pag. 26 - 49)

A. oxprenolol;
B. propranolol;
C. betaxolol;
D. atenolol;
E. metoprolol.
(pag. 26 - 49)
F1318075. Care din urmatoarele efecte adverse pot apare dupa propranolol?
A. stari depresive;
B. cresterea trigliceridelor;
C. tahicardie;
D. impotenta;
E. bronhoconstrictie.
(pag. 26 - 49)
F1318076. Care din urmatoarele indicatii pentru propranolol sunt corecte?
B. aritmii cardiace;
C. angina pectorala;
D. astm bronsic;
E. astenie.
(pag. 26 - 49)
F1318077. Care din urmatoarele indicatii terapeutice nu sunt corecte pentru propranolol?
A. hipertensiunea arteriala;
B. ateroscleroza;
E. astm bronsic.
(pag. 26 - 49)
F1418078. Acţiunea antianginoasă prin mecanism beta1- adrenolitic se datorează:

A. reducerii necesarului de oxigen la nivelul inimii la effort
B. diminuării forţei de contracţie a miocardului
C. creşterea frecvenţei cardiace
D. scăderii tensiunii arteriale sistolice
E. vasodilataţiei coronariene
(pag. 37)
F1418079. Actiunea antihipertensivă a clonidinei se realizează prin următoarele mecanisme:

A. creşterea reninei
B. scăderea reninei
C. scăderea debitului cardiac
D. scăderea consumului de oxigen la nivel cardiac
E. deprimarea tonusului simpatic vasoconstrictor
(pag. 48)
F1418080. Care din următoarele efecte adverse sunt produse de Prazosin:

A. deprimarea respiraţiei
B. risc de hipotensiune arterială posturală
C. tahicardie reflexă
D. gust metalic
E. fenomen de rebound după întreruperea tratamentului
(pag. 32)
F1418081. Efectele beta-2 adrenolitice sunt:

A. bronhodilataţie
B. vasoconstricţie cu tulburări ischemice periferice
C. tendinţă la hipoglicemie
D. scăderea tensiunii intraoculare
E. inhibarea secreţiei de renină din aparatul juxta-glomerular renal
(pag. 36)
F1418082. Ergocepsul este:

A. un medicament simpaticomimetic
B. forma de prezentare a dihidroergotoxinei
C. un beta adrenomimetic
D. un alfa adrenolitic
E. se utilizează în tratamentul insuficienţei circulatorii cerebrale

(pag. 29-30)
F1418083. Ergotamina:
A. este ocitocică puternică pe uterul gravid
B. asociată cu cafeina se utilizează în tratamentul migrenei (în criză)
C. produce tahicardie
D. se administrează pe stomacul gol
E. este sedativă SNC
(pag. 28)
F1418084. Fac parte din grupul simpatoliticelor:

A. fentolamina
B. dobutamina
C. nafazolina
D. nicergolina
E. tolazolina
(pag. 26)
F1518085. Clonidina:
A. are acţiune antihipertensivă
B. determină efecte rebound la întreruperea bruscă a tratamentului
C. nu determină somnolenţă
D. se administrează la conducătorii auto
E. se utilizează în tratamentul sindromului de abstinenţă la morfină
(pag. 47, 48)
F1518086. Contraindicaţiile beta-adrenoliticelor neselective:

A. hipertiroidism
B. astm bronşic
C. bloc atrioventricular
D. anxietate de stres
E. activitate ce necesită mare atenţie (şoferi etc.)
(pag. 39)
F1518087. Mecanismul acţiunii antihipertensive a beta-adrenoliticelor:

A. reducerea necesităţii de oxigen a miocardului
B. scăderea debitului cardiac
C. scăderea secreţiei de renină
D. efect simpatolitic central
E. inhibarea eliberării NA în fanta sinaptică
(pag. 37)
F1518088. Metildopa:
A. reduce depozitele de noradrenalină
B. nu produce retenţie hidrosalină
C. are efecte toxice hepatice
D. se administrează în HTA forme medii şi severe
E. se administrează în hipotensiunea arterială
(pag. 46,47)
A. labetalolul este beta-1 adrenolitic selectiv

B. propranololul este beta-adrenolitic neselectiv cu acţiune de tip anestezic local
C. atenololul este beta-1 adrenolitic pur
D. alprenololul este beta-adrenolitic cu acţiuni de tip simpatomimetic şi chinidinic
E. pindololul este beta-adrenolitic cu acţiune de tip chinidinic
(pag. 35)
F1518090. Prazosin:
A. este adrenolitic alfa-1 selectiv
B. are T 1/2 mare (câteva zile)
C. are efecte benefice pe metabolismul lipidic
D. este contraindicat în HTA cu insuficienţă cardiacă
E. este indicat în tratamentul HTA la bolnavi cu astm bronşic, hipercolesterolemie
(pag. 32, 33)
F1518091. Profilul farmacocinetic al beta-adrenoliticelor hidrofile este:

A. coeficient de absorbţie digestivă mai redus
B. absorbţia digestivă diminuată de alimente
C. biotransformare hepatică masivă
D. T 1/2 relativ mic
E. excreţie renală în forma netransformată
(pag. 34)
F1518092. Profilul farmacocinetic al beta-adrenoliticelor lipofile:

A. absorbţie digestivă redusă
B. biotransformare hepatică masivă, cu efect al primului pasaj ridicat
C. biodisponibilitate foarte mare per os
D. difuziune bună prin bariera hematoencefalică
E. T 1/2 foarte mare (câteva zile)
(pag. 34)
F1518093. Următorii compuşi sunt medicamente neurosimpatolitice:

A. atenolol
B. nadolol
C. reserpina
D. prazosin
E. guanetidina
(pag. 43, 44)
F1618094. Blocanţii alfa-1-adrenergici selectivi de tip prazosin au următoarele efecte:

A. Arteriolodilataţie, scăderea tensiunii arteriale
B. Reducerea fracţiunilor lipoproteice LDL, VLDL
C. Creşterea fracţiunii plasmatice HDL
D. Scăderea fracţiunii plasmatice HDL
E. Retenţie de sodiu şi apă
(pag. 32-33)
F1618095. Dihidroergotamina:
A. Produce creşterea fluxului sanguin cerebral şi ameliorează metabolismul neuronal
B. Are acţiune vasoconstrictoare, mai evidentă la nivelul venelor
C. Are acţiune ocitocică marcată asupra uterului gravid
D. Are efecte sedative la nivel SNC
E. Are efecte deprimante asupra cordului, prin blocarea receptorilor alfa

(pag. 29)
F1618096. Dihidroergotoxina este utilizată în:

A. Arteriopatii, boala Raynaud
B. Retinopatii de origine vasculară
C. Metroragii post-partum
D. Hipotensiune arterială cu caracter ortostatic, datorită efectului vasoconstrictor
E. Accidente cerebrale ischemice
(pag. 30)
F1618097. Efectele cardiovasculare ale alfa-blocantelor neselective sunt:

A. Vasoconstricţie mezenterială şi la nivel renal
B. Tahicardie reflexă
C. Vasodilataţie cu hipotensiune arterială
D. Arterioloconstricţie intensă, cu creşterea rezistenţei periferice
E. Creşterea tonusului musculaturii netede a venelor
(pag. 27)
F1618098. Ergotamina:
A. Are efect adrenomimetic, produce vasoconstricţie la nivel cerebral
B. Produce vasodilataţie sistemică, datorită efectului adrenolitic
C. Are efect ocitocic marcat pe uterul gravid, prin stimularea receptorilor alfa
D. Creşte fluxul sanguin cerebral
E. Este utilă în retinopatii de origine vasculară, datorită efectului vasodilatator
(pag. 28)
F1618099. Neurosimpatoliticele pot acţiona prin:

A. Depleţia depozitelor de noradrenalină
B. Inhibarea sintezei noradrenalinei
C. Blocarea recaptării noradrenalinei din fanta sinaptică
D. Blocarea eliberării noradrenalinei
E. Inhibarea biotransformării catecolaminelor
(pag. 27)
A. Acţionează ca agonist parţial alfa-adrenomimetic
B. Este vasodilataor prin mecanism alfa-adrenolitic
C. Este vasodilatator prin efect direct, musculotrop
D. Are acţiune antiagregantă plachetară
E. Se utilizează în diagnosticul şi tratamentul feocromocitomului
(pag. 30)
F1618101. Prazosinul este antihipertensiv de elecţie în cazurile de hipertensiune arterială la bolnavii

care suferă de:
A. Diabet
B. Gută
C. Astm bronşic
D. Insuficienţă hepatică
E. Insuficienţă cardiacă
(pag. 33)
F1618102. Tolazolina:
A. Blochează receptorii alfa-1-postsinaptici şi alfa-2-presinaptici
B. Are efecte de tip parasimpatomimetic
C. Creşte eliberarea noradrenalinei în fanta sinaptică
D. Are acţiune neurosimpatolitică
E. Produce efecte de tip histaminergic
(pag. 31)
F2118103. Sunt beta-adrenolitice cu alte efecte asociate:

A. labetalol
B. metoprolol
C. timolol
D. acebutolol
E. pindolol
(pag. 35)
F2118104. Dintre alcaloizii din cornul secarei, au efect alfa-1 adrenolitic predominant:
A. dihidroergotoxina
B. ergotoxina
C. nicergolina
D. ergometrina
E. ergotamina
(pag. 28)
F2118105. Nicergolina are urmatoarele caracteristici:

A. este alcatuita din acid lisergic hidrogenat si acid nicotinic
B. este vasodilatator prin mecanism exclusiv alfa-adrenolitic
C. este un antihipertensiv eficace ca monoterapie in HTA
D. are si efect antiagregant plachetar
E. poate produce ca reactie adversa hipotensiune ortostatica
(pag. 30)
F2118106. Despre prazosin sunt valabile afirmatiile:

A. are o biodisponibilitate mare per os
B. este un alfa-adrenolitic neselectiv
C. produce efect rebound la intreruperea brusca a tratamentului indelungat
D. produce retentie hidrosalina
E. are efecte benefice asupra metabolismului lipidic
(pag. 32-33)
F2118107. Beta-adrenoliticele au ca indicatie terapeutica:

A. cardiopatia ischemica
B. tahiaritmiile
C. glaucomul
D. anxietatea de stres
E. hipotiroidismul
(pag. 39)
F2118108. Spre deosebire de atenolol, propranololul prezinta:

A. biotransformare hepatica ridicata
B. timp de injumatatire relativ mic
C. difuziune buna prin bariera hemato-encefalica
D. efect asociat de tip chinidinic

E. efect asociat de tip alfa-adrenolitic
(pag. 34-35)
F2118109. Sunt beta adrenolitice lipofile:

A. metoprolol
B. timolol
C. propranolol
D. sotalol
E. atenolol
(pag. 34)
F2118110. Rezerpina poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. hipotensiune arteriala ortostatica
B. constipatie
C. stari depresive
D. sindrom neurologic parkinsonian
E. retentie hidrosalina
(pag. 44)
F2118111. Precizati care dintre urmatoarele medicamente cu actiune la nivelul SNV, sunt
contraindicate in astmul bronsic:
A. timolol
B. atenolol
C. propranolol
D. fenoterol
E. salbutamol
(pag. 25, 41)
F2118112. Notati indicatiile terapeutice ale reserpinei:

A. hipertensiune arteriala, stadiul II
B. hipertensiune arteriala forme grave
C. boli psihiatrice - psihoze
D. boli psihiatrice - depresii
E. insuficienta circulatorie cerebrala
(pag. 44)
F2118113. Precizati mecanismele de actiune ale reserpinei:

A. neurosimpatolitic
B. epuizarea depozitelor granulare de noradrenalina si adrenalina
C. neuroleptic
D. blocheaza eliberarea a noradrenalinei din vezicule
E. depletia depozitelor de dopamina si serotonina
(pag. 27, 43-44)
F2118114. Precizati in ce boli asociate cu hipertensiunea arteriala sunt indicate beta-adrenolitice:

A. tahiaritmii cardiace
B. insuficienta cardiaca
C. cardiopatie ischemica
D. insuficienta circulatorie periferica hipertona
E. astm bronsic
(pag. 39)
F2118115. Notati substantele medicamentoase contraindicate la diabetici, datorita riscului de coma

hipoglicemica:
A. propranolol
B. atenolol
C. timolol
D. izoprenalina
E. adrenalina
(pag. 35, 36, 39, 41)
F2118116. Precizati contraindicatiile beta-adrenoliticelor neselective:

A. astm bronsic
B. bradicardie
C. bloc atrio-ventricular
D. diabet insipid
E. tahicardie
(pag. 38-39)
F2118117. Precizati beta-adrenoliticele contraindicate la bolnavii cu astm bronsic:

A. oxprenolol
B. timolol
C. propranolol
D. atenolol
E. metoprolol
(pag. 35,36,38,39)
F2118118. Precizati incadrarea farmacodinamica a prazosinului:

A. simpatolitic
B. alfa-1-adrenolitic
C. antihipertensiv
D. antiastmatic
E. antitahicardic
(pag. 32)
F2118119. Precizati in ce boli asociate cu hipertensiunea arteriala sunt indicate alfa-1 adrenolitice
chinazoline:
A. cardiopatie ischemica
B. insuficienta cardiaca
C. bloc atrio-ventricular
D. astm bronsic
E. hipercolesterolemie
(pag. 33)
F2118120. Antagonizarea efectului antihipertensiv al clonidinei, apare la asociere cu:

A. guanetidina
B. tolazolina
C. beta-adrenolitice
D. antidepresive triciclice
E. captopril
(pag. 49)
F2218121. Care simpatolitice actioneaza stimuland receptorii alfa-2 presinaptici:

A. adrenalina
B. tolazolina
C. clonidina
D. amfetamina
E. alfa metildopa
(pag. 26-49)
A. este un parasimpatomimetic
B. creste tensiunea arteriala
C. se contraindica in glaucom
D. produce sedare, somnolenta
E. la intrerupere brusca apare efect rebound
(pag. 26-49)
F2218123. Care sunt avantajele beta blocantelor cardioselective:

A. potenta mare
B. lipsa efectului rebound
C. sunt de ales la persoanele cu astm bronsic
D. se prefera la diabetici
E. nu au efecte chinidinice sau de tip simpatomimetic
(pag. 26-49)
F2218124. Care din derivatii de ergot au proprietati vasoconstrictoare:

A. ergotamina
B. dihidroergotoxina
C. nicergolina
D. dihidroergotamina
E. fentolamina
(pag. 26-49)
F2218125. Care alfa adrenolitice pot fi folosite in tulburari de circulatie periferica:

A. vincamina
B. nicergolina
C. isoxuprin
D. dihidroergotoxina
E. tolazolina
(pag. 26-49)
F2218126. Care dintre urmatoarele clase de medicamente poseda activitate alfa-adrenolitica?

A. Xantene.
B. Butirofenone.
C. Imidazoline.
D. Chinazoline.
E. Esteri ai acidului nitric.
(pag. 26)
F2218127. Dihidroergotoxina:
A. Este un amestec de dihidroergoalcaloizi.
B. Este derivatul hidrogenat al ergometrinei.
C. Are proprietati vasoconstrictoare.
D. Este un alfa-adrenolitic.
E. Se conditioneaza sub forma de solutie pentru uz intern in preparatul Ergoceps.
(pag. 29-30)
F2218128. Efectele care apar dupa administrarea ß-blocantelor sunt:

A. Efect inotrop pozitiv.
B. Efect inotrop negativ.
C. Cresterea debitului cardiac.
D. Reducerea debitului cardiac.
E. Reducerea necesarului de oxigen a inimii la effort.
(pag. 35)
F2218129. ß-blocantele au urmatoarele actiuni farmacoterapice:

A. Actiune antihipertensiva.
B. Actiune antianginoasa.
C. Actiune antiaritmica.
D. Actiune antiglaucomatoasa.
E. Actiune excitanta SNC.
(pag. 37,38)
F2218130. ß-blocantele neselective au urmatoarele dezavantaje:

A. Produc bronhoconstrictie si bronhospasm la astmatici.
B. Au efect proaritmogen.
C. Cresc presiunea intraoculara, sunt contraindicate in glaucom.
D. Produc vasoconstrictie cu tulburari ischemice periferice.
E. Pot fi administrate numai parenteral.
(pag. 36)
F2218131. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt neurosimpatolitice?

A. Propranolol.
B. Reserpina.
C. Cimetidina.
D. Tolazolina.
E. Metildopa.
(pag. 41)
F2218132. Care dintre afirmatiile referitoare la clonidina sunt adevarate?

A. Este un ß-blocant neselectiv.
B. Are actiune antihipertensiva.
C. Se poate utiliza sub forma de clorhidrat sau tosilat.
D. Tosilatul de clonidina are durata de actiune mai lunga si este conditionat sub forma de preparate retard.
E. Are actiune diuretica.
(pag. 47,48)
F2218133. Moxonidina:
A. Este un agonist selectiv al receptorilor imidazolici presinaptici.
B. Este un alfa-adrenolitic.
C. Este un ß-blocant.
D. Este utilizata ca antihipertensiv.
E. Este utilizata in insuficienta circulatorie cerebrala.
(pag. 47,49)
F2218134. Care dintre urmatoarele substante sunt alfa adrenolitice cu structura de chinazolina?
A. Fenoxibenzamina
B. Fentolamina
C. Prazosin
D. Pindolol
E. Terazosin
(pag. 26)
A. Este un derivat de acid lisergic hidrogenat si acid nicotinic.
B. Prezinta efect vasodilatator prin mecanism musculotrop si alfa adrenolitic.
C. Este conditionata in produsul Sermion.
D. Este indicata in hipotensiune ortostatica.
E. Prezinta efecte favorabile in insuficienta circulatorie cerebrala si periferica.
(pag. 30)
F2218136. Prazosin este indicat in toate formele de hipertensiune, ca medicament de prima alegere la
pacientii care prezinta una dintre urmatoarele afectiuni asociate:
A. Hipercolesterolemie
B. Diabet
C. Astm bronsic
D. Insuficienta hepatica
E. Cardiopatie ischemica.
(pag. 32)

A. Clonidina are actiune antihipertensiva.
B. Moxonidina este un agonist selectiv al receptorilor imidazolici presinaptici I-1.
C. Moxonidina creste eliberarea de noradrenalina.
D. Clonidina produce retentie hidro-salina.
E. Clonidina este contraindicata in glaucom
(pag. 47-49)
F2218138. Care dintre urmatorii compusi sunt beta adrenolitice pure?

A. Isoxuprin
B. Atenolol
C. Timolol
D. Izoprenalina
E. Adrenalina
(pag. 35)
F2218139. Care dintre urmatoarele substante sunt beta adrenolitice hidrofile?

A. Paracetamol
B. Atenolol
C. Sotalol
D. Metoprolol
E. Propranolol
(pag. 34)
F2218140. Care dintre urmatoarele efecte se intalnesc in cazul beta adrenoliticelor?

A. Sedare la nivel central
B. Influenteaza pozitiv toate functiile miocardului.
C. Reduc tahicardia datorata efortului si stresului.
D. Determina scaderea tensiunii arteriale.
E. Cresc necesitatea de oxigen a inimii, la efort.

(pag. 35)
F2218141. Care dintre urmatoarele beta-adrenolitice sunt beta-1 selective?

A. Oxprenolol
B. Pindolol
C. Timolol
D. Atenolol
E. Metoprolol
(pag. 35)
F2218142. Care dintre urmatoarele indicatii sunt valabile in cazul beta-adrenoliticelor?

A. Hipertiroidism
B. Hipertensiune arteriala
C. Anxietate de stres
D. Glaucom
E. Bradicardie
(pag. 39)
F2218143. Care dintre urmatorii compusi pot fi incadrati in grupul neurosimpatoliticelor?

A. Clonidina
B. Propranolol
C. Alfa-metildopa
D. Reserpina
E. Ergotamina
(pag. 27)
F2318144. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru adrenolitice?

A. blocheaza receptorii alfa-adrenergici;
B. influenteaza metabolismul mediatorilor chimici;
C. blocheaza receptorii beta-adrenergici;
D. impiedica eliberarea mediatorilor;
E. diminua actiunea simpatomimeticelor.
(pag. 26 - 49)

B. antihipertensiv;
C. produce hipotensiune ortostatica dupa prima doza;
D. creste trigliceridele;
E. nu se administreaza in sindromul Raynaud.
(pag. 26 - 49)
F2318146. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru beta-adrenolitice?

A. blocheaza receptorii beta-adrenergici;
B. potenteaza efectul inotrop pozitiv al adrenalinei;
C. au actiune cronotrop negativa;
D. diminua formarea umorii apoase;
E. cresc presiunea intraoculara.
(pag. 26 - 49)
A. propranolol;
B. atenolol;
C. metoprolol;
D. timolol;
E. oxprenolol.
(pag. 26 - 49)
F2318148. Care din urmatoarele indicatii terapeutice nu sunt corecte pentru propranolol?
A. hipertensiunea arteriala;
B. ateroscleroza;
E. astm bronsic.
(pag. 26 - 49)
F2318149. Care din urmatoarele efecte adverse pot apare dupa propranolol?
A. stari depresive;
B. cresterea trigliceridelor;
C. tahicardie;
D. impotenta;
E. bronhoconstrictie.
(pag. 26 - 49)
F2318150. Care din urmatoarele caracteristici ale simpatoliticelor sunt corecte?

A. diminua sau impiedica efectele stimularii nervilor simpatici;
C. antagonizeaza actiunea adrenergicelor;
D. blocheaza receptorii adrenergici;
E. produc hipertensiune.
(pag. 26 - 49)
F2318151. Care din urmatoarele indicatii pentru propranolol sunt corecte?

B. aritmii cardiace;
D. astm bronsic;
E. astenie.
(pag. 26 - 49)
F2318152. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru rezerpina?

A. este un antiulceros;
B. impiedica recaptarea noradrenalinei;
C. este un antiparkinsonian;
D. are actiune hipotensiva;
E. are actiune simpatomimetica.
(pag. 26 - 49)

A. este alfa-1-adrenolitic;
B. este un parasimpatomimetic;
C. este un neurosimpatolitic;
D. este beta-2-adrenolitic;
E. are actiune hipotensiva.

(pag. 26 - 49)

A. oxprenolol;
B. propranolol;
C. betaxolol;
D. atenolol;
E. metoprolol.
(pag. 26 - 49)
F2318155. Efecte de tip alfa-adrenolitic sunt:

A. vasodilatatie cu hipotensiune arteriala;
B. bradicardie reflexa;
C. reducerea debitului cardiac;
D. scaderea presiunii intraoculare;
E. mioza pasiva.
(pag. 26 - 49)
F2318156. Efecte de tip beta adrenolitic sunt:

A. vasodilatatia;
B. hipotensiunea arteriala;
C. scaderea secretiei de renina;
D. bronhodilatatia;
E. mioza.
(pag. 26 - 49)
F2318157. Beta-1 adrenoliticele selective sunt de ales la pacientii cu:

A. astm bronsic;
B. bradicardie;
C. insuficienta respiratorie;
D. tulburari ischemice periferice;
E. diabet.
(pag. 26 - 49)
F2318158. Beta-adrenoliticele se utilizeaza in farmacoterapie ca:

A. antihipertensive;
B. antianginoase;
C. antiaritmice;
D. tocolitice;
E. bronhodilatatoare.
(pag. 26 - 49)
F2518159. Notati substantele simpatolitice agonisti presinaptici alfa-2 sau/si imidazolici I-1
A. guanetidina
B. clonidina
C. reserpina
D. guanfacina
E. fentolamina
(pag. 47)
F2518160. Propranolol:
A. este beta-adrenolitic selectiv beta-1

B. este beta-adrenolitic lipofil
C. are T1/2 relativ mic corelat direct cu biotransformarea hepatica
D. se excreta renal 90% in forma netransformata
E. are efect chinidinic mediu
(pag. 34-35-40)
F2518161. Care dintre urmatoarele afirmatii despre reserpina sunt adevarate ?

A. are T1/2 mare (cca. 10 zile) datorita circuitului enterogastric
B. are efecte neuroleptice la doze mai mici ca cele antihipertensive
C. poate produce deprimare tiroidiana si galactoree
D. este utila in sindrom parkinsonian si stari depresive
E. este indicata in tratamentul HTA si psihozelor
(pag. 43-44-45)
F2518162. Care dintre urmatoarele substante beta-adrenolitice au si efect de tip chinidinic (anestezic
local) ?
A. labetalol
B. propranolol
C. metoprolol
D. nadolol
E. timolol
(pag. 35)
F2518163. Profilul farmacocinetic al beta-adrenoliticelor hidrofile cuprinde:

B. efect al primului pasaj hepatic nesemnificativ
C. biodisponibilitate per os redusa datorita coeficientului de absorbtie redus
D. excretie renala in forma netransformata
E. T1/2 relativ mic (3-5 h)
(pag. 34)
F2518164. Profilul farmacocinetic al beta-adrenoliticelor lipofile cuprinde:

B. efect al primului pasaj hepatic ridicat
C. biodisponibilitate per os redusa
D. nu difuzeaza bariera hematoencefalica
E. T1/2 relativ mic
(pag. 34)
F2518165. Fenoxibenzamina:
A. este agonist alfa-2
B. este alfa-1 adrenolitic selectiv
C. determina hTA intensa
D. se utilizeaza de electie in insuficienta circulatorie periferica acuta de tip hipoton
E. se administreaza exclusiv i.v.
(pag. 30-31)
F2518166. Dihidroergotamina:
A. este ocitocic
B. are actiune venotonica
C. se utilizeaza in sindrom hipotensor ortostatic
D. se utilizeaza in tulburari circulatorii periferice hipertone

E. se utilizeaza in tratamentul de fond al migrenei
(pag. 29)
F2518167. Dihidroergotoxina:
A. creste fluxul sanguin cerebral
B. se administreaza pe nemancate
C. in urgente se administreaza in perfuzie i.v.
D. amelioreaza memoria
E. se utilizeaza in tratamentul HTA cu valori ridicate
(pag. 29-30)
F2618168. Sunt antagonişti totali ai receptorilor opioizi, lipsiţi de acţiune analgezică:

A. Naloxona
B. Tramadol
C. Nalorfina
D. Buprenorfina
E. Naltrexona
(pag. 169)

A. Concentraţia crescută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a agoniştilor
B. Concentraţia crescută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a antagoniştilor
C. Concentraţia scăzută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a agoniştilor
D. Concentraţia scăzută de ioni de Na conduce la o capacitate scăzută de legare a agoniştilor
E. Concentraţia scăzută de ioni de Na conduce la o capacitate crescută de legare a antagoniştilor
(pag. 169)
F2618170. Analgezicele morfinomimetice se caracterizează prin:

A. Lipsa metabolizării hepatice
B. Cleareance hepatic scăzut
C. Biodisponibilitate p.o. sub 5%
D. Dependenţă de mărimea debitului sanguin hepatic
E. Efect intens al primului pasaj hepatic pentru majoritatea morfinomimeticelor
(pag. 169)
F2618171. Supradozarea şi intoxicaţia acută cu morfinomimetice se caracterizează prin:

A. Midriază intensă, pupile fixe
B. Diaree, incontinenţă fecală
C. Mioză (cu excepţia petidinei)
D. Hipotensiune arterială, şoc
E. Respiraţie Cheyne Stokes, paralizia centrului respirator
(pag. 171-172)
F2618172. Tramadolul acţionează prin:

A. Inhibarea recaptării serotoninei
B. Stimularea receptorilor GABA-B
C. Inhibarea recaptării noradrenalinei, cu stimularea consecutivă a receptorilor alfa-2 presinaptici
D. Mecanism monoaminergic spinal
E. Acţiune agonistă slabă pe receptorii opioizi (miu, kappa, delta)
(pag. 174)
F2618173. Sunt efecte centrale ale morfinomimeticelor:

A. Deprimarea centrului respirator bulbar
B. Deprimarea centrului tusei
C. Efectul constipant
D. Influenţarea centrului vomei
E. Analgezia
(pag. 170)
F2618174. Au acţiune antagonistă pe receptorii miu şi agonistă pe receptorii kappa:

A. Naltrexona
B. Nalbufina
C. Pentazocina
D. Metadona
E. Nalorfina
(pag. 168)
F2618175. Efectele morfinomimeticelor se explică la nivel molecular prin:

A. Scăderea activităţii adenilat ciclazei (printr-o proteină Gi)
B. Blocarea canalelor de calciu, cu scăderea influxului transmembranar de calciu
C. Deschiderea canalelor de potasiu, cu creşterea efluxului de potasiu
D. Stimularea activităţii fosfolipazei C
E. Stimularea guanilat ciclazei
(pag. 167)
Tema nr. 19
Parasimpatomimetice si parasimpatolitice
BIBLIOGRAFIE:
F1219001. Care din următoarele substante este un parasimpatolitic bronhodilatator:

A. pirenzepina
B. sibutramina
C. adrenalina
D. ipratropiu
E. salbutamolul
(pag. 50-68)
F1219002. La nivelul ochiului parasimpatomimeticele produc:

A. midriază
B. scăderea presiunii intraoculare
C. cicloplegie
D. diminuarea reflexului cornean
E. contracţia muşchilor radiari ai irisului
(pag. 50-68)
F1319003. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru neostigmina?

A. este un anticolinesterazic reversibil;
B. este un anticolinesterazic ireversibil;
C. antagonizeaza efectele tubocurarinei;
D. potenteaza curarizantele depolarizante;
E. se indica in atonia intestinala.
(pag. 50 - 68)
F1319004. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru pilocarpina?

A. are efecte nicotinice;
B. produce hipersalivatie;
C. miotic;
D. scade presiune intraoculara;
E. eficace in glaucom.
(pag. 50 - 68)
F1319005. Care din urmatoarele efecte nu sunt de tip muscarinic?

A. bronhoconstrictie;
B. mioza;
C. bradicardie;
D. hiposalivatie;
E. creste peristaltismul intestinal.
(pag. 50 - 68)
F1319006. Care din urmatoarele substante nu sunt parasimpatomimetice?

A. neostigmina;
B. pilocarpina;
C. naproxen;
D. paraoxon;
E. metacolina.
(pag. 50 - 68)
F1419007. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:

A. atropina difuzează prin placentă şi în sângele fetal
B. T1/2 = 2-8 ore pentru atropină
C. scopolamina se utilizează în răul de mişcare
D. atropina este eficace în oftalmologie ca midriatic
E. ca efecte adverse atropina produce constipaţie, uscăciunea gurii, retenţie urinară
(pag. 65)
F1419008. Care dintre următoarele efecte nu este efect secundar parasimpatolitic al atropinei:
A. uscăciunea gurii
B. hiperplazia gingivală
C. constipaţia
E. tulburări de vedere
(pag. 66)
F1419009. Care dintre următoarele efecte secundare ale parasimpaticomimeticelor nu este de tip
muscarinic:
A. bradicardie
C. hiposecreţie salivară şi lacrimală
D. micţiuni frecvente
E. transpiraţie
(pag. 53)
F1419010. În care dintre următoarele situaţii atropina este strict contraindicată:

A. bloc atrio-ventricular
B. astm bronşic
C. glaucom
D. colici gastrointestinale
E. boală Parkinson
(pag. 67)
F1419011. În intoxicaţiile cu compuşi organofosforici antidotul este reprezentat de:

A. pilocarpina
B. timolol
C. fizostigmină
D. cafeina
E. reactivatorii de colinesterază
(pag. 57)
F1419012. Proprietăţile anticolinergice sunt întâlnite la toate clasele medicamentoase de mai jos cu
excepţia uneia. Care anume?
B. neuroleptice
C. antihistaminice
D. antiinflamatoare nesteroidiene
E. antispastice ale tubului digestiv
(pag. 65)
F1519013. Ca bronhodilatator în astmul bronşic este indicat următorul compus parasimpatolitic:

A. eumidrina
B. butilscopolamina
C. propantelina
D. ipratropium
E. emeproniu
(pag. 63)
F1519014. Contraindicaţiile parasimpatomimeticelor sunt următoarele, cu excepţia:

A. astm bronşic
B. diaree
C. atonia intestinală
D. bloc atrioventricular
E. hipotensiune arterială
(pag. 53)
F1519015. Efectele secundare muscarinice sunt următoarele, cu excepţia:

A. bradicardie
B. hipotensiune arterială
C. hipersecreţie gastrică
D. stimularea musculaturii scheletice (fasciculaţii, tremor)
E. colici abdominale
(pag. 53)
F1519016. În intoxicaţia cu atropină apar următoarele manifestări, cu excepţia:

A. midriaza
B. tulburarea vederii
C. convulsii
E. bradicardie
(pag. 66)
F1519017. Pilocarpina se administrează în:

A. ulcer gastroduodenal
B. diaree
C. greţuri, vărsături
D. glaucom
E. colici abdominale
(pag. 55)
F1519018. Următoarele substanţe sunt parasimpatomimetice cu acţiune directă, cu excepţia:

A. carbacol
B. metacolina
C. fizostigmina
D. betanecol
E. pilocarpina
(pag. 54)
F1619019. Care dintre următoarele efecte nu este produs de atropină?

A. Relaxarea musculaturii netede intestinale
B. Scăderea secreţiei gastrice
C. Bronhodilataţie
D. Mioză
E. Stimularea respiraţiei prin mecanism central
(pag. 65-66)
F1619020. Emeproniul:
A. Se utilizează ca antiastmatic parasimpatolitic în aerosoli
B. Are acţiune antispastică la nivel urinar, fiind util în incontinenţa urinară cu hipertonie vezicală
C. Are acţiune de tip parasimpatomimetic, utilă în atonia intestinală postoperatorie
D. Poate produce ulceraţii esofagiene
E. Produce mioză, scade presiunea intraoculară
(pag. 68)
F1619021. Stimularea receptorilor nicotinici produce:

A. Activarea fosfolipazei C (printr-o proteină Gq)
B. Inhibarea activităţii colinesterazei
C. Deschiderea canalelor pentru cationi
D. Deschiderea canalelor pentru anioni
E. Stimularea activităţii adenilat-ciclazei (printr-o proteină Gs)
(pag. 51)
F1619022. Sunt anticolinergice utilizate ca bronhodilatatoare:

A. Fenoterolul
B. Terbutalina
C. Salmeterolul
D. Pirenzepina
E. Ipratropiu
(pag. 68)
F1619023. Sunt anticolinesterazice ireversibile:

A. Edrofoniu
B. Oxifenoniu
C. Piridostigmina
D. Fluostigmina
E. Neostigmina
(pag. 51)
F1619024. Sunt derivaţi cuaternari de amoniu:

A. Tropicamida
B. Oxifenciclimina
C. Propantelina
D. Pirenzepina
E. Scopolamina
(pag. 62)
F2119025. Precizati indicatia corecta pentru pilocarpina:

A. examenul fundului de ochi
B. colici gastro-intestinale
C. intoxicatia cu atropina
D. intoxicatia cu derivati organofosforici

E. inhibarea hipersecretiei bronsice produsa de unele anestezice generale
(pag. 55)
F2119026. Alegeti contraindicatia parasimpatoliticelor:

A. glaucom
B. astm bronsic
C. diaree
D. bradicardie
(pag. 64)
F2119027. Care efect secundar nu este de tip muscarinic:

A. arsuri epigastrice
B. ileus paralitic
C. mictiuni frecvente
D. dispnee
E. transpiratii
(pag. 53, 59)
F2119028. Care este indicatia terapeutica a neostigminei, bazata pe efect de tip nicotinic:
A. atonie intestinala postoperatorie
B. retentie urinara
C. enurezis nocturn
D. miastenia gravis
E. antidot in curarizarea cu suxametoniu
(pag. 59)
F2119029. Precizati incadrarea farmacodinamica a neostigminei:

A. anticolinesterazic
B. parasimpatomimetic direct
C. colinergic central
D. anticolinergic
E. parasimpatolitic
(pag. 62)
F2119030. Notati parasimpatoliticul ce are actiune stimulanta asupra sistemului nervos central (SNC):
A. atropina
B. scopolamina
C. propantelina
D. butilscopolamoniu
E. pirenzepin
(pag. 62)
F2119031. Contraindicatiile parasimpatoliticelor neselective ( tip atropina ) sunt urmatoarele, cu

exceptia:
A. glaucom
B. ileus paralitic
C. retentie urinara
D. constipatie atona
E. bradicardie sinusala
(pag. 64, 67)
F2219032. Care din urmatoarele parasimpatomimetice au mecanism indirect de actiune:

A. paraoxonul
B. pilocarpina
C. emeproniu
D. suxametoniu
E. acetilcolina
(pag. 50-68)
F2219033. Parasimpatomimeticele se pot indica in:

A. diaree
B. miastenia gravis
C. examenul fundului de ochi
D. intoxicatii cu curarizante depolarizante
(pag. 50-68)
F2219034. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune acetilcolinomimetica directa?

A. Fizostigmina.
B. Neostigmina.
C. Paraoxon.
D. Pilocarpina.
E. piridostigmina
(pag. 54)
F2219035. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase parasimpatolitice sunt utilizate ca

antispastice urinare?
A. Ipratropiu.
B. Pirenzepina.
C. Emeproniu.
D. Propantelina.
E. Tropicamida.
(pag. 63)
F2219036. Care parasimpatolitice sunt folosite ca antiastmatice:

A. ipratropiu
B. salbutamol
C. telenzepina
D. teofilina
E. tropicamida
(pag. 50-68)
F2219037. Care antispastice au mecanism anticolinergic:

A. pitofenona
B. papaverina
C. butilscopolamina
D. neostigmina
E. metamizolul
(pag. 50-68)
F2319038. Care din urmatoarele efecte nu sunt de tip muscarinic?

A. bronhoconstrictie;
B. mioza;
C. bradicardie;
D. hiposalivatie;
E. creste peristaltismul intestinal.
(pag. 50 - 68)
F2319039. Care din urmatoarele substante nu sunt parasimpatomimetice?

A. neostigmina;
B. pilocarpina;
C. naproxen;
D. paraoxon;
E. metacolina.
(pag. 50 - 68)
F2319040. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru neostigmina?

B. este un anticolinesterazic ireversibil;
C. antagonizeaza efectele tubocurarinei;
D. potenteaza curarizantele depolarizante;
E. se indica in atonia intestinala.
(pag. 50 - 68)
F2319041. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte pentru pilocarpina?

A. are efecte nicotinice;
B. produce hipersalivatie;
C. miotic;
D. scade presiune intraoculara;
E. eficace in glaucom.
(pag. 50 - 68)
F2319042. Din punct de vedere farmacoterapeutic, parasimpatoliticele se incadreaza in urmatoarele

grupe, cu o singura exceptie:
A. antispastice digestive;
B. antispastice urinare;
C. hiposecretoare gastrice;
D. antiastmatice bronhodilatatoare;
E. antiglaucomatose.
(pag. 50 - 68)
F2519043. Notati care este substanta parasimpatolitica utilizata ca midriatic:

A. emeproniu
B. isopropamida
C. oxifenoniu
D. tropicamida
E. propantelina
(pag. 62)
F2519044. Farmacodinamia substantelor parasimpatolitice cuprinde:

A. deprimarea miocardului
B. cresterea secretiei glandelor bronsice
C. scaderea presiunii intraoculare
D. intarzierea golirii stomacului
E. cresterea secretiei gastrice de acid clorhidric
(pag. 63-64)
F2519045. Notati efectele secundare nicotinice:

A. bradicardie
B. colici abdominale
C. fasciculatii si hipertonie musculara
D. transpiratii
E. mictiuni frecvente
(pag. 53)
F2519046. Pilocarpina:
A. este acetilcolinomimetic sintetic
B. produce relaxarea muschiului ciliar
C. favorizeaza vederea de aproape
D. inhiba secretia glandelor exocrine
E. antagonizeaza efectele centrale ale atropinei
(pag. 54-55)
F2519047. Notati substanta cu actiune anticolinesterazica ireversibila:

A. neostigmina
B. piridostigmina
C. edrofoniu
D. ecotiofat
E. betanecol
(pag. 56)
F2519048. Notati substanta ce se utilizeaza in incontinenta urinara cu hipertonie vezicala:

A. eumidrina
B. emeproniu
C. hiosciamina
D. tropicamida
E. ipratropium
(pag. 64-67)
F2619049. Aminofenazona are un nucleu structural care derivă de la:

A. p-aminofenol
B. Izochinolină
C. Pirazolonă
D. Pirazolidindionă
E. Chinolină
(pag. 176)
F2619050. Posologia acidului acetilsalicilic care conferă un efect uricozuric este:

A. 0,5 g/ zi
B. 6-8 g/zi
C. 100 mg/zi
D. 2 g/zi
E. 0,5 g la două zile
(pag. 179)
F2619051. Tropismul farmacotoxicologic reprezentat de reacţiile adverse în cazul acidului

acetilsalicilic se manifestă la nivelul:
A. Aparatului respirator – bronhoconstricţie
B. Uterului - creşterea tonusului miometrului prin inhibarea sintezei prostaglandinelor

C. SNC- deprimare, efect anxiolitic
D. Analizatorilor – discromatopsie, ageuzie
E. Sângelui – antiagregant plachetar la dozele foarte mari antiinflamatoare
(pag. 179)
F2619052. Metabolitul aminofenazonei cu eliminare renală care simulează hematuria este:

A. Acidul saliciuric
B. Acidul gentisic
C. Acid rubazonic
D. Acidul pipemidic
E. Acetilaminofenazona
(pag. 176)
F2619053. Care dintre următoarele afirmaţii privind paracetamolul este falsă?

A. Este metabolitul activ al fenacetinei
B. Are acţiune meţemoglobinizantă, evidentă mai ales la indivizii cu deficit de NADH-meţemoglobin-reductază
C. Are acţiune antiinflamatoare
D. Are efect analgezic şi antipiretic moderat
E. Prezintă toxicitate hepatică, poate produce citoliză la doze mari
(pag. 180-181)
F2619054. În intoxicaţia acută cu paracetamol, se poate utiliza ca antidot specific:

A. Dimercaptopropanolul
B. Disulfiramul
C. Acetilcisteina
D. Ketoconazolul
E. Fenacetina
(pag. 181)
F2619055. Dintre următoarele efecte, nu caracterizează aminofenazona:

A. Efect analgezic
B. Efect antipiretic
C. Efect antiinflamator moderat
D. Efect antispastic musculotrop
E. Efect antiagregant plachetar
(pag. 180)
F1219056. Anticolinergicele se pot indica in:

A. glaucom
B. astm bronsic
C. miastenia gravis
D. constipatie atona
E. voma din raul de miscare
(pag. 50-68)
F1219057. Anticolinesterazicele se utilizeaza:

A. in tratamentul glaucomului
B. antidot in supradozarea curarizantelor depolarizante
C. ca antispastice
D. in miastenia gravis
E. in Parkinson
(pag. 50-68)
F1219058. Atropina:
A. produce hiposecretie salivara cu uscaciunea gurii
B. este un protector al mucoasei gastrice
C. se indica in glaucom sub forma de colir 1%
D. produce midriaza insotita de cicloplegie
E. creste peristaltismul tubului digestiv
(pag. 50-68)
F1219059. Care din afirmatii sunt adevarate:

A. atropina poate fi administrata in preanestezie
B. tropicamida este folosita ca antispastic
C. pirenzepinul actioneaza selectiv pe secretia gastrica
D. emeproniul se foloseste in retentie urinara
E. ipratropiul este indicat in astmul bronsic
(pag. 50-68)
F1219060. Care parasimpatolitice se folosesc in oftalmologie:

A. pilocarpina
B. acetazolamida
C. tropicamida
D. atropina
E. timololul
(pag. 50-68)
F1219061. In ce priveşte anticolinesterazicele:

A. ele au acţiune parasimpatomimetica
B. blochează colinesteraza întotdeauna ireversibil
C. se pot folosi în diagnosticul şi tratamentul miasteniei gravis
D. se pot folosi în tratamentul glaucomului
E. se indică în tratamentul Parkinsonului
(pag. 50-68)
F1219062. In grupa anticolinesterazicelor:

A. neostigmina este un anticolinesterazic usor reversibil
B. neostigmina se utilizeaza in atonii intestinale
C. unii derivati organo-fosforici pot fi folositi in tratamentul glaucomului
D. neostigmina este antidotul curarizantelor depolarizante
E. edrofoniul este contraindicat in miastenia gravis.
(pag. 50-68)
F1219063. La nivelul aparatului respirator atropina:

A. creşte secreţia glandelor căilor respiratorii
B. produce bronhoconstricţie
C. reduce spasmul laringian indus de anestezicele generale
D. se poate indica în astmul bronşic
E. deprimă respiraţia când centrul respirator este uşor deprimat
(pag. 50-68)
F1219064. Parasimpatoliticele produc:

A. relaxarea musculaturii netede digestive
B. retentie urinara
C. hiposecretie a glandelor exocrine
D. mioza
E. scaderea presiunii intraoculare
(pag. 50-68)
F1219065. Parasimpatomimeticele produc:

A. bronhodilatatie
B. scaderea secretiilor glandelor exocrine
C. contractia musculaturii netede digestive
D. mioza
E. bradicardie
(pag. 50-68)
F1219066. Parasimpatomimeticele produc:

A. bronhodilatatie
B. bradicardie
C. cresterea presiunii intraoculare
D. mictiuni frecvente
E. miastenia gravis
(pag. 50-68)
F1219067. Proprietati anticolinergice pot avea:

A. antidepresivele triciclice
B. neurolepticele
C. penicilinele
D. antihistaminicele H1
E. antiinflamatoarele nesteroidiene
(pag. 50-68)
F1219068. Reacţiile adverse ce pot fi produse de parasimpatolitice sunt:

A. cicloplegie
B. constipaţie
C. sialoree
D. bronhoconstricţie
E. incontinenţă urinară
(pag. 50-68)
F1319069. Care din afirmatiile privind domeniul colinergic sunt false?

A. acetilcolina este un mediator colinergic;
B. receptorii muscarinici se gasesc in sinapsele neuroefectoare somatice;
C. receptorii nicotinici se gasesc la nivelul sinapselor ganglionare;
D. sinapsele ganglionare din sistemul simpatic sunt sinapse adrenergice;
E. stimularea parasimpatica creste secretia glandelor exocrine.
(pag. 50 - 68)
F1319070. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru atropina?

A. este un alcaloid;
B. produce uscaciunea gurii;
C. scade presiunea intraoculara;

D. produce cicloplegie;
E. deprima SNC.
(pag. 50 - 68)
F1319071. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru parasimpatolitice?

A. sunt antagonisti;
B. blocheaza receptorii muscarinici;
C. inhiba miocardul;
D. au actiune miotica;
E. sunt antispastice.
(pag. 50 - 68)
F1319072. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru parasimpatomimetice?

A. sunt agonisti;
B. sunt antagonisti;
C. activeaza receptorii muscarinici;
D. blocheaza receptorii nicotinici;
E. inhiba acetilcolinesteraza.
(pag. 50 - 68)
F1319073. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru pirenzepin?

A. antihistaminic H2;
B. anticolinergic selectiv;
C. inhibitor al pompei de protoni;
D. inhiba secretia gastrica;
E. se indica in sindromul Zollinger-Ellison.
(pag. 50 - 68)
F1319074. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru scopolamina?

A. stimuleaza SNC;
B. midriaza;
C. activa in parkinsonism;
D. eficace in raul de miscare;
E. se indica in glaucom.
(pag. 50 - 68)
F1319075. Care din urmatoarele efecte sunt de tip muscarinic?

A. bronhospasm;
B. bradicardie;
C. hiposecretie salivara;
D. colici abdominale;
E. mioza.
(pag. 50 - 68)
F1319076. Care din urmatoarele efecte sunt de tip parasimpatolitic?

A. hipersecretia glandelor;
B. scaderea peristaltismului digestiv;
C. midriaza;
D. au efecte muscarinice;
E. stimulator cardiac.
(pag. 50 - 68)
F1319077. Care din urmatoarele substante sunt parasimpatolitice?

A. pirenzepina;
B. scopolamina;
C. propantelina;
D. carbamazepina;
E. fenitoina.
(pag. 50 - 68)
F1319078. Care dintre afirmatiile privind farmacologia atropinei nu sunt adevarate?

A. este un agonist;
B. scade secretia salivara;
C. produce midriaza;
D. relaxeaza musculatura neteda;
E. scade presiune intraoculara.
(pag. 50 - 68)
F1319079. Care dintre afirmatiile privind farmacologia neostigminei sunt adevarate?

B. are efecte antimuscarinice;
C. se recomanda in atonia intestinala;
D. este antidot al curarei;
E. are un atom de azot cuaternar, deci se absoarbe foarte bine din tubul digestiv.
(pag. 50 - 68)
F1419080. Efectele colinergice de tip muscarinic constau în:

A. mioză la nivelul muşchilor circulari ai irisului
B. stimularea SNC
C. creşterea secreţiei de adrenalină
D. relaxarea sfincterelor tubului digestiv
E. hipersecreţia glandelor endocrine
(pag. 52)
F1419081. În preanestezie pentru inhibarea hipersecreţiei bronşice produsă de unele anestezice

generale se utilizează:
A. atropina
B. scopolamina
C. fizostigmina
D. pilocarpina
E. metacolina
(pag. 67)
F1419082. Pilocarpina:
A. este indicată în glaucom
B. scade secreţia glandelor salivare producând uscăciunea gurii
C. la nivelul ochiului produce midriază
D. se indică în intoxicaţia cu atropină
E. forma de prezentare este Pilocarpină colir 1‰ care se administrează: 1 picătură x 4-6/zi
(pag. 55)
F1419083. Scopolamina:
A. se prezintă sub formă de colir 1%
B. are efectele parasimpatolitice ale atropinei, dar de intensitate mai mare şi durată mai scurtă
C. suferă hidroliză enzimatică hepatică, la ester

D. se utilizează în răul de mişcare
E. este contraindicată în Parkinsonul postencefalitic
(pag. 67)
F1519084. Anticolinesterazicele ireversibile:

A. sunt Neostigmina şi Piridostigmina
B. sunt derivaţi organofosforici
C. au durata de acţiune scurtă
D. sunt utilizate în glaucom
E. acţiunea lor este reversibilă în prezenţa obidoximei
(pag. 60, 61)
F1519085. Atropina determină:

A. hipersecreţie salivară
B. uscăciunea gurii şi greutate în deglutiţie
C. creşterea presiunii intraoculare
D. mioză
E. stimularea musculaturii vezicii urinare
(pag. 65, 66)
F1519086. Atropina este indicată în:

A. glaucom
B. hipersialie
C. spasme şi colici gastrointestinale
E. ileus paralitic
(pag. 67)
F1519087. Care dintre următorii compuşi sunt parasimpatomimetice cu acţiune directă?

A. carbacol
B. fizistigmina
C. pilocarpina
D. neostigmina
E. betanecol
(pag. 54)
F1519088. Neostigmina se administrează în:

A. retenţie urinară
B. Parkinson
C. miastenia gravis
D. astm bronşic
E. glaucom
(pag. 59)
F1519089. Neostigmina:
A. se absoarbe foarte bine per os
B. se administrează în atonia musculară postoperatorie
C. este contraindicată în glaucom
D. este antidot anticurarizant pentru antagonizarea curarizantelor antidepolarizante
E. este derivat organofosforic
(pag. 59)
F1519090. Parasimpatomimeticele cu acţiune indirectă (anticolinesterazice) sunt indicate în:

A. intoxicaţia prin curarizante depolarizante (tip suxametoniu)
B. intoxicaţia prin curarizante antidepolarizante (tip tubocurarina)
C. diagnosticul şi tratamentul miasteniei gravis
D. atonie intestinală
E. ulcer gastroduodenal
(pag. 57)
F1519091. Reacţiile adverse la administrarea de atropină sunt:

A. constipaţie
B. hipersalivaţie
C. uscăciunea gurii
D. enurezis nocturn
E. retenţie urinară
(pag. 66)
F1519092. Scopolamina este:

A. parasimpatolitic
B. parasimpatomimetic
C. utilizată în boala Parkinson
D. indicată în glaucom
E. utilizată în tratamentul răului de mişcare
(pag. 67)
F1619093. Care dintre afirmaţiile privind hidroliza esterilor colinei este falsă?
A. Acetilcolina este hidolizată extrem de rapid
B. Carbaminoil-esterii sunt rezistenţi la hidroliză şi au timp de înjumătăţire lung
C. Metacolina este hidrolizată lent
D. Esterii de tip carbaminoil ai colinei sunt hidrolizaţi relativ rapid, având efecte de durată scurtă
E. Acetil-esterii colinei nu sunt hidrolizaţi de către colinesterază
(pag. 54)
F1619094. Care dintre afirmaţiile următoare privind atropina este adevărată?

A. La indivizii cu tonus vagal normal, atropina produce tahicardie şi hipertensiune arterială slabă
B. La indivizii cu tonus vagal normal, atropina produce bradicardie şi hipotensiune arterială slabă
C. La indivizii cu tonus vagal crescut, atropina produce bradicardie şi hipotensiune arterială slabă
D. La indivizii cu tonus vagal crescut, atropina produce tahicardie şi hipertensiune arterială slabă
E. Acţiunea anticolinergică centrală este utilă în tratamentul bolii Parkinson
(pag. 66)
F1619095. În practica medicală, parasimpatoliticele sunt utilizate pentru următoarele efecte:

A. Miotic (în glaucom)
B. Midriatic (examenul fundului de ochi)
C. Antispastic
D. Antisecretor (în ulcerul gastric)
E. Stimulator al contracţiei musculaturii striate (în miastenia gravis)
(pag. 64)
A. Se absoarbe bine oral şi are difuziune tisulară foarte bună (inclusiv la nivel central)
B. Este utilă în atonia intestinală, constipaţia atonă
C. Se utilizează pentru diagnosticarea şi în tratamentul miasteniei gravis

D. Antagonizează acţiunea curarizantelor de tip depolarizant
E. Este contraindicată în astm bronşic
(pag. 59)
F1619097. Sunt efecte de tip muscarinic:

A. Contracţia muşchiului circular al irisului
B. Contracţia muşchiului radial al irisului
C. Contracţia musculaturii netede digestive
D. Erecţia
E. Ejacularea
(pag. 52)
F1619098. Sunt efecte de tip nicotinic:

A. Contracţia musculaturii striate
B. Relaxarea musculaturii netede
C. Stimularea SNC
D. Eliberarea de adrenalină de către medulosuprarenală
E. Stimularea contracţiei miocardice
(pag. 52)
F1619099. Sunt efecte secundare ale medicaţiei muscarinice:

A. Bronhoconstricţia, dispneea
B. Rinoreea
C. Retenţia de urină
D. Hipersecreţia gastrică
E. Uscăciunea gurii
(pag. 53)
F1619100. Sunt efecte secundare de tip nicotinic:

A. Accelerarea tranzitului intestinal, diareea
B. Stimularea SNC
C. Hipersalivaţia
D. Creşterea frecvenţei micţiunilor
E. Contracţiile fasciculare ale musculaturii straite
(pag. 53)
F1619101. Sunt sisteme de mesageri secunzi activate prin stimularea receptorilor M1 şi M3 colinergici:
A. Ionii de calciu
B. Inozitoltrifosfatul
C. AMPc
D. Diacilglicerolul
E. GMPc
(pag. 51)
F2119102. Parasimpatomimeticele pot produce urmatoarele efecte secundare muscarinice:

A. hipersecretie gastrica, cu arsuri epigastrice
C. mictiuni frecvente
D. uscaciunea gurii
E. stimularea musculaturii scheletice
(pag. 53)
F2119103. Dupa administrare in sacul conjunctival, pilocarpina produce:

A. mioza pasiva, prin relaxarea muschiului radiar al irisului
B. mioza activa, prin contractia muschiului circular al irisului
C. scaderea presiunii intraoculare datorita reducerii secretiei de umoare apoasa
D. scaderea presiunii intraoculare datorita cresterii drenarii umorii apoase
E. relaxarea muschiului ciliar, cu favorizarea vederii la distanta
(pag. 55)
F2119104. Sunt parasimpatomimetice directe:

A. pilocarpina
B. neostigmina
C. piridostigmina
D. fizostigmina
E. carbacol
(pag. 50-51)
F2119105. Despre neostigmina sunt valabile afirmatiile:

A. are o biodisponibilitate redusa per os, deoarece are o structura polara
B. doza per os este de doua ori mai mare decat doza injectabila
C. este contraindicata in parkinson
D. este indicata in miastenia gravis
E. potenteaza curarizantele antidepolarizante
(pag. 58-59)
F2119106. Precizati care sunt efectele parasimpatoliticelor la nivelul aparatului digestiv:

A. relaxarea sfincterului anal, cu diaree
B. relaxarea vezicii biliare
C. relaxarea muschilor netezi gastrici
D. hipersecretie salivara
E. hiposecretie gastrica
(pag. 52, 63)
F2119107. Atropina prezinta urmatoarele efecte centrale:

A. este deprimanta SNC, la doze mari
B. inhiba centrul respirator bulbar, la doze terapeutice, cu deprimare respiratorie
C. stimuleaza centrul vagal bulbar, cu bradicardie si hipotensiune slaba
D. este anticolinergica, cu utilitate in tratamentul intoxicatiilor cu anticolinesterazice
E. in cazul intoxicatiei, pot aparea hipertermie, agitatie, delir, convulsii, moarte
(pag. 66)
F2119108. Comparativ cu atropina, scopolamina prezinta:

A. efecte parasimpatolitice de intensitate mai mica
B. stimularea mai intensa a centrului respirator
C. efect anticolinergic central, mai intens decat atropina pe tremor
D. efect inhibitor SNC, la doze mici
E. actiune antiglaucomatoasa mai redusa
(pag. 67)
F2119109. Despre emepronium sunt corecte afirmatiile:

A. este un antispastic digestiv
B. este un bronhodilatator
C. este un antispastic urinar

D. este iritant puternic al mucoasei esofagiene
E. se administreaza in astm bronsic sub forma de aerosoli
(pag. 68)
F2119110. Precizati indicatiile terapeutice ale neostigminei, bazate pe efectele de tip muscarinic:
A. atonia intestinala postoperatorie
B. antidot anticurarizant
C. retentia urinara postoperatorie
D. miastenia gravis
E. diagnosticul miasteniei
(pag. 59)
F2119111. Notati indicatiile terapeutice ale neostigminei bazate pe actiunea la nivelul placii motorii:
A. antidot in curarizarea cu tubocurarina
B. miastenia gravis
C. diagnosticul miasteniei
D. atonia intestinala postoperatorie
E. retentia urinara
(pag. 59)
F2119112. Notati efectele farmacodinamice ale anticolinesterazicelor:

A. scaderea presiunii intraoculare
B. cresterea tonusului muschilor intestinali
C. cresterea tonusului muschilor vezicii urinare
D. relaxarea muschilor striati
E. stimularea SNC
(pag. 51-53)
F2119113. Precizati contraindicatiile parasimpatomimeticelor cu mecanism direct:

A. ulcer gastro - duodenal
B. astm bronsic
D. glaucom
E. tahicardie
(pag. 53)
F2119114. Notati actiunile parasimpatoliticelor la nivelul ochiului:

A. midriaza pasiva
B. cresterea tensiunii intraoculare
C. cicloplegie
D. midriaza activa
E. actiune antiglaucomatoasa
(pag. 64)
F2119115. Notati simptomele intoxicatiei cu atropina:

A. midriaza activa
B. tulburarea vederii pentru aproape
C. retentie urinara
D. hipertermie
E. delir
(pag. 66)
F2119116. Profilul farmacodinamic al pilocarpinei se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. hipersalivatie
B. hipersudoratie
C. hiposecretie gastrica
D. hipomotilitate digestiva
E. mioza activa
(pag. 54.55)
F2119117. Notati medicamentele care potenteaza efectele parasimpatoliticelor:

A. antiparkinsoniene anticolinergice
B. antidepresive triciclice
C. anticolinesterazice
D. fenotiazine neuroleptice
E. fenotiazine antihistaminice
(pag. 55)
F2119118. Actiunile atropinei la nivelul aparatului digestiv, sunt:

A. cresterea tonusului si peristaltismului
B. hiposecretie salivara
C. antispastic intens
D. hiposecretie gastrica slaba
E. cresterea tranzitului intestinal
(pag. 65)
F2119119. Parasimpatolitice cu efect antispastic urinar intens, sunt:

A. isopropamida
B. pirenzepin
C. emepronium
D. ipratropium
E. eumidrina
(pag. 62, 63)
F2219120. Parasimpatomimeticele:
A. cresc secretia salivara
B. produc bradicardie
C. scad tonusul musculaturii netede
D. produc midriaza
E. produc contractia detrusorului
(pag. 50-68)
F2219121. Reactiile adverse produse de parasimpatomimetice sunt:

A. dispnee
C. retentie urinara
D. hiposecretie gastrica
E. tahicardie
(pag. 50-68)
F2219122. Care compusi pot fi utilizati in tratamentul glaucomului:

A. atropina
B. pilocarpina
C. clonidina
D. timololul
E. acetazolamida
(pag. 50-68)
F2219123. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune anticolinesterazica ?

A. Metacolina.
B. Fizostigmina.
C. Neostigmina.
D. Paraoxon.
E. Carbacolina.
(pag. 51)
F2219124. Care dintre urmatoarele efecte sunt datorate parasimpatomimeticelor?

A. Relaxarea musculaturii netede gastrointestinale.
B. Bronhodilatatie.
C. Midriaza cu cresterea presiunii intraoculare.
D. Stimularea tonusului si peristaltismului intestinal, relaxarea sfincterelor.
E. Mioza, scaderea presiunii intraoculare.
(pag. 52)
F2219125. Care dintre afirmatiile referitoare la Pilocarpina sunt adevarate?

A. Este un parasimpatomimetic direct.
B. Este un anticolinesterazic.
C. Produce scaderea secretiilor glandelor exocrine inclusiv salivara si sudorala.
D. Este indicata in glaucom.
E. Poate fi utilizata in intoxicatia cu atropina.
(pag. 54,55)
F2219126. Care dintre urmatoarele indicatii terapeutice apartin neostigminei?

A. Glaucom.
B. Astm bronsic.
C. Stari de atonie intestinala.
D. Miastenia gravis.
E. Boala Parkinson.
(pag. 59)

A. Anticolinesterazicele ireversibile au durata scurta de actiune.
B. Anticolinesterazicele ireversibile au durata lunga de actiune.
C. Actiunea anticolinesterazicelor ireversibile devine reversibila in prezenta activatorilor de colinesteraza de
tipul obidoximei.
D. Anticolinesterazicele ireversibile se utilizeaza exclusiv local in glaucom.
E. Paraoxonul este un anticolinesterazic ireversibil.
(pag. 60,61)
F2219128. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune parasimpatolitica?

A. Tropicamida.
B. Nafazolina.
C. Emeproniu.
D. Ipratropiu.
E. Atenolol.
(pag. 62)
F2219129. Efectele datorate parasimpatoliticelor sunt:

A. Reducerea secretiei gastrice de acid clorhidric.
B. Relaxarea musculaturii netede bronsice.
C. Bronhospasm.
D. Hipersecretia glandelor salivare.
E. Diminuarea tonusului si peristaltismului gastro-intestinal, efect antispastic la acest nivel.
(pag. 63,64)

A. Atropina este un ester al tropinei.
B. Atropina este un racemic format din d si l hiosciamina.
C. Atropina este forma levogira, mai activa a hiosciaminei.
D. Atropina se utilizeaza sub forma de sulfat.
E. Atropina nu prezinta proprietati antispastice.
(pag. 65)
F2219131. Care dintre urmatorii compusi se incadreaza in clasa parasimpatomimeticelor directe?

A. Pilocarpina
B. Atropina
C. Metacolina
D. Carbacol
E. Fisostigmina
(pag. 54)
F2219132. Care dintre urmatorii compusi actioneaza ca anticolinesterazice reversibile?

A. Paraoxon
B. Scopolamina
C. Neostigmina
D. Terazosin
E. Piridostigmina
(pag. 58-59)
F2219133. Care dintre urmatoarele substante sunt parasimpatomimetice de origine naturala?

A. Hiosciamina
B. Ergotamina
C. Pilocarpina
D. Fizostigmina
E. Metacolina
(pag. 50,58)
F2219134. Care dintre urmatoarele efecte sunt caracteristice parasimpatomimeticelor?

A. La nivel bronsic produc bronhodilatatie.
B. Stimuleaza secretia gastrica acida.
C. Determina scaderea tensiunii arteriale.
D. Produc midriaza prin contractia muschiului neted circular al irisului.
E. Determina contractia vezicii urinare.
(pag. 52-53)
F2219135. Parasimpatomimeticele sunt contraindicate in:

A. Astm bronsic
B. Constipatie
C. Ulcer gastro-intestinal
D. Hipertensiune arteriala
E. Bradicardie.
(pag. 53)
F2219136. Care dintre urmatoarele substante sunt de origine naturala si au efect parasimpatolitic?
A. Scopolamina
B. Arecolina
C. Atropina
D. Pirenzepina
E. Ipratropiu
(pag. 62)
F2219137. Parasimpatoliticele produc urmatoarele efecte:

A. Relaxeaza musculatura neteda viscerala
B. Contracta musculatura bronsica
C. Cresc secretiile gastrice
D. Stimuleaza miocardul
E. Scad secretia salivara
(pag. 63-64)

A. Pilocarpina se utilizeaza ca antispastic in colici abdominali
B. In enurezis nocturn se indica propantelina.
C. Bromura de ipratropiu se indica in astmul bronsic.
D. In cercetarea fundului de ochi se foloseste noradrenalina.
E. Emepronium este indicat in incontinenta urinara.
(pag. 64)
F2219139. Atropina:
A. Este un alcaloid, ce se gaseste sub forma izomerului levogir.
B. Este un ester al tropinei.
C. Are actiune midriatica, fiind utilizat in glaucom.
D. Se utilizeaza preoperator pentru a inhiba hipersecretia bronsica produsa de unele anestezice generale.
E. Este conditionata sub forma de fiole, colir.
(pag. 65)
F2219140. Pirenzepina:
A. Este un compus cu structura triciclica.
B. Prezinta o selectivitate hiposecretorie gastrica.
C. Este conditionat in produsul Axid fiole.
D. Se poate asocia cu AINS pentru a preveni leziunile gastroduodenale.
E. Actioneaza prin mecanism parasimpatomimetic
(pag. 68)
F2219141. Parasimpatoliticele:
A. relaxeaza musculatura neteda digestiva
B. relaxeaza muschii ciliari
C. stimuleaza secretia gastrica
D. intarzie golirea stomacului
E. cresc presiunea intraoculara
(pag. 50-68)
F2219142. Pirenzepina:
A. este un antispastic musculotrop
B. scade secretia gastrica
C. are efect anticolinergic
D. actioneaza selectiv pe receptorii M2
E. se indica in ulcerul gastric si duodenal
(pag. 50-68)
F2219143. Atropina:
A. este esterul tropinei forma cis
B. are actiune antiparkinsoniana
C. deprima respiratia
D. se poate utiliza in preanestezie
E. este o substanta puternic activa
(pag. 50-68)
F2319144. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru parasimpatomimetice?

A. sunt agonisti;
B. sunt antagonisti;
C. activeaza receptorii muscarinici;
D. blocheaza receptorii nicotinici;
E. inhiba acetilcolinesteraza.
(pag. 50 - 68)
F2319145. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru parasimpatolitice?

A. sunt antagonisti;
B. blocheaza receptorii muscarinici;
C. inhiba miocardul;
D. au actiune miotica;
E. sunt antispastice.
(pag. 50 - 68)
F2319146. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru atropina?

A. este un alcaloid;
B. produce uscaciunea gurii;
C. scade presiunea intraoculara;
D. produce cicloplegie;
E. deprima SNC.
(pag. 50 - 68)
F2319147. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru scopolamina?

A. stimuleaza SNC;
B. midriaza;
C. activa in parkinsonism;
D. eficace in raul de miscare;
E. se indica in glaucom.
(pag. 50 - 68)
F2319148. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru pirenzepin?

B. anticolinergic selectiv;
C. inhibitor al pompei de protoni;
D. inhiba secretia gastrica;
E. se indica in sindromul Zollinger-Ellison.
(pag. 50 - 68)
F2319149. Care din urmatoarele efecte sunt de tip parasimpatolitic?

A. hipersecretia glandelor;
B. scaderea peristaltismului digestiv;
C. midriaza;
D. au efecte muscarinice;
E. stimulator cardiac.
(pag. 50 - 68)
F2319150. Care din afirmatiile privind domeniul colinergic sunt false?

A. acetilcolina este un mediator colinergic;
B. receptorii muscarinici se gasesc in sinapsele neuroefectoare somatice;
C. receptorii nicotinici se gasesc la nivelul sinapselor ganglionare;
D. sinapsele ganglionare din sistemul simpatic sunt sinapse adrenergice;
E. stimularea parasimpatica creste secretia glandelor exocrine.
(pag. 50 - 68)
F2319151. Care dintre afirmatiile privind farmacologia neostigminei sunt adevarate?

B. are efecte antimuscarinice;
C. se recomanda in atonia intestinala;
D. este antidot al curarei;
E. are un atom de azot cuaternar, deci se absoarbe foarte bine din tubul digestiv.
(pag. 50 - 68)
F2319152. Care dintre afirmatiile privind farmacologia atropinei nu sunt adevarate?

A. este un agonist;
B. scade secretia salivara;
C. produce midriaza;
D. relaxeaza musculatura neteda;
E. scade presiune intraoculara.
(pag. 50 - 68)
F2319153. Care din urmatoarele substante sunt parasimpatolitice?

A. pirenzepina;
B. scopolamina;
C. propantelina;
D. carbamazepina;
E. fenitoina.
(pag. 50 - 68)
F2319154. Care din urmatoarele efecte sunt de tip muscarinic?

A. bronhospasm;
B. bradicardie;
C. hiposecretie salivara;
D. colici abdominale;
E. mioza.
(pag. 50 - 68)
F2319155. Se indica in oftalmologie, ca antiglaucomatose:

A. pilocarpina;
B. atropina;
C. fizostigmina;
D. carbacolul;
E. tropicamida.
(pag. 50 - 68)
F2319156. Reprezinta contraindicatii ale neostigminei:

A. astmul bronsic;
B. miastenia gravis;
C. retentia urinara;
D. ulcer gastro-intestinal;
E. supradozarea curarizantelor depolarizante.
(pag. 50 - 68)
F2319157. Care sunt efecte antimuscarinice?

A. stimularea miocardului, prin cresterea tonusului simpatic;
B. midriaza pasiva;
C. bronhodilatatia;
D. hiposecretia glandelor exocrine;
E. midriaza activa.
(pag. 50 - 68)
F2319158. Parasimpatomimeticele produc la nivelul ochiului:

A. mioza;
B. cresterea presiunii intraoculare;
C. cicloplegie, cu tulburarea vederii pentru aproape;
D. midriaza;
E. scaderea presiunii intraoculare.
(pag. 50 - 68)
F2519159. Indicatiile terapeutice pentru atropina sunt:

A. examenul fundului de ochi
B. boala Parkinson
C. preanestezie
D. epilepsie
E. tahicardie paroxistica supraventriculara
(pag. 67)
F2519160. Scopolamina:
A. este inhibitor SNC la doze mici
B. se utilizeaza in preanestezie in asociere cu atropina
C. este indicata in boala Parkinson
D. este antidot anticurarizant
E. este miorelaxant
(pag. 67)
F2519161. Pirenzepin:
A. blocheaza receptorii M2 si M3 din muschii netezi si glande exocrine
B. blocheaza receptorii M1 din ganglionii parasimpatici intramurali din plexul mezenteric

C. realizeaza in special bronhodilatatie
D. are selectivitate hiposecretoare gastrica
E. este utilizat de electie in enurezis
(pag. 68)
F2519162. Notati afirmatiile adevarate:

A. acetilcolina nu se poate utiliza ca medicament
B. carbacolul este hidrolizat rapid in organism si are T1/2 scurt
C. exclusiv carbacolul, dintre parasimpatomimeticele cu actiune directa, are efecte nicotinice
D. metacolina actioneaza predominant la nivelul aparatului cardiovascular
E. pilocarpina are efect scazut asupra glandelor salivare
(pag. 54-55)
A. este anticolinesterazic ireversibil
B. la doze mici actioneaza sinergic cu decametoniu
C. la doze mari produce paralizie
D. este indicata in boala Parkinson
E. este contraindicata in glaucom
(pag. 56-59)
F2519164. Intoxicatia cu derivati organofosforici se caracterizeaza prin:

A. convulsii
B. tahicardie
C. dispnee expiratorie
D. midriaza
E. mictiuni frecvente, involuntare
(pag. 61)
F2519165. Notati indicatiile terapeutice ale atropinei:

A. colici reno-ureterale
B. bradicardie sinusala
C. sincopa
D. retentia urinara
E. ileus paralitic
(pag. 67)
F2519166. Atropina:
A. are actiune slaba in criza de astm bronsic
B. stimuleaza centrul respirator bulbar
C. la doze mari si tonus vagal crescut produce bradicardie
D. produce midriaza si scaderea presiunii intraoculare
E. nu are actiune anticolinergica centrala
(pag. 66)
F2519167. Derivatii organofosforici:

A. sunt anticolinesterazice ireversibile
B. sunt utilizati in diagnosticul miasteniei gravis
C. se indica exclusiv local, in glaucom
D. au exclusiv efecte muscarinice
E. la doze mari produc paralizia muschilor respiratori
(pag. 60-61)
F2619168. Aminofenazona poate produce:

A. Leucocitoză
B. Poliglobulie
C. Alergii
D. Anemie aplastică
E. Neoplazii gastrice
(pag. 180)
F2619169. Paracetamolul este contraindicat în:

A. Terapia pediatrică
B. Antecedente de alergie la derivaţi de acid salicilic
C. Insuficienţă hepatică
D. Angină pectorală
E. Insuficienţă renală
(pag. 181)
F2619170. Acidul acetilsalicilic se caracterizează prin:

A. Efect antiinflamator marcat
B. Efect analgezic marcat, prin acţiune la nivelul receptorilor opioizi
C. Efect antipiretic prin mecanism hipotalamic
D. Efect antiagregant plachetar la doze mici
E. Efect hipoprotrobinizant la doze mari
(pag. 178)
F2619171. Paracetamolul poate produce:

A. Inducţia enzimelor microzomiale hepatice
B. Eritem pigmentar fix
C. Vasospasm la nivelul circulaţiei periferice
D. Rabdomioliză
E. Meţemoglobinemie
(pag. 180-181)
F2619172. Care dintre afirmaţii este falsă?

A. Intoxicaţia acută cu paracetamol se manifestă prin necroză hepatică, care poate conduce la deces
B. Noraminofenazona nu este incriminată în producerea cancerului gastric
C. Acidul acetilsalicilic este contraindicat în astmul bronşic
D. COX-1 este o izoformă inductibilă a ciclooxigenazei, prezentă în toate ţesuturile, implicată în sinteza de
prostaglandine cu rol inflamator şi hiperalgic
E. Acidul salicilic are acţiune antiagregantă plachetară numai la doze mari
(pag. 177-180)
F2619173. Intoxicaţia acută cu acid salicilic se manifestă prin:

A. Alcaloză metabolică tardivă
B. Alcaloză respiratorie iniţială
C. Acidoză metabolică, datorită metaboliţilor cu caracter acid
D. Hipertensiune arteraială malignă
E. Convulsii, delir (beţie salicilică)
(pag. 179)
F2619174. Clasa medicamentelor analgezice-antipiretice poate produce:

A. Dependenţă
B. Euforie
C. Hipertermie malignă
D. Scăderea febrei
E. Analgezie
(pag. 178-179)
F2619175. Paracetamolul poate determina apariţia următoarelor efecte adverse:

A. Alopecie reversibilă
B. Hirsutism
C. Meţemoglobinemie
D. Erupţii cutanate
E. Ginecomastie
(pag. 179)
Tema nr. 20
Antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene
BIBLIOGRAFIE:
F1220001. Acţiunea antiinflamatoare a glucocorticoizilor se explică prin:

A. stimularea fosfolipazei A2
B. creşterea permeabilităţii şi scăderea rezistenţei capilare
C. stabilizarea lizozomilor
D. creşterea fagocitozei
E. creşterea migrării leucocitelor în focarul inflamator
(pag. 216-232 (vol.1))
F1220002. Care din urmatoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt derivati de acid propionic:
A. diclofenacul
B. aspirina
C. rofecoxibul
D. ketoprofenul
E. meloxicamul
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220003. Care din următoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt derivaţi de acid salicilic:
A. nimesulida
B. diflunisal
C. glaucină
D. diclofenacul
E. naproxenul
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220004. Care substanţe nu au proprietăţi antiinflamatoare:

A. prednisonul
B. indometacinul
C. triamcinolonul
D. ranitidina
E. ketoprofenul
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220005. Glucocorticoizii se contraindica in:

A. boli inflamatorii
B. manifestari alergice
C. osteoporoza
D. stari de soc
E. boli de autoagresiune
(pag. 216-232 (vol.1))
F1320006. Mecanismul de actiune al antiinflamatoarelor nesteroidieneconsta in, cu exceptia:

A. inhiba ciclooxigenaza-1 (COX1);
B. inhiba ciclooxigenaza-2 (COX2);

C. stimuleaza sinteza tromboxanilor;
D. inhiba formarea prostaglandinelor;
E. impiedica formarea radicalilor liberi.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320007. Urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru indometacina, cu exceptia:

A. este un antiinflamator nesteroidian;
B. inhiba COX1;
C. este antiagregant plachetar;
D. blocheaza specific COX2;
E. eficacitatea are caracter simptomatic.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320008. Urmatoarele efecte adverse sunt specifice corticosteroizilor, cu exceptia:

A. obezitate;
B. retentie hidro-electrolitica;
C. redeschiderea ulcerelor;
D. cataracta;
E. hipotiroidism.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320009. Urmatoarele efecte sunt specifice corticosteroizilor, cu exceptia?

A. hiperglicemiei;
B. hipercolesterolemiei;
C. eliminare crescuta de sodiu si apa;
D. stimuleaza SNC;
E. eliminare urinara crescuta a calciului.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320010. Urmatoarele indicatii terapeutice sunt specifice glucocorticoizilor, cu exceptia:

A. insuficienta suprarenala;
B. antiinflamator in bolile reumatice;
C. antialergic;
D. osteoporoza;
E. hepatita.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1520011. AINS sunt utilizate în tratamentul următoarelor afecţiuni, cu excepţia:

A. poliartrită reumatoidă
B. ulcer gastroduodenal
C. artroze
D. spondilită ankilopoietică
E. criza de migrenă
(pag. 138)
F1520012. Care dintre următoarele efecte adverse nu caracterizează AINS?

A. hipokaliemie
B. hiperkaliemie
C. insuficienţă renală acută
D. cresc timpul de sângerare
E. iritaţie gastrointestinală
(pag. 139)
F1520013. Efectele adverse ale corticosteroizilor sunt următoarele, cu excepţia:

A. întârzierea creşterii copiilor
B. osteoporoză
C. psihoze de tip maniacal
D. corticodependenţa
E. hipotiroidism
(pag. 221, 222)
F1520014. Glucocorticoizii produc următoarele efecte farmacodinamice, cu excepţia:

A. efect antiinflamator
B. efect uricozuric
C. favorizează vindecarea plăgilor
D. hiperglicemie
E. cresc excreţia de azot
(pag. 217)
F1520015. Glucocorticoizii realizează efect antiinflamator prin următoarele mecanisme, cu excepţia:

A. scăderea permeabilităţii şi creşterea rezistenţei capilare
B. stabilizarea lizozomilor
C. diminuarea edemului
D. stimularea fagocitozei şi migrării leucocitelor în focarul inflamator
E. inducerea sintezei de lipocortină
(pag. 219)
F1520016. Următoarele afirmaţii despre piroxicam sunt adevărate, cu excepţia:

A. este antiinflamator şi analgezic
B. stimulează sinteza de PG şi migrarea leucocitelor în focarul inflamator
C. se absoarbe digestiv
D. produce efecte adverse gastrointestinale
E. se administrează în poliartrita reumatoidă
(pag. 151, 152)
F1620017. Contraindicaţiile glucocorticoizilor sunt :

A. Colagenoze
B. Hemopatii maligne
C. Nefroze
E. Boala serului
(pag. 223)
F1620018. Dexametazona :
A. Are efect antiinflamator de 30 de ori mai intens decât hidrocortizonul
B. Poate produce accidente anafilactice grave
C. Este contraindicat la bolnavii cu tendinţă la edeme
D. Are durată de acţiune intermediară (12-36 de ore)
E. Produce diabet steroidic mai rar decât ceilaţi corticosteroizi
(pag. 230)
F1620019. Glucocorticoizii produc :

A. Hipoglicemie
B. Hiperglicemie
C. Favorizează anabolismul protidic
D. Scad acizii graşi liberi în sângele periferic
E. Scad secreţia gastrică
(pag. 217)
F1620020. Prednisolonul :
A. Are efecte apropiate de prednison, fiind folosit şi local
B. Nu are efecte locale
C. Are durată de acţiune scurtă (sub 12 ore)
D. Are un efect antiinflamator de 30 de ori mai intens decât hidrocortizonul
E. Produce miopatie steroidiană mai frecvent decât alţi corticosteroizi
(pag. 228)
F1620021. Prednisonul :
A. Se administrează oral şi local
B. Nu reţine deloc sodiul în organism
C. Este antiinflamator de 10 ori mai activ decât hidrocortizonul
D. Este antiiflamator de 5 ori mai activ decât hidrocortizonul
E. Are durată de acţiune lungă (peste 48 de ore)
(pag. 228)
F1620022. Triamcinolonul :
A. Nu are efect local
B. Are un efect slab de retenţie a sodiului şi apei
C. Este contraindicat în colagenoze
D. Produce diabet steroidic mai mult decât alţi corticosteroizi
E. Este contraindicat în reumatism articular acut
(pag. 229)
F2120023. Nu reprezinta reactie adversa a AINS:

A. reactii alergice
B. retentie hidrosalina
C. catabolism proteic
D. gastrita hemoragica
E. bronhoconstrictie
(pag. 139)
F2120024. Ibuprofenul nu are efect:

A. analgezic
B. antispastic
C. antiagregant
D. iritant gastric
E. antireumatic
(pag. 144)
F2120025. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) au urmatoarele efecte, cu o exceptie:

A. antireumatic
B. analgezic
C. antipiretic
D. efect lent, de lunga durata
E. efect imediat
(pag. 135)
F2120026. Ibuprofen are urmatoarele efecte, cu o exceptie:

A. analgezic
B. antiinflamator
C. antireumatic
D. antispastic
E. ulcerigen
(pag. 144)
F2120027. Intre reactiile adverse ale antiinflamatoarelor AINS nu figureaza:

A. ulcer gastroduodenal
B. gastrita hemoragica
C. efecte alergice
D. catabolism proteic
E. retentie hidro-salina
(pag. 136-137)
F2120028. Piroxicamul nu are efect:

A. antispastic
B. analgesic
C. antiinflamator
D. uricozuric
E. inhibitor al sintezei de anion superoxid
(pag. 151-152)
F2120029. Fenilbutazona are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:

A. efect antiinflamator intens
B. inhiba neselectiv sinteza de prostaglandine
C. procent de legare mic de proteinele plasmatice
D. efect advers proulcerigen
E. retentie hidrosalina si contraindicatie in hipertensiunea arteriala
(pag. 147-149)
F2220030. Care dintre urmatorii compusi este substanta activa din produsul Diprophos?
A. Prednison
B. Triamcinolon
C. Dexametazon
D. Hidrocortizon
E. Betametazon
(pag. 230)
F2320031. Urmatoarele efecte sunt specifice corticosteroizilor, cu exceptia?

A. hiperglicemiei;
B. hipercolesterolemiei;
C. eliminare crescuta de sodiu si apa;
D. stimuleaza SNC;
E. eliminare urinara crescuta a calciului.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320032. Urmatoarele indicatii terapeutice sunt specifice glucocorticoizilor, cu exceptia:

B. antiinflamator in bolile reumatice;

C. antialergic;
D. osteoporoza;
E. hepatita.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320033. Urmatoarele efecte adverse sunt specifice corticosteroizilor, cu exceptia:

A. obezitate;
B. retentie hidro-electrolitica;
C. retentie hidro-electrolitica;
D. cataracta;
E. hipotiroidism.
(pag. 133 - 161, vol. 2.)
F2320034. Mecanismul de actiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene consta in, cu exceptia:

A. inhiba ciclooxigenaza-1 (COX1);
B. inhiba ciclooxigenaza-2 (COX2);
C. stimuleaza sinteza tromboxanilor;
D. inhiba formarea prostaglandinelor;
E. impiedica formarea radicalilor liberi.
(pag. 133 - 161, vol. 2.)
F2320035. Urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru indometacina, cu exceptia:

A. este un antiinflamator nesteroidian;
B. inhiba COX1;
C. este antiagregant plachetar;
D. blocheaza specific COX2;
E. eficacitatea are caracter simptomatic.
(pag. 133 - 161, vol. 2.)
F2520036. Urmatoarele efecte apartin glucocorticoizilor, cu exceptia:

A. hiperglicemie
B. diminuarea uricemiei
C. favorizarea catabolismului proteic
D. depunerea de lipide in zone de electie (fata, ceafa, spate)
E. bilant azotat pozitiv
(pag. 217, vol. 1)
F2520037. Urmatoarele efecte apartin glucocorticoizilor, cu exceptia:

A. antialergice
B. antiinflamatoare
C. imunostimulatoare
D. nu impiedica reactia antigen- anticorp
(pag. 219, vol. 1)
F2520038. Glucocorticoizii sunt contraindicati in:

B. insuficienta suprarenala acuta si cronica
C. colagenoze
D. manifestari alergice
E. astm bronsic
(pag. 223, vol. 1)
F2520039. Actiunea antiinflamatoare a glucocorticoizilor e explica prin:

A. inhibarea ciclooxigenazei
B. stimularea sintezei de prostaglandine cu rol antiinflamator
C. inducerea formarii de lipocortina
D. stimularea fosfolipazei A2
E. inhibarea 5- lipooxigenazei
(pag. 219, vol. 1)
F2520040. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la acidul acetilsalicilic este falsa ?
A. este antiagregant plachetar
B. este antiinflamator nesteroidian
C. inhiba COX- 1
D. inhiba specific COX- 2
E. este utilizat in tratamentul artritei reumatoide
(pag. 137-138 vol.2)
F2520041. Antiinflamatoarele FAARD sunt urmatoarele:

A. penicilamina
B. salazosulfapiridina
C. derivati tiolici
D. derivati de pirazolona
E. derivati de imidazol
(pag. 135- 136, vol. 2)
F2620042. Sunt antidepresive inhibitoare selective ale recaptării noradrenalinei:

A. Fenelzina
B. Fluvoxamina
C. Desipramina
D. Doxepina
E. Tranilcipromina
(pag. 146)
F2620043. Blochează receptorii alfa-2-presinaptici, acţionând ca antidepresive la nivelul angrenajelor

sinaptice adreno-serotoninergice:
A. Doxepina
B. Tranilcipromina
C. Fenelzina
D. Mirtazepina
E. Paroxetina
(pag. 146)

A. În depresia anxioasă andidepresivele se pot asocia cu benzodiazepine
B. La vârstnici, antidepresivele triciclice produc frecvent efecte anticolinergice
C. Antidepresivele scad efectul presor al catecolaminelor
D. IMAO neselective provoacă reacţii hipertensive la pacienţii care consumă alimente bogate în tiramină
E. Antidepresivele diminuă efectul medicaţiei antiepileptice, prin scăderea pragului convulsivant
(pag. 148-149)
F2620045. Acţionează prin inhibarea selectivă şi reversibilă a izoformei MAO de tip A:

A. Tranilcipromina
B. Entacapona
C. Iproniazida
D. Selegilina
E. Moclobemida
(pag. 146)
F2620046. Efectele adverse ale litiului sunt antagonizate de:

A. Diuretice saluretice
B. Dieta hiperproteică
C. Dieta hiposodată
D. Spironolactonă
E. Antiacide de tip bicarbonat de sodiu
(pag. 151)
F2620047. Sunt neuroleptice cu structură benzamidică:

A. Flupentixol
B. Fluspirilen
C. Olanzapina
D. Sulpirid
E. Clotiapina
(pag. 127)
F1220048. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot avea proprietati:

B. antiinflamatoare
C. antihipertensive
D. antiulceroase
E. antiagregante plachetare
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220049. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce:

A. epigastralgii
B. nevralgii
C. retentie hidrosalina
D. scaderea timpului de sangerare
E. bronhodilatatie
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220050. Diclofenacul:
A. intră în preparatul Voltaren
B. are proprietăţi analgezice
C. se contraindică în afecţiuni articulare degenerative
D. se utilizează în tratamentul astmului bronşic la cei sensibilizaţi la aspirină
E. diminuă sinteza de prostaglandine
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220051. Glucocorticoizii au proprietati:

A. antiinflamatoare
B. analgezice
C. antialergice
D. imunostimulatoare
E. diuretice
(pag. 216-232 (vol.1))
F1220052. Glucocorticoizii:
A. produc hipoglicemie
B. favorizeaza catabolismul proteic
C. produc hipercolesterolemie
D. stimuleaza SNC
E. pot retine sodiul si apa in organism
(pag. 216-232 (vol.1))
A. determina la oprirea brusca a unui tratament prelungit hipercorticism
B. grabesc vindecarea plagilor
C. produc hipercoagulabilitate
D. pot produce glaucom si cataracta
E. scad numarul de limfocite si inhiba formarea de anticorpi
(pag. 216-232 (vol.1))
A. in asociere cu furosemidul cresc eliminarea de potasiu
B. in asociere cu antiacidele se absorb mai bine
C. in asociere cu anticoagulantele scad efectul acestora din urma
D. in asociere cu digitalicele pot creste efectul cardiotoxic al celor din urma
E. in asociere cu hipoglicemiantele scad efectul acestora din urma
(pag. 216-232 (vol.1))
F1220055. In ce priveste actiunea lor antiinflamatoare, glucocorticoizii:

A. stimuleaza ciclooxigenaza prin intermediul lipocortinei
B. cresc cantitatea de prostaglandine
C. cresc migrarea leucocitelor in focarul inflamator
D. stabilizeaza lizozomii
E. inhiba atat reactiile exudative, cat si pe cele proliferative din procesul inflamator
(pag. 216-232 (vol.1))
F1220056. Piroxicamul:
A. are proprietati analgezice
B. are proprietati antiinflamatoare
D. poate da reactii adverse gastro-intestinale
E. nu se administreaza cutanat
(pag. 133-161 (vol.2))
F1220057. Precizati antiinflamatoarele nesteroidiene ce se conditioneaza in preparate pentru aplicare

cutanata:
A. aspirina
B. diclofenacul
C. acidul niflumic
D. fenilbutazona
E. indometacinul
(pag. 133-161 (vol.2))
F1320058. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru corticosteroizi?

A. sunt secretati fiziologic de corticosuprarenala;
B. sunt secretati fiziologic de medulosuprarenala;
C. secretia este maxima intre orele 6 - 8 am;
D. secretia este maxima inainte de ora 24;
E. nu sunt stocati in glanda.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320059. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru piroxicam?

A. antiinflamator steroidian;
B. analgezic;
C. antipiretic;
D. antireumatic;
E. antigutos in criza.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320060. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind mecanismul actiunii antiinflamatoare a
corticosteroizilor?
A. corticosteroizii au actiune antiinflamatoare intensa;
B. induc formarea de lipocortina;
C. inhiba fosfolipaza A2;
D. favorizeaza formarea prostaglandinelor;
E. favorizeaza formarea leucotrienelor.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320061. Care din urmatoarele efecte adverse sunt specifice antiinflamatoarelor nesteroidiene?
B. criza de astm;
C. nefrita interstitiala,
D. bradicardie;
E. hipotensiune ortostatica.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320062. Care din urmatoarele medicamente sunt antiinflamatoare nesteroidiene?

A. diclofenac;
B. indometacin;
C. prednison;
D. triamcinolon;
E. piroxicam.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320063. Care dintre urmatoarele actiuni sunt produse de antiinflamatoarele nesteroidiene?

A. actiunea antiinflamatoare;
B. actiunea analgezica;
C. actiunea antipiretica;
D. actiunea antireumatismala;
E. actiunea antiastmatica.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320064. Care dintre urmatoarele indicatii sunt in legatura cu antiinflamatoarele nesteroidiene?

A. criza de migrena;
B. afectiuni articulare inflamatorii (ex.: poliartrita reumatoida);

D. afectiuni articulare degenerative (artroze);
E. afectiuni reumatismale extraarticulare (ex.: periartrita scapulo-humerala).
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320065. Care dintre urmatoarele procese au loc in focarul inflamator?

A. arterioloconstrictie;
B. cresterea permeabilitatii capilare;
C. acidoza locala;
D. aparitia radicalilor liberi ai oxigenului;
E. migrarea leucocitelor.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320066. In care din urmatoarele afectiuni sunt indicati glucocorticoizii?

B. diabet zaharat;
C. boli reumatismale articulare inflamatoriil;
D. hipertensiunea arteriala;
E. soc anafilactic.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1320067. Mecanismul actiunii antiinflamatoare a glucocorticoizilor se explica prin:

A. inhibarea monoaminooxidazai;
B. inducerea formarii in celule (macrofage) a proteinei inhibitoare lipocortina;
C. inhibarea lipoxigenazei;
D. inducerea formarii proteinei inhibitoare a fosfolipazei A2;
E. inhibarea ciclooxigenazei.
(pag. 216 - 232, (vol. 1); 133 - 161, (vol. 2))
F1420068. Care dintre următoarele afecţiuni pot fi ameliorate prin administrarea antiinflamatoarelor
nesteroidiene:
A. purpura trombocitopenică
B. spondilita anchilopoetică
C. bursite
D. miastenie Gravis
E. criza de migrenă
(pag. 138-139)
F1420069. Fenilbutazona accentuează efectele:

A. diureticelor saluretice
B. hipoglicemiantelor orale
C. anticoagulantelor cumarinice
D. captoprilului
E. salbutamolului
(pag. 149)
F1420070. Indometacina diminuă efectele:

A. antiparkinsonienelor
B. anticonvulsivantelor
C. anticoagulantelor cumarinice
D. antiacidelor gastrice
E. prazosinului
(pag. 143)
F1420071. Ketoprofenul are acţiune:

A. analgezică
B. antimigrenoasă
C. antipiretică
D. miorelaxantă
E. antiinflamatoare
(pag. 136-137)
F1420072. Ketoprofenul este indicat în:

A. gonartroză
B. criza de gută
C. nevralgia de trigemen
D. nevralgia cervico-brahială
E. tireotoxicoză
(pag. 145)
F1420073. La un bolnav care nu răspunde la tratamentul cu un antiinflamator nesteroidian se

controlează dacă:
A. dieta trebuie modificată
B. diagnosticul a fost corect
C. perioada de tratament a fost adecvată
D. bolnavul a urmat tratamentul
E. dozajul a fost corespunzător
(pag. 138)
F1420074. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la indometacin:

A. diminuă efectele anticoagulantelor cumarinice
B. este mai ulcerigen decât aspirina
C. la bolnavii cu gută, interferă cu substanţele uricozurice
D. este indicat în coxartroză
E. prezintă un efect analgezic slab
(pag. 142)
F1420075. Precizaţi afirmaţiile incorecte referitoare la diclofenac:

A. poate fi administrat gravidei, pe toată perioada sarcinii
B. se recomandă la pacienţii cu poliartrită reumatoidă
C. se fixează puternic (> 90%) pe proteinele plasmatice
D. diminuă sinteza prostaglandinelor prin inhibiţia fosfolipazei A2
E. se administrează intrarectal, per os şi parenteral
(pag. 140-141)
F1420076. Printre acţiunile farmacodinamice ale AINS se numără:

A. inhibiţia travaliului prematur
B. închiderea ductului arteriolar la nou-născuţi
C. mioză
E. stimularea travaliului prematur
(pag. 136)
F1420077. Printre efectele adverse ale AINS se numără:

A. hiperkaliemia
B. epigastralgii
C. erupţii cutanate
D. hipokaliemia
E. fotosensibilizarea
(pag. 139)
F1520078. AINS derivaţi de acid propionic sunt:

A. indometacin
B. ibuprofen
C. ketoprofen
D. diclofenac
E. fenilbutazonă
(pag. 144)
F1520079. Care dintre următoarele afecţiuni reprezintă contraindicaţii pentru corticosteroizi?

A. colagenoze
B. diabet zaharat
C. tulburări psihice
D. osteoporoză
E. insuficienţă suprarenală acută şi cronică
(pag. 223)
F1520080. Care dintre următorii compuşi sunt glucocorticoizi cu durată scurtă de acţiune?
A. dexametazona
B. hidrocortizon
C. cortizon
D. betametazona
E. prednison
(pag. 220)
F1520081. Care dintre următorii corticosteroizi au acţiune terapeutică lungă (peste 48 ore)?
A. dexametazon
B. cortizon
C. prednison
D. fluorocortolon
E. betametazon
(pag. 220)
F1520082. Care dintre următorii corticosteroizi prezintă foarte slab efect de retenţie a sodiului şi apei?
A. cortizon
B. prednison
C. triamcinolon
D. dexametazon
E. betametazon
(pag. 229, 230)
F1520083. Fenilbutazona:
A. se absoarbe bine din tubul digestiv
B. se metabolizează în oxifenbutazonă
C. scade excreţia urinară a acidului uric
D. creşte excreţia urinară a acidului uric

E. nu produce retenţie hidrosalină
(pag. 147)
F1520084. Glucocorticoizii următori se administrează topic, cu excepţia:

A. triamcinolon
B. prednisolon
C. hidrocortizon
D. cortizon
E. prednison
(pag. 226, 227, 229)
F1520085. Mecanismul acţiunii antiinflamatoare pentru AINS cuprinde:

A. stimularea biosintezei prostaglandinelor
B. inhibiţia ciclooxigenazei
C. diminuarea biosintezei prostaglandinelor
D. scăderea migrării polimorfonuclearelor în focarul inflamator
E. stimularea eliberării enzimelor lizozomale din polimorfonucleare
(pag. 137)
F1520086. Tratamentul cu glucocorticoizi este indicat în:

A. stări infecţioase şi şoc
B. diabet zaharat
C. astmă bronşic
D. boli reumatismale articulare inflamatorii
E. hipertensiune arterială
(pag. 223)
F1620087. Antiiflamatoarele nesteroidiene :

A. Inhibă formarea de prostaglandine
B. Inhibă fosfolipaza A2
C. Inhibă sinteza de tromboxani
D. Sunt enzimoinductoare
E. Cresc formarea anionilor superoxid
(pag. 137)
F1620088. Clofezona:
A. Este un derivat de fenilbutazonă
B. Este o combinaţie de fenilbutazonă şi clorfenoxiacetamidă
C. Are efect mai intens decât fenilbutazona
D. Are efect mai slab decât fenilbutazona
E. Efectele adverse sunt mai puternice decât ale fenilbutazonei
(pag. 150)
F1620089. Efectele adverse ale antiiflamatoarelor nesteroidiene sunt :

A. Efect ulcerigen
B. Hiperkaliemie
C. Hiperpirexie
D. Efect vasoconstrictor puternic
E. Hiperexcitabilitate nervoasă
(pag. 139)
F1620090. Efectele adverse ale glucocorticoizilor sunt :

A. Hipercorticism
B. Creşterea VSH
C. Reacţii alergice
D. Agranulocitoză
E. Întârzierea creşterii
(pag. 221)
F1620091. Efectele adverse ale indometacinei :

A. Efect ulcerigen mai puternic decât aspirina
B. Nu are efect ulcerigen
C. Produce cefalee la doze mari
D. Nu produce cefalee la doze mari
E. Are efect diuretic
(pag. 142)
F1620092. Fenilbutazona :
A. Nu se absoarbe bine din tubul digestiv
B. Se absoarbe bine din tubul digestiv
C. Se leagă 98% de proteina plasmatică
D. Se leagă în proporţie de 25% de proteina plasmatică
E. Nu se metabolizează deloc în organism
(pag. 147)
F1620093. Ketoprofenul este un antiiflamator şi antipiretic :

A. Mai activ decât indometacinul
B. Mai puţin activ decât indometacinul
C. Nu are efect antiinflamator
D. Se utilizează în poliartrita reumatoidă
E. Are efect antispastic
(pag. 145)
F1620094. La nivelul sângelui glucocorticoizii produc :

A. Diminuarea limfocitelor sangvine
B. Eozinopenie
C. Eozinofilie
D. Leucopenie
E. Leucocitoză polimorfonucleară
(pag. 218)
F1620095. Naproxenul se administrează în doze de :

A. 50 mg/zi în tratamentul gutei
B. 300 mg/zi ca analgezic
C. 250 mg de 2 ori pe zi ca antiinflamator
D. 1 g /zi ca antiinflamator
E. 100 mg/zi în dismenoree
(pag. 146)
F2120096. Fenilbutazona poate creste efectul urmatoarelor substante asociate:

A. anticoagulante orale
B. antihipertensive
C. antidiabetice orale
D. fenitoina
E. diuretice saluretice
(pag. 149)
F2120097. Indometacinul este contraindicat in:

A. sarcina
B. alergii la salicilati
C. spondilita ankilopoetica
D. artrita gutoasa
E. colita ulceroasa
(pag. 143)
F2120098. Antireumaticele de baza, SAARD (slow acting antirheumatic drugs) au urmatoarele

caracteristici:
A. au efect antiinflamator
B. modifica evolutia procesului reumatic
C. efectul persista luni sau ani dupa oprirea terapiei
D. au actiune simptomatic-patogenica
E. efectul apare imediat dupa inceperea administrarii
(pag. 135)
F2120099. Sarurile de aur indicate in poliartrita reumatoida au urmatoarele proprietati:

A. se fixeaza pe proteinele plasmatice si in elementele figurate
B. se elimina exclusiv renal
C. au efect stimulator asupra sistemului reticuloendotelial
D. sunt foarte eficiente in stadiile avansate de boala
E. sunt contraindicate la cei cu lupus eritematos
(pag. 155-156)
A. este antiinflamator nesteroidian, derivat pirazolinic
B. se poate administra la pacienti cu ulcer duodenal activ
C. nu are efect analgezic
D. are efect uricozuric
E. este contraindicat la gravide
(pag. 151-152)

A. piroxicam are efect antiagregant
B. fenilbutazona se poate folosi in guta, deoarece are efect uricozuric
C. ibuprofen este inactiv in spondilita ankilopoetica
D. ketoprofen este antipiretic mai activ decat indometacinul
E. diclofenac stimuleaza prostaglandinsintetaza
(pag. 140-152)
F2120102. Despre ibuprofen sunt corecte afirmatiile:

A. este un derivat de acid fenilacetic
B. la asocierea cu aspirina se produce un sinergism de potentare
C. are si efect antiagregant
D. se elimina renal si biliar
E. este contraindicat la cei cu bronhospasm la aspirina
(pag. 144)
F2120103. Piroxicamul are efect:

A. antiinflamator
B. antispastic
C. uricozuric
D. vasodilatator cerebral
E. inhibitor al secretiei de anion superoxid
(pag. 152)
F2120104. Pentru piroxicam, afirmatiile corecte sunt:

A. este antiinflamator nesteroidian
B. are efect uricozuric
C. este contraindicata administrarea in cazul unui ulcer digestiv in evolutie
D. se administreaza oral intr-o singura priza/zi
E. nu are efect analgezic
(pag. 151-152)
F2120105. Alegeti afirmatiile corecte pentru ibuprofen:

A. este indicat in spondilita ankilopoietica
B. are efect antiagregant plachetar
C. produce cel mai frecvent dintre AINS ulcer gastroduodenal
D. efectul antiinflamator este asemanator cu al acidului acetilsalicilic
E. nu este tolerat de bolnavi cu hipertensiune arteriala
(pag. 144)

A. diclofenac inhiba prostaglandinsintetaza
B. indometacin are efecte analgezic si antipiretic intense
C. fenilbutazona are actiune uricozurica
D. piroxicam are efect antiagregant plachetar
E. benorilat este un prodrog, ester al acidului acetilsalicilic cu paracetamol
(pag. 140-152)
F2120107. Precizati care din urmatoarele grupe sunt antiinflamatoare:

A. glucocorticoizi
B. acizi carboxilici
C. acizi enolici
D. saruri de aur
E. antimalarice de sinteza
(pag. 140-152)
F2120108. Precizati medicamentele antiinflamatoare:

A. acid mefenamic
B. sulindac
C. naproxen
D. penicilamina
E. saruri de aur
(pag. 135-136)

B. diclofenac
C. indometacin
D. hidroxiclorochina
E. saruri de aur
(pag. 135-136)

A. ibuprofen
B. fenilbutazona
C. piroxicam
D. clorochina
E. saruri de aur
(pag. 135-136)
F2120111. Notati antiinflamatoarele:

A. saruri de aur
B. lonazolac
C. clorochina
D. ketoprofen
E. penicilamina
(pag. 135-136)
F2120112. Diclofenac are urmatoarele actiuni farmacodinamice:

A. antiinflamator
B. analgezic
C. antipiretic
D. antiagregant plachetar
E. antispastic
(pag. 140)
F2120113. Este contraindicata administrarea indometacinului in:

A. artrita gutoasa
B. colita ulceroasa
C. spondilita ankilopoetica
D. alergii la salicilati
E. ductus arteriosus la copii prematuri
(pag. 143)
F2220114. Care dintre urmatorii compusi sunt AINS derivati de acid propionic:
A. Ibuprofen
B. Ketoprofen
C. Fenilbutazona
D. Indometacin
E. Naproxen
(pag. 136)
F2220115. Care sunt calitatile unui bun AINS:

A. Efectul analgezic sa fie rapid si sa posede efect antiinflamator.
B. Sa se poata conditiona sub forma injectabila
C. Eficacitatea sa fie mentinuta la administrare indelungata
D. Modul de administrare sa fie comod.
E. Sa prezinte o buna toleranta.
(pag. 137)
F2220116. Diclofenacul:
A. Este acidul dicloranilinfenilacetic.
B. Se absoarbe bine dupa administrare orala.
C. Este conditionat sub forma de comprimate enterosolubile, supozitoare, fiole.
D. Nu este indicat in poliartrita reumatoida.
E. Este indicat in reumatism extraarticular
(pag. 141)
F2220117. Ketoprofen:
A. Este o pulbere cristalina alba, solubila in apa.
B. Se biotransforma prin hidroxilare si conjugare.
C. Este indicat in poliartrita reumatoida.
D. Are efect antipiretic.
E. Nu este necesara modificarea dozei la varstnici si in caz de insuficienta renala.
(pag. 145)
F2220118. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot avea proprietati:

B. antiinflamatoare
C. antihipertensive
D. antiulceroase
E. antiagregante plachetare
(pag. 23-45)
F2220119. Antiinflamatoarele nesteroidiene pot produce:

A. epigastralgii
B. nevralgii
C. retentie hidrosalina
D. scaderea timpului de sangerare
E. bronhodilatatie
(pag. 133-161, 216-232)
F2220120. Precizati antiinflamatoarele nesteroidiene ce se conditioneaza in preparate pentru aplicare

cutanata:
A. aspirina
B. diclofenacul
C. acidul niflumic
D. fenilbutazona
E. indometacinul
(pag. 133-161, 216-232)
A. are proprietati analgezice
B. are proprietati antiinflamatoare
D. poate da reactii adverse gastro-intestinale
E. nu se administreaza cutanat
(pag. 133-161, 216-232)
F2220122. Care din urmatoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt COX-2 selective:

A. diclofenacul
B. nimesulidul
C. rofecoxibul
D. ketoprofenul
E. meloxicamul
(pag. 133-161, 216-232)
A. produc hipoglicemie
B. favorizeaza catabolismul proteic
C. produc hipercolesterolemie
D. stimuleaza SNC
E. retin sodiu si apa in organism
(pag. 133-161, 216-232)
F2220124. Glucocorticoizii au proprietati:

A. antiinflamatoare
B. analgezice
C. antialergice
D. imunostimulatoare
E. diuretice
(pag. 133-161, 216-232)
F2220125. Glucocorticoizii se indica in:

A. boli inflamatorii
B. manifestari alergice
C. osteoporoza
D. stari de soc
E. boli de autoagresiune
(pag. 133-161, 216-232)
A. determina la oprirea brusca a unui tratament prelungit hipercorticism
B. grabesc vindecarea plagilor
C. produc hipercoagulabilitate
D. pot produce glaucom si cataracta
E. scad numarul de limfocite si inhiba formarea de anticorpi
(pag. 133-161, 216-232)
F2220127. Hidrocortizonul :
A. este un hormon natural
B. produce retentie hidrosalina
C. se administreaza numai pe cale sistemica
D. se indica in stari de soc
E. nu produce insuficienta functionala la oprirea brusca a unui tratament prelugit cu doze mari
(pag. 133-161, 216-232)
F2220128. Care dintre afirmatiile referitoare la antiinflamatoarele nesteroidiene sunt adevarate?

A. Produc efecte adverse gastro-intestinale.
B. Sunt recomandate bolnavilor astmatici.
C. Prelungesc timpul de sangerare.
D. Pot produce insuficienta renala.
E. Por produce tulburari sanguine.
(pag. 139, vol 2)
F2220129. Alegeti afirmatiile

corecte: Diclofenacul este:
A. Acid dicloro-anilino-fenil-acetic.
B. Acid difluoro-fenil-acetic.
C. Antiinflamator,analgezic si antipiretic.
D. Este lipsit de efecte secundare.
E. Este un antiinflamator de fond.
(pag. 140, vol. 2)
F2220130. Indometacinul:
A. Prezinta un efect intens antiinflamator si antireumatismal.
B. Se foloseste frecvent ca analgezic.
C. Inhiba sinteza prostaglandinelor si diapedeza polimorfonuclearelor.
D. Este mai putin ulcerogen decat aspirina.
E. Este indicat in guta acuta.
(pag. 142,143, vol. 2)
F2220131. Indometacinul este:

A. Un derivat heterociclic acetic.
B. Antiinflamator cu efect intens.
C. Conditionat sub forma de capsule si supozitoare.
D. Aplicat local ca unguent gel, spray.
E. Un AINS cu efecte farmacotoxice reduse.
(pag. 142, vol. 2)
F2220132. Care dintre afirmatiile referitoare la ibuprofen sunt adevarate?

A. Este derivat de acid propionic.
B. Nu prezinta proprietati antiinflamatoare.
C. Este antiinflamator asemanator cu aspirina.
D. Este antiagregant plachetar.
E. Produce mai frecvent reactii adverse digestive.
(pag. 144, vol.2)
F2220133. Care dintre compusii de mai jos sunt derivati de acid propionic?
A. Acid mefenamic.
B. Naproxen.
C. Ketoprofen.
D. Ibuprofen.
E. Sulindac.
(pag. 144,146, vol. 2)
F2220134. Care dintre compusii de mai jos sunt derivati ai acidului antranilic?
A. Acid mefenamic.
B. Acid flufenamic.
C. Acid meclofenamic.
D. Acid acetil salicilic.
E. Azapropazona.
(pag. 146, vol. 2)
A. Este un derivat de pirazolona.
B. Este derivat de imidazolina.
C. Se metabolizeaza in oxifenbutazona.
D. Are actiune analgezica si antipiretica mai intensa decat a aminofenazonei.
E. Are actiune antiinflamatoare intensa.
(pag. 147, vol. 2)
F2220136. Care dintre afirmatiile referitoare la piroxicam sunt corecte?

A. Este un derivat de benzotiazin-carboxamida.
B. Inhiba biosinteza prostaglandinelor.
C. Inhiba migrarea leucocitelor spre focarul inflamator.
D. Nu este uricozuric.
E. Nu se absoarbe dupa administrare orala.
(pag. 151-152, vol. 2)
F2220137. Penicilamina:
A. Este un derivat tiolic.
B. Este un antibiotic betalactamic.
C. Are capacitatea de a chelata cuprul.
D. Este utilizata in poliartrita reumatoida.
E. Nu prezinta efecte adverse la nivel hematologic.
(pag. 156,157, vol. 2)
F2220138. Ibuprofen:
A. Este substanta activa din produsul Paduden.
B. Este o pulbere alba, insolubila in apa, solubila in hidroxizi alcalini.
C. Are actiune antiagregant plachetara.
D. Este activ in spondilita ankilopoetica
E. Este contraindicata in polipi nazali.
(pag. 144)
F2220139. Hidrocortizonul:
A. Are efect antiinflamator, fiind considerat compus de referinta pentru corticosteroizi.
B. Este incompatibil in solutii cu amobarbital, atropina.
C. Nu este activ in aplicatii locale.
D. Circula in sange legat 90% de proteinele plasmatice.
E. Nu se absoarbe dupa administrare i.m.
(pag. 226-227)
F2220140. Prednison:
A. Se foloseste frecvent ca atare si rar sub forma de acetat si palmitat.
B. Se absoarbe bine digestiv
C. Are efect antiinflamator, este de 5 ori mai activ comparativ cu hidrocortizonul
D. Creste efectul digoxinei.
E. La nivel hepatic se oxideaza la prednisolon activ.
(pag. 227)
F2220141. care dintre afirmatii sunt corecte?

A. Metilprednisolon are efect minim asupra metabolismului proteic.
B. Metilprednisolon are actiune antiinflamatoare de 5 ori mai intensa fata de hidrocortizon.
C. Triamcinolon are efect slab de retentie a sodiului si a apei.
D. Triamcinolon produce miopatie steroidica mai frecvent comparativ cu alti corticoizi.
E. Triamcinolon are efect antiinflamator de 5 ori mai slab comparativ cu hidrocortizonul.
(pag. 229)
F2320142. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru corticosteroizi?

A. sunt secretati fiziologic de corticosuprarenala;
B. sunt secretati fiziologic de medulosuprarenala;
C. secretia este maxima intre orele 6 - 8 am;
D. secretia este maxima inainte de ora 24;
E. nu sunt stocati in glanda.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320143. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind mecanismul actiunii antiinflamatoare a
corticosteroizilor?
A. corticosteroizii au actiune antiinflamatoare intensa;
B. induc formarea de lipocortina;
C. inhiba fosfolipaza A2;
D. favorizeaza formarea prostaglandinelor;
E. favorizeaza formarea leucotrienelor.
(pag. 216 - 232, vol. 2; 133 - 161, vol. 2.)
F2320144. Care din urmatoarele efecte adverse sunt specifice antiinflamatoarelor nesteroidiene?
B. criza de astm;
C. nefrita interstitiala,
D. bradicardie;
E. hipotensiune ortostatica.
(pag. 133 - 161, vol. 2.)
F2320145. Care din urmatoarele medicamente sunt antiinflamatoare nesteroidiene?

A. diclofenac;
B. indometacin;
C. prednison;
D. triamcinolon;
E. piroxicam.
(pag. 133 - 161, vol. 2)
F2320146. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru piroxicam?

A. antiinflamator steroidian;
B. analgezic;
C. antipiretic;
D. antireumatic;
E. antigutos in criza.
(pag. 133 - 161, vol. 2)
F2320147. Care dintre urmatoarele actiuni sunt produse de antiinflamatoarele nesteroidiene?

A. actiunea antiinflamatoare;
B. actiunea analgezica;
C. actiunea antipiretica;
D. actiunea antireumatismala;
E. actiunea antiastmatica.
(pag. 133 - 161, vol. 2)
F2320148. Care dintre urmatoarele procese au loc in focarul inflamator?

A. arterioloconstrictie;
B. cresterea permeabilitatii capilare;
C. acidoza locala;
D. aparitia radicalilor liberi ai oxigenului;
E. migrarea leucocitelor.
(pag. 133 - 161, vol. 2)
F2320149. Mecanismul actiunii antiinflamatoare a glucocorticoizilor se explica prin:

A. inhibarea monoaminooxidazei;
B. inducerea formarii in celule (macrofage) a proteinei inhibitoare lipocortina;
D. inducerea formarii proteinei inhibitoare a fosfolipazei A2;
E. inhibarea ciclooxigenazei.
(pag. 216 - 232, vol 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320150. In care din urmatoarele afectiuni sunt indicati glucocorticoizii?

B. diabet zaharat;
C. boli reumatismale articulare inflamatorii;
D. hipertensiunea arteriala;
E. soc anafilactic.
(pag. 216 - 232, vol 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320151. Care dintre urmatoarele indicatii sunt in legatura cu antiinflamatoarele nesteroidiene?

A. criza de migrena;
B. afectiuni articulare inflamatorii (ex.: poliartrita reumatoida);
D. afectiuni articulare degenerative (artroze);
E. afectiuni reumatismale extraarticulare (ex.: periartrita scapulo-humerala).
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320152. Indometacina diminua efectele urmatoarelor medicamente, atunci cind se asociaza cu

acestea:
A. anticoagulante cumarinice;
B. anticonvulsivante;
C. efectul antihipertensiv al beta-adrenoliticelor;
D. antiparkinsoniene;
E. efectul antihipertensiv al prazosinului.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320153. Mecanismul actiunii antiinflamatoarelor nesteroidiene se explica prin:

A. inhibarea fosfolipazei A2;
B. inhibarea ciclooxigenazei;
D. scaderea migrarii polimorfonuclearelor si monocitelor in focarul inflamator;
E. inhibarea eliberarii enzimelor lizozomale din polimorfonucleare.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320154. Au durata de actiune lunga (peste 48 ore):

A. dexametazona;
B. fluocortolon;
C. metilprednisolon;
D. hidrocortizon;
E. betametazona.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320155. Glucocorticoizii sunt contraindicati in:

A. diabet zaharat;
B. sarcina;
C. astm bronsic;
E. bolnavi cu tulburari periferice.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol. 2.)
F2320156. Este de preferat la bolnavii cu edeme, datorita efectului foarte slab de retentia a sodiului si
apei:
A. prednisolon;
B. dexametazon;
C. hidrocortizon;
D. betametazon;
E. prednison.
(pag. 216 - 232, vol. 1; 133 - 161, vol 2.)
A. normalizeaza uricemia in criza de guta
B. se administreaza in sindrom Sjogreen
C. se leaga de proteinele plasmatice in proportie mare
D. nu se administreaza parenteral
E. accentueaza insuficienta cardiaca si HTA
(pag. 148, vol. 2)
F2520158. Piroxicamul prezinta urmatoarele caracteristici:

A. derivat de benzotiazin- carboxamida
B. absorbtia digestiva nu este influentata de alimente
C. are actiune uricozurica
D. doza medie este de 80 mg/zi intr-o priza
E. este indicat in guta acuta
(pag. 152, vol. 2)
F2520159. Corticosteroizii cresc efectul:

A. digitalicelor
B. anticoagulantelor
C. hipoglicemiantelor
D. antiaritmicelor tip chinidina
E. salicilatilor
(pag. 225, vol. 1)
F2520160. Prednisonul:
A. este hidrogenat in ficat, cu formare de prednisolon, forma activa farmacodinamic si biochimic
B. este conditionat sub forma de comprimate de 1 mg si 5 mg
C. este antiinflamator de 5 ori mai activ decat hidrocortizonul
D. provoaca retentie hidrosalina egala cu betametazona
E. se administreaza si periarticular
(pag. 227,228, vol. 1)
F2520161. Tetracosactid:
A. este o polipeptida sintetica
B. are efecte asemanatoare cu ACt

C. nu are actiune in absenta suprarenalei
D. se administreaza pe cale orala si parenterala
E. poate produce efecte anafilactice grave
(pag. 231, vol 1)
F2520162. Utilizarea AINS respecta urmatoarele principii:

A. bolnavii raspund individual la AINS
B. se asociaza doua AINS pentru a obtine un efect mai bun
C. se foloseste o singura substanta pana la doza maxima tolerata, iar daca nu se obtine un efect favorabil, se
schimba cu alta substanta
D. daca bolnavul a raspuns la un AINS, se verifica daca doza poate fi redusa
E. daca bolnavul nu raspunde la AINS se asociaza obligatoriu glucocorticoizi
(pag. 138, vol. 2)
F2520163. SAARD:
A. cuprind antiinflamatoare steroidiene si antiinflamatoare nesteroidiene
B. nu au efect antiinflamator
C. au actiune lenta
D. efectul lor apare dupa luni sau ani
E. se utilizeaza ca terapie de baza in poliartrita reumatoida
(pag. 135, vol. 2)
F2520164. Alegeti antiinflamatoarele:

A. prednison
B. clorochina
C. ketoprofen
D. penicilamina
E. saruri de aur
(pag. 135, vol. 2)
F2520165. Alegeti antiinflamatoarele utilizate in tratamentul poliartritei reumatoide:

A. saruri de aur
B. prednison
C. salazosulfapiridina
D. acid acetilsalicilic
E. mesalazina
(pag. 223, vol.1, 135, vol.2)
F2620166. Acţionează ca antidepresive prin inhibarea selectivă a recaptării serotoninei:

A. Maprotilina
B. Sertralina
C. Clomipramina
D. Moclobemida
E. Citalopram
(pag. 146)
F2620167. Sunt acţiuni farmacodinamice care caracterizează timolepticele:

A. Scăderea efectelui presor al catecolaminelor
B. Antagonizarea efectelor stimulatoare ale amfetaminei, cu excepţia mianserinei
C. Acţiunea antireserpinică
D. Efecte de tip colinergic la nivel central şi periferic
E. Potenţarea efectului simpatomimeticelor

(pag. 146-147)
F2620168. Care dintre afirmaţii este adevărată?

A. Antidepresivele triciclice potenţează acţiunea reserpinei
B. Antidepresivele triciclice antagonizează efectele reserpinei
C. Antidepresivele triciclice prezintă, în măsură variată, efecte de tip anticolinergic
D. Miaserina potenţează efectele excitant-centrale ale amfetaminei
E. Barbituricele diminuă efectul antidepresivelor
(pag. 147,148,150)
F2620169. Neurolepticele pot acţiona prin:

A. Inhibarea recaptării noradrenalinei în fanta sinaptică
B. Antagonizarea receptorilor serotoninergici 5-HT3
C. Antagonizarea predominantă a receptorilor serotoninergici 5-HT2
D. Eliberarea de dopamină la nivelul nucleului accumbens
E. Blocarea receptorilor dopaminergici D1 şi D2
(pag. 118)
F2620170. Sunt acţiuni psiho-fiziologice de tip neuroleptic:

A. Acţiunea antiamfetaminică
B. Sindromul neurologic extrapiramidal
C. Diskinezia tardivă
D. Efectul hipnoinductor
E. Creşterea tonusului bazal al SNC
(pag. 119)
F2620171. Sunt acţiuni neurologice, specifice neurolepticelor:

A. Acţiunea antiamfetaminică
B. Akatizia
C. Diskinezia tardivă
D. Creşterea peristaltismului gastro-intestinal
E. Sindromul neuroleptic malign
(pag. 120-122)
F2620172. Sunt efecte endocrine produse de neuroleptice:

A. Priapismul, stimularea libidoului la bărbaţi
B. Ginecomastia
C. Inducţia ovulaţiei
D. Creşterea secreţiei de prolactină
E. Modificarea ciclului menstrual (amenoree-galactoree)
(pag. 123)
F2620173. Sunt neuroleptice piperazinilalchilice:

A. Clorpromazina
B. Flufenazina
C. Trifluoperazina
D. Proclorperazina
E. Tioridazina
(pag. 124)
F2620174. Neurolepticele butirofenonice se caracterizează prin:
A. Efecte de tip vasoconstrictor (simpaticotonie)

B. Creşterea debitului secretor gastric (acţiune ulcerigenă)
C. Efecte vegetative de tip simpatolitic
D. Tulburări extrapiramidale intense
E. Acţiune neuroleptică incisivă
(pag. 126)
Tema nr. 21
Antiacide, antiulceroase
BIBLIOGRAFIE:
F1221001. Bicarbonatul de sodiu:

A. este un antisecretor gastric
B. are durată scurtă de acţiune
C. are proprietăţi adsorbante
D. poate scadea tensiunea arterială
E. scade efectul medicamentelor bazice
(pag. 319-342)
F1221002. Care din următoarele substanţe sunt antisecretoare gastrice:

A. carbonatul de calciu
B. cimetidina
C. sucralfatul
D. metronidazolul
E. metoclopramidul
(pag. 319-342)
F1221003. Care grupe farmacologice se folosesc ca antisecretoare gastrice:

A. antihistaminicele H1
B. parasimpatomimeticele
C. inhibitoarele de H+K+ATP-ază
D. antagoniştii prostaglandinelor
E. antiacidele
(pag. 319-342)
F1221004. Cimetidina:
A. se administrează exclusiv oral
B. acţionează ca agonist pe receptorii H2
C. prezintă efect rebound
D. nu are reacţii adverse de tip antiandrogenic
E. nu se asociază cu antiinflamatoarele nesteroidiene
(pag. 319-342)
F1221005. In grupul antihistaminicelor H2:

A. cimetidina are o potentă antiulceroasă superioara ranitidinei
B. ranitidina are afinitate crescuta pentru receptorii androgenici
C. famotidina nu este inhibitor enzimatic
D. roxatidina se administrează după fiecare masă
E. nizatidina are o biodisponibilitate inferioară celorlalte antihistaminice H2
(pag. 319-342)
F1221006. In tratamentul ulcerului nu se folosesc:

A. antiacide
B. antihistaminice H1
C. antispastice
D. analogi ai prostaglandinelor
E. antibiotice
(pag. 319-342)
F1221007. Protectoarele mucoasei gastrice

A. scad secreţia de acid
B. scad secreţia de pepsină
C. pot să scadă secreţia de mucus
D. pot să scadă sinteza de PG
E. au proprietăţi de tip parasimpatolitic
(pag. 319-342)
F1321008. Bicarbonatul de sodiu are urmatoarele indicatii, cu exceptia:

A. hiperaciditate gastrica;
B. alcalinizarea urinii;
C. edeme;
D. inmuierea cerumenului auricular;
E. spalaturi oculare.
(pag. 319 - 342)
F1321009. Urmatoarele medicamente inhiba secretia gastrica, cu exceptia:

A. acetazolamida;
B. proglumid;
C. nizatidina;
D. tolazolina;
E. pirenzepina.
(pag. 319 - 342)
F1321010. Urmatoarele substante provoaca hipersecretie acida gastrica, cu exceptia:

A. gastrina;
B. prostaglandina E2;
C. histamina;
D. acetilcolina;
E. alimente.
(pag. 319 - 342)
F1321011. Urmatoarele substante se folosesc ca antiacide, cu exceptia:

A. oxid de magneziu;
B. hidroxid de aluminiu;
C. carbonat de sodiu;
D. carbonat de calciu;
E. fosfat de aluminiu.
(pag. 319 - 342)
F1321012. Urmatorii factori sunt implicati in aparitia ulcerului, cu exceptia:

A. fumatul;
B. factori genetici;
C. prostaglandinele;
D. Helicobacter pylori;
E. stress.
(pag. 319 - 342)
F1421013. Are proprietăţi citoprotectoare gastrice:

A. nizatidina
B. carbenoxolona
C. omeprazol
D. propantelina
E. subcitratul de bismut coloidal
(pag. 340)
F1421014. Propantelina acţionează la nivelul:

A. receptorilor histaminergici H2
B. anhidrazei carbonice
C. receptorilor pentru gastrină
D. receptorilor colinergici muscarinici
E. pompei de protoni
(pag. 336-337)
F1421015. Ranitidina:
A. impiedică eliberarea histaminei de către mastocite
B. blochează intens receptorii ganglionari M1 din plexurile intramurale gastro-intestinale
C. antagonizează competitiv histamina la nivelul receptorilor H2 localizaţi în celulele parietale gastrice
D. stimulează secreţia de mucus gastric
E. are acţiune antiseptică faţă de Helicobacter pylori
(pag. 330)
F1521016. Antiacidele:
A. se administrează la o oră şi la trei ore după mese şi înainte de culcare
B. se absorb şi produc alcaloza
C. au efect laxativ
D. produc constipaţie
E. cresc eliminarea renală a medicamentelor acide
(pag. 321,322,323)
F1521017. Antiulceroasele ce reduc factorii agresivi:

A. analogi ai PGE2
B. antiacide
C. protectoare ale mucoasei
D. antispastice
E. anestezice locale
(pag. 320)
F1521018. Antiulceroasele moderne, de elecţie, sunt următoarele, cu excepţia:

A. antihistaminice H2
B. sucralfat
C. subcitrat de bismut
D. carbonat de calciu
E. pirenzepin
(pag. 320)
F1521019. Cimetidina este contraindicată în:

A. ulcer duodenal
B. cancer gastric
C. ulcer gastric
D. sindrom Zollinger Ellison
E. în asociere cu antiinflamatoare corticosteroidiene
(pag. 331)
F1521020. Derivaţii de aluminiu acţionează prin mai multe mecanisme, cu excepţia:

A. neutralizant
B. adsorbant
C. inhibitor al pepsinei
D. inhibitor al receptorilor H2
E. decongestionant al mucoasei gastrice
(pag. 327)
F1521021. Următoarele afirmaţii despre interacţiunile antiacidelor sunt adevărate, cu excepţia:

A. scad absorbţia pentru acid valproic
B. scad absorbţia pentru digoxin
C. scad absorbţia pentru tetracicline
D. cresc absorbţia pentru teofilină
E. scad absorbţia pentru fier
(pag. 324)
F1621022. Care afirmaţire privind carbenoxolona este falsă?

A. Este un compus semisintetic al acidului glicirizinic
B. Se leagă intens de proteinele plasmatice
C. La administrare orală, este supusă unui circuit entero-hepatic
D. Are acţiune de tip mineral-corticoid
E. Diminuă secreţia de somatostatină
(pag. 340)
F1621023. Care dintre următoarele acţiuni nu este specifică acetazolamidei?

A. Acţiune diuretică
B. Scăderea presiunii intraoculare
C. Acţiune antiepileptică
D. Acţiune antiulceroasă
E. Acţiune antifibrinolitică
(pag. 338)
F1621024. Care dintre următoarele antiacide are efect sistemic?

A. Nitrat bazic de bismut
B. Oxid de aluminiu hidratat
C. Bicarbonatul de sodiu
D. Caolinul
E. Bentonita
(pag. 321)
F1621025. Care dintre următoarele medicamente este parasimpatolitic cu acţiune antiulceroasă:

A. Pancuroniu
B. Decametoniu
C. Suxametoniu
D. Oxifenoniu
E. Altracuroniu
(pag. 335)
F1621026. Mecanismul de acţiune a proglumidului este:

A. Blocarea receptorilor H2-histaminergici
B. Blocarea receptorilor N2-colinergici
C. Blocarea receptorilor gastrinici la nivelul celulelor parietale
D. Blocarea receptorilor M1-colinergici din plexurile enterice Auerbach şi Meisner
E. Inhibarea reversibilă a H,K-ATP-azei
(pag. 337)
F1621027. Spirulina este contraindicată sau folosită cu precauţie în:

A. Obezitate, datorită efectului orexigen
B. Diabet
C. Gută
D. Rahitism, datorită efectului enzimo-inductor
E. Ulcer gastric şi duodenal
(pag. 342)
F2121028. Indicatia de electie a alginatului de sodiu este:

A. ulcer gastric cu nisa ulceroasa
B. sindrom Zollinger-Ellison
C. profilactic, pentru profilaxia recaderilor ulceroase
D. ulcer duodenal
E. reflux gastroesofagian
(pag. 329)
F2121029. Notati afirmatia gresita pentru antiulcerosul sucralfat:

A. este un complex al esterilor octasulfurici ai zaharozei cu hidroxid de aluminiu
B. se absoarbe digestiv in procent semnificativ
C. este activ numai in mediul acid
D. este activ numai in ulcerul cu nisa
E. interactioneaza cu tetraciclinele, carora le impiedica absorbtia digestiva
(pag. 341)
F2121030. Pirenzepin are mecanism:

A. antiacid
B. antigastrinic
C. agonist PGE-2
D. antihistaminic H2
E. anticolinergic
(pag. 327)
F2121031. Ranitidina are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:

A. antihistaminic H2
B. indicatie de electie in ulcer duodenal
C. inductie enzimatica a SOMH
D. efect advers rebound
E. doza = 300 mg x 1/zi (seara)
(pag. 332)
F2121032. Notati singura afirmatie corecta, pentru omeprazol:

A. mecanism analog cu prostaglandina PGE2
B. nu provoaca efecte rebound acid

C. T 1/2 scurt si durata de actiune scurta
D. doza = 20 mg x 1/zi
E. contraindicatie in sindromul Zollinger - Ellison
(pag. 333-335)
F2121033. Notati medicamentul antiulceros analog sintetic al PGE2:

A. ondansetron
B. acetorfan
C. drotaverina
D. misoprostol
E. octreotid
(pag. 329-330, 338)
F2121034. Este antiulceros indicat exclusiv in ulcere evolutive cu nisa ulceroasa:

A. ranitidina
B. sucralfat
C. omeprazol
D. acetazolamida
E. pirenzepin
(pag. 341)
F2321035. Urmatoarele substante provoaca hipersecretie acida gastrica, cu exceptia:

A. gastrina;
B. prostaglandina E2;
C. histamina;
D. acetilcolina;
E. alimente.
(pag. 319 - 342)
F2321036. Bicarbonatul de sodiu are urmatoarele indicatii, cu exceptia:

A. hiperaciditate gastrica;
B. alcalinizarea urinii;
C. edeme;
D. inmuierea cerumenului auricular;
E. spalaturi oculare.
(pag. 319 - 342)
F2321037. Urmatoarele substante se folosesc ca antiacide, cu exceptia:

B. hidroxid de aluminiu;
C. carbonat de sodiu;
D. carbonat de calciu;
E. fosfat de aluminiu.
(pag. 319 - 342)
F2321038. Urmatoarele medicamente inhiba secretia gastrica, cu exceptia:

A. acetazolamida;
B. proglumid;
C. nizatidina;
D. tolazolina;
E. pirenzepina.
(pag. 319 - 342)
F2321039. Urmatorii factori sunt implicati in aparitia ulcerului, cu exceptia:

A. fumatul;
B. factori genetici;
C. prostaglandinele;
D. Helicobacter pylori;
E. stress.
(pag. 319 - 342)
F2321040. Care din urmatoarele medicamente determina scaderea secretiei de acid clorhidric:
A. fosfat de aluminiu;
B. pantoprazol;
C. carbonat bazic de bismut;
D. carbenoxolna;
E. sucralfat.
(pag. 319 - 342)
F2521041. Sunt utilizate in boala ulceroasa actionand ca blocante ale receptorilor gastrinei:
A. gastrozepina
B. acetazolamida
C. proglumida
D. omeprazolul
E. pantoprazolul
(pag. 337)
F2521042. Care medicamente influenteaza secretia gastrica stimulata vagal?

A. antigastrinicele
B. parasimpatoliticele
C. antihistaminicele
D. inhibitorii pompei protonice
E. antiacidele
(pag. 336)
F2521043. Pot fi utilizate ca inhibitoare ale secretiei gastrice urmatoarele medicamente:

A. Carbenoxolona
B. Sucralfat
C. Derivatii de aluminiu
D. Nizatidina
E. Spirulina
(pag. 333)
F2521044. Alegeti medicamentul cu efecte de tip mineralcorticoid:

A. Ranitidina
B. Carbenoxolona
C. Subcitratul de bismut coloidal
D. Octreotidul
E. Famotidina
(pag. 340)
F2521045. Urmatoarele afirmatii referitoare la medicamentele antiacide sunt adevarate, cu exceptia:

A. Se administreaza la intervale de 1-2 ore fata de alte medicamente
B. Scad absorbtia pentru teofilina, acid valproic

C. Alcalinizantele cresc eliminarea renala a medicamentelor acide
D. Alcoolul si tutunul scad efectul antiacidelor
E. Diminua absorbtia tetraciclinelor
(pag. 324)
F2521046. Care din urmatorii compusi sunt utilizati ca antiacide?

A. Pirenzepin
B. Omeprazol
C. Sucralfat
D. Acidul alginic
E. Ranitidina
(pag. 329)
F2621047. Medicaţia sedativă:

A. Produce deprimarea selectivă a unor corticale (sunt deprimante selective SNC)
B. Acţionează prin favorizarea transmisiei adrenergice din locus coeruleus
C. Diminuă hiperexcitabilitatea senzitivă şi psihomotorie
D. Produce reacţii adverse de tip extrapiramidal şi efecte de tip endocrin chiar la doze mici
E. Produce reacţii vegetative marcate
(pag. 101)
F2621048. Este derivat imidazopiridinic hipnoinductor:

A. Nabumetona
B. Zolpidemul
C. Zopiclona
D. Sumatriptanul
E. Carumonamul
(pag. 103)
F2621049. Face parte din grupa ciclopirolonelor hipnoinductoare:

A. Rosiglitazona
B. Metaqualona
C. Fenfluramina
D. Pioglitazona
E. Zopiclona
(pag. 103)
F2621050. Face parte dintre hipnoticele de tip hipnocoercitiv cu structură chinazolonică:

A. Carbenoxolona
B. Amiodarona
C. Metaqualona
D. Trimetadiona
E. Pitofenona
(pag. 103)
F2621051. Sunt ureide aciclice utilizate ca hipnotice:

A. Carbamida
B. Bromizovalul
C. Hidroxiureea
D. Metilprilona
E. Metaqualona
(pag. 103)
F2621052. Mecanismele instalării sindromului de abstinenţă la barbiturice sunt.

A. Creşterea activităţii aminopeptidazei M
B. Sensibilizarea receptorilor glutamat-ergici
C. Diminuarea transmisiei glicin-ergice
D. Blocarea activităţii GABA-transaminazei
E. Diminuarea eliberării de tahikinine
(pag. 106)
F2621053. Bromurile utilizate ca sedative pot produce următoarele efecte adverse:

A. Hipotensiune cu caracter ortostatic
B. Priapism
C. Impotenţă sexuală la bărbaţi
D. Aclorhidrie
E. Agranulocitoză
(pag. 109)
F1221054. Antiacidele pot produce:

A. creşterea pH gastric
B. efecte sistemice
C. acidoză
D. creşterea secreţiei acide prin efect rebound
E. constipaţie
(pag. 319-342)
A. actioneaza prin mecanism chimic sau fizic asupra secretiei gastrice
B. pot produce efect rebound acid
C. se indica in gastrite hiperacide, ulcer
D. se administreaza inainte de masa
E. nu pot modifica absorbtia digestiva sau eliminarea renala a altor medicamente
(pag. 319-342)
F1221056. Care din afirmatiile referitoare la antiacide sunt adevarate:

A. carbonatul de calciu este un adsorbant nesistemic
B. oxidul de magneziu este un neutralizant partial sistemic
C. sarurile de aluminiu au proprietati constipante
D. bicarbonatul de sodiu poate produce alcaloza
E. sarurile de bismut sunt adsorbante si protectoare ale mucoasei
(pag. 319-342)
F1221057. Care din afirmatiile referitoare la antihistaminicele H2 sunt adevarate:

A. cimetidina este un antisecretor gastric
B. cimetidina are proprietati antialergice
C. ranitidina are potenta superioara cimetidinei
D. efectele adverse antiandrogenice sunt mai accentuate la famotidina decat la cimetidina
E. cimetidina stimuleaza enzimele microzomale hepatice
(pag. 319-342)
F1221058. Inhibitorii pompei de protoni:

A. sunt reprezentati de pirenzepin, telenzepin
B. actioneaza inhiband Na+K+ATP-aza
C. se conditioneaza in forme enterosolubile
D. au durata scurta de actiune
E. sunt indicati in ulcer, sindrom Zollinger-Ellison
(pag. 319-342)
F1221059. Omeprazolul:
A. este transformat în sulfenamida, forma activa
B. este un antihistaminic H2
D. este un inductor enzimatic
E. constituie un tratament de elecţie în sindromul Zollinger Ellison
(pag. 319-342)
F1221060. Pirenzepinul:
A. blocheaza receptorii M1 din plexurile intramurale gastrice
B. se indica in ulcerul gastro-duodenal
C. blocheaza pompa de protoni
D. se poate administra in sindromul Zollinger-Ellison
E. prezinta numeroase reactii adverse grave, de tip atropinic
(pag. 319-342)
F1221061. Subcitratul de bismut coloidal:

A. formează un depozit aderent la nivelul leziunii ulceroase
B. favorizează proliferarea lui Campylobacter pylori
C. se indică în ulcer gastric
D. se asociază cu antiacidele
E. intră în produsul Venter
(pag. 319-342)
F1321062. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru denol?

A. este citrat de bismut coloidal;
B. este un ester al zaharozei cu hidroxid de aluminiu;
C. este activ in ulcerul gastric;
D. inhiba bacteria Helicobacter pylori;
E. blocheaza receptorii muscarinici M1.
(pag. 319 - 342)
F1321063. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru subcitratul de bismut?
A. adera la suprafata nisei ulceroase;
B. inhiba bacteria Helicobacter pylori;
C. se asociaza cu amoxicilina si metronidazol;
D. se asociaza cu antiacide;
E. eficace in ulcerul gastric.
(pag. 319 - 342)
F1321064. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru omeprazol?

A. este un analog sintetic al prostaglandinei E1;
B. este un inhibitor al pompei de protoni;
C. este eficace in esofagita de reflux;
D. inhiba H, K-ATP-aza;
E. este un anticolinergic selectiv.
(pag. 319 - 342)
F1321065. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru antiacide?

A. reduc acidul clorhidric din stomac;
B. nu se asociaza intre ele;
C. actioneaza ca pansamente gastrice;
D. scad activitatea proteolitica a pepsinei;
E. nu se asociaza cu alimentele.
(pag. 319 - 342)
F1321066. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru carbonatul de calciu?
A. solubil in apa;
B. este neutralizant;
C. are efect antidiareic;
D. stimuleaza secretia de gastrina;
E. se asociaza cu tetraciclina.
(pag. 319 - 342)
F1321067. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru cimetidina?

A. eficace in ulcerul duodenal;
B. inhiba enzimele microzomale;
C. antigastrinic;
D. antiandrogenic;
E. inhibitor al anhidrazei carbonice.
(pag. 319 - 342)
F1321068. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru ranitidina?

B. mai potenta decat famotidina;
C. mai potenta decat cimetidina;
D. se administreaza 150 mg seara;
E. se administreaza 800 mg seara.
(pag. 319 - 342)
F1321069. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru cimetidina?

A. este un antihistaminic H2;
B. are efect antiandrogenic;
C. se utilizeaza in sindromul Zollinger-Ellison;
D. este un inhibitor al pompei de protoni;
E. creste aciditatea gastrica.
(pag. 319 - 342)
F1321070. Care dintre urmatoarele antiacide au actiune constipanta?

A. oxidul de magneziu;
B. carbonat de calciu;
C. bicarbonat de sodiu;
D. hidroxid de aluminiu;
E. carbonat de magneziu.
(pag. 319 - 342)
F1321071. Care dintre urmatoarele antiulceroase actioneaza prin blocarea receptorilor histaminergici
H2?
A. cimetidina;
B. pirenzepina;
C. famotidina;
D. ranitidina;
E. omeprazol.
(pag. 319 - 342)
F1421072. Acţiunea farmacodinamică a hidroxidului de aluminiu se manifestă prin efect:

A. astringent şi decongestionant al mucoasei gastrice
B. neutralizant
C. antisecretor
D. adsorbant
E. protector al mucoasei gastrice
(pag. 327)
F1421073. Antiacidele de elecţie sunt reprezentate de:

A. bicarbonatul de sodiu
B. oxidul de magneziu
C. carbonatul de calciu
D. hidroxidul de aluminiu
E. carbonatul de magneziu
(pag. 322)
F1421074. Antiacidele scad absorbţia:

A. teofilinei
B. tetraciclinei
C. digoxinei
D. acidului valproic
E. carbamazepinei
(pag. 324)
F1421075. Antiacidele sunt indicate în:

A. esofagita de reflux
B. gastrită hiperacidă
C. sindrom Zollinger-Ellison
D. abdomen acut
E. asociere cu corticoterapia pentru combaterea efectului ulcerigen al acesteia
(pag. 322)
F1421076. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase determină diminuarea secreţiei gastrice
acide:
A. carbenoxolona
B. pantoprazol
C. sucralfat
D. roxatidină
E. subcitratul de bismut coloidal
(pag. 333;335)
F1421077. Famotidina:
A. nu inhibă sistemul oxidazic microzomial hepatic
B. administrată prelungit determină efecte endocrine de tip antiandrogenic

C. are o potenţă mult mai mare decât cimetidina
D. poate provoca leucopenie şi trombopenie
E. se administrează în priză unică/24 ore
(pag. 332-333)
F1421078. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la omeprazol:

A. este un analog al PG E2
B. creşte secreţia de mucus protector la nivelul mucoasei gastrice
C. scade secreţia gastrică acidă prin inhibarea pompei protonice
D. stimulează secreţia de gastrină
E. inhibă secreţia gastrică stimulată prin histamină
(pag. 334)
F1421079. Precizaţi care sunt efectele adverse produse de cimetidină:

A. tulburări acustico-vestibulare
B. tulburări neuro-psihice
C. efect de "rebound” cu perforaţii ale ulcerului la întreruperea bruscă a medicaţiei
D. efecte antiandrogenice
E. fotosensibilizare
(pag. 331)
F1421080. Sunt analogi ai prostaglandinelor E2 :

A. sucralfatul
B. enprostil
C. pantoprazol
D. misoprostol
E. carbenoxolona
(pag. 338-339)
F1521081. Carbonatul acid de sodiu este contraindicat în:

A. hiperaciditate gastrică
B. stări de acidoză
C. insuficienţă renală
D. intoxicaţia cu acizi organici (barbiturice)
E. edeme
(pag. 325)
F1521082. Care dintre următoarele afirmaţii despre antiacide sunt adevărate?

A. carbonatul de calciu în doze mari antrenează efect rebound acid
B. derivaţii de aluminiu produc constipaţie
C. nu sunt indicate în esofagita de reflux
D. nu se recomandă asocierile de antiacide
E. carbonatul acid de sodiu în exces produce alcaloză şi calculoză urinară
(pag. 324, 327)
F1521083. Care dintre următorii compuşi sunt inhibitori ai pompei de protoni?

A. ranitidina
B. atropina
C. omeprazol
D. pantoprazol
E. pirenzepina
(pag. 333)
F1521084. Factorii agresivi ulcerogeni sunt:

A. mucusul
B. acidul clorhidric
C. bila
D. bicarbonatul
E. pepsina
(pag. 319)
F1521085. Indicaţiile antiacidelor:

A. gastrita hiperacidă
B. hemoragii şi perforaţii gastrice
C. abdomen acut
D. ulcer gastric şi duodenal
E. esofagita de reflux
(pag. 322)
A. este degradat în mediul acid gastric
B. metaboliţii se elimină majoritar renal
C. metaboliţii se elimină majoritar biliar
D. durată scurtă de acţiune
E. biodisponibilitatea iniţială este sub 50%
(pag. 334)
A. este inhibitor al pompei de protoni
B. are durată scurtă de acţiune
C. are durată lungă de acţiune
D. inhibă citocromul P 450, producând inhibiţie enzimatică
E. este medicamentul de elecţie în sindromul Zollinger-Ellison
(pag. 333, 334)
F1521088. Pirenzepin:
A. blochează receptorii M1 din plexurile intramurale gastrointestinale
B. influenţează semnificativ motilitatea gastrointestinală
C. nu are acţiune relaxantă a sfincterului esofagian
D. are acţiune antisecretorie gastrică
E. are acţiune relaxantă asupra sfincterului esofagian
(pag. 337)
F1521089. Subcitratul de bismut coloidal:

A. se administrează înainte de mese şi la culcare
B. formează un strat protector la nivelul leziunii ulceroase
C. se administrează după mese şi înainte de culcare
D. se asociază cu antiacidele
E. prezintă acţiune antiseptică faţă de Helicobacter Pylori
(pag. 342)
F1621090. Care afirmaţie este adevarata?

A. Pirenzepina este un anticolinergic care blochează, la doze terapeutice, numai receptorii muscarinici M1
B. Anticolinesterazicele au efect antisecretor la nivel gastric, prin diminuarea secretiei stimulate de

vag/acetilcolina
C. Pirenzepina la doze mici traverseaza bariera hemato-encefalica, provoaca midriaza, tahicardie si
uscaciunea gurii
D. Carbenoxolona prezinta reactii adverse de tip mineral-corticoid
E. Subcitratul de bismut coloidal are efect protector la nivelul mucoasei gastrice
(pag. 337, 340, 342)
F1621091. Care dintre afirmatiile urmatoare carcaterizeaza cimetidina?

A. Diminua secretia gastrica acida prin blocarea receptorilor H2-histaminergici
B. Blocheaza sinteza de PGE2, favorizand regenerarea mucoasei gastrice
C. Creste efectul unor medicamente administrate concomitent, prin diminuarea metabolizarii lor, datorita
inhibitiei enzimatice
D. Provoaca frecvent reactii adverse de tip anticolinergic: tahicardie, midriaza, uscaciunea guri
E. Creste peristaltismul intestinal, având efect prokinetic
(pag. 330-331)
F1621092. Care dintre afirmaţiile următoare privind omeprazolul sunt adevărate?

A. Durata acţiunii este lungă, deşi timpul de înjumătăţire este scurt
B. Inhibă sistemul oxidazelor mixte microzomiale, potenţând efectul unor medicamente luate concomitent
C. În tratament prelungit creşte gastrinemia
D. Produce hipoplazia celulelor enterocromafine
E. Scade secreţia de gastrină, cu consecinţe antiulceroase
(pag. 334)
F1621093. Care sunt efectele secundare ale compuşilor cu aluminiu utilizaţi ca antiacide pe termen
lung:
A. Diaree
B. Constipaţie
C. Hipofosfatemie
D. Osteomalacie
E. Aritmii cardiace
(pag. 327)
F1621094. Octreotidul:
A. Este un hormon seccretat de paratiroide
B. Provine din secreţia celulelor D pancreatice
C. Este un hormon hipotalamic
D. Inhibă secreţia exocrină gastroenteropancreatică
E. Se utilizează în gastrinom şi tumori carcinoide
(pag. 339-340)
F1621095. Scaderea secretiei gastrice acide se poate produce prin:

A. Stimularea receptorilor M1 de la nivelul plexului intramural gastric
B. Blocarea receptorilor H2-histaminergici
C. Inhibarea enzimei carboanhidraza
D. Stimularea pompei protonice (H+, K+-ATP-aza), enzima proprie celulelor parietale
E. Diminuarea secretiei de gastrină
(pag. 329-330)
F1621096. Sucralfatul:
A. Are acţiune protectoare exclusiv la nivelul nişei ulceroase
B. Nu are efecte sistemice
C. Poate produce diaree, frecvenţa acesteia crescând o dată cu mărirea dozei

D. Se asociază frecvent cu antiacidele, pentru potenţarea acţiunii antiulceroase
E. Creşte absorbţia digestivă a fenitoinei
(pag. 341)
F1621097. Sunt analogi sintetici ai prostaglandinelor E2 utilizaţi ca protectoare gastrice:

A. Epoprostenol
B. Misoprostol
C. Enprostil
D. Zileuton
E. Pramipexol
(pag. 338)
F1621098. Sunt blocante ale receptorilor H2-histaminergici

A. Omeprazolul
B. Nizatidina
C. Octreotid
D. Famotidina
E. Tizanidina
(pag. 330)
F2121099. Derivatii de aluminiu, folositi ca antiacide, pot produce:

A. modificarea rezervei alcaline, cu alcaloza
B. constipatie
C. diaree
D. hipofosfatemie si osteomalacie
E. deficit de fier
(pag. 321, 326)
F2121100. Azotatul bazic de bismut, folosit ca antiacid, poate produce:

A. colorarea fecalelor in negru
B. constipatie
C. osteomalacie
E. alcaloza
(pag. 328)
F2121101. Farmacotoxicologia cimetidinei cuprinde:

A. greata, voma
B. ginecomastie
C. fotosensibilizare
D. leucopenie, trombocitopenie
E. cresterea presiunii intraoculare, din cauza mecanismului parasimpatolitic
(pag. 331)
F2121102. Comparativ cu cimetidina, ranitidina prezinta urmatoarele avantaje:

A. nu produce efecte adverse endocrine antiandrogenice
B. potenta de circa 5 ori mai mare
C. este un inhibitor enzimatic mai slab
D. se poate administra o data la 2 zile
E. nu produce efect rebound la intreruperea brusca a tratamentului
(pag. 332)
F2121103. Omeprazolul prezinta urmatorul profil farmacocinetic:

A. este degradat in mediul acid gastric
B. este inhibitor enzimatic
C. T1/2 este scurt, de 1 ora
D. epurarea se face prin biotransformare hepatica, in hidroxi-omeprazol
E. biodisponibilitatea scade pe parcursul tratamentului, din cauza reducerii aciditatii gastrice
(pag. 334)
F2121104. Farmacotoxicologia omeprazolului cuprinde:

A. efecte endocrine antiandrogenice (oligospermie, ginecomastie)
B. efect rebound hipergastrinemic
C. avort la gravide, prin actiunea ocitocica
D. favorizarea dezvoltarii bacteriilor intragastric
E. efecte de tip aldosteronic, cu retentie hidrosalina si edeme
(pag. 334-335)
F2121105. Pentru omeprazol sunt incorecte urmatoarele afirmatii:

A. este un analog al prostaglandinei PGE2
B. are timp de injumatatire scurt
C. are durata de actiune lunga
D. se administreaza 150 mg, seara la culcare
E. este indicat de electie in sindrom Zollinger-Ellison
(pag. 427)
F2121106. Fata de atropina, pirenzepina are urmatoarele avantaje:

A. selectivitate mai mare asupra secretiei gastrice
B. nu produce relaxarea sfincterului esofagian
C. biodisponibilitate per os mare, peste 95%
D. poate fi administrata in caz de glaucom sau adenom de prostata
E. potenta mult mai mare, cu avantajul administarii de doze mai mici
(pag. 337)
F2121107. Notati efectele adverse ale antiacidelor cu saruri de bismut administrate in doze mari si timp
indelungat:
A. constipatie
B. stomatite
C. tulburari hepatice si renale
D. bilant negativ al fosforului
E. bilant negativ al fierului
(pag. 328)
F2121108. Notati efectele adverse ale antiacidelor alcalinizante administrate in doze mari si timp
indelungat:
A. reactie alcalina gastrica
B. stimularea secundara a secretiei acide
C. alcaloza
D. dizolvarea calculilor urinari
E. osteomalacie
(pag. 324-325)
F2121109. Carbonatul de calciu are urmatorul profil farmacologic:

A. ionul Ca2+ se absoarbe maxim 20%
B. ca antiacid neutralizant, indicat in doze peste 2g/odata

C. ca antidiareic indicat in doze sub 1 g/odata
D. induce efect rebound acid, la doze mari
E. favorizeaza absorbtia tetraciclinei
(pag. 326)
F2121110. Pirenzepin are urmatorul profil farmacologic:

A. antagonist predominant pe receptorii M1 din ganglionii parasimpatici intramurali gastrointestinali
B. selectivitate mare antisecretoare gastrica
C. efecte secundare de tip atropinic, intense
D. indicatie de electie in ulcer de stres
E. indicat in glaucom
(pag. 68, 337)
F2121111. Notati efectele care apar la intreruperea brusca a unui tratament prelungit cu cimetidina:
A. recaderi cu agravarea bolii
B. efect rebound
C. ulcer perforat
D. tulburari neuropsihice reversibile
E. efecte antiandrogenice reversibile
(pag. 330-332)
F2121112. Precizati mecanismul de actiune antiulceros al pirenzepinei:

A. parasimpatolitic
B. blocarea electiva a receptorilor muscarinici M1 digestivi
C. inhibitor selectiv al secretiei gastrice
D. antigastrinic
E. antispastic intens
(pag. 337)
F2121113. Precizati antiulceroasele contraindicate in glaucom:

A. butilscopolamoniu
B. propantelina
C. pirenzepin
D. ranitidina
E. acetazolamida
(pag. 335-338)
F2121114. Capacitatea neutralizanta pe o ora, pentru 1 gram de substanta este in jur de 25 ± 1 mEq
HCl, la urmatoarele antiacide:
A. oxid de magneziu
B. hidroxid de aluminiu
C. carbonat bazic de bismut
E. carbonat acid de sodiu
(pag. 332)

A. antiacidele se administreaza la intervale de 1- 2 ore, fata de alte medicamente
B. perfuzia cu carbonat acid de sodiu creste eliminarea renala a alcaloizilor, in intoxicatii
C. alcoolul sub 10% creste efectul antiacidelor
D. antiacidele diminua absorbtia pentru tetraciclina, digoxin, floruri
E. antiacidele cresc absorbtia pentru teofilina

(pag. 324)
F2121116. Famotidina are urmatoarele avantaje fata de cimetidina şi ranitidina:

A. potenta mult mai mare
B. nu produce inductia SOMH
C. nu are efecte androgenice
D. nu provoaca discrazii sanguine
E. nu induce patologie hepatica
(pag. 332-333)
F2221117. Care din afirmatiile referitoare la antiacide sunt adevarate:

A. carbonatul de calciu este un adsorbant nesistemic
B. oxidul de magneziu este un neutralizant partial sistemic
C. sarurile de aluminiu au proprietati constipante
D. bicarbonatul de sodiu poate produce alcaloza
E. oxidul de magneziu poate produce alcaloza
(pag. 320-339)
A. actioneaza prin mecanism chimic sau fizic asupra secretiei gastrice
B. pot produce efect rebound acid
C. se indica in gastrite hiperacide, ulcer
D. se administreaza inainte de masa
E. nu pot modifica absorbtia digestiva sau eliminarea renala a altor medicamente
(pag. 320-339)
F2221119. Care din afirmatiile referitoare la antihistaminicele H2 sunt adevarate:

A. cimetidina este un antisecretor gastric
B. cimetidina are proprietati antialergice
C. ranitidina are potenta superioara cimetidinei
D. efectele adverse antiandrogenice sunt mai accentuate la famotidina decat la cimetidina
E. cimetidina stimuleaza enzimele microzomale hepatice
(pag. 320-339)
F2221120. Inhibitorii pompei de protoni:

A. sunt reprezentati de pirenzepin, telenzepin
B. actioneaza inhiband Na+K+ATP-aza
D. au durata scurta de actiune
E. sunt indicati in ulcer, sindrom Zollinger-Ellison
(pag. 320-339)
F2221121. Pirenzepinul:
A. blocheaza receptorii M1 din plexurile intramurale gastrice
B. se indica in ulcerul gastro-duodenal
C. blocheaza pompa de protoni
D. se poate administra in sindromul Zollinger-Ellison
E. prezinta numeroase reactii adverse grave de tip atropinic
(pag. 320-339)
F2221122. Antiacidele alcalinizante:
A. sunt insolubile in apa si solubile in acid clorhidric

B. pot produce efect rebound de stimulare a secretiei acide
C. pot produce alcaloza
D. pot favoriza litiaza renala
E. nu se absorb la nivelul tractului digestiv
(pag. 319-342)
F2221123. Care dintre urmatoarele clase de medicamente au actiune antiulceroasa?

A. Parasimpatomimetice.
B. Parasimpatolitice.
C. Antihistaminice H1.
D. Antihistaminice H2.
E. Inhibitoare ale pompei de protoni.
(pag. 329,330)
F2221124. Cimetidina:
A. Este un derivat de imidazol.
B. Este un antihistaminic H2.
C. Este un inhibitor al pompei de protoni.
D. Absorbtia ei este scazuta de antiacidele cu Mg si Al.
E. Se administreaza exclusiv parenteral.
(pag. 330,331)
F2221125. Indicatiile cimetidinei sunt:

A. Ulcer duodenal.
B. Ulcer gastric.
C. Sindrom Zollinger-Ellisson.
D. Ulcer varicos.
E. Asociere in tratamentul cu antiinflamatoare corticosteroidiene pentru prevenirea efectului ulcerigen.
(pag. 331)
F2221126. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt antihistaminice H2?

A. Acetazolamida.
B. Roxatidina.
C. Omeprazol.
D. Nizatidina.
E. Ranitidina.
(pag. 330,333)
F2221127. Care dintre afirmatiile referitoare la Omeprazol sunt corecte?

A. Este un inhibitor al pompei de protoni.
B. Timpul de injumatatire este scurt dar durata de actiune este lunga(peste 24 de ore).
C. Durata de actiune este scurta (1-2 ore).
D. Este degradat in mediul acid gastric.
E. Se conditioneaza in capsule enterosolubile.
(pag. 334)
F2221128. Sucralfatul:
A. Este un silicat de aluminiu.
B. Este un complex al esterilor octasulfurici ai zaharozei cu hidroxid de aluminiu.
C. In mediul acid gastric formeaza un strat protector fata de factori agresivi.
D. Se absoarbe bine digestiv si da efecte sistemice.
E. Este un antiacid alcalinizant.

(pag. 341)
F2221129. Acetazolamida:
A. Are structura sulfonamidica.
B. Este un inhibitor al anhidrazei carbonice.
C. Este un inhibitor al pompei de protoni.
D. Are actiune antiulceroasa.
E. Are actiune diuretica.
(pag. 338)
F2221130. Antiacidele se pot asocia cu urmatoarele clase de medicamente:

A. Antiinflamatoare steroidiene si nesteroidiene.
B. Anticolinergice.
C. Anestezice locale.
D. Anestezice generale.
E. Diuretice.
(pag. 322-323)
F2221131. Carbonatul de calciu:

A. Este insolubil in apa, solubil in acizi.
B. Are actiune antiacida neutralizanta intensa.
C. Creste tranzitul intestinal si are actiune laxativa.
D. Are actiune antidiareica.
E. La doze mari antreneaza efect rebound-acid.
(pag. 326)
F2221132. Antiacidele neutralizante:

A. Sunt reprezentate de saruri de bismut si bentonite.
B. Sunt reprezentate de bicarbonatul de sodiu.
C. Sunt reprezentate de carbonat de calciu, hidroxid si fosfat de aluminiu, oxid,hidroxid si trisilicat de
magneziu.
D. Sunt insolubile in apa ,solubile in acizi.
E. In doze mari se absorb si produc alcaloze.
(pag. 326,327)
F2221133. Carbonatul acid de sodiu:

A. in exces alcalinizeaza continutul gastric
B. se poate administra in stari de acidoza in absenta insuficientei renale
C. se poate administra in intoxicatii cu barbiturice
D. scade efectul medicamentelor bazice prin alcalinizarea urinii
E. se poate indica in edeme diverse
(pag. 319-342)
F2221134. Derivatii de magneziu:

A. sunt antiacide alcalinizante
B. au efect secundar laxativ
C. sunt antiacide neutralizante
D. scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei
E. asocierea lor cu carbonatul de calciu este contraindicata
(pag. 319-342)
F2221135. Derivatii de aluminiu:

A. nu cresc pH-ul gastric peste 3-4
B. prezinta proprietati astringente si decongestionante ale mucoasei gastrice
C. au efect laxativ
D. pot produce hipofosfatemie si osteomalacie prin impiedicarea absorbtiei fosforului
E. se contraindica in sindromul diareic
(pag. 319-342)
F2221136. Care dintre urmatoarele substante se incadreaza in grupa antiacidelor alcalinizante?

A. Carbonatul acid de sodiu
B. Hidroxidul de aluminiu
C. Carbonatul de sodiu
D. Citratul de sodiu
E. Carbonatul bazic de bismut
(pag. 321)

A. Oxidul de magneziu este un antiacid de electie.
B. Antiacidele nu se pot asocia cu antiinflamatoarele nesteroidiene pentru ca le reduc actiunea.
C. Carbonatul de calciu in exces produce efect rebound acid puternic
D. Antiacidele sunt indicate in esofagita de reflux
E. Antiacidele alcalinizante nu produc litiaza urinara
(pag. 322)
F2221138. Antiacidele se pot asocia cu urmatoarele substante pentru a le imbunatatii efectul:

A. Acid alginic
B. Carbonat de sodiu
C. Anticolinergice
D. Anestezice locale
E. Clorura de potasiu
(pag. 323)
F2221139. Mentionati care afirmatii sunt corecte?

A. Antiacidele imbunatatesc absorbtia digoxinului.
B. Antiacidele se asociaza cu sarurile de fier pentru a le creste eficienta printr-o absorbtie crescuta.
C. Alcalinizantele cresc eliminarea renala a medicamentelor acide.
D. Antiacidele cresc absorbtia teofilinei.
E. Antiacidele reduc absorbtia acidului valproic.
(pag. 324)
F2221140. Care dintre urmatorii compusi sunt antihistaminice H2 si au in structura lor nucleul tiazolic?
A. Omeprazol
B. Nizatidina
C. Famotidina
D. Cimetidina
E. Pirenzepina
(pag. 332)

A. Pantoprazolul este un derivat de benzimidazol.
B. Omeprazolul este conditiont in preparatul OMERAN in forma farmaceutica enterosolventa.
C. Durata de actiune a Omeranului este lunga pentru ca are un timp de injumatatire lung.
D. Pantoprazolul creste toxicitatea unor medicamente (fenitoina, warfarina) datorita inhibitiei puternice a
citocromului P450
E. Ranitidina este indicata in ulcer gastric si duodenel datorita inhibitiei pompei de protoni.
(pag. 335)
F2221142. Care dintre urmatoarele substante sunt analogi ai PGE2 si sunt indicate in ulcer gastric si
duodenal?
A. Misoprostol
B. Octreotid
C. Enprostil
D. Acetazolamida
E. Spirulina
(pag. 338)
F2221143. Mentionati afirmatiile incorecte:

A. Parasimpatoliticele intarzie golirea stomacului, fenomen benefic in ulcerul gastric.
B. Pirenzepina este un parasimpatolitic cu actiune antisecretorie gastrica cu o mare selectivitate.
C. Atropina este un alcaloid cu efect antimuscarinic selectiv.
D. Pirenzepina se poate administra in ulcer gastric si duodenal si la persoanele cu glaucom.
E. Gastrozepin contine ca substanta activa propantelina care actioneaza ca antihistaminic H1.
(pag. 336)
F2221144. Administrarea Omeprazolului poate conduce la urmatorele efecte secundare:

A. Fotosensibilizare
B. Favorizarea dezvoltarii bacteriilor intragastrice.
C. Esofagita de reflux
D. Glaucom
E. Fenomene digestive (greata, diaree sau constipatie)
(pag. 335)
F2221145. Care dintre urmatoarele substante sunt protectoare ale mucoasei sI stimulatoare ale
regenerarii ei?
A. Sucralfat
B. Subcitrat de bismut coloidal
C. Hidrolizat de colagen
D. Cimetidina
E. Acetazolamida
(pag. 341)
F2221146. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la antiacide sunt adevarate:

A. carbonatul acid de sodiu este un antiacid de electie
B. antiacidele se pot asocia cu antiinflamatoarele nesteroidiene pentru cresterea tolerabilitatii gastrice
C. antiacidele nu se pot asocia intre ele
D. se administreaza la o ora si la 3 ore dupa mese
E. sunt de electie in hemoragii si perforatii gastrice
(pag. 319-342)
F2321147. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru antiacide?

A. reduc acidul clorhidric din stomac;
B. nu se asociaza intre ele;
C. actioneaza ca pansamente gastrice;
D. scad activitatea proteolitica a pepsinei;
E. nu se asociaza cu alimentele.
(pag. 319 - 342)
F2321148. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru carbonatul de calciu?
A. solubil in apa;
B. este neutralizant;
C. are efect antidiareic;
D. stimuleaza secretia de gastrina;
E. se asociaza cu tetraciclina.
(pag. 319 - 342)
F2321149. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru cimetidina?

A. eficace in ulcerul duodenal;
B. inhiba enzimele microzomale;
C. antigastrinic;
D. antiandrogenic;
E. inhibitor al anhidrazei carbonic.
(pag. 319 - 342)
F2321150. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru ranitidina?

B. mai potenta decat famotidina;
C. mai potenta decat cimetidina;
D. se administreaza 150 mg seara;
E. se administreaza 800 mg seara.
(pag. 319 - 342)
F2321151. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru subcitratul de bismut?
A. adera la suprafata nisei ulceroase;
B. inhiba secretia Helicobacter pylori;
C. se asociaza cu amoxicilina si metronidazol;
D. se asociaza cu antiacide;
E. eficace in ulcerul gastric.
(pag. 319 - 342)
F2321152. Care dintre urmatoarele antiacide au actiune constipanta?

A. oxidul de magneziu;
B. carbonat de calciu;
C. bicarbonat de sodiu;
D. hidroxid de aluminiu;
E. carbonat de magneziu.
(pag. 319 - 342)
F2321153. Care dintre urmatoarele antiulceroase actioneaza prin blocarea receptorilor histaminergici
H2?
A. cimetidina;
B. pirenzepina;
C. famotidina;
D. ranitidina;
E. omeprazol.
(pag. 319 - 342)
F2321154. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru cimetidina?
A. este un antihistaminic H2;

B. are efect antiandrogenic;
C. se utilizeaza in sindromul Zollinger-Ellison;
D. este un inhibitor al pompei de protoni;
E. creste aciditatea gastrica.
(pag. 319 - 342)
F2321155. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru de-nol?

A. este citrat de bismut coloidal;
B. este un ester al zaharozei cu hidroxid de aluminiu;
C. este activ in ulcerul gastric;
D. inhiba bacteria Helicobacter pylori;
E. blocheaza receptorii muscarinici M1.
(pag. 319 - 342)
F2321156. Care din urmatoarele afirmatii sunt false pentru omeprazol?

A. este un analog sintetic al prostaglandinei E1;
B. este un inhibitor al pompei de protoni;
C. este eficace in esofagita de reflux;
D. inhiba H, K-ATP-aza;
E. este un anticolinergic selectiv.
(pag. 319 - 342)
F2321157. Care dintre urmatoarele medicamente reprezinta antiacide de electie:

B. citrat de sodiu;
C. hidroxid de aluminiu;
D. carbonat acid de sodiu;
E. carbonat de calciu;
(pag. 319 - 342)
F2321158. Care dintre urmatoarele antiacide nu se absorb si nu produc alcaloza:

A. hidroxid de aluminiu;
B. carbonat bazic de bismut;
C. acid alginic;
D. fosfat disodic;
E. carbonat acid de sodiu.
(pag. 319 - 342)
F2321159. Sunt inhibitoare ale secretiei gastrice ce actioneaza prin blocarea receptorilor histaminergici
H2:
A. nizatidina;
B. pantoprazol;
C. roxatidina;
D. pirenzepin;
E. proglumid.
(pag. 319 - 342)
F2321160. Care din urmatoarele medicamente antiulceroase actioneaza ca protectoare ale mucoasei si
stimulatoare ale regenerarii:
A. carbenoxolona;
B. proglumid;
C. sucralfat;
D. misoprostol;
E. subcitrat de bismut coloidal.
(pag. 319 - 342)
F2521161. Efectul antiulceros al sucralfatului se datoreaza:

A. Actiunii protectoare exclusiv la nivelul nisei ulceroase
B. Inhibarii formarii de prostaglandine
C. Actiunii antipeptice
D. Stimularii biosintezei de prostaglandine citoprotectoare
E. Actiunii anestezice locale
(pag. 341)
F2521162. Care antiulceroase sunt analogi ai prostaglandinelor?

A. Octreotidul
B. Misoprostolul
C. Enprostilul
D. Carbenoxolona
E. Proglumidul
(pag. 338-339)
F2521163. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la octreotid este adevarata?

A. se administreaza in doza initiala de 50 mg X 2 ori/zi
B. produce inflamatie si durere la locul injectiei
C. este antagonist al somatostatinei
D. este indicat in agromegalie
E. este indicat in tumori endocrine gastroenteropancreatice
(pag. 340)
F2521164. Activitatea celulelor parietale, secretoare de acid clorhidric, este controlata stimulator de:
A. histamina
B. gastrina
C. somatostatina
D. prostaglandine
E. vag/acetilcolina
(pag. 320-342)
F2521165. Alegeti compusii cu actiune antihistaminica H2:

A. Ranitidina
B. Pantoprazolul
C. Famotidina
D. Pirenzepina
E. Nizatidina
(pag. 332)
F2521166. Alegeti afirmatiile incorecte referitoare la cimetidina:

A. este inductor enzimatic
B. prezinta efect androgenic
C. difuzeaza prin bariera hemato-encefalica
D. se elimina renal
E. efectele antiandrogenice sunt ireversibile
(pag. 331)
A. este foarte util in ulcerul gastric, blocheaza receptorii H2
B. este util in cancerul gastric inoperabil, ameliorandu-I evolutia
C. blocheaza H+/K+ - ATP-aza, efectul fiind mai intens decat pentru antihistaminicele H2-blocante
D. constituie medicatia de electie in tumorile secretante de gastrina
E. in tratamentul prelungit (peste 2 luni) datorita inhibarii puternice a secretiei acide, poate provoca tumori
carcinoide
(pag. 334)
F2521168. Secretia acida gastrica este diminuata prin urmatoarele mecanisme farmacodinamice:
A. stimularea controlului vagal
B. inhibarea pompei protonice
C. blocarea receptorilor histaminergici H2
D. stimularea anhidrazei carbonice
E. blocarea receptorilor gastrinei
(pag. 329-338)
F2521169. Antiulceroasele contraindicate in glaucom sunt:

A. acetazolamida
B. propantelina
C. pirenzepina
D. ranitidina
E. butilscopolamina
(pag. 336-337)
A. Favorizează eliberarea de noradrenalină la nivelul sistemului reticulat ascendent activator
B. Sunt deprimante neselective ale SNC
C. Au efect antipshihotic marcat
D. Produc pierderea cunoştinţei
E. Produc scăderea funcţiilor fiziologice centrale şi periferice la nivel bazal
(pag. 101)
A. Produc somn şi la indivizii normali care nu suferă de insomnie
B. Deprimă respiraţia, efectul fiind doză-dependent
C. Cresc perioadele de somn paradoxal
D. Au efecte toxice la supradozare, pot fi utilizate în scop suicidar
E. Sunt inhibitoare enzimatice
(pag. 102)
F2621172. Sunt medicamente hipnocoercitive:

A. Cloralhidratul
B. Metaqualona
C. Glutetimida
D. Secobarbitalul
E. Zopiclona
(pag. 102-103)
F2621173. Sunt medicamente de tip hipnoinductor:

A. Ciclobarbitalul
B. Flunitrazepamul
C. Metaqualona
D. Zolpidemul
E. Zopiclona
(pag. 103)

A. Acţionarea unor situsuri specifice la nivelul complexului receptor GABA-A postsinaptic
B. Blocarea receptorilor pentru glicină la nivel spinal
C. Inhibarea eliberării glutamatului, neurotransmiţător cu rol excitator
D. Favorizarea transmisiei serotoninergice cu originea în nucleii rafeului
E. Creşterea frecvenţei sau a duratei deschiderii canalelor de clorură
(pag. 103)
F2621175. Simptomatologia sindromului de abstinenţă la barbiturice constă în:

A. Bradicardie sinusală
B. Narcolepsie
C. Hipotermie, deprimare respiratorie
D. Convulsii de tip epileptiform
E. Excitaţie SNC
(pag. 106)
F2621176. Următoarele configuraţii structurale cresc acţiunea hipnotică a barbituricelor:

A. Clivajul inelulului pirimidinic
B. Substituţia cu halogeni
C. Substituenţi ramificaţi la C5
D. Prezenţa dublei sau triplei legături la substituenţii alchilici
E. Substituenţi simetrici la C5
(pag. 104)
F2621177. Favorizează eliminarea renală a barbituricelor:

A. Desmopresina
B. NaHCO3 în perfuzie i.v.
C. Clorura de amoniu în perfuzie i.v.
D. Manitolul în perfuzie 5%
E. Dopamina la doze mari, datorită efectelor de tip alfa adrenomimetic
(pag. 107)
Tema nr. 22
Antihipertensive
BIBLIOGRAFIE:
F1222001. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la alfa adrenolitice:

A. Pot fi administrate fără riscuri la hipotensivi
B. Nu se absorb pe cale digestivă
C. Nu necesită o ajustare a dozelor
D. Au dezavantajul că nu se administrează la diabetici, astmatici.
E. Poate apare colaps la prima administrare
(pag. 254-277)
F1222002. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la beta-adrenolitice neselective

A. Se indică în HTA însoţită de tahiaritmii, cardiopatie ischemică sau hipertiroidism
B. Se indică în HTA la diabetici
C. Se indică în HTA mai ales la astmatici
D. Se indică în HTA însoţită de tulburări circulatorii periferice.
E. Tratamentul se poate întrerupe brusc fără riscuri.
(pag. 254-277)
F1222003. Alegeţi afirmaţiile corecte despre blocantele canalelor de calciu

A. Au structuri de dipeptidă
B. Se utilizează în terapia HTA, aritmiilor şi ischemiei cardiace
C. Nu prezintă specificitate de organ sau ţesut
D. Afinitatea şi intensitatea efectelor nu este influenţată de structura chimică
E. Nu influenţează circulaţia cerebrală
(pag. 254-277)
F1222004. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la IECA:

A. Inhibă transformarea angiotensinogenului în angiotensină
B. Cresc secreţia de aldosteron
C. Scad cantitatea de bradikinină
D. Reduc secreţia de renină la nivel renal
E. Împiedică transformarea angiotensinei I în angiotensin II
(pag. 254-277)
F1222005. Alegeţi antihipertensivele centrale:

A. Prazosin
B. Clonidina
C. Propranolol
D. Verapamil
E. Nisoldipina
(pag. 254-277)
F1222006. Alegeţi antihipertensivele din clasa IECA:

A. Losartan
B. Diltiazem
C. Enalapril
D. Ketanserin
E. Amlodipina
(pag. 254-277)
F1222007. Alegeţi dintre antihipertensivele de mai jos pe cele vasodilatatoare musculotrope

A. Diltiazem
B. Dihidralazina
C. Felodipina
D. Enalapril
E. Furosemid
(pag. 254-277)
F1222008. Care dintre următoarele reacţii adverse apar frecvent la terapia cu IECA
A. Hipokaliemie
B. Hiperglicemie
C. Tuse uscată
D. Hipertensiune la prima doză
E. Arterioconstricţie
(pag. 254-277)
F1322009. Medicamentele antihipertensive au urmatoarele mecanisme de actiune, cu exceptia:

A. inhiba sistemul nervos simpatic;
B. stimuleaza formarea aldosteronului;
C. inhiba enzima de conversie a angiotensinei;
D. blocheaza canalele de caciu;
E. antagonizeaza receptorii angiotensinei.
(pag. 254-277)
F1322010. Urmatoarele medicamente au actiune antihipertensiva, cu exceptia:

A. prazosin;
B. nifedipina;
C. lisinopril
D. etilefrina
E. losartan
(pag. 254-277)
F1322011. Urmatoarele medicamente sunt blocante ale canalelor de calciu, cu exceptia:

A. felodipina;
B. verapamil;
C. diltiazem;
D. ticlopidina;
E. amlodipina.
(pag. 254-277)
F1422012. Guanetidina face parte din grupul antihipertensivelor:

A. alfa-adrenolitice
B. neurosimpatolitice
C. simpatolitice
D. care interferă cu sistemul renină-angiotensină
E. beta 1-adrenolitice
(pag. 262)
F1422013. Precizaţi mecanismul de acţiune antihipertensiv al hidralazinei:

A. blocarea transformării angiotensinei I în angiotensină II
B. blocarea alfa şi beta receptorilor
C. blocarea receptorilor beta
D. acţiune alfa agonistă centrală
E. vasodilataţie arteriolară directă
(pag. 264)
F1522014. În HTA uşoară se recomandă următoarele, cu excepţia:

A. regim hiposodat
B. scădere ponderală
C. asociere diuretic - blocant calcic
D. combaterea hipercolesterolemiei
E. monoterapie cu diuretic sau beta-adrenolitic
(pag. 257)
F1522015. La hipertensivi cu astm bronşic nu se administrează:

A. diuretice
B. beta-adrenolitice
C. calciu-blocante
D. antagonişti ai receptorilor AT-1 ai angiotensinei II
E. vasodilatatoare musculotrope
(pag. 259)
F1522016. La hipertensivii cu gută sunt contraindicate:

A. inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei
B. antagoniştii receptorilor AT-1 ai angiotensinei II
D. vasodilatatoare musculotrope
E. diuretice tiazide
(pag. 259)
F1522017. Nitroprusiatul de sodiu:

A. scade pre- şi postsarcina
B. se asociază cu diuretice tiazide
C. produce vasoconstricţie arteriolară
D. scade secreţia de renină
E. are durată lungă de acţiune
(pag. 266)
F1522018. Următoarele clase de medicamente sunt antihipertensive, cu excepţia:

A. simpatolitice
B. diuretice
C. blocante ale canalelor de calciu
D. simpatomimetice
E. inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei
(pag. 256)
F1522019. Efectul rebound apare la întreruperea bruscă a tratamentului cu:

A. diuretice tiazide
B. clonidină
C. calciu-blocante
D. inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei
E. furosemid
(pag. 260)
F1622020. Dintre inhibitorii enzimei de conversie, este activ ca atare, nefiind un pro-drug, activat
metabolic în organism:
A. Perindopriul
B. Lizinopril
C. Enalapril
D. Trandolapril
E. Cilazapril
(pag. 271)
F1622021. Se utilizează în hipertensiunea arterială cu hiperaldosteronism:

A. Spironolactona
C. Furosemidul
D. Clortalidona
E. Dihidralazina
(pag. 277)
F1622022. Se utilizează în scop diagnostic al hipertensiunii datorate excesului de angiotensină II:

A. Diureticele antialdosteronice de tip spironolactonă
B. Inhibitorii seccreţiei de renină (ß-adrenolitice)
C. Inhibitorii enzimei de conversie de tip captopril
D. Analogi ai angiotensinei II de tip saralazină
E. Antagonişti funcţionali ai aldosteronului de tip triamteren
(pag. 277)
F1622023. Sunt antihipertensive care acţionează prin blocarea receptorilor nicotinici interganglionari:
A. Guanetidina
B. Clonidina
C. Trimetafanul
D. Guanabenzul
E. Minoxidilul
(pag. 264)
F1622024. Sunt antihipertensive de tip neurosimpatolitic cu mecanism central:

A. Ketanserina
B. Alfa-metildopa
C. Fenoxibenzamina
D. Fenfluramina
E. Doxazosinul
(pag. 261)
F1622025. Sunt contraindicate la bolnavii hipertensivi care suferă de astm bronşic:

A. Diuretice tiazidice
B. Blocantele canalelor de calciu
C. Alfa-1-adrenoliticele
D. Neurosimpatoliticele
E. ß-adrenoliticele
(pag. 259)
F2122026. Notati antihipertensivele care nu se pot utiliza la un pacient diabetic:

A. captopril
B. prazosin
C. hidroclorotiazida
D. dihidralazina
E. nifedipina
(pag. 302)
F2122027. La un diabetic, cu hipertensiune arteriala, se evita antihipertensivul:

A. captopril
B. dihidralazina
C. nifedipina
D. prazosin
E. hidroclorotiazida
(pag. 302)
F2122028. La un astmatic, cu hipertensiune arteriala, se evita antihipertensivul:

A. nifedipina
B. enalapril
C. doxazosin
D. oxprenolol
E. dihidralazina
(pag. 39, 259)
F2122029. Propranolol este antihipertensiv de electie, in urmatoarele cazuri, exceptand:

A. cardiopatie ischemica
B. tahiaritmii
C. astm bronsic
D. renina plasmatica crescuta
E. asociere cu dihidralazina
(pag. 39, 262)
F2122030. Fiecare din urmatoarele medicamente antihipertensive poate produce bradicardie, cu

exceptia:
A. clonidina
B. propranolol
C. reserpina
D. dihidralazina
E. alfa-metildopa
(pag. 38, 42, 43, 48, 265)
F2122031. Zona maniabila a dozelor zilnice terapeutice la clonidina este (in mg):
A. 0,005 - 0,050
B. 0,050 - 0,400
C. 0,200 - 0,800
D. 0,500 - 1,500
E. 0,500 - 30
(pag. 48, 262)
F2222032. Care dintre urmatoarele substante prezinta efect beta adrenolitic selectiv?
A. Clonidina
B. Pindolol
C. Atenolol
D. Terazosin
E. Rilmenidina
(pag. 261-263)
F2322033. Medicamentele antihipertensive au urmatoarele mecanisme de actiune, cu exceptia:

A. inhiba sistemul nervos simpatic;
B. stimuleaza formarea aldosteronului;
C. inhiba enzima de conversie a angiotensinei;
D. blocheaza canalele de caciu;
E. antagonizeaza receptorii angiotensinei.
(pag. 254-277)
F2322034. Urmatoarele medicamente sunt blocante ale canalelor de calciu, cu exceptia:

A. felodipina;
B. verapamil;
C. diltiazem;
D. ticlopidina;
E. amlodipina.
(pag. 254-277)
F2322035. Hipertensivii cu astm bronsic au contraindicatie la:

A. propranolol;
B. prazosin;
C. nifedipina;
D. labetalol;
E. pindolol.
(pag. 254-277)
F2322036. Urmatoarele medicamente au actiune antihipertensiva, cu exceptia:

A. prazosin;
B. nifedipina;
C. lisinopril;
D. etilefrina;
E. losartan;
(pag. 254-277)
F2522037. Alegeti afirmatia corecta:

A. aldosteronul inhiba reabsorbtia de sodiu si apa
B. renina catalizeaza transformarea angiotensinogenului in angiotensina II
C. stimularea receptorilor ß1 juxtaglomerulari conduce la eliberarea reninei
D. angiotensina I este cel mai puternic vasoconstrictor endogen
E. sistemul renina- angiotensina- aldosteron este un mecanism nervos de reglare a tensiunii arteriale
(pag. 255)
F2522038. Urmatoarele antihipertensive sunt beta-1- blocante, cu exceptia:

A. metoprolol
B. atenolol
C. doxazosin
D. esmolol
E. sotalol
(pag. 34-35)
F2522039. Antihipertensive agonisti alfa2- presinaptici cu efect simpatolitic predominant central sunt:
A. clonidina
B. metildopa
C. moxonidina
D. rezerpina
E. guanetidina
(pag. 46)
F2522040. Antihipertensive cu actiune vasodilatatoare muculotropa sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. hidralazina
B. nitroprusiat de sodiu
C. minoxidil
D. lizinopril
E. diazoxid
(pag. 266)
F2522041. Este utilizat in scop diagnostic al HTA datorata excesului de angiotensina II:
A. fentolamina
B. tolazolina
C. saralazina
D. guanetidina
E. rezerpina
(pag. 277)
F2522042. Medicamente din grupa blocantelor canalelor de calciu sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. verapamil
B. enalapril
C. nifedipina
D. amlodipina
E. diltiazem
(pag. 269)
F2622043. Sunt derivaţi benzodiazepinici cu timp de înjumătăţire foarte lung (peste 50 h):
A. Clobazamul
B. Oxazepamul
C. Midazolamul
D. Clonazepamul
E. Flunitrazepamul
(pag. 113)
F2622044. Sunt derivaţi benzodiazepinici cu timp de înjumătăţire scurt:

A. Oxazepamul
B. Clorazepatul dipotasic
C. Desmetildiazepamul (nordazepam)
D. Nitrazepamul
E. Clobazamul
(pag. 113)
F2622045. Este anatgonist competitiv la nivelul situsului benzodiazepinic

A. Pentetrazolul
B. Pimeclonul
C. Stricnina
D. Nicetamida
E. Flumazenilul
(pag. 115)
F2622046. Sunt benzodiazepine hipnoinductoare:

A. Bromazepamul
B. Clorazepatul dipotasic
C. Flunitrazepamul
D. Medazepamul
E. Clonazepamul
(pag. 113, 115)
F2622047. Care dintre următoarele medicamente se pretează pentru inducţia anesteziei generale?
A. Zolpidemul
B. Zopiclona
C. Diazepamul
D. Medazepamul
E. Oxazepamul
(pag. 115)
F2622048. Se utilizează ca miorelaxant în stările spastice ale musculaturii striate:

A. Scopolamoniu bromură
B. Drotaverina
C. Diazepamul
D. Propantelina
E. Papaverina
(pag. 115)
F2622049. Pot produce supradozare relativă a benzodiazepinelor prin inhibarea metabolizării lor
hepatice:
A. Ampicilina sodică
B. Griseofulvina
C. Disulfiramul
D. Meprobamatul
E. Rifampicina
(pag. 116)
F1222050. Alegeti antihipertensivele din clasa IECA:

A. Nifedipin
B. Enalapril
C. Propranolol.
D. Captopril.
E. Losartan.
(pag. 254-277)
F1222051. Alegeti dintre antihipertensivele date, beta-blocantele cardioselective:

A. Captopril.
B. Atenolol
C. Enalapril.
D. Propranolol.
E. Metoprolol.
(pag. 254-277)
F1222052. Alegeţi IECA care devin active prin metabolizare (sunt pro-drug)
A. Captopril
B. Enalapril
C. Lisinopril
D. Trandolapril
E. Perindopril
(pag. 254-277)
F1222053. Care dintre urmatoarele antihipertensive actioneaza asupra receptorilor alfa-adrenergici

si/sau imidazolici?
A. Enalapril.
B. Prazosin.
C. Nifedipina.
D. Propranolol.
E. Clonidina.
(pag. 254-277)
F1222054. Notaţi afirmaţiile corecte despre IECA

A. Au efect cardioprotector
B. Cresc fluxul sanguine renal
C. Nu se pot utiliza la bolnavi hipertensivi cu boli vasculare periferice
D. Se preferă la hipertensivi cu insuficienţă cardiacă
E. Se pot asocia cu diuretice tiazidic
(pag. 254-277)
F1222055. Se poate scadea tensiunea arteriala cu ajutorul substantelor:

A. Vasoconstrictoare adrenomimetice.
B. Blocante ale canalelor de calciu.
C. Inhibitori ai enzimei de conversie.
D. Vasodilatatoare periferice.
E. Beta blocant
(pag. 254-277)
F1222056. Substantele medicamentoase antihipertensive pot avea structuri de:

A. Dipeptide
B. Dihidropiridine
C. Ariloxipropanolamine
D. Acizi heteroarilacetici
E. Butirofenon
(pag. 254-277)
F1322057. Alfa adrenoliticele (ex. Prazosinul) sunt antihipertensive:

A. prin efect vasodilatator;
B. prin scaderea secretiei de renina;
C. prin scaderea debitului cardiac;

D. care produc, la intreruparea tratamentului fenomenul rebound;
E. cu efecte metabolice favorabile pe metabolismul lipidic.
(pag. 254-277)
F1322058. Captoprilul:
A. este un prodrug;
B. este un inhibitor al reninei;
C. se recomanda asocierea cu diuretice antialdosteronice care retin potasiul;
D. fata de alte inhibitoare ale enzimei de conversie, frecventa reactiilor adverse este mai mare pentru
Captopril;
E. se asociaza preferential cu diuretice tiazide si beta adrenolitice, in tratamentul hipertensiunii arteriale.
(pag. 254-277)
F1322059. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru atenolol?

A. este neurosimpatolitic;
B. este beta-blocant;
C. actioneaza predominant pe receptorii beta-1;
D. actioneaza predominant pe receptorii beta-2;
E. se recomanda la hipertensivi cu tahicardie sinusala.
(pag. 254-277)
F1322060. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru blocantele canalelor de calciu?
A. blocheaza canalele de calciu neuronale de tip N;
B. inhiba influxul de calciu extracelular in celula;
C. stimuleaza functiile celulare dependente de calciu;
D. blocheaza canalele de calciu lente, de tip L;
E. au efect antihipertensiv.
(pag. 254-277)
A. sunt antianginoase;
B. favorizeaza bronhoconstrictia;
C. provoaca tahicardie;
D. sunt antihipertensive;
E. scad motilitatea intestinala.
(pag. 254-277)
F1322062. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru enalapril:

A. este un antihipertensiv;
B. antagonizeaza receptorii pentru angiotensina II;
C. inhiba enzima de conversie a agiotensinei;
D. provoaca tuse;
E. stimuleaza degradarea bradikininei.
(pag. 254-277)
F1322063. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru enalapril?

A. este un pro-drug;
B. inhiba acumularea de bradikinina;
C. este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei;
D. produce tuse ca efect advers;
E. este un hipertensiv.
(pag. 254-277)
F1322064. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nifedipina?

A. are efect antihipertensiv;
B. nu se administreaza sublingual;
C. este antianginos;
D. produce cefalee ca efect advers;
E. nu se administreaza in urgente hipertensive.
(pag. 254-277)
F1322065. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru propranolol?

A. este cardioselectiv;
B. diminua debitul cardiac;
C. se recomanda la hipertensivi tineri;
D. se recomanda la hipertensivi cu astm bronsic;
E. este beta-blocant.
(pag. 254-277)
F1322066. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru hidroclorotiazida?

A. are efect saluretic;
B. medicament de prima alegere la hipertensivii tineri;
C. medicament de prima alegere la hipertensivii varstnici;
D. scade sodiul din muschii netezi vasculari;
E. creste volemia.
(pag. 254-277)
F1322067. Efectul de rebound, care apare ca reactie adversa la intreruperea brusca a unui tratament
indelungat cu doze mari de antihipertensive:
A. se manifesta prin hipotensiune arteriala;
B. se manifesta prin hipertensiune arteriala, cu tahicardie, palpitatii, tremor, anxietate;
C. cedeaza la reluarea tratamentului cu antihipertensivul respectiv;
D. este evitat daca tratamentul se opreste prin reducerea treptata a dozelor;
E. nu este produs de alfa1 adrenolitice.
(pag. 254-277)
F1322068. Nifedipina este un blocant al canalelor de calciu, care se utilizeaza:

A. ca antihipertensiv;
B. ca antiaritmic;
C. ca antianginos;
D. in insuficienta cardiaca cu hipertensiune arteriala;
E. in doze reduse in insuficienta hepatica sau renala.
(pag. 254-277)
F1422069. Captoprilul poate produce următoarele efecte adverse:

A. erupţii cutanate pruriginoase
B. leucopenie
C. impotenţă sexuală
D. depresie
E. gust metalic
(pag. 274)
F1422070. Care dintre antihipertensivele de mai jos sunt contraindicate la bolnavii hipertensivi cu stări
depresive:
A. clonidina
B. diureticele tiazidice
C. reserpina
D. nifedipina
E. alfa-metildopa
(pag. 259)
F1422071. Care dintre următoarele asocieri de antihipertensive sunt contraindicate în terapeutică:

A. beta-blocante+diuretice tiazidice
B. nifedipină+beta blocante
C. hidralazine+beta-adrenolitic
D. clonidină+beta-blocante
E. beta-blocante+verapamil
(pag. 260)
F1422072. Care dintre următorii compuşi din grupul inhibitoarelor enzimei de conversie sunt
prodroguri:
A. lisinopril
B. fosinopril
C. captopril
D. perindopril
E. trandolapril
(pag. 272)
A. blochează receptorii alfa1-adrenergici periferici scăzând rezistenţa vasculară periferică
B. la întreruperea bruscă a tratamentului adminstrat prelungit, poate apare criza hipertensivă, prin fenomen
de rebound
C. la asocierea cu beta-adrenoliticele poate surveni hipertensiune paradoxală
D. tratamentul va fi iniţiat cu doze mici care se cresc progresiv
E. nu se va asocia cu diureticele care economisesc potasiul
(pag. 262)
F1422074. Fac parte din grupul antihipertensivelor de primă alegere în faza de monoterapie:
A. hidralazina
B. diureticele tiazidice sau de ansă
C. alfa metildopa
D. clonidina
E. beta-adrenoliticele
(pag. 258)
F1422075. Hidralazina:
A. produce vasodilataţie arteriolară cu scăderea rezistenţei vasculare periferice
B. provoacă tahicardie reflexă
C. este contraindicată în diabetul zaharat
D. creşte secreţia de renină
E. are şi efect antianginos producând coronarodilataţie intensă
(pag. 265)
F1422076. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la alfa-metil dopa:

A. este un antihipertensiv de primă alegere în etapa 1, de monoterapie a bolii hipertensive
B. se recomandă în forme de HTA moderată şi severă
C. este contraindicată în stările depresive

D. poate provoca colagenoze reversibile
E. este un medicament hepatotoxic
(pag. 264)
F1422077. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare la diazoxid:

A. este un antihipertensiv de rezervă pentru cazurile grave de HTA refractară la alte tratamente
B. poate provoca hiperglicemie şi retenţie hidrosalină
C. se administrează iv dizolvat în soluţie de glucoză 5%
D. este un medicament de elecţie în criza hipertensivă
E. produce arteriodilataţie şi tahicardie reflexă
(pag. 266)
F1422078. Precizaţi care dintre medicamentele de mai jos sunt de elecţie în encefalopatia hipertensivă:
A. diazoxidul
C. clonidina
D. nitroprusiatul de sodiu
E. enalapril
(pag. 266)
F1422079. Printre antihipertensivele de evitat la pacienţii hipertensivi cu dislipidemie asociată se

numără:
A. alfa-metil dopa
B. blocantele canalelor de calciu
D. reserpina
E. diureticele tiazidice
(pag. 259)
F1422080. Printre efectele adverse provocate de inhibitorii enzimei de conversie se numără:

A. methemoglobinemia
B. tulburările de gust
C. hipotensiunea
D. agranulocitoza
E. impotenţa sexuală
(pag. 274)
F1422081. Sunt antihipertensive vasodilatatoare:

A. guanfacina
B. diltiazem
C. clonidina
D. nicardipina
E. diazoxid
(pag. 257)
F1522082. Indicaţiile terapeutice pentru blocantele canalelor de calciu sunt:

A. angina cronică
B. HTA
C. hipotensiunea arterială
D. tahiaritmii supraventriculare
E. bradicardia sinusală
(pag. 270)
F1522083. Inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei produc:

A. arteriolodilataţie
B. dilatarea arteriolelor glomerulare
C. cresc postsarcina
D. cresc fluxul sanguin renal
E. nu modifică frecvenţa cardiacă
(pag. 274)
F1522084. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sunt:

A. captopril
B. verapamil
C. enalapril
D. valsartan
E. lizinopril
(pag. 275, 276)
F1522085. La hipertensivii cu stări depresive sunt contraindicate:

A. reserpina
B. beta-adrenoliticele
C. diureticele de ansă
D. diureticele tiazide
E. alfa-metil dopa
(pag. 259)
F1522086. Reacţiile adverse semnalate la inhibitorii enzimei de conversie sunt:

A. tuse uscată
B. HTA
C. tulburări de gust
D. tahicardie
E. hipotensiune arterială
(pag. 274)
F1522087. Beta-1 adrenolitice selective sunt:

A. atenolol
B. pindolol
C. propranolol
D. labetalol
E. metoprolol
(pag. 262)
F1522088. Blocantele canalelor de calciu au următoarele efecte la nivelul inimii:

A. acţiune inotrop negativă
B. acţiune cronotrop negativă
C. acţiune dromotrop pozitivă
D. acţiune inotrop pozitivă
E. efect antiaritmic
(pag. 269)
F1522089. Care dintre următorii compuşi sunt antihipertensive alfa-1 adrenolitice?

A. prazosin
B. metorpolol
C. doxazosin
D. atenolol
E. terazosin
(pag. 32)
F1522090. Hidralazina are următoarele efecte:

A. bradicardie
B. creşte secreţia de renină
C. vasodilataţie arteriolară
D. creşte rezistenţa vasculară periferică
E. scade colesterolemia
(pag. 265)
F1622091. Au efect antagonist faţă de medicaţia antihipertensivă:

A. Antidepresivele triciclice
B. Antiinflamatoarele nesteroidiene
C. Diureticele
D. Neurolepticele
E. Corticosteroizii
(pag. 261)
F1622092. Care dintre următoarele afirmaţii privind medicaţia antihipertensivă la bolnavii reumatici
este adevărată?
A. Antiinflamatoarele nesteroidiene şi steroidiene produc retenţie hidrosalină, de aceea la medicaţia
antihipertensivă se asociază un diuretic
B. La bolnavii trataţi cu săruri de aur sau penicilamină se contraindică inhibitorii enzimei de conversie
C. Antiinflamatoarele nesteroidiene antagonizează efectele alfa-1-adrenoliticelor
D. Corticosteroizii potenţează efectul antihipertensivelor datorită acţiunii adiacente mineral-corticoide
E. Se încearcă, în limita posibilului, evitarea tratamentului cu AINS sau glucocorticoizi şi asocierea unui
tratament antireumatismal nefarmacologic (fizioterapie)
(pag. 259)
F1622093. Care dintre următoarele medicamente trebuie evitat la bolnavii hipertensivi cu stări
depresive?
A. Alfa-metildopa
B. Prazosin
C. Reserpina
D. ß-adrenolitice
E. Diuretice tiazidice
(pag. 259)
F1622094. La hipertensivii cu dislipidemii se evită următoarele clase de medicamente antihipertensive:

A. ß-adrenolitice
B. Diuretice tiazidice
C. Alfa-1-blocante selective
D. Alfa-metildopa
E. Blocantele canalelor de calciu
(pag. 259)
F1622095. Produc efect rebound la oprirea bruscă a tratamentului antihipertensiv:

A. Alfa-1-adrenolitice
B. ß-adrenolitice
C. Clonidina
D. Vasodilatatoarele musculotrope
E. Diureticele
(pag. 260-261)
F1622096. Sunt agonişti adrenergici alfa-2-presinaptici şi imidazolinici I-1 presinaptici:

A. Guanfacina
B. Guanetidina
C. Rilmenidina
D. Ritodrina
E. Guanabenz
(pag. 261)
F1622097. Sunt asocieri de medicamente nerecomandate:

A. ß-adrenolitice + vasodilatatoare musculotrope
B. Simpatolitice + diuretice
C. ß-adrenolitice + clonidină
D. Verapamil + ß-adrenolitice
E. Diuretice + vasodilatatoare musculotrope
(pag. 260)
F1622098. Sunt mecanisme farmacodinamice care pot conduce la scăderea tensiunii arteriale:
A. Stimularea receptorilor alfa-2 presinaptici
B. Blocarea receptorilor alfa-adrenergici
C. Blocarea receptorilor ß-adrenergici
D. Stimularea receptorilor AT-1 ai angiotensinei II
E. Blocarea receptorilor nicotinici prin ganglioplegice
(pag. 256-257)
F1622099. Sunt medicamente contraindicate în hipertensiunea arterială cu insuficienţă cardiacă, cu

excepţia:
A. Deivaţilor de benzotiazepină
B. Derivaţilor de difenilalchilamină
C. Derivaţilor de 1,4-dihidropiridină
D. ß-blocantelor
E. Inhibitorilor enzimei de converssie
(pag. 268, 227, 2275)
F2122100. Reserpina este contraindicata in hipertensiunea arteriala asociata cu:

A. tahicardie sinusala
B. depresie
C. astm bronsic
D. constipatie
E. ulcer gastric sau duodenal
(pag. 44)
F2122101. Notati medicamentele antihipertensive care produc efect rebound la intreruperea brusca a
tratamentului:
A. reserpina
C. clonidina
D. prazosin
E. propranolol
(pag. 38, 48, 260-261)
F2122102. Mecanismele actiunii antihipertensive ale propranololului, sunt:

A. creste secretia de renina
B. stimuleaza receptorii beta adrenergici presinaptici
C. blocheaza receptorii adrenergici beta-1 postsinaptici
D. are efecte beta adrenolitice centrale
E. diminua efectele stimulante cardiace ale adrenalinei
(pag. 37)
F2122103. Precizati medicamentele antihipertensive evitate la pacienti cu fenomene depresive:

A. propranolol
B. reserpina
C. doxazosin
D. dihidralazina
E. metildopa
(pag. 259)
F2122104. Intoxicatia acuta cu beta adrenolitice se trateaza pe cale intravenoasa, cu:

A. atropina
B. izoprenalina
C. glucagon
D. aminofilina
E. fenobarbital
(pag. 40)
F2122105. Clonidina este indicata in:

A. sindrom de abstinenta la morfina
B. glaucom primar cronic
C. hipertensiune arteriala, forme severe
D. hipertensiune arteriala, forme usoare si moderate
E. supradozare acuta cu morfina
(pag. 48, 262)
F2122106. Particularitatile farmacologice ale dihidralazinei, sunt:

A. variabilitate interindividuala anormala de biotransformare
B. hipocolesterolemie
C. produce tahicardie reflexa
D. biodisponibilitate orala rapida si completa
E. induce aparitia de colagenoze cu manifestare de lupus eritematos diseminat
(pag. 264-265)
F2122107. Reactiile adverse produse de inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei, sunt:

A. obstructie nazala
B. tuse uscata
C. hipokaliemie
D. eruptii cutanate
(pag. 274-275)
F2122108. Notati afirmatiile corecte pentru inhibitoarele enzimei de conversie:
A. absorbtia formelor prodrog este scazuta in prezenta alimentelor

B. dezesterificarea hepatica a prodrogurilor duce la formarea substantei active ca antihipertensiv
C. compusii activi ca atare nu au absorbtie influentata de prezenta alimentelor
D. au efect cardio-protector
E. la aplicarea unei farmacografii corecte, reactiile adverse au frecventa redusa
(pag. 273-274)
F2122109. Precizati mecanismul de actiune al nifedipinei in hipertensiunea arteriala:

A. bradicardie
B. scade rezistenta vasculara periferica
C. scade debitul cardiac
D. blocant al canalelor de calciu
E. blocant al canalelor de sodiu
(pag. 269-271)
F2122110. Precizati mecanismul de actiune al captoprilului:

A. interfera cu sistemul renina-angiotensina
B. inhiba specific enzima de conversie a angiotensinei I
C. inhiba formarea angiotensinei II
D. inhiba degradarea bradikininei
E. creste secretia de aldosteron
(pag. 273)
F2122111. Notati antihipertensivele ce scad secretia de renina:

A. propranolol
B. clonidina
C. reserpina
D. dihidralazina
E. alfa-metil dopa
(pag. 37, 43, 48, 265)
F2122112. Precizati mecanismele efectului diureticelor in hipertensiunea arteriala:

A. actiunea diuretica
B. scaderea volemiei
C. actiunea saluretica
D. cresterea Na+ in muschii netezi vasculari
E. antagonizarea retentiei hidrosaline reactive indusa de antihipertensive
(pag. 277)
F2122113. Precizati medicamentele ce trebuie evitate in hipertensiunea arteriala, la un diabetic:

A. enalapril
C. nifedipina
D. propranolol
E. dihidralazina
(pag. 262, 302)
F2122114. Indicatiile clonidinei sunt:

A. hipertensiune arteriala, forme usoare si moderate
B. hipertensiune arteriala, forme moderate si severe
C. glaucom primar cronic
D. intoxicatie acuta cu morfina
E. sindrom de abstinenta la morfina

(pag. 48, 262)
F2122115. Moxonidina are urmatoarele avantaje, comparativ cu clonidina:

A. biodisponibilitate per os, mai mare
B. agonist selectiv al receptorilor imidazolici I-1
C. agonist selectiv alfa-2 presinaptic
D. absenta efectului sedativ si somnolentei
E. indicat la conducatorii auto
(pag. 47-49, 256)
F2122116. Notati afirmatiile corecte pentru inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei:

A. compusii activi au absorbtie per os neinfluentata de alimente
B. formele prodrog au absorbtie per os diminuata in prezenta alimentelor
C. dezesterificarea hepatica bioactiveaza prodrogurile
D. efect cardio-protector
E. reactii adverse cu frecventa mica, la o farmacografie corecta
(pag. 273-274)
F2122117. Reactiile adverse semnalate la inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei:

A. hipotensiune arteriala ortostatica, fara importanta, la prima doza
B. tuse uscata si obstructie nazala
C. eruptii cutanate si edem angioneurotic
D. tulburari de gust
E. hipokaliemie
(pag. 274-275)
F2122118. Precizati mecanismul de actiune al propranololului in hipertensiunea arteriala:

A. blocheaza receptorii beta1- adrenergici postsinaptici
B. diminua efectele inotrop si cronotrop pozitive ale adrenalinei
C. creste secretia de renina
D. blocheaza adrenoreceptorii beta - 2 presinaptici
E. are efecte beta-adrenolitice centrale
(pag. 37)

A. antihipertensivele de prima alegere la batrani sunt diureticele
B. furosemidul se contraindica in urgentele hipertensive
C. beta-blocantele neselective se folosesc ca antihipertensive la astmatici
D. prazosinul se prefera la hipertensivii cu dislipidemii
E. tiazidele sunt de ales la hipertensivii diabetici
(pag. 132-150)
F2222120. Enalaprilul:
A. este activ ca atare
B. este un inhibitor direct al enzimei de conversie a angiotensinogenului in angiotensina I
C. inhiba secretia de aldosteron
D. produce vasodilatatie
E. se administreaza 1-2 ori/zi
(pag. 132-150)
F2222121. Nifedipinul:
A. nu se absoarbe sublingual
B. este un blocant al canalelor de sodiu
C. se indica in hipertensiunea arteriala
D. in conditii terapeutice deprima semnificativ functiile miocardului
E. are efect antianginos
(pag. 132-150)
F2222122. Care antihipertensive actioneaza musculotrop:

A. atenolol
B. hidralazina
C. papaverina
D. enalaprilul
E. prazosinul
(pag. 132-150)
F2222123. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la blocantele canalelor de calciu sunt adevarate:
A. 1-4 dihidropiridinele sunt blocante selective ale canalelor de calciu
B. nifedipina are actiune predominant cardiaca
C. blocantele canalelor de calciu nu se indica in cardiopatia ischemica
D. blocantele canalelor de calciu se indica in toate etapele de tratament ale hipertensiunii arteriale
E. diltiazemul are o actiune predominant antihipertensiva
(pag. 132-150)
F2222124. Beta-adrenoliticele:
A. se indica ca monoterapie initiala in hipertensiune arteriala usoara
B. se indica in tulburari circulatorii periferice
C. sunt de electie la hipertensivii cu astm bronsic
D. se prefera in hipertensiunea arteriala insotita de tahiaritmii, hipertiroidism
E. sunt contraindicate in hipertensiunea arteriala cu debit cardiac crescut
(pag. 132-150)
A. se poate indica in toate formele clinice de hipertensiune arteriala
B. se prefera la hipertensivii cu dislipidemii
C. este contraindicat la bolnavii cu diabet sau guta
D. tratamentul se incepe cu doze mari care se scad treptat
E. produce fenomenul primei doze
(pag. 132-150)
F2222126. Nifedipina:
A. produce arteriolodilatatie cu scaderea tensiunii arteriale
B. prezinta actiune inotrop negativa puternica
C. este coronarodilatator
D. este de electie in hipertensiunea asociata cu boala coronariana
E. se contraindica in hipertensiunea indusa de sarcina
(pag. 132-150)
F2222127. Inhibitorii enzimei de conversie:

A. previn hipertrofia ventriculului stang
B. contracta arteriolele glomerulare
C. sunt antihipertensive eficiente atat in monoterapie, cat si in asociere cu diureticele
D. pot produce tuse uscata datorita excesului de bradikinina
E. traverseaza usor bariera hemato-encefalica

(pag. 132-150)
A. este un derivat de L-prolina
B. are o biodisponibilitate slaba pe nemancate
C. prezinta reactii adverse mai reduse decat alti reprezentanti ai aceleiasi clase
D. se indica in hipertensiunea arteriala usoara si moderata
E. se contraindica asocierea cu diuretice antialdosteronice
(pag. 132-150)
F2222129. Care dintre urmatoarele clase de substante medicamentoase produc scaderea valorilor
tensiunii arteriale ?
A. Inhibitoare ale sistemului nervos simpatic
B. Inhibitoare ale sistemului nervos parasimpatic
C. Vasodilatatoare
D. Substante care interfera cu sistemul renina-angiotensina-aldosteron
E. Diuretice
(pag. 256)
F2222130. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt antihipertensive centrale ?

A. Nifedipina
B. Perindopril
C. Clonidina
D. Moxonidina
E. Propranolol
(pag. 256)
F2222131. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune antihipertensiva prin

blocarea canalelor de calciu ?
A. Nifedipina
B. Amlodipima
C. Captopril
D. Clortalidon
E. Diltiazem
(pag. 257)
F2222132. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase au actiune antihipertensiva interferand

cu sistemul renina-angiotensina ?
A. Hidralazina
B. Minoxidil
C. Trandolapril
D. Lisinopril
E. Ketanserin
(pag. 257)
F2222133. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase antihipertensive sunt antagonisti ai

receptorilor AT-1 ai angiotensinei II
A. Ramipril
B. Valsartan
C. Irbesartan
D. Perindopril
E. Trandolapril
(pag. 257)
A. Este un agonist al receptorilor adrenergici alfa 2 presinaptici si imidazolinici presinaptici
B. Este un neurosimpatolitic
C. Este utila in toate formele de hipertensiune arteriala, in monoterapie sau asociere
D. Este contraindicata la pacientii hipertensivi cu glaucom
E. Este conditionata in preparatul Haemiton comprimate
(pag. 261-262)
F2222135. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la nitroprusiatul de sodiu sunt corecte ?
A. Este indicat in urgentele hipertensive
B. Are durata foarte scurta de actiune
C. Are durata lunga de actiune
D. Poate fi administrat oral si paremteral
E. Se administreaza numai parenteral si este conditionat sub forma de pulbere injectabila in preparatul Nipride
(pag. 266)
F2222136. Nifedipina:
A. Este un derivat dihidropiridinic
B. Este un blocant al canalelor de calciu
C. Este un neurosimpatolitic
D. Este un antihipertensiv
E. Este un antianginos
(pag. 271-272)
F2222137. Care dintre afirmatiile referitoare la Captopril sunt corecte ?

A. Este un derivat de prolina
B. Este un prodrug, necesita activare prin biotransformare hepatica
C. Este indicat in hipertensiunea arteriala
D. Se prefera la bolnavii cu hipertensiune arteriala asociata cu diabet,insuficienta vasculara periferica
E. Nu se asociaza cu alte antihipertensive sau diuretice
(pag. 275-276)
F2222138. Enalaprilul:
A. Este un prodrug, forma de etilester, care este deesterificat in ficat rezultand forma activa
B. Este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
C. Este un antagonist al receptorilor AT-1 ai angiotensinei
D. Are durata de actiune mai scurta comparativ cu captoprilul
E. Are durata de actiune mai lunga comparativ cu captoprilul
(pag. 273-274)
F2222139. Beta adrenoliticele sunt indicate in:

A. Hipertensiune usoara, este de electie la tineri.
B. Bradicardie severa.
C. Insuficienta cardiaca.
D. Cardiopatie ischemica asociata cu hipertensiune arteriala.
E. Hipertiroidism insotit de hipertensiune arteriala.
(pag. 262)
F2222140. Care dintre urmatoarele substante fac parte din grupa medicamentelor beta adrenoliticelor?
A. Propranolol.
B. Digoxin
C. Reserpina
D. Metoprolol
E. Labetalol
(pag. 262)
F2222141. Care dintre urmatoarele subsatnte sunt alfa adrenolitice?

A. Alfa metil dopa.
B. Prazosin
C. Terazosin
D. Guanfacina
E. Moxonidina
(pag. 263)
F2222142. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase actioneaza ca antihipertensive prin

blocarea canalelor ionice de calciu dependente de voltaj?
A. Enalapril
B. Verapamil
C. Diltiazem
D. Amlodipina
E. Clonidina
(pag. 269)
F2222143. Antagonistii calcici utilizati ca antihipertensive se pot incadra in urmatoarele clase

structurale:
A. Derivati de fenotiazina.
B. Derivati de benzodiazepina.
C. Derivati de benzotiazepina.
D. Derivati de dihidropiridine.
E. Derivati de fenilalchilamine.
(pag. 269)
F2222144. Care dintre urmatoarele substante actioneaza prin inhibarea enzimei de conversie a
angiotensinei?
A. Captopril
B. Lisinopril
C. Bepridil
D. Amilorid
E. Piritinol
(pag. 275-276)
F2222145. Care dintre urmatoarele substante sunt antagonisti ai angiotensinei II, la nivelul receptorilor
AT-1?
A. Telmisartan
B. Perindopril
C. Qunapril
D. Losartan
E. Enalapril
(pag. 272)
F2222146. Blocantele canalelor de calciu sunt indicate in:

A. Hipertensiune arteriala
B. Bradicardie
C. Tahiaritmii
D. Bronhopneumonii
E. Cardiopatie ischemica
(pag. 270)
A. Este un derivat de prolina.
B. Este indicat in hipertensiune arteriala, forme usoare si moderate.
C. Poate fi asociat cu diuretice tiazidice si beta blocante.
D. Este indicat sa se administreze concomitent cu diuretice antialdosteronice.
E. Este conditionat in produsul Nefrix.
(pag. 275)
F2322148. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru enalapril?

A. este un pro-drug;
B. inhiba acumularea de bradikinina;
C. este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei;
D. produce tuse ca efect advers;
E. este un hipotensiv.
(pag. 254-277)
F2322149. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte pentru hidroclorotiazida?

A. are efect saluretic;
B. medicament de prima alegere la hipertensivii tineri;
C. medicament de prima alegere la hipertensivii varstnici;
D. scade sodiul din muschii netezi vasculari;
E. creste volemia.
(pag. 254-277)
F2322150. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nifedipina?

A. are efect antihipertensiv;
B. nu se administreaza sublingual;
C. este antianginos;
D. produce cefalee ca efect advers;
E. nu se administreaza in urgente hipertensive.
(pag. 254-277)

A. este cardioselectiv;
B. diminua debitul cardiac;
C. se recomanda la hipertensivi tineri;
D. se recomanda la hipertensivi cu astm bronsic;
E. este beta-blocant.
(pag. 254-277)
F2322152. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru atenolol?

A. este neurosimpatolitic;
B. este beta-blocant;
C. actioneaza predominant pe receptorii beta-1;
D. actioneaza predominant pe receptorii beta-2;
E. se recomanda la hipertensivi cu tahicardie sinusala.
(pag. 254-277)
A. blocheaza canalele de calciu neuronale de tip N;
B. inhiba influxul de calciu extracelular in celula;
C. stimuleaza functiile celulare dependente de calciu;
D. blocheaza canalele de calciu lente, de tip L;
E. au efect antihipertensiv.
(pag. 254-277)
A. sunt antianginoase;
B. favorizeaza bronhoconstrictia;
C. provoaca tahicardie;
D. sunt antihipertensive;
E. scad motilitatea intestinala.
(pag. 254-277)
A. este un prodrug;
B. este un inhibitor al reninei;
C. se recomanda asocierea cu diuretice antialdosteronice care retin potasiul;
D. fata de alte inhibitoare ale enzimei de conversie, frecventa reactiilor adverse este mai mare pentru
Captopril;
E. se asociaza preferential cu diuretice tiazide si beta adrenolitice, in tratamentul hipertensiunii arteriale.
(pag. 254-277)
F2322156. Nifedipina este un blocant al canalelor de calciu, care se utilizeaza:

A. ca antihipertensiv;
B. ca antiaritmic;
C. ca antianginos;
D. in insuficienta cardiaca cu hipertensiune arteriala;
E. in doze reduse in insuficienta hepatica sau renala.
(pag. 254-277)
F2322157. Efectul de rebound, care apare ca reactie adversa a unui tratament indelungat cu doze mari
de antihipertensive:
A. se manifesta prin hipotensiune arteriala;
B. se manifesta prin hipertensiune arteriala, cu tahicardie, palpitatii, tremor, anxietate;
C. cedeaza la reluarea tratamentului cu antihipertensivul respectiv;
D. este evitat daca tratamentul se opreste prin reducerea treptata a dozelor;
E. nu este produs de alfa1 adrenolitice.
(pag. 254-277)
F2322158. Alfa adrenoliticele (ex. Prazosinul) sunt antihipertensive:

A. prin efect vasodilatator;
B. prin scaderea secretiei de renina;
C. prin scaderea debitului cardiac;
D. care produc, la intreruparea tratamentului fenomenul rebound;
E. cu efecte metabolice favorabile pe metabolismul lipidic.
(pag. 254-277)
F2322159. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru enalapril:

A. este un antihipertensiv;
B. antagonizeaza receptorii pentru angiotensina II;

C. inhiba enzima de conversie a agiotensinei;
D. provoaca tuse;
E. stimuleaza degradarea bradikininei.
(pag. 254-277)
F2322160. Care din urmatorele medicamente au efecte benefice pe metabolismul lipidic, fiind de ales la
bolnavii hipertensivi cu dislipidemii:
A. doxazosin;
B. propranolol;
C. prazosin;
D. hidroclorotiazida;
E. alfa-metildopa.
(pag. 254-277)
F2322161. La hipertensivii cu dislipidemii se evita:

A. blocantele canalelor de calciu;
B. diureticele tiazide si de ansa;
C. alfa-adrenoliticele;
D. beta-adrenoliticele;
E. alfa-metildopa.
(pag. 254-277)
F2322162. Care sunt valorile normale ale tensiunii arteriale la adulti, pana la 60 ani:
A. TA max. (sistolica) = 100 mmHg + varsta (ani);
B. TA min. (diastolica) = 1/2 mmHg TA max. + 20;
C. limite (mmHg) TA max.=100 - 160;
D. TA min. (diastolica) = 1/2 mmHg TA max.;
E. limite (mmHg) TA min. = 60 - 90.
(pag. 254-277)
F2322163. Care dintre antihipertensive se pot administra la bolnavii hipertensivi cu astm bronsic?
A. nifedipin;
B. prazosin;
C. propranolol;
D. labetalol;
E. hidroclorotiazida.
(pag. 254-277)
F2522164. Principalele efecte produse la nivelul inimii de catre blocantele canalelor de calciu sunt:
A. actiune inotrop pozitiva
B. actiune inotrop negativa
C. actiune dromotrop negativa, exclusiv la nivelul nodului atrio- ventricular
D. scaderea postsarcinii
E. efect proaritmogen
(pag. 269)
F2522165. Antihipertensivele care interfereaza sistemul renina- angiotensina- aldosteron, pot actiona:
A. prin inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei I in angiotensina II
B. prin stimularea receptorilor AT-1
C. prin diminuarea retentiei hidrosaline
D. prin inhibarea inactivarii bradikininei
E. prin inhibarea sintezei de angiotensinogen

(pag. 273)
F2522166. Minipres:
A. este utilizat ca antidepresiv
B. ete utilizat ca antihipertensiv
C. este de electie in HTA insotita de dislipidemii
D. este inhibitor modern si selectiv al recaptarii serotoninei
E. manifesta sindromul primei doze
(pag. 263)
F2522167. In scopul potentarii efectului antihipertensiv sunt recomandate urmatoarele asocieri:

A. antihipertensiv- vasodilatatoare periferice sau centrale
B. antihipertensiv- tranchilizante
C. antihipertensiv- simpatomimetice
D. antihipertensiv- antidepresive triciclice
E. antihipertensiv- antiinflamatoare nesteroidiene
(pag. 261)
F2522168. In formele usoare de HTA (min. 90- 105) sunt indicate:

A. regim hiposodat
B. combaterea hipoglicemiei
C. combaterea hipercolesterolemiei
D. scadere ponderala
E. se instituie tratament cu antagonisti ai receptorilor AT-1
(pag. 257)
F2522169. Utilizarea beta- blocantelor ca antihipertensive se bazeaza pe urmatoarele actiuni:

A. cresterea debitului cardiac
B. reducerea necesitatii de oxigen a inimii, la effort
C. efect dromotrop negativ
D. antagonizarea efectelor stimulatoare cardiace ale adrenalinei
E. inhibarea secretiei de renina
(pag. 35)
F2522170. Sunt beta- blocante simpatomimetice si de tip chinidinic:

A. pindolol
B. acebutolol
C. alprenolol
D. oxprenolol
E. nadolol
(pag. 35)
F2522171. Beta- adrenoliticele sunt utilizate in cardiopatia ischemica, deoarece:

A. dilata venele coronare
B. reduc necesitatea de oxigen a inimii in effort
C. diminueaza munca inimii in effort
D. diminueaza forta de contractie
E. se preteaza pentru prevenirea crizelor de angina vasospastica
(pag. 37)
F2522172. Hidralazinele prezinta urmatoarele RA:
A. cefalee de tip migrenos datorita vasodilatatiei

B. tahicardie cu posibila accentuare a unei cardiopatii ischemice
C. colagenoze cu manifestare de poliartrita reumatoida sau lupus eritematos diseminat
D. polinevrite
E. leucopenie
(pag. 265)
F2622173. Acţiunea tranchilizantă se caracterizează prin:

A. Efecte vegetative marcate, de tip alfa-blocant şi anticolinergic
B. Reducerea stării de tensiune psihică
C. Diminuarea anxietăţii
D. Scăderea capacităţilor intelectuale
E. Scăderea funcţiilor senzoriale
(pag. 111)
F2622174. Anxioliticele produc următoarele efecte:

A. Relaxarea musculaturii striate
B. Tranchilizant minor
C. Antidelirant, halucinolitic
D. Creşterea tonusului miometric
E. Hipnoinductor
(pag. 111)

A. Blocarea receptorilor purinergici centrali
B. Scăderea eliberării de aminoacizi excitatori (acid glutamic, acid aspartic)
C. Potenţarea neurotransmisiei GABA-ergice
D. Inhibarea recaptării adenozinei
E. Blocarea receptorilor cuplaţi cu canale ionice de tip 5-HT3 serotoninergici
(pag. 114)
F2622176. Sunt metaboliţi activi:

A. Diazepamul
B. Midazolamul
C. Nitrazepamul
D. Nordazepamul
E. Oxazepamul
(pag. 114)

A. Inhibitoarele enzimatice nu influenţează efectele benzodiazepinelor care se metabolizează prin oxidare
B. Au efecte teratogene dacă sunt administrate în primul trimestru de sarcină
C. Asocierea benzodiazepinelor este foarte utilă deoarece permite folosirea de doze mai mici, cu reducerea
efectelor adverse
D. Efectul miorelaxant al benzodiazepinelor este datorat influenţării transmisiei sinaptice la nivelul joncţiunii
neuro-musculare
E. Derivaţii de 3-hidroxi-1,4-benzodiazepină au tip de înjumătăţire scurt
(pag. 113, 116)
F2622178. Sunt medicamente anxiolitice nebenzodiazepinice:

A. Buspirona
B. Benzoctamina
C. Fenfluramina
D. Hidroxizina
E. Metilfenidatul
(pag. 112)
F2622179. Meprobamatul:
A. Are efecte inhiboare enzimatice marcate
B. Produce eliberarea de calciu la nivelul celulei musculare straite
C. Este contraindicat în miastenia gravis
D. Potenţează efectul deprimant central al alcoolului
E. Are efect miorelaxant intens
(pag. 116)
F2622180. Reacţiile adverse comune ale anxioliticelor sunt:

A. Agranulocitoza prin mecanism imun
B. Obişnuinţă şi dependenţă fizică, cu sindrom de abstinenţă redus
C. Tahicardia
D. Tulburări de cooordonare motorie
E. Somnolenţă
(pag. 112)
Tema nr. 23
Antianginoase
BIBLIOGRAFIE:
F1223001. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la diltiazem

A. Este un beta blocant neseletiv
B. Se preferă în medicaţia asociată cu digoxin
C. Este eficient în angina vasospastică şi cronică stabilă
D. Nu scade valoarea TA
E. Se administrează în doză unică zilnică
(pag. 241-253)

A. Nitraţii nu pot fi administraţi injectabil
B. Formele farmaceutice transdermice nu se pretează la administrarea nitraţilor
C. În criza de angină pectorală se preferă preparatele sublinguale
D. Pentru tratamentul de fond nitraţii se administrează numai transdermic
E. Nitraţii nu pot fi administraţi concomitant cu alte anginoase
(pag. 241-253)
F1223003. Ca medicaţie antianginoasă blocantele canalelor de calciu acţionează prin

A. Creşterea consumului de oxigen de către miocard
B. Efect aterogen prin acumularea calciului şi lipidelor în peretele arterial
C. Creşterea frecvenţei de contracţie a inimii
D. Creşterea aportului de oxigen prin ameliorarea circulaţiei coronariene.
E. Blocarea receptorilor beta -1 adrenergici.
(pag. 241-253)
F1223004. Care din următoarele medicamente au ca substanţă activă isosorbid dinitrat

A. Corvasal
B. Maycor retard
C. Nitroderm TTS
D. Nitropector
E. Maycor Nitro
(pag. 241-253)
F1223005. Care dintre următoarele antianginoase se utilizează in HTA şi aritmii

A. Dipiridamol
B. Nitroglicerina
C. Nifedipina
D. Molsidomina
E. Metoprolol
(pag. 241-253)
F1223006. Care dintre următoarele reacţii adverse nu apar la terapia cu nitraţi organici:
A. Cefalee
B. Hipotensiune ortostatică
C. Hiperglicemie
D. Tahicardie
E. Metemoglobinemie
(pag. 241-253)
F1223007. În angina cronică stabilă sunt indicate

A. Medicamente beta-blocante
B. Diuretice economisitoare de K+
C. IECA
D. Nitroglicerina administrată i.v.
E. Antihipertensivele din toate clasele
(pag. 241-253)
F1223008. Menţionaţi afirmaţiile corecte referitoare la nitraţii organici

A. Sunt molecule hidrosolubile
B. Se administrează numai ca medicaţie de urgenţă
C. Nu este posibilă instalarea dependenţei
D. Sunt lichide sau pulberi explosive care se utilizează în soluţie sau pulberi diluate
E. În criza anginoasă se aplică forma TTS care asigură o absorbţie bună
(pag. 241-253)
F1323009. Medicamentele antianginoase actioneaza prin urmatoerele mecanisme cu exceptia:

A. scaderea tonusului simpatic;
B. aport de NO;
C. scaderea concentratiei ionilor de calciu
D. cresterea tonusului parasimpatic;
E. scaderea consumului de oxigen al miocardului.
(pag. 241-253)
F1323010. Urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nitroglicerina, cu exceptia:

A. produce vasodilatatie;
B. este volatila;
C. este antanginos;
D. produce arteriolodilatatie;
E. are termen de valabilitate de 3 ani.
(pag. 241-253)
F1323011. Urmatoarele efecte adverse ce apar dupa nitrati sunt corecte, cu exceptia:
A. tahifilaxie;
B. hiperexcitabilitate;
C. lipotimie;
D. cresterea tensiunii intraoculare;
E. cefalee.
(pag. 241-253)
F1323012. Urmatoarele medicamente sunt antianginoase, cu exceptia:

A. nitroglicerina;
B. metoprolol;
C. nifedipina;
D. colestiramina;
E. diltiazem.
(pag. 241-253)
F1423013. Acţionează predominent asupra miocardului contractil şi a ţesutului nodal:

A. nimodipina
B. diltiazemul
C. lacidipina
D. verapamil
E. amlodipina
(pag. 269)
F1423014. Nitroglicerina în doze mici se administrează sublingual deoarece:

A. este inactivată de o serie de enzime intestinale
B. este iritantă gastric
C. este în mare parte inactivată la prima trecere prin ficat
D. nu se absoarbe din mucoasa gastrointestinală
E. este inactivată de pH-ul acid al sucului gastric
(pag. 247)
F1523015. Diltiazemul are următoarele acţiuni, cu excepţia:

A. este deprimant cardiac mai slab faţă de verapamil
B. produce vasodilataţie coronariană
C. produce arterioloconstricţie periferică
D. produce tahicardie reflexă
E. produce arteriolodilataţie periferică
(pag. 251)
F1523016. Indicaţia de elecţie a molsidominei este:

A. angina stabilă sau instabilă asociată cu insuficienţă cardiacă
B. HTA
C. migrenă
D. tulburări de ritm supraventriculare
E. tulburări de circulaţie periferică
(pag. 250)
F1523017. Nitraţii nu se administrează:

A. sublingual - comprimate
B. sublingual - sray
C. intramuscular
D. transcutan - unguent
E. intravenos - perfuzii
(pag. 247)
F1523018. Nitropector este:

A. isosorbid dinitrat
B. isosorbid mononitrat
C. nitroglicerina
D. pentaeritritil tetranitrat
E. molsidomin
(pag. 248)
F1523019. Următoarele medicamente sunt beta-adrenolitice, cu excepţia:

A. talinolol
B. bisoprolol
C. propranolol
D. salbutamol
E. atenolol
(pag. 243)
F1523020. Următoarele medicamente sunt blocante ale canalelor de calciu, cu excepţia:

A. verapamil
B. enalapril
C. gallopamil
D. bepridil
E. diltiazem
(pag. 243)
F1623021. Acţionează prin coronarodilataţie inhibând recaptarea adenozinei:

A. Metilxantinele
B. Dipiridamolul
C. Amiodarona
D. Derivaţii de dihidropiridină
E. Molsidomina
(pag. 253)
F1623022. Avantajele comparative ale molsidominei faţă de nitraţi şi nitriţi sunt:

A. Scăderea tonusului simpatic cardiostimulator
B. Lipsa tahifilaxiei
C. Nu produce hipotensiune arterială
D. Blocarea nespecifică a canalelor lente de calciu
E. Stimularea fosfodiesterazei, cu scăderea cantităţii de AMPc
(pag. 249)
F1623023. Dipiridamolul:
A. Scade tonusul simpatic
B. Stimulează receptorii ß-adrenergici
C. Are efect antiagregant plachetar
D. Substituie lipsa de EDRF
E. Are acţiune antihipertensivă, datorită efectului vasodilatator
(pag. 253)
F1623024. In angina însoţită de tonus simpatic ridicat şi tahicardie, sunt medicamente de elecţie:
A. Nitraţii organici
C. Nifedipina
D. ß-2-simpatomimeticele, datorită acţiunii relaxante vasculare
E. Simpatomimeticele neselective (alfa, beta-stimulatoare)
(pag. 244)
F1623025. Nu produce tahifilaxie, acţionând pe o cale tiol-independentă:

A. Ntroglicerina
B. Isosorbid mononitrat
C. Petaeritril tetranitrat
D. Molsidomina
E. Nitritul de amil
(pag. 245)
F1623026. Sunt blocante neselective (nespecifice) ale canalelor de calciu:

A. Verapamilul
B. Perhexilina
C. Nifedipina
D. Diltiazem
E. Fendilina
(pag. 251)
F2123027. Coronarodilatator ce inhiba recaptarea adenozinei in celulele miocardice este:

A. nitroglicerina
B. diltiazem
C. molsidomin
D. dipiridamol
E. amiodarona
(pag. 243, 253)
F2123028. Antianginoasele nitriti si nitrati au urmatoarele actiuni, exceptand:

A. arteriolodilatatie
B. venodilatatie
C. coronarodilatatie
E. bradicardie reflexa
(pag. 245)
F2123029. Nitroglicerina are urmatoarele caracteristici, cu o exceptie:

A. biodisponibilitate per os, inalta
B. efect coronarodilatator
C. scade pre- si postsarcina inimii
D. produce venodilatatie mai intensa decat arteriolodilatatie
E. scade consumul de oxigen al miocardului
(pag. 247-248)
F2123030. Notati singura afirmatie corecta, pentru medicamentul antianginos molsidomin:

A. prin biotransformare, nu elibereaza NO (cu efect de EDRF)
B. are profilul farmacodinamic similar cu nitratii organici
C. inhiba guanilatciclaza, scade GMPc si creste concentratia de Ca2+ intracelular
D. dezvolta toleranta tiol-dependenta
E. calea de administrare este sublinguala
(pag. 249)
F2123031. Antianginos ce actioneaza predominant prin venodilatatie, cu scaderea presarcinii inimii,

este:
A. papaverina
B. dipiridamolul
C. blocantele canalelor de calciu
D. nitratii organici
E. beta-adrenolitice
(pag. 243)
F2223032. Care dintre nitratii organici se prezinta sub forma de lichid:

A. Molsidomina
B. Isosorbid dinitrat
C. Isosorbid mononitrat
D. Nitroglicerina
E. Pentaeritril tetranitrat.
(pag. 244)
F2223033. Care din afirmatiile referitoare la mecanismele de actiune ale antianginoaselor sunt
adevarate:
A. blocantele canalelor de calciu scad tonusul simpatic cardiostimulator
B. nitratii organici scad presarcina si postsarcina cardiaca
C. beta-blocantele scad concentratia ionilor Ca disponibili pentru contractia coronarelor
D. lidoflazina creste disponibilul de NO cu cresterea concentratiei cGMP
E. molsidomina inhiba fosfodiesteraza cu cresterea concentratiei cAMP.
(pag. 150-170)
F2223034. Isosorbit mononitrat:

A. Este metabolitul activ al isosorbid dinitratului
B. Are biodisponibilitate foarte mica dupa administrare per os si durata scurta de actiune
C. Se administreaza exclusiv parenteral
D. Este indicat in crizele de angina
E. Nu este util in tratamentul de fond al anginei pectorale
(pag. 248)
F2323035. Medicamentele antianginoase actioneaza prin urmatoarele mecanisme cu exceptia:

A. scaderea tonusului simpatic;
B. aport de NO;
C. scaderea concentratiei ionilor de calciu
D. cresterea tonusului parasimpatic;
E. scaderea consumului de oxigen al miocardului.
(pag. 241-253)
F2323036. Urmatoarele medicamente sunt antianginoase, cu exceptia:

A. nitroglicerina;
B. metoprolol;
C. nifedipina;
D. colestiramina;
E. diltiazem.
(pag. 241-253)
F2323037. Urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nitroglicerina, cu exceptia:

A. produce vasodilatatie;
B. este volatila;
C. este antanginos;
D. produce arteriolodilatatie;
E. are termen de valabilitate de 3 ani.
(pag. 241-253)
F2323038. Urmatoarele efecte adverse ce apar dupa nitrati sunt corecte, cu exceptia:
A. tahifilaxie;
B. hiperexcitabilitate;
C. lipotimie;
D. cresterea tensiunii intraoculare;
E. cefalee.
(pag. 241-253)
F2323039. Tahifilaxia ce se manifesta la administrarea foarte frecventa a nitratior organici se explica

prin:
A. efectul primului pasaj hepatic;
B. epuizarea grupelor tiol;
C. autoinductia enzimatica;
D. inhibitia enzimatica;
E. corectarea deficitului de EDRF.
(pag. 241-253)
F2523040. Care dintre urmatorii neuromediatori este implicat in contracararea ischemiei ?

A. serotonina
B. GABA
C. adenozina
D. adrenalina
E. histamina
(pag. 241)
F2523041. Maycor Nitro este:

A. isosorbid dinitrat
B. isosorbid mononitrat
C. pentaeritril tetranitrat
D. nitroglicerina
E. molsidomin
(pag. 248)
F2523042. Coronarodilatator care inhiba recaptarea adenozinei in celulele miocardice este:

A. nitroglicerina
B. amiodarona
C. molsidomin
D. verapamil
E. dipiridamol
(pag. 253)
F2523043. Calea si locul de administrare pentru Nitroderm TTS este:

A. sublingual
B. per os
C. intravenos prin perfuzie
D. per cutan, la nivelul bratului
E. per cutan, la nivelul toracelui
(pag. 248)
F2523044. Medicamentele antianginoase actioneaza prin urmatoarele mecanisme, cu exceptia:

A. reducerea consumului de oxigen al miocardului
B. scaderea tonusului simpatic cardiostimulator
C. scaderea postsarcinii si presarcinii inimii
D. scaderea AMP-ciclic, care in fibrele musculare netede stimuleaza mecanismele de reducere a calciului
citoplasmatic
E. inhibarea recaptarii adenozinei
(pag. 243)

A. molsidominul scade presarcina inimii
B. blocantele canalelor de calciu scad postsarcina inimii
C. verapamilul diminueaza travaliul cardiac
D. diltiazemul scade tonusul simpatic cardiostimulator
E. lidoflazina inhiba recaptarea adenozinei in celulele miocardice
(pag. 243)
F2523046. Adenozina este mediator in sistemul:

A. kininergic
B. peptidergic
C. purinergic
D. aminoacidergic
E. GABA- ergic
(pag. 253)
F2623047. Are acţiune antiepieleptică prin inhibarea ireversibilă a GABA-aminotransferazei:

A. Propafenona
B. Vigabatrina
C. Morsuximida
D. Acetazolamida
E. Primidona
(pag. 137)
F2623048. Acţionează prin împiedicarea eliberarării acidului glutamic, neurotransmiţător cu rol

excitator în SNC:
A. Lamotrigina
B. Acidul valproic
C. Etotoina
D. Lorazepamul
E. Diazepamul
(pag. 137)
F2623049. Sunt adjuvante în epilepsie, acţionând prin inhibarea anhidrazei carbonice cerebrale:
A. Domperidonul
B. Sultiamul
C. Carbamazepina
D. Clopamida
E. Indapamida
(pag. 137)
F2623050. Care dintre afirmaţiile următoare caracterizează gabapentinul:

A. Este un derivat de tiazolidin-dionă, blocant al canalelor de calciu de tip L
B. Blochează receptorii NMDA pentru glutamat
C. Este un analog structural al GABA, dar nu fixează pe receptorii GABA
D. Nu se utilizează în tratament prelungit şi în doze mari, datorită tulburărilor psihotice
E. Se administrează exclusiv în status epilepticus
(pag. 139)
F2623051. Carbamazepina, în afară de efectul antiepileptic, poate fi folosită pentru:

A. Efect diuretic
B. Efect antidiuretic în diabetul insipid
C. Efect imunosupresor post-trasplant

D. Efect prokinetic
E. Efect antihistaminic
(pag. 139)
F2623052. Care dintre următoarele medicamente are acţiune analgezică utilă în nevralgia de trigemen:
A. Sumatriptanul
B. Carbamazepina
C. Metilfenidatul
D. Orlistatul
E. Acenocumarolul
(pag. 139)
F1223053. Alaturi de esterii nitrici in grupa de medicamente antianginoase sunt cuprinse

A. Medicamente beta-blocante
B. Molsidomina.
C. Clonidina si derivati
D. Trimetazidina.
E. Blocantele canalelor de calciu
(pag. 241-253)
F1223054. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la modul de acţiune al nitraţilor

A. Prin intermediul NO stimuleză guanilciclaza, cresc concentraţia de GMPc, care duce la relaxarea
musculară
B. Biotransformarea la metaboliţi activi este tiol dependentă
C. Produc hipertensiune arterială
D. Agravează insuficienţa cardiacă congestivă
E. Reduc presarcina inimii prin venodilataţie şi postsarcina prin arteriodilataţi
(pag. 241-253)
F1223055. Care dintre urmatoarele medicamente antianginoase fac parte din clasa derivatilor de
dihidropiridina?
A. Amlodipina
B. Diltiazem.
C. Nifedipina
D. Felodipina
E. Verapamil
(pag. 241-253)
F1223056. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt indicate in criza de angina
pectorala?
A. Molsidomin
B. Nitroglicerina.
C. Prenilamina
D. Pentaeritritil tetranitrat
E. Nitritul de izoamil
(pag. 241-253)
F1223057. In tratamentul de fond al anginei pectorale se pot indica:
A. Lidocain
B. Trimetazidina
C. Pentaeritritil tetranitrat
D. Isosorbit mononitrat.
E. Isosorbit dinitrat
(pag. 241-253)

A. Nitroglicerina are efecte de durata lunga
B. Reactiile adverse ale nitratilor pot fi cefalee, vertij, oboseala
C. Nitratii produc o crestere a tensiunii arteriale
D. Tratamentul cu nitrati nu poate fi intrerupt brusc fara sa apara riscuri
E. Nitratii si molsidomina actioneaza prin formarea de oxid nitric care corespunde factorului EDRF
(pag. 241-253)
F1323059. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru diltiazem?

A. reduce consumul de oxigen al miocardului;
B. scade fluxul sanguin coronarian;
C. deprima contractilitatea miocardului;
D. antianginos;
E. blocant al canalelor de calciu.
(pag. 241-253)
F1323060. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru isosorbiddinitrat administrat oral?
A. perioada de latenta este de 5-10 minute;
B. durata de actiune 2 ore;
C. durata de actiune 6 ore;
D. se administreaza profilactic in angina pectorala;
E. cu alcoolul produce cefalee.
(pag. 241-253)
F1323061. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nitrati?

A. sunt biotransformati in NO;
B. NO are actiune vasodilatatoare;
C. nu da obisnuinta;
D. creste concentratia de GMPc;
E. biotransformarea este tiol-dependenta.
(pag. 241-253)

A. diminua forta de contractie a miocardului;
B. creste frecventa cardiaca;
C. antianginos;
D. micsoreaza travaliul cardiac;
(pag. 241-253)
F1323063. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind boala coronariana?
A. este cauzata de ateroscleroza;
B. se manifesta prin dureri anginoase;
C. este cauzata de producerea crescuta de NO;
D. aportul de sange oxigenat este redus;
E. se agraveaza la efort.
(pag. 241-253)
F1323064. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nitroglicerina?

A. este trinitrat de glicerina;
B. se aplica percutan ca TTS;
C. nu se absoarbe din tubul digestiv,
D. se administreaza sublingual;
E. se adsoarbe pe plastic.
(pag. 241-253)
F1323065. Care dintre urmatoarele antianginoase sunt blocante ale canalelor de calciu?
A. pentaeritritil tetranitrat;
B. nifedipina;
C. oxprenolol;
D. diltiazem;
E. propranolol.
(pag. 241-253)
F1323066. La care dintre medicamentele antianginoase urmatoare apare ca efect advers tahifilaxia?
A. propranolol;
B. nifedipina;
C. isosorbid dinitrat;
D. molsidomin;
E. nitroglicerina.
(pag. 241-253)
F1323067. Medicamentele antianginoase:

A. cresc forta de contractie a miocardului;
B. cresc aportul de oxigen al inimii;
C. cresc debitul cardiac;
D. cresc consumul de oxigen al inimii;
E. reduc consumul de oxigen al inimii.
(pag. 241-253)
F1323068. Nitratii organici sunt indicati in:

A. cardiopatia ischemica;
B. insuficienta cardiaca;
C. hipertensiunea arteriala;
D. aritmiile cardiace;
E. angina pectorala
(pag. 241-253)
F1323069. Sunt medicamente antianginoase:

A. isosorbid dinitrat;
B. clonidina;
C. molsidomin;
D. propranolol;
E. guanetidina.
(pag. 241-253)
F1423070. Asocierea propranolol-verapamil este contraindicată deoarece:
A. ambele favorizează bronhoconstricţia

B. ambele deprimă conducerea atrio-ventriculara
C. acţionează competitiv asupra aceloraşi receptori
D. ambele au acţiune inotrop negativă
E. ambele provoacă vasoconstricţie coronariană
(pag. 251)
F1423071. Blocantele canalelor de calciu au acţiune:

A. antiaterogenă
B. antianginoasă
C. antihipertensivă
D. cardiotonică
E. antifibrinolitică
(pag. 250-251)
F1423072. Care dintre afirmaţiile următoare privind amiodarona sunt corecte:

A. ca antianginos este indicată în tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice
B. durata efectului dispare rapid după întreruperea tratamentului
C. poate fi responsabilă de afectarea funcţiei tiroidiene
D. pentru potenţarea efectului terapeutic se recomandă asocierea ei cu beta blocantele sau verapamilul
E. eficacitatea amiodaronei poate fi apreciată după 2-4 săptămâni de tratament
(pag. 237-238)
F1423073. Care dintre efectele adverse de mai jos sunt imputabile derivaţilor nitraţi:
A. cefalee pulsatilă
B. hipotensiune cu lipotimie
C. puseu hipertensiv
D. bradicardie
E. vărsături
(pag. 246)
F1423074. Care dintre următoarele acţiuni contribuie la efectul antianginos al nitroglicerinei:

A. deprimarea inimii
B. acţiunea hipotensivă
C. vasodilataţie coronariană
D. reducerea postsarcinii
E. scăderea automatismului nodului sinusal
(pag. 245)
F1423075. În care din următoarele afecţiuni este contraindicat verapamilul:

A. bloc atrio-ventricular
B. tahiaritmii
C. boală coronariană
D. astm bronşic
E. insuficienţă cardiacă
(pag. 252)
F1423076. Nitraţii organici produc:

A. coronarodilataţie
B. bradicardie
C. arteriolodilaţie cu scăderea postsarcinii
D. venodilataţie şi reducerea presarcinii inimii
E. deprimarea contractilităţii inimii

(pag. 246)
F1423077. Pentru efectul lor antianginos beta-blocantele sunt indicate în:

A. angină cronică instabilă
B. criza anginoasă
C. post infarct miocardic acut
D. angină cronică stabilă
E. angină pectorală asociată cu diabet zaharat
(pag. 250)
F1523078. Acţiunea antianginoasă a blocantelor calcice se produce prin:

A. creşterea consumului de oxigen prin stimularea contractilităţii miocardului
B. creşterea aportului de oxigen prin creşterea fluxului coronarian
C. scăderea postsarcinii prin arteriolodilataţie
D. micşorarea frecvenţei de contracţie
E. creşterea postsarcinii prin arterioloconstricţie
(pag. 250)
F1523079. Antianginoase sunt:

A. nitraţii organici
B. blocantele canalelor de calciu
C. beta-adrenomimetice
D. beta-adrenolitice
E. inhibitorii enzimei de conversie
(pag. 243)
F1523080. În tratamentul de fond al anginei pectorale se utilizează:

A. nitraţi în monoterapie
B. biterapie nitrat - betablocant
C. biterapie nitrat - blocant calcic
D. triterapie nitrat- -betablocant - blocant calcic
E. triterapie nitrat - betamimetic - blocant calcic
(pag. 244)
F1523081. Medicamentele antianginoase sunt reprezentate de:

A. neurosimpatolitice
B. nitraţi organici
D. beta-adrenomimetice
E. blocantele canalelor de calciu
(pag. 243)
F1523082. Molsidomin se caracterizează prin:

A. absorbţie rapidă per os
B. biodisponibilitate per os mai mare de 90%
C. efect important de primă trecere hepatică
D. absorbţie scăzută per os
E. efect nesemnificativ al primului pasaj hepatic
(pag. 249)
F1523083. Molsidomin:
A. are efect antianginos

B. are biodisponibilitate per os mare
C. nu dezvoltă toleranţă
D. produce methemoglobinemie
E. se administrează transcutan
(pag. 249)
F1523084. Nitraţii organici produc:

A. arterioloconstricţie
B. venodilataţie
C. arteriolodilataţie
E. coronaroconstricţie
(pag. 245)
F1523085. Nitroglicerina:
A. are biodisponibilitate per os sub 1%
B. este liposolubilă
C. nu poate fi administrată transcutan
D. la administrarea per os este biotransformată aproape total la primul passaj hepatic
E. la administrarea sublinguală nu prezintă efectul primului pasaj hepatic
(pag. 247, 248)
F1523086. Reacţiile adverse la administrarea de nitraţi organici sunt:

A. cefalee
B. hipotensiune ortostatică
C. toleranţă
D. tuse seacă
E. scăderea rezistenţei la efort
(pag. 246)
F1623087. Betablocante:
A. Sunt utile în angina cronică stabilă
B. Sunt medicamente de elecţie la bolnavii anginoşi cu insuficienţă cardiacă
C. Se folosesc în prevenirea secundară a infarctului de miocard
D. Provoacă coronarodilataţie, cu creşterea aportului de oxigen
E. Sunt contraindicate la bolnavii anginoşi hipertensivi
(pag. 250)
F1623088. Creşterea aportului de oxigen la nivel miocardic se poate realiza prin:

A. Inhibarea recaptării adenozinei
B. Scăderea ionilor de calciu disponibili pentru contracţia coronarelor
C. Scăderea tonusului simpatic
D. Inhibarea fosfodiesterazei cu creşterea AMPc
E. Stimularea receptorilor ß-1-adrenergici
(pag. 242-243)
F1623089. Diltiazemul:
A. Are asorbţie digestivă rapidă şi bună
B. Are biodisponibilitate sistemică foarte bună
C. Prin biotransformare conduce la un metabolit activ
D. Provoacă frecvent tahicardie reflexă (dezavantaj faţă de nifedipină)
E. Are acţiune deprimantă cardiacă mai redusă decât verapamilul

(pag. 251)
F1623090. Mecanismul acţiunii antianginoase a blocantelor canalelor de calciu constă în:

A. Reducerea consumului de oxigen prin reducerea travaliului cardiac
B. Creşterea aportului de oxigen prin coronarodilataţie
C. Creşterea eliberării de EDRF
D. Stimularea adenilat-ciclazei
E. Stimularea guanilat-ciclazei
(pag. 250)
F1623091. Mecanismul la nivel molecular al nitriţilor implică:

A. Substituţia deficitului de EDRF
B. Activarea guanilat-ciclazei
C. Stimularea adenilat-ciclazei
D. Inhibarea fosfodiesterazei
(pag. 245)
F1623092. Nitraţii sunt contraindicaţi în:

A. Glaucom
C. Hipertensiune intracraniană
D. Angină vasospastică
E. Insuficienţa cardiacă
(pag. 246)
F1623093. Produc tahifilaxie, deoarece mecanismul de acţiune necesită o cale tiol-dependentă

saturabilă:
A. Molsidomina
B. Nitroglicerina
C. Pentaeritril tetranitratul
D. Propranololul
E. Dipiridamolul
(pag. 245)
F1623094. Se pot utiliza ca medicamente antianginoase:

A. Blocanţii canalelor de calciu
B. Molsidomina
C. ß-adrenoliticele
D. Parasimpatomimeticele
E. Amiodarona
(pag. 249, 250, 253)
F1623095. Sunt reacţii adverse specifice nitraţilor:

A. Cefalee pulsatilă
B. Vasoconstricţie periferică
C. Hipotensiune ortostatică
D. Toleranţă acută
E. Dureri ale globilor oculari
(pag. 246)
F2123096. Notati mecanismele actiunii antianginoase a nitritilor si nitratilor organici:

A. cresterea presarcinii si postsarcinii
B. cresterea travaliului cardiac si a consumului de oxigen
D. cresterea aportului de sange oxigenat la nivelul miocardului
E. venodilatatie si arteriolodilatatie
(pag. 245-246)
F2123097. Precizati mecanismele implicate in efectul coronarodilatator:

A. stimularea fosfodiesterazei
B. stimularea recaptarii adenozinei in celule
C. blocarea canalelor de calciu
D. cresterea concentratiei AMPc
E. scaderea concentratiei GMPc
(pag. 242-243)
F2123098. Notati actiunile farmacodinamice ale blocantelor canalelor de calciu voltaj-activate:

A. efect inotrop negativ
B. scaderea travaliului cardiac
C. cresterea rezistentei periferice
D. vasodilatatie coronariana
E. efect cronotrop negativ
(pag. 250)
F2123099. Notati medicamentele cu mecanisme de actiune: antianginos si antiagregant plachetar:

A. nitroglicerina
B. dipiridamol
C. clopidogrel
D. amiodarona
E. acid acetilsalicilic
(pag. 245, 253)
F2123100. Notati nitritii si nitratii organici cu durata lunga de actiune:

A. nitroglicerina, aerosoli
B. nitroglicerina, comprimate sublinguale
C. nitroglicerina TTS
D. nitroglicerina, unguent 2%
E. pentaeritril tetranitrat, oral
(pag. 247-248)
F2123101. Precizati mecanismele moleculare ale actiunii antianginoase:

A. cresc concentratia GMPc
B. stimuleaza guanilat ciclaza
C. blocheaza receptorii pentru oxidul nitros
D. fixeaza in molecula oxidul nitros endogen
E. scad concentratia GMPc
(pag. 245)
F2123102. Nitroglicerina poate produce urmatoarele reactii adverse:

A. congestie cutanata in jumatatea inferioara a corpului
B. cefalele cu caracter pulsatil
C. lipotimie
D. vasoconstrictie la nivelul vaselor retiniene

E. sindrom de hipersensibilizare la nitrati
(pag. 246)
F2123103. Notati actiunile farmacodinamice ale blocantelor canalelor de calciu, voltaj-dependente, ca

antianginoase:
A. reducerea consumului de oxigen al miocardului
B. arteriolodilatatie
D. stimularea contractiei miocardice
E. scaderea secretiei de renina
(pag. 250)
F2123104. Nitritii si nitratii au biodisponibilitate (Bd) orala diferita, functie de compus si calea de
administrare. Notati alternativele corecte:
A. isosorbid mononitrat p.o., Bd-93%
B. isosorbid dinitrat p.o., Bd-22%
C. nitroglicerina transdermic, Bd-72%
D. nitroglicerina p.o., Bd-30%
E. nitroglicerina sublingual, BD-40%
(pag. 244-245, 247-248)
F2123105. Dipiridamol, nu contine in profilul farmacologic:

A. stimuleaza recaptarea adenozinei in celulele miocardice
B. coronarodilatator
C. stimulator al sintezei Atp in miocard
D. coronarodilatator
E. vasoconstrictor periferic
(pag. 253)
F2123106. Notati medicamentele antiagregante plachetare si antianginoase:

A. dipiridamol
B. amiodarona
C. acid acetil salicilic
D. clopidogrel
E. nitroglicerina
(pag. 243, 253)
F2123107. Notati nitratii si nitritii organici si formele farmaceutice cu actiune de durata lunga:
A. nitroglicerina unguent 2%
B. nitroglicerina TTS
C. pentaeritril tetranitrat, oral
D. nitroglicerina, aerosoli
E. nitroglicerina, comprimate sublinguale
(pag. 247-248)
F2123108. Medicatia antianginoasa produce coronarodilatatie prin:

A. aport de oxid de azot (NO)
B. inhibarea fosfodiesterazei
C. blocarea recaptarii adenozinei in celulele miocardice
D. micsorarea presarcinii
E. micsorarea postsarcinii
(pag. 242-243)
F2123109. Precizati mecanismele moleculare ale actiunii antianginoase a nitritilor si nitratilor:

A. stimuleaza guanilatciclaza
B. scad concentratia de GMPc
C. cresc concentratia de GMPc
D. blocheaza receptorii pentru oxidul nitros
E. fixeaza in molecula oxidul nitros endogen
(pag. 245)
F2123110. Notati actiunile blocantelor canalelor lente de calciu ca medicatie antianginoasa:

A. coronarodilatatie
B. diminuarea rezistentei periferice
C. reducerea presarcinii
D. efect inotrop si cronotrop negativ
E. diminuarea travaliului cardiac
(pag. 250-251)
F2123111. Precizati medicamentele ce sunt contraindicate in angina pectorala asociata cu astm

bronsic:
A. dipiridamol
B. amiodarona
C. nifedipin
D. propranolol
E. oxprenolol
(pag. 39, 250)
F2123112. Nitroglicerina poate provoca urmatoarele reactii adverse:

A. cefalee cu caracter pulsatil
B. congestie cutanata in jumatatea inferioara a corpului
C. lipotimie
D. tahifilaxie tiol-independenta
E. sindrom de hipersensibilizare la nitriti
(pag. 246)
F2123113. Precizati actiunile farmacodinamice ale blocantelor canalelor de calciu voltaj-dependente,

ca antianginoase:
A. reducerea consumului de oxigen
B. cresterea aportului de oxigen
C. stimularea contractilitatii miocardului
D. arteriolodilatatie
E. coronarodilatatie
(pag. 250)
F2123114. Nitratii si nitritii organici au biodisponibilitate (Bd) diferita, functie de compus si de calea de
administrare. Notati alternativele corecte:
A. nitroglicerina per os, Bd ~ 30%
B. nitroglicerina sublingual, Bd ~ 40%
C. nitroglicerina transdermic, Bd ~ 72 %
D. isosorbid dinitrat per os, Bd ~ 22%
E. isosorbid mononitrat per os, Bd ~ 93%
(pag. 244-245, 247-248)
F2123115. Dipiridamolul are urmatorul profil farmacologic:

A. stimuleaza recaptarea adenozinei in celulele miocardice
B. coronarodilatator
C. antiagregant plachetar
D. favorizeaza sinteza de ATP in miocard
E. vasoconstrictor periferic
(pag. 253)

A. Nitritii si nitratii organici sunt esteri ai acidului nitros sau nitric cu polioli.
B. Nitratii organici antianginosi sunt lichide sau pulberi explozive.
C. Administrarea transcutan a nitratilor organici antianginosi determina o absorbtie buna, dar lenta si cu o
variabilitate mare.
D. Nitratii organici sunt biotransformati in metaboliti inactivi.
E. Biotransformarea molsidominei este tiol dependenta si conduce la tahifilaxie.
(pag. 245)
F2223117. Nitratii se pot administra:

A. Sublingual sub forma de solutii, spray, comprimate
B. Bucal, comprimate retard
C. Transcutanat
D. Perfuzii
E. Intrarectal
(pag. 247)
F2223118. Molsidomin:
A. Are o biodisponibilitate mare dupa adminstrare orala.
B. Mecanismul de biotransformare la metabolitul activ este tiol-dependent.
C. Are avantajul ca nu induce reflex, tahicardie si inotropism pozitiv.
D. Este indicata in tratamentul de fond al anginei pectorale.
E. Se poate asocia cu beta-blocante
(pag. 249)
F2223119. Isosorbid dinitrat:

A. Se poate administra sublingual, percutanat, oral sau in perfuzie.
B. Are o biodisponibilitate mai buna comparativ cu nitroglicerina dupa administrarea orala.
C. Este conditonat in preparatul Maycor retard capsule de 20 si 40 mg.
D. Nu produce tahifilaxie.
E. Se administreaza in caz de hipertensiune intracraniana.
(pag. 246, 248)
F2223120. Care dintre urmatorii compusi prezinta efect antianginos?

A. Dipiridamol
B. Amiodarona
C. Diltiazem
D. Nifedipina
E. Clonidina
(pag. 251-253)
A. Este un lichid, volatil, neexploziv.
B. Comprimatele cu nitroglicerina au un termen de valabilitate mic datorita volatilitatii compusului.
C. Este gliceriltrinitrat.
D. Se administreaza numai sublingual
E. Dupa administrare sublinguala efectul se instaleaza in 2-5 minute
(pag. 247)
F2223122. Care compusi sunt antianginosi:

A. atenololul
B. adrenalina
C. nitroglicerina
D. diltiazemul
E. captoprilul
(pag. 150-170)
F2223123. Care antianginoase actioneaza prin coronarodilatatie:

A. propranololul
B. captoprilul
C. diltiazemul
D. teofilina
E. dipiridamolul
(pag. 150-170)
A. are o biodisponibilitate orala crescuta
B. are proprietati venodilatatoare
C. nu produce coronarodilatatie
D. se administreaza in angina pectorala
E. nu se foloseste in tratamentul de fond al anginei pectorale
(pag. 150-170)
F2223125. Nitratii:
A. produc vasodilatatie coronara si sistemica
B. formeaza NO si tionitriti activi
C. inhiba guanilatciclaza
D. se contraindica in insuficienta cardiaca
E. nu dau toleranta
(pag. 150-170)

A. nitratii actioneaza prin intermediul NO si tionitritilor, care stimuleaza guanilat-ciclaza
B. mecanismul de actiune al molsidominei nu este tiol-dependent
C. nitroglicerina nu se poate administra in criza de angina
D. beta-adrenoliticele actioneaza antianginos prin scaderea tonusului simpatic cardiostimulator
E. nitratii organici nu pot fi administrati parenteral
(pag. 150-170)
F2223127. Nitratii organici:

A. inhiba guanilat ciclaza cu scaderea concentratiei cGMP
B. reduc presarcina si postsarcina cardiaca
C. au actiune antiagreganta plachetara
D. produc coronarodilatatie
E. contracta muschii netezi de la nivelul cailor biliare, bronhiilor.
(pag. 150-170)
F2223128. Nitratii organici:

A. pot produce toleranta printr-un mecanism tiol-dependent
B. sunt de prima alegere in toate formele de angina pectorala
C. se pot utiliza i.v. in faza de inceput a infarctului miocardic
D. se contraindica asocierea lor cu beta-blocantele
E. se administreaza sublingual in tratamentul de fond al anginei.
(pag. 150-170)
F2223129. Molsidomina:
A. este o sidnonimina
B. biodisponibilitatea pe cale orala este in jur de 90%
C. poate produce tahicardie reflexa
D. sufera o biotransformare la metabolitul activ pe cale tiol-independenta
E. se indica in crizele de angina pectorala.
(pag. 150-170)
A. este o benzodiazepina
B. sufera un efect al primului pasaj hepatic
C. produce coronarodilatatie si arteriolodilatatie periferica
D. se poate indica in blocul A-V
E. se recomanda asocierea sa cu beta-blocantele
(pag. 150-170)
F2223131. Care dintre urmatoarele clase de compusi sunt eficiente in angina pectorala ?
A. Alfa-adrenolitice
B. Diuretice
C. ß-adrenolitice
D. Blocante ale canalelor de calciu
E. Nitrati organici
(pag. 243)
F2223132. Blocantele canalelor de calciu au efecte favorabile in angina pectorala prin urmatoarele
mecanisme:
A. Scaderea tonusului simpatic cardiostimulator
B. Scaderea concentratiei ionilor de calciu disponibili pentru contractia cardiaca
C. Scaderea postsarcinii si presarcinii cardiace
D. Aport de oxid nitric
E. Inhibarea recaptarii adenozinei coronarodilatatoare
(pag. 242-243)
F2223133. Care dintre afirmatii sunt corecte ?

A. In angina pectorala de efort, tratamentul de electie este reprezentat de nitrati
B. Nitratii se pot asocia cu ß-blocante
C. Nitratii nu se pot asocia cu blocantele canalelor de calciu
D. Verapamilul se prefera la pacientii cu aritmii supraventriculare
E. Nifedipina este contraindicata la pacientii cu hipertensiune arteriala
(pag. 244)
F2223134. Care dintre afirmatiile referitoare la nitratii cu proprietati antianginoase sunt adevarate ?
A. Sunt substante anorganice
B. Sunt substante organice
C. Sunt esteri ai acidului nitric sau nitros cu polialcooli

D. Sunt substante lichide
E. Sunt lichide sau pulberi explozive
(pag. 244)
F2223135. Care ditre afirmatiile despre proprietatile farmacodinamice ale nitratilor sunt adevarate ?
A. Relaxeaza muschii netezi vasculari
B. Relaxeaza musculatura striata
C. Produc hipotensiune arteriala
D. Cresc consumul de oxigen al miocardului
E. Produc agregare plachetara
(pag. 245)
F2223136. Care dinte urmatorele afirmatii referitoare la farmacoterapia nitratilor sunt corecte ?
A. Reprezinta medicatia de prima alegere in toate formele de angina
B. Nu pot fi utilizati in tratamentul de fond al anginei
C. Nitroglicerina administrata intravenos poate fi utila in unele cazuri de infarct miocardic acut
D. Nu pot fi utilizati in insuficienta cardiaca
E. Este utila asocierea nitrati- ß-blocante
(pag. 246-247)
F2223137. Molsidomina:
A. Este un ester al glicerinei cu acidul azotos
B. Este un antianginos cu nucleu sidnoniminic
C. Actioneaza prin eliberare de oxid nitric
D. Actioneaza prin inhibarea adenozinei coronarodilatatoare
E. Se indica in tratamentul de fond al anginei pectorale
(pag. 249)
F2223138. Care dintre urmatoarele clase structurale pot avea activitate blocanta a canalelor de calciu ?
A. Dihidropiridine
B. Fenilalchilamine
C. Benzodiazepine
D. Benzotiazepine
E. Xantine
(pag. 251)
F2223139. Care dintre afirmatiile referitoare la dipiridamol sunt corecte ?

A. Este un ß-blocant
B. Inhiba recaptarea adenozinei coronarodilatatoare
C. Creste debitul sanguin coronarian
D. Are actiune antiagreganta plachetara
E. Este util in tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice
(pag. 253)
F2223140. Medicamentele antianginoase pot actiona prin urmatoarele mecanisme:

A. Cresc consumul de oxigen al miocardului prin cresterea travaliului inimii.
B. Cresc aportul de oxigen prin coronarodilatatie.
C. Scad consumul de oxigen al miocardului prin cresterea travaliului cardiac.
D. Scad aportul de oxigen prin arterioconstrictie.
E. Reduc consumul de oxigen al miocardului prin micsorarea travaliului cardiac.
(pag. 242, 343)
F2223141. Care dintre urmatoarele substante sunt indicate ca antianginoase si fac parte din grupul
beta blocantelor:
A. Nifedipina
B. Diltiazem
C. Amiodarona
D. Metoprolol
E. Bisoprolol
(pag. 243)
F2323142. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nitroglicerina?

A. este trinitrat de glicerina;
B. se aplica percutan ca TTS;
C. nu se absoarbe din tubul digestiv,
D. se administreaza sublingual;
E. se adsoarbe pe plastic.
(pag. 241-253)
F2323143. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru diltiazem?

A. reduce consumul de oxigen al miocardului;
B. scade fluxul sanguin coronarian;
C. deprima contractilitatea miocardului;
D. antianginos;
E. blocant al canalelor de calciu.
(pag. 241-253)
F2323144. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru isosorbiddinitrat administrat oral?
A. perioada de latenta este de 5-10 minute;
B. durata de actiune 2 ore;
C. durata de actiune 6 ore;
D. se administreaza profilactic in angina pectorala;
E. cu alcoolul produce cefalee.
(pag. 241-253)

A. diminua forta de contractie a miocardului;
B. creste frecventa cardiaca;
C. antianginos;
D. micsoreaza travaliul cardiac;
(pag. 241-253)
F2323146. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte pentru nitrati?

A. sunt biotransformati in NO;
B. NO are actiune vasodilatatoare;
C. nu da obisnuinta;
D. creste concentratia de GMPc;
E. biotransformarea este tiol-dependenta.
(pag. 241-253)
F2323147. Nitratii organici sunt indicati in:

A. cardiopatia ischemica;
B. insuficienta cardiaca;
C. hipertensiunea arteriala;
D. aritmiile cardiace;
E. angina pectorala.
(pag. 241-253)
F2323148. Medicamentele antianginoase:

A. cresc forta de contractie a miocardului;
B. cresc aportul de oxigen al inimii;
C. cresc debitul cardiac;
D. cresc consumul de oxigen al inimii;
E. reduc consumul de oxigen al inimii.
(pag. 241-253)

A. isosorbid dinitrat;
B. clonidina;
C. molsidomin;
D. propranolol;
E. guanetidina.
(pag. 241-253)
F2323150. La care dintre medicamentele antianginoase urmatoare apare ca efect advers tahifilaxia?
A. propranolol;
B. nifedipina;
C. isosorbid dinitrat;
D. molsidomin;
E. nitroglicerina.
(pag. 241-253)
F2323151. Care dintre urmatoarele antianginoase sunt blocante ale canalelor de calciu?
A. pentaeritritil tetranitrat;
B. nifedipina;
C. oxprenolol;
D. diltiazem;
E. propranolol.
(pag. 241-253)
F2323152. Molsidominul este un medicament antianginos cu urmatorele proprietati:

A. mecanism de actiune tiol-dependent;
B. dezvolta tahifilxie;
C. nu induce reflex tahicardie si inotropism pozitiv;
D. se indica in tratamentul de fond al anginei pectorale;
E. are biodisponibilitate per os mai mare (aprox. 90%).
(pag. 241-253)
F2323153. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte privind boala coronariana?
A. este cauzata de ateroscleroza;
B. se manifesta prin dureri anginoase;
C. este cauzata de producerea crescuta de NO;
D. aportul de sange oxigenat este redus;
E. se agraveaza la efort.
(pag. 241-253)
F2323154. Care dintre urmatoarele medicamente antianginoase sunt blocante ale canalelor de calciu?
A. prenilamina;
B. diltiazem;
C. dipiridamol;
D. molsidomin;
E. perhexilina.
(pag. 241-253)
F2323155. Blocante selective ale canalelor de calciu sunt:

A. prenilamina;
B. nifedipina;
C. verapamil;
D. diltiazem;
E. perhexilina.
(pag. 241-253)
F2323156. Care dintre rmatoarele afirmatii sunt corecte pentru diltiazem:

A. are profil farmacodinamic intermediar intre verapamil si nifedipin;
B. are actiune deprimanta cardiaca mai intensa fata de verapamil;
C. produce tahicardie reflexa mai intensa, fata de nifedipin;
D. are actiune deprimanta cardiaca, mai slaba, fata de verapamil;
E. realizeaza arteriolodilatatie periferica mai putin intensa fata de nifedipin.
(pag. 241-253)
F2523157. Induc tahifilaxie prin biotranformare tiol- dependenta, la NO activ:

A. molsidomin
B. nitroglicerina
C. lidoflazina
D. isosorbid dinitrat
E. pentaeritril tetranitrat
(pag. 246)
F2523158. Avantajele asocierii nitrati- ß blocante sunt:

A. potentarea efectului antianginos
B. reducerea dozelor si reactiilor adverse
C. antagonizarea reciproca a unor reactii adverse
D. potentarea hipotensiunii arteriale
E. nitratii combat deprimarea cardiaca produsa de ß blocante
(pag. 247)
A. comprimatele obinuite au termen de valabilitate mic (3 luni)
B. biodisponibilitate per os mai mica de 1%
C. se utilizeaza i.v. in perfuzie, utilizand perfuzoare din PVC
D. se administreaza i.v. in perfuzie, exclusiv diluata in solutie de glucoza 5%
E. este conditionata sub forma de comprimate sau capsule retard
(pag. 247- 248)
F2523160. Medicatia antianginoasa produce coronarodilatatie prin urmatoarele mecanisme:

A. aport de NO
B. scaderea postsarcinii
C. scaderea presarcinii
D. inhibarea recaptarii adenozinei
E. inhibarea fofodiesterazei
(pag. 243)
F2523161. Antianginoasele blocante ale canalelor de calciu actioneaza prin:

A. reducerea presarcinii
B. coronarodilatatie
C. reducerea postsarcinii
D. efect antiaterogen
E. efect inotrop si cronotrop negativ
(pag. 250- 251)
F2523162. Medicamentele contraindicate in angina pectorala asociata cu astm bronsic sunt:

A. lidoflazina
B. molsidomin
C. propranolol
D. oxprenolol
E. nifedipina
(pag. 250- 251)
F2523163. Diltiazemul are urmatorul profil farmacologic:

A. absorbtie digestiva buna si rapida
B. biotransformare hepatica intensa
C. antihipertensiv, utilizat frecvent
D. antianginos, util in angina vasospastica
E. antiaritmic, utilizat limitat in tahicardii supraventriculare
(pag. 251- 252)
F2523164. Urmatoarele afirmatii sunt corecte privind boala coronariana:

A. poata fi cauzata de dereglari ale metabolismului adenozinei
B. se agraveaza la effort
C. este cauzata de producerea crescuta de NO
D. se manifesta prin dureri anginoase
E. aportul de sange oxigenat este redus
(pag. 241)
F2523165. Amiodarona:
A. ca antianginos este utilizata in tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice
B. pentru potentarea efectului antianginos se recomanda asocierea cu ß-blocante sau verapamil
C. dupa intreruperea tratamentului durata efectului dispare in 2-3 zile
D. este conditionata sub forma de comprimate de 200 mg
E. are efect proaritmic
(pag. 236- 238)
F2623166. Modalităţile prin care acţionează medicamentele anticonvulsivante cuprind:

A. Diminuarea tendinţei la iradiere a excitaţiei în afara focarului epileptogen
B. Stabilizarea membranei neuronale
C. Creşterea pragului de excitabilitate
D. Scăderea pragului de excitabilitate
E. Scăderea pragului convulsivant
(pag. 136)
F2623167. Potenţează acţiunea GABA la nivel cerebral:

A. Fenobarbitalul
B. Nitrazepamul
C. Clonazepamul
D. Bemegridul
E. Nicetamida
(pag. 137)
F2623168. Actionează ca blocante ale canalelor de sodiu:

A. Lamotrigina
B. Primidona
C. Etosuximida
D. Fenitoina
E. Acidul valproic
(pag. 137)
F2623169. Acţionează ca blocante ale canalelor de calciu de tip T:

A. Trimetadiona
B. Clobazamul
C. Sultiamul
D. Pramipexolul
E. Etosuximida
(pag. 137)
F2623170. Fenitoina poate produce următoarele reacţii adverse:

A. Hiperplazie gingivală
B. Nervozitate, confuzie, ataxie
C. Alopecie
D. Sindrom lupoid
E. Poliurie
(pag. 138)
F2623171. În tratamentul cronic cu doze mari de fenobarbital se poate produce:

A. Osteomalacie (tratament cu vitamina D)
B. Anemie hemolitică
C. Anemie megaloblastică
D. Trombocitopenie
E. Cataractă supcapsulară posterioară
(pag. 138)
F2623172. La oprirea bruscă a a tratamentului cronic cu fenobarbital pot interveni:

A. Apariţia convulsiilor
B. Dermatită exfoliativă
C. Sensibilizarea receptorilor pentru acid glutamic
D. Sedare marcată
E. Accidente tromboembolice
(pag. 138)
F2623173. Mecanismul de acţiune a acidului valproic constă în:

A. Inhibarea recaptării serotoninei
B. Depleţia stocurilor de catecolamine
C. Blocarea receptorilor NMDA

D. Blocarea canalelor de Na
E. Inhibarea ireversibilă GABA-aminotransferazei
(pag. 137)
F2623174. Care dintre următoarele medicamente se utilizează în marele rău epileptic:

A. Fenobarbitalul
B. Trimetadiona
C. Primidona
D. Acidul valproic
E. Fenitoina
(pag. 136)
919 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a V a
Tema nr. 32
Vitamine liposolubile si hidrosolubile
BIBLIOGRAFIE:
9. Biochimie medicala – Veronica Dinu, Ed. Trutia, Elena Cristea Popa, Aurora Popescu – Ed. Medicala,
Bucuresti, 1998
F1232001. Acidul pantotenic şi biotina

A. Acidul pantotenic este puţin răspândit în natură
B. Structura de bază a pantotenatului este heterociclică
C. Pantotenatul intră în compoziţia coenzimei acetilante (CoA)
D. Biotina nu conţine azot în moleculă
E. Biotina nu îndeplineşte rol de coenzimă
(pag. 122 - 123)
F1232002. Care dintre afirmaţii sunt corecte:

A. Vitamina E se mai numeşte menadiona
B. Ca structură vitamina E aparţine clasei sterolilor
C. Vitamina E funcţionează ca antioxidant
D. Vitamina K generează predispoziţie la hemoragii
E. Vitamina K2 este de origine vegetală
(pag. 135 - 137)
F1232003. Marcaţi răspunsul corect legat de vitaminele cu caracter hidrofob

A. Grupul cuprinde vitaminele A, D, E, K şi niacina
B. Sunt vehiculate prin sânge de către anumite lipoproteine
C. Nu se depozitează în organism
D. ß-carotenul are caracter oxidant
E. Carotenii sunt răspândiţi mai ales în regnul animal
(pag. 130 - 138)
F1332004. Selectati raspunsul incorect:

A. In structura lor,vitaminele K naturale contin nucleul de p-naftochinona substituit in pozitia 2 cu un radical
metil,iar in pozitia 3 cu un radical poliizoprenoid
B. Deficienta de vitamina K se datoreaza malabsorbtiei grasimilor
C. Vitaminele K de sinteza se acumuleaza in ficat
D. Vitamina K este implicata in activarea factorilor de coagulare II,VII,IX si X
E. Vitamina K este coenzima carboxilazei sub actiunea careia se formeaza acidul gama-carboxiglutamic
(pag. 137)
F1432005. Alegeţi afirmaţia corectă:

A. Ergosterolul şi 7-dehidrocolesterolul sunt vitamere D.
B. Transformarea provitaminelor D în vitaminele corespunzătoare implică un proces de hidroliză.
C. Transportul sanguin al vitaminelor D implică legarea acestora la o polipeptidă sintetizată în ficat.
D. Forma cea mai activă a vitaminei D este 25-hidroxicolecalciferolul.
E. Reglarea nivelului sanguin al calcitriolului se face direct de către hormonul paratiroidian şi indirect de
concentraţia calciului seric.
(pag. 133-134)
F1432006. Care dintre următoarele afirmaţii privind acidul ascorbic nu este corectă?
A. Vitamina C nu este implicată în absorbţia ferului.
B. Este implicat în hidroxilarea prolinei şi lizinei.
C. Este un antioxidant.
D. Este implicat în sinteza adrenalinei.
E. Diete deficitare în acid ascorbic pot duce la apariţia scorbutului.
(pag. 128-130, [9])
F1432007. Care dintre următoarele afirmaţii privind vitamina B12 nu este corectă?
A. Poate fi convertită în cofactori enzimatici ce conţin gruparea 5’-deoxiadenozil sau metil, ataşată la cobalt.
B. Poate servi ca sursă de cofactor enzimatic, necesar pentru conversia metilmalonil-CoA la succinil-CoA.
C. Carenţa de vitamina B12 duce la homocistinurie.
D. La sinteza metioninei din homocisteină, pe lângă vitamina B12 este necesar şi acidul folic.
E. Conţine în structură o grupare hem.
(pag. 124-126, [9])
F1432008. Despre vitamina A se poate afirma:

A. Acidul retinoic este componentă a pigmentului vizual rodopsină.
B. Retinalul participă la sinteza glicoproteinelor.
C. Retinoidele afectează expresia genetică implicată în proliferarea şi diferenţierea mai multor tipuri de celule.
D. Administrarea de retinoide creste efectele unor compuşi carcinogenici.
E. ß-Carotenul posedă o marcantă activitate oxidantă faţă de radicalii liberi peroxidici.
(pag. 130-133)
F1432009. Tocoferolii:
A. Sunt vitamine K.
B. Forma cea mai activă biologic este delta-tocoferolul.
C. Depozitarea tocoferolilor se face în special în ficat.
D. Previn oxidarea unor hormoni hipofizari şi suprarenalieni, ca şi a altor compuşi utili (vitamina A, acizii graşi
esenţiali, etc)
E. După conjugare cu acid glucuronic sunt excretaţi în urină.
(pag. 135-136)
F1532010. Care din următoarele afirmaţii sunt false?

A. vitaminele A, E, K se depozitează în ţesutul adipos;
B. produsul de oxidare a retinalului este implicat în biosinteza glicoproteinelor;
C. calcitriolul se sintetizează din 7-dehidrocolesterol;
D. tocoferolii conţin nucleul cromanului;
E. vitamina K1 este liposolubilă.
(pag. 130-2)
F1532011. Care sunt afirmaţiile adevărate?

A. acizii folici se mai numesc şi acizi pteroilaspartici;
B. nici o vitamină nu se poate sintetiza în organism;
C. acidul ascorbic este δ-lactona acidului L-gulonic, fiind înrudit cu hexozele;
D. vitamina B12 este factor de creştere pentru microorganisme;
E. aminotransferazele au drept coenzimă ciancobalamina.
(pag. 124-2)
F1532012. Precizaţi afirmaţiile corecte:

A. în doze mari, vitamina A scade efectul anticoagulantelor orale;
B. vitamina E creşte efectul anticoagulantelor orale;
C. vitamina K1 nu produce efecte adverse la doze foarte mari;

D. piridoxina creşte efectele barbituricelor;
E. vitamina B1 intervine numai în procese din metabolismul proteic.
(pag. 297-1)
F1532013. Precizaţi afirmaţiile incorecte:

A. transformarea dUMP în dTMP necesită coenzima FH4;
B. acidul p-aminobenzoic intră în structura acidului pteroic;
C. concentraţia protrombinei este independentă de concentraţia vitaminei K1;
D. piruvatdehidrogenaza este un complex multienzimatic;
E. 7-dehidrocolesterolul este precursorul unui prohormon de tip sterolic.
(pag. 137-2)
F1532014. Referitor la vitamina K sunt false următoarele afirmaţii:

A. este implicată în sinteza protrombinei şi proconvertinei;
B. este cofactorul formării acidului gama-carboxiglutamic în proteine identificate în oase, placentă, splină,
rinichi, plămâni;
C. vitaminele K naturale şi de sinteză se depozitează în ficat
D. vitaminele K naturale au structură poliizoprenică
E. tratamentul cu antibiotice cu spectru larg poate produce hipovitaminoza K
(pag. 137-2)
F1532015. Referitor la vitamine sunt adevărate afirmaţiile:

A. supradozarea vitaminelor liposolubile se rezolvă prin eliminarea rapidă a acestora;
B. acumularea vitaminelor A şi D în organism este fără efecte;
C. suplimentarea dietei cu vitamine este recomandată indiferent de aportul alimentar;
D. absorbţia intestinală a vitaminei C este diminuată în cazul tranzitului intestinal accelerat;
E. vitamina C împiedică absorbţia fierului în tubul digestiv.
(pag. 291-1)
F1632016. Care din coenzimele menţionate nu conţin în structură adenina:

A. FMN
B. FAD
C. NAD+
D. Coenzima A
E. NADP+
(pag. 117)
F1632017. Care dintre afirmaţii nu este corectă:

A. Tiamina are în structură piridina şi tiazolul
B. FMN şi FAD sunt coenzimele riboflavinei
C. TPP face parte din complexul mutienzimatic al piruvat-dehidrogenazei
D. Biotina participă în reacţiile de carboxilare
E. Acidul ascorbic participă în degradarea oxidativă a Tyr şi biosinteza adrenalinei
(pag. 115)
F1632018. Care dintre compuşii menţionaţi participă direct în procesul vederii:

A. Acidul retinoic
B. 11-cis-retinalul
C. Acidul 11-cis retinoic
D. 3-Dehidroretinolul
E. β-Carotenul
(pag. 131)
F1632019. Indicaţi care din afirmaţii este corectă:

A. Biotina participă în reacţii de decarboxilare
B. Acidul pantotenic este CoA-SH
C. CoA-SH nu conţine în structură resturi fosfat
D. Piridoxalfosfatul participă în reacţiile de decarboxilare a α-cetoacizilor
E. NAD+ este coenzimă nicotinamidică
(pag. 119)
F1632020. Indicaţi care dintre afirmaţii nu este corectă:

A. Vitaminele liposolubile sunt transportate în sânge de lipoproteine
B. Rodoprina este constituită în oprină şi 11-cis-retinal
C. Carenţa de vitamina K produce tulburări de coagulare
D. Menadiona conţine în structură un rest poliizoprenic
E. 7-Dehidrocolesterolul este provitamina colecalciferolului
(pag. 137)
F1632021. Indicaţi care dintre vitaminele menţionate participă la carboxilarea resturilor de Glu din
structura unor proteine:
A. Biotina
B. Filochinona
C. Tocoferolii
D. PLP
E. Calciferolii
(pag. 138)
F1632022. Indicaţi vitamina care conţine în structură nucleul cromanic:

A. Menadiona
B. Filochinona
C. Tocoferolii
D. Calciferolii
E. Retinolul
(pag. 135)
F2132023. Despre provitaminele si vitaminele D se pot face urmatoarele afirmatii:

A. Din punct de vedere structural provitaminele D nu sunt steroli
B. Colesterolul reprezinta un precursor global pentru toate vitaminele D
C. Vitaminele D sunt hidrosolubile
D. In tubii renali, oase si placenta se formeaza 24, 25 dihidroxicolecalciferoli si 1, 25 dihidroxicolecalciferoli
E. Metabolismul vitaminelor D este independent de calcemie si de activitatea parathormonului
(pag. 133, 134/9)
F2132024. Despre tiamina sunt corecte urmatoarele afirmatii:

A. Tiamina reprezinta vitamina B6
B. Tiaminpirofosfatul (TPP) este cofactor in reactii de transfer ale gruparilor aldehidice
C. Tiaminpirofosfatul (TPP) intra in reactiile de decarboxilare ale aminoacizilor
D. Tiaminpirofosfatul (TPP) intra in reactii de transaminare
E. Tiaminpirofosfatul (TPP) este cofactor pentru metiltransferaze
(pag. 115,116/9)
F2132025. Despre acidul folic se pot face urmatoarele afirmatii:

A. Acidul folic din organismul uman este acidul pteroil pentaglutamic
B. Coenzima care provine de la acidul folic intervine in activitatea aminotransferazelor

C. Acidul p-aminobenzoic face parte din structura acidului folic
D. Acidul tetrahidrofolic este cofactor pentru unele decarboxilaze ale aminoacizilor
E. Acidul tetrahidrofolic este cofactor pentru unele hidrolaze
(pag. 127/9)
F2132026. Evidentiati raspunsul fals:

A. In structura biotinei intra un nucleu tiazolic
B. Piridoxal-fosfatul participa la procese de trans-sulfurare
C. Biotina ia parte la reactii de carboxilare
D. Piridoxal-fosfatul participa la procese de transaminare
E. Tiamin-pirofosfatul participa la reactii de decarboxilare ale alfa-cetoacizilor
(pag. 116, 121, 123/9)
F2132027. Referitor la cobalamine sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Metilcobalamina este cofactor pentru enzima care reface metionina din homocisteina
B. Metilcobalamina participa la formarea de metilmalonil-coenzima A
C. Metilcobalamina actioneaza independent de coenzima acidului folic
D. Deoxiadenozincobalamina este cofactor pentru metilarea homocisteinei
E. Ciancobalamina se foloseste in anemii feriprive
(pag. 334/3, 124, 125, 126/9)
F2232028. Care dintre afirmatii sunt corecte:

A. Vitamina E se mai numeste menadiona. - pg.135
B. Ca structura, vitamina E apartine clasei sterolilor. - pg.135
C. In organism vitamina E joaca un important rol antioxidant. - pg.136
D. Vitamina K genereaza predispozitie la hemoragii. - pg.136
E. Vitamina K2 este de origine vegetala. - pg.137
(pag. 135-137)
F2232029. Vitamine liposolubile

A. Transportul plasmatic este efectuat de lipoproteine. - pg.130
B. Vitaminele liposolubile sunt derivati izoaloxazinici. - pg.130
C. Vitaminele D2 si D3 provin din colesterol. - pg.133
D. Provitaminele E se numesc tocoferoli. - pg.135
E. Sunt direct dependenti de vitamina K factorii I si II de coagulare. - pg.137
(pag. 130;133;135;137)
F2232030. Marcati raspunsul corect legat de vitaminele cu caracter hidrofob

A. Grupul cuprinde vitaminele A, D, E, K si niacina. - pg.130
B. Tulburarile biliare se repercuta negativ asupra absorbtiei lor intestinale. - pg.130
C. Nu se depoziteaza in organism. - pg.130
D. Functioneaza in special sub forma de coenzime. - pg.130
E. Carotenii sunt raspinditi mai ales in regnul animal. - pg.131
(pag. 130-131)
F2232031. Vitamina B2
A. Este o substanta incolora foarte solubila in apă. - pg.117
B. Are o structura biciclica. - pg.117
C. Forma ei activa este reprezentata de coenzima NAD. - pg.117
D. Coenzimele derivate de la vitamina B2 participa la procese de oxidoreducere. - pg.118
E. Pentru vitamina B2 nu se cunosc coenzime. - pg.118
(pag. 117-118)
F2232032. Vitamina PP
A. Se mai numeste tiamina. - pg.118
B. Contine un ciclu cu doi atomi de azot. - pg.119
C. Coenzimele sale pot trece uşor pe mai multe apoezime. - pg.120
D. Participa in procesele degradative ale acizilor grasi. - pg.120
E. Principalul sau rol biochimic este legat de metabolismul calciului. - pg.119
(pag. 118-120)
F2232033. Acidul pantotenic si biotina

A. Acidul pantotenic este putin raspindit in natura. - pg.122
B. Structura de baza a pantotenatului este heterociclica. - pg.122
C. Pantotenatul intra in compozitia coenzimei acetilante (CoA). - pg.122
D. Biotina functioneaza ca si coenzima a metiltranferazelor. - pg.123
E. In toate reactiile la care participa biotina se realizeaza un beneficiu energetic. - pg.124
(pag. 122-124)
F2232034. Vitaminele
A. Nu pot fi sintetizate de organismele superioare. - pg.114
B. Sunt constituenti cu importanta valoare energetica. - pg.114
C. Necesarul zilnic este de ordinul gramelor. - pg.114
D. Nu se cunosc compusi cu actiune antagonista vitaminelor. - pg.114
E. Compusii a caror carenta determina aceeasi avitaminoza se numesc provitamine. - pg.114
(pag. 114)
F2232035. Vitamina A,activitate biologica

A. Are structura sterolica. - pg.130
B. Precursorul sau este precarotenul. - pg.131
C. Retinolul si acidul retinoic nu prezinta activitate biologica. - pg.131
D. Retinalul este parte componenta a opsinei. - pg.131
E. Administrarea de retinoide scade efectele unor compusi carcinogeni. - pg.133
(pag. 130-133)
F2232036. Care din afirmatiile urmatoare sunt incorecte:

A. Antivitaminele sunt substante cu actiune antagonista vitaminelor. - pg.114
B. Majoritatea vitaminelor - sau derivatii acestora - sunt cofactori enzimatici. - pg.114
C. Forma activa a vitaminei B2 este tiaminpirofosfatul. - pg.117
D. Vitamina PP intra in structura a doua coenzime nicotinamidice. - pg.119
E. Vitamina B6 participa in metabolismul aminoacizilor. - pg.120
(pag. 114;117;119-120)
F2232037. Care afirmatii sunt corecte:

A. Vitamina cu participare directa in procesul vederii este acidul retinoic. - pg.131
B. Exista un singur tocoferol natural. - pg.135
C. Vitamina K1 este de origine vegetală. - pg.137
D. Derivatii de menadiona sunt antivitamine K. - pg.137
E. Calciul nu participa in procesul de coagulare. - pg.138
(pag. 131;135;137-138)
F2332038. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte ?

A. Vitamina C functioneaza cuplata cu coenzimele flavinice in reactii de transfer
B. Vitamina C intervine in formarea din tirozina a hormonului melatonina

C. Vitamina C participa la sinteza sarurilor biliare
D. Vitamina C poate stimula dezvoltarea nitrozaminelor in cursul digestiei
E. Majoritatea rectiilor la care participa vitamina C sunt de hidroxilare
(pag. 130)

A. Legatura dintre flavine si proteine este strinsa,covalenta
B. Majoritatea flavoproteinelor contin metale, Cu,Zn
C. Pozitiile de fixare a hidrogenului in nucleul izoaloxazinic sunt 5 si 10
D. Flavoenzimele participa in special la reactii de hidroliza
E. Riboflavina formeaza cu ATP-ul doua flavinnucleotide si anume flavinmononucleotid si flavindinucleotid
(pag. 117)

A. Retinalul este un component al rodopsinei
B. Acidul retinoic participa la sinteza de lipoproteine
C. Provitaminele A sunt retinalul si acidul retinoic
D. Acidul retinoic este un binecunoscut antioxidant
E. All trans retinalul poate trece in 10 cis retinal sub actiunea izomerazei
(pag. 131)
F2332041. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate ?

A. Provitaminele D2 si D3 sunt ergosterolul si 7 hidrocolesterolul
B. Vitaminele D2 si D3 sunt antirahitice
C. Calcitriolul joaca rol important in metabolismul magneziului si calciului
D. Provitaminele D sunt steroli care difera prin catena laterala din pozitia 7
E. In ficat,vitamina D3 sufera hidroxilari in pozitia 1 si 25
(pag. 133)
F2532042. Referitor la vitamina K sunt false afirmaţiile:

A. vitamina K1 este liposolubilă;
B. tratamentul cu antibiotice cu spectru larg poate determina hipovitaminoza K;
C. vitaminele K naturale sunt hidrosolubile;
D. vitamina K este implicată în sinteza unor factori de coagulare;
E. vitaminele K naturale au structură poliizoprenică.
(pag. 137 – 2)

A. vitamina A1 se numeşte retinal;
B. α, β, γ – carotenii sunt vitamerele A;
C. sub acţiunea retinaloxidazei, retinalul se transformă în retinol;
D. vitamina A este un derivat poliizoprenic cu un nucleu ciclohexanic;
E. β – carotenul are acţiune antioxidantă similară vitaminei E, potenţându-se reciproc.
(pag. 131 – 2)

A. acidul tetrahidrofolic participă la reacţii de decarboxilare;
B. tocoferolii conţin nucleul naftochinonei;
C. vitamina B6 este vitamina antipelagroasă;
D. carenţa de vitamină B1 determină acumularea de acid piruvic în organism;
E. acidul aspartic este constituent al acizilor folici.
(pag. 116 –2)
F2532045. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la vitamina K?

A. menadiona este singura vitamină naturală liposolubilă;
B. vitamina K este implicată în biosinteza factorilor de coagulare;
C. vitaminele K sunt hidrosolubile;
D. vitamina K conţine nucleul benzochinonei;
E. vitamina K3 este liposolubilă, depozitându-se în ficat.
(pag. 137 – 2)

A. vitamina C scade capacitatea de apărare a organismului;
B. vitamina C este recomandată în gingivite, arsuri, plăgi, infecţii, anemie;
C. acumularea vitaminelor A şi D în organism este fără efecte;
D. suplimentarea dietei cu vitamine este recomandată indiferent de aportul alimentar;
E. vitamina C scade efectele contraceptivelor orale şi estrogenilor.
(pag. 291, 292 –1)

A. acidul retinoic este antioxidant hidrosolubil;
B. acizii folici se mai numesc acizi pteroilaglutamici;
C. aminotransferazele au drept coenzimă ciancobalamina;
D. supradozarea vitaminelor liposolubile se rezolvă prin eliminarea rapidă a acestora;
E. vitamina B2 este factor de creştere pentru microorganisme.
(pag. 127 – 2)

A. vitamina C este vitamina antiscorbutică;
B. vitamina C este δ – lactona acidului L –gulonic;
C. fiind antioxidant hidrosolubil, acidul ascorbic stimulează formarea nitrozaminelor în procesul de digestie;
D. vitamina C este transportată prin sânge sub formă de lipoproteine;
E. vitaminele sunt compuşi esenţiali ce nu se pot sintetiza în organism.
(pag. 128 – 2)
F2532049. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. colecalciferolul şi ergocalciferolul sunt de origine animală;
B. provitamina A, β-carotenul, are acţiune anticanceroasă;
C. vitamina D2 se formează în piele sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete;
D. enzima vitamina D3-25-hidroxilaza acţionează în ficat şi rinichi;
E. vitamina D3 este cunoscută şi sub denumirea de calcitriol.
(pag. 131-2)
F2532050. Alegeţi afirmaţiile incorecte :

A. retinoidele sunt implicate în proliferarea şi diferenţierea celulară ;
B. în refacerea rodopsinei este implicată şi retinal-izomeraza ;
C. seleniul şi α-tocoferolul au acţiune antioxidantă;
D. vitamina C împiedică absorbţia fierului în tubul digestiv;
E. concentraţia 1,25-dihidroxicolecalciferolului este reglată de paratormon.
(pag. 291-1)

A. vitamina B1 intervine numai în procese din metabolismul proteic;
B. vitamina E creşte efectul anticoagulantelor orale;

C. piridoxina creşte efectul barbituricelor;
D. coenzimele nicotinamidice participă în reacţii de transmetilare;
E. vitamina B1 scade toleranţa la glucide.
(pag. 297 –1)
F2532052. Alegeţi afirmaţiile corecte :

A. vitamina K1 nu produce efecte adverse la doze foarte mari ;
B. coenzimele B12 participă numai la reacţiile catalizate de transmetilaze ;
C. piridoxalfosfatul este coenzima reacţiilor de transsulfurare ;
D. reductazele NAD+ - dependente participă la biosinteza acizilor graşi;
E. vitaminele E şi K se depozitează în ţesutul adipos.
(pag. 122 – 2)

A. homocistinuria este determinată de deficienţa de vitamină B12;
B. acidul dehidroascorbic este singura formă fiziologic activă a vitaminei C;
C. vitaminele K naturale absorbite la nivelul jejunului trec direct în torentul sanguin;
D. carotenii sunt compuşi poliizoprenici cu nucleu ciclohexanic;
E. sinteza timidilatului nu necesită coenzime transportoare de grupe metil.
(pag. 126 - 2)
F2632054. Nu produce tahifilaxie, acţionând pe o cale tiol-independentă:

A. Nitroglicerina
B. Isosorbid dinitrat
C. Petaeritril tetranitrat
D. Molsidomina
E. Nitritul de sodiu
(pag. 245)
F2632055. Sunt reacţii adverse specifice nitraţilor, cu excepţia:

A. Vasoconstricţiei periferice
B. Cefaleei
C. Hipotensii ortostatică
D. Tahifilaxiei
E. Durerilor ale globilor oculari
(pag. 246)
F2632056. Acţionează prin coronarodilataţie inhibând recaptarea adenozinei:

A. Teofiliona
B. Dipiridamolul
C. Amiodarona
D. Nifedipina
E. Molsidomina
(pag. 253)
F2632057. In angina însoţită de tonus simpatic ridicat şi tahicardie, sunt medicamente de elecţie:
A. alfa-stimulatoarele selective
C. Nifedipina
D. ß-2-simpatomimeticele
E. Vasodilatatoarele directe
(pag. 244)
F2632058. Sunt blocante neselective (nespecifice) ale canalelor de calciu:

A. Galopamilul
B. Perhexilina
C. Nifedipina
D. Nisoldipina
E. Felodipina
(pag. 251)
F2632059. Avantajele comparative ale molsidominei faţă de nitraţi şi nitriţi sunt:

A. Scăderea tonusului simpatic cardiostimulator
B. Lipsa tahifilaxiei
C. lipsa tahicardiei reflexe
D. Blocarea fosfodiestrazei
E. Stimularea fosfodiesterazei, cu scăderea cantităţii de AMPc
(pag. 249)
F2632060. Dipiridamolul:
A. Creşte tonusul parasimpatic (vagotonie)
B. Stimulează receptorii ß-adrenergici
C. Are efect antiagregant plachetar
D. Stimulează guanilat ciclaza
E. Are acţiune antihipertensivă
(pag. 253)
F2632061. Indicaţi care dintre vitaminele menţionate participă la carboxilarea resturilor de Glu din
structura unor proteine:
A. Tocoferolii;
B. Calciferolii;
C. Filochinona (forma redusă);
D. Biotina;
E. Acidul retinoic.
(pag. 138)
F2632062. Care este forma activă a acidului folic:

A. Acidul pteroildiglutamic;
B. Acidul tetrahidrofolic;
C. Acidul dihidrofolic;
D. Acidul pteroilmonoglutamic;
E. Acidul pteroiltriglutamic
(pag. 127)
F2632063. Sub formă de coenzimă vitamina B12 este necesară în transformarea:

A. Piruvat --> Oxalacetat;
B. Homocisteină --> Metionină;
C. Piruvat --> Acetil-CoA;
D. Malat --> Piruvat;
E. Malat --> Oxalacetat.
(pag. 125)
F2632064. Care dintre vitaminele enumerate conţin în structură piridina:

A. Niacina şi piridoxina;
B. Tiamina;
C. Riboflavina;
D. Acidul pantotenic;
E. Acidul folic.
(pag. 118,120)
F2632065. Indicaţi care dintre coenzimele enumerate participă în reacţia de transaminare a

aminoacizilor:
A. NAD+;
B. CoA-SH;
C. Piridoxal fosfatul;
D. FAD;
E. Acidul tetrahidrofolic.
(pag. 121)
F2632066. Selectaţi afirmaţia incorectă:

A. Tiamin pirofosfatul (TPP) participă în reacţia de decarboxilare a alfa-cetoacizilor;
B. Riboflavina intră în structura coenzimelor FAD şi FMN;
C. NAD+-ul este coenzima aminoacid decarboxilazelor;
D. Acidul ascorbic transformă meţemoglobina în hemoglobină;
E. În structura acidului folic intră acidul para-amino-benzoic.
(pag. 119)
F2632067. Indicaţi coenzima vitaminei care participă în reacţii de carboxilare:

A. Acidul tetrahidrofolic;
B. NAD+;
C. FAD şi FMN;
D. Biotina;
E. Tiaminpirofosfatul.
(pag. 123)
F2632068. Care dintre vitaminele menţionate conţin sulf în moleculă:

A. Biotina;
B. Cobalamina;
C. Piridoxina;
D. Nicotin amida;
E. Acidul ascorbic.
(pag. 123)
F2632069. Indicaţi care este provitamina vitaminei D2:

A. Colesterolul;
B. 7-Dehidrocolesterol;
C. 7-Dihidrocolesterol;
D. Ergosterolul;
E. Ergocalciferolul.
(pag. 133)
F2632070. Care dintre vitamine este un derivat al pteridinei:

A. Nicotinamida;
B. Acidul pantotenic;
C. Acidul folic;
D. Riboflavina;
E. Tiamina.
(pag. 127)
F2632071. Care vitamină conţine în structură dimetil benzimidazolul:

A. Cobalamina;
B. Tiamina;
C. Acidul pantotenic;
D. Acidul folic;
E. Riboflavina.
(pag. 125)
F2632072. Selectaţi afirmaţia incorectă referitoare la vitaminele E:

A. alfa-Tocoferolul este 6,7,8 trimetiltocolul;
B. Tocoferolii se depozitează în ţesutul adipos;
C. Tocoferolii au acţiune antioxidantă;
D. Tocoferolii protejează hematiile faţă de radicalii liberi ai oxigenului;
E. Produsul de oxidare al tocoferolului, după conjugare cu acid glucuronic, se elimină prin bilă.
(pag. 135)
F2632073. Indicaţi care dintre vitaminele menţionate conţin în structură nucleul naftochinonei:
A. Tocoferolii;
B. Filochinona;
C. Calciferolii;
D. Retinolul;
E. Nicotinamida.
(pag. 137)
F2632074. Care dintre afirmaţii este corectă:

A. CoA-SH participă în reacţii de decarboxilare;
B. CoA-SH este un derivat al pteridinei;
C. Riboflavina este un derivat al izoaloxazinei;
D. Tiamina nu are rol de coenzimă;
E. Acidul folic participă în reacţii de dehidrogenare.
(pag. 117)
F2632075. Care afirmaţie nu este corectă în legătură cu tiamina:

A. Conţine în structură un ciclu pirimidinic şi unul tiazolic;
B. Tiaminpirofosfatul este coenzimă în reacţiile de decarboxilare oxidativă a alfa-cetoacizilor;
C. Tiaminpirofosfatul participă în reacţii de transcetolare;
D. Tiaminpirofosfatul este coenzimă în reacţiile de decarboxilare ale aminoacizilor;
E. Transformarea vitaminei în coenzimă este catalizată de tiamin difosfotransferază.
(pag. 115-117)
F2632076. Indicaţi transformarea catalizată de retinal aldehid reductază:

A. Retinal --> Acid retinoic;
B. Trans-retinal --> 11-cis-retinal;
C. ß-Caroten --> Acid retinoic;
D. Retinal --> Retinol;
E. Retinol --> Retinal.
(pag. 132)
F2632077. Indicaţi care coenzimă participă în transformarea Homocisteină --> Metionină:
A. Acidul ascorbic;
B. Tiaminpirofosfatul;
C. FAD-ul;
D. Acidul pantotenic;
E. Acidul tetrahidrofolic.
(pag. 128)
F2632078. Care dintre vitaminele enumerate nu conţine azot în moleculă:

A. Acidul folic;
B. Tiamina;
C. Acidul ascorbic;
D. Riboflavina;
E. Vitamina B12.
(pag. 129)
F1232079. Acidul ascorbic

A. Acidul ascorbic este lactona acidului D-gulonic
B. Structura lui conţine un heterociclu azotat
C. Acidul ascorbic este implicat în absorbţia fierului
D. Intervine în biosinteza adrenalinei
E. Acidul ascorbic participă în procese de hidroxilare
(pag. 128 - 130)
F1232080. Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte:

A. Vitamina B1 are structură purinică
B. Vitamina B2 nu conţine azot în moleculă
C. Vitamina B1 este implicată în metabolismul glucidic
D. Singura formă activă a niacinei este acidul nicotinic
E. În structura biotinei se găseşte un rest de acid valerianic
(pag. 115 - 123)
F1232081. Coenzime vitaminice

A. Vitamina B2 are rol de coenzimă numai sub formă de FAD (flavin adenindinucleotid)
B. Tiamina intră în structura coenzimelor flavinice
C. Toate vitaminele din complexul B sunt cofactori în diverse reacţii enzimatice
D. Coenzimele nicotinice participă în procese redox
E. Acidul pantotenic îşi exercită acţiunea după încorporare în coenzima Q
(pag. 115 - 123)
F1332082. Selectati raspunsurile corecte:

A. Formele active ale vitaminei D sunt 25-OH vitamina D3 si 1,25 (OH)2 vitamina D3
B. Deficienta de vitamina D produce la copil rahitism
C. Provitaminele D se deosebesc prin structura nucleului sterolic si a catenei laterale
D. Numai vitamina D3 are actiune antirahitica
E. Vitamina D este considerata un prohormon de tip sterolic
(pag. 133)
F1332083. In structura NAD intra:

A. Nicotinamida
B. Adenozina
C. Pirofosfatul
D. Acidul nicotinic
E. Riboza
(pag. 118)
F1332084. Selectati raspunsurile corecte :

A. Vitaminele sunt substante endogene
B. Provitaminele au actiune vitaminica
C. Vitaminele I-si exercita actiunea la locul sintezei
D. Provitaminele sunt precursori vitaminici
E. Vitamerele au aceeasi actiune vitaminica si simptome carentiale, dar sunt distincte din punct de vedere
structural
(pag. 114)

A. Coenzimele flavinice si nicotinamidice fac parte din structura unor enzime implicare in reactii redox de
hidrogenare-dehidrogenare
B. Partea activa a coenzimelor nicotinamidice este adenina
C. Legaturile intre coenzimele nicotinamidice si componentele proteice sunt slabe
D. Dehidrogenazele care admit drept coenzima NAD+ catalizeaza reactii din cai de biosinteza reductiva
E. Toate dehidrogenazele nicotinamidice pot functiona cu ambele: NAD+, NADP+, in calitate de coenzime
(pag. 119)

A. Toti esterii fosforici ai vitaminelor B6 sunt coenzime participante la diverse reactii metabolice
B. Nucleul de piridina substituit intra in constitutia numai a vitaminei B6
C. Piridoxalfosfatul este coenzima care intervine in reactiile de transaminare,decarboxilare,transsulfurare a
aminoacizilor
D. Procesul transaminarii necesita numai piridoxal 5-fosfat
E. Mecanismul glicogenfosforilazei implica si participarea piridoxalfosfatului
(pag. 120)

A. Vitamerele E cele mai active biologic sunt alfa,beta,gama-tocoferolul
B. Vitamina E se concentreaza in membranele plasmatice si se depoziteaza in tesutul adipos
C. Actiunea antioxidanta a tocoferolului se exercita la presiuni scazute de oxigen
D. In realizarea actiunii sale antioxidante vitamina E conlucreaza cu seleniul
E. Alfa-tocoferolul este 7,8-dimetiltocol
(pag. 135)

A. Vitamina A este activa sub forma de retinol,retinal,acid retinoic
B. In procesul de biogeneza al vitaminei A produsul primar al scindarii oxidative a beta-carotenului este
retinolul
C. Retinolul,retinalul si acidul retinoic au aceeasi functie
D. Sub forma de 11-cis retinal participa la procesul vederii
E. Acidul retinoic participa in sinteza de glicoproteine
(pag. 131)

A. Vitamina B12 si acidul folic sunt implicate in hematopoieza
B. FMN este un nucleotid
C. Carboxilazele biotin-dependente necesita pentru activitate HCO3-, ATP si Mg2+

D. Tiaminpirofosfatul este coenzima de transfer a unei unitati monocarbonate
E. N5N10-metilenH4F are rol coenzimatic in reactia catalizata de timidilat sintetaza: dUMP trece in dTMP
(pag. 112-125)

A. Acidul folic se gaseste in plante sub forma conjugata
B. Acidul pteroic si acidul glutaric sunt componenti ai acidului folic
C. Forma coenzimatica a acidului folic este H4F
D. Formarea H4F din acid folic necesita NADPH si folat reductaza
E. Trimetoprimul si metotrexatul sunt activatori ai folat reductazei
(pag. 126)
F1332091. Selectati raspunsurile incorecte:

A. Participarea coenzimei A la diverse reactii se datoreaza gruparii -SH care poate forma legaturi tioesterice
macroergice
B. Acidul pantotenic,precursor pentru coenzima A este format din acid pantoic si alfa-alanina
C. Biotina intervine in calitate de coenzima numai in reactia de carboxilare a acidului piruvic
D. Vitamina B12 este implicata in reactia de izomerizare a L-metilmalonil-CoA la succinil-CoA si de metilare a
homocisteinei la metionina
E. Acidul folic este transportor de fragmente de un atom de carbon sub forma de H4F
(pag. 119-124)
F1432092. Alegeţi afirmaţia corectă:

A. Tiaminpirofosfatul este coenzimă în reacţiile de decarboxilare oxidativă a a-cetoacizilor.
B. Succinat dehidrogenaza, enzimă implicată în ciclul citric, prezintă drept cofactor un derivat al acidului
nicotinic.
C. Coenzima A prezintă în structură un rest de acid pantotenic.
D. Biotina este coenzimă a piruvat carboxilazei, enzimă importantă în gluconeogeneză.
E. Acidul para-aminobenzoic este implicat în sinteza acidului folic.
(pag. 115,118,122-123,127)

A. Vitamerele vitaminei PP conţin un ciclu purinic în structură
B. Reductaze dependente de NADPH sunt implicate în biosinteza acizilor graşi.
C. Coenzimele nicotinamidice sunt implicate în oxidaţia biologică.
D. Calea pentozo-fosfaţilor implică enzime NAD+-dependente.
E. Nicotinamida are acţiune antipelagroasă
(pag. 118-120, [9])
F1432094. Acidul ascorbic:

A. în hematii şi ser concentraţia sa este mai mare decât în leucocite şi plachetele sanguine
B. nu se depozitează în organism fiind necesar un aport exogen continuu
C. scade absorbţia fierului din tubul digestiv
D. creşte capacitatea de apărare a organismului faţă de infecţii
E. favorizează depunerea calciului în oase
(pag. 463-464)
F1432095. Piridoxina:
A. are rol în hematopoeză
B. inhibă dezvoltarea celulelor tumorale
C. este indicată în tulburări cutanate şi mucoase
D. este liposolubilă
E. se prezintă sub formă de comprimate de 0,25 g şi fiole de 5 ml cu 0,25 g

(pag. 461-462)
F1432096. Retinolul:
A. se depozitează în cantităţi crescute în rinichi
B. pentru absorbţie este necesară prezenţa grăsimilor
C. are rol în reglarea troficităţii tegumentelor şi mucoaselor
D. stimulează depunerea calciului în oase
E. stimulează formarea anticorpilor
(pag. 465)
F1532097. Care din afirmaţiile de mai jos nu sunt adevărate?

A. în refacerea rodopsinei este implicată şi retinal izomeraza;
B. vitamina A are în structura sa nucleul ciclohexanic;
C. retinoidele sunt implicate în proliferarea şi diferenţierea celulară;
D. tocoferolii previn oxidarea hormonilor suprarenalieni;
E. menadiona conţine nucleul naftochinonei substituit cu o catenă poliizoprenică.
(pag. 131,137-2)
F1532098. Care din afirmaţiile referitoare la vitamina B2 sunt adevărate?

A. are la bază nucleul izoaloxazinic substituit cu radical ribitil în poziţia 1;
B. intervine în procesele de menţinere a integrităţii epiteliilor;
C. intră în structura coenzimei xantinoxidazei;
D. participă la reacţiile catalizate de α-aminoacid oxidaze;
E. FMN este coenzima succinat dehidrogenazei citosolice.
(pag. 288-1,118-2)

A. enzima vitamina D3-25–hidroxilaza acţionează în ficat şi rinichi;
B. 24-hidroxilaza din sinteza 24,25-dihidroxicolecalciferolului se găseşte în tubii renali, cartilaj, placentă;
C. ergocalciferolul circulă sub formă liberă prin sânge;
D. provitaminele A au acţiune anticanceroasă;
E. carotenii şi tocoferolii au proprietăţi antioxidante.
(pag. 131,134,136-2)

A. coenzima transformării acetil CoA în malonil CoA este biotina;
B. vitamina B12 este singura coenzimă ce intervine în transformarea homocisteină-metionină;
C. acidul pantotenic este necesar biosintezei acetilcolinei;
D. biotina este coenzima celor mai multe decarboxilaze;
E. TPP este coenzima reacţiilor de transsulfurare.
(pag. 290-1, 123-2)
F1532101. Care sunt afirmaţiile corecte?

A. coenzimele B12 participă la reacţiile catalizate de unele transmetilaze;
B. coenzima A participă atât la porcese de biosinteză, cât şi de degradare;
C. coenzimele nicotinamidice participă în reacţii de transmetilare;
D. în deficienţa de tiamină se acumulează acid piruvic, pentoze, α-cetoacizi;
E. vitamerele intervin în procese biochimice diferite.
(pag. 116,122,124-2)
A. seleniul şi α-tocoferolul au acţiune antioxidantă;

B. calcitonina inhibă sinteza 1,25-dihidroxicolecalciferolului;
C. vitamina D creşte nivelul sanguin al fosfaţilor datorită reabsorbţiei renale;
D. vitamina D poate creşte calcemia şi fosfatemia favorizând absorbţia în tubul digestiv;
E. vitamina E permite desfăşurarea normală a proceselor de reproducere.
(pag. 294,296-1, 136-2)
F1532103. Referitor la vitamina B1 sunt adevărate afirmaţiile:

A. are în structură nucleul pirimidinic;
B. coenzima acesteia participă la decarboxilarea α-aminoacizilor;
C. creşte toleranţa la glucide;
D. intervine în sinteza acetilcolinei;
E. TPP se sintetizează în ficat, rinichi, inimă.
(pag. 115-2, 287-1)
F1632104. Acidul ascorbic participă la următoarele transformări:

A. Prolină - Hidroxiprolină
B. Metemoglobină - Hemoglobină
C. Noradrenalină - Adrenalină
D. Acid folic - Acid tetrahidrofolic
E. Hidroxilizină - Lizină
(pag. 129)
F1632105. Care din coenzimele enumerate fac parte din complexul multienzimatic al piruvat-
dehidrogenazei:
A. Piridoxalfosfatul
B. TPP
C. Acidul lipoic şi CoA-SH
D. NAD+ şi FAD
E. Acetil-CoA
(pag. 116)
F1632106. Care din compuşii menţionaţi conţin S în structură:

A. Acidul tetrahidrofolic
B. Biotina
C. Coenzima A
D. Acidul pantotenic
E. Tiamina
(pag. 123,122,115)
F1632107. Care sunt provitaminele calciferolilor:

A. Ergosterolul
B. Colesterolul
C. 7-Hidroxicolesterolul
D. 7-Dehidrocolesterolul
E. 7-Dihidrocolesterolul
(pag. 133)
F1632108. În legătură cu riboflavina indicaţi care afirmaţii sunt corecte:

A. Conţine în structură ciclul izoaloxazinic
B. FMN nu conţine în structură resturi fosfat
C. FAD şi FMN participă în reacţii de oxidoreducere
D. FAD este implicat în decarboxilarea oxidativă a α-cetoglutaratului

E. Coenzimele flavinice participă în reacţiile de transaminare
(pag. 117,118,116)
F1632109. Indicaţi reacţiile catalizate de enzime care conţin coenzime provenite din cobalamină:
A. Piruvat - Oxalacetat
B. Homocisteină - Metionină
C. α-Cetoglutarat - Succinil-CoA
D. Metil malonil-CoA - Succinil-CoA
E. Piruvat - Acetil CoA
(pag. 125,126)
F1632110. Piridoxalfosfatul participă în următoarele tipuri de reacţii:

A. Decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor
B. Decarboxilarea α-aminoacizilor
C. Transaminarea aminoacizilor
D. Transformarea Met - Cys
E. Carboxilarea piruvatului
(pag. 121,122)
F2132111. Despre provitaminele A se pot face urmatoarele afirmatii:

A. Sunt pigmenti colorati care se gasesc in hrana obisnuita a omului
B. Actioneaza in ciclul rodopsinei
C. Sunt compusi cu structura poliizoprenoida
D. ß-carotenul poseda o marcata activitate antioxidanta fata de radicalii liberi peroxidici
E. ß-carotenul se transforma sub actiunea ß-carotendioxigenazei in 2 molecule de vitamina A1
(pag. 130-132/9)
F2132112. Referitor la vitaminele A se pot face urmatoarele afirmatii:

A. Acidul retinoic intra in structura rodopsinei
B. Retinil fosfatul are rol de cofactor pentru unele enzime care transporta manoza
C. Retinal izomeraza reface 11-cis-retinalul din structura rodopsinei
D. Absorbtia luminii determina descompunerea rodopsinei in opsina si acid retinoic
E. Retinolul intra in structura unor glicoproteine
(pag. 130-132/9)
F2132113. Despre tocoferoli se pot face urmatoarele afirmatii:

A. Vitaminele E se mai numesc si filochinone
B. Nucleul de baza din structura vitaminelor E este nucleul cromanic
C. Transportul vitaminei E prin singe se face prin inglobare in chilomicroni
D. Vitaminele E joaca un rol foarte important ca antioxidanti
E. Actiunea antioxidanta a tocoferolilor este apreciabila si eficienta la concentratii ridicate ale oxigenului
(pag. 135, 136/9)
F2132114. Despre vitaminele K se pot face urmatoarele afirmatii:

A. Menadiona este o vitamina hidrosolubila
B. Vitaminele K naturale, dupa absorbtie, sub actiunea bilei trec pe cale limfatica in singe
C. Osteocalcina este o proteina ce contine resturi de acid gama-carboxiglutamic
D. Vitaminele K nu pot fi cofactori enzimatici
E. Trombina nu contine resturi de acid gama-carboxiglutamic
(pag. 137, 138/9)
F2132115. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la riboflavina:

A. Riboflavina este pigmentul galben din unele alimente
B. Coenzimele nicotinice reprezinta formele active ale riboflavinei
C. Riboflavina reprezinta vitamina B1
D. Riboflavina sub forma activa de FMN si FAD participa la multe procese de oxidoreducere
E. Nucleul izoaloxazinic reprezinta centrul activ al formelor active ale riboflavinei
(pag. 117, 188/9)
F2132116. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la nicotinamida:

A. Nucleul piridinic reprezinta centrul activ al coenzimelor nicotinamidice
B. Coenzimele nicotinamidice intra in structura a numeroase oxidoreductaze
C. Nicotina reprezinta vitamina B6
D. Coenzimele nicotinamidice au structura dinucleotidica
E. Coenzimele nicotinamidice intra in structura unor metiltransferaze
(pag. 119, 120/9)
F2132117. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la piridoxina:

A. Piridoxal-fosfatul intervine in reactii de trans-sulfurare ale alfa-aminoacizilor
B. Piridoxal-fosfatul intervine in reactii de decarboxilare ale alfa-cetoacizilor
C. Piridoxal-fosfatul intervine in reactii de transaminare ale alfa-aminoacizilor
D. Piridoxal-fosfatul intervine in reactii de transfer ale gruparilor metil
E. Piridoxamin-fosfatul este cofactor in reactii de decarboxilare ale alfa-aminoacizilor
(pag. 120-121/9)
F2132118. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la vitamina C:

A. Acidul ascorbic poate stimula dezvoltarea nitrozaminelor in cursul digestiei
B. Acidul ascorbic intervine in biosinteza acizilor biliari
C. Acidul ascorbic intervine in biosinteza hormonilor tiroidieni
D. Acidul ascorbic este implicat in absorbtia ferului
E. Acidul ascorbic este implicat in activarea acizilor grasi
(pag. 128, 129/9)
F2132119. Care din afirmatiile referitoare la acidul ascorbic sunt adevarate:

A. Acidul ascorbic intervine in complexul microzomal al citocromilor P450
B. Acidul ascorbic intervine ca un cofactor activator al unor enzime din biosinteza noradrenalinei
C. Acidul dehidroascorbic reprezinta forma inactiva a acidului ascorbic
D. Acidul ascorbic intervine in metabolizarea colesterolului
E. Acidul ascorbic intervine in transformarea acidului folic in acid tetrahidrofolic
(pag. 129, 130/9)
F2132120. In legatura cu acidul ascorbic urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Acidul ascorbic este implicat in transformarea hemoglobinei in methemoglobina
B. Participa la biosinteza adrenalinei
C. Participa la procesele de oxidare ale triptofanului
D. Intra in reactii de hidroxilare a lizinei
E. Acidul ascorbic face parte din complexul multienzimatic de decarboxilare oxidativa a acidului piruvic
(pag. 129, 130/9)
F2132121. Sunt corecte urmatoarele afirmatii privind timina:

A. participa la degradarea acidului piruvic
B. stimuleaza transformarea glucidelor in lipide
C. scade toleranta la glucide
D. intervine in sinteza acetilcolinei

E. inhiba formarea hormonului tireotrop
(pag. (3I) 287)
F2132122. Urmatoarele afirmatii privind riboflavina sunt corecte:

A. intervine in procesele de crestere
B. mentine integritatea epiteliilor
C. protejeaza celula hepatica fata de substantele toxice
D. are efect hipoglicemiant la normali si diabetici
E. are efcet hepatotoxic
(pag. (3I) 288)
F2132123. Sunt corecte urmatoarele afirmatii, pentru piridoxina:

A. necesarul zilnic in sarcina si lactatie este 2,5 mg
B. se administreaza in anemii
C. la administrare indelungata in doze mari, produce neuropatie diabetica
D. inhiba formarea hormonului tireotrop
E. se administreaza exclusiv oral
(pag. (3I) 288, 289)
F2132124. pentru vitamina B6, sunt corecte afirmatiile:

A. forma activa este piridoxal fosfat
B. intervine in hematopoeza
C. inhiba cresterea microorganismelor
D. inhiba dezvoltarea celulelor tumorale
E. este slab sedativ SNC
(pag. (3I) 289)
F2132125. Pentru acidul ascorbic sunt incorecte afirmatiile:

A. se depoziteaza in ficat
B. stimuleaza transformarea acidului folic in acid folinic
C. favorizeaza depunerea calciului in oase
D. scade absorbtia fierului din tubul digestiv
E. stimuleaza formarea corticosteroizilor
(pag. (3I) 291)
F2132126. Pentru vitamina A, sunt corecte afirmatiile:

A. absorbtia din tubul digestiv se face in prezenta grasimilor
B. la doze mari produce hipertiroidie
C. se depoziteaza in procent mai mare de 90% in ficat
D. intervine in elaborarea rodopsinei
E. este contraindicata administrarea ei in dermatoze
(pag. (3I) 293)
F2132127. Notati afirmatiile corecte pentru vitamina D:

A. favorizeaza absorbtia intestinala a calciului
B. stimuleaza depunerea sarurilor minerale in oase
C. la doze mari mobilizeaza calciul din oase
D. activeaza procesele respiratorii celulare
E. este contraindicata administrarea in rahitism hipofosfatemic vitaminorezistent
(pag. (3I) 294)
F2132128. Contraindicatiile vitaminei D, sunt:

A. hipercalcemie
B. tuberculoza cutanata
C. osteomalacie carentiala
D. hipercalciurie
E. hipoparatiroidie
(pag. (3I) 295)
F2132129. Pentru vitamina E, sunt corecte afirmatiile:

A. este antioxidant
B. favorizeaza glicogenoliza
C. este indicata in distrofii musculare
D. se administreaza oral si I.m
E. scade absorbtia calciului din intestin
(pag. (3I) 296, 297)
F2132130. Contraindicatiile administrarii vitaminei K, sunt:

A. supradozarea relativa a anticoagulantelor cumarinice
B. tromboembolie
C. supradozare cu salicilati
D. tromboflebita
E. hipovitaminoza K
(pag. (3I) 350)
F2232131. Precizati afirmatiile incorecte:

A. Vitaminele au structuri chimice foarte variate. - pg.114
B. Vitaminele liposolubile cuprind: vitamina A, D, E si biotina. - pg.114
C. Vitaminele din complexul B sunt cofactori in diverse reactii enzimatice. - pg.115
D. In structura vitaminei B6 intra un nucleu piridinic. - pg.120
E. Biotina este coenzima in procese de hidroxilare. - pg.123
(pag. 114-115;120;123)
F2232132. Coenzime vitaminice:

A. Vitamina B2 are rol de coenzima numai sub forma de FAD (flavin adenin dinucleotid) - pg.117
B. Tiamina intra in structura coenzimelor flavinice - pg.115
C. Vitaminele hidrosolubile actioneaza fie ca atare, fie modificate, ca si coenzime. - pg.114
D. Coenzimele nicotinice participa in procese redox. - pg.119
E. Acidul pantotenic isi exercita actiunea dupa incorporare in coenzima Q. - pg.122
(pag. pg.114-119;122)
F2232133. Vitamina B12 si acizii folici

A. Deoxiadenozil cobalamina are rol de coenzima. - pg.124
B. Vitamina B12 indeplineste rol de vitamina antipernicioasa pentru om si este factor de crestere pentru
microorganisme .- pg.124
C. Acidul folic are o structura tetrapirolica substituita. - pg.127
D. Coenzima folica participa la formarea metioninei. - pg.127
E. Tetrahidrofolatul este cerut in sinteza acizilor nucleici. - pg.128
(pag. 124;127-128)
F2232134. Care din urmatoarele afirmatii sunt incorecte:

A. Vitamina B1 are structura purinica. - pg.115
B. Vitamina B2 nu contine azot in molecula. - pg.117
C. Vitamina B1 este implicata in metabolismul glucidic. - pg.115

D. Singura forma activa a niacinei este acidul nicotinic. - pg.118
E. In structura biotinei se gaseste un rest de acid valerianic. - pg.123
(pag. 115-118; 123)
A. Are la baza nucleul pirimidinic. - pg.120
B. Contine in molecula nucleul piridinic. - pg.120
C. Se cunosc trei compusi cu actiune de vitamina B6. - pg.120
D. Are rol de coenzima in metabolismul aminoacizilor. - pg.120
E. Transaminarea este un proces reversibil. - pg.121
(pag. 120-121)
F2232136. Vitaminele D
A. Cele mai importante sunt D2 si D3. - pg.133
B. Calciferolii sunt considerati prohormoni D. - pg.133
C. Biotransformarea vitaminelor D se petrece prin procese de hidroxilare. - pg.134
D. Vitaminele D3 nu suferă biotransformari. - pg.134
E. Provitaminele D au structura heterociclica. - pg.134
(pag. 133-134)
F2232137. Acidul ascorbic

A. Poarta si numele de acid lactonic. - pg.128
B. Structura lui contine un heterociclu azotat. - pg.129
C. Intervine in transformarea methemoglobinei la hemoglobina. - pg.129
D. Intervine in biosinteza adrenalinei. - pg.130
E. In diverse reactii redox functioneaza cuplat cu glutationul. - pg.130
(pag. 128-130)
F2232138. Vitamina A
A. Provitaminele A au structura poliizoprenica cu nucleu ciclohexenic. - pg.130
B. Retinolul, retinalul si acidul retinoic au acelasi rol biologic. - pg.131
C. Acidul retinoic participa la sinteza nucleoproteinelor. - pg.131
D. Retinalul este component al pigmentilor vizuali. - pg.131
E. Retinoidele afecteaza expresia genetica. - pg.133
(pag. 130-133)
F2232139. Vitamina E
A. Are ca structura de baza tocolul. - pg.135
B. Tocoferolii rezulta prin substituiri cu una, doua sau trei grupari metil. - pg.135
C. Tocoferolii au activitate biologică egală. - pg.135
D. Cel mai activ este tocoferolul alfa. - pg.135
E. Actiunea sa antioxidanta este antagonista seleniului. - pg.136
(pag. 135-136)
F2232140. Vitamina K
A. Este produsa de flora intestinala. - pg.137
B. Vitamina K1 naturala se numeste menadiona. - pg.137
C. Vitamina K2 contine in molecula un substituent cu catena lunga. - pg.137
D. Structura de baza a vitaminei K este nucleul oxicroman. - pg.137
E. Vitamina K are rol de cofactor enzimatic. - pg.138
(pag. 137-138)
A. Se mai numeste si timina. - pg.115
B. In celule se află sub forma de ester pirofosforic. - pg.115
C. Sub aceasta forma de coenzima participa in reactii de transfer al unitatilor de aldehida activa. - pg.115
D. Carenta vitaminei B1 nu are consecinte patologice. - pg.116
E. In deficienta de tiamina se acumuleaza acid piruvic cu repercusiuni in special la nivelul sistemului nervos. -
pg.116
(pag. 115-116)
F2232142. Vitamina PP,structura si rol biochimic

A. Se prezinta sub doua forme:niacina si niacinamida. - pg.118
B. Intra in structura coenzimei FAD. - pg.119
C. Face parte din constitutia unor enzime implicate in reactii redox. - pg.119
D. Rolul lor consta in fixarea hidrogenului de la substrat pe nucleul piridinic pe care il contin. - pg.119
E. Coenzimele nicotinamidice au structura nucleotidica. - pg.119
(pag. 118-119)
F2232143. Biotina
A. Are in structura azot si sulf. - pg.123
B. Contine in structura un nucleu piridinic condensat cu ß-alanina. - pg.123
C. Participa mai ales la metabolismul aminoacizilor. - pg.123
D. Este coenzima a carboxilazelor. - pg.123
E. Intervine si in reactii de transfer al unor fragmente C2 activ. - pg.123
(pag. 123)

A. Este cunoscuta ca vitamina antipelagroasa. - pg.124
B. Metilcobalamina are rol de coenzima.- pg.124
C. Metilcobalamina participa la formarea metioninei. - pg.125
D. Ciancobalamina este vitamina antipernicioasa. - pg.124
E. Deficienta de vitamina B12 nu are semnificatie patologica. - pg.126
(pag. 124-126)
F2232145. Acidul ascorbic,structura si rol

A. Are structura inrudita cu cea a hexozelor. - pg.128
B. Ca atare sau sub forma oxidata participa in hidroxilarea unor aminoacizi. - pg.129
C. Are rol in transfer de grupari metil. - pg.129
D. Este implicat si in absorbtia fierului. - pg.130
E. Functioneaza ca agent redox cuplat cu biotina. - pg.130
(pag. 128-130)
F2232146. Precizati care afirmatii sunt corecte:

A. Dupa absorbtie vitaminele liposolubile sunt transportate la ficat incorporate in chilomicroni. - pg.130
B. Vitaminele liposolubile circula liber prin singe. - pg.130
C. In ficat se depoziteaza preponderent vitamina E. - pg.130
D. In organism vitaminele liposolubile indeplinesc functii foarte diferite. - pg.130
E. Colecalciferolul se considera ca fiind un prohormon. - pg.130
(pag. 130)
F2232147. Vitaminele D,rol biochimic

A. Vitaminele D2 si D3 au activitate antirahitica egala. - pg.133
B. Activarea vitaminei D are loc prin deschiderea ciclului B, sub actiune enzimatica. - pg.133
C. Formele active ale vitaminelor D sunt hidroxilate in pozitii bine precizate. - pg.134
D. Concentratia serica a acestor forme este reglata de nivelul calcemiei. - pg.134
E. Vitamina D are rolul legat de metabolismul seleniului. - pg.134
(pag. 133-134)
F2232148. Vitamina E,structura si rol

A. Are 4 vitamere (tocoferoli) cu structuri chimice asemanatoare. - pg.135
B. Dupa absorbtie, se depoziteaza in tesutul adipos. - pg.135
C. In molecula tocoferolilor se gaseste o grupare SH. - pg.135
D. Protejeaza hematiile fata de diversi toxici oxidanti. - pg.136
E. Actiunea sa antioxidanta este sinergica cu cea a ß-carotenului. - pg.136
(pag. 135-136)
F2232149. Vitamina K,rol

A. Se mai numeste si vitamina anticoagularii. - pg.136
B. Carenta ei determina predispozitii la hemoragii. - pg.136
C. In terapie se folosesc numai vitaminele K naturale. - pg.137
D. Are rolul de a activa unii factori ai coagularii, biosintetizati in ficat.- pg.137-138
E. Exista si alte proteine formate prin interventia vitaminei K. - pg.138
(pag. 136-138)
F2232150. Vitamine hidrosolubile:

A. Flavinnucleotidele au rol de coenzime in diverse procese redox. - pg.118
B. Vitamina aflata in structura CoA este biotina. - pg.122
C. CoA participa in numeroase reactii anabolice si catabolice. - pg.122
D. In structura acizilor folici intra pteridina si restul valerianic. - pg.126
E. Acidul ascorbic participa la reducerea methemoglobinei. - pg.129
(pag. 118;122;126;129)

A. Coenzimele nicotinamidice fac parte din structura unor enzime implicate in reactii redox de hidrogenare-
dehidrogenare
B. Partea activa a coenzimelor nicotinamidice este adenina
C. Legaturile intre coenzimele nicotinamidice si componentele proteice sunt slabe
D. Dehidrogenazele NAD+-dependente catalizeaza reactii din cai de biosinteza reductiva
E. toate dehidrogenazele nicotinamidice pot functiona cu ambele:NAD+ si NADP+in calitate de coenzime
(pag. 119)
F2332152. Cre din urmatoarele afirmatii sunt corecte ?

A. Toti esterii fosforici ai vitaminelor B6 sunt coenzime participante la diverse reactii metabolice
B. Nucleul de piridina substituit intra in constitutia numai a vitaminei B6
C. Piridoxalfosfatul este coenzima care intervine in reactiile de transaminare, decarboxilare, transsulfurare a
aminoacizilor
D. Procesul transaminarii necesita numai piridoxal-5 fosfat
E. Mecanismul glicogenfosforilazei implica si participarea piridoxalfosfatului
(pag. 121)

A. Formele coenzimatice ale vitaminei B2 sunt FMN si FAD
B. Legaturile intre partea proteica a enzimei si FMN sau FAD este slaba si necovalenta
C. Reducerile reversibile ale celor doua coenzime au loc la atomii de azot din pozitiile 9 si 10 ale nucleului
izoaloxazinic
D. Majoritatea flavoproteinelor contin metale ca Mo, Fe, cu rol de cofactori aditionali
E. Formarea FMN si FAD necesita ATP

(pag. 117)

A. In organism vitamina B1 este combinata cu resturi de acid fosforic si proteine specifice
B. Tiaminpirofosfatul este coenzima in reactiile enzimatice de transfer ale unei unitati de aldehida activa
C. In carenta de vitamina B1 este afectat metabolismul glucidic
D. Tiaminpirofosfatul se formeaza in urma unei reactii intre tiamina si pirofosfat
E. In deficienta de tiamina se acumuleaza acetil -coenzima A
(pag. 115)

A. In majoritatea organelor acidul pantotenic este fosforilat pe seama ADP-ului
B. Acidul pantotenic are in structura alfa alanina
C. Gruparea SH din structura coenzimei A poate forma legaturi tiolesterice, macroergice
D. Coenzima A participa la reactii de biosinteza ale acizilor grasi si colesterolului
E. Coenzima A este implicata in reactii de degradare oxidativa
(pag. 122)

A. Acidul folic area rol de transportor al unitatilor de un atom de carbon
B. Acidul folic este redus tetrahidrofolat sub actiunea reductazelor NADPH-dependente
C. Acidul folic participa la sinteza metioninei din serina
D. Acidul folic participa la sinteza 3-dezoxitimidilatului din 3- dezoxiuridilat
E. Acizii folici din plante si animale contin resturi de acid glutamic legati in pozitia alfa
(pag. 127)

A. Metilcobalamina este coenzima metilmalonilmutazei
B. Metilcobalamina transfera grupul metil tetrahidrofolatului iar acesta homocisteinei
C. Aciduria metilmalonica apare cind nu are loc reactia de formare a metioninei din L-Metilmalonil Coenzima A
D. Vitamina B12 participa la formarea metioninei din homocisteina in calitate de coenzima a unei transferaze
E. Deoxiadenozilcobalamina este coenzima L-metilmalonil-CoA mutaza
(pag. 125)

A. Biotina intervine in formarea si degradarea oxidativa a acizilor grasi
B. Biotina participa la formarea acidului oxalacetic din acid piruvic
C. Biotina intervine in metabolismul tirozinei
D. Biotina participa la reactiile de transfer ale grupelor metil
E. Biotina pentru om este si factor de crestere
(pag. 123)

A. Vitaminele K naturale contin nucleul de p-naftochinona substituit in pozitia 2 cu un radical metil, iar in
pozitia 3 cu un radical poliizoprenoid
B. Deficienta de vitamina K se datoreaza malabsorbtiei grasimilor
C. Vitaminele K de sinteza se acumuleaza in ficat
D. Vitamina K este implicata in activarea factorilor de coagulare II,VII,IX,si X
E. Vitamina K este coenzima carboxilazei sub actiunea careia se formeaza acidul gama-carboxiglutamic
(pag. 137)
F2332160. Care din urmatorele afirmatii sunt corecte ?

A. Vitamerele cele mai active biologic sunt alfa,beta,gama-tocoferolul
B. Vitamina E se concentreaza in membranele plasmatice si se depoziteaza in tesutul adipos
C. Actiunea antioxidanta a tocoferolului se exercita la presiuni scazute de oxigen
D. In realizarea actiunii sale antioxidante vitaminaE conlucreza cu seleniul
E. Alfa-tocoferolul este 7,8-dimetiltocol
(pag. 135)

A. Vitamina A este activa sub forma de retinol, retinal, acid retinoic
B. In procesul de biogeneza al vitaminei A produsul primar al scindarii oxidative a beta carotenului este
retinolul
C. Retinolul,retinalul si acidul retinoic au aceeasi functie
D. Sub forma de 11-cis retinol participa la procesul vederii
E. Acidul retinoic participa in sinteza de glicoproteine
(pag. 131)

A. 25-hidroxi si 1,25 dihidroxi vitamina D3 sunt formele active ale colecalciferolului
B. Calcitriolul este un hormon
C. Numai vitamina D2 are actiune antirahitica la om
D. Provitamina D2 este 7-dehidrocolesterol si provitamina D3 este ergosterolul
E. 25-hidroxi vitamina D3 reprezinta forma de transport si de depozitare a vitaminei D
(pag. 133)
F2332163. Care din afirmatiile de mai jos sunt adevarate ?

A. Din punct de vedere structural toae vitaminele liposolubile sunt derivati izoprenici
B. Vitaminele liposolulbile necesita pentru a fi absorbite, absorbtia normala a grasimilor din hrana
C. Vitaminele A,D,K, sunt depozitate in ficat iar vitamina E in tesutul adipos
D. Vitaminele liposolubile circula liber in singe
E. Vitamina A este direct implicata in metabolismul calciului si fosforului
(pag. 130)
F2332164. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte ?

A. Vitamina E are actiune antioxidanta datorita dublelor legaturi conjugate
B. Vitamina E este transportata in singe fixata pe albumina
C. Vitamina E se concentreaza in structurile lipidice expuse la presiuni ridicate de oxigen
D. Vitamina E conlucreaza cu seleniul in manifestarea actiunii antioxidante
E. Vitamina E are actiune sinergica antioxidanta cu beta-carotenul
(pag. 135)

A. Vitaminele K se acumuleaza in membranele celulare
B. Vitaminele K participa in procesul de fibrinoliza
C. Vitamina K din alimente este absorbita la nivelul jejunului
D. Deficienta de vitamina K se datoreaza malabsorbtiei lipidelor
E. Vitaminele K de sinteza nu se acumuleaza in ficat
(pag. 136)

A. Vitaminele K naturale contin in structura p-naftochinona
B. Vitaminele K naturale dupa absorbtie trec pe cale limfatica in singe
C. Ficatul este principalul organ de depozitare temporara a vitaminelor K naturale

D. Cea mai importanta functie a vitaminei K este cea antioxidanta
E. Vitaminele K de sinteza se elimina prin intestin
(pag. 137)

A. vitaminele K de sinteză se depozitează în ficat;
B. tocoferolii conţin nucleul cromanului;
C. provitamina A are acţiune anticanceroasă;
D. vitaminele K1 şi K2 sunt de origine vegetală;
E. tocoferolii au proprietăţi antioxidante.
(pag. 131, 135, 136 – 2)
F2532168. Referitor la vitamina PP sunt adevărate afirmaţiile:

A. intră în structura unor coenzime pentru reacţii de oxidoreducere;
B. este vitamina antipelagroasă;
C. are două vitamere, niacina şi nicotinamida;
D. dehidrogenazele NAD – dependente participă la biosinteza acizilor graşi;
E. coenzimele nicotinamidice sunt legate intim de partea proteică a enzimei.
(pag. 118, 119, 120 – 2)
F2532169. Referitor la vitamina B1 sunt adevărate afirmaţiile:

A. are în structura sa două nuclee heterociclice, pirimidinic şi tiazolic;
B. sub formă de tiaminpirofosfat este coenzimă pentru decarboxilarea α – cetoacizilor;
C. este vitamina antipelagroasă;
D. este o vitamină hidrosolubilă;
E. creşte toleranţa la glucide.
(pag. 115,116–2,287–1)
F2532170. Riboflavina:
A. este o vitamină liposolubilă ce se depozitează în ficat;
B. conţine un ciclu izoaloxazinic;
C. formează prin reacţia cu ATP-ul două coenzime, FAD şi FMN;
D. participă la decarboxilarea aminoacizilor sub forma coenzimelor flavinice;
E. intră în structura flavoproteinelor alături de unele metale.
(pag. 117, 118 – 2)

A. vitamina B2 intervine în procesele de menţinere a integrităţii epiteliilor;
B. FMN este coenzima succinat dehidrogenazei citosolice;
C. vitamina B2 intră în structura coenzimei xantinoxidazei;
D. TPP se sintetizează în ficat, rinichi, inimă;
E. legătura între coenzimele flavinice şi partea proteică este labilă.
(pag. 115,118–2, 288–1)

A. vitamina PP acţionează trofic la nivelul sistemului nervos;
B. vitamina PP intervine sub forma coenzimei NADH, H+ în biosinteza acidului palmitic;
C. vitaminele liposolubile circulă prin sânge sub formă de lipoproteine;
D. vitamina B6 se depozitează în ficat;
E. vitamina B12 este factor de creştere pentru micoorganisme.
(pag. 289–1,124,130–2)

A. piridoxalfosfatul participă la reacţii de oxidoreducere;
B. piridoxina este vitamina B6;
C. în produsele animale sau vegetale, piridoxina este însoţită de două vitamere;
D. vitamina B1 intervine în sinteza acetilcolinei;
E. vitamina B6 are în structură nucleul pirimidinic.
(pag. 120 – 2, 287 –1)
F2532174. Acidul pantotenic:

A. este produsul condensării acidului pantoic cu α – alanina;
B. stă la baza obţinerii coenzimei A;
C. participă la reacţii cu transfer de grupe -CHO;
D. este răspândit în ţesuturi vegetale şi animale;
E. participă la reacţii de transaminare.
(pag. 122, 123 – 2)

A. acizii folici reprezintă singura coenzimă în transformarea homocisteină-metionină;
B. biotina este coenzima multor decarboxilaze;
C. TPP este coenzima reacţiilor de transsulfurare;
D. coenzima transformării propionil CoA în succinil CoA este biotina;
E. acidul pantotenic este necesar biosintezei acetilcolinei.
(pag. 123 – 2, 290 – 1)
F2532176. Vitamina C:
A. împiedică absorbţia fierului în tubul digestiv;
B. intervine ca transportor de hidrogen în menţinerea grupelor – SH enzimatice;
C. scade efectele anticoagulantelor orale;
D. are absorbţie intestinală redusă în cazul tranzitului intestinal accelerat;
E. este acidul ascorbic, γ – lactona acidului L – gulonic, fiind înrudit cu hexozele.
(pag. 130 – 2, 291, 292 – 1)
F2532177. Referitor la vitamina B12 sunt corecte afirmaţiile:

A. este vitamina antipernicioasă;
B. în ficat se găsesc trei compuşi cobalaminici;
C. este o vitamină liposolubilă ce se depozitează în ficat;
D. cobalaminele sunt coenzime în reacţii de transaminare;
E. este singura vitamină liposolubilă ce se depozitează în ţesutul adipos.
(pag. 124, 126 – 2)
F2532178. Referitor la vitaminele E sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt vitaminele antisterilităţii;
B. forma cea mai activă biologic este β – tocoferolul;
C. sunt cunoscute sub denumirea de tocoli;
D. se depozitează în ţesutul adipos;
E. după conjugare cu acid glucuronic, produsul de oxidare al tocoferolului se elimină prin urină.
(pag. 135, 136 – 2)
F2532179. Biotina:
A. este factor de creştere pentru bacterii şi ciuperci;
B. conţine în moleculă un nucleu indolic;
C. intervine în reacţii ce necesită fixarea dioxidului de carbon pe unii metaboliţi, având rol de coenzimă;
D. participă la reacţii de decarboxilare;
E. este vitamină hidrosolubilă.
(pag. 123,124 - 2)

A. ergocalciferolul circulă sub formă liberă prin sânge;
B. vitamina D este vitamina antirahitică;
C. 24-hidroxilaza din sinteza 24, 25-dihidroxicolecalciferolului se găseşte în tubii renali, cartilaj, placentă;
D. hidroxilarea vitaminei D3 sub acţiunea 25-hidroxilazei se realizează în ficat;
E. vitaminele D2 şi D3 sunt singurele vitamere D.
(pag. 134-2)

A. calcitonina inhibă sinteza 1,25-dihidroxicolecalciferolului;
B. vitamina D poate creşte calcemia şi fosfatemia favorizând absorbţia în tubul digestiv;
C. tocoferolii previn oxidarea hormonilor suprarenalieni;
D. vitamina D creşte nivelul sanguin al fosfaţilor datorită reabsorbţiei renale;
E. vitamina E permite desfăşurarea normală a proceselor de reproducere.
(pag. 294, 296-1,136-2)

A. acidul p –aminobenzoic întră în structura acidului pteroic;
B. în deficienţa de tiamină se acumulează acid piruvic, pentoze, α – cetoacizi;
C. transformarea dUMP în dTMP necesită coenzima FH4 ;
D. 7 – dehidrocolesterolul este precursorul unui hormon de tip sterolic ;
E. în doze mari, vitamina A scade efectul anticoagulantelor orale.
(pag. 116, 127, 128, 133 – 2)

A. coenzima A este implicată în biosinteza colesterolului;
B. grupa -SH din coenzima A poate forma legături tioesterice macroergice;
C. deoxiadenozilcobalamina este forma vitaminei B12 ce se depozitează în ficat;
D. transformarea serină - glicină necesită coenzima B12 ca transportor de grupe metil;
E. carboxilarea acidului piruvic la acid oxalilacetic necesită biotina drept coenzimă.
(pag. 122, 123 - 2)
F2532184. Care sunt afirmaţiile corecte?

A. vitamina E creşte efectul anticoagulantelor orale;
B. vitamina C scade efectele contraceptivelor orale şi estrogenilor;
C. vitamina PP este trofic al sistemului nervos;
D. vitamina K este cofactorul formării acidului γ - carboxiglutamic în osteocalcină;
E. coenzima A participă numai la procese de biosinteză.
(pag. 289, 297 -1, 138 - 2)
F2632185. Mecanismul la nivel molecular al nitriţilor implică:

A. Scăderea activităţii adenilat ciclazei
B. Activarea guanilat-ciclazei
C. Stimularea adenilat-ciclazei
D. Substituţia deficitului de EDRF
E. Eliberarea mastocitară de histamină
(pag. 245)

A. Blocanţii canalelor de calciu
B. Fenilefrina
C. ß-adrenoliticele
E. Molsidomina
(pag. 249, 250, 253)
F2632187. Mecanismul acţiunii antianginoase a blocantelor canalelor de calciu constă în:

A. Creşterea aportului de oxigen prin coronarodilataţie
B. Inhibarea fosfodiesterazei
C. Reducerea consumului de oxigen prin reducerea travaliului cardiac
D. Stimularea secreţiei de renină
E. Stimularea guanilat-ciclazei
(pag. 250)
F2632188. Produc tahifilaxie:

A. Molsidomina
B. Nitroglicerina
C. Atenololul
D. Isosorbid dinitratul
E. Furosemidul
(pag. 245)
F2632189. ß-blocantele:
A. Sunt utile în angina cronică stabilă
B. Sunt indicate în angina vasospastică
C. Se folosesc în prevenirea secundară a infarctului de miocard
D. Provoacă coronarodilataţie
E. Sunt medicamente de elecţie la bolnavii anginoşi cu insuficienţă cardiacă
(pag. 250)
A. Are asorbţie digestivă rapidă şi bună
B. Are biodisponibilitate excelentă
C. Prin biotransformare conduce la un metabolit activ
D. Provoacă tahicardie reflexă
E. Are acţiune deprimantă cardiacă mai redusă decât verapamilul
(pag. 251)
F2632191. Nitraţii sunt contraindicaţi în:

A. Ulcer gastric
C. Hipertensiune intracraniană
D. Angină vasospastică
E. Glaucom
(pag. 246)
F2632192. Creşterea aportului de oxigen la nivel miocardic se poate realiza prin:

A. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici
B. Scăderea ionilor de calciu disponibili pentru contracţia coronarelor
C. Inhibarea recaptării adenozinei

D. Inhibarea fosfodiesterazei cu creşterea AMPc
(pag. 242-243)
F2632193. Indicaţi care din transformările enumerate au loc cu participarea biotinei:

A. Piruvat la Acetil-CoA;
B. Piruvat la Oxalacetat;
C. Acetil-CoA la Malonil-CoA;
D. Malat la Oxalacetat;
E. Succinat la Fumarat.
(pag. 123)
F2632194. Indicaţi care afirmaţii sunt incorecte:

A. TPP conţine în structură ciclul piridinic;
B. Riboflavina intră în structura NAD+;
C. FMN şi FAD sunt coenzimele riboflavinei;
D. NAD+ conţine în structură adenina;
E. Acidul tetrahidrofolic participă în reacţii de carboxilare.
(pag. 115,117,127)
F2632195. Indicaţi procesele metabolice la care participă acidul tetrahidrofolic:

A. Biosinteza proteoglicanilor;
B. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului;
C. Biosinteza acidului uridilic;
D. Transformarea dUMP în dTMP;
E. Transformarea homocisteinei în metionină.
(pag. 127-128)

A. Gruparea -SH activă a CoA-SH provine de la cisteină;
B. Acidul pantotenic conţine în structură acidul pteroic;
C. Deoxiadenozilcobalamina participă la transformarea metilmalonil-CoA în succinil-CoA;
D. Deficitul de acid ascorbic produce boala beri-beri;
E. Transaminazele conţin PLP ca şi coenzimă.
(pag. 120,126)
F2632197. Indicaţi care afirmaţii nu sunt corecte:

A. Biotina conţine în moleculă sulf;
B. Acidul ascorbic transformă hemoglobina în meţemoglobină;
C. Acidul folic conţine în structură un rest de acid glutamic;
D. FMN şi FAD nu conţin în structură resturi fosfat;
E. Cobalamina nu are rol de coenzimă.
(pag. 117-118,129,125)
F2632198. Selectaţi afirmaţiile incorecte:

A. Riboflavina conţine în structură riboza;
B. Biotina participă în reacţii de decarboxilare;
C. Acidul pantotenic intră în structura CoA-SH;
D. Acidul ascorbic participă la hidroxilarea lizinei;
E. Dihidrofolatul este forma activă a acidului folic.
(pag. 117,123,127)
F2632199. Referitor la acidul folic care afirmaţii sunt corecte:

A. Acidul folic este un derivat al acidului pantoic;
B. Acidul tetrahidrofolic este forma activă;
C. Sub formă de coenzimă, transportă fragmente cu un atom de carbon pe diferite substrate;
D. Transformă metionina în homocisteina;
E. E sub formă de N5, N10-CH2-FH4 este coenzima timidilat sintetazei
(pag. 127, 128.)
F2632200. Indicaţi care din coenzimele menţionate conţin în structură riboza:

A. TPP;
B. FMN şi FAD;
C. FAD;
D. NAD+ şi NADP+;
E. Coenzima A şi metilcobalamina
(pag. 125, 122, 119, 117)
F2632201. Indicaţi coenzimele care participă în reacţii de dehidrogenare:

A. TPP;
B. NAD+ şi NADP+;
C. Acidul tetrahidrofolic (FH4);
D. Coenzima-A (CoA-SH);
E. FMN şi FAD.
(pag. 117-120.)
F2632202. Selectaţi afirmaţiile incorecte în legătură cu vitaminele K:

A. Intervin în procesul de coagulare;
B. Vitaminele naturale nu se acumulează în ficat şi se elimină pe cale renală;
C. Sunt derivaţi ai benzochinonei;
D. Vitamina K2 este răspândită în vegetale;
E. Vitaminele K de sinteză sunt liposolubile.
(pag. 137)

A. 7-dihidrocolesterolul este provitamina vitaminei D3;
B. Tocolul conţine în structură nucleul cromanic substituit;
C. 11-cis-retinalul intervine în procesul vederii;
D. Formele active ale vitaminelor D sunt 1,25-dihidroxicolecalciferolul şi 1,25-dihidroxiergocalciferolul;
E. Vitaminele liposolubile se elimină pe cale renală.
(pag. 131, 135, 134)

A. Calcitriolul are rol important în metabolismul fosfocalcic;
B. Acidul retinoic participă în procesul vederii;
C. Tocoferolii conţin în structură nucleul naftochinonic;
D. Menadiona este vitamina K3;
E. Carotenii sunt provitaminele vitaminelor A.
(pag. 131, 135)
F2632205. Care din vitaminele menţionate se transformă în coenzime:

A. Vitamina K;
B. Calciferolii;
C. Tocoferolii;
D. Riboflavina;
E. Niacina.
(pag. 117-119, 138.)
F2632206. Indicaţi afirmaţiile corecte în legătură cu vitamina A:

A. Conţine în structură o catenă poliizoprenoidică;
B. Este un derivat al benzochinonei;
C. Nu se formează din provitamine;
D. Acidul retinoic participă la biosinteza glicoproteinelor;
E. Carotenii sunt răspândiţi în regnul animal.
(pag. 113)
F2632207. Indicaţi afirmaţia incorectă cu privire la vitamina A:

A. Acidul retinoic participă la sinteza glicoproteinelor;
B. Rodopsina este formată din opsină şi 11-cis-retinal;
C. Carotenii sunt provitaminele vitaminei A;
D. Acidul retinoic intervine în procesul vederii;
E. Vitamina A este un derivat al benzochinonei.
(pag. 131)
F2632208. Indicaţi care din afirmaţii este corectă:

A. CoA-SH conţine în structură acidul pantotenic;
B. Biotina participă în reacţii de decarboxilare;
C. Piridoxal fosfatul intră în complexul multienzimatic al piruvat-dehidrogenazei;
D. FAD este coenzima riboflavinei;
E. NAD+ participă în reacţii de carboxilare.
(pag. 122, 117)
F2632209. Care dintre coenzimele enumerate conţin adenină în structură:

A. Acidul tetrahidrofolic;
B. FMN;
C. FAD şi FMN;
D. NAD+;
E. Coenzima A;
(pag. 119, 122)
F2632210. Selectaţi afirmaţia incorectă:

A. Rodopsina este formată din opsină şi 11-cis-retinal;
B. Carenţă de vitamină K produce tulburări de coagulare;
C. Vitamina K participă în reacţia de carboxilare a unor resturi de Glu din structura protrombinei;
D. Menadiona este vitamina K1;
E. Tocoferolii conţin în structură nucleul naftochinonic.
(pag. 137, 135)
F2632211. Vitaminele liposolubile prezintă următoarele caracteristici:

A. Sunt absorbite împreună cu lipidele;
B. Circulă libere în sânge;
C. Vitamina E se depozitează în ţesutul adipos;
D. Vitamina A are rol în procesul vederii;
E. Se elimină pe cale renală.
(pag. 130)
F2632212. Selectaţi afirmaţiile corecte:

A. Tocoferolii au acţiune antioxidantă;
B. Tiamina conţine în structură un ciclu imidazolic;
C. Acidul tetrahidrofolic participă în reacţii de metilare;
D. Coenzima A este un derivat al pteridinei;
E. FAD-ul face parte din complexul multienzimatic al piruvat-dehidrogenazei
(pag. 135, 128, 116)

A. Gruparea -SH activă din CoA-SH aparţine unui rest de cisteină;
B. Riboflavina conţine în structură un rest de riboză;
C. Metilcobalamina este coenzima homocisteinmetiltransferazei;
D. Ergosterolul este provitamina vitaminei D2;
E. Tiaminpirofosfatul participă în reacţii de carboxilare.
(pag. 122, 117, 116)
F2632214. Sunt enzime flavinice următoarele:

A. Succinat-dehidrogenaza;
B. Xantin-oxidaza;
C. Timidilat sintetaza;
D. Piruvat carboxilaza;
E. Aldehid dehidrogenaza.
(pag. 118)
Tema nr. 33
Hormoni
BIBLIOGRAFIE:
9. Biochimie medicala – Veronica Dinu, Ed. Trutia, Elena Cristea Popa, Aurora Popescu – Ed. Medicala,
Bucuresti, 1998
F1233001. Adrenalina
A. Acţionează asupra unui număr limitat de ţesuturi
B. Inhibă glicogenoliza producând hiperglicemie
C. Are un singur tip de receptori specifici
D. Are rol important în adaptarea organismului la agresiuni interne sau externe
E. Mecanismul ei molecular de acţiune este independent de cAMP
(pag. 610)
F1233002. Hormonii medulosuprarenali

A. Sunt trei catecolamine:adrenalina, noradrenalina şi dopamina
B. Principalul hormon eliberat în circulaţie de către medulosuprarenală este dopamina
C. Biosinteza lor are loc plecând de la triptofan
D. Au structură biciclică
E. Ocuparea receptorilor ß- adrenergici determină scăderea concentraţiei de cAMP
(pag. 608 - 610)
F1233003. Hormonii neurohipofizari

A. Sunt doi compuşi cu structură polipeptidică identică
B. Sinteza lor are loc în hipofiza posterioară
C. Vasopresina controlează volumul fluidului extracelular prin acţiune diuretică
D. Receptorii specifici vasopresinei determină scăderea concentraţiei cAMP
E. Ţesuturile ţintă pentru oxitocină sunt uterul şi glanda mamară
(pag. 630 - 631)
F1233004. Insulina, biosinteză şi secreţie

A. Biosinteza insulinei are loc în celulele insulare alfa
B. Singurul precursor identificat este proinsulina
C. Insulina umană nu diferă de cea a altor specii
D. Adrenalina prin receptorii alfa este inhibitor al secreţiei de insulină
E. Adrenalina stimulează secreţia de insulină
(pag. 598 - 600)
F1233005. Progesterona
A. Face parte dintre fenolsteroizi
B. Este principalul hormon estrogen
C. Sediul principal de secreţie este ovarul
D. Are acţiune exclusiv antagonistă hormonilor estrogeni
E. Secreţia progesteronei scade în timpul sarcinii
(pag. 622 - 623)
F1233006. Testosterona
A. Are structură fenolsteroidică
B. Este principalul hormon estrogen

C. Controlează caracterele sexuale feminine secundare
D. Controlează caracterele sexuale masculine principale şi secundare
E. Androgenii au acţiune catabolizantă proteică
(pag. 618 - 621)
F1333007. Selectati raspunsul incorect :

A. Ca2+ poate functiona ca mesager independent de alti mesageri intracelulari
B. Rolurile reglatoare ale Ca2+ sunt mediate de calmodulina
C. Calmodulina fixeaza patru ioni de Ca2+
D. Calmodulina constituie o subunitate intrinseca a enzimei glicogen fosforilaz b-kinazei
E. Ionii de Ca2+ sunt modulatori numai ai contractiei musculare
(pag. 585)
F1433008. Afirmatia corecta referitoare la melatonina este:

A. Este sintetizata de neurohipofiza
B. La amfibiene, determina contractia celulelor melanofore si inchiderea culorii tegumentului
C. Este derivat de tirozina
D. Are rol in reglarea bioritmurilor endocrine circadiene si sezoniere, in controlul functiilor sexuale
E. Productia maxima de melatonina este in timpul zilei
(pag. 631-632)
F1433009. Afirmaţiile corecte referitoare la mecanismul de acţiune al hormonilor steranici sunt:

A. Au receptori transmembranari.
B. Fiind liposolubili pătrund în interiorul celulei unde se leagă de receptorii specifici.
C. Receptorii specifici prezintă 7 segmente elicoidale înglobate în grosimea membranei.
D. Complexul hormon-receptor are activitate protein kinazică.
E. Complexul hormon-receptor se leagă la ARNm, reglând viteza cu care o anumită genă este transcrisă.
(pag. 569-570)
F1433010. Alegeţi afirmaţia corectă referitoare la catecolamine:

A. Sunt produse de corticosuprarenală.
B. Sinteza adrenalinei din noradrenalină este inhibată de cortisol.
C. Adrenalina are ca efect scăderea consumului de oxigen şi a producţiei de ATP.
D. Catecolaminele inhibă secreţia de insulină, jucând un rol hiperglicemiant.
E. Adrenalina are un timp de înjumătăţire de 10-30 minute.
(pag. 608-611)
F1433011. Anticoncepţionalele orale pot produce următoarele efecte adverse cu excepţia:

A. accidente tromboembolice
B. icter prin colestază
C. hipotensiune arterială
D. sindrom dislipidemic
E. creştere ponderală
(pag. 247)
F1533012. Referitor la hormonii calciotropi sunt adevărate afirmaţiile:

A. calcitonina este un peptid cu 32 resturi aminoacidice cu efecte opuse parathormonului;
B. calcitonina stimulează resorbţia osoasă;
C. calcitonina favorizează creşterea calcemiei şi fosfatemiei;
D. receptorii pentru parathormon sunt situaţi în membrana nucleară;
E. parathormonul inhibă resorbţia osoasă.
(pag. 593,594-2)
F1533013. Referitor la hormonii corticosteroizi nu sunt adevărate afirmaţiile:

A. sinteza de aldosteronă implică hidroxilare la C17;
B. aldosterona contribuie la reglarea metabolismului glucidic şi lipidic;
C. sistemul renină angiotensină controlează secreţia de cortizol;
D. aldosterona ar induce sinteza proteinelor din canalele pentru sodiu;
E. creşterea kalemiei inhibă secreţia de aldosteronă.
(pag. 616-2)
F1533014. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate ?

A. melatonina are ca precursor histidina;
B. concentraţia serotonin-N-acetil transferazei nu variază cu momentul zilei;
C. eliberarea de melatonină este influenţată de ciclul lumină -întuneric, somn, dietă, activitate;
D. O-metil-N-acetil-serotonina este singurul produs al glandei pineale;
E. epifizina este principalul hormon produs de glanda pineală.
(pag. 632-2)

A. hormonii tiroidieni nu activează sinteza unor proteine mitocondriale;
B. proteinele Gp cuplează receptorii hormonali cu sistemul efector al fosfolipazei C;
C. AMPc determină conversia spre formele defosfo ale unor proteine din ficat, ţesut adipos;
D. guanilat ciclaza membranară este sistemul efector al NO;
E. Ca-calmodulina inhibă pompa de Ca2+ din membrana plasmatică.
(pag. 575-2)
F1533016. Receptorii hormonali:

A. sunt proteine monomerice membranare;
B. interacţionează cu hormonul prin legături covalente, reversibile;
C. pot lega neproductiv diferiţi agonişti ai hormonilor;
D. sunt proteine alosterice, multidomeniale;
E. numărul de receptori pentru insulină nu este reglat prin down regulation.
(pag. 564-2)
F1533017. Referitor la hormonii tiroidieni sunt false afirmaţiile:

A. sinteza lor presupune iodurarea resturilor de triptofan din tireoglobulină;
B. sinteza este stimulată de TSH;
C. este necesară captarea activă a iodului în tiroidă pentru sinteză;
D. se sintetizează în celulele foliculare tiroidiene;
E. concentraţia plasmatică a rT3 tinde să crească în inaniţie.
(pag. 587-2)
F1633018. Acţiunea c-AMP-ului se realizează prin:

A. Activarea proteinkinazei C
B. Formarea DAG şi IP3 ca mesageri secunzi
C. Disocierea subunităţilor reglatoare ale proteinkinazei A
D. Activarea adenilcilazei
E. Fosforilarea proteinkinazei A
(pag. 578)
F1633019. Care dintre hormoni activează 25(OH)D3-1α-hidroxilaza şi reduce excreţia renală a calciului:
A. Vasopresina
B. Cortizolul
C. Hormonul paratiroidian
D. Aldosteronul
E. 11-Dezoxicortizonul
(pag. 594)
F1633020. Care dintre hormoni nu conţin în structură punţi disulfurice:

A. Insulina
B. Oxitocina
C. Calcitonina
D. Glucagonul
E. Vasopresina
(pag. 603)
F1633021. Care dintre hormonii enumeraţi manifestă acţiune paracrină şi endocrină:

A. ACt
B. FSH
C. TSH
D. Somatostatina
E. Tiroxina
(pag. 563)
F1633022. Complexul HR interacţionează direct cu:

A. cAMP
B. Adenilat ciclaza
C. Proteinele G
D. Proteinkinaza A
E. Protein fosfataza
(pag. 573, 578)
F1633023. Mesager secund este:

A. Adenilatciclaza
B. DAG şi IP3
C. AMP
D. Fosfolipaza C
E. GMP
(pag. 581)
F2133024. Alegeti afirmatia adevarata despre hormonii paratiroidieni:

A. Hormonul paratoroidian (PTH) este sintetizat sub forma de precursor pre-pro-PTH
B. Parathormonul are actiune hipocalcemianta
C. Parathormonul inhiba 1-alfa-hidroxilaza renala
D. La nivel renal parathormonul scade reabsorbtia calciului
E. In intestin PTH inhiba absorbtia calciului
(pag. 593, 594/9)
F2133025. Care din afirmatiile referitoare la glucagon sunt corecte:

A. Are actiune hiperglicemianta
B. In structura lui exista trei catene disulfurice
C. Glucoza stimuleaza secretia de glucagon
D. Efectele intracelulare ale glucagonului nu sunt mediate de AMP ciclic
E. Glucagonul influenteaza metabolismul glucidic si in muschi
(pag. 604/9)
F2133026. Insulina actioneaza asupra nivelului glicemiei. Care din urmatoarele procese nu sunt
influentate de insulina:
A. Inducerea sintezei de glucokinaza in hepatocite
B. Favorizarea transportului transmembranar de glucoza in adipocite
C. Favorizarea transportului transmembranar de glucoza in tesutul muscular
D. Eliminarea glucozei prin urina
E. Stimularea formarii de glicerol fosfat
(pag. 601, 602/9)
F2133027. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. Transformarea noradrenalinei in adrenalina are loc cu participarea acidului ascorbic
B. Transformarea tirozinei in adrenalina are loc prin reactii care sunt dependente de vitamina B1(tiamina)
C. Catecolaminele au o viata foarte scurta, timpul de injumatatire fiind de 10-30 secunde
D. Monoaminoxidaza este o enzima ce intervine in biosinteza adrenalinei
E. Acidul vanil-mandelic este precursor in biosinteza noradrenalinei
(pag. 609,610,611/9)
F2133028. Despre efectele biologice ale hormonilor medulosuprarenali. Alegeti afirmatia corecta:
A. La nivel hepatic adrenalina inhiba glicogenoliza
B. La nivelul tesutului adipos adrenalina stimuleaza lipoliza care furnizeaza acizi grasi folositi de tesuturile
periferice si glicerol, substrat gluconeogenetic
C. La nivelul musculaturii scheletice inhiba glicogenoliza
D. La nivelul pancreasului adrenalina fixata pe receptor alfa 2 stimuleaza eliberarea de insulina
E. La nivelul miocardului adrenalina fixata pe receptorii ß1 scade viteza si forta de contractie
(pag. 610,612/9)
F2233029. Hormonul de crestere

A. Se mai numeste si corticotropina. - pg.628
B. Are structura tripeptidica. - pg.628
C. Controleaza cresterea postnatala. - pg.628
D. Inhiba sinteza proteinelor. - pg.628
E. Influenteaza metabolismul glucidic in acelas sens cu insulina. - pg.628
(pag. 628)
F2233030. Hormonii ovarieni

A. Se refera la doua grupe principale: estrogeni si gonadici. - pg.622
B. Placenta produce cantitati mari de estrona. - pg.622
C. Spre deosebire de ceilalti hormoni steroizi se formeaza plecind de la colesterol. - pg.623
D. Estrogenii au caracter chimic aromatic. - pg.622
E. Toate efectele lor sunt explicate prin actiunea la nivel genetic. - pg.623
(pag. 622-623)
F2233031. Insulina, biosinteza si secretie

A. Biosinteza insulinei are loc in celulele insulare alfa. - pg.598
B. Singurul precursor identificat este proinsulina. - pg.598
C. Insulina umana nu difera de cea de la celelalte mamifere. - pg.598
D. Eliberarea insulinei creste odata cu glicemia. - pg.600
E. Somatostatina stimuleaza secretia de insulina. - pg.600
(pag. 598-600)
F2233032. Hormonii neurohipofizari
A. Sunt doi compusi cu structura polipeptidica foarte diferita. - pg.630

B. Sinteza lor are loc in hipofiza posterioara. - pg.630
C. Vasopresina controleaza volumul si osmolaritatea fluidului extracelular prin actiune diuretica. - pg.631
D. Receptorii specifici vasopresinei determina efecte mediate de catre cAMP. - pg.631
E. Tesuturile tinta pentru oxitocina sunt uterul si glanda mamara. - pg.631
(pag. 630-631)
F2233033. Testosterona
A. Are structura fenolsteroidica. - pg.619
B. Este principalul hormon estrogen. - pg.618
C. Pe masura ce se formeaza este depozitata in celulele de origine. - pg.621
D. Controleaza caracterele sexuale masculine principale si secundare. - pg.621
E. Utilizarea terapeutica este determinata de actiunea sa catabolizanta proteica. - pg.621
(pag. 618-621)
F2233034. Progesterona
A. Se sintetizeaza avind ca precursor direct estrona. - pg.620
B. Este principalul hormon estrogen. - pg.622
C. Sediul principal de secretie este ovarul. - pg.622
D. Actiune exclusiv antagonista hormonilor estrogeni. - pg.623
E. Secretia progesteronei scade in timpul sarcinii. - pg.622
(pag. 620;622-623)
F2233035. Hormonii medulosuprarenali

A. Sunt cele trei catecolamine: adrenalina, noradrenalina si dopamina. - pg.608
B. Principalul hormon eliberat in circulatie de catre medulosuprarenala este dopamina. - pg.609
C. Biosinteza are loc printr-o serie de transformari ale moleculei de triptofan. - pg.609
D. Au caracter hidrofob. - pg.609
E. MAO joaca rol major in sinteza lor din precursori de natura proteica. - pg.610
(pag. 608-610)
F2233036. Adrenalina
A. Actioneaza asupra unui numar limitat de tesuturi. - pg.610
B. Inhiba glicogenoliza producind hiperglicemie. - pg.610
C. Are un singur tip de receptori specifici. - pg.610
D. Receptorii sai apartin familiei de receptori membranari. - pg.610
E. Mecanismul ei molecular de actiune este independent de cAMP. - pg.610
(pag. 610)
F2233037. Hormoni produsi de tiroida

A. Sunt esentiali pentru viata. - pg.586
B. In procesul de biosinteza are loc iodurarea resturilor de tironina din molecula tireoglobulinei. - pg.587
C. Principalul hormon tiroidian este monoiodtirozina (MIT). - pg.591
D. Sub actiunea hormonilor tiroidieni scade viteza metabolismului bazal. - pg.591
E. Hormonii tiroidieni nu inflenteaza sistemul nervos. - pg.591
(pag. 586-591)
F2233038. Glucagonul
A. Sintetizat in celulele ß din insulele Langerhans. - pg.603
B. Are structura polipeptidica. - pg.603
C. Fiind hormon pancreatic are actiune generala sinergica cu insulina. - pg.604
D. Este agent hipoglicemiant. - pg.604
E. In diabet nivelul seric al glucagonului este scazut. - pg.604

(pag. 603-604)

A. Hormonii tiroidieni au rol esential in dezvoltarea fetala
B. Hormonii tiroidieni scad viteza metabolismului bazal
C. Hormonii tiroidieni scad catabolismul proteic
D. Hormonii tiroidieni cresc rezervele energetice glucidice
E. Hormonii tiroidieni cresc rezervele energetice lipidice
(pag. 591)

A. Parathormonul are structura de glicoproteina
B. Parathormonul are actiune hipercalcemianta
C. Cresterea calcemiei diminueaza degradarea parathormonului
D. Eliberarea parathormonului esteinhibata de scaderea calcemiei
E. Parathormonul creste excretia renala de calciu
(pag. 593)

A. Insulina inhiba caile de utilizare ale glucozei in muschi
B. In ficat insulina are actiune gluconeogenetica
C. Insulina,indirect, favorizeaza influxul de glucoza in hepatocite
D. In hepatocite, insulina scade sinteza de glucokinaza
E. Timpul de injumatatire al insulinei este de 30-50 minute
(pag. 601)

A. melatonina are ca precursor histidina;
B. O – metil – N – acetil – serotonina este produsul unic al activităţii epifizei;
C. eliberarea melatoninei este independentă de ciclul lumină – întuneric;
D. epifizina este principalul hormon produs de glanda pineală;
E. activitatea serotonin N – acetil transferazei este maximă noaptea.
(pag. 632 – 2)
F2533043. Hormonii estrogeni:

A. se formează exclusiv în ovare;
B. ulterior sintezei se depozitează în ovare;
C. determină transcrierea unor gene specifice;
D. au exclusiv acţiune antagonistă progesteronei;
E. sunt C19 steroizi.
(pag. 622, 623 – 2)
F2533044. Precizaţi afirmaţiile adevărate:

A. secreţia de prolactină este stimulată de dopamină;
B. estrogenii şi progesterona sunt antagonişti ai hormonului mamotrop;
C. estrona este principalul hormon estrogen de origine ovariană;
D. gonadotropinele hipotalamice reglează sinteza de estrogeni;
E. estriolul, catabolit principal al estrogenilor, se elimină ca atare pe cale renală.
(pag. 628 – 2)
F2533045. Referitor la hormonii mineralcorticoizi sunt false afirmaţiile:
A. aldosterona participă la menţinerea homeostaziei hidroelectrolitice;

B. sistemul renină – angiotensină controlează secreţia de aldosteronă;
C. sinteza de aldosteronă implică hidroxilare în poziţia C17;
D. aldosterona nu intervine în sinteza Na+/K+ - ATPazei;
E. creşterea kalemiei stimulează secreţia de aldosteronă.
(pag. 615 – 2)
F2533046. Activarea glicogenolizei musculare este mediată de receptorii adrenergici de tip:

A. beta 1;
B. alfa 1;
C. alfa 2;
D. alfa 2, beta 2;
E. beta 2.
(pag. 612 –2)

A. produsul specific al epifizei este epifizina;
B. endorfinele se leagă pe receptorii pentru opiacee;
C. ACt şi endorfinele sunt singurii hormoni rezultaţi prin proteoliza POMC;
D. ACt îşi exercită acţiunea numai asupra suprarenalei;
E. scăderea cortisolemiei reduce secreţia de corticoliberină (CRH).
(pag. 633 – 2)
F2533048. Somatotropina:
A. determină un bilanţ azotat negativ;
B. este hormon adenohipofizar glicoproteic;
C. este hormon polipeptidic neurohipofizar;
D. controlează creşterea postnatală;
E. favorizează eliminarea ionilor de calciu, magneziu, fosfat.
(pag. 628 – 2)
F2533049. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate?

A. secretina stimulează secreţia de apă şi bicarbonat;
B. gastrina inhibă secreţia acidă şi favorizează eliberarea pepsinei;
C. colecistokininele stimulează secreţia pancreatică;
D. somatostatina acţionează paracrin şi inhibă secreţia unor hormoni gastrointestinali;
E. glucagonul induce sinteza fosfoenolpiruvatcarboxikinazei;
(pag. 607 – 2)
F2533050. Referitor la receptorii hormonali sunt false afirmaţiile:

A. sunt grupaţi în familii cu trăsături comune;
B. sunt localizaţi exclusiv în membrana celulară;
C. sunt intracelulari şi membranari;
D. se află într-o stare dinamică;
E. receptorii de tip tirozin kinază sunt receptori membranari.
(pag. 566 – 2)

A. hormonii peptidici şi catecolaminele au receptori nucleari;
B. acelaşi mesager secund mediază acţiunea calcitoninei şi tiroxinei;
C. hormonii tiroidieni induc sinteza de proteine ce participă la procesele oxidative mitocondriale;
D. proteinele G reprezintă o familie de proteine heterotrimerice ce pot lega numai GDP;
E. proteina Gi intensifică activitatea adenilat ciclazei.

(pag. 572 – 2)
F2533052. Precizaţi afirmaţiile incorecte:

A. un tip de proteine G cuplează receptorii hormonali cu sistemul efector fosfolipaza C;
B. proteinele Gs activează adenilat ciclaza;
C. angiotensina II, somatostatina şi adrenalina prin receptorii α2 sunt cuplate cu anumite proteine Gi;
D. cafeina şi teofilina inhibă fosfodiesteraza;
E. monoxidul de azot activează adenilat ciclaza.
(pag. 581 – 2)
F2533053. Referitor la hormonii tiroidieni sunt false afirmaţiile:

A. sinteza lor este stimulată de TSH;
B. sinteza se desfăşoară la interfaţa coloid – celule epiteliale;
C. este necesară reducerea iodului sub acţiunea tireoperoxidazei;
D. calea majoră de metabolizare este deiodurarea în ficat, muşchi, rinichi;
E. scad rezervele lipidice şi glucidice.
(pag. 587 – 2)
F2633054. Antihistaminicele H1-blocante pot proveni de la următoarele nuclee structurale:

A. ß-feniletilamină
B. Pirazolidin-dionă
C. Etilendiamină
D. p-fluorbutil-piperidină
E. Benzamidă
(pag. 111)
F2633055. Efectele de tip antihistaminic H1-blocant cuprind:

A. Inhibarea secreţiei gastrice
B. Efect anorexigen
C. Vasodilataţie periferică de tip musculotrop
D. Excitaţie centrală
E. Acţiunile asupra muşchilor netezi viscerali
(pag. 112)
F2633056. Intoxicaţia acută cu antihistaminice H1 se caracterizează prin:

A. Sedare, hipnoză, comă
B. Criza colinergică
C. Mioză punctiformă
D. Bradicardie sinusală
E. Autodigestia mucoasei gastrice
(pag. 112)
F2633057. Antihistaminicele H1-blocante:

A. Sunt contraindicate în primul trimestru de sarcină
B. Se pot folosi extern în erupţiile cutanate cu caracter alergic
C. Se pot utiliza fără risc în insuficienţa hepatică şi renală
D. Sunt utile în stările depresive (mai ales cele sedative)
E. Sunt contraindicate în sindromul Meniere
(pag. 114)
F2633058. Antihistaminicele H1 derivate de la nucleul etilendiaminei:
A. Împiedică degranularea mastocitară

B. Inactivează histaminaza
C. Impiedică reacţia antigen-anticorp
D. Sunt antagonişti necompetitivi ai histaminei
E. Sunt antagonişti competitivi ai histaminei
(pag. 111)
F2633059. Indicaţi care este calea de biosinteză a adrenalinei:

A. Tirozina --> Dopamina --> Dopa --> Adrenalina
B. Tirozina --> Dopa --> Dopamina --> Noradrenalina --> Adrenalina
C. Tirozina --> Dopamina --> Adrenalina
D. Tirozina --> Dopa --> Noradrenalina --> Adrenalina
E. Tirozina --> Dopa --> Dopamina --> Adrenalina --> Noradrenalina
(pag. 609)
F2633060. Indicaţi afirmaţia corectă în legătură cu aldosteronul:

A. Are o structură polipeptidică;
B. Favorizează retenţia de potasiu;
C. Este produs de zona fasciculată a corticosuprarenalei;
D. Determină retenţia de Na+ şi apă la nivel renal;
E. Hiperkalemia inhibă secreţia de aldesteron.
(pag. 616)
F2633061. Cortizolul se caracterizează prin:

A. Este un steroid cu 19 atomi de carbon;
B. La nivel hepatic inhibă gluconeogeneza;
C. Are efect hipoglicemiant;
D. Acţionează prin intermediul sistemului adenilatciclază-cAMP;
E. Activează lipoliza în ţesutul adipos periferic.
(pag. 616)
F2633062. Care este ordinea de reactivitate a hormonilor tiroidieni la nivelul ţesuturilor ţintă:
A. T3 > T4;
B. T4 > T3;
C. T3 = T4;
D. rT3 este mai mare sau egala cu T3;
E. prezintă aceeaşi reactivitate.
(pag. 589, 591)
F2633063. 21-Hidroxilaza participă la biosinteza:

A. Pregnenolonului;
B. Corticosteronei;
C. Dehidroepiandrosteronei;
D. 17-alfa-hidroxipregnenolonei;
E. Colesterolului.
(pag. 614)
F2633064. Proteinkinaza A se activează prin:

A. Fosforilare la nivelul unor resturi de Ser şi ţr;
B. Fixarea cAMP de subunităţile reglatoare urmată de detaşarea acestora de subunităţile catalitice;
C. Clivarea unor legături peptidice;
D. Acţiunea fosfatazelor;
E. Oxidarea unor grupări -SH.

(pag. 578)
F2633065. Care dintre hormonii enumeraţi nu este sintetizat de hipofiza anterioară:

A. Tireotropina (TSH);
B. Hormonul luteinizant (LH);
C. Hormonul adrenocorticotrop (ACţ);
D. Somatostatina;
E. Somatotropina.
(pag. 625)
F2633066. Indicaţi care hormon este o nonapeptidă:

A. Corticotropina;
B. Vasopresina;
C. GH-RH (hormonul eliberator al GH-ului);
D. Melatonina;
E. Somatostatina.
(pag. 630)
F2633067. În legătură cu efectele catecolaminelor indicaţi afirmaţia incorectă:

A. Influenţează secreţia insulinei;
B. În ţesutul adipos inhibă lipoliza;
C. Efectele depind de natura receptorilor din ţesutul ţintă;
D. Activează glicogenoliza;
E. Activează gluconeogeneza hepatică.
(pag. 610)
F2633068. Indicaţi care din hormonii menţionaţi au ca mesager secund cGMP-ul:

A. Aldosteronul;
B. Vasopresina;
C. Cortizolul;
D. Factorul natriuretic atrial;
E. Corticotropina.
(pag. 574)
F2633069. Care din hormonii enumeraţi activează 1alfa-hidroxilaza-25-hidroxicolecalciferolului:

A. Calcitonina;
B. Corticotropina;
C. Hormonul de creştere;
D. Hormonul paratiroidian;
E. Hormonul adrenocorticotrop.
(pag. 597)
F2633070. Catecolaminele sunt sintetizate în medulosuprarenală din:

A. Triptofan;
B. Triptamină;
C. Tirozină;
D. Serotonina;
E. Treonină.
(pag. 609)
F2633071. Androgenul cel mai activ este:
A. Testosteronul;
B. Androsteronul;
C. Dihidrotestosteronul;
D. Androstendionul;
E. Dehidroepiandrosteronul.
(pag. 621)
F2633072. În legătură cu hormonii tiroidieni care afirmaţie este incorectă:

A. Tiroida secretă în principal T4 şi mai puţin T3;
B. Circulă în plasmă fixaţi pe proteine transportoare;
C. La nivel celular acţionează numai T3;
D. Metabolizarea hormonilor tiroidieni are loc prin deiodurare;
E. În inaniţie este favorizată conversia rT3 --> T4.
(pag. 591)
F2633073. Selectaţi afirmaţia corectă în legătură cu proteinkinaza A

A. Este un mesager secund;
B. Este activată prin fosforilare;
C. Acţionează asupra unor inozitolfosfatide membranare;
D. Are localizare citoplasmatică;
E. Este un tetramer de tip C2R2.
(pag. 578)
F2633074. Care din afirmaţii este incorectă:

A. Insulina are acţiune hipoglicemiantă;
B. Paraţormonul are acţiune hipercalcemiantă;
C. Vasopresina acţionează prin creşterea cAMP şi activarea proteinkinazei A;
D. Somatostatina acţionează prin creşterea cAMP;
E. Catecolaminele (prin receptori alfa1-adrenergici) activează fosfolipaza C.
(pag. 574)
F2633075. În biosinteza adrenalinei, indicaţi reacţia în care participă S-adenozil-metionina:

A. Tirozină --> Dopa;
B. Dopamină --> Dopa;
C. Noradrenalină --> Adrenalină;
D. Dopa --> Dopamina;
E. Adrenalină --> Noradrenalină.
(pag. 609)
F2633076. Indicaţi care dintre hormonii enumeraţi are ca efector fosfolipaza C:

A. Catecolaminele prin receptori ß;
B. Paraţormonul;
C. Oxitocina;
D. Glucagonul;
E. Corticotropina.
(pag. 574)
F2633077. Indicaţi care dintre hormonii enumeraţi nu au acţiune endocrinotropă:

A. ACţ-ul;
B. Tireotropina (TSH);
C. Hormonul luteinizant (LH);
D. Hormonul foliculo stimulator (FSH);
E. Insulina.
(pag. 601)
F2633078. Complexul hormon-receptor interacţionează direct cu:

A. Adenilat ciclaza;
B. ATP;
C. cAMP;
D. Proteinele G;
E. Proteinkinaza A.
(pag. 573)
F1233079. Hormonii hipofizari

A. Corticotropina are structură steroidică
B. Acţiunea hormonului de creştere este mediată de către somatomedine
C. Gonadotropinele hipofizare au structură lipoproteică
D. FSH influenţează numai funcţiile sexuale feminine
E. Vasopresina este secretată de către adenohipofiză
(pag. 626 - 630)
F1233080. Hormonii steroizi

A. Sunt secretaţi de medulosuprarenală
B. Precursorul lor este colesterolul
C. Acţiunea antiinflamatoare a cortizolului se datorează interferenţei în cascada arachidonatului
D. Aldosterona provoacă eliminarea renală de apă şi sodiu
E. Principalul hormon estrogen este progesterona
(pag. 608 - 622)
F1233081. Hormonii tiroidieni

A. Sunt derivaţi ioduraţi ai triptaminei
B. Hormonogeneza tiroidiană se află sub control hipotalamo-hipofizar
C. T3 şi T4 au activitate biologică egală
D. Stimulează transcripţia genei pentru hormonul de creştere hipofizar
E. Influenţează dezvoltarea fetală şi postnatală
(pag. 586 - 591)
F1233082. Hormonii, mecanisme generale de acţiune

A. Nucleotidele ciclice sunt mesageri extracelulari
B. AMPc mediază acţiunile adrenalinei, glucagonului şi ale altor hormoni peptidici
C. Diacilglicerolii (DAG) şi inozitoltrifosfatul (IP3) sunt mesageri secundari dependenţi de adenilatciclază
D. Receptorii hormonilor steroizi activează un sistem transductor prin intermediul proteinelor G
E. Rolul reglator al calciului este mediat de calmodulină
(pag. 571 - 684)
F1233083. Insulina
A. Este o proteină formată din trei lanţuri polipeptidice
B. Principalul factor reglator al secreţiei de insulină este glicemia
C. Receptorul insulinei aparţine familiei de receptori cu activitate enzimatică
D. Insulina exercită acţiuni similare cu ale factorilor de creştere
E. Stimulează faza anabolică a metabolismului proteic
(pag. 598 - 603)
F1233084. Parathormonul şi calcitonina

A. Paratormonul este produs de medulosuprarenală
B. Eliberarea lui în circulaţie este favorizată de creşterea calcemiei
C. Are efect global hipercalcemiant
D. Calcitonina exercită acţiune antagonistă Pt
E. Se mai numeşte şi calmodulină
(pag. 593 - 594)
F1233085. Principalele efecte ale cortizolului sunt:

A. Efectul lipolitic periferic
B. Hipoglicemia
C. Hiperglicemia
D. Acţiuni metabolice sinergice cu ale insulinei
E. Acţiunea antiinflamatoare şi imunosupresivă
(pag. 616)
F1233086. Sistemul mesagerial al calciului

A. Acţionează în diverse tipuri de celule
B. Funcţionează strict independent de ceilalţi mesageri intracelulari
C. Concentraţia intracelulară a alciului este mai mare decât cea extracelulară
D. Membrana celulei are permeabilitate mică pentru acest ion
E. Calciul reglează contracţia muşchilor, secreţia endocrină şi exocrină
(pag. 583 -)
F1233087. Tropinele hipofizare

A. Din acest grup fac parte TSH,FSH şi LH
B. Secreţia este controlată de hipotalamus
C. TSH controlează sinteza hormonilor T3 şi T4 numai în etapa iniţială a procesului
D. Există un hormon analog trofinei luteinizante hipofizare (LH) de origine corionică
E. FSH (hormonul stimulator al foliculilor) nu influenţează funcţiile sexuale masculine
(pag. 590, 629 - 630)
F1333088. ACt (corticotropina) :

A. Stimuleaza dezvoltarea cortexului adrenalelor
B. Activeaza etapa initiala a steroidogenezei : conversia colesterol-pregnenolona
C. In conditii de stress eliberarea este mediata de sistemul nervos central
D. Efectele sunt mediate de GMPc
E. Promoveaza lipogeneza in tesutul adipos
(pag. 628)
F1333089. Adenilat ciclaza :

A. Este o proteina membranara integrala, cuplata cu receptorul prin intermediul proteinei G
B. Catalizeaza formarea AMPc si a PP din ATP
C. Este inactivata prin hidroliza GTP la GDP de catre o guanozin trifosfataza, care este parte integrala a
proteinei G
D. Activitatea ei depinde de rata schimbului GTP-ATP si hidroliza GTP
E. Este inhibata de glucagon
(pag. 576)
F1333090. Catecolaminele :
A. Sunt sintetizate din tirozina

B. Receptorii alfa si beta adrenergici sunt cuplati cu adenilat ciclaza prin intermediul proteinei G
C. Sunt considerate in special epinefrina agenti mobilizatori ai rezervelor energetice
D. Au rol important in adaptarea organismului la diferite agresiuni
E. Prin ocuparea receptorilor alfa1 si alfa2 determina cresterea concentratiei intracelulare de Ca2+
(pag. 612)
F1333091. Efectele metabolice mediate de adrenalina sunt :

A. Cresterea consumului de oxigen si scaderea productiei de ATP la nivelul diferitelor tesuturi
B. Activarea glicogenolizei si gluconeogenezei hepatice
C. Stimularea lipolizei la nivelul tesutului adipos
D. Stimularea secretiei de insulina in vederea diminuarii consumului de glucoza de catre tesuturile periferice
E. Activeaza glicogenoliza musculara
(pag. 612)
F1333092. Hormonul de crestere GH(somatotropina) :

A. Este sintetizat in celulele somatotrope
B. Este format din doua lanturi polipeptidice si trei punti disulfidice
C. Stimuleaza proteosinteza in muschi
D. Are actiune antagonista insulinei
E. Inhiba lipoliza si mobilizarea acizilor grasi
(pag. 629)
F1333093. Hormonul parotiroidian :

A. Creste eliberararea Ca2+ din os
B. Are structura polipeptidica
C. Are receptori citoplasmatici
D. Scade excretia renala a Ca2+
E. Promoveaza absorbtia intestinala a Ca2+
(pag. 585)
F1333094. Insulina:
A. Este un hormon hipoglicemiant
B. Este secretata de celulele beta-Langerhans din pancreas
C. Are structura sterolica
D. Lipsa sau hiposecretia de insulina produce boala numita diabet
E. Glucagonul si epinefrina au aceeasi actiune cu insulina
(pag. 603)
F1333095. Protein kinazele AMPc-dependente :

A. Sunt cunoscute sub denumirea de protein kinaze A
B. Au structura hetero-dimerica
C. Sunt active sub forma tetramerica
D. Sunt implicate in conversia protein-enzimelor la forme fosforilate active sau inactive
E. Au specificitate pentru resturile de serina sau treonina
(pag. 573)
F1333096. Selectati raspunsurile corecte :

A. Proteina G formeaza un complex cu diferiti hormoni si activeaza adenilat ciclaza
B. Proteina G complexata cu GTP activeaza adenilat ciclaza
C. Proteinele G cupleaza receptorii hormonali cu sistemele generatoare de mesageri secunzi
D. Activarea adenilat ciclazei creste concentratia GMPc intracelular
E. Proteinele G au structura heterotrimerica

(pag. 573)

A. Glanda tiroida capteaza iodul printr-un proces activ, dependent de ATP
B. La nivel celular, hormonii tiroidieni actioneaza ca factori transcriptionali
C. Hormonii tiroidieni controleaza procesele oxidative mitocondriale prin care se obtine energie metabolica
(ATP) si caldura
D. Tiroida secreta T3 si mai putin T4
E. Cel mai activ hormon tiroidian este T4
(pag. 592)

A. Interactiunea hormon-receptor este asemanatoare interactiunii enzima-substrat
B. Hormonul din sange I-si poate regla numarul de receptori prin up-regulation sau down-regulation
C. Hormonii steroizi au receptori membranari
D. Actiunea hormonilor peptidici si a catecolaminelor este mediata de un singur mesager secund intracelular
E. Proteinele G contin situsuri de legare a unor nucleotide, ca de exemplu : GTP si ATP
(pag. 571)

A. Fosfolipaza C este efector in sistemul mesagerial al calciului
B. Fosfolipaza C actioneaza asupra fosfoinozitidelor membranare si formeaza DAG si IP3
C. DAG activeaza protein kinaza A
D. DAG si IP3 sunt mesageri secunzi pentru hormoni cu receptori cuplati cu proteinele Gp
E. IP3 scade nivelul calciului intracelular
(pag. 583)
F1333100. Selectati raspunsurile incorecte :

A. Hormonii neurohipofizari sunt sintetizati in hipotalamus si cantonati in neurohipofiza
B. Oxitocina are actiune relaxanta asupra musculaturii netede din uter
C. Efectele ocuparii receptorilor de catre vasopresina sunt mediate de AMPc
D. Vasopresina asigura homeostazia osmolalitatii si a volumului lichidului extracelular
E. Eliberarea oxitocinei si si vasopresinei este determinata de aceeasi stimuli fiziologici
(pag. 633)
F1333101. Selectati raspunsurile incorecte:

A. Stimulul fiziologic al biosintezei si secretiei de insulina este glicemia
B. Receptorul insulinic are activitate protein-kinazica specifica pentru tirozina
C. Insulina stimuleaza toate caile de utilizare si depozitare a glucozei
D. Mesagerul secund al insulinei este GMPc
E. Insulina este secretata de celulele alfa din insulele Langerhans
(pag. 603)
F1433102. Alegeti afirmatiile false referitoare la hormonul de crestere:

A. este sintetizat in celulele somatotrope ale adenohipofizei
B. Secretia GH este episodica si pulsiva
C. Actiunea sa este directa, nemediata de alti factori
D. Stimuleaza depunerea de lipide in tesuturile de rezerva, sinteza proteinelor, gluconeogeneza hepatica sin
inhiba glicoliza
E. Influenteaza metabolismul mineral prin cresterea retentiei ionilor de Ca, fosfat, Mg
(pag. 628-629)
F1433103. Care dintre următoarele afirmaţii privind insulina sunt corecte?

A. În urma legării la receptorul transmembranar se produce o activare a acţiunii tirozinkinazice a domeniului
intracelular al receptorului.
B. Activează enzima glucoză-6-fosfat fosfatază.
C. Are efect catabolic în metabolismul proteinelor.
D. In ţesutul adipos, activează lipoproteinlipaza.
E. Arginina, lizina, leucina inhibă secreţia de insulină.
(pag. 598-603)
F1433104. Este falsă afirmaţia:

A. T3 are afinitate pentru TBG (globulina de legare a tiroxinei) mai mică decât T4.
B. Timpul de înjumătăţire pentru T3 este de 6-7 zile iar pentru T4 de 1,5 zile.
C. Creşterea nivelului plasmatic al hormonilor tiroidieni are ca efect stimularea sintezei şi eliberării de TRH.
D. Hormonii tiroidieni au rol esenţial în dezvoltarea fetală şi postnatală, în special asupra sistemului nervos şi
scheletic.
E. Hormonii tiroidieni acţionează la nivel nuclear prin stimularea transcrierii unor gene.
(pag. 586-592)
F1433105. Hormonii ovarieni:

A. Sinteza şi secreţia acestora este reglată de LH, FSH şi GnRH.
B. Principalul hormon ovarian este estrona.
C. Transformarea androgenilor în estrogeni are loc sub acţiunea enzimatică a aromatazei.
D. Catabolismul estrogenilor are loc predominant la nivel renal.
E. Estradiolul are acţiune intranucleară, determinând transcrierea unor gene specifice.
(pag. 622-624)
F1433106. Care dintre următoarele afecţiuni contraindică utilizarea corticosteroizilor:

A. limfoamele maligne
B. poliartrita reumatoidă
C. diabetul zaharat
D. dermatozele cutanate
E. tuberculoza pulmonară activă
(pag. 223)
F1433107. Corticoterapia administrată prelungit poate produce:

A. osteoporoză
B. decompensarea unui diabet zaharat latent
C. tulburări de creştere la copii
D. hiperkalemie
E. agranulocitoză
(pag. 220-221)
F1433108. Dozele mari de hormoni tiroidieni pot produce:

A. crize de angor pectoral
B. somnolenţă
C. hiperexcitabilitate
D. vărsături
E. tahicardie
(pag. 272)
F1433109. Glucocorticoizii prezintă următoarele efecte adverse:

A. creşterea presiunii intraoculare
B. dispnee
C. retenţie hidrosalină
D. vărsături
E. osteoporoză
(pag. 221)
A. au efect antialergic
B. prezintă proprietăţi anabolizante marcate
C. sunt contraindicaţi în infecţii
D. pot redeschide un ulcer gastro-duodenal cicatrizat
E. grăbesc viteza de cicatrizare a plăgilor
(pag. 219-221)
F1433111. Indicaţiile terapeutice ale estrogenilor sunt:

A. femeia cu insuficienţă ovariană, amenoree, hipo şi oligomenoree
B. neoplasm mamar, asociere cu citostaticele
C. osteoporoza din climacterium
D. fibrom uterin
E. endometrioză
(pag. 236)
F1433112. Insulina are următoarele acţiuni:

A. favorizează transferul glucozei prin membranele celulare permiţând creşterea utilizării ei la nivel tisular
B. favorizează retenţia hidrosalină
C. reduce concentraţia de potasiu intracelular
D. inhibă glicogenoliza
E. favorizează sinteza trigliceridelor şi formarea de VLDL
(pag. 261)
F1533113. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate ?

A. progesterona circulă legată de cortisol-binding-globulin (CBG);
B. pregnandiolul este catabolitul principal al hormonului gestagen;
C. principalul catabolit al estrogenilor este estrona;
D. hormonii estrogeni activează adenilat ciclaza din membrana plasmatică;
E. estrogenii sunt acizi foarte slabi.
(pag. 622,623-2)
F1533114. Care dintre afirmaţiile referitoare la hormonii androgeni sunt adevărate ?

A. dehidroepiandrosterona şi androstendiona au activitate androgenică crescută;
B. testosterona circulă liberă în sânge;
C. 5 alfa reductaza NADPH-dependentă intervine în sinteza dihidrotestosteronei;
D. androgenii inhibă biosinteza proteică;
E. LH stimulează secreţia de testosteronă în celulele interstiţiale.
(pag. 619,621-2)
F1533115. Referitor la hormonii neurohipofizari sunt adevărate afirmaţiile:

A. Oxitocina determină contracţia celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor mamare;
B. Oxitocina relaxează musculatura uterină;
C. progesterona scade receptivitatea uterului pentru oxitocină;
D. estrogenii scad receptivitatea uterului pentru oxitocină;
E. oxitocina şi neurofizina I rezultă dintr-un precursor din nucleul paraventricular.
(pag. 630,631-2)
F1533116. Care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. legarea acetilcolinei la receptorii muscarinici determină efecte mediate prin IP3;
B. factorul secretat de celulele atriale stimulează guanilat ciclaza din celulele ţintă;
C. receptorii α2 adrenergici sunt cuplaţi cu proteine Gs;
D. secreţia de vasopresină este stimulată de hiperosmolalitate;
E. vasopresina activează proteinkinaza A.
(pag. 581,583,631-2)
F1533117. Care dintre afirmaţiile referitoare la ACTH sunt adevărate?

A. provine din prelucrarea proopiomelanocortinei;
B. este singurul produs de prelucrare a proopiomelanocortinei în adenohipofiza umană;
C. CRH reglează sinteza şi secreţia de ACTH, controlând sinteza POMC;
D. este sintetizat de medulosuprarenală;
E. sinteza sa este stimulată de creşterea concentraţiei plasmatice a cortizolului.
(pag. 626,627-2)
F1533118. Care dintre afirmaţiile referitoare la noradrenalină sunt adevărate ?

A. este produsă numai în medulară;
B. are în structura sa nucleul catecolului;
C. produsul de degradare este acidul vanilmandelic;
D. se sintetizează şi în celule cromafine ectopice;
E. are rol de neurotransmiţător la nivelul terminaţiilor adrenergice.
(pag. 608,609,610,611-2)
F1533119. Factorii responsabili de menţinerea glicemiei normale în timpul postului sunt:

A. secreţia redusă a glucagonului;
B. secreţia scăzută a insulinei;
C. utilizarea limitată a triacilglicerolilor ca substrat energetic;
D. gluconeogeneza;
E. glicogenoliza.
(pag. 601,602,616-2)
F1533120. Referitor la ACTH sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. activează transformarea colesterol – pregnenolonă, etapa iniţială a steroidogenezei;
B. nu se află sub controlul sistemului nervos central;
C. stimulează secreţia de insulină în celulele β din pancreas;
D. la om, are şi funcţie de MSH;
E. interacţionează cu receptori nucleari.
(pag. 572, 627-2)
F1533121. Somatotropina:
A. face parte din grupa hormonilor glicoproteici;
B. determină un bilanţ azotat pozitiv;
C. este hormon neurohipofizar;
D. controlează creşterea postnatală;
E. reglează metabolismul mineral prin intensificarea retenţiei ionilor.
(pag. 628-2)
F1633122. Afirmaţiile incorecte referitoare la hormonii sexuali sunt:

A. Testosteronul acţionează prin intermediul sistemului adenilciclază - cAMP
B. Sunt hormoni C21 steroizi

C. Androgenii se pot transforma în estrogeni sub acţiunea aromatazei
D. Estrogenii sunt C18 steroizi cu caracter aromatic
E. Circulă liberi în sânge
(pag. 621)
F1633123. Care afirmaţii nu sunt corecte:

A. La un raport insulină/glucagon mic este inhibată cetogeneza hepatică
B. Paratormonul are receptori citoplasmatici şi influenţează procesul de transcripţie
C. ACt-ul şi MSH se formează din pro-opiomelanocortina
D. Androsterona este forma activă a testosteronului
E. Angiotensina II stimulează în corticosuprarenale secreţia de aldosteron
(pag. 604,593,621)
F1633124. Care din hormonii enumeraţi nu au receptori membranari:

A. Adrenalina
B. Corticosteroizii
C. Paratormonul
D. Glucagonul
E. Tiroxina
(pag. 571)
F1633125. În legătură cu adrenalina care afirmaţii sunt corecte

A. Se sintetizează din Tyr după schema: Tyr - Dopamină - DOPA - Noradrenalină - Adrenalină
B. Receptorii adrenergici β1 şi β2 sunt cuplaţi cu adenilatciclaza prin intermediul proteinei Gs
C. Inhibă glicogenaliza
D. Activează gluconeogeneza hepatică
E. Stimulează lipoliza în ţesutul adipos
(pag. 610)
F1633126. În legătură cu hormonii tiroidieni sunt incorecte afirmaţiile:

A. Acţionează prin intermediul cAMP
B. Stimulează sinteza hormonului de creştere
C. Activează transcrierea unor gene
D. rT3 este mai activ decât T3
E. Secreţia este controlată de TSH-ul hipotalamic
(pag. 591,589,590)
F1633127. Insulina se caracterizează prin:

A. Are structură polipeptidică, formată din 2 lanţuri unite prin 2 punţi disulfurice
B. Receptorii conţin domenii cu activitate proteintirozinkinazică
C. Inhibă fosfodiesteraza
D. Inhibă gluconeogeneza hepatică
E. Activează glicogen sintetaza
(pag. 598,600,601)
F1633128. Mecanismul de acţiune al hormonului de creştere se manifestă prin:

A. Stimularea biosintezei proteice
B. Creşterea eliminării ionilor de calciu şi magneziu
C. Inhibarea glicolizei şi stimularea gluconeogenezei
D. Stimularea lipolizei
E. Bilanţ azotat negativ
(pag. 628)
F1633129. Proteinele G se caracterizează prin:

A. Activitate tirozinkinazică
B. Complexul αs-GTP activează adenilat ciclaza
C. Sunt localizate intracelular
D. Proteinele Gs au structură trimerică (alfa, beta, gama)
E. Proteinele Gp se cuplează cu fosfolipaza C
(pag. 576,573,582)
F1633130. Reglarea calcemiei se realizează prin:

A. Efectul hipercalcemiant al paratormonului
B. Efectul hipocalcemiant al calcitoninei
C. Efectul hipocalcemiant al calcitriolului
D. Stimularea secreţiei de paratormon prin hipocalcemie
E. Inhibarea secreţiei de calcitonină prin hipocalcemie
(pag. 593, 594)
F2133131. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la proteinele G intracelulare:

A. Sunt proteine membranare care cupleaza functional receptorii hormonali de sistemele celulare
generatoare de mesageri secunzi
B. Sunt proteine care au proprietatea de a lega nucleotide cu adenina
C. Sunt proteine cu structura de tetramer
D. Individualitatea unor proteine G este conferita de subunitatea alfa
E. Forma inactiva a unor proteine G este GDP-alfa-beta-gama
(pag. 573/9)
F2133132. Care din urmatorii hormoni au receptori la nivelul nucleului celular:

A. Adrenalina
B. Prolactina
C. Testosteronul
D. Tetraiodtironina
E. Hormonul paratiroidian
(pag. 591, 593, 621/9)
F2133133. Alegeti afirmatiile corecte despre actiunile biologice ale hormonilor tiroidieni:
A. Functia primara a T3 este de reglare a metabolismului oxidativ
B. Hormonii tiroidieni scad viteza metabolismului bazal
C. Hormonii tiroidieni au actiune calorigena
D. In inanitie este favorizata conversia T4 in T3
E. Sub actiunea hermonilor tiroidieni catabolismul proteic este diminuat
(pag. 591/9)
F2133134. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la insulina:

A. Este sintetizata de celulele A (alfa) pancreatice
B. In pancreas insulina se afla sub forma de hexameri
C. Din punct de vedere chimic este o polipeptida care nu are punti disulfura
D. Indirect, insulina favorizeaza influxul de glucoza in hepatocite
E. Insulina are, global, actiune antilipolitica
(pag. 598, 601, 602/9)
F2133135. Alegeti afirmatiile corecte despre hormonii corticosuprarenali:

A. Precursorul corticosteroizilor este colesterolul
B. Corticosteroizii circula in singe fixati de proteine transportoare, specifice

C. Cortizolul exercita actiuni metabolice similare cu ale insulinei
D. Cortizolul participa la mentinerea homeostaziei hidrice si electrolitice
E. In muschii scheletici, cortizolul exercita o actiune catabolica asupra proteinelor
(pag. 612, 615, 616/9)
F2133136. Alegeti afirmatiile corecte despre aldosteron:

A. Controlul secretiei de aldosteron se realizeaza prin sistemul renina-angiotensina
B. Hiperkalemia stimuleaza secretia de aldosteron
C. Scaderea kalemiei stimuleaza secretia de aldosteron
D. La nivelul tubilor renali aldosterona promoveaza transportul transcelular de sodiu din lumenul tubilor renali
in spatiul interstitial
E. Aldosteronul promoveaza eliminarea renala de ioni de sodiu
(pag. 616, 617/9)
F2133137. In legatura cu cortizolul, urmatoarele afirmatii sunt corecte:

A. Stimuleaza, la nivel hepatic, gluconeogeneza
B. In muschii scheletici cortizolul exercita o actiune anabolica asupra proteinelor
C. Sinteza si secretia de cortizol sunt reglate prin activitatea corticoliberinei si a corticotropinei
D. Cortizolul altereaza functiile limfocitelor
E. Cortizolul are receptori intracitoplasmatici si intranucleari
(pag. 616, 617/9)
F2133138. Dintre urmatoarele actiuni fiziologice care se refera la ACTH:

A. Stimuleaza dezvoltarea cortexului suprarenal si secretia de corticoizi sexuali
B. Controleaza biosinteza de hormoni tiroidieni
C. In conditii de stres, eliberarea de ACTH este mediata de sistemul nervos central
D. Are actiune somatotropa
E. Secretia de ACTH prezinta un ritm diurn
(pag. 627/9)
F2133139. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la estrogeni:

A. Progesterona este precursor in biosinteza estrogenilor
B. Hormonul luteinizant stimuleaza productia de estrogeni si de progesterona de catre ovar
C. Aromataza reprezinta un sistem enzimatic cu rol estential in transformarea androgenilor in estrogeni
D. Estrogenii sunt transportati in singe nelegati de proteine
E. Catabolitul principal al estrogenilor este estriolul
(pag. 622, 623/9)
F2133140. Despre hormonii androgeni sunt corecte urmatoarele afirmatii:

A. Testosterona are receptori intracitoplasmatici si intranucleari
B. Gonadotropinele hipofizare FSH si LH nu intervin in reglarea secretiei de testosteron
C. Androgenii stimuleaza sinteza proteica
D. Transportul plasmatic al testosteronului este efectuat de o proteina ce leaga atit testosteronul cit si
estrogenii
E. La om calea majora de formare a testosteronului nu trece prin progesterona
(pag. 619, 620, 621/9)
F2133141. Efectele metabolice ale hormonilor corticosteroizi, sunt:

A. hipoglicemie
B. cresc toleranta la glucoza
C. stimuleaza catabolismul proteic
D. mobilizeaza acidul uric din tesuturi

(pag. (3I), 217)
F2133142. Farmacotoxicologia hormonilor corticosteroizi cuprinde:

A. retentie hidrosalina cu edeme
B. favorizarea diseminarii unei infectii localizate
C. hipercoagulabilitate sanguina
D. hipoglicemie
E. stimulare SNC cu insomnie, iritabilitate, anxietate
(pag. (3I) 220-221)
F2133143. Administrarea hormonilor corticosteroizi este contraindicata in:

A. diabet zaharat
B. insuficienta suprarenala acuta
C. boli reumatismale articulare
D. bolnavi cu tulburari psihice
E. sarcina
(pag. (3I) 223)
F2133144. Din grupa hormonilor corticosteroizi cu durata lunga de actiune (peste 48 ore), fac parte:
A. dexametazona
B. metilprednisolon
C. betametazona
D. hidrocortizon
E. triamcinolon
(pag. (3I) 220)
F2133145. La supradozarea insulinei, apar urmatoarele manifestari:

A. tahicardie, hipertensiune arteriala
B. anxietate, iritabilitate SNC
C. foame, greata
D. fenomene alergice
E. lipodistrofii
(pag. (3I) 261)
F2133146. Biguanidele au urmatoarele mecanisme de actiune:

A. inhiba glicogenoliza hepatica
B. inhiba neoglucogeneza
C. stimuleaza glicoliza anaeroba
D. stimuleaza absorbtia glucozei din intestin
E. scad consumul intracelular de glucoza
(pag. (3I) 268)
F2133147. Hormonii tiroidieni au urmatoarele actiuni:

A. diminua colesterolemia
B. stimuleaza hexokinaza intestinala
C. stimuleaza toate functiile miocardului
D. stimuleaza catabolismul proteic la doze mici
E. scade peristaltismul la nivelul tubului digestiv
(pag. (3I) 272)
F2133148. Sunt incorecte afirmatiile:

A. iodul are capacitate alergizanta mare
B. radiatiile ß emise de iodul radioactiv permit evidentierea capacitatii de iodocaptare a tiroidei
C. in cantitati mici, fiziologice, iodul participa la sinteza hormonilor tiroidieni
D. carbimazol este un antitiroidian mai slab activ, comparativ cu propiltiouracil
E. percloratul de potasiu inhiba captarea iodului ionizat de catre celulele foliculare tiroidiene
(pag. (3I0 277-280)
F2133149. Indicatiile terapeutice ale estrogenilor la femeie, sunt:

A. insuficienta ovariana
B. insuficienta hormonala la menopauza
C. neoplasm mamar
D. osteoporoza din climacterium
E. tromboza arteriala
(pag. (3I) 234-236)
F2133150. Contraindicatii absolute pentru hormonii estrogeni, sunt:

A. neoplasm mamar
B. tromboza arteriala
C. femei in varsta peste 35 ani
D. asocierea cu rifampicina
E. osteoporoza
(pag. (3I) 236)
F2233151. Hormonii adenohipofizari

A. Adenohipofiza secreta hormoni care regleaza functiile altor glande endocrine. - pg.624
B. Hipofiza se afla sub control hipotalamic. - pg.624
C. Hormonii adenohipofizari sunt de natura peptidica. - pg.625
D. ACTH face parte din grupa POMC. - pg.625
E. Proopiomelanocortina este un peptid de talie mica. - pg.626
(pag. 624-626)
F2233152. Hormonii corticoizi

A. Corticala suprarenala secreta in total doua clase de compusi cu functie hormonala. - pg.612
B. Unii dintre acestia au structura steoida, altii nesteroida. - pg.612
C. La biosinteza lor participa cit.P450. - pg.612
D. In cursul procesului biosintetic au loc diverse reactii de hidroxilare. - pg.612
E. Metabolismul lor implica glicuronoconjugare. - pg.615
(pag. 612-615)
F2233153. Aldosterona
A. Este principalul reprezentant al hormonilor glucocorticoizi. - pg.612
B. Poseda o grupare aldehidica in pozitia 17. - pg.613
C. Rolul ei priveste homeostazia hidro-electrolitica. - pg.616
D. Controlul secretiei de aldosterona se realizeaza prin sistemul renina-angiotensina. - pg.617
E. Scaderea kaliemiei stimuleaza secretia de mineralcorticoid. - pg.618
(pag. 612-613; 616-618)
F2233154. Clasificarea hormonilor

A. Dupa distanta la care actioneaza fata de tesutul de origine hormonii pot fi endocrini, paracrini si autocrini. -
pg.563
B. Fara execeptii, toti hormonii apartin strict categoriilor enuntate la punctul A. - pg.563
C. Dupa natura chimica se cunosc doua clase: peptidici si steroizi. - pg.564

D. Alta clasificare ii imparte in hormoni solubili si hidrofobi. - pg. 564
E. Hormonii se pot grupa si dupa mecanismul de actiune. - pg.571-572
(pag. 563-564;571-572)
F2233155. Mecanismul de actiune a hormonilor peptidici si a catecolaminelor

A. Implica formarea unor mesageri secundari (intracelulari). - pg.572
B. Nucleotidele ciclice fac parte dintre mesagerii secundari. - pg.572
C. Numarul mesagerilor intracelulari cunoscuti este foarte mare. - pg.573
D. Sistemele transductor responsabile cuprind proteinele G. - pg.573
E. Calciul nu poate indeplini rolul de mesager secundar. - pg.573
(pag. 572-573)
F2233156. Mecanisme de actiune hormonala dependente de cAMP

A. AMP-ciclic mediaza actiunea unui numar redus de hormoni. - pg.577
B. Nucleotidul ciclic se formeaza sub actiunea adenilat-ciclazei. - pg.579
C. Rolul sau este de a activa o familie de protein-kinaze. - pg.579
D. Aceste enzime fosforileaza substrate proteice determinind raspunsul celulelor tinta la hormon. - pg.579
E. Conversia cAMP in AMP contribuie la stingerea efectului hormonal. - pg.579
(pag. 577-579)
F2233157. Sistemul transductor al fosfolipazei C

A. Este utilizat de hormonii care se leaga de receptorii intracelulari. - pg.581
B. Acest sistem nu implica G proteine. - pg.581
C. Fosfolipaza C genereaza un singur mesager secundar. - pg.581
D. Rolul de mesager secundar il indeplinesc doi compusi: DAG si IP3. - pg.582-583
E. IP3 actioneaza crescind concentratia ionului de calciu din citosol. - pg.583
(pag. 581-583)
F2233158. Corticotropina
A. Se mai numeste prescurtat ICSH. - pg.627
B. Are structura decapeptidica. - pg.627
C. Face parte din familia POMC. - pg.626
D. Participa la adaptarea organismului la stress. - pg.627
E. Nu are efecte in tesuturile extrasuprarenaliene. - pg.627
(pag. 626-627)
F2233159. Sistemul mesagerial al calciului

A. Mediaza efectele intracelulare a multor hormoni. - pg.583
B. Functioneaza strict independent de ceilalti mesageri intracelulari. - pg.584
C. Concentratia intracelulara a calciului este mai mare decit cea extracelulara. - pg.583
D. Membrana celulei are permeabilitate mica pentru acest ion. - pg.583
E. Calciul regleaza contractia muschilor, secretia endocrina si exocrina. - pg.583
(pag. 583-584)
F2233160. Hormonii, mecanisme generale de actiune

A. Nucleotidele ciclice sunt mesageri extracelulari. - pg.573
B. cAMP mediaza actiunile adrenalinei, glucagonului si a altor hormoni peptidici. - pg.572, 574
C. Diacilglicerolii (DAG) si inozitoltrifosfatul (IP3) sunt mesageri secundari dependenti de adenilat ciclaza. -
pg.581
D. Receptorii hormonilor steroizi activeaza un sistem transductor prin intermediul proteinelor G. - pg.571
E. Rolul reglator al calciului este mediat de calmodulină. - pg.584
(pag. 571;574;581;584)
F2233161. Hormonii tiroidieni

A. Sunt derivati iodurati ai tirozinei. - pg.586
B. Toate etapele hormonogenezei tiroidiene sunt controlate de catre TSH. - pg.590
C. T3 si T4 au activitate biologica egală. - pg.591
D. Stimuleaza transcriptia genei pentru hormonul de crestere hipofizar. - pg.592
E. Influenteaza dezvoltarea fetala si postnatala. - pg.591
(pag. 586;590-592)
F2233162. Insulina
A. Este o proteina formata din trei lanturi polipeptidice. - pg.598
B. Nu contine sulf in molecula. - pg.598
C. Receptorul insulinei apartine familiei de receptori cu activitate enzimatica. - pg.600
D. Insulina exercita actiuni similare cu ale factorilor de crestere. - pg.600
E. Domina faza anabolica a metabolismului proteic. - pg.603
(pag. 598-603)
F2233163. Hormonii hipofizari

A. Corticotropina are structura steroidica. - pg.627
B. Actiunea hormonului de crestere este mediata de catre somatomedina. - pg.628
C. Gonadotropinele hipofizare au structura glicoproteica. - pg.629
D. FSH inflenteaza numai functiile sexuale feminine. - pg.630
E. Vasopresina este secretata de catre adenohipofiza. - pg.630
(pag. 627-630)
F2233164. Hormonii steroizi

A. Sunt secretati de medulosuprarenala. - pg.608
B. Precursorul lor este colesterolul. - pg.612, 619
C. Actiunea antiinflamatoare a cortizolului se datoreaza interferentei in cascada arachidonatului. - pg.616
D. Aldosterona provoaca eliminarea renala de apa si sodiu
E. Principalul hormon estrogen este progesterona
(pag. 608;612;616;619;622)
F2233165. Parathormonul si calcitonina

A. Parathormonul este produs de medulosuprarenale. - pg.593
B. Eliberarea lui in circulatie este favorizata de cresterea calcemiei. - pg.593
C. Are efect global hipercalcemiant. - pg. 593
D. Calcitonina exercita actiune antagonista PTH. - pg.594
E. Se mai numeste si calmodulina. - pg. 593
(pag. 593-594)
F2233166. Tropinele hipofizare

A. Din acest grup fac parte THS, FSH si LH. - pg.629
B. Secretia este controlata de hipotalamus. - pg.629-630
C. TSH controleaza sinteza hormonilor T3 si T4 actionind numai in etapa initiala a procesului. - pg.629
D. Exista un hormon analog trofinei luteinizante hipofizare (LH) de origine corionica. - pg.630
E. FSH (hormonul stimulator al foliculilor) nu influenteaza functiile sexuale masculine. - pg.630
(pag. 629-630)
F2233167. Principalele efecte ale cortizolului sunt

A. Efectul lipolitic. - pg.616
B. Hipoglicemia. - pg.616
C. Stimularea gluconeogenezei hepatice cu hiperglicemie. - pg.616
D. Efecte metabolice antagoniste insulinei. - pg.616
E. Actiunea antiinflamatoare si imunosupresiva. - pg.616
(pag. 616)
F2233168. Hormonii - consideratii generale

A. Sistemul nervos si cel hormonal sunt interdependente. - pg.562
B. Ambele sisteme opereaza cu molecule semnal. - pg.562
C. Mecanismele de transductie ale semnalelor extracelulare nervoase si hormonale sunt total diferite. - pg.562
D. Ficatul si inima nu pot fi considerate drept organe endocrine. - pg.563
E. Hormonii paracrini sunt vehiculati de singe la celulele tinta. - pg.563
(pag. 562-563)
F2233169. Receptorii hormonali

A. Hormonii peptidici au receptori situati in membrana plasmatica. - pg.564
B. Receptorii hormonilor tiroidieni sunt localizati in nucleul celular. - pg.564
C. Interactiunea hormon-receptor prezinta specificitate ridicata. - pg.565
D. Afinitatea hormoni-receptori este mica, concordanta cu nivelele plasmatice reduse ale hormonilor. - pg.565
E. Un compus diferit de hormonul specific a carui legare de receptor este neproductiva se numeste agonist. -
pg.566
(pag. 564-566)
F2233170. Hormonii pancreatici: insulina

A. Are structura nonapeptidica. - pg.598
B. Este sintetizata sub forma de precursor. - pg.598
C. Adrenalina prin receptorii alfa-adrenergici inhiba secretia de insulina. - pg.600
D. Activitatea protein-kinazica a receptorului specific este singurul mecanism de actiune a insulinei. - pg.600
E. Prin tehnologia ADN-recombinant s-a obtinut insulina umana de interes terapeutic. - pg.598
(pag. 598-600)

A. Tireotropina are actiune trofica asupra tiroidei
B. La reglarea eliberarii tireotropinei participa hormonul hipotalamic eliberator
C. Tireotropina are si rol de neurotransmitator
D. Gonadotropina corionica este produsa de placenta si are actiune asemanatoare FSH-ului
E. La barbati LH promoveaza spermatogeneza
(pag. 629)

A. Hormonii neurohipofizari sunt sintetizati in adenohipofiza
B. Vasopresina regleaza eliminarea renala de sodiu
C. Vasopresina actioneaza prin activarea protei kinazei C
D. Stimulii fiziologici pentru eliberarea vasopresinei sunt cresterea osmolalitatii plasmei si scaderea volumului
fluidului extracelular
E. Oxitocina are actiune contractila asupra musculaturii netede din uter
(pag. 630)

A. Pineala are roluri sinergice cu ale melanotropinei
B. Melatonina este produsul specific al hipofizei
C. Sinteza melatoninei porneste de la 5-hidroxitriptofan
D. Secretia de melatonina este maxima noaptea

E. Eliberarea de melatonina este influentata de ciclul lumina intuneric
(pag. 631)

A. Sex-hormon binding globulin este sintetizata in ficat si sinteza este scazuta de estrogeni si crescuta de
hormonii tiroidieni
B. Principalii cataboliti intestinali ai testosteronei sunt androsterona si etiocolanolona
C. Androgenii inhiba sinteza proteica, actiune puternica la maturitate
D. FSH controleaza spermatogeneza
E. Eliberarea gonadotropinelor hipofizare este stimulata de hormonul hipotalamic GnRH
(pag. 618)

A. Cortizolul stimuleaza gluconeogeneza hepatica
B. Cortizolul are actiuni catabolice asupra tesutului adipos periferic
C. Cortizolul are actiune catabolica asupra proteinelor
D. Corticosteroizii se fixeaza pe receptori membranari
E. Cortizolul este transportat de sex hormon binding globulin
(pag. 612)

A. Aldosterona determina retentia de sodiu
B. Aldosterona induce sinteza proteinelor care alcatuiesc canalele de sodiu din membrana apicala
C. Aldosterona intervine in sinteza sodiu potasiu-ATPazei
D. Aldosterona regleaza transportul apei prin celulele epiteliale de la nivelul glandelor salivare
E. La nivelul tubilor renali, aldosterona promoveaza transportul transcelular de amoniu din lumen in interstitiu
(pag. 616)

A. Secretina creste irigatia sanguina a duodenului si stimuleaza secretia de suc gastric
B. Gastric inhibitory polypeptide inhiba eliberarea de secretina
C. Gastric inhibitory polypeptide inhiba eliberarea de insulina
D. Colecistokinina stimuleaza secretia pancreatica si contractia vezicii biliare
E. Gastrina stimuleaza secretia de acid, de pepsina si creste motilitatea gastrica
(pag. 607)
F2333178. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate?

A. Receptorii hormonali se afla intr-o stare dinamica
B. Nivelul hormonului in singe poate regla numarul de receptori
C. Receptorul insulinei are actiune intrinseca de protein hidrataza
D. Receptorii pentru catecolamine sunt intracelulari
E. Agonistul este un compus care se leaga de receptor dar nu determina raspuns celular
(pag. 566)

A. Receptorii hormonali se afla intr-o stare dinamica
B. Nivelul hormonului in singe poate regla numarul de receptori
C. Receptorul insulinei are actiune intrinseca de hidrolaza
D. Receptorii pentru catecolamine sunt intracelulari
E. Agonistul este un compus care se leaga de receptor dar nu determina raspuns celular
(pag. 566)

A. Unitatile functionale ale tiroidei sunt foliculii tiroidieni
B. Hormonii tiroidieni sunt derivati iodurati ai tironinei
C. Biosinteza hormonilor tiroidieni se desfasoara in celulele tiroidiene si in coloid
D. Tireoglobulina este o proteina simpla
E. Coloidul tiroidian este o solutie concentrata de tiroxina
(pag. 586)

A. Precursor in sinteza de cortizol este numai progesterona
B. Secretia cortizolului este sub control hipotalamo-hipofizar
C. Cortizolul este transportat de transcortina in proportie de 70% si de15% de serum albumina
D. Cortizolul este hormonul cu cea mai puternica actiune mineral-corticoida
E. Cortizolul are actiune hiperglicemianta
(pag. 612)

A. Stimulul fiziologic al biosintezei si secretiei de insulina este glicemia
B. Receptorul insulinic are activitate protein-kinazica specifica pentru tirozina
C. Insulina stimuleaza toate caile de utilizare si depozitare a glucozei
D. Mesagerul secund al insulinei este GMPc
E. Insulina eate secretata de celulele alfa din insulele Langerhans
(pag. 598)

A. Glanda tiroida capteaza iodul printr-un proces activ, dependent de ATP
B. La nivel celular, hormonii tiroidieni actioneaza ca factori transcriptionali
C. Hormonii tiroidieni controleaza procesele oxidative mitocondriale prin care se obtine energie metabolica-
ATP si caldura
D. Tiroida secreta T3 si mai putin T4
E. Cel mai activ hormon tiroidian este T4
(pag. 586)

A. Interactiunea hormon receptor este asemanatoare interactiunii enzima substrat
B. Hormonul din singe isi poate regla numarul de receptori prin up-regulation sau down regulation
C. Hormonii steroizi au receptori membranari
D. Actiunea hormonilor peptidici si a catecolaminelor este mediata de un singur mesager secund intracelular
E. Proteinele G contin situsuri de legare a unor nucleotide, ca de exemplu GTP si ATP
(pag. 562)

A. Estrogenii sunt steroizi C18 cu caracter aromatic
B. Aromataza transforma androgenii in estrogeni
C. Estrogenii sunt transportati de sex hormon binding globulin
D. Dupa sinteza, hormonii ovarieni sunt depozitati in ovar
E. Catabolismul estrogenilor are loc predominant in ficat si rinichi
(pag. 622)

A. Functia adenohipofizei este reglata de catre peptide elaborate in diverse arii ale hipofizei
B. Eliberarea hormonilor hipotalamici este reglata prin mecanism feed- back de catre tropinele hipofizare
C. Hormonii adenohipofizari sunt de natura lipidica

D. Hipofiza este legata de hipotalamus prin tija pituitara
E. Hipofiza este situata la baza creierului in saua turceasca
(pag. 624)

A. Hormonul de crestere este sintetizat in celulele somatotrope
B. Actiunea hormonului de crestere este indirecta fiind mediata de IGF-1 si IGF-II sau somatomedine
C. La nivelul metabolismului glucidic, efectele hormonului de crestere sunt antagonice cu ale insulinei
D. Reglarea sintezei si secretiei de GH este controlata pozitiv de GH-RH
E. Hormonul de crestere creste retentia de calciu, magneziu,fosfat
(pag. 628)
F2533188. Calcitonina:
A. stimulează resorbţia osoasă;
B. determină hipercalcemie şi hiperfosfatemie;
C. este o peptidă cu efect hipocalcemiant rapid şi tranzitoriu;
D. inhibă resorbţia osoasă;
E. este principalul hormon paratiroidian.
(pag. 594 – 2)
F2533189. Referitor la ACt sunt adevărate afirmaţiile:

A. nu se află sub controlul sistemului nervos central;
B. la om, are şi activitate de hormon melanocitostimulator;
C. interacţionează cu receptori nucleari;
D. activează etapa iniţială a steroidogenezei;
E. are ca mesager secund GMPciclic.
(pag. 627 – 2)

A. calcitriolul contribuie la menţinerea homeostaziei calciului intracelular;
B. ionii Ca2+ reglează contracţia musculaturii striate şi secreţiile endocrine şi exocrine;
C. ionii Ca2+ pot acţiona independent de alţi mesageri secunzi;
D. calciul funcţionează ca mesager secund numai împreună cu AMPc;
E. ionii Ca2+ au rol în diviziunea celulară.
(pag. 583, 592 – 2)
F2533191. Paratormonul:
A. are efect hipercalcemiant;
B. stimulează eliberarea calciului din oase;
C. intensifică reabsorbţia calciului şi a fosfaţilor la nivel renal;
D. intensifică eliminarea renală a fosfaţilor;
E. are efecte mediate de AMPc.
(pag. 593, 594 –2)
F2533192. Referitor la hormonii neurohipofizari sunt adevărate afirmaţiile:

A. estrogenii cresc receptivitatea uterului pentru oxitocină;
B. secreţia de vasopresină este stimulată de hiperosmolaritate;
C. oxitocina determină contracţia musculaturii uterine;
D. progesterona creşte receptivitatea uterului pentru oxitocină;
E. oxitocina determină contracţia celulelor mioepiteliale din jurul alveolelor mamare.
(pag. 631 –2)
F2533193. Referitor la noradrenalină sunt adevărate afirmaţiile:

A. se sintetizează numai în medulară;
B. se sintetizează şi în celule cromafine ectopice;
C. dopamina este intermediar al procesului de biosinteză a acesteia;
D. acţiunea sa este mediată de receptori cuplaţi numai cu AMPc;
E. se metabolizează cu formare de acid vanilmandelic.
(pag. 609, 610 – 2)
F2533194. Referitor la testosteronă sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un C19 steroid, ca şi androstendiona;
B. se transformă în dihidrotestosteronă sub acţiunea unei 5α-reductaze NADPH dependente;
C. este depozitat în testicul de către o SHBG (sex hormone – binding globulin);
D. produşii de catabolism se elimină sub formă de glucurono – sau sulfoconjugaţi;
E. se transformă în progesteronă sub acţiunea aromatazei.
(pag. 619, 621, 622 – 2)

A. androgenii stimulează biosinteza proteică;
B. ACt stimulează sinteza de testosteronă;
C. hormonul luteinizant stimulează sinteza de testosteronă în celulele interstiţiale;
D. FSH controlează spermatogeneza;
E. acţiunea dihidrotestosteronei este mediată de receptori intracelulari.
(pag. pag. 621 – 2)
F2533196. Aldosterona:
A. se sintetizează numai în zona glomerulosa a suprarenalei;
B. se sintetizează în zona internă a suprarenalei;
C. pentru sinteza sa este necesară hidroxilarea şi dehidrogenarea grupei C18;
D. secreţia sa este controlată de renina sintetizată în aparatul juxtaglomerular;
E. scăderea kalemiei stimulează secreţia acesteia.
(pag. 612, 615, 617 – 2)
F2533197. Progesterona:
A. este un C18 steroid;
B. este intermediar important în sinteza hormonilor steroizi;
C. circulă prin sânge legată de o globulină;
D. se elimină în urină sub formă de pregnandiol glucuronoconjugat;
E. se sintetizează sub acţiunea aromatazei.
(pag. 622, 623 – 2)
F2533198. Menţinerea glicemiei în perioadele interprandiale este realizată prin:

A. secreţia redusă a insulinei;
B. glicogenoliză;
C. secreţia redusă a glucagonului;
D. lipoliză redusă;
E. gluconeogeneză;
(pag. 601, 602, 616 – 2)
F2533199. Referitor la hormonul de creştere (GH) sunt adevărate afirmaţiile:

A. controlează sinteza somatomedinelor în ficat;
B. agoniştii β – adrenergici reduc secreţia de GH;
C. acţiunea metabolică a GH converge spre procesele catabolice intensificate la organismele în creştere;

D. facilitează transportul aminoacizilor;
E. antagoniştii α – adrenergici intensifică sinteza de GH.
(pag. 628 – 2)

A. afinitatea receptorilor pentru hormoni este mare pentru orice concentraţie a hormonului;
B. interacţiunea hormon receptor prezintă fenomenul de saturaţie;
C. se numeşte antagonist un compus care se leagă la receptorul hormonal neproductiv;
D. răspunsul la insulină, hormon de creştere, glucagon se caracterizează prin fenomen de down regulation;
E. receptorii pentru factorii de creştere sunt protein fosfataze.
(pag. 565, 566 - 2)
F2533201. Care din următoarele afirmaţii sunt false?

A. receptorii pentru acetilcolină se clasifică în nicotinici şi muscarinici
B. proteinele fotoreceptoare din retină au receptori de tip colinergic;
C. tiroxina şi calcitriolul au receptori nucleari;
D. receptorul pentru insulină are un domeniu extracelular cu acţiune protein kinazică;
E. complexele hormon – receptor se leagă toate la acelaşi HRE (hormone responsive element).
(pag. 567, 569, 570 – 2)

A. diacilglicerolul (DAG) activează protein kinaza A;
B. AMPciclic activează protein kinaza A;
C. inozitoltrifosfatul (IP3) determină creşterea concentraţiei Ca2+ citoplasmatic;
D. complexul Ca – calmodulină inhibă pompa de calciu din membrana plasmatică;
E. acetilcolina legată la receptorii muscarinici are ca mesager secund AMPciclic.
(pag. 577, 583 – 2)
F2533203. Hormonii tiroidieni:

A. sunt derivaţi ioduraţi ai aminoacidului ipotetic tironina;
B. tiroxina are timp de înjumătăţire mai mic decât T3;
C. circulă prin sânge legaţi de tireoglobulină;
D. rT3 rezultat prin deiodurare este biologic inactiv;
E. sunt importanţi pentru dezvoltarea fetală şi postnatală.
(pag. 586, 589 – 2)

A. receptorii β – adrenergici sunt cuplaţi cu proteine Gi;
B. factorul secretat de celulele atriale stimulează guanilat ciclaza din celulele ţintă;
C. legarea acetilcolinei la receptorii nicotinici determină efecte mediate de IP3;
D. vasopresina activează proteinkinaza A;
E. AMPc determină conversia unor proteine hepatice în formele defosforilate.
(pag. 581, 631 - 2)
F2533205. Insulina:
A. stimulează lipaza hormonsensibilă;
B. influenţează transcrierea genelor;
C. are acţiune anticetogenică;
D. induce sinteza glicogen fosforilazei;
E. induce sinteza de glucokinază.
(pag. 601, 602, 603 – 2)
F2633206. Prezintă circuit enterohepatic:

A. Cloropiramina
B. Terfenadina
C. Astemizolul
D. Loratadina
E. Clorfenoxamina
(pag. 112)
F2633207. Efectele adverse ale antihistaminicelor H1 sunt:

A. Tulburări digestive
B. Deprimarea SNC (somnolenţă, sedare, confuzie)
C. Hiposalivaţie
D. Stază la nivel biliar
E. Scăderea imunităţii datorită împiedicării reacţiei antigen-anticorp
(pag. 113)
F2633208. Antihistaminicele H1:

A. Sunt utile ca medicaţie simptomatică în alergii
B. Se opun reacţiei antigen-anticorp
C. Modifică mai ales tulburările de permeabilitate capilară
D. Se utilizează în edem angioneurotic, afecţiuni pruriginoase
E. Se utilizează în criza de astmă
(pag. 113-114)
F2633209. Antihistaminicele H1 pot accentua efectele:

A. Alcoolului
B. Progesteronului
C. Reserpinei
D. Opioidelor
E. Androgenilor
(pag. 114)
F2633210. Sunt antihistaminice H1-blocante:

A. Prometazina
B. Clorpromazina
C. Proclorperazina
D. Alimemazina
E. Clemastina
(pag. 114-115)
F2633211. Prometazina:
A. Are efect sedativ foarte intens
B. Are efect antiemetic, anticolinergic
C. Are efect alfa-adrenolitic
D. Este contraindicată în stări depresive
E. La nivel central, are efect excitant
(pag. 114-115)
F2633212. Prometazina are următoarele efecte secundare:

A. Astenie
B. Somnolenţă
C. Ameţeli
D. Hipersalivaţie
E. Bronhoconstricţie
(pag. 115)
F2633213. Clorfenoxamina:
A. Este un antihistaminic
B. Are efecte anticolinergice centrale
C. Este contraindicată în adenomul de prostată
D. Are efecte colinergice centrale
E. Este contraindicată în glaucom
(pag. 116)
F2633214. Clemastina:
A. Este cel mai potent antihistaminic
B. Are timp de înjumătăţire scurt
C. Are efecte sedative slabe
D. Efectul unei doze durează 8-12 ore
E. Produce excitaţie centrală marcată
(pag. 116)
F2633215. Astemizolul:
A. Nu are efect sedativ
B. Se administrează în posologie unică
C. Nu are efect anticolinergic
D. Are timp de înjumătăţire scurt
E. Are efecte dopaminergice
(pag. 119)
F2633216. Secreţia hormonului de creştere (GH) este stimulată de:

A. Somatostatină (GH-RIH);
B. GH-RH hipotalamic;
C. Stress;
D. Hiperglicemie;
E. Estrogeni.
(pag. 629)
F2633217. Care din afirmaţii sunt incorecte:

A. Renina şi enzima de conversie transformă angiotensinogenul în angiotensina II;
B. Hipokalemia stimulează secreţia de aldosteron;
C. Corticosteroizii stimulează gluconeogeneza hepatică;
D. Asupra metabolismului proteic corticosteroizii au efect anabolic;
E. Androgenii sunt steroizi cu 21 atomi de carbon.
(pag. 616-618)
F2633218. Selectaţi afirmaţiile care sunt corecte:

A. Vasopresina este nonapeptid ciclic antidiuretic;
B. Receptorii hormonali membranari suferă fenomenul de up şi down regulation, in funcţie de concentratia
plasmatică a hormonului;
C. Fosfodiesteraza amplifică acţiunea cAMP;
D. Hormonii adenohipofizari sunt trophormoni;
E. Corticotropina se formează în hipotalamus.
(pag. 630,566,624)
F2633219. Care din hormonii enumeraţi prezintă efect hiperglicemiant:

A. Glucagonul;
B. Insulina;
C. Hormonii androgeni;
D. Hormonul somatotrop;
E. Hormonii glucocorticoizi.
(pag. 604,628,616)
F2633220. Afirmaţiile incorecte cu privire la hormonul tireotrop (TSH) sunt:

A. Are ca precursor pro-opiomelanocortina;
B. Controlează toate etapele de biosinteză ale hormonilor tiroidieni (T3 şi T4);
C. Acţionează prin sistemul adenilatciclază-cAMP;
D. Are o structură lipoproteică;
E. Creşterea concentraţiei de T3 şi T4 determină in hipotalamus sinteza unui factor inhibitor.
(pag. 626,629)
F2633221. Care afirmaţii sunt corecte:

A. Somatostatina este un hormon endocrin si paracrin;
B. Somatotropina se formează din proopiomelanocortină;
C. ACţ-ul stimulează sinteza de glucocorticoizi în corticosuprarenală;
D. Dopamina inhibă sinteza şi eliberarea prolactinei;
E. Serotonina este 5-hidroxitriptofanul.
(pag. 563,627,629)
F2633222. Care din hormonii enumeraţi au receptori membranari:

A. Cortizolul;
B. Adrenalina;
C. Glucagonul;
D. Angiotensina II;
E. Progesteronul.
(pag. 574)
F2633223. Indicaţi care din hormonii enumeraţi reacţionează cu proteina Gi cu scăderea cAMP-ului:
A. Glucagonul;
B. Corticotropina;
C. Adrenalina (prin receptorii alfa2) ;
D. Somatostatina;
E. Angiotensina II.
(pag. 574)
F2633224. Care din afirmaţiile referitoare la insulină sunt corecte:

A. Activează adenilatciclaza;
B. Activează fosfodiesteraza;
C. Are structură polipeptidică monocatenară;
D. Este secretată ca răspuns la hiperglicemie;
E. Are receptori ce conţin domenii cu activitate proteinkinazică.
(pag. 598-603)
F2633225. Indicaţi afirmatiile corecte referitoare la paraţormon:

A. Are acţiune hipocalcemiantă;
B. Scade excreţia renală a calciului şi stimulează absorbţia intestinală;

C. Inhibă resorbţia osoasă;
D. Acţionează prin creşterea cAMP;
E. Acţionează asupra cromatinei nucleare în celulele ţinta activând transcrierea unor gene.
(pag. 574,593)

A. ACţ-ul stimulează secreţia glucocorticoizilor;
B. Aldosteronul este secretat de zona fasciculată a corticosuprarenalei;
C. Medulosuprarenala produce catecolamine;
D. TSH-ul controlează sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni;
E. Calcitonina are receptori intracelulari influentând transcripţia unor gene.
(pag. 612,574)
F2633227. Care din hormonii enumeraţi nu au receptori pe suprafaţa membranelor celulare:

A. Corticosteroizii;
B. Adrenalina;
C. Estradiolul;
D. Paraţormonul;
E. Calcitriolul.
(pag. 571)
F2633228. Indicaţi care afirmaţii sunt corecte cu privire la cAMP:

A. Activează proteinkinaza C;
B. Produce disocierea subunităţilor reglatoare ale proteinkinazei A;
C. Activează proteinkinaza A prin fosforilare;
D. Reprezintă mesagerul secund;
E. Se leagă de proteina G.
(pag. 573,578)
F2633229. Care hormoni intervin în metabolismul fosfo-calcic:

A. Glucagonul;
B. Paraţormonul;
C. Calcitriolul;
D. Calcitonina;
E. Insulina.
(pag. 592)
F2633230. Indicaţi afirmaţiile incorecte:

A. Complexul alfa-s-GTP din structura proteinkinazei A activează adenilatciclaza;
B. Proteina Gp se cuplează cu fosfolipaza C;
C. Receptorii insulinei sunt tetrameri de tipul alfa2 beta2;
D. Situsurile de legare a insulinei se găsesc pe subunitătile alfa;
E. Fosfodiesteraza creşte concentraţia de cAMP.
(pag. 579,578)
F2633231. Mecanismul de acţiune al hormonilor polipeptidici se caracterizează prin următoarele:

A. Hormonul pătrunde liber prin membrana celulelor ţintă;
B. Hormonul se fixează pe un receptor specific de pe membrana celulelor ţintă;
C. Hormonul interacţionează cu un receptor citoplasmatic şi apoi unul nuclear;
D. Hormonul legat de receptorul membranar şi proteinele Gs activează adenilat cilaza;
E. cAMP-ul constituie al 2-lea mesager.
(pag. 572, 578)
F2633232. Selectaţi afirmaţiile incorecte în legătură cu hormonul de creştere (GH):

A. Stimulează biosinteza proteinelor;
B. Stimulează lipoliza;
C. Creşte metabolizarea glucozei în ţesuturi;
D. Inhibă gluconeogeneza hepatică;
E. Este un polipeptid format din 191 resturi aminoacidice
(pag. 628)
F2633233. Reglarea sintezei şi eliberării hormonului de creştere (GH) se realizează astfel:

A. Somatostatina (GH-RIH) hipotalamică are efect inhibitor;
B. GH-RH hipotalamic cu efect inhibitor;
C. Somatomedina C are efect inhibitor;
D. GH circulant inhibă propria secreţie;
E. Hiperglicemia stimulează secreţia de GH.
(pag. 628, 629)
F2633234. Alegeţi afirmaţiile corecte în legătură cu prolactina:

A. Este o proteină formată din 199 resturi aminoacidice;
B. Se formează în celulele lactotrope din hipotalamus;
C. Controlează iniţierea şi întreţinerea lactaţiei;
D. Dopamina activează sinteza şi secreţia;
E. Se formează din pro-opiomelanocortină.
(pag. 628-629)
F2633235. Acţiunea insulinei asupra metabolismului glucidic se manifestă prin:

A. Creşterea permeabilităţii membranei celulare pentru glucoză;
B. Inhibarea gluconeogenezei hepatice;
C. Stimularea glicogenolizei;
D. Inducerea sintezei fosfoenolpiruvat carboxilazei hepatice;
E. Inducerea sintezei glucokinazei.
(pag. 601)
F2633236. Acţiunea insulinei asupra metabolismului lipidic şi proteic se manifestă prin:

A. Inhibarea lipolizei şi stimularea lipogenezei;
B. Stimularea lipolizei şi inhibarea lipogenezei;
C. Stimularea biosintezei proteinelor;
D. Inhibarea lipazei hormon sensibilă;
E. Intensificarea cetogenezei.
(pag. 602-603)
F2633237. Selectaţi afirmaţiile corecte privind insulina:

A. Are structură polipeptidică monocatenară;
B. Conţine în structură 3 punţi disulfurice;
C. Este sintetizată sub forma unui precursor (pre-pro-insulină);
D. Insulina conţine 31 resturi de aminoacizi;
E. Transformarea proinsulinei în insulină are loc în aparatul Golgi.
(pag. 598-599)
F2633238. Secreţia de insulină este influenţată astfel:

A. Hiperglicemia stimulează secreţia;
B. Somatostatina, produsă de celule D din pancreas, inhibă secreţia;

C. Polipeptidul gastric inhibitor (GIP) inhibă secreţia;
D. Aminoacizii (Arg, Lys, Leu) stimulează secreţia;
E. Adrenalina stimulează secreţia.
(pag. 600)
F2633239. Alegeţi afirmaţiile incorecte referitoare la insulină:

A. Receptorii insulinici posedă domenii cu activitate proteinkinazică;
B. Inhibă cAMP-fosfodiesteraza;
C. Determină creşterea concentraţiei cAMP-ului;
D. Este secretată ca răspuns la hipoglicemie;
E. Inhibă glicogen fosforilaza.
(pag. 600-601)
F2633240. Care afirmaţii sunt corecte privind glucagonul:

A. Este sintetizat de celule ß din insulele Langerhans ale pancreasului;
B. Are efect hiperglicemiant;
C. Are o structură polipeptidică cu 2 punţi disulfurice;
D. Este sintetizat sub formă de precursor;
E. Hiperglicemia stimulează secreţia de glucagon.
(pag. 603-604)
F2633241. Acţiunea metabolică a glucagonului se realizează prin:

A. Activarea sistemului adenilat ciclază-cAMP;
B. Stimularea gluconeogenezei hepatice;
C. Activarea glicolizei;
D. Activarea ß-oxidării acizilor graşi, în hepatocite;
E. Activarea transformării glucozei în acizi graşi.
(pag. 604)
F2633242. Mecanismul biochimic de acţiune al paraţormonului se manifestă prin următoarele:

A. La nivel intestinal favorizează absorbţia calciului;
B. Inhibă 1alfa-hidroxilaza renală
C. Favorizează resorbţia osoasă cu eliberarea ionilor de calciu şi fosfat;
D. La nivel renal creşte reabsorbţia calciului şi favorizează eliminarea fosfaţilor;
E. Inhibă resorbţia osoasă.
(pag. 593-594)
F2633243. Selectaţi care dintre afirmaţii nu sunt corecte:

A. Hormonul paratiroidian (Pţ) are acţiune hipocalcemiantă;
B. Eliberarea Pţ-ului este stimulată de hipocalcemie;
C. Calcitonina inhibă resorbţia osoasă;
D. Calcitriolul acţionează prin intermediul receptorilor membranari şi a sistemului adenilat ciclază-cAMP;
E. Calcitriolul reprezintă 24,25-dihidroxicalciferol.
(pag. 593, 595-597)
F2633244. Enzima care transformă noradrenalina în adrenalină:

A. Se numeşte feniletanolamino-N-metil transferază;
B. Are ca şi coenzimă N10-metil-tetrahidrofolic;
C. Este indusă de cortizol;
D. Este localizată în celulele cromafine din medulosuprarenală;
E. Are o localizare ubicuitară.
(pag. 609)
F2633245. Mecanismul biochimic de acţiune al adrenalinei se manifestă astfel:

A. Activează glicogen fosforilaza;
B. Activează glicogen sintetaza;
C. Stimulează lipoliza;
D. Prin intermediul ß-receptorilor adrenergici, activează adenilat ciclaza;
E. Acţionează prin intermediul cGMP
(pag. 610)
F2633246. Selectaţi afirmaţiile incorecte referitor la adrenalină:

A. Biosinteza are loc din tiramină;
B. Timpul de înjumătăţire este scurt (t1/2 = 10-30 secunde);
C. Produşii de catabolizare se elimină în cantităţi foarte mici în feocromocitom;
D. Acţionează prin intermediul receptorilor membranari cu activitate proteinkinazică;
E. Receptorii alfa-2 se cuplează cu proteina Gi cu inhibarea sistemului adenilat ciclază-cAMP.
(pag. 609-610)
F2633247. Hormonii glucocorticoizi se caracterizează prin:

A. Sunt sintetizaţi în zona glomerulară a corticosuprarenalei;
B. Sunt C21 steroizi;
C. Cortizolul are la C17 o grupare -OH;
D. Biosinteza porneşte din colesterol;
E. t1/2 este de 10-30"
(pag. 612-614)
F2633248. Care din hormonii enumeraţi are un -OH la atomul de carbon din poziţia 11
A. Cortizol;
B. Corticosteron;
C. Progesteron;
D. Aldosteron;
E. Pregnenolon.
(pag. 614)
F2633249. Acţiunile metabolice ale glucocorticoizilor se manifestă astfel:

A. Acţionează prin intermediul receptorilor intracelulari;
B. Stimulează gluconogeneza hepatică;
C. Reprimă enzimele cheie ale gluconeogenezei;
D. Inhibă lipoliza în ţesutul adipos periferic;
E. Inhibă fosfolipaza A2, scăzând producţia de prostaglandine şi leucotriene.
(pag. 616)
F2633250. Progesterona se caracterizează prin:

A. Se sintetizează din colesterol;
B. Este un intermediar comun în biosinteza hormonilor steroidici;
C. Este un derivat al androsteronului;
D. La gravide este sintetizată în cantităţi mari în placentă;
E. Forma circulantă este nelegată de proteine transportoare.
(pag. 622-623)
F2633251. În legătură cu receptorii insulinici care afirmaţii nu sunt corecte:

A. Porţiunea citoplasmatică a subunităţii alfa manifestă activitate tirozinkinazică;
B. Lanţurile alfa ale receptorului au localizare intracelulară;

C. Receptorul insulinei este fosforilat la câte 2 resturi de Tyr din fiecare lanţ ß;
D. Situsul de legare a insulinei este localizat la capetele N-terminale ale lanţurilor alfa;
E. Lanţurile alfa şi beta sunt legate prin punţi disulfurice.
(pag. 569)
F2633252. Aldosteronul se caracterizează prin:

A. Este un derivat al pregnanului;
B. Este un derivat al androstanului;
C. Se formează din corticosteronă printr-o hidroxilare şi dehidrogenare la metilul din C18;
D. Acţiunea principală se manifestă asupra metabolismului glucidic;
E. Este produs în zona fasciculată a cortexului suprarenal.
(pag. 612-615)
F2633253. Selectaţi afirmaţiile corecte privind aldosteronul:

A. La nivel renal, determină retenţia ionilor Na+ şi eliminarea ionilor de K+;
B. Retenţia de Na+ antrenează eliminarea apei;
C. Hiperkalemia şi angiotensina II stimulează eliberarea de aldosteron din cortiosuprarenală;
D. Hipokalemia inhibă secreţia de aldosteron din cortexul suprarenal;
E. Angiotensina II se formează direct din angiotensinogen sub acţiunea enzimei de conversie.
(pag. 616-617)
F2633254. În legătură cu hormoni steroidici care afirmaţii sunt incorecte:

A. Creşterea concentraţiei de K+ în plasmă stimulează secreţia de aldosteron;
B. Deshidratarea organismului inhibă eliberarea de renină;
C. Enzima de conversie este o transferază;
D. 17-alfa-hidroxi progesteronul este un intermediar în biosinteza testosteronului;
E. FSH stimulează secreţia de testosteron în celulele interstiţiale.
(pag. 617, 618, 621.)
F2633255. În legătură cu biosinteza hormonilor tiroidieni alegeţi afirmaţiile incorecte:

A. Ionul de iodura din plasmă este captat de tiroidă printr-un transport activ;
B. Ionul de iodura din tiroidă, iodurează resturile de Tyr din structura tireoglobulinei;
C. Biosinteza hormonilor tiroidieni este controlată de TSH;
D. Tiroida sintetizează în principal T3 şi puţin T4;
E. La nivel celular acţionează numai T3.
(pag. 587-589)
F2633256. Oxitocina:
A. Se mai numeşte şi hormon antidiuretic;
B. Este un nonapeptid având în structură o punte disulfidică;
C. Contractă musculatura netedă din uter;
D. Este sintetizată de neurohipofiză;
E. Stimulează secreţia de lapte.
(pag. 630)
F2633257. Hormonii tiroidieni se caracterizează prin:

A. Cresc metabolismul bazal;
B. Acţionează prin intermediul receptorilor intracelulari influenţând transcrierea unor gene specifice.
C. Nu influenţează biosinteza enzimelor mitocondriale;
D. Controlează metabolismul oxidativ, procesele de ardere, au acţiune calorigenă;
E. Produc creşterea cAMP-ului.
(pag. 591-592)
F2633258. În legătură cu vasopresina selectaţi afirmaţiile incorecte:

A. Vasopresina este un nonapeptid antidiuretic;
B. Creşterea osmolarităţii plasmei stimulează secreţia de vasopresină;
C. Hemoconcentrarea suprimă secreţia de vasopresină;
D. Este sintetizată în adenohipofiză;
E. t1/2 este scurt (2-4 minute).
(pag. 630-631)
F2633259. Pro-opiomelanocortina este precursorul:

A. Hormonului melanocito-stimulator (MSH);
B. Somatostatinei;
C. ACţ-ului;
D. Lipotropinei;
E. Hormonului de creştere.
(pag. 626)
F2633260. Indicaţi hormonii sau mecanismele care influenţează secreţia de hormoni corticosuprarenali:
A. ACţ şi TSH;
B. Corticotropina;
C. Tireotropina;
D. Sistemul renină-angiotensină;
E. FSH.
(pag. 627, 617)

A. Melatonina este un antagonist al MSH-ului;
B. MSH-ul este secretat de hipotalamus;
C. MSH-ul are o structură asemănătoare pe o anumită porţiune cu ACţ-ul;
D. MSH-ul inhibă activitatea melanocitelor;
E. Melatonina este 5-hidroxitriptamina.
(pag. 627, 632)
F2633262. Proteinele G se caracterizează prin:

A. Au structură trimerică (alfa, beta, gama);
B. Proteinele Gs şi Gi se cuplează cu adenilat ciclaza;
C. Dimerul beta, gamma-GTP reprezintă forma activă;
D. Proteinele Gp cuplează receptorii hormonali cu sistemul efector al fosfolipazei C;
E. Se găsesc distribuite intracelular.
(pag. 575)
F2633263. În legătură cu proteinele G selectaţi afirmaţiile care nu sunt corecte:

A. Activarea receptorului prin cuplare cu hormonul şi proteina Gs determină inhibarea adenilat ciclazei;
B. Subunitatea alfa-s schimbă GDP cu GTP, se disociază de beta, gama şi activează adenilat ciclaza;
C. Proteinele Gp, respectiv subunitatea alfa-p activează fosfolipaza C;
D. Hormonii ai căror receptori sunt cuplaţi cu proteinele Gi, determină creşterea concentraţiei de cAMP;
E. Complexul H-R-prot Gs, activează direct proteinkinaza A prin fosforilare.
(pag. 574, 575.)
F2633264. Mesageri secunzi sunt:

A. AMP;
B. AMP-ciclic;
C. Adenilat ciclaza;
D. GMP-ciclic;
E. Diacilglicerolul (DAG) şi inozitoltrifosfatul (IP3).
(pag. 573)
F2633265. În legătură cu sistemul hormonal afirmaţiile incorecte sunt:

A. Receptorii hormonali pot fi reglaţi de concentraţia sanguină a hormonului caracteristic;
B. Receptorii hormonali au localizare exclusiv membranară;
C. Somatostatina acţionează numai paracrin;
D. Hormonii endocrinotropi inhibă secreţia unor glande endocrine;
E. Legarea adrenalinei de receptorii alfa2 scade concentraţia de cAMP.
(pag. 564, 563, 624)
Tema nr. 34
Formularea si biodisponibilitatea medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
7. Tehnologie farmaceutica industriala – Sorin Leucuta, Ed. Dacia, 2001
8. Tehnologie farmaceutica - Iuliana Popovici, Dumitru Lupuliasa, Ed. Polirom, Iasi, 2001
F1234001. Alegeti din enunturile urmatoare pe cel care se refera la parametrii care definesc
biodisponibilitatea medicamentelor:
A. cantitatea de substanta medicamentoasa dizolvata din forma farmaceutica
B. concentratia maxima plasmatica dupa administrarea dozei
C. volumul de distributie
D. cantitatea biotransformata in metabolit activ
E. cantitatea absorbita din doza administrata si viteza procesului de absorbtie
(pag. 157-194, [8])
F1234002. Care dintre urmatoarele enunturi se refera la cedarea substantei medicamentoase din forma
farmaceutica administrata pe o cale de administrare:
A. structura sa chimica
B. timpul de injumatatire biologica
C. doza administrata
D. variabilele de formulare si tehnologia de preparare
E. caracteristicile ambalajului primar
(pag. 157-194, [8])
F1234003. Care sunt proprietatile fizico-chimice ale unei substante medicamentoase care pot influenta
biodisponibilitatea medicamentelor cu cedare imediata:
A. cantitatea de substanta medicamentoasa legata de proteinele plasmatice
B. pKa si coeficientul de repartitie lipide/apa
C. volumul de distributie si clearance-ul
D. clearance–ul total
E. constantele de viteza ale absorbtiei, distributiei si eliminarii
(pag. 157-194, [8])
F1234004. Cum se defineste in acceptia europeana, un medicament care contine aceeasi entitate
terapeutica (substanta medicamentoasa), dar care difera fata de produsul de referinta, al
inventatorului, prin forma chimica, prin forma farmaceutica, sau prin continutul de substanta
medicamentoasa:
A. echivalent farmaceutic
B. alternativ farmaceutic
C. bioechivalent
D. echivalent terapeutic
E. variatie simpla
(pag. 119, [7])
F1234005. Influenta agentilor de viscozitate asupra biodisponibilitatii

A. cresterea vitezei de dizolvare a substantei medicamentoase
B. scaderea vitezei de deplasare a substantei medicamentoase catre membrana absorbanta
C. cresterea vitezei de evacuare a continutului stomacal
D. solubilizarea micelara
E. stimularea secretiei biliare

(pag. 157-194, [8])
F1234006. Starea chimica a substantelor medicamentoase din formele farmaceutice care poate
influenta viteza de dizolvare
A. polimorfismul
B. pKa
C. forma de sare sau ester
D. coeficientul de difuziune
E. starea anhidra
(pag. 157-194, [8])
F1334007. In care situatie de crestere a solubilitatii unei substante medicamentoase in apa se

realizeaza o modificare in asocierile moleculelor de apa prin legaturi de hidrogen:
A. folosirea de cosolventi
B. solubilizare micelara
C. complexare
D. modificarea structurii chimice
E. hidrotropie
(pag. 423)
F1434008. Obiectivul formularii medicamentelor consta in:

A. conferirea unor calitati reproductibile pe scara industriala, astfel incat medicamentul sa produca un efect
terapeutic previzibil
B. conferirea unor calitati nereproductibile pe scara industriala, astfel incat medicamentul sa produca un efect
C. conferirea unor calitati reproductibile pe scara restransa, astfel incat medicamentul sa produca un efect
D. conferirea unor calitati reproductibile pe scara industriala, astfel incat medicamentul sa produca un efect
terapeutic imprevizibil
E. conferirea unor calitati reproductibile pe scara industriala, astfel incat medicamentul sa nu produca un
efect terapeutic previzibil
(pag. 386, [7])
F1534009. Alegerea căii de administrare depinde de:

A. forma anhidră a substanţei medicamentoase
B. forma hidratată a substanţei medicamentoase
C. biodisponibilitatea substanţei medicamentoase
D. doza substanţei medicamentoase
E. formele polimorfe
(pag. 73, [8])
F1534010. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească substanţele auxiliare folosite în formele

farmaceutice cu eliberare imediată sunt:
A. inerţie
B. biocompatibilitate
C. biodegradabilitate
D. antigenitate
E. toate variantele de mai sus
(pag. 74, [8])
F1534011. Dacă pentru anumite preparate farmaceutice forma fizică finală este cea solidă, cele mei
întâlnite tipuri de formulare sunt:
A. soluţie
B. crème
C. comprimate
D. unguente
E. spray
(pag. 73, [8])
F1534012. Formularea unui medicament nu determină:

A. compoziţia calitativă a sa
B. compoziţia cantitativă a sa
C. cantităţile aproximative ale fiecărui component
D. cantităţile exacte ale substanţelor medicamentoase
E. cantităţile exacte ale substanţelor auxiliare
(pag. 72, [8])
F1534013. În formularea medicamentelor intervin următorii factori cu excepţia:

A. substanţei medicamentoase
B. substanţelor auxiliare
C. formei farmaceutice
D. materialelor de condiţionare
E. fabricii producătoare
(pag. 72, [8])
F1534014. Principalele forme farmaceutice destinate administrării orale sunt:

A. supozitoare
B. unguente
C. linimente
D. sisteme transdermice
E. comprimate
(pag. 73, [8])
F1634015. Biodisponibilitatea absoluta compara forma farmaceutica cu o forma administrata:

A. pe cale orala
B. pe cale intravenoasa
C. pe cale nazala
D. pe cale rectala
E. pe cale perorala
(pag. 119)
F1634016. Ce se întelege prin "randomizare"?

A. administrarea de placebo
B. comparatia efectelor obtinute pe grupe de bolnavi tratati paralel
C. studii clinice controlate
D. alegerea la întîmplarea bolnavilor
E. cercetare încrucisata
(pag. 109)
F1634017. Cea mai precisa, sensibila si reproductibila modalitate de evaluare a bioechivalentei:

A. test in vivo la animal
B. test in vitro
C. test in vivo pe subiecti umani, masurând concentratia substantei active în sânge în functie de timp
D. test in vivo la om masurând un efect farmacologic intens corespunzazor substantei active în functie te timp
E. determinari clinice comparative
(pag. 123)
F1634018. Din câte etape este alcatuit studiul clinic al unui nou medicament?
A. trei
B. patru
C. cinci
D. doua
E. zece
(pag. 108)
F1634019. În general se considera bioechivalente doua formulari a caror viteza si marime a absorbtiei
nu difera cu mai mult de:
A. 5%
B. 10%
C. 20%
D. 0,5%
E. 1%
(pag. 136)
F1634020. Numarul de subiecti la studii de bioechivalenta nu poate fi mai mic decât:

A. 25
B. 20
C. 6
D. 12
E. 10
(pag. 125)
F2134021. Care din urmatoarele substante auxiliare actioneaza datorita tensiunii de vapori ?
A. plasticizanti
B. hidrofobizanti
C. emulgatori
D. agenti propulsori
E. solubilizanti
(pag. (8) 78)
F2134022. In formularea unui medicament intervin urmatorii factori, cu exceptia:

A. substantei medicamentoase si a substantelor auxiliare
C. caii de administrare
D. procedeului de fabricatie
E. cronofarmacocineticii substantei medicamentoase
(pag. 72 - 73, [7])
F2134023. In formularea unui medicament intervin urmatorii factori, cu exceptia:

A. substantei medicamentoase si a substantelor auxiliare
C. caii de administrare
D. procedeului de fabricatie
E. cronofarmacocineticii substantei medicamentoase
(pag. 72 - 73, [7])
F2134024. Pentru medicamentele administrate pe cale orala, studiile de biodisponibilitate sunt

necesare totdeauna, cu exceptia cazului cand:
A. produsul este cu eliberare imediata si contine o substanta medicamentoasa cunoscuta, cu o absorbtie sub
70 % sau cu o eliminare presistemica mai mare de 70 %
B. produsul este cu eliberare imediata si contine o substanta cunoscuta cu viteza de dizolvare mica sau care
prezinta instabilitate
C. produsul este cu eliberare modificata si contine o substanta medicamentoasa cunoscuta
D. produsul este cu eliberare modificata si contine o substanta medicamentoasa cunoscuta cu domeniu
terapeutic larg
E. produsul contine o noua substanta medicamentoasa
(pag. 121, [7])
F2134025. Agentii tensioactivi pot influenta biodisponibilitatea substantei active prin urmatoarele, in
afara de:
A. favorizarea umectarii
B. includerea in micele
C. modificarea timpului de evacuare din stomac
D. modificarea permeabilitatii celulare
E. micsorarea constantei dielectrice a mediului
(pag. 191, [8])
F2134026. Un polimorf metastabil al unei substante farmaceutice se diferentiaza de forma cristalina

stabila prin aceea ca prezinta:
A. un continut mai mic de energie libera
B. viteza mai mica de dizolvare in apa
C. un continut mai mare in energie libera
D. biodisponibilitate inferioara
E. stabilitate mai mare
(pag. 188, [8])
F2134027. Prin micronizarea substantei medicamentoase se mareste atat biodisponibilitatea cat si

toleranta comprimatelor care contin urmatoarele substante active, cu exceptia celor cu:
A. griseofulvina
B. aspirina
C. nitrofurantoina
D. sulfametin
E. digoxina
(pag. 187, [8])
F2234028. Care este elementul esential in etapa biofarmaceutica , dupa administrarea medicamentului
A. mentinerea integritatii formei farmaceutice
B. dizolvarea substantei medicamentoase
C. evitarea efectului primului pasaj intestinal
D. absorbtia
E. metabolizarea
(pag. I.Popovici, 164)
F2234029. Care dintre urmatoarele enunturi se refera la posibilitatea influentarii cedarii substantei
medicamentoase din forma farmaceutica administrata pe o cale de administrare
A. structura receptorilor biologici
B. timpul de injumatatire biologica
C. doza administrata
D. variabilele de formulare si tehnologia de preparare
E. caracteristicile ambalajului primar
(pag. I.Popovici,163)
F2234030. Care dintre enunturile urmatoare se refera la parametrii care definesc biodisponibilitatea
medicamentelor
A. cantitatea de substanta medicamentoasa dizolvata din forma farmaceutica
B. concentratia maxima plasmatica dupa administrarea dozei
C. volumul de distributie
D. cantitatea biotransformata in metabolit activ
E. cantitatea absorbita din doza administrata si viteza procesului de absorbtie
F2234031. Care sunt proprietatile fizico-chimice ale unei substante medicamentoase care pot influenta
biodisponibilitatea medicamentelor cu cedare imediata
A. cantitatea de substanta medicamentoasa legata de proteinele plasmatice
B. pKa si coeficientul de repartitie lipide/apa
C. volumul de distributie si clearance-ul
D. clearance–ul total
E. constantele de viteza ale absorbtiei, distributiei si eliminarii
F2234032. Care este influenta agentilor de viscozitate asupra biodisponibilitatii

A. cresterea vitezei de dizolvare a substantei medicamentoase
B. scaderea vitezei de deplasare a substantei medicamentoase catre membrana absorbanta
C. cresterea vitezei de evacuare a continutului stomacal
D. solubilizarea micelara
E. stimularea secretiei biliare
F2234033. Care este proprietatea chimica a substantelor medicamentoase din formele farmaceutice
care poate influenta viteza de dizolvare
A. polimorfismul
B. pKa
E. starea anhidra
F2234034. Ce este un medicament "generic" sau multisursa interschimbabil

A. un produs la care autorizatia de comercializare s–a obtinut pe baza unui dosar complet, farmaceutic,
toxicologic, clinic
B. o specialitate careia I s-a determinat biodisponibilitatea
C. o specialitate care este un echivalent farmaceutic la care s-a dovedit bioechivalenta cu produsul
inventatorului
D. un medicament oficinal
E. un medicament magistral
(pag. Leucuta,120)
F2234035. Cum poate fi dovedita bioechivalenta a doua medicamente

A. nu este necesar, ci se asuma, daca sint echivalente sau alternative farmaceutic
B. dovedind ca biodisponibilitatile lor ( viteza si marimea absorbtiei) sint similare
C. dovedind ca au efecte similare sub aspectul eficientei si sigurantei clinice
D. s-au supus testului de dizolvare in vitro
E. s-a dovedit echivalenta chimica a substantei medicamentoase
(pag. Leucuta,120)
F2234036. Cum se defineste un medicament care contine aceeasi entitate terapeutica (substanta
medicamentoasa), dar care difera fata de produsul de referinta , al inventatorului, prin forma chimica,
prin forma farmaceutica, sau prin continutul de substanta medicamentoasa
A. echivalent farmaceutic
B. alternativ farmaceutic
C. bioechivalent
D. echivalent terapeutic
E. variatie simpla
(pag. Leucuta,120)
F2234037. Cum se calculeaza aria de sub curba concentratiilor medicamentoase plasmatice in functie
de timp, in vederea aprecierii marimii absorbtiei sistemice
A. se face suma ariei de sub curba de la timpul zero la timpul ultimei prelevari, cu aria extrapolata de la timpul
ultimei prelevari de proba biologica pina la infinit
B. se determina aria de sub curba prin metoda trapezelor, pina la timpul ultmei prelevari de probe biologice
C. se face raportul concentratiei plasmatice la ultima prelevare, cu constanta de viteza a eliminarii
D. se determina fractia dozei absorbite prin masurarea efectului fiziologic
E. se determina timpul de rezidenta mediu
(pag. Leucuta,114)
F2234038. In ce caz exista proportionalitate intre doza administrata si marimea ariei de sub curba
concentratiilor medicamentoase plasmatice
A. cinetica de ordinul zero
B. cinetica de ordinul intii
C. cind intervin enzimele de metabolizare in procesul de absorbtie
D. cind medicamentul se administreaza pe o cale extravasculara
E. cind eliminarea medicamentului se face prin biotransformare
(pag. Popovici, 170)
F2234039. In ce caz timpul la care se realizeaza concentratia maxima dupa administrare

extravasculara (Tmax), are o valoare mare
A. cind viteza de absorbtie este mare
B. cind viteza de absorbtie este mica
C. dupa administrarea preparatelor cu cedare imediata
D. dupa administrarea preparatelor cu cedare prelungita
E. cind constanta de viteza a absorbtiei este mica
(pag. Popovici,173)
F2234040. Ce este biodisponibilitatea absoluta

A. cantitatea de substanta medicamentoasa cedata din forma farmaceutica la locul de administrare
B. cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita din forma farmaceutica in circulatia generala
C. cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita nemodificat, comparativ cu aceeasi doza administrata
intravenos
D. cantitatea de substanta medicamentoasa care ajunge la receptori
E. cantitatea de substanta medicamentoasa care intra in circulatia enterohepatica
F2234041. Ce este biodisponibilitatea relativa

A. cantitatea de medicament administrata subiectilor care participa la studiul de biodisponibilitate
B. viteza de absorbtie a substantei medicamentoase
C. cantitatea de substanta medicamentoasa care ajunge in circulatia generala dupa administrarea unei solutii
apoase a acesteia, pe cale intravenoasa
D. cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita in circulatia generala dintr-un produs farmaceutic
testat,administrat pe cale extravasculara,in comparatie cu un produs de referinta (standard)
E. biodisponibilitatea realizata in biofaza, comparativ cu cea sistemica

(pag. Leucuta,114)
F2234042. In ce cazuri este justificata evaluarea biodisponibilitatii medicamentelor

A. in cazul solutiilor medicamentoase injectabile
B. in cazul perfuziilor
C. cind se urmareste un efect topic
D. cind absorbtia sistemica poate fi micsorata de natura, cantitatea si reactivitatea excipientilor formei
farmaceutice
E. in cazul comprimatelor si capsulelor
(pag. Leucuta,111)
F2234043. Care sunt variabilele tehnologice care pot influenta biodisponibilitatea

A. marimea particulelor
B. prezenta excipientilor in cantitate mare intr-un comprimat
C. polimorfismul particulelor substantei medicamentoase
D. utilizarea unor substante medicamentoase usor solubile in apa
E. forta de comprimare la masinile de comprimat
(pag. Leucuta,112)
F2234044. Criteriul statistic de apreciere a bioechivalentei in cazul marimii absorbtiei si a concentratiei

plasmatice maxime
A. testul t dublu unilateral (Schuirman) pentru intervalul de incredere 90% sa fie in domeniul de
bioechivalenta admis de organismul de reglementare (Agentia Nationala a Medicamentului)
B. marimea absorbtiei determinata prin metoda trapezelor
C. constanta de viteza a absorbtiei
D. diferenta intre valorile medii ale produsului test si a celui de referinta
E. raportul valorilor medii logaritmice ale parametrilor analizati, intre produsul testat si cel de referinta
(pag. Leucuta,142)
F2234045. Care dintre mecanismele de transport prin membranele biologice este intilnit mai frecvent la
absorbtia substantelor medicamentoase
A. pinocitoza
B. fagocitoza
C. transportul activ
D. transportul prin perechi de ioni
E. transportul pasiv
(pag. Popovici,176)
F2234046. Care dintre formele farmaceutice de uz oral are o biodisponibilitate mai mare in comparatie
cu toate celelalte
A. solutie
B. emulsie
C. suspensie
D. capsula
E. comprimat
(pag. Popovici,186)
F2234047. In cazul substantelor medicamentoase care prezinta polimorfism, solubilitatea si viteza de

dizolvare mai mari se intilnesc in unul din urmatoarele cazuri
A. forma amorfa
B. forma cubica
C. forma paralelipipedica
D. forma aciculara
E. forma metastabila
(pag. Popovici,188)
F2234048. Forme farmaceutice cu administrare cutanata care sunt destinate doar absorbtiei sistemice
a substantelor medicamentoase
A. unguente
B. paste
C. geluri
D. crème
E. sisteme terapeutice transdermice
(pag. Popovici,161)
F2234049. Care este procesul cinetic in care transferul moleculelor substantei medicamentoase este
posibil doar in prezenta unui transportor
A. ordinul unu
B. ordinul zero
C. ordinul doi
D. monocompartimentat
E. bicompartimentat
(pag. Popovici,169)
F2234050. Cind se poate substitui un medicament cu altul

A. cind contin aceeasi substanta medicamentoasa
B. cind doza substantei medicamentoase este aceeasi
C. cind s-a determinat biodisponibilitatea unuia dintre produse
D. cind s-a dovedit existenta bioechivalentei celor doua produse
E. cind s-a dovedit prin studii de farmacologie clinica eficienta si siguranta clinica a ambelor produse
(pag. Popovici,185)
F2234051. In ce caz bioechivalenta a doua produse farmaceutice este imperios necesar sa fie
cunoscuta
A. solutii apoase
B. comprimate
C. comprimate care contin o substanta medicamentoasa usor solubila in apa
D. comprimate care contin o substanta medicamentoasa cu domeniu terapeutic ingust
E. solutii injectabile
(pag. Popovici,185)
F2234052. Ce proprietate biofarmaceutica a unor comprimate care contin o substanta medicamentoasa

greu solubila in apa, se determina in mod special, spre a putea aprecia comportamentul la absorbtie
A. continutul in substanta activa
B. uniformitatea masei
C. prezenta germenilor saprofiti
D. viteza de dizolvare in apa
E. sarcina electrostatica
(pag. Popovici,187)
F2234053. Ce reprezinta dispersiile solide ale unor substante medicamentoase, din punct de vedere
biofarmaceutic
A. un sistem farmaceutic in care substanta medicamentoasa este complexata
B. o dispersie microcristalina sau o solutie solida cu viteza de dizolvare crescuta
C. o pulbere sau un amestec de pulberi
D. un granulat cu particule aproape sferice

E. pelete
(pag. Popovici,187)
F2234054. Cum poate fi asigurata absorbtia orala a eritromicinei, substanta care se degradeaza chimic
la pH acid
A. se administreaza cu alimente
B. se administreaza pe stomacul gol
C. se administreaza sub forma unor comprimate acoperite gastrorezistente, enterosolubile
D. se administreaza sub forma unor esteri ( stearat) care au coeficient de repartitie lipide apa foarte mare
E. nu se poate administra pe cale orala
(pag. Popovici,190)
F2234055. Care este organismul de reglementare a modului de efectuare a studiilor de bioechivalenta

in tara noastra, si care poate inregistra si aproba spre fabricatie produsele generice bioechivalente cu
ale inovatorilor
A. ministerul sanatatii
B. facultatile de farmacie
C. facultatile de medicina
D. colegiul farmacistilor din Romania
E. agentia nationala a medicamentului
(pag. Leucuta,118)
F2334056. In care situatie de crestere a solubilitatii unei substante medicamentoase in apa se

realizeaza o modificare in asocierile moleculelor de apa prin legaturi de hidrogen:
A. folosirea de cosolventi
B. solubilizare micelara
C. complexare
D. modificarea structurii chimice
E. hidrotropie
(pag. 423)
F2334057. Care factori nu sunt luati in consideratie in studiile de biodisponibilitate ale unui
medicament:
A. factori fizici
B. factori chimici
C. factori farmaceutici
D. factori tehnologici
E. factori climaterici
(pag. 111)
F2534058. Un medicament formulat modern trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii, cu exceptia:

A. toxicitate marcata,
B. forma farmaceutica stabila,
C. forma farmaceutica usor acceptata de catre pacient,
D. forma farmaceuticasa asigure un dozaj corect,
E. sa fie activ terapeutic.
(pag. Popovici/72)
F2534059. Formularea nu este definita ca:

A. selectionarea calitativa a substantei medicamentoase,
B. selectionarea cantitativa a substantei medicamentoase,
C. selectionarea calitativa a substantelor auxiliare,
D. selectionarea cantitativa a substantelor auxiliare,

E. alegerea substantelor medicamentoase in functie de culoarea lor.
(pag. Popovici/72)
F2534060. Conditiile de calitate pentru un produs ideal formulat sunt:

A. instabilitatea,
B. sa fie mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor,
C. sa fie iritant,
D. toxicitatea,
E. lipsa efectelor adverse.
(pag. Popovici/72)
F2534061. In formularea unui medicament intervin urmatoarii factori, cu exceptia:

A. caii de administrare,
B. formei farmaceutice,
C. metodei de obtinere a materialelor de ambalaj,
D. substantelor auxiliare,
E. substantei medicamentoase.
(pag. Popovici/72)
F2534062. Nu se administreaza oral:

A. comprimate,
B. sisteme terapeutice transdermice,
C. solutii,
D. emulsii U/A,
E. suspensii apoase.
(pag. 72/Popovici)
F2534063. Referitor la hidroxietilceluloza, utilizata la obtinerea comprimatelor cu matrita hidrofila, sunt

adevarate afirmatiile:
A. este biodegradabila,
B. este un polimer biocompatibil si nebiodegradabil,
C. nu este inerta fata de moleculele ionizate,
D. nu este inerta fata de moleculele neionizate,
E. nu se hidrateaza cu apa.
(pag. 75/Popovici)
F2534064. Nu intervin in formularea medicamentelor:

A. substanta medicamentoasa,
B. forma farmaceutica,
C. fabrica producatoare,
D. materialele de conditionare,
E. substantele auxiliare.
(pag. 72/Popovici)
F2534065. Se tine seama la alegerea căii de administrare depinde de:

A. formele polimorfe
B. forma hidratată a substanţei medicamentoase
C. forma anhidră a substanţei medicamentoase
D. biodisponibilitatea substanţei medicamentoase
E. doza substanţei medicamentoase
(pag. 73/Popovici)
F2534066. Sunt destinate administrarii pe cale orala:

A. unguente,
B. comprimate,
C. supozitoare,
D. sisteme transdermice,
E. linimente.
(pag. 73/Popovici)
F2534067. Precizati care din urmataotrele forme farmaceutice sunt solide:

A. soluţie,
B. spray,
C. unguente,
D. crème,
E. comprimate.
(pag. 73/Popovici)
F2534068. Substanţele auxiliare folosite în formele farmaceutice cu eliberare imediată indeplinesc

aceste conditii:
A. biocompatibilitate,
B. biodegradabilitate,
C. antigenitate,
D. inerţie,
E. toate variantele de mai sus.
(pag. 74/Popovici)
F2534069. Nu reprezinta tipuri de echivalenţă:

A. echivalenta farmaceutică,
B. echivalenţa farmacologică,
C. echivalenţa chimică,
D. echivalenţa sublimă,
E. bioechivalenţa.
(pag. 179/Popovici)
F2634070. Ipratropiul:
A. Este utilizat în bronşită cronică obstructivă, cu hipersecreţie de mucus
B. Se administrează oral
C. Are acţiune anticolinesterazică
D. Fluidifică secreţia bronşică (mucolitic)
E. Stimulează receptorii M1-colinergici
(pag. 198)
F2634071. Acţionează prin inhibarea 5-lipoxigenazei:

A. Montelukast
B. Pranlukast
C. Zileuton
D. Abciximabul
E. Zafirlukast
(pag. 203)
F2634072. Sunt antagonişti compettitivi ai receptorilor Cys LT-1:

A. Dinoprostul
B. Misoprostolul
C. Montelukastul
D. Fluticazona
E. Salbutamolul
(pag. 203)
F2634073. Care dintre următoarele antiastmatice acţionează prin blocarea receptorilor M-colinergici
A. Cromoglicatul de sodiu
B. Ipratropiu
C. Nedocromilul
D. Ketotifenul
E. Izoprenalina
(pag. 201)
F2634074. Sunt alfa, beta-adrenomimetice neselective:

A. Terbutalina
B. Clenbuterolul
C. Bambuterolul
D. Izoprenalina
E. Adrenalina
(pag. 196)
F1234075. Bioechivalenta a doua medicamente este dovedita daca:

A. sint echivalente sau alternative farmaceutic;
B. biodisponibilitatile lor ( viteza si marimea absorbtiei) sint similare;
C. dupa administrarea in aceleasi doze molare au efecte similare sub aspectul eficientei si sigurantei clinice
D. s-au supus testului de dizolvare in vitro
E. s-a dovedit echivalenta chimica a substantei medicamentoase
(pag. 120, [7])
F1234076. Care dintre factorii enumerati, favorizeaza cresterea absorbtiei substantelor

medicamentoase prin membranele biologice
A. forma neionizata a substantei medicamentoase
B. forma ionizata a substantei medicamentoase
C. structuri moleculare cu un coeficient mic de repartitie lipide / apa
D. structuri moleculare cu un coeficient mare de repartitie lipide / apa
E. indicele terapeutic mare al substantei medicamentoase
(pag. 157-194, [8])
F1234077. Etapele care descriu farmacocinetica unei substante medicamentoase in organism

A. absorbtia
B. distributia
C. metabolizarea
D. excretia
E. interactiunea cu receptorii
(pag. 157-194, [8])
F1234078. Factori care pot influenta viteza de dizolvare a substantei medicamentoase si implicit
absorbtia sa in circulatia generala (conform ecuatiei Noyes -Whitney)
A. coeficientul de repartitie lipide/ apa
B. suprafata specifica a particulelor substantei medicamentoase

C. solubilitatea substantei medicamentoase
D. utilizarea unui precursor medicamentos
E. grosimea stratului de difuziune din jurul particulelor care se dizolva
(pag. 22, [7])
F1234079. Factori specifici formei farmaceutice care pot influenta biodisponibilitatea substantelor
medicamentoase
A. lipofilia substantei medicamentoase
B. tipul formei farmaceutice
C. forma amorfa sau cristalina a particulelor substantei medicamentoase
D. natura si cantitatea excipientilor
E. procedeul de fabricare a medicamentului
(pag. 111, [7])
F1234080. In ce cazuri din cele enumerate mai jos, are loc cresterea absorbtiei substantelor
medicamentoase prin membranele biologice
A. substante medicamentoase acizi slabi la un pH acid
B. substante medicamentoase acizi slabi la un pH alcalin
C. structuri moleculare cu lipofilie scazuta
D. structuri moleculare cu lipofilie crescuta
E. molecule cu un coeficient de distributie lipide/ apa cit mai scazut
(pag. 157-194, [8])
F1234081. Pentru calcularea biodisponibilitatii medicamentelor avem nevoie sa cunoastem

concentratia substantei medicamentoase
A. din organism
B. din singe
C. legata de proteinele plasmatice
D. din vecinatatea receptorilor
E. din urina
(pag. 112, [7])
F1234082. Starea fizica a particulelor substantelor medicamentoase din formele farmaceutice care
poate influenta viteza de dizolvare
A. polimorfismul
B. pKa
E. starea anhidra
(pag. 157-194, [8])
F1334083. Care afirmatii sunt corecte privind relatia intre testele in vitro si biodisponibilitate:
A. mici modificari in formulare nu determina diferente in absorbtie
B. diferente sesizabile "in vitro" nu se regasesc in diferente la fel de mari "in vivo"
C. nu exista teste "in vitro" care sa prevada biodisponibilitatea
D. studiile de biodisponibilitate asigura reproductibilitatea caracteristicilor biologice ale formei farmaceutice
E. diferentele individuale si patologice intre pacient nu vor determina modificari ale posologiei
(pag. 117)
F1334084. Care factori privind formularea substantelor medicamentoase intr-un produs farmaceutic
depind de pacient:
A. proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase
B. proprietatile fizico-chimice ale substantelor auxiliare

C. proprietatile biofarmaceutice ale substantei medicamentoase
D. afectiunea pentru care este indicata substanta medicamentoasa
E. caracteristici de varsta, sex
(pag. 386-400)
F1334085. Care sunt criteriile obiective in formularea solutiilor medicamentoase:

A. realizarea solubilitatii dorite
B. asigurarea stabilitatii chimice
C. evitarea contaminarii microbiene
D. asigurarea aspectului
E. asigurarea caracteristicilor organoleptice
(pag. 422)
F1334086. Care sunt proprietatile derivate din structura chimica a substantei medicamentoase:
B. curgerea pulberii
C. proprietati de comprimare
D. compatibilitatea substantei medicamentoase cu excipientii
E. punctul de topire
(pag. 388)
F1334087. Care sunt solutiile extractive fitoterapice:

A. infuzii
B. decocturi
C. tincturi
D. extracte fluide
E. extracte moi
(pag. 111)
F1334088. Ce afirmatii sunt corecte privind biodisponibilitatea absoluta:

A. se asigura dupa administrarea unei doze pe cale i.v.
B. 100% din doza administrata ajunge in circulatia sistemica
C. se studiaza in cercetarea clinica a unui nou medicament
D. se obtin informatii despre farmacocinetica substantei medicamentoase
E. este o biodisponibilitate comparativa
(pag. 111)
F1334089. Ce fel de substante ridica probleme biofarmaceutice:

A. substante cu domeniu terapeutic ingust
B. substante cu solubilitate redusa in apa
C. substante asociate cu cantitati mari de excipient
D. substante care se absorb la un anumit segment al tractului digestiv
E. substante cu solubilitate crescuta in apa
(pag. 112)
F1334090. Cu ce este utila farmacistului biodisponibilitatea absoluta:

A. in stabilirea regimului de dozare optima a medicamentului
B. in evaluarea unor interactiuni potentiale
C. in compararea vitezei de absorbtie a medicamentelor
D. in cunoasterea reactiilor secundare
E. in evaluarea vitezei de absorbtie a substantei medicamentoase
(pag. 111)
F1334091. Diferenta de mai mult de 20% in orice parametru este considerata semnificativ statistic
pentru substante medicamentoase cu domeniu terapeutic ingust ca:
A. diazepam
B. digoxina
C. fenitoina
D. carbamazepina
E. teofilina
(pag. 117)
F1334092. Ineficienta produsului testat fata de cel de referinta se caracterizeaza prin:

A. ariile de sub curba egale
B. marimea absorbtiei egala
C. viteza de absorbtie este mica la produsul testat
D. neatingerea valorii concentratiei minime eficace
E. activitatea farmacologica crescuta pentru produsul testat
(pag. 116-117)
F1334093. Produsul de referinta sau standard poate fi:

A. o solutie apoasa a substantei medicamentoase
B. o suspensie apoasa a substantei medicamentoase
C. produsul inventatorului, primul introdus pe piata
D. o alta forma farmaceutica
E. o noua forma farmaceutica
(pag. 113)
F1434094. Factorii care pot influenta biodisponibilitatea unui medicament sunt:

A. recipientul de conditionare primara
B. constanta de disociere a substantei medicamentoase
C. cantitatea excipientilor
D. eliminarea presistemica
E. locul de aplicare
(pag. 112, [7])
F1434095. In vederea formularii unui produs farmaceutic se tine seama:

A. de proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase
B. de proprietatile biofarmaceutice ale substantei medicamentoase
C. de proprietatile fizico-chimice ale excipientilor si adjuvantilor
D. de variabilele fluxului tehnologic
E. numai de particularitatile diferitelor cai de administrare
(pag. 386, [7])
F1434096. Preformularea:
A. reprezinta prima faza de studiu despre forma farmaceutica
B. reprezinta prima faza de studiu despre substanta medicamentoasa
C. presupune stabilirea unor proprietati fizice si chimice ale moleculei substantei medicamentoase
D. presupune stabilirea unor proprietati fizice si chimice ale substantelor farmaceutice auxiliare
E. presupune prepararea unei forme farmaceutice
(pag. 388, [7])
F1434097. Proprietatile fundamentale ale substantei medicamentoase sunt:

A. solubilitatea
B. marimea particulelor
C. punctul de topire
D. compresibilitatea
E. unghiul de repaus
(pag. 388, [7])
F1534098. Determinarea biodisponibilităţii în lichidele biologice se realizează prin:

A. determinarea efectului pe oameni
B. testul de dizolvare
C. determinări în sânge
D. determinări efectuate pe animale
E. determinări în urină
(pag. 181, [8])
F1534099. Excipientul folosit în realizarea unei forme farmaceutice poate influenţa:

A. realizarea formei farmaceutice
B. stabilitatea formei farmaceutice
C. biodisponibilitatea formei farmaceutice
D. toxicitatea formei farmaceutice
E. numai variantele a şi c sunt corecte
(pag. 75, [8])
F1534100. Factorii fiziologici care influenţează biodisponibilitatea la absorbţia pe cale orală:

A. tehnologia de preparare
B. gradul de umplere al tractului gastro-intestinal
C. irigarea cu sânge a mucoasei gastro-intestinale
D. motilitatea tractului gastro-intestinal
E. compoziţia sucurilor digestive
(pag. 186, [8])
F1534101. Farmacistul poate influenţa biodisponibilitatea unui medicament alegând:

A. starea fizică a substanţei medicamentoase
B. forma farmaceutică
C. starea chimică a substanţei medicamentoase
D. culoarea medicamentului
E. tehnologia de preparare
(pag. 186, [8])
F1534102. În cazul administrării extravasculare biodisponibilitatea este influenţată de:

A. factori specifici substanţei medicamentoase
B. culoarea substanţei medicamentoase
C. factori specifici formei farmaceutice
D. factori fiziologici
E. factori patologici
(pag. 186, [8])
F1534103. Nu se recomandă substituirea unui medicament cu altul când:

A. substanţa medicamentoasă are indice terapeutic îngust
B. se utilizează antiaritmice
C. se utilizează antianginoase
D. se utilizează antidiabetice
E. se folosesc în tratament analgezice-antipiretice
(pag. 185, [8])
F1534104. Polimerii hidrofili folosiţi pentru obţinerea comprimatelor cu matriţă hidrofilă sunt:
A. biocompatibili
B. biodegrababili
C. inerţie faţă de moleculele din tractul gastro-intestinal
D. de culoare verde
E. foarte solubili în apă
(pag. 75, [8])
F1534105. Tipurile de biodisponibilitate existente în plan ştiinţific sunt:

A. absolută
B. statică
C. relativă
D. optimizaţională
E. relativă optimă
(pag. 179, [8])
F1634106. Biodisponibilitatea este data de:

A. compozitia formei farmaceutice
B. natura excipientilor
C. viteza absorbtiei substantei ative
D. marimea absorbtiei substantei active
E. forma cristalina a substantei active
(pag. 111)
F1634107. Criterii de validare a metodelor de dozare folosite la studii de bioechivalenta:

A. precizie
B. stabilitate
C. sensibilitate
D. specificitate
E. inexactitate
(pag. 129-130)
F1634108. Etapa pre-clinica a unui medicament cuprinde urmatoarele studii:

A. chimice
B. farmacocinetice
C. biologice
D. toxicologice
E. clinice
(pag. 107)
F1634109. Factori chimici care influenteaza biodisponibilitatea unui medicament:

A. solubilitatea
B. lipofilia
C. forma cristalina
D. constanta de disociere
E. cantitatea excipientilor folositi
(pag. 111)
F1634110. În studii de bioechivalenta se determina concentratia metabolitilor când, substanta activa:

A. este un precursor
B. nu se poate determina datorita absentei unei metode analitice corespunzatoare

C. sufera o conversie rapida si completa
D. este o molecula chirala
E. are un timp de înjumatatire lunga
(pag. 128)
F1634111. La prelevarea probelor biologice în studiile de bioechivalenta sunt importante:

A. frecventa prelevarilor
B. durata prelevarilor
C. cauza prelevarilor
D. modalitatea prelevarilor
E. conditiile prelevarilor
(pag. 129)
F1634112. Medicamente "generice" sunt:

A. medicamente care prezinta aceeasi compozitie calitativa si cantitativa în ceea ce priveste substanta
medicamentoasa si forma farmaceutica cu produsul de referinta
B. medicamente alternative farmaceutice
C. medicamente care nu prezinta aceeasi compozitie calitativa si cantitativa în ceea ce priveste substanta
medicamentoasa si forma farmaceutica cu produsul de referinta
D. medicamente echivalente farmaceutice bioechivalente
E. pro-droguri
(pag. 120)
F1634113. Studiile clinice controlate pot fi:

A. paralele
B. încrucisate
C. lineare
D. secventiale
E. relative
(pag. 109-110)
F1634114. Studiile de bioechivalenta sunt necesare:

A. la solutii parenterale intramusculare sau subcutanate
B. la vaccinuri
C. la siropuri
D. la unguente
E. la capsule
(pag. 122)
F2134115. Prin formularea unui medicament se determina:

A. proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase
B. proprietatile toxicologice ale substantei medicamentoase
C. activitatea terapeutica a compusului activ
D. compozitia calitativa a formei farmaceutice
E. compozitia cantitativa a formei farmaceutice
(pag. (8) 72)
F2134116. Alegerea caii de administrare depinde de:

A. substantele auxiliare prezente in compozitia preparatului
B. viteza de actiune dorita
C. biodisponibilitatea substantei medicamentoase
D. durata tratamentului
E. procedeul de fabricatie folosit la obtinerea formei farmaceutice
(pag. (8) 73)
F2134117. Precizati care dintre urmatoarele substante auxiliare din formularea medicamentelor
actioneaza datorita capacitatii de gonflare:
A. agenti de acoperire neenterica
B. solubilizanti
C. agenti de ingrosare
D. dezagreganti
E. pseudoemulgatori
(pag. (8) 78)
F2134118. Precizati care dintre urmatoarele substante auxiliare din formularea unui medicament
actioneaza asupra stabilitatii fizico-chimice:
A. antioxidanti
B. chelatanti
C. conservanti antimicrobieni
D. substante pentru ajustarea pH-ului
E. izotonizanti
(pag. (8) 79)
F2134119. Alegeti formele farmaceutice critice din punct de vedere biofarmaceutic:

A. preparate solide orale cu substante usor solubile
B. preparate solide orale cu substante greu solubile
C. forme solide enterosolubile
D. solutii perfuzabile
E. suspensii orale
(pag. (8) 180)
F2134120. Probleme de biodisponibilitate pot pune substante medicamentoase care prezinta

urmatoarele proprietati famacocinetice:
A. solubilitate mica in fluidele digestive
B. instabilitate in sucul gastric
C. absorbtie in domenii limitate ale tractului gastrointestinal
D. efect pregnant al primului pasaj hepatic
E. efect redus al primului pasaj hepatic
(pag. (8) 180)
F2134121. Substituirea unui medicament cu altul nu este recomandata in urmatoarele cazuri:

A. cand substanta medicamentoasa are un indice terapeutic mare
B. cand substanta medicamentoasa are un indice terapeutic mic
C. pentru medicamente la care raportul dintre cantitatea de substanta medicamentoasa si substantele
auxiliare este mai mare de 1:5
D. pentru substante medicamentoase care prezinta o absorbtie uniforma de-a lungul tractului digestiv
E. pentru substantele medicamentoase utilizate in maladii cu morbiditate ridicata
(pag. (8) 185)
F2134122. Factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea preparatelor orale sunt:

A. pH-ul sucurilor digestive
B. irigarea cu sange a mucoasei gastrointestinale
C. interactiunea cu medicamente prezente in organism
D. prezenta alimentelor
E. motilitatea gastrointestinala
(pag. (8) 193)
F2134123. In general, biodisponibilitatea unei substante medicamentoase administrata intern se

mareste prin:
A. reducerea dimensiunii particulelor
B. micsorarea gradului de dispersie al substantei active
C. utilizarea de polimorfi stabili
D. folosirea formei anhidre
E. folosirea substantei amorfe
(pag. 72 - 73, [7])
F2134124. In general, biodisponibilitatea unei substante medicamentoase administrata intern se

mareste prin:
A. reducerea dimensiunii particulelor
B. micsorarea gradului de dispersie al substantei active
C. utilizarea de polimorfi stabili
D. folosirea formei anhidre
E. folosirea substantei amorfe
(pag. 72 - 73, [7])
F2134125. Forma anhidra a unei substante se diferentiaza de cea hidratata prin:

A. continut mai ridicat in energie interna
B. viteza mai mare de dizolvare
C. eficacitate terapeutica inferioara
D. biodisponibilitate mai mica
E. stabilitatea cea mai mare
(pag. 189, [8])
F2134126. In faza farmacocinetica, substanta medicamentoasa dintr-o forma farmaceutica administrata

pe cale orala, parcurge urmatoarele etape:
A. eliberarea din forma farmaceutica
B. dizolvarea
C. absorbtia
D. distributia
E. eliminarea
(pag. 163, [8])
F2134127. biodisponibilitatea este maxima (100 %) in cazul administrarii de :

A. perfuzii
B. solutii de uz intern
C. injectii intramusculare
D. injectii subcutanate
E. injectii intravenoase
(pag. 158, [8])
F2134128. Farmacistul poate influenta biodisponibilitatea unui medicament prin:

A. alegerea starii fizice si chimice a substantei medicamentoase
B. alegerea adjuvantilor
C. formulare corecta
D. preparare corespunzatoare
E. corectarea unor parametri fiziologici
(pag. 186, [8])
F2134129. Formularea, ca etapa in realizarea unui medicament, consta in:

A. obtinerea unor date privind proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase (solubilitatea,
constanta de ionizare, coeficientul de partitie, polimorfismul, etc.)
B. obtinerea unor date privind unele proprietati derivate (secundare) ale substantei medicamentoase
C. alegerea optima a parametrilor fizico-chimici si biofarmaceutici ai substantei medicamentoase
D. alegerea optima a parametrilor tehnologici de realizare a medicamentului
E. alegerea cea mai adecvata a recipientelor de conditionare a medicamentului
(pag. 72, [8])
F2134130. Dupa administrarea perorala, substanta medicamentoasa parcurge in faza biofarmaceutica

urmatoarele etape:
A. eliberarea din forma farmaceutica
B. dizolvarea si difuziunea in mediul de cedare
C. absorbtia
D. distributia
E. eliminarea
(pag. 163, [8])
F2134131. Absorbtia nu este implicata in biodisponibilitatea substantei active cand medicamentul este
administrat pe cale:
A. intravenoasa
B. orala
C. intramusculara
D. intraarteriala
E. subcutanata
(pag. 165, [8])
F2134132. Factorii specifici substanţei medicamentoase care influenteaza biodisponibilitatea sunt:

A. solubilitatea, viteza de dizolvare
B. tipul de forma farmaceutica
C. marimea particulelor substantei solide
D. cantitatea si compozitia sucurilor gastrice
E. polimorfismul
(pag. 168 - 188, [8])
F2134133. In general, pentru marirea vitezei de absorbtie a unei substante active administrate intern
se recomanda:
A. folosirea de polimorfi stabili
B. marirea gradului de dispersie
C. folosirea de polimorfi cu energie libera mai mare
D. acoperirea cu pelicule
E. retinerea substantei active intr-o matrita hidrofoba
(pag. 189 - 190, [8])
F2234134. Care sunt etapele care descriu farmacocinetica unei substante medicamentoase in organism
A. absorbtia
B. distributia
C. metabolizarea
D. excretia
E. interactiunea cu receptorii biologici
(pag. I.Popovici,Lupuleasa,163)
F2234135. Care este locul din care se preleveaza probe biologice in vederea calcularii biodisponibilitatii
A. organism
B. singe
C. proteinele plasmatice
D. vecinatatea receptorilor
E. urina
F2234136. Care sunt factorii care pot influenta viteza de dizolvare a substantei medicamentoase si
implicit absorbtia sa in circulatia generala
A. coeficientul de repartitie lipide/ apa
B. suprafata specifica a particulelor substantei medicamentoase
C. solubilitatea substantei medicamentoase
D. utilizarea unui precursor medicamentos
E. grosimea stratului de difuziune din jurul particulelor care se dizolva
(pag. I.Popoici,186)
F2234137. In care situatie are loc cresterea absorbtiei substantelor medicamentoase prin membranele
biologice
A. substante medicamentoase acizi slabi la un pH acid
F2234138. Care sunt factorii specifici formei farmaceutice care pot influenta biodisponibilitatea
substantelor medicamentoase
A. lipofilia substantei medicamentoase
B. tipul formei farmaceutice
C. forma amorfa sau cristalina a particulelor substantei medicamentoase
D. natura si cantitatea excipientilor
E. procedeul de fabricare a medicamentului
F2234139. Starea fizica a particulelor substantelor medicamentoase din formele farmaceutice care
poate influenta viteza de dizolvare
A. polimorfismul
B. pKa
E. starea anhidra
F2234140. In care din cazurile de mai jos are loc o crestere a absorbtiei substantelor medicamentoase
prin membranele biologice
A. moleculele substantelor medicamentoase in stare neionizata
F2234141. Care sunt factorii fiziologici care pot micsora biodisponibilitatea unor medicamente
administrate oral
A. viteza evacuarii continutului stomacal in intestin si motilitatea intestinala
B. circulatia enterohepatica
C. fluxul sanguin local
D. eliminarea presistemica prin efectul primului pasaj hepatic
E. natura,cantitatea si reactivitatea excipientilor
(pag. Leucuta,112)
F2234142. Care sunt consecintele unei biodisponibilitati mici, insuficiente, asupra nivelurilor
medicamentoase plasmatice, in comparatie cu o biodisponibilitate practic totala
A. concentratia maxima este mai mica
B. concentratia maxima este mai mare
C. timpul necesar atingeiri concentratiei maxime este mai lung
D. timpul necesar atingerii concentratiei maxime este mai scurt
E. exista riscul nerealizarii concentratiei minime eficiente
(pag. Leucuta,115)
F2234143. Care sunt parametrii utilizati in mod obisnuit la evaluarea farmacocinetica a

biodisponibilitatii si a bioechivalentei produselor farmaceutice solide de uz oral cu cedare imediata
A. aria de sub curba
B. concentratia plasmatica maxima
C. timpul necesar realizarii concentratiei plasmatice maxime
D. constanta de viteza a eliminarii
E. clearance-ul
(pag. Leucuta,112,131)
F2234144. Care sunt factorii care pot influenta absorbtia substantelor medicamentoase prin difuzie
pasiva
A. grosimea membranei
B. suprafata de absorbtie
C. gradientul de concentratie
D. coeficientul de difuzie al substantei
E. gradul de saturare al transportorilor
(pag. Popovici,176)
F2234145. Care dintre proprietatile fizice ale particulelor substantei medicamentoase formulate intr-un
preparat farmaceutic, poate influenta biodisponibilitatea
A. solubilitatea
B. viteza de dizolvare
C. marimea particulelor
D. forma cristalina sau amorfa
E. starea anhidra sau hidratata
(pag. Popovici,186)
F2234146. Care dintre formele chimice ale substantei medicamentoase incorporata intr-un
medicament, poate influenta biodisponibilitatea
A. acid sau baza neionizate, ori sare solubila
B. tensiunea interfaciala
C. ester
D. complex
E. precursor medicamentos bioreversibil
(pag. Popovici,186)
F2234147. Care dintre substantele medicamentoase enumerate sufera un important efect al primului
pasaj, cu reducerea semnificativa a biodisponibilitatii
A. pentazocina
B. lidocaina
C. propranololul
D. clorpromazina
E. fierul
(pag. Popovici,194)
F2234148. Metode oficiale in farmacopee pentru studiul vitezei de dizolvae al substantelor

medicamentoase din comprimate si capsule
A. metoda cu flux continuu e solvent
B. metoda paharului
C. metoda cu mai multe compartimente
D. metoda cosuletului rotativ
E. metoda agitatorului cu paleta
(pag. Popovici,197)
F2234149. Care sunt parametrii empirici independenti de model pentru evaluarea profilului de dizolvare
in vitro a medicamentelor
A. procentul de substanta medicamentoasa dizolvat pina la o anumita perioada de timp
B. timpul mediu de dizolvare
C. viteza de dizolvare
D. solubilitatea intrinseca
E. temperatura de lucru
(pag. Popovici,199)
F2234150. Care sunt parametri ai absorbtiei , mai frecvent folositi, care se pot folosi la corelarea cu
rezultatele testului de dizolvare in vitro
A. clearance-ul
B. volumul de distributie
C. marimea ariei de sub curba
D. concentratia maxima si timpul maximului
E. constantele de viteza ale schimbului intre compartimente
(pag. Popovici,199)
F2234151. Care sunt caile de administrare pentru medicamente la care se intentioneaza un efect
sistemic, la care biodisponibilitatea este corespunzatoare
A. orala
B. parenterala
C. rectala
D. cutanata
E. peridurala
(pag. Popovici,157)
F2234152. Care sunt caile de administrare parenterala utilizate in cazuri de urgenta

A. intracardiaca
B. subarahnoidiana
C. intraarticulara
D. intraarteriala
E. epidurala
(pag. Popovici,158)
F2234153. Care sunt caile de administrare prin care se poate evita efectul primului pasaj hepatic
A. sublinguala
B. orala
C. nazala
D. vaginala
E. rectala
(pag. Popovici,159)
F2234154. Care sunt factorii de formulare ai unui medicament care pot influenta cedarea substantei
medicamentoase
A. reologia produsului
B. vehiculul sau excipientii
C. substantele auxiliare
D. variabilele tehnologice
E. recipientul de ambalare
(pag. Popovici,163)
F2234155. Cum poate fi crescuta disponibilitatea substantei medicamentoase greu solubile din
comprimate de uz oral
A. asocierea unui umectant
B. adausul de excipienti dezagreganti sau superdezagreganti
C. utilizarea unor complecsi cu ciclodextrinele
D. folosirea unor dispersii solide
E. utilizarea unei alte cai de administrare, deoarece solubilitatea sa nu poate fi modificata
(pag. Popovici,192)
F2234156. Prin ce poate influenta prezenta alimentelor in stomac, absorbtia si biodisponibilitatea din
comprimate orale
A. prin formarea de complecsi greu absorbabili
B. cresterea viscozitatii mediului
C. reducerea motilitatii stomacale
D. modificarea pH-ului stomacal
E. efectul primului pasaj
(pag. Popovici,193)
F2234157. Ce particularitati are studiul incrucisat de administrare a medicamentelor in vederea

determinarii biodisponibilitatii/bioechivalentei
A. creste numarul de subiecti
B. fiecare subiect primeste fiecare din cele doua produse cercetate, la un anumit interval de timp, intr-o
ordine intimplatoare
C. fiecare subiect este propriul martor al celor doua produse testate
D. este un studiu orb
E. este un studiu dublu orb
(pag. Leucuta,113)
F2234158. Care sunt prevederi ale protocolului cu subiectii voluntari in studiile de

biodisponibilitate/bioechivalenta
A. se vor reduce la minimum diferentele de virsta si greutate corporala
B. se vor folosi subiecti in virsta de peste 50 ani
C. se vor folosi voluntari sanatosi, pe baza examinarii medicale si a testelor de laborator clinic
D. administrarea medicamentelor se face pe stomacul gol
E. regimul de viata si alimentar va fi standardizat in ziua prelevarii probelor biologice
(pag. Leucuta,113)
F2234159. Care este frecventa si durata prelevarii probelor biologice ( singe) in determinarile de
biodisponibilitate/bioechivalenta cu administrarea unor doze unice
A. pe o perioada de timp egala cu trei pina la cinci timpi de injumatatie biologica ai substantei
medicamentoase cercetate
B. trei prelevari, in faza absorbtiei, a maximului si a eliminarii
C. cite 3-4 prelevari in faza absorbtiei, in jurul concentratiei maxime si in faza eliminarii
D. se fac recoltari doar in perioada absorbtiei, caci aceasta conteaza in biodisponibilitate
E. se fac recoltari doar in faza eliminarii caci esential este sa se determine constanta de viteza a eliminarii
(pag. Leucuta,113)
F2234160. Ce criterii de validare se aplica la metoda de determinare cantitativa a substantei

medicamentoase in probele biologice, in vederea determinarii bioechivalentei medicamentelor
A. specificitate
B. sensibilitate
C. stabilitate
D. precizie si acuratete
E. in acest tip de studii se foloseste doar metoda radioimunodozarii, pentru care nu se solicita validarea
(pag. Leucuta,130)
F2334161. Diferenta de mai mult de 20% in orice parametru este considerata semnificativ statistic
pentru substante medicamentoase cu domeniu terapeutic ingust ca:
A. diazepam
B. digoxina
C. fenitoina
D. carbamazepina
E. teofilina
(pag. 117)
F2334162. Ineficienta produsului testat fata de cel de referinta se caracterizeaza prin:

A. ariile de sub curba egale
B. marimea absorbtiei egala
C. viteza de absorbtie este mica la produsul testat
D. neatingerea valorii concentratiei minime eficace
E. activitatea farmacologica crescuta pentru produsul testat
(pag. 115)
F2334163. Un medicament poate fi substituit cu altul atunci cand:

A. ambele contin aceeasi substanta medicamentoasa
B. substanta medicamentoasa are un indice terapeutic ingust
C. substanta medicamentoasa este utilizata in tratamentul bolilor cu morbidiitate ridicata
D. cele doua medicamente sunt bioechivalente
E. substantele medicamentoase sunt instabile in tractul gastrointestinal
(pag. 185)
F2334164. Factorii fiziologici care influenteaza biodisponibilitatea la absorbtie pe cale orala sunt:
A. agentii de viscozitate
B. enzimele si flora bacteriana
C. irigarea cu sange a mucoasei gastrointestinale
D. tehnologia de fabricare
E. solubilitatea si viteza de dizolvare
(pag. 193)
F2334165. Influenta agentilor de viscozitate asupra biodisponibilitatii consta in:

A. cresterea vitezei de golire a stomacului
B. descresterea motilitatii intestinale
C. scaderea vitezei de dizolvare a substantei medicamentoase
D. micsorarea vitezei de golire a stomacului
E. scaderea vitezei de deplasare a moleculei de substanta dizolvata catre membranele de absorbtie
(pag. 191)
F2334166. Stabilirea efectelor farmacologice la om se face avand ca subiecti:

A. persoane mature, sanatoase, intre 20-40 de ani
B. persoane peste 60 de ani
C. o singura persoana
D. persoane care sufera de afectiuni cronice
E. persoane a caror greutate corporala nu are abateri mai mari de 10% fata de cea ideala
(pag. 184)
F2334167. Proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase care influenteaza

biodisponibilitatea sunt:
A. efectul primului pasaj hepatic
C. polimorfismul
D. hrana
E. lipofilia
(pag. 186)
F2334168. Prezinta biodisponibilitate superioara:

A. substantele necristalizate, amorfe
B. substantele cu apa de cristalizare
C. substantele anhidre
D. substantele aflate in forma polimorfa stabila
E. substantele aflate in forma polimorfa metastabila
(pag. 188-189)
F2334169. Care sunt proprietatile derivate din structura chimica a substantei medicamentoase:
B. curgerea pulberii
C. proprietati de comprimare
D. compatibilitatea substantei medicamentoase cu excipientii
E. punctul de topire
(pag. 388)
F2334170. Care sunt criteriile obiective in formularea solutiilor medicamentoase:

A. realizarea solubilitatii dorite
B. asigurarea stabilitatii chimice
C. evitarea contaminarii microbiene
D. asigurarea aspectului
E. asigurarea caracteristicilor organoleptice
(pag. 422)
F2334171. Ce caracteristici sunt urmarite la agentii de crestere a viscozitatii folositi in formularea unei
solutii:
A. imbunatatirea gustului
B. imbunatatirea curgerii
C. prelevarea dozelor
D. formarea de complecsi cu substantele medicamentoase
E. coloratia
(pag. 425)
F2334172. Care sunt solutiile extractive fitoterapice:

A. infuzii
B. decocturi
C. tincturi
D. extracte fluide
E. extracte moi
(pag. 430, 435)
F2334173. Ce afirmatii sunt corecte privind biodisponibilitatea absoluta:

A. se asigura dupa administrarea unei doze pe cale i.v.
B. 100% din doza administrata ajunge in circulatia sistemica
C. se studiaza in cercetarea clinica a unui nou medicament
D. se obtin informatii despre farmacocinetica substantei medicamentoase
E. este o biodisponibilitate comparativa
(pag. 111)
F2334174. Cu ce este utila farmacistului biodisponibilitatea absoluta:

A. in stabilirea regimului de dozare optima a medicamentului
B. in evaluarea unor interactiuni potentiale
C. in compararea vitezei de absorbtie a medicamentelor
D. in cunoasterea reactiilor secundare
E. in evaluarea vitezei de absorbtie a substantei medicamentoase
(pag. 111)
F2334175. Ce fel de substante ridica probleme biofarmaceutice:

A. substante cu domeniu terapeutic ingust
B. substante cu solubilitate redusa in apa
C. substante asociate cu cantitati mari de excipient
D. substante care se absorb la un anumit segment al tractului digestiv
E. substante cu solubilitate crescuta in apa
(pag. 112)
F2334176. Care afirmatii sunt corecte in ceea ce priveste protocolul experimental:

A. fiecare subiect este propriul sau martor
B. numarul de subiecti este de cel putin 6
C. numarul de subiecti este de cel putin 12
D. numarul de subiecti este de cel putin 20
E. subisctii sa aiba greutatea corporala in jur de 60-70 kg
(pag. 113)
F2334177. Care afirmatii sunt corecte privind relatia intre testele in vitro si biodisponibilitate:
A. mici modificari in formulare nu determina diferente in absorbtie
B. diferente sesizabile "in vitro" nu se regasesc in diferente la fel de mari "in vivo"
C. nu exista teste "in vitro" care sa prevada biodisponibilitatea
D. studiile de biodisponibilitate asigura reproductibilitatea caracteristicilor biologice ale formei farmaceutice
E. diferentele individuale si patologice intre pacient nu vor determina modificari ale posologiei
(pag. 117)
F2534178. Nu fac parte din categoria substantelor auxiliare cu rol corector al caracterelor
organoleptice:
A. aromatizantii,
B. conservantii antimicrobieni,
C. edulcorantii,
D. antispumantii,
E. colorantii.
(pag. 79/Popovici)
F2534179. Promotorii de absorbtie:

A. sunt substante auxiliare,
B. sunt substante active,
C. scad biodisponibilitatea unor substante active,
D. scad biodisponibilitatea unor substante auxiliare,
E. cresc biodisponibilitatea unor substante active.
(pag. 77/Popovici)
F2534180. Excipientii influenteaza:

A. realizarea formei farmaceutice,
B. stabilitatea formei farmaceutice,
C. biodisponibilitatea substantei active,
D. toxicitatea substantei active,
E. sunt corecte raspunsurile a) si c).
(pag. 75/Popovici)
F2534181. Promotorii de absorbtie:

A. amelioreaza eliberarea substantei active,
B. impiedica dizolvarea substantei active,
C. cresc viteza de dizolvare a substatei active,
D. cresc absorbtia substantei active,
E. impiedica pasajul transmembranar.
(pag. 77-78/Popovici)
F2534182. Formele polimorfe metastabile, fata de cele stabile, au:

A. puncte de topire ridicate,
B. puncte de topire scazute,
C. solubilitate mica in apa,
D. solubilitate mai mare in apa,
E. activitate biologica superioara.
(pag. 79/Popovici)
F2534183. Formularea unui medicament determină:

A. cantităţile exacte ale substanţelor auxiliare
B. cantităţile aproximative ale fiecărui component
C. compoziţia calitativă a sa
D. cantităţile exacte ale substanţelor medicamentoase
E. compoziţia cantitativă a sa
(pag. 72/Popovici)
F2534184. Pentru obţinerea comprimatelor cu matriţă hidrofilă nu se folosesc polimeri hidrofili:

A. foarte solubili în apă
B. inerţie faţă de moleculele din tractul gastro-intestinal

C. biocompatibili
D. de culoare verde
E. biodegrababili
(pag. 75/Popovici)
F2534185. Excipientul folosit în realizarea unei forme farmaceutice poate influenţa:

A. numai variantele b) şi c) sunt corecte,
B. realizarea formei farmaceutice,
C. stabilitatea formei farmaceutice,
D. toxicitatea formei farmaceutice,
E. biodisponibilitatea formei farmaceutice.
(pag. 75/Popovici)
F2534186. In plan stiintific exista urmatoarele tipuri de biodisponibilitate:

A. optimizaţională
B. statică
C. relativă optimă
D. relativă
E. absolută
(pag. 179/Popovici)
F2534187. Determinarea biodisponibilităţii în lichidele biologice nu se realizează prin:

A. determinări în urină
B. testul de dizolvare
C. determinări în sânge
D. determinarea efectului pe oameni
E. determinări efectuate pe animale
(pag. 181/Popovici)
F2534188. Este recomandabila substituirea unui medicament cu altul când:

A. se folosesc în tratament antiinflamatoare,
B. se folosesc în tratament analgezice,
C. se utilizează antidiabetice,
D. se utilizează antiaritmice,
E. substanţa medicamentoasă are indice terapeutic îngust.
(pag. 185/Popovici)
F2534189. Biodisponibilitatea unui medicament poate fi influentata alegând:

A. mirosul formei farmaceutice
B. starea chimică a substanţei medicamentoase
C. tehnologia de preparare
D. culoarea medicamentului
E. forma farmaceutică
(pag. 186/Popovici)
F2534190. La administrare extravasculara biodisponibilitatea este influentata de:

A. factori specifici formei farmaceutice,
B. factori fiziologici,
C. factori patologici,
D. factori specifici substanţei medicamentoase,
E. culoarea substanţei medicamentoase.
(pag. 186/Popovici)
F2534191. Factorii fiziologici care influenţează biodisponibilitatea la absorbţia pe cale orală:

A. compoziţia sucurilor digestive
B. irigarea cu sânge a mucoasei gastro-intestinale
C. tehnologia de preparare
D. motilitatea tractului gastro-intestinal
E. gradul de umplere al tractului gastro-intestinal
(pag. 186/Popovici)
F2534192. Biodisponibilitatea se carecterizeaza prin urmatorii parametri:

A. cantitatea relativa de substanta medicamentoasa absorbita care ajunge in circulatia sanguina
B. cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita care ajunge in urina
C. viteza cu care se produce absorbtia
D. viteza cu care se produce eliminarea din organism a substantei active
E. viteza cu care se produce eliminarea metabolitilor din organism
(pag. 178/Popovici)
F2534193. Biodisponibilitatea absoluta este raportul intre:

A. concentratia sanguina a substantei medicamentoase obtinute cu forma farmaceutica de testat
B. concentratia sanguina a substantei medicamentoase obtinute dupa administrarea s.c.
C. concentratia in urina a substantei medicamentoase obtinute cu forma farmaceutica de testat
D. concentratia in urina a substantei medicamentoase obtinute dupa administrarea s.c.
E. concentratia sanguina a substantei medicamentoase dupa administrarea injectiei i.v.
(pag. 179/Popovici)
F2534194. Echivalenta chimica presupune:

A. doua forme farmaceutice destinate unei cai de administrare comune
B. doua forme farmaceutice destinate unor cai de administrare diferite
C. de exemplu comprimate si capsule
D. doze identice ale aceleiasi substante medicamentoase
E. doze identice din substante medicamentoase diferite
(pag. 179/Popovici)
F2534195. Aria de sub curba concentratiei sanguine functie de timp:

A. este cantitatea totala de substanta medicamentoasa din circulatie
B. este cantitatea totala de substanta medicamentoasa din urina
C. se foloseşte la determinarea biodisponibilitatii
D. este cantitatea totala de substanta medicamentoasa din forma farmaceutica
E. este utilizata in calculele farmacocinetice
(pag. 181/Popovici)
F2634196. Sunt medicamente contraindicate la astmatici:

A. Penicilinele
B. Barbiturice
C. Parasimpatoliticele
E. ß-simpatolitice
(pag. 195-196)
F2634197. Care dintre următoarele antiastmatice se poate administra oral:

A. Salbutamolul
B. Terbutalina
C. Montelukastul sodic
D. Izoprenalina
E. Teofilina
(pag. 197)
F2634198. Mecanismul de acţiune al xantinelor constă în:

A. Inhibarea fosfodiesterazei, cu creşterea AMPc
B. Blocarea receptorilor P1-A1 purinergici
C. Stimularea receptorilor alfa adrenergici
D. Blocarea fosfolipazei A2
E. Inhibarea selectivă a recaptării serotoninei
(pag. 198)
F2634199. Acţiunează sinergic cu teofilina:

A. Parasimaptomimeticele
B. Alopurinolul
C. Probenecidul
D. Simpatomimeticele
E. Colchicina
(pag. 200)
F2634200. Acţionează ca inhibitori ai degranulării mastocitare:

A. Cromoglicatul de sodiu
B. Montelukast
C. Zileuton
D. Ketotifenul
E. Nedocromilul
(pag. 200)
F2634201. Următoarele efecte adverse apar la administrarea corticosteroizilor pe cale inhalatorie:

A. Atrofia mucoasei respiratorii
B. Candidoze orale
C. Distrugerea smalţului dentar
D. Hipertrofia tonsilelor palatine
E. Sângerări gingivale
(pag. 202)
F2634202. Dozele de teofilină trebuie reduse în următoarele situaţii:

A. La hipertiroidieni
B. La diabetici
C. La obezi
D. La fumători
E. La bolnavii cu insuficienţă hepatică
(pag. 200)
F2634203. Sunt medicamente care interferă cu producerea sau efectul leucotrienelor:

A. Zileutonul
B. Motelukastul sodic
C. Misoprostolul
D. Enprostilul
E. Sumatriptanul
(pag. 203)
F2634204. Sunt antiastmatice cu structură de saligenină:

A. Salmeterol
B. Fenoterol
C. Isoxsuprina
D. Salbutamol
E. Orciprenalină
(pag. 196)
F2634205. În tratamentul stării de rău astmatic se folosesc:

A. Teofilina i.v.
B. Clemastina
C. Nedocromilul sodic
D. Corticosteroizii i.v.
E. Zileuton
(pag. 195)
Tema nr. 35
Conditionarea medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
F1235001. Farmacopeea Romana ed. a X-a cere ca la medicamentele realizate in industrie pe eticheta
recipientului trebuie sa se prevada:
A. perioada de valabilitate
B. data eliberarii din fabrica
C. temperatura de pastrare
D. modul de utilizare
E. clasa farmacodinamica
(pag. 38, [FR X])
F1235002. FRX prevede ca in cazul unui medicament conditionat in industrie, pe eticheta caruia este
prevazuta doar data de preparare, valabilitatea este de:
A. 1 an
B. 2 ani
C. 3 ani
D. 4 ani
E. 5 ani
(pag. 38, [FR X])
F1235003. La medicamentele preparate in industrie pe eticheta recipientului trebuie sa se prevada:

A. valabilitate 2 ani
B. valabilitate 3 ani
C. valabilitate 4 ani
D. valabilitate 5 ani
E. perioada de valabilitate
(pag. 38, [FR X])
F1235004. Mentionati tipul de sticla recomandat de farmacopee pentru conditionarea solutiilor

injectabile si perfuzabile
A. tip I
B. tip II
C. tip III
D. tip IV
E. oricare din cele de mai sus
(pag. 106, [FR X])
F1235005. Pe eticheta recipientului unui preparat realizat in farmacie trebuie sa se prevada, conform
farmacopeei:
A. valabilitate 1 luna
B. valabilitate 1 an
C. valabilitate 2 saptamini
D. data de preparare
E. perioada de valabilitate
(pag. 38, [FR X])
F1235006. Polimeri din care se prepara recipiente pentru conditionarea medicamentelor:

A. fenoplaste
B. aminoplaste
C. polimeri termoplastici
D. poliizoprena
E. siliconici
(pag. 111, [8])
F1535007. Care din următoarele aspecte nu reprezintă un avantaj pentru un recipient de condiţionare
ideal:
A. rezistenţa pe un domeniu larg de temperatură
B. să reacţioneze fizic sau chimic cu produsul medicamentos
C. rezistenţa la îmbătrânire
D. rezistenţa mecanică adecvată
E. impermeabilitate pentru gaze şi lichide
(pag. 84, [8])
F1535008. În grupa elastomerilor folosiţi pentru obţinerea recipientelor de condiţionare intră:

A. poliacetalii
B. policarbonaţii
C. cauciucurile
D. derivaţii celulozici
E. poliuretanii
(pag. 113, [8])
F1535009. Nu fac parte din categoria polimerilor termoplastici:

A. polietilenele
B. polipropilenele
C. policlorura de vinil
D. policlorura de viniliden
E. cauciucurile siliconice
(pag. 111, [8])
F1535010. Pentru condiţionarea sângelui de uz uman se folosesc recipiente obţinute din sticla:
A. tip I
B. tip II
C. tip III
D. tip IV
E. de toate tipurile
(pag. 109, [8])
F1535011. Recipientele de condiţionare primară au următoarele roluri cu excepţia rolului:

A. de protecţie
B. colorant
C. funcţional
D. de identificare
E. de informare
(pag. 84, [8])
F1535012. Sticla silico-sodo-calcică obişnuită este:

A. tip I
B. tip II
C. tip III
D. tip IV
E. nici un răspuns nu este corect
(pag. 109, [8])
F2135013. Acoperirea materialelor de conditionare se face cu urmatoarele, in afara de:

A. silicati vitrifiabili
B. lacuri de rezine naturale sau sintetice
C. silicone
D. parafina
E. otel inoxidabil
(pag. 115, [8])
F2135014. Adjuvantii specifici folositi pentru materialele plastice sunt urmatorii, cu exceptia:
A. stabilizantilor chimici
B. bachelitei
C. plastifiantilor
D. antioxidantilor
E. colorantilor
(pag. 110, [8])
F2135015. Proprietatile mecanice ale sticlei se refera la:

A. puritate
B. permeabilitate
C. sterilizabilitate
D. fragilitate
E. transparenta
(pag. 107 - 108, [8])
F2135016. Proprietatile optice ale sticlei se refera la:

A. permeabilitate
B. fragilitate
C. sterilizabilitate
D. transparenta
E. rezistenta hidrolitica
(pag. 108, [8])
F2235017. Cum se defineste conditionarea primara a medicamentelor

A. ambalarea intr-un recipient care vine in contact direct cu produsul farmaceutic
B. invelisul extern al medicamentului
C. stabilirea indicatiilor de utilizare
D. stabilirea tehnologiei de preparare
E. conditionarea eliberarii pe prescriptie medicala
(pag. 106)
F2235018. Ce se intelege prin inertie fata de continut a ambalajului unui medicament

A. izolarea fata de factorii externi
B. inertie chimica, sa nu permita reactii chimice intre medicament si materialul recipientului
C. inocuitate
D. rezistenta fizica
E. absenta unor proprietati farmacologice proprii
(pag. Popovici,106)
F2235019. Care sunt polimerii utilizati la fabricarea recipientelor pentru conditionarea primara a
medicamentelor parenterale
A. bachelita
B. polimerii termoplastici
C. polivinilpirolidona
D. alcoolul polivinilic
E. polidimetilsiloxanul
(pag. Popovici,109)
F2235020. Ce avantaj particular are cauciucul natural vulcanizat cu sulf

A. permeabilitate la gaze
B. permeabilitate la vapori
C. etanseitate dupa intepatura
D. rezistenta la imbatrinire
E. rezistenta la solventi
(pag. Popovici,114)
F2235021. Ce operatie urmeaza ambalarii si marcarii unui produs medicamentos

A. analiza calitativa
B. analiza cantitativa
C. analiza microbiologica
D. prelevarea de probe pentru control
E. gruparea, pentru facilitarea manipularii
(pag. Popovici,118)
F2235022. Ce prevedere este obligatorie pe eticheta tuturor produselor farmaceutice

A. modul de pastrare in diferite conditii climatice
B. modul de utilizare in cazul unor boli asociate
C. compozitia completa, calitativa si cantitativa
D. data de expirare sau expresia "sa nu fie utilizat mai tirziu de data …"
E. numele medicamentului original dupa care produsul a fost reprodus
(pag. Popovici,118)
F2235023. Care este rolul plastifiantilor in amestecul cu polimerul termoplastic destinat fabricarii de
recipiente de conditionare
A. intirzie imbatrinirea
B. cresc rezistenta
C. coloreaza
D. efect ignifug
E. se insereaza intre lanturile polimerului,conferind suplete
(pag. Popovici,110)
F2235024. Care este rolul vulcanizantilor la fabricarea dopurilor din elastomeri

A. permit prelucrarea la temperatrura joasa
B. impiedica oxidarea legaturilor nesaturate
C. cresc rezistenta mecanica
D. coloreaza
E. faciliteaza trecerea de la starea plastica la cea elastica
(pag. Popovici,114)
F2235025. Care sunt avantaje ale sticlei in fabricarea recipientelor de conditionare
A. volum redus
B. greutate redusa
C. soliditate mecanica inalta
D. lipsa fragilitatii
E. impermeabilitate absoluta
(pag. Popovici,115)
F2335026. Ce intelegeti prin expresia "la rece":

A. - 4° C
B. 2-8° C
C. 8-10° C
D. 8-15° C
E. 0° C
(pag. 118)
F2335027. Ce intelegeti prin expresia "la loc racoros":

A. 2-8° C
B. 15-25° C
C. 8-15° C
D. 8-10° C
E. 10-15° C
(pag. 118)
F2335028. Ce dezavantaj limiteaza folosirea recipientelor din metal:

A. coroziunea
B. impermeabilitatea la gaze, lichide
C. opacitatea
D. rezistenta la variatii de temperatura
E. rezistenta mecanica
(pag. 114)
F2535029. Conditionarea medicamentelor are urmatoarele roluri, cu exceptia rolului:

A. de informare,
B. functional,
C. de contaminare a formei farmaceutice,
D. de identificare,
E. de protectie.
(pag. 106/Popovici)
F2535030. Referitor la sticla, nu este adevarata afirmatia:

A. este o macromolecula anorganica,
B. este formata din silicati,
C. are structura semiorganizata,
D. este formata din tetraedri de SiO4,
E. poate contine atomi de sodiu.
(pag. 106/Popovici)
F2535031. Nu face parte din categoria proprietatilor fundamentale ale sticlei:

A. sterilizabilitatea,
B. fragilitatea,
C. solubilitatea in apa la cald,
D. stabilitatea chimica,
E. puritatea si permeabilitatea.
F2535032. Recipientele de sticla se clasifica, conform Farmacopeei Europene, in functie de rezistenta

lor hidrolitica in urmatoarele tipuri cu exceptia:
A. I,
B. V,
C. II,
D. IV,
E. III.
(pag. 109/Popovici)
F2535033. Sticla de tip IV este:

A. sticla silico-sodico-calcica tratata la suprafata,
B. sticla silico-sodico-calcica obisnuita cu rezistenta hidrolitica inalta,
C. sticla silico-sodico-calcica obisnuita cu rezistenta hidrolitica foarte inalta,
D. sticla neutra de borosilicat.
E. sticla silico-sodico-calcica cu rezistenta hidrolitica joasa.
(pag. 109/Popovici)
F2535034. Pentru preparatele parenterale neapoase se utilizeaza sticla:

A. tip I,
B. tip II,
C. tip III,
D. tip IV,
E. tip I si II.
(pag. 109/Popovici)
F2535035. Nu reprezinta un rol al recipientelor de condiţionare primară, rolul:

A. de informare
B. de identificare
C. de protecţie
D. colorant
E. funcţional
(pag. 84/Popovici)
F2535036. Un recipient de condiţionare ideal prezinta urmatoarele avantaje, cu exceptia:

A. rezistenţa mecanică adecvată
B. rezistenţa pe un domeniu larg de temperatură
C. rezistenţa la îmbătrânire
D. impermeabilitate pentru gaze şi lichide
E. să reacţioneze fizic sau chimic cu produsul medicamentos
(pag. 84/Popovici)
F2535037. La condiţionarea sângelui de uz uman de folosesc recipientele obtinute din sticla:

A. tip III
B. tip II
C. tip I
D. tip IV
E. de toate tipurile
(pag. 109/Popovici)
F2535038. Tipul sticlei silico-sodo-calcică obişnuita este:

A. IV,
B. II
C. nici un răspuns nu este corect,
D. I,
E. III.
(pag. 109/Popovici)
F2535039. Precizati care din urmatoarele grupe fac parte din grupa elastomerilor folosiţi pentru
obţinerea recipientelor de condiţionare:
A. poliuretanii,
B. cauciucurile,
C. poliacetalii,
D. policarbonaţii,
E. derivaţii celulozici,
(pag. 113/Popovici)
F2535040. Din categoria polimerilor termoplastici nu fac parte:

A. polietilenele
B. polipropilenele
C. policlorura de viniliden
D. policlorura de vinil
E. cauciucurile siliconice
(pag. 111/Popovici)
F2635041. Codeina provoacă:

A. Diaree
B. Efect inhibitor asupra centrului respirator bulbar
C. Scăderea presiunii biliare
D. Tahicardie
E. Expectoraţii prin efect iritativ local
(pag. 185)
F2635042. Glaucina se caracterizează prin:

A. Efect antitusiv mai puternic decât al codeinei
B. Produce constipaţie
C. Efect antitusiv mai slab sau egal codeinei
D. Produce toxicomanie
E. Este un derivat morfinic
(pag. 186)
F2635043. Dextrometorfanul este:

A. Un antitusiv neopioid central
B. Un antitusiv opioid sintetic
C. Un expectorant mucolitic
D. Un analgetic opioid
E. Un antitusiv opioid semisintetic
(pag. 184, 186)
F2635044. Contraindicaţiile administrării bromhexinei sunt:

A. Infarctul miocardic acut
B. Ulcerul gastro-duodenal
C. Epilepsia
D. Astmul bronşic
E. Hipertensiunea arterială
(pag. 191)
F2635045. Acetilcisteina nu se poate asocia cu:

A. Isoprenalină
B. Digoxină
C. Trombostop
D. Eritromicină
E. Salbutamol
(pag. 191)
F2635046. Iodurile sunt expectorante:

A. Bronhosecretolitice prin mecanism chimic
B. Bronhosecretolitice prin mecanism biochimic
C. Bronhosecretolitice prin mecanism fizico- chimic
D. Secretostimulante prin mecanism mixt (direct şi indirect)
E. Secretostimulante prin mecanism reflex
(pag. 188)
F2635047. Condiţionarea unui medicament nu are rol:

A. de protecţie
B. funcţional
C. de identificare şi informare
D. de promovare a marketingului medicamentului
E. în examinarea conţinutului
(pag. 106)
F2635048. Recipientele din sticlă de tipul I:

A. sunt fabricate din sticlă silico-sodico-calcică
B. au rezistenţă hidrolitică înaltă
C. se utilizează pentru preparatele lichide, semisolide, solide, dar nu de uz parenteral
D. sunt destinate a fi refolosite
E. au rezistenţă hidrolitică joasă
(pag. 109)
F2635049. În categoria adjuvanţilor tehnologici folosiţi în etapele de fabricare a plastomerilor, se

încadrează:
A. agenşii de întărire a rezistenţei
B. coloranţi şi pigmenţi
C. agenţi de umplere inerţi
D. agenţi ignifugi
E. lubrifianţi
(pag. 110)
F2635050. Sistemul de condiţionare "Bottlepack" se foloseşte pentru condiţionarea aseptică a:

A. pulberilor de antibiotice
B. lichidelor
C. unguentelor oftalmice
D. suspensiilor şi emulsiilor
E. supozitoarelor
(pag. 112)
F2635051. Polipropilena, ca material de condiţionare, este:

A. un polimer semicristalin opac
B. puţin afectată de aer şi lumină
C. permeabilă la gaze
D. impermeabilă la apă
E. puţin rezistentă chimic
(pag. 111)
F2635052. Nu fac parte din categoria polimerilor termorezistenţi:

A. fenoplastele
B. aminoplastele
C. poliuretanii
D. policetonele
E. poliesterii
(pag. 111)
F1235053. Care dintre proprietatile recipientelor din material plastic pot influenta calitatea
medicamentelor:
A. permeabilitate la gaze, vapori
B. adsorbtia
C. cedarea de aditivi
D. elasticitatea
E. inertia chimica
(pag. 115, [8])
F1235054. Ce mentioneaza farmacopeea, atunci cind preparatul farmaceutic are un timp de conservare
redus:
A. se prepara la nevoie
B. valabilitate 1 luna
C. valabilitate 6 luni
D. valabilitate 1 an
E. se prepara in cantitati mici
(pag. 38, [FR X])
F1235055. Dezavantaje ale unor recipiente din materiale plastice folosite la conditionarea solutiilor de
uz parenteral pot fi:
A. cedarea unor componenti
B. adsorbtia unor substante din medicament
C. permeabilitate fata de vapori
D. permeabilitate fata de gaze
E. flexibilitate
(pag. 105, [8])
F1235056. La eliberarea unui medicament preparat si conditionat in industrie sau farmacie,

farmacopeea romana prevede ca farmacistul trebuie sa atraga atentia pacientilor asupra:
A. modului de utilizare
B. conditiilor de pastrare
C. perioadei de valabilitate
D. alimentatiei concomitente
E. modului de viata
(pag. 38, [FR X])
F1235057. Pentru pastrarea calitatii medicamentului si evitarea degradarii substantei medicamentoase

farmacopeea recomanda urmatoarele tipuri de recipiente:
A. cu eticheta cu inscriptie alba pe fond negru
B. cu eticheta cu inscriptie rosie pe fond alb
C. cu eticheta cu inscriptie neagra pe fond alb
D. recipiente bine inchise
E. recipiente inchise etans
(pag. 39, [FR X])
F1235058. Recipientele din sticla sodo-calcica sint corespunzatoare pentru:

A. preparate parenterale de orice tip
B. preparate parenterale neapoase
C. pulberi de uz parenteral
D. preparate de uz neparenteral
E. ambalaje de conditionare secundara
(pag. 109, [8])
F1235059. Specificati care tipuri de recipiente din sticla sunt corespunzatoare pentru conditionarea
solutiilor injectabile apoase
A. borosilicica
B. calcica
C. sodo–calcica
D. sodo–calcica cu suprafata tratata
E. sodica
(pag. 105, [8])
F1535060. Avantajele folosirii policlorurii de vinil pentru obţinerea recipientelor de condiţionare sunt:
A. rezistenţă excelentă la abraziune
B. sensibilitate la şoc
C. sensibilitate la frig
D. stabilitate bună
E. rezistenţă chimică bună
(pag. 112, [8])
F1535061. Avantajele folosirii polietilenelor pentru obţinerea recipientelor de condiţionare sunt:

A. rezistenţa la şoc
B. caracterele dielectrice bune
C. rigididate convenabilă
D. inerţie chimică
E. sensibilitate la U.V.
(pag. 111, [8])
F1535062. Eticheta recipientului şi ambalajului cuprinde:

A. data preparării
B. termenul de valabilitate
C. denumirea produsului
D. numele fabricii producătoare
E. materialul din care este obţinut recipientul de condiţionare secundară
(pag. 117, [8])
F1535063. Fabricarea plastomerilor are următoarele stadii:

A. prepararea polimerului înalt
B. reacţia de precipitare
C. amestecarea polimerului cu adjuvanţii
D. prepararea manuală
E. modelarea (mularea)
(pag. 110, [8])
F1535064. Flacoanele din sticlă multidoze pot fi:

A. sticle medicinale incolore sau brune, cilindrice
B. fiole
C. sticle medicinale cu striuri cilindrice
D. oftadoze
E. sticle ovale cu striuri
(pag. 116, [8])
F1535065. Limitele de utilizare ale polipropilenei în industria farmaceutică sunt:

A. termoformare dificilă
B. sensibilitate la U.V
C. colaj foarte dificil
D. sudare la frecvenţă înaltă, imposibilă
E. posibilitatea de sterilizare până la 1350C
(pag. 111, [8])
F1535066. Prin expresia "ferit de uniditate” se înţelege păstrarea medicamentului în recipiente:

A. unidoză
B. închise etanş
C. bine închise în prezenţa unui deshidratant
D. multidoze
E. incolore
(pag. 118, [8])
F1535067. Recipientele cu sisteme de închidere speciale sunt:

A. cu bilă
B. fiole
C. capac cu ventil
D. capac cu duze metalice
E. spray-uri
(pag. 117, [8])
F1535068. Recipientele pentru condiţionarea comprimatelor şi capsulelor pot fi din:

A. sticlă
B. hârtie
C. plastomeri
D. carton
E. metal
(pag. 116, [8])
F2135069. Sticla de tip III:

A. este sticla silico-sodo-calcica, cu rezistenta hidrolitica inalta ca urmare a unui tratament de suprafata
B. este sticla silico-sodo-calcica obisnuita cu rezistenta hidrolitica moderata

C. se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate preparatelor parenterale apoase
D. se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate preparatelor parenterale neapoase si pulberilor de uz
parenteral
E. se utilizeaza pentru obtinerea recipientelor destinate preparatelor lichide, semisolide, solide de uz
neparenteral
(pag. (8) 109)
F2135070. Polimerii termorezistenti:

A. se inmoaie la cald
B. nu se inmoaie la cald
C. se obtin prin polimerizare direct in tipar, sub actiunea combinata a caldurii si presiunii
D. se obtin prin tehnologia de mulaj prin calandraj
E. dupa formare sunt dificil de deformat
(pag. (8) 111)
F2135071. Sistemul de conditionare Bottlepack:

A. se utilizeaza pentru conditionarea aseptica a lichidelor in recipiente de plastic transparente
B. presupune desfasurarea intr-un ciclu de operatii succesive de formare a recipientelor, umplerea si
sigilarea lor
C. etapele mentionate anterior se desfasoara ca operatii strict delimitate
D. recipientele se formeaza prin mularea prin injectie
E. recipientele se formeaza prin extruderea polimerului
(pag. (8) 110)
F2135072. Tehnica blister de conditionare:

A. se utilizeaza frecvent pentru forme farmaceutice solide
B. se utilizeaza cu precadere pentru preparate lichide
C. consta in termoformarea unei folii rigide din material plastic
D. consta in sudare sub vid si la temperatura controlata a unei folii de aluminiu peste o folie termoplastica
deformata anterior
E. permite separarea individuala dozelor
(pag. (8) 110)
F2135073. Din categoria recipientelor cu mai multe doze in care unitatile dozate sunt conditionate
individual fac parte:
A. tipare - ambalaje pentru supozitoare
B. conditionari prin tehnica blister
C. conditionari bottlepack pentru erine si oftalmice
D. fiole de sticla
E. sasete
(pag. (8) 117)
F2135074. Recipientele Rotahaler si Spinhaler:

A. sunt recipiente cu mai multe doze, conditionate individual
B. sunt prevazute cu bila si sunt destinate conditionarii linimentelor
C. sunt prevazute cu sistem de picurare
D. sunt adaptate pentru insertie in cavitati
E. sunt destinate administrarii de pudre uscate in tractul respirator
(pag. (8) 117)
F2135075. Indicatiile de pe eticheta recipientului se refera la:

A. numele intreprinderii producatoare
B. denumirea si formula produsului

C. procesul de obtinere
D. termenul de valabilitate
E. modul si calea de administrare
(pag. (8) 117)
F2135076. Operatia de grupare:

A. reprezinta ultima faza din fabricarea industriala a unui medicament
B. reprezinta imprimarea marcii fabricii pe eticheta recipientului
C. faciliteaza manipularea produsului
D. ingreuneaza manipularea produsului
E. este necesara pentru evidenta contabila
(pag. (8) 118)
F2135077. In grupa elastomerilor intra:

A. polistirenul
B. cauciucurile naturale
C. cauciucurile sintetice
D. cauciucurile siliconice
E. poliuretanii
(pag. 113, [8])
F2135078. Dezavantajele sticlei se refera la:

A. volum mare
B. impermeabilitate absoluta
C. greutate mare
D. suprafata neteda
E. fragilitate
(pag. 115, [8])
F2135079. Recipientele inchise etans:

A. evita contaminarea preparatului cu produse solide, lichide, vapori
B. evita contaminarea preparatului cu gaze
C. evita contaminarea cu microorganisme
D. nu împiedica pierderea apei de cristalizare
E. nu împiedica evaporarea solventilor
(pag. 116, [8])
F2135080. Materialele plastice prezinta urmatoarele avantaje:

A. au volum redus
B. au rezistenta mica la temperatura
C. lasa sa treaca gazele si vaporii, dependent de natura lor
D. au greutate redusa
E. prezinta soliditate mecanica inalta
(pag. 115, [8])
F2135081. Precizati avantajele sticlei, ca material de condiţionare:

A. transparenta inalta
B. impermeabilitate
C. fragilitate
D. greutate mare
E. se poate modela bine la temperaturi inalte
(pag. 115, [8])
F2135082. Pentru confectionarea ambalajelor produselor farmaceutice se folosesc urmatoarele metale:

A. aluminiu
B. staniu
C. titan
D. otel inoxidabil
E. zirconiu
(pag. 114, [8])
F2135083. Complecsii folositi pentru conditionarea medicamentelor:

A. sunt asocieri de mai multe filme sau pelicule de natura diferita
B. au avantajul de a compensa inconvenientele fiecarui material asociat
C. se folosesc exclusiv pentru recipiente unidoza
D. conduc la obtinerea unui ansamblu mult mai etans decat fiecare dintre filme luate separat
E. includ aluminiu asociat cu polietilena
(pag. 115, [8])
F2135084. Din grupa derivatilor celulozici folositi la conditionarea medicamentelor fac parte:
A. poliacetati
B. nitroceluloza
C. policarbonati
D. celuloza regenerata
E. polistiren
(pag. 112, [8])
F2135085. Din grupa polimerilor termoplastici fac parte:

A. fenoplastele
B. polietilenele
C. polipropilena
E. elastomerii
(pag. 111 - 113, [8])
F2135086. Conditionarea unui medicament îndeplineste urmatoarele roluri:

A. protejeaza forma farmaceutica contra factorilor externi de alterare
B. faciliteaza distribuirea medicamentului
C. serveste la identificarea preparatului
D. asigura sterilitatea tuturor formelor farmaceutice
E. reduce costul medicamentului
(pag. 106, [8])
F2135087. Sticla neutra sau borosilicat:

A. este recomandata pentru toate preparatele injectabile si pentru sange uman
B. este recomandata pentru pulberi sau solutii uleioase
C. prezinta rezistenta hidrolitica redusa
D. prezinta rezistenta hidrolitica înalta
E. este ieftina
(pag. 109, [8])
F2235088. Care este rolul de protectie al unui ambalaj de medicament

A. contra socurilor in timpul transportului si manipularii
B. contra factorilor atmosferici care pot contribui la degradarea medicamentului

C. contra impuritatilor care rezulta prin descompunerea substantei active
D. protejare fata de microorganismele din mediu
E. protejare fata de impurificari fizice, mecanice
(pag. Popovici,106)
F2235089. Care sunt factori de mediu fata de care se opune ambalajul unui medicament
A. oxigen
B. umiditate
C. lumina
D. microorganisme
E. vibratii seismice
(pag. Popovici,106)
F2235090. Care este rolul etichetei unui ambalaj de conditionare a medicamentului

A. element de securitate
B. identificarea medicamentului
C. indicatii de utilizare
D. seria de fabricatie
E. daca este cazul, valabilitate
(pag. Popovici,106)
F2235091. Care sunt tipurile de recipiente din sticla care sunt corespunzatoare pentru conditionarea
solutiilor injectabile apoase
A. borosilicica
B. calcica
C. sodo-calcica
D. sodo-calcica cu suprafata tratata
E. sodica
(pag. Popovici,109)
F2235092. In ce tip de recipiente din sticla se pot conditiona solutiile injectabile apoase
A. tip I, borosilicica
B. tip II sodo-calcica cu suprafata tratata
C. tip III sodo-calcica cu rezistenta hidrolitica medie
D. tip IV sodo-calcica cu rezistenta hidrolitica joasa
E. in orice tip de sticla, dupa o prealabila spalare cu acid clorhidric diluat
(pag. Popovici,109)
F2235093. Care sunt dezavantaje ale unor recipiente din materiale plastice folosite la conditionarea
solutiilor de uz parenteral
A. cedarea unor componenti
B. adsorbtia unor substante din medicament
C. permeabilitate fata de vapori
D. permeabilitate fata de gaze
E. maleabilitate
F2235094. Ce constituienti din compozitia sticlei pot fi cedati solutiilor apoase conditionate ca
medicamente parenterale
A. oxizi vitrifianti
B. oxizi fondanti
C. oxizi stabilizanti
D. coloranti
E. pigmenti
(pag. Popovici,106)
F2235095. Care sunt factorii care contribuie la atacul chimic asupra sticlei utilizata ca recipient pentru
conditionarea solutiilor injectabile
A. acizii
B. bazele
C. apa
D. temperatura ridicata
E. siliconarea
(pag. Popovici,108)
F2235096. Ce stadii se intilnesc la fabricarea recipientelor din plastomeri

A. prepararea polimerului
B. amestecarea polimerului cu adjuvantii
C. modelarea
D. ajustarea masei moleculare
E. imbatrinirea accelerata
(pag. Popovici,110)
F2235097. Ce fel de adjuvanti se folosesc in amestec cu polimerii termoplastici pentru confectionarea

recipientelor
A. antioxidanti
B. coloranti
C. plastifianti
D. agenti de umplere
E. agenti antimicrobieni
(pag. Popovici,110)
F2235098. Care sunt tehnologiile de prelucrare la cald a polimerilor termoplastici pentru

confectionarea recipientelor
A. modelare manuala
B. mulaj prin injectie
C. extrudarea
D. calandrarea
E. polimerizarea direct in tipare
(pag. Popovici,110)
F2235099. Ce proprietati au polietilenele utilizate la fabricarea recipientelor pentru medicamente

A. cele cu densitate joasa sunt flexibile, rezistente la soc, dar nu rezista la temperaturi de 60-80 °C
B. cele cu densitate inalta sunt mai dense, rezista la 115 °C
C. au rezistenta chimica buna
D. sunt putin permeabile la gaze si vapori
E. polimerul odata format nu se poate deforma termic
(pag. Popovici,111)
F2235100. Ce proprietati distinctive are polipropilena utilizata la fabricarea recipientelor

A. densitate mica
B. rigiditate crescuta
C. permeabila la gaze si vapori
D. rezistenta chimica
E. nu se poate steriliza
(pag. Popovici,111)
F2235101. Ce proprietati are policlorura de vinil utilizata la faricarea recipientelor pentru medicamente
A. stabilitate buna
B. rezistenta chimica mare
C. rezistenta la abraziune
D. se preteaza la fabricarea de recipiente rigide sau suple,tuburi, saci, cutii, flacoane,pungi pentru perfuzabile
E. monomerul este cancerigen, de aceea utilizarea polimerului nu este recomandata
(pag. Popovici,112)
F2235102. Ce proprietati are polistirenul utilizat ca polimer pentru confectionarea unor recipiente
A. transparent
B. casant
C. rezistent la radiatii
D. sensibil la U.V.
E. se poate steriliza prin caldura
(pag. Popovici,112)
F2235103. Ce particularitati au polisiloxanii utilizati la conditionarea medicamentelor

A. uleiuri
B. elastomeri
C. rezine
D. utilizari la hidrofobizarea sticlei si a tuburilor metalice
E. se folosesc la prepararea unor medicamente ca substante active
(pag. Popovici,113)
F2235104. Ce polimeri termorezistenti se folosesc la fabricarea unor recipiente

A. fenoplastele
B. aminoplastele
C. policlorura de viniliden
D. politereftalatul de etilen
E. acetatul de celuloza
(pag. Popovici,113)
F2235105. Ce tipuri de elastomeri se folosesc ca accesorii de conditionare

A. cauciucuri naturale
B. cauciucuri sintetice
C. cauciucuri siliconice
D. cauciucuri celulozice
E. cauciucuri poliacetalice
(pag. Popovici,113)
F2235106. Ce adjuvanti se adauga la elastomeri pentru a le imbunatati calitatea

A. plastifianti
B. vulcanizanti
C. antioxidanti
D. produse de umplere pentru cresterea rezistentei mecanice
E. rasini epoxidice
(pag. Popovici,114)
F2235107. Ce fel de cauciucuri sintetice se folosesc pentru accesorii de conditionare
A. butil-cauciucul
B. cauciucul clorobutil
C. cauciucul nitril
D. cauciucul polistirenic
E. cauciucul poliuretanic
(pag. Popovici,114)
F2235108. Sub ce forma se utilizeaza aluminiul la conditionarea medicamentelor

A. folii
B. tuburi
C. recipiente pentru aerosoli
D. capace
E. ace de injectie
(pag. Popovici,114)
F2235109. Ce materiale de acoperire se folosesc pentru a completa proprietatile unui material rigid cu
rol de suport in conditionarea medicamentelor
A. silicati vitrifiabili (emailuri)
B. matriale plastice aplicate ca lacuri
C. lacuri din rezine naturale ori sintetice
D. vopsele
E. metilceluloza
(pag. Popovici,115)
F2235110. Ce sunt complecsii sau materialele co-procesate

A. asocieri de mai multe filme
B. pelicule de natura diferita
C. fiecare component completeaza sau compenseaza proprietatile sau inconvenientele altora
D. exemplu aluminiu-polietilena
E. exemplu celuloza microcristalina-polivinilpirolidona-polivinilpirolidona reticulata
(pag. Popovici,115)
F2235111. Ce prevederi are FRX cu privire la recipiente bine inchise

A. sa protejeze continutul de mediul extern
B. sa evite contaminarea cu produse solide sau lichide
C. sa asigure proprietatile prevazute la punctele de mai sus, in conditii obisnuite de manipulare, transport,
depozitare si eliberare la bolnav
D. sa nu permita deschiderea din partea copiilor
E. sa asigure securitatea continutului
(pag. Popovici,115)
F2235112. Ce referiri are FRX cu privire la recipientele inchise etans sau ermetic
A. sa protejeze continutul de mediul extern prin evitarea contaminarii cu produse solide, lichide, vapori, gaze
sau microorganisme
B. sa impiedice pierderea apei de cristalizare
C. sa impiedice evaporarea solventilor
D. sa asigure cele mentionate la punctele anterioare, in conditii corespunzatoare de manipulare, transport,
depozitare si eliberare la bolnav
E. sa asigure obiectivele mentionate la punctele anterioare prin fabricarea recipientelor din sticla bruna
F2235113. Ce sunt recipientele cu o singura doza

A. sunt destinate conditionarii medicamentului pentru o singura utilizare
B. continutul medicamentos nu poate fi scos fara distrugerea sistemului de inchidere

C. un exemplu, recipient unidoza pentru colir
D. alt exemplu, recipient unidoza pentru erine
E. alt exemplu, recipient unidoza din care se preleveaza portiuni succesive de medicament
(pag. Popovici,116)
F2235114. Ce indicatii de conditionare exista pentru flacoanele de sticla multidoze

A. solutii
B. siropuri
C. emulsii
D. suspensii
E. unguente
(pag. Popovici,116)
F2235115. Ce particularitati au flacoanele picatoare multidoze

A. confectionate din sticla
B. confectionate din plastomeri, monobloc sau flexibile
C. au dop picator
D. destinate administrarii de medicamente lichide pe mucoase:oftalmica, nazala, auriculara
E. asigura sterilitatea continutului medicamentos lichid
(pag. Popovici,116)
F2235116. Ce caracteristici sunt legate de recipientele pentru comprimate (efervescente) sau capsule
(operculate)
A. fabricate din materiale diferite, in care se introduc un numar mare de doze unitare
B. capacul de inchidere se insurubeaza
C. capacul de inchidere poate fi construit cu rezistenta la deschidere de catre copii
D. la unele medicamente in capac se plaseaza silicagel uscat pentru protectie contra umiditatii
E. se prepara prin sistemul automat de suflare-umplere-sigilare
(pag. Popovici,116)
F2235117. Ce particularitati au recipientele cu sisteme de inchidere speciale

A. cu bila, pentru linimente si antisudorifice
B. capac cu ventil, cu dozaj sau fara dozaj
C. duze metalice pentru aerosoli sub presiune
D. recipiente adaptate pentru insertie in cavitati (pentru aerosolizare de pulberi)
E. se fabrica prin tehnica blister
(pag. Popovici,117)
F2235118. Ce particularitati au recipientele cu mai multe doze, conditionate individual

A. se aplica la conditionarea formelor dozate solide, comprimate, capsule, supozitoare, ovule
B. sunt fabricate din polimeri termoplastici care se deformeaza la cald cu ajutorul vidului, formind alveole in
care se plaseaza medicamentul in doz aunitara
C. se acopera prin sudare cu filme polimerice sau cu aluminiu, sau cu filme laminate
D. permit distribuirea usoara, evita erori la administrare, contaminarea prin manipulare
E. nici unul din sistemele de conditionare nu evita influenta factorilor de mediu asupra medicamentului
ambalat
(pag. Popovici,110,117)
F2235119. Care sunt tipurile de metode de umplere a recipientelor cu medicamente

A. electronice
B. manuale
C. mecanizate
D. automatizate
E. aditive
(pag. Popovici,117)
F2235120. Care dintre enunturile de mai jos se mentioneaza pe eticheta recipientului de conditionare
A. denumirea produsului
B. compozitia cantitativa
C. norma de calitate a componentilor
D. data prepararii
E. termenul de valabilitate
(pag. Popovici,117)
F2235121. Ce mentiuni sunt inscrise in prospectul medicamentului care se introduce in recipientul de

conditionare secundar
A. date fizico-chimice si farmacologice
B. metod de determinare cantitativa a substantei active
C. indicatii, mod de administrare
D. contraindicatii, efecte secundare
E. date despre unitatea producatoare si regulile de buna practica de fabricatie respectate
(pag. Popovici,117)
F2235122. Ce intelege FRX prin expresia "ferit de lumina"

A. administrarea medicamentului se face evitind lumina zilei
B. se evita lumina ultravioleta in timpul manipularii
C. recipientul de conditionare este fabricat din sticla bruna
D. recipientul de conditionare este fabricat din materiale care nu permit trecerea luminii
E. pastrarea recipientelor se face in dulapuri inchise
(pag. Popovici,118)
F2235123. Ce intelege FRX prin expresia "ferit de umiditate"

A. pastrarea medicamentelor in recipiente inchise etans
B. pastrarea medicamentelor in recipiente bine inchise si in prezenta unei substante deshidratante care nu
vine in contact direct cu produsul
C. se va evita maniplarea la umiditate mai mica de 20 % umiditate relativa
D. se evita fabricarea in incaperi cu umiditate relativa mai mare de 20%
E. se evita umectarea produsului in vederea administrarii
(pag. Popovici,118)
F2235124. Ce recomanda FRX in cazul preparatelor cu timp de conservare redus

A. se vor prepara in conditii climatizate
B. se prepara la nevoie
C. se prepara in cantitati mici
D. se prevede o perioada de valabilitate de 6 luni
E. se da ermen de valabilitate o luna
(pag. Popovici,118)
F2235125. Cum se face depozitarea medicamentelor

A. in ordine alfabetica
B. dupa termenul de valabilitate
C. pe clase farmacologice
D. in functie de frecventa prescrierii
E. in functie de cantitatea disponibila
F2235126. Ce produse sunt pastrate conform FRX in dulapuri speciale

A. cele prevazute in tabelul Separanda
B. cele prevazute in tabelul Venena
C. cele inflamabile
D. cele ce sunt precursori pentru fabricarea de droguri
E. cele care au doze maxime mai mici de 100 miligrame
(pag. Popovici,118)
F2235127. Ce utilizari au policarbonatii in fabricarea de recipiente de conditionare

A. seringi
B. flacoane de plasma
C. canule pentru perfuzie
D. biberoane incasabile si sterilizabile
E. material medico-chirurgical
(pag. Popovici,112)
F2235128. Ce proprietati are policlorura de viniliden, exploatabile la confectionarea de recipiente

farmaceutice
A. filme transparente
B. filme putin permeabile la gaze
C. filme putin permeabile la vapori de apa
D. sterilete
E. seringi
(pag. Popovici,112)
F2335129. Conditionarea medicamentelor este operatia care confera:

A. biodisponibilitate maxima
B. un invelis de forma si de material variat
C. efectul terapeutic
D. aspectul definitiv
E. utilizarea usoara de catre bolnav
(pag. 105)
F2335130. Conditionarea unui medicament se compune din diferite elemente care urmaresc
urmatoarele roluri:
A. de protectie
B. de absorbtie
C. functional
D. de identificare si informare
E. de promovare a marketingului farmaceutic
(pag. 106)
F2335131. Conditionarea trebuie sa confere:

A. rezistenta fizica suficienta
B. impermeabilitate si etanseitate
C. eficacitate terapeutica
D. inocuitate absoluta
E. comoditate la utilizare
(pag. 106)
F2335132. Prin recipiente "bine inchise" se intelege ca acestea trebuie sa:
A. protejeze continutul de mediul extern

B. evite contaminarea cu produse solide sau lichide
C. evite accesul copiilor la continut
D. permita manipularea corespunzatoare
E. permita transportul
(pag. 115)
F2335133. Prin recipiente "inchise etans" se intelege ca acestea trebuie sa:

A. nu permita accesul copiilor la preparate
B. protejeze continutul de mediul extern
C. evite contaminarea cu produse solide, lichide, vapori, gaze
D. evite contaminarea cu microorganisme
E. impiedice pierderea apei de cristalizare sau evaporarea solventilor
(pag. 116)
F2335134. Avantajele sticlei ca material de conditionare:

A. material inert
B. transparenta
C. impermeabilitate
D. fragilitate
E. greutate mare
(pag. 108)
F2335135. Recipientele de conditionare pot fi:

A. cu o singura doza
B. cu mai multe doze conditionate impreuna
C. cu mai multe doze conditionate individual
D. cu sisteme de inchidere speciala
E. permeabile la gaze si lichide
(pag. 117)
F2335136. Prin expresia "ferit de lumina" se intelege:

A. recipientele sa fie din sticla de culoare brun inchis
B. recipientele sa fie din materiale care nu permit trecerea luminii
C. recipientele sa fie bine inchise
D. recipientele sa fie inchise etans
E. recipientele sa fie pastrate in dulapuri inchise
(pag. 118)
F2335137. Medicamentele si substantele farmaceutice se depoziteaza:

A. pentru protectie fata de solicitari mecanice
B. la loc uscat
C. la o anumita temperatura
D. ferit de lumina
E. ferit de umiditate
(pag. 118)
F2335138. Recipientele nu trebuie:

A. sa cedeze din componentele lor
B. sa interactioneze fizic cu produsele conditionate
C. sa interactioneze chimic cu produsele conditionate
D. sa corespunda criteriilor de calitate prevazute in normativele in vigoare
E. sa fie bine inchise

(pag. 118)
F2335139. Ambalajul unui medicament asigura:

A. protejarea medicamentului
B. prezentarea medicamentului
C. identificarea medicamentului
D. efectul terapeutic
E. o biodisponibilitate crescuta
(pag. 117)
F2335140. Prin expresia "ferit de umiditate" se intelege:

A. pastrarea medicamentelor in recipiente inchise etans
B. pastrarea medicamentelor in recipiente bine inchise in prezenta unei substante deshidratante
C. pastrarea medicamentelor la loc racoros
D. pastrarea medicamentelor in recipiente de sticla de culoare brun inchis
E. pastrarea medicamentelor la temperatura camerei
(pag. 118)
F2335141. Dezavantajele materialelor plastice la conditionarea produselor farmaceutice sunt:

A. greutate redusa
B. nu sunt fragile
C. permeabilitate pentru gaze si vapori
D. interactiuni cu produsul farmaceutic prin absorbtie si adsorbtie
E. incaccare cu electricitate statica
(pag. 115)
F2335142. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in ceea ce priveste conditionarea formelor
farmaceutice solide in blistere:
A. asigura separarea in doze unitare
B. asigura protectie fata de factorii de mediu
C. are rol estetic
D. permite identificarea produsului
E. se prelucreaza la rece
(pag. 117)
F2335143. Elastomerii folositi la conditionare sunt:

A. fenoplaste
B. aminoplaste
C. cauciucuri naturale
D. cauciucuri sintetice
E. cauciucuri siliconice
(pag. 113)
F2335144. Materialele utilizate pentru blistere sunt:

A. hartia
B. sticla
C. polivinilclorura
D. polipropilena
E. aluminiul
(pag. 117)
F2535145. Siliconarea sticlei se poate realiza:

A. pe cale uscata cu solutie cloroformata de ulei de silicon,
B. prin tratare cu diclodimetilsilan,
C. prin tratare la rece cu siliciu pur,
D. pe cale umeda cu o emusie de silicon,
E. prin tratare la cald cu siliciu pur.
F2535146. Din categoria polimerilor termoplastici fac parte:

A. polietilena,
B. bachelita,
C. polipropilena,
D. cauciucul natural,
E. policlorura de vinil.
F2535147. Nu fac parte din categoria polimerilor termorezistenti:

A. nitroceluloza,
B. cauciucul natural,
C. fenoplastele,
D. aluminiul,
E. staniul.
F2535148. Avantajele oferite de sticla, ca material de conditionare, sunt:

A. greutatea mare,
B. inertia si stabilitatea,
C. volumul mare,
D. suprafata neteda,
E. transparenta.
(pag. 115/Popovici)
F2535149. Precizati metalele folosite pentru conditionarea primara a medicamentelor

A. aluminul,
B. fierul,
C. staniul,
D. plumbul,
E. cuprul.
(pag. 114/Popovici)
F2535150. Hartia pergaminata:

A. se foloseste pentru imbunatatirea conditionarii,
B. se obtine prin tratarea hartiei cu aluminiu,
C. se obtine prin tratarea hartiei cu polietilena,
D. se obtine prin tratarea hartiei cu policlorura de vinil,
E. se obtine prin tratarea hartiei cu ceara.
(pag. 14/Popovici)
F2535151. Ambalajele obtinute din materiale plastice prezinta urmatoarele dezavantaje:

A. greutate redusa,
B. volum redus,
C. rezistenta buna la substante chimice,
D. rezistenta mica la temperatura,

E. absorbtia substantelor medicamentoase si auxiliare.
(pag. 115/Popovici)
F2535152. Recipientele care contin o singura doza:

A. se folosesc pentru conditionarea preparatelor injectabile,
B. se folosesc pentru conditionarea colirelor,
C. se folosesc pentru conditionarea erinelor,
D. nu sunt fabricate decat din sticla,
E. nu se intalnesc decat in practica farmaceutica.
(pag. 116/Popovici)
F2535153. Eticheta recipientului si ambalajului trebuie sa specifice:

A. termenul de valabilitate,
B. culoarea solutiei,
C. data prepararii,
D. denumirea preparatului,
E. numele intreprinderii producatoare.
(pag. 117/Popovici)
F2535154. In fabricarea plastomerilor se intalnesc urmatoarele stadii:

A. prepararea manuală,
B. modelarea (mularea),
C. prepararea polimerului înalt,
D. reacţia de precipitare,
E. amestecarea polimerului cu adjuvanţii.
(pag. 110/Popovici)
F2535155. Reprezinta un avantaj al folosirii polietilenelor pentru obţinerea recipientelor de

condiţionare:
A. sensibilitatea la U.V.,
B. rigididatea convenabilă,
C. rezistenţa la şoc,
D. caracterele dielectrice bune,
E. inerţia chimică.
(pag. 111/Popovici)
F2535156. Polipropilena are anumite limite de utilizare în industria farmaceutică. Acestea sunt:
A. sudare la frecvenţă înaltă, imposibilă
B. posibilitatea de sterilizare până la 135°C
C. termoformare dificilă
D. sensibilitate la U.V
E. colaj foarte dificil
(pag. 111/Popovici)
F2535157. Reprezinta un avantaj al folosirii policlorurii de vinil pentru obţinerea recipientelor de

condiţionare:
A. rezistenţă chimică bună
B. stabilitate bună
C. rezistenţă excelentă la abraziune
D. sensibilitate la frig
E. sensibilitate la şoc
(pag. 112/Popovici)
F2535158. Prin "ferit de umiditate” înţelegem păstrarea medicamentului în recipiente:

A. incolore,
B. multidoze,
C. unidoză,
D. închise etanş,
E. bine închise în prezenţa unui deshidratant.
(pag. 118/Popovici)
F2535159. Flacoanele din sticlă multidoze pot fi:

A. fiole
B. oftadoze
C. sticle ovale cu striuri
D. sticle medicinale cu striuri cilindrice
E. sticle medicinale incolore sau brune, cilindrice
(pag. 116/8)
F2535160. Pentru condiţionarea comprimatelor şi capsulelor se folosesc recipiente din:

A. carton,
B. hârtie,
C. sticlă,
D. plastomeri,
E. metal.
(pag. 116/Popovici)
F2535161. Urmatoarele recipiente fac parte din categoria celor cu sisteme de închidere speciale :
A. fiole,
B. capac cu duze metalice,
C. cu bilă,
D. capac cu ventil,
E. spray-uri.
(pag. 117/Popovici)
F2535162. Pe eticheta recipientului şi ambalajului trebuie precizat:

A. termenul de valabilitate in cifre romane,
B. denumirea produsului in limba latina,
C. materialul din care este obţinut recipientul de condiţionare secundară,
D. numele fabricii producătoare,
E. data preparării.
(pag. 117/Popovici)
F2635163. Codeina are următoarele proprietăţi:

A. Inhibă centrul respirator bulbar de 5 ori mai slab ca morfina
B. Creşte presiunea intrabiliară
C. Inhibă centrul respirator bulbar de 3 ori mai slab ca morfina
D. Are potenţial toxicomanogen redus
E. Nu provoacă constipaţie
(pag. 185)
F2635164. Dintre expectorantele secretostimulante fac parte:

A. Acetilcisteina
B. Sărurile de amoniu
C. Iodurile
D. Guaiafenasina
E. Bromhexina
(pag. 188)
F2635165. Noscapina se caracterizează prin următorele proprietăţi:

A. Inhibă centrul bulbar mai puternic decât codeina
B. Produce constipaţie la administrare prelungită
C. Are efect analgezic
D. Nu produce toxicomanie
E. Este alcaloid din opiu
(pag. 186)
F2635166. Bromhexina produce următoarele efecte adverse:

A. Deprimă centrul respirator
B. Iritaţie gastrică
C. Bronhospasm
D. Cefalee
E. Vasoconstricţie
(pag. 191)
F2635167. Acetilcisteina:
A. Este un expectorant de tip secretostimulant bronsic
B. Este mucolitic, desfacând punţile disulfurice din mucoproteine
C. Se poate administra parenteral şi în aerosoli
D. Se utilizează în laborator, pentru fluidificarea sputei în scopul examenului microbilogic
E. Inhiba centrul tusei, fiind un antitusiv central neopioid.
(pag. 191)
F2635168. Bromhexina:
A. Are efect mucolitic, diminuând vâscozitatea si fluidificând secreţiile bronşice;
B. Este secretostimulant bronsic, prin mecanism reflex
C. Se metabolizează la ambroxol, metabolit activ
D. Are efect bronhodilatator actionand prin stimularea receptorilor ß-2-adrenergici
E. Se utilizeaza în tratamentul de fond al astmului bronsic
(pag. 191)
F2635169. Sunt antitusive de tip opioid, inhibitoare ale centrului tusei, care la doze terapeutice nu au
risc de dependenta:
A. Dextrometorfan
B. Codeina
C. Dionina
D. Noscapina
E. Clofedanol
(pag. 184-186)
F2635170. Care dintre urmatoarele afirmaţii este adevarată?

A. Codeina se metabolizează hepatic, în parte prin demetilare, cu formare de morfină
B. Efectul antitusiv al codeinei este de intensitate mai mare decât al morfinei
C. Utilizată ca antitusiv, la doze terapeutice şi pe temen scurt codeina nu provoaca dependenţă
D. Clofedanolul are efect antitusiv cu latenţă scurtă
E. Folosirea codeinei ca antitusiv este limitată datorită deprimării puternice a centrului respirator si a
pericolului de dependenţă
(pag. 185)
F2635171. Sunt expectorante prin mecanism mucolitic:

A. Codeina
B. Ambroxolul
C. Carbocisteina
D. Acetilcisteina
E. Guaiafenesina
(pag. 189)
F2635172. Polietilena de densitate joasă este:

A. solidă
B. incoloră
C. opacă în strat subţire
D. inflexibilă şi rezistentă
E. imposibil de deformat după obţinere
(pag. 111)
F2635173. Aluminiul utilizat sub formă de folii la condiţionarea medicamentelor, oferă următoarele
avantaje:
A. rezistenţă la oxidare
B. masă redusă
C. etanşeitate la mirosuri şi gaze
D. rezistenţă mecanică
E. posibilitatea inscripţionării directe a foliei
(pag. 114)
F2635174. Recipientele din sticlă:

A. sunt inerte dar instabile
B. se corodează uşor
C. au un volum redus
D. se folosesc pentru condiţionarea tuturor formelor dozate
E. servesc ca material de comparaţie pentru testarea altor materiale
(pag. 115)
F2635175. Materialele utilizate pentru blistere sunt:

A. polivinilclorura
B. polivinilidenclorura
C. polipropilena
D. aluminiul
E. arama
(pag. 117)
F2635176. Recipientele rezistente la deschidere de către copii prezintă o închidere specială de tip:
A. clic-safe
B. clic-lock
C. clic-snap
D. snap-safe
E. snap-lock
(pag. 116)
F2635177. Siliconarea stisclei în scopul îmbunătăţirii calităţii se poate realiza:

A. pe cale electrolitică
B. pe cale umedă
C. pe cale uscată
D. prin tratare cu diclordimetilsilan
E. prin pulverizare
(pag. 108-109)
F2635178. Poliamidele ca material de condiţionare:

A. sunt foarte permeabile la gaze
B. au o rezistenţă chimică scăzută
C. permit condiţionarea sub vid
D. se utilizează pentru fabricarea de sterilete
E. nu se pot steriliza prin căldură
(pag. 112)
F2635179. La fabricarea sticlei se folosesc ca oxizi formatori de sticlă (oxizi vitrifianţi):

A. Si O2
B. B2 O3
C. Na2 O
D. Ca O
E. Al2 O3
(pag. 106)
F2635180. Pentru condiţionarea preparatelor injectabile sunt indicate:

A. sticla de tip I
B. sticla de tip II
C. sticla de tip III
D. sticla de tip IV
E. sticla de tip V
(pag. 109)
Tema nr. 36
Asigurarea calitatii medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
F1536001. Asigurarea calităţii unei specialităţi farmaceutice cuprinde aspecte legate de următoarele
activităţi cu excepţia activităţii de:
A. formulare
B. preparare
C. condiţionare
D. eliberarea medicamentelor către bolnav
E. folosirii preparatelor peste termenul de valabilitate
(pag. 145)
F1536002. Calitatea medicamentelor realizate în oficină este asigurată de respectarea unor standarde
care se referă la următoarele aspecte cu excepţia:
A. promovării sănătăţii
B. aprovizionării cu medicamente
C. aprovizionării cu articole de uz medical
D. îndrumării pacienţilor spre automedicaţie
E. perfecţionării prescrierii şi folosirii medicamentelor
(pag. 146)
F1536003. Dispozitivele şi sistemele de cedare cu viteză controlată fac parte din:

A. generaţia întâi
B. generaţia a doua
C. generaţia a treia
D. generaţia a patra
E. nici un răspuns nu este corect
(pag. 144)
F1536004. În ţara noastră a intrat în vigoare ghidul "Reguli de bună practică farmaceutică” în anul:
A. 1980
B. 1960
C. 1995
D. 1970
E. 2000
(pag. 145)
F1536005. Inocuitatea unui produs medicamentos se referă la:

A. conţinutul în substanţa activă
B. uniformitatea volumului
C. uniformitatea masei
D. prezenţa microorganismelor în preparat
E. lipsa relativă a toxicităţii locale şi sistemice
(pag. 143)
F1636006. Care dintre afirmatiile urmatoare, referitoare la asigurarea calitatii medicamentelor este falsa
?
A. RBPF constituie unul din elementele de asigurare a calitatii
B. RBPF garanteaza ca produsele sunt fabricate si controlate dupa standarde de calitate
C. RBPF sunt recomandari pentru companiile de medicamente
D. RBPF se refera la Regulile de Buna Practica de Fabricatie
E. RBPF sunt prevederi obligatorii în farmacopee
(pag. 667, [7])
F1636007. Care dintre urmatoarele proceduri trebuie validate conform sistemului de asigurare a
calitatii ?
A. Numai procedurile de preparare
B. Numai procedurile de control al calitatii
C. Procedurile de preparare si de control
D. Toate procedurile sistemului de asigurare a calitatii
E. Procedurile de publicitate
(pag. 666, [7])
F1636008. Ce se întelege prin "control interfazic" în sistemul de asigurare a calitatii?

A. O etapa a procesului tehnologic supus controlului în timpul derularii fluxului tehnologic
B. O etapa a controlului unui organism extern independent
C. Controlul de calitate a materiilor prime
D. Controlul aparaturii si facilitatilor
E. Controlul instruirii personalului
(pag. 666, [7])
F1636009. Cum trebuie exprimate rezultatele testarilor unui lot, conform principiilor unui sistem de
asigurare a calitatii ?
A. Prin admis sau respins
B. Verbal
C. Cu date precise, specifice, numeric
D. Prin evaluari intermediare aproximative, iar în final precise
E. Procentual
(pag. 666, [7])
F1636010. În cadrul conceptului de asigurare a calitatii, RBPF nu descriu mijloacele de aplicare

specifica pentru:
A. personal
B. localuri si echipamente
C. productie
D. distributie
E. autoinspectie
(pag. 668, [7])
F1636011. În sistemul de asigurare a calitatii medicamentelor, conceptul RBPF:

A. se refera la Regulile de Buna Practica Farmaceutica
B. se refera la Regulile de Buna Practica de Fabricatie
C. este un concept neinclus în sistemul de Asigurare a Calitatii
D. este un concept inclus sistemului de Control al Calitatii
E. cuprinde reguli ce trebuie respectate numai de producatori interni
(pag. 666, [7])
F2136012. Sensibilitatea unui procedeu analitic exprima:
A. capacitatea, in interiorul unui interval, de a furniza rezultate direct proportionale cu cantitatea de substanta
de examinat din esantion
B. capacitatea de a reda rezultate valabile in prezenta unor modificari limitate ale conditiilor experimentale
C. capacitatea de a inregistra variatiile mici de concentratie
D. capacitatea de a doza cea mai scazuta cantitate de substanta examinata dintr-un esantion, in conditiile
experimentale date
E. capacitatea detectarii cantitative a substantei examinate, in prezenta altor compusi prezenti in esantion
(pag. (8) 151)
F2136013. Pentru asigurarea calitatii medicamentelor preparate in farmacie sunt necesare urmatoarele
in afara de:
A. un local corespunzator
B. dotare adecvata pentru elaborarea si eliberarea medicamentelor
C. un control riguros al materiilor prime si medicamentelor obtinute in farmacie
D. un control riguros al tuturor medicamentelor existente in farmacie
E. respectarea conditiilor optime de pastrare a substantelor si produselor farmaceutice
(pag. 146, [8])
F2136014. Asigurarea calitatii unui medicament are drept scop urmatoarele, in afara de:
A. cresterea continua a calitatii produsului
B. garantarea regularitatii loturilor de produs
C. controlul riguros al omogenitatii loturilor in timpul fabricatiei
D. diminuarea variatiilor in raport cu prototipul propus
E. respectarea cerintelor stabilite in normele de calitate
(pag. 144, [8])
F2136015. Regulile de buna fabricatie stabilesc criterii privind urmatoarele, cu exceptia:

A. organizarii spatiului de lucru
B. pregatirii profesionale a personalului
C. materialelor necesare productiei
D. controlului de calitate a materiei prime si a produsului finit
E. costului produsului finit
(pag. 145, [8])
F2136016. Dintre caracteristicile metodelor de control care sunt validate analitic fac parte urmatoarele,
cu exceptia:
A. specificitatii
B. fidelitatatii
C. exactitatatii
D. puritatii
E. sensibilitaţii
(pag. 143, [8])
F2136017. Recomandarile de buna practica farmaceutica se refera la urmatoarele, in afara de:

A. perfectionarea prescrierii si folosirii medicamentelor
B. modalitatile de control necesare in timpul fabricatiei in serie
C. masurile necesare pentru realizarea de medicamente in farmacie
D. aprovizionarea cu medicamente si articole de uz medical
E. indrumarea pacientilor pentru auotingrijire
(pag. 151, [8])
F2236018. La ce se refera conceptul de Asigurare a calitatii medicamentelor in farmacie, prin

similitudine cu cel necesar in industria farmaceutica de conditionare
A. prepararea medicamentului in conformitate cu prevederile farmacopeei

B. determinarea cantitativa a substantei medicamentoase
C. determinarea impuritatilor substantei medicamentoase
D. masuri referitoare la regulile de buna practica de preparare si controlul calitatii medicamentelor
E. identificarea substantei medicamentoase
(pag. Leucuta,666)
F2236019. Conceptul de Asigurare a calitatii medicamentului preparat in industria de medicamente are

ca obiectiv
A. conferirea fiecarei unitati medicamentoase din fiecare serie de fabricatie a caracteristicilor de calitate
stipulate in dosarul de punere pe piata
B. prelevarea probelor
C. controlul materiilor prime
D. controlul produsului finit
E. supravegherea conditiilor de mediu
(pag. Leucuta, 666)
F2236020. Care sunt Regulile de buna practica de fabricatie in oficina

A. recomandari de preparare a medicamentului dupa modelul regulilor de buna practica de fabricatie
existente pentru industria de conditionare a medicamentelor
B. reguli de preparare descrise in carti
C. reguli de preparare descrise in farmacopei
D. reguli de conduita a personalului in timpul prepararii medicamentelor
E. reguli de preparare a solutiilor parenterale in oficina
(pag. Leucuta, 666)
F2236021. Care sunt considerentele pentru care procedeele de preparare si cele de control a calitatii
medicamentelor trebuie validate
A. sunt cerute de farmacopee
B. sunt cerute de organismele europene
C. dovedesc faptul ca procedeul este sub control, are reproductibilitate si robustete
D. dovedesc bunele intentii ale producatorului
E. asigura stabilitatea medicamentului
(pag. Leucuta,666)
F2236022. Ce garanteaza Regulile de Buna Practica de Fabricatie referitor la produsul farmaceutic

preparat industrial
A. este preparat cu acuratete
B. este conform calitatii cerute de farmacopee
C. este de calitatea ceruta prin autorizatia de punere pe piata
D. nu va da reactii adverse
E. nu va produce efecte toxice
(pag. Leucuta,666)
F2236023. Care dintre enunturile urmatoare fac parte din cerintele de baza ale Regulilor de Buna
Practica a Fabricatiei
A. inregistrarea manuala sau cu instrumente de inregistrare a tuturor rezultatelor din toate etapele procesului
tehnologic de fabricatie
B. evidenta calitativa a materialelor
C. evidenta cantitativa a materialelor
D. inregistrarea pierderilor de fabricatie
E. notarea timpului de lucru al muncitorilor
(pag. Leucuta, 666)
F2236024. Ce organism elaboreaza in tara noastra Conceptul de asigurare a calitatii medicamentului si

Regulile de Buna Practica de Fabricatie
A. Ministerul Muncii
B. Comitetul de experti care elaboreaza farmacopeea
C. Fabricile de medicamente
D. Facultatile de Farmacie
E. Agentia Nationala a Medicamentului
(pag. Leucuta, 666)
F2236025. Prin ce numai se poate asigura Calitatea unui medicament , conform principiilor Asigurarii
Calitatii
A. inspectarea sau testarea produsului farmaceutic finit
B. inspectarea sau testarea procedeelor de fabricatie
C. inspectarea sau testarea materiilor prime
D. inspectarea sau testarea functionarii aparaturii de preparare si control
E. inspectarea sau testarea fiecarei etape a fluxului tehnlogic (control interfazic) precum si a produsului finit,
la exigentele prevazute in dosarul de punere pe piata
(pag. Leucuta, 666)
F2236026. Ce se intelege prin gestionarea calitatii medicamentului

A. conferirea si pastrarea calitatiii sale pe toata perioada de valabilitate
B. gestionarea materiilor prime
C. gestionarea produsului finit
D. evidenta circulatiei materialelor
E. evidenta ambalajelor
(pag. Leucuta, 669)
F2236027. Ce se intelege prin validare

A. un program de cercetare
B. un program referitor la etapele de lucru intr-un procedeu
C. un program scris, documentat, care confera un inalt grad de siguranta ca un anumit procedeu va conduce
in mod constant la un produs care sa intruneasca atributele de calitate predeterminate
D. aprobarea unui document de seful unitatii
E. aprobarea tehnologiei de preparare de catre Agentia Nationala a Medicamentului
(pag. Leucuta, 669)
F2236028. Care este elementul caracteristic al validarii

A. conferirea increderii in procedeu
B. increderea in produsul finit
C. se pot folosi si alte procedee de preparare
D. se pot folosi si alte metode de control
E. un procedeu sau metoda descrisa intr-un articol stiintific, se pot prelua si pune in aplicare
(pag. Leucuta, 669)
F2236029. Ce se intimpla cu un procedeu validat pentru productie la scala de laborator, cind se

doreste transpunerea la scala industriala
A. se transpune procedeul prin extrapolare proportionala cu marimea lotului
B. se efectueaza o validare la marimea lotului industrial si a performantelor aparaturii utilizate industrial
C. se valideaza anumite faze ale procedeului industrial
D. se solicita aprobarea organismului de reglementare pentru validarea procedeului industrial pe baza
procedeului de laborator
E. odata validat procedeul in laborator, nu mai este necesara validarea la scara industriala
(pag. Leucuta, 673)
F2536030. Calitatea unui medicament este definita ca suma factorilor care contribuie la obtinerea
caracteristicilor de mai jos, cu exceptia:
A. puritatea formei farmaceutice,
B. inocuitatea formei farmaceutice,
C. instabilitatea formei farmaceutice,
D. eficacitatea formei farmaceutice,
E. stabilitatea formei farmaceutice.
(pag. 143/Popovici)
F2536031. Nu fac parte din medicamentele clasice sau conventionale:

A. solutiile,
B. unguentele,
C. supozitoarele,
D. capsulele,
E. nanoparticulele.
(pag. 144/Popovici)
F2536032. Generatia a treia de medicamente cuprinde:

A. dispozitive si sisteme de cedare cu viteza controlata,
B. medicamente conventionale,
C. medicamente cu cedare prelungita sau sustinuta,
D. sisteme de transport la tinta,
E. raspunsurile corecte sunt a) si c).
(pag. 144/Popovici)
F2536033. Nu reprezinta un criteriu de calitate special pentru medicamentele din generatia a patra:
A. lipsa antigenicitatii,
B. capacitatea de traversare a barierelor biologice,
C. biodegdarabilitatea,
D. selectivitatea fata de celulele cu receptori specifici,
E. viteza de cedare programata sau autoreglabila.
(pag. 144/Popovici)
F2536034. Medicamentele cu cedare prelungita sau sustinuta sunt de genaratia:

A. intai,
B. a doua,
C. a treia,
D. a patra,
E. nu se intalneste aceasta clasificare in Tehnologia farmaceutica.
(pag. 144/Popovici)
F2536035. Inocuitatea unui produs medicamentos se referă la:

A. lipsa relativă a toxicităţii locale şi sistemice,
B. prezenţa microorganismelor în preparat,
C. uniformitatea volumului,
D. conţinutul în substanţa activă,
E. uniformitatea masei.
(pag. 143)
F2536036. Dispozitivele şi sistemele de cedare cu viteză controlată fac parte din:

A. generaţia a treia
B. generaţia întâi
C. generaţia a doua
D. nici un răspuns nu este corect
E. generaţia a patra
(pag. 144)
F2536037. Din generaţia a patra de medicamente fac parte:

A. sistemele de transport la ţintă a substanţei medicamentoase,
B. medicamentele clasice,
C. medicamentele cu cedare prelungită,
D. sistemele cu cedare controlată,
E. medicamentele convenţionale.
(pag. 144)
F2536038. Unguentele sunt:

A. medicamente clasice sau convenţionale
B. nanoparticule
C. sisteme terapeutice de transport la ţintă a substanţei medicamentoase
D. sistemele terapeutice transdermice
E. lipozomi
(pag. 144)
F2536039. Calitatea medicamentelor realizate în oficină este asigurată de respectarea unor standarde
care se referă la următoarele aspecte cu excepţia:
A. perfecţionării prescrierii şi folosirii medicamente
B. aprovizionării cu articole de uz medical
C. promovării sănătăţii
D. îndrumării pacienţilor spre automedicaţie
E. aprovizionării cu medicamente
(pag. 146)
F2536040. Asigurarea calităţii unei specialităţi farmaceutice cuprinde aspecte legate de următoarele
activităţi cu excepţia activităţii de:
A. eliberarea medicamentelor către bolnav
B. folosirii preparatelor peste termenul de valabilitate
C. preparare
D. formulare
E. condiţionare
(pag. 145)
F2536041. În ţara noastră a intrat în vigoare ghidul "Reguli de bună practică farmaceutică” în anul:
A. 1995,
B. 1980,
C. 1960,
D. 1970,
E. 2000.
(pag. 145)
F2636042. Care dintre următoarele antiaritmice fac parte din calsa IA conform clasificării Vaughan-
Williams?
A. Lidocaina
B. Tocainida
C. Propafenona
D. Procainamida
E. Encainida
(pag. 229)
F2636043. Care dintre urmatoarele medicamente apartine clasei I B:

A. Disopiramida
B. Lorcainida
C. Fenitoina
D. Bretiliu
E. Ajmalina
(pag. 229)
F2636044. Care dintre următoarele medicamente aparţine clasei I C?

A. Mexiletina
B. Chinidina
C. Propafenona
D. Disopiramida
E. Lidocaina
(pag. 229)
F2636045. Care dintre următoarele antiaritmice poate favoriza dezvoltarea unui sindrom lupoid
reversibil?
A. Sotalolul
B. Verapamilul
C. Procainamida
D. Disopiramida
E. Lidocaina
(pag. 232-233)
F2636046. Se utilizează numai parenteral şi are acţiune de durată foarte scută, fiind metabolizat de
esterazele plasmatice:
A. Propranolol
B. Esmolol
C. Atenolol
D. Labetalol
E. Carvedilol
(pag. 236)
F2636047. Condiţiile de calitate pentru medicamentele industriale fabricate numai de către un anumit
producător şi care nu figurează în farmacopee, sunt prevăzute în:
A. fişa tehnologică a producătorului
B. STAS
C. norma internă a produsului
D. nomenclatorul de medicamente
E. literatura de specialitate
(pag. 149)
F2636048. Reproductibilitatea unui procedeu de analiză exprimă:

A. fidelitatea în condiţii diferite
B. fidelitatea în condiţii identice
C. fidelitatea indiferent de condiţii
D. fidelitatea procedeului de analiză
E. infidelitatea
(pag. 151)
F2636049. Pragul de detecţie al unui procedeu de analiză reprezintă cea mai scăzută cantitate de
substanţă examinată dintr-un eşantion, care poate fi:
A. detectată, dar necuantificată de o valoare exactă
B. dozată cu o fidelitate şi exactitate bine definite
C. detectată la o sensibilitate mare a metodei
D. dozată în condiţii experimentale diferite
E. detectată prin utilizarea unui procedeu selectiv
(pag. 151)
F2636050. O procedură analitică validată este o metodă pentru care s-au explorat şi notat:
A. sensibilitatea şi selectivitatea
B. exactitatea şi fidelitatea
C. sensibilitatea şi fidelitatea
D. selectivitatea şi fidelitatea
E. exactitatea şi selectivitatea
(pag. 152)
F2636051. Procedeele de analiză absolută:

A. sunt specifice
B. sunt selective
C. permit determinarea unor cantităţi mici de substanţă
D. permit măsurarea purităţii molare a substanţei de examinat
E. garantează validarea metodei
(pag. 153)
F2636052. Controlul produselor de import este efectuat:

A. în fabricile producătoare
B. în fabrici autorizate de Ministerul Sănătăţii
C. numai de către Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice
(I.C.S.M.C.F.)
D. în laboratoare de analiză special organizate în acest scop
E. în filiale ale fabricilor producătoare
(pag. 149)
F2636053. Fişa tehnologică a producătorului (fişa de fabricaţie) se referă la:

A. unele produse de import atunci când nu se indică farmacopeea sau o altă normă de calitate
B. completarea unei norme interne
C. unele produse indigene
D. produse la care nu se indică o normă de calitate diferită de farmacopee
E. toate produsele generice
(pag. 149)
F1336054. Calitatea produsului farmaceutic depinde de:

A. materii prime si recipiente de conditionare
B. comunicarea farmacist-pacient
C. aparatura, procedeele de preparare si control
D. personal
E. comunicarea farmacist-medic
(pag. 666)
F1336055. Cerintele de baza ale regulilor de buna practica de fabricatie (R.B.P.F.) sunt:
A. definirea clara a procedeului de fabricatie
B. redactarea clara a procedurilor si instructiunilor
C. instruirea personalului pentru efectuarea corecta a procedurilor
D. crestera absorbtiei si biodisponibilitatii substantei active
E. modificarea distributiei si eliminarii substantei active
(pag. 667)
F1336056. Regulile de buna practica de fabricatie (R.B.P.F.) descriu mijloacele de aplicare specifice
privind:
A. personalul
B. localul si echipamentele
C. criteriile de angajare
D. productia si controlul calitatii
E. reclamatii si retragerea produsului
(pag. 667)
F1436057. Care dintre afirmatiile referitoare la controlul interfazic este falsa:

A. presupune controlul fiecarei etape a procesului tehnologic in timpul derularii acestuia
B. are ca rezultat uniformitatea loturilor de produse finite
C. are ca rezultat reproductibilitatea la toate seriile de produs
D. nu garanteaza ca procedeul de fabricatie urmeaza o cale corecta
E. consta in controlul de laborator al produselor finite
(pag. 666)
F1436058. Controlul calitatii materiilor prime folosite la fabricarea medicamentelor garanteaza:

A. puritatea corespunzatoare a materiilor prime
B. ambalarea si etichetarea corecta a materiilor prime
C. pastrarea de contraprobe in cantitate suficienta din materiile prime
D. calitatea produselor finite
E. validarea etapelor critice ale procedeului de fabricatie
(pag. 668)
F1436059. Controlul calitatii medicamentelor poate constitui unul din elementele sistemului de
Asigurare a Calitatii daca:
A. exista instalatii adecvate si personal calificat pentru prelevarea probelor
B. metodele de control sunt validate
C. o parte din procedurile cerute sunt inregistrate manual sau cu instrumente de inregistrare
D. toate procedurile cerute sunt inregistrate manual sau cu instrumente de inregistrare
E. facultativ, se inregistreaza si se investigheaza modificarile produse
(pag. 667)
F1436060. Controlul calitatii presupune:

A. prelevarea probelor
B. controlul de laborator
C. numai controlul procedurilor de organizare, documentare si eliberare a rezultatului analizelor
D. stabilirea normelor de calitate
E. definirea clara a procedeului tehnologic
(pag. 667)
F1436061. Factorii care influenteaza calitatea produsului si care pot prezenta variatii in procedeul de
preparare a medicamentului sunt:
A. materiile prime si recipientele de ambalare
B. aparatura
C. personalul
D. numai materiile prime si recipientele de ambalare
E. procedeele (de preparare si control)
(pag. 667)
F1436062. Produsele finite sunt declarate corespunzatoare in urma controlului calitatii daca:
A. respecta compozitia calitativa si cantitativa inscrisa in autorizatia de punere pe piata
B. facultativ, se pastreaza contraprobe in cantitate suficienta
C. sunt corect ambalate si etichetate
D. prezinta puritatea ceruta
E. metodele de control sunt validate
(pag. 667 - 668)
F1436063. Regulile de baza de buna practica de fabricatie sunt:

A. procedeul de fabricatie sa fie clar definit si revizuit sistematic pentru a asigura reproductibiliatea tuturor
caracteristicilor produsului
B. invalidarea etapelor critice ale procedeului de fabricatie
C. personalul sa fie calificat si instruit corespunzator
D. utilizarea de materii prime, recipiente de ambalare si etichete corespunzatoare
E. depozitarea si transportul produselor pot fi facute in orice conditii
(pag. 667)
F1436064. Regulile de buna practica de fabricatie pentru produsele medicamentoase:

A. garanteaza ca produsele sunt fabricate dupa standardele de calitate corespunzatoare utilizarii lor si cerute
prin autorizatia de punere pe piata
B. garanteaza ca produsele sunt controlate dupa standardele de calitate corespunzatoare utilizarii lor si
cerute in specificatia produsului
C. sunt prevederi obligatorii in farmacopee
D. se refera la tot ceea ce poate influenta calitatea unui produs medicamentos
E. cuprind si controlul calitatii medicamentului
(pag. 667)
F1436065. Rezultatele testarilor unui lot din cadrul controlului calitatii, se vor exprima:
A. prin admis sau respins
B. numeric
C. cu date specifice
D. cu date precise
E. cu date aproximative
(pag. 666)
F1436066. Sistemul de asigurare a calitatii garanteaza:
A. fabricarea si controlarea produselor finite in conformitate cu procedurile stabilite

B. ca responsabilitatile manageriale sunt clar definite
C. ca operatiile care alcatuiesc fluxul de productie, RBPF si controlul calitatii in timpul fluxul tehnologic si al
produsului finit sunt descrise clar
D. instalarea rapida a efectului terapeutic
E. absenta efectelor secundare grave ale medicamentului
(pag. 666)
F1436067. Validarea procedurilor de preparare si de control a medicamentelor:

A. este obligatorie
B. este facultativa
C. dovedeste, prin documentare stiintifica faptul ca procedeul este reproductibil
D. dovedeste, prin documentare stiintifica faptul ca procedeul poate fi perturbat de mici schimbari care pot
surveni pe parcursul derularii sale
E. dovedeste, fara documentare stiintifica, faptul ca procedeul este reproductibil
(pag. 666)
F1536068. Asigurarea calităţii medicamentului depinde şi de:

A. prelevarea corectă a eşantioanelor
B. testele şi procedeele analitice folosite
C. dozarea formei finite
D. pacientul care îl utilizează
E. solubilitatea substanţei medicamentoase
(pag. 147)
F1536069. Caracteristicile unui procedeu de analiză sunt:

A. liniaritatea
B. pragul psihologic
C. valabilitatea
D. pragul de detecţie
E. pragul de cuantificare
(pag. 151)
F1536070. Din generaţia a patra de medicamente nu fac parte:

A. medicamentele clasice
B. medicamentele convenţionale
C. medicamentele cu cedare prelungită
D. sistemele cu cedare controlată
E. sistemele de transport la ţintă a substanţei medicamentoase
(pag. 144)
F1536071. Eşantioanele de materii prime şi produse finite:

A. nu se păstrează
B. se păstrează într-o eşantiotecă
C. au timpul de păstrare de 1 an
D. se păstrează de către fabricant
E. se păstrează la A.N.M.
(pag. 147)
F1536072. Medicamentul este supus în toate etapele fabricării unui control:

A. medical
B. fizic
C. chimic
D. microbiologic
E. termic
(pag. 147)
F1536073. Normele de calitate care trebuie respectate sunt:

A. Farmacopeea pentru produsele şi substanţele oficinale
B. norma internă pentru produsele fabricate de o anumită unitate
C. STAS-ul pentru produsele fabricate industrial
D. Standardul de Stat
E. fişa tehnologică a producătorului pentru produsele din import cânmd se indică farmacopeea
(pag. 149)
F1536074. Pentru desfăşurarea unor activităţi de calitate în farmacia publică sau de spital sunt
necesare:
A. un local corespunzător
B. o dotare adecvată pentru elaborarea şi eliberarea medicamentelor
C. păstrarea produselor şi medicamentelor la cald
D. păstrarea igienei şi ordinii la locul de muncă
E. respectarea condiţiilor optime de păstrare a substanţelor medicamentoase şi produselor farmaceutice
(pag. 146)
F1536075. Pentru preparatele farmaceutice se stabilesc conform FR X:

A. condiţiile de calitate
B. termenele de valabilitate
C. testele de toxicitate
D. dozele terapeutice maxime
E. gustul şi mirosul
(pag. 149)
F1536076. Procedeele analitice pot fi:

A. procedee de analiză specifică
B. procedee exacte
C. procedee de analiză selectivă
D. procedee sensibile
E. procedee de analiză absolută
(pag. 152)
F1636077. Anexele ghidurilor de asigurare a calitatii medicamentelor se refera printre altele si la:
A. produse medicamentoase sterile
B. produse medicamentoase straine
C. fabricatia lichidelor, cremelor, unguentelor
D. sisteme computerizate
E. fabricatia gazelor medicinale
(pag. 668, [7])
F1636078. Asigurarea Calitatii este un sistem care:

A. trebuie sa permita o gestionare a calitatii
B. se refera la tot ceea ce poate sa influenteze calitatea unui produs
C. reprezinta un ansamblu de masuri luate de producator
D. se refera numai la controlul calitatii unui produs
E. include conceptul RBPF si CC
(pag. 666, [7])
F1636079. Ce ghiduri stau la baza sistemului de Asigurare a Calitatii în industria farmaceutica ?

A. ISO 14001 / 1997
B. GMP PH1 / 97
C. Directiva 91 / 356 / 1991 a Uniunii Europene
D. Hotarârea Consiliului Stiintific al Agentiei Nationale a Medicamentului nr. 17 / 1999
E. Standardele de firma
(pag. 666, [7])
F1636080. Conform Regulilor de Buna Practica de Fabricatie, înregistrarea tuturor rezultatelor din toate
etapele procesului de fabricatie a unui produs, este necesara pentru:
A. a avea o evidenta a respectarii riguroase a formulei de preparare
B. analiza statistica a calitatii produsului
C. a preleva probele necesare controlului interfazic
D. a avea o evidenta a respectarii riguroase a procedeului de obtinere a produsului
E. a avea o evidenta a documentelor de fabricatie
(pag. 667, [7])
F1636081. Conform sistemului AC, categoriile de baza care pot constitui surse de eroare sau variatii în
procedeul de preparare al unui produs sunt:
A. furnizorii de materii prime
B. materiile prime si recipientele de ambalare
C. aparatura si facilitatile
D. procedeul de preparare si control
E. personalul implicat în distributie
(pag. 666, [7])
F1636082. Conform sistemului de asigurare a calitatii, validarea unui procedeu:

A. dovedeste ca procedeul este sub control prin documentatie stiintifica
B. reprezinta obtinerea dosarului de autorizare de punere pe piata a unui produs
C. dovedeste ca procedeul are reproductibilitate si robustete
D. dovedeste ca procedeul este perturbat de mici schimbari care pot interveni pe parcursul derularii sale
E. ofera încrederea ca prin acest procedeu se ating obiectivele scontate
(pag. 666, [7])
F1636083. În cadrul sistemului de Asigurare a Calitatii, printre cerintele de baza ale BPF se numara si:
A. validarea etapelor critice ale procedeului de fabricatie
B. elaborarea unor formulari medicamentoase optime
C. înregistrarea rezultatelor din anumite etape ale procesului de fabricatie
D. instruirea personalului pentru efectuarea corecta a procedurilor
E. asigurarea tuturor mijloacelor necesare pentru asigurarea RBPF
(pag. 667, [7])
F1636084. În cadrul unui sistem de asigurare a calitatii, conceptul Controlul Calitatii se refera, printre
altele, si la:
B. instruirea personalului
C. specificatii (norme de calitate)
D. procese tehnologice
E. utilizarea produsului
(pag. 667, [7])
F1636085. Printre cerintele fundamentale pentru Controlul Calitatii, concept inclus într-un sistem de
asigurare a calitatii, se numara:
A. validarea metodelor de control
B. respectarea compozitiei calitative si cantitative a produselor finite
C. obligativitatea pastrarii de contraprobe din materii prime si produse finite
D. distribuirea seriilor produsului care nu are certificat de calitate corespunzator
E. prelevare probelor de catre personalul departamentului de control al calitatii
(pag. 667-668, [7])
F2136086. Calitatea unui medicament trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de urmatoarele

norme:
A. Memoratorul de medicamente
B. Ghidul farmacoterapeutic
C. Monografia din farmacopee
D. Specificatia tehnica a produsului
E. toate cele de mai sus
(pag. (8) 149)
F2136087. Obiectivele principale ale asigurarii calitatii constau in garantarea faptului ca:
A. fiecare lot de produs corespunde specificatiilor
B. producatorul ia toate masurile pentru cresterea calitatii produsului
C. fiecare lot de produs este in concordanta cu scopul utilizarii sale
D. produsul prezinta o mai mare fiabilitate
E. calitatea, in productia de serie, produsului se modifica semnificativ in raport cu prototipul propus
(pag. (8) 146)
F2136088. Partea din sistemul de asigurare a calitatii care priveste productia medicamentelor
industriale reprezinta:
A. regulile de buna practica de fabricatie
B. regulile de buna practica de farmacie
C. masurile care trebuie luate pentru distributia medicamentelor
D. controlul riguros al materiilor prime existente in farmacie
E. ansamblul de recomandari care privesc controlul produsului finit
(pag. (8) 146)
F2136089. Controlul calitatii totale este definit prin toate operatiile de verificare care privesc:
A. acceptarea sau refuzul materiilor prime
B. produsele semifabricate
C. produsele finite
D. preformularea
E. estimarea stabilitatii medicamentelor
(pag. (8) 146)
F2136090. Pentru a se putea examina eventuala reclamatie a unui produs comercializat, producatorul
trebuie sa pastreze timp de 1 an:
A. dosarul lotului de fabricatie a medicamentului
B. documentatia chimico-farmaceutica intocmita pentru obtinea autorizatie de punere pe piata a produsului
C. esantioane din materiile prime utilizate
D. cateva unitati din produsul finit
E. procedurile de testare aplicate
(pag. (8) 147)
F2136091. Principiile,, Bunei practici de fabricatie,, sunt aplicate:
A. tuturor procedeelor de fabricatie a unui medicament

B. realizarii seriei pilot a unui medicament
C. fabricatie de serie a unui medicament
D. activitatilor de distribuire,, en gros,,
E. medicamentelor obtinute in farmacia comunitara
(pag. (8) 145)
F2136092. Calitatea omogena a unui lot de fabricatie se obtine:

A. respectand riguros doar suucesiunea fazelor de fabricatie
B. respectand riguros doar faza de conditionare
C. respectand toate fazele de fabricatie si conditionare
D. utilizand doar materii prime perfect controlate
E. urmarind prelevarea corecta a esantioanelor de analizat
(pag. (8) 147)
F2136093. Un procedeu de analiza este specific daca:

A. permite masurarea cantitativa a unui parametru fizico-chimic
B. permite masurarea cantitativa a unui grup functional al uneia sau mai multor substante prezente in esantion
C. exprima fidelitatea in conditii identice
D. exprima fidelitatea in conditii diferite
E. permite detectia celei mai scazute cantitati de substanta examinata intr-un esantion
(pag. (8) 151)
F2136094. Eficcitatea terapeutica a unui medicament:

A. reprezinta lipsa relativa a toxicitatii locale
B. reprezinta lipsa relativa a toxicitatii sistemice
C. este determinata de interactiunea substantei medicamentoase cu receptorii biologici specifici
D. este evaluata prin triere farmacologica si clinica
E. este verificata prin determinarea biodisponibilitatii
(pag. (8) 143)
F2136095. Referitor la regulile de buna practica de fabricatie (GMP) sunt valabile urmatoarele:
A. cuprind un ansamblu de recomandari care sa asigure calitatea medicamentului
B. permit un inalt nivel de calitate in conceperea, dezvoltarea si fabricarea medicamentelor
C. sunt obligatorii si restrictive
D. sunt aplicate tuturor procedeelor de fabricatie farmaceutica in serie
E. stabilesc obligatiile farmacistului practician fata de pacient
(pag. 145, [8])
F2136096. Normele de calitate ale unui medicament se stabilesc pe baza cerintelor:

A. Farmacopeei
B. Normei Interne a produsului (Specificatiei Tehnice)
C. Fisei Tehnologice (fisei de fabricatie) a producatorului
D. STAS-ului
E. Nomenclatorului de Medicamente si Produse Biologice de uz uman
(pag. 149, [8])
F2136097. Standardele care asigura calitatea medicamentelor realizate sau eliberate in farmacia
publica sau de spital, au urmatoarele caracteristici:
A. sunt stabilite la nivel national
B. au la baza recomandarile Federatiei Internationale Farmaceutice
C. contin obligatiile privind dotarea corespunzatoare a farmaciei
D. permit un control riguros al materiilor prime si medicamentelor realizate in farmacie

E. se aplica si la medicamentele destinate incercarilor clinice sau la cele din depozitele farmaceutice
(pag. 146, [8])
F2136098. Exigentele de calitate privind stabilitatea chimica a substantei medicamentoase introdusa

intr-o forma farmaceutica includ:
A. identitatea
B. continutul declarat in substanta medicamentoasa
C. incarcatura microbiana limitata
D. uniformitatea continutului pe unitatea de produs
E. lipsa toxicitatii locale sau sistemice
(pag. 143, [8])
F2136099. Controlul calitatii medicamentelor realizate industrial se efectueaza:

A. pe esantioane prelevate la intamplare din fiecare lot
B. pe esantioane alese special din fiecare lot de fabricatie
C. pe probe luate la intervale de timp determinate prin calcul statistic
D. pe probe luate doar la inceputul si sfarsitul procesului de fabricatie
E. exclusiv asupra produselor finite
(pag. 147, [8])
F2136100. Puritatea unui medicament desemneaza:

A. pastrarea caracteristicilor initiale pe toata perioada de valabilitate
B. limitele contaminarii microbiene
C. interactiunea substantei medicamentoase cu receptorii biologici specifici
D. limitele contaminarii chimice
E. limitele contaminarii mecanice
(pag. 143, [8])
F2136101. Validarea:
A. este un element al sistemului de asigurare a calitatii medicamentelor
B. permite garantarea fiabilitatii si reproductibilitatii principalelor procedee inscrise in dosarul farmaceutic al
produsului
C. se executa in cadrul etapei de preformulare
D. se refera si la procedurile analitice folosite pentru controlul calitatii produsului
E. permite obtinerea calitatii prevazute a unui produs farmaceutic
(pag. 152, [8])
F2136102. Regulile de buna practica de fabricatie:

A. se aplica tuturor procedeelor de fabricatie farmaceutica in serie
B. sunt restrictive si obligatorii
C. se revizuiesc periodic pentru a fi actualizate
D. sunt un element de asigurare a calitatii medicamentelor
E. reprezinta standarde stabilite la nivel national
(pag. 145, [8])
F2136103. Stabilitatea medicamentelor, unul din criteriile care definesc calitatea acestora se refera la:
A. stabilitatea fizica a formei farmaceutice
B. identificarea si continutul in substanta medicamentoasa
C. uniformitatea continutului pe doza unitara
D. lipsa toxicitatii locale si sistemice
E. determinarea biodisponibilitatii
(pag. 143, [8])
F2136104. Calitatea unui medicament este definita ca suma factorilor care contribuie la:
A. puritate
B. stabilitate
C. rentabilitate
D. eficacitate
E. inocuitate
(pag. 143, [8])
F2236105. Care sunt surse de variatie in productia de medicamente care pot compromite calitatea
medicamentului si care pot fi prevenite prin conceptul de asigurare a calitatii
A. materii prime
B. aparatura de fabricatie
C. procedeul de preparare
D. personalul muncitor
E. echipa manageriala
(pag. Leucuta, 666)
F2236106. Care sunt obiectivele la care se refera Regulile de Buna Practica de Fabricatie
A. materii prime
B. aparatura de fabricatie
C. tehnologiile de fabricatie
D. personal
E. prevederile farmacopeei
(pag. Leucuta,666)
F2236107. Cum se efectueaza controlul calitatii produselor farmaceutice in conceptul Asigurarii calitatii
A. numai asupra materiilor prime
B. numai asupra produsului finit
C. numai asupra procedeului tehnologic
D. pe parcursul fluxului tehnologic
E. asupra produsului finit
(pag. Leucuta,666)
F2236108. Care sunt cerintele de baza ale Regulilor de Buna Practica a Fabricatiei
A. definirea clara a procedeului de fabricatie si revizuirea sistematica pe baza experientei dobindite
B. sa fie inclus in farmacopee
C. redactarea clara, fara ambiguitati a procedurilor si instructiunilor
D. se va controla doar produsul finit , aceasta constituind o garantie a calitatii
E. se vor controla doar materiile prime, pentru a garanta calitatea produsului
(pag. Leucuta,666)
F2236109. In care dintre enunturile urmatoare se regasesc cerinte de baza ale Regulilor de Buna
Practica a Fabricatiei
A. documentele de fabricatie sa oglindeasca fidel istoricul complet al unei serii
B. calitatea produselor nu trebuie prejudiciata prin distributie
C. reclamatiile eventuale asupra produselor comercializate se vor examina, daca este cazul se vor lua masuri
de evitare a repetarii deficientei
D. fabricatia se va face in localuri cu sisteme de protectie seismica
E. fabricatia va fi supravegheata de un director general
(pag. Leucuta, 666)
F2236110. Ce trebuie sa poata garanta, printre altele, Sistemul de Asigurare a Calitatii

A. ca medicamentele sunt produse tinind cont de exigentele Regulilor de Buna Practica de Fabricatie si de
Regulile de Buna Pactica de Laborator
B. operatiile care alcatuiesc fluxul de productie, regulile de Buna Practica de Fabricatie si controlul calitatii in
timpul fluxului de productie si a produsului finit sunt descrise clar
C. responsabilitatile manageriale sunt definite clar
D. existenta unei proceduri de autoinspectie si/sau audit de calitate
E. conformitatea cu prevederile farmacopeei
(pag. Leucuta, 666)
F2236111. La ce se refera, printre altele, Controlul calitatii ca parte a conceptului de Asigurare a

calitatii in industria farmaceutica de conditionare
B. specificatii (Norme de calitate)
C. control de laborator
D. proceduri de documentare, organizare a efectuarii controlului si eliberare a rezultatelor analizelor
E. inspectia fluxului tehnologic de preparare
(pag. Leucuta, 666)
F2236112. La ce se refera, in conceptul Asigurarii calitatii, validarea procedeelor

A. validarea procedeelor de fabricatie
B. validarea procedelor de control a calitatii
C. identificarea substantelor medicamentoase
D. identificarea impuritatilor din medicament
E. determinarea cantitativa a substantei active
(pag. Leucuta, 669)
F2236113. Ce dovedeste validarea printr-o documentatie stiintifica

A. procedeul sau parti ale lui este sub control
B. procedeul sau parti ale lui are reproductibilitate si nu este perturbat de mici schimbari care pot interveni pe
parcursul desfasurarii sale
C. ca procedeul va conduce la rezultatele intentionate in orice conditii situate in limite definite
D. ca metoda va conduce la rezultatele intentionate in orice conditii situate in limite definite
E. ca producatorul a luat masuri ca produsul sa fie controlat conform prevederilor FRX
(pag. Leucuta, 669)
F2236114. Cum se stabilesc criteriile de validare a procedeelor tehnologice in cazul comprimatelor

A. se tine seama de influenta variabilelor de formulare asupra unei proprietati esentiale a comprimatului, de
exemplu viteza de dizolvare a substantei medicamentoase
B. se aleg variabilele de formulare care pot influenta viteza de dizolvare
C. se stabilesc parametrii de testare ai procedeului tehnologic care influenteaza parametrul de calitate dorit
D. se efectueaza cercetarea experimentala care sa arate importanta fiecarui factor si valorile parametrilor de
testare
E. se cauta in literatura variabilele de formulare care pot influenta un parametru de calitate dorit
(pag. Leucuta, 672)
F2236115. La care caracteristicile ale aparaturii industriale de productie de medicamente se refera

validarea aparaturii
A. ale instalatiei
B. operationale
C. ale procedeului
D. fiabilitatea
E. stabilitatea
(pag. Leucuta, 674)
F2236116. Care criterii se iau in seama la validarea unei metode analitice pentru controlul produsului
farmaceutic
A. specificitate
B. sensibilitate
C. robustete
D. precizie si acuratete
E. costul
(pag. Leucuta, 678)
F2336117. Pentru medicamentele industriale neoficinale, conditiile de calitate sunt prevazute in:
A. norma interna
B. norma de calitate a produsului
C. Farmacopeea Romana- F.R.X.
D. Farmacopeea Europeana IV
E. Suplimentul 2000 al F.R.X.
(pag. 149)
F2336118. Repetabilitatea exprima fidelitatea procedeului analitic:

A. in conditii identice
B. cu acelasi echipament
C. cu aceiasi analisti
D. cu aceiasi reactivi
E. cu analisti diferiti
(pag. 151)
F2336119. Reproductibilitatea exprima fidelitatea procedeului analitic:

A. in acelasi laborator
B. cu acelasi echipament
C. in conditii diferite
D. cu aceiasi analisti
E. cu analisti diferiti
(pag. 151)
F2336120. Recomandarile de buna practica farmaceutica pentru asigurarea calitatii medicamentelor

impun:
A. local corespunzator
B. control riguros al materiilor prime
C. autorizatie de toxice
D. respectarea cionditiilor de pastrare a substantelor si produselor farmaceutice
E. autorizatie de precursori
(pag. 146)
F2336121. Calitatea produsului farmaceutic depinde de:

A. materii prime
B. comunicarea farmacist-medic
C. recipiente de conditionare
D. aparatura, procedee de preparare si control
E. personal
(pag. 146)
F2336122. Caracateristicile procedeelor de analiza sunt:
A. volumul de distributie
B. specificitatea
C. fidelitatea
D. liniaritatea
E. sensibilitatea
(pag. 151)
F2336123. Validarea ca element al sistemului de asigurare a calitatii garanteaza:

A. farmacocinetica produsului
B. fiabilitatea procedeelor inscrise in dosarul farmaceutic
C. reproductibilitatea procedeelor inscrise in dosarul farmaceutic
D. obtinerea calitatii produsului
E. lipsa efectelor secundare
(pag. 152)
F2336124. Cerintele de baza ale regulilor de buna practica de fabricatie (R.B.P.F.) sunt:
A. definirea clara a procedeului de fabricatie
B. redactarea clara a procedurilor si instructiunilor
C. instruirea personalului pentru efectuarea corecta a procedurilor
D. cresterea absorbtiei si biodisponibilitatii
E. modificarea distributiei si eliminarii
(pag. 145)
F2336125. Cerintele fundamentale pentru controlul calitatii sunt:

A. instalatii adecvate pentru realizarea procesului tehnologic
B. personal calificat
C. retragerea produsului de pe piata
D. validarea metodelor de control
E. inregistrarea tuturor procedurilor cerute
(pag. 147)
F2336126. Calitatea unui medicament contribuie la:

A. puritatea produsului
B. inocuitatea produsului
C. eficacitatea produsului
D. posologia produsului
E. stabilitatea produsului
(pag. 143)
F2336127. Prin puritate se intelege:

A. limitele contaminarii microbiologice
B. limitele contaminarii mecanice
C. modul de depozitare si pastrare
D. modul de conditionare
E. limitele contaminarii chimice
(pag. 143)
F2336128. Prin inocuitate se intelege:

A. lipsa relativa a toxicitatii locale
B. lipsa relativa a toxicitatii sistemice
C. calea de administrare
D. modul de conditionare
E. eficacitatea terapeutica
(pag. 143)
F2336129. Conceptul de "calitate a medicamentului" se refera la:

A. formulare
B. posologie
C. mecanism de actiune
D. controlul tuturor stadiilor de fabricatie
E. eliberarea medicamentului catre bolnav
(pag. 145)
F2336130. Asigurarea calitatii se realizeaza prin controlul riguros al:

A. materiilor prime
B. tuturor fazelor de fabricatie
C. cailor de administrare
D. caracteristicilor fiziologice ale pacientului
E. conditionarii
(pag. 145)
F2336131. Asigurarea calitatii medicamentului depinde de:

A. prelevarea corecta a probelor
B. procedeele analitice folosite
C. firma producatoare
E. reactivii si substantele de referinta utilizate in procedeele analitice
(pag. 147)
F2536132. In Buna practica de fabricatie (BPF), controlul calitatii se refera la:

A. acceptare materiilor prime,
B. refuzul materiilor prime,
C. acceptarea sau refuzul produselor intermediare sau finite,
D. estimarea stabilitatii produsului farmaceutic,
E. refuzul materiilor prime corespunzătoare din punct de vedere al calitatii.
(pag. 147/Popovici)
F2536133. Nu reprezinta norma de calitate pentru produsele oficinale:

A. Farmacopeea,
B. Norma interna,
C. STAS-ul,
D. Standardul de Stat,
E. Fisa tehnologica a producatorului.
(pag. 149/Popovici)
F2536134. Fabricantul pastreaza pentru fiecare lot fabricat:

A. dosarul lotului,
B. doar inregistrarea video a procesului de fabricatie,
C. esantioane de materii prime utilizate,
D. cateva unitati de produse finite,
E. nuci un raspuns nu este corect.
(pag. 147/Popovici)
F2536135. Specificati care sunt categoriile de medicamente pentru care se prevede realizarea unui
control al calitatii dublu:

A. toate solutiile medicamentoase,
B. medicamentele foarte active,
C. numai preparatele injectabile si perfuzabile,
D. medicamentele instabile,
E. preparatele oftalmice.
(pag. 148/Popovici)
F2536136. Medicamentele pentru care este prevazut un control dublu:

A. se mentin in carantina de catre fabricant,
B. rezultatul controlului calitatii se confirma si de un laborator de control guvernamental,
C. laboratorul de control guvernamental autorizeaza comercializarea lor,
D. nu este prevazut un astfel de control,
E. sunt specificate de FR X.
(pag. 148/Popovici)
F2536137. Nu reprezinta un caracter al unui procedeu de analiza:

A. specificitatea,
B. nerepetabilitatea,
C. inexactitatea,
D. sensibilitatea,
E. exactitatea.
(pag. 149/Popovici)
F2536138. Validarea:
A. demonstreaza ca toate procesele si procedeele utilizate conduc efectiv la rezultatele asteptate,
B. demonstreaza ca toate procesele si procedeele utilizate conduc efectiv la rezultate neasteptate,
C. este un element al sistemului de asigurare a calitatii,
D. permite garantarea fiabilitatii si reproductibilitatii procedeelor inscrise in dosarul farmaceutic al produsului,
E. nu reprezinta element al sistemului de asigurare a calitatii.
(pag. 152/Popovici)
F2536139. Solutiile injectabile:

A. apartin generatiei intai de medicamente,
B. fac parte din categoria medicamentelor clasice,
C. apartin generatiei a doua de medicamente,
D. apartin generatiei a treia de medicamente,
E. apartin generatiei a patra de medicamente,
(pag. 144/Popovici)
F2536140. Medicamentul este supus în toate etapele fabricării unui control:

A. microbiologic,
B. chimic,
C. fizic,
D. termic,
E. medical.
(pag. 147)
F2536141. Asigurarea calităţii medicamentului depinde şi de:

A. dozarea formei finite
B. solubilitatea substanţei medicamentoase
C. pacientul care îl utilizează
D. testele şi procedeele analitice folosite

E. prelevarea corectă a eşantioanelor
(pag. 147)
F2536142. Pentru desfăşurarea unor activităţi de calitate în farmacia publică sau de spital sunt
necesare:
A. păstrarea produselor şi medicamentelor la cald
B. respectarea condiţiilor optime de păstrare a substanţelor medicamentoase şi produselor farmaceutice
C. păstrarea igienei şi ordinii la locul de muncă
D. un local corespunzător
E. o dotare adecvată pentru elaborarea şi eliberarea medicamentelor
(pag. 146)
F2536143. Eşantioanele de materii prime şi produse finite:

A. se păstrează de către fabricant
B. se păstrează într-o eşantiotecă
C. au timpul de păstrare de 1 an
D. se păstrează la A.N.M.
E. nu se păstrează
(pag. 147)
F2536144. Pentru preparatele farmaceutice se stabilesc conform FR X:

A. testele de toxicitate
B. termenele de valabilitate
C. gustul şi mirosul
D. dozele terapeutice maxime
E. condiţiile de calitate
(pag. 149)
F2536145. Normele de calitate care trebuie respectate sunt:

A. Standardul de Stat
B. STAS-ul pentru produsele fabricate industrial
C. norma internă pentru produsele fabricate de o anumită unitate
D. fişa tehnologică a producătorului pentru produsele din import cânmd se indică farmacopeea
E. Farmacopeea pentru produsele şi substanţele oficinale
(pag. 149)
F2536146. Caracteristicile unui procedeu de analiză sunt:

A. pragul de cuantificare
B. pragul de detecţie
C. liniaritatea
D. valabilitatea
E. pragul psihologic
(pag. 151)
F2536147. Procedeele analitice pot fi:

A. procedee de analiză specifică
B. procedee de analiză absolută
C. procedee de analiză selectivă
D. procedee exacte
E. procedee sensibile
(pag. 152)
F2536148. Abrevierea GMP:

A. este intalnita in SUA,
B. este intalnita numai in Franta
C. provine de la Good Mahufacturing Practices
D. nu se regaseste in Tehnologia farmaceutica
E. provine de la Good Mahufacturing Percentages
(pag. 145/Popovici)
F2536149. Serviciul de asigurare a calitatii:

A. raspunde de fiecare sarja realizata in intreprindere
B. asigura aparitia produselor medicamentoase in Farmacopee
C. asigura aparitia produselor medicamentoase in Nomenclator
D. asigura distributia produselor medicamentoase
E. asigura controlul calitatii produselor medicamentoase
(pag. 147/Popovici)
F2636150. Consecinţele disfuncţiei sistoliceşi diminuării debitului cardiac în insuficienţa cardiacă sunt:
A. Bradicardie
B. Declanşarea unor mecanisme compensatoar (feed-back)
C. Dispnee
D. Hipertrofie ventriculară
E. Stază sanguină cu congestie
(pag. 206)
F2636151. Elementele insuficienţei cardiace care pot fi tratate medicamentos sunt:

A. Bradicardia (compensatorie)
B. Deficit de contracţie
C. Presarcina crescută
D. Postsarcina crescută
E. Tahicardia (compensatorie)
(pag. 207)
F2636152. Care dintre următoarele afirmaţii privind digitalicele este falsă?

A. Sunt medicamente cu indice terapeutic foarte bun
B. Sunt medicamente cu indice terapeutic mic
C. Digitalicele de tip strofantină se acumulează în organism
D. Biotransformarea digitoxinei implică epimerizarea, desfacerea grupării glucidice şi conjugarea
E. Digoxina se epurează predominant renal
(pag. 207, 211-113)
F2636153. Sunt reacţii adverse caracteristice digitalicelor:

A. Bloc atrio-ventricular
B. Confuzii, halucinaţii
C. Tulburări de vedere
D. Midriază şi hiposalivaţie
E. Hemoragii prin favorizarea fibrinolizei
(pag. 214)

A. Hipokaliemia favorizează aritmiile chiar la doze mici de digitalice
B. Insuficienţa hepatică creşte concentraţia plasmatică a digoxinei
C. Insuficienţa renală diminuă epurarea digoxinei
D. Digitalicele sunt contraindicate la doze terapeutice în bloc atrio-ventricular

E. Hiuperpotasemia favorizează blocul A-V indus de digitalice
(pag. 211, 215-217)
F2636155. Care dintre următoarele medicamente prelungesc repolarizarea şi perioada refractară?

A. Sotalolul
B. Ajmalina
C. Fenitoina
D. Amiodarona
E. Bretiliul
(pag. 229)
F2636156. Care dintre următoarele blocante ale canalelor de calciu nu se utilizează ca antiaritmice?
A. Verapamilul
B. Nisoldipina
C. Diltiazemul
D. Nifedipina
E. Amlodipina
(pag. 229)
F2636157. Amiodarona:
A. Blochează canalele membranare de potasiu
B. Blochează canalele membranare de sodiu
C. Blochează canalele de calciu receptor-dependente (ROC)
D. Are efect inotrop negativ evident
E. Este coronarodilatator
(pag. 237)
F2636158. Verapamilul:
A. Se absoarbe bine şi rapid pe cale orală
B. Are biodisponibilitate redusă (extracţie hepatică mare)
C. Are acţiune antihipertensivă
D. Are acţiune antianginoasă
E. Poate produce tahicardie relexă, ca urmare a efectului antihipertensiv
(pag. 239)
F2636159. Reacţiile adverse ale amiodaronei sunt:

A. Distiroidii
B. Fotosensibilizare
C. Tahicardie reflexă
D. Tulburări neurologice
E. Fibroză pulmonară
(pag. 237)
F2636160. Ediţia în vigoare a Farmacopeei Române stabileşte pentru medicamente:

A. procedeele de analiză
B. condiţiile de calitate
C. procedeele de fabricaţie
D. testele de toxicitate
E. dozele maxime terapeutice
(pag. 149)
F2636161. Prevederile farmacopeei sunt obligatorii pentru:

A. producători de medicamente
B. distribuitori de medicamente
C. unităţi care controlează medicamente
D. depozite de medicamente
E. transportatori de medicamente
(pag. 149)
F2636162. Pentru desfăşurarea unor activităţi de calitate în farmacie, sunt necesare:

A. un local corespunzător
B. respectarea programului de funcţionare
C. un control riguros al materiilor prime şi al medicamentelor obţinute în farmacie
D. asigurarea unei pregătiri continue a întregului personal
E. păstrarea ordinii şi igienei
(pag. 146)
F2636163. Elementele care generează calitatea medicamentelor grupate sub denumirea de "4 M" sunt:
A. proceduri experimentale
B. personalul
C. materiale
D. maşini (echipament, instalaţii, utilaje)
E. metode (procedee de fabricare)
(pag. 98)
F2636164. "Caietele de şarjă" descriu exigenţele de calitate pentru:

A. substanţe medicamentoase
B. substanţe auxiliare
C. procedeu tehnologic
D. recipiente şi accesorii
E. personalul implicat
(pag. 101)
F2636165. Fişa de fabricaţie (fişa tehnologică a producătorului) conţine, printre altele:

A. definirea produsului (forma farmaceutică)
B. articolele de condiţionare şi modul de condiţionare
C. modalităţile de mecanizare a operaţiilor tehnologice
D. controlul calităţii în cursul fabricării
E. echipamentele de producţie care ar putea fi utilizate
(pag. 102)
F2636166. "Dosarul tehnic al produsului fabricat" conţine:

A. procedura de instruire
B. procedura de calificare
C. procedura de validare
D. procedura de producţie
E. procedura tehnologică
(pag. 104)
F2636167. În cadrul sistemului de asigurare a calităţii, operaţiile de calificare:

A. se referă la personal
B. se referă la echipament
C. comportă o etapă
D. comportă trei etape

E. comportă mai multe etape
(pag. 104)
Tema nr. 37
Preparate lichide pentru uz oral
BIBLIOGRAFIE:
10. *** Farmacopeea Romana, editia a X-a, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993
F1237001. Care dintre urmatorii agenti antioxidanti sunt folositi la solutii apoase cu substante
medicamentoase usor oxidabile
A. tocoferol
B. sulfit de sodiu
C. acid nordihidroguaiaretic
D. butilhidroxianisol
E. butilhidroxitoluen
(pag. 135, [8])
F1237002. Ce fenomen reprezinta cresterea solubilitatii prin modificarea constantei dielectrice a

solventului apos
A. solubilizare micelara
B. folosire de cosolventi
C. complexare
D. hidrotropie
E. modificarea structurii chimice
(pag. 232, [8])
F1237003. Conservanti antimicrobieni recomandati de farmacopee la prepararea siropurilor care au o

concentratie in zahar mai mica decit aceea prevazuta la siropul simplu:
A. borat fenilmercuric
B. cloretona
C. acid sorbic
D. amestec de p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de propil
E. alcool benzilic
(pag. 849, [FR X])
F1237004. In care din situatiile de mai jos se poate asigura conservarea siropurilor conform FR X
A. se adauga zahar pina la egalizarea concentratiei cu cea a zaharului din siropul simplu
B. folosind ciclamat de sodiu
C. se foloseste un amestec de ciclamat de sodiu si zaharina
D. se adauga un conservant bactericid si fungicid
E. se adauga un amestec recomandat de p–hidroxibenzoat de metil si p–hidroxibenzoat de propil
(pag. 845, [FR X])
F1237005. O substanta medicamentoasa greu solubila in apa poate fi dizolvata cu ajutorul carui co-
solvent
A. sorbitol
B. propilenglicolului
C. salicilatului de sodiu
D. sorbitanului 80
E. polisorbatului 80
(pag. 232, [8])
F1237006. Prin ce procedeu se poate realiza asigurarea claritatii solutiilor conform prevederilor
Farmacopeei Romane:
A. folosirea unor vehicule limpezi
B. folosirea unor substante medicamentoase fara impuritati mecanice
C. centrifugare
D. filtrare
E. folosirea carbunelui adsorbant
(pag. 849, [FR X])
F1337007. Cand se folosesc solutiile titrate 1:10 sau 1: 100:

A. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,005 g.
B. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,01 g.
C. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,05 g.
D. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,10 g.
E. Cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,50 g.
(pag. 849)
F1337008. Clorura de calciu oficinala este o substanta:

A. eflorescenta
B. delicvescenta
C. higroscopica
D. anhidra
E. nici una de mai sus
(pag. 178)
F1337009. Siropul de codeina are urmatoarea concentratie:

A. 2%
B. 0,2%
C. 0,02%
D. 0,1%
E. 0,5%
(pag. 846)
F1337010. Solutia de clorhidrat de bromhexin are urmatoarea concentratie

A. 0,1 %
B. 1%
C. 0,2%
D. 0,5%
E. 2%
(pag. 852)
F1437011. La prepararea siropurilor cu o concentratie in zahar inferioara siropului simplu, FR.X indica
utilizarea urmatorilor conservanti:
A. nipagin 1 ‰
B. nipasol 1 ‰
C. amestec nipagin : nipasol 9 : 1, 1,5 ‰
D. amestec nipagin : nipasol 1 : 9, 1,5 ‰
E. amestec nipagin : nipasol 1 : 1, 1,5 %
(pag. 845, [9])
F1537012. Concentraţia oficinală a siropului simplu este:
A. 54%
B. 74%
C. 65%
D. 35%
E. 64%
(pag. 848, [10])
F1537013. FR X nu prevede următoarele soluţii:

A. soluţia Burow
B. soluţia de clorură de calciu 50%
C. soluţia alcoolică de iod
D. soluţia diluată de peroxid de hidrogen
E. soluţia efervescentă
(pag. 864, [10])
F1537014. La prepararea soluţiei de acetotartrat de aluminiu nu se adaugă:

A. acetat de aluminiu
B. sulfat de aluminiu
C. acid acetic diluat
E. acid tartric
(pag. 850, [10])
F1537015. La prepararea soluţiilor nu se folosesc:

A. solubilizanţi
B. agenţi pentru ajustarea pH-ului
C. conservanţi antimicrobieni potriviţi
D. agenţi pentru corectarea gustului
E. agenţi de emulsionare
(pag. 849, [10])
F1537016. Siropul de Balsam de Tolu nu conţine:

A. tinctură de Balsam de Tolu
B. carbonat bazic de magneziu
C. zahăr
D. acid citric
E. apă distilată
(pag. 845, [10])
F1537017. Soluţiile titrate 1:10 sau 1:100 se folosesc când se prepară soluţii cu substanţe puternic
active sau toxice în cantităţi mai mici de:
A. 5 µg
B. 5 mg
C. 50 mg
D. 500 mg
E. 50 µg
(pag. 849, [10])
F1637018. Factorii care influenteaza direct proportional solubilitatea solidelor în lichide sunt:
A. temperatura, în cazul unui proces exoterm
B. temperatura, în cazul unui proces endoterm
C. marimea particulelor solidului
D. pH-ul
E. vâscozitatea vehiculului
(pag. 15, [7])
F1637019. Filtrele care actioneaza la presiune redusa sunt:

A. filtre presa
B. filtre cu discuri
C. metafiltrele
D. filtrele toba
E. filtrele centrifugale
(pag. 171, [7])
F1637020. Prepararea apei distilate în industrie cu distilatorul cu efect dublu se bazeaza pe:
A. fierberea apei în primul cazan la 100 °C
B. fierberea apei în primul cazan la 110 °C, la suprapresiune
C. fierberea apei în primul cazan la 90 °C, la vid
D. fierberea apei în primul cazan la 96 °C, la vid
E. fierberea apei în primul cazan la 120 °C, la suprapresiune
(pag. 426, [7])
F1637021. Prepararea siropului simplu în farmacie, se face prin dizolvarea zaharului:

A. la cald
B. la rece, prin percolare
C. la rece, prin agitare
D. per descensum
E. în zaharolizoare
(pag. 439, [7])
F1637022. Ultrafiltrarea se realizeaza:

A. la presiune ridicata
B. la presiune scazuta
C. pentru îndepartarea sarurilor minerale
D. pentru îndepartarea substantelor organice, indiferent de dimensiunea lor
E. la presiune normala
(pag. 429, [7])
F2137023. Filtrarea clarifianta:

A. este sinonima cu flitrarea sterilizanta
B. urmareste obtinerea unui lichid limpede, fara particule mecanice insolubile
C. are drept scop indepartarea microorganismelor
D. urmareste omorarea microorganismelor sub forma de spori
E. se aplica pentru obtinerea formelor sterile lichide
(pag. (8) 240)
F2137024. In procedeul de ultrafiltrare se folosesc urmatoarele straturi filtrante:

A. mase de ceramica
B. sticla fritata
C. membrane cu pori
D. plastomeri
E. pasla
(pag. (8) 242)
F2137025. Urmatoarele siropuri sunt prevazute in FR X, cu exceptia:

A. siropului de balsam de Tolu
B. siropului de beladona
C. siropului de codeina
D. siropului de portocale
E. siropului simplu
(pag. 845 - 849, [FR X])
F2137026. Solutia de acetat de amoniu are concentratia:

A. 5 %
B. 10 %
C. 15 %
D. 20 %
E. 25 %
(pag. 852, [FR X])
F2137027. Pentru solutia de citrat de magneziu sunt valabile urmatoarele, cu exceptia:

A. este o solutie oficinala
B. are pH alcalin
C. are pH-ul 3,5 – 5,5
D. se prepara la nevoie
E. are actiune purgativa
(pag. 867 - 868, [FR X])
F2137028. Solutia efervescenta mai este cunoscuta si sub denumirea de:

A. limonada gazoasa
B. limonada Rogè
C. solutie Burow
D. solutie Castelani
E. solutie Sabouraud
(pag. 859 - 860, [FR X])
F2137029. Urmatorii factori modifica viteza de dizolvare, cu exceptia:

A. suprafetei de contact solid/lichid
B. constantei crioscopice a mediului de dizolvare
C. difuziunii
D. agitarii
E. temperaturii
(pag. 227 - 228, [8])
F2137030. Siropul simplu are concentratia in zahar de:

A. 40 %
B. 58 %
C. 64 %
D. 68 %
E. 70 %
(pag. 848, [FR X])
F2237031. Cu ajutorul cui poate fi solubilizata micelar o substanta medicamentoasa greu solubila in
apa
A. alcoolului etilic
B. propilenglicolului
C. salicilatului de sodiu
D. sorbitanului 80
E. polisorbatului 80
(pag. 231)
F2237032. Cum se poate asigura claritatea solutiilor , conform prevederilor Farmacopeei Romane
A. folosirea unor vehicule limpezi
B. folosirea unor substante medicamentoase fara impuritati mecanice
C. folosirea unor substante medicamentoase fara impuritati mecanice
D. filtrare
E. folosirea carbunelui adsorbant
(pag. 282)
F2237033. Cum se poate asigura conservarea siropurilor conform FR X

A. se adauga zahar pina la egalizarea concentratiei cu cea a zaharului din siropul simplu
B. folosind ciclamat de sodiu
C. se foloseste un amestec de ciclamat de sodiu si zaharina
D. se adauga un conservant bactericid si fungicid
E. se adauga un amestec recomandat de p–hidroxibenzoat de metil si p–hidroxibenzoat de propil
(pag. 272)
F2237034. Care sunt conservantii antimicrobieni recomandati de farmacopee la prepararea siropurilor

care au o concentratie in zahar mai mica decit aceea prevazuta la siropul simplu
B. cloretona
C. acid sorbic
D. amestec de p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de propil
E. alcool benzilic
(pag. 272)
F2237035. Ce fenomen reprezinta cresterea solubilitatii prin modificarea constantei dielectrice a

solventului apos
A. Cresterea solubilitatii prin modificarea constantei dielectrice a solventului apos reprezinta un fenomen de
B. cosolventa
C. complexare
D. hidrotropie
E. modificare a structurii chimice
(pag. 231)
F2237036. Ce agenti antioxidanti se folosesc la solutii apoase cu substante medicamentoase usor

oxidabile
A. tocoferol
B. sulfit de sodiu
C. acid nordihidroguaiaretic
(pag. 267)
F2237037. Ce substante medicamentoase pot fi dizolvate prin scaderea pH-ului mediului

A. fenobarbital
B. acid acetilsalicilic
C. atropina
D. fenitoina
E. sulfamide
(pag. 231)
F2237038. La care dintre solventii enumerati constanta dielectrica are valoarea cea mai mica, semn al
polaritatii reduse
A. apa
B. glicerina
C. etanolul
D. polietilenglicolul lichid
E. parafina lichida
(pag. 232)
F2237039. Cu cine formeaza teofilina un complex usor solubil in apa

A. trietanolamina
B. cafeina
C. etilendiamina
D. teobromina
E. chinina
(pag. 233)
F2237040. Ce fel de complecsi formeaza ciclodextrinele cu unele substante medicamentoase, spre a le

creste solubilitatea in apa
A. transfer de ioni
B. sisteme de electroni pi
C. de incluziune
D. saruri complexe
E. saruri solubile
(pag. 294)
F2237041. Care dintre materialele filtrante enumerate pot fi utilizate si la indepartarea

microorganismelor dintr-o solutie prin filtrare
A. textile
B. stratificate
C. membrane polimerice
D. pulberi
E. centrifugale
(pag. 242)
F2237042. Ce test se foloseste pentru determinarea integritatii membranelor filtrante

A. microscopic
B. gravimetric
C. masurarea presiunii la care se formeaza bule in membrana umectata
D. masurarea presiunii la care membrana se rupe
E. rezistenta la centrifugare
(pag. 245)
F2237043. Ce coloranti se folosesc in preparatele farmaceutice lichide

A. nitrit de sodiu
B. sulfit de sodiu
C. galat de propil
D. glutamat de sodiu
E. eritrozina
(pag. 271)
F2237044. Ce conservanti se folosesc in preparatele farmaceutice uleioase

A. tocoferoli
B. formiat de sodiu
C. acid propionic
D. hidroxichinoleina
E. benzoat de sodiu
(pag. 273)
F2237045. Care sunt dezavantajele prepararii siropurilor la cald

A. timpul de dizolvare este rapid
B. contaminarea cu microorganisme este redusa
C. preparatul este clar
D. hidroliza zaharului este mare
E. poate avea loc fermentarea
(pag. 290)
F2237046. Ce obiectiv important se urmareste la prepararea siropurilor in industrie inainte de operatia

de filtrare
A. determinarea cantitativa
B. controlul microbiologic
C. claritatea
D. concentratia in zahar
E. concentratia in zahar invertit
(pag. 295)
F2337047. Limonadele sunt:

A. solutii apoase ce se administreaza intern
B. solutii hidroalcoolice
C. solutii ce contin sirop 10%
D. solutii apoase ce se administreaza rectal
E. solutii apoase ce se administreaza parenteral
(pag. 859, 867)
F2337048. Siropul de codeina are urmatoarea concentratie:

A. 2%
B. 0,2%
C. 0,02%
D. 0,1%
E. 0,5%
(pag. 846)
F2337049. Solutia de clorhidrat de bromhexin are urmatoarea concentratie:

A. 0,1%
B. 1%
C. 0,2%
D. 0,5%
E. 2%
(pag. 852)
F2337050. Clorura de calciu oficinala este o substanta:

A. eflorescenta
B. delicvescenta
C. higroscopica
D. anhidra
E. nici una de mai sus
(pag. 178)
F2337051. Cand se folosesc solutiile tritrate 1:10 sau 1:100

A. cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,005 g.
B. cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,01 g.
C. cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,05 g.
D. cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,10 g.
E. cand substantele active sunt in cantitate mai mica de 0,50 g.
(pag. 849)
F2537052. Functie de natura solventului, solutiile se clasifica in:

A. solutii simple,
B. solutii unidoza,
C. solutii uleioase,
D. solutii multidoza,
E. solutii compuse.
(pag. 222/Popovici)
F2537053. Pentru modificarea pH-ului solutiilor de uz intern nu se foloseste:

A. acid boric,
B. hidroxid de sodiu,
C. acid citric,
D. acid tartric,
E. carbonat acid de sodiu.
(pag. 231/Popovici)
F2537054. Ciclodextrinele:
A. sunt oligozaharide aciclice reducatoare,
B. sunt oligozaharide ciclice reducatoare,
C. contin 6,7 sau 8 unitati de fructoza,
D. au partea interioara hidrofila,
E. au partea exterioara hidrofoba.
(pag. 234/Popovici)
F2537055. Stabilitatea fizica a solutiilor nu se refera la determinarile urmatoarelor caractere:

A. claritate,
B. culoare,
C. modificarea continutului in substanta activa,
D. gust,
E. miros.
(pag. 239/Popovici)
F2537056. Solventii utilizati la prepararea solutiilor in farmacie sau industrie trebuie sa fie:
A. toxici,
B. impuri din punct de vedere chimic,
C. iritanti,
D. activi farmacologic,
E. greu de procurat.
(pag. 249/Popovici)
F2537057. Nu reprezinta un procedeu de purificare a apei:

A. filtrarea prin amestec de tifon si vata,
B. distilarea,
C. schimbul de ioni,
D. osmoza inversa,
E. ultrafiltrarea.
F2537058. Concentraţia oficinală a siropului simplu este:

A. 64%,
B. 85%,
C. 64 ‰,
D. 85 ‰,
E. 0,2%.
(pag. 848/FR X)
F2537059. FR X nu prevede in compozitia Siropului de Balsam de Tolu:

A. acid citric,
B. zahăr,
C. apă distilată,
D. carbonat bazic de magneziu,
E. tinctură de Balsam de Tolu.
(pag. 845/FR X)
F2537060. FR X prevede următoarele soluţii, cu exceptia:

A. soluţia diluată de peroxid de hidrogen,
B. soluţia de clorură de calciu 50%,
C. soluţia efervescentă,
D. soluţia Burow,
E. soluţia alcoolică de iod.
(pag. 864/FR X)
F2537061. Conform FR X, la prepararea soluţiei de acetotartrat de aluminiu nu se adaugă:

A. acid tartric
C. acetat de aluminiu
D. acid acetic diluat
E. carbonat de calciu
(pag. 850/FR X)
F2537062. Care din urmatoarele substante auxiliare nu se folosesc la prepararea soluţiilor:

A. agenţi de emulsionare
B. conservanţi antimicrobieni potriviţi
C. solubilizanţi
D. agenţi pentru ajustarea pH-ului
E. agenţi pentru corectarea gustului
(pag. 849/FR X)
F2537063. Soluţiile titrate 1:10 sau 1:100 se folosesc când se prepară soluţii cu substanţe puternic
active sau toxice în cantităţi mai mici de:
A. 50 µg
B. 500 mg
C. 5 µg
D. 5 mg
E. 50 mg
(pag. 849/FR X)
F2637064. Sunt metaboliţi activi ai spironolactonei?

A. Acidul etacrinic
B. Acidul valproic
C. Acidul epsilon-aminocaproic
D. Acidul canrenoic
E. Acidul tranexamic
(pag. 305)
F2637065. Diureticele care pot fi utilizate în hipercalciuria idipatică deoarece scad eliminarea de calciu
sunt:
A. Hidroclorotiazida
B. Manitolul
C. Acetazolamida
D. Acidul etacrinic
E. Carbamida
(pag. 302)
F2637066. Are efect antidiuretic la bolnavii cu diabet insipid nefrogen:

A. Furosemidul
B. Acetazolamida
C. Acidul etacrinic
D. Triamterenul
E. Hidroclorotiazida
(pag. 301)
F2637067. Care dintre afirmaţiile privind diureticele este falsă?

A. Tiazidele cresc toxicitatea cardiotonicelor
B. Tiazidele scad eliminarea urinară de calciu
C. Diureticele de ansă scad eliminarea urinară de calciu
D. Eliminarea urinară de potasiu scade sub acţiunea amiloridului
E. Tiazidele produc hiperglicemie şi hiperuricemie
(pag. 302-303)
F2637068. Care dintre următoarele diuretice sunt utilizate în insuficienţă renală acută?
A. Furosemidul
C. Ciclotiazida
D. Politiazida
E. Ciclopentiazida
(pag. 303)
F2637069. Diureticele tiazidice pot produce următoarele dezechilibre electrolitice:

A. Hipokaliemie
B. Hipercalciurie
C. Hiperkaliemie
D. Hipermagneziemie
E. Hipercloremie
(pag. 298-299, 302)
F2637070. Filtrele care acţionează la vid sunt:

A. filtrele presă
B. filtrele cu discuri
C. metafiltrele
D. filtrele rotative
E. filtrele centrifugale
(pag. 283)
F2637071. Factorii care influenţează direct proporţional solubilitatea solidelor în lichide sunt:
A. temperatura, în cazul unui proces exoterm
B. temperatura în cazul unui proces endoterm
C. mărimea particulelor solidului
D. pH-ul
E. vâscozitatea vehiculului
(pag. 229)
F2637072. Prepararea apei distilate în industrie, cu distilatorul cu efect dublu, se bauează pe fierberea
apei în primul evaporator:
A. la 100 °C
B. la 110 °C, la suprapresiune
C. la 90 °C, la vid
D. la 96 °C, la vid
E. la 120 °C, la suprapresiune
(pag. 256)
F2637073. Filtrarea centrifugală se realizează:

A. la suprapresiune
B. la presiune scăzută
C. pentru îndepărtarea sărurilor minerale
D. pentru îndepărtarea substanţelor organice, indiferent de dimensiunea lor
E. la presiune normală
(pag. 283)
F2637074. Metoda preparării siropului la rece prin agitare se pretează pentru cantităţi până la:
A. 1000 g sirop
B. 5000 g sirop
C. 2000 g sirop
D. 10000 g sirop
E. 50000 g sirop
(pag. 292)
F1237075. Care din categoriile urmatoare de substante auxiliare recomandate de FR X se pot folosi la
prepararea solutiilor
A. agenti pentru corectarea gustului
B. solubilizanti
C. agenti pentru cresterea visozitatii
D. agenti pentru ajustarea pH-ului
E. conservanti antimicrobieni potriviti
(pag. 849, [FR X])
F1237076. Care din substantele enumerate sunt edulcoranti pentru solutii de uz oral
A. zahar
B. ciclamat de sodiu
C. zaharina sodica
D. aspartam
E. vanilina
(pag. 268, [8])
F1237077. Care sunt metodele de preparare a apei folosita la prepararea solutiilor

A. distilare
B. demineralizare
C. osmoza inversa
D. ultrafiltrare
E. adsorbtie
(pag. 249, [8])
F1237078. In ce conditii are loc spontan solubilitatea unei substante medicamentoase intr–un solvent
A. entropia procesului scade
B. entropia creste
C. caldura de dizolvare este negativa
D. caldura de dizolvare este pozitiva
E. energia libera a sistemului scade
(pag. 226, [8])
F1237079. In ce conditii se poate realiza cresterea solubilitatii in apa a unei substante medicamentoase
greu solubile care este o baza slaba
A. pulverizare avansata
B. cresterea pH–ului
C. scaderea pH-ului
D. adaugare de cosolventi
E. folosirea unei sari solubile
(pag. 230, [8])
F1237080. Mentionati pentru care din situatiile urmatoare este recomandabila folosirea cosolventilor
A. cresterea solubilitatii in apa a substantelor neionizate
B. cresterea solubilitatii in apa a substantelor ionizate
C. cresterea tolerantei la administrare in cazul solutiilor parenterale administrate intramuscular
D. izotonizarea solutiilor injectabile coloidale
E. cresterea stabilitatii substantelor medicamentoase susceptibile la hidroliza
(pag. 231, [8])
F1237081. Prin care procedeu din cele mentionate mai jos, se poate efectua cresterea solubilitatii unei
substante medicamentoase neionizabile, la prepararea solutiei
A. formarea de complecsi mai solubili
B. modificarea pH-ului solutiei
C. utilizare de cosolventi
D. introducerea de grupari polare in molecula
E. asocierea de substante hidrotrope
(pag. 231-237, [8])
F1337082. Care din urmatoarele solutii sunt oficinale:

A. Solutia de clorura de calciu
B. Solutia de acetat de amoniu
C. Solutia de clorhidrat de bromhexin
D. Solutia de clorura de amoniu anisata
E. Solutia de trinitrat de gliceril
(pag. 852-863)
F1337083. Conservarea siropurilor se realizeaza prin:

A. sterilizare la autoclav
B. adaos de nipagin 0,1%
C. folosirea solutiei conservante in locul apei distilate
D. mentinerea la temperatura de 8-15 °C
E. adaosul de nipagin-nipasol (9:1) in concentratie 0,15%
(pag. 845)
F1337084. F.R.X. oficializeaza urmatoarele siropuri:

A. Siropul simplu
B. Siropul de portocale
C. Siropul de Balsam de Tolu
D. Siropul de codeina
E. Siropul de matraguna
(pag. 845-849)
F1337085. F.R.X. oficializeaza urmatoarele limonade:

A. Limonada gazoasa
B. Limonada citrica
C. Limonada lactica
D. Limonada fosforica
E. Limonada de citrat de magneziu
(pag. 859 si 867)
F1337086. Limonadele sunt:

A. solutii apoase ce se administreaza intern
C. solutii ce contin sirop 10%
D. solutii apoase ce se administreaza rectal
E. solutii apoase ce se administreaza parenteral
(pag. 859,867)
F1337087. Preparatele lichide pentru uz oral trebuie sa contina:

A. antioxidanti
B. edulcoranti
C. aromatizanti
D. conservanti antimicrobieni
E. agenti de crestere a viscozitatii
(pag. 849)
F1337088. Solubilizarea cu tenside se realizeaza cind HLB-ul acestora are urmatoarele valori:
A. 8
B. 12
C. 15
D. 3
E. 17
(pag. 423)
F1337089. Solutia apoasa de clorhidrat de bromhexin contine:

A. acid tartric cu rol de solubilizant
B. acid tartric cu rol de stabilizant
C. nu contine acid tartric
D. contine acid clorhidric 0,1 M.
E. contine acid citric ca solubilizant
(pag. 852-853)
F1337090. Solutia efervescenta contine:

A. carbonat de sodiu
B. acid tartric
C. bicarbonat de sodiu
D. acid citric
E. acid clorhidric
(pag. 859)
F1437091. Agentii edulcoranti sintetici folositi la prepararea solutiilor de uz oral sunt:

A. zaharina
B. zaharul
C. ciclamatul de sodiu
D. aspartamul
E. sorbitolul
(pag. 424, [7])
F1437092. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la prepararea siropului simplu sunt adevarate:
A. se realizeaza prin dizolvarea zaharului la cald
B. se realizeaza, conform FR.X, prin dizolvarea zaharului la rece
C. este insotita de clarificarea siropului daca dizolvarea zaharului se realizeaza la cald
D. necesita adausul de conservanti antimicrobieni
E. este insotita de invertirea zaharului daca dizolvarea acestuia se realizeaza la rece
(pag. 439, [7])
F1437093. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la solubilizarea micelara sunt adevarate:
A. se realizeaza cu ajutorul substantelor tensioactive in concentratii superioare concentratiei micelare critice
B. se realizeaza cu ajutorul substantelor tensioactive in concentratii inferioare concentratiei micelare critice
C. se realizeaza cu ajutorul substantelor tensioactive a caror valoare HLB este mai mare decat 15
D. se realizeaza cu ajutorul substantelor ajutatoare hidrofile folosite in cantitati mari
E. are ca rezultat formarea unui complex intermolecular solubil
(pag. 423, [7])
F1437094. Conform FR.X, siropurile care contin zahar in concentratie de 64% sunt:
A. siropul de balsam de Tolu
B. siropul de matraguna
C. siropul de codeina 0,2%
D. siropul simplu
E. siropul de coji de portocale
(pag. 845, 848, [9])
F1437095. Cresterea solubilitatii substantelor medicamentoase in apa se poate realiza prin:

A. complexare
B. hidrotropie
C. delicvescenta
D. eflorescenta
E. modificarea structurii chimice
(pag. 423, 424, [7])
F1437096. Urmatoarele afirmatii referitoare la solutia de acetotartrat de aluminiu sunt adevarate:

A. este oficinala in FR.X.
B. se obtine prin dizolvarea principiului activ in apa distilata
C. principiul activ rezulta in urma unor reactii chimice
D. se mai numeste solutie Burow
E. se utilizeaza intern, ca astringent
(pag. 850, [9])
F1537097. Avantajele folosirii solvenţilor anhidri sunt:

A. sunt buni solvenţi pentru un număr mare de substanţe insolubile în apă
B. conferă instabilitate fizico-chimică preparatelor industriale
C. soluţiile obţinute nu necesită adăugarea de conservanţi antimicrobieni
D. permit dezvoltarea microorganismelor
E. sunt uşor suportaţi de piele sau de mucoase
(pag. 263, [8])
F1537098. Controlul calităţii soluţiilor prevede, conform FR X:

A. dozarea conţinutului de substanţă activă
B. determinarea volumului recipientului
C. masa totală pe recipient
D. uniformitatea conţinutului în substanţa activă
E. pH-ul
(pag. 849, [10])
F1537099. Exemplele clasice de complexare sunt:

A. prepararea reactivului Tollens
B. prepararea reactivului Fehling
C. prepararea reactivului Nessler
D. dizolvarea iodului în prezenţa iodurii de potasiu
E. solubilizarea aspirinei prin intermediului carbonatului acid de sodiu
(pag. 233, [8])
F1537100. Factorii din ecuaţia Noyes-Whitney care influenţează procesul de dizolvare sunt:
A. aria suprafeţei de contact solid/solid
B. difuziunea
C. agitarea
D. vâscozitatea lichidului
E. temperatura
(pag. 238, [8])
F1537101. Filtrele din material textil sunt reprezentate de:

A. filtrele Millipore
B. vata hidrofilă
C. vata hidrofilă mixtă (sau BC)
D. tifonul
E. pulberile filtrante
(pag. 243, [8])
F1537102. În FR X sunt prezente următoarele monografii:

A. apa potabilă
B. apa distilată
C. apa purificată
D. apa pentru diluarea soluţiilor concentrate
E. apa distilată pentru preparate injectabile.
(pag. 251, [8])
F1537103. Referitor la macrogoli sunt valabile următoarele afirmaţii:

A. cei cu masa moleculară 400-600 sunt lichizi
B. cei cu masa moleculară 1 500-10 000 sunt solizi
C. starea de agregare nu depinde de masa moleculară
D. se mai numesc polietilen glicoli
E. starea de agregare depinde de gradul de polimerizare
(pag. 264, [8])
F1537104. Rolul glicerolului în preparate farmaceutice este:

A. edulcorant
B. conservant antimicrobian
C. umectant
D. emulgator
E. emulgator colorant
(pag. 264, [8])
F1537105. Uleiurile oficializate de FR X şi folosite ca solvenţi sunt:

A. uleiul de soia
B. uleiul de floarea-soarelui
C. uleiul de parafină
D. uleiul de ricin
E. uleiul de in
(pag. 266, [8])
F1637106. Apele aromatice preparate în farmacie:

A. sunt solutii apoase de uleiuri volatile
B. sunt solutii hidroalcoolice de ueiuri volatile
C. se utilizeaza intern
D. se obtin prin antrenare cu vapori de apa
E. se pastreaza la 25 °C
(pag. 440, [7])
F1637107. Constanta vitezei de dizolvare din ecuatia Noyes-Whitney nu este inflentata de:
A. grosimea stratului stationar învecinat
B. coeficientul de difuzie al substantei în mediul de dizolvare
C. viteza de agitare
D. volumul mediu de dizolvare
E. marimea particulelor
(pag. 24, [7])
F1637108. Factorii care influenteaza invers proportional viteza de dizolvare sunt:

A. agitarea solutiei
B. marimea suprafetei solidului nedizolvat
C. vâscozitatea lichidului
D. volumul mediului de dizolvare
E. temperatura
(pag. 23, [7])
F1637109. În cazul amestecarii a doua lichide miscibile are loc o:

A. amestecare pozitiva
B. amestecare negativa
C. amestecare neutra
D. difuzie spontana
E. difuzie în urma agitarii
(pag. 145, [7])
F1637110. Limonadele:
A. se conserva ferit de lumina
B. se conserva la loc racoros
C. se conserva în recipiente bine închise
E. sunt solutii hidroalcoolice
(pag. 850, 860, [9])
F1637111. Mecanismele amestecarii fluidelor la obtinerea unei solutii sunt:

A. transportul în masa
B. curgerea turbulenta
C. curgerea laminara
D. difuzia moleculara
E. curgerea încrucisata
(pag. 145, [7])
F1637112. Siropurile oficinale în FR X sunt:

A. Sirupus aurantiorum
B. Sirupus Belladonnae
C. Sirupus codeini 0,2 %
D. Sirupus citri
E. Sirupus Balsami Tolutani
(pag. 846, [9])
F1637113. Siropurile se conserva:

A. în recipiente de cel mult 250 ml
B. la loc racoros
C. ferit de lumina
D. cu conservanti antimicrobieni, la cele mai diluate
E. în recipiente închise etans
(pag. 845, [9])
F2137114. Factorii care intervin asupra solubilitatii unei substante active sunt:
A. stabilitatea chimica
B. constitutia chimica
C. marimea si forma particulelor
D. pH-ul
E. polimorfismul
(pag. (8) 228 - 230)
F2137115. Cosolvatarea:
A. se utilizeaza pentru marirea solubilitatii in apa a electrolitilor slabi
B. se utilizeaza pentru marirea solubilitatii in apa a substantelor cu molecule apolare
C. se utilizeaza pentru marirea solubilitatii in apa a substantelor cu molecule polare
D. presupune reducerea tensiunii interfaciale
E. se bazeaza pe utilizarea agentilor tensioactivi
(pag. (8) 231)
F2137116. Compusii moleculari sunt combinatii de doua sau mai multe molecule sau ioni, care sunt
legati prin:
A. legaturi covalente
B. legaturi ionice
C. forte de atractie intermoleculare
D. legaturi de hidrogen
E. forte Van de Waals
(pag. (8) 232)
F2137117. Cafeina formeaza complecsi moleculari cu:

A. benzoat de sodiu
B. salicilat de sodiu
C. acid acetilsalicilic
D. procaina
E. fenobarbital
(pag. (8) 233)
F2137118. In cazul solutiilor, utilizarea complecsilor substantelor medicamentoase cu ciclodextrinele

asigura:
A. o solubilitate marita in apa
B. o stabilitate mai mare
C. o reducere a biodisponibilitatii
D. acoperirea unor gusturi si mirosuri neplacute
E. o marire a potentialului iritant al moleculelor
(pag. (8) 235)
F2137119. Hidrotropia desemneaza cresterea solublitatii in apa a diferitelor substante medicamentoase

in prezenta de:
A. substante tensioactive
B. solventi miscibili cu apa in care substanta sa fie solubila
C. solutii tampon
D. componente cu care pot forma asociatii moleculare solubile
E. cantitati mari de aditivi

(pag. (8) 230 - 235)
F2137120. Difuziunea prin convectie fortata, ca factor care influenteaza viteza de dizolvare, se produce
prin.
A. agitare mecanica
B. actiunea fortei gravitationale
C. incalzire
D. micsorarea diferentei de densitate intre solut si solvent
E. scaderea vascozitatii mediului
(pag. (8) 238 - 239)
F2137121. Eliminarea particulelor insolubile din solutii se poate efectua prin:

A. precipitare
B. centrifugare
C. decantare
D. filtrare
E. floculare
(pag. (8) 239)
F2137122. Pentru a evita colmatarea filtrelor in cazul solutiilor care contin numeroase particule solide
sunt necesare:
A. o suprafata mica de filtrare
B. o suprafata mare de filtrare
C. utilizarea de prefiltre
D. utilizarea de filtre cu diametrul porilor de 0, 22 microni
E. adaugarea de adjuvanti de filtrare
(pag. (8) 240)
F2137123. Alegerea materialelor filtrante se face in functie de urmatoarele criterii:

A. precizia separarii
B. rezistenta mecanica si chimica
C. viteza de filtrare mica
D. regenerarea usoara si rapida
E. pret de cost redus
(pag. (8) 243)
F2137124. Filtrele cu membrana sunt confectionate din urmatoarele materiale filtrante:

A. materiale ceramice
B. acetat de celuloza
C. nitrat de celuloza
E. sticla fritata
(pag. (8) 243)
F2137125. FR X descrie urmatoarele tipuri de recipiente:

A. recipiente bine inchise
B. recipiente inchise etans
C. recipiente cu o singura doza
D. recipiente cu mai multe doze
E. recipiente fotoprotectoare
(pag. (10) 36)
F2137126. Recipientele din sticla de tip I se folosesc pentru conditionarea:

A. pulberi de uz parenteral
B. preparatelor parenterale
C. preparatelor lichide de uz parenteral
D. sangelui uman
E. componentelor sangelui
(pag. (8) 109)
F2137127. Conform FR X, la prepararea solutiilor se respecta urmatoarele reguli:

A. ordinea si modul de dizolvare se efectueaza in functie de natura si proprietatile substantelor active
B. substantele volatile se adauga la sfarsit
C. completarea se face la volumul specificat (m/V)
D. solutia finala se filtreaza cand este cazul
E. cand se prepara solutii cu substantele puternic active sau toxice se vor folosi intotdeauna solutii titrate 0,1
% sau 1 ‰
(pag. 849, [FR X])
F2137128. Conform FR X, la prepararea solutiilor se folosesc ca solventi:

A. apa distilata
B. apa demineralizata
C. alcool
D. glicerol
E. uleiuri vegetale
(pag. 849, [FR X])
F2137129. Conform FR X, la prepararea siropurilor se pot folosi ca adjuvanti:

A. agenti pentru corectarea gustului si mirosului
B. emulgatori
C. agenti pentru cresterea vascozitatii
D. agenti de floculare
(pag. 849, [FR X])
F2137130. Solutia efervescenta:

A. contine hidrogencarbonat de sodiu şi acid citric
B. contine hidrogencarbonat de sodiu si acid tartric
C. se prepara in doua recipiente
D. se prepara in acelasi recipient
E. se prepara la nevoie
(pag. 859 - 860, [FR X])
F2137131. Solventii utilizati la prepararea solutiilor trebuie:

A. sa aiba o mare capacitate de dizolvare
B. sa nu prezinte inocuitate
C. sa fie stabili si sa asigure o buna stabilitate solutiei
D. sa fie anhidri
E. sa fie econimici, usor de procurat, transportat si depozitat
(pag. 248, [8])
F2137132. Factorii care intervin asupra solubilitatii unei substante sunt:

A. reologia pulberii de substanta de dizolvat
B. constitutia chimica a substantei medicamentoase si a solventului
C. polimorfismul
D. marimea si forma particulelor substantei medicamentoase
E. pH-ul
(pag. 227 -228, [8])
F2137133. Glicerolul in solutii orale:

A. se foloseste asociat cu apa, polioli, sirop simplu
B. este edulcorant
C. este umectant si emolient al tegumentului
D. este antiflogistic in aplicatii topice
E. nu are actiune farmacologica proprie
(pag. 246, [8])
F2137134. Acizii organici folositi in formularea limonadelor sunt:

A. acid acetic
B. acid tartric
C. acid citric
D. acid formic
E. acid ascorbic
(pag. 299, [8])
A. sunt solutii edulcorate si aromatizate, destinate administrarii interne
B. au solvent hidroalcoolic
C. pot fi gazoase sau negazoase
E. se pastreaza timp scurt (1- 2 zile), la rece
(pag. 229, [8])
F2237136. In ce conditii are loc solubilitatea (dizolvarea) spontana a unei substante medicamentoase
intr–un solvent
A. entropia procesului scade
B. entropia creste
C. caldura de dizolvare este negativa
D. caldura de dizolvare este pozitiva
E. energia libera a sistemului scade
(pag. Popovici,226)
F2237137. Cum se poate realiza cresterea solubilitatii in apa a unei substante medicamentoase greu
solubile care este o baza slaba
B. cresterea pH-ului
C. scaderea pH-ului
D. adaugare de cosolventi
E. folosirea unei sari usor solubile
(pag. 230)
F2237138. Pentru ce este recomandabila folosirea cosolventilor

A. cresterea solubilitatii in apa a substantelor neionizate
B. cresterea solubilitatii in apa a substantelor ionizate
C. cresterea tolerantei la administrare in cazul solutiilor parenterale administrate intramuscular
D. izotonizarea solutiilor injectabile coloidale
E. cresterea stabilitatii substantelor medicamentoase susceptibile la hidroliza

(pag. Popovici,231)
F2237139. Cum poate creste viteza de dizolvare a unei substante medicamentoase

B. ionizare
C. agitarea mediului de dizolvare
D. micsorarea viscozitatii mediului de dizolvare
E. micsorarea gradientului de concentratie intre stratul de solvent adiacent particulelor care se dizolva si
restul mediului de dizolvare
(pag. 237)
F2237140. Ce edulcoranti se folosesc pentru solutii de uz oral

A. zahar
B. ciclamat de sodiu
C. zaharina sodica
D. aspartam
E. vanilina
(pag. 268)
F2237141. Ce categorii de substante auxiliare se pot folosi la prepararea solutiilor

A. agenti pentru corectarea gustului
B. solubilizanti
C. agenti pentru cresterea absorbtiei substantelor medicamentoase
D. agenti pentru ajustarea pH–ului
(pag. 267)
F2237142. Care dintre preparatele de mai jos sunt destinate pentru aplicare buco-faringiana
A. siropuri
B. colutorii
C. erine
D. cataplasme
E. gargarisme
(pag. 340)
F2237143. Cum se poate creste solubilitatea unei substante medicamentoase neionizabile , la

prepararea solutiei
A. formarea de complecsi mai solubili
B. modificarea pH-ului solutiei
C. utilizare de cosolventi
D. introducerea de grupari polare in molecula
E. asocierea de substante hidrotrope
(pag. 231)
F2237144. Ce fel de metode de preparare a apei folosita la prepararea solutiilor se folosesc industrial
A. distilare
B. osmoza inversa
C. demineralizare
D. ultrafiltrare
E. adsorbtie
(pag. 251)
F2237145. Ce obiective se urmaresc la formularea solutiilor de uz intern

A. solubilitatea dorita
B. stabilitatea substantei medicamentoase
C. caracteristicile organoleptice pentru o buna acceptare a medicamentului
D. inocuitate, toleranta, eficienta
E. cost redus
(pag. 225)
F2237146. Ce tipuri de interactiuni au loc intre substanta medicamentoasa care se dizolva si solvent
A. ion-dipol
B. dipol-dipol
C. dipol-dipol indus
D. dipol indus-dipol indus
E. ion-ion
(pag. 227)
F2237147. Ce sunt ciclodextrinele, care se folosesc la cresterea solubilitatii unor substante

medicamentoase
A. oligozaharide ciclice
B. cicloglucani
C. ciclomaltoligozide
D. dextrine Schardinger
E. dextrani
(pag. 234)
F2237148. Prin ce metode se obtin dispersiile solide utilizate la cresterea solubilitatii unor substante
medicamentoase
A. fuziune
B. coprecipitare
C. formare de complecsi
D. dizolvare urmata de evaporarea solventului sau liofilizare
E. dispersie de raze X
(pag. 236)
F2237149. Ce factori cuprinsi in ecuatia vitezei de dizolvare Noyes-Whitney contribuie la cresterea

vitezei procesului
A. cresterea suprafetei de contact solid/lichid
B. cresterea viscozitatii
C. scaderea gradientului de concenratie
D. valori mari ale coeficientului de difuzie
E. micsorarea stratului de difuzie din jurul particulelor care se dizolva
(pag. 237)
F2237150. Ce proprietati subiective se asigura solutiilor de uz intern

A. aspect
B. gust
C. miros
D. culoare
E. continut medicamentos
(pag. 239)
F2237151. Ce factori cresc viteza de filtrare la clarificarea solutiilor
A. cresterea suprafetei filtrului

B. diferenta de presiune
C. cresterea viscozitatii
D. cresterea rezistentei sedimentului si filtrului
E. scaderea diferentei de presiune pe cele doua fete ale materialului filtrant
(pag. 241)
F2237152. Ce caracteristici au filtrele din membrane polimerice

A. constituite din polimeri sintetici
B. subtiri si fragile
C. se fixeaza pe suporturi rigide
D. porii pot ajunge la 80% din volumul membranei
E. cedeaza particule cancerigene
(pag. 244)
F2237153. Care sunt tipurile de apa incluse in monografiile FRX

A. apa potabila
B. apa distilata
C. apa purificata
D. apa pentru diluarea solutiilor concentrate pentru hemodializa
E. apa distilata pentru preparate injectabile
(pag. 251)
F2237154. Ce variante industriale de distilatoare se folosesc pentru recuperarea energiei utilizate,

comparativ cu distilatorul cu efect simplu
A. instalatia de demineralizare cu rasini schimbatoare de ioni
B. distilator cu efect dublu
C. procedeul termocompresiei
D. distilatoare in module sub vid
E. osmoza inversa
(pag. 255)
F2237155. Care sunt elementele esentiale ale distilatorului cu termocompresie

A. distilarea se efectueaza la o presiune usor inferioara celei atmosferice
B. dupa comprimare condensarea vaporilor are loc la aceeasi temperatura, dar la o presiune usor superioara
celei atmosferice
C. incalzirea se face electric, ceea ce necesita izolare pentru evitarea pierderilor de calorii
D. nu este necesara degazarea apei distilate
E. este necesara degazarea apei distilate
(pag. 256)
F2237156. Ce particularitati sunt specifice obtinerii apei fara ioni, prin osmoza inversa
A. se foloseste o membrana semipermeabila
B. membranele sunt din acetat de celuloza sau nylon
C. in compartimentul cu solutia concentrata se aplica o presiune superioara celei osmotice
D. este nevoie de pretratamente pentru indepartarea materiilor in suspensie, a clorului, si flocularea coloizilor
E. din cauza dificultatii de validare acest procedeu nu poate fi folosit la prepararea apei pentru injectabile
(pag. 260)
F2237157. Ce particularitati se intilnesc in procedeul de ultrafiltrare pentru purificarea apei

A. folosirea unor membrane
B. nu sunt retinute deloc sarurile minerale
C. se retin toate sarurile minerale

D. se retin molecule organice de o anumita marime
E. se retin pirogenele
(pag. 261)
F2237158. Care este modul de stocare al apei distilate pentru a evita multiplicarea microorganismelor
A. stocare la rece, citeva zile
B. stocare la 65-80°C
C. stocare la temperatura camerei
D. stocare in prezenta de permanganat de potsiu
E. stocare in prezenta de borat fenilmercuric
(pag. 262)
F2237159. Ce control de calitate se efectueaza asupra apei distilate

A. conductivitate
B. temperatura
C. puritatea fizica, chimica si microbiologica
D. endotoxinele bacteriene
E. validarea sistemului de producere a apei
(pag. 262)
F2237160. Care dintre solventii enumerati sunt neaposi dar miscibili cu apa
A. uleiul de floarea soarelui
B. glicerolul
C. propilenglicolul
D. uleiul de avocado
E. miristatul de izopropil
(pag. 266)
F2237161. Ce edulcoranti sintetici se folosesc la indulcirea solutiilor medicamentoase

A. maltoza
B. zaharoza
C. ciclamatul de sodiu
D. zaharina
E. aspartamul
(pag. 268)
F2237162. Ce tipuri de agitatoare se folosesc la omogenizarea solutiilor

A. cu elice
B. cu palete
C. electromagnetice
D. turbine
E. cu jet de aer
(pag. 276)
F2237163. Ce caracteristici are filtrul presa pentru clarificarea solutiilor

A. are o succesiune de placi si rame goale
B. materialul filtrant se aplica pe rame
C. lichidul care trebuie filtrat se introduce sub presiune
D. filtrarea este accelerata de centrifugare
E. filtrarea este facilitata de introducerea unor pulberi in suspensie
(pag. 282)
F2237164. Ce prevederi are FRX cu privire la controlul calitatii solutiilor medicamentoase

A. verificarea potentiometrica a pH-ului
B. masa totala pe recipient
C. dozarea continutului in substanta activa
D. controlul viscozitatii
E. verificarea gustului si mirosului
(pag. 287)
F2237165. Ce avantaje au siropurile

A. ocupa volume mari
B. stabilitate redusa a substantelor medicamentoase
C. au caracteristici organoleptice care usureaza acceptarea din partea unor grupe de pacienti
D. concentratia mare in zahar contribuie la conservare
E. biodisponibilitatea este micsorata
(pag. 289)
F2237166. Ce obiective exista Ia formularea siropurilor

A. asigurarea caracteristicilor subiective, organoleptice
B. realizarea solubilitatii substantelor medicamentoase
C. asigurarea stabilitatii
D. asigurarea invertirii zaharozei
E. pastrarea siropului pe un exces de zaharoza pentru a-i mentine concentratia constanta in solutie
(pag. 290)
F2237167. Care sunt tehnologiile de obtinere a apelor aromatice

A. macerarea produsului vegetal
B. dizolvarea uleiului volatil in apa distilata
C. diluarea solutiilor hidroalcoolice concentrate
D. antrenarea cu vapori de apa
E. solubilizarea micelara cu ajutorul tensioactivilor amfifili
(pag. 304)
F2237168. Care este utilizarea apelor aromatice

A. medicamente
B. la fabricarea uleiurilor volatile
C. ca vehicule la aromatizarea solutiilor
D. in preparate de uz extern
E. preparate pentru activarea factorilor naturali de aparare a organismului
(pag. 303)
F2237169. Ce particularitati exista la obtinerea apelor aromatice prin antrenare cu vapori de apa
provenind de la un generator de vapori separat
A. procedeul este discontinuu
B. se intrerupe procesul pentru realimentarea cu apa
C. procedeul este mai economicos
D. vaporii de apa se pot condensa pe planta
E. la inceputul operatiei producerea de vapori trebuie sa fie moderata si racirea puternica spre a evita
pierderile
(pag. 310)
F2337170. Prepararea siropurilor se efectueaza prin:

A. incalzire la 50° C
B. la temperatura camerei
C. aducerea componentelor la temperatura de fierbere
D. incalzire la 70-80° C
E. amestecarea siropului simplu cu solutii extractive
(pag. 291)
F2337171. Solutia efervescenta contine:

A. carbonat de sodiu
B. acid tartric
D. acid citric
E. acid clorhidric
(pag. 859)
F2337172. Conservarea siropurilor se realizeaza prin:

B. adaos de nipagin 0,1%
C. folosirea solutiei conservante in locul apei distilate
D. mentinerea la temperatura 8-15° C
E. adaos de nipagin/nipasol 9:1 in concentratie 0,15%
(pag. 845)
F2337173. Preparatele lichide pentru uz oral trebuie sa contina:

A. antioxidanti
B. edulcoranti
C. aromatizanti
E. agenti de crestere a viscozitatii
(pag. 844,)
F2337174. F.R.X. oficializeaza urmatoarele siropuri:

A. siropul simplu
B. siropul de portocale
C. siropul de Balsam de Tolu
D. siropul de codeina
E. siropul de matraguna
(pag. 845,846, 848)
F2337175. Care din urmatoarele solutii sunt oficinale:

A. solutia de clorura de calciu
B. solutia de acetat de amoniu
C. solutia de clorhidrat de bromhexin
D. solutia de clorura de amoniu anisata
E. solutia de trinitrat de gliceril
(pag. 852, 853, 862)
F2337176. F.R.X. oficializeaza urmatoarele limonade:

A. limonada gazoasa
B. limonada citrica
C. limonada lactica
D. limonada fosforica
E. limonada de citrat de magneziu
(pag. 859, 867)
F2337177. Solutia apoasa de clorhidrat de bromhexin contine:

A. acid tartric cu rol de solubilizant
B. acid tartric cu rol de stabilizant
C. nu contine acid tartric
D. contine acid clorhidric 0,1 M
E. contine acid citric ca solubilizant
(pag. 853)
F2337178. Procentul de zaharoza al zaharului folosit la prepararea siropurilor este:

A. 98%
B. 85%
C. 99%
D. 99,5%
E. 75%
(pag. 290)
F2337179. Clarificarea siropurilor se realizeaza cu:

A. carbune activ
B. pasta de hartie de filtru
C. nu este necesara
D. talc
E. albumina
(pag. 296)
F2337180. Vehiculele folosite la prepararea apelor aromatice sunt:

A. apa distilata
B. solutie de nipaesteri 0,1%
C. alcool
D. alcool de 50° C
E. solutia conservanta la 35-40° C
(pag. 304)
F2537181. Glicerolul:
A. este 1,1,1-trihidroxipropran,
B. la temperaturi mai mari de 60 grade Celsius formeaza acroleina,
C. in aer umed absoarbe apa,
D. se utilizeaza ca edulcorant,
E. se foloseste ca umectant.
(pag. 263/Popovici)
F2537182. Nu se folosesc ca promotori de absorbtie pentru om:

A. DMSO,
B. DMF,
C. DMA,
D. alcoolul metilic,
E. benzenul.
(pag. 267/Popovici)
F2537183. La prepararea solutiilor, sorbitolul:

A. se foloseste ca agent colorant,
B. se foloseste ca agent edulcorant,

C. este indicat pentru diabetici,
D. este contraindicat la diabetici,
E. se foloseste ca solutie 70%.
(pag. 269/Popovici)
F2537184. Fazele prepararii unei solutii magistrale de uz intern sunt:

A. verificarea dozelor terapeutice maxime,
B. identificarea prin reactii chimice a substantelor active,
C. cantarirea si dizolvarea substantelor active si auxiliare,
D. completarea la volumul specificat,
E. conditionarea primara si aplicarea etichetei.
(pag. 275/Popovici)
F2537185. Solutiile titrate 1:100 ale substanteleor toxice nu se pastreaza la:

A. Separanda,
B. frigider,
C. Venena,
D. la rece,
E. la peste 35 grade Celsius.
(pag. 275/Popovici)
F2537186. Nu se recomanda incalzirea amestecului S/L pentru cresterea solubilitatii in apa a

substantelor greu solubile pentru:
A. substantele volatile,
B. substantele termolabile,
C. acid boric,
D. borax,
E. nipaesteri.
(pag. 276/Popovici)
F2537187. Hidroliza zaharozei se produce sub sctiunea enzimelor:

A. glucozidaza,
B. lactatdehidrogenaza,
C. digipurpidaza,
D. invertaza,
E. amilaza.
(pag. 290/Popovici)
F2537188. Prepararea siropurilor la rece se face prin:

A. dizolvarea zaharului "per descensum",
B. dizolvarea zaharului prin macerare,
C. dizolvarea zaharului prin percolare,
D. dizolvarea zaharului prin infuzare,
E. dizolvarea zaharului prin agitare mecanica.
(pag. 291/Popovici)
F2537189. La prepararea limonadelor se utilizeaza:

A. acid boric,
B. acid citric,
C. sirop simplu,
D. apa distilata,
E. DMSO.
(pag. 299/Popovici)
F2537190. Exemplele clasice de complexare sunt:

A. dizolvarea iodului în prezenţa iodurii de potasiu,
B. solubilizarea aspirinei prin intermediului carbonatului acid de sodiu,
C. prepararea reactivului Nessler,
D. prepararea reactivului Fehling,
E. prepararea reactivului Tollens.
(pag. 233/Popovici)
F2537191. Factorii care influenţează procesul de dizolvare si care se regasec in ecuaţia Noyes-Whitney
sunt:
A. difuziunea
B. temperatura
C. aria suprafeţei de contact solid/solid
D. agitarea
E. vâscozitatea lichidului
(pag. 238/Popovici)
F2537192. Nu sunt filtre din material textil:

A. tifonul
B. vata hidrofilă mixtă (sau BC)
C. filtrele Millipore
D. pulberile filtrante
E. vata hidrofilă
(pag. 243/Popovici)
F2537193. FR X nu prevede următoarele monografii:

A. apa pentru diluarea soluţiilor concentrate
B. apa purificată
C. apa potabilă
D. apa pentru diluarea soluţiilor concentrate
E. apa distilată
(pag. 251/Popovici)
F2537194. Nu reprezinta un avantaj al folosirii solvenţilor anhidri:

A. sunt uşor suportaţi de piele sau de mucoase
B. soluţiile obţinute nu necesită adăugarea de conservanţi antimicrobieni
C. soluţiile obţinute nu necesită adăugarea de conservanţi antimicrobieni
D. permit dezvoltarea microorganismelor
E. conferă instabilitate fizico-chimică preparatelor industriale
(pag. 263/Popovici)
F2537195. Glicerolul are, în preparate farmaceutice, rol:

A. colorant
B. emulgator
C. edulcorant
D. conservant antimicrobian
E. umectant
(pag. 264/Popovici)
F2537196. Sunt valabile următoarele afirmaţii referitoare la macrogoli:

A. starea de agregare depinde de gradul de polimerizare
B. starea de agregare nu depinde de masa moleculară
C. cei cu masa moleculară 1 500-10 000 sunt solizi
D. cei cu masa moleculară 400-600 sunt lichizi
E. se mai numesc polietilen glicoli
(pag. 264/Popovici)
F2537197. Sunt oficializate de FR X şi folosite ca solvenţi:

A. uleiul de ricin
B. uleiul de floarea-soarelui
C. uleiul de parafină
D. uleiul de soia
E. uleiul de in
(pag. 266/Popovici)
F2537198. FR X prevede pentru controlul calităţii soluţiilor:

A. determinarea volumului recipientului
B. dozarea conţinutului de substanţă activă
D. pH-ul
E. uniformitatea conţinutului în substanţa activă
(pag. 849/FR X)
F2637199. Sunt antagonişti competitivi ai aldosteronului?

A. Triamteren
B. Amilorid
C. Canrenona
D. Spironolactona
E. Carbenoxolona
(pag. 296)
F2637200. Sunt sulfamide heterociclice, cu efect asemănător diureticelor tiazidice:

A. Glibenclamida
B. Indapamida
C. Glipizida
D. Clopamida
E. Bumetanida
(pag. 296)
F2637201. Sunt diuretice de ansă:

A. Bumetanidul
B. Amiloridul
C. Furosemidul
D. Metoclopramidul
E. Indacrinona
(pag. 2296)
F2637202. Care dintre următoarele diuretice elimină potasiu, putând cauza tulburări hidroelectrolitice?
A. Clopamida
B. Clortalidona
C. Hidroclorotiazida
D. Canrenona
E. Amiloridul
(pag. 297)
F2637203. Care dintre următoarele diuretice reţin potasiul?

A. Acetazolamida
B. Clopamida
C. Indapamida
D. Canrenona
E. Spironolactona
(pag. 297)
F2637204. Manitolul este indicat în:

A. Intoxicaţii acute cu substanţe care se elimină renal
B. Edem cerebral
C. Edem pulmonar acut
D. Urgenţe hipertensive
E. Glaucom acut congestiv
(pag. 306)
F2637205. Acetazolamida:
A. Produce alcalinizarea urinii
B. Produce acidifierea urinii
C. Favorizează dezechilibrele acido-bazice cu alcaloză metabolică
D. Favorizează dezechilibrele acido-bazice cu acidoză metabolică
E. Favorizează reţinerea potasiului în organism prin schimb cu ionii de hidrogen
(pag. 304)
F2637206. Spironolactona poate produce următoarele efecte adverse:

A. Impotenţă sexuală
B. Virilizare la femei
C. Hipernatriemie
D. Bronhoconstricţie
(pag. 305)
F2637207. Ce efecte metabolice pot produce diureticele tiazidice?

A. Hiperuricemie
B. Hiperglicemie
C. Hipolipemie
D. Hiperazotemie
E. Hipoglicemie
(pag. 302)
F2637208. Filtrele cu membrană se utilizează pentru:

A. filtrarea clarifiantă a soluţiilor
B. filtrarea siropurilor
C. filtrarea lichidelor organice
D. filtrarea sterilizantă
E. îndepărtarea impurităţilor grosiere
(pag. 244)
F2637209. Factorii care infuenţează invers proporţional viteza de dizolvare sunt:

A. agitarea soluţiei
B. mărimea suprafeţei de contact solid nedizolvat/lichid
C. vâscozitatea lichidului
D. volumul mediului de dizolvare
E. temperatura
(pag. 227-228)
F2637210. În ecuaţia lui Noes-Whitney:

A. coeficientul de difuziune este proporţional cu temperatura şi invers proporţional cu vâscozitatea
B. coeficientul de difuziune este invers proporţional cu temperatura şi proporţional cu vâscozitatea
C. grosimea statului de difuziune limită este dependent de agitare
D. grosimea stratului de difuziune limită este independent de agitare
E. aria suprageţei de solid nedizolvat variază cu natura solventului
(pag. 237)
F2637211. Apa demineralizată obţinută prin ultrafiltrare:

A. nu conţine substanţe organice
B. nu conţine microorganisme şi pirogene
C. conţine săruri minerale
D. nu poate fi folosită la clătirea recipientelor pentru soluţii injectabile
E. conţine substanţe organice
(pag. 261)
F2637212. Siropurile se conservă:

A. în recipiente de cel mult 250 ml
B. la 8-15 °C
C. ferit de lumină
D. cu conservanţi antimicrobieni, la cele mai diluate
E. în recipiente închise etanş
(pag. 845)
F2637213. Apele aromatice preparate în farmacie:

A. sunt soluţii apoase de uleiuri volatile
B. sunt soluţii hidroalcoolice de uleiuri volatile
C. se utilizează intern
D. se obţin prin antrenare cu vapori de apă
E. se păstrează la 25 °C
(pag. 303-305)
F2637214. În funcţie de tipul de filtrare utilizat cât şi de mecanismele de separare se deosebesc mai
multe procedee de filtrare:
A. filtrare clară
B. filtrare selectivă
C. filtrare separatoare
D. filtrare de suprafaţă sau prin cernere
E. filtrare de profunzime sau prin absorbţie
(pag. 240)
F2637215. Mecanismele amestecării fluidelor la obţinerea unei soluţii sunt:

A. transportul în masă
B. curgerea turbulentă
C. curgerea laminară
D. difuzia moleculară
E. curgerea încrucişată
(pag. 236-238)
A. se conservă ferit de lumină
B. se conservă la loc răcoros
C. se conservă în recipiente bine închise
D. se prepară la nevoie
E. sunt soluţii hidroalcoolice
(pag. 850,860)
F2637217. Siropurile oficinale în FR X sunt:

A. Sirupus aurantiorum
B. Sirupus Belladonnae
C. Sirupus codeini 0,2 %
D. Sirupus citri
E. Sirupus Balsami Tolutani
(pag. 846)
Tema nr. 38
Preparate parenterale
BIBLIOGRAFIE:
F1238001. Adaugarea de conservanti antimicrobieni la preparatele injectabile este permisa de

farmacopee in una din urmatoarele situatii:
A. cind exista riscul contaminarii microbiene
B. cind solutiile apoase nu se pot steriliza in recipientul final
C. cind sterilizarea prin autoclavare nu este sigura
D. cind solutiile apoase se prepara pe cale aseptica
E. cind medicamentul se administreaza in vecinatatea unui tesut nervos
(pag. 1071, [FR X])
F1238002. Care dintre urmatoarele enunturi, reprezinta o prevedere a FRX cu privire la mijloace de
verificare a eficientei sterilizarii
A. termocupluri
B. indicatori care isi modifica culoarea la temperatura de sterilizare
C. cu manometre
D. cu substante care se topesc la temperatura de sterilizare
E. cu indicatori biologici
(pag. 1071, [FR X])
F1238003. Ce parametru referitor la cinetica de distrugere a microorganismelor in timpul sterilizarii

este folosit de FR X:
A. factorul F
B. factorul Z
C. factorul de letalitate
D. constanta de viteza a inactivarii
E. valoarea D
(pag. 1071, [FR X])
F1238004. FR X admite ca se poate recurge la prepararea pe cale aseptica intr-unul din urmatoarele
situatii:
A. rezistenta microbiana la metoda de sterilizare este foarte mare
B. nu dispunem de aparatura necesara
C. medicamentul nu poate fi sterilizat in recipientul final
D. medicamentul necesita un timp prea lung de sterilizare
E. din considerente economice
(pag. 1071, [FR X])
F1238005. FR X recomanda ca izotonizarea solutiilor injectabile hipotonice sa se efectueze cu ajutorul

uneia din urmatoarele procedee:
A. nomogramelor
B. formulei bazata pe factorul de izotonie al serului
C. graficelor
D. cifrelor Sprowl
E. echivalentilor in clorura de sodiu
(pag. 511, [FR X])
F1238006. Precizati ce obiectiv urmareste FR X prin ajustarea pH-ului solutiilor injectabile

A. izotonia
B. izohidria
C. toleranta
D. stabilitatea
E. apirogenitatea
(pag. 511, [FR X])
F1238007. Spatiul destinat productiei de medicamente parenterale este clasificat in camere curate de
diferite clase . In ce clasa se umplu in recipiente solutiile farmaceutice care nu se pot steriliza termic in
recipientul final
A. camere de clasa A
B. camere de clasa B
C. camere de clasa C
D. camere de clasa D
E. camere sterile
(pag. 454, [8])
F1338008. Aparatele de sterilizare cu caldura uscata utilizeaza:

A. presiune
B. vid
C. umiditate
D. convectie fortata a aerului cald
E. gravitatie
(pag. 345)
F1338009. Ce tip de sticla nu se utilizeaza pentru preparatele injectabile:

A. sticla sodica
B. sticla borosilicat
C. sticla sodica cu suprafata tratata
D. sticla silico-sodica-calcica
E. sticla sodico-calcica
(pag. 488)
F1338010. La sterilizarea prin filtrare microorganismele sunt:

A. eliminate
B. distruse
C. atenuate
D. coagulate
E. inactivate
(pag. 354)
F1338011. Preparatele injectabile apoase se izotonizeaza cu:

A. clorura de sodiu
B. uree
D. clorura de potasiu
E. sulfat de magneziu
(pag. 487)
F1338012. Procedeul aseptic utilizeaza:
A. materiale si aparatura, recipiente, mediu de lucru sterile

B. temperatura ridicata
C. umiditate
D. radiatii ionizante
E. gaze
(pag. 355)
F1438013. Conform FR.X, valoarea D a indicatorilor biologici reprezinta:

A. valoarea unui parametru de sterilizare, numai ca durata, necesara pentru a obtine o reducere de 90% a
numarului initial de microorganisme viabile
B. valoarea unui parametru de sterilizare, numai ca doza absorbita, necesara pentru a obtine o reducere de
90% a numarului initial de microorganisme viabile
C. valoarea unui parametru de sterilizare, durata sau doza absorbita, necesara pentru a obtine o reducere de
D. valoarea unui parametru de sterilizare, durata sau doza absorbita, necesara pentru a obtine o reducere de
E. valoarea unui parametru de sterilizare, durata sau doza absorbita, necesara pentru a obtine o reducere de
(pag. 1071, [9])
F1538014. Conform FR X la obţinerea preparatelor injectabile nu se folosesc următoarele substanţe

auxiliare:
A. solubilizanţi
B. agenţi de emulsionare şi suspendare
C. coloranţi
D. antioxidanţi
E. conservanţi antimicrobieni
(pag. 511, [10])
F1538015. Diametrul particulelor fazei dispersate a unei emulsii perfuzabile trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
A. 90% trebuie să aibă cel mult 25micrometri
B. 90% trebuie să aibă cel mult 50micrometri
C. 10% trebuie să aibă cel mult 25micrometri
D. 10% trebuie să aibă cel mult 50micrometri
E. să fie de cel mult 5micrometri
(pag. 493, [10])
F1538016. FR X oficializează următoarele metode de sterilizare cu excepţia:

B. sterilizare la etuvă
C. tindalizare
D. sterilizare prin filtrare
E. sterilizare cu gaze
(pag. 404, [8])
F1538017. Nu se permite adaosul conservanţilor antimicrobieni în cazul preparatelor injectabile:

A. care se administrează în volume mai mari de 5 ml
B. care se administrează în volume mai mici de 5 ml
C. care se administrează în volume mai mari de 10 ml
D. care se administrează în volume mai mari de 15 ml
E. care se administrează în cantitate mai mare de 10 g
(pag. 511, [10])
F1538018. Sterilizarea cu aer cald se efectuează la:

A. 121 °C timp de 15 minute
B. 128°C timp de 10 minute
C. 180°C timp de 30 minute
D. 134°C timp de 3 minute
E. 98°C timp de 30 minute
(pag. 406, [8])
F1638019. Apa distilata pentru injectabile se pastreaza în industrie în tancuri de capacitate mare, la
temperatura de cca:
A. 50 °C
B. 60 °C
C. 70 °C
D. 80 °C
E. 90 °C
(pag. 485, [7])
F1638020. Dintre perfuziile pentru restabilirea echilibrului acido-bazic, sunt oficinalizate în FR X:

A. perfuzie cu arginina
B. perfuzia cu trometamol
C. perfuzia de lactat de sodiu
D. perfuzia cu clorura de amoniu
E. perfuzia cu clorura de sodiu
(pag. 508, [9])
F1638021. Extragerea substantelor solubile si a partuculelor insolubile din compozitia dopurilor se

poate efectua:
A. prin autoclavare la 115-121 °C timp de 5-8 minute
B. prin autoclavare la 115-121 °C timp de 15 minute
C. cu ajutorul caldurii uscate, la 140 °C, 30 de minute
D. cu ajutorul caldurii uscate la 160 °C, 30 de minute
E. prin fierbere la 100 °C
(pag. 493, [7])
F1638022. Izotonizarea emulsiilor parenterale se realizeaza cu:

A. clorura de sodiu
B. clorura de potasiu
C. clorura de calciu
D. levuloza
E. sulfat de sodiu
(pag. 496, [7])
F1638023. Izotonizarea este obligatorie la:

A. solutii perfuzabile
B. solutii injectabile coloidale
C. solutii injectabile uleioase
D. suspensiile injectabile
E. solutii injectabile cu administrare subcutanata
(pag. 511, [9])
F1638024. Tratamentul de sterilizare-depirogenare a recipientelor se face cu ajutorul caldurii uscate la:

A. 180 °C, timp de 30 de minute
B. 190 °C, timp de 1 ora

C. 200 °C, timp de 3 ore
D. 250 °C, timp de 30 de minute
E. 280 °C, timp de 30 de minute
(pag. 491, [7])
F2138025. Flambarea este un procedeu de sterilizare prin intermediul:

A. caldurii uscate
B. aerului cald
C. vaporilor sub presiune
D. autoclavarii
E. oxidului de etilen
(pag. (8) 404)
F2138026. Sterilizarea cu aer cald provoaca:

A. deshidratarea microorganismelor urmata de carbonizare
B. denaturarea prin oxidare a proteinelor bacteriene
C. coagularea proteinelor germenilor sub actiunea umiditatii, temperaturii si presiunii vaporilor de apa
D. distrugerea celulei bacteriene prin denaturarea chimica a proteinelor acesteia
E. distrugerea microorganismelor prin efect mecanic
(pag. (8) 405)
F2138027. Pe cale intramusculara se administreaza frecvent:

A. medicamente injectabile cu volum mic (1 - 3 ml)
B. medicamente folosite in imunoterapie
C. medicamente utilizate in scopuri de urgenta
D. medicamente utilizate in angiografie
E. medicamente injectabile cu volum mai mare de 10 ml
(pag. (8) 398)
F2138028. Urmatoarele prevederi din FR X referitoare la medicamentele injectabile sunt valabile, cu

exceptia:
A. sunt sterile
B. se prezinta sub forma de solutii, emulsii, suspensii sau pulberi
C. sunt divizate in fiole sau flacoane
D. se administreaza parenteral
E. se admite adausul conservanţilor antimicrobieni
(pag. 510, [FR X])
F2138029. Pirogenele, a caror prezenta nu este admisa in perfuzii, sunt:

A. bacterii gram-pozitive
B. bacterii gram-negative
C. virusuri
D. endotoxine microbiene de natura lipopolizaharidica
E. fungi
(pag. 428, [8])
F2138030. Membranele recomandate pentru sterilizarea prin filtrare au diametrul porilor de cel mult:
A. 5 micrometri
B. 2,5 micrometri
C. 1 micrometru
D. 0,22 micrometri
E. 0,1 micrometri
(pag. 1072, [FR X])
F2238031. Cu ce prevede FRX ca se poate efectua izotonizarea solutiilor injectabile hipotonice

A. nomograme
B. formula bazata pe factorul de izotonie al serului
C. grafice
D. cifrele Sprowl
E. echivalentii in clorura de sodiu
(pag. FRX,511)
F2238032. Precizati ce obiectiv urmareste FR X prin ajustarea pH-ului solutiilor injectabile

A. izotonia
B. izohidria
C. toleranta
D. stabilitatea
E. apirogenitatea
(pag. FRX,511)
F2238033. Ce parametru referitor la cinetica de distrugere a microorganismelor in timpul sterilizarii

este folosit de FR X
A. factorul F
B. factorul Z
C. factorul de letalitate
D. constanta de viteza a inactivarii
E. valoarea D
(pag. FRX,1071)
F2238034. Cind admite FR X ca se poate recurge la prepararea pe cale aseptica

A. rezistenta microbiana la metoda de sterilizare este foarte mare
B. nu dispunem de aparatura necesara
C. medicamentul nu poate fi sterilizat in recipientul final
D. medicamentul necesita un timp prea lung de sterilizare
E. din considerente economice
(pag. FRX,1071)
F2238035. Prevederi ale FRX cu privire la mijloace de verificare a eficientei sterilizarii

A. termocupluri
B. indicatori care isi modifica culoarea la temperatura de sterilizare
C. manometre
D. substante care se topesc la temperatura de sterilizare
E. indicatori biologici
(pag. FRX,1071)
F2238036. In ce clasa de incapere prevazuta de Regulile de Buna Practica de Fabricatie se introduc in

recipiente solutiile farmaceutice care nu se pot steriliza termic in recipientul final
A. camere de clasa A
B. camere de clasa B
C. camere de clasa C
D. camere de clasa D
E. camere sterile
(pag. Popovici,453)
F2238037. Adaugarea de conservanti antimicrobieni la preparatele injectabile este permisa de

farmacopee
A. cind exista riscul contaminarii microbiene
B. cind solutiile apoase nu se pot steriliza in recipientul final
C. cind sterilizarea prin autoclavare nu este sigura
D. cind solutiile apoase se prepara pe cale aseptica
E. cind medicamentul se administreaza in vecinatatea unui tesut nervos
(pag. FRX,1073)
F2238038. Care sunt caile de administrare a medicamentelor parenterale in care nu are loc un proces
de absorbtie din depozitul de la locul de administrare al medicamentului
A. intramuscular
B. subcutanat
C. intravenos
D. intraperitoneal
E. intraarticular
(pag. Popovici,397)
F2238039. Ce tip de cinetica se intilneste in cazul distrugerii microorganismelor prin sterilizare termica
A. ordinul zero
B. ordinul intii
C. ordinul doi
D. neliniara
E. imposibil de definit
(pag. Popovici,402)
F2238040. Prin ce metoda se determina concentratia izotonica a unei solutii injectabile si se calculeaza
concentratia izotonizantului, care este oficializata in FRX
A. nomograme
B. factorul de izotonie al serului, sau formula De Vries
C. scaderea punctului crioscopic
D. grafice
E. echivalentii de clorura de sodiu
(pag. FRX,511)
F2338041. Aparatele de sterilizare prin caldura uscata utilizeaza:

A. presiune
B. vid
C. umiditate
D. convectia fortata a aerului cald
E. gravitatie
(pag. 405)
F2338042. La sterilizarea prin filtrare microorganismele sunt:

A. eliminate
B. distruse
C. atenuate
D. coagulate
E. inactivate
(pag. 421)
F2338043. Procedeul aseptic utilizeaza:
A. materiale si aparatura, recipiente, mediu de lucru sterile

B. temperatura ridicata
C. umiditate
E. gaze
(pag. 424)
F2338044. Preparatele injectabile apoase se izotonizeaza cu:

A. clorura de sodiu
B. uree
D. clorura de potasiu
E. sulfat de magneziu
(pag. 433)
F2338045. Ce tip de sticla nu se utilizeaza pentru preparatele injectabile:

A. sticla sodica
B. sticla borosilicat
C. sticla sodica cu suprafata tratata
D. sticla silico-sodica-calcica
E. sticla sodico-calcica
(pag. 456)
F2538046. Sterilizatorul cu vapori de apa se mai numeste:

A. etuva,
B. tunel de sterilizare,
C. autoclav,
D. cuptor Pasteur,
E. sterilizator Poupinel.
(pag. 407/Popovici)
F2538047. Controlul sterilizarii la etuva utilizeaza urmatorii indicatori biologici:

A. masurarea presiunii si temperaturii cu aparate,
B. spori de Bacillus subtilis var. niger,
C. Bacillus stearotermophilus,
D. tuburi cu indicatori de fuziune,
E. ameste de carbonat de plumb si sulfura de litiu.
(pag. 407/Popovici)
F2538048. Avantajele sterilizarii prinformaldehida sunt:

A. costul mare al operatiei de sterilizare,
B. durata mare de timp pentru desorbtie,
C. gaz cu miros foarte puternic si usor de identificat,
D. functionarea la temperaturi inalte,
E. nici un raspuns nu este corect.
(pag. 413/Popovici)
F2538049. Oxidul de etilen utilizat in sterilizare nu este:

A. bactericid,
B. fungicid,
C. virulicid,
D. sporocid,
E. un lichid de culoare galbena.

(pag. 413/Popovici)
F2538050. Se pot steriliza dupa conditionarea definitiva:

A. vaccinurile,
B. pulberile liofilizate,
C. amestecurile de solutii pentru alimentarea parenterala,
D. preparatele care contin substante termolabile,
E. preparatele care contin substante termostabile.
(pag. 421/Popovici)
F2538051. Administrarea i.v. de solutii hipotonice produce:

A. hiperglicemie,
B. glicozurie,
C. anemie hemolitica,
D. diureza osmotica,
E. pierderea apei si electrolitilor.
(pag. 431/Popovici)
F2538052. Precizati conditiile necesare pentru sterilizarea cu aer cald:

A. 180°C timp de 30 minute
B. 98°C timp de 30 minute
C. 134°C timp de 3 minute
D. 128°C timp de 10 minute
E. 121 °C timp de 15 minute
(pag. 406/Popovici)
F2538053. FR X nu oficializează următoarea metoda de sterilizare:

A. tindalizare
B. sterilizare prin filtrare
C. sterilizare cu gaze
D. sterilizare la etuvă
E. sterilizare la autoclav
(pag. 404/Popovici)
F2538054. Nu se folosesc, conform FR X, la obţinerea preparatelor injectabile următoarele substanţe

auxiliare:
A. coloranţi
B. agenţi de emulsionare şi suspendare
C. antioxidanţi
D. conservanţi antimicrobieni
E. solubilizanţi
(pag. 511/FR X)
F2538055. Nu se permite adaosul conservanţilor antimicrobieni în cazul preparatelor injectabile:

A. care se administrează în volume mai mici de 5 ml
B. care se administrează în volume mai mari de 5 ml
C. care se administrează în volume mai mari de 15 ml
D. care se administrează în cantitate mai mare de 10 g
E. care se administrează în volume mai mari de 10 ml
(pag. 511/FR X)
F2538056. "Probei de pasaj” trebuie să-i corespundă, conform FR X:

A. suspensiile injectabile
B. suspensiile cu administrare i.v.
C. emulsiile de uz intern
D. pulberile pentru soluţii injectabile
E. soluţiile injectabile
(pag. 512/FR X)
F2538057. Diametrul particulelor fazei dispersate a unei emulsii perfuzabile trebuie să îndeplinească
A. 90% trebuie să aibă cel mult 50micrometri
B. 10% trebuie să aibă cel mult 50micrometri
C. să fie de cel mult 5 micrometri
D. 10% trebuie să aibă cel mult 25micrometri
E. 90% trebuie să aibă cel mult 25micrometri
(pag. 493/FR X)
F2638058. Pentoxifilina se recomandă în:

A. Tulburări vasculare periferice;
B. Infarct miocardic acut
C. Insuficienţă cardiacă
D. Aterocleroză coronariană avansată
E. Aterocleroză cerebrală avansată
(pag. 282)
F2638059. Vincamina se recomandă în:

A. Insuficienţă circulatorie cerebrală
B. Tumori cerebrale
C. Infarct miocardic acut
D. Hipertensiune intracraniană
E. Tromboflebite
(pag. 280)
F2638060. Notaţi afirmaţia incorectă referitoare la proprietăţile farmacodinamice ale naftidrofurilului:

A. Vasodilatator cerebral
B. Efect antibradikinic
C. Acţiune proagregantă plachetară
D. Vasodilatator periferic
E. Favorizează metabolismul aerob în muşchi
(pag. 283)
F2638061. În urma interacţiunii, pentoxifilina va determina:

A. Creşterea efectului insulinei;
B. Creşterea efectului antihipertensivelor;
C. Scăderea efectului glibenclamidei;
D. Scăderea efectului insulinei;
E. Inversarea acţiunii inhibitorilor enzimei de conversie
(pag. 283)
F2638062. Care dintre următoarele vasodilataoare periferice acţionează prin stimularea receptorilor ß-2-
adrenergici?
A. Nicergolina
B. Fentolamina
C. Tolazolina
D. Isoxsuprina
E. Fenoxibenzamina
(pag. 279)
F2638063. Care dintre următoarele vasodilatatoare acţionează prin mecanism musculotrop:

A. Bametan
B. Isoxsuprina
C. Nicergolina
D. Pentoxifilina
E. Fenoxibenzamina
(pag. 279)
F1238064. Alegeti care din enunturile de mai jos sunt proprietati ale preparatelor perfuzabile prevazute
de farmacopee
A. izotonice
B. sterile
C. apirogene
D. ajustate cu substante tampon la pH neutru
E. conservate cu agenti antimicrobieni admisi de farmacopee
(pag. 492, [FR X])
F1238065. Care din urmatoarele enunturi sunt prevederi in farmacopeea romana referitor la solutiile
perfuzabile
A. sterilitate
B. apirogenitate
C. izotonie
D. administrare in volume mai mici de 100 ml
E. limpiditate
(pag. 492, [FR X])
F1238066. Care sunt conditiile prevazute de FRX prin care se realizeaza sterilizarea cu vapori de apa
sub presiune
A. la 121 °C timp de cel putin 15 minute
B. la 121 °C timp de cel putin 30 minute
C. D. la 115 °C timp de cel putin 15 minute
D. la 115 °C timp de cel putin 30 minute
E. in autoclave
(pag. 1071, [FR X])
F1238067. Mentionati care dintre enunturile de mai jos reprezinta masuri prevazute de FR X pentru
asigurarea tolerantei solutiilor injectabile
A. izotonizarea
B. prevederea gradului de finete al pulberilor care se suspenda
C. interzicerea conservantilor in preparatele folosite in volum mai mare de 10 ml
D. interzicerea conservantilor in preparate care se administreaza intracisternal, peridural,
intraocular,intracardiac, intrarahidian, indiferent de volumul acestora
E. sterilizarea
(pag. 511, [FR X])
F1238068. Precizati in care conditii prevazute de FR X se aplica sterilizarea cu gaz

A. in cazurile specificate de FR X si in care produsul este compatibil cu gazul sterilizant
B. produsul nu rezista la sterilizarea prin caldura uscata
C. produsul nu rezista la autoclavare
D. cind calculul costului arata ca este mai economica
E. cind nu dispunem de indicatori biologici
(pag. 1071, [FR X])
F1238069. Tipuri de sisteme disperse, din cele enumerate, care sunt incluse de FR X in grupul
medicamentelor parenterale
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. pulberi
E. implante
(pag. 510, [FR X])
F1238070. Verificarea eficacitatii sterilizarii se efectueaza, conform farmacopeei, cu ajutorul unor

indicatori biologici; precizati care:
A. Bacillus stearotermophilus
B. Bacillus subtilis
C. Serratia marcescens
D. Staphiloccocus aureus
E. Bacillus pumilis
(pag. 1071, [FR X])
F1338071. Caldura uscata se utilizeaza pentru a steriliza:

A. vase de sticla
B. aparatura din portelan si metal
C. uleiuri, grasimi, solutii injectabile uleioase, pulberi
D. recipiente din plastomer transparent
E. recipiente din plastomer opac
(pag. 346)
F1338072. Factorii care influenteaza sterilizarea cu oxid de etilen:

A. umiditatea
B. presiunea
C. temperatura
D. gravitatia
E. lumina
(pag. 353)
F1338073. Metodele de sterilizare prevazute de F.R.X. sunt:

A. sterilizarea cu vapori de apa sub presiune
B. sterilizarea prin caldura uscata
C. sterilizarea prin filtrare
D. sterilizarea cu gaz
E. sterilizarea cu radiatii ionizante
(pag. 1071-1073)
F1338074. Nu se admite adaugarea de conservanti antimicrobieni:
A. in cazul solutiilor injectabile folosite in volum mai mare de 10 ml

B. in solutiile perfuzabile
C. in preparatele injectabile administrate in tesuturi extrem de sensibile
D. in preparatele aseptice
E. in preparatele tindalizate
(pag. 486)
F1338075. Solutiile perfuzabile sunt:

A. solutii apoase sterile si apirogene
B. emulsii tip U/A sterile si apirogene
C. suspensii apoase sterile si apirogene
D. suspensii uleioase sterile si apirogene
E. preparate care se administreaza cu dispozitivul de perfuzare, picatura cu picatura
(pag. 492)
F1338076. Sterilizarea recipientelor din sticla se efectueaza prin:

A. vapori de apa sub presiune la 121 °C 15 minute
B. vapori de apa sub presiune la 134 °C 3-5 minute
C. caldura uscata la 160-170 °C
E. gaze
(pag. 488)
F1338077. Temperatura si timpul de sterilizare la etuva sunt:

A. 180 °C, 30 minute
B. 170 °C, 1 ora
C. 160 °C, 3 ore
D. 150 °C, 4 ore
E. 120 °C, 5 ore
(pag. 346)
F1338078. Temperatura, presiunea si timpul de sterilizare cu vapori de apa sub presiune sunt:
A. 115-116 °C, 1-7 bar, 30 minute
B. 121-123 °C, 2 bar, 15 minute
C. 126-129 °C, 2,4 bar, 10 minute
D. 123-138 °C, 3 bar, 3 minute
E. 140 °C, 3,5 bar, 2 minute
(pag. 348)
F1338079. Sterilizarea la caldura umeda se efectueaza in:

A. autoclave cu orientarea vaporilor in partea inferioara
B. autoclave echilibrate cu aer
C. autoclave cu vid
D. autoclave cu orientarea vaporilor in partea superioara
E. autoclave cu orientarea vaporilor lateral
(pag. 349)
F1438080. Conform FR.X, continutul in substante active din preparatele perfuzabile, se exprima astfel:
A. g/v (unitati de masa pentru 1000 ml de solutie)
B. mEq pentru 1000 ml solutie
C. g/g
D. moli/1000 ml solutie
E. calorii
(pag. 492, [9])
F1438081. Conform FR.X, prepararea pe cale aseptica:

A. se aplica la solutiile care contin substante termostabile
B. se aplica la preparate care nu pot fi sterilizate in recipientul final
C. se poate asocia cu folosirea de conservanti antimicrobieni
D. cuprinde operatii care se efectueaza intr-un ciclu continuu
E. se realizeaza in camere sau boxe sterile, cu echipament si materii prime sterilizate
(pag. 1071 - 1072, [9])
F1438082. Conform FR.X, sterilizarea cu aer cald se realizeaza in urmatoarele conditii:

A. la 120 °C timp de cel putin 3 ore
B. la 140 °C timp de cel putin 3 ore
C. la 160 °C timp de cel putin 3 ore
D. la 170 °C timp de cel putin 1 ora
E. la 180 °C timp de cel putin 30 minute
(pag. 1072, [9])
F1438083. Conform FR.X, sterilizarea cu vapori de apa sub presiune se aplica:

A. pulberilor termostabile
B. materialelor termoplastice termostabile
C. solutiilor injectabile termostabile
D. solventilor organici anhidri
E. materialelor textile
(pag. 1071 - 1072, [9])
F1438084. Nu se admite adausul conservantilor antimicrobieni in cazul:

A. preparatelor perfuzabile
B. preparatelor injectabile folosite in volum mai mare de 10 ml, indiferent de calea de administrare
C. preparatelor injectabile administrate intracardiac
D. preparatelor injectabile administrate intramuscular
E. preparatelor injectabile administrate intrarahidian
(pag. 511, [9])
F1438085. Solutiile perfuzabile care se pot administra in acidoze sunt:

A. solutia perfuzabila de bicarbonat de sodiu
B. solutia perfuzabila de lactat de sodiu
C. solutia perfuzabila de glucoza
D. solutii perfuzabile cu aminoacizi
E. solutia perfuzabila Ringer lactata
(pag. 505, [7])
F1438086. Urmatoarele afirmatii referitoare la izotonizarea preparatelor parenterale sunt adevarate cu

exceptia:
A. este obligatorie pentru solutiile injectabile care se administreaza in cantitati de 5 ml sau mai mari
B. se aplica si in cazul solutiilor coloidale
C. este obligatorie pentru solutiile perfuzabile hipotonice
D. este obligatorie pentru solutiile injectabile hipotonice
E. reduce iritatia locala produsa de medicamentele hipertonice
(pag. 487, [7])
F1438087. Vehiculele folosite pentru prepararea medicamentelor injectabile sunt:

A. apa demineralizata
B. apa distilata pentru preparate injectabile
C. uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat
D. solventi neaposi miscibili sau nu cu apa
E. uleiul de parafina sterilizat
(pag. 485, 486, [7])
F1538088. Conform FR X "probei de pasaj” nu se aplica la:

A. emulsiile de uz intern
B. suspensiile cu administrare i.v.
C. soluţiile injectabile
E. pulberile pentru soluţii injectabile
(pag. 512, [10])
F1538089. Controlul impurităţilor pirogene se efectuează prin:

A. măsurarea hipertermiei la şoareci
B. măsurarea hipertermiei la iepuri
C. urmărirea numărului de globule albe la iepuri după injectarea unui preparat pirogen
D. testul Limulus
E. urmărirea numărului de globule roşii la iepuri
(pag. 492, [8])
F1538090. Dopurile de cauciuc folosite pentru închiderea flacoanelor de sticlă multidoză sau
flacoanelor pentru perfuzii îndeplinesc următoarele condiţii:
A. asigură pătrunderea aerului în recipient
B. nu-şi modifică calităţile fizico-chimice prin sterilizare la autoclav
C. permit pătrunderea acului seringii fără a disloca fragmente de dop
D. permit pătrunderea acului seringii fără a disloca fragmente de dop adsorb substanţe active şi conservanţi
E. sunt incompatibile cu substanţele active.
(pag. 461, [8])
F1538091. Formele parenterale cu eliberare convenţională sunt:

A. emulsiile uleioase
B. soluţiile injectabile uleioase
C. soluţiile injectabile apoase
D. pudrele sterile
E. comprimatele pentru soluţii injectabile
(pag. 466, [8])
F1538092. În funcţie de scopul terapeutic urmărit perfuziile sunt:

A. soluţii apoase
B. perfuzii folosite în metabolismul reconstituant
C. emulsii A/U
D. soluţii pentru dializă peritoneală şi hemodializă
E. emulsii U/A
(pag. 498, [8])
F1538093. În sterilizarea cu substanţe gazoase se foloseşte:

A. oxigenul
B. formaldehida
C. oxidul de etilen
D. dioxidul de carbon
E. β-propiolactona
(pag. 412, [8])
F1538094. Îrincipalele diferenţe între perfuzii şi preparatele injectabile sunt:

A. numai perfuziile sunt preparate sterile
B. volumul perfuziilor este mei mic
C. volumul preparatelor injectabile este mai mic (circa 1-20 ml)
D. perfuziile se administrează numai în spital
E. perfuziile nu conţin conservant
(pag. 498, [8])
F1538095. Perfuziile folosite în metabolismul reconstituant sunt:

A. cu dextrani
B. cu aminoacizi
C. cu hemacel
D. perfuziile pentru terapia afecţiunilor hepatice
E. perfuzii cu hidrolizate de proteine
(pag. 521, [8])
F1538096. Substanţele coloidale înlocuitoare de volum plasmatic îndeplinesc următoarele condiţii:

A. solubilitate în lipide
B. solubilitate în apă
C. masă moleculară relativă corespunzătoare
D. să nu fie filtrabile renal
E. să prezinte presiune coloid-osmotică
(pag. 525, [8])
F1638097. Ca izotonizanti la prepararea solutiilor injectabile se folosesc:

A. clorura de sodiu
B. clorura de potasiu
C. clorura de calciu
D. glucoza
E. levuloza
(pag. 487, [7])
F1638098. Caldura umeda (autoclavarea) serveste pentru a steriliza:

A. pansamente chirurgicale
B. solutii apoase
C. solutii uleioase
D. articole din sticla
E. articole din metal
(pag. 1072, [9])
F1638099. Caldura uscata serveste pentru a steriliza:

A. vase de sticla
B. solutii apoase
C. aparatura de portelan
D. pulberi
E. solutii uleioase
(pag. 346, [7])
F1638100. Într-o încapere sterila fluxul de aer se poate deplasa:

A. într-o curgere tubulenta
B. unidirectional
C. laminar
D. bidirectional
E. tangential
(pag. 362, [7])
F1638101. Izotonizarea emulsiilor parenterale se realizeaza cu:

A. glucoza
B. xilitol
C. sorbitol
D. glicerol
E. clorura de sodiu
(pag. 496, [7])
F1638102. Prepararea pulberilor uscate care servesc la obtinerea ex-tempore a solutiilor sau
suspensiilor injectabile, se face prin:
A. cristalizare în conditii de sterilitate
B. liofilizare
C. aerosolizare si uscare
D. granulare
E. evaporare a solventului prin încalzire
(pag. 497, [7])
F1638103. Sterilizarea dopurilor de cauciuc pentru închiderea flacoanelor se face:

A. cu vapori de apa sub presiune
B. cu oxid de etilen
C. prin iradiere
D. cu caldura uscata
E. prin fierbere
(pag. 493, [7])
F1638104. Sterilizarea prin caldura uscata se poate realiza la:

A. 180 °C, cel putin 30 de minute
B. 170 °c, cel putin 1 ora
C. 160 °c, cel putin 2 ore
D. 140 °C, cel putin 2 ore
E. 140 °C, cel putin 1 ora
(pag. 346, [7])
F1638105. Sterilizarea recipientelor de sticla utilizate la conditionarea solutiilor paranterale se poate

face cu:
A. vapori de apa sub presiune
B. caldura uscata
C. gaze
D. radiatie ionizanta
E. radiatii UV
(pag. 491, [7])
F2138106. Procedeele aplicate pentru produse care nu pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva
sunt:
A. sterilizarea prin filtrare

B. sterilizarea termica
C. sterilizarea cu gaze
D. sterilizarea cu radiatii
E. prepararea pe cale aseptica
(pag. (8) 402)
F2138107. Sterilizarea cu vapori sub presiune determina alterarea microorganismelor prin coagularea
proteinelor germenilor prin actiunea:
A. fortei de penetratie a umiditatii
B. fortei de penetratie a temperaturii
C. presiunii vaporilor de apa
D. vitezei mari de circulatie a aerului
E. curentilor de convectie de tip turbulaent a aerului cald
(pag. (8) 407)
F2138108. Produsele care nu pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva sunt:

A. solutii injectabile cu substante termostabile
B. perfuzii cu electroliti
C. vaccinuri
D. solutii pentru alimentare parenterala
E. pulberi liofilizate
(pag. (8) 421)
F2138109. Din categoria formelor parenterale cu eliberare controlata fac parte:

A. sisteme prefuzoare
B. pompe perfuzabile neimplantabile
C. pompe implantabile
D. implante
E. microemulsii
(pag. (89 396 -397)
F2138110. Caile subcutanate se utilizeaza pentru:

A. intradermoreactie
B. imunoterapie
C. administrarea produselor de contrast
D. administrarea antianginoaselor
E. preparatelor pe baza de insulina (retard)
(pag. (8) 398)
F2138111. Din categroia formelor parenterale cu eliberare conventionala fac parte:

A. solutii injectabile apoase
B. perfuzii
C. pompe implantabile
D. microemulsii
E. latexuri injectabile
(pag. (8) 396)
F2138112. Pompele perfuzabile permit utilizarea rationala a medicamentelor

A. de contrast
B. vasopresoare
C. anestezice generale
D. hipotensoare
E. antianginoase
(pag. (8) 397)
F2138113. Care dintre urmatoarele cai de administrare a medicamentelor parenterale reprezinta cai
secundare:
A. calea intracardiaca
B. calea intravenoasa
C. calea intramusculara
D. calea subcutanata
E. calea intraarticulara
(pag. (8) 397)
F2138114. Utilizarea de solventi anhidri pe cale parenterala:

A. este frecventa, datorita compatibilitatii cu lichidele fiziologice
B. este redusa, datorita inconvenientelor legate de injectarea unor lichide nefiziologice
C. se recomanda in cazul in care substantele medicametoase sunt insolubile
D. asigura o absorbtie mai regulata a substantei medicamentoase comparativ cu suspensiile injectabile
E. confera o mai mare stabilitate
(pag. (8) 399)
F2138115. Care dintre urmatoarele calitati sunt dorite la formularea preparatelor parenterale ?
A. sterilitatea
B. apirogenitatea
C. inocuitatea
D. izotonia
E. izohidria
(pag. (8) 399)
F2138116. Mentionati cerintele obligatorii care trebuie avute in vedere la formularea preparatelor
parenterale:
A. lipsa particulelor insolubile in solutie
B. apirogenitatea
C. sterilitatea
D. izohidria
E. izotonia
(pag. (8) 399)
F2138117. Asepsia:
A. reprezinta metoda prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni cu ajutorul unor substante
chimice
B. reprezinta ansamblul de masuri utilizate pentru a impiedica aportul exogen de microorganisme intr-un
preparat medicamentos
C. se realizeaza prin metode fizice si chimice
D. reprezinta metoda prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni
E. este o metoda curativa
(pag. (8) 399)
F2138118. Distrugerea microorgnismelor dintr-un preparat parenteral se poate efectua prin:

A. filtrare sterilizanta
B. caldura
C. agenti chimici
E. procedeul de preparare asptica

(pag. (8) 401)
F2138119. Procedeele fizice de sterilizare sunt urmatoarele:

A. sterilizarea prin caldura umeda
B. sterilizarea cu radiatii ionizante
C. filtrarea sterilizanta
D. sterilizarea cu gaze
E. sterilizarea prin caldura uscata
(pag. (8) 401)
F2138120. Procedeele aplicate pentru produse care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva sunt:
A. sterilizarea prin caldura
B. sterilizarea cu gaze
C. sterilizarea prin radiatii
D. sterilizarea prin filtrare
E. prepararea pe cale aspetica
(pag. (8) 402)
F2138121. Metodele de sterilizare indicate de FR X sunt:

A. sterilizare prin caldura uscata
B. sterilizare cu vapori de apa sub presiune
C. sterilizare prin filtrare
D. incalziri repetate
E. sterilizare cu gaz
(pag. 1071 - 1072, [FR X])
F2138122. Conform FR X sterilizarea solutiilor injectabile in autoclav se face în urmatoarele conditii:

A. la 115° C cel putin 30 minute
B. la 121° C cel putin 15 minute
C. la 140° C cel putin 10 minute
D. la 150° C timp de 5 minute
E. alte conditii de temperatura si timp a caror eficacitate este dovedita
(pag. 1071 - 1072, [8])
F2138123. Conform FR X, sterilizarea prin caldura uscata se efectueaza de obicei:

A. la 120° C cel putin 3 ore
B. la 130° C cel putin 3 ore
C. la 160° C cel putin 3 ore
D. la 170° C cel putin 1 oră
E. la 180° C cel putin 30 minute
(pag. 1072, [FR X])
F2138124. Sterilizarea cu vapori sub presiune este recomandata de FR X:

A. preparatelor apoase
B. pulberilor temostabile
C. materialelor plastice termolabile
D. solventilor organici anhidri
E. pansamentelor chirurgicale
(pag. 1072, [FR X])
F2138125. Controlul calitatii solutiilor injectabile prevazut de FR X include:
A. examenul organoleptic: aspect, culoare

B. determinarea pH-ului
C. uniformitatea volumului
D. uniformitatea masei
E. determinarea sterilitatii
(pag. 512, [FR X])
F2138126. Referitor la calitatea suspensiilor injectabile FR X prevede:

A. particulele in suspensie sa fie de dimensiuni coloidale
B. particulele de substanta solida sa fie de maximum 50 micrometri
C. suspensia sa fie omogena pe toata durata conservarii
D. suspensia sa se omogenizeze dupa o agitare de 1-2 min
E. suspensia sa corespunda probei de pasaj prin acul de seringă nr.16
(pag. 512, [FR X])
F2138127. Referitor la preparatele perfuzabile, sunt valabile urmatoarele afirmatii:

A. sunt solutii apoase sau emulsii U/A
B. se administreaza i.v., in volume de 100 ml sau mai mari
C. la preparare se admite adausul conservanţilor antimicrobieni
D. continutul in substanta activa se exprima, dupa caz, in unitati de masa/l solutie, mmoli/l solutie, calorii
E. sunt preparate sterile si apirogene
(pag. 492, [FR X])
F2138128. Sterilizarea este procesul care desemneaza:

A. producerea starii de sterilitate
B. ansamblul de masuri utilizate pentru a impiedica aportul exogen de microorganisme sau virusi intr-un
preparat medicamentos
C. metoda prin care se urmareste distrugerea germenilor patogeni exclusiv cu ajutorul unor substante chimice
D. metoda prin care se urmăreste distrugerea germenilor patogeni exclusiv cu ajutorul unor agenti fizici
E. operatia prin care toate microorganismele vii, sub forma vegetativa sau sporulata, sunt omorate sau
indepartate din produs
(pag. 399, [8]; 1701, [FR X])
F2138129. Controlul sterilizarii prin metode termice se realizeaza cu urmatorii indicatori biologici:
A. Bacillus subtilis (var.niger)
B. Candida albicans
C. Bacillus stearothermophilus
D. Bacilus pumilus
E. Bacillus sphaericus
(pag. 1072, [FR X])
F2138130. Care din urmatoarele perfuzii se folosesc in combaterea alcalozei:

A. perfuzia de lactat de sodiu
B. perfuzia de carbonat acid de sodiu
C. perfuzia de clorhidrat de arginina
D. perfuzia de clorura de potasiu si clorura de sodiu
E. perfuzia de glucoza
(pag. 518, [8])
F2138131. Medicamentele perfuzabile se diferentiaza de cele injectabile prin urmatoarele:

A. se administreaza numai intravenos si foarte rar intraarterial sau peritoneal
B. se administreaza in volume mari
C. pot fi numai solutii apoase sau emulsii U/A

D. este obligatoriu sa fie sterile
E. au ca vehicul numai apa distilata pentru preparate injectabile
(pag. 497 - 499, [8])
F2138132. Conform FR X, izotonizarea este obligatorie in cazul:

A. solutiilor injectabile care se administreaza in volume de cel mult 5 ml
B. in cazul solutiilor injectabile care se administreaza i.v., indiferent de volum
C. solutiilor injectabile coloidale
D. solutiilor perfuzabile hipertonice
E. solutiilor perfuzabile hipotonice
(pag. 492 - 512, [FR X])
F2238133. Ce tipuri de sisteme disperse sunt incluse in grupul medicamentelor parenterale

A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. pulberi
E. implanturi
(pag. 394)
F2238134. Ce masuri sunt necesare pentru asigurarea tolerantei solutiilor injectabile

A. izotonizarea
B. prevederea gradului de finete al pulberilor care se suspenda
C. interzicerea conservantilor in preparatele folosite in volum mai mare de 10 ml
D. interzicerea conservantilor in preparate care se administreaza intracisternal, peridural,
intraocular,intracardiac, intrarahidian, indiferent de volumul acestora
E. sterilizarea
(pag. FR,510)
F2238135. Care din urmatoarele enunturi sunt prevederi in Farmacopeea Romana referitoare la
solutiile perfuzabile
A. sterilitate
B. apirogenitate
C. izotonie
D. administrare in volume mai mici de 100 ml
E. limpiditate
(pag. FRX,492)
F2238136. Sterilizarea cu gaz se aplica in urmatoarele conditii prevazute de FR X

A. in cazurile specificate de FR X si in care produsul este compatibil cu gazul sterilizant
B. produsul nu rezista la sterilizarea prin caldura uscata
C. produsul nu rezista la autoclavare
D. cind calculul costului arata ca este mai economica
E. cind nu dispunem de indicatori biologici
(pag. FRX,1071)
F2238137. Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune, se realizeaza conform FRX

A. in autoclave
B. la 121°C timp de cel putin 15 minute
C. la 121°C timp de cel putin 30 minute
D. la 115°C timp de cel putin 15 minute
E. la 115°C timp de cel putin 30 minute

(pag. FRX,1071)
F2238138. Tipuri de solventi recomandati de farmacopee pentru preparate injectabile

A. apa distilata
B. apa demineralizata
C. apa sterilizata
D. apa distilata pentru preparate injectabile
E. uleiul de floarea soarelui neutralizat si sterilizat
(pag. FRX,511)
F2238139. Verificarea eficacitatii sterilizarii se efectueaza, conform farmacopeei, cu ajutorul unor

indicatori biologici dintre cei mentionati
A. Bacillus stearothermophilus
B. Bacillus subtilis
C. Serratia marcescens
D. Staphiloccocus aureus
E. Bacillus pumilis
(pag. FRX,1071)
F2238140. Proprietati ale preparatelor perfuzabile prevazute de farmacopee

A. izotonice
B. sterile
C. apirogene
D. ajustate cu substante tampon la pH neutru
E. conservate cu agenti antimicrobieni admisi de farmacopee
(pag. FRX,492)
F2238141. Care sunt calitatile obligatorii pentru toate preparatele parenterale

A. sterilitate
B. lipsa particulelor straine in suspensie ( in cazul solutiilor)
C. apirogenitate
D. inocuitate
E. izotonie
(pag. Popovici,399)
F2238142. Ce este sterilizarea

A. desemneaza producerea starii de sterilitate
B. operatia prin care toate microorganismele sub forma vegetativa si sporulata sunt omorite
C. operatia prin care toate microorganismele sub forma vegetativa si sporulata sunt indepartate dintr-un
produs
D. asepsie
E. dezinfectie
(pag. Popovici,399)
F2238143. Care dintre procedeele urmatoare sunt folosite ca metode de sterilizare

A. caldura uscata
B. caldura umeda
C. radiatiile ultraviolete
D. radiatiile ionizante
E. ultrasunetele
(pag. Popovici,401)
F2238144. Ce este valoarea D

A. timpul de reducere zecimal
B. timpul ecivalent
C. valoarea sterilizatoare
D. timpul in care se inactiveaza 90% din miroorganismele prezente la inceperea tratamentului termic
E. timpul in care se inactiveaza 10% din miroorganismele prezente la inceperea tratamentului termic
(pag. Popovici,402)
F2238145. Ce este valoarea inactivarii termice

A. factorul Z
B. cresterea de temperatura prin care se reduce de 10 ori a valorii D
C. se poate calcula ca inversul pantei valorii D in functie de temperatura
D. reflecta rezistenta termica a microorganismelor
E. arata rezistenta germenilor in functie de pH
(pag. Popovici,403)
F2238146. Ce este valoarea sterilizatoare Fz

A. timpul necesar pentru producerea unui efect cert de sterilizare
B. timpul in minute la temperatura de referinta de 120 °C care produce acelasi efect de sterilizare ca si un
minut la diferite temperaturi de lucru , T
C. suma nivelului de letalitate la diferite temperaturi de lucru
D. arata efectul de sterilizare intr-o autoclavare de exemplu, tinind seama si de perioada de incalzire pina la
temperatura de 121 °C precum si cea de racire de la temperatura de sterilizare
E. timpul echivalent de letalitate
(pag. Popovici,399)
F2238147. Ce particularitati are sterilizarea prin incalziri repetate

A. operatia se efectueaza in trei perioade de incalziri separate de intervale de 24 ore
B. procedeul se aplica la produse sensibile la caldura
C. este un procedeu sigur
D. este un procedeu care se aplica la solutii la care se interzice adaosul de conservanti
E. este putin folosit
(pag. Popovici,411)
F2238148. Ce tipuri de gaze se pot folosi la sterilizare

A. formaldehida
B. acid peracetic
C. odidul de etilen
D. oxipropilciclohexanul
E. oxidul de azot
(pag. Popovici,415)
F2238149. Sterilizare prin radiatii ionizante

A. utilizeaza raze gama sau beta
B. ca surse de radiatii gama se foloseste cobaltul 60 sau cesiul 137
C. sterilizarea are loc prin transformari ireversibile si moartea microorganismelor
D. radiosterilizarea se poate realiza si la nivel de laborator
E. sterilizarea gama se aplica la materiale de pansament, sutura, truse de perfuzie, seringi din plastic
(pag. Popovici,418)
F2238150. Ce particularitati se intilnesc in filtrarea sterilizanta

A. se aplica numai la solutii apoase
B. microorganismele sunt indepartate, si nu sunt distruse

C. mecanismul de indepartare este prin cernere si adsorbtie
D. metoda foloseste membrane filtrante cu pori sub 0,22 micrometri
E. procedeul nu se foloseste in industria farmaceutica
(pag. Popovici,421)
F2238151. Ce sunt pirogenele

A. substante responsabile de reactii febrile, dupa injectarea preparatelor parenterale
B. provin mai ales de la bacterii gram negativ
C. cele de la germenii gram negativ sunt endotoxine
D. exista si alte substante pirogene care nu sunt endotoxine
E. prezenta pirogenelor in medicamentele parenterale nu constituie o problema deoarece se pot usor
distruge sau indeparta
(pag. Popovici,428)
F2238152. Care este structura endotoxinelor si proprietatile lor

A. partea lipidica A
B. nucleul endotoxinei din oze
C. lantul-O-specific cu efect antigenic
D. grupari fosfat
E. lipozomi terminali
(pag. Popovici,428)
F2238153. Ce metode exista de depirogenare prin inactivarea endotoxinei

A. hidroliza
B. caldura umeda
C. alchilarea
D. oxid de etilen
E. clatire cu apa apirogena
(pag. Popovici,429)
F2238154. Ce metode se folosesc pentru depirogenare prin eliminarea pirogenelor

A. adsorbtia
B. respingere electrostatica
C. interactiuni hidrofobe
D. distilarea
E. ultrafiltrarea
(pag. Popovici,430)
F2238155. Cum se asigura valoarea pH-ului solutiilor injectabile

A. trebuie sa asigure stabilitatea
B. daca este posibil sa asigure toleranta si eficienta farmacologica
C. se folosesc amestecuri tampon fiziologice in cazul injectiilor
D. se folosesc amestecuri tampon fiziologice in cazul perfuziilor
E. valoarea se determina pH-metric
(pag. Popovici,436)
F2238156. Care dintre metodele urmatoare se pot aplica la obtinerea unei ape distilate apirogene
A. adsorbtie pe carbune activ
B. tratare cu hidroxid de sodiu si permanganat de potasiu
C. obtinerea prin demineralizare cu schimbatori de ioni
D. tratare cu acid clorhidric
E. se prepara din apa potabila in conditii de lucru si de recoltare-stocare incit sa se evite contaminarea
microbiologica
(pag. Popovici,441)
F2238157. Ce solventi anhidri se folosesc pentru scop injectabil

A. etanol
B. alcool benzilic
C. propilenglicol
D. uleiuri vegetale
E. dimetilsulfoxid
(pag. Popovici,442)
F2238158. Ce fel de uleiuri vegetale se pot folosi ca vehicule pentru medicamente parenterale
A. soia
B. ricin
C. floarea soarelui
D. masline
E. oleat de etil
(pag. Popovici,443)
F2238159. Conservanti care se pot folosi in preparate parenterale

A. alcool benzilic
B. clorbutanol
C. fenol
D. nipagin
E. EDTA disodic
(pag. Popovici,444)
F2238160. Ce agenti umectanti se pot folosi in preparatele parenterale

A. polisorbat 80
B. lecitina
C. metacrezol
D. dioctilsulfosuccinat de sodiu
E. alcool etilic
(pag. popovici,444)
F2238161. Ce agenti antioxidanti se pot folosi in medicamente parenterale

A. acid ascorbic
B. bisulfit de sodiu
C. butilhidroxitoluen
D. acid citric
E. dezoxicolat de sodiu
(pag. Popovici,445)
F2238162. In camerele curate pentru prepararea medicamentelor parenterale, se introduce aer filtrat
prin filtre HEPA (High Efficienty Particulate Air). Ce proprietati au acestea?
A. sterilizeaza aerul
B. retin 99,999% particule cu diametru de 0,3 micrometri
C. aerul intra cu viteza de 0,5 m/s
D. filtrele se pot utiliza timp indefinit
E. fluxul de aer este laminar
(pag. Popovici,449)
F2238163. Ce este tehnologia izolatorului

A. se refera la spatii (camere) cu mare acuratete, instalate in camere cu un grad mai putin avansat de
acuratete ( exemplu camere clasa A in spatiu clasa B)
B. sunt spatii cu flux de aer laminar, introdus vertical sau orizontal, prin filtre HEPA
C. camerele de tip A au fost prealabil sterilizate iar agentul sterilizant gazos a fost indepartat prin exhaustare
fiind inlocuit cu aer filtrat lipsit de particule
D. in camerele izolate se lucreaza din exterior cu manusi ori alte echipamente, sau operatorul echipat
corespunzator poate lucra in interior
E. spatiile sterile sunt necesare in toate operatiile procesului tehnologic de fabricare a solutiilor injectabile
(pag. Popovici,450)
F2238164. Ce recipiente din sticla se folosesc la conditionarea solutiilor injectabile

A. fiole
B. capacitatea efectiva a fiolelor este egala cu cea nominala
C. fiolele se fabrica din sticla sodica
D. fiolele se examineaza organoleptic si se determina rezistenta hidrolitica la sterilizare
E. pregatirea fiolelor are mai multe etape:taierea,spalarea,uscarea,signarea
(pag. Popovici,457)
F2238165. Ce etape intervin in spalarea fiolelor in industrie

A. pulverizare cu apa rece, sub presiune
B. spalare interioara cu apa distilata calda,sub presiune
C. suflare cu aer filtrat,sub presiune
D. repetarea operatiilor descrise
E. spalarea se poate face si in bai de apa in prezenta de permanganat de sodiu
(pag. Popovici,458)
F2238166. Ce procedee de alimentare a masinilor de spalat fiole se folosesc in industria farmaceutica

A. plasarea fiolelor in casete, pe tuburi (ace) subtiri, prin care se introduce succesiv apa sau aerul
(Metromatic)
B. masina de spalare rotativa Strunck in care la un corp cilindric central sunt atasate posturi de lucru, de
spalare interioara, exterioara si suflare de aer filtrat, in fiolele, aduse pe o banda transportoare
C. in masina de spalare Gilowy fiolele sunt aduse in spatiile de spalare pe o banda rulanta
D. operatia de spalare se continua cu cea de sterilizare la masinile Strunck sau Gilowy, destinate ambelor
operatii
E. operatia de spalare a fiolelor nu este riguros necesara datorita conditiilor optime de fabricare a fiolelor
(pag. Popovici,460)
F2238167. Ce tipuri de plastomeri se folosesc la fabricarea recipientelor pentru medicamente

parenterale
A. polietilena
B. polipropilena
C. clorura de polivinil
D. azotatul de celuloza
E. politetrafluoroetilena
(pag. Popovici,463)
F2238168. Ce particularitati se gasesc la fabricarea recipientelor pentru medicamente parenterale,

plecind de la plastomeri
A. polietilena se extrudeaza la cald, intr-un tub care s esufla intr-un mulaj,in mediu steril, flacoanele de umplu
si se inchid imediat cu solutii sterile
B. recipientele de polietilena nu suntcomplet transparente si nu suporta sterilizarea la 121 °C si prezinta
permeabilitate la gaze
C. polipropilena suporta autoclavarea iar transparenta este mai buna ca in cazul polietilenei de densitate inalta
D. clorura de polivinil produce recipiente transparente, are suplete, se fabrica saci care se pot termosuda, dar
are permeabilitate la vapori si capacitate de adsorbtie
E. recipientele din polimeri termoplastici nu se folosesc in mod curent la conditionarea solutiilor injectabile
sau perfuzabile
(pag. Popovici,463)
F2238169. Ce particularitati se intilnesc la prepararea perfuziilor

A. se conditioneaza in recipiente din sticla sau in saci de plastic de capacitati de 125-1000 ml
B. continutul electrolitilor se exprima in mEq sau mmol, iar presiunea osmotica in mosm
C. toate perfuziile sunt izotonice
D. nu se admite adausul de amestecuri tampon si nici de conservanti antimicrobieni
E. in cazul perfuziilor cu inlocuitori coloidali de plasma este permis adausul de conservanti
(pag. Popovici,497)
F2238170. Ce tipuri de solutii perfuzabile se prepara in industria farmaceutica, cu administrare

intravenoasa cu viteza constanta, in volume mari
A. pentru reglarea dezechilibrului hidric , ionic al organismului si pentru restabilirea echilibrului acido-bazic
B. pentru dializa si hemodializa
C. cu substante energetice
D. folosite in metabolismul reconstituant
E. cu inlocuitori coloidali de plasma
(pag. Popovici,507)
F2238171. Ce tipuri de perfuzii se folosesc in alimentarea parenterala totala

A. glucide
B. uleiuri vegetale emulsionate in apa
C. aminoacizi
D. oligoelemente, vitamine
E. inlocuitori de singe
(pag. Popovici,530)
F2238172. Cind se administreaza perfuzii medicamentoase

A. cind se doresc concentratii medicamentoase pe o perioada lunga de timp, care nu ar fi posibila cu injectiile
B. in cazul substantelor medicamentoase cu timp de injumatatire biologica scurt
C. pentru cresterea tolerantei la administrare
D. in cazul inactivarii substantei medicamentoase administrata oral
E. asocierile de uz intravenos nu sunt indicate deoarece pot apare interactiuni fizico-chimice periculoase
(pag. Popovici,526)
F2338173. Temperatura si timpul de sterilizare la etuva sunt:

A. 180° C, 30 min.
B. 170° C, 1 h.
C. 160° C, 2h.
D. 150° C, 4 h.
E. 120° C, 5 h.
(pag. 406)
F2338174. temperatura, presiunea si timpul de sterilizare cu vapori de apa sub presiune sunt:
A. 115-116° C, 1-7 bar, 30 min.
B. 121-123° C, 2 bar, 15 min.
C. 126-129° C, 2,4 bar, 10 min.
D. 123-138° C, 3 bar, 3 min.
E. 140° C, 3,5 bar, 2 min.
(pag. 348)
F2338175. Sterilizarea prin caldura umeda se efectueaza in:

A. autoclave cu dispozitiv de evacuare a aerului plasat la partea superioara
B. autoclave echilibrate cu aer
C. autoclave cu vid
D. autoclave cu orientarea vaporilor in partea superioara
E. autoclave cu orientarea vaporilor lateral
(pag. 408)
F2338176. Factorii care influenteaza sterilizarea cu oxid de etilen sunt:

A. umiditatea
B. presiunea
C. temperatura
D. gravitatia
E. lumina
(pag. 414)
F2338177. Metodele de sterilizare prevazute de F.R.X. sunt:

A. sterilizarea cu vapori de apa sub presiune
B. sterilizarea prin caldura uscata
D. sterilizarea cu gaz
E. sterilizarea cu radiatii ionizante
(pag. 1071-1073)
F2338178. Caile principale de administrare a medicamentelor injectabile sunt:

A. intravenoasa
B. intramusculara
C. subcutana
D. intracardiaca
E. intraarticulara
(pag. 397)
F2338179. Caldura uscata se utilizeaza pentru a steriliza:

A. vase de sticla
B. aparatura din portelan si metal
C. uleiuri, grasimi, solutii injectabile uleioase, pulberi
D. recipiente din plastomer transparent
E. recipiente din plastomer opac
(pag. 406)
F2338180. Nu se admite adaugarea de conservanti antimicrobieni:

A. in cazul solutiilor injectabile folosite in volum mai mare de 10 ml.
B. in solutiile perfuzabile
C. in preparatele injectabile administrate intrarahidian, intracisternal si peridural
D. in preparatele aseptice
E. in preparatele tindalizate
(pag. 445)
F2338181. Metodele netermice de sterilizare sunt:

A. radiatii UV
B. gaze
C. filtrarea sterilizanta
E. sterilizarea in autoclav
(pag. 401)
F2338182. Solutiile perfuzabile sunt:

A. solutii apoase sterile si apirogene
B. emulsii tip U/A sterile si apirogene
C. suspensii apoase sterile si apirogene
D. suspensii uleioase sterile si apirogene
E. preparate care se administreaza cu dispozitivul de perfuzare, picatura cu picatura
(pag. 492)
F2338183. Procedeele pentru produsele care pot fi sterilizate dupa conditionarea definitiva a solutiilor
injectabile sunt:
A. sterilizarea prin caldura
B. sterilizarea prin substante antiseptice si gaze
C. sterilizarea prin radiatii
D. sterilizarea prin filtrare
E. prepararea aseptica
(pag. 402)
F2338184. Tindalizarea este o metoda de sterilizare:

A. repetata
B. fractionata
C. discontinua
D. bazata pe principiul osmozei
E. care distruge virusurile
(pag. 411)
F2338185. Sterilizarea prin fierbere este o metoda de sterilizare:

A. cu vapori fluenti sau destinsi
B. in autoclav cu robinetul deschis
C. la temperatura de 100° C, 60 min.
D. la temperatura de 121° C, 15 min.
E. mult folosita
(pag. 411)
F2338186. Radiosterilizarea este o metoda de sterilizare:

A. "la rece"
B. la temperatura de 121° C, 15 min.
C. la temperatura de 121° C, 30 min.
D. la 2,5 Mrad.
E. care dureaza 24 ore
(pag. 419)
F2338187. Filtrarea sterilizanta se produce prin mecanismele:

A. efectul de cernere
B. efectul de adsorbtie
C. efectul de osmoza
D. efectul de difuzie
E. clarificare a solutiei
(pag. 421)
F2538188. O solutie injectabila este considerata izohidrica daca:

A. are un pH egal cu cel al sangelui,
B. are un pH, conform cu FR X, de 2,5-9,5,
C. are un pH usor acid,
D. are un pH usor alcalin,
E. are un pH 7,35-7,40.
(pag. 436/Popovici)
F2538189. Amestecul tampon acid boric-borax:

A. se utilizeaza ca sistem tampon pentru preparatele injectabile,
B. se utilizeaza ca sistem tampon pentru colire,
C. nu se utilizeaza ca sistem tampon pentru preparatele injectabile,
D. administrat injectabil are proprietati hemolitice,
E. este cel mai folosit sistem tampon pentru preparatele injectabile.
(pag. 437/Popovici)
F2538190. Polietilenglicolii, ca solventi pentru preparatele injectabile:

A. se utilizeaza cei cu masa moleculara 200-600,
B. se utilizeaza cei cu masa moleculara 800-1000,
C. se folosesc pentru substantele care hidrolizeaza in apa,
D. se asociaza cu alcoolul si apa,
E. nu sunt miscibili cu alcoolul si apa.
(pag. 443/Popovici)
F2538191. Sticla de tip I se utilizeaza pentru:

A. fiole,
B. flacoane de perfuzii care pot fi recuperate,
C. conditionarea unguentelor,
D. conditionarea comprimatelor,
E. conditionarea capsulelor.
(pag. 456/Popovici)
F2538192. Preparatele perfuzabile se clasifica in functie de forma farmaceutica in:

A. solutii apoase,
B. solutii uleioase,
C. emulsii U/A,
D. emulsii A/U,
E. suspensii apoase.
(pag. 498/Popovici)
F2538193. In starea de alcaloza se administreaza:

A. carbonat acid de sodiu,
B. acetat de sodiu,
C. lactat de sodiu,
D. solutie izotonica de clorura de sodiu cu adaos de clorura de potasiu in formele usoare,
E. perfuzii de clorura de amoniu, clorhidrat de arginina in formele grave.
(pag. 518/Popovici)
F2538194. Emulsiile perfuzabile:
A. sunt de tip A/U,

B. sunt de tip U/A,
C. contin uleiuri vegetale ca faza externa,
D. contin apa distilata pentru preparate injectabile,
E. contin emulgatori tip A/U.
(pag. 519/Popovici)
F2538195. Selectati aminoacizii esentiali:

A. leucina,
B. arginina,
C. histidina,
D. lizina,
E. valina.
(pag. 521/Popovici)
F2538196. Se folosesc ca inlocuitori de plasma:

A. gelifundolul,
B. polividona,
C. dextranul 100
D. hemacelul,
E. plasmagelul.
(pag. 525/Popovici)
F2538197. Formele parenterale cu eliberare convenţională sunt:

A. soluţiile injectabile apoase
B. comprimatele pentru soluţii injectabile
C. pudrele sterile
D. emulsiile uleioase
E. soluţiile injectabile uleioase
(pag. 466/Popovici)
F2538198. În starea de alcaloză se administrează

A. carbonat acid de sodiu
B. lactat de sodiu
C. soluţii izotonice de clorură de sodiu cu adaos de clorură de potasiu, în formele uşoare
D. acetat de sodiu
E. soluţii acidifiante în formele mai grave
(pag. 518/Popovici)
F2538199. In metabolismul reconstituant se folosesc:

A. perfuziile pentru terapia afecţiunilor hepatice
B. perfuzii cu hidrolizate de proteine
C. perfuziile cu aminoacizi
D. perfuziile cu hemacel
E. perfuziile cu dextrani
(pag. 521/Popovici)
F2538200. Conditiile care trebuie indeplinite de substanţele coloidale înlocuitoare de volum plasmatic
sunt:
A. să prezinte presiune coloid-osmotică
B. masă moleculară relativă corespunzătoare
C. solubilitate în apă
D. solubilitate în lipide
E. să nu fie filtrabile renal
(pag. 525/Popovici)
F2538201. În funcţie de scopul terapeutic urmărit perfuziile se clasifica in:

A. emulsii U/A
B. emulsii A/U
C. soluţii pentru dializă peritoneală şi hemodializă
D. perfuzii folosite în metabolismul reconstituant
E. soluţii apoase
(pag. 498/Popovici)
F2538202. Principalele diferenţe între perfuzii şi preparatele injectabile sunt:

A. perfuziile nu conţin conservanti antimicrobieni,
B. volumul preparatelor injectabile este mai mic (circa 1-20 ml)
C. perfuziile se administrează numai în spital
D. numai perfuziile sunt preparate sterile
E. volumul perfuziilor este mei mic
(pag. 498/Popovici)
F2538203. Controlul impurităţilor pirogene nu se efectuează prin:

A. urmărirea numărului de globule roşii la iepuri
B. măsurarea hipertermiei la şoareci
C. urmărirea numărului de globule albe la iepuri după injectarea unui preparat pirogen
D. testul Limulus
E. măsurarea hipertermiei la iepuri
(pag. 492/Popovici)
F2538204. Dopurile de cauciuc folosite pentru închiderea flacoanelor de sticlă multidoză sau
flacoanelor pentru perfuzii îndeplinesc următoarele condiţii:
A. permit pătrunderea acului seringii fără a disloca fragmente de dop
B. nu-şi modifică calităţile fizico-chimice prin sterilizare la autoclav
C. sunt incompatibile cu substanţele active.
D. permit pătrunderea acului seringii fără a disloca fragmente de dop
E. asigură pătrunderea aerului în recipient
(pag. 461/Popovici)
F2538205. Sterilizarea cu substanţe gazoase foloseşte:

A. β-propiolactona
B. oxidul de etilen
C. formaldehida
D. oxigenul
E. dioxidul de carbon
(pag. 412/Popovici)
F2638206. Xantinol nicotinat este contraindicat în:

A. Ulcer varicos
B. Ulcer gastroduodenal
C. Arterite
D. Infarct miocardic acut
E. Retinopatii vasculare
(pag. 282)
F2638207. Xantinol nicotinat:

A. Scade fibrinogenul
B. Creşte elasticitatea hematiilor
C. Reduce hiperlipemia
D. Previne agregarea plachetară
E. Este derivat pirimidinic
(pag. 281)
F2638208. Pentoxifilina produce:

A. Vasodilataţie periferică moderată
B. Vasoconstricţie arteriolară
C. Agregare plachetară
D. Îmbunătăţirea proprietăţilor reologice ale sângelui
E. Scăderea secreţiei de gastrină
(pag. 282)
F2638209. Extractul de Gingko biloba are următoarele efecte:

A. Previne agregarea plachetară
B. Creşte rezistenţa capilară
C. Stimulează metabolismul neuronal
D. Antidepresiv prin inhibarea recaptării noaradrenalinei
E. Creşte permeabilitatea capilară
(pag. 281)
F2638210. Extractul de Gingko biloba se utilizează în:

A. Tulburări circulatorii cerebrale
B. Tulburări circulatorii la nivelul retinei
C. Tulburări psihocomportamentale la vârstnici
D. Tromboze venoase
E. Embolii pulmonare
(pag. 281)
F2638211. Cinarizina are următoarele indicaţii:

A. Tulburări circulatorii cerebrale
B. Ateroscleroză cerebrală
C. Sindrom Meniere
D. Sechele după accident vascular cerebral
E. Tromboză venoasă profundă
(pag. 280)
F2638212. Care dintre următoarele vasodilatatoare sunt derivaţi indolici şi acţionează prin mecanism
musculotrop?
A. Xantinol-nicotinat
B. Cinarizina
C. Naftidofuril
D. Vincamină
E. Vinpocetină
(pag. 279)
F2638213. Care dintre următoarele vasodilatatoare periferice sunt derivaţi xantinici şi acţionează prin
mecanism musculotrop?
A. Xantinol nicotinat
B. Pentoxifilină
C. Pentifilină
D. Cinarizina
E. Flunarizina
(pag. 279)
F2638214. Care dintre următoarele medicamente are efecte benefice în sindroamele ischemice
cerebrale:
A. Vinpocetina
B. Extractul de Gingko biloba
C. Vincamina
D. Vinblastina
E. Vincristina
(pag. 279-280)
1156 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VI a
Tema nr. 39
Preparate oftalmice
BIBLIOGRAFIE:
F1239001. In ce mod se evita hidroliza pilocarpinei din colirul oficinal

A. prin izotonizare
B. prin adaugare de borat fenilmercuric
C. prin folosirea unui amestec tampon acid boric-borax (pH=5,5-6,5)
D. prin folosirea unui amestec tampon fosfati
E. nu se intervine deoarece molecula este stabila
(pag. 713, [FR X])
F1239002. In ce mod se evita oxidarea resorcinolului din colirul oficinal

A. adaugare de pirosulfit de sodiu
B. adaugare de clorhidrat de cisteina
C. adaugare de acid ascorbic
D. tamponarea solutiei cu tampon fosfat
E. ajustarea pH-ului (5, - 6,0) cu acid boric
(pag. 713, [FR X])
F1239003. Picaturile pentru ochi unidoza se sterilizeaza conform farmacopeei printr-una din metodele
enuntate:
A. nu se sterilizeaza deoarece se folosesc substante antiseptice
B. se sterilizeaza cu borat fenilmercuric
C. se foloseste clorura de benzalconiu
D. cu o metoda adecvata, conform prevederilor de la monografia Sterilizarea
E. cu o metoda adecvata
(pag. 710, [FR X])
F1239004. Precizati care dintre substantele medicamentoase de mai jos sunt sunt prescrise in Colire
prevazute in FR X si sunt usor oxidabile:
A. sulfat de atropina
B. azotat de pilocarpina
C. rezorcinol
D. adrenalina
E. fizostigmina
(pag. 713, [FR X])
F1339005. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza:

A. polisorbat 80
B. sapun de sodiu
C. lecitina
D. bromocet
E. tego-betaina
(pag. 449)
F1339006. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de:

A. 1g %
B. 0,1 g%
C. 0,5 g%
D. 2 g %
E. 0,05 g%
(pag. 711)
F1339007. O picatura de colir are un volum de:

A. 40-50 microlitri
B. 10 microlitri
C. 1 microlitru
D. 7 microlitri
E. 20 microlitri
(pag. 444)
F1339008. Sacul conjunctival al ochiului contine un volum lacrimal de:

A. 7-9 microlitri
B. 10 microlitri
C. 30 microlitri
D. 0,1 microlitri
E. 1 microlitru
(pag. 444)
F1339009. Valorile de pH tolerate de ochi sunt:

A. 6,4-7,8
B. 4,5
C. 8
D. 3
E. 8,5
(pag. 448)
F1439010. Care dintre urmatoarele colire este prevazut in FR.X:

A. colirul cu cloramfenicol 0,5%
B. colirul cu clorhidrat de pilocarpina 4%
C. colirul cu fizostigmina 0,25%
D. colirul cu sulfat de atropina 1%
E. colirul cu protargol 2%
(pag. 711, [9])
F1439011. Conform FR.X, cand cantitatea de substanta activa dintr-un colir depaseste concentratia de
1g%, masa de substanta necesara pentru izotonizare se calculeaza folosind:
A. formula prezentata in monografia Injectabilia
B. tabele cu scaderea punctului de congelare
C. tabele cu echivalentii in clorura de sodiu
D. metoda hematocritului modificat
E. diferite nomograme
(pag. 710, [9])
F1439012. Conservantii admisi de FR.X pentru prepararea picaturilor pentru ochi sunt:
A. borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, p-hidroxibenzoat de propil
B. borat de fenilmercur, p-hidroxibenzoat de propil, p-hidroxibenzoat de metil
C. borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin

D. clorura de benzalconiu, p-hidroxibenzoat de propil, diacetat de clorhexidin
E. numai borat de fenilmercur si clorura de benzalconiu
(pag. 710, [9])
F1539013. Agenţii vâscozifianţi folosiţi în colire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cu

excepţia:
A. să fie liposolubili
B. să fie inerţi din punct de vedere chimic
C. să nu obstrueze căile lacrimale
D. să fie toleraţi de mucoasa oculară
E. să permită sterilizarea preparatului oftalmic
(pag. 576, [8])
F1539014. FR X prevede monografii de generalităţi pentru:

A. pulberi oftalmice
B. creioane oftalmice
C. unguente oftalmice
D. comprimate oftalmice
E. inserte oftalmice
(pag. 558, [8])
F1539015. Izotonizarea colirelor hipotonice, atunci când concentraţia substanţei active este sub 1%, se
face prin:
A. dizolvarea substanţei active în apă
B. suspendarea substanţei active în solventul respectiv
C. dizolvarea substanţei active în soluţie de clorură de sodiu 0,009%
D. dizolvarea substanţei active în soluţii hipertonice sterile
E. dizolvarea substanţei active în soluţii izotonice sterile
(pag. 567, [8])
F1539016. Majoritatea soluţiilor oftalmice se sterilizează în farmacie în recipientul de condiţionare

definitivă la:
A. autoclav la 121°C timp de 15-20 minute
B. etuvă la 121°C timp de15-20 minute
C. autoclav la 115°C timp de 25-30 minute
D. etuvă la 115°C timp de 25-30 minute
E. la 98-100°C timp de 30 de minute
(pag. 566, [8])
F1539017. Nu este permisă adăugarea concervanţilor antimicrobieni colirelor:

A. care conţin miotice
B. care conţin enzime
C. unidoză
D. multidoză
E. condiţionate în recipiente de sticlă
(pag. 566, [8])
F1539018. Sterilitatea colirelor este asigurată prin:

A. sterilizare
B. preparare pe cale aseptică
C. filtrare sterilizantă
D. adăugare de conservanţi antimicrobieni
E. sunt corecte răspunsurile a, b, c, d.

(pag. 566, [8])
F1639019. Conservarea picaturilor pentru ochi se face:

A. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml cu picurator
B. la loc racoros
C. în flacoane bine închise
D. ferit de lumina
(pag. 711, [9])
F1639020. În cazul picaturilor de ochi suspensie, marimea a 90 % din particulele suspendate trebuie sa
fie de cel mult:
A. 10 micrometri
B. 25 micrometri
C. 50 micrometri
D. 100 micrometri
E. 150 micrometri
(pag. 710, [9])
F1639021. În legatura cu preparatele oftalmice este adevarat ca:

A. solutiile hipotone sunt mai bine tolerate decât cele hipertone
B. tonicitatea influenteaza biodisponibilitatea
C. agentii tensioactivi umectanti pot avea efecte favorabile asupra absorbtiei substantelor active
D. agentii de crestere a vâscozitatii influenteaza nefavorabil absorbtia substantelor active
E. pH-ul nu influenteaza toleranta
(pag. 448, [7])
F1639022. Oculoguttae atropini sulfatis FR X:

A. are concentratia 0,1 %
B. se pastreaza la Separanda
C. prezinta pH cupris între 6,5 - 7,5
D. are efect miotic
E. se conserva cu diacetat de hexidina
(pag. 711, [9])
F1639023. Unguentele oflalmice se conserva:

A. în recipiente sterile de cel mult 20 g
B. în recipiente bine închise
C. la cel mult 25 °C
D. ferit de lumina
E. la loc racoros
(pag. 953, [9])
F1639024. Valorile de pH bine tolerate de ochi sunt cuprinse între:

A. 2 - 7,3
B. 4 - 7,5
C. 3 - 6,9
D. 6,4 - 7,8
E. 6,5 - 9
(pag. 449, [7])
F2139025. Dintre eventualii contaminanti microbieni ai solutiilor oftalmice cel mai periculos este:
A. Pseudomonas fluorescens
B. Staphilococcus aureus
C. Escherichia coli
D. Proteus vulgaris
E. Pseudonomas aeruginosa
(pag. (8) 565)
F2139026. Care dintre urmatoarele colire este prevazut in FR X:

A. colir cu cloramfenicol 0,5 %
B. colir cu clorhidrat de pilocarpina 4 %
C. colir cu fizostigmina 0,25 %
D. colir cu sulfat de atropina 1 %
E. colir cu protargol 2 %
(pag. 711 - 712, [FR X])
F2139027. Conform FR X, o solutie oftalmica se poate prepara prin dizolvarea substantei active, in
solutii izotonice sterile:
A. cand cantitatea de substanta activa este peste 3 g % (m/m)
B. cand cantitatea de substanta activa este peste 2 g % (m/m)
C. cand cantitatea de substanta activa este peste 1 g % (m/m)
D. cand cantitatea de substanta activa este sub 1 g % (m/m)
E. cand se obtine o solutie saturata
(pag. 709, [FR X])
F2139028. Conform FR X, baile oculare se prescriu in cantitati de cel putin:

A. 5 g
B. 10 g
C. 50 g
D. 100 g
E. nici una din valorile de mai sus
(pag. 711, [FR X])
F2239029. Colire prevazute in FR X care contin substante medicamentoase usor oxidabile

B. azotat de pilocarpina
C. rezorcinol
D. adrenalina
E. fizostigmina
(pag. FRX,709)
F2239030. Cum se evita oxidarea resorcinolului din colirul oficinal

A. adaugare de pirosulfit de sodiu
B. adaugare de clorhidrat de cisteina
C. adaugare de acid ascorbic
D. tamponarea solutiei cu tampon fosfat
E. ajustarea pH-ului (5, - 6,0) cu acid boric
(pag. FRX,709)
F2239031. Cum se evita hidroliza pilocarpinei din colirul oficinal

A. prin izotonizare
B. prin izotonizare
C. prin folosirea unui amestec tampon acid boric-borax (pH=5,5-6,5)

D. prin folosirea unui amestec tampon fosfati
E. nu se intervine deoarece molecula este stabila
(pag. FRX,709)
F2239032. Picaturile pentru ochi unidoza se sterilizeaza conform farmacopeei astfel

A. nu se sterilizeaza deoarece se folosesc substante antiseptice
B. se sterilizeaza cu borat fenilmercuric
C. se foloseste clorura de benzalconiu
D. cu o metoda adecvata, conform prevederilor de la monografia Sterilizarea
E. cu o metoda adecvata
(pag. FRX,709)
F2239033. Din care forma farmaceutica oftalmica are loc eliberarea substantei medicamentoase cu cea
mai mica viteza
A. colire apoase
B. suspensii apoase
C. suspensii uleioase
D. unguente
E. inserte cu cedare controlata
(pag. Popovici,561)
F2239034. Care este natura predominanta a straturilor corneei, prin care se explica traversarea sa
numai de catre unele substante medicamentoase din colire
A. hidrofila
B. descuamata
C. cheratinizata
D. mucina
E. lipofila
(pag. Popovici,562)
F2239035. Care este riscul administrarii unui colir infectat cu Pseudomonas aeruginosa in cazul in care
corneea este lezata
A. nici un risc
B. iritare
C. conjunctivita
D. blefarita
E. pierderea vederii
(pag. Popovici,565)
F2239036. Ce reactie de degradare poatre suferi sulfatul de atropina din colirul oficinal, pentru care
FRX a luat masuri de evitare printr-o formulare adecvata
A. oxidare
B. racemizare
C. hidroliza
D. reducere
E. decarboxilare
(pag. Popovivci,572,FRX)
F2239037. Care dintre solventii urmatori nu sunt indicati in colire din cauza efectului iritant
A. apa distilata
B. uleiul de floarea soarelui
C. propilenglicolul
D. tampon fosfat
E. tampon acid boric
(pag. Popovici,573)
F2239038. Cite picaturi de colir este bine sa se administreze in functie de capacitatea de retinere in
sacul conjunctival
A. 1-2 picaturi
B. 1picatura
C. 32 picaturi
D. 4-5 picturi
E. lavaj continuu
(pag. Popovici,573)
F2239039. Care este efectul adaugarii de agenti de crestere a viscozitatii in colirele apoase asupra
biodisponibilitatii oculare
A. nici un efect
B. efect moderat
C. efect insemnat
D. impiedica miscarea pleoapelor
E. sunt contraindicati
(pag. Popovici,573)
F2239040. Care dintre substantele medicamentoase enumerate se prelucreaza sub forma de suspensie
in colire
A. gentamicina
B. azotatul de argint
C. polimixina
D. fluoresceina
E. acetatul de hidrocortizona
(pag. Popovici,575)
F2239041. Care dintre substantele medicamentoase de mai jos se folosesc in colire pentru tratamentul
glaucomului
A. atropina
B. pilocarpina
C. efedrina
D. nistatina
E. sulfacetamida
(pag. Popovici,575)
F2239042. Care este zona de interes terapeutic a ochiului, pentru care colirele trebuie sa asigure o
biodisponibilitate oculara
A. iris
B. corpii ciliari
C. umoarea apoasa
D. cristalinul
E. nervul optic
F2239043. Ce proprietate fizico-chimica a substantelor medicamentoase folosite in colire este

importanta pentru o buna absorbtie prin cornee
A. solubilitatea in apa
B. pKa
C. natura legaturilor intermoleculare

D. ionizarea
E. coeficient de repartitie lipide/apa crescut
(pag. Popovici,599)
F2339044. Sacul conjunctival al ochiului contine un volum lacrimal de:

A. 7-10 microlitri
B. 10 microlitri
C. 30 microlitri
D. 0,1 microlitri
E. 1 microlitru
(pag. 563)
F2339045. O picatura de colir are un volum de:

A. 40-50 microlitri
B. 10 microlitri
C. 1 microlitru
D. 7 microlitri
E. 20 microlitri
(pag. 573)
F2339046. Visozitatea colirelor nu trebuie sa depaseasca valoarea de:

A. 40-50 mPa.s
B. 10 cP
C. 100 cP
D. 500 cP
E. 1000 cP
(pag. 574)
F2339047. Ca agenti surfactanti in colire se utilizeaza:

A. polisorbat 80
B. sapun de sodiu
C. lecitina
D. bromocet
E. tego-betaina
(pag. 577)
F2339048. Colirul cu sulfat de atropina se prepara in concentratie de:

A. 1 g.%
B. 0,1 g.%
C. 0,5 g.%
D. 2 g.%
E. 0,05 g.%
(pag. 711)
F2339049. Valorile de pH tolerate de ochi sunt:

A. 7,5-9,5
B. 4,5
C. 8
D. 3
E. 8,5
(pag. 570)
F2539050. Cel mai periculos germen la nivel oftalmic este:

A. Bacillus stearotermophilus,
B. Serratia sp.,
C. Pseudomonas aeruginosa,
D. Klebsiela sp.,
E. M. tuberculosis.
(pag. 565/Popovici)
F2539051. Sterilitatea colirelor este asigurata prin urmatoarele procedee cu exceptia:

A. sterilizarii,
B. prepararii pe cale aseptica,
C. filtrarii sterilizante,
D. adaosului de substante colorante,
E. combinarea procedeelor a), b) si c).
(pag. 566/Popovici)
F2539052. Sterilizarea colirelor prin vapori sub presiune are loc:

A. 180 °C - 30 minute,
B. 140 °C - 60 minute,
C. 160 °C - 60 minute,
D. pentru toate categoriile de forme farmaceutice oftalmice,
E. pentru solutiile apoase.
(pag. 566/Popovici)
F2539053. Utilizarea conservantilor antimicrobieni este obligatorie in cazul:

A. colirelor multidoza,
B. mioticelor,
C. solutiilor irigatoare in chirurgia oculara,
D. produselor enzimatice folosite intraocular in timpul operatiilor,
E. colirelor unidoza.
(pag. 566/Popovici)
F2539054. FR X prevede pentru preparatele oftalmice urmatoarele:

A. solutiile coloidale se izotonizeaza,
B. solutiile hipertonice se izotonizeaza,
C. daca substanta activa este sub 1% (m/m) se adauga un izotonizant conform formulei de la Injectabilia,
D. daca substanta activa este peste 1% (m/m) se dizolva in solutii izotonice sterile.
E. solutiile hipotonice se izotonizeaza.
(pag. 567/Popovici)
F2539055. Valoarea euhidrica a pH-ului unei solutii oftalmice este:

A. valoarea pH-ului sanguin,
B. valoarea pH-ului lichidului lacrimal,
C. egala cu 7,
D. egala cu 14,
E. valoarea de pH la care stabilitatea substantei este optima.
(pag. 570/Popovici)
F2539056. FR X prevede monografii de generalităţi pentru:

A. inserte oftalmice
B. creioane oftalmice
D. pulberi oftalmice
E. comprimate oftalmice
(pag. 558/Popovici)
F2539057. Sterilitatea colirelor este asigurată prin:

A. filtrare sterilizantă
B. sterilizare
C. preparare pe cale aseptică
D. adăugare de conservanţi antimicrobieni
E. sunt corecte răspunsurile a, b, c, d.
(pag. 566/Popovici)
F2539058. Majoritatea soluţiilor oftalmice se sterilizează în farmacie în recipientul de condiţionare

definitivă la:
A. la 98-100°C timp de 30 de minute
B. etuvă la 121°C timp de15-20 minute
C. autoclav la 121°C timp de 15-20 minute
D. etuvă la 115°C timp de 25-30 minute
E. autoclav la 115°C timp de 25-30 minute
(pag. 566/Popovici)
F2539059. Nu este permisă adăugarea conservanţilor antimicrobieni colirelor:

A. care conţin antibiotice
B. multidoză
C. care conţin apa potabila
D. condiţionate în recipiente de sticlă
E. unidoză
(pag. 566/Popovici)
F2539060. Izotonizarea colirelor hipotonice, atunci când concentraţia substanţei active este sub 1%, se
face prin:
A. dizolvarea substanţei active în soluţii izotonice sterile
B. dizolvarea substanţei active în apă
C. dizolvarea substanţei active în soluţie de clorură de sodiu 0,009%
D. dizolvarea substanţei active în soluţii hipertonice sterile
E. suspendarea substanţei active în solventul respectiv
(pag. 567/Popovici)
F2539061. Ca solvenţi şi vehicule pentru preparatele oftalmice nu se utilizează:

A. soluţii tampon izotonice sterile
B. apa distilată proaspăt fiartă şi răcită
C. glicerină
D. ulei de floarea soarelui sterilizat şi neutralizat
E. apa pentru preparate injectabile
(pag. 576/Popovici)
F2639062. Care dintre afirmaţiile următoare privind aprotinina este incorectă:

A. Împiedică autodigestia pancreasului în pancreatita acută
B. Este antifibrinolitic în hemoragii prin hiperfibrinoliză
C. Inhibă acţiunea enzimelor proteolitice (chimotripsina, trpsina)
D. Poate produce tromboflebită locală
E. Favorirează transformarea fibrinogenului solubil în fibrină isolubilă

(pag. 365)
F2639063. Sunt mecanisme care contribuie la efectul antiagregant plachetar:

A. Inhibarea sintezei de prostaciclină
B. Inhibarea sintezei tromboxanului A2
C. Favorizarea recaptării adenozinei
D. Inhibarea lipooxigenazei
E. Stimularea tromboxan-sintetazei
(pag. 352)
F2639064. Acţionează ca antivitamine K:

A. Acidul tranexamic
B. Etamsilatul
C. Batroxobina
D. Ticlopidina
E. Fenindiona
(pag. 350)
F2639065. În hemoragiile datorate supradozării heparinei se utilizează:

A. Vitamina K
B. Etamsilatul
C. Protamina
D. Alteplaza
E. Fitomenadiona
(pag. 343)
F2639066. Heparina:
A. Are acţiune anticoagulantă manifestată doar in vitro
B. Prelungeşte timpul de coagulare
C. Prelungeşte timpul de sângerare
D. Favorizează dezvoltarea ateroslerozei
E. Influenţează metabolismul glucidic
(pag. 343)
F2639067. Notaţi afirmaţia incorectă referitoare la acţiunile heparinei:

A. Influenţează metabolismul lipidic
B. Acţiune antitrombinică
C. Acţiune antiprotrombinică
D. Acţiune antiaterosclerotică
E. Acţiune curarizantă de tip depolarizant
(pag. 343)
F2639068. Heparina este contraindicată în:

A. Tromboflebite
B. Chirurgie vasculară
C. Hemofilie
D. Tromboze
E. Ateroscleroză
(pag. 342-344)
F1239069. Alegeti dintre enunturile de mai jos factorii care favorizeaza biodisponibilitatea oculara a
picaturilor pentru ochi
A. excesul de colir
B. o forma de aplicare a medicamentului cu remanenta prelungita pe cornee
C. o substanta medicamentoasa cu coeficient de repartitie lipide/apa ridicat
D. pH care favorizeaza ionizarea
E. forma ionizata a alcaloizilor
(pag. 597-601, [8])
F1239070. Alegeti proprietatile agentilor conservanti antimicrobieni admisi de FR X in colire

A. bacteriostatici
B. bactericizi
C. fungicizi
D. care asigura si pH-ul de stabilitate
E. care realizeaza concomitent si izotonia
(pag. 709, [FR X]; 565, [8])
F1239071. Care din enunturile d emai jos sunt prevederi ale FRX cu privire la izotonizarea picaturilor
pentru ochi
A. nu se izotonizeaza
B. nu se izotonizeaza solutiile coloidale
C. solutiile coloidale se izotonizeaza cu neelectroliti ( glucoza)
D. cind masa substantelor active prescrise este mai mica de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea substantei
active in solutii izotonice sterile
E. cind masa substantelor active prescrise este mai mare de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea
substantei active in solutii izotonice sterile
(pag. 709, [FR X])
F1239072. Care dintre enunturile de mai jos reprezinta sisteme disperse care se regasesc in cazul
substantelor medicamentoase incorporate in colire oficinale
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. microsfere
E. aerosoli
(pag. 709, [FR X])
F1239073. Care dintre enunturile de mai jos sunt prevederi ale FR X referitoare la picaturile pentru ochi
A. lipsite de impuritati mecanice
B. sterile
C. apirogene
D. cele hipotonice se izotonizeaza
E. conditionate in recipiente de 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare
(pag. 709, [FR X])
F1239074. Care dintre enunturile urmatoare sunt cotrecte in legatura cu valoarea pH-ului colirelor
A. se ajusteaza intotdeauna la valoarea pH-ului lacrimilor
B. se ajusteaza intotdeauna la pH-ul favorabil activitatii farmacologice
C. se ajusteaza la pH-ul optim de stabilitate fizico-chimica a substantei medicamentoase
D. valoarea pH-ului dorit se asigura prin tamponare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
E. pH-ul dorit se asigura prin ajustare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
(pag. 570, [8])
F1239075. Care sunt caracteristicile implantului ocular Ocusert care este un sistem terapeutic cu
pilocarpina
A. se aplica dupa incizie chirurgicala
B. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 24 ore
C. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 48 ore
D. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 7 zile
E. cedarea pilocarpinei se face cu viteza constanta
(pag. 593, [8])
F1239076. Conservanti utilizati de farmacopee la colirele multidoza:precizati care sunt

A. nipagin
B. cloretona
C. borat de fenilmercur
D. acetat de clorhexidina
E. clorura de benzalconiu
(pag. 710, [FR X])
F1239077. Farmacopeea recomanda unele din urmatoarele vehicule pentru prepararea picaturilor
pentru ochi; alegeti-le
A. apa distilata
B. dizolvant pentru solutii oftalmice
C. apa pentru preparate injectabile
D. apa proaspat fiarta si racita
E. ulei de floarea soarelui neutralizat
(pag. 709, [FR X])
F1239078. In care dintre colirele incluse in FR X se realizeaza un pH acid prin folosirea unor sisteme
tampon
A. cloramfenicol
B. rezorcinol
C. sulfat de atro[ina
D. azotat de pilocarpina
E. nafazolina
(pag. 711, [FR X])
F1239079. Sterilitatea colirelor se asigura, conform farmacopeei, prin citeva din metodele enuntate
mai jos:precizati-le
A. printr-o metoda adecvata conform prevederilor de la monografia “Sterilizare” in cazul colirelor unidoza
B. cu ajutorul conservantilor antimicrobieni, in cazul colirelor unidoza
C. cu ajutorul unui conservant antimicrobian, in cazul unui colir apos multidoza
D. conservantii antimicrobieni pot fi : borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin
E. fara adaus de conservant la colirele multidoza, deoarece lacrimile contin o enzima bactericida, lizozim
(pag. 710, [FR X])
F1339080. Agentii viscozifianti pentru colire trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

A. sa fie hidrosolubili
B. sa formeze solutii transparente
C. sa formeze solutii viscoase
D. sa fie bine tolerati
E. sa nu obstrueze caile lacrimale
(pag. 449)
F1339081. Obiectivele formularii medicamentelor oftalmice cuprind asigurarea:

A. sterilitatii colirului
B. stabilitatii chimice a substantei active
C. tolerantei la administrare
D. eficientei terapeutice
E. lipsei particulelor in suspensie
(pag. 448)
F1339082. Absorbtia prin cornee a substantelor active din colire este influentata de:
A. structura chimica a substantei active
B. viscozitate mare
C. pH-ul mediului
D. gradul de ionizare a substantei active
E. temperatura
(pag. 444)
F1339083. Care din urmatoarele colire se izotonizeaza:

A. colirele hipotonice
B. colirele hipertonice
C. suspensiile
D. emulsiile
E. solutiile apoase
(pag. 710)
F1339084. Colire oficinale in F.R.X. sunt:

A. colirul cu cloramfenicol
B. colirul cu resorcinol
C. colirul cu sulfat de atropina
D. colirul cu nitrat de pilocarpina
E. colirul cu nitrat de argint
(pag. 711-714)
F1339085. F.R.X. prevede pentru colire urmatorii conservanti:

B. nipagin
C. clorobutanol
D. clorura de benzalconiu
E. diacetat de clorhexidina
(pag. 710)
F1439086. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la picaturile pentru ochi cu sulfat de atropina
sunt false:
A. contin sulfat de atropina in concentratie de 1%
B. contin sulfat de atropina in concentratie de 0,5%
C. sunt stabilizate cu ajutorul sistemului tampon acid boric/tetraborat de sodiu
D. se conserva la Separanda
E. sunt izotonizate cu clorura de sodiu
(pag. 711, [9])
F1439087. Conditiile de calitate ale medicamentelor oftalmice conferite prin formulare, sunt:
A. puritate
B. stabilitatea chimica a substantei active
C. inocuitate
D. eficienta terapeutica
E. numai puritate
(pag. 448, [7])
F1439088. Conform FR.X, la prepararea picaturilor pentru ochi se poate folosi ca vehicul:
A. apa demineralizata
B. apa proaspat fiarta si racita
D. uleiul de floarea soarelui neutralizat
E. soventi miscibili cu apa
(pag. 709, [9])
F1439089. Factorii care pot diminua disponibilitatea ocularan a substantelor active sunt:
A. viscozitatea crescuta a colirului
B. cresterea volumului de lichid in sacul conjunctival
C. reflexul de lacrimare
D. eliminarea substantei medicamentoase prin circuitul sanguin periferic
E. lezarea corneei
(pag. 444, [7])
F1439090. Implantele oculare:

A. sunt forme farmaceutice lichide
B. sunt forme farmaceutice solide dure sau moi
C. nu se aplica pe cornee
D. solubile sunt preparate din polimeri hidrodispersabili
E. asigura o cedare bine controlata a substantelor active numai daca sunt insolubile si rigide
(pag. 450, [7])
F1439091. Picaturile pentru ochi cu rezorcinol:

A. sunt oficinale in FR.X
B. contin sistemul tampon acid boric/tetraborat de sodiu
C. au o concentratie de 2% rezorcinol
D. se conserva la Separanda
E. se elibereaza in recipiente incolore
(pag. 713, [9])
F1539092. Ca solvenţi şi vehicule pentru preparatele oftalmice se utilizează:

A. glicerină
B. apa distilată proaspăt fiartă şi răcită
C. ulei de floarea soarelui sterilizat şi neutralizat
D. apa pentru preparate injectabile
E. soluţii tampon izotonice sterile
(pag. 576, [8])
F1539093. Eliberarea substanţei active dintr-o formă oftalmică cu eliberare controlată depinde de:
A. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase
B. firma producătoare
C. factori biologici
D. natura suportului în care este introdusă substanţa medicamentoasă
E. culoarea ochilor
(pag. 592, [8])
F1539094. Formele oftalmice cu eliberare convenţională sunt:

A. soluţii apoase în vehicul vâscozifiant
B. soluţii apoase
C. soluţii oftalmice uleioase
D. pulberi pentru soluţii oftalmice
E. soluţii pentru lentilele de contact
(pag. 584, [8])
F1539095. Latexurile oftalmice:

A. dispersii stabile de particule polimerice în faza apoasă
B. se instilează în fundul de sac conjunctival
C. sunt forme farmaceutice cu acţiune prelungită
D. sunt forme farmaceutice cu eliberare controlată
E. sunt forme farmaceutice cu eliberare convenţională
(pag. 591, [8])
F1539096. Metodele folosite în practică pentru izotonizarea colirelor sunt:

A. metoda dreptunghiului
B. metode ce utilizează formule de calcul
C. metode ce utilizează formule de calcul
D. metode ce utilizează tabele
E. metode grafice
(pag. 570, [8])
F1539097. O bază de unguent oftalmică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să fie liposolubilă
B. să fie hidrosolubilă
C. să nu fie iritantă pentru mucoasa conjunctivală
D. să se etaleze uşor prin mişcarea pleoapelor
E. să nu cedeze uşor substanţa medicamentoasă
(pag. 590, [8])
F1539098. Ochiul tolerează mai bine:

A. soluţiile cu pH 5-7,5
B. soluţiile uşor alcaline
C. soluţiile uşor acide
D. soluţiile cu pH 7,5-9,5
E. soluţiile cu pH 4,5-5
(pag. 570, [8])
F1539099. Plastomerii folosiţi pentru obţinerea recipientelor de condiţionare pentru colire prezintă
următoarele dezavantaje:
A. sunt dificili de sterilizat prin căldură
B. sunt mai transparenţi decât sticla
C. nu sunt suficienţi de etanşi pentru oxigen şi aer
D. se pretează foarte bine la operaţiile de liofilizare
E. se pretează foarte puţin la operaţiile de liofilizare
(pag. 581, [8])
F1539100. Referitor la suspensiile oftalmice sunt valabile afirmaţiile:

A. sunt forme farmaceutice solide
B. sunt sterile
C. indicate când substanţele medicamentoase au solubilitate limitată în apă
D. sunt utile pentru o prelungire a a acţiunii terapeutice
E. nu sunt prevăzute de FR X
(pag. 589, [8])
F1639101. Agentii de crestere a vâscozitatii preparatelor oftalmice se folosesc:

A. la suspensii
B. pentru prelungirea contactului preparatului cu corneea
C. pentru usurarea manipularii
D. pentru cresterea tolerantei lentilelor de contact
E. la baile oculare
(pag. 449, [7])
F1639102. Baile oculare:

A. se prescriu în cantitati de cel putin 50 g
B. trebuie sa fie izohidrice
C. se prezinta sub forma de solutii sau suspensii
D. se utilizeaza în termen de 7 zile de la deschiderea flaconului
E. trebuie sa fie sterile
(pag. 711, [9])
F1639103. Ca izotonizanti pentru colirele hipotonice se utilizeaza:

A. clorura de sodiu
B. clorura de calciu
C. acidul boric
D. fosfati
E. sulfatul de sodiu
(pag. 450, [7])
F1639104. Conservantii antimicrobieni admisi de FR X la prepararea colirelor multidoza sunt:

A. nipaesterii
B. acetatul de clorhexidina
C. fenoseptul
E. fenolul
(pag. 710, [9])
F1639105. Inocuitatea preparatelor oftalmice se asigura prin:

A. izotonizarea solutiilor hipotone
B. asigurarea pH-ului de stabilitate chimica a substantelor active
C. cresterea vâscozitatii
D. îndepartarea particulelor straine
E. aplicare limitata
(pag. 448, [7])
F1639106. Oculoguttae pilocarpini nitratis FR X:

A. are concentratia 1 %
B. se pastreaza la Venena
C. trebuie sa prezinte un pH cuprins între 4 - 5,5
D. are efect miotic

E. se prepara cu tampon fosfat
(pag. 712, [9])
F1639107. Picaturile de ochi se vor izotoniza în cazul în care:

A. substanta activa este peste 1 %
B. contin substante coloidale
C. sunt indicate pentru tratamentul de lunga durata
D. sunt hipertone
E. sunt uleioase
(pag. 448, [7])
F1639108. Solutiile oftalmice oficinale în FR X sunt:

A. Oculoguttae chloramfenicoli
B. Oculoguttae atropini sulfatis
C. Oculoguttae resorcinoli
D. Oculoguttae zinci sulfatis
E. Oculoguttae oxacilini
(pag. 711, [9])
F2139109. In cazul colirelor unidoza:

A. este obligatorie operatia de sterilizare
B. este obligatorie adaugarea de conservanti antimicrobieni
C. se respecta conditiile de preparare aseptica
D. sterilizarea se efectueaza dupa divizarea in recipiente sterile
E. conservantii utilizati trebuie sa aiba actiune bactericida la concentratii mici, compatibile cu o buna toleranta
locala
(pag. (8) 566)
F2139110. Agentii de vascozitate utilizati in formularea colirelor:

A. asigura o tolerabilitate mai buna
B. au rol emolient
C. reduc stabilitatea in timp a substantei medicamentoase
D. cresc fluxul lacrimal
E. cauzeaza voalarea trecatoare a vederii, mai ales daca se utilizeaza in concentratii mici
(pag. (8) 573)
F2139111. Agentii tensioactivi utilizati in formularea picaturilor pentru ochi:

A. sunt promotori de absorbtie
B. cresc solubilitatea substantei medicamentoase
C. realizeaza o umectare mai buna a corneei
D. maresc miscibilitatea preparatului cu lacrimile
E. nu influenteaza volumul si greutatea picaturilor
(pag. (8) 574 - 579)
F2139112. Ca agenti vascozifianti in colire se folosesc:

A. polivinilpirolidona
B. glucoza
C. dextrani
D. gelatina
E. colagen
(pag. (8) 577)

A. sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare
B. sunt solutii apoase sterile
C. contin concentratii relativ mari de substante medicamentoase
D. sunt izotonice si izohidrice
E. se prescriu in cantitati de cel mult 50 g
(pag. (8) 587)

A. se administreaza la temperatura camerei
B. se administereaza caldute (35 - 37° C)
C. se aplica cu ajutorul unui pahar steril special
D. se utilizeaza in timp de 24 ore de la deschiderea flaconului
E. se pot utiliza timp de 15 zile de la prima deschidere
(pag. (8) 587)
F2139115. Pulberile pentru colire:

A. contin substante medicamentoase care hidrolizeaza usor in solutie sau suspensie
B. sunt preparate multidoza
C. reprezinta doze unitare
D. se administreaza ca atare, prin insuflare
E. se transforma ex tempore in solutie cu ajutorul solventului prezent in ambalaj
(pag. (8) 587)
F2139116. Precizati formele farmaceutice cu actiune prelungita:

A. solutii pentru lentile de contact
B. latexuri oftalmice
C. solutii oftalmice uleioase
D. suspensii oftalmice
E. unguente oftalmice
(pag. (8) 588 - 590)
F2139117. Unguentele oftalmice:

A. permit o actiune imediata a substantei medicamentoase
B. produc o actiune prelungita a substantei medicamentoase
C. se aplica de preferinta dimineata
D. se apica de preferinta seara
E. se prepara cu baze de unguent lipofile sau cu proprietati emulsive
(pag. (8) 590)
F2139118. Toleranta colirelor depinde de:

A. natura si concentratia substantei active
B. tonicitatea preparatului
C. valoarea adecvata a pH-ului
D. realizarea apirogenitatii
E. folosirea unor solventi anhidri
(pag. 572 -573, [8])
F2139119. Agentii de vascozitate folositi in formularea colirelor:

A. sunt polimeri precum metilceluloza, carboximetilceluloza sodica, alcool polivinilic, etc.
B. trebuie sa realizaze solutii transparente
C. trebuie sa formeze solutii cu o vascozitate mai mare de 55 cP
D. maresc contactul preparatului cu corneea

E. cresc fluxul lacrimal
(pag. 576, [8])

A. sunt indicate pentru a prelungi contactul cu corneea
B. se administreaza preferabil ziua
C. au in formulare baze liposolubile si neiritante
D. trebuie sa fie apirogene
E. trebuie sa fie sterile
(pag. 590, [8]; 953, [FR X])
F2139121. Factorii fiziologici care influenteaza penetratia oculara a substantei medicamentoase se

refera la:
A. coeficientul de partitie L/A al substantei active
B. starea de ionizare a substantei active
C. dinamica fluidului lacrimal si a umorii apoase
D. viteza de clipire
E. reflexul de lacrimare
(pag. 598 - 599, [8])
F2139122. Factorii fizico-chimici care influenteaza penetratia oculara a substantei medicamentoase se

refera la:
A. starea si functionarea ochiului
B. capacitatea sacului lacrimal
C. tonicitatea solutiei oftalmice
D. vascozitatea preparatului
E. masa moleculara a substantei medicamentoase
(pag. 600, [8])
F2139123. In cazul colirelor, realizarea unui pH adecvat are rol in:

A. asigurarea stabilitatii fizico-chimice a substantei medicamentoase
B. asigurarea tolerantei
C. asigurarea penetratiei prin cornee
D. conservarea antimicrobiana a preparatului
E. marirea vascozitatii preparatului
(pag. 570, [8])
F2139124. Ideal, un conservant antimicrobian trebuie sa indeplineasa urmatoarele conditii:

A. sa aiba un spectru larg de actiune antimicrobiana
B. sa fie eficace in doze mari
C. sa fie bine tolerat de mucoasa oculara
D. sa asigure apirogenitatea colirului
E. sa fie stabil la autoclavare si in timpul stocarii preparatului
(pag. 577, [8])
F2139125. Baile oculare

A. sunt denumite si ape oftalmice sau lotiuni oculare
B. sunt sterile
C. pot contine particule in suspensie
D. sunt izotonice si izohidrice
E. se prescriu in cantitati de cel putin 50 g
(pag. 587, [8])
F2139126. Sterilitatea colirelor unidoza este asigurata prin urmatoarele procedee:

A. sterilizare cu vapori de apa sub presiune
B. filtrare sterilizanta
C. preparare pe cale aseptica
D. adaugarea de substante conservante antimicrobiene
E. combinarea tuturor procedeelor de mai sus
(pag. 566, [8])
F2139127. Substantele antiinfectioase utilizate in formularea colirelor sunt:

A. antiseptice
B. antibiotice
C. antivirale
D. antiinflamatoare
E. cicloplegice
(pag. 575, [8])
F2139128. Sistemele terapeutice oculare:

A. sunt formulate pentru a realiza o cedare cu viteza controlata a substantei medicamentoase
B. contin substanta medicamentoasa inclusa intr-un suport polimeric
C. pot fi sisteme rezervor sau matriceale
D. pot fi exclusiv sisteme hidrofile solubile
E. elibereaza substanta medicamentoasa prin difuziune, dizolvare sau osmoza
(pag. 592 - 595, [8])
F2139129. Precizati agentii antimicrobieni folositi la prepararea colirelor multidoza mentionati in FR X:

A. borat de fenilmercur
B. clorura de benzalconiu
C. p-hidroxibenzoat de etil
D. diacetat de clorhexidina
E. alcool feniletilic
(pag. 710, [FR X])
F2239130. Care dintre enunturile urmatoare sunt prevederi ale FR X referitoare la picaturile pentru ochi
A. lipsite de impuritati mecanice
B. sterile
C. apirogene
D. cele hipotonice se izotonizeaza
E. conditionate in recipinte de 10 ml, inchise etans, prevazute cu sistem de picurare
(pag. FRX,709)
F2239131. Care sunt proprietatile agentilor conservanti antimicrobieni admisi de FR X in colire

A. bacteriostatici
B. bactericizi
C. fungicizi
D. care asigura si pH–ul de stabilitate
E. care realizeaza concomitent si izotonia
(pag. FRX,709)
F2239132. In care dintre colirele incluse in FR X pH-ul dorit este realizat prin folosirea unor sisteme
tampon
A. cloramfenicol
B. rezorcinol
C. sulfat de atropina
D. azotat de pilocarpina
E. nafazolina
(pag. FRX,709)
F2239133. Care dintre enunturi sunt prevederi ale FRX cu privire la izotonizarea picaturilor pentru ochi
A. nu se izotonizeaza
B. nu se izotonizeaza solutiile coloidale
C. solutiile coloidale se izotonizeaza cu neelectroliti ( glucoza)
D. cind masa substantelor active prescrise este mai mica de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea substantei
active in solutii izotonice sterile
E. cind masa substantelor active prescrise este mai mare de 1%, solutia se prepara prin dizolvarea
substantei active in solutii izotonice sterile
(pag. FRX,709)
F2239134. Care dintre urmatorii factori favorizeaza biodisponibilitatea oculara a picaturilor pentru ochi
A. excesul de colir
B. o forma de aplicare a medicamentului cu remanenta prelungita pe cornee
C. o substanta medicamentoasa cu coeficient de repartitie lipide/apa ridicat
D. pH care favorizeaza ionizarea
E. forma ionizata a alcaloizilor
(pag. FRX,709)
F2239135. Cum se asigura sterilitatea colirelor , conform farmacopeei

A. printr-o metoda adecvata conform prevederilor de la monografia “Sterilizare” in cazul colirelor unidoza
B. cu ajutorul conservantilor antimicrobieni, in cazul colirelor unidoza
C. cu ajutorul unui conservant antimicrobian, in cazul unui colir apos multidoza
D. conservantii antimicrobieni pot fi : borat de fenilmercur, clorura de benzalconiu, diacetat de clorhexidin
E. fara adaus de conservant la colirele multidoza, deoarece lacrimile contin o enzima bactericida, lizozim
(pag. FRX,709)
F2239136. Cum se realizeaza valoarea pH-ului colirelor

A. se ajusteaza intotdeauna la valoarea pH-ului lacrimilor
B. se ajusteaza intotdeauna la pH-ul favorabil activitatii farmacologice
C. se ajusteaza la pH-ul optim de stabilitate fizico-chimica a substantei medicamentoase
D. valoarea pH-ului dorit se asigura prin tamponare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
E. valoarea pH-ului dorit se asigura prin ajustare daca valoarea dorita este indepartata de pH-ul neutru
(pag. Popovici,570)
F2239137. Farmacopeea recomanda urmatoarele vehicule pentru prepararea picaturilor pentru ochi
A. apa distilata
B. dizolvant pentru solutii oftalmice
D. apa proaspat fiarta si racita;
(pag. FRX,709)
F2239138. Conservanti utilizati de farmacopee la colirele multidoza

A. nipagin
B. cloretona
C. borat de fenilmercur
D. acetat de clorhexidina
(pag. FRX,709)
F2239139. Care sunt sistemele disperse ale substantelor medicamentoase incorporate in colire,
conform farmacopeei
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. microsfere
E. aerosoli
(pag. fRX,709)
F2239140. Implantul ocular Ocusert care este un sistem terapeutic cu pilocarpina are urmatoarele
caracteristici
A. se aplica dupa incizie chirurgicala
B. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 24 ore
C. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 48 ore
D. cedarea pilocarpinei se face pe o perioada de 7 zile
E. cedarea pilocarpinei se face cu viteza constanta
(pag. Popovici,593)
F2239141. Ce metode de izotonizare a colirelor hipotonice se pot folosi

A. metoda factorului de izotonie al serlui, de Vries
B. bazate pe punctul de congelare
C. cifre Sprowl
D. grafice
E. calorimetrice
(pag. Popovici,566)
F2239142. Ce rol pot avea amestecurile tampon din colire

A. evita hidroliza
B. evita oxidarea
C. asigura o proportie mare de specii neionizate pentru o mai buna penetrare a corneei lipofile
D. asigura toleranta locala
E. asigura stabilitatea fizico-chimica
(pag. Popovici,571)
F2239143. Care dintre substantele medicamentoase folosite in colire sunt midriatice

A. pilocarpina
B. atropina
C. tropicamida
D. resorcinolul
E. ciclopentolatul
(pag. Popovici,575)
F2239144. Care dintre straturile corneei au o natura lipofila

A. epiteliul
B. membrana Bowman
C. stroma
D. membrana Descemet
E. endoteliul
(pag. Popovici,599)
F2239145. Ce prevederi oficinale sunt pentru controlul calitatii colirelor

A. aspect limpede
B. suspensiile -sediment redispersabil la agitare
C. valoarea pH
D. masa totala pe recipient
E. metode pentru determinarea punctului de congelare
(pag. Popovici,597)
F2339146. Absorbtia prin cornee a substantelor active din colire este influentata de:
A. structura chimica a substantei active
B. viscozitate mare
C. pH-ul mediului
D. gradul de ionizare a substantei active
E. temperatura
(pag. 600)
F2339147. F.R.X. prevede pentru colire urmatorii conservanti:

B. nipagin
C. clorobutanol
E. diacetat de corhexidina
(pag. 710)
F2339148. Obiectivele formularii medicamentelor oftalmice cuprind asigurarea:

A. sterilitatii colirului
B. stabilitatii chimice a substantei active
C. tolerantei la administrare
D. eficientei terapeutice
E. lipsei particulelor in suspensie
(pag. 565)

A. prelungesc durata contactului cu corneea
B. contin excipienti sterilizati ca: vaselina, lanolina, parafina lichida
C. contin un emulgator
D. trebuie sa se topeasca la temperatura suprafetei ochiului (32,9° C)
E. nu voaleaza ochiul
(pag. 590, 953)
F2339150. Colire oficinale in F.R.X. sunt:

A. colirul cu cloramfenicol
B. colirul cu resorcinol
C. colirul cu sulfat de atropina
D. colirul cu nitrat de pilocarpina
E. colirul cu nitrat de argint
(pag. 711-714)
F2339151. Care din urmatoarele colire se izotonizeaza:

A. colirele hipotonice
B. colirele hipertonice
C. suspensiile
D. emulsiile
E. solutiile apoase
(pag. 710)
F2339152. Pentru colire se utilizeaza ca vehicule:

A. apa distilata sterila
B. vehicule izotonice sterile
C. uleiul de floarea soarelui
D. alcool
E. glicerol
(pag. 576, 709)
F2339153. Solutiile oftalmice se izotonizeaza cu:

A. clorura de sodiu 0,9%
B. acid boric 1,8%
C. azotat de sodiu 1,45%
D. borax 2%
E. fosfat trisodic 2%
(pag. 567)
F2339154. Agentii viscozifianti pentru colire trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:

A. sa fie hidrosolubili
B. sa formeze solutii transparente
C. sa formeze solutii viscoase
D. sa fie bine tolerati
E. sa nu obstrueze caile lacrimale
(pag. 576)
F2339155. Medicamentele oftalmice pot fi formulate ca:

A. picaturi pentru ochi
B. bai oculare
D. spray-uri
E. perfuzii
(pag. 558)
F2339156. Durata stationarii solutiei oftalmice in ochi este de:

A. 4-5 min.
B. 5-6 min.
C. 1 min.
D. 30 min.
E. 1 h.
(pag. 559)
F2339157. Germenii microbieni contanminanti ai solutiilor oftalmice sunt:

A. Pseudomonas aeruginosa
B. Staphilococcus aureus
C. Escherichia coli
D. Bacillus subtilis
E. Bacillus stearothermophilus
(pag. 565)
F2339158. In practica, pentru izotonizarea colirelor se utilizeaza:

A. coeficientii de disociere
B. punctul de congelare
C. tabele cu valorile Sprowl
D. nomograme
E. sarcina electrica
(pag. 567-570)
F2339159. Agentii tensioactivi actioneaza astfel:

A. scad tensiunea superficiala
B. scad rezistenta barierei epiteliale
C. scad timpul de contact cu mucoasa oculara
D. maresc absorbtia substantelor medicamentoase
E. maresc solubilitatea substantelor medicamentoase
(pag. 574)
F2539160. Adjuvantii folositi la obtinerea colirelor sunt:

A. agenti solubilizanti,
B. vascozifianti,
C. corectori de gust,
D. corectori de miros,
E. corectori de pH.
(pag. 576/Popovici)
F2539161. Dextranii:
A. se folosesc numai la otinerea perfuziilor inlocuitoare devolum plasmatic,
B. sunt bine tolerati de mucoasa oculara,
C. la aplicare oculara formeaza cruste pe pleoape,
D. sunt macromolecule,
E. se obtin prin fermentatia zaharozei.
(pag. 577/Popovici)
F2539162. Zefirolul:
A. este clorura de benzalconiu,
B. este acetat de clorhexidina,
C. se foloseste in concentratii 0,01-0,02%,
D. se foloseste in concentratii 1-2%,
E. este bactericid pe germeni gram - si gram +.
(pag. 577/Popovici)
F2539163. Prepararea solutiilor apoase oftalmice in farmacie presupune urmatoarele etape:

A. cantarirea substantelor medicamentoase si auxiliare,
B. obtinerea unei suspensii apoase,
C. completarea la volumul prevazut,
D. conditionarea primara,
E. aplicarea unei etichete de uz intern.
(pag. 584/Popovici)
F2539164. Baile oculare nu trebuie sa fie:

A. sterile,
B. cu particule in suspensie,
C. izotonice,
D. izohidrice,
E. conditionate in recipiente de maxim 10 ml.
(pag. 587/Popovici)
F2539165. Lentilele de contact moi:

A. sunt pe baza de HEMA (hidroxietilmetacrilat),
B. sunt pe baza de PMMA (polimetilmetacrilat),
C. au pori de 2,2-3 nm,
D. au pori de 0,1-0,2 nm,
E. se aplica pe partea interioara a globului ocular.
(pag. 587/Popovici)
F2539166. Soluţiile oftalmice uleioase folosc ca solvent:

A. solutia de metilceluloza 1%,
B. alcoolul polivinilic,
C. gelatina,
D. uleiul de ricin,
E. uleiul de arahide.
(pag. 589/Popovici)
F2539167. Formele farmaceutice oftalmice bioedezive se prepara sub forma de:

A. comprimate,
B. suspensii,
C. capsule,
D. solutii,
E. geluri.
(pag. 591/Popovici)
F2539168. Sistemul OCCUSERT:

A. contine pilocarpina baza,
B. contine pilocarpina nitrica,
C. contine un element de control al cedarii substantei,
D. este un sistem terapeutic transdermic,
E. contine nitroglicerina.
(pag. 593/Popovici)
F2539169. Metodele folosite în practică pentru izotonizarea colirelor sunt:

A. metode ce utilizează formule de calcul
B. metode grafice
C. metode ce utilizează tabele
D. metoda celor mai mici pătrate
E. metoda dreptunghiului
(pag. 570/Popovici)
F2539170. Ochiul tolerează mai bine:

A. soluţiile cu pH 7,5-9,5
B. soluţiile uşor alcaline
C. soluţiile cu pH 4,5-5
D. soluţiile uşor acide
E. soluţiile cu pH 5-7,5
(pag. 570/Popovici)
F2539171. Agenţii vâscozifianţi folosiţi în colire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să nu obstrueze căile lacrimale
B. să permită sterilizarea preparatului oftalmic
C. să fie toleraţi de mucoasa oculară
D. să fie liposolubili
E. să fie inerţi din punct de vedere chimic
(pag. 576/Popovici)
F2539172. Plastomerii folosiţi pentru obţinerea recipientelor de condiţionare pentru colire prezintă
următoarele dezavantaje:
A. sunt mai transparenţi decât sticla
B. se pretează foarte bine la operaţiile de liofilizare
C. se pretează foarte puţin la operaţiile de liofilizare
D. nu sunt suficienţi de etanşi pentru oxigen şi aer
E. sunt dificili de sterilizat prin căldură
(pag. 851/Popovici)
F2539173. Formele oftalmice cu eliberare convenţională sunt:

A. soluţii oftalmice uleioase
B. soluţii apoase
C. soluţii pentru lentilele de contact
D. pulberi pentru soluţii oftalmice
E. soluţii apoase în vehicul vâscozifiant
(pag. 584/Popovici)
F2539174. Referitor la suspensiile oftalmice sunt valabile afirmaţiile:

A. sunt utile pentru o prelungire a a acţiunii terapeutice
B. indicate când substanţele medicamentoase au solubilitate limitată în apă
C. sunt sterile
D. nu sunt prevăzute de FR X
E. sunt forme farmaceutice solide
(pag. 589/Popovici)
F2539175. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o bază de unguent oftalmică sunt:

A. să nu cedeze uşor substanţa medicamentoasă
B. să nu fie iritantă pentru mucoasa conjunctivală
C. să fie liposolubilă
D. să se etaleze uşor prin mişcarea pleoapelor
E. să fie hidrosolubilă
(pag. 590/Popovici)
F2539176. Latexurile oftalmice:

A. se instilează în fundul de sac conjunctival
B. sunt forme farmaceutice cu eliberare controlată
C. dispersii stabile de particule polimerice în faza apoasă
D. sunt forme farmaceutice cu eliberare convenţională
E. sunt forme farmaceutice cu acţiune prelungită
(pag. 591/Popovici)
F2539177. Eliberarea substanţei active dintr-o formă oftalmică cu eliberare controlată depinde de:
A. natura suportului în care este introdusă substanţa medicamentoasă
B. culoarea ochilor
C. firma producătoare
D. factori biologici
E. proprietăţile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase
(pag. 592/Popovici)
F2639178. Streptokinaza se recomandă în:

A. Tromboflebite
B. Infarct miocardic
C. Tuberculoză activă
D. Hemoragii
E. Embolii pulmonare
(pag. 354-355)
F2639179. Stanozololul:
A. Are acţiune de tip anbolizant şi virilizant
B. Are acţiune ß1-adrenolitică selectivă
C. Are efect trombolitic
D. Este indicat în boala Raynaud refractară la alte tratamente
E. Are acţiune hemostatică
(pag. 355)
F2639180. Notaţi afirmaţia corectă referitoare la fitomenadionă:

A. Este activă în hemoragiile din hemofilie
B. Se utilizează ca antidot în supradozarea anticoagulantelor cumarinice
C. Este indicată în tromboflebite şi tromboembolii
D. Intervine în sinteza protrombinei şi proconvertinei
E. Lipsa ameliorării concentraţiei protrombinei prin vitamina K este un indiciu de suferinţă a celulei hepatice
(pag. 358-359)
F2639181. Care din următoarele medicamente sunt antifibrinolitice:

A. Acidul epsilon-aminocaproic
B. Aprotinina
C. Acidul tranexamic
D. Acidul glutamic
E. Acidul spaglumic
(pag. 366)
F2639182. Sunt antiagregante plachetare:

A. Stanazololul
B. Acidul acetilsalicilic (în doză mică)
C. Ticlopidina
D. Epoprostenolul
E. Etamsilatul
(pag. 352)
F2639183. Heparina este indicată în:

A. Tromboflebite, tromboze
B. Chirurgia cardiacă şi vasculară
C. Embolii arteriale
D. Avort iminent
E. Hemofilie
(pag. 343-344)
F2639184. Acenocumarolul:
A. Are absorbţie bună pe cale orală
B. Este derivat de indandionă
C. Are acţiune anticoagulantă care se instalează după 24-48 h
D. Este derivat de azaspirodecanol
E. Are efect hemostatic
(pag. 349)
F2639185. Notaţi afirmaţia corectă referitoare la dicumarol:

A. Este derivat de cumarină
B. Se absoarbe rapid pe cale orală, are o biodisponibilitate foarte bună
C. Sărurile solubile sunt sclerozante pentru vene
D. Poate traversa bariera placentară
E. Acţiunea se instalează lent (peste 40 h) şi este de lungă durată (până la 5 zile)
(pag. 350)
F2639186. Sulfinperazona se recomandă în:

A. Guta cronică
B. Astmă bronşic
C. Hiperuricemie
D. Tromboză venoasă recidivantă
E. Ulcer gastro-duodenal
(pag. 353)
Tema nr. 40
Preparate nazale
BIBLIOGRAFIE:
F1240001. Care dintre substantele de mai jos sunt incorporate in picaturi pentru nas oficinale
A. nafazolina
B. efedrina
C. adrenalina
D. rezorcina
E. hidrocortizona
(pag. 824, [FR X])
F1240002. Conservarea picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei, se face in unul din
tipurile de recipiente de mai jos:
A. recipiente de sticla
B. recipiente din materiale plastice
C. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente inchise ermetic prevazute cu sistem de picurare
E. recipiente bine inchise la care se va elibera un sistem de picurare
(pag. 824, [FR X])
F1240003. Cum se mai numesc de catre farmacopee picaturile pentru nas

A. otoguttae
B. oroguttae
C. oculoguttae
D. rhinoguttae
E. endonazale
(pag. 823, [FR X])
F1240004. In care din enunturile de mai jos se mentioneaza substante medicamentoase utilizate in
picaturile pentru nas care se incorporeaza prin tehnica suspendarii in vehicul apos
A. descongestionante nazale (efedrina)
B. corticosteroizi antiinflamatori (acetat de hidrocortizona)
C. antibiotice (neomicina)
D. nafazolina
E. fenilefrina
(pag. 823, [FR X])
F1240005. La aplicarea locala a picaturilor pentru nas exista riscul influentarii negative a unui
mecanism de aparare fiziologic:alegeti-l
A. mucoasa
B. mucusul
C. macrofagele
D. clearance nazal
E. cornetele
(pag. 326, [8])
F1340006. F.R.X. prevede conditionarea picaturilor pentru nas in:

A. recipiente unidoza
B. recipiente de capacitate de 10 ml.
C. recipiente prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente din plastomer
E. recipiente din sticla
(pag. 824)
F1340007. Mucoasa nazala secreta zilnic o cantitate de mucus de:

A. 100 ml.
B. 1000 ml.
C. 200 ml.
D. 500 ml.
E. sub 100 ml.
(pag. 452)
F1340008. Picaturile pentru nas cu nafazolina au urmatoarea concentratie:

A. 1%
B. 0,10%
C. 0,01%
D. 0,50%
E. 0,20%
(pag. 824)
F1340009. Picaturile pentru nas cu nafazolina contin urmatorul conservant:

A. clorura de benzalconiu
B. fenosept
C. clorura de decualiniu
D. bromura de cetilpiridiniu
E. nu contin conservant
(pag. 824)
F1340010. Picaturile pentru nas cu nafazolina sunt ajustate la pH-ul 6,5-7,5 cu:
A. tampon citrat
B. tampon fosfat
C. nu este nevoie de sistem tampon
D. trometamol
E. tampon acetat
(pag. 824)
F1340011. Stratul de mucus are o grosime de :

A. 1 mm
B. 10 micrometri
C. 0,5 mm.
D. 0,2 mm.
E. 0,1 mm.
(pag. 452)
F1440012. Conform FR.X, pH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa fie cuprins intre:
A. 6 - 7,5
B. 5 - 7,5
C. 5 - 6
D. 4,5 - 5,5
E. 4,5 - 7,5
(pag. 823, [9])
F1440013. Picaturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolina:

A. nu sunt oficinale in FR.X
B. contin substanta activa in concentratie de 1 ‰
C. contin substanta activa in concentratie de 1 %
D. contin amestecul fosfat disodic/fosfat monosodic cu rol de izotonizant
E. nu contin izotonizant
(pag. 824, [9])
F1540014. Conform FR X la prepararea erinelor se folosesc următoarele substanţe auxiliare cu

excepţia:
A. solubilizanţilor
B. agenţilor pentru ajustarea pH-ului
C. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
D. conservanţilor antimicrobieni potriviţi
E. agenţilor pentru scăderea vâscozităţii
(pag. 823/10)
F1540015. Conform FR X la prepararea picăturilor pentru nas este contraindicată folosirea ca solvenţi
a:
A. soluţiilor apoase izotonice
B. soluţiilor apoase hipertonice
C. soluţiilor apoase hipotonice
D. uleiului de floarea soarelui neutralizat
E. parafinei lichide
(pag. 824/10)
F1540016. Conform FR X pH-ul picăturilor apoase pentru nas este:

A. acid
B. alcalin
C. neutru
D. cuprins între 6-7,5
E. cuprins între 4-7,5
(pag. 823/10)
F1540017. FR X menţionează ca monografie individuală de picături pentru nas soluţia de:

A. clorhidrat de efedrină 0,1%
B. clorhidrat de nafazolină 0,1%
C. clorhidrat de nafazolină 0,2%
D. clorhidrat de nafazolină 1%
E. clorhidrat de pseudoefedrină 0,2%
(pag. 824/10)
F1540018. Pe cale nazală nu se administrează:

A. sisteme bioadezive nazale
B. microsfere nazale
C. sisteme membranare sau rezervoare
D. unguente nazale
E. alveoconuri
(pag. 320, [8])
F1540019. Referitor la pH-ul erinelor este falsă afirmaţia:

A. influenţează clearance-ul muco-ciliar
B. influenţează epiteliul mucoasei nazale
C. asigură stabilitatea substanţei medicamentoase
D. asigură eficacitatea terapeutică
E. nu influenţează biodisponibilitatea substanţei medicamentoase
(pag. 329, [8])
F1640020. Conservantii fenilmercurici utilizati în concentratie de 0,002 % la prepararea picaturilor

pentru nas, în momentul administrarii preparatului:
A. nu influenteaza miscarea cililor si activitatea mucociliara
B. inhiba miscarea ciliara partial si ireversibil
C. inhiba miscarea ciliara integral si reversibil
D. inhiba miscarea ciliara partial si reversibil
E. influenteaza pozitiv adsorbtia substantelor active
(pag. 452, [7])
F1640021. Dintre preparatele nazale, în Farmacopeea Româna editia a X-a, sunt oficinale:
A. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 1 %
B. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1 %
C. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 0,1 %
D. Rhinoguttae naphazolini hydrocholidi 1 %
E. Rhinoguttae resorcinoli 1 %
(pag. 824, [9])
F1640022. Farmacopeea Româna prevede ca picaturile de nas sa se conserve:

A. în recipiente bine închise prevazute cu sisteme de picurare
B. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml, închise etans, prevazute cu sisteme de picurare
C. în recipiente bine închise, ferit de lumina
D. în recipiente închise etans, prevazute cu sisteme de picurare, ferit de lumina
E. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml
(pag. 824, [9])
F1640023. La picaturile pentru nas, pH-ul:

A. trebuie sa fie cuprins între 5,0 si 7,5
B. se determina potentiometric
C. trebuie sa fie cuprins între 6,0 si 7,5 la toate solutiile
D. se determina colorimetric
E. nu are limite prevazute în farmacopee
(pag. 823, [9])
F1640024. Picaturile pentru nas de tip suspensii trebuie sa corespunda prevederilor:

A. din monografia "Suspensiones"
B. numai din monografia "Rhinoguttae"
C. din monografia "Suspensiones" si prevederilor din monografia "Rhinoguttae"
D. din tratatele de specialitate
E. din monografia "Rhinoguttae" din farmacopee si din tratatele de specialitate
(pag. 823, [9])
F1640025. Picaturile pentru nas sunt definite ca fiind:

A. preparate farmaceutice lichide sau semisolide, destinate administrarii pe mucoasa nazala
B. preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, destinate administrarii pe mucoasa nazala
C. preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, emulsii sau suspensii, destinate administrarii pe
mucoasa nazala
D. orice tip de preparat care se administraza pe mucoasa nazala
E. preparate farmaceutice de uz extern
(pag. 450, [7]; 823, [9])
F2140026. Picaturile pentru nas cu clorhirat de nafazolina contin ca agent consevant antimicrobian:
A. clorura de benzalkoniu 0,01% (procente)
B. clorobutanol 0,05 % (procente)
C. clorocrezol 0,1 % (procente)
D. solutie de borat de fenilmercur 0,2 % (procente)
E. tiomersal 0,02 % (procente)
(pag. (10) 824)
F2140027. Picaturile pentru nas cu clorhirat de nafazolina contin urmatoarele substante sau sisteme
tampon:
A. acid citric/citrat de sodiu
B. acid boric/borax
C. fosfat dosodic/fosfat monosodic
D. carbonat de sodiu/carbonat acid de sodiu
E. nici unul din sistemele mentionate
(pag. (10) 824)
F2140028. In formularea picaturilor pentru nas intra urmatoarele substante auxiliare, cu exceptia:
A. modificatorilor de pH
B. agentilor de crestere a vascozitatii
C. conservantilor antimicrobieni
D. solubilizantilor
E. agentilor edulcoranti
(pag. 333, [8])
F2140029. pH-ul picaturilor apoase pentru nas trebuie sa fie cuprins intre:
A. 4,0 - 5,0
B. 5,0 - 6,0
C. 6,0 - 7,5
D. 7,5 - 8,5
E. 8,5 - 9
(pag. 328, [8]; 893, [FR X])
F2140030. Care dintre urmatoarele picaturi pentru nas sunt prevazute de FR X:

A. cu epinefrina
B. cu colargol
C. cu clorhidrat de nafazolina
D. cu neomicina
E. cu betametazona
(pag. 824, [FR X])
F2140031. Urmatoarele forme farmaceutice se pot folosi pentru administrarea pe cale nazala, cu
exceptia:
A. instilatiilor
B. instilatiilor
C. microsferelor
D. comprimatelor
E. unguentelor
(pag. 320, [8])
F2140032. Conform FR X, picaturile pentru nas se pastreaza in urmatoarele conditii:

A. la rece
B. la loc racoros
C. in recipiente inchise etans, prevazute cu sisteme de picurare
D. ferit de lumina
E. in recipiente bine inchise, prevazute cu sisteme de picurare
(pag. 824, [FR X])
F2140033. Agentii de marire a vascozitatii picaturilor pentru nas sunt urmatorii, cu exceptia:
A. metilcelulozei
B. hidroxipropilcelulozei
C. polietilenei
D. polivinilpirolidonei
E. produsilor sintetici de carboxivinil
(pag. 333, [8])
F2240034. Care sunt substantele medicamentoase vasoconstrictoare care se folosesc in erine

A. procaina
B. hidrocortizona
C. bacitracina
D. clorura de cetilpiridiniu
E. nafazolina
(pag. Popovici,332)
F2240035. Cum sunt numite picaturile pentru nas , de catre farmacopee

A. otoguttae
B. oroguttae
C. oroguttae
D. rhinoguttae
E. endonazale
(pag. FRX,823)
F2240036. La aplicarea locala a picaturilor pentru nas exista riscul influentarii negative a unui
mecanism de aparare fiziologic
A. mucoasa
B. mucusul
C. macrofagele
D. clearance nazal
E. cornete
(pag. popovici,326)
F2240037. Substante medicamentoase utilizate in picaturile pentru nas care se incorporeaza prin
tehnica suspendarii in vehicul apos
A. descongestionante nazale (efedrina)
B. corticosteroizi antiinflamatori (acetat de hidrocortizona)
C. antibiotice (neomicina)
D. nafazolina
E. fenilefrina
(pag. popovici,332)
F2240038. Care dintre substantele medicamentoase mentionate, sunt incluse in farmacopee in picaturi
pentru nas
A. nafazolina
B. efedrina
C. aderenalina
D. hidrocortizona
E. resorcinolul
(pag. FRX,824)
F2240039. Care dintre solventii urmatori nu sunt admisi de farmacopee la prepararea picaturilor pentru
nas
A. apa distilata
B. propilenglicolul
C. uleiul de floarea soarelui
D. alcoolul benzilic
E. parafina lichida
(pag. FRX,824)
F2240040. Cum se realizeaza conditionarea picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei
A. recipiente de sticla
B. recipiente din materiale plastice
C. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente inchise ermetic prevazute cu sistem de picurare
E. recipiente bine inchise la care se va elibera un sistem de picurare
(pag. FRX,824)
F2240041. Care dintre afirmatii referitoare la substantele folosite pentru ajustarea pH-ului in picaturile
pentru nas, sunt valabile
A. nu sunt recomandate de farmacopee
B. se pot folosi pentru a aduce pH-ul la o valoare apropiata de neutralitate ( 6,0-7,5)
C. se folosesc pentru ajustarea la pH acid a solutiilor apoase
D. se folosesc pentru ajustarea la pH alcalin a solutiilor apoase
E. se prefera acidul boric in defavoarea tamponului fosfat
(pag. FRX,823)
F2340042. Picaturile pentru nas cu nafazolina au urmatoarea concentratie:

A. 1%
B. 0,10%
C. 0,01%
D. 0,50%
E. 0,20%
(pag. 824)
F2340043. Picaturile pentru nas cu nafazolina contin urmatorul conservant:

B. fenosept
D. bromura de cetilpiridiniu
E. nu contine conservant
(pag. 824)
F2340044. Picaturile pentru nas cu nafazolina sunt ajustate la pH-ul 6,5-7,5 cu:
A. tampon citrat
B. tampon fosfat
C. nu este nevoie de sistem tampon
D. trometamol
E. tampon acetat
(pag. 824)
F2340045. Stratul de mucus are o grosime de:

A. 1 mm
B. 2 micrometri
C. 0,5 mm
D. 0,2 mm
E. 0,1 mm
(pag. 325)
F2340046. Mucoasa nazala secreta zilnic o cantitate de mucus de:

A. 100 ml/ 24 ore
B. 1000 ml/ 24 ore
C. 200 ml/24 ore
D. 500 ml/24 ore
E. sub 100 ml/24 ore
(pag. 325)
F2340047. F.R.X. prevede conditionarea picaturilor pentru nas in:

A. recipiente unidoze
B. recipiente de capacitate 10 ml
C. recipiente prevazute cu sistem de picurare
D. recipiente din plastomeri
E. recipiente din sticla
(pag. 823)
F2540048. Solutiile izotonice au:

A. Aceeasi concentratie molara
B. Aceeasi concentratie procentuala
C. Acelasi pH
D. Aceiasi concentratie molara si acelasi pH
E. Aceiasi concentratie procentuala si acelasi pH
(pag. 330 (8))
F2540049. In formula de calcul De Vries prevazuta in F.R. X de la monografia de generalitati

"Injectabilia", c, c1, c2 reprezinta:
A. Coeficientii de disociere a substantelor active
B. Raportul dintre concentratia ‰ si masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.)
C. Raportul dintre concentratia % si masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.)
D. Raportul dintre masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.) si concentratia %
E. Raportul dintre masa moleculara relativa a substantei de izotonizat (s.a.) si concentratia ‰
(pag. 330 (8))
F2540050. Conform F.R. X pH-ul picaturilor de nas trebuie sa fie cuprins intre:
A. 5-6,5
B. 5-7,5
C. 6-7,5
D. 5-8
E. 6-8,5
(pag. 823 (10))
F2540051. Conform F.R. X conservarea picaturilor de nas se face:

A. In recipiente inchise etans prevazute cu sistem picurator
B. In recipiente bine inchise la cel mult 25 grade Celsius prevazute cu sistem picurator
C. In recipiente inchise etans la cel mult 25 grade Celsius prevazute cu sistem picurator
D. In recipiente bine inchise prevazute cu sistem picurator
E. In recipiente inchise etans, ferite de lumina, la cel mult 25 grade Celsius
(pag. 824 (10))
F2540052. Conform F.R. X picaturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1% se pastreaza la:
A. Venena
B. Separanda
C. Deoarece contine o substanta toxica, se pastreaza la Separanda
D. Deoarece contine o substanta puternic activa, se pastreaza la Venena
E. Nici o varianta
(pag. 824 (10))
F2540053. Pentru ajustarea pH-ului, in cazul picaturilor de nas oficinale cu nafazolina se foloseste:
A. Tampon acetat
B. Tampon citrat
C. Tampon fosfat
D. T.H.A.M
E. Nu se foloseste nici un tampon pentru ajustarea pH-ului
(pag. 330 (8))
F2540054. Mucoasa nazala are o permeabilitate:

A. Relativ crescuta atat pentru moleculele de substante hidrofile cat si lipofile
B. Relativ scazuta atat pentru moleculele de substante hidrofile cat si lipofile
C. Relativ crescuta doar pentru substantele hidrofile
D. Relativ crescuta doar pentru substantele lipofile
E. Relativ scazuta doar pentru substantele hidrofile
(pag. 337 (8))
F2540055. Conform FR X pH-ul picăturilor apoase pentru nas este:

A. cuprins între 6-7,5
B. cuprins între 4-7,5
C. acid
D. alcalin
E. neutru
(pag. 823/10)
F2540056. Conform FR X la prepararea erinelor nu se folosesc următoarele substanţe auxiliare:

A. agenţilor pentru ajustarea pH-ului
B. solubilizanţilor
C. agenţilor pentru scăderea vâscozităţii
D. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
E. conservanţilor antimicrobieni potriviţi
(pag. 823/10)
F2540057. FR X menţionează ca monografie individuală de picături pentru nas soluţia de:

A. clorhidrat de nafazolină 0,02%
B. clorhidrat de nafazolină 1%
C. clorhidrat de pseudoefedrină 0,2%
D. clorhidrat de efedrină 0,01%
E. clorhidrat de nafazolină 0,1%
(pag. 824/10)
F2540058. Referitor la pH-ul erinelor sunt adevarate afirmatiile,cu exceptia:

A. influenţează epiteliul mucoasei nazale
B. nu influenţează biodisponibilitatea substanţei medicamentoase
C. asigură eficacitatea terapeutică
D. asigură stabilitatea substanţei medicamentoase
E. influenţează clearance-ul muco-ciliar
(pag. 329/8)
F2540059. Administrarea transnazală pentru acţiunea sistemică se face pentru următoarele clase
terapeutice, cu exceptia:
A. medicamente cardiovasculare
B. prostaglandine
C. parasimpatolitice
D. analgezice-antipiretice
E. hormoni
(pag. 332/8)
F2640060. Sunt antispastice cu mecanism de acţiune realaxant miotrop, care au şi acţiune

antianginoasă:
A. Butilscopolamoniu
B. Metamizolul sodic
C. Teofilina
D. Nitriţii
E. Propantelina
(pag. 367)

A. Efectele papaverinei sun potenţate de către medicaţia analgezică
B. Fumatul diminuează efectele papaverinei
C. Efectele papaverinei sun potenţate de către medicaţia tranchilizantă
D. Asocierea antispasticelor musculotrope cu cele miotrope este contraindicată
E. Între antispasticele neurotrope şi anticolinesterazice există antagonism farmacologic
(pag. 367-368)
F2640062. Se utilizează ca medicaţie de elecţie în colonul iritabil:

A. Tramadolul
B. Metamizolul sodic
C. Propantelina
D. Oxifenoniu
E. Mebeverina
(pag. 368)
F2640063. Sunt antispastice neurotrope naturale:

A. Papaverina
B. Tebaina
C. Drotaverina
D. Atropina
E. Oxifenoniu
(pag. 367)
F2640064. Sunt antispastice miotrope cu acţiune analgezică:

A. Oxifenoniu
B. Papaverina
C. Propantelina
D. Pitofenona
E. Noraminofenazona
(pag. 367)
F2640065. Ca urmare a interacţiunilor, efectele papaverinei sunt diminuate de:

A. Analgezice
B. Tranchilizante
C. Fumat
D. Antispastice neurotrope
E. Sedative
(pag. 368)
F2640066. La administrare concomitentă, papaverina diminuă efectele următoarelor medicamente:

A. Atropină
B. Metamizol sodic
C. Fenpipramidă
D. Levodopa
E. Fenobarbital
(pag. 368)
F2640067. Dintre preparatele nazale sunt oficinale în FR X:

A. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 0,1 %
B. Rhinoguttae naphazolini hydrochloridi 1 %
C. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 0,1 %
D. Rhinoguttae ephedrini hydrochloridi 1 %
E. Rhinoguttae resorcinoli 1 %
(pag. 824)
F2640068. FR X prevede ca picăturile pentru nas să se conserve:

A. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml, închise etanş, prevăzute cu sisteme de picurare
B. în recipiente bine închise prevăzute cu sisteme de picurare
C. în recipeinte bine închise, ferit de lumină
D. în recipiente închise etanş, prevăzute cu sisteme de picurare, ferit de lumină
E. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml
(pag. 824)
F2640069. pH-ul picăturilor pentru nas:

A. se determină potenţiometric
B. se determină colorimetric
C. trebuie să fie cuprin între 5,0 şi 7,5
D. trebuie să fie cuprins între 6,0 şi 7,5 la toate soluţiile
E. nu are limite prevăzute în farmacopee
(pag. 823)
F2640070. Erinele de tip suspensii trebuie să corespundă prevederilor:

A. din tratatele de specialitate
B. din monografia "Suspensiones" şi prevederilor din monografia "Otoguttae"
C. din monografia "Suspensiones" şi prevederilor din monografia "Rhinoguttae"
D. numai din monografia "Otoguttae"
E. numai din monografia "Rhinoguttae"
(pag. 823)
F2640071. Picăturile pentru nas sunt definite ca fiind:

A. preparate farmaceutice lichide, semisolide sau solide, destinate administrării pe mucoasa nazală
B. orice tip de preparat care se administrează pe mucoasa nazală
C. preparate farmaceutice de uz extern
D. preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii, emulsii sau suspensii, destinate administrării pe
mucoasa nazală
E. preparate farmaceutice lichide sub formă de soluţii, aerosoli sau spay, destinate administrării pe mucoasa
nazală
(pag. 823)
F2640072. Referitor la soluţiile pentru spălături nazale nu este adevărat că:

A. sunt preparate lichide diluate
B. sunt izotonice
C. au pH-ul cuprins între 7,0 şi 8,0
D. sunt utilizate în scop de curăţire sau ca antiseptice
E. sunt condiţionate în recipiente de 5-10 sau 50 ml
(pag. 320)
F1240073. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la substante pentru ajustarea pH-ului in
picaturile pentru nas, sunt corecte:
A. farmacopeea nu recomanda astfel de adjuvanti
B. se pot folosi pentru a aduce pH-ul la o valoare apropiata de neutralitate ( 6,0-7,5)
C. se folosesc pentru ajustarea la pH acid a solutiilor apoase
D. se folosesc pentru ajustarea la pH alcalin a solutiilor apoase
E. se prefera tamponul fosfat in defavoarea acidului boric
(pag. 329, [8])
F1240074. Care dintre urmatoarele vehicule sunt prevazute de farmacopee la prepararea picaturilor
pentru nas
A. solutii apoase izotonice
B. ulei de floarea soarelui neutralizat
C. solutii apoase sterilizate
D. ulei de floarea soarelui sterilizat
E. solutii tampon izotonice
(pag. 823, [FR X])
F1240075. Care enunt este corect referitor la calea nazala de administrare a solutiilor medicamentoase
in scopul unei actiuni sistemice
A. este in studiu
B. este un mod obisnuit de medicatie
C. s-a constatat o buna absorbtie sistemica a unor substante medicamentoase (propranololul)

D. are avantajul evitarii efectului primului pasaj hepatic observat la unele medicamente dupa administrare
orala
E. prezinta riscuri mari de absorbtie ridicata si toxicitate
(pag. 321, [8])
F1240076. Precizati care sunt substante auxiliare admise de farmacopee la prepararea picaturilor
pentru nas
A. solubilizanti
B. agenti pentru cresterea viscozitatii
C. agenti pentru ajustarea pH-ului
D. conservanti antimicrobieni potriviti
E. antioxidanti
(pag. 823, [FR X])
F1240077. Sistemul dispers sub care substantele medicamentoase pot fi dispersate in vehiculul
picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei poate fi:
A. solutie
B. emulsie
C. suspensie
D. pulbere suspendabila
E. pseudoemulsie
(pag. 823, [FR X])
F1340078. F.R.X. prevede la prepararea picaturilor pentru nas urmatoarele substante auxiliare:
A. agenti pentru ajustarea pH-ului
C. solubilizanti
D. stabilizanti
E. conservanti antimicrobieni
(pag. 823)
F1340079. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele sisteme tampon:

A. citrat de sodiu-acid citric
B. fosfat disodic-fosfat monosodic
C. borax-acid boric
D. trometamol
E. acetat de sodiu-acid acetic
(pag. 453)
F1340080. pH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa aiba valorile:

A. 6
B. 7
C. 8
D. 7,5
E. 5
(pag. 823)
F1340081. Picaturile pentru nas cu nafazolina mai contin:

A. izotonizant
B. antioxidanti
C. sistem tampon
D. conservanti
E. chelatanti ai ionilor metalici

(pag. 824)
F1340082. Preparatele nazale sunt administrate pentru urmatoarele scopuri;

A. pentru restabilirea functiei olfactive
B. pentru restabilirea functiei respiratorii
C. pentru efect local
D. pentru efect sistemic
E. pentru efect imunologic
(pag. 453)
F1340083. Preparatele pentru aplicare nazala oficializate de catre F.R.X. sunt:

A. solutii
B. unguente
C. emulsii
D. suspensii
E. pulberi
(pag. 823)
F1340084. Tween 80 se poate folosi in preparatele nazale in concentratie de:

A. 0,10%
B. 1%
C. 0,5%
D. 0,3%
E. 2%
(pag. 453)
F1340085. Vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru nas sunt:

C. ulei de parafina
D. alcool de 20 °
E. solutii viscoase
(pag. 823-824)
F1440086. Amestecurile tampon din formularea picaturilor pentru nas:

A. sunt utilizate pentru ajustarea pH-ului
B. sunt utilizate pentru izotonizare
C. sunt reprezentate de sistemul tampon fosfat, citrat
D. sunt reprezentate de sistemul tampon fosfat, citrat, acid boric/tetraborat de sodiu
E. favorizeaza absorbtia
(pag. 453, [7])
F1440087. Conform FR.X, ca vehicul la prepararea picaturilor pentru nas se poate folosi:
A. apa pentru preparate injectabile
B. solutii apoase izotonice
C. parafina lichida
D. uleiul de floarea soarelui neutralizat
E. apa demineralizata
(pag. 823, [9])
F1440088. Excipientii umectanti din formularea picaturilor pentru nas:
A. imbunatatesc umectarea particulelor

B. favorizeaza absorbtia
C. se folosesc in concentratii de peste 2%
D. cresc viscozitatea preparatelor
E. sunt,in general, substante tensioactive
(pag. 453, [7])
F1440089. Substantele auxiliare recomandate de FR.X la preparea picaturilor pentru nas:

A. solubilizanti
B. agenti pentru cresterea vicozitatii
E. umectanti
(pag. 823, [9])
F1440090. Uleiurile vegetale utilizate la prepararea picaturilor pentru nas:

A. sunt frecvent indicate
B. prezinta afinitate fata de mucusul nazal
C. nu prezinta afinitate fata de mucusul nazal
D. incetinesc miscarea ciliara
E. opresc miscarea ciliara
(pag. 453, [7])
F1540091. Administrarea transnazală pentru acţiunea sistemică se face pentru următoarele clase
terapeutice:
A. medicamente cardiovasculare
B. hormoni
C. prostaglandine
D. analgezice-antipiretice
E. parasimpatolitice
(pag. 332, [8])
F1540092. Controlul calităţii erinelor cuprinde:

A. determinarea pH-ului
B. masa totală pe recipient
C. determinarea conţinutului în substanţa activă
D. determinarea conţinutului în solvent
E. determinarea volumului preparatului
(pag. 336, [8])
F1540093. În formularea erinelor soliţii se ţinea seama de următorii factori:

A. Ph
B. culoare
C. izotonie
D. miros
E. viscozitate
(pag. 329, [8])
F1540094. Pentru obţinerea preparatelor rinologice lichide se preferă un vehicul:

A. izotonic
B. tamponat la pH 7,5-8
C. neiritant
D. netoxic
E. uşor hipertonic
(pag. 329, [8])
F1540095. Sistemele tampon cele mai folosite în cazul erinelor sunt:

A. fosfat monosodic/fosfat disodic
B. acid citric/citrat de sodiu
C. acid boric/borax
D. trimetamol
E. rezorcină
(pag. 330, [8])
F1540096. Sistemul tampon acid boric/borax:

A. se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
B. nu se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
C. influenţează negatic clearance-ul mucociliar
D. la pH mai mic de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
E. la pH mai mare de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
(pag. 330, [8])
F1540097. Solvenţii folosiţi la prepararea erinelor:

A. au capacitate mică de dizolvare
B. asigură stabilitatea substanţelor încorporate
C. nu reacţionează cu substanţele asociate şi cu recipientul
D. sunt miscibili cu mucusul nazal
E. au acţiune farmacologică proprie
(pag. 332, [14])
F1540098. Va creşte spre alcalin pH-ul erinelor lichide folosite în tratamentul următoarelor afecţiuni:
A. rinite acute
B. rinite alergice
C. sinuzite
D. inflamaţii
E. toate răspunsurile sunt corecte
(pag. 330, [8])
F1640099. Administrarea pe cale nazala:

A. poate fi folosita numai pentru medicamente cu actiune locala
B. împiedica adsorbtia sistemica a substantelor active
C. poate fi folosita si pentru medicamente cu actiune sistemica
D. asigura propranololului o biodisponibilitate mai mica comparativ cu administrarea orala
E. asigura propranololului o biodisponibilitate mai mare comparativ cu administrarea orala
(pag. 453, [7])
F1640100. Agentii de crestere a vâscozitatii aduc urmatoarele îmbunatatiri picaturilor pentru nas:
A. confera stabilitate picaturilor de nas de tip suspensie
B. protejeaza miscarea cililor vibratili
C. cresc aderenta preparatului de mucoasa
D. protejeaza mucoasa nazala fata de un pH prea acid al preparatului
E. maresc biodisponibilitatea substantelor active
(pag. 453, [7])
F1640101. Epiteliul ciliat al mucoasei nazale contine urmatoarele tipuri de celule:

A. celule bazale
B. celule cilindrice
C. celule calciforme
D. celule perie
E. celule ciliate
(pag. 451, [7])
F1640102. La nivelul mucoasei nazale, activitatea ciliara:

A. este polarizata, automata si coordonata
B. se face într-un plan determinat
C. are automatism fara legatura cu sistemul vascular sau nervos
D. are automatism reglat de sistemul nervos
E. este reglata de un sistem intracelular pacemaker
(pag. 452, [7])
F1640103. La nivelul mucoasei nazale, miscarea ciliara:

A. este automata si neinfluentata de factori externi
B. se opreste daca temperatura scade sub 10 °C
C. se opreste daca umiditatea relativa scade sub 30 %
D. poate fi încetinita sau oprita de un aer poluat
E. poate fi încetinita sau oprita de factori medicamentosi sau iatrogeni
(pag. 452, [7])
F1640104. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizaza:

A. sisteme tampon care sa asigure preparatului un pH identic cu cel al mucoasei nazale
B. sistemele tampon fosfat sau citrat
C. sistemele tampon fosfat, citrat, acid boric, borax
D. sisteme tampon care asigura preparatului un pH cuprins între 6,0 si 7,5
E. orice tip de sisteme tampon
(pag. 453, [7])
F1640105. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza ca vehicule:

A. apa distilata, ulei de floarea soarelui neutralizat, cosolventi
B. solutii apoase izotonizate
C. ulei de floarea soarelui neutralizat
D. ulei de parafina
E. apa distilata proaspat fiarta si racita
(pag. 823, [9])
F1640106. Picaturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolina oficinale în farmacopee:

A. contin 0,1 % clorhidrat de nafazolina, sistem tampon fosfat si conservant fenilmercuric în vehicul apos
izotonizat cu clorura de sodiu
B. contin 0,1 % clorhidrat de nafazolina, sistem tampon acid boric/borax si conservant fenilmercuric în vehicul
apos izotonizat cu clorura de sodiu
C. contin 1 % clorhidrat de nafazolina
D. se conserva la Venenum
E. se conserva la Separandum
(pag. 824, [9])
F1640107. Preparatele pentru nas pot contine ca substante medicamentoase:

A. antialergice
B. simpatomimetice
C. peniciline si sulfamide
D. antibiotice cu actiune locala
E. antibiotice cu actiune locala si sistemica
(pag. 452, [7])
F2140108. Unguente nazale:

A. sunt preparate semisolide cu consistenta ridicata
B. sunt preparate semisolide cu consistenta scazuta
C. sunt formulate cu baze de unguent de tip emulsii tip A/U
D. sunt formulate cu hidrogeluri
E. se conditioneaza in recipiente de cel mult 50 g
(pag. (8) 320)
F2140109. Ca polimeri bioadezivi fata de mucusul nazal se folosesc:

A. produse Eudragit
B. hidroxietilceluloza
C. poliamide
D. alginat de sodiu
E. carbopoli
(pag. (8) 321)
F2140110. Interesul fata de administrarea transnazala a substantei medicametoase este justificat de:
A. suprafata mare de absorbtie
B. activitatea enzimatica mare la nivelul cavitatiei nazale
C. evitarea efectului primului pasaj hepatic
D. absorbtia rapida
E. posibilitatea obtinerii rapide a unei actiuni locale
(pag. (8) 321)
F2140111. Oftadozele:
A. sunt forme oftalmice semisolide
B. sunt forme oftalmice lichide
C. sunt destinate pentru administrare multipla
D. se folosesc pentru o singura utilizare
E. sunt conditionate in recipiente de sticla
(pag. (8) 322)
F2140112. In formularea preparatelor lichide nazale se prefera un vehicul:

A. hipotonic
B. izotonic
C. usor hipertonic
D. tamponat la pH 6,5 - 7,0
E. lipofil
(pag. (8) 329)
F2140113. Agentii vascozifianti pentru erine:

A. se folosesc sub forma de solutii coloidale concentrate
B. se folosesc sub forma de solutii coloidale diluate
C. trebuie sa fie hidrosolubili
D. trebuie sa influenteze clearance-ul mucociliar
E. sa aiba actiune farmacologica proprie
(pag. (8) 333)
F2140114. Uleiurile folosite ca vehicule pentru erine:

A. dizolva substante insolubile in apa
B. sunt de origine minerala
C. cedeaza progresiv substanta medicamentoasa pe suprafata mucoasei
D. nu faciliteaza pasajul transmucozal nazal
E. confera preparatului un efect prelungit
(pag. (8) 333)
F2140115. Promotorii de absorbtie nazala actioneaza prin:

A. micsorarea solubilitatii substantei medicamentoase
B. marirea solubilitatii substantei medicamentoase
C. solubilizarea constituentilor membranei biologice
D. largirea jonctiunilor intercelulare
E. formarea de complecsi de incluziune cu substanta medicamentoasa
(pag. (8) 334)
F2140116. Miscarile ciliare pot fi influentate sau inhibate prin interventia urmatorilor factori fizici:
A. temperatura
B. substanta medicamentoasa
C. agenti conservanti
D. starea higrometrica a aerului
E. afectiuni virale
(pag. 328, [8])
F2140117. Substantele medicamentoase utilizate in preparate nazale sunt:

A. antipiretice
B. antihistaminice
C. vasoconstrictoare
D. antibiotice
(pag. 332, [8])
F2140118. Vehiculele indicate pentru prepararea picaturilor pentru nas sunt:

A. solutia izotonica de clorura de sodiu
B. uleiul de parafina
C. uleiurile vegetale neutralizate
D. propilenglicolul in concentratii de pana la 10 % in amestec cu apa
E. etanolul in anumite concentratii
(pag. 332 - 333, [8])
F2140119. Agentii de marire a vascozitatii erinelor:

A. prelungesc timpul de contact cu mucoasa nazala
B. se folosesc sub forma de solutii coloidale diluate
C. trebuie sa fie liposolubili
D. trebuie sa nu influenteze clearance-ul mucociliar
E. trebuie sa aiba efect osmotic
(pag. 333, [8])
F2140120. La prepararea picaturilor pentru nas se folosesc urmatorii conservanti antimicrobieni:

B. borat de fenilmercur
C. esterii acidului p-hidroxibenzoic
(pag. 333 - 334, [8])
F2140121. Conform FR X, controlul calitatii picaturilor pentru nas se refera la:

A. pH
C. continut in substanta activa
D. sterilitate
E. identificarea conservantilor antimicrobieni
(pag. 893 - 894, [FR X])
F2140122. Conform FR X, picaturile pentru nas se prezinta sub forma de:

A. geluri
B. solutii
C. emulsii
D. suspensii
E. aerosoli
(pag. 893, [FR X])
F2140123. Solutiile pentru spalaturi nazale:

A. sunt solutii izotonice
B. contin antiseptice
C. au pH acid
D. se conditioneaza in recipiente de maxim 10 ml
E. se administreaza cu dispozitive speciale de pulverizare
(pag. 320, [8])
F2140124. La prepararea picaturilor pentru nas, FR X prevede urmatoarele:

A. dizolvarea, emulsionarea sau suspendarea substantei active in vehicul
B. folosirea ca vehicul a solutiilor apoase izotonice sau a uleiului de floarea soarelui neutralizat
C. eventuala folosire a unor substante auxiliare
D. filtrarea preparatelor
E. completarea la masa prevazuta
(pag. 823, [FR X])
F2240125. Ce elemente caracterizeaza clearance-ul mucociliar, factor de aparare al organismului, care

trebuie mentinut la administrarea picaturilor pentru nas
A. mucus cu un strat periciliar fluid
B. mucus in faza de gel la virful cililor
C. miscarea cililor vibratili care deplaseaza mucusul
D. rol de eliminare din caile respiratorii a unor particule, alergene, microorganisme,etc
E. clearance-ul ciliar ineparteaza instantaneu medicamentul depus pe mucoasa nazala
(pag. Popovici,326)
F2240126. Ce factori de formulare trebuie avuti in vedere pentru prepararea erinelor apoase
A. stabilitatea
B. pH
C. izotonia
D. viscozitatea
E. absorbtia sistemica
(pag. Popovici,329)
F2240127. Ce promotori pentru absorbtia nazala a substantelor medicamentoase s-au propus

A. glicocolat de sodiu
B. fosfolipide
C. salicilatt de sodiu
D. acid boric
E. boroleucina
(pag. Popovici,334)
F2240128. Substante auxiliare folosite in picaturile pentru nas care pot influenta negativ miscarea
cililor vibratili, perturbind procesul fiziologic de aparare al sistemului mucociliar
A. apa distilata
B. agentii antioxidanti
C. conservantii care contin mercur (tiomersal)
D. concentratii mari de clorura de benzalconiu
E. tensioactivii in concentratii mici
(pag. popovici,333)
F2240129. Care dintre substantele auxiliare mentionate sunt admise de farmacopee la prepararea
picaturilor pentru nas
A. solubilizanti
E. antioxidanti
(pag. FRX,823)
F2240130. Care este sistemul dispers sub care substantele medicamentoase pot fi incorporate in
vehiculul picaturilor pentru nas, conform prevederilor farmacopeei
A. solutie
B. emulsie
C. suspensie
D. pulbere suspendabila
E. pseudoemulsie
(pag. FRX,823)
F2240131. Care dintre urmatoarele vehicule sunt prevazute de farmacopee la prepararea picaturilor
pentru nas
C. solutii apoase sterilizate
D. ulei de floarea soarelui sterilizat
E. solutii tampon izotonice
(pag. FRX,823)
F2240132. Ce tip de medicatie nazala s-a dovedit ca realizeaza o actiune sistemica

A. nitroglicerina
B. este un mod obisnuit de medicatie
C. s-a constatat o buna absorbtie sistemica a unor substante medicamentoase (propranololul)
D. are avantajul evitarii efectului primului pasaj hepatic observat la unele medicamente dupa administrare
orala
E. prezinta riscuri mari de absorbtie ridicata si toxicitate

F2240133. Solventi care nu sunt recomandati in picaturile pentru nas din cauza caracterului iritant
potential, in special la concentratii mari
A. propilenglicolul
B. alcoolul etilic
C. polietilenglicolii
D. sorbitolul 70% in apa
E. dextranii in apa
(pag. popovici,333)
F2240134. Folosirea unor excipienti de crestere a viscozitatii in picaturile pentru nas prezinta avantaje
potentiale; care sunt acestea
A. aderenta de mucoasa
B. actiune protectoare fata de un pH prea acid
C. rol stabilizant in suspensii
D. rol conservant antimicrobian
E. rol izotonizant
(pag. popovici,332)
F2240135. Care dintre substantele medicamentoase enumerate se prescriu in picaturi pentru nas
A. sulfat de neomicina
B. clorhidrat de efedrina
C. acetat de hidrocortizona
D. clorhidrat de procaina
E. insulina
(pag. popovici,332)
F2240136. Ce considerente pot fi luate in seama pentru abordarea caii nazale pentru administrare
sistemica
A. suprafata de absorbtie relativ mare
B. vascularizatie bogata
C. evitarea efectului primului pasaj hepatic
D. evitarea degradarii enzimatice a unor peptide medicamentoase
E. absorbtia este prea mica spre a fi utila terapeutic
(pag. Popovici,321)
F2340137. Preparatele pentru aplicare nazala oficializate de catre F.R.X. sunt:

A. solutii
B. unguente
C. emulsii
D. suspensii
E. pulberi
(pag. 823)
F2340138. Vehiculele utilizate la prepararea picaturilor pentru nas sunt:

C. ulei de parafina
D. alcool de 20°
E. solutii viscoase
(pag. 333,823)
F2340139. pH-ul picaturilor pentru nas trebuie sa aiba valorile:

A. 6
B. 7
C. 8
D. 7,5
E. 5
(pag. 329, 823)
F2340140. Picaturile pentru nas cu nafazolina mai contin:

A. izotonizant
B. antioxidanti
C. sistem tampon
D. conservanti
E. chelatanti ai ionilor metalici
(pag. 824)
F2340141. La prepararea picaturilor pentru nas se utilizeaza urmatoarele sisteme tampon:

A. citrat de sodiu-acid citric
B. fosfat disodic-fosfat monosodic
C. borax-acid boric
D. trometamol
E. acetat de sodiu-acid acetic
(pag. 330)
F2340142. F.R.X. prevede la prepararea picaturilor pentru nas urmatoarele substante auxiliare:
A. agenti pentru ajustarea pH-ului
C. solubilizanti
D. stabilizanti
(pag. 823)
F2340143. Tween-ul 80 se poate folosi in preparatele nazale in concentratie:

A. 0,10%
B. 1%
C. 0,5%
D. 0,3%
E. 2%
(pag. 334)
F2340144. Preparatele nazale sunt administrate pentru urmatoarele scopuri:

A. pentru restabilirea functiei olfactive
B. pentru restabilirea functiei respiratorii
C. pentru efect local
D. pentru efect sistemic
E. pentru efect imunologic
(pag. 321)
F2340145. Substantele tensioactive sunt folosite in preparatele nazale pentru urmatoarele scopuri:
A. conservanti
B. solubilizanti
C. promotori de absorbtie
D. nu sunt indicate
E. pentru cresterea viscozitatii
(pag. 334)
F2540146. Alegerea pH-ului unei erine lichide se va efectua in functie de afectiunea nazala tratata astfel:
A. In cazurile de rinite acute, rinite alergice, sinuzite, pH-ul creste spre domeniul alcalin
B. In cazurile de rinite acute, rinite alergice, sinuzite, pH-ul scade spre acid
C. In inflamatii creste spre domeniul alcalin.
D. In inflamatii scade spre domeniul acid
E. Doar in rinite alergice pH-ul scade scpe domeniul acid, iar in inflamatii si sinuzite pH-ul creste spre
domeniul alcalin
(pag. 330 (8))
F2540147. Se administreaza endonazal pentru actiune sistemica, urmatoarele medicamente:

A. Testosteron
B. Cloramfenicol
C. Nitroglicerina
D. Nicotina
E. Lidocaina
(pag. 332 (8))
F2540148. Ca solventi pentru preparate nazale F.R. X indica:

A. Solutia izotonica de NaCl 9%
B. Solutia de glucoza 5%
C. Parafina lichida
D. Polietilenglicoli lichizi
E. Uleiul de floarea soarelui cu indice de aciditate de cel putin 0,2
(pag. 332-333 (8))
F2540149. F.R. X prevede urmatoarele picaturi pentru nas:

A. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1%
B. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 1%
C. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 0,1 ‰
D. Picaturi pentru nas cu clorhidrat de nafazolina 1 ‰
E. F.R. X nu prevede nici o monografie de picaturi pentru nas
(pag. 824 (10))
F2540150. Agentii vascozifianti pentru erine trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

A. Sa fie hidrosolubili
B. Sa fie liposolubili
C. Sa fie bine tolerati de mucoasa nazala
D. Sa influenteze cleareance-ul mucociliar
E. Sa fie inerti din punct de vedere chimic si farmacologic
(pag. 333 (8))
F2540151. Ca agenti de marire a vascozitatii, la prepararea erinelor se folosesc:

A. Clorura de benzalconiu 0,1% pH=5
B. Tiomersal-ul 0,02%
C. Clorbutanolul 0,5-1%
D. Nipagin si nipasol 0,01-0,02%
E. Clorocrezol 0,05-0,1%
(pag. 334 (8))
F2540152. La nivelul nucoasei nazale:

A. Unele substante active sunt inactivate datorita efectului de prim pasaj hepatic
B. Unele substante active sunt activate datorita efectului de prim pasaj hepatic
C. Se evita efectul de prim pasaj hepatic
D. Au loc actiuni enzimatice datorita prezentei aminopeptidazelor
E. Are loc un pseudoefect al primului pasaj
(pag. 337 (8))
F2540153. Biodisponibilitatea formelor farmaceutice nazale poate fi modificata de diferite afectiuni ca:
A. Raceli
B. Deviatie de sept nazal
C. Poliartrita reumatoida
D. Rinite virale
E. Rinite alergice si cronice
(pag. 338 (8))
F2540154. Pe cale nazală se administrează:

B. alveoconuri
C. microsfere nazale
D. sisteme membranare sau rezervoare
E. unguente nazale
(pag. 320/8)
F2540155. Pe cale nazală se administrează:

B. alveoconuri
C. microsfere nazale
D. sisteme membranare sau rezervoare
E. unguente nazale
(pag. 320/8)
F2540156. Conform FR X la prepararea picăturilor pentru nas nu este contraindicată folosirea ca

solvenţi a :
A. uleiului de floarea soarelui neutralizat
B. parafinei lichide
C. soluţiilor apoase hipotonice
D. soluţiilor apoase hipertonice
E. soluţiilor apoase izotonice
(pag. 824/10)
F2540157. Pentru obţinerea preparatelor nazale lichide se preferă un vehicul:

A. tamponat la pH 7,5-8
B. neiritant
C. uşor hipertonic
D. netoxic
E. izotonic
(pag. 329/8)
F2540158. În formularea erinelor soluţii se ţine seama de următorii factori, cu exceptia:

A. Ph
B. izotonie
C. culoare
D. viscozitate
E. miros
(pag. 329/8)
F2540159. Va creşte spre alcalin pH-ul erinelor lichide folosite în tratamentul următoarelor afecţiuni, cu
exceptia:
A. inflamaţii
B. toate răspunsurile sunt corecte
C. sinuzite
D. rinite alergice
E. rinite acute
(pag. 330/8)
F2540160. Sistemele tampon cele mai folosite în cazul erinelor sunt:

A. rezorcină
B. trimetamol
C. acid boric/borax
D. acid citric/citrat de sodiu
E. fosfat monosodic/fosfat disodic
(pag. 330/8)
F2540161. Sistemul tampon acid boric/borax:

A. se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
B. la pH mai mic de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
C. la pH mai mare de 7,5 conduce la inhibarea mişcării ciliare
D. influenţează pozitiv clearance-ul mucociliar
E. nu se utilizează pentru tamponarea erinelor lichide
(pag. 330/8)
F2540162. Condiţiile obligatorii pentru materiile prime folosite la prepararea erinelor sunt:
A. să influenţeze pozitiv clearance-ul mucociliar
B. dacă sunt insolubile să aibă un diametru mai mic de 50 micrometri
C. să nu irite mucoasa nazală
D. să nu lezeze mucoasa nazală
E. să influenţeze negativ clearance-ul mucociliar
(pag. 332/8)
F2540163. Vehicolele folosite la prepararea erinelor:

A. asigură stabilitatea substanţelor încorporate
B. au capacitate mare de dizolvare
C. reacţionează cu substanţele asociate şi cu recipientul
D. nu sunt miscibili cu mucusul nazal
E. au acţiune farmacologică proprie
(pag. 332/14)
F2540164. Controlul calităţii erinelor cuprinde urmatoarele, cu exceptia:

A. determinarea pH-ului
B. determinarea volumului preparatului
C. determinarea conţinutului în solvent

D. determinarea conţinutului în substanţa activă
E. masa totală pe recipient
(pag. 336/8)
F2640165. Care dintre afirmaţiile privind antispasticele de tip parasimpatolitic este falsă?
A. Acţionează prin creştrea tonusului vagal
B. Impiedică acţiunea spasmogenă a acetilcolinei asupra musculaturii netede
C. Acţionează direct asupra fibrei musculare netede, prin mecanism miotrop
D. Se asociază morfinomimeticelor, pentru antagonizarea acţiunii spastice a acestora
E. Se asociază cu parasimpatomimeticele, pentru a antagoniza acţiunea spasmogenă a acestora şi a potenţa
celelalte efecte
(pag. 366-367)
F2640166. Papaverina este:

A. Alcaloid din opiu
B. Derivat de benzomorfan
C. Alcaloid cu structură izochinolinică
D. Alcaloid cu structură chinuclidinică
E. Inhibitor al fosfodiesterazei
(pag. 368)
F2640167. Papaverina are următoarele acţiuni:

A. Antispastică la nivelul muşchilor netezi cavitari
B. Bronhodilatatoare musculotropă
C. Vasodilatatoare la nivel cerebral şi coronarian
D. Vasoconstrictoare
E. Excitantă centrală marcată
(pag. 368)
F2640168. Administrarea intravenoasă rapidă a papaverinei poate produce:

A. Tahicardie marcată
B. Bloc atrioventricular
C. Hipertensiune arterială
D. Oprirea respiraţiei
E. Contracţia spastică a muşchilor netezi vasculari
(pag. 368)
F2640169. Dozele mari de papaverină pot cauza următoarele efecte adverse:

A. Crize anginoase
B. Constipaţie
C. Cefalee
D. Hipotensiune arterială
E. Crize astmatice
(pag. 368)
F2640170. Papaverina se utilizează în practica clinică în:

A. Colici biliare
B. Colici renale
C. Vasodilatator în ateroscleroză cerebrală
D. Ulcer gastric
E. Bradicardie sinusală
(pag. 368)
F2640171. Sunt antispastice "pure" de sinteză cu mecanism de acţiune miotrop:

A. Drotaverina
B. Pitofenona
C. Butilscopolamoniu
D. Oxifenoniu
E. Pirenzepina
(pag. 367)
F2640172. Acţiunea antispastică de tip neurotrop constă în:

A. Antagonizarea competitivă a acţiunilor acetilcolinei la nivelul receptorilor muscarinici postsinaptici
B. Stimularea receptorilor nicotinici de la nivelul ganglionilor vegetativi
C. Acţiune ganglioplegică la nivelul ganglionilor intramurali din plexurile intramurale Auerbach şi Meissner
D. Stimularea colinesterazei serice
E. Relaxarea musculaturii striate
(pag. 366)
F2640173. Conform FR X, la prepararea erinelor se utilizează ca vehicule:

A. soluţii apoase izotonizate
B. apa distilată, uleiul de floarea soarelui neutralizat, cosolvenţi
C. ulei de parafină
D. apa distilată proaspăt fiartă şi răcită
(pag. 823)
F2640174. La nivelul mucoasei nazale:

A. soluţiile hipertonice sunt mai bine tolerate decât soluţiile hipotonice
B. soluţiile hipotonice sunt mai bine tolerate decât soluţiile hipertonice
C. regenerarea epiteliului ciliar durează 7-8 zile
D. pentru creşterea cililor sunt necesare 2-3 luni
E. majoritatea substanţelor medicamentoase nu influenţează activitatea fiziologică
(pag. 330-331)
F2640175. Promotorii de absorbţie nazală pot acţiona la nivelul barierei fiziologice prin:
A. lărgirea joncţiunilor intercelulare
B. formarea de micele în membrana biologică
C. creşterea solubilităţii substanţei medicamentoase
D. insolubilizarea constituenţilor membranei biologice
E. efect inhibitor enzimatic
(pag. 334)
F2640176. Preparatele nazale pot conţine ca substanţe medicamentoase:

A. antihistaminice
B. vasoconstrictoare
C. sulfamide
D. antibiotice
E. vasodilatatoare
(pag. 452)
F2640177. Administrarea pe cale nazală:

A. împiedică absorbţia sistemică a substanţelor active
B. poate fi folosită numai pentru medicamente cu acţiune locală

C. poate fi folosită şi pentru medicamente cu acţiune sistemică
D. asigură propranololului o biodisponibilitate mai mică comparativ cu administrarea orală
E. se utilizează şi pentru unele vaccinuri
(pag. 332)
F2640178. Picăturile pentru nas cu clorhidrat de nafazolină oficinale:

A. se conservă la Venenum
B. se conservă la Separandum
C. conţin 0,1 % clorhidrat de nafazolină, sistem tampon fosfat monosodic/fosfat disodic şi borat de
fenilmercur în vehicul apos izotonizat cu clorură de sodiu
D. conţin 0,1 % clorhidrat de nafazolină, sistem tampon acid boric/borax şi borat de fenilmercur în vehicul
apos izotonizat cu clorură de sodiu
E. conţin 1 % clorhidrat de nafazolină, sistem tampon acid citric/citrat de sodiu şi borat de fenilmercur în
vehicul apos izotonizat cu clorură de sodiu
(pag. 824)
F2640179. Epiteliul respirator conţine următoarele tipuri de celule:

A. celule bazale
B. celule cilindrice neciliate
C. celule cilindrice ciliate
D. celule calciforme
E. celule poligonale
(pag. 324)
F2640180. În industrie, erinele lichide se condiţionează în diferite tipuri de recipiente cum ar fi:
A. flacon presurizat de tip nebulizator
B. fiolă pipetă cu soluţie
C. flacoane de sticlă sau plastomer opac cu pulverizator
D. fiolă cu soluţie şi pipetă nazală din plastomer pentru spălături
E. recipiente unidoză de 0,4-0,5 ml din plastomer transparent
(pag. 335)
F2640181. La nivelul mucoasei nazale, mişcarea ciliară:

A. se opreşte dacă temperatura creşte la 44 °C
B. se opreşte în 3-5 minute dacă umiditatea relativă ajunge la 30 %
C. este automată şi neinfluenţată de factori externi
D. poate fi încetinită sau oprită de un aer cu un conţinut scăzut de oxigen
E. este influenţată de factori patologici
(pag. 328)
F2640182. Pentru preparate nazale se indică ca solvenţi:

A. soluţia izotonică de clorură de sodiu
B. soluţia de glucoză 1 %
C. propilenglicolul şi etileglicolul în concentraţie de cel mult 10 %, în amestec cu apa
D. soluţia de glucoză 5 %
E. polietilenglicolii lichizi în amestec cu uleiuri vegetale neutralizate
(pag. 332)
F2640183. Metilceluloza se utilizează la prepararea erinelor lichide, ca agent vâscozifiant, datorită

următoarelor avantaje:
A. formează complecşi cu nipaesterii, complecşii având activitate antimicrobiană crescută
B. nu formează complecşi cu nipaesterii
C. este constituită din macromolecule neionica

D. formează soluţii coloidale stabile la pH cuprins între 2,0 şi 12,0
E. în concentraţie adecvată nu influenţează clearace-ul mucociliar
(pag. 333)
Tema nr. 41
Preparate auriculare
BIBLIOGRAFIE:
F1241001. Care dintre substantele auxiliare mentionate sunt admise de farmacopee la prepararea
picaturilor pentru ureche
A. solubilizanti
B. antioxidanti
C. coloranti
D. aromatizanti
E. adsorbanti
(pag. 716, [FR X])
F1241002. Conditionarea picaturilor pentru ureche se face, conform farmacopeei, in unul din
urmatoarele recipiente:
A. recipiente ermetic inchise
B. recipiente din sticla
C. recipiente din materiale plastice
D. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
E. recipiente bine inchise la care se ataseaza un sistem de picurare
(pag. 716, [FR X])
F1241003. In farmacopee exista picaturi pentru ureche cu urmatoarele substante medicamentoase;

precizati care enunt este corect
A. nafazolina
B. efedrina
C. metamizol sodic
D. acid boric
E. nu exista monografii de specialitati
(pag. 716, [FR X])
F1241004. Precizati in ce tratament se folosesc preparatele pentru ureche

A. tratament sistemic
B. tratamentul aparatului vestibular
C. aparatul cohlear sau acustic
D. tratamentul otitelor
E. tratamentul nervului auditiv
(pag. 316, [8])
F1241005. Preparate auriculare; care dintre enunturile de mai jos in legatura cu ele, sunt corecte:
A. sunt oficinale
B. nu sunt incluse in farmacopee
C. sunt incluse numai in formulare
D. sunt descrise doar in tratate de farmacie
E. nu reprezinta o medicatie prescrisa de medici
(pag. 716, [FR X])
F1341006. Conditionarea picaturilor pentru ureche dupa F.R.X. se face:

A. flacoane unidoza
B. flacoane de capacitate de 50 g.
C. flacoane de 10 g. prevazute cu sistem de picurare
D. flacoane din plastomer
E. flacoane din material vitros
(pag. 717,455)
F1341007. F.R.X. oficializeaza urmatoarele preparate auriculare:

A. picaturi pentru ureche
B. bai auriculare
C. unguente
D. tampoane
E. aerosoli
(pag. 716)
F1341008. Preparatele auriculare nu trebuie sa contina;

A. antibiotice
B. anestezice
C. analgezice
D. substante cu actiune coroziva-caustica
E. corticosteroizi
(pag. 455)
F1441009. Conform FR.X, pH-ul picaturilor pentru ureche trebuie sa fie cuprins intre:
A. 5 - 7,5
B. 5,5 - 6,5
C. 4,5 - 5
D. 6,5 - 7,5
E. 4,5 - 6,5
(pag. 716, [9])
F1541010. Avantajele administrării auriculare sunt:

A. apariţia efectului la 60 de minute după administrare
B. administrarea este dureroasă
C. utilizarea unui număr foarte mic de forme farmaceutice
D. utilizarea de forme farmaceutice diferite: lichide, solide, semisolide
E. administrarea prin lezarea barierelor naturale
(pag. 314, [8])
F1541011. Cei mai folosiţi solvenţi pentru preparatele auriculare, conform FR X, sunt urmatoarii cu
exceptia:
A. glicerolului
B. alcoolului concentrat
C. propilenglicolului
D. uleiurilor vegetale
E. apei
(pag. 716/10)
F1541012. Pe calea auriculară se administrează următoarele forme farmaceutice cu excepţia:

A. băilor auriculare
B. soluţiilor pentru cauterizări
C. otoconurilor
D. comprimatelor retard
E. pansamentelor auriculare
(pag. 314, [8])
F1541013. pH-ul picăturilor otice este de dorit să fie:

A. acid
B. alcalin
C. cuprins între 5-7,5
D. neutru
E. conform FR X între 4-11
(pag. 317, [8])
F1541014. Preparatele otologice sunt:

A. forme farmaceutice lichide, semisolide sau solide
B. administrate pe mucoasa nazală
C. administrate pe mucoasa bucală
D. destinate tratamentului afecţiunilor dermatologice
E. folosite în scop de diagnostic
(pag. 313, [8])
F1541015. Sunt false următoarele afirmaţii referitoare la preparatele auriculare:

A. se utilizează pentru o acţiune sistemică
B. au o acţiune rapidă şi directă
C. folosesc diferite vehicule (apă, glicerol, uleiuri vegetale)
D. cele mai recomandate sunt formele farmaceutice lichide (soluţiile)
E. se utilizează de regulă soluţii hipertonice
(pag. 314, [8])
F1641016. Farmacopeea Româna prevede ca pH-ul picaturilor pentru ureche:

A. sa fie cuprins între 6,0 si 7,5 în cazul solutiilor apoase
B. sa fie cuprins între 5,0 si 7,5 în cazul solutiilor apoase
C. sa fie cuprins între 5,0 si 7,5 în cazul tuturor preparatelor
D. sa se determine colorimetric
E. sa aiba valoarea 7,0
(pag. 716, [9])
F1641017. Farmacopeea Româna prevede ca picaturile pentru ureche sa se conserve:

A. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml, închise etans, prevazute cu sisteme de picurare
B. ferit de lumina
C. în recipiente de cel mult 10 ml
D. în recipiente închise etans prevazute cu sisteme de picurare
E. în recipiente bine închise prevazute cu sisteme de picurare
(pag. 716, [9])
F2141018. Care dintre urmatoarele vehicule lipofile sunt admise de FR X pentru obtinerea picaturilor
pentru ureche ?
A. uleiuri vegetale
B. ulei de floarea soarelui
C. parafina lichida
D. glicerol
E. propilenglicol
(pag. (8) 0000)
F2141019. pH-ul picaturilor apoase pentru ureche trebuie sa fie cuprins intre:
A. 7-8
B. 5-7,5
C. 4,5-8,5
D. 4,0-6,0
E. 7-8,5
(pag. 716, [FR X])
F2141020. Agentii conservanti recomandati pentru picaturi auriculare sunt urmatorii, cu exceptia:
A. clorurii de benzalconiu
B. clorobutanolului
C. metabisulfitului de sodiu
D. boratulul de fenilmercur
E. tiomersalului
(pag. 319, [8])
F2141021. Urmatoarele conditii privind vehiculele folosite in formularea preparatelor otice sunt
valabile, cu exceptia:
A. sa fie izotonice
B. sa nu modifice pH-ul secretiilor urechii
C. sa fie stabili si neiritanti
D. sa fie vascoase
E. sa asigure stabilitatea preparatelor in timp
(pag. 318, [8])
F2141022. Urmatoarele afirmatii privind biodisponibilitatea si efectul terapeutic al formelor otice sunt
valabile, cu exceptia:
A. solutiile apoase prezinta o cedare rapida si completa a substantei medicamentoase
B. suspensiile, emulsiile A/U si unguentele au o actiune prelungita
C. spray-urile si aerosolii sunt recomandati mai ales in starile dureroase
D. prezenta exudatului vascos, in otitele medii cronice, faciliteaza pasajul substante medicamentoase in
urechea medie
E. picaturile auriculare sunt mai bine suportate cand se administreaza incalzite la temperatura corpului
(pag. 320, [8])
F2241023. Care este situatia preparatelor auriculare in raport cu farmacopeea

A. sunt oficinale
B. nu sunt incluse in farmacopee
C. sunt incluse in formulare
D. sunt descrise doar in tratate de farmacie
E. nu reprezinta o medicatie prescrisa de medici
(pag. FRX,716)
F2241024. Ce substante auxiliare sunt admise de farmacopee la prepararea picaturilor pentru ureche
A. solubilizanti
B. antioxidanti
C. coloranti
D. aromatianti
E. adsorbanti
(pag. FRX,716)
F2241025. Care este valoarea pH-ului picaturilor apoase pentru ureche, cerut de farmacopee
A. sa fie asemanatoare secretiilor canalului auditiv, determinata de acizii grasi liberi
B. sa fie alcalina
C. sa fie 5,0-7,5
D. sa asigure prin amestecul tampon izotonia si izohidria
E. sa determine distrugerea florei microbiene prezente
(pag. FRX,716)
F2241026. Conditionarea picaturilor pentru ureche se face , conform farmacopeei, in

A. recipiente ermetic inchise
B. recipiente din sticla
C. recipiente din materiale plastice
D. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
E. recipiente bine inchise prevazute cu sistem de picurare
(pag. FRX,716)
F2241027. Preparatele pentru ureche se folosesc pentru

A. tratament sistemic
B. tratamentul aparatului vestibular
C. aparatul cohlear sau acustic
D. tratamentul otitelor
E. tratamentul nervului auditiv
(pag. Popovici,314)
F2241028. In farmacopee exista picaturi pentru ureche cu urmatoarele substante medicamentoase

A. nafazolina
B. efedrina
C. metamizol sodic
D. acid boric
E. nu exista monografie de specialitati
(pag. FRX,716)
F2241029. Ce antiinflamatoare se folosesc in tratamentul unor afectiuni ale urechii

A. fluocinolon acetonid
B. tetracaina
C. heparina
D. saruri de zinc
E. lizozim
(pag. Popovici,318)
F2341030. F.R.X. nu admite la prepararea picaturilor pentru ureche:

A. PEG-ul lichid
B. propilenglicolul
C. alcoolul
D. uleiul de parafina
E. uleiul de floarea soarelui
(pag. 716)
F2341031. Conditionarea picaturilor pentru ureche, dupa F.R.X., se face:

A. flacoane unidoze
B. flacoane de capacitate de 50 g.
C. flacoane de 10 g. prevazute cu sistem de picurare
D. flacoane din plastomeri

E. flacoane din material vitros
(pag. 716)
F2341032. F.R.X. oficializeaza urmatoarele preparate auriculare:

A. picaturi pentru ureche
B. bai auriculare
C. unguente
D. tampoane
E. aerosoli
(pag. 716)
F2341033. La administrare preparatele auriculare trebuie sa aiba o temperatura de:

A. 50° C
B. 20° C
C. 37° C
D. 15° C
E. nu are importanta temperatura
(pag. 314)
F2341034. Preparatele auriculare nu trebuie sa contina:

A. antibiotice
B. anestezice
C. analgezice
D. substante cu actiune coroziva
E. corticosteroizi
(pag. 317)
F2541035. Conform F.R. X pH-ul picaturilor pentru ureche apoase trebuie cuprins intre:
A. 5-6,5
B. 5-7,5
C. 6-7,5
D. 5-8
E. 6-8,5
(pag. 716 (10))
F2541036. F.R.X nu admite la prepararea picaturilor pentru ureche:

A. Xilenul
B. Parafina lichida
C. Proplengklicolul
D. Vaselina
E. Alcoolul diluat
(pag. 319 (8) 716 (10))
F2541037. Preparatele otologice sunt:

A. forme farmaceutice lichide, semisolide sau solide
B. folosite în scop de diagnostic
C. destinate tratamentului afecţiunilor dermatologice
D. administrate pe mucoasa nazală
E. administrate pe mucoasa bucală
(pag. 313/8)
F2541038. Pe calea auriculară nu se administrează următoarele forme farmaceutice:

A. pansamentelor auriculare
B. comprimatelor retard
C. otoconurilor
D. soluţiilor pentru cauterizări
E. băilor auriculare
(pag. 314/8)
F2541039. Sunt adevarate următoarele afirmaţii referitoare la preparatele auriculare, cu exceptia:

A. se utilizează de regulă soluţii hipertonice
B. cele mai recomandate sunt formele farmaceutice lichide (soluţiile)
C. folosesc diferite vehicule (apă, glicerol, uleiuri vegetale)
D. au o acţiune rapidă şi directă
E. se utilizează pentru o acţiune sistemică
(pag. 314/8)
F2541040. pH-ul picăturilor otice este de dorit să fie:

A. neutru
B. cuprins între 5-7,5
C. conform FR X între 4-11
D. alcalin
E. acid
(pag. 317/8)
F2541041. Rolurile adjuvanţilor în preparatele pentru ureche sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. conservanţi antimicrobieni
B. antioxidanţi
C. sistem tampon
D. de micşorare a solubilităţii substanţei medicamentoase
E. de mărire a solubilităţii substanţei medicamentoase
(pag. 319/8)
F2641042. Conform prevederilor în vigoare, pH-ul picăturilor pentru ureche trebuie:

A. să se determine colorimetric
B. să fie cuprins între 6,0 şi 7,5 în cazul soluţiilor apoase
C. să fie cuprins între 5,0 şi 7,5 în cazul soluţiilor apoase
D. să fie cuprins între 5,0 şi 7,5 în cazul tuturor preparatelor
E. să aibă valoarea 7,0
(pag. 716)
F2641043. Apa distilată este un vehicul frecvent folosit pentru prepararea formelor otice lichide,
datorită următoarelor avantaje:
A. este miscibilă cu secreţiile urechii şi ca urmare dizolvă secreţiile auriculare mucoase sau mucopurulente
B. realizează un contact prelungit cu plaga
C. acţionează prin efectul de curăţire, răcire şi calmare a proceselor inflamatorii
D. împiedică propagarea infecţiei spre sinusuri
E. asigură o bună stabilitate substanţelor dizolvate
(pag. 318)
F2641044. În picăturile auriculare, propilenglicolul:

A. este interzis a se folosi deoarece este iritant şi toxic
B. este mai toxic decât etilenglicolul
C. se foloseşte asociat cu apa pentru că are putere de dizolvare mai mică decât apa
D. este bine tolerat de ureche şi se absoarbe uşor
E. se foloseşte ca vehicul dar numai asociat cu apa
(pag. 318)
F2641045. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate?

A. urechea cuprinde trei aparate receptoare
B. urechea este formată din două segmente
C. urechea externă cuprinde pavilionul urechii, conductul auditiv extern şi casa timpanului
D. urechea medie este complet separată de nasofarninge
E. urechea internă este alcătuită din labirintul osos şi labirintul membranos
(pag. 316)
F2641046. La prepararea picăturilor otologice:

A. se interzice utilizarea substanţelor tensioactive
B. tween-ul 80 se foloseşte ca agent cerumenolitic
C. substanţele tensioactive se folosesc mai ales ca şi cosolvenţi
D. nu se poate folosi tween-ul 80 în concentraţie de 1 %
E. nu se pot folosi tween-ul 80, clorura de decualină sau clorura de benzalconiu, datorită acţiunii lor
tensioactive
(pag. 318)
F1241047. Care dintre exemplele de conservanti se pot folosi la prepararea picaturilor pentru ureche
B. clorura de benzetoniu
D. tiomersalul
E. benzoatul de sodiu
(pag. 319, [8])
F1241048. Care sistem de dispersare este prevazut de farmacopee, la modul de preparare al picaturilor
pentru ureche
A. dizolvare
B. emulsionare
C. suspendare
D. micronizare
E. formare de eutectice
(pag. 716, [FR X])
F1241049. Precizati care dintre substtantele enumerate se pot folosi pentru actiunea cerumenolitica in
spalaturile pentru ureche
A. doar apa
B. dioctilsulfosuccinatul de sodiu
C. polisorbati
D. clorura de sodiu
(pag. 318, [8])
F1241050. Precizati ce amestecuri de solventi se preteaza la prepararea picaturilor pentru urechi
A. apa-glicerol
B. apa-propilenglicol
C. apa-glicerol-propilenglicol
D. apa-glicerol-alcool izopropilic
E. apa-dimetilsulfoxid
(pag. 318, [8])
F1241051. Precizati ce categorii farmacologice de substante medicamentoase sunt utilizate la

prepararea picaturilor pentru ureche
A. antibiotice
B. antiinflamatoare corticosteroidiene
C. anestezice
D. analgezice
E. antitermice
(pag. 317, [8])
F1241052. Precizati pentru picaturile pentru ureche prevazute de farmacopee, care sunt sistemele
disperse ale substantelor medicamentoase incorporate
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. tampoane
E. spalaturi
(pag. 716, [FR X])
F1241053. Precizati uleiuri vegetale admise de farmacopee, care se pot folosi la prepararea picaturilor
pentru ureche
A. ulei de masline
C. ulei de germeni de porumb
D. ulei de soia
E. ulei de parafina
(pag. 716, [FR X])
F1341054. Conservantii antimicrobieni folositi la preparatele auriculare sunt:

A. tiomersal
B. fenosept
D. nu sunt necesari
(pag. 455)
F1341055. Medicatia cu picaturi pentru ureche este reprezentata de:

A. otite externe
B. otite medii
C. afectiuni ale urechii interne
D. efect sistemic
E. efect cerumenolitic
(pag. 455)
F1341056. pH-ul picaturilor pentru ureche are valoarea:

A. 5
B. 6
C. 8
D. 7
E. 7,5
(pag. 716)
F1341057. pH-ul picaturilor pentru ureche trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa aiba valoarea fiziologica
B. sa fie optim stablitatii substantelor medicamentoase
C. sa aiba o valoare egala cu 8
D. sa fie cuprins intre 5-7,5
E. sa fie cuprins intre 6-7,5
(pag. 455)
F1341058. Preparatele auriculare oficializate in F.R.X. sunt:

A. solutii
B. suspensii
C. emulsii
D. unguente
E. aerosoli
(pag. 716)
F1341059. Sistemele tampon folosite la preparatele auriculare sunt:

A. tampon acetat
B. tampon acid boric-borax
C. trometamol
D. nu sunt indicate
E. tampon fosfat
(pag. 455)
F1341060. Substantele auxiliare prevazute de F.R.X. la prepararea picaturilor pentru ureche sunt:
A. solubilizanti
B. sisteme tampon
D. substante ce maresc viscozitatea
E. stabilizanti
(pag. 716)
F1341061. Vehiculele utilizate pentru picaturile pentru ureche sunt:

A. apa
B. glicerol
C. ulei de floarea soarelui
D. ulei de parafina
E. alcool diluat
(pag. 716)
F1441062. Conform FR.X, solventii cei mai folositi la prepararea picaturilor pentru ureche sunt:
A. apa
B. glicerolul
C. alcoolul
D. propilenglicolul
E. uleiurile vegetale
(pag. 716, [9])
F1441063. Pentru obtinerea unui efect stric local la nivelul conductului auditiv extern, la prepararea
picaturilor pentru ureche se folosesc:
A. vehicule viscoase
B. polietilenglicoli lichizi
C. amestecuri de solventi fluide
D. polimeri hidrofili
E. in special, uleiuri minerale (parafina lichida)
(pag. 455, [7])
F1441064. Propilenglicolul este folosit la prepararea picaturilor pentru urechi deoarece:

A. dizolva mai usor decat apa substantele medicamentoase mai putin polare
B. are o actiune slab antiseptica
C. imbunatateste aderenta preparatului la pielea conductului auditiv
D. mareste viteza de cedare a substantelor active din preparate
E. are o slaba actiune anestezica
(pag. 455, [7])
F1441065. Substantele auxiliare recomandate de FR.X pentru prepararea picaturilor pentru ureche sunt:
A. solubilizanti
B. umectanti
D. agenti pentru ajustarea pH-ului
E. agenti pentru cresterea viscozitatii
(pag. 716, [9])
F1441066. Substantele tensioactive utilizate in formularea picaturilor pentru ureche:

A. favorizeaza contactul intim al preparatului cu conductul auditiv
B. sunt continute de preparatele destinate tratamentului afectiunilor urechii medii
C. sunt continute de preparatele destinate tratamentului afectiunilor urechii externe
D. sunt reprezentate de tween 80 0,5 - 1%; clorura de benzalconiu 0,02 - 0,2%; clorura de decualina 0,1 -
0,5%
E. sunt reprezentate de tween 80 2%;clorura de benzalconiu 0,02 - 0,2%; clorura de decualina 0,1 - 0,5%
(pag. 455, [7])
F1441067. Urmatoarele afirmatii referitoare la picaturile pentru urechi sunt adevarate cu exceptia:
A. se conditioneaza in flacoane prevazute cu sistem de picurare, in cantitati de 20 g
B. se conditioneaza in flacoane prevazute cu sistem de picurare, in cantitati de10 g
C. se incalzesc inainte de administrare pana la temperatura corpului
D. se pot tampona cu ajutorul sistemului acid acetic - acetat de sodiu
E. nu este recomandata utilizarea amestecurilor tampon
(pag. 455, [7])
F1541068. Conform FR X substanţele auxiliare folosite în formularea picăturilor de ureche sunt:

A. solubilizanţi
B. corectori de gust
C. corectori de miros
D. conservanţi antimicrobieni potriviţi
E. coloranţi
(pag. 716, [8])
F1541069. Controlul calităţii medicamentelor otologice lichide se referă la:

A. determinarea pH-ului preparatelor apoase
B. determinarea masei totale pe recipient

D. determinarea sterilităţii (unde este cazul)
E. numai răspunsurile a şi c sunt corecte
(pag. 319/9)
F1541070. Glicerolul este folosit ca solvent pentru obţinerea preparatelor otice lichide deoarece:
A. formează preparate vâscoase
B. duce la obţinerea de emulsii
C. nu este miscibil cu secreţiile auriculare
D. asigură un contact prelungit al substanţei medicamentoase cu zona auriculară
E. are capacitate mare de dizolvare
(pag. 318, [8])
F1541071. În ceea ce priveşte depozitarea otoguttae-lor sunt valabile următoarele afirmaţii:

A. recipiente închise etanş
B. recipiente prevăzute cu sistem de picurare
C. la temperatura camerei
D. la loc răcoros
E. ferit de lumină
(pag. 319, [8])
F1541072. În tratamentul maladiilor urechii se folosesc substanţe medicamentoase cu acţiune:

A. vasoconstrictoare
B. analgezică
C. antipiretică
D. antiinflamatoare
E. vasodilatatoare
(pag. 318, [8])
F1541073. Pentru condiţionarea primară a preparatelor otologice se folosesc atât în industrie cât şi
în farmacie:
A. flacoane de sticlă incoloră sau colorată brun, cu dop picător
B. flacoane din plastomer suplu cu dop picător
C. numai flacoane de sticlă transparentă
D. flacoane presurizate (numai în farmacie)
E. flacoane presurizate (numai în industrie)
(pag. 319, [8])
F1541074. Rolul adjuvanţilor în preparatele pentru ureche este:

A. de mărire a solubilităţii substanţei medicamentoase
B. de micşorare a solubilităţii substanţei medicamentoase
C. sistem tampon
D. antioxidanţi
E. conservanţi antimicrobieni
(pag. 319, [8])
F1541075. Soluţiile apoase administrate la nivelul zonei auriculare prezintă:

A. acţiune sistemică
B. cedare rapidă a substanţelor medicamentoase
C. cedare aproape totală a substanţelor medicamentoase
D. un efect terapeutic optim
E. o acţiune topică
(pag. 320, [8])
F1541076. Solvenţii folosiţi pentru obţinerea preparatelor auriculare trebuie să:

A. nu reacţioneze cu substanţele medicamentoase
B. fie iritanţi
C. modifice pH-ul secreţiilor urechii
D. fie incompatibili cu recipientele de condiţionare
E. fie vâscoase pentru o aderenţă mai bună
(pag. 318, [8])
F2141077. Formele otice sterile si izotonice se administreaza in:

A. urechea externa (conductul auditiv)
B. urechea lezata
C. urechea medie, cand timpanul este perforat
D. inaintea unei interventii chirurgicale
E. in toate situatiile mentionate mai sus
(pag. (8) 313 - 314)
F2141078. Terapia otica cu preparate lichide:

A. conduce la o actiune rapida si directa cu concentratii mici de substante medicamentoase
B. necesita concentratii mari de substante medicamentoase
C. realizeaza o actiune prelungita
D. reclama administrarea preparatului incalzit la tempertura corpului
E. este favorizata de utilizarea unor solutii hipotonice
(pag. (8) 314)
F2141079. Picaturile pentru ureche sub forma de solutii apoase:

A. dizolva secretiile auriculare mucoase
B. nu realizeaza un contact prelungit cu zona auriculara
C. mentine o umiditate crescuta in cavitatea urechii, favorizand infectiile microbiene si fungice
D. sunt indicate in tratamentul afectiunilor nesupurative
E. sunt indicate in tratamentul afectiunilor supurative
(pag. (8) 314)
F2141080. Solutiile otice in glicerol:

A. sunt miscibile cu secretiile auriculare
B. nu se amesteca cu secretiile auriculare
C. asigura un contact prelungit al substantei medicamentoase cu zona auriculara
D. prin higroscopicitatea solventului participa la vindecarea otitelor supurative
E. nu au efect osmotic
(pag. (8) 314 - 318)
F2141081. Care dintre urmatoarele preparate otice prezinta o actiune prelungita:

A. suspensii
B. bai auriculare
C. emulsii U/A
D. unguente
E. aerosoli
(pag. (8) 320)
F2141082. Baile auriculare:
A. sunt solutii apoase izotonice

B. sunt conditionate in recipiente mai mari de 100 ml
C. sunt conditionate in recipiente de 30 - 50 ml
D. sunt preparate concentrate care se dilueaza inainte de administrare
E. sunt utilizate incalzite la temperatura corpului
(pag. (8) 314)
F2141083. Unguentele auriculare:

A. au actiune prelungita
B. elimina pericolul complicatiilor micotice comparativ cu solutiile apoase
C. pot transporta infectia pana la sinusuri
D. sunt formulate cu baze de unguent lipofile anhidre
E. sunt formulate cu baze hidrofile cu efect osmotic
(pag. (8) 314)
F2141084. Picaturile otice uleioase prezinta urmatoarele dezavantaje:

A. au o actiune prelungita
B. nu sunt potrivite pentru o administrare indelungata
C. sunt potrivite pentru o administrare indelungata
D. sunt inactive asupra timpanului si urechii mijlocii
E. sunt miscibile cu secretiile auriculare
(pag. (8) 314)
F2141085. Picaturile pentru ureche:

A. sunt preparate farmaceutice lichide sub forma de solutii, emulsii sau suspensii
B. sunt destinate administrarii in conductul auditiv extern
C. au rolul de a inmuia si indeparta secretiile si impuritatile depuse in ureche
D. se conditioneaza in recipiente de capacitate mica (0,4 pana la 10 - 15 ml)
E. sunt administrate cu dispozitive speciale de pulverizare
(pag. (8) 314)
F2141086. Picaturile pentru ureche pot contine ca substante active:

A. cerumenolitice
B. antibiotice
C. antiinflamatoare
D. anestezice locale
E. sedative
(pag. 317 - 318, [8])
F2141087. Apa distilata folosita ca vehicul la prepararea picaturilor otice:

A. actioneaza prin efectul de curatire, racire si calmare a proceselor inflamatorii
B. patrunde usor in cavitatile profunde ale urechii
C. asigura un contact direct cu leziunile
D. are actiune rapida
E. are pret de cost ridicat
(pag. 318, [8])
F2141088. Picaturile pentru ureche:

A. sunt solutii, emulsii sau suspensii
B. sunt preparate unidoza
C. pot contine substante auxiliare (solubilizanti, conservanti antimicrobieni potriviti)
D. cele apoase au pH-ul cuprins intre 5,0-7,5
E. se cunosc si sub denumirea de erine

(pag. 716, [FR X])
F2141089. Conform FR X, solventii cei mai folositi la prepararea picaturilor pentru ureche sunt:
A. apa
B. glicerolul
C. uleiurile vegetale
D. solutiile apoase izotonice
E. propilenglicolul
(pag. 716, [FR X])
F2141090. Monografia "Otoguttae" din FR X se refera la urmatoarele forme farmaceutice:

A. aerosoli
B. solutii
C. emulsii
D. suspensii
E. spume
(pag. 716, [FR X])
F2141091. Conform FR X, controlul calitatii picaturilor pentru ureche include:

A. masa totala pe recipient
B. vascozitatea
C. continutul in substanta activa
D. sterilitatea, unde este cazul
E. osmolaritatea
(pag. 716, [FR X])
F2141092. Glicerolul este cel mai frecvent solvent folosit pentru prepararea formelor otice lichide
deoarece:
A. nu favorizeaza uscarea suprafetelor auriculare
B. formeaza preparate vascoase
C. este miscibil cu secretiile auriculare
D. faciliteaza exudatiile
E. asigura un contact prelungit al substantei medicamentoase cu zona de aplicare
(pag. 318, [8])
F2141093. Care dint urmatoarele afirmatii privind spray-urile si aerosolii auriculari sunt reale:
A. se folosesc pentru a pulveriza lichide sau pulberi in conductul auditiv
B. se folosesc pentru a evita exercitarea unei presiuni asupra timpanului
C. sunt indicate in stari nedureroase
D. prezinta o buna aderenta
E. sunt preparate unidoza
(pag. 320, [8])
F2141094. Substantele auxiliare utilizate la prepararea picaturilor pentru ureche sunt:

A. agenti tensioactivi
B. agenti de crestere a vascozitatii
C. conservanti antimicrobieni potriviti
D. coloranti
E. solubilizanti
(pag. 319, [8])
F2141095. Care dintre urmatoarele prevederi privind picaturile pentru ureche sunt incluse in
monografia Otoguttae (FRX):
A. picaturile pentru ureche se prepara prin dizolvarea, emulsionarea sau suspendarea substantelor active intr-
un vehicul corespunzator
B. completarea se face la volumul prevazut (v/m)
C. completarea se face la masa prevazuta (m/m)
D. conservarea se face in recipiente bine inchise, prevazute cu sistem de picurare
E. se admite folosirea parafinei lichide, ca vehicul
(pag. 716 - 717, [FR X])
F2141096. Polietilenglicolii lichizi folositi ca vehicule la prepararea picaturilor otice:

A. sunt lichide anhidre, miscibile cu apa
B. sunt lichide vascoase
C. sunt neiritanti pentru mucoase
D. nu sunt higroscopici
E. au capacitate osmotica
(pag. 318, [8])
F2241097. Picaturile pentru ureche se prepara in urmatoarele forme farmaceutice prevazute de

farmacopee
A. solutii
B. emulsii
C. suspensii
D. tampoane
E. spalaturi
(pag. FRX,716)
F2241098. Care este modul de preparare al picaturilor pentru ureche,conform pevederilor farmacopeei
A. dizolvare
B. emulsionare
C. suspendare
D. micronizare
(pag. FRX,716)
F2241099. Solventi recomandati de farmacopee la prepararea picaturilor pentru ureche

A. apa
B. alcool etilic
C. alcool benzilic
D. acetona
E. alcool diluat
(pag. FRX,716)
F2241100. Solventi cu viscozitate crescuta recomandati de farmacopee la prepararea picaturilor

pentru ureche
A. apa
B. glicerol
C. propilenglicol
D. mucilag de metilceluloza
E. mucilag de guma arabica
(pag. FRX,716)
F2241101. Vehicule uleioase admise de farmacopee, care se pot folosi la prepararea picaturilor pentru
ureche
A. ulei de masline
C. ulei de germeni de porumb
D. ulei de soia
E. ulei de parafina
(pag. FRX,716)
F2241102. Amestecuri de solventi care se preteaza la prepararea picaturilor pentru urechi

A. apa-glicerol
B. apa-propilenglicol
C. apa-glicerol-propilenglicol
D. apa-glicerol-alcool izopropilic
E. apa-dimetilsulfoxid
(pag. Popovici,318)
F2241103. Conservanti care se pot folosi la prepararea picaturilor pentru ureche

B. clorura de benzetoniu
D. tiomersalul
(pag. Popovici,319)
F2241104. Categorii farmacologice de substante medicamentoase utilizate la prepararea picaturilor

pentru ureche
A. antibiotice
B. antiinflamatoare corticosteroidiene
C. anestezice
D. analgezice
E. antitermice
(pag. Popovici,315)
F2241105. Pentru actiunea cerumenolitica in spalaturile pentru ureche se pot folosi

A. doar apa
B. dioctilsulfosuccinatul de sodiu
C. polisorbati
D. clorura de sodiu
(pag. Popovici,318)
F2241106. Ce antiseptice se folosesc in tratamentul maladiilor urechii

A. acid boric 2% in apa
B. fenol 0,2% in glicerol
C. saruri de amonoiu cuaternar
D. saruri organo-mercuriale
E. tetracicline
(pag. Popovici,317)
F2241107. Ce antibiotice se folosesc in tratamentul afectiunilor urechii

A. cloramfenicol
B. neomicina
C. kanamicina
D. gentamicina
E. betametazona
(pag. Popovici,317)
F2241108. Ce anestezice locale se folosesc in tratamentul unor maladii ale urechii

A. anestezina
B. procaina
C. lidocaina
D. cocaina
E. tiritricina
(pag. Popovici,318)
F2241109. Ce antifungice se folosesc in tratamentul unor afectiuni ale urechii

A. indometacina
B. nistatina
C. clotrimazol
D. efedrina
E. fenazona
(pag. pOpovici,318)
F2341110. Preparatele auriculare oficializate in F.R.X. sunt:

A. solutii
B. suspensii
C. emulsii
D. unguente
E. aerosoli
(pag. 716)
F2341111. Vehiculele utilizate pentru picaturile pentru ureche sunt:

A. apa
B. glicerol
D. ulei de parafina
E. alcool diluat
(pag. 318, 716)
F2341112. pH-ul picaturilor pentru ureche are valoarea:

A. 5
B. 6
C. 8
D. 7
E. 7,5
(pag. 317, 716)
F2341113. Substantele auxiliare prevazute de F.R.X. la prepararea picaturilor pentru ureche sunt:
A. solubilizanti
B. sisteme tampon
D. substante ce maresc viscozitatea
E. stabilizanti
(pag. 716)
F2341114. Sistemele tampon folosite la preparatele auriculare sunt:

A. tampon acetat
B. tampon acid boric-borax
C. trometamol
D. nu sunt indicate
E. tampon fosfat
(pag. 317)
F2341115. Conservantii antimicrobieni folositi la preparatele auriculare sunt:

A. tiomersalul
B. fenoseptul
D. nu sunt necesari
(pag. 319)
F2341116. Medicatia cu picaturile pentru ureche este reprezentata de:

A. otite externe
B. otite medii
C. afectiuni ale urechii interne
D. efect sistemic
E. efect cerumenolitic
(pag. 317)
F2341117. pH-ul picaturilor pentru ureche trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa ajusteze pH-ul la pH-ul fiziologic
B. sa fie optim stabilitatii substantelor medicamentoase
C. sa ofere un pH = 8
D. sa fie cuprins intre 5-7,5
E. sa fie cuprins intre 6-7,5
(pag. 317)
F2541118. Spray-urile si aerosolii sunt:

A. Preparate multidoza moderne cu dispozitiv care pulverizeaza un lichid sau o pulbere in conductul auditiv
fara a exercita o presiune daunatoare asupra timpanului
B. Preparate multidoza moderne cu dispozitiv care pulverizeaza un lichid sau o pulbere in conductul auditiv
exercitand o presiune usoara asupra timpanului
C. Prezinta o buna aderenta
D. Sunt usor si rapid de aplicat
E. Se folosesc mai ales in cazurile dureroase
(pag. 320 (8))
F2541119. Suspensiile, emulsiile A/U si unguentele administrate auricular:

A. Adera la suprafata urechii si prezinta o actiune prelungita
B. Pentru ca se mentin un timp mai lung la nivel auricular, creste pericolul complicatiilor micotice
C. Pentru ca se mentin un timp mai lung la nivel auricular, scade pericolul complicatiilor micotice
D. Pentru ca se mentin un timp mai lung la nivel auricular, prezinta complicatii micotice mai mari decat in
cazul solutiilor apoase
E. Pentru ca se mentin un timp mai lung la nivel auricular, prezinta complicatii micotice mai mici decat in
cazul solutiilor apoase
(pag. 320 (8))
F2541120. Formele farmaceutice pentru administrare in ureche poarta denumirea de:

A. Forme farmaceutice oftalmice
B. Forme farmaceutice otice
C. Forme farmaceutice otologice
D. Forme farmaceutice auriculare
E. Forme farmaceutice rinologice
(pag. 313 (8))
F2541121. Pe cale auriculara se administreaza urmatoarele forme farmaceutice:

A. Aerosoli
B. Unguente
C. Pulberi
D. Siropuri
E. Otoconuri
(pag. 314 (8))
F2541122. Administrarea la nivel auricular prezinta urmatoarele avantaje:

A. Emulsiile, suspensiile, unguentele si pulberile prezinta o actiune de mai scurta durata
B. Terapia locala conduce la o actiune rapida si de durata
C. Cele mai recomandate sunt suspensiile otice, aceste forme farmaceutice asigurand o absorbtie rapida si
un contact directionat in zona afectata
D. Solutiile in glicerol sunt mai vascoase si prin higroscopicitatea solventului participa la vindecarea otitelor
supurative
E. Otoconurile au avantajul ca evita vertijele provocate de obicei de instilatiile auriculare
(pag. 314 (8))
F2541123. Formele farmaceutice otice se pot clasifica in functie de modul de administrare in:
A. Picaturi (inhalatii)
B. Bai, spalaturi
C. Cauterizari
D. Pulverizatii
E. Solutii chirurgicale sterile
(pag. 315 (8))
F2541124. Medicamentele administrate pe cale auriculara sunt introduse:

A. In urechea externa
B. In urechea medie
C. In urechea interna
D. In conductul auditiv
E. In pavilionul urechii
(pag. 315-316 (8))
F2541125. Pentru solutiile otice, F.R.X indica urmatorii solventi:

A. Apa distilata
B. Glicerina
C. Propilenglicol
D. Alcool
E. Uleiuri vegetale
(pag. 317 (8) 716 (10))
F2541126. Solutiile destinate a fi administrate in urechea externa:

A. Trebuie sa fie izotonice
B. Trebuie sa aiba aceeasi presiune osmotica cu lichidele din ureche

C. Nu e obligatorie aceasta conditie
D. Trebuie sa fie sterile
E. Trebuie sa fie bine tolerate
(pag. 317(8))
F2541127. In tratamentul maladiilor urechii se utilizeaza urmatoarele antibiotice:

A. Titotricina 0,01-0,05%
B. Tetracicline 0,5%
C. Sulfat de neomicina 0,025-0,05%
D. Sulfat de neomicina 0,25-0,5%
E. Sulfat de gentamicina 0,01-0,03%
(pag. 317-318 (8))
F2541128. Polietilenglicolii lichizi folositi ca solventi la prepararea formelor farmaceutice auriculare:

A. Nu sunt miscibile cu glicolii
B. Sunt lichide anhidre cu vascozitate mare
C. Prezinta capacitate de dizolvare mai mare decat apa si alcoolul pentru anestezina si fenol
D. Prezinta capacitate de dizolvare mai mica decat apa si alcoolul pentru anestezina si fenol
E. Sunt neiritanti pentru mucoase
(pag. 318 (8))
F2541129. Apa distilata folosita la prepararea formelor farmaceutice auriculare, prezinta urmatoarele
avantaje:
A. Actioneaza prin efect de curatire, racire si calmare a procesului infalamator
B. Actioneaza rapid (fiind solvent polar are capacitate mare de dizolvare a substantelor)
C. Dizolva secretiile auriculare mucoase si mucopurulente
D. Patrunde usor in cavitatile profunde ale urechii
E. Nu favorizeaza reactiile de degradare a substantelor medicamentoase
(pag. 318 (8))
F2541130. Agentii conservanti folositi la prepararea formelor farmaceutice auriculare sunt:

A. Tiomersal 0,005%
B. Tiomersal 0,05%
C. Clorura de benzetoniu 0,02%
D. Clorura de benzalconiu 0,02-0,1%
E. Clorbutanol 0,05-0,1%
(pag. 319 (8))
F2541131. Avantajele administrării auriculare sunturmatoarele, cu exceptia:

A. apariţia efectului la 60 de minute după administrare
B. administrarea prin lezarea barierelor naturale
C. utilizarea de forme farmaceutice diferite: lichide, solide, semisolide
D. utilizarea unui număr foarte mic de forme farmaceutice
E. administrarea este dureroasă
(pag. 314/8)
F2541132. Conform FR X substanţele auxiliare folosite în formularea picăturilor de ureche sunt

urmatoarele, cu exceptia:
A. coloranţi
B. conservanţi antimicrobieni potriviţi
C. corectori de miros
D. corectori de gust
E. solubilizanţi
(pag. 716/8)
F2541133. În tratamentul maladiilor urechii se folosesc substanţe medicamentoase cu acţiune:

A. vasodilatatoare
B. antipiretică
C. analgezică
D. antiinflamatoare
E. vasoconstrictoare
(pag. 318/8)
F2541134. Solvenţii folosiţi pentru obţinerea preparatelor auriculare trebuie să indeplineasca

urmatoarele conditii, cu exceptia:
A. nu reacţioneze cu substanţele medicamentoase
B. fie iritanţi
C. fie vâscoase pentru o aderenţă mai bună
D. modifice pH-ul secreţiilor urechii
E. fie incompatibili cu recipientele de condiţionare
(pag. 318/8)
F2541135. Glicerolul este folosit ca solvent pentru obţinerea preparatelor otice lichide deoarece:
A. are capacitate mare de dizolvare
B. asigură un contact prelungit al substanţei medicamentoase cu zona auriculară
C. nu este miscibil cu secreţiile auriculare
D. duce la obţinerea de emulsii
E. formează preparate vâscoase
(pag. 318/8)
F2541136. Cei mai folosiţi solvenţi pentru preparatele auriculare, conform FR X, sunt:
A. apa
B. uleiurile vegetale
C. propilenglicolul
D. alcoolul concentrat
E. glicerolul
(pag. 716/10)
F2541137. În ceea ce priveşte depozitarea otoguttae-lor sunt incorecte următoarele afirmaţii:

A. ferit de lumină
B. la loc răcoros
D. recipiente prevăzute cu sistem de picurare
E. recipiente închise etanş
(pag. 319/8)
F2541138. Controlul calităţii medicamentelor otologice lichide se referă la:

A. determinarea pH-ului preparatelor apoase
B. determinarea sterilităţii (unde este cazul)
D. determinarea masei totale pe recipient
E. numai răspunsurile a şi c sunt corecte
(pag. 319/9)
F2541139. Pentru condiţionarea primară a preparatelor otologice se folosesc atât în industrie cât şi în
farmacie:
A. flacoane presurizate (numai în industrie)
B. flacoane presurizate (numai în farmacie)
C. numai flacoane de sticlă transparentă
D. flacoane din plastomer suplu cu dop picător
E. flacoane de sticlă incoloră sau colorată brun, cu dop picător
(pag. 319/8)
F2541140. Soluţiile apoase administrate la nivelul zonei auriculare prezintă:

A. o acţiune topică
B. cedare rapidă a substanţelor medicamentoase
C. cedare aproape totală a substanţelor medicamentoase
D. cedare rapidă a substanţelor medicamentoase
E. acţiune sistemică
(pag. 320/8)
F2641141. Pentru conservarea picăturilor auriculare se utilizează:

A. borat de fenilmercuros
B. clorură de decualiniu
C. tiomersal
D. clorură de benzetoniu
E. clorură de benzalconiu
(pag. 319)
F2641142. Alcoolul se foloseşte la prepararea picăturilor pentru ureche:

A. în concentraţii de 60-90 % v/v
B. în concentraţii de până la 40 % v/v
C. deoarece este bine tolerat de mucoasa urechii, având şi acţiune bactericidă
D. pentru a asigura hidratarea suprafeţei zonei auriculare
E. pentru a favoriza tratamentul afecţiunilor urechii interne
(pag. 318)
F2641143. Picăturile auriculare pot conţine ca substanţe medicamentoase:

A. antibiotice asociate cu corticosteroizi
B. anestezice locale
C. analgezice
D. agenţi cerumenolitici
E. agenţi cerumenogeni
(pag. 318)
F2641144. Conform FR X, cei mai folosiţi solvenţi la prepararea picăturilor otice sunt:
A. glicerolul
B. uleiul de parafină
C. apa distilată
D. propilenglicolul
E. alcoolul diluat
(pag. 716)
F2641145. Secreţiile canalului auditiv au un pH:

A. sla acid
B. slab alcalin
C. datorat acizilor graşi liberi

D. foarte slab bazic spre neutru
E. foarte sla acid spre neutru
(pag. 316)
F2641146. Preparatele auriculare trebuie să fie sterile în cazul în care:

A. se administrează la sugari şi copii mici
B. conţin antibiotice
C. se administrează pentru tratamentul urechii lezate
D. se folosesc în intervenţii chirurgicale la nivelul urechii
E. sunt destinate a fi administrate în urechea externî şi mai ales în urechea medie
(pag. 317)
F2641147. La prepararea picărurilor pentru ureche, se pot folosi ca vehicule vâscoase:

A. glicerol
B. propilenglicol
C. ulei de parafină
D. soluţii alcoolice cu agenţi vâscozifianţi macromoleculari
E. polietilenglicoli lichizi
(pag. 318)
F2641148. Ca substanţe medicamentoase cerumenolitice se utilizează:

A. dioctilsulfosuccinatul de sodiu
B. carbamazepin peroxidul
C. tetraetanolamin polipeptidul
D. sărurile de cupru
E. tween-ul 80
(pag. 318)
F2641149. Printre factorii importanţi în administrarea formelor otice lichide, se enumeră şi:
A. timpul de contact, după administrare (5-10 minute)
B. poziţia orizontală a pacientului, cu urechea afectată orientată în sus
C. mişcarea pavilionului urechii
D. temperatura soluţiilor să fie uşor scăzută
E. repausul la pat timp de o oră după administrare
(pag. 320)
F2641150. Preparatele lichide destinate a fi administrate în urechea lezată, timpan perforat sau înaintea
unei intervenţii chirurgicale trebuie să fie:
A. izotonice
B. proaspăt preparate
C. sterile
D. izohidrice şi izoionice
E. lipsite de conservanţi antimicrobieni
(pag. 313-314)
F2641151. Din categoria preparatelor otologice lichide fac parte:

A. pansamentele auriculare
B. soluţiile pentru cauterizări
C. otoconurile lichide
D. otoguttae - FR X
E. băile auriculare
(pag. 314)
F2641152. Spray-urile administrate pe cale auriculară:

A. pot fi lichide sau solide
B. sunt numai sub formă lichidă (aerosoli)
C. se administrează cu dispozitive speciale de pulverizare
D. au acţiune rapidă
E. au acţiune lentă
(pag. 314)
F2641153. Referitor la calea de administrare auriculară este adevărat că:

A. permite o administrare uşoară, rapidă, dar dureroasă a medicamentului
B. terapia locală conduce la o acţiune rapidă şi directă, cu concentraţii mici de medicament
C. se pot utiliza diferite forme farmaceutice lichide, semisolide sau solide
D. este contraindicată folosirea altor vehicule dcât apa şi glicerolul
E. soluţiile apoase au întotdeauna eficacitate terapeutică
(pag. 314)
F2641154. După gradul de dispersie, formele otice pot fi:

A. lichide
B. semisolide
C. solide
D. multidoze
E. cu doze unitare
(pag. 315)
Tema nr. 42
Preparate oromucozale
BIBLIOGRAFIE:
F1342001. Comprimatele bucale se administreaza:

A. sublingual
B. intre gingie si mucoasa obrazului
C. in alveolele dentare
D. se sug
E. prin dizolvare in apa
(pag. 575)
F1542002. Avantajele căii de administrare bucofaringiene sunt următoarele, cu excepţia:

A. asigură o terapie localizată
B. utilizează numai forma farmaceutică de soluţie
C. medicamentele sunt uşor de aplicat
D. în cazuri dureroase se pot aplica inhalaţii
E. numai calea sublinguală se poate utiliza pentru o acţiune sistemică
(pag. 341, [8])
F1542003. Cavitatea buco-faringo-laringiană nu cuprinde:

A. faringele
B. laringele
C. cavitatea bucală
D. dinţii
E. stomacul
(pag. 342, [8])
F1542004. Comprimatele bucale:

A. sunt preparate semisolide
B. sunt destinate afecţiunilor cardiace
C. sunt destinate afecţiunilor locale ale cavităţii bucale
D. conţin numai excipienţi diluanţi
E. sunt obţinute prin modelare manuală
(pag. 340, [8])
F1542005. Pe căile bucofaringiene se pot administra următoarele forme farmaceutice cu excepţia:

A. apelor de gură
B. alveoconurilor
C. comprimatelor bucale
D. comprimatelor retard
E. comprimatelor sublinguale
(pag. 340, [8])
F1542006. pH-ul salivar este:

A. neutru
B. acid
C. alcalin
D. uşor acid
E. uşor alcalin
(pag. 343, [8])
F1542007. Preparatele oromucozale se clasifică în funcţie de modul de formulare în:

A. soluţii apoase
B. soluţii alcoolice
C. soluţii glicerolate
D. soluţii hidroalcoolice
E. formule magistrale
(pag. 342, [8])
F1642008. Care dintre urmatoarele afirmatii nu este valabila în cazul colutoriilor ?

A. Sunt preparate de uz extern
B. Sunt destinate administrarii pe mucoasa bucala
C. Se administreaza sub forma diluata
D. Sunt preparate vâscoase
E. Contin de obicei o singura substanta medicamentoasa
(pag. 456, [7])
F1642009. Ce solutii medicamentoase se îndeparteaza din gura dupa folosire ?

A. Gargarismele si apele de gura
B. Colutoriile
C. Solutiile apoase
D. Badijonajele
E. Clismele
(pag. 456, [7])
F1642010. Colutoriile sunt preparate care se administreaza:

A. extern
B. pe cale rectala
C. în scop terapeutic sau evacuator
D. dintr-un irigator
E. în scop terapeutic local sau sistemic
(pag. 456, [7])
F1642011. Colutoriile:
A. sunt solutii medicamentoase destinate administrarii pe piele
B. se administreaza prin frictionare
C. se prepara în apa sau în solutii hidroalcoolice
D. se prepara într-un vehicul vâscos
E. sunt preparate de uz intern
(pag. 456, [7])
F1642012. Gargarismele:
A. se pot prepara numai sub forma de solutii apoase
B. sunt solutii apoase, adeseori hidroalcoolice
C. au un vehicul vâscos
D. se administraza prin badijonarea mucoasei bucale
E. se administreaza ca atare
(pag. 456, [7])
A. se prepara cu solventi sau vehicule pe baza de uleiuri vegetale sau mucilagii
B. au efect indeosebi asupra buco si hipofaringelui
C. au actiune marcata in afectiuni laringiene
D. sunt recomandate in faringite congestive si angine
E. sunt indicate in general in afectiunile valului si amigdalelor palative
(pag. (8) 348 - 349)
F2142014. La formularea formelor lichide bucofaringiene se iau in considerare urmatoarele, cu

exceptia:
A. sa se asigure un pH acid
B. sa se asigure un pH aproape neutru sau usor alcalin (7-8,5)
C. sa nu se modifice pH-ul salivar
D. sa nu se distruga papilele gustative
E. sa se asigure un gust placut, cu toate ca preparatele nu se inghit
(pag. 346, [8])
F2142015. In formularea apelor de gura se folosesc urmatorii solventi, cu exceptia:

A. apei
B. alcoolului de diferite concentratii
C. solutiilor izotonice de clorura de sodiu
D. solutiilor hipertonice de clorura de sodiu 2%
E. uleiurilor vegetale
(pag. 347, [8])
F2142016. Urmatoarele afirmatii privind comprimatele de supt sunt reale, cu exceptia:

A. se folosesc pentru o actiune sistemica
B. sunt destinate afectiunilor locale ale cavitatii bucale
C. sunt formulate pentru a se dizolva lent in gura
D. se obtin prin comprimare
E. contin substante antiseptice, anestezice, etc.
(pag. 340, [8])
F2542017. Lycasin-ul este un adjuvant folosit in preparatele bucofaringiene ca inlocuitor al:

A. Glicol-ului
B. Zaharului
C. Glicerolului
D. Clorurii de benzalconiu
E. Procainei
(pag. 347 (8))
F2542018. Gargarismele nu vor fi preparate cu solventi sau vehicole pe baza de uleiuri vegetale sau
vehicole vascoase (mucilagii) pentru ca:
A. De obicei aceste substante sunt incompatibile cu substante active
B. Nu se folosesc pentru actiune emolienta sau de protejare a mucoasei bucofaringiene
C. In gura lasa un gust si miros neplacut
D. Aceste vehicole, in special mucilagiile pot irita mucoasa bucofaringiana
E. Acesti solventi asigura un timp de contact mai mare cu mucoasa bucala
(pag. 348 (8))
F2542019. Efectul gargarismelor este mai puternic la nivelul:
A. Laringelui
B. Faringelui
C. La nivelul valului palatin
D. Amigdalelor palatine
E. Stalpilor amigdalieni
(pag. 349 (8))
F2542020. Pe căile bucofaringiene se pot administra următoarele forme farmaceutice cu excepţia:

A. comprimatelor sublinguale
B. comprimatelor retard
C. comprimatelor bucale
D. alveoconurilor
E. apelor de gură
(pag. 340/8)

A. sunt obţinute prin modelare manuală
B. conţin numai excipienţi diluanţi
C. sunt destinate afecţiunilor locale ale cavităţii bucale
D. sunt destinate afecţiunilor cardiace
E. sunt preparate semisolide
(pag. 340/8)
F2542022. Avantajele căii de administrare bucofaringiene sunt următoarele, cu excepţia:

A. utilizează numai forma farmaceutică de soluţie
B. medicamentele sunt uşor de aplicat
C. în cazuri dureroase se pot aplica inhalaţii
D. numai calea sublinguală se poate utiliza pentru o acţiune sistemică
E. asigură o terapie localizată
(pag. 341/8)
F2542023. Preparatele oromucozale se clasifică în funcţie de modul de formulare în:

A. formule magistrale
B. soluţii apoase
C. soluţii alcoolice
D. soluţii glicerolate
E. soluţii hidroalcoolice
(pag. 342/8)
F2542024. Cavitatea buco-faringo-laringiană cuprinde urmatoarele, cu exceptia:

A. dinţii
B. cavitatea bucală
C. stomacul
D. laringele
E. faringele
(pag. 342/8)
F2542025. pH-ul salivar este:

A. uşor alcalin
B. uşor acid
C. alcalin
D. acid
E. neutru
(pag. 343/8)
F2542026. În formularea preparatelor administrate pe căile buco-faringo-laringiene nu se ţine seama de:

A. locul de aplicare
B. forma farmaceutică
C. recipientul de condiţionare secundară
D. acţiunea urmărită
E. natura substanţei medicamentoase
(pag. 346/8)
F2642027. Apele de gură:

A. se pot prepara numai sub formă de soluţii apoase
B. sunt soluţii apoase, alcoolice sau hidroalcoolice
C. au vehicul vâscos
D. se administrează prin badijonarea mucoasei bucale
E. se administreazăca atare
(pag. 340)
F2642028. Gargarismele sunt:

A. soluţii apoase, hidroalcoolice sau glicerinate
B. soluţii apoase, în general diluate
C. soluţii hidroalcoolice
D. soluţii apoase, în general concentrate
E. numai soluţii cu vehicul compus
(pag. 340)
F2642029. Ce soluţii medicamentoase se îndepărtează din gură după folosire?

A. gargarismele şi apele de gură
B. colutoriile şi apele de gură
C. soluţiile apoase de uz extern
D. badijonajele şi pensulaţiile bucale
E. clismele şi gargarismele
(pag. 340)
F2642030. Care dintre următoarele afirmaţii nu este valabilă în cazul colutoriilor?

A. sunt preparate de uz extern
B. sunt destinate administrării pe gingii, pereţii interni ai cavităţii bucale, limbă, faringe
C. se administrează sub formă diluată
D. sunt preparate vâscoase
E. se folosesc pentru o acţiune locală
(pag. 340)
F2642031. Colutoriile sunt preparate care se administrează:

A. extern
B. pe cale rectală
C. în scop terapeutic sau evacuator
D. dintr-un irigator
E. în scop terapeutic local sau sistemic
(pag. 340)
A. sunt soluţii medicamentoase destinate admnistrării pe piele

B. se administrează prin fricţionare
C. se prepară în apă sau în soluţii hidroalcoolice
D. se prepară într-un vehicul vâscos
E. sunt preparate de uz intern, care se menţin în gură
(pag. 347-348)

A. gargarismele se utilizează pentru tratamentul unor afecţiuni ale gâtului
B. apele de gură pot conţine antiseptice, astringente sau anestezice locale
C. soluţiile sunt preparate oromucozale
D. colutoriile se mai numesc şi clisme
E. comprimatele sublinguale se dizolvă lent în gură sau se mestecă
(pag. 340)
F1242034. Alegeti care solventi si vehicule se folosesc pentru preparatele bucofaringiene

A. apa distilata
B. asociere apa distilata cu alcool
C. asociere apa-propilenglicol
D. asociere apa-polietilenglicoli lichizi
E. ulei vegetal
(pag. 340-9, [8])
F1242035. Apele de gura:alegeti enunturile care sunt corecte referitor la aceste preparate
A. sinonim spalaturi bucale
B. solutii apoase, alcoolice sau hidroalcoolice
C. destinate curatirii cavitatii bucale
D. se aplica sub forma diluata, ex temporae
E. contin substante medicamentoase puternic active
(pag. 340-9, [8])
F1242036. Care din enunturile de mai jos sunt metode de control a calitatii formelor bucofaringiene
lichide
A. aspectul, pH-ul
B. omogenitatea, viscozitatea
C. biodisponibilitatea
D. continutul in substanta medicamentoasa si masa totala pe recipient
E. viteza de cedare si absorbtie
(pag. 340-9, [8])
F1242037. Care dintre enunturi sunt corecte in legatura cu solutiile pentru regiunea gingivo-dentara
A. se numesc si solutii stomatologice
B. sunt preparate lichide
C. se aplica pe regiunea gingivo-dentara
D. se aplica si in cavitatea dentara ( alveola)
E. se aplica de catre pacient
(pag. 340-9, [8])
F1242038. Care substante medicamentoase se formuleaza in preparatele gingivo-dentare
A. mentol,camfor
B. ulei volatil de cuisoare
C. fenol
D. cocaina, xilina
E. clorat de potasiu
(pag. 340-9, [8])
F1242039. Ce anestezice locale se folosesc in formularea preparatelor bucofaringiene

A. procaina
B. tetracaina
C. cocaina
D. anestezina
E. morfina
(pag. 340-9, [8])
F1242040. Ce antiseptice sunt utilizate la formularea preparatelor bucofaringiene

A. iodoform
B. permanganat de potasiu
C. fenoli
D. apa oxigenata
E. gentamicina
(pag. 340-9, [8])
F1242041. Ce clase farmacologice de substante medicamentoase sunt utilizate in formularea

preparatelor bucofaringiene
A. antibiotice
B. analgezice
C. antiinflamatoare
D. astringente
E. spasmolitice
(pag. 340-9, [8])
F1242042. Ce enunturi sunt corecte in legatura cu gargarismele

A. sunt preparate farmaceutice lichide destinate clatirii gurii, dupa care se expulzeaza fara a fi inghitite
B. se folosesc pentru actiune locala dezinfectanta, umectanta si de curatare
C. au actiune emolienta
D. actioneaza corespunzator si la nivelul faringelui si laringelui
E. reduc cariile dentare
(pag. 340-9, [8])
F1242043. Ce vehicule se folosesc in colutorii

A. glicerol
B. propilenglicol
C. polietilenglicoli lichizi
D. mucilag de alcool polivinilic
(pag. 340-9, [8])
F1242044. Precizati componentii medicamentosi ai colutoriilor

A. albastru de metilen
B. colargol
C. clorura de zinc
D. nistatina
E. gentamicina
(pag. 340-9, [8])
F1242045. Precizati modul de dispersare a substantei medicamentoase in preparatele bucofaringiene

A. dizolvare
B. emulsionare
C. suspendare
D. formare de solutii solide
(pag. 340-9, [8])
F1242046. Solutiile pentru regiunea gingivo-dentara au urmatoarele utilizari: alegeti variantele corecte
A. anestezice
B. dezinfectante
C. antiseptice
D. reduc tartrul
E. trateaza parodontopatiile
(pag. 340-9, [8])
F1242047. Tipuri de preparate medicamentoase bucofaringiene destinate tratamentului unor afectiuni

ale mucoasei bucale (orale); alegeti variantele corecte
A. gargarisme
B. colutorii
C. ape d egura
D. solutii gingivo-dentare
E. paste de dinti
(pag. 340-349, [8])
A. sunt solutii medicamentoase apoase
B. sunt solutii medicamentoase viscoase
C. contin intotdeauna o singura substanta medicamentoasa
D. sunt preparate de uz intern
E. contin substante medicamentoase astringente,antiseptice
(pag. 456, [7])
A. sunt preparate farmaceutice de uz extern
B. se administreaza prin badijonarea mucoasei cavitatii bucale
C. se administreaza prin diluare prealabila
D. nu se dilueaza inainte de administrare
E. sunt oficinale in FR.X
(pag. 456, [7])
A. sunt oficinale in FR.X
B. sunt solutii apoase,frecvent hidroalcoolice
C. se folosesc ca atare
D. se folosesc prin badijonare
E. se folosesc pentru tratamentul unor afectiuni ale cavitatii bucale
(pag. 456, [7])
A. sunt preparate farmaceutice de uz extern
B. sunt preparate farmaceutice de uz intern
C. se folosesc dupa diluare corespunzatoare cu apa
D. contin substante antiseptice,astringente,analgezice
E. nu se indeparteaza din gura dupa folosire
(pag. 456, [7])
A. se mai numesc şi gargarisme
B. sunt denumite pensulaţii
C. sunt denumite badijonaje
D. sunt preparate farmaceutice semisolide
E. sunt preparate lichide mai mult sau mai puţin vâscoase
(pag. 348, [8])
F1542053. Funcţie de modul de condiţionare formele buco-faringo-laringiene se clasifică în:

A. soluţii
B. forme unidoze
C. suspensii
D. forme multidoze
E. paste
(pag. 342, [8])
A. sunt destinate tratamentului afecţiunilor cavităţii bucale
B. sunt destinate tratamentului afecţiunilor laringelui
C. au efect slab în afecţiunile laringiene
D. sunt contraindicate în faringite congestive şi în angine
E. sunt recomandate în afecţiuni ale amigdalelor palatine
(pag. 348, [8])
F1542055. În formularea preparatelor administrate pe căile buco-faringo-laringiene se ţine seama de:

A. natura substanţei medicamentoase
B. locul de aplicare
C. acţiunea urmărită
D. recipientul de condiţionare secundară
E. forma farmaceutică
(pag. 346, [8])
F1542056. În industrie colutoriile sub formă de soluţii sunt condiţionate în:

A. flacoane de metal
B. tuburi de aluminiu siliconate în interior
C. flacoane de sticlă însoţite cu dispozitive port-valvă
D. flacoane din plastic suplu cu pulverizator
E. flacoane presurizate (sub azot)
(pag. 348, [8])
F1542057. Soluţiile pentru regiunea gingivo-dentară:

A. sunt numite şi soluţii stomatologice
B. pot fi soluţii alcoolice sau apoase
C. se aplică pe regiunea gingivo-dentară
D. se introduc în cavitatea dentară

E. pot fi aplicate şi de către pacient
(pag. 349, [8])
F1542058. Substanţele medicamentoase folosite pentru obţinerea preparatelor utilizate în igiena şi

tratamentul afecţiunilor căilor buco-faringo-laringiene pot fi:
A. numai substanţe colorante şi colorate
B. numai substanţe incolore
C. cu acţiune antiseptică
D. cu acţiune analgezică
E. cu acţiune astringentă
(pag. 346, [8])
F1542059. Utilizările soluţiilor dentifrice sunt:

A. curăţă suprafaţa dentară
B. asigură sănătatea gingiei
C. produc halenă
D. produc carii dentare
E. reduc tartrul
(pag. 348, [8])

A. Gargarismele se utilizeaza pentru tratamentul unor afectiuni ale cavitatii bucale
B. Apele de gura pot contine antiseptice, astringente sau analgezice
C. Solutiile sunt preparate oromucozale
D. Colutoriile se mai numesc si clisme
E. Colutoriile sunt solutii medicamentoase
(pag. 456, [7])
F1642061. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt false ?

A. Apele de gura se administreaza prin badijonare
B. Apele de gura se îndeparteaza din gura dupa folosire
C. Apele de gura se folosesc în prealabil diluate
D. Apele de gura se folosesc pentru tratamentul local si sistemic al unor afectiuni
E. Apele de gura contin antiseptice, astringente, analgezice
(pag. 456, [7])
F1642062. Care dintre urmatoarele preparate de uz extern se administreaza numai pe mucoase ?

A. Gargarismele
B. Colutoriile
C. Apele de gura
D. Solutiile
E. Lotiunile
(pag. 456, [7])
F1642063. Care dintre urmatoarele preparate de uz extern se prepara numai sub forma de solutii ?
A. Colutoriile
B. Clismele
C. Apele de gura
D. Spalaturile bucale
E. Gargarismele
(pag. 456, [7])
F1642064. Care dintre urmatoarele preparate se administreaza pe mucoasa bucala si pot fi solutii
apoase sau hidroalcoolice ?
A. Clismele
B. Gargarismele
C. Colutoriile
D. Apele de gura
E. Lotiunile bucale
(pag. 456, [7])
F1642065. Colutoriile se administreaza:

A. prin badijonare
B. prin tamponare
C. pe mucoasa cavitatii bucale sau pe piele
D. numai pe mucoasa cavitatii bucale
E. fara a se dilua în prealabil
(pag. 456, [7])
A. sunt preparate de uz extern
B. se utilizeaza pentru spalarea ranilor
C. contin de obicei mai multe substante active asociate cu substante auxiliare
D. sunt solutii medicamentoase
E. se utilizeaza fara a se dilua în prealabil
(pag. 456, [7])
A. sunt solutii apoase sau hidroalcoolice
B. se utilizeaza pentru tratamentul unor afectiuni ale mucoasei bucale
C. contin de regula antiseptice, astringente, analgezice
D. se folosesc dupa diluare cu apa
E. nu se îndeparteaza din gura dupa utilizare
(pag. 456, [7])
F2142068. Sub forma de gargarisme se utilizeaza solutii cu:

A. rivanol
B. albastru de metil
C. apa oxigenata
D. borax
E. cloramine
(pag. (8) 348)
F2142069. Solutiile concentrate pentru gargara se pot dilua cu:

A. decoct de radacina de ipeca
B. macerat de alteea
C. infuzie de flori de musetel
D. infuzie de flori de tei
E. apa de roze
(pag. (8) 347)
F2142070. Absorbitia substantei medicamentoase la nivelul zonei sublinguale este favorizata de:
A. epiteliu pluricelular subtire
B. pH aproape neutru
C. lamina bazala
D. vascularizatia bogata
E. stratul keratinizat prezent in mucoasa orala keratinizata
(pag. (8) 349)
A. sunt destinate exercitarii unei actiuni sistemice
B. sunt destinate exercitarii unei actiuni locale
C. sunt solutii apoase, alcoolice sau hidroalcoolice
D. se administreaza prin badijonare
E. se administreaza prin pulverizare
(pag. (8) 347 - 348)
F2142072. Spray-urile si aerosolii:

A. sunt preparate formate din particule foarte fine lichide sau solide dispersate in mediu lichid
B. pot fi administrate cu dispozitive speciale de pulverizare
C. pot fi administrate prin propulsare cu ajutorul unui gaz sub presiune
D. au efect general sau local
E. au o tehnologie de fabricatie simpla
(pag. (8) 340)

A. sunt destinate afectiunilor locale ale cavitatii orale
B. sunt destinate dizolvarii rapide in gura
C. sunt destinate dizolvarii lente in gura
D. se plaseza sub limba
E. permit pasajul transmucozal al unor substante medicamentoase
(pag. (8) 340)
F2142074. Formele moderne de administrare bucofaringiana sunt reprezentate de:

A. pensulatii
B. cauterizari
C. preparate bioadezive
D. spray-uri
E. inhalatii
(pag. (8) 341)
F2142075. Care dintre urmatoarele preparate bucofaringiene pot avea efect prelungit:
A. solutii vascoase
B. comprimate sublinguale
C. comprimate bioadezive
D. geluri
E. ape de gura
(pag. (8) 341)
F2142076. In afectiuni insotite de durere sunt recomandate urmatoarele forme farmaceutice

bucofaringiene
A. inhalatii
B. colutorii
C. pulverizatii
D. comprimate pentru supt
E. aerosoli
(pag. (8) 341)
F2142077. Formele farmaceutice bucofaringiene cuprind:

A. ape de gura
B. colutorii
C. otoconuri
D. solutii dentrifice
E. gargarisme
(pag. 347 - 348, [8])
A. sunt destinate tratamentului afectiunilor gatului (faringe, amigdale)
B. sunt folosite pentru spalarea gurii
C. aplicarea se face prin barbotarea lichidului cu aer
D. barbotarea este urmata de inghitirea preparatului
E. au pH apropiat de neutralitate
(pag. 340, [8])
F2142079. In formularea apelor de gura:

A. se va tine seama de pH-ul salivei
B. se va tine seama de prevenirea inhibarii miscarii ciliare
C. se va evita o alcalinitate mai mare pentru a nu distruge mucoasa
D. se va tine seama de efectul cariogen imprimat de pH-ul acid
E. se vor folosi exclusiv vehicule vascoase
(pag. 347, [8])
F2142080. La formularea preparatelor oromucozale trebuie sa se tina seama de:

A. locul de aplicare
B. actiunea urmarita
C. tehnologia de obtinere
D. conditiile de depozitare
E. forma farmaceutica
(pag. 346, [8])
A. sunt forme farmaceutice lichide mai mult sau mai putin vascoase
B. se aplica dupa diluare cu apa
C. se aplica pentru a exercita o actiune locala
D. utilizeaza ca vehicule glicerol, propilenglicol, PEG-uri lichizi
E. se mai numesc erine
(pag. 347 - 348, [8])
F2142082. Apele de gura:

A. sunt denumite si spalaturi bucale
B. sunt denumite si gargarisme
C. sunt folosite pentru reducerea halenei
D. au efect sistemic, de scurta durata
E. se pot utiliza si sub forma de solutii usor alcaline
(pag. 347, [8])
F2142083. In formularea colutoriilor se pot include:

B. clorura de zinc
C. acid salicilic
D. nistatin
E. mentol
(pag. 347, [8])
F2142084. Ca vehicule la prepararea colutoriilor se utilizeaza:

A. mucilagii de macromolecule
B. alcool etilic
C. glicerol
D. propilenglicol
E. polietilenglicoli lichizi
(pag. 348, [8])
F2142085. Gargarismele au actiune locala:

A. dezinfectanta
B. de spalare si detasare a membranelor si depozitelor
C. emolienta asupra mucoasei bucolaringiene
D. cheratoplastica
E. de umectare a mucoasei bucofaringiene prin provocarea unei hipersalivatii
(pag. 348, [8])
F2142086. Sub forma de gargarisme se utilizeaza solutii cu:

A. apa oxigenata
B. borax
C. adrenalina
D. permanganat de potasiu
E. salol
(pag. 348, [8])
F2142087. Contactul prelungit al preparatelor bucofaringiene cu mucoasa se realizeaza prin:

A. utilizarea de preparate lichide care contin agenti tensioactivi
B. utilizarea de geluri bioadezive
C. utilizarea de forme solide
D. marirea vascozitatii preparatelor lichide
E. includerea in formulare a unor compusi cu potential cariogen
(pag. 346, [8])
F2142088. In formularea medicamentelor bucofaringiene intra:

A. antiinflamatoare
B. dezodorizante
C. antihistaminice
D. dezinfectante
(pag. 346 - 347, [8])
F2242089. Tipuri de preparate medicamentoase bucofaringiene lichide destinate tratamentului unor

afectiuni ale mucoasei bucale
A. gargarisme
B. colutorii
C. ape de gura
D. solutii gingivo-dentare
E. paste de dinti
(pag. Popovici,340)
F2242090. Clase farmacologice de substante medicamentoase utilizate in formularea preparatelor

bucofaringiene
A. antibiotice
B. analgezice
C. antiinflamatoare
D. astringente
E. spasmolitice
(pag. Popovici,347)
F2242091. Anestezice locale in formularea preparatelor bucofaringiene

A. procaina
B. tetracaina
C. cocaina
D. mentol
E. morfina
(pag. Popovici,347)
F2242092. Antiseptice utilizate la formularea preparatelor bucofaringiene

A. iodoform
C. fenoli
D. apa oxigenata
E. gentamicina
(pag. Popovici,346)
F2242093. Care este modul de dispersare a substantei medicamentoase in preparatele bucofaringiene

lichide
A. dizolvare
B. emulsionare
C. suspendare
D. solutii solide
E. eutectice
(pag. Popovici,340)
F2242094. Solventi si vehicule pentru preparatele bucofaringiene

A. apa distilata
B. asociere de apa distilata cu alcool
C. asociere apa-propilenglicol
D. asociere apa-polietilenglicoli lichizi
E. ulei vegetal
(pag. Popovici,347)
F2242095. Apele de gura

A. sinonim spalaturi bucale
B. solutii apoase, alcoolice sau hidroalcoolice
C. destinate unui efect local
D. se aplica sub forma diluata, ex temporae
E. contin substante medicamentoase puternic active
(pag. Popovici,340)
F2242096. Colutoriile
A. sinonim pensulatii sau badijonaje pentru cavitatea bucala
B. sunt forme farmaceutice lichide dar cu viscozitate mai mare
C. asigura o stationare pe o durata mai indelungata la nivelul mucoasei bucofaringiene
D. exercita o actiune locala
E. actioneaza prin flux osmotic invers
(pag. Popovici,340)
F2242097. Componenti medicamentosi ai colutoriilor

B. colargol
C. clorura de zinc
D. nistatina
E. hormoni
(pag. Popovici,347)
F2242098. Vehicule in colutorii

A. glicerol
B. propilenglicol
C. polietilenglicoli lichizi
D. mucilag de alcool polivinilic
(pag. Popovici,347)
F2242099. Gargarisme
A. sunt preparate farmaceutice lichide destinate clatirii gurii, dupa care se expulzeaza fara a fi inghitite
B. se folosesc pentru actiune locala dezinfectanta, umectanta si de curatare
C. au actiune la nivelul faringelui
D. se dilueaza in momentul utilizarii
E. reduc cariile dentare
(pag. Popovici,340)
F2242100. Solutii pentru regiunea gingivo-dentara

A. se numesc si solutii stomatologice
C. se aplica pe regiunea gingivo-dentara
D. se aplica si in cavitatea dentara ( alveola)
E. sunt preparate semisolide
(pag. Popovici,340)
F2242101. In preparatele gingivo-dentare se formuleaza substante medicamentoase

A. mentol
B. ulei volatil de cuisoare
C. fenol
D. cocaina
E. metiltestosterona
(pag. Popovici,349)
F2242102. Solutiile pentru regiunea gingivo-dentara au urmatoarele utilizari

A. anestezice
B. dezinfectante
C. antiseptice
D. reduc tartrul
E. trateaza parodontopatiile
(pag. Popovici,349)
F2242103. Controlul calitatii formelor bucofaringiene lichide

A. aspectul
B. omogenitatea
C. viscozitatea
D. continutul in substanta medicamentoasa si masa totala pe recipient
E. viteza de cedare si absorbtie
(pag. Popovici,349)
F2342104. In grupa preparatelor oromucozale intra:

A. gargarisme
B. colutorii
C. ape de gura
D. paste de dinti
E. alveoconuri
(pag. 342)
F2342105. Solutiile oromucozale au ca solvent:

A. apa
B. alcool de diverse concentratii
C. glicerol
D. uleiu de floarea soarelui
E. ulei de parafina
(pag. 347)
F2342106. Gargarismele se utilizeaza pentru:

A. tratarea afectiunilor cavitatii bucale
B. tratarea gingiilor
C. dupa extractii dentare
D. micoze bucale
E. absorbtie sistemica
(pag. 348)
F2342107. Comprimatele pentru supt:

A. sunt destinate mentinerii in gura
B. elibereaza treptat substanta activa
C. elibereaza rapid substanta activa
D. combat afectiunile locale
E. combat afectiunile generale
(pag. 340)
F2342108. Preparatele lichide oromucozale au urmatorul pH:

A. 6
B. 7
C. 7,5
D. 8
E. 5,5
(pag. 346)
F2342109. Pentru tratarea gingiilor sunt utilizate:

A. solutii apoase
C. solutii glicerolate
D. solutii uleioase
E. mucilagii
(pag. 348,349)
F2542110. Pe caile bucofaringolaringiene se pot administra diferite forme farmaceutice:

A. Ape de gura
B. Alveoconuri
C. Siropuri
D. Paste obturante
E. Ceruri dentare
(pag. 340 (8))
F2542111. Caile de administrare bucofaringiene ofera o serie de avantaje:

A. In cazuri dureroase se pot aplica inhalatii, pulverizari si aerosoli
B. Se pot folosi substante medicamentoase in doze mici datorita suprafetei mici a caii sublinguale
C. Pot avea efect prelungit (solutii vascoase, geluri, comprimate bucoadezive)
D. Prezinta o absorbtie rapida, imediata si in contact direct cu leziunea (solutii)
E. Asigura o terapie localizata la nivelul diferitelor zone anatomice, cu diverse substante medicamentoase
(pag. 341 (8))
F2542112. Apele de gura sunt:

A. Solutii apoase
B. Solutii alcoolice
C. Solutii glicerinate
D. Solutii hidroalcoolice
E. Spalaturi bucale
(pag. 347 (8))
F2542113. Colutoriile se mai numesc si:

A. Geluri buco-adezive
B. Pensulatii
C. Spalaturi bucale
D. Dusuri buco-faringiene
E. Badijonaje
(pag. 347 (8))
F2542114. Ca substante active la prepararea colutoriilor se folosesc:

A. Colargol 2%
B. Albastru de metilen 1-3%
C. Salol
D. Lactat de aluminiu
E. Acid benzoic
(pag. 347 (8))
F2542115. Pentru preparatele dentifrice se impun in plus o serie de conditii:

A. Sa pastreze neschimbata halena
B. Sa curete bine suprafetele accesibile ale dintilor
C. Sa asigure sanatatea gingiilor
D. Sa creeze o senzatie de confort bucal

E. Sa nu reduca incidenta de uzura a dintilor, respectiv sa previna cariile dentare
(pag. 346 (8))
F2542116. In infectiile nevirotice de la nivel buco-faringian se folosesc diferite substante din clasa
antisepticelor:
A. Nistatin
B. Apa oxigenata
C. Polividin-iod
D. Cloramina B
E. Hexilrezorcinol
(pag. 346 (8))
F2542117. In infectiile nevirotice oromucozale se folosesc substante medicamentoase din urmatoarele

clase:
A. Antiseptice
B. Antifungice
C. Odorizante
D. Anestezice locale
E. Substante desensibilizante ale dintilor
(pag. 346 (8))
F2542118. Lycasinul are urmatoarele caracteristici:

A. Lichid siropos, fara zahar
B. Lichid siropos cu o cantitate scazuta de zahar
C. Higroscopic
D. Nu cristalizeaza
E. Compatibil cu multe substante
(pag. 347 (8))
F2542119. In industrie, solutiile folosite ca si colutorii sunt conditionate in:

A. Flacoane de plastic suple cu pulverizator
B. Flacoane de sticla suple cu pulverizator
C. Flacoane de sticla insotite de un dispozitiv port-vata
D. Flacoane presurizate (sub azot)
E. Flacoane presurizate (sub heliu)
(pag. 348 (8))
F2542120. Trebuiesc diluate inainte de folosire urmatoarele forme farmaceutice pentru administrare
bucofaringiana:
A. Colutoriile
B. Apele de gura
C. Solutiile dentifrice
D. Gargarismele
E. Solutiile pentru regiunea gingivo dentara
(pag. 348 (8))
F2542121. Solutiile gingivo-denare:

A. Se folosesc prin aplicarea in regiunea gingivo-dentara sau se introduc in alveola dentara
B. Se numesc si solutii stomatologice
C. Se aplica usor de catre pacient
D. Se aplica numai de catre medicul stomatolog
E. Sunt numai sub forma de solutii alcoolice
(pag. 349 (8))
F2542122. Funcţie de modul de condiţionare formele buco-faringo-laringiene se clasifică în:

A. forme unidoze
B. paste
C. soluţii
D. suspensii
E. forme multidoze
(pag. 342/8)
F2542123. Substanţele medicamentoase folosite pentru obţinerea preparatelor utilizate în igiena şi

tratamentul afecţiunilor căilor buco-faringo-laringiene pot fi:
A. cu acţiune analgezică
B. cu acţiune astringentă
C. numai substanţe incolore
D. cu acţiune antiseptică
E. numai substanţe colorante şi colorate
(pag. 346/8)
F2542124. Apele de gură:

A. se folosesc sub formă diluată "ex-tempore”
B. sunt soluţii apoase, alcoolice şi hidroalcoolice
C. sunt emulsii A/H
D. au efect antiinflamator, astringent, anestezic local
E. se mai numesc şi spălături bucale
(pag. 347/8)
A. sunt denumite pensulaţii
B. sunt denumite badijonaje
C. sunt preparate farmaceutice semisolide
D. se mai numesc şi gargarisme
E. sunt preparate lichide mai mult sau mai puţin vâscoase
(pag. 348/8)
F2542126. În industrie colutoriile sub formă de soluţii sunt condiţionate în:

A. flacoane presurizate (sub azot)
B. flacoane din plastic suplu cu pulverizator
C. flacoane de sticlă însoţite cu dispozitive port-valvă
D. tuburi de aluminiu siliconate în interior
E. flacoane de metal
(pag. 348/8)
F2542127. Utilizările soluţiilor dentifrice sunt urmatoarele, cu exceptia:

A. curăţă suprafaţa dentară
B. reduc tartrul
C. produc carii dentare
D. produc halenă
E. asigură sănătatea gingiei
(pag. 348/8)
F2542128. Soluţiile pentru regiunea gingivo-dentară:
A. pot fi aplicate şi de către pacient

B. se introduc în cavitatea dentară
C. se aplică pe regiunea gingivo-dentară
D. pot fi soluţii alcoolice sau apoase
E. sunt numite şi soluţii stomatologice
(pag. 349/8)
A. sunt recomandate în afecţiuni ale amigdalelor palatine
B. sunt contraindicate în faringite congestive şi în angine
C. au efect slab în afecţiunile laringiene
D. sunt destinate tratamentului afecţiunilor laringelui
E. sunt destinate tratamentului afecţiunilor cavităţii bucale
(pag. 348/8)
A. se utilizează prin badijonare sau pulverizare
B. se utilizează pentru spălarea rănilor
C. conţin substanţe antiseptice asociate sau nu cu antiinflamatoare sau anestezice locale
D. sunt preparate lichide mai mult sau mai puţin vâscoase
E. se utilizează în prealabil diluate
(pag. 347-348)
F2642131. Printre preparatele medicamentoase care se administrează pe mucoasele cavităţii bucale, se

numără şi:
A. loţiunile bucale
B. gargarismele
C. colutoriile
D. apele de gură
E. clismele bucofaringiene
(pag. 340)
A. sunt preparate farmaceutice lichide
B. se utilizează pentru tratamentul afecţiunilor şi spălarea cavităţii bucale şi laringelui
C. se folosesc pentru o acţiune emolientă sau de protejare a mucoasei bucofaringiene
D. se diluează în momentul utilizării
E. se înghit după utilizare
(pag. 340-348)
F2642133. Care dintre următoarele preparate se administrează pe mucoasa bucală?

A. clismele
B. gargarismele
C. colutoriile
D. apele de gură
E. duşurile bucofaringiene
(pag. 340)
F2642134. Care dintre următoarele preparate se pot prepara sub formă de soluţii?
A. colutoriile
B. pastele de dinţi
C. apele de gură
D. spălăturile gingivale
E. gargarismele
(pag. 347-348)
F2642135. Care dintre următoarele preparate se administrează numai pe mucoase?

A. gargarismele
B. soluţiile
C. apele de gură
D. loţiunile
E. colutoriile
(pag. 340)
F2642136. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false?

A. apele de gură se administrează prin badijonare
B. apele de gură se îndepărtează din gură după folosire
C. apele de gură se folosesc în prealabil diluate
D. apele de gură se folosesc pentru tratamentul local şi sistemic al unor afecţiuni
E. apele de gură conţin antiseptice, astringente, analgezice
(pag. 340, 347)
Tema nr. 43
Emulsii farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
F1243001. Care enunt referitor la determinarea tipului emulsiei, este corect

A. prin diluarea cu faza externa emulsia separa fazele din care este alcatuita
B. prin diluarea cu faza externa emulsia nu separa fazele din care este alcatuita
C. conductibilitatea electrica este mai mare la emulsiile apa in ulei decit la cele ulei in apa
D. la adaugarea unui colorant solubil in apa, prin examinare microscopica picaturile emulsionate se coloreaza
daca emulsia este de tip ulei in apa
E. prin agitarea unei emulsii intr-o eprubeta, faza uleioasa se separa in partea superioara
(pag. 474, [7])
F1243002. In farmacopee, la monografia Infundibilia, se fac urmatoarele precizari referitoare la

emulsii:precizati la care
A. pentru administrare interna se folosesc nmai emulsiile apa in ulei
B. diametrul particulelor dispersate determinat la microscop trebuie sa fie de cel mult 5 micrometri
C. gradul de dispersie se determina prin numarul de miliarde de particule obtinute prin emulsionarea unui
gram de faza uleioasa
D. prepararea se face prin folosirea sapunurilor, prin mecanismul dat de teoria Bankroft
E. mecanismul de stabilizare a emulsiei este cel dat de teoria Harkins
(pag. 493, [FR X])
F1243003. Precizati factorul esential care este implicat in stabilitatea fizica a emulsiilor:
A. sarcina electrica
B. viscozitatea
C. umectarea
D. densitatea
E. tensiunea interfaciala
(pag. 466, [7])
F1243004. Utilizarea tensioactivilor amfifili ca emulgatori:care este enuntul corect

A. alegerea lor se face pe baza masei moleculare
B. tensioactivii cu valoare H.L.B mai mare de 7 formeaza emulsii apa/ulei
C. perechile de tensioactivi folosite ca emulgator reprezinta 8-10% fata de cantitatea fazei interne
D. cantitatea tensioactivului utilizat ca emulgator este de cca 20 % fata de cantitatea emulsiei fluide
E. prepararea emulsiei este dificila, necesita aparatura speciala pentru dispersarea fazelor
(pag. 467-8, [7])
F1343005. Care este teoretic procentul fazei dispersate in mediul de dispersie la o emulsie omogena:
A. 10 %
B. 74,02 %
C. 50 %
D. 30 %
E. 75 %
(pag. 466)
F1443006. Conform FR.X, raportul intre componentele emulsiei primare, folosita la obtinerea emulsiei
uleioase, este:
A. 7,5 p ulei : 5 p guma arabica : 10 p apa
B. 5 p ulei : 7,5 p guma arabica : 10 p apa
C. 10 p ulei : 5 p guma arabica : 7,5 p apa
D. 7,5 p ulei : 10 p guma arabica : 5 p apa
E. 10 p ulei : 7,5 p guma arabica : 5 p apa
(pag. 388, [9])
F1443007. In general, ordinea desfasurarii etapelor de preparare a emulsiilor in industrie, este:

A. incalzirea separata a fazelor uleioase si apoase; amestecarea fazelor; dezaerarea; omogenizarea
B. incalzirea fazelor in acelasi tanc; amestecarea prin agitare; omogenizarea; dezaerarea
C. incalzirea separata a fazelor uleioase si apoase; amestecarea fazelor; omogenizarea;dezaerarea
D. incalzirea impreuna a fazelor; amestecarea; racirea; omogenizarea
E. incalzirea separata a fazelor; amestecarea; racirea; omogenizarea
(pag. 470 - 471, [7])
F1443008. Regula generala, conform careia emulgatorul emulsioneaza faza in care nu se dizolva este
stabilita de:
A. fenomenul Marangoni
B. teoria filmului complex
C. teoria lui Bankroft
D. teoria lui Harkins
E. teoria penei
(pag. 464, [7])
F1543009. Alegerea unui emulgator nu depinde de:

A. natura substanţei medicamentoase
B. natura fazei uleioase
C. prezenţa electroliţilor
D. consistenţa emulsiei
E. culoarea fazei apoase
(pag. 466, [7])
F1543010. Determinarea tipului de emulsie se efectuează prin metodele de mai jos cu excepţia:
A. metoda diluării
B. metoda colorării
C. testul fluorescenţei
D. metoda determinării indicelui de refracţie
E. determinarea densităţii emulsiei
(pag. 474, [7])
F1543011. Emulgatorii folosiţi la obţinerea emulsiilor de uz intern trebuie să fie:

A. iritanţi
B. toxici
C. de tip A/U
D. de tip U/A
E. incompatibili cu substanţele active
(pag. 467, [7])
F1543012. Factorii care nu influenţează stabilitatea emulsiilor sunt:

A. densitatea fazelor
B. vâscozitatea mediului de dispersie

C. raportul concentraţiilor fazelor
D. gradul de hidratare
E. gustul fazei apoase
(pag. 465, [7])
F1543013. Referitor la conservanţii antimicrobieni folosiţi la prepararea emulsiilor sunt adevărate

afirmaţiile cu excepţia:
A. au acţiune bacteriostatică
B. au acţiune fungistatică
C. se folosesc în cantităţi mari
D. în alegerea lor se ţine seama de coeficientul de repartiţie U/A
E. se aleg în funcţie de faza apoasă şi cea uleioasă
(pag. 468, [7])
F1643014. Antioxidanti solubili în ulei utilizati în emulsii:

A. acid ascorbic
B. clorhidrat de cisteina
C. metabisulfit de sodiu
D. butilhidroxitoluen
E. tioglicerol
(pag. 469)
F1643015. Emulsia uleioasa contine:

A. 10 parti ulei de floarea-soarelui
B. 7,5 parti apa distilata
C. 5 parti ulei de floarea-soarelui
D. 7,5 parti guma arabica
E. 10 parti apa distilata
(pag. 388)
F1643016. Emulsiile sunt sisteme disperse:

A. omogene
B. eterogene
C. grosiere
D. ultramicroeterogene
E. macroeterogene
(pag. 463)
F1643017. Pentru administrare interna se folosesc numai emulsii de:

A. apa în ulei
B. ulei/apa/ulei
C. ulei în apa
D. ulei de parafina
E. ulei de ricin
(pag. 387)
F1643018. Sapunurile metalelor plurivalente vor forma emulsii:

A. U/A
B. A/U
C. emulsii instabile
D. microemulsii
E. emulsii mutiple
(pag. 464)
F2143019. Precizati care dintre urmatorii tensioactivi au caracter amfoter:

A. monostearat de gliceril
B. dioctilsulfosuccinat de sodiu
C. sapunuri de trietanolamina
D. lecitina
E. clorura de benzalkoniu
(pag. (7) 461)
F2143020. Conform FR X, pe etichetele recipientelor care conţin o emulsie trebuie să se menţioneze:

A. tipul de emulsie
B. natura emulgatorului
C. temperatura de conservare
D. conservatorul antimicrobian folosit
E. "A se agita înainte de administrare"
(pag. 388, [10])
F2143021. Instabilitatea emulsiilor se manifestă prin următoarele fenomene, cu excepţia:

A. sedimentării şi cremării
B. coalescenţei
C. defloculării (peptizării)
D. separării fazelor
E. inversării tipului de emulsie
(pag. 466, [7])
F2143022. Alegerea emulgatorului se face în funcţie de următoarele, cu excepţia:

A. naturii fazei uleioase
B. tipului de emulsie dorit
C. căii de administrare
D. incompatibilităţilor posibile cu alte componente din formulare
E. acţiunii sale antimicrobiene
(pag. 466-467, [7])
F2243023. Care este factorul esential implicat in stabilitatea fizica a emulsiilor

B. viscozitatea
C. umectarea
D. densitatea
(pag. Leucuta,466)
F2243024. Utilizarea tensioactivilor amfifili ca emulgatori

A. alegerea lor se face pe baza masei moleculare
B. tensioactivii cu valoare H.L.B mai mare de 7 formeaza emulsii apa/ulei
C. o pereche de tensioactivi folosita ca emulgator se utilizeaza in proportie de 8-10% din cantitatea fazei
interne
D. cantitatea tensioactivului utilizat ca emulgator este de cca 20 % fata de cantitatea emulsiei fluide
E. prepararea emulsiei este dificila, necesita aparatura speciala pentru dispersarea fazelor
(pag. Leucuta,468)
F2243025. Determinarea tipului emulsiei

A. prin diluarea cu faza externa emulsia separa fazele din care este alcatuita
B. prin diluarea cu faza externa emulsia nu separa fazele din care este alcatuita
C. conductibilitatea electrica este mai mare la emulsiile apa in ulei decit la cele ulei in apa
D. la adaugarea unui colorant solubil in apa, prin examinare microscopica picaturile emulsionate se coloreaza
daca emulsia este de tip ulei in apa
E. prin agitarea unei emulsii intr-o eprubeta, faza uleioasa se separa in partea superioara
(pag. Leucuta,474)
F2243026. In farmacopee, la monografia Emulsii, se fac referiri la urmatoarele exemple de emulsii:

A. emulsia cu bromoform
B. emulsia de ulei de vaselina
C. emulsia uleioasa
D. emulsia de ulei de peste
E. emulsia cosmetica antisolara
(pag. FRX,388)
F2243027. In farmacopee, la monografia Infundibilia, se fac urmatoarele precizari referitoare la emulsii

A. pentru administrare interna se folosesc numai emulsiile apa in ulei
B. diametrul particulelor dispersate determinat la microscop trebuie sa fie de cel mult 5 micrometri
C. gradul de dispersie se determina prin numarul de miliarde de particule obtinute prin emulsionarea unui
gram de faza uleioasa
D. prepararea se face prin folosirea sapunurilor, prin mecanismul dat de teoria Bankroft
E. mecanismul de stabilizare a emulsiei este cel dat de teoria Harkins
(pag. FRX,493)
F2243028. Care este teoria prin care se explica mecanismul formarii emulsiilor cu ajutorul sapunurilor
A. Marangoni
B. Harkins
C. Bankroft
D. teoria filmului complex
E. cu ajutorul particulelor solide
(pag. Leucuta,464)
F2243029. Ce fel de antioxidanti se pot asocia in emulsii pentru a feri de oxidare uleiurile vegetale ale
fazei uleioase
A. cisteina
B. tioglicerolul
C. metabisulfitul de sodiu
D. butilhidroxitoluenul
E. acidul ascorbic
(pag. Leucuta,469)
F2243030. Cum se realizeaza omogenizarea emulsiilor cu ajutorul morilor coloidale

A. reglarea distantei dintre stator si rotor si a vitezei rotorului
B. utilizarea de supape
C. folosirea de filiere
D. utilizarea ultrasunetelor
E. incalzirea
(pag. Leucuta,472)
F2243031. Cu ce aparat se poate numara si evalua marimea picaturilor unei emulsii

A. numaratorul Coulter
B. dspozitivul Ocusert
C. balanta Figurovski
D. pipeta Andreasen
E. nefelometru
(pag. Leucuta,474)
F2343032. Care este teoretic procentul fazei dispersate in mediul de dispersie la o emulsie omogena
A. 10 %
B. 74,02 %
C. 50%
D. 30%
E. 75%
(pag. 466)
F2543033. Conservantii antimicrobieni folositi la prepararea emulsiilor sunt urmatorii cu exceptia:

A. galat de propil
C. acid benzoic
D. bromura de cetiltrimetilamoniu
E. nitrat fenil mercuric
(pag. 468/7)
F2543034. Elementul cel mai important pentru stabilitatea emulsiilor este :

B. diametrul picaturilor fazei dispersate
C. tensiunea interfaciala
D. densitatea fazelor
E. vascozitatea madiului de dispersie
(pag. 466/7)
F2543035. Linimentele sunt:

A. suspensii in compozitia carora intra sapunuri sau alte substante cu actiune emolienta
B. emulsii ce contin substante cu actiune analgezica sau revulsiva
C. destinate aplicarii pe mucoase
D. alcatuite din doua faze lichide miscibile
E. emulsii ce contin mucilagii
(pag. 387/10)
F2543036. Emulsiile de uz extern:

A. sunt preparate numai lichide
B. se utilizeaza doar cele A/U
C. se folosesc mucilagiile cu rol protector
D. cele U/A sunt lavabile
E. necesita tensioactivi puternici, mai ales ionici
(pag. 467/7)
F2543037. Stabilitatea emulsiilor nu este influentata de urmatorii factori:

A. gradul de hidratare
B. densitatea fazelor
C. gustul fazei apoase
D. raportul concentratiilor fazelor
E. vascozitatea mediului de dispersie
(pag. 465/7)
F2543038. La obtinerea emulsiilor de uz intern emulgatorii folositi trebuie sa fie:

A. de tip U/A
B. iritanti
C. de tip A/U
D. toxici
E. incompatibili cu substantele active
(pag. 467/7)
F2543039. Tensioactivi neionici sunt urmatoarele substante cu exceptia:

A. bromura de cetiltrimetilamoniu
B. monostearat de glicerol
C. span
D. stearat de etilenglicol
E. tween
(pag. 461/7)
F2543040. Urmatoarele emulsii sunt prevazute de FR X:

A. emulsia de bromoform
B. emulsia de seminte de dovleac
C. emulsia de ulei de ricin
D. emulsia de ulei de parafina
E. emulsia uleioasa
(pag. 388/10)
F2543041. Conservantii antimicrobieni folositi la prepararea emulsiilor trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii cu exceptia:
A. se folosesc in cantitati mari
B. au actiune fungicida
C. se aleg in functie de faza apoasa si cea uleioasa
D. in alegerea lor se tine cont de coeficientul de perartitie U/A
E. au actiune bacteriostatica
(pag. 468/7)
F2643042. Din câte etape este alcătuit studiul clinic al unui nou medicament?
A. trei
B. patru
C. cinci
D. două
E. zece
(pag. 108)
F2643043. Ce se înţelege prin "randomizare"?

A. administrarea de placebo
B. comparaţia efectelor obţinute pe grupe de bolnavi trataţi paralel
C. studii clinice controlate
D. alegerea la întîmplarea bolnavilor
E. cercetare încruciºată
(pag. 109)
F2643044. Biodisponibilitatea absolută compară forma farmaceutică cu o formă administrată:

A. pe cale orală
B. pe cale intravenoasă
C. pe cale nazală
D. pe cale rectală
E. pe cale perorală
(pag. 119)
F2643045. Cea mai precisă, sensibilă ºi reproductibilă modalitate de evaluare a bioechivalenţei:

A. test in vivo la animal
B. test in vitro
C. test in vivo pe subiecţi umani, măsurând concentraţia substanţei active în sânge în funcţie de timp
D. test in vivo la om măsurând un efect farmacologic intens corespunzăzor substanţei active în funcţie te timp
E. determinări clinice comparative
(pag. 123)
F2643046. Numărul de subiecţi la studii de bioechivalenţă nu poate fi mai mic decât:

A. 12
B. 20
C. 6
D. 11
E. 10
(pag. 125)
F2643047. În general se consideră bioechivalente două formulări a căror viteză ºi mărime a absorbţiei
nu diferă cu mai mult de:
A. 5%
B. 10%
C. 20%
D. 0,5%
E. 1%
(pag. 136)
F1243048. Abordarea practica a formularii unei emulsii incepe cu stabilirea unei formule bazata pe cei
trei componenti principali (diagrama ternara), care sunt:
A. faza apoasa
B. faza uleioasa
C. emulgatorul
D. substanta medicamentoasa
E. conservantul antimicrobian
(pag. 469-470, [7])
F1243049. Care dintre emulgatorii mentionati contribuie la stabilizarea emulsiilor de tip ulei in apa
A. Span 80
B. Tween 80
C. guma arabica
D. co-polimer de etilena-propilena (Pluronics)
E. Eudragit
(pag. 466-469, [7])
F1243050. Care dintre enunturile de mai jos sunt prevederi ale farmacopeei referitoare la emulsii
A. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza externa
B. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza inter
C. se pastreaza la 8-10 0C
D. se pastreaza la frigider
E. pe eticheta preparatului se va specifica perioada de valabilitate
(pag. 387, [FR X])
F1243051. Cum se face alegerea emulgatorului cind acesta este format dintr-un amestec de tensioactivi
A. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de HLB celor doi emulgatori
B. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de masa moleculara a celor doi emulgatori
C. amestecul de mulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori ionogeni
D. amestecul de mulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori neionogeni
E. in vederea alegerii tensioactivilor trebuie luat in calcul si valoarea HLB a fazei uleioase care se
emulsioneaza
(pag. 466-468, [7])
F1243052. Dispozitive utilizate la omogenizarea emulsiilor:alegeti variantele corecte

A. omogenizatoare cu supapa
B. omogenizatoare cu filiera
C. cu ultrasunete
D. moara coloidala
E. concasoare
(pag. 471-73, [7])
F1243053. Fenomene de instabilitate, ireversibile, la emulsii; pecizati care dintre enunturi sunt corecte
A. ecremare
B. sedimentare
C. floculare
D. coalescenta
E. inversarea fazelor
(pag. 466, [7])
F1243054. In care monografie de generalitati din FR X se fac referiri la emulsii farmaceutice

A. unguente
B. supozitoare
C. emulsii
D. solutii injectabile
E. solutii perfuzabile
(pag. 387,492,510, [FR X])
F1243055. Mecanismul de actiune ca emulgatori a sapunurilor monovalente:precizati care din enunturi

sunt corecte
A. adsorbtie orientata la interfata
B. hidratarea mai mare a partii lipofile
C. incorporarea apei ca faza interna
D. incorporarea uleiului ca faza interna
E. actioneaza prin cresterea viscozitatii fazei externe
(pag. 464, [7])
F1243056. Precizati factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor

B. viscozitatea mediului de dispersie
C. raportul de concentratii a fazelor

D. tensiunea interfaciala
E. fenomenul Marangoni
(pag. 465-6, [7])
F1243057. Prevederi ale FRX referitoare la emulsii in monografia de generalitati

A. sunt preparate lichide
B. sunt preparate lichide sau semisolide
C. se folosesc numai emulsiile ulei in apa
D. in aceasta categorie sunt incluse si linimentele
E. linimentele snt incluse la unguente
(pag. 387, [FR X])
F1343058. Caracteristicile linimentelor sunt:

A. emulsii aplicate pe piele
B. contin sapunuri
C. contin substante cu actiune emolienta
D. contin substante cu actiune analgezica sau revulsiva
E. sunt sterile
(pag. 387)
F1343059. Care sunt fazele corecte in realizarea unei emulsii tip U/A:
A. se topeste faza grasa la 70 ° C in cuva
B. se adauga o portiune din faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
C. se adauga toata faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
D. emulsia se raceste sub agitare
E. restul apei se adauga la rece
(pag. 470-473)
F1343060. Ce fenomene de instabilitate ale emulsiilor sunt reversibile:

A. sedimentarea
B. ecremarea
C. flocularea
D. coalescenta
(pag. 466)
F1343061. Componentele de baza ale unei emulsii sunt:

A. faza uleioasa
B. faza apoasa
C. emulgatorul
D. agentul de crestere a viscozitatii
E. conservantul
(pag. 463)
F1343062. Conservantii antimicrobieni utilizati la emulsii trebuie sa prezinte:

B. actiune fungicida
C. o actiune inhibitoare in cantitate minima
D. un coeficient de repartitie lipide/apa echilibrat
E. solubilitate mare in ulei
(pag. 468)
F1343063. Cum se determina marimea particulelor unei emulsii:

A. microscopic
B. cu ajutorul numaratorului Coulter
C. conductometric
D. prin diluare
E. cu ajutorul indicelui de refractie
(pag. 474)
F1343064. Emulsiile pot fi administrate:

A. pe cale orala
B. pe piele
C. ca preparate parenterale
D. pe mucoasa nazala
E. pe mucoasa oftalmica
(pag. 463)
F1343065. Emulsiile se pastreaza:

A. in recipiente bine inchise
C. la temperaturi de 8-15 °C
D. la intuneric
E. cu mentiunea "A se agita inainte de intrebuintare"
(pag. 388)
F1343066. Pentru o emulsie de uz intern, emulgatorul trebuie:

A. sa realizeze emulsii tip U/A
B. sa realizeze emulsii tip A/U
C. sa fie netoxic
D. sa contina tensioactivi neionici
E. sa contina tensioactivi ionici
(pag. 467)
F1443067. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la teoria lui Harkins sunt adevarate:
A. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul sapunurilor
B. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul compusilor macromoleculari
C. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul particulelor solide
D. se mai numeste teoria penei sau a icului
E. mecanismul de actiune al emulgatorului depinde de volumul atomic, valenta, prezenta unor grupari
nepolare in molecula acestuia
(pag. 464, [7])
F1443068. Conform FR.X, emulsiile se prepara in urmatoarele etape:

A. emulgatorul se dizolva in faza externa
B. emulgatorul se dizolva in faza interna
C. faza interna se disperseaza in faza externa care contine emulgatorul
D. faza externa se disperseaza in faza interna care contine emulgatorul
E. emulsia formata se completeaza cu faza externa la masa prevazuta (m/m)
(pag. 387, [9])
F1443069. Conform FR.X, emulsiile:

A. sunt preparate farmaceutice lichide foarte viscoase
B. sunt constituite din doua faze lichide nemiscibile
C. sunt realizate cu ajutorul emulgatorilor

D. se pot administra intern sau extern
E. se administreaza numai intern
(pag. 387, [9])
F1443070. Conform FR.X, substantele auxiliare folosite la prepararea emulsiilor sunt:

A. stabilizanti
D. agenti pentru corectarea gustului
E. agenti peptizanti
(pag. 388, [9])
F1443071. Emulsiile de uz intern:

A. sunt prevazute in FR.X sub forma unei monografii de generalitati
B. sunt numai emulsii de tip U/A
C. sunt numai emulsii de tip A/U
D. sunt denumite si linimente
E. pot contine agenti pentru corectarea gustului si mirosului
(pag. 387 - 388, [9])
F1443072. Fenomenele reversibile de instabilitate a emulsiilor sunt:

A. sedimentarea
B. flocularea
C. coalescenta
D. ecremarea
E. separarea de faze (dezemulsionarea)
(pag. 466, [7])
F1443073. Fenomenul Marangoni:

A. apare in faza incipienta de preparare a emulsiei
B. consta in migrarea tensioactivului si a unui curent de faza externa la interfata picaturilor de faza interna
C. consta in migrarea tensioactivului si a unui curent de faza interna la interfata picaturilor de faza externa
D. se explica prin scaderea concentratiei tensioactivului in mediul apos extern al emulsiei ca urmare a
adsorbtiei sale la interfata
E. se explica prin scaderea concentratiei tensioactivului in mediul uleios intern al emulsiei ca urmare a
adsorbtiei sale la interfata
(pag. 464, [7])
F1443074. In industrie, prepararea unei emulsii consistente cu faza continua apoasa, se realizeaza prin:
A. formarea in situ a unui sapun
B. diluarea unei crème
C. metoda engleza
D. folosirea unui corp gras autoemulsionabil anionic
E. metoda gumei uscate
(pag. 474, [7])
F1443075. Mecanismul de emulsionare/stabilizare al polimerilor se explica prin:

A. teoria lui Bankroft
B. teoria filmului complex
C. formarea unui film interfacial multimolecular, rezistent la coalescenta
D. cresterea viscozitatii fazei externe apoase
E. adsorbtia orientata a emulgatorului la interfata

(pag. 465, [7])
F1443076. Mentionati care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la emulsia uleioasa sunt adevarate:
A. este oficinala in FR.X
B. se prepara prin diluare cu apa a emulsiei primare
C. este o emulsie de tip U/A
D. este o emulsie de tip A/U
E. nu poate fi utilizata ca vehicul la prepararea emulsiilor magistrale
(pag. 388, [9])
F1443077. Omogenizarea emulsiilor in industrie se realizeaza:

A. pentru o reducere suplimetara a dimensiunilor picaturilor emulsionate
B. in vederea amestecarii fazelor emulsiei
C. cu ajutorul morii coloidale
D. cu ajutorul ultrasunetelor
E. cu ajutorul agitatoarelor
(pag. 471 - 472, [7])
F1443078. Prevederile FR.X privind caracteristicile organoleptice ale emulsiilor sunt:

A. au aspect laptos si omogen
B. se conserva in recipiente bine inchise, la 8 - 15 °C
C. culoarea, mirosul si gustul sunt caracteristice componentelor
D. recipientele care contin emulsii poarta mentiunea "A se agita inainte de administrare"
E. diluate cu faza externa in proportie de 1:10 trebuie sa ramana omogene
(pag. 388, [9])
F1443079. Stabilirea tipului de emulsie (U/A sau A/U) se poate face:

A. prin diluare
B. prin determinarea cifrei K
C. prin fluorescenta
D. conductometric
E. prin intermediul indicatorilor, la examinare microscopica
(pag. 474, [7])
F1443080. Stabilitatea emulsiilor poate fi crescuta prin:

A. cresterea diferentei de densitate a fazelor
B. cresterea viscozitatii mediului de dispersie
C. cresterea concentratiei fazei dispersate
D. reducerea tensiunii interfaciale
E. reducerea diametrului picaturilor fazei interne
(pag. 465 - 466, [7])
F1543081. Agitarea împreună a două lichide nemiscibile:

A. determină dispersarea temporară a unuia în celălalt
B. la încetarea lucrului mecanic cele două lichide rămân dispersate
C. duce la creşterea suprafeţei de separaţie între faze
D. duce la scăderea energiei libere interfaciale
E. apare fenomenul de coalescenţă la încetarea agitării
(pag. 464, [7])
F1543082. Dezemulsionarea se produce prin:
A. agenţi chimici
B. centrifugare
C. acţiunea unui câmp electric
D. prin agitarea amestecului
E. schimbarea etichetei produsului
(pag. 466, [7])
F1543083. Emulsiile multiple:

A. sunt de tip A/U/A
B. sunt de tip U/A
C. reprezintă sisteme de administrare cu acţiune imediată
D. reprezintă sisteme de administrare cu acţiune prelungită
E. pot conţine picături de soluţie apoasă dispersate în picături de ulei
(pag. 463, [7])
F1543084. Emulsiile pot fi destinate administrării:

A. interne, pe cale orală
B. topice
C. pe cale injectabilă
D. pe cale parenterală
E. numai răspunsurile a şi c sunt adevărate
(pag. 463, [7])
F1543085. Emulsiile sunt:

A. sisteme disperse eterogene
B. constituite din două sau mai multe substanţe solide
C. constituite din două lichide nemiscibile
D. de tip A/U
E. de tip U/A
(pag. 463, [7])
F1543086. Instabilitatea emulsiilor se manifestă prin:

A. ecremare
B. floculare
C. coalescenţă
D. separarea fazelor
E. modificarea volumului în timp
(pag. 466, [7])
F1543087. Microemulsiile:
A. sunt sisteme disperse opalescente
B. sunt sisteme disperse clare
C. determină o acţiune rapidă a substanţei medicamentoase
D. determină o acţiune prelungită a substanţei medicamentoase
E. mărimea picăturilor fazei interne este de 0,1-0,5 cm
(pag. 464, [7])
F1543088. Teoria filmului complex:

A. se aplică atunci când emulgatorul este o substanţă tensioactivă
B. se aplică atunci când emulgatorul este un polimer
C. reprezintă formarea unui film coerent multimolecular
D. emulgatorul determină şi o micşorare a vâscozităţii fazei externe a emulsiei
E. apare în cazul emulsiilor U/A

(pag. 465, [7])
F1643089. Alegerea emulgatorului depinde de:

A. tipul de emulsie dorit
B. natura substantei medicamentoase care trebuie emulsionat
C. prezenta unor electroliti
D. diametrul picaturilor fazei dispersate
E. calea de administrare
(pag. 466)
F1643090. Dupa FR X conservarea emulsiilor se realizeaza:

A. în recipiente bine închise
B. la rece
C. ferit de lumina
D. la temperatura de 8-15° C
E. la temperatura camerei
(pag. 388)
F1643091. Dupa teoria liu Bankroft, emulgatorul emulsioneaza:

A. faza în care se dizolva
B. faza în care nu se dizolva
C. faza interna
D. faza externa
E. ambele faze
(pag. 464)
F1643092. Emulsiile multiple reprezinta sisteme de administrare cu actiune prelungita prin

administrare:
A. intravenoasa
B. intramusculara
C. subcutana
D. orala
E. parenterala
(pag. 463-464)
F1643093. Factorii care determina reducerea actiunii antimicrobiene al conservantilor folosite la

prepararea emulsiilor:
A. proprietatile reologice a emulsiei
B. pH-ul emulsiei
C. coeficientul de repartitie lipid/apa a conservantilor
D. raportul dintre faza uleioasa si faza apoasa
E. tipul emulgatorului
(pag. 468)
F1643094. Factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor:

B. tensiunea interfaciala
C. gradul de hidratare
D. tipul emulsiei
(pag. 465)
F1643095. În compozitia linimentelor intra:

A. sapunuri
B. substante cu actiune analgezica
C. substante cu actiune emolienta
D. substante cu actiune revulsiva
E. substante cu actiune laxativa
(pag. 387)
F1643096. Omogenizarea emulsiilor la nivel industrial se realizeza cu:

A. mori coloidale
B. ultrasunete
C. omogenizatoare cu supapa
D. agitatoare mecanice
E. amestecatoare
(pag. 471-472)
F1643097. Tipul emulsiei poate fi determinat:

A. prin evaluarea diametrului mediu al particulelor
C. prin pastrare în cilindri gradati
D. prin diluare
E. conductometric
(pag. 474)

A. reprezinta sisteme de administrare cu actiune prelungita
B. sunt destinate administrarii orale
C. sunt destinate administrarii intramusculare
D. sunt sisteme disperse clare
E. sunt destinate unei actiuni rapide a substantei medicamentoase
(pag. (7) 463 - 464)
F2143099. Emulgatorii de uz intern:

A. sunt de tipul U/A (ulei/apa)
B. sunt reprezentati in general de mucilagii sau tensioactivi neionici
C. sunt reprezentati mai ales de tensioactivi anionici
D. sunt reprezentati de tensioactivi cationici
E. trebuie sa fie netoxici, neiritanti
(pag. (7) 467)
F2143100. Proprietatile reologice ale unei emulsii dermatologice:

A. sunt proprietati tipice preparatelor de tip plastic
B. desemneaza o curgere Newtoniana
C. determina, in general, o consistenta fluida
D. determina, in general, o consistenta ridicata
E. reclama caracteristici de etalare pe tegument
(pag. (7) 468)
F2143101. Care dintre factorii urmatori pot determina reducerea actiunii antimicrobiene a
conservantilor folositi in formularea emulsiilor ?
A. distributia sa preferentiala in faza uleioasa
B. distributia in faza apoasa
C. includerea in micelele tensioactivilor folositi ca emulgatori

D. ionizarea insemnata determinata de pH
E. nici unul din factorii de mai sus
(pag. (7) 468)
F2143102. Controlul stabilitatii fizice a emulsiilor se face prin:

A. observarea fenomenului de sedimentare sau ecremare ce au loc in timp, pe emulsii pastrate in cilindri
gradati
B. determinarea vascozitatii
C. examinarea aspectului (la microscop sau cu lupa)
D. aprecierea comportamentului la centrifugare sau la incalzire
E. identificarea si determinarea continutului in substanta activa
(pag. (7) 475)
F2143103. Care dintre factorii enumerati mai jos influenteaza stabilitatea emulsiilor ?
A. tensiunea interfaciala
C. raza particulelor suspendate
D. raportul de concentratie al fazelor
E. gradul de hidratare a polimerilor utilizati ca emulgatori
(pag. (7) 465 - 466)
F2143104. Care dintre urmatoarele fenomene de instabilitate ale unei emulsii sunt reversibile ?
A. sedimentarea
B. cremarea
C. flocularea
D. coalescenta
E. separarea fazelor
(pag. (7) 466)
F2143105. Asocierile de tensioactivi folosite pentru emulsionare:

A. se aleg in functie de valoarea HLB ale emulgatorilor si a fazei uleioase care se emulsioneaza
B. produc, in general, un film interfacial mixt mai instabil
C. formeaza un film interfacial coerent
D. necesita concentratii mai reduse pentru emulsionare
E. reclama utilizarea unor concentratii mai mari pentru emulsionare
(pag. (7) 467)
F2143106. Pentru prepararea industriala a unguentelor emulsii se folosesc amestecatoare:

A. cu viteza mai mica (miscare lenta) de agitare
B. cu o agitare mai viguroasa
C. prevazute cu spirale sau palete
D. de tip moara cu cilindri
E. orice tip de agitator/amestecator aflat in dotare
(pag. (7) 471)
F2143107. Omogenizarea care succede obtinerii unei emulsii industriale:

A. urmareste reducerea suplimetara a dimensiunii picaturilor emulsionate
B. micsorarea gradului de dispersie a picaturilor fazei interne
C. se realizeaza cu ajutorul unor turbine de agitare
D. se realizeaza cu ajutorul morilor coloidale
E. se poate obtine spontan
(pag. (7) 471)
F2143108. Tehnicile particulare de obtinere a unor emulsii cu faza continua apoasa se bazeaza pe:
A. formarea,, in situ,, a unui sapun
B. folosirea unui compus gras autoemulsionabil anionic
C. folosirea unui compus gras autoemulsionabil neionic
D. metoda gumei uscate
E. metoda gumei umede
(pag. (7) 474)
F2143109. Teoria lui Harkins referitoare la emulsionare:

A. este cunoscuta si ca teoria icului sau penei
B. este aplicabila in cazul in care emulgatorul este un polimer
C. expilca mecanismul de emulsionare a tensioactivilor
D. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul sapunurilor
E. explica emulsionarea prin formarea filmului complex
(pag. (7) 464 - 465)
F2143110. Inversarea emulsiilor poate avea loc prin:

A. micsorarea diferentei densitatii celor doua faze
B. schimbarea cationului unui sapun emulgator
C. cresterea vascozitatii mediului de dispersie
D. schimbarea raportului concentratiilor emulgatorilor, in emulsii preparate cu ajutorul unor asocieri de doi
emulgatori
E. cresterea temperaturii
(pag. (7) 466)
F2143111. In emulsii de uz extern se folosesc ca emulgatori:

A. mucilagii
B. sapunuri
C. ceruri
D. colesterol
E. lanolina
(pag. (7) 467)
F2143112. Conform FR X, la prepararea emulsiilor se pot folosi ca substanţe auxiliare:

A. conservanţi antimicrobieni
B. stabilizanţi chimici (antioxidanţi)
C. agenti de floculare
D. agenţi pentru creşterea vâscozităţii
E. coloranţi
(pag. 388, [10])
F2143113. Conform FR X, conservarea emulsiilor se face:

B. la rece
D. ferit de lumină
E. Răspuns corect: A, E
(pag. 388, [10])
F2143114. Factorii care influenţează stabilitatea fizică a emulsiilor sunt:

A. tensiunea interfacială
B. vâscozitatea fazei externe

C. forţele de respingere şi atracţie dintre particulele fazei interne
D. presiunea osmotică
E. pH-ul fazei interne
(pag. 465, [7])
F2143115. Pentru reducerea fenomenelor de instabilitate fizică a emulsiilor:

A. se apropie densităţile celor două faze
B. se micşorează vâscozitatea fazei interne
C. se măreşte vâscozitatea fazei externe
D. se măreşte gradul de dispersie al picăturilor fazei interne
E. se adaugă antioxidanţi
(pag. 465, [7])
F2143116. Alegerea fazei uleioase a unei emulsii se face dependent de:

A. calea de administrare
B. tipul de emulsie
C. consistenţa dorită
D. prezenţa unor electroliţi în faza apoasă
E. considerente economice
(pag. 466, [7])
F2143117. Pentru emulsiile parenterale se folosesc ca emulgatori:

A. săpunuri inverse
B. săpunuri de amine
C. lecitină
D. ceruri emulgatoare
E. polisorbaţi
(pag. 467, [7])
F2143118. Conservanţii antimicrobieni folosiţi în formularea emulsiilor sunt:

A. metilparaben
B. propilparaben
C. butilhidroxianisol
D. metabisulfit de sodiu
(pag. 474, [7])
F2143119. Determinarea tipului de emulsie se face prin:

A. metoda diluării
C. evaluarea diamentrului picăturilor emulsionate
D. metoda conductimetrică
E. determinarea pH-ului
(pag. 474, [7])
F2143120. Conform FR X, controlul calităţii emulsiilor se referă la:

A. masa totală pe recipient
B. dozarea substanţei active
C. uniformitatea conţinutului în substanţă activă
D. potenţialul zeta
E. volumul de sedimentare
(pag. 388, [10])
F2143121. Conform FR X, emulsia uleioasă conţine:

A. ulei de floarea soarelui 10 %
B. ulei de floarea soarelui 5 %
C. gumă arabică 10 %
D. gumă arabică 7,5 %
E. gumă arabică 5 %
(pag. 388, [10])
F2143122. Conform FR X, emulsiile de uz intern prezintă:

A. aspect lăptos şi omogen
B. miros şi gust caracteristic componentelor
C. consistenţă vâscoasă
D. dimensiunea picăturilor dispersate sub 5 microni
E. o concentraţie a fazei interne de cel puţin 74 %
(pag. 388, [10])
F2143123. Conform FR X, la prepararea emulsiilor sunt valabile următoarele:

A. emulgatorul se dizolvă în faza externă
B. în aceasta (faza externă) se dispersează printr-o metodă adecvată faza internă
C. emulsia formată se completează cu faza internă la masa prevăzută
D. se pot folosi substanţe auxiliare
E. în emulsiile de uz extern se pot adăuga edulcoranţi şi aromatizanţi
(pag. 388, [10])
F2243124. In care monografie de generalitati din FR X se fac referiri la emulsii farmaceutice

A. unguente
B. supozitoare
C. emulsii
(pag. FRX)
F2243125. Ce dispozitive se utilizeaza la omogenizarea emulsiilor

B. omogenizatoare cu filiera
C. cu ultrasunete
D. moara coloidala
E. concasoare
(pag. Leucuta,471)
F2243126. Care dintre emulgatorii mentionati contribuie la stabilizarea emulsiilor de tip ulei in apa
A. Span 8o
B. Tween 8o
C. Guma arabica
D. copolimer etilena-propilena (Pluronic)
E. Eudragit
(pag. Leucuta,462,467)
F2243127. Prevederi ale FRX referitoare la emulsii in monografia de generalitati

A. sunt preparate lichide
B. sunt preparate lichide sau semisolide

C. se folosesc numai emulsiile ulei in apa
D. in aceasta categorie sunt incluse si linimentele
E. linimentele sunt incluse la unguente
(pag. FRX,387)
F2243128. Mecanismul de actiune ca emulgatori a sapunurilor monovalente

A. adsorbtie orientata la interfata
B. hidratarea mai mare a partii lipofile
C. incorporarea apei ca faza interna
D. incorporarea uleiului ca faza interna
E. actioneaza prin cresterea viscozitatii fazei externe
(pag. Leucuta,464)
F2243129. Prevederi ale farmacopeei referitoare la emulsii

A. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza externa
B. aspect laptos si omogen care se mentine dupa diluare 1:10 cu faza interna
C. se pastreaza la 8-10 0C
D. se pastreaza la frigider
E. pe eticheta preparatului se va specifica perioada de valabilitate
(pag. FRX,387)
F2243130. Fenomene de instabilitate, ireversibile, la emulsii

A. ecremare
B. sedimentare
C. floculare
D. coalescenta
(pag. Leucuta,466)
F2243131. Factori care influenteaza stabilitatea emulsiilor

B. viscozitatea mediului de dispersie
C. raportul de concentratii a fazelor
D. tensiunea interfaciala
E. fenomenul Marangoni
(pag. Leucuta,465)
F2243132. Abordarea practica a formularii unei emulsii incepe cu stabilirea unei formule bazata pe cei
trei componenti principali (diagrama ternara), care sunt
A. faza apoasa
B. faza uleioasa
C. emulgatorul
D. substanta medicamentoasa
E. conservantul antimicrobian
(pag. Leucuta,469)
F2243133. Alegerea emulgatorului cind acesta este format dintr-un amestec de tensioactivi
A. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de HLB celor doi emulgatori
B. proportia tensioactivilor se calculeaza in functie de masa moleculara a celor doi emulgatori
C. amestecul de emulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori ionogeni
D. amestecul de emulgatori care se prefera este alcatuit din emulgatori neionogeni
E. in vederea alegerii tensioactivilor trebuie luat in calcul si valoarea HLB a fazei uleioase care se
emulsioneaza
(pag. Leucuta,466)
F2243134. Care dintre factorii inclusi in ecuatia Stokes au o influenta direct proportionala asupra
vitezei de sedimentare-ecemare a unei emulsii
B. viscozitatea
C. densitatea fazei dispersate
D. densitatea mediului de dispersie
E. acceleratia gravitationala
(pag. Leucuta,465)
F2243135. Care sunt criteriile de alegere a fazei uleioase pentru obtinerea unei emulsii
A. calea de administrare
B. consistenta dorita a preparatului
C. eventuale interactiuni intre componenti
D. potentialul iritant al componentilor
E. consumul energetic in faza de omogenizare
(pag. Leucuta,466)
F2243136. Ce fel de conservanti se pot asocia unei emulsii

B. lecitina
C. acidul benzoic
D. nitratul fenilmercuric
E. nipaginul/nipasolul
(pag. Leucuta,468)
F2243137. Cum poate avea loc micsorarea disponibilitatii conservantului in faza apoasa a unei emulsii
ulei/apa, fapt nedorit in formulare
A. distributie preferentiala in faza uleioasa
B. formare de complecsi greu solubili in apa
C. includerea in micelele emulgatorului tensioactiv
D. modificarea gradului de ionizare datorita pH-ului
E. reducerea actiunii antimicrobiene
(pag. Leucuta,468)
F2243138. Ce factori determina alegerea aparaturii de emulsionare la nivel industrial

A. volumul total al lichidului care se amesteca
B. viscozitatea sistemului
C. tensiunea interfaciala
D. costul componentilor
E. considerente economice
(pag. Leucuta,470)
F2243139. Ce tipuri de emulsii farmaceutice se pot intilni

A. preparate topice
B. parenterale in alimentarea parenterala
C. emulsii multiple cu cedare prelungita
D. emulsii clare sau microemulsii pentru cedare rapida
E. unguente si supozitoare cu substante emulsionate
(pag. Leucuta,463)
F2343140. In ce conditii poate avea loc inversarea fazelor unei emulsii:

A. schimbarea cationului monovalent cu unul bivalent
B. in functie de raportul concentratiilor dintre doi emulgatori
C. cresterea concentratiei fazei dispersate
D. cresterea temperaturii
E. in timpul prelevarii dozei de emulsie
(pag. 466)
F2343141. in cazul emulsiilor de uz intern emulgatorul trebuie sa indeplineasca conditiile:

A. sa fie netoxic
B. sa fie neiritant
C. sa fie emulgator tip U/A
D. sa fie emulgator tip A/U
E. sa formeze emulsii viscoase
(pag. 467)
F2343142. Emulsiile pot fi administrate:

A. pe cale orala
B. pe piele
C. ca preparate parenterale
D. pe mucoasa nazala
E. pe mucoasa oftalmica
(pag. 463)
F2343143. Ce fenomene de instabilitate ale emulsiilor sunt reversibile:

A. sedimentarea
B. ecremarea
C. flocularea
D. coalescenta
(pag. 466)
F2343144. Pentru o emulsie de uz intern, emulgatorul trebuie:

A. sa realizeze emulsii tip U/A
B. sa realizeze emulsii tip A/U
C. sa fie netoxic
D. sa contina tensioactivi neionici
E. sa contina tensioactivi ionici
(pag. 467)
F2343145. Conservantii antimicrobieni utilizati la emulsii trebuie sa prezinte:

B. actiune fungicida
C. o actiune inhibitoare in cantitate minima
D. un coeficient de repartitie lipide/apa echilibrat
E. solubilitate mare in ulei
(pag. 468)
F2343146. Componentele de baza ale unei emulsii sunt:

A. faza apoasa
B. faza uleioasa
C. emulgator
D. agent de crestere a viscozitatii
E. conservant
(pag. 387)
F2343147. Care sunt fazele corecte in realizarea unei emulsii tip U/A:
A. se topeste faza grasa la 70 ° C in cuva
B. se adauga o portiune din faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
C. se adauga toata faza apoasa incalzita separat la aceeasi temperatura
D. emulsia se raceste sub agitare
E. restul apei se adauga la rece
(pag. 474)
F2343148. Cum se determina marimea particulelor unei emulsii:

A. microscopic
C. conductometric
D. prin diluare
E. cu ajutorul indicelui de refractie
(pag. 474)
F2343149. Emulsiile se pastreaza:

C. la temperaturi de 8-15 °C
D. la intuneric
E. cu mentiunea "A se agita inainte de intrebuintare"
(pag. 388)
F2343150. Caracteristicile linimentelor sunt:

A. emulsii aplicate pe piele
B. contin sapunuri
C. contin substante cu actiune emolienta
D. contin substante cu actiune analgezica sau revulsiva
E. sunt sterile
(pag. 387)
F2343151. Ce afirmatii sunt corecte pentru forma farmaceutica de emulsie:

A. sunt preparate semisolide
C. constituite dintr-un sistem dispers
D. contin mai multe faze
E. se administreaza extern
(pag. 387)
F2343152. Ce contine emulsia uleioasa:

A. ulei floarea soarelui 10 g
B. guma atabica 5 g
C. apa distilata 85 g
D. ulei floarea soarelui 5 g
E. guma arabica 10 g
(pag. 388)
F2343153. Care sunt caracteristicile ce nu corespund in descrierea emulsiilor:

A. aspect clar
B. diluate cu faza interna raman omogene
C. aspect laptos si omogen
D. culoarea, gustul si mirosul sunt caracteristice componentelor
E. diluate cu faza externa raman omogene
(pag. 387-388)
F2343154. Care sunt monografiile cu emulsii sterile din F.R.X.:

A. Emulsii
B. Preparate injectabile
C. Preparate perfuzabile
D. Supozitoare
E. Unguente
(pag. 492, 510)
F2343155. Ce mecanisme pot explica formarea emulsiei:

A. fenomenul Marangoni
B. teoria filmului interfacial
C. teoria penei
D. teoria filmului complex
E. nici un mecanism
(pag. 464-465)
F2343156. Factorii care influenteaza stabilitatea emulsiilor dupa legea Stokes pot fi:
A. raza particulei
C. viscozitatea
D. raportul de concentratii a fazelor
E. sarcina electrica
(pag. 465-466)
F2543157. Referitor la teoria lui Harkins de formare a emulsiilor alegeti afirmatiile corecte:
A. explica mecanismul de emulsionare cu ajutorul polimerilor
B. se aplica atunci cand emulgatorul este un sapun
C. sapunurile monovalente formeaza emulsii U/A
D. sarcina electrica a emulgatorului contribuie la stabilitatea emulsiei
E. sapunurile plurivalente formeaza emulsii U/A
(pag. 464/7)
F2543158. Se pot adauga antioxidanti pentru faza apoasa a emulsiilor urmatoarele substante:
A. metabisulfit de sodiu
B. tioglicerol
C. palmitat de ascorbil
E. lecitina
(pag. 469/7)
F2543159. Emulsiile de uz intern:

A. sunt de tipul U/A
B. sunt de tip A/U

C. se folosesc in general mucilagii
D. se foloseste colesterolul sau lecitina
E. emulgatorul trebuie sa fie iritant
(pag. 467/7)

A. reprezinta sisteme de administrare cu actiune imediata
B. sunt de tipul A/U/A
C. se administreaza strict extern
D. se administreaza parenteral
E. pot contine picaturi de ulei dispersate in picaturi de apa
(pag. 463/7)
F2543161. Conform FR X substantele auxiliare folosite la prepararea emulsiilor sunt:

A. stabilizanti
B. agenti pentru scaderea vascozitatii
D. antioxidanti
E. coloranti
(pag. 388/10)
F2543162. Emulsia uleioasa prevazuta de Farmacopee contine:

A. 10 parti guma arabica
B. 7 parti apa
C. 10 parti ulei de floarea soarelui
D. 5 parti guma arabica dezenzimata
E. 7,5 parti apa
(pag. 388/10)
F2543163. Antioxidantii solubili in ulei utilizati la prepararea emulsiilor pot fi:

A. acid ascorbic
C. galat de propil
E. lecitina
(pag. 469/7)
F2543164. Procedee pentru controlul tipului emulsiilor:

A. prin diluare
B. conductometric
C. prin fluorescenta
D. viteza de sedimentare
E. potentialul zeta
(pag. 474/7)
F2543165. Alegerea fazei uleiose la formularea emulsiilor depinde de:

A. calea de administrare(intern, extern,parenteral)
B. consistenta dorita
C. sarcina electrica
D. posibile incompatibilitati cu ingredientele emulsiei
(pag. 466/7)
F2543166. Factori care influenteaza stabilitatea emulsiilor:

B. hidratarea
C. fortele de respingere si atractie intre particule
D. tipul de emulgator
E. valoarea HLB a componentei lipofile
(pag. 465/7)
F2543167. Fenomene reversibile de instabilitate a emulsiilor:

A. sedimentarea
B. coalescenta
C. inversarea fazelor
D. ecremarea
E. flocularea
(pag. 466/7)
F2543168. Afirmatii adevarate despre microemulsii:

A. sunt sisteme disperse eterogene clare
B. cantitatea fazei interne este mai mica
C. sunt formate din doua faze lichide miscibile
D. sunt numai tip U/A
E. au utilizari cosmetice
(pag. 464/7)
F2543169. Marimea particulelor unei emulsii se poate determina:

A. cu pipeta Andreasen
B. microscopic cu ajutorul unui micrometru ocular etalonat
C. prin diluare
D. cu ajutorul indicatorilor
E. cu numaratorul Coulter
(pag. 474/7)
F2543170. Afirmatii adevarate referitoare la emulsii:

A. sunt sisteme disperse eterogene
B. de tip U/A
C. de tip A/U
D. constituite din doua lichide miscibile
E. constiuite din o substanta solida si una lichida
(pag. 463/7)
F2543171. Afirmatii adevarate despre emulsiile multiple:

A. sunt de tip U/A
B. sunt sisteme de administrare cu efect imediat
C. pot contine picaturi uleiose in solutie apoasa
D. sunt de tip A/U/A
E. sunt sisteme de administrare cu efect prelungit
(pag. 463/7)
F2543172. Din categoria substantelor tensioactive anionice fac parte :

A. lauril sulfat de sodiu
B. sapunuri alcaline
C. lecitina
D. stearat de etilenglicol
(pag. 461/7)
F2543173. La formarea emulsiilor, teoria filmului complex :

A. se aplica pentru emulgatori de tip polimeri
B. reprezinta formarea unui film complex multimolecular
C. apare in cazul emulsiilor tip U/a
D. se aplica pentru emulgatori de tip tensioactivi
E. emulgatorul determina si o micsorare a vascozitatii fazei externe
(pag. 465/7)
F2543174. Prepararea emulsiilor in industrie se realizeaza cu:

B. mori coloidale
C. amestecator planetar
D. omogenizator cu filiera
E. mori cu valturi
(pag. 461/7)
F2543175. Emulsia uleioasa se prepara conform Farmacopeei din:

A. apa distilata
C. guma arabica dezenzimata
D. ulei de ricin
E. guma tragacanta
(pag. 468/7)
F2543176. Afirmatii adevarate referitoare la emulsii:

A. sunt constituite din doua sau mai multe lichide miscibile
B. sunt sisteme disperse eterogene
C. sunt de tip A/U
D. sunt de tip U/A
E. sunt constituite din doua sau mai multe substante solide
(pag. 463/7)
F2543177. Doua lichide nemiscibile la agitarea impreuna:

A. determina dispersarea temporara a unuia in celalalt
B. duce la cresterea suprafetei de separatie intre faze
C. la incetarea agitarii apare fenomenul de coalescenta
D. la incetarea lucrului mecanic cele doua lichide raman dispersate
E. duce la scaderea energiei libere interfaciale
(pag. 464/7)
F2643178. Biodisponibilitatea este dată de:

A. viteza absorbţiei substanţei ative
B. natura excipienţilor
C. compoziţia formei farmaceutice
D. mărimea absorbţiei substanţei active
E. forma cristalină a substanţei active
(pag. 111)
F2643179. Biodisponibilitatea unui medicament este influenţată de următorii factori chimici:

A. cantitatea excipienţilor folosiţi
B. lipofilia
C. forma cristalină
D. constanta de disociere
E. solubilitatea
(pag. 111)
F2643180. Etapa pre-clinică a unui medicament cuprinde următoarele studii:

A. fizice
B. farmacocinetice
C. biologice
D. toxicologice
E. clinice
(pag. 107)
F2643181. Studiile clinice controlate pot fi:

A. paralele
B. încruciºate
C. lineare
D. secvenţiale
E. relative
(pag. 109-110)
F2643182. Medicamente "generice" sunt:

A. medicamente care prezintă aceeaºi compoziţie calitativă ºi cantitativă în ceea ce priveºte substanţa
medicamentoasă ºi forma farmaceutică cu produsul de referinţă
B. medicamente alternative farmaceutice
C. medicamente care nu prezintă aceeaºi compoziţie calitativă ºi cantitativă în ceea ce priveºte substanţa
medicamentoasă ºi forma farmaceutică cu produsul de referinţă
D. medicamente echivalente farmaceutice bioechivalente
E. pro-droguri
(pag. 120)
F2643183. Studiile de bioechivalenţă sunt necesare:

A. la soluţii parenterale intramusculare sau subcutanate
B. la vaccinuri
C. la siropuri
D. la unguente
E. la capsule
(pag. 122)
F2643184. În studii de bioechivalenţă se determină concentraţia metaboliţilor când - substanţa activă:

A. este un precursor
B. nu se poate determina datorită absenţei unei metode analitice corespunzătoare
C. suferă o conversie rapidă ºi completă
D. este o moleculă chirală
E. are un timp de înjumătăţire lungă
(pag. 128)
F2643185. La prelevarea probelor biologice în studiile de bioechivalenţă sunt importante:
A. frecvenţa prelevărilor
B. durata prelevărilor
C. cauza prelevărilor
D. modalitatea prelevărilor
E. condiţiile prelevărilor
(pag. 129)
F2643186. Criterii de validare a metodelor de dozare folosite la studii de bioechivalenţă:

A. precizie
B. stabilitate
C. sensibilitate
D. specificitate
E. inexactitate
(pag. 129-130)
Tema nr. 44
Suspensii farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
F1244001. Care dintre factori amintiti, imbunatatesc stabilitatea suspensiilor defloculate

A. dimensiunea redusa a particulelor
B. micsorarea viscozitatii mediului de dispersie
C. absenta sarcinii electrice
D. absenta peptizatorilor
E. evitarea excipientilor tixotropi sau plastici in mediul de dispersie
(pag. 477, [7])
F1244002. Care enunt este coect legat de umectarea particulelor solide in vederea prepararii suspensiei
A. are loc daca unghiul de contact este mai mic de 90 °
B. are loc daca unghiul de contact este mai mare de 90 °
C. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 180 °
D. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 0 °
E. micsorarea unghiului de contact va face dificila umectarea
(pag. 38-39, [7])
F1244003. Factorul determinant in asigurarea stabilitatii fizice a suspensiilor defloculate este unul din
cei mentionati:
A. izotonia
B. umectarea
C. peptizarea
D. caracteristicile reologice ale mediului de dispersie si ale preparatului (viscozitatea de structura)
E. tipul recipientului de conditionare
(pag. 475, [7])
F1244004. Prevederi ale farmacopeei referitoare la suspendarea substantelor puternic active; care
dintre enunturi este corect
A. se evita prepararea de suspensii cu acestea
B. in cazuri exceptionale se face suspendarea unor cantitati reduse la jumatate fata de cele prescrise
C. cantitatea prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pe 24 ore
D. cantitatea suspendata poate depasi doza maxima pe 24 de ore daca substanta respectiva nu este un
stupefiant
E. daca substanta care se suspenda este un stupefiant se va recurge la solubilizarea micelara
(pag. 894, [FR X])
F1344005. Ce proprietati prezinta suspensiile floculate:

A. cristale individuale care sedimenteaza rapid
B. flocoane laxe care sedimenteaza rapid
C. supernatant opalescent
D. volum mic de sedimentare
E. sediment cimentat
(pag. 478)
F1344006. Ce umectanti se pot folosi la suspensii:

A. tensioactivi
B. parafina lichida
D. ulei de ricin
E. guma arabica
(pag. 476)
F1344007. Suspensiile defloculate se caracterizeaza prin:

A. particule solide dispersate individual
B. particule agregate in flocoane
C. viteza de sedimentare mare
D. viscozitate mare a mediului de dispersie
E. sediment lax
(pag. 476-477)
F1444008. Se pot prepara suspensii defloculate in urmatoarele conditii avantajoase:

A. viteza de agitare foarte mica
B. realizarea unui pH slab acid al vehiculului
C. prepararea unei suspensii concentrate care se amesteca apoi cu agentul de suspendare, urmata de
diluarea cu vehiculul ce contine si alti adjuvanti
D. viteza de agitare foarte mare
E. prepararea unei suspensii concentrate care se amesteca apoi cu vehiculul
(pag. 480, [7])
F1544009. Aprecierea gradului de floculare al unei suspensii se determină prin:

A. metoda diluării
C. măsurarea volumului de sediment format
D. conductimetric
E. măsurarea indicelui de refracţie
(pag. 478, [7])
F1544010. În suspensiile floculate particulele suspendate :

A. sunt entităţi individuale
B. nu sunt entităţi individuale
C. au viteză de sedimentare mică
D. formează lent sedimentul
E. duc la obţinerea unui sediment greu de redispersat
(pag. 478, [7])
F1544011. La prepararea suspensiilor de uz intern nu se folosesc:

A. edulcoranţi
B. aromatizanţi
C. coloranţi
E. aglutinanţi
(pag. 479, [7])
F1544012. Obţinerea fazei insolubile la prepararea suspensiilor nu se face prin:

A. precipitarea cu solvenţi organici
B. precipitarea prin modificarea pH-ului
C. precipitarea prin dubla descompunere

D. procedeul sedimentării
E. triturare la mojar
(pag. 476, [7])
F1544013. Reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide dintr-o suspensie poate fi micşorată
prin:
A. scăderea concentraţiei fazei solide
B. scăderea gradului de dispersie
C. scăderea vâscozităţii mediului de dispersie
D. folosirea de vehicule tixotrope sau plastice
E. creşterea diferenţei de densitate între cele două faze
(pag. 477, [7])
F1544014. Stabilitatea unei suspensii nu este influenţată de:

A. gradul de hidratare
B. solubilitatea în apă a fazei dispersate
C. volumul suspensiei
D. vâscozitatea mediului de dispersie
E. sarcina electrică a particulelor fazei interne
(pag. 477, [7])
F1644015. Agenti tensioactivi neionici folositi la obtinerea suspensiilor floculate:

A. Tween
B. Laurilsufat de sodiu
C. Sapunuri alcaline
D. Sapunuri metalice
E. Carboximetilceluloza sodica
(pag. 479)
F1644016. FR X, controleaza marimea particulelor dintr-o masa de suspensie care contine aproximativ:
A. 100 mg substanta activa suspendata
B. 10 mg substanta activa suspendata
C. 10 g substanta activa suspendata
D. 5 g substanta activa suspendata
E. 25 g substanta activa suspendata
(pag. 893)
F1644017. La suspensii odata cu cresterea concentratiei fazei solide, viteza de sedimentare:

A. creste
B. scade
C. nu este influentata
D. creste linear
E. creste numai peste o anumita concentratie
(pag. 477)
F1644018. Tehnica prin care se obtin particule cu un grad avansat de dispersie la prepararea
suspensiilor defloculate se numeste:
A. pulverizare
B. maruntire
C. radere
D. micronizare
E. macinare
(pag. 479)
F2144019. Masurarea potentialului zeta al unei suspensii presupune:

A. utilizarea numaratorului Coulter
B. determinarea usurintei de redispersare a suspensiilor
C. determinarea incarcarii electrice a particulelor
D. determinarea sedimentarii gravitatioanle
(pag. (7) 480)
F2144020. Suspensiile de uz intern prezintă următoarele avantaje, cu excepţia:

A. reducerii descompunerii chimice a unor substanţe active comparativ cu soluţiile apoase
B. evitării gustului neplăcut al unor derivaţi solubili
C. uşurinţei de administrare la copii
D. stabilităţii fizice crescute a formei farmaceutice
E. biodisponibilităţii crescute faţă de preparatele orale solide
(pag. 475, [7])
F2144021. Conform FR X următoarele afirmaţii referitoare la suspensii sunt adevărate, cu excepţia:

A. suspensiile destinate administrării interne pot conţine edulcoranţi şi aromatizanţi
B. suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se prepară prin metode care le asigură
sterilitatea
C. pe etichetele recipientelor se menţionează "A se agita înainte de întrebuinţare"
D. substanţele solide se aduc la gradul de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare
E. se conservă în recipiente închise etanş, la loc răcoros, ferit de lumină
(pag. 894, [10])
F2144022. La prepararea suspensiilor, FR X prevede că se pot folosi următoarele substanţe auxiliare,

cu excepţia:
A. agenţilor de mărire a vâscozităţii
B. umectanţilor
C. solubilizanţilor
D. agenţilor de floculare
E. conservanţilor antimicrobieni
(pag. 893, [10])
F2144023. Care dintre următoareloe afirmaţii referitoare la floculare cu electroliţi nu este adevărată:
A. se datorează controlării sarcinii electrice a particulelor suspendate
B. depinde de concentraţia electrolitului
C. creşte cu valenţa ionului folosit
D. se datorează producerii unui strat de solvatare în jurul particulelor
E. se poate controla prin determinarea schimbării potenţialului zeta.
(pag. 478, [7])
F2144024. Umectarea unui solid de către un lichid este completă când unghiul de contact este:
A. egal cu 0 grade
B. între 0 + şi 90 grade
C. egal cu 90 grade
D. între 90 şi 180 grade
E. egal cu 180 grade
(pag. 38-39, [7])
F2244025. Suspensiile floculate se caracterizeaza prin:

A. sedimentare individuala a particulelor
B. sedimentare cu viteza redusa
C. sediment afanat
D. supernatant opalescent
E. potential zeta foarte ridicat
(pag. Leucuta, 478)
F2244026. Agentii de peptizare utilizati la prepararea suspensiilor:

A. conduc la obtinerea unor suspensii floculate
B. cresc vascozitatea mediului de dispersie
C. confera sarcini electrice particulelor suspendate
D. impiedica cimentarea sedimentului
E. nu au nici un efect asupra stabilitatii suspensiilor
(pag. Leucuta, 477)
F2244027. Sterilitatea une suspensii apoase de uz extern poate fi asigurata prin:

A. sterilizarea prin caldura uscata
B. sterilizarea prin caldura umeda
D. sterilizarea cu radiatii UV
E. prepararea pe cale aseptica
(pag. Leucuta, 480)
F2244028. Metode de floculare in vederea prepararii suspensiilor floculate

A. prin neutralizarea partiala a sarcinii electrice a particulelor si monitorizarea potentialului zeta se obtine o
floculare controlata, avantajoasa stabilitatii fizice
B. prin neutralizarea partiala a sarcinii electrice a particulelor si monitorizarea potentialului zeta se obtine o
floculare partiala,insuficienta unei stabilitati fizice corespunzatoare
C. prin invelirea integrala a particulelor cu un film de tensioactiv neionogen
D. prin cresterea la maximum a potentialului zeta
E. flocularea cu electroliti nu este o metoda practica de obtinere a suspensiilor de calitate
(pag. Leucuta,478)
F2244029. Factori care imbunatatesc stabilitatea suspensiilor defloculate

A. dimensiunea redusa a particulelor
B. micsorarea viscozitatii mediului de dispersie
C. absenta sarcinii electrice
D. absenta peptizatorilor
E. evitarea excipientilor tixotropi sau plastici in mediul de dispersie
(pag. Leucuta,476)
F2244030. Prevederi ale farmacopeei referitoare la suspendarea substantelor puternic active

A. se evita prepararea de suspensii cu acestea
B. in cazuri exceptionale se face suspendarea unor cantitati reduse la jumatate fata de cele prescrise
C. cantitatea prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza maxima pe 24 ore
D. cantitatea suspendata poate depasi doza maxima pe 24 de ore daca substanta respectiva nu este un
stupefiant
E. daca substanta care se suspenda este un stupefiant se va recurge la solubilizarea micelara
(pag. FRX,893)
F2344031. Ce umectanti se pot folosi la suspensii:

A. tensioactivi
B. parafina lichida
D. ulei de ricin
E. guma arabica
(pag. 476)
F2344032. Ce proprietati prezinta suspensiile floculate:

A. cristale individuale care sedimenteaza rapid
B. flocoane laxe care sedimenteaza rapid
C. supernatant opalescent
D. volum mic de sedimentare
E. sediment cimentat
(pag. 478)
F2344033. Suspensiile apoase sunt sisteme disperse eterogene formate din:

A. particule solide insolubile in apa
C. alcool
D. acetona
E. glicerol
(pag. 893)

A. particule solide dispersate individual
B. particule agregate in flocoane
C. viteza de sedimentare mare
D. viscozitate mare a mediului de dispersie
E. sediment lax
(pag. 476,477)
F2344035. Care din urmatoarele substante se prepara sub forma de suspensie apoasa:
A. glucoza
B. clorhidrat de procaina
C. fenobarbital
D. propifenazona
E. cafeina
(pag. 475)
F2544036. Intr-o suspensie, reducerea vitezei de sedimentare a particulelor solide poate fi micsorata
prin:
A. folosirea de vehicule tixotrope sau plastice
B. cresterea diferentei de densitate intre cele doua faze
C. scaderea concentratiei fazei solide
D. scaderea gradului de dispersie
E. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
(pag. 477/7)
F2544037. Urmatorii factori nu influenteaza stabilitatea unei emulsii:

A. solubilitatea in apa a fazei dispersate
B. gradul de hidratare
C. vascozitatea mediului de dispersie
D. sarcina electrica a particulelor fazei interne
E. volumul suspensiei
(pag. 477/7)
F2544038. Caracteristicile particulelor suspendate in suspensiile floculate sunt:

A. nu sunt entitati individuale
B. au viteza de sedimentare mica
C. sunt entitati individuale
D. formeaza lent sedimentul
E. duc la obtinerea unui sediment greu de redispersat
(pag. 478/7)
F2544039. Pentru suspensiile de uz intern nu se folosesc la preparare:

A. conservanti antimicrobieni
B. aglutinanti
C. aromatizanti
D. coloranti
E. edulcoloranti
(pag. 479/7)
F2544040. Gradul de floculare al unei suspensii se determina prin:

A. masurarea volumului de sediment format
B. conductimetric
C. metoda diluarii
D. determinarea indicelui de refractie
E. metoda colorarii
(pag. 478/7)
F2544041. Viteza de sedimentare a particulelor unei suspensii poate fi realizata prin:

A. cresterea gradului de dispersie
B. scaderea concentratiei fazei disperse
C. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
D. folosirea de polimeri hidrofili
E. utilizarea tensioactivilor in cantitate mare
(pag. 477/7)
F2544042. Conform FR X substantele auxiliare folosite la prepararea suspensiilor sunt urmatoarele cu

exceptia:
A. agenti de floculare
B. coloranti
D. umectanti
E. adsorbanti
(pag. 893/10)
F2544043. Afirmatii adevarate despre suspensii:

A. sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide
B. sunt constituite din una sau mai multe substante active insolubile suspendate in mediu de dispersie
semisolid
C. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 50 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametru de cel mult 25 micrometri
E. substante auxiliare folosite:diluanti,adsorbantiagenti tensioactivi
(pag. 893/10)
F2544044. Formularea suspensiilor farmaceutice are urmatoarele obiective cu exceptia:

A. reducerea vitezei de sedimentare
B. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor
C. sigurarea redispersarii omogene
D. evitarea sedimentarii
E. reducerea cimentarii
(pag. 475/7)
F2644045. Ce tip de recipiente de sticlă se foloseste pentru conditionarea sângelui de uz uman?

A. de tip I
B. de tip II
C. de tip III
D. de tip IV
E. de tip II si IV
(pag. 109)
F2644046. Pentru obtinerea recipientelor de conditionare din grupa elastomerilor se folosesc:

A. cauciucurile
B. derivati celulozici
C. poliamidele
D. polistirenul si copolimerii
E. siliconele
(pag. 113)
F2644047. Eticheta recipientului si ambalajului nu cuprinde:

A. tipul materialului folosit pentru conditionare
B. modul si calea de administrare
C. termenul de valabilitate
D. capacitatea recipientului
E. concentratia
(pag. 117)
F2644048. Din categoria recipientelor cu sisteme de închidere specială nu fac parte:

A. cu bilă
B. cu capac cu ventil
C. cu duze metalice
D. sprayuri
E. cu capac
(pag. 117)
F2644049. Metalele si aliajele folosite pentru conditionarea primară a medicamentelor prezintă

dezavantajul:
A. impermeabilitate absolută
B. soliditate mecanică înaltă
C. se corodează
D. rezistentă la solutii si temperatură
E. fără absorbtie pentru substante medicamentoase si auxiliare
(pag. 115)
F1244050. Alegeti care dintre enunturi este corect referitor la prepararea suspensiilor defloculate
A. folosirea unor particule a substantei medicamentoase cu grad avansat de dispersie
B. alegerea unui polimer care sa duca la formarea unei viscozitati de structura (plastica, tixotropica) a
mediului de dispersie
C. evitarea umectantilor
D. evitarea agentilor peptizatori
E. folosirea unor sisteme de agitare eficiente
(pag. 478, [7])
F1244051. Alegeti enunturile corecte referitor la suspensiile injectabile, conform farmacopeei

A. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu sau fara agenti
de suspendare
B. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu agenti de
suspendare
C. suspensiile sterile se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme
D. suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor nu se pot steriliza deoarece s-ar
distruge stabilitatea lor fizica, de aceea se aduc la un pH care distruge microorganismele eventual
prezente
E. prepararea trebuie facuta astfel incit sa se evite total sedimentarea in timp
(pag. 512, [FR X])
F1244052. Obiective ale controlului de calitate a suspensiilor:care dintre enunturi sunt corecte
B. viteza de sedimentare
C. capacitatea de redispersare a sedimentului suspensiei
D. viscozitatea
E. marimea agregatelor (flocoanelor) formate din asocieri de particule
(pag. 480, [7])
F1244053. Precizati care dintre substantele auxiliare de mai jos sunt admise de FRX la prepararea
suspensiilor farmaceutice
A. umectanti
B. lubrifianti
C. conservanti
D. agenti pentru cresterea viscozitatii
E. polimeri bioadezivi
(pag. 893, [FR X])
F1244054. Prevederi ale farmacopeei privind controlul sterilitatii suspensiilor:care dintre enunturi snt
corecte
A. suspensiile care contin antibiotice
B. suspensii care se aplica pe plagi
C. suspensii care se aplica pe arsuri
D. suspensii care se aplica pe pielea sugarilor
E. suspensiile care trebuie sa fie sterile se sterilizeaza prin autoclavare
(pag. 894, [FR X])
F1244055. Prevederi ale FRX referitoare la suspensii, in monografia de generalitati; care din enunturi
sunt corecte

C. pe eticheta se mentioneaza “A se agita inainte de intrebuintare”
D. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 48 ore
E. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 3 zile
(pag. 893, [FR X])
F1244056. Prin ce proprietati, din cele de mai jos, se pot caracteriza suspensiile defloculate
A. sedimentarea individuala a particulelor
B. lichid clar deasupra sedimentului
C. evitarea cimentarii
D. redispersare foarte usoara
E. riscul formarii de sediment cimentat
(pag. 476-7, [7])
F1344057. Care sunt dimensiunile particulelor admise intr-o suspensie:

A. 50 micrometri
B. 100 micrometri
C. 180 micrometri
D. 200 micrometri
E. 300 micrometri
(pag. 893)
F1344058. Factori care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. dimensiunea particulelor solide insolubile
B. umectarea particulelor solide
C. viscozitatea mediului
D. lipsa sarcinii electrice
E. lipsa stratului de hidratare
(pag. 477)
F1344059. Fenomenele de instabilitate fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. cresterea cristalelor
B. marirea viscozitatii
C. sedimentarea particulelor
D. formarea de flocoane
E. formarea de sedimente compacte
(pag. 477)
F1344060. In ce cazuri masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza
maxima pentru 24 de ore:
A. pentru substantele anodine
B. pentru substantele puternic active
C. pentru substantele toxice
D. pentru substantele colorante
E. pentru substantele antioxidante
(pag. 893)
F1344061. In ce cazuri se asigura sterilitatea suspensiilor:

A. pentru suspensiile administrate intern
B. pentru suspensiile aplicate in conductul auditiv
C. pentru suspensiile aplicate pe plagi
D. pentru suspensiile aplicate pe arsuri

E. pentru suspensiile aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F1344062. Mecanismul de actiune a surfactantilor ionogeni in suspensie este de:

B. adsorbtie ca strat monomolecular pe particulele solide
C. conferirea de sarcini electrice
D. umectare
E. floculare
(pag. 476)
F1344063. Mecanismul de actiune al polimerilor hidrofili intr-o suspensie este de:

B. conferirea de sarcini electrice
C. adsorbtie ca strat multimolecular
D. scaderea tensiunii superficiale
E. marirea viscozitatii mediului de dispersie
(pag. 476)
F1344064. Particulele solide obtinute prin pulverizare se caracterizeaza prin:

A. stare energetica crescuta la suprafata
B. tendinta la aglomerare
C. tendinta la absorbtia aerului
D. scaderea solubilitatii
E. facilitate de umectare
(pag. 477)
F1344065. Suspensiile se prepara prin urmatoarele metode:

A. metoda condensarii
B. metoda dispersarii
C. metoda amestecarii
D. metoda diluarii
E. metoda flocularii
(pag. 893)
F1444066. Caracteristicile suspensiilor defloculate sunt:

A. particulele sedimenteaza individual
B. viteza de sedimentare este redusa
C. sedimentul este voluminos
D. supernatantul este limpede
E. supernatantul este opalescent
(pag. 476, [7])
F1444067. Comportamentul particulelor in suspensie depinde de urmatoarele propietati fizice:

A. polimorfism
B. structura cristalina
C. punct de topire
D. stare anhidra sau solvatata
E. densitate
(pag. 476, [7])
F1444068. Flocularea se poate efectua in conditii controlate, folosind:

A. electroliti
B. substante tensioactive
C. polimeri hidrofili
D. neelectroliti
E. solventi miscibili cu apa
(pag. 478 - 479, [7])
F1444069. In suspensii, viteza de sedimentare a particulelor insolubile:

A. este redata de relatia lui Stokes pentru suspensiile concentrate
B. este redata de relatia lui T. Higuchi pentru suspensiile diluate (sub 2%)
C. este redata de relatia lui T. Higuchi pentru suspensiile concentrate
D. scade cu cresterea viscozitatii mediului de dispersie
E. scade cu scaderea concentratiei fazei solide
(pag. 477, [7])
F1444070. Obtinerea particulelor insolubile prin precipitare cu un solvent organic, miscibil cu apa:
A. se realizeaza prin adaugarea solutiei substantei medicamentoase in solventul organic in apa distilata, in
orice conditii
B. se realizeaza prin adaugarea solutiei substantei medicamentoase in solventul organic in apa distilata, in
conditii controlate
C. permite obtinerea marimii dorite a particulelor
D. permite obtinerea aceleiasi forme polimorfe, indiferent de solventul organic folosit
E. permite obtinerea de forme polimorfe diferite, in functie de solventul organic folosit
(pag. 476, [7])
F1444071. Stabilitatea fizica a suspensiilor este asigurata prin:

A. folosirea de umectanti
B. folosirea agentilor de peptizare
C. utilizarea formelor polimorfe cu solubilitatea cea mai mare
D. favorizarea aparitiei fortelor de atractie intre particule
E. utilizarea formelor polimorfe cu solubilitatea cea mai mica
(pag. 477 - 478, [7])
F1444072. Suspensiile floculate se deoasebesc de cele defloculate prin:

A. viteza de sedimentare lenta
B. sedimentul afinat
C. sedimentul format din particule individuale
D. posibilitatea aparitiei fenomenului de cimentare a sedimentului
E. supernatant clar
(pag. 478, [7])
F1444073. Suspensiile, fiind sisteme disperse instabile, formularea lor are ca obiective:
A. evitarea sedimentarii particulelor suspendate
B. reducerea vitezei de sedimentare
C. numai reducerea fenomenului de crestere a cristalelor si a cimentarii
D. asigurarea redispersarii omogene, fara dificultate, a sedimentului
E. evitarea fenomenului de crestere a cristalelor
(pag. 475, [7])
F1544074. Avantajele suspensiilor:

A. posibilitatea administrării de substanţe cu solubilitate redusă în apă
B. procesele de degradare ale substanţelor active sunt mai reduse

C. evitarea gustului neplăcut al substanţelor active
D. apariţia sedimentelor cimentate
E. pot fi administrate uşor persoanelor cu dificultăţi de înghiţire
(pag. 475, [7])
F1544075. Controlul calităţii suspensiilor implică determinarea:

A. mărimii particulelor
B. vitezei de sedimentare
C. potenţialului Zetta
D. vâscozităţii
E. gradului de coalescenţă
(pag. 480, [7])
F1544076. În formularea suspensiilor se ţine seama de:

A. sedimentarea particulelor
B. creşterea mărimii particulelor
C. obţinerea unei suspensii floculate
D. obţinerea unei suspensii defloculate
E. de alţi factori, nu de cei enumeraţi mai sus
(pag. 475, [7])
F1544077. În suspensiile defloculate:

A. particulele dispersate sunt ca entităţi individuale
B. sedimentarea nu se realizează individual
C. viteza de sedimentare e mare
D. sedimentarea se face încet
E. sedimentul este foarte uşor de redispersat
(pag. 476, [7])
F1544078. Mărimea particulelor fazei solide a unei suspensii se determină folosind:

A. microscopul cu micrometru ocular etalonat
B. cernerea cu site standardizate
C. numărătorul Coulter
D. pipeta Andreasen
E. măsurarea volumului sedimentului
(pag. 480, [7])
F1544079. Particulele obţinute prin pulverizarea unei substanţe solide:

A. au stare energetică crescută la suprafaţă
B. nu au stare energetică
C. nu au tendinţă de aglomerare
D. au tendinţă de adsorbţie a aerului
E. sunt mai dificil de dispersat în apă
(pag. 476, [7])
F1544080. Sterilitatea suspensiilor se obţine prin:

B. sterilizare la etuvă
C. filtrare
D. folosirea de materii prime sterile
E. prepararea pe cale aseptică
(pag. 480, [7])
F1544081. Suspensiile floculate se obţin:

A. prin realizarea floculării prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. cu ajutorul substanţelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili, dar procedeul este mai dificil
D. prin agitare foarte puternică
E. prin adăugare de emulgatori
(pag. 478, [7])
F1544082. Următorii factori influenţează comportamentul particulelor unei suspensii:

A. structura cristaline
B. starea anhidră
C. forma amorfă
D. forma solvatată
E. culoarea substanţei suspendate
(pag. 476, [7])
F1644083. Caracteristicile unei suspensii defloculate:

A. viteza de sedimentare mare
B. sedimentul se formeaza încet
C. viteza de sedimentare mica
D. sedimentul se formeaza rapid
E. sedimentul se redisperseaza usor
(pag. 476-477)
F1644084. Cresterea vâscozitatii mediului de dispersie a suspensiilor:

A. creste viteza de sedimentare
B. încetineste viteza de sedimentare
C. contribuie la îmbunatatirea calitatii suspensiei
D. contribuie la scaderea calitatii suspensiei
E. reduce dimensiunea particulelor
(pag. 477)
F1644085. Ecuatia lui Stokes se refera la suspensii:

A. diluate
B. cu particule considerate sferice
C. concentrate
D. floculate
E. de uz extern
(pag. 477)
F1644086. F.R.X. prevede sterilitate în cazul:

A. Suspensiilor de uz intern
B. Suspensiilor aplicate pe plagi
C. Suspensiilor aplicate pe arsuri
D. Suspensiilor floculate
E. Suspensiilor aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F1644087. Factorii care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. vâscozitatea mediului de dispersie
B. substanta activa încorporata

C. dimensiunea particulelor
D. sarcina electrica a particulelor
E. indicele de refractie a suspensiei
(pag. 477)
F1644088. La prepararea suspensiilor, obtinerea particulelor prin metoda condensarii sau precipitarii
se poate realiza prin:
A. procedeul dispersarii
B. precipitare cu un solvent organic
C. precipitare prin modificarea pH-ului
D. precipitare prin dubla descompunere
E. precipitare cu agenti tensioactivi
(pag. 476)
F1644089. Metode de obtinere a suspensiilor floculate:

A. prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. prin utilizarea substantelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili
D. prin metoda gumei uscate
E. prin condensare
(pag. 478-479)
F1644090. Suspensiile sunt sisteme disperse:

A. ultramicroeterogene
B. eterogene
C. instabile
D. stabile
E. omogene
(pag. 475)
F2144091. La formularea suspensiilor farmaceutice se au in vedere obictive:

A. micsorarea, in general, a gradului de dispersie a particulelor suspendate
B. reducerea vitezei de sedimentare
C. favorizarea fenomenului de crestere a cristalelor
D. evitarea cimentarii
E. asigurarea redispersarii omogene, fara dificultate a sedimentului
(pag. (7) 475)
F2144092. Factorii care influenteaza comportamentul particulelor in suspensie sunt:

A. structura cristalina
B. starea anhidra ori solvatata
C. polimorfismul
D. umectarea
E. nici unul din factorii enumerati
(pag. (7) 477)
F2144093. Pentru prepararea suspensiilor sterile:

A. se folosesc componente sterile
B. se aplica sterilizarea prin autoclavare a produsului finit
C. se aplica sterilizarea prin filtre Millipore
D. se apeleaza la tehnica asptica
E. este obligatorie doar sterilizarea mediului de dispersie

(pag. (7) 480)
F2144094. Volumul de sedimentare:

A. este raportul la echilibru al sedimentului fata de volumul total al suspensiei
B. este raportul la echilibru al volumului total al suspensiei fata de cel al sedimentului
C. este cuprins intre 0 si 1, in cazul unei suspensii ideale
D. este egal cu 1, in cazul unei suspensii ideale
E. se determina cu ajutorul zetametrului
(pag. (7) 487)
F2144095. Influenta valentei si covalentei electrolitilor asupra flocularii suspensiilor se poate

determina experimental prin:
A. determinarea gradului de dispersie a fazei solide
B. masurarea vitezei de ecremare
C. observarea gradului de floculare
D. determinarea unghiului de contact al solidului
E. masurarea schimbarii potentialului zeta
(pag. (7) 478)
F2144096. Obtinerea particulelor de suspendat prin metoda condensarii sau precipitarii se poate
realiza prin urmatoarele procedee:
A. micronizarea solidului
B. precipitarea cu un solvent organic
C. precipitaea prin modificarea pH-ului
D. precipitarea prin dubla descompunere
E. pulverizarea prin frecare
(pag. (7) 476)
F2144097. O valoare mai mica a unghiului de contact denota ca:

A. predomina fortele de adeziune intre lichid si solid
B. predomina fortele de coeziune ale lichidului
C. are loc umectarea solidului
D. umectarea particulelor este dificila
E. particulele solide nu se lasa udate de apa
(pag. (7) 38 - 39)
F2144098. Sarcina electrica de suprafata a particulelor solide dispersate in apa isi are originea in:
A. interactiunea intre particule in mediu lichid
B. ionizarea gruparilor de la suprafata particulelor
C. adsorbtia preferentiala a unor ioni pe suprafata particulelor
D. cresterea cristalelor
E. impuritati reprezentate de ioni din mediul de dispersie
(pag. (7) 42)
F2144099. Dificultatile legate de formularea suspensiilor farmaceutice rezida in:

A. dispersarea corespunzatoare a particulelor solide in vehicul
B. existenta unei valori reduse a unghiului de contact solid/lichid
C. sedimentarea marimii particulelor
D. cresterea marimii particulelor
E. cimentarea sedimentarii
(pag. (7) 475)
F2144100. La controlul mărimii particulelor dintr-o suspensie, FR X prevede:

A. pentru 10 % din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm
B. 10 % din particule trebuie să aibă diametrul de cel puţin 180 µm
C. 90 % din particule trebuie să prezinte un diamentru de cel mult 50 µm
D. 90 % din particule trebuie să aibă dimensiuni de până la 180 µm
E. 20 % din particule trebuie să aibă diamentrul mai mare de 50 µm
(pag. 893, [10])
F2144101. FR X prevede pentru suspensiile farmaceutice următoarele caracteristici:

A. aspect opac
B. vâscozitate care să nu permită sedimentarea fazei solide
C. omogenitate pe toată durata de păstrare
D. redispersarea sedimentului după o agitare de 1-2 minute şi menţinerea omogenităţii pe durata administrării
E. particule în suspensie cu diametrul de maxim 10 microni
(pag. 893, [10])
F2144102. Probele de control pentru suspensiile farmaceutice includ:

A. determinarea mărimii particulelor
B. determinarea vâscozităţii
C. determinarea vitezei de sedimentare
D. determinarea perioadei de înjumătăţire
E. determinarea capacităţii de redispersare
(pag. 480, [7])
F2144103. Viteza de sedimentare a unei suspensii defloculate poate fi micşorată prin:

A. reducerea mărimii particulelor solide
B. micşorarea diferenţei de densitate dintre faze
C. mărirea vâscozităţii fazei externe
D. mărirea diferenţei de densitate dintre faze
E. micşorarea vâscozităţii fazei interne
(pag. 477, [7])
F2144104. Substanţele tensioactive pot facilita formarea suspensiilor floculate prin:

A. mărirea tensiunii interfaciale solid /lichid
B. acoperirea integrală a suprafeţei particulelor suspendate
C. acoperirea parţială a particulelor solide
D. crearea posibilităţii de interacţiune prin forţe de legare slabe între particulele suspendate
E. neutralizarea sarcinilor electrice ale particulelor
(pag. 478-479, [7])
F2144105. O suspensie floculată se caracterizează prin:

A. viteză de sedimentare rapidă
B. volum mic de sedimentare
C. includerea mediului de dispersie între particulele depuse
D. cimentarea în timp a sedimentului
E. sediment poros
(pag. 478, [7])
F2144106. O suspensie defloculată se caracterizează prin:

A. depunderea particulelor solide individuale
B. sediment compact
C. eliminarea mediului de dispersie din sediment
D. redispersare dificilă
E. grad de floculare apropiat de unitate
(pag. 476, [7])
F2144107. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor farmaceutice sunt:

A. dimensiunea particulelor dispersate
B. vâscozitatea fazei interne
C. vâscozitatea fazei externe
D. sarcina electrică a particulelor
E. gradul de umectare a particulelor solide
(pag. 477, [7])
F2144108. Creşterea cristalelor într-o suspensie este favorizată de:

A. existenţa unor polimorfi stabili
B. variaţiile de temperatură
C. existenţa formei hidratate a substanţei active insolubile
D. existenţa de particule suspendate cu acelaşi grad de dispersie
E. micşorarea gradului de dispersie şi existenţa unor forme ale particulelor cu nivel energetic mai mare.
(pag. 45, [7])
F2144109. FR X are următoarele recomandări privind prepararea suspensiilor:

A. substanţele solide se aduc la un grad de fineţe corespunzător scopului şi modului de administrare
B. ele se dispersează în mediu de dispersie lichid printr-o metodă adecvată
C. suspensia se completează la volumul prescris (m/v)
D. la preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare
E. suspensiile destinate administrării externe pot conţine agenţi de curgere
(pag. 893, [10])
F2244110. Ce proprietati reologice au suspensiile farmaceutice

A. viscozitatea aparenta a suspensiilor floculate este mai mare decit a celor defloculate
B. suspensiile defloculate in vehicule newtoniene pot forma un sediment compact, cimentat
C. suspensiile defloculate in vehicule nenewtoniene , plastice sau pseudoplastice, nu sedimenteaza,
respectiv viteza de sedimentare este incetinita
D. suspensiile floculate in vehicule newtoniene produc un volum mic de sediment, cu lichid opalescent
deasupra
E. suspensiile in dispersii concentrate de bentonita sau dioxid de siliciu coloidal , sunt tixotrope
(pag. Leucuta,57)
F2244111. Ce factori determina cresterea cristalelor la suspensiile farmaceutice

A. proprietatile plastice
B. proprietatile tixotrope
C. solubilitatea partiala a particulelor suspendate
D. solubilitatea mai mare a particulelor mici in comparatie cu cele mari, care cresc pe seama celor mici
E. factorii care cresc solubilitatea sau produc fluctuatii ale acesteia in sistem
(pag. Leucuta,45)
F2244112. Consecinte ale interactiunilor intre particule in suspensii farmaceutice

A. sunt determinate de combinarea fortelor de atractie si a celor de respingere
B. fortele de respingere se datoreaza potentialului electrocinetic
C. anularea sarcinilor electrice conduce la coagulare
D. o anulare partiala a sarcinilor electrice determina un minim secundar,care determina oprirea unirii
particulelor si formarea unui sistem floculat
E. adaugarea de elecroliti in orice cantitate la un sistem incarcat electric determina coagularea si deci
pierderea stabilitatii fizice

(pag. Leucuta,44)
F2244113. Ce fenomene de adsorbtie se intilnesc in suspensiile farmaceutice

A. particulele solide pot adsorbi substante tensioactive amfifile
B. adaugarea de tensioactivi amfifili favorizeaza umectarea
C. daca tensioactivii sunt ionogeni, particulele au sarcini electrice, iar stabilitatea cinetica va creste
D. adsorbtia de polimeri constituie o bariera mecanica in calea unirii particulelor
E. fenomenele de adsorbtie la suspensii sunt atit de mici incit nu au nici o influenta asupra stabilitatii
sistemului
(pag. Leucuta,40)
F2244114. Cum se poate pregati faza insolubila in vederea prepararii suspensiilor farmaceutice
B. metoda emulsionarii
C. depunerea electrostatica
D. cimentarea
E. metoda dispersarii fizice, mecanice
(pag. Leucuta,476)
F2244115. Ce particularitati ale ecuatiei Higuchi o diferentiaza de ecuatia Stokes referitoare la viteza de
sedimentare
A. suprafata specifica a solidului
B. porozitatea fazei solide sau fractiunea de volum a fazelor
C. viteza de sedimenare scade cu cresterea concentratiei fazei solide
D. marimea razei particulelor ( Stokes) si suprafata specifica a solidului (Higuchi) sunt factori diferiti care
influenteaza diferit stabilitatea
E. cresterea gradului de dispersie si a viscozitatii mediului cresc stabilitatea fizica a suspensiilor in timp
(pag. Leucuta,477)
F2244116. Care din factorii enumerati sunt pasi necesari la prepararea unei suspensii defloculate de
calitate corespunzatoare
A. pulverizarea avansata a substantei solide insolubile in mediul de dispersie
B. umectarea
C. conferirea de sarcina electrica
D. cresterea viscozitatii mediului de dispersie
E. indeplinirea conditiilor de mai sus nu mai fac necesar lucrul mecanic pentru dispersare
(pag. Leucuta,476)
F2244117. Avantaje ale utilizarii suspensiilor:

A. evitarea gustului neplacut al substantelor medicamentoase
B. posibilitatea obtinerii de preparate lichide din substante cu solubilitate redusa
C. formularea nu prezinta dificultati
D. instalarea rapida a efectului terapeutic
E. degradarea substantelor medicamentoase este mai redusa
(pag. Leucuta, 475)
F2244118. Conform ecuatiei lui Stokes, care sunt factorii care influenteaza viteza de sedimentare a
particulelor aflate in suspensie?
A. vascozitatea mediului de dispersie
B. umectarea particulelor
C. raza particulelor
D. diferenta dintre densitatea fazei interne si externe
E. sarcina electrica a particulelor

(pag. Leucuta, 477)
F2244119. La dispersarea substantei medicamentoase in vederea prepararii de suspensii floculate se

utilizeaza:
A. micronizatorul cu jet de aer
B. moara cu cilindri
C. procedeul de aerosolizare
D. procedeul in pat fluidizat
E. moara cu discuri verticale
(pag. Leucuta, 479)
F2244120. Controlul marimii particulelor suspendate se realizeaza cu ajutorul:

A. microscopului optic prevazut cu micrometru ocular
B. sitelor standardizate
C. pipetei Andreasen
D. permeametrului Blaine
E. numaratorului de particule Coulter
(pag. Leucuta, 480)
F2244121. Suspensii de uz extern:

A. picaturi pentru ochi
B. picaturi pentru nas
C. unguente
D. supozitoare
E. picaturi pentru ureche
(pag. FR X, 893, 823, 709)
F2244122. Instabilitatea fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. sedimentarea particulelor solide
B. cimentarea sedimentului
C. cresterea cristalelor
D. scaderea vascozitatii mediului de dispersie
E. coalescenta
(pag. Leucuta, 475-480)
F2244123. Pregatirea fazei solide insolubile in vederea prepararii de suspensii se face prin:
A. metoda precipitarii
B. metoda pulverizarii
C. metoda agitarii in flacon
D. metoda solventului comun
E. metoda gumei uscate
(pag. Leucuta, 476)
F2244124. Ce fel de substante auxiliare admite FRX la prepararea suspensiilor farmaceutice

A. umectanti
B. lubrifianti
C. conservanti
D. agenti pentru cresterea viscozitatii
E. polimeri bioadezivi
(pag. FRX,893)
F2244125. Suspensiile defloculate se caracterizeaza prin

A. sedimentarea individuala a particulelor
B. lichid clar deasupra sedimentului
D. redispersare foarte usoara
E. riscul formarii de sediment cimentat
(pag. Leucuta,476)
F2244126. Factori determinanti ai stabilitatii fizice a suspensiilor farmaceutice

A. izotonia
B. umectarea
C. peptizarea
D. caracteristicile reologice ale mediului de dispersie si ale preparatului (viscozitatea de structura)
E. tipul recipientului de conditionare
(pag. Leucuta,477)
F2244127. Suspensii care se administreaza pe alta cale de administrare decit cea orala, pentru care se
fac referiri in monografia Suspensiones din FR X care trebuie sa corespunda si prevederilor acelor
forme farmaceutice
A. unguente
B. supozitoare
C. colire
(pag. FRX, 894)
F2244128. Prevederi ale FRX referitoare la suspensii , in monografia de generalitati

C. pe eticheta se mentioneaza “A se agita inainte de intrebuintare”
D. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
E. in cazul substantelor puternic active masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca
doza maxima pe 3 zile
(pag. FRX,893)
F2244129. Umectarea particulelor solide in vederea prepararii suspensiilor

A. are loc daca unghiul de contact este mai mic de 90 °
B. are loc daca unghiul de contact este mai mare de 90 °
C. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 180 °
D. etalarea are loc daca unghiul de contact este de 0 °
E. micsorarea unghiului de contact va face dificila umectarea
(pag. Leucuta,38)
F2244130. Suspensiile injectabile , conform farmacopeei

A. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu sau fara agenti
de suspendare
B. se prepara din substante aduse la gradul de finete prevazut in monografia respectiva, cu agenti de
suspendare
C. suspensiile sterile se prepara prin metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei
contaminari ulterioare cu microorganisme
D. suspensiile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor nu se pot steriliza deoarece s-ar
distruge stabilitatea lor fizica, de aceea se aduc la un pH care distruge microorganismele eventual
prezente
E. prepararea trebuie facuta astfel incit sa se evite total sedimentarea in timp

(pag. FRX,510)
F2244131. Prevederi oficiale cu privire la stabilitatea suspensiilor

A. suspensiile nu trebuie sa sedimenteze in timp
B. suspensiilor pot sedimenta in timp
C. dupa agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se redisperseze
D. dupa redispersare trebuie sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii
E. substantele puternic active sau toxice suspendate nu trebuie sa fie prelucrate intr-o masa care depaseste
(pag. FRX,893)
F2244132. Prevederi ale monografiei Suspensiones din farmacopee referitoare la stabilitate

A. suspensiile trebuie preparate prin mijloace care evita sedimentarea particulelor in timp
B. prin agitare timp de 1-2 minute suspensiile trebuie sa se disperseze
C. suspensiile dispersate prin omogenizare trebuie sa-si pastreze omogenitatea pe durata administrarii
D. incarcarea electrica, factor de stabilitate, se determina cu ajutorul zetametrului
E. pentru evitarea sedimentarii se prevede ca suspensiile sa se agite inaintea administrarii
(pag. FRX,893)
F2244133. Prepararea suspensiilor defloculate

A. folosirea unor particule a substantei medicamentoase cu grad avansat de dispersie
B. alegerea unui polimer care sa duca la formarea unei viscozitati de structura (plastica, tixotropica) a
mediului de dispersie
C. evitarea umectantilor
D. evitarea agentilor peptizatori
E. folosirea unor sisteme de agitare eficiente
(pag. Leucuta,476)
F2244134. Obiective ale controlului de calitate a suspensiilor

B. viteza de sedimentare
C. capacitatea de redispersare a sedimentului suspensiei
D. viscozitatea
E. marimea agregatelor (flocoanelor) formate din asocieri de particule
(pag. Leucuta,480)
F2244135. In ce cazuri exista prevederi ale farmacopeei privind controlul sterilitatii suspensiilor
A. suspensiile care contin antibiotice
B. suspensii care se aplica pe plagi
C. suspensii care se aplica pe arsuri
D. suspensii care se aplica pe pielea sugarilor
E. suspensiile care trebuie sa fie sterile se sterilizeaza prin autoclavare
(pag. FRX,894)
F2244136. Obiective ale formularii suspensiilor farmaceutice

A. reducerea vitezei de sedimentare
B. reducerea fenomenului de crestere a cristalelor
D. asigurarea redispersarii omogene a sedimentului
E. realizarea in exclusivitate a suspensiilor floculate
(pag. Leucuta,475)
F2244137. Prin ce se caracterizeaza o curgere pseudoplastica, posibil de realizat la stabilizarea fizica a

suspensiilor
A. curgerea incepe de la origine
B. aspectul reogramei este concav
C. viscozitatea este constanta
D. viscozitatea depinde de forta de forfecare
E. un exempolu de astfel de corpuri sunt mucilagiile
(pag. Leucuta,53)
F2244138. Ce caracteristici are curgerea plastica si cum se poate folosi la stabilizarea suspensiilor
A. reograma nu trece prin origine
B. limita de curgere este valoarea fortei de forfecare la care incepe curgerea
C. limita (punctul) de curgere este zero
D. punctul de curgere poate creste la cresterea numarului de particule suspendate
E. dispersiile de bentonita sau dioxid de siliciu coloidal in apa dau corpuri plastice
(pag. Leucuta,53)
F2344139. Care sunt dimensiunile particulelor admise intr-o suspensie:

A. 50 micrometri
B. 100 micrometri
C. 180 micrometri
D. 200 micrometri
E. 300 micrometri
(pag. 893)
F2344140. In ce cazuri se asigura sterilitatea suspensiilor:

A. pentru suspensiile administrate intern
B. pentru suspensiile aplicate in conductul auditiv
C. pentru suspensiile aplicate pe plagi
D. pentru suspensiile aplicate pe arsuri
E. pentru suspensiile aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F2344141. In ce cazuri masa prelucrata sub forma de suspensie nu trebuie sa depaseasca doza
maxima pentru 24 h.:
A. pentru substantele anodine
B. pentru substantele puternic active
C. pentru substantele toxice
D. pentru substantele colorante
E. pentru substantele antioxidante
(pag. 893)
F2344142. Suspensiile se prepara prin urmatoarele metode:

B. metoda dispersarii
C. metoda amestecarii
D. metoda diluarii
E. metoda flocularii
(pag. 893)
F2344143. Factori ce influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. dimensiunea particulelor solide insolubile
B. umectarea particulelor solide

C. viscozitatea mediului
D. lipsa sarcinii electrice
E. lipsa stratului de hidratare
(pag. 477)
F2344144. Mecanismul de actiune a surfactantilor ionogeni in suspensie este de:

B. adsorbtie ca strat monomolecular pe particulele solide
C. conferirea de sarcini electrice
D. umectare
E. floculare
(pag. 476)
F2344145. Mecanismul de actiune a polimerilor hidrofili intr-o suspensie este:

B. conferirea de sarcini electrice
C. adsorbtie ca strat multimolecular
D. scaderea tensiunii superficiale
E. marirea viscozitatii mediului de dispersie
(pag. 476)
F2344146. Fenomenele de instabilitate fizica a suspensiilor se manifesta prin:

A. cresterea cristalelor
B. marirea viscozitatii
C. sedimentarea particulelor
D. formarea de flocoane
E. formarea de sedimente compacte
(pag. 477)
F2344147. Particulele solide obtinute prin pulverizare se caracterizeaza prin:

A. stare energetica crescuta la suprafata
B. tendinta la aglomerare
C. tendinta la absorbtia aerului
D. scaderea solubilitatii
E. facilitate de umectare
(pag. 477)
F2344148. Cloramfenicolul poate fi precipitat dintr-o solutie alcoolica prin:

A. adaugare de apa
B. acidulare
C. alcalinizare
D. adaugare de PEG
E. evaporarea solventului
(pag. 476)
F2544149. Comportamentul particulelor unei suspensii este influentata de urmatorii factori :

A. culoarea substantei suspendate
B. forma solvatata
C. forma amorfa
D. starea anhidra
E. structura cristalina
(pag. 476/7)
F2544150. La prepararea suspensiilor obtinerea fazei insolubile se face prin:

A. precipitare prin dubla descompunere
B. precipitarea prin modificarea pH-ului
C. precipitarea cu solventi organici
D. triturare la mojar
E. procedeul sedimentarii
(pag. 476/7)
F2544151. Afirmatii adevarate despre suspensiile defloculate:

A. sedimentarea se face lent
B. sedimentul e foarte usor de redispersat
C. viteza de sedimentare e mare
D. sedimentarea nu se realizeaza individual
E. particulele dispersate sunt ca entitati individuale
(pag. 476/7)
F2544152. Metode de obtinere a suspensiilor floculate:

A. cu ajutorul substantelor tensioactive
B. cu ajutorul polimerilor hidrofili, dar procedeul este mai greu
C. prin agitare foarte puternica
D. prin adaugare de emulgatori
E. floculare prin controlul sarcinii electrice a particulelor
(pag. 478/7)
F2544153. Calitatea suspensiilor se controleaza prin determinarea:

A. gradului de coalescenta
B. marimii particulelor
C. potentialului zeta
D. vascozitatii
E. vitezei de sedimentare
(pag. 480/7)
F2544154. Pentru a obtine suspensii sterile se utilizeaza:

A. preparare pe cale aseptica
B. filtrare
C. sterilizare la etuva
D. sterilizare la autoclav
E. folosirea de materii prime sterile
(pag. 480/7)
F2544155. Pentru determinarea marimii particulelor fazei solide a unei suspensii se foloseste:
A. pipeta Andreasen
B. masurarea volumului sedimentului
C. microscopul cu micrometru ocular etalonat
D. cernarea cu site standardizate
E. numaratorul Coulter
(pag. 480/7)
F2544156. Suspensiile prezinta urmatoarele avantaje:

A. pot fi administrate usor persoanelor cu dificultati de ingrijire
B. evitarea gustului neplacut a substantelor active

C. se pot administra substante greu solubile in apa
D. procesele de degradare ale substantelor active sunt mai reduse
E. aparitia sedimentelor cimentate
(pag. 475/7)
F2544157. Factori de care se tine cont in formularea suspensiilor:

A. cresterea marimii particulelor
B. sedimentarea particulelor
C. scaderea marimii particulelor
D. obtinerea unei suspensii floculate
E. obtinerea unei suspensii defloculate
(pag. 475/7)
F2544158. Pulverizarea unei substante solide duce la obtinerea de particule cu urmatoarele proprietati:
A. stare energetica scazuta la suprafata
B. nu au tendinta de aglomerare
C. stare energetica crescuta la suprafata
D. tendinta de absorbtie a aerului
E. mai dificil de dispersat in apa
(pag. 476/7)
F2544159. Flocularea suspensiilor cu substante tensioactive:

A. se folosesc tensioactivi ionici
B. aglomerarile de particule trebuie acoperite partial cu filmul de tensioactiv
C. se folosesc tensioactivi neionici: tween,span
D. particulele individuale sa nu fie integral acoperite cu filmul de tensioactiv
E. este necesara o cantitate foarte mare de tensioactiv
(pag. 478/7)
F2544160. Flocularea suspensiilor cu ajutorul polimerilor hidrofili:

A. este usor de realizat
B. polimerii hidrofili realizeaza si o crestere a vascozitatii mediului de dispersie
C. este dificil de realizat
D. polimerii pot crea sisteme tixotrope
E. necesita tensioactivi ionici tip span, tween
(pag. 479/7)
F2544161. Factori care influenteaza stabilitatea suspensiilor:

A. umectarea particulelor
D. raportul de concentratii a fazelor
(pag. 477/7)
F2544162. Prepararea suspensiilor defloculate :

A. se face prin dispersarea substantei medicamentoase
B. se prepara prin cristalizare controlata
C. se controleaza sarcina electrica a particulelor cu ajutorul unui electrolit
D. se utilizeaza substante tensioactive
E. se face cu polimeri hidrofili
(pag. 479/7)
F2544163. Flocularea prin controlul sarcinii electrice:

A. se utilizeaza un electrolit cu sarcini de semn contrar particulelor suspendate
B. este dificil de realizat
C. cresterea valentei ionilor creste capacitatea de floculare
D. cresterea valentei ionilor scade capacitatea de floculare
E. ionii monovalenti sunt de 10 ori mai eficienti decat ionii bivalenti
(pag. 478/7)
F2544164. In realizarea flocularii prin controlul sarcinii electrice a particulelor cu ajutorul unui electrolit
se pot folosi ca agenti floculanti :
A. metocel
B. clorura de aluminiu
C. lauril sulfat de sodiu
D. polioxietilen monostearat
E. fosfatul dipotasic
(pag. 478/7)
F2544165. Conform FR X marimea particulelor unei suspensii :

A. se determina prin examinarea 100 mg substanta activa suspendata la microscop
B. 90% din particule au diametru maxim 50 micrometri
C. 90% din particulele suspensiilor oftalmice au diametru maxim 25 micrometri
D. 10% din particulele examinate au diametru max 100 micrometri
E. se determina prin examinarea a 10 g substanta activa suspendata, la microscop
(pag. 893/10)
F2544166. Factori care influenteaza comportamentul particulelor in suspensie:

A. Structura cristalina
B. tipul de emulgator folosit
C. cresterea temperaturii
D. forma amorfa ori cristalina
E. polimorfismul
(pag. 476/7)
F2544167. Prepararea suspensiilor se face prin:

A. dispersarea pulberilor intr-un vehicul
B. agitarea pulberilor cu grad avansat de dispersie intr-un vehicul
C. precipitarea substantelor medicamentoase in vehicul
D. folosirea unui emulgator corespunzator
E. metoda gumei uscate sau continentala
(pag. 476/7)

A. particule dispersate sub forma de entitati individuale in vehicul
B. viteza de sedimentare mare
C. grad ridicat de impachetare al particulelor
D. sedimentul se formeaza rapid
E. particulele nu sunt puternic legate intre ele
(pag. 476/7)
F2544169. Suspensiile-picaturi pentru ochi,conform FR X:

A. pot prezenta un sediment usor redispersabil prin agitare
B. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de maxim 25 micrometri

C. se conserva in recipiente de cel mult 10 ml bine inchise
D. pentru suspensiile unidoza se admite adaosul conservantilor antimicrobieni
E. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de maxim 50 micrometri
(pag. 893/10)
F2644170. Farmacopeea întelege prin ferit de lumină:

A. recipientele trebuie să fie fabricate din sticlă brună
B. recipientele trebuie să fie fabricate din sticlă incoloră
C. recipientele se păstrează în dulapuri corespunzătoare
D. recipientele trebuie să fie fabricate din materiale care nu permit trecerea luminii
E. materialul permeabil la lumină trebuie izolat cu un alt material adecvat
(pag. 118)
F2644171. Ce tipuri de recipiente din sticlă sunt corespunzătoare pentru conditionarea solutiilor
injectabile apoase:
A. borosilicică
B. sodocalcică cu suprafata tratată
C. calcică
D. sodică
E. sodocalcică
(pag. 109)
F2644172. Avantajele folosirii sticlei ca material de conditionare industrială sunt:

A. material inert, stabil
B. greutate mare
C. impermeabilitate absolută
D. rezistentă înaltă la substante chimice, acizi, baze, solutii si temperatură
E. volum mare
(pag. 115)
F2644173. Sticla borocalcică este corespunzătoare pentru recipientele în care se conditionează:

A. pulberi de uz parenteral
B. preparate parenterale neapoase
C. preparate de uz neparaenteral
D. preparate parenterale de orice tip
E. ambalaje de conditionare secundară
(pag. 109)
F2644174. Recipientele din material plastic sunt corespunzătoare pentru conditionarea

medicamentelor dar prezintă următoarele dezavantaje:
A. rezistentă mică la temperatură
B. absorb substantele medicamentoase si auxiliare, conservantii, substante chimice diferite
C. lasă să treacă gazele si vaporii dependent de natura materialului plastic
D. nu sunt fragile
E. masa plastică din care se obtin se poate modela usor la temperatura de 70-300 °C în mai multe feluri
(pag. 115)
F2644175. La conditionarea comprimatelor si capsulelor se pot utiliza recipiente din:

A. metal
B. plastomeri
C. sticlă
D. portelan
E. hârtie
(pag. 115)
F2644176. Recipientele cu sisteme de închidere specială sunt:

A. cu bilă
B. capac cu ventil
C. spray-uri
D. capac cu duze metalice
E. fiole
(pag. 117)
F2644177. Fabricarea plastomerilor are următoarele stadii:

A. prepararea polimerului
B. amestecarea polimerului cu adjuvanti
C. tehnologia de prelucrare si modelare
D. tratarea cu solutie de diclormetan
E. reactia de precipitare
(pag. 110)
F2644178. Polietilena folosită pentru obtinerea recipientelor de conditionare prezintă următoarele

avantaje:
A. inertie chimică
B. rigiditate convenabilă
C. rezistentă la soc
D. sudare de înaltă frecventă
E. sensibilitate la fenomenul de fisurare sub tensiune
(pag. 111)
F2644179. Eticheta recipientului si ambalajului cuprinde:

A. denumirea si formula produsului
B. data preparării
C. termenul de valabilitate
D. materialul din care este format recipientul
E. numele intreprinderii producătoare
(pag. 117)
Tema nr. 45
Unguente. Preparate transdermice
BIBLIOGRAFIE:
F1245001. Caracteristici ale unguentelor mentionate in monografia de generalitati din FRX: care dintre
enunturi este corect
A. preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau mucoase
B. corpuri pseudoplastice
C. aplicarea unor forte de forfecare asupra lor determina o deformare temporara
D. dispersarea avansata a substantelor medicamentoase in baza de unguent conduce intotdeauna la
obtinerea unor sisteme disperse cu o singura faza
E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent, ci doar a celor de natura polimerica
(pag. 951, [FR X])
F1245002. Care dintre enunturi se refera la caracteristici ale unguentelor, conform farmacopeei
E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent, cu exceptia celor de natura polimerica
(pag. 951, [FR X])
F1245003. Care dintre enunturi se refera la prevederi oficinale de preparare pentru unguentele care se
aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor
A. se prepara cu baze de unguent lipogeluri
B. se prepara cu baze de unguent hidrogeluri
C. se prepara cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene
D. se prepara cu metode care le asigura sterilitatea pina la deschiderea recipientului
E. se sterilizeaza cu oxid de etilen
(pag. 952, [FR X])
F1245004. Care dintre excipientii de mai jos sunt lipofili si se utilizeaza la prepararea bazelor de
unguent
A. alcool stearilic
B. propilenglicol
C. polietilenglicol 4000
D. agar
E. laurilsulfat de sodiu
(pag. 530, [7])
F1245005. Conservarea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, se face intr-unul din urmatoarele
recipiente
A. in recipiente din sticla
B. in tuburi din aluminiu
C. in tuburi din materiale plastice
D. in recipiente sterile inchise etans, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult 25 grade Celsius
E. in tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rasini epoxidice, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult
20 grade Celsius
(pag. 953, [FR X])
F1245006. Precizati care din substantele de mai jos sunt continute in unguentele oficinale
A. fluocinolon acetonid 0,01%
B. indometacin 2%;
C. acetat de hidrocortizona 1%
D. oxid galben de mercur 1%;
E. diclofenac sodic 4%
(pag. 956, [FR X])
F1245007. Prepararea unguentelor in care substanta medicamentoasa este dizolvata in excipient se

face printr-unul din procedeele de mai jos
A. particulele substantei medicamentoase nu trebuie sa depaseasca 100 micrometri
B. substantele active se dizolva in masa topita sau intr-unul din componentii vehiculului si apoi se amesteca
cu restul bazei de unguent
C. substantele medicamentoase hidrosolubile nu se pot incorpora in unguente - solutii deoarece hidrogelurile
nu pot fi folosite ca baze de unguent
D. daca substanta medicamentoasa reduce consistenta bazei de unguent, nu se poate prepara un unguent
solutie
E. substantele medicamentoase volatile nu se pot incorpora in unguente-solutie, deoarece exista riscul
volatilizarii la cald
(pag. 533, [7])
F1245008. Prepararea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, trebuie sa se faca intr-unul din
urmatoaele situatii
A. in camere curate de clasa A ca si la solutiile injectabile
B. in conditii aseptice
C. cu baze de unguent hidrogeluri
D. substantele medicamentoase se vor emulsiona
E. marimea particulelor suspendate va fi mai mica de 5 micrometri
(pag. 953, [FR X])
F1345009. Care este faza gresita in prepararea unguentelor anhidre:

A. componentele grase se topesc
B. substanta activa se dizolva in masa topita
C. substanta activa se dizolva intr-un vehicul ce intra in baza de unguent
D. se amesteca restul bazei pana la racire
E. omogenizarea se face la 100 °C
(pag. 533)
F1345010. Ce afirmatie este gresita in tehnologia sistemelor cu eliberare controlata:

A. se aplica principii fizico-chimice si ale chimiei polimerilor
B. se controleaza patrunderea substantei medicamentoase in organism
C. cinetica de cedare este cunoscuta si reproductibila
D. in mare masura cedarea este independenta de variabilele fiziologice ale locului de administrare
E. durata mentinerii nivelului medicamentos in plasma este asemanatoare cu formele farmaceutice cu cedare
prelungita
(pag. 611-658)
F1345011. STT cu nitroglicerina cedeaza substanta activa pe o durata de:

A. 12 ore
B. 24 ore
C. 72 ore
D. 4 zile
E. 7 zile
(pag. 614)
F1445012. Bazele grase hidrofobe:

A. favorizeaza absorbtia si biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din preparate dermatologice
B. actioneaza ca preparate oclusive, dupa aplicare
C. se prepara din baze grase la care se adauga un emulgator
D. sunt usor de indepartat prin spalare cu apa
E. au capacitatea de a incorpora apa
(pag. 532, [7])
F1545013. Absorbţia percutanată este scăzută în următoarele cazuri:

A. infecţiile cutanate
B. rănile penetrante
C. cheratinizarea excesivă
D. psoriazis
E. jupuirea pielii
(pag. 524, [7])
F1545014. Absorbţia percutanată:

A. este un proces de difuziune activ
B. decurge contrar gradientului de concentraţie
C. nu depinde de factorii fizico-chimici caracteristici substanţei medicamentoase
D. este un proces de difuzie pasiv
E. nu depinde de starea pieli
(pag. 520, [7])
F1545015. Conform FR X se păstrează la Separanda următoarele unguente:

A. unguentul cu clotrimazol
B. unguentul cu oxid galben de mercur
C. unguentul emulgator
D. unguentul cu acetat de hidrocortizon
E. unguentului oftalmic cu pilocarpină clorhidrică
(pag. 953, [10])
F1545016. În terapia locală se utilizează ca antiseboreice următoarele categorii de substanţe active cu

excepţia:
A. substanţelor degresante
B. substanţelor astringente
C. substanţelor cheratolitice
D. substanţelor reducătoare
E. antibioticelor
(pag. 518, [7])
F1545017. Sistemele terapeutice transdermice

A. folosesc calea cutanată pentru efecte locale
B. cedează substanţa activă cu o viteză ce nu poate fi controlată
C. conţin substanţe active încorporate într-un rezervor
D. cedarea substanţelor active este influenţată de variabilele de la locul absorbţiei
E. sunt forme farmaceutice transparente
(pag. 521, [7])
F1545018. Terapia medicamentoasă dermatologică urmăreşte:

A. modificarea sau ajustarea funcţiei barieră a pielii
B. scăderea funcţiei barieră antimicrobiană a pielii
C. scăderea funcţiei barieră mecanică
D. instalarea unor stări patologice
E. toate răspunsurile sunt corecte
(pag. 517, [7])
F1645019. Ce rol au hidrocarburile în formularea unguentelor?

A. umectant
B. vehicul neapos miscibil cu apa
C. vehicul hidrofob
D. agent de crestere a vâscozitatii
E. emulgator A/U
(pag. 529-530)
F1645020. Cremele sunt:

A. unguente-emulsii în care faza apoasa depaseste 25%
B. unguente-emulsii în care faza apoasa depaseste 10%
C. unguente-suspensii în care faza apoasa depaseste 25%
D. unguente-suspensii în care faza apoasa depaseste 10%
E. unguente polifazice
(pag. 951)
F1645021. Emulgator ulei/apa folosit la formularea unguentelor:

A. guma arabica
B. tiomersal
C. palmitat de izopropil
D. tristearat de gliceril
E. esteri de polioxietilen sorbitan
(pag. 529-531)
F1645022. Factori fiziologici care influenteaza absorbtia percutanata:

A. natura chimica a substantei active
B. solubilitatea substantei medicamentoase în vehicul
C. tipul excipientului folosit
D. gradul de umectare a stratului cornos
E. polaritatea moleculei de substanta activa
(pag. 524)
F1645023. Unguente farmaceutice oficinale în F.R.X.:

A. Unguent cu fenilbutazona 2%
B. Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpina 2%
C. Unguent cu acetat de hidrocortizona 2%
D. Unguent cu clotrimazol 2%
E. Unguent cu oxid de zinc 2%
(pag. 953-961)
F1645024. Unguentul simplu este:

A. o baza grasa hidrofoba
B. o baza de absorbtie anhidru

C. o baza de absorbtie hidratata
D. o baza lavabila
E. o baza hidrosolubila
(pag. 532)
F2145025. Din grupa bazelor grase de unguent fac parte:

A. vaselina
B. unguentul cu macrogoli
C. glicerolatul de amidon
D. unguentul simplu
E. masa gelatinoasă
(pag. 532, [7])
F2145026. Următoarele baze de unguent sunt oficinale (în FR X), cu excepţia:

A. unguentului simplu
B. unguentului emulgator
C. unguentului emulgator hidratat
D. unguentului cu macrogoli
E. unguentului cu glicerol
(pag. 953-957, [10])
F2145027. Conform FR X, pastele sunt considerate unguente – suspensii în care faza dispersată
depăşeşte ------ % din masa unguentului:
A. 10 %
B. 15 %
C. 20 %
D. 25 %
E. 50 %
(pag. 951, [10])
F2145028. Conform FR X, cremele sunt unguente – emulsii în care faza apoasă depăşeşte ---------- %
din masa unguentului:
A. 10 %
B. 15 %
C. 20 %
D. 25 %
E. 50 %
(pag. 951, [10])
F2145029. Conform FR X, unguentele se conservă:

B. în recipiente sterile, închise etanş
C. la rece
D. la cel mult 15 grade C
E. în recipiente bine închise, la cel mult 25 grade C
(pag. 952, [10])
F2145030. Conform FR X, unguentul simplu se prepară din lanolină şi vaselină în următoarele proporţii:
A. 50 : 50
B. 90 : 10
C. 10 : 90
D. 80 : 20
E. 20 :80
(pag. 960, [10])
F2245031. Cum se prepara unguentele in care substanta medicamentoasa este dizolvata in excipient
A. particulele substantei medicamentoase nu trebuie sa depaseasca 100 micrometri
B. daca substanta medicamentoasa este lipofila se dizolva in excipientul topit, exceptia fiind cazul in care ar
recristaliza la rece, cind se suspenda
C. substantele medicamentoase hidrosolubile nu se pot incorpora in unguente - solutii deoarece hidrogelurile
nu pot fi folosite ca baze de unguent
D. daca substanta medicamentoasa reduce consistenta bazei de unguent, nu se poate prepara un unguent
solutie
E. substantele medicamentoase volatile nu se pot incorpora in unguente-solutie, deoarece exista riscul
volatilizarii la cald
(pag. Leucuta,533)
F2245032. Unguente oficinale

A. fluocinolon acetonid 0,01%
B. indometacin 2%;
C. acetat de hidrocortizona 1%
D. oxid galben de mercur 1%;
E. diclofenac sodic 4%
(pag. FRX,951)
F2245033. Caracteristici ale unguentelor mentionate in monografia de generalitati din FRX

E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent , ci doar a celor de natura polimerica
(pag. FRX,951)
F2245034. Excipienti lipofili utilizati la prepararea bazelor de unguent

A. alcool stearilic
B. propilenglicol
C. polietilenglicol 4000
D. agar
E. laurilsulfat de sodiu
(pag. Leucuta,530)
F2245035. Caracteristici ale unguentelor, conform farmacopeei

E. structura de gel nu este o caracteristica a bazelor de unguent , ci doar a celor de natura polimerica
(pag. FRX,951)
F2245036. Unguentele care se aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor se prepara , conform farmacopeei
A. cu baze de unguent lipogeluri
B. cu baze de unguent hidrogeluri
C. cu baze de unguent cu proprietati emulsive sau peliculogene

D. cu metode care le asigura sterilitatea pina la deschiderea recipientului
E. se sterilizeaza cu oxid de etilen
(pag. FRX,951)
F2245037. Conditionarea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei

A. in recipiente din sticla
B. in tuburi din aluminiu
C. in tuburi din materiale plastice
D. in recipiente sterile inchise etans, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult 25 grade Celsius
E. in tuburi din aluminiu acoperite la interior cu rasini epoxidice, care contin cel mult 10 g unguent, la cel mult
20 grade Celsius
(pag. FRX,953)
F2245038. Prepararea unguentelor oftalmice, conform farmacopeei, trebuie sa se faca

A. in camere curate de clasa A ca si la solutiile injectabile
B. in conditii aseptice
C. cu baze de unguent hidrogeluri
D. substantele medicamentoase se vor emulsiona
E. marimea particulelor suspendate va fi mai mica de 5 micrometri
(pag. FRX,953)
F2245039. Unguentul simplu este o baza de unguent:

A. grasa hidrofoba
B. de absorbtie
C. emulsie de tip A/U
D. de absorbtie hidratata
E. hidrofila anhidra
(pag. Leucuta, 532)
F2245040. Din punct de vedere al compozitiei, lanolina este:

A. un poliol
B. o glicerida
C. o hidrocarbura
D. o baza emulsie A/U
E. un ester sterolic
(pag. Leucuta 530, FR X 92)
F2345041. Pentru care tip de unguent se indica marimea particulelor de cel mult 25 microni:
A. unguente oftalmice
B. unguente vaginale
C. unguente aplicate pe pielea sugarilor
D. unguente rectale
E. unguentul cu oxid de zinc
(pag. 952)
F2345042. Care este faza gresita in prepararea unguentelor anhidre:

A. componentele grase se topesc
B. substanta activa se dizolva in masa topita
C. substanta activa se dizolva intr-un vehicul ce intra in baza de unguent
D. se amesteca restul bazei pana la racire
E. omogenizarea se face la 100 °C
(pag. 533)
F2345043. STT cu nitroglicerina cedeaza substanta activa pe o durata de:

A. 12 ore
B. 24 ore
C. 72 ore
D. 4 zile
E. 7 zile
(pag. 618)
F2345044. Ce afirmatie este gresita in tehnologia sistemelor cu eliberare controlata:

A. se aplica principii fizico-chimice si ale chimiei polimerilor
B. se controleaza patrunderea substantei medicamentoase in organism
C. cinetica de cedare este cunoscuta si reproductibila
D. in mare masura cedarea este independenta de variabilele fiziologice ale locului de administrare
E. durata mentinerii nivelului medicamentos in plasma este asemanatoare cu formele farmaceutice cu cedare
prelungita
(pag. 611)
F2545045. Scopul terapiei medicamentoase dermatologice este:

A. instalarea unor stari patologice
B. scaderea functiei bariera mecanica
C. scaderea functiei bariera antimicrobiana a pielii
D. subtierea stratului cornos
E. modificarea sau ajustarea functiei de bariera a pielii
(pag. 517/7)
F2545046. Urmatoarele unguente se pastreaza la Separanda conform FR X:

A. unguent oftalmic cu pilocarpina clorhidrica
B. unguent cu acetat de hidrocortizon
C. unguent cu oxid de zinc
D. unguent cu oxid galben de mercur
E. unguent cu clotrimazol
(pag. 953/10)
F2545047. Scaderea absorbtiei percutanate este redusa in cazurile urmatoare:

A. psoriazis
B. jupuirea pielii
C. cheratinizarea excesiva
D. ranile penetrante
E. infectiile cutanate
(pag. 524/7)
F2545048. Afirmatii adevarate despre sistemele terapeutice transdermice:

A. contin substante active intr-un rezervor
B. folosesc calea cutanata pentru efecte locale
C. cedeaza substanta activa cu o viteza ce nu poate fi controlata
D. sunt forme farmaceutice transparente
E. cedarea substantelor active este influentata de variabilele de la locul de absorbtie
(pag. 521/7)
F2545049. Afirmatii adevarate despre absortia percutanata:

A. decurge contrar gradientului de concentratie
B. este un proces de difuziune activ

C. nu depinde de factori fizico-chimici caracteristici substantei madicamentoase
D. este un proces de difuzie pasiv
E. nu depinde de starea pielii
(pag. 520/7)
F2545050. Urmatoarele substante active sunt folosite ca antiseboreice in terapia locala cu exceptia:
A. substantelor astringente
B. substante cheratolitice
C. substante degresante
D. antibiotice
E. substante reducatoare
(pag. 518/7)
F2545051. Referitor la paste este adevarat ca:

A. sunt baze de unguent lavabile
B. au continut redus de substante insolubile solide
C. in compozitia lor se asociaza ZnO, talc, amidon
D. filmul format pe tegument este transparent
E. sunt mai grase decat unguentele
(pag. 533/7)
F2545052. Afirmatii corecte referitoare la sistemele terapeutice transdermice:

A. sunt sisteme farmaceutice cu cedare controlata
B. viteza de eliberare a substantei active este influentata de variabilele de la locul de absorbtie
C. folosesc calea cutanata pentru efecte locale
D. au actiune rapida
E. cinetica este intotdeauna de ordinul1
(pag. 523/7)
F2545053. Referitor la paste este adevarat ca:

A. faza apoasa depaseste 25% din masa unguentului
B. pe tegumente realizeaza film opac
C. in FR X este oficinal unguentul cu oxid de zinc 1%
D. nu au efect de filtru solar
E. au proprietati absorbante pentru diferite noxe deoarece suprafata particulelor solide continute este redusa
(pag. 533/7)
F2545054. Conform FR X unguentul cu glicerol:

A. sinonim: unguent cu polietilenglicoli
B. contine:amidon,alcool cetilstearilic emulgator,glicerol,apa distilata
C. este omogen, incolor,opac,higroscopic
D. se pastreaza ferit de lumina
E. contine: glicerol, amidon,parafina lichida,apa distilata
(pag. 955/10)
F1245055. Absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase aplicate pe piele in preparate

dermatologice este crescuta in cazul in care urmatorii factori au valori crescute; alegeti acei factori
A. coeficientul de repartitie intre stratul cornos si vehicul
B. concentratia substantei medicamentoase dizolvata in vehicul
C. coeficientul de difuzie al substantei medicamentoase in stratul cornos
D. grosimea stratului cornos
E. suprafata de aplicare a preparatului pe piele
(pag. 519-522, [7])
F1245056. Adeps lanae anhydricus, proprietati, conform farmacopeei. Care dintre enunturi sunt corecte
A. este un excipient hidrofil
B. este un emulgator apa/ulei
C. poate incorpora apa de 2-3 ori masa sa sub forma de emulsie
D. se dizolva in apa;
E. este miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale
(pag. 91-4, [FR X])
F1245057. Alegeti enunturile corecte referitoare la un sistem terapeutic transdermic

A. reprezinta un sistem farmaceutic de cedare controlata a substantei medicamentoase
B. cinetica de cedare este cunoscuta, predeterminata, reproductibila si de lunga durata
C. exista diferite sisteme terapeutice comercializate dar modul de formulare si asigurare a cineticii de cedare
este diferit
D. sistemele terapeutice se aplica numai pe tegumente
E. sistemele terapeutice au numai efecte locale
(pag. 611-621, [7])
F1245058. Alegeti variantele corecte referitoare la prepararea unguentelor emulsie, conform

farmacopeei:
A. se prepara baza de unguent prin dispersarea fazei interne in faza externa in care in prealabil s-a incorporat
emulgatorul
B. substanta medicamentoasa se dizolva in faza in care este solubila
C. substantele medicamentoase se disperseaza in baza de unguent in functie de proprietatile acestora si de
scopul terapeutic urmarit
D. se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti;
E. unguentul obtinut se sterilizeaza
(pag. 951, [FR X])
F1245059. Baze de unguent oficinale in FRX:alegeti-le

A. unguentum emulsificans
B. unguentum gliceroli
C. ungentum macrogoli
D. unguentum simplex
E. unguentum lanalcoli
(pag. 954-960, [FR X])
F1245060. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la hidrogeluri sunt corecte
A. se prepara din polimeri hidrosolubili
B. sunt sisteme semisolide tridimensionale ale unor matrite polimerice reticulate
C. sint opace;
D. aspect: clar
E. se prefera administrarea pe cornee

(pag. 532, [7])
F1345061. Absorbtia percutanata se poate realiza:

A. prin foliculul pilos
B. prin si printre celulele stratului cornos
C. prin peretii foliculilor pilosi
D. prin glandele sebacee
E. prin glandele sudoripare
(pag. 519)
F1345062. Care sunt bazele de unguent lavabile:

A. unguent emulgator
B. unguent cu stearina
C. unguent simplu
D. vaselina
E. glicerolatul de amidon
(pag. 532)
F1345063. Care sunt etapele absorbtiei percutanate:

A. dispersarea substantei medicamentoase in excipient
B. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
C. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin excipient spre suprafata pielii
D. parasirea excipientului si patrunderea in stratul cornos
E. difuzia prin stratul cornos in epiderm si derm
(pag. 521)
F1345064. Care sunt zonele terapeutice la nivelul pielii:

A. suprafata externa
B. stratul cornos
C. epidermul viu si dermul superior
D. glandele pielii
E. conjunctiva oftalmica
(pag. 518)
F1345065. Exemple de baze de unguent din F.R.X. sunt:

B. unguent cu glicerol
C. unguent cu macrogoli
D. unguent simplu
E. unguent cu carbopol
(pag. 951-960)
F1345066. Exemple de substante medicamentoase care se acumuleaza in stratul cornos sunt:

A. hidrocortizon
B. betametazona
C. fluocinolon
D. escina
E. estradiol
(pag. 520)
F1345067. Rezervorul medicamentos al unui STT contine substnta activa sub forma de:
A. solutie
B. suspensie
C. particule solide
D. emulsie
E. aerosoli
(pag. 612)
F1345068. Substante formatoare de geluri sunt:

A. bentonita
B. acid poliacrilic
C. metilceluloza
D. lanolina
E. uleiul de ricin
(pag. 532)
F1345069. Unguentele sterile prevazute de F.R.X. sunt:

A. aplicate pe pielea sugarilor
B. aplicate pe arsuri
C. aplicate pe plagi
D. oftalmice
E. aplicate pe mucoasa nazala
(pag. 952-953)

A. numai transepidermic
B. transepidermic, cand viteza de absorbtie devine constanta
C. transfolicular, in perioada de latenta pana cand viteza de penetrare atinge viteza de stare stationara
D. transepidermic, in perioada de latenta pana cand viteza de penetrare atinge viteza de stare stationara
E. transfolicular, cand viteza de absorbtie devine constanta
(pag. 520, [7])
F1445071. Biodisponibilitatea cutanata a substantelor medicamentose poate fi mai mica daca:

A. substanta nu este suspendata sau emulsionata in vehicul
B. solubilitatea substantei medicamentoase in vehicul este foarte mica
C. solubilitatea substantei medicamentoase in vehicul este foarte mare
D. substanta este dizolvata in vehicul, rezultand o solutie saturata
E. substanta medicamentoasa are un coeficient de repartitie piele/vehicul mic
(pag. 529, [7])
F1445072. Care dintre urmatoarele unguente sunt prevazute de FR.X:

A. unguent cu clotrimazol 1%
B. unguent cu acetat de hidrocortizon 1%
C. unguent cu fenilbutazona 4%
D. unguent cu oxid galben de mercur 2%
E. unguent cu oxid de zinc 10%
(pag. 953, 956, 95960, [9])
F1445073. Cedarea substantelor medicamentoase din sisteme terapeutice transdermice prezinta

urmatoarele caracteristici:
A. se face cu o viteza predeterminata
B. se face pe o perioada de 24 - 48 ore
C. se face pe o perioada de 12 - 24 ore
D. se face cu o cinetica cunoscuta si reproductibila

E. nu este influentata de variabilele locului de absorbtie
(pag. 523, [7])
F1445074. Conform FR.X, unguentele:

A. trebuie sa aibe un aspect omogen
B. examinate cu lupa, pot prezenta picaturi sau aglomerari de particule
C. trebuie sa aibe un pH cuprins intre 4,5 si 8,5
D. trebuie sa aibe un pH mai mic decat 4,5
E. se conserva in recipiente bine inchise la cel mult 8 °C
(pag. 952, [9])
F1445075. Efectele preparatelor dermatologice la nivelul stratului cornos sunt:

A. rehidratarea acestui strat
B. indepartarea chimica a tesutului ingrosat rezultat in urma afectiunilor la acest nivel
C. ocluzia stratului cornos
D. absorbtia radiatiilor ultraviolete
E. indepartarea sebumuului din canalul sebaceu
(pag. 518, [7])
F1445076. Efectul rezervor observat in cazul absorbtiei percutane:

A. consta in acumularea substantei medicamentoase in anexele pielii
B. consta in acumularea substantei medicamentoase in stratul cornos
C. nu prezinta importanta in cazul substantelor medicamentoase puternic active
D. este favorabil difuziei in epiderm si derm
E. poate fi accentuat de dimetilsulfoxid sau prin hidratarea stratului cornos
(pag. 520, [7])
F1445077. Factorii fiziologici care maresc absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase sunt:
A. hidratarea stratului cornos
B. tratarea pielii cu solventi organici
C. cheratinizarea excesiva a stratului cornos
D. cresterea fluxului sanguin dermic
E. pielea intacta
(pag. 524, [7])
F1445078. In sistemele terapeutice transdermice, elementul de control al cedarii substantei

medicamentoase este:
A. o membrana sintetica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
B. o folie metalica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
C. o matrita monolitica corespunzator formulata
D. o matrita lipofila cu sau fara invelis polimeric
E. intotdeauna o membrana sintetica cu pori cu dimensiuni riguros controlate
(pag. 523, [7])
F1445079. In vederea obtinerii unor efecte la suprafata pielii se folosesc unguente:

A. cheratolitice
B. emoliente
C. antiseboreice
D. ecran antisolare
E. paste
(pag. 518, [7])
F1445080. La prepararea prouselor semisolide de tip emulsie, amestecarea fazelor se realizeaza:

A. la temperatura de 50 - 70 °C
B. la temperatura de 70 - 72 °C
C. prin amestecarea ambelor faze deodata pentru emulsiile care au un volum mic de faza dispersa
D. prin adaugarea fazei continue la faza discontinua cand are loc o inversare a tipului de emulsie, urmata de
o dispersare in picaturi mai fine
E. prin adaugarea fazei interne la faza continua in cazul emulsiilor care au un volum mare de faza dispersa
(pag. 534, [7])
F1445081. Lanolina, folosita ca excipient in formularea unguentelor, indeplineste urmatoarele roluri:

A. vehicul hidrofob
B. agent de crestere a viscozitatii
C. formator de matrita, oferind consistenta necesara
D. emulgator ulei/apa
E. emulgator apa/ulei
(pag. 529, [7])
F1445082. Procese fizico-chimice implicate in absorbtia percutanata sunt:

A. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
B. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin vehicul spre suprafata pielii
C. parasirea vehiculului si patrunderea in stratul cornos
D. difuzia prin stratul cornos, in epiderm si derm
E. diluarea substantei medicamentoase in torentul circulator
(pag. 521, [7])
F1445083. Se impune folosirea preparatelor dermatologice cu efecte locale in tesutul viu al pielii in
urmatoarele situatii:
A. dureri provocate de arsuri
B. deshidratarea si iritarea pielii
C. afectiuni premaligne sau maligne
D. pigmentarea excesiva a pielii
E. afectiuni inflamatoare
(pag. 519, [7])
F1445084. Substantele medicamentoase incorporate in sisteme terapeutice transdermice sunt:

A. substante medicamentoase cu indice terapeutic mare
B. substante medicamentoase active in organism in concentratii foarte mici
C. cedate numai pe baza gradientului de concentratie
D. nitroglicerina, estradiol, hidrocortizon acetat, clonidina
E. nitroglicerina, estradiol, clonidina, scopolamina
(pag. 523, [7])
F1445085. Sunt considerate baze de absorbtie anhidre:

A. amestecul de vaselina si ceara
B. lanolina
C. unguentul simplu
D. unguentul emulgator
E. alcoolii de lina
(pag. 532, [7])
F1545086. Acceleratorii de penetrare folosiţi la obţinerea unguentelor:

A. scad temporar capacitatea barieră a pielii
B. au acţiune farmacologică
C. sunt incompatibili cu substanţele active
D. nu trebuie să permită pierderea unor compăonente ale lichidelor biologice
E. sunt alergeni
(pag. 527, [7])
F1545087. Bazele de unguent lavabile:

A. se îndepărtează numai prin spălare cu apă şi săpun
B. pot fi anhidre sau hidratate
C. se mai numesc evanescente
D. după aplicare pe piele formează un film care nu este oclusiv
E. sunt reprezentate de unguentul cu alcooli de lână hidratat
(pag. 527, [7])
F1545088. Conform FR X referitor la prepararea unguentului oftalmic cu pilocarpină clorhidrică sunt

adevărate afirmaţiile:
A. se prepară pe cale aseptică
B. se sterilizează la etuvă
C. are concentraţia 2%
D. se păstrează la Separanda
E. se păstrează ferit de lumină
(pag. 958, [10])
F1545089. conform FR X mărimea particulelor de substanţă activă suspendate într-un unguent

oftalmic:
A. se determină pe o masă de unguent ce conţine aproximativ 10 mg substanţă medicamentoasă
B. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 25 micrometri
C. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
D. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
E. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
(pag. 953, [10])
F1545090. Factorii dependenţi de natura chimică a substanţei medicamentoase care influenţează

transferul cutanat sunt:
A. coeficientul de repartiţie U/A
B. activitatea termodinamică a substanţei medicamentoase
C. coeficientul de repartiţie strat cornos/vehicul
D. clearance-ul substanţei medicamentoase după traversarea stratului cornos
E. prezenţa unei duble legături C2-C3.
(pag. 524, [7])
F1545091. Penetrarea substanţelor medicamentoase prin piele este crescută în:

A. porţiunea posterioară auriculară
B. zona plantară
C. zona presternală
D. zona anterioară a braţelor
E. cazul în care se administrează esteri ai acidului nicotinic
(pag. 544, [7])
F1545092. Referitor la mărimea particulelor suspendate într-o bază de unguent FR X prevede:

A. se determină pe o masă de unguent ce conţine aproximativ 200 mg substanţă medicamentoasă
B. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
C. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 150 micrometri
D. 90% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri

E. 10% dintre particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
(pag. 952, [10])
F1645093. Antioxidanti folositi la prepararea unguentelor:

A. acid sorbic
B. acid citric
C. fenol
D. galat de propil
E. butil hidroxi anisol
(pag. 529-530)
F1645094. Bazele de unguente pot fi:

A. baze de tip solutie
B. baze de unguent lavabile
C. baze de tip suspensie
D. baze grase hidrofobe
E. baze hidrosolubile
(pag. 532)
F1645095. Criterii de calitate în formularea unguentelor:

A. stabilitatea fizoco-chimica
B. puritatea
C. inocuitatea
D. eficienta
E. cantitatea fazei apoase din compozitie
(pag. 533)
F1645096. Epidermul contine:

A. dermul
B. stratul bazal
C. stratul cornos
D. stratul granulos
E. hipodermul
(pag. 514-515)
F1645097. În functie de gradul de dispersie al substantelor active, unguentele pot fi:

A. unguente-solutii
B. unguente cu mai multe faze
C. unguente hidrosolubile
D. unguente-suspensii
E. unguente-emulsii
(pag. 951)
F1645098. Prevederile FRX la conservarea unguentelor oftalmice:

B. în recipiente sterile
C. în recipiente închise etans
D. la o temperetura de cel mult 25°C
E. la loc racoros
(pag. 953)
F1645099. Unguentul emulgator:

A. este oficinal în FRX
B. este oficinal în FR IX
C. este o baza de unguent lavabil
D. este o baza anhidra de tip ulei/apa
E. eset o baza hidratata de tip ulei/apa
(pag. 532)
F2145100. Acumularea substantelor medicamentoase in structurile pielii, urmata de eliberarea pe o

perioada prelungita de timp (,,efect rezervor,,) se intalneste la preparatele dermatologice ce contin:
A. antiseptice
B. cheratolitice (acid salicilic, sulf)
C. astringente (acid citric, acid tartric)
D. corticosteroizi (fluocinolon, hidrocortizon, s.a.)
E. hormoni sexuali (testosteron, estradiol)
(pag. (7) 520)
F2145101. Transferul transcutanat al substantei medicamentoase se ralizeaza in circulatia generala

dupa aplicarea pe urmatoarele zone:
A. torace
B. scalp
C. fesa
D. antebrat
E. spatele urechii
(pag. (7) 523)
F2145102. Promotorii absorbtiei cutanate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa creasca permeabiliatea substantei medicamentoase prin stratul cornos
B. sa mareasca capacitatea bariera a pielii
C. sa nu permita pierderea unor componente ale lichidelor bilogice
D. sa permita revenirea la normal a functiei bariera a pielii
(pag. (7) 527)
F2145103. Promotorii absorbtiei cutanate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa creasca permeabilitatea substantei medicamentoase prin stratul cornos
B. sa mareasca capacitatea bariera a pielii
C. sa nu permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
D. sa permita revenirea la normal a functiei bariera a pielii
(pag. (7) 527)
F2145104. Urmatorii compusi actioneaza ca acceleratori ai absorbtie cutanate:

A. azona
B. dimetilsulfoxid
C. dimetilformamida
D. dimetilacetamida
E. metilceluloza
(pag. (7) 528)
F2145105. Care dintre urmatoarele substante au capacitatea de a forma geluri:

A. alcoolul cetilstearilic
B. cetilsulfatul de sodiu
C. bentonita
D. dioxidul de siliciu coloidal
E. metilceluloza
(pag. (7) 532)
F2145106. Urmatoarele substante formatoare de geluri sunt produse naturale organice:

A. tragacanta
B. pectina
C. carboximetilceluloza
D. bentonita
E. dioxidul de siliciu
(pag. (7) 532)
F2145107. Gelurile:
A. sunt preparate semisolide in care faza lichida este incorporata intr-un sistem tridimensional al unei matrite
polimerice
B. au aspect clar
C. sunt lipodispersabile
D. pot contine o proportie mare de substante medicamentoase (mai putin de 25 %) (mai putin de 25 procente)
E. nu sunt lavabile
(pag. (7) 532)
F2145108. Bazele grase hidrofobe:

A. au aspect translucid
B. sunt usor de indepartat prin spalare
C. au efect ocluziv
D. pot incorpora cantitati mari de apa
E. au proprietati emulgatoare, cand sunt folosite ca atare (fara adaus de emulgator)
(pag. (7) 532)
F2145109. Bazele de absorbtie hidratate:

A. se obtin din bazele de absorbtie anhidre prin adaugare de apa
B. au proprietati emoliente
C. au proprietati ocluzive
D. sunt emulsii de tip U/A (ulei/apa)
E. se numesc si coldcreme
(pag. (7) 532)
F2145110. Următoarele afirmaţii privind gelurile sunt reale:

A. sunt sisteme semisolide în care faza lichidă este emulsionată într-o matriţă polimerică
B. încorporarea substanţei medicamentoase se face după gelificarea polimerului
C. sunt hidrodispersabile
D. au un aspect opac
E. au proprietăţi pseudoplastice, plastice şi tixotrope
(pag. 532-533, [7])
F2145111. Din grupa bazelor de unguent lavabile fac parte:

A. unguentul simplu
B. unguentul emulgator
C. unguentul emulgator hidratat
D. cremele cu stearaţi
E. vaselina
(pag. 532, [7])
F2145112. Pastele:
A. au un conţinut ridicat de substanţe solide insolubile
B. au proprietăţi de protecţie a pielii
C. formează pe tegument un film opac
D. se mai numesc şi coldcreme
E. sunt unguente monofazice
(pag. 533, [7])
F2145113. Substanţele formatoare de geluri hidrosolubile sunt:

A. tragacanta
B. metilceluloza
C. acidul poliacrilic
D. dioxidul de siliciu
E. plastibaza
(pag. 532, [7])
F2145114. În formularea unguentelor se urmăreşte realizarea următoarelor criterii cosmetice:

A. uşurinţă la aplicare
B. consistenţă ridicată
C. absenţa caracterului lipicios
D. asigurarea stabilităţii fizico-chimice a substanţelor medicamentoase
E. absenţa texturii grunjoase la aplicare
(pag. 533, [7])
F2145115. La prepararea unguentele anhidre:

A. se aplică metoda topirii
B. substanţa activă se dizolvă în masa topită sau în unul din componentele bazei şi apoi se amestecă cu
restul bazei
C. masa topită se amestecă până la răcire
D. masa topită se lasă în repaus până la răcire
E. faza apoasă se incorporează prin emulsionare la rece
(pag. 533, [7])
F2145116. La prepararea unguentelor tip emulsie sunt valabile următoarele:

A. componentele fazei grase se amestecă prin topire
B. faza aposă se încorporează la rece
C. substanţele hidrosolubile se dispersează în faza grasă
D. substanţele termolabile se adaugă la emulsia răcită
E. substanţele liposolubile se dispersează în faza polară
(pag. 534, [7])
F2145117. Conform FR X, la unguentele care se aplică pe plăgi sau arsuri se folosesc:

A. baze de unguent cu proprietăţi emulsive
B. baze de hidrocarburi
C. baze de unguent cu proprietăţi peliculogene
D. lipogeluri
E. toate tipurile de mai sus
(pag. 952, [10])
F2145118. Următoarele afirmaţii privind unguentele oftalmice sunt valabile:

A. se prepară în condiţii aseptice
B. la preparare se folosesc în general baze liposolubile
C. pot conţine conservanţi antimicrobieni potriviţi
D. se condiţionează în recipiente sterile, închise etanş, care conţin cel mult 50 g unguent
E. se conservă la cel mult 25 grade C
(pag. 953, [10])
F2245119. Baze de unguent oficinale in FRX

A. unguentum emulsificans
B. unguentum gliceroli
C. ungentum macrogoli
D. unguentum simplex
E. unguentum lanalcoli
(pag. FRX,951)
F2245120. Prepararea unguentelor emulsie, conform farmacopeei

A. se prepara baza de unguent prin dispersarea fazei interne in faza externa in care in prealabil s-a incorporat
emulgatorul
B. substanta medicamentoasa se dizolva in faza in care este solubila
C. substantele medicamentoase se disperseaza in baza de unguent in functie de proprietatile acestora si de
scopul terapeutic urmarit
D. se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti
E. unguentul obtinut se sterilizeaza
(pag. FRX,951)
F2245121. Hidrogelurile, preparare, caracteristici si aplicare

A. se prepara din polimeri hidrosolubili
B. preparate cu acid poliacrilic ( Carbopol) necesita neutralizarea acestuia cu hidroxid de potasiu sau cu
trietanolamina
C. sint opace
D. sint lavabile
E. se prefera administrarea pe cornee
(pag. Leucuta,531)
F2245122. Adeps lanae anhydricus, proprietati, conform farmacopeei

B. este un emulgator apa/ulei
C. poate incorpora apa de 2-3 ori masa sa sub forma de emulsie
D. se dizolva in apa
E. este miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale
(pag. FRX,53)
F2245123. Absorbtia percutanata a substantelor medicamentoase aplicate pe piele in preparate

dermatologice este crescuta in cazul in care urmatorii factori au valori crescute
A. coeficientul de repartitie intre stratul cornos si vehicul
B. concentratia substantei medicamentoase dizolvata in vehicul
C. coeficientul de difuzie al substantei medicamentoase in stratul cornos
D. grosimea stratului cornos
E. suprafata de aplicare a preparatului pe piele
(pag. Leucuta,521)
F2245124. In ce conditii vehiculul preparatelor dermatologice poate imbunatati absorbtia percutanata a
substantei medicamentoase
A. cind solubilitatea in vehicul este redusa
B. cind solubilitatea in vehicul este mare
C. cind activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este mica
D. cind activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este mare
E. cind vehiculul este un hidrogel
(pag. Leucuta,522)
F2245125. Un sistem terapeutic transdermic

A. reprezinta un sistem farmaceutic de cedare controlata a substantei medicamentoase
B. cinetica de cedare este cunoscuta, predeterminata , reproductibila si de lunga durata
C. exista diferite sisteme terapeutice comercializate dar modul de formulare si asigurare a cineticii de cedare
este diferit
D. sistemele terapeutice se aplica numai pe tegumente
E. sistemele terapeutice au numai efecte loca
(pag. Leucuta,523)
F2245126. Ce preparate topice sunt destinate unor efecte la suprafata pielei

A. protectoare fata de radiatia ultravioleta
B. destinate inhibarii proliferarii stratului bazal
C. ocluzia stratului cornos cu efect hidratant si emolient
D. antiseptice sau antibiotice cu actiune locala
E. deodorante
(pag. Leucuta,518)
F2245127. Ce preparate se folosesc pentru efecte in stratul cornos

A. emoliente
B. cheratolitice
C. sistemice
D. pentru glandele pielei
E. pentru absorbtia unor produsi iritanti de la suprafata pielei
(pag. Leucuta,518)
F2245128. Ce preparate topice se folosesc pentru efecte asupra anexelor pielei

A. antiseboreice
B. depilatoare
C. vasoconstrictoare
D. antiperspirante
E. deodorante
(pag. Leucuta,518)
F2245129. Care sunt caile principale ale absorbtiei percutanate

A. stratul cornos
B. dermul
C. hipodermul
D. transfolicular
E. transepidermic
(pag. Leucuta,519)
F2245130. Care sunt etapele care preced absorbtia percutanata

A. dizolvarea substantei medicamentoase in vehicul
B. difuzia moleculelor dizolvate in vehicul
C. parasirea vehiculului si patrunderea in stratul cornos

D. difuzia in capilarele sanguine din epiderm-derm
E. preluarea sistemica
(pag. Leucuta,521)
F2245131. Ce substante medicamentoase se folosesc in sistemele terapeutice transdermice

A. scopolamina
B. dermatolul
C. clonidina
D. nitroglicerina
E. estradiolul
(pag. Leucuta,523)
F2245132. Ce factori fiziologici pot favoriza absorbtia percutanata

A. pielea subtire a sugarilor
B. pielea uscata
C. pielea hidratata
D. cheratinizarea excesiva
E. regiuni anatomice cu grosime mai mare (zona plantara)
(pag. Leucuta,524)
F2245133. Care este rolul vehiculului preparatelor dermatologice in absorbtia percutanata

A. excipientii nu traverseaza bariera cutanata
B. dizolvarea substantei medicamentoase in vehicul face dificila difuzia
C. absorbtia este favorizata de starea de dispersie moleculara a substantei medicamentoase in excipient
D. afinitatea crescuta a vehiculului pentru substanta dizolvata micsoreaza viteza de transfer si marimea
procesului
E. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase este dependenta de vehicul
(pag. Leucuta,526)
F2245134. Ce promotori (acceleratori) ai absorbtiei percutanate se pot folosi

A. uleiul de parafina
B. N--metil-2-pirolidona
C. dimetilacetamida
D. dodecilazacicloheptan-2-ona (Azona)
E. tensioactivii
(pag. Leucuta,527)
F2245135. Exemple de excipienti hidrocarburi si rolul lor in bazele de unguent

A. vaselina
B. polidimetilsiloxanul
C. ceara de albine
D. parafina
E. vehicul hidrofob, formator de matrita
(pag. 530,Leucuta)
F2245136. Ce excipienti alcooli se folosesc in baze de unguent si cu ce rol

A. alcool cetilic
B. alcool etilic
C. alcool stearilic
D. glicerol
E. excipienti lipofili, solizi, pentru formarea matritei impreuna cu excipienti lichizi
(pag. Leucuta,530)
F2245137. Ce excipienti acizi grasi se folosesc in baze de unguent si cu ce rol

A. acid stearic
B. acid sorbic
C. acid palmitic
D. acid citric
E. rol de formatori de matrita si de compusi chimici care reactioneaza cu baze spre a forma emulgatori (
stearat de sodiu)
(pag. Leucuta,530)
F2245138. Exemple de esteri, corpuri grase, utilizati in baze de unguent

A. monostearat de glicerol
B. esterul metilic al acidului p-aminobenzoic
C. esteri de sorbitan (Span)
D. esteri de polioxietilen sorbitan(Tween)
E. rol de formatori de matrita
(pag. Leucuta,531)
F2245139. Ce polioli se pot folosi ca excipienti in baze de unguent si cu ce rol

A. polietilenglicoli
B. glicerol
C. propilenglicol
D. clor-metacrezol
E. componenti ai fazei apoase ai unei emulsii, umectanti, sau formatori de matrita (polietilenglicolii)
(pag. Leucuta,530)
F2245140. Ce sunt bazele de absorbtie, exemplu

A. baze care se absorb prin piele
B. baze care favorizeaza absorbtia
C. baze anhidre care au emulgatori si au capacitatea de a incorpora apa dind emulsii
D. unguentul simplu
E. unguentul cu alcooli de lina
(pag. Leucuta,532)
F2245141. Omogenizarea unguentelor se realizeaza cu:

A. omogenizatorul cu supapa
B. omogenizatorul cu ultrasunete
C. omogenizatorul cu filiera
D. moara cu cilindri
E. moara coloidala
(pag. Leucuta, 536)
F2245142. Controlul calitatii unguentelor conform FR X se refera la:

A. omogenitate
C. pH
D. vascozitate
E. sterilitate
(pag. FR X, 952)
F2245143. Preparatele semisolide denumite paste:

A. sunt unguente de tip suspensie
B. procentul de substanta suspendata depaseste 25 %

C. au proprietati de protectie a pielii
D. au in compozitie peste 10% apa
E. au proprietati emoliente
(pag. FR X 95, Leucuta 533)
F2245144. Alcoolul cetilstearilic emulgator:

A. are in compozitie alcool cetilstearilic
B. are in compozitie cetilstearilsulfat de sodiu
C. este un emulgator de tip A/U
D. este un produs solid ceroas
E. intra in compozitia unguentului emulgator
(pag. FR X, 101, 954)
F2245145. Unguentul cu macrogoli:

A. este o baza de unguent hidrosolubila anhidra
B. este o baza de unguent hidrosolubila hidratata
C. este un gel
D. da incompatibilitati cu polietilena
E. este o baza de unguent oficinala in FR X
(pag. FR X 957)
F2245146. Cold-cremele:
A. sunt baze de unguent emulsie de tip A/U
B. sunt baze de unguent emulsie de tip U/A
C. sunt baze de unguent de absorbtie hidratate
D. au proprietati emoliente
E. pot fi indepartate prin spalare cu apa
(pag. Leucuta, 532)
F2245147. Criterii de calitate pentru unguentelor:

A. vascozitatea
B. capacitatea de intindere
C. puritatea
D. inocuitatea
E. stabilitatea fizico-chimica a substantelor medicamentoase
(pag. Leucuta, 533)
F2245148. Excipienti pentru baze de unguent grase hidrofobe:

A. vaselina
B. lanolina
C. ulei de parafina
D. ceara
E. colesterol
(pag. Leucuta, 532)
F2345149. Care sunt caracteristicile unguentelor:

A. preparate semisolide
B. se aplica pe piele si mucoase
C. se aplica in scop terapeutic
D. se aplica pentru protectie
E. dimensiunea particulelor insolubile dispersate sa fie de 125 microni
(pag. 951)
F2345150. Ce fel de unguente se obtin in functie de gradul de dispersie al substantelor active:

A. unguente-solutii
B. unguente-emulsii
C. unguente-suspensii
D. unguente-polifazice
E. hidrogeluri
(pag. 951)
F2345151. Care sunt caracteristicile corecte pentru unguente:

A. aspect omogen
B. culoare si aspectul caracteristice componentelor
C. pH cuprins intre 3,5-5,5
D. marimea particulelor 50 microni
E. pH cuprins intre 4,5-8,5
(pag. 952)
F2345152. Cum se conserva corect unguentele:

B. in recipiente inchise etans
C. in recipiente sterile
D. la temperatura de cel mult 30 °C
E. la temperatura de cel mult 25 °C
(pag. 952)
F2345153. In ce conditii se conserva unguentele oftalmice:

A. in recipiente sterile
B. in recipiente inchise etans
C. in recipiente bine inchise
D. in cantitate de cel mult 10 g unguent oftalmic
E. la cel mult 25 °C
(pag. 953)
F2345154. Care sunt zonele terapeutice la nivelul pielii:

A. suprafata externa
B. stratul cornos
C. epidermul viu si dermul superior
D. glandele pielii
E. conjunctiva oftalmica
(pag. 518)

A. prin foliculul pilos
B. prin si printre celulele stratului cornos
C. prin peretii foliculilor pilosi
D. prin glandele sebacee
E. prin glandele sudoripare
(pag. 519)
F2345156. Exemple de substante medicamentoase care se acumuleaza in stratul cornos sunt:

A. hidrocortizon
B. betametazona
C. fluocinolon
D. escina
E. estradiol
(pag. 520)
F2345157. Care sunt etapele absorbtiei percutanate:

A. dispersarea substantei medicamentoase in excipient
B. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
C. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin excipient spre suprafata pielii
D. parasirea excipientului si patrunderea in stratul cornos
E. difuzia prin stratul cornos in epiderm si derm
(pag. 521)
F2345158. Care sunt bazele de unguent lavabile:

B. unguent cu stearina
C. unguent simplu
D. vaselina
E. glicerolatul de amidon
(pag. 532)
F2345159. Substante formatoare de geluri sunt:

A. bentonita
B. acid poliacrilic
C. metilceluloza
D. lanolina
E. ulei de ricin
(pag. 532)
F2345160. Exemple de baze de unguent din F.R.X. sunt:

D. unguent simplu
E. unguent cu carbopol
(pag. 954,955,957,960)
F2345161. Unguentele sterile prevazute de F.R.X. sunt:

A. aplicate pe pielea sugarilor
B. aplicate pe arsuri
C. aplicate pe plagi
D. unguente oftalmice
E. aplicate pe mucoasa nazala
(pag. 952-953)
F2345162. Tipuri de baze de unguent prevazute de F.R.X. sunt:

A. baze grase
B. baze emulsii A/U
C. baze emulsii U/A
D. baze hidrosolubile
E. baze lavabile
(pag. 951)
F2345163. Unguentele oftalmice se caracterizeaza prin:

A. consistenta semisolida
B. sterile
C. marimea particulelor dispersate de 25 micrometri
D. marimea particulelor dispersate de 50 micrometri
E. conservate in cutii de plastic de 20 g
(pag. 953)
F2345164. Rezervorul medicamentos al unui STT contine substanta activa sub forma de:
A. solutie
B. suspensie
C. particule solide
D. emulsie
E. aerosoli
(pag. 612)
F2545165. Afirmatii adevarate despre bazele de unguent lavabile:

A. pot fi anhidre sau hidratate
B. se numesc si evanescente
C. formeaza un film care nu este ocluziv dupa aplicare pe piele
D. se indeparteaza doar prin spalare cu apa si sapun
E. sunt reprezentate de unguentul cu alcooli de lana hidrata
(pag. 527/7)
F2545166. Caracteristicile acceleratorilor de penetrare utilizati la obtinerea unguentelor:

A. cresc temporar capacitatea de bariera a pielii
B. au actiune farmacologica
C. scad temporar capacitatea bariera a pielii
D. nu trebuie sa permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
E. sunt alergizanti
(pag. 527/7)
F2545167. Prepararea unguentului oftalmic cu pilocarpina clorhidrica conformFR X:

A. se pastreaza la separanda
B. se sterilizeaza la etuva
C. se pastreaza ferit de lumina
D. are concentratie 2%
E. se prepara pe cale aseptica
(pag. 958/10)
F2545168. Urmatoarele unguente sunt prevazute inFR X:

A. unguent cu hidrocortizon acetat 1%
D. unguent emulgator hidratat
E. unguent cu clotrimazol 1%
(pag. 953/10)
F2545169. Marimea particulelor de substanta activa suspendate intr-un unguent oftalmic conform FR X:
A. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
B. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult50 micrometri

C. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 25micrometri
E. se determina pe o masa de unguent ce contine 10 mg de substanta medicamentoasa
(pag. 953/10)
F2545170. Prevederi ale FR X referitoare la marimea particulelor suspendate intr-o baza de unguent:
A. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 50 micrometri
B. 10% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
C. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 100 micrometri
D. 90% din particulele examinate au diametrul de cel mult 150micrometri
E. se determina pe o masa de unguent ce contine 200 mg substanta medicamentoasa
(pag. 952/10)
F2545171. Factori dependenti de natura chimica a substantei madicamentoase care influenteaza

transferul cutanat:
A. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase
B. coeficientul de reoertitie strat cornos/vehicul
C. clearance-ul substantei medicamentoase dupa traversarea stratului cornos
D. coeficientul de repartitie U/A
E. prezenta unei duble legaturi C2-C3
(pag. 524/7)
F2545172. Substantele active se absorb transepidermic astfel:

A. prin glandele sebacee
B. prin peretii foliculilor pilosi
C. prin stratul cornos, intra sau intercelular
D. prin glandele sudoripare
E. raspunsurile corecte sunt a si b
(pag. 519/7)
F2545173. Bazele de absorbtie hidratate:

A. Sunt emulsii apa/ulei
B. se numesc si coldcreme
C. sunt amestecuri de polietilenglicoli cu mase moeaculare mici si mari
D. lanolina hidratata cu 25% apa este un astfel de exemplu
E. unguentul emulgator este un astfel de exemplu
(pag. 532/7)
F2545174. Bazele de unguent lavabile:

A. pot fi baze anhidre
B. pot fi hidratate de tip U/A
C. pot fi hidratate de tip A/U
D. se mai numesc si crème
E. dupa evaporarea apei formeaza un film continuu si hidrofob
(pag. 532/7)
F2545175. Unguentele trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii de calitate:

A. instabilitate fizica
B. puritate
C. inocuitate-prezenta caracterului sensibilizant
D. eficienta-efect terapeutic bun
E. stabilitate fizico-chimica
(pag. 533/7)
F2545176. Biodisponibilitatea cutanata poate fi mai micain urmatoarele cazuri:

A. cand solubilitatea in vehicul este foarte mare
B. cand solubilitatea in vehicul este foarte mica
C. cand coeficientul de repartitie piele/vehicul este mic
D. cand substanta medicamentoasa este emulsionata in vehicul
E. cand coeficientul de repartitie piele/vehicul este mare
(pag. 529/7)
F2545177. Se pot folosi ca promotori ai absorbtiei percutanate urmatoarele substante:

A. dimetilsulfoxid
B. dimetilacetamida
C. propilenglicol
D. dimetilformamida
E. miristat de izopropil
(pag. 527/7)
F2545178. Elemente mai importante care infuenteaza transferul percutanat:

A. activitatea termodinamica a substantei medicamentoase
B. coeficientul de repartitie strat cornos vehicul
C. clearance-ul substantei medicamentoase dupa traversarea stratului cornos
D. natura chimica a substantei medicamentoase
E. cantitatea de excipient folosita
(pag. 525/7)
F2545179. Substantele auxiliare folosite la prepararea unguentelor oftalmice conformFR X sunt

urmatoarele cu exceptia:
A. antioxidanti
B. agenti pentru cresterea vascozitatii
C. umectanti
D. stabilizanti
(pag. 953/10)
F2545180. Unguentul oftalmic cu clorhidrat de pilocarpina conform FR X:

A. are concentratia 1%
B. clorhidratul de pilocarpina este dispersat in unguent simplu
C. se pastreaza la Separanda in recipiente sterile, inchise etans
D. are concentratia 2%
E. clorhidratul de pilocarpina este dispersat in unguent cu glicerol
(pag. 958/10)
F2545181. Afirmatii corecte privind bazele de unguent lavabile:

A. prin incorporarea de substante grase pot avea caracter emolient
B. dupa evaporarea apei ramane un film semipermeabil
C. lanolina hidratata cu 25% apa este o baza lavabila
D. unguentul emulgator hidratat este o baza de tip emulsie U/A
E. dupa evaporarea apei ramane un film continuu si hidrofob
(pag. 532/7)
F2545182. Bazele de absorbtie:

A. sunt anhidre si hidratate
B. cele hidratate au proprietati emoliente
C. unguentul simplu este un vehicul anhidru constituit din vaselina-lanolina (10:90)
D. alcooli din lana sunt baze de absorbtie hidratate
E. bazele de absorbtie hidratate se numesc si coldcreme
(pag. 532/7)
F2545183. Etapele absorbtiei percutanate sunt urmatoarele:

A. dizolvarea particulei de substanta medicamentoasa in excipient
B. difuzia moleculelor substantei medicamentoase prin vehicul spre suprafata pielii
C. parasirea vehicului si patrunderea in foliculii pilosi
D. retinere in derm
E. difuzia prin stratul cornos, in epiderm si derm
(pag. 521/7)
F2545184. La obtinerea unguentelor acceleratorii de penetrare:

A. sunt incompatibili cu substantele active
B. au actiune farmacologica
C. scad temporar capacitatea bariera a pielii
D. sunt alergeni
E. nu trebuie sa permita pierderea unor componente ale lichidelor biologice
(pag. 527/7)
Tema nr. 46
Preparate rectale
BIBLIOGRAFIE:
F1246001. Alegeti care din enunturile referitoare la procesele pe care le sufera la locul de aplicare
supozitoarele preparate cu gliceride semisintetice, este corect
A. dizolvare
B. topire
C. conversie polimorfa
D. interesterificare
E. polimerizare
(pag. 539,542, [7])
F1246002. Care este prevederea referitoare la controlul calitatii supozitoarelor, prevazuta in

farmacopee, care se refera la o proprietate biofarmaceutica a acestora
A. uniformitatea masei
B. dozarea
C. aspectul
D. comportamentul la topire sau dizolvare
E. conservarea
(pag. 889, [FR X])
F1246003. Care excipient din cei enumerati mai jos, este recomandabil pentru supozitoarele rectale
A. masa gelatinoasa
B. amestec de polietilenglicoli cu masa moleculara sub 1000
C. Tween 80
D. metilceluloza
E. unt de cacao
(pag. 542, [7])
F1246004. Criterii pentru alegerea excipientului sau bazei de supozitor

A. interval larg intre punctul de topire si solidificare
B. interval ingust intre punctul de topire si solidificare
C. solidificarea masei topite sa nu se faca cu contractie de volum;
D. viscozitatea excipientului topit sa fie mica spre a permite manipularea tehnologica
E. topirea sau dizolvarea la locul de aplicare sa se faca lent
(pag. 542, [7])
F1246005. Dozele terapeutice maxime ale substantelor medicamentoase care se administreaza pe cale
rectala, in comparatie cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern, sunt,
conform farmacopeei:
A. reduse la jumatate
B. crescute cu procente prevazute de farmacopee dependent de greutatea corporala a pacientului
C. dublate
D. nemodificate
E. nu se pot folosi intrucit nu se admite administrarea substantelor care au doze maxime, pe aceasta cale de
administrare
(pag. 889, [FR X])
F1246006. In procedeele de preparare industriala prin turnare a supozitoarelor un element particular il

reprezinta
A. prepararea masei excipientului si substantei medicamentoase
B. turnarea in forme
C. racirea formelor cu excipient si substanta medicamentoasa
D. ambalarea in cutii de carton a plachetelor cu supozitoare
E. turnarea materialului topit direct in ambalajul din material plastic, care va constitui si recipientul de
conditionare
(pag. 548, [7])
F1246007. Pe ce cale se administreaza supozitoarele cu metronidazol prevazute in FR X

A. uretrala
B. rectala
C. vaginala
D. auriculara
E. intracavitara
(pag. 889, [FR X])
F1346008. Avantajele folosirii untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. polimorfism
B. hidrofilie
C. capacitate de contractie de volum
D. inocuitate si toleranta locala
E. prezenta acizilor grasi liberi
(pag. 543)
F1346009. Dozele terapeutice maxime la supozitoare:

A. nu se calculeaza
B. sunt aceleasi cu dozele administrate per os
C. sunt aceleasi cu dozele administrate i.m.
D. variaza in functie de baza de supozitoare folosita
E. variaza in functie de metoda de preparare
(pag. 889)
F1346010. Masa supozitoarelor rectale pentru adulti este de:

A. 2-3 g.
B. 2-4 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 3- 5 g.
(pag. 889)
F1346011. Masa supozitoarelor rectale pentru copii este de:

A. 2-3 g.
B. 3-5 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 2-4 g.
(pag. 889)
F1346012. Supozitoarele rectale nu trebuie sa contina:
A. diluanti
B. absorbanti
C. coloranti
D. aglomerari de particule
E. conservanti
(pag. 889)
F1446013. Conform FR.X, supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve in apa la
37 ± 2 °C in cel mult:
A. 15 minute
B. 30 minute
C. 1 ora
D. 2 ore
E. 3 ore
(pag. 890, [9])
F1546014. Conform FR X supozitoarele rectale pentru adulţi au greutatea de:

A. 1-2 g
B. 5-12 g
C. 2-3g
D. 2-4g
E. 1-5g
(pag. 889, [10])
F1546015. Conform FR X supozitoarele se păstrează în recipiente bine închise la cel mult:

A. 8 °C
B. 15°C
C. 30°C
D. 25°C
E. 18°C
(pag. 890, [10])
F1546016. Prepararea supozitoarelor în farmacie se face prin:

A. porfirizare
B. comprimare directă
C. modelare manuală
D. granulare
E. metoda imersiei
(pag. 894, [10])
F1546017. Supozitoarele rectale preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve la 37+ 20C în cel
mult:
A. o oră
B. 30 minute
C. 20 minute
D. 55 minute
E. 90 minute
(pag. 890, [10])
F1546018. Supozitoarele rectale preparate cu baze liposolubile trebuie să se topească la 37+ 2°C în cel
mult:
A. 15 minute
B. 60 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 90 minute
(pag. 890, [10])
F1546019. Untul de cacao:

A. este prevăzut de FR X
B. nu este prevăzut de FR X
C. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin modelare manuală
D. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin topire şi turnare în forme
E. este o bază hidrosolubilă
(pag. 890, [10])
F1646020. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de conservanti antimicrobieni ?
A. Alcoolul cetilic 5 %, alcoolul cetilstearilic 10 %
B. Arlacel 165, Arlacel 186
C. Miristatul de propilenglicol
D. Acidul sorbic, nipaesterii
E. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
(pag. 544-545, [7])
F1646021. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de sechestranti ?
A. Uleiul de ricin, glicerolul, propilenglicolul
B. Tweenul 80
C. Acidul ascorbic, EDTA
D. Hialuronidaza
E. Sarurile acizilor biliari
(pag. 544-545, [7])
F1646022. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare, folosite le prepararea supozitoarelor rectale,
au rolul de antioxidanti ?
E. Tocoferolul, BHA, galatul de propil
(pag. 544-545, [7])
F1646023. Dupa FR X, supozitoarele rectale preparate din baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve în
cel mult:
A. 30 de minute
B. 1 ora
C. 45 de minute
D. 5 minute
E. 2 ore
(pag. 890, [9])
F1646024. Dupa FR X, supozitoarele rectale preparate din baze liposolubile trebuie sa se topeasca în
cel mult:
A. 60 de minute
B. 15 minute
C. 30 de minute
D. 45 de minute
E. 5 minute
(pag. 890, [9])
F2146025. Conform FR X, supozitoarele preparate cu baze liposolubile trebuie să se topească în apă, la

+37 +/- 2 grade C, în cel mult:
A. 10 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 1 oră
E. 2 ore
(pag. 889-890, [10])
F2146026. Conform FR X, supozitoarele preparate cu baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în apă la

+37 +/- 2 grade C, în cel mult:
A. 10 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 1 oră
E. 2 ore
(pag. 889-890, [10])
F2146027. Conform FR X, supozitoarele se conservă în recipiente bine închise:

A. la rece (2 – 8 C)
B. la loc răcoros (8 – 15 C)
C. la cel mult 25 C
D. la cel puţin 25 C
E. nu se precizează temperatura
(pag. 890, [10])
F2146028. Supoztoarele cu glicerol au acţiune:

A. antimicotică
B. antiinflamatoare
C. laxativă
D. tranchilizantă
E. antispastică
(pag. 892, [10])
F2246029. Avantaje ale untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. hidrofilie ridicata
B. buna toleranta locala
C. se topeste intre 30 si 35°C
D. contine acizi grasi liberi
E. nu adera de formele de turnare
(pag. Leucuta, 542)

A. contine trigliceride
B. contine esteri ai acizilor grasi cu alcooli superiori
C. contine esteri ai acizilor grasi cu alcooli sterolici
D. contine mono si digliceride
E. contine polioli
(pag. Leucuta, 543)
F2246031. Supozitoarele preparate cu gliceride semisintetice sufera urmatoarele procese la locul de

aplicare
A. dizolvare
B. topire
C. conversie polimorfa
D. interesterificare
E. polimerizare
(pag. Leucuta,539)
F2246032. Care excipient din cei enumerati mai jos, este recomandabil pentru supozitoarele rectale
A. masa gelatinoasa
B. amestec de polietilenglicoli cu masa moleculara sub 1000
C. Tween 80
D. metilceluloza
E. unt de cacao
(pag. Leucuta,539)
F2246033. Supozitoarele cu metronidazol prevazute in FR X sunt destinate administrarii

A. uretrale
B. rectale
C. intravaginale
D. auriculare
E. intracavitare
(pag. FRX,892)
F2246034. Criterii pentru alegerea excipientului sau bazei de supozitor

A. interval larg intre punctul de topire si solidificare
B. interval ingust intre punctul de topire si solidificare
C. solidificarea masei topite sa nu se faca cu contractie de volum
D. viscozitatea excipientului topit sa fie mica spre a permite manipularea tehnologica
E. topirea sau dizolvarea la locul de aplicare sa se faca lent
(pag. Leucuta,542)
F2246035. Masa gelatinoasa oficinala pentru prepararea supozitoarelor

A. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor rectale
B. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor uretrale
C. se recomanda numai la prepararea supozitoarelor vaginale
D. farmacopeea nu are o formula pentru prepararea masei gelatinoase
E. formularea masei gelatinoase este recomandata numai in formulare farmaceutice
(pag. FRX,889)
F2246036. Dozele terapeutice maxime ale substantelor medicamentoase care se administreaza pe cale
rectala, in comparatie cu cele folosite in cazul preparatelor farmaceutice administrate intern, sunt,
conform farmacopeei
A. reduse la jumatate
B. crescute cu procente prevazute de farmacopee dependent de greutatea corporala a pacientului
C. dublate
D. nemodificate
E. nu se pot folosi intrucit nu se admite administrarea substantelor care au doze maxime, peaceasta cale de
administrare
(pag. FRX,889)
F2246037. Care este prevederea referitoare la controlul calitatii supozitoarelor, prevazuta in

farmacopee, care se refera la o proprietate biofarmaceutica a acestora
B. dozarea
C. aspectul
D. comportamentul la topire sau dizolvare
E. conservarea
(pag. FRX,889)
F2246038. In procedeele de preparare industriala prin turnare a supozitoarelor un element particular il

reprezinta
A. prepararea masei excipientului si substantei medicamentoase
B. turnarea in forme
C. racirea formelor cu excipient si substanta medicamentoasa
D. ambalarea in cutii de carton a plachetelor cu supozitoare
E. turnarea materialului topit direct in ambalajul din material plastic, care va constitui si recipientul de
conditionare
(pag. Leucuta,548)
F2346039. Avantajele folosirii untului de cacao ca baza pentru supozitoare:

A. polimorfism
B. hidrofilie
C. capacitate de contractie de volum
D. inocuitate si toleranta locala
E. prezenta acizilor grasi liberi
(pag. 543)
F2346040. Masa supozitoarelor rectale pentru adulti este de:

A. 2-3 g.
B. 2-4 g.
C. 1-2 g.
D. 5-12 g.
E. 3-5 g.
(pag. 889)
F2346041. Masa supozitoarelor rectale pentru copii este de:

A. 2-3 g.
B. 3- 5 g.
C. 1- 2 g.
D. 5- 12 g.
E. 2- 4 g.
(pag. 889)
F2346042. Dozele terapeutice maxime la supozitoare:

A. nu se calculeaza
B. sunt aceleasi cu dozele administrate per os
C. sunt aceleasi cu dozele administrate i.m.
D. variaza in functie de baza de supozitoare folosita
E. variaza in functie de metoda de preparare
(pag. 889)
F2546043. Conform FR X supozitoarele cu metronidazol contin:

A. 4 g metronidazol
B. 0,5-1g metronidazol
C. 2g metronidazol
D. 200mg metronidazol
E. 100mg metronidazol
(pag. 892/10)
F2546044. Supozitoarele pentru adulti au conform FR X greutatea de :

A. 1-5g
B. 2-4g
C. 2-3g
D. 1-2g
E. 5-12g
(pag. 889/10)
F2546045. In cazul prepararii supozitoarelor rectale cu baze liposolubile, acestea trebuie sa se

topeasca la 37+- cin cel mult:
A. 60 minute
B. 15 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 90 minute
(pag. 890/10)
F2546046. In cazul prepararii supozitoarelor rectale cu baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve la 37+ 2
C in cel mult:
A. 60 minute
B. 30 minute
C. 20 minute
D. 90 minute
E. 40 minute
(pag. 890/10)
F2546047. Pastrarea supozitoarelor se face conform FR X in recipiente bine inchise la cel mult:
A. 15 C
B. 8 C
C. 25 C
D. 18 C
E. 30 C
(pag. 890/10)
F2546048. In farmacie supozitoarele se prepara prin:

A. comprimare directa
B. porfirizare
C. metoda imersiei
D. granulare
E. modelare manuala
(pag. 899/10)
F2546049. Referitor la untul de cacao este adevarat ca:

A. este o baza hidrosolubila
B. este prevazut in Farmacopee

C. nu se preteaza la prepararea supozitoarelor prin topire si turnare in forme
D. nu este prevazut de FR X
E. nu se preteaza la prepararea supozitoarelor prin modelare manuala
(pag. 890/10)
F2546050. Gliceride semisintetice sunt urmatoarele cu exceptia:

A. Suppocire
B. Massa Novata
C. Massa Estarinum
D. Witepsol
E. Massa tripla
(pag. 543/7)
F1246051. Care dintre enunturi sunt corecte referitor la proprietati ale gliceridelor semisintetice ca
baze de supozitor
A. au consistenta necesara
B. instabile, autooxidabile
C. fara capacitate de incorporare semnificativa a apei
D. contractie de volum redusa;
E. exista numeroase tipuri, cu serii diferite, fiecare avind proprietati fizico-chimice si tehnologice particulare,
ceea ce determina alegerea excipientului pentru caracteristicile substantei medicamentoase de incorporat
(pag. 543-4, [7])
F1246052. Care sunt caracteristicile polietilenglicolilor folositi ca excipienti pentru supozitoare

A. capacitate crescuta de dizolvare a unor substante medicamentoase insolubile in apa
B. risc crescut de contaminare microbiana
C. risc redus de incompatibilitati fizico-chimice
D. stabilitate la caldura
E. actiune iritanta asupra mucoasei rectale
(pag. 544, [7])
F1246053. Etape care se succed de la administrarea supozitorului pina la patrunderea substantei

medicamentoase in circulatia generala:alegeti variantele
A. topirea excipientului lipofil
B. dizolvarea excipientului hidrosolubil
C. transferul substantei medicamentoase prin excipientul lichid si dizolvarea in mucusul rectal
D. absorbtia substantei medicamentoase prin mucoasa rectala
E. transferul direct din excipient in mucoasa rectala
(pag. 539, [7])
F1246054. Incorporarea substantelor medicamentoase in excipientii pentru supozitoare se face in

urmatoarele sisteme disperse(alegeti variantele corecte)
A. solutie
B. suspensie
C. emulsie
D. eutectic
E. dispersie solida
(pag. 545, [7])
F1246055. La prepararea supozitoarelor cu unt de cacao pot apare neajunsuri determinate de unele
proprietati nefavorabile ale excipientului; precizati enunturile corecte
A. indicele de aciditate mare
B. indicele de iod mare
C. polimorfism
D. capacitatea redusa de contractie la racirea masei topite
E. lipsa hidrofiliei
(pag. 543, [7])
F1246056. Particularitati ale medicamentelor administrate pe cale rectala, sub forma de supozitoare
A. sunt destinate numai pentru actiune locala
B. sunt destinate numai pentru actiune sistemica
C. substanta medicamentoasa cedata din supozitor poate fi absorbita prin mucoasa rectala
D. farmacopeea prevede un test pentru topirea in 30 min. a supozitoarelor lipofile sau dizolvarea intr-o ora a
celor cu baze hidrosolubile
E. testul comportamentului la topire sau dizolvare in vitro prevazut de farmacopee este sinonim cu cel pentru
dizolvarea comprimatelor
(pag. 538,FR 890, [7])
F1346057. Avantajele folosirii PEG-urilor ca baze pentru supozitoare:

A. stabilitate la caldura
B. contaminare microbiana redusa
C. higroscopicitate
D. capacitate mare de dizolvare
E. dezagregare rapida
(pag. 544)
F1346058. Calea rectala se abordeaza atunci cand:

A. substanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice si intestinale
B. pacientul prezinta leziuni rectale
C. administrarea este de durata, in afectiuni cronice
D. substanta medicamentoasa sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic
E. marimea si viteza absorbtiei sunt mai reduse decat pe calea orala
(pag. 538)
F1346059. Care din urmatoarele afirmatii privind supozitoarele obtinute prin topire si turnare sunt
adevarate:
A. procedeul se realizeaza la rece
B. se determina capacitatea formelor goale
C. se ia o cantitate de excipient si substanta activa in exces
D. se determina factorul de dislocuire
E. lubrifierea formelor se face cu solutii de aceeasi natura cu masa de supozitoare
(pag. 546-547)
F1346060. Care din urmatoarele baze de supozitoare sunt oficializate in F.R.X.:

A. grasimi semisintetice
B. Brij
C. Myrj
D. masa gelatinoasa
E. masa de polietilenglicoli
(pag. 889)
F1346061. Care sunt limitele de timp in cadrul determinarii comportamentului la topire sau la dizolvare
al supozitoarelor:
A. 15 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 1 ora
(pag. 890)
F1346062. Care supozitoare sunt mentionate in F.R.X.:

A. supozitoare cu glicerol
B. supozitoare cu metronidazol
C. supozitoare cu fenilbutazona
D. supozitoare cu noraminofenazona
E. supozitoare cu paracetamol
(pag. 891-892)
F1346063. Plastifianti folositi la prepararea supozitoarelor:

A. ulei de ricin
B. glicerol
C. propilenglicol
D. dioxid de siliciu coloidal
E. lanolina
(pag. 545)
F1346064. Promotori de absorbtie folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tocoferol
B. acid sorbic
C. tensioactivi
D. hialuronidaza
E. acid oleic
(pag. 545)
F1346065. Supozitoarele rectale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. de cilindri ascutiti la un capat
E. torpila
(pag. 889)
F1446066. Administrarea medicamentelor pe cale rectala se abordeaza:

A. in caz de obstructii ale tractului gastrointestinal
B. in cazul substantelor inactivate de secretiile gastrice
C. pentru administrarea de durata in boli cronice
D. in cazul substantelor medicamentoase inactivate la nivel hepatic
E. in vederea asigurarii unei actiuni prelungite a substantelor medicamentoase
(pag. 538, [7])
F1446067. Avantajele polietilenglicolilor folositi ca excipienti hidrosolubili la prepararea supozitoarelor

sunt:
A. capacitatea de a fixa apa
B. dizolva substante medicamentoase greu solubile in apa
C. la utilizare prezinta dizolvare lenta

E. contaminare microbiologica redusa
(pag. 544, [7])
F1446068. Ca substituenti ai untului de cacao la prepararea supozitoarelor se folosesc:

A. Massa Estarinum
B. Eucerina
C. Witepsol
D. Masa gelatinoasa
E. Adeps solidus
(pag. 543, [7])
F1446069. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la absorbtia substantelor medicamentoase din
supozitoarele rectale nu este adevarata:
A. etapa limitanta de viteza a absorbtiei este coeficientul de repartitie mucoasa/excipient al substantei
dizolvate in masa topita
B. etapa limitanta de viteza a absorbtiei este viteza de dizolvare in mucusul rectal
C. absorbtia se realizeaza prin difuzie pasiva
D. absorbtia nu depinde de coeficientul de repartitie lipide/apa al substantei medicamentoase
E. absorbtia depinde de pH-ul mediului si de pKa substantei medicamentoase
(pag. 540, [7])
F1446070. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele cu glicerol nu este adevarata:
A. se prepara prin modelare manuala
B. nu sunt higroscopice
C. se prepara din carbonat de sodiu anhidru, glicerina si stearina
D. principiul activ rezulta in urma unei reactii de saponificare
E. sunt supozitoare rectale
(pag. 891 - 892, [9])
F1446071. Dezavantajele untului de cacao, folosit ca excipient la prepararea supozitoarelor, sunt:

A. tendinta de a rancezi
B. inocuitate
C. contractie de volum la racire mica si insuficienta
D. incalzirea si topirea peste 40 °C este urmata de o solidificare lenta (cca 4 zile)
E. cifra de apa este de cca 20 g la 100 g produs
(pag. 541, [7])
F1446072. Gliceridele semisintetice, ca baze de supozitoare, prezinta urmatoarele caracteristici:

A. capacitate de incorporare a unor cantitati mari de pulberi
B. solidificare rapida, medie sau lenta
C. capacitate emulgatoare diferita
D. contractie de volum la racire mica
E. hidrofilie crescuta
(pag. 543, [7])
F1446073. Masa gelatinoasa, ca baza de supozitoare, prezinta urmatoarele inconveniente in utilizare:

A. incompatibilitati ale gelatinei si glicerinei cu unele substante medicamentoase
B. sensibilitate la umiditate
C. glicerolul este usor iritant al mucoasei
D. nu are o consistenta suficienta
E. poate fi contaminata cu microorganisme

(pag. 544, [7])
F1446074. Prepararea industriala a supozitoarelor turnate se efectueaza prin:

A. presare
B. procedeul manual in doua etape
C. procedeul automatizat intr-o singura etapa
D. procedeul automatizat in doua etape
E. procedeul automatizat intr-o singura etapa cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
(pag. 548, [7])
F1546075. Cinetica eliberării şi absorbţiei substanţei medicamentoase din supozitoare cuprinde

următoarele etape:
A. transferul substanţei medicamentoase prin membrana rectală
B. transferul substanţei medicamentoase nedizolvate din excipient în mucusul rectal
C. difuzia substanţei medicamentoase dizolvate din excipientul topit sau dizolvat
D. topirea bazei de supozitor
E. dizolvarea bazei de supozitor
(pag. 538, [7])
F1546076. Dezavantajele folosirii untului de cacao sunt:

A. inocuitatea
B. toleranţa locală bună
C. variaţiile în compoziţie
D. tendinţa de râncezire
E. polimorfismul
(pag. 543, [7])
F1546077. Etapa limitantă de viteză a procesului de absorbţie prin mucoasa rectală poate fi:
A. cedarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică
B. dizolvarea substanţei medicamentoase în mucusul rectal
C. transportul moleculelor dizolvate prin membrana rectului
D. forma anhidră a substanţei medicamentoase
E. forma cristalină
(pag. 538, [7])
F1546078. FR X prevede următoarele supozitoare:

A. cu algocalmin
B. cu diclofenac sodic
C. cu glicerol
D. cu metronidazol
E. cu piroxicam
(pag. 892, [10])
F1546079. Gliceridele semisintetice folosite ca baze de supozitoare se caracterizează prin:

A. punct de topire la 40-450C
B. punct de topire la 32-340C
C. indice de iod scăzut
D. indice hidroxil mare
E. solidificare rapidă
(pag. 543, [7])
F1546080. Se foloseşte calea de administrare rectală:

A. în caz de vomismente
B. când substanţele medicamentoase sunt inactivate de secreţiile gastrice sau intestinale
C. când sunt obstrucţii ale tractului gastro-intestinal
D. pentru evitarea primului pasaj hepatic
E. numai când substanţa activă este foarte toxică administrată oral
(pag. 538, [7])
F1546081. Supozitoarele rectale au:

A. aproximativ 2 g pentru adulţi
B. aproximativ 1 g pentru copii
C. 5-12 g
D. 12-14 g
E. aproximativ 10 g
(pag. 538, [7])
F1546082. Supozitoarele sunt preparate farmaceutice destinate administrării pe cale:

A. rectală
B. i.m.
C. i.v.
D. vaginală
E. uretrală
(pag. 538, [7])

A. este un excipient gras
B. este un excipient hidrofil
C. se obţine prin presarea la rece a seminţelor de Theobroma cacao
D. are tendinţă de râncezire
E. se păstrează la rece, ferit de lumină
(pag. 542, [10])
F1646084. Absorbtia substantelor active din supozitoare, la nivelul rectului, se realizeaza prin si
datorita:
A. vascularizatiei abundente a regiunii submucoase cu vase sanguine si limfatice
B. prin venele hemoroidale superioare care conduc spre circulatia portala
C. prin venele hemoroidale inferioare care conduc direct în circulatia portala
D. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia generala prin vena iliaca
E. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia hepatica prin vena porta
(pag. 538, [7])
F1646085. Care dintre procedeele de preparare a supozitoarelor rectale sunt oficinalizate în FR X ?

A. Procedeul Munzel
B. Modelarea manuala
C. Topirea si turnarea masei în forme
D. Metoda presarii masei
E. Procedeul König
(pag. 889, [9])
F1646086. Care dintre urmatoarele procedee se utilizeaza în tehnologia de preparare industriala a

supozitoarelor ?
A. Procedeul prin presare
B. Procedeul manual în doua etape

C. Procedeul automatizat în doua etape
D. Procedeul automatizat într-o singura etapa, cu turnarea materialului topit direct în ambalaj
E. Procedeul Münzel
(pag. 548, [7])
F1646087. Ce fel de supozitoare sunt si prin ce metoda se prepara supozitoarele de glicerina oficinale
în FR X ?
A. Modelare manuala
B. Presare
C. Topire, turnare în forme
D. Supozitoare rectale
E. Supozitoare vaginale
(pag. 891-892, [9])
F1646088. Dupa FR X, supozitoarele sunt:

A. forme farmaceutice solide care contin multidoze de substante active
B. forme farmaceutice care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
C. sunt destinate administrarii numai pe cale rectala
D. sunt destinate administrarii pe cale rectala, vaginala sau uretrala
E. sunt forme farmaceutice solide hidrosolubile
(pag. 889, [9])
F1646089. Supozitoarele cu metronidazol oficinale în FR X, contin pe supozitor si sunt:

A. 1,5 g metronidazol
B. 500 mg sau 1 g metronidazol
C. supozitoare rectale
D. supozitoare vaginale
E. supozitoare uretrale
(pag. 892, [9])
F1646090. Untul de cacao are urmatoarele proprietati:

A. sufera schimbari polimorfe la încalzire si topire peste 30 °C
B. sufera schimbari polimorfe la încalzire si topire peste 40 °C
C. revine la forma stabila beta în decurs de cca 4 zile de la supratopire
D. revine la forma stabila beta dupa câteva ore de la supratopire
E. formarea polimorfilor instabili se evita prin topire incompleta la cca 36 °C
(pag. 543, [7])
F2146091. Ca baza de supozitoare, untul de cacao prezinta urmatoarele dezavantaje:

A. se inmoaie si se topeste intre 30 - 35 ° C
B. are o compozitie variabila
C. prezinta un polimorfism accentuat
D. are contractie de volum mica dupa turnare si solidificare in forme (tipar)
E. prezinta inocuitate totala si toleranta locala buna
(pag. (7) 542 -543)

A. prezinta 4 forme polimorfe cu puncte de topire diferite
B. forma stabila este forma gamma
C. forma stabila este forma beta
D. revenirea la forma stabila se face in decurs de circa 4 zile
E. revenirea la forma stabila se face in decurs de 24 ore

(pag. (7) 543)
F2146093. Gliceridele semisintetice se caracterizeaza prin:

A. punct de topire cuprins intre 32 - 34 ° C
B. punct de topire cuprins intre 50 - 52 ° C
C. indice de iod scazut (mai mic de 7)
D. indice de iod crescut (mai mare de 30)
E. indice de hidroxil ridicat
(pag. (7) 543)
F2146094. Care dintre urmatoarele produse se folosesc ca baze de supozitoare:

A. PEG 400
B. Suppocire
C. Adeps solidus
D. Masa Estarinum
E. Span 60
(pag. (7) 543)
F2146095. Pentru imbunatatirea hirofiliei bazelor de supozitoare grase se adauga in formulare:

A. ulei de ricin
B. alcool cetilic 5 % (procente)
C. parafina
D. Tween
E. ulei de parafina
(pag. (7) 544 - 545)
F2146096. Suspendarea substantei medicamentoase in baza de supozitoare se face:

A. dupa o pulverizare prealabila a acesteia
B. prin triturare initiala cu un excipient fluid
C. prin triturare initiala cu o parte din baza topita
D. prin triturare cu toata masa topita
E. prin incorporare in baza ca atare
(pag. (7) 545)
F2146097. La prepararea supozitoarelor prin procedeul de topire - turnare trebuie cunoscute:

A. capacitatea formei goale
B. masa matritei
C. cantitatea de excipient care umple forma goala
D. cantitatea de substanta activa dislocuita de cantitatea de excipient
E. cantitatea de excipient dislocuita de substanta medicametoasa
(pag. (7) 546)
F2146098. Factorul de dislocuire al untului de caco:

A. reprezinta cantitatea de excipient dislocuita de 1 g de substanta medicamentoasa
B. este redat in tabele pentru o serie de substante medicamentoase
C. se determina empiric
D. se foloseste pentru calcularea masei de excipient necesar prepararii prin topire - turnare a unui anumit
numar de supozitoare
E. se determina din valoarea indicelui de saponificare al excipentului
(pag. (7) 547)
F2146099. Produsul Suppocire folosit ca baza de supozitoare:

A. apartine categoriei gliceridelor semisintetice folosite la prepararea supozitoarelor
B. este o baza dispersabila in apa
C. se obtine pornind de la uleiul de palmier care se hidrogeneaza si apoi se supune inter sau transesterificarii
D. este sinonim cu produsul Witepsol
E. prezinta o hidrofilie crescuta si o conservare mai buna in comparatie cu untul de cacao
(pag. (7) 543)
F2146100. Conform FR X, supozitoarele rectale au forma:

A. conică
B. cilindro-conică
C. ovoidală
D. de torpilă
E. sferică
(pag. 889, [10])
F2146101. Care dintre următoarele supozitoare sunt prevăzute de FR X:

A. supozitoare cu aminofenazonă
B. supozitoare cu cloralhidrat
C. supozitoare cu fenilbutazonă
D. supozitoare cu glicerol
E. supozitoare cu metronidazol
(pag. 891-892, [10])

A. se înmoaie şi se topeşte între 30 – 35 C
B. nu râncezeşte
C. se păstrează răzuit la rece, la loc uscat şi ferit de lumină
D. se păstrează de obicei în bucăţi la rece, la loc uscat şi ferit de lumină
E. are totală inocuitate
(pag. 543, [7])
F2146103. Gliceridele semisintetice prezintă următoarele avantaje comparativ cu untul de cacao:

A. înlătură inconvenientele tehnologice
B. îmbunătăţesc conservarea supozitoarelor
C. au o hidrofilie mai mică
D. favorizează turnarea în forme datorită absenţei fenomenului de supratopire
E. se dizolvă rapid în fluidul rectal
(pag. 543, [7])
F2146104. Care dintre următoarele produse sunt baze de supozitoare:

A. Adeps solidus
B. Witepsol
C. Massa Estarinum
D. Span 20
E. Tween 80
(pag. 543, [7])
F2146105. Bazele din polietilenglicol pentru supozitoare:

A. sunt instabile la căldură
B. prezintă contaminare microbiologică redusă
C. cedează substanţa medicamentoasă prin topire în rect
D. se prelucrează prin modelare

E. sunt adecvate stocării în ţările calde
(pag. 544, [7])
F2146106. La aplicarea procedeului de topire şi turnare la prepararea supozitoarelor trebuie cunoscute:

A. natura conservantului folosit
B. capacitatea formei goale
C. cantitatea de excipient care o umple
D. cantitatea de excipient dizlocuită de cantitatea de substanţă activă
E. nici unul din factorii enunţaţi mai sus
(pag. 546, [7])
F2146107. Etapa limitantă de viteză a procesului global de absorbţie rectală a substanţei

medicamentoase poate fi reprezentată de:
A. metoda de preparare folosită
B. contracţia de volum, după turnarea în forme
C. cedarea substanţei medicamentoase din forma farmaceutică
D. dizolvarea substanţei medicamentoase în mucusul rectal
E. transportul moleculelor dizolvate prin membranele celulare lipidice ale peretelui rectului
(pag. 539, [7])
F2146108. Etapele care se succed după administrarea supozitoarelor formulate cu excipienţi lipofili
sunt:
A. topirea excipientului la temperatura rectală
B. dizolvarea excipientului în mucusul rectal
C. transferul substanţei medicamentoase dizolvate din excipientul topit în mucusul rectal şi difuzia prin acesta
până la membrana rectală
D. transferul substanţei medicamentoase prin membrana rectală şi drenarea în sângele circulant
E. toate fenomenele de mai sus
(pag. 539, [7])
F2146109. Polietilenglicolii utilizaţi ca excipienţi pentru supozitoare rectale:

A. se topesc la temperatura corpului
B. se dizovă în mucusul rectal
C. nu extrag apa din ţesuturile vicinale rectului
D. determină creşterea presiunii osmotice locale, având ca risc eliminarea supozitorului
E. se prepară prin topire şi turnare în forme
(pag. 540-544, [7])
F2146110. Conform FR X, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la prepararea supozitoarelor sunt
adevărate:
A. se pot obţine prin modelare, prin turnare sau prin presare
B. substanţele farmaceutice se dizolvă, se emulsionează sau, după o prealabilă pulverizare, se suspendă în
baza de supozitor respectivă
C. se pot folosi baze de supozitor liposolubile sau hidrosolubile
D. se pot folosi substanţe auxiliare (de ex. diluanţi, adsorbanţi, agenţi tensioactivi, conservanţi antimicrobieni
potriviţi)
E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi pentru cele puternic active sunt mai mari ca în
cazul preparatelor orale
(pag. 889, [10])
F2246111. Avantaje ale utilizarii supozitoarelor:

A. protejarea substantelor active fata de secretia acida gastrica
B. evitarea partiala a primului pasaj hepatic

C. instalarea rapida a efectului terapeutic
D. este o cale alternativa a caii orale in caz de vomismente
E. protejarea mucoasei gastrice de efectul iritant al unor substante
(pag. Leucuta, 538)
F2246112. Conform FR X supozitoarele se prepara prin:

A. turnare
B. modelare
C. procedeul Munzel
D. procedeul Konig
E. presare
(pag. FR X 889)
F2246113. Polietilenglicolii ca baze pentru supozitoare:

A. sunt solubili in apa
B. se topesc la locul de aplicare
C. sunt bine tolerati pe mucoasa
D. dau incompatibilitati cu multe substante active
E. sunt higroscopici
(pag. Leucuta, 544)
F2246114. Prezenta tensioactivilor in compozitia supozitoarelor determina:

A. modificarea vascozitatii
B. modificarea hidrofiliei
C. modificarea punctului de topire
D. imbunatatirea absorbtiei
E. imbunatatirea stabilitatii chimice a substantelor active
(pag. Leucuta, 544)
F2246115. Dioxidul de siliciu coloidal se foloseste la prepararea supozitoarelor:

A. pentru a modifica vascozitatea
B. pentru a modifica punctul de topire
C. pentru a modifica hidrofilia
D. pentru a imbunatati absorbtia
E. pentru a usura incorporarea unor substante
(pag. Leucuta, 544)
F2246116. Ce proprietati nefavorabile ale untului de cacao creaza dificultati la prepararea

supozitoarelor
A. indicele de aciditate mare
B. indicele de iod mare
C. polimorfism
D. capacitatea redusa de contractie la racirea masei topite
E. lipsa hidrofiliei
(pag. Leucuta,542)
F2246117. Prevederi ale FRX in monografia de generalitati referitoare la supozitoare

A. se pot obtine prin turnare
B. nu se admite prepararea prin modelare fiind neigienica
C. prevede masa gelatinoasa ca excipient pentru supozitoare rectale
D. topirea bazelor liposolubile sau dizolvarea celor hidrosolubile in conditii precizate
E. se interzice folosirea de substante auxiliare

(pag. FRX,889)
F2246118. Proprietati ale gliceridelor semisintetice ca baze de supozitor

A. au consistenta necesara
B. instabile, autooxidabile
C. fara capacitate de incorporare semnificativa a apei
D. contractie de volum redusa
E. exista numeroase tipuri, cu serii diferite, fiecare avind proprietati fizico-chimice si tehnologice particulare,
ceea ce determina alegerea excipientului pentru caracteristicile substantei medicamentoase de incorporat
(pag. Leucuta,543)
F2246119. Care sunt caracteristicile polietilenglicolilor folositi ca excipienti pentru supozitoare

A. capacitate crescuta de dizolvare a unor substante medicamentoase insolubile in apa
B. risc crescut de contaminare microbiana
C. risc redus de incompatibilitati fizico-chimice
E. actiune iritanta asupra mucoasei rectale
(pag. Leucuta,544)
F2246120. Particularitati la administrarea medicamentelor pe cale rectala, sub forma de supozitoare

A. sunt destinate numai pentru actiune locala
B. sunt destinate numai pentru actiune sistemica
C. substanta medicamentoasa cedata din supozitor poate fi absorbita prin mucoasa rectala
D. farmacopeea prevede un test pentru topirea in 30 min. a supozitoarelor lipofile sau dizolvarea intr-o ora a
celor cu baze hidrosolubile
E. testul comportamentului la topire sau dizolvare in vitro prevazut de farmacopee este sinonim cu cel pentru
dizolvarea comprimatelor
(pag. Leucuta,538,FRX,889)
F2246121. Etape care se succed de la administrarea supozitorului pina la patrunderea substantei

medicamentoase in circulatia generala
A. topirea excipientului lipofil
B. dizolvarea excipientului hidrosolubil
C. transferul substantei medicamentoase prin excipientul lichid si dizolvarea in mucusul rectal
D. absorbtia substantei medicamentoase prin mucoasa rectala
E. transferul direct din excipient in mucoasa rectala
(pag. Leucuta,538)
F2246122. Incorporarea substantelor medicamentoase in excipientii pentru supozitoare se face in

urmatoarele sisteme disperse
A. solutie
B. suspensie
C. emulsie
D. eutectic
E. dispersie solida
(pag. Leucuta,545)
F2246123. In ce conditii are loc absorbtia substantelor medicamentoase dupa administrarea

supozitoarelor rectale si care este posibilitatea de a se evita efectul primului pasaj hepatic
A. nu este posibila evitarea metabolizarii la prima trecere prin ficat,dupa administrare rectala
B. in cazul absorbtiei la nivelul venelor hemoroidale inferioare substanta absorbita intra in circulatia sistemica
evitind ficatul
C. in cazul absorbtiei la nivelul venelor hemoroidale inferioare substanta absorbita intra in circulatia sistemica
dupa ce a traversat ficatul
D. absorbtia la nivelul hemoroidalelor superioare dreneaza substanta absorbita cu fluxul sanguin prin ficat
E. prezenta anastomozelor intre venele hemoroidale face ca o parte a substantei absorbite sa traverseze
ficatul
(pag. Leucuta,538)
F2246124. Ce aspecte biofarmaceutice au loc la administrarea supozitoarelor din excipienti grasi , unt
de cacao sau gliceride semisintetice
A. topirea excipientului
B. dizolvarea excipientului
C. sedimentarea particulelor in suspensie
D. cedarea este favorizata de particule cu grad de dispersie avansat
E. in cazul substantelor usor solubile in apa, particulele mai mari vor ajunge mai repede la mucus iar
dizolvarea este usoara
(pag. Leucuta,538)
F2246125. Ce aspecte biofarmaceutice intervin la administrarea supozitoarelor fabricate din

polietilenglicoli
A. excipientul se topeste
B. excipientul se dizolva
C. dizolvarea se face lent, neavind suficient mediu apos
D. are loc solicitarea apei din tesuturile din jur pentru hidratare, si abea apoi are loc cedarea
E. caracterul iritant al excipientului favorizeaza expulzarea
(pag. Leucuta,538)
F2246126. Ce factori biofarmaceutici favorizeaza absorbtia substantei medicamentoase din

supozitoarele rectale
A. prezenta substantei medicamentoase in suspensie
B. solubilitatea cit mai mare in excipient
C. solubilitatea in mucusul rectal
D. coeficient de repartitie mare intre mucoasa rectala si faza apoasa
E. activitate termodinamica mare a substantei medicamentoase
(pag. Leucuta,541)
F2246127. Ce procedeu industrial de fabricare a supozitoarelor este de mare productivitate si asigura

calitatea produselor
A. manual, in matrite numeroase
B. automatizat, in doua etape, incluzind formarea supozitoarelor, si umplerea alveolelor de conditionare
fabricate separat la doua masini diferite
C. procedeu automatizat intr-o singura etapa, la care fabricarea supozitoarelor , a alveolelor de conditionarea
si umplerea lor se face la aceeasi masina
D. amestecul de turnare este realizat intr-un recipient de topire si amestecare continua, continutul fiind
introdus sub presiune in alveolele de conditionare
E. benzile de material plastic in care s-au conditionat supozitoarele, se taie in plachete, care se
inscriptioneaza si se ambaleaza in ambalaje secundare si colective
(pag. Leucuta,548)
F2246128. Factorul de dislocuire:

A. reprezinta cantitatea de excipient dislocuita de catre 1 g substanta activa
B. depinde de densitatea substantei active si a excipientului
C. permite calcularea cantitatii de excipient necesare
D. depinde de capacitatea formei de supozitoare
E. este util la aplicarea metodei manuale de preparare a supozitoarelor
(pag. Leucuta 546-547)
F2246129. Controlul calitatii supozitoarelor conform FR X:

A. aspect
B. omogenitate
C. comportament la topire sau dizolvare
E. sterilitate
(pag. FR X 889)
F2246130. Substante auxiliare admise de FR X la prepararea supozitoarelor:

A. antioxidanti
B. conservanti antimicrobieni
C. agenti de crestere a vascozitatii
D. sisteme tampon
E. agenti tensioactivi
(pag. FR X 889)
F2346131. Care din urmatoarele afirmatii privind supozitoarele obtinute prin topire si turnare sunt
adevarate:
A. procedeul se realizeaza la rece
B. se determina capacitatea formelor goale
C. se ia o cantitate de excipient si substanta activa in exces
D. se determina factorul de dislocuire
E. lubrifierea formelor se face cu solutii de aceeasi natura cu masa de supozitoare
(pag. 546-547)
F2346132. Care supozitoare sunt mentionate in F.R.X.:

A. supozitoare cu glicerol
B. supozitoare cu metronidazol
C. supozitoare cu fenilbutazona
D. supozitoare cu noraminofenazona
E. supozitoare cu paracetamol
(pag. 891-892)
F2346133. Care sunt limitele de timp in cadrul determinarii comportamentului la topire sau la dizolvare
al supozitoarelor:
A. 15 minute
B. 20 minute
C. 30 minute
D. 45 minute
E. 1 ora
(pag. 890)
F2346134. Viteza de difuziune a substantei medicamentoase din supozitoare depinde de:

A. dizolvarea substantei medicamentoase in excipient
B. marimea particulei
C. prezenta tensioactivilor
D. coloranti
E. forma supozitorului
(pag. 540)
F2346135. Care din urmatoarele baze de supozitoare sunt oficializate in F.R.X.:
A. grasimi semisintetice
B. Bri
C. Myrj
D. masa gelatinoasa
E. masa de polietilenglicoli
(pag. 889)
F2346136. Supozitoarele rectale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. de cilindri ascutiti la un capat
E. torpila
(pag. 889)
F2346137. Calea rectala se abordeaza atunci cand:

A. substanta medicamentoasa este inactivata de secretiile gastrice si intestinale
B. pacientul prezinta leziuni rectale
C. administrarea este de durata, in afectiuni cronice
D. substanta medicamentoasa sufera un efect puternic al primului pasaj hepatic
E. marimea si viteza absorbtiei sunt mai reduse decat pe calea orala
(pag. 538)

A. ulei de ricin
B. glicerol
C. propilenglicol
D. dioxid de siliciu coloidal
E. lanolina
(pag. 545)
F2346139. Promotori de absorbtie folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tocoferol
B. acid sorbic
C. tensioactivi
D. hialuronidaza
E. acid oleic
(pag. 545)
F2346140. Avantajele folosirii PEG-urilor ca baze pentru supozitoare:

A. stabilitate la caldura
B. contaminare microbiana redusa
C. higroscopicitate
D. capacitate mare de dizolvare
E. dezagregare rapida
(pag. 544)
F2346141. Care baze de supozitor sunt liposolubile:

A. unt de cacao
B. grasimi semisintetice
C. polietilenglicoli in amestec
D. masa gelatinoasa
E. masa de bentonita
(pag. 889)
F2346142. In ce consta diferenta intre supozitoarele rectale, vaginale si uretrale:

A. calea de edministrare
B. forma
C. masa
D. folosirea numai a masei gelatinoase
E. folosirea numai a untului de cacao
(pag. 889)
F2346143. Ce contin supozitoarele cu glicerol:

A. glicerol
B. carbonat de calciu
C. carbonat de sodiu anhidru
D. carbonat de sodiu cu 10 molecule de apa
E. acid stearic
(pag. 891)
F2346144. Care sunt dezavantajele untului de cacao ca excipient pentru supozitoare:

A. tendinta de a rancezi
B. polimorfism accentuat
C. hidrofilie scazuta
D. contractie de volum mica
E. toleranta locala foarte scazuta
(pag. 543)
F2346145. Care sunt etapele parcurse de substanta medicamentoasa din supozitor dupa administrare:
A. topirea sau dizolvarea excipientului
B. transferul substantei medicamentoase dizolvate si difuzia prin excipient pina ajunge in contact cu mucoasa
rectala
C. eliminarea cu mucusul rectal
D. difuzia pana la membrana rectala
E. transferul prin membrana rectala catre capilare
(pag. 539)
F2546146. Supozitoarele se pot administra pe urmatoarele cai:

A. i.m.
B. i.v.
C. rectala
D. vaginala
E. uretrala
(pag. 538/7)
F2546147. Greutatea supozitoarelor rectale:

A. 5-12 g
B. 12-14g
C. aproximativ 10 g
D. aproximativ 1 g pentru copii
E. aproximativ 2 g pentru adulti
(pag. 538/7)
F2546148. Administrarea rectala a medicamentelor se foloseste in urmatoarele situatii:

A. cand exista obstructii ale tractului gastro-intestinal
B. pentru evitarea primului pasaj hepatic
C. numai cand substanta activa este foarte toxica administrata oral
D. cand substantele madicamentoase sunt inactivate de secretiile gastrice sau intestinale
E. in caz de vomismente
(pag. 538/7)
F2546149. Procesul de absorbtie prin mucoasa rectala poate avea drept etapa limitanta de viteza:
A. transportul moleculelor dizolvate prin membrana rectului
B. forma anhidra a substantei medicamentoase
C. forma cristalina
D. cedarea substantei medicamentoase din forma farmaceutica
E. dizolvarea substantei medicamentoase din mucusul rectal
(pag. 538/7)
F2546150. Etapele eliberarii si absorbtiei substantei medicamentoase din supozitoare sunt

urmatoarele:
A. transferul substantei madicamentoase prin membrana rectala
B. difuzia substantei medicamentoase dizolvate din excipientul topit sau dizolvat
C. topirea bazei de supozitor
D. dizolvarea bazei de supozitor
E. transferul substantei medicamentoase nedizolvate din excipient in mucusul rectal
(pag. 538/7)
F2546151. In Farmacopee sunt oficinale urmatoarele supozitoare:

A. cu piroxicam
B. cu fenilbutazona
C. cu algocalmin
D. cu glicerol
E. cu metronidazol
(pag. 892/10)
F2546152. Afirmatii corecte privind untul de cacao:

B. are tendinta la rancezire
C. este un excipient gras
D. se pastreaza la rece ferit de lumina
E. se obtine prin presarea la rece a semintelor de teobroma cacao
(pag. 542/10)
F2546153. Untul de cacao are urmatoarele dezavantaje:

A. polimorfism
B. variatii in compozitie
C. tendinta la rancezire
D. inocuitatea
E. toleranta locala
(pag. 543/7)
F2546154. Caracteristicile gliceridelor semisintetice folosite ce baza de supozitoare:

A. solidificare rapida
B. indice hidroxil mare
C. indice de iod scazut

D. punct de topire la 32-34 C
E. punct de topire la 40-45 C
(pag. 543/7)
F2546155. Proprietatile excipientilor folositi la prepararea supozitoarelor sunt:

A. interval mare intre punctul de topire si solidificare
B. solidificarea sa se faca prin contractie de volum
C. sa fie inerti chimici
D. interval mic intre punctul de topire si solidificare
E. sa aiba actiune farmacologica
(pag. 542/7)
F2546156. Procedee de obtinere a gliceridelor semisintetice ca baze grase de supozitor:

A. hidrogenarea uleiului vegetal
B. presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
C. procedeul de transesterificare a uleiului de palmier
D. procedeul reesterificarii
E. procedee extractive
(pag. 543/7)

A. ulei de ricin
B. hialuronidaza
C. tocofero
D. Tween 80
E. glicerol
(pag. 545/7)
F2546158. Promotori folositi la prepararea supozitoarelor:

A. tensioactivi
B. acid ascorbic
C. Tween 80
D. salicilat de sodiu
E. acid oleic
(pag. 545/7)
F2546159. Dezavantajele bazelor hidrosolubile pentru supozitoare:

A. stabilitatea la caldura
B. pot fixa apa
C. incompatibilitati cu halogeni,barbiturice,penicilina
D. pot dizolva substantele medicamentoase greu solubile in apa
E. actiune usor iritanta a mucoasei rectale
(pag. 544/7)
F2546160. Modificatori ai punctului de topire ai supozitoarelor:

A. acid oleic
B. prolipenglicol
C. parafina
D. alcool cetilic
E. ceara de albine 4-6%
(pag. 545/7)
F2546161. Modificatori de vascozitate ai supozitoarelor:

A. hialuronidaza
B. bentonita
C. dioxid de siliciu coloidal
D. alcooli grasi
E. salicilat de sodiu
(pag. 545/7)
F2546162. Masa gelatinoasa:

A. este o baza grasa pentru supozitoare
B. se dizolva la temperatura corpului
C. se numeste si masa de gelatina- glicerina
D. este un amestec de gelatina, apa, glicerol
E. se topeste la temperatura corpului
(pag. 544/7)
F2546163. Ca baza de supozitor untul de cacao are urmatoarele dezavantaje:

A. lipsa de hidrofilie, nu poate incorpora apa
B. capacitatea de contractie de volum la racire este mica si insuficienta
C. nu rancezeste
D. poate exista in mai multe forme cristaline
E. se inmoaie intre 30-35 C
(pag. 542/7)
F2546164. Inconveniente in formularea masei gelatinoase:

A. incompatibilitati ale glicerolului ( cu borax-acidifiere)
B. incompatibilitati ale gelatinei ( precipita cu tanin)
C. iritant al mucoasei
D. sensibila la umiditate
E. se poate contamina cu microorganisme
(pag. 544/7)
F2546165. Conform FR X,supozitoarele cu glicerol:

A. contin:glicerol,carbonat de sodiu anhidru,stearina
B. amestecul se prelucreaza prin turnare
C. contin masa gelatinoasa in formula
D. contin unt de cacao in formula
E. se prelucreaza prin modelare manuala
(pag. 892/10)
F2546166. Supozitoarele rectale au:

A. forma rotunda
B. forma ovoidala
C. de torpila
D. cilindroconica
E. diametrul bazei 8-10 mm
(pag. 889/10)
F2546167. La prepararea supozitoarelor se pot folosi si substante auxiliare ca:

A. diluanti
B. adsorbanti
C. agenti tensioactivi
E. coloranti
(pag. 889/10)
1380 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VII a
Tema nr. 47
Preparate vaginale si uretrale
BIBLIOGRAFIE:
F1247001. Caracteristici fizice ale supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale; alegeti
varianta corecta
A. forma cilindro-conica
B. forma de torpila
C. foma sferica sau ovoidala
D. forma de cilindri ascutiti la un capat
E. forma de cilindri rotunjiti la un capat
(pag. 889, [FR X])
F1247002. Comportamentul la dizolvare, conform prevederilor farmacopeei, a supozitoarelor vaginale

cu masa gelatinoasa:alegeti varianta corecta
A. sa se dizolve in cel mult 1 ora
B. sa se dizolve in cel mult 30 minute
C. sa se dizolve in cel mult 2 ore
D. sa se disperseze sub forma de mici particule in 30 minute
E. sa–si reduca volumul la jumatate in cel mult 1 ora
(pag. 890, [FR X])
F1247003. Cum sunt incluse in farmacopee supozitoarele vaginale:

A. in monografie separata
B. in monografia medicamentelor care se administreaza pe cale vaginala si uterina
C. in grupul medicamentelor semisolide
D. alaturi de monografia de supozitoare uretrale, in monografie separata
E. in monografia Supozitoare
(pag. 889, [FR X])
F1247004. In unele formulari de supozitoare vaginale se introduc glucide (lactoza, glucoza) cu unul din
urmatoarele roluri
A. micsoreaza densitatea supozitoarelor
B. cresc densitatea supozitoarelor
C. au un efect regenerator al mucoasei
D. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei dupa descompunere la acid lactic de flora microbiana
(B.Doderlein), cu rol protector
E. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei la valoarea de 4-4,5 prin capacitate tampon si cu efecte
benefice in apararea antimicrobiana
(pag. 551, [7])
F1247005. Supozitoarele cu glicerol oficinale suntdestinate tratamentului local:alegeti varianta corecta

A. vaginal, cu rol emolient
B. rectal, cu rol emolient
C. uretral, cu rol emolient
D. rectal, cu rol evacuator
E. vaginal, cu rol hidratant
(pag. 891, [FR X]; 544, [7])
F1447006. Conform FR.X, formula de preparare a masei gelatinoase, folosita ca baza de supozitoare
pentru ovule, este:
A. gelatina 4 g, glicerina 10 g, apa distilata 2 g
B. gelatina 5 g, glicerina 8 g, apa distilata 3 g
C. gelatina 2 g, glicerina 10 g, apa distilata 4 g
D. gelatina 10 g, glicerina 4 g, apa distilata 2 g
E. gelatina 8 g, glicerina 5 g, apa distilata 3 g
(pag. 890, [9])
F1447007. Conform FR.X, masa supozitoarelor vaginale preparate cu masa gelatinoasa este cuprinsa
intre:
A. 1 - 2 g
B. 2 - 3 g
C. 2 - 4 g
D. 5 - 12 g
E. 12 - 14 g
(pag. 889, [9])
F1447008. Excipientii grasi folositi la prepararea supozitoarelor vaginale sunt:

A. unt de cacao, gliceride semisintetice, polietilenglicoli
B. unt de cacao, polietilenglicoli, masa gelatinoasa
C. unt de cacao, masa gelatinoasa
D. gliceride semisintetice, polietilenglicoli
E. unt de cacao, gliceride semisintetice
(pag. 551, [7])
F1547009. Masa gelatinoasă:

A. este o bază liposolubilă
B. este prevăzută de FR X
C. nu este prevăzută de FR X
D. se pretează la prepararea ovulelor prin modelare manuală
E. nu se pretează la prepararea supozitoarelor prin topire şi turnare în forme
(pag. 890, [10])
F1547010. Ovulele nu se folosesc pentru:

A. acţiune antiinflamatoare
B. acţiune anticoncepţională
C. tratament local
D. efecte sistemice
E. acţiune antifungică
(pag. 551, [7])
F1547011. Supozitoarele uretrale au formă:

A. cilindro-conică
B. cilindrică, fiind subţiri şi ascuţiţi la un capăt
C. torpilă
D. sferică
E. ovoidală
(pag. 551, [7])
F1547012. Supozitoarele uretrale au lungimea:
A. 5-10 mm
B. 5-10 cm
C. 1-2 cm
D. 2-4 cm
E. 15-25 cm
(pag. 889, [10])
F1547013. Supozitoarele vaginale preparate prin modelare manuală au formă:

A. cilindro-conică
B. cilindrică
C. torpilă
D. sferică
E. ovoidală
(pag. 890, [10])

A. nu este prevăzută de FR X
C. se obţine prin presarea la rece a seminţelor de Theobroma cacao
D. are tendinţă de râncezire
E. se păstrează mărunţit prin răzuire
(pag. 542, [7])
F1647015. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale
A. Arlacelul 186
B. Alcoolul cetilic 5 %
C. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
D. Tween-ul 80
E. Acidul sorbic, nipaesterii
(pag. 544-545, [7])
F1647016. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale
A. Propilenglicolul
B. Acidul ascorbic, EDTA
C. Tweenurile si spanurile
D. Polietilenglicolii
E. Sarurile acizilor biliari
(pag. 544-545, [7])
F1647017. Care dintre urmatoarele substante ajutatoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale,
A. Miristatul de propilenglicol
B. Acidul sorbic, nipaesterii
D. Hialuronidaza
E. Uleiul de ricin
(pag. 544-545, [7])
F1647018. Dintre bazele de supozitoare vaginale, sunt hidrosolubile urmatoarele:

A. Massa Wecobee
B. Massa Suppocire
C. Massa Valsup
D. Massa tripla
E. Massa Valmen
(pag. 543-544, [7])
F1647019. Dupa FR X supozitoarele vaginale preparate din baze hidrosolubile trebuie sa se dizolve în
cel mult:
A. 2 ore
B. 45 de minute
C. 1 ora
D. 5 minute
E. 30 de minute
(pag. 890, [9])
F1647020. Dupa FR X supozitoarele vaginale preparate din baze liposolubile trebuie sa se topeasca în
cel mult:
A. 45 de minute
B. 25 de minute
C. 60 de minute
D. 30 de minute
E. 5 minute
(pag. 890, [9])
F1647021. La prepararea supozitoarelor vaginale, masa gelatinoasa folosita ca baza are urmatoarea
formula:
A. gelatina 10 g, glicerina 2 g, apa distilata 6 g
B. gelatina 2 g, glicerina 5 g, apa distilata 10 g
C. gelatina 2 g, glicerina 10 g, apa distilata 4 g
D. gelatina 5 g, glicerina 5 g, apa distilata 10 g
E. gelatina 2 g, glicerina 10 g, apa distilata 5 g
(pag. 890, [9])
F2147022. Globulele care au masa de 2 - 4 g se prepara din:

A. excipienti grasi
B. excipienti glucidici
C. masa gelatinoasa
D. stearat de glicerol
E. uleiuri cu vascozitate redusa
(pag. (7) 551)
F2147023. Un excipient glucidic (de exemplu lactoza) adaugat in formularea supozitoarelor vaginale
are rolul de a:
A. servi ca agent de consistenta
B. favoriza fluidizarea bazei si a usura turnarea in forme
C. fi mediu nutritiv pentru bacilul Doderlein
D. facilita dizolvarea supozitorului
E. facilita topirea supozitorului
(pag. (7) 551)
F2147024. pH-ul vaginal cu rol in apararea antimicrobiana a mucoasei trebuie sa aiba valoarea:
A. 3,5 -, 4,0
B. 4,0 - 4,5
C. 4,5 - 7,5
D. 6,0 - 7,5
E. 7,5 - 8,0
(pag. (7) 551)
F2147025. Conform FR X, următoarele afirmaţii referitoare la prepararea supozitoarelor sunt valabile,

cu excepţia:
A. se pot obţine prin modelare, turnare sau presare
B. substanţele farmaceutice se dizolvă, se emulsionează sau, după o prealabilă pulverizare, se suspendă în
baza de supozitor
C. se pot folosi baze de supozitoare liposolubile sau hidrosolubile
D. se pot folosi substanţe auxiliare (de exemplu: diluanţi, adsorbanţi, agenţi tensioactivi, conservanţi
antimicrobieni potriviţi)
E. dozele terapeutice maxime pentru substanţele toxice şi pentru cele puternic active sunt mai mari decât în
cazul celor folosite pentru prerparatele farmaceutice administrate intern
(pag. 889, [10])
F2147026. Supozitoarele vaginale preparate cu masa gelatinoasă au masa de:

A. 2 – 3 g
B. 1 – 2 g
C. 2 – 4 g
D. 5 – 12 g
E. 6 – 8 g
(pag. 889, [10])
F2147027. Masa gelatinoasă folosită la prepararea supozitoarelor vaginale se obţine din

gelatină:glicerol:apă distilată în proporţiile:
A. 4:10:2
B. 10:4:2
C. 2:10:4
D. 4:2:10
E. 5:10:15
(pag. 890, [10])
F2147028. Conform FR X, supozitoarele vaginale preparate cu unt de cacao sau cu grăsimi

semisintetice neutre au masa de:
A. 1 – 2 g
B. 2 – 4 g
C. 4 – 6 g
D. 5 – 8 g
E. 5 – 12 g
(pag. 889, [10])
F2147029. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare al supozitoarele uretrale sunt valabile, cu
excepţia:
A. au formă de clindri ascuţiţi la unul din capete
B. au lungimea de 5 – 10 cm
C. au diametrul de 2 – 7 mm
D. au masa de 4 – 5 g
E. se mai numesc şi bujiuri
(pag. 889, [10])
F2147030. Conservarea supozitoarelor vaginale se face:

A. în recipiente bine închise, la rece
B. în recipiente închise etanş, la loc răcoros

C. în recipiente bine închise, la cel mult 25 C
D. în recipiente ermetice, la cel mult 25 C
E. în recipiente bine închise, între 8 – 15 C
(pag. 890, [10])
F2247031. Supozitoarele vaginale, sunt incluse in farmacopee in

A. monografie separata
B. monografia medicamentelor care se administreaza pe cale vaginala si uterina
C. in grupul medicamentelor semisolide
D. in monografia preparatelor care se administreaza pe mucoase
E. in monografia Supozitoare
(pag. FRX,889)
F2247032. Caracteristici fizice ale supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale

A. forma cilindro-conica
B. forma de torpila
C. foma sferica sau ovoidala
D. forma de cilindri ascutiti la un capat
E. forma de cilindri rotunjiti la un capat
(pag. FRX,889)
F2247033. Supozitoarele cu glicerol oficinale sunt

A. destinate tratamentului local vaginal, cu rol emolient
B. destinate tratamentului local rectal, cu rol emolient
C. destinate tratamentului local uretral, cu rol emolient
D. destinate tratamentului local rectal, cu rol evacuator
E. destinate tratamentului local vaginal, cu rol hidratant
(pag. frx,889)
F2247034. Comportamentul la dizolvare , conform prevederilor farmacopeei, a supozitoarelor vaginale

cu masa gelatinoasa
A. sa se dizolve in cel mult 1 ora
B. sa se dizolve in cel mult 30 minute
C. sa se dizolve in cel mult 2 ore
D. sa se disperseze sub forma de mici particule in 30 minute
E. sa –si reduca volumul la jumatate in cel mult 1 ora
(pag. FRX,889)
F2247035. In unele formulari de supozitoare vaginale se introduc glucide (lactoza, glucoza) cu rol
A. micsoreaza densitatea supozitoarelor
B. cresc densitatea supozitoarelor
C. au un efect regenerator al mucoasei
D. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei dupa descompunere la acid lactic de catre flora microbiana
(B.Doderlein), cu rol protector antimicrobian
E. au un efect de scadere a pH-ului mucoasei la valoarea de 4-4,5 prin capacitate tampon si cu efecte
benefice in apararea antimicrobiana
(pag. Leucuta,551)
F2547036. In terapeutica ovulele se folosesc pentru urmatoarele efecte cu exceptia:

A. tratament local
B. actiune anticonceptionala
C. efect antiinflamator
D. efect sistemic
E. actiune antifungica
(pag. 551/7)
F2547037. Forma supozitoarelor uretrale este :

A. ovoidala
B. sferica
C. de torpila
D. cilindrica,fiind subtiri si ascutiti la un capat
E. cilindro-conica
(pag. 551/7)
F2547038. Afirmatiii corecte referitoare la masa gelatinoasa:

A. nu este prevazuta de FR X
B. este o baza liposolubila
C. se foloseste la prepararea ovulelor prin modelare manuala
D. este prevazuta de FR X
E. nu se foloseste la prepararea supozitoarelor prin topire si turnare in forme
(pag. 891/10)
F2547039. Referitor la untul de cacao este adevarat ca:

A. se obtine prin presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
C. nu este prevazut in FR X
D. se pastreaza maruntit prin razuire
E. nu are tendinta de rancezire
(pag. 542/7)
F2547040. Lungimea supozitoarelor uretrale este de:

A. 15-25 cm
B. 2-4 cm
C. 1-2 cm
D. 5-10 cm
E. 5-10 mm
(pag. 889/10)
F2647041. Tratamentul de sterilizare-depirogenare a recipientelor se face cu ajutorul căldurii uscate la:

A. 160-180°C
B. 180-200°C
C. 200-220°C
D. 220-250°C
E. 250-350°C
(pag. 8, pag. 405)
F2647042. Operatia de spalare a dopurilor de cauciuc se incheie cu sterilizarea:

A. prin autoclavare la120 °C timp de 60 minute
B. prin autoclavare la 115-121 °C timp de 15 minute
C. cu ajutorul căldurii uscate, la 140 °C, 30 de minute
D. cu ajutorul căldurii uscate la 160 °C, 30 de minute
E. prin fierbere la 100 °C
(pag. 8, pag. 462)
F2647043. Izotonizarea este obligatorie la:

A. solutii perfuzabile
B. solutii injectabile coloidale
C. solutii injectabile uleioase
E. solutii injectabile cu administrare subcutanată
(pag. 10, pag. 511)
F2647044. Dintre perfuziile pentru restabilirea echilibrului acido-bazic, sunt oficinalizate în FR X:

A. perfuzie cu arginină
B. perfuzia cu trometamol
C. perfuzia de lactat de sodiu
D. perfuzia cu clorură de amoniu
E. perfuzia cu clorură de sodiu
(pag. 10, pag.508)
F2647045. Apa distilată pentru injectabile se păstrează în industrie în tancuri de capacitate mare, la
temperatura de cca:
A. 60 °C
B. 70 °C
C. 80 °C
D. 90 °C
E. 100 °C
(pag. 8. pag.441)
F1247046. Alegeti gliceridele semisintetice care pot fi folosite ca excipienti pentru prepararea
supozitoarelor vaginale
A. Adeps solidus
B. Suppocire
C. Witepsol
D. Massa estarinum
E. Eudragit
(pag. 543, [7])
F1247047. Aspectul supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale la Controlul Aspectului

A. rotund
B. ovoidal
C. omogen
D. sa-si pastreze forma si consistenta la temperatura camerei
E. in sectiune, examinate cu lupa, nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule
(pag. 889, [FR X])
F1247048. Care dintre consideratiile de mai jos referitoare la calea de administrare vaginala a
substantelor medicamentoase folosind supozitoare, sunt corecte
A. este destinata tratamentului local
B. este destinata in mod curent tratamentului general
C. se evalueaza posibilitatea utilizarii ei ca o cale alternativa
D. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala este posibila
E. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala nu este
posibila
(pag. 551, [7])
F1247049. La prepararea prin topire-turnare a supozitoarelor vaginale pentru a evita pierderile de

material si un dozaj necorespunzator este nevoie de cunoasterea urmatoarelor:
A. capacitatea formei goale
B. cantitatea de excipient care o umple
C. cantitatea de excipient dislocuita de cantitatea de substanta medicamentoasa
D. factorii de dislocuire ai excipientului de catre 1 g substanta medicamentoasa
E. in cazul in care nu dispunem de factori de dislocuire ai excipientului folosit, metoda topirii-turnarii nu este
aplicabila
(pag. 546-7,551, [7])
F1247050. Particularitati ale supozitoarelor vaginale in functie de excipientul folosit la preparare,

conform farmacopeei
A. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu unt de cacao
B. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
C. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
D. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
E. masa de 2-3 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
(pag. 889, [FR X])
F1247051. Prepararea supozitoarelor uretrale, se face prin urmatoarele metode; alegetoi variantele
corecte
A. prin metoda topirii-turnarii
B. prin modelare manuala
C. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin suspendare
D. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin dizolvare
E. pentru calcularea cantitatii de excipient lipofil turnat in matrite metalice se face tinind seama de raza
sectiunii circulare a bujiului, lungimea acestuia si densitatea excipientului
(pag. 551, [7])
F1247052. Procedeul topirii si turnarii pentru obtinerea supozitoarelor vaginale:precizati variantele

corecte
A. se preteaza la unt de cacao, gliceride semisintetice sau polietilenglicoli
B. se poate folosi in productia la scara mica sau in productia la scara industriala
C. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de dizolvare
D. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de suspendare
E. matritele de turnare a excipientului topit sunt confectionate doar din metal
(pag. 546,551, [7])
F1247053. Supozitoarele uretrale se pot prepara

A. cu unt de cacao
B. cu masa gelatinoasa
C. cu Adeps solidus
D. prin topire-turnare in forme cind excipientii sunt liposolubili
E. prin modelare manuala cind excipientii sunt liposolubili
(pag. 551, [7])
F1247054. Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului unor afectiuni ale uretrei, putind avea rol:
A. antiseptic
B. antiinflamator
C. astringent
D. antihemoragic
E. analgezic
(pag. 551, [7])
F1347055. Comprimatele vaginale se caracterizeaza prin:

A. forma adaptata spre a favoriza retinerea in vagin
B. dezagregare prin efervescenta
C. dezagregare intirziata
D. dezagregare prin formare de spuma
E. rezistenta mecanica mare
(pag. 577)
F1347056. Determinarile pentru controlul supozitoarelor cu masa gelatinoasa sunt:

A. aspect, forma, dimensiuni
B. omogenitate in sectiune
C. rezistenta mecanica
D. comportament la dizolvare
E. testul pentru intervalul de topire
(pag. 889)
F1347057. Excipientii utilizati pentru prepararea supozitoarelor vaginale sunt:

A. unt de cacao
B. gliceride semisintetice
C. glicerina-stearat de sodiu
D. masa gelatinoasa
E. polietilenglicoli
(pag. 551)
F1347058. Masa gelatinoasa se prepara cu:

A. gelatina A (cationica)
B. gelatina B (anionica)
C. gelatina cu forta de gelificare 230-250 Bloom
D. gelatina cu viscozitate dinamica cel putin 10 mPa.s
E. gelatina cu 1500 microorganisme aerobe/gram
(pag. 544,435)
F1447059. Cantitatea de excipient necesara pentru prepararea supozitoarelor uretrale prin topire-
turnare in matrite metalice se calculeaza in functie de:
A. densitatea excipientului
B. lungimea supozitorului
C. diametrul supozitorului
D. capacitatea formei
E. forma supozitorului
(pag. 551, [7])
F1447060. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele uretrale sunt adevarate:
A. se mai numesc si pesarii
B. se mai numesc si bujiuri
C. au forma de torpila
D. au forma cilindrica
E. sunt rigide
(pag. 551, [7])
F1447061. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la supozitoarele vaginale nu este adevarata:
A. se mai numesc si ovule sau globule
B. se folosesc pentru tratamentul local al unor afectiuni vaginale
C. se folosesc frecvent pentru actiune sistemica
D. contin substante medicamentoase cu actiune antiseptica, antiinflamatoare, antifungica
E. se prepara numai prin modelare manuala
(pag. 551, [7])
F1447062. Excipientii folositi pentru prepararea supozitoarelor uretrale sunt:

A. untul de cacao
B. amestecuri de polietilenglicoli
C. gliceride semisintetice
D. masa gelatinoasa
E. intotdeauna grasimi semisintetice
(pag. 551, [7])
F1447063. Formele farmaceutice utilizate pentru tratamentul local al afectiunilor vaginale sunt:
A. globule
B. pilule
C. comprimate
D. creioane
E. pulberi
(pag. 551, [7])
F1447064. Supozitoarele vaginale au forma:

A. cilindro-conica
B. sferica
C. ovoidala
D. cilindrica
E. de torpila
(pag. 889, [9])
F1547065. Conform FR X controlul calităţii supozitoarelor prevede determinarea:

A. aspectului
B. comportamentului la topire sau dizolvare
E. dozarea substanţelor active
(pag. 889, [10])
F1547066. Lactoza folosită la obţinerea ovulelor:

A. are rol conspergant
B. are numai rol diluant
C. are rol aglutinant
D. este baza de supozitor cea mai folosită
E. constituie un mediu nutritiv pentru bacilul Doderlein
(pag. 551, [7])
F1547067. Ovulele preparate în farmacie, prin modelare manuală, cu unt de cacao sau cu grăsimi
semisintetice neutre au:
A. formă sferică
B. 5-12 g
C. 2-4 g
D. 1-3 g
E. 1-2 g
(pag. 889, [10])
F1547068. Ovulele preparate ovulele preparate în farmacie, prin topire şi turnare în forme folosind ca
excipient masa gelatinoasă au:
A. 5-12 g
B. 1-8 g
C. 5-6 g
D. 5-10 g
E. formă ovoidală
(pag. 889, [10])
F1547069. pH-ul normal al secreţiei vaginale este:

A. acid
B. alcalin
C. neutru
D. uşor acid
E. 4-4,5
(pag. 551, [7])
F1547070. Referitor la ovule:

A. FR X prevede o monografie de generalităţi numai pentru acestea
B. FR X prevede o monografie ce cuprinde preparatele vaginale, rectale şi uretrale
C. FR X prevede şi monografii individuale
D. FR X prevede monografia individuală a ovulelor cu nistatin
E. FR X nu prevede monografii individuale
(pag. 889, [10])
F1547071. Substanţele auxiliare folosite la prepararea supozitoarelor, conform FR X, sunt:

A. diluanţi
B. adsorbanţi
C. agenţi tensioactivi
E. coloranţi
(pag. 889, [10])
F1547072. Tratamentul local al infecţiilor vaginale se efectuează cu:

A. unguente
B. aerosoli
C. comprimate
D. drajeuri
E. granule
(pag. 551, [7])

A. este prevăzut de FR X
B. este un excipient natural
C. se obţine prin presarea la cald a seminţelor de Theobroma cacao
D. nu are mai multe forme polimorfe
E. nu se păstrează la cald
(pag. 543, [7])
F1647074. Conform FR X; metodele de preparare a supozitoarelor uretrale sunt:

A. metoda König
B. metoda Münzel
C. modelare cu mâna
D. prin presare si divizare
E. topire si turnare în forme
(pag. 889, [9])
F1647075. Dupa FR X supozitoarele vaginale au urmatoarele forme si dimensiuni:

A. cilindro-conica
B. sferica sau ovoidala, cu masa de 2-4 g pentru ovulele preparate cu unt de cacao
C. forma cilindrica, ascutite la ambele capete, diametrul de 2 centimetri si masa de 6-10 g
D. sferica sau ovoidala, cu masa de 5-12 g pentru ovulele preparate cu masa gelatinoasa
E. elipsoidala, plate, cu lungimea de 4-5 centimetri, grosimea de 1,5-2,5 centimetri si masa de 5-10 g
(pag. 889, [9])
F1647076. Dupa FR X supozitoarele vaginale si uretrale mai au urmatoarele denumiri (sinonime):

A. vagitoria
B. ovule
C. cilindri vaginali
D. cereoli
E. bujiuri
(pag. 889, [9])
F1647077. Dupa FR X, supozitoarele uretrale au urmatoarele forme si dimensiuni:

A. au forma de cilindru ascutit la un capat
B. au forma de cilindru ascutit la ambele capete
C. lungimea de 5-20 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g
D. lungimea de 10 cm si diametrul de 2 mm pentru barbati
E. lungimea de 5 cm si diametrul de 5-7 mm pentru femei
(pag. 889, [9])
F1647078. În FR X sunt oficinalizate urmatoarele procedee de preparare a supozitoarelor vaginale:

A. procedeul König
B. procedeul Münzel
C. procedeul prin aspiratie
D. modelare manuala
(pag. 547-548, [7])
F1647079. Ovulele pot contine medicamente cu urmatoarele actiuni terapeutice, urmarindu-se efecte:
A. sistemice
B. locale
C. medicamente antiseptice, antiinflamatoare
D. medicamente trofice
E. anticonceptionale
(pag. 551, [7])
F1647080. Supozitoarele uretrale pot contine medicamente cu urmatoarele actiuni, urmarindu-se

efecte:
A. sistemice
B. locale
D. medicamente astringente
E. medicamente anestezice
(pag. 551, [7])
F1647081. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se realizeaza cu urmatoarele forme farmaceutice:

A. preparate injectabile
B. aerosoli
C. comprimate
D. ovule
E. granule efervescente
(pag. 551, [7])
F1647082. Valoarea normala a pH-ului în transudatul seros al mucoasei vaginale este asigurata de
urmatorul bacil si este:
A. Lactobacillus bulgaricus
B. Streptococcus lactus
C. Bacilul Döderlein
D. pH 4,0 - 4,5
E. pH 5,0 -6,0
(pag. 551, [7])
F2147083. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se efectueaza cu:

A. solutii
B. unguente
C. geluri
D. comprimate
E. microclisme
(pag. (7) 551)
F2147084. Care dintre urmatorii polimeri hidrofili se folosesc pentru prepararea supozitoaelor vaginale
?
A. ceruri autoemulgatoare
B. mase Estarinum
C. polietilenglicoli
D. carbopoli
E. gelatina
(pag. (7) 551)
F2147085. Supozitoarele uretrale:

A. au o forma cilindrica
B. au o forma ovala
C. sunt subtiri si flexibile
D. sunt subtiri si rigide
E. sunt denumite si bujiuri
(pag. (7) 551)
F2147086. Controlul calitatii supozitoarelor vaginale consta in determinarea:

A. formei si dimensiunilor
B. identificarea substantei medicamentoase
C. determinarii cantitative a excipientului
D. comportamentului la topire
E. toate testele mentionate mai sus
(pag. (7) 551 - 552)
F2147087. Calculul cantitatii de excipient necesar prepararii supozitoarelor uretrale se face tinand
seama de:
A. compozitia excipientului
B. raza sectiunii circulare a bujiului
C. lungimea bujiului
D. densitatea excipientului
E. densitatea substantei medicamentoase
(pag. (7) 551)
F2147088. Care dintre urmatorii excipienti folositi la prepararea supozitoarelor vaginale reprezinta
medii nutritive pentru bacilul Doderlein ?
A. amidon
B. glicerolat de gelatina
C. lactoza
D. glucoza
E. polietilenglicoli
(pag. (7) 551)
F2147089. Comportamentul la topire sau dizolvare al supozitoarelor se determina:

A. la temperatura de 32 ° C+/- 5 ° C
B. la temperatura de 37 ° C+/- 2 ° C
C. in 500 ml apa distilata
D. in 50 ml apa distilata
E. timp de 60 de minute
(pag. (10) 889)
F2147090. Masa gelatinoasă:

A. este un amestec în proporţii variabile de gelatină, apă şi glicerol
B. se foloseşte pentru prepararea supozitoarelor uretrale
C. se pretează îndeosebi la prepararea ovulelor
D. este insensibilă la umiditate
E. nu poate fi contaminată cu microorganisme
(pag. 544, [7])
F2147091. Inconvenientele masei gelatinoase ca excipient la prepararea supozitoarelor vaginale se

referă la:
A. sensibilitatea la umiditate
B. contaminarea cu microorganisme
C. dizolvarea la temperatura corpului
D. cedarea rapidă a substanţei active, după administrare
E. caracterul onctuos
(pag. 544, [7])
F2147092. Prezenţa unui excipient glucidic (lactoză, glucoză) în formularea supozitoarelor vaginale are
rol în:
A. creşterea vitezei de absorbţie rectală a substanţei medicamentoase
B. evitarea sedimentării substanţei medicamentoase suspendate în excipient
C. crearea unui mediu nutritiv pentru bacilul Döderlein
D. realizarea unui pH cuprins între 4 – 4,5
E. apărarea antimicrobiană a mucoasei

(pag. 551, [7])
F2147093. Ovulele sau globulele pot conţine substanţe:

A. antihelmintice
B. antiinflamatoare
C. trofice
D. astringente
E. anticoncepţionale
(pag. 551, [7])
F2147094. Excipienţii folosiţi la prepararea supozitoarelor uretrale sunt:

A. untul de cacao
B. grăsimile semisintetice
C. macrogoli
D. masa de gealtină şi stearină
E. gel de tragacanta
(pag. 755, [7])
F2147095. Conform FR X, controlul calităţii supozitoarelor se referă la:

A. aspect
B. uniformitatea masei
C. comportamentul la topire şi dizolvare
D. timpul de deformare
E. testul de dizolvare
(pag. 889-890, [10])
F2147096. Globulele care au masa de 2-4 g se prepară din:

A. unt de cacao
C. masa gelatinoasă
D. masa de gelatină şi stearină
E. plastibaza
(pag. 551, [7])
F2147097. Pentru determinarea comportamentului la topire:

A. se introduce un supozitor în 50 ml apă menţinută la temperatura de 37 +/- 2 C
B. se introduce un supozitor în 100 ml apă menţinută la temperatura de 37+/- 2 C
C. se introduc 6 supozitoare în 300 ml menţinută la temperatura de 37+/- 2 C
D. agitarea flaconului prin uşoară rotire se face o dată la 5 minute
E. agitarea flaconului prin uşoară rotire se face o dată la 15 minute
(pag. 889, [10])
F2147098. Conform FR X, supozitoarele vaginale au forma:

A. conică
B. cilindro-conică
C. ovoidală
D. de torpilă
E. sferică
(pag. 889, [10])
F2247099. Particularitati ale supozitoaelor vaginale in functie de excipientul folosit la preparare,
conform farmacopeei
A. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu unt de cacao
B. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
C. masa de 2-4 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
D. masa de 5-12 g daca sunt preparate cu masa gelatinoasa
E. masa de 2-3 g daca sunt preparate cu gliceride semisintetice neutre
(pag. FRX,889)
F2247100. Aspectul supozitoarelor vaginale, conform prevederilor oficinale la controlul aspectului

A. rotund
B. ovoidal
C. omogen
D. sa-si pastreze forma si consistenta la temperatura camerei
E. in sectiune, examinate cu lupa, nu trebuie sa prezinte aglomerari de particule
(pag. frx,889)
F2247101. Masa gelatinoasa poate avea incompatibilitati in formulare

A. acidifierea mediului in prezenta boraxului, datorita prezentei glicerolului
B. datorita prezentei gelatinei poate precipita cu taninul si cu saruri de metale grele
C. datorita prezentei gelatinei poate precipita cu taninul si cu saruri de metale grele
D. glicerolul poate fi usor iritant al mucoasei
E. fiind sensibila la umiditate poate fi contaminata cu microorganisme
(pag. Leucuta,544)
F2247102. Gliceride semisintetice care pot fi folosite ca excipienti pentru prepararea supozitoarelor
vaginale
A. Adeps solidus
B. Suppocire
C. Witepsol
D. Massa estarinum
E. Eudragit
(pag. Leucuta,543)
F2247103. Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului unor afectiuni ale uretrei, putind avea rol
A. antiseptic
B. antiinflamator
C. astringenst
D. antihemoragic
E. antitermic
(pag. Leucuta,551)
F2247104. Supozitoarele uretrale se pot prepara

A. cu unt de cacao
B. cu masa gelatinoasa
C. cu Adeps solidus
D. prin topire-turnare in forme cind excipientii sunt liposolubili
E. prin modelare manuala cind excipientii sunt liposolubili
(pag. Leucuta,551)
F2247105. Procedeul topirii si turnarii pentru obtinerea supozitoarelor vaginale

A. se preteaza la unt de cacao, gliceride semisintetice sau polietilenglicoli
B. se poate folosi in productia la scara mica sau in productia la scara industriala
C. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de dizolvare

D. procedeul de incorporare a substantei medicamentoase in excipient este numai cel de suspendare
E. Matritele de turnare a excipientului topit sunt confectionate doar din metal
(pag. Leucuta,545)
F2247106. La prepararea prin topire-turnare a supozitoarelor vaginale pentru a evita pierderile de

material si un dozaj necorespunzator este nevoie de cunoasterea
A. capacitatii formei goale
B. cantitatea de excipient care o umple
C. cantitatea de excipient dislocuita de cantitatea de substanta medicamentoasa
D. factorii de dislocuire ai excipientului de catre 1 g substanta medicamentoasa
E. in cazul in care nu dispunem de factori de dislocuire ai excipientului folosit, metoda topirii-turnarii nu este
aplicabila
(pag. Leucuta,546)
F2247107. Care dintre consideratiile de mai jos referitoare la calea de administrare vaginala a
substantelor medicamentoase folosind supozitoare, sunt corecte
A. este destinata tratamentului local
B. este destinata tratamentului local
C. se evalueaza posibilitatea utilizarii ei ca o cale alternativa pentru administrare sistemica
D. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala este posibila
E. absorbtia in circulatia generala a substantelor medicamentoase administrate pe cale vaginala nu este
posibila
(pag. Leucuta,551)
F2247108. Prepararea supozitoarelor uretrale

A. prin metoda topirii-turnarii
B. prin modelare manuala
C. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin suspendare
D. incorporarea substantelor in excipient se face doar prin dizolvare
E. calcularea cantitatii de excipient lipofil turnat in matrite metalice se face tinind seama de raza sectiunii
circulare a bujiului, lungimea acestuia si densitatea excipientului
(pag. Leucuta,551)
F2247109. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se poate efectua cu:

A. solutii
B. emulsii
C. unguente
D. comprimate
E. ovule
(pag. Leucuta, 551)
F2247110. Excipienti pentru prepararea supozitoarelor vaginale:

A. unt de cacao pentru globule
B. gliceride semisintetice pentru ovule
C. masa gelatinoasa pentru globule
D. masa gelatinoasa pentru ovule
E. gliceride semisintetice pentru globule
(pag. Leucuta, 551)
F2247111. Conform FR X, supozitoarele vaginale din masa gelatinoasa:

A. au masa mai mare decat cele din unt de cacao
B. au masa mai mica decat cele din gliceride semisintetice
C. se dizolva la locul de aplicare

D. se prepara prin turnare in forme
E. pot sa contina conservanti antimicrobieni
(pag. FR X 889)
F2247112. Timpul de dizolvare al masei gelatinoase depinde de:

A. procentul de gelatin
B. procentul de glicerina
C. procentul de apa
D. natura substantelor medicamentoase incorporate
E. natura gelatinei
(pag. Leucuta, 544)
F2247113. Supozitoare uretrale:

A. bujiuri
B. forma cilindrica
C. masa gelatinoasa
D. unt de cacao
E. preparare prin modelare
(pag. Leucuta, 551)
F2347114. Excipientii utilizati pentru prepararea supozitoarelor vaginale sunt:

A. unt de cacao
C. glicerina-stearat de sodiu
D. masa gelatinoasa
E. polietileglicoli
(pag. 551)
F2347115. Masa gelatinoasa se prepara cu:

A. gelatina A (cationica)
B. gelatina B (anionica)
C. gelatine cu forta de gelificare 230-250 Bloom
D. gelatina cu viscozitate dinamica cel putin 10 mPa.s
E. gelatina cu 1500 microorganisme aerobe pe gram
(pag. 544)
F2347116. Determinarile pentru controlul supozitoarelor cu masa gelatinoasa sunt:

A. aspect, forma, dimensiune
B. omogenitatea sectiunii
C. rezistenta mecanica
D. comportamentul la dizolvare
E. testul pentru intervalul de topire
(pag. 551-552,889-890)
F2347117. Comprimatele vaginale se caracterizeaza prin:

A. forma adaptata pentru a favoriza retinerea in vagin
B. dezagregare prin efervescenta
C. dezagregare intarziata
D. dezagregare prin formare de spuma
E. rezistenta macanica mare
(pag. 577)
F2547118. Masa gelatinoasa, conform FR X :

A. se foloseste la prepararea supozitoarelor vaginale
B. contine gelatina:glicerol: apa distilata in raport 2:4:10
C. este o baza grasa
D. contine gelatina:glicerol: apa distilata in raport 2:10:4
E. se foloseste la prepararea ovulelor prin modelare manuala
(pag. 890/10)
F2547119. Pentru afectiunile vaginale se face tratament local cu:

A. drajeuri
B. granule
C. comprimate aerosoli
D. unguente
E. aerosoli
(pag. 551/7)
F2547120. Conform FR X la prepararea supozitoarelor se pot folosi urmatoarele substante auxiliare:

A. conservanti antimicrobieni
B. coloranti
C. agenti tensioactivi
D. adsorbanti
E. diluanti
(pag. 889/10)
F2547121. Controlul calitatii supozitoarelor, conform FR X prevede determinarea:

A. uniformitatii masei
B. dozarea substantelor active
D. aspectul
E. comportamentul la topire si dizolvare
(pag. 889/10)
F2547122. pH-ul fiziologic al secretiei vaginale este :

A. alcalin
B. acid
C. neutru
D. usor acid
E. 4-4,5
(pag. 551/7)
F2547123. Greutatea ovulelor preparate in farmacie prin modelare manuala, cu unt de cacao sau cu
grasimi semisintetice neutre este:
A. 1-2 g
B. 1-3 g
C. 2-4 g
D. forma sferica
E. 5-12 g
(pag. 889/10)
F2547124. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la ovule:

A. FR X prevede o monografie de generalitati numai pentru acestea
B. FR X prevede o monografie ce cuprinde preparate vaginale, rectale si uretrale
C. FR X prevede o monografie individuala pentru ovulele cu nistatin

D. FR X nu prevede monografii individuale
E. FR X prevede si monografii individuale
(pag. 889/10)
F2547125. Greutatea ovulelor preparate in farmacie prin topire si turnare in forme folosind ca excipient
masa gelatinoasa este:
A. 1-8 g
B. 5-6 g
C. 5-10 g
D. 5-12 g
E. forma ovoidala
(pag. 889/10)
F2547126. La prepararea ovulelor, lactoza are urmatoarela roluri:

A. numai rol diluant
B. conspergant
C. aglutinant
D. este baza de supozitor cea mai folosita
E. constiuie mediu nutritiv pentru bacilul Doderlain
(pag. 551/7)
F2547127. Alegeti afirmatiile corecte despre untul de cacao:

A. nu are mai multe forme polimorfe
B. se pastreaza la temperatura camerei
C. se obtine prin presarea la cald a semintelor de teobroma cacao
D. este prevazut de FR X
E. este un excipient de semisinteza
(pag. 543/7)
F2547128. Excipientii folositi la prepararea supozitoarelor uretrale sunt:

A. masa gelatinoasa prin topire si turnare in forme
B. polimeri hidrofili
C. untul de cacao
D. polietilenglicoli
E. gliceride semisintetice prin topire si turnare in forme
(pag. 551/7)
F2547129. Calculul cantitatii de excipient necesar prepararii supozitoarelor se face tinand seama de
urmatorii factori:
A. masa de excipient hidrofil
B. densitatea excipientului
C. masa moleculara a substantei active incorporate
D. lungimea bujiului
E. masa de excipient gras
(pag. 551/7)
F2547130. Alegeti afirmatiile corecte despre supozitoarele vaginale:

A. se prepara folosind excipienti grasi
B. la preparare se poate intalni frecvent un excipient glucidic: lactoza, glucoza
C. se prepara doar prin modelare manuala
D. se prepara numai prin topire si turnare in forme
E. se prepara folosind excipienti hidrosolubili

(pag. 551/7)
F2547131. La prepararea supozitoarelor vaginale prin procedeul de topire si turnare in forme trebuie
tinut cont de urmatorii factori:
A. cantitate de substanta activa incorporata
B. capacitatea formei goale
C. cantitatea de excipient care o umple
D. raza sectiunii circulare a formei de supozitor
E. cantitatea de excipient dislocuita de cantitatea de substanta medicamentoasa
(pag. 546/7)
F2547132. Modificatori ai hidrofiliei supozitoarelor:

A. alcooli grasi: cetilic 5%
B. tensioactivi anionici:lauril sulfat de sodiu
C. ceara de albine 4-6%
D. galat de propil
E. monostearat de gliceril
(pag. 544/7)
F2547133. Viteza de difuzie asubstantei medicamentoase din supozitoare catre membrana absorbanta
depinde de:
A. gradul de ionizare al substantei medicamentoase
B. vascularizatia redusa a regiunii respective
C. prezenta unor tensioactivi
D. viteza de dizolvare in excipient
E. marimea particulelor supendate
(pag. 540/7)
F2547134. Tehnologiile industriale de preparare a supozitoarelor prin metoda topirii-turnarii sunt:

A. procedeu efectuat manual in doua etape
B. procedeu automatizat in trei etape
C. procedeu automatizat intr-o singura etapa, cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
D. procedeu automatizat in doua etape, cu turnarea materialului topit direct in ambalaj
E. procedeu automatizat in doua etape
(pag. 548/7)
F2547135. Procedee de preparare a supozitoarelor:

A. modelare manuala
B. metoda cantaririi masei
C. metoda presarii masei
D. procedeul Munzel
E. procedeul Konig
(pag. 546/7)
F2547136. Pentru prepararea supozitoarelor vaginale se folosesc urmatorii excipienti:

A. Masa Estarinum
B. gelatina sub forma masei gelatinoase
C. polietilenglicoli
D. se folosesc numai excipienti hidrofili
E. excipienti glucidici: lactoza, glucoza
(pag. 551/7)
F2547137. Gliceridele semisintetice folosite ca excipienti la prepararea ovulelor prezinta urmatoarele

caracteristici:
A. indice de hidroxil ridicat care favorizeaza hidrofilia
B. punct de topire32-34 °C
C. indice de iod crescut (>7), deci cu stabilitate mare
D. indice de hidroxil redus care favorizeaza hidrofilia
E. lipsa hidrofiliei, neputand incorpora apa
(pag. 543/7)
F2547138. Bazele de supozitor dispersabile in apa :

A. sunt de obicei gliceride semisintetice
B. sunt substante tensioactive singure sau in amestec
C. sunt substante pe baza de polimeri solubili in apa
D. se pot folosi metilceluloza, carboximetilceluloza sodica
E. sunt un amestec in proportii variabile de gelatina, apa si glicerol
(pag. 544/7)
F2547139. Incorporarea substantei medicamentoase in baza de supozitor de face prin :

A. prin agitare cu baza de supozitor topita
B. prin precipitare
C. dizolvare
D. suspendare
E. emulsionare
(pag. 545/7)
F2547140. Cedarea substantei medicamentoase din excipientii hidrosolubili ai supozitoarelor:

A. substanta medicamentoasa este cedata pe masura ce excipientii se dizolva
B. se face usor pentru clorhidratul de efedrina, sulfatul de chinina(solubile in apa) in locul bazelor lor
C. se face usor pentru substantele medicamentoase care nu au afinitate fata de excipient(ex. Acidul
acetilsalicilic)
D. se face greu pentru clorhidratul de efedrina, sulfatul de chinina in locul bazelor lor
E. se face usor pentru fenobarbitalul sodic sau salicilat sodic in locul acizilor lor
(pag. 540/7)
F2547141. Indicele de iod:

A. este o caracteristica fizico-chimica a bazelor de supozitor grase
B. este numarul de miligrame de iod care care reactioneaza cu 100 mg grasime
C. valori mici(<7) arata posibilitatea descompunerii de catre umiditate,acizi, oxigen
D. gliceridele semisintetice au indice de iod scazut(<7), deci stabilitate mare
E. gliceridele semisintetice au indice de iod scazut(<7), deci tendinta la rancezire
(pag. 542/7)
F2547142. Inconvenientele masei gelatinoase folosite ca baza hidrosolubila pentru supozitoare:

A. permite absorbtia mai rapida a substantelor medicamentoase lipofile
B. usor iritanta a mucoasei
C. putere de dispersare mai mare decat a excipientilor grasi
D. sensibilitate la lumina
E. nu are o consistenta suficienta ca baza de supozitor
(pag. 544/7)
F2647143. Sterilizarea prin căldură uscată se poate realiza la:

A. 180 °C, cel putin 30 de minute
B. 170 °c, cel putin 3 ore

C. 160 °c, cel putin 2 ore
D. 140 °C, cel putin 2 ore
E. 140 °C, cel putin 1 oră
(pag. 10 pag. 1072)
F2647144. Căldura uscată la etuvă serveste pentru a steriliza:

A. vase de sticlă
B. solutii apoase
C. aparatură de portelan
D. pulberi
E. solutii uleioase
(pag. 8, pag. 406)
F2647145. Căldura umedă (autoclavarea) serveste pentru a steriliza:

A. pansamente chirurgicale
B. solutii apoase
C. solutii uleioase
D. articole din sticlă
E. articole din metal
(pag. 10, pag. 1072)
F2647146. Într-o încăpere sterilă fluxul de aer se poate deplasa:

A. într-o curgere tubulentă
B. laminar orizontal
C. vertical
D. multidirectional
E. tangential
(pag. 8, pag. 452)
F2647147. Ca izotonizanti la prepararea solutiilor injectabile se folosesc:

A. clorura de sodiu
B. sulfat de magneziu
C. salicilat de sodiu
D. glucoza
E. sulfat de sodiu
(pag. 8, pag 433)
F2647148. Sterilizarea recipientelor de sticlă utilizate la conditionarea solutiilor paranterale se poate

face cu:
A. vapori de apă sub presiune
B. căldură uscată
C. gaze
D. radiatie ionizantă
E. radiatii UV
(pag. 8, pag. 417)
F2647149. Sterilizarea dopurilor de cauciuc pentru închiderea flacoanelor se face:

A. cu vapori de apă sub presiune
B. cu oxid de etilen
C. prin iradiere
D. cu căldură uscată
E. prin fierbere
(pag. 8, pag.417)
F2647150. Izotonizarea emulsiilor parenterale se realizează cu:

A. glucoza
B. xilitol
C. sorbitol
D. glicerol
E. clorură de sodiu
(pag. 8, pag. 478)
F2647151. Prepararea pulberilor uscate care servesc la obtinerea ex-tempore a solutiilor sau
suspensiilor injectabile, se face prin:
A. cristalizare în conditii de sterilitate
B. liofilizare
C. aerosolizare si uscare
D. granulare
E. evaporare a solventului prin încălzire
(pag. 8, pag. 474)
F2647152. Izotonizarea emulsiilor parenterale se realizează cu:

A. clorură de sodiu
B. clorură de potasiu
C. clorură de calciu
D. sorbitol
E. xilitol
(pag. 8, pag. 478)
Tema nr. 48
Pulberi farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
F1248001. Care dintre cele mentionate in enunturile de mai jos se gasesc in formularea pulberii Dover
A. saruri alcaline
B. un amestec efervescent
C. substante de uz topic
D. substante antiemetice
E. opiu
(pag. 810, [FR X])
F1248002. Prepararea pulberilor ca forma farmaceutica: alegeti varianta corecta

A. uscarea substantelor medicamentoase si aducerea la gradul de maruntire prevazut, prin pulverizare si
cernere, apoi amestecare pentru omogenizare
B. maruntire in concasoare si pulverizare in mori
C. pulberile divizate se repartizeaza in doze unitare prin cintarire individuala
D. substantele foarte active se prepara sub forma de solutii titrate 1:10 sau 1:100 din care se adauga peste
pulbere cantitatea corespunzatoare
E. pulberile se pulverizeaza cu un reziduu de maximum 1%
(pag. 805, [FR X])
F1248003. Pulverizarea substantelor medicamentoase se efectueaza cu ajutorul carui dispozitiv:

A. morilor
B. concasoarelor
C. omogenizatoarelor
D. amestecatoarelor
E. atomizoarelor (nebulizatoarelor)
(pag. 211-221, [7])
F1348004. Avantajele liofilizarii sunt:

A. higroscopicitatea produsului uscat
B. rapiditatea procedeului
C. evitarea actiunii enzimelor din unele produse sau a hidrolizei
D. este usor de adaptat la solventi neaposi
E. conditii speciale de umplere si ambalare a produsului uscat
(pag. 204)
F1448005. Conform FR.X, pulberile titrate cu substante puternic active contin ca diluant:
A. zahar
B. amidon
C. caolin
D. lactoza uscata
E. dextrina
(pag. 804, [9])
F1448006. La prepararea pulberilor compuse, substantele se amesteca:
A. in ordinea descrescanda a maselor, cu exceptia substantelor cu densitate mica, ce se adauga la inceput

B. in ordinea crescanda a maselor, cu exceptia substantelor cu densitate mare, ce se adauga la inceput
C. in ordinea crescanda a maselor, cu exceptia substantelor cu densitate mare, ce se adauga la sfarsit
D. in ordinea descrescanda a maselor, indiferent de densitatea substantelor
E. in ordinea crescanda a maselor, indiferent de densitatea substantelor
(pag. 804, [9])
F1448007. Ordinea desfasurarii etapelor procedeului de uscare prin congelare este:

A. aplicarea vidului; inghetarea; uscarea primara; indepartarea vaporilor; uscarea secundara
B. inghetarea;aplicarea vidului; uscarea primara; indepartarea vaporilor; uscarea secundara
C. inghetarea;aplicarea vidului; indepartarea vaporilor;uscarea primara; uscarea secundara
D. uscarea primara;aplicarea vidului; inghetarea; indepartarea vaporilor; uscarea secundara
E. uscarea primara;aplicarea vidului; indepartarea vaporilor;inghetarea; uscarea secundara
(pag. 201 - 202, [7])
F1548008. Conform FR X este obligatorie cernerea pentru pulberile a căror masă depăşeşte:
A. 5 g
B. 10 g
C. 15 g
D. 25 g
E. 20 g
(pag. 804, [10])
F1548009. Numerele sitelor farmaceutice se stabileşte în funcţie de:

A. volumul interior
B. aria suprafeţei interioare
C. numărul de ochiuri/cm2
D. culoarea ramei
E. natura firului ce formează textura
(pag. 805, [10])
F1548010. Pentru acţiunea coleretic-colagogă se foloseşte:

A. oxidul de magneziu
B. lactoza
C. pulberea pentru soluţia Burget
D. acidul boric
E. pulberea cu extract de Belladona
(pag. 807, [10])
F1548011. Reziduul de la cernerea pentru determinarea uniformităţii fineţei pulberilor nu trebuie să fie
mai mare de:
A. 1 %
B. 5%
C. 10%
D. 15%
E. 20 %
(pag. 805, [10])
F1548012. Umiditatea substanţelor folosite la prepararea pulberilor efervescente trebuie să fie de cel
mult:
A. 0,1%
B. 0,5%
C. 1%
D. 2%
E. 3%
(pag. 804, [10])
F1548013. Uniformitatea fineţii pulberilor se determină pe o masă de pulbere de:

A. 1 g
B. 2 g
C. 3 g
D. 10 g
E. 20 g
(pag. 805, [10])
F1648014. Concasorul cu cilindri sau valturi este alcatuit din:

A. trei cilindri care se rotesc în acelasi sens
B. trei cilindri care se rotesc în sens diferit
C. doi cilindri care se rotesc în sens opus
D. doi cilindri care se rotesc în acelasi sens
E. trei - patru cilindri echidistanti unii de altii
(pag. 212, [7])
F1648015. Concasorul cu falci pentru pulverizare, are doua placi masive din otel, canelate, dispuse în
forma:
A. literei T
B. literei X
C. literei L
D. literei V
E. literei W
(pag. 211, [7])
F1648016. Concasorul cu nuca provoaca maruntirea particulelor prin zdrobirea materialului în felul
urmator:
A. între mai multe piese metalice canelate
B. între 5 piese metalice canelate
C. între doua piese mobile
D. între o piesa fixa stator si una mobila rotor
E. între nenumarate valturi
(pag. 212, [7])
F1648017. Gradul de finete al pulberii Dover oficinalizata în FR X, corespunde urmatoarei site:

A. sita V
B. sita VIII
C. sita VI
D. sita IX
E. sita VII
(pag. 810, [9])
F1648018. Moara cu cutie reduce marimea particulelor dupa cum urmeaza:

A. de la cca 10 cm la 2 cm
B. de la cca 3cm la 0,5 cm
C. de la 1 mm la 0,1 mm
D. de la cca 1 cm la cca 1 m
E. sub 0,1 mm
(pag. 212-213, [7])
F1648019. Pentru pulberea Dover oficinala în FR X se prevede urmatorul continut de prindipii active:
A. 0,5 % morfina hidroclorica
B. 1,5 % morfina baza
C. cel mult 1 % morfina anhidra
D. cel putin 0,95 % si cel mult 1,05 % morfina anhidra
E. cel putin 1 % morfina andidra
(pag. 810, [9])
F2148020. La analiza pulberilor, numaratorul Coulter serveste la determinarea:

A. marimii particulelor
B. suprafatei specifice a pulberilor
C. coeziunii particulelor patului de pulbere
D. adeziunii particulelor
E. volumului aparent al pulberii
(pag. (7) 237)
F2148021. Substantele folosite la prepararea pulberilor efervescente se usuca in prealabil astfel incat,
umiditatea lor sa fie de cel mult:
A. 10 % (procente)
B. 7,5 % (procente)
C. 5,0 % (procente)
D. 2,5 % (procente)
E. 1 % (procente)
(pag. (7) 804)
F2148022. Hidrogen fosfatul de sodiu, component al Pulberii alcaline pentru solutia Bourget:
A. este cristalizat cu 12 molecule de apa
B. se obtine din Na2HPO4 . 12H2O prin uscare la 130 ° C
C. se obtine prin uscarea la 50 ° C pana la pondere constanta a hidrogenfosfatului disodic cu 12 molecule de
apa
D. la aer pierde complet apa de cristalizare
E. se obtine prin uscare la 105 ° C
(pag. (10) 372)
F2148023. Pulberea de opiu şi ipeca se foloseşte pentru acţiunea sa:

A. antiacidă
B. laxativă
C. antiemetică
D. antitusivă şi expectorantă
E. coleretică şi colagogă
(pag. 811, [10])
F2148024. Pulberea alcalină pentru soluţia Bourget conţine:

A. 2:4:6
B. 2:6:4
C. 4:2:6
D. 4:6:2
E. 6:4:2
(pag. 807, [10])
F2148025. Pulberea laxativă efervescentă conţine drept componentă acidă:

A. acid citric
B. acid tartric
C. acid fumaric
D. acid succinic
E. acid ascorbic
(pag. 809, [10])
F2148026. Conform FR X, pulberile foarte fine corespund, ca grad de fineţe, sitei:

A. IX
B. VIII
C. VII
D. VI
E. V
(pag. 805, [10])
F2148027. Conform FR X, cernerea finală a unei pulberi este obligatorie când:

A. pulberea se administrează intern
B. masa pulberii depăşeşte 10 g
C. masa pulberii depăşeşte 15 g
D. masa pulberii depăşeşte 20 g
E. diametrul particulelor pulberii depăşeşte 100 microni
(pag. 804, [10])
F2148028. Conform FR X, pulberile titrate 1:10 sau 1:100 se prepară din:

A. substanţe anodine, prin diluare cu lactoză uscată
B. substanţe puternic acitve, prin diluare cu amidon
C. substanţe toxice, prin diluare cu amidon
D. substanţe toxice, prin diluare cu lactoză uscată
E. substanţe foarte active, prin diluare cu aerosil
(pag. 804, [10])
F2248029. Ce procedeu de pulverizare se intilneste la moara cu discuri verticale

A. impact
B. comprimare
C. impact si frecare
D. micronizare
E. taierea
(pag. Leucuta,214)
F2248030. La fragmentarea unui solid sub actiunea unei forte, obiectiv al pulverizarii, ce fel de
deformatie sufera solidul
A. elastica
B. plastica
C. tixotropa
D. reversibila
E. proportionala cu forta aplicata
(pag. Leucuta,206)
F2248031. Care dintre cele mentionate in enunturile de mai jos se gasesc in formularea pulberii Dover
A. saruri alcaline
B. un amestec efervescent
C. substante de uz topic
D. substante antiemetice
E. opiu
(pag. FRX,810)
F2248032. Pulverizarea substantelor medicamentoase se efectueaza cu ajutorul

A. morilor
B. concasoarelor
C. omogenizatoarelor
D. amestecatoarelor
E. atomizoarelor (nebulizatoarelor)
(pag. Leucuta,211)
F2248033. Prepararea pulberilor ca forma farmaceutica

A. uscarea substantelor medicamentoase si aducerea la gradul de maruntire prevazut , prin pulverizare si
cernere, apoi amestecare pentru omogenizare
B. maruntire in concasoare si pulverizare in mori
C. pulberile divizate se repartizeaza in doze unitare prin cintarire individuala
D. substantele foarte active se prepara sub forma de solutii titrate 1:10 sau 1:100 din care se adauga peste
pulbere cantitatea corespunzatoare
E. pulberile se pulverizeaza cu un reziduu de maximum 1%
(pag. FRX,805)
F2248034. Ce prevedere are FRX cu privire la pastrarea pulberilor

A. in capsule gelatinoase tari
B. in capsule amilacee (casete)
C. in capsule amilacee (casete)
D. in recipiente bine inchise
E. nu se mai folosesc in practica farmaceutica
(pag. FRX,807)
F2348035. Avantajele liofilizarii sunt:

A. higroscopicitatea produsului uscat
B. rapiditatea procedeului
C. evita actiunea enzimelor din unele produse sau hidroliza
D. este usor de adaptat la solventi neaposi
E. conditii speciale de umplere si ambalare a produsului uscat
(pag. 204)
F2548036. Conform F.R. X cernerea finala a pulberilor este obligatorie atunci cand masa pulberii
depaseste:
A. 10g
B. 20g
C. 50g
D. 100g
E. 200g
(pag. 804 (10))
F2548037. Substantele foarte active se prepara sub forma de pulberi titrate (1:10 sau 1:100) prin diluare
cu:
A. Glucoza
B. Fructoza uscata
C. Lactoza uscata
D. Manoza
E. Galactoza uscata
(pag. 804 (10))
F2548038. Pulberea lazativa efervescenta contine ca si componenta acida:

A. Acid citric
B. Acid tartric
C. Acid carbonic
D. Acid fosforic
E. Acid malic
(pag. 807 (10))
F2548039. Pentru acţiunea coleretic-colagogă se foloseşte:

A. pulberea cu extract de Belladona
B. acidul boric
C. pulberea pentru soluţia Burget
D. lactoza
E. oxidul de magneziu
(pag. 807/10)
F2548040. Conform FR X este obligatorie cernerea pentru pulberile a căror masă depăşeşte:
A. 5 g
B. 25 g
C. 20 g
D. 15 g
E. 10 g
(pag. 804/10)
F2548041. Umiditatea substanţelor folosite la prepararea pulberilor efervescente trebuie să fie de cel
mult:
A. 0,1%
B. 1%
C. 3%
D. 0,5%
E. 2%
(pag. 804/10)
F2548042. Uniformitatea fineţii pulberilor se determină pe o masă de pulbere de:

A. 20 g
B. 10 g
C. 3 g
D. 2 g
E. 1 g
(pag. 805/10)
F2548043. Reziduul de la cernerea pentru determinarea uniformităţii fineţei pulberilor nu trebuie să fie
mai mare de:
A. 20 %
B. 15%
C. 10%
D. 5%
E. 1 %
(pag. 805/10)
F2548044. Avantajele liofilizării sunt urmatoerle,cu exceptia:

A. porozitatea obţinută
B. uscarea la temperaturi foarte joase
C. echipamente de lucru scumpe
D. oxidare redusă
E. nu denaturează proteinele
(pag. 204/7)
F2648045. Valorile de pH tolerate de ochi sunt cuprinse între:

A. 2 - 7,3
B. 4 - 7,5
C. 3 - 6,9
D. 6,4 - 7,8
E. 7,5 - 9,5
(pag. 8, pag.570)
F2648046. Oculoguttae atropini sulfatis FR X:

A. are concentratia 0,1 %
B. se păstrează la Separanda
C. prezintă pH cupris între 6,5 - 7,5
D. are efect miotic
E. se conservă cu diacetat de hexidină
(pag. 9, pag. 711)
F2648047. În cazul picăturilor de ochi suspensie, mărimea a 90 % din particulele suspendate trebuie să
fie de cel mult:
A. 10 micrometri
B. 25 micrometri
C. 50 micrometri
D. 100 micrometri
E. 150 micrometri
(pag. 9, pag. 710)
F2648048. Unguentele oflalmice se conservă:

A. în recipiente sterile de cel mult 20 g
B. în recipiente bine închise
C. la cel mult 25 °C
D. ferit de lumină
E. la loc răcoros
(pag. 9, pag. 953)
F2648049. Conservarea picăturilor pentru ochi se face:

A. în recipiente cu capacitate de cel mult 10 ml cu picurător
B. la loc răcoros
C. în flacoane bine închise
D. ferit de lumină
(pag. 9, pag. 711)
F1248050. Care dintre prevederile de mai jos sunt incluse in monografia de generalitati Pulveres din
FRX
A. la prepararea pulberilor compuse substantele se amesteca in ordinea crescinda a maselor
B. la prepararea pulberilor compuse substantele se amesteca in ordinea crescinda a densitatilor
C. gradul de finete se determina cu ajutorul microscopului prevazut cu micrometru ocular etalonat
D. pulberile efervescente se pastreaza in recipiente inchise etans
E. pulberile efervescente se prepara doar ca produse industriale
(pag. 804, [FR X])
F1248051. Care este tipul de preparat de care apartin pulberile farmaceutice incluse ca monografii in
FR X:
A. pulberi destinate prepararii comprimatelor
B. pulberi destinate conditionarii in capsule
C. pulberi nedivizate de uz intern
D. pulberi nedivizate de uz extern
E. pulberi divizate
(pag. 804, [FR X])
F1248052. Determinarea granulometriei pulberilor se efectueaza cu

A. cu ajutorul sitelor standardizate in privinta marimii ochiurilor
B. microscopic
C. prin centrifugare
D. cu numaratorul Coulter
E. prin dispersia luminii laserului
(pag. 231-244, [7])
F1248053. Dupa destinatia privind administrarea lor, pulberile pot fi, conform monografiei de
generalitati a farmacopeei:
A. pentru cale orala
B. pentru a se aplica pe piele sau pe mucoase
C. pentru prepararea comprimatelor
D. pentru prepararea capsulelor
E. pentru incorporare in forme farmaceutice semisolide (unguente)
(pag. 805, [FR X])
F1248054. Farmacopeea prevede ca uniformitatea finetii pulberilor sa se determine astfel; alegeti

variantele corecte
A. o cantitate de pulbere plasata pe sita prevazuta in farmacopee, se agita 20 minute, reziduul la cernere sa
nu fie mai mare de 5% cu sita specificata si sa nu fie mai mic de 60% cu sita superioara
B. pulberea trebuie sa treaca in intregime prin sita specificata
C. reziduul de la cernere prin sita specificata sa nu fie mai mare de 1%
D. reziduul de la cernere prin sita specificata se pulverizeaza din nou si se aduce in amestec
E. daca particulele pulberii sint mai mici decit dimensiunea sitei IX se pot folosi si alte metode prevazute in
monografia respectiva
(pag. 805, [FR X])
F1248055. Gradul de finete al pulberii se determina, conform farmacopeei

A. cu ajutorul sitelor standardizate
B. dimensiunea particulelor se apreciaza dupa latura interioara a ochiului sitelor (mm)
C. microscopic
D. cu ajutorul numaratorului Coulter

E. folosind metode de adsorbtie a unui gaz, determinarea suprafetei specifice si apoi a dimensiunii
particulelor
(pag. 805, [FR X])
F1248056. Modalitati de reprezentare a distributiei marimii particulelor unei pulberi polidisperse

A. histograma
B. curba de frecventa
C. curba de frecventa cumulativa
D. curba distributiei de tip Gauss
E. planimetrie
(pag. 225-231, [7])
F1248057. Mori care actioneaza in principal prin impact:alegeti-le

A. cu discuri
B. cu ciocane
C. cu dinti
D. cu cilindri
E. cu bile
(pag. 211-211, [7])
F1248058. Mori folosite la pulverizare: alegeti variantele corecte

A. concasorul cu falci
B. mori cu bile
C. mori coloidale
D. mori cu jet de aer
E. dezintegratoare
(pag. 211-221, [7])
F1248059. Pulberile ca forma farmaceutica divizata in doze unitare se pot conditiona in moduri
dioferie; alegeti variantele corecte
A. in capsule gelatinoase tari
B. in capsule amilacee (casete)
C. in capsule gelatinoase moi
D. in saculete
E. nu se mai folosesc
(pag. 561, [7])
F1248060. Pulverizarea substanelor medicamentoase si a excipientilor in industria farmaceutica se

efectueaza cu:
A. moara cu cilindri
B. moara cu discuri verticale
C. moara cu ciocane
D. moara cu bile
E. mori de agat
(pag. 211-221, [7])
F1248061. Sterilitatea pulberilor este ceruta de farmacopee in cazul pulberilor

A. cu antibiotice
B. care se aplica pe plagi
C. care se aplica pe arsuri
D. care se aplica pe pielea sugarilor
E. cu substante termolabile
(pag. 805, [FR X])
F1348062. Comportamentul la pulverizare este determinat de:

A. forta aplicata
B. natura materialului
C. duritatea materialului
D. umiditatea produsului
E. polimorfism
(pag. 208)
F1348063. Determinarea marimii particulelor prin metoda microscopica se realizeaza cu:

A. microscop electronic cu transmisie
B. microscop electronic cu baleiaj
C. ultramicroscop
D. lupa cu convergenta mare
E. microscop optic
(pag. 231)
F1348064. Determinarea marimii particulelor prin sedimentare se efectueaza prin:

A. fotodensitometrie
B. variatia curentului electric in zona de masurare
C. separarea in camp de gravitatie normal
D. separarea prin centrifugare
E. separarea particulelor in mediu lichid
(pag. 234-236)
F1348065. F.R.X. caracterizeaza sitele prin:

A. modul
B. latura interioara a ochiului (in mm.)
C. numarul de ochiuri pe cm. Patrat
D. diametrul sarmei (in mm.)
E. mesh
(pag. 805)
F1348066. Imbunatatirea curgerii pulberilor se face prin:

A. modificarea marimii particulelor si a distributiei marimii lor
B. modificarea unghiului de udare
C. modificarea formei particulelor
D. modificarea formularii
E. modificarea tehnologiei
(pag. 259-260)
F1348067. In operatiile tehnologice cu pulberi reducerea marimii particulelor contribuie la:

A. amestecarea mai usoara in vederea omogenizarii
B. evitarea separarii
C. favorizarea curgerii
D. scaderea energiei superficiale
E. cresterea vitezei de dizolvare
(pag. 206)
F1348068. Masurarea suprafetei specifice a pulberilor se realizeaza prin:

A. permeametrie
B. adsorbtie de gaz
C. sedimentare
D. spectroscopie de corelatie fotonica
E. dispersia luminii laserului
(pag. 241-242)
F1348069. Micronizarea pulberilor se realizeaza cu:

B. moara cu energie fluida
C. micronizator cu ciocane
D. moara cu dinti sau cu ace
E. moara coloidala
(pag. 217-219)
F1348070. Procedeul dinamic de uscare prin convectie se realizeaza in:

A. tunel uscator
B. uscator rotativ
C. pat fluidizat
D. uscator cu tavi
E. etuva
(pag. 190-191)
F1448071. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la amestecarea pulberilor este adevarata:
A. conduce la obtinerea unui amestec intamplator
B. este neutra
C. conduce la obtinerea unui amestec ordonat
D. se realizeaza numai prin convectie si difuzie
E. este influentata de marimea particulelor
(pag. 145, 153, 157, 158, [7])
F1448072. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la pulberi sunt prevazute in FR.X:
A. sunt constituite din particule mai mult sau mai putin uniforme ale uneia sau mai multor substante active
B. sunt folosite ca atare sau divizate in doze unitare
C. cernerea finala este obligatorie cand masa pulberii depaseste 25 g
D. gradul de finete al pulberii se determina cu ajutorul sitelor standard
E. se conserva in recipiente bine inchise, la cel mult 25 °C
(pag. 804 - 805, [9])
F1448073. Factorii care influenteaza pulverizarea solidelor sunt:

A. forta aplicata
B. duritatea materialului
C. umiditatea produsului
D. tipul morii
E. polimorfismul produsului
(pag. 208, [7])
F1448074. Pulberea alcalina oficinala:

A. este denumita si pulbere Seidlitz
B. este denumita si pulbere pentru solutie Bourget
C. contine sulfat de sodiu, fosfat disodic si bicarbonat de sodiu
D. contine substante anhidre
E. actioneaza ca si coleretic - colagog
(pag. 807, [9])
F1448075. Pulverizarea solidelor prin metoda comprimarii se realizeaza cu:

B. concasorul cu nuca
C. moara cu ciocane
D. moara cu valturi
E. mojarul mecanic
(pag. 213 - 214, [7])
F1448076. Sitele standard prevazute in FR.X sunt numerotate conventional in functie de:
A. latura interioara a ochiurilor (in mm)
B. forma ochiurilor
C. numarul de ochiuri corespunzator pe cm2
D. diametrul sarmei (in mm)
E. suprafata utila de cernere
(pag. 805, [9])
F1448077. Uscarea pulberilor prin convectie se realizeaza cu:

A. uscator in pat fluidizat
B. uscator cu vid
C. atomizor
D. microunde
E. uscator cu tavi
(pag. 190 - 193, [7])
F1548078. Amestecătoarele agitatoare sunt:

A. amestecătoare în infinit
B. amestecătorul planetar
C. amestecătorul cu spire
D. amestecătorul cu spiră verticală planetară
E. amestecătorul de mare viteză cu agitare mecanică
(pag. 163, [7])
F1548079. Aplicaţiile liofilizării sunt:

A. păstrarea produselor de origine biologică
B. păstrarea ţesuturilor sau organelor de diferite origini pentru grefe
C. păstrarea materiei vii
D. păstrarea produselor instabile în soluţii
E. denaturarea proteinelor
(pag. 204, [7])
F1548080. Avantajele liofilizării sunt:

A. uscarea la temperaturi foarte joase
B. porozitatea obţinută
C. nu denaturează proteinele
D. oxidare redusă
E. echipamente de lucru scumpe
(pag. 204, [7])
F1548081. Etapele procedeului de uscare prin congelare sunt:

A. îngheţarea
B. aplicarea vidului
C. uscarea primară
D. îndepărtarea vaporilor
E. încălzirea
(pag. 203, [7])
F1548082. Mecanismele amestecării pulberilor sunt:

A. amestecarea prin convecţie
B. amestecarea prin alunecare sau forfecare
C. amestecarea prin difuziune
D. agitare în mojar
E. cernere
(pag. 158, [7])
F1548083. Pentru pulverizarea produselor solide se foloseşte:

A. concasorul cu nucă
B. concasorul cu cilindrii
C. moara cu cuţite
D. concasorul cu fălci
E. nici o variantă nu e corectă
(pag. 212, [7])
F1548084. Tobele de amestecare pentru pulberi sunt:

A. site
B. amestecătoare în infinit
C. amestecătoare cilindrice
D. amestecătoare biconice
E. amestecătoare cubice
(pag. 162, [7])
F1548085. Uscarea soluţiilor diluate şi a suspensiilor se realizează:

A. în tobe de uscare
B. în uscător prin aerosolizare
C. în uscător prin liofilizare
D. prin criodesicare
E. doar a, c şi d sunt corecte
(pag. 198, [7])
F1548086. Uscătoarele folosite în industrie, pentru pulberi, sunt:

A. uscătorul cu tăvi
B. tunelul uscător
C. uscătorul rotativ
D. uscătorul în pat fluidizat
E. uscarea la temperatura camerei
(pag. 190, [7])
F1648087. Ce forma au paletele, cum sunt dispuse si cum functioneaza "Amestecatorul de pulberi
Lödige" ?
A. Palete lamelare simple
B. Palete cu forma de sapa dispuse în jurul unui ax orizontal
C. Palete cu forma de sapa dispuse în jurul unui ax vertical
D. Departeaza mereu materialul din centru
E. Aduce mereu materialul spre centru

(pag. 163-164, [7])
F1648088. Din ce este constituit si cum functioneaza "Amestecatorul de pulberi cu spira verticala
planetara" ?
A. Este constituit dintr-un vas cilindric
B. Este constituit dintr-un vas paralelipipedic
C. Este constituit dintr-un vas conic
D. Transporta pulberea de la baza spre vârf cu ajutorul unei spire interioare rotative
E. Transporta pulberea de la vârf spre baza în jurul unui ax fix
(pag. 163, [7])
F1648089. Dupa FR X finetea pulberilor se determina astfel:

A. pe 20 g pulbere prin agitare în sita prevazuta cu capac, 20 de minute
B. pe 25 g pulbere prin agitare în sita prevazuta cu capac, 30 de minute
C. reziduul obtinut cu sita specificata nu trebuie sa fie mai mare de 5 % si mai mic de 60 % cu sita superioara
daca nu se prevede altfel
D. reziduul obtinut cu sita specificata sa nu fie mai mare de 2 %
E. reziduul obtinut sa nu fie mai mic de 75 % cu sita superioara
(pag. 804-805, [9])
F1648090. Dupa FR X, compozitia, gradul de finete al componentelor si sinonimul preparatului oficinal

"Pulvis alcalinum" sunt urmatoarele:
A. Natrii sulfas (VI) 2,5 g; Natrii hydrogenophosphas (VI) 3,5 g; Natrii hydrogenocarbonas (VI) 5,5 g
B. Natrii sulfas anhydricus (V) 2 g; Dinatrii hydrogeniphosphas (V) 4 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6 g
C. Pulvis aerophorus laxans
D. Pulbere Seidlitz
E. Pulbere alcalina pentru solutia Bourget
(pag. 807-808, [9])
F1648091. Dupa FR X, compozitia, gradul de finete al componentelor si sinonimul preparatului oficinal

"Pulvis efervescens laxans" sunt urmatoarele:
A. Natrii sulfas (VI) 2,5 g; Natrii hydrogenocarbonas (VI) 6 g; Acidum citricum (VI) 6,5 g
B. Magnesii sulfas (V) 2 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g; Acidum tartaricum (V) 5 g
C. I: Natrii sulfas anhydricus (R) (V) 2 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g; II: Acidum tartaricum (V) 6 g
D. Sare de Vichy
E. Pulvis aerophorus laxans
(pag. 809, [9])
F1648092. Dupa FR X, compozitia, sinonimul si actiunea farmacologica a preparatului oficinal "Pulvis

Opii et Ipecacuanhae" sunt urmatoarele:
A. Extractum opii siccum (VI) 20 g; Ipecacuanhae radix (VI) 5 g; Saccharum lactis 75 g
B. Opium pulveratum (VII) 10 g; Ipecacuanhae radix (VII) 10 g; Saccharum lactis 80 g
C. actiune antitusiva, expectoranta
D. Laudanum
E. Pulbere Dover
(pag. 810, [9])
F1648093. La ce grad de finete corespund urmatoarele site, dupa FR X ?

A. Sita II pentru fragmente mici
B. Sita V pentru pulbere semifina
C. Sita IV pentru pulbere groscioara
D. Sita I pentru fragmente mijlocii
E. Sita VII pentru pulbere fina

(pag. 805, [9])
F1648094. Pentru determinarea gradului de finete al pulberilor, FR X prevede site standard, numerotate
conventional în modul urmator:
A. cu cifre arabe în ordinea 1-8 în functie de forma ochiurilor
B. cu cifre romane în ordinea I-IX în functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor, de numarul de
ochiuri corespunzator pe centimetru patrat si de diametrul sârmei
C. gradul de finete al pulberii cernute creste în functie de cresterea ordinului de numerotare al sitei
D. gradul de finete al pulberii cernute descreste în functie de descresterea ordinului de numerotare al sitei
E. gradul de finete al site IV corespunde pentru pulbere semifina
(pag. 805, [9])
F1648095. Prin ce se caracterizeaza amestecatorul de pulberi "Moritz Turbo" ?

A. Are turbina într-un vas simplu conic
B. Are discuri verticale de amestecare
C. Are turbina într-un vas dublu conic
D. Are discuri orizontale de amestecare
E. Viteza de amestecare este superioara fata de amestecatorul Roto-P. Zauchetta
(pag. 164, [7])
F2148096. Micronizatoarele cu energie fluida:

A. realizeaza pulverizarea materialului solid prin frecare
B. realizeaza pulverizarea materialului solid prin impact
C. realizeaza pulverizarea prin impact si frecare
D. produc o reducere a dimensiunii particulelor in domeniul 1 cm - 1 micron
E. produc o reducere a particulelor la dimensiuni milimetrice
(pag. (7) 217 - 218)
F2148097. Caracterizarea curgerii pulberilor se poate face prin determinarea:

A. ariei suprafetei specifice
B. unghiului de repaus
C. densitatii patului de pulbere
D. gradului de dispersie
E. diametrului median al particulelor
(pag. (7) 255 - 257)
F2148098. Care dintre indicii urmatori caracterizeaza curgerea pulberilor:

A. Kozeny
B. Carr
C. Young
D. Haussner
E. Stokes
(pag. (7) 257 - 258)
F2148099. Factorii dependenti de particule care influenteaza amestecarea pulberilor sunt:

A. marimea
B. densitatea
C. proportia diferitilor componenti
D. umiditatea
E. sarcina electrostatica
(pag. (7) 158 - 160)
F2148100. La alegerea unui amestecator folosit pentru obtinerea unui amestec omogen de pulberi se
va tine seama de:
B. tendinta de separare a pulberilor
C. distributia granulometrica a particulelor
D. coeziunea particulelor
E. umiditate
(pag. (7) 165)
F2148101. Precizati pulberile, conform FR, pentru care determinarea gradului de finete se poate face
prin metode prevazute in monografiile respective:
A. pulberi la care dimensiunea particulelor este mai mica decat diametrul ochiurilor sitei VII
B. pulberi la care dimensiunea particulelor este mai mica decat dimetrul ochiurilor sitei IX
C. pulberi la care se prevede o anumita forma cristalina
D. pulberi amorfe
E. pulberi higroscopice
(pag. (7) 805)
F2148102. La prepararea Pulberii de opiu si ipeca:

A. se foloseste opiul pulbere, corespunzand ca grad de finete sitei V
B. se foloseste opiul pulbere, corespunzand ca grad de finete sitei VII
C. se foloseste radacina de ipeca, corespunzand ca grad de finete sitei VII
D. diluantul este lactoza
E. diluantul este dextrina
(pag. (10) 810)
F2148103. Care din afirmaţiile referitoare la Pulberea alcalină din FR X sunt adevărate:
A. conţine în formulare substanţe higroscopice care trebuie uscate înainte de amestecare
B. se mai numeşte Pulbere alcalină pentru soluţia Bourget
C. o doză cântăreşte 12 g
D. este o pulbere foarte fină
E. soluţiea are pH-ul 7 - 7,5
(pag. 807, [10])
F2148104. FR X face următoarele referiri la pulberile farmaceutice:

A. sunt preparate farmaceutice solide constituite din particulele uniforme ale uneia sau mai multor substanţe
active
B. substanţele active pot fi asociate cu substanţe auxiliare
C. se folosesc ca atare sau divizate în doze unitare
D. se administrează exclusiv pe cale parenterală
E. se păstrează ferit şi de lumină, la loc răcoros, în recipiente închise etanş
(pag. 804-808, [10])
F2148105. FR X prevede ca probe de control pentru pulberile farmaceutice:

A. omogenitatea
B. gradul de fineţe
C. densitatea
D. capacitatea de curgere
E. dozarea substanţelor active
(pag. 805, [10]; 807, [9])
F2148106. Care din regulile impuse de FR X la prepararea pulberilor sunt adevărate:
A. fiecare substanţă solidă se usucă în prealabil, se cerne şi se aduce la gradul de diviziune prevăzut
B. în general pulverizarea substanţelor se face fără reziduu
C. amestecarea substanţelor se face în ordinea descrescătoare a maselor, cu excepţia substanţelor cu
densitate mare care se adaugă la sfârşit
D. amestecarea substanţelor se face în ordinea crescătoare a maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate
mare care se adaugă la început
E. amestecarea se face în ordinea descrescătoare a maselor, cu excepţia substanţelor cu densitate mare
care se adaugă la început
(pag. 804, [10])
F2148107. Conform FR X, pulberile efervescente se păstrează în recipiente:

A. bine închise
B. închise etanş
C. bine închise şi în prezenţa unei substanţe deshidratante
D. colorate
E. metalice
(pag. 807, [10])
F2148108. Pulberea alcalină din FR X se foloseşte pentru acţiunea sa:

A. antiacidă
B. purgativă
C. coleretică
D. colagogă
E. sedativă
(pag. 808, [10])
F2148109. Conform FR X, se prepară prin metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea
unei contaminări ulterioare cu microorganisme, pulberile:
A. care se aplică pe plăgi
B. care se aplică pe arsuri
C. antisudorifice
D. care se aplică pe pielea sugarilor
E. care se aplică pe mucoase
(pag. 805, [10])
F2148110. Conform FR X, clasificarea sitelor se face după:

A. latura interioară a ochiului (în mm)
B. modul
C. numărul de ochiuri pe cm2
D. diametrul sârmei (în mm)
E. suprafaţa utilă de cernere a sitei
(pag. 805, [10])
F2148111. Referitor la determinarea uniformităţii fineţii pulberilor FR X prevede următoarele:

A. se iau în lucru 20 g de pulbere
B. reziduul de la cernere obţinut cu sita specificată trebuie să fie mai mare de 5%
C. reziduul de la cernere obţinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai mare de 5%
D. reziduul de la cernere obţinut cu sita superioară nu trebuie să fie mai mic de 60%, dacă nu se prevede
altfel
E. reziduul de la cernere obţinut cu sita superioară trebuie să fie mai mic de 60%, dacă nu se prevede altfel
(pag. 805, [10])
F2248112. Pulverizarea substanelor medicamentoase si a excipientilor in industria farmaceutica se
efectueaza cu
A. moara cu cilindri
B. moara cu discuri verticale
C. moara cu ciocane
D. moara cu bile
E. mori de agat
(pag. Leucuta,211)
F2248113. Determinarea granulometriei pulberilor se efectueaza cu

A. cu ajutorul sitelor standardizate in privinta marimii ochiurilor
B. microscopic
C. centrifugare
D. numaratorul Coulter
(pag. Leucuta,222)
F2248114. Modalitati de reprezentare a distributiei marimii particulelor unei pulberi polidisperse

A. histograma
B. curba de frecventa
C. curba de frecventa cumulativa
D. curba distributiei de tip Gauss
E. planimetrie
(pag. Leucuta,222)
F2248115. Sterilitatea pulberilor este ceruta de farmacopee in cazul pulberilor

A. cu antibiotice
B. care se aplica pe arsuri
C. care se aplica pe plagi
D. care se aplica pe pielea sugarilor
E. cu substante termolabile
(pag. FRX,805)
F2248116. Dupa destinatia privind administrarea lor, pulberile pot fi, conform monografiei de
generalitati a farmacopeei
A. pentru cale orala
B. pentru a se aplica pe piele sau pe mucoase
C. pentru prepararea comprimatelor
D. pentru prepararea capsulelor
E. pentru incorporare in forme farmaceutice semisolide (unguente)
(pag. FRX,805)
F2248117. Ce particularitati se intilnesc la micronizatorul cu jet de aer pentru pulverizare

A. mecanismul de pulverizare este comprimarea
B. mecanismul de pulverizare este impactul si frecarea
C. marimea particulelor care se obtin este de ordinul milimetrilor
D. marimea particulelor care se obtin este de ordinul micrometrilor
E. pentru separarea pulberii fine se foloseste ciclonul de separare
(pag. Leucuta,217)
F2248118. Ce dimensiuni ale particulelor se folosesc pentru a determina marimea lor

A. diametrul observat ( microscop)
B. diametrul perimetrului proiectat
C. diametrul suprafetei proiectate

D. diametrul Feret
E. diametrul Martin
(pag. Leucuta,222)
F2248119. Ce diferente sunt intre o histograma si o curba de frecventa in reprezentarea distributiei

granulometrice a unei pulberi
A. histograma reda frecventa procentuala a particulelor din diferitele clase granulometrice ale pulberii
polidisperse
B. curba de frecventa reda frecventa procentuala in functie de diametrul mediu al clasei granulometrice
C. curba de frecventa reprezinta procentul de particule inferior unei marimi date
D. curba de frecventa reprezinta procentul de particule superior unei marimi date
E. curba de freventa reprezinta procentajul cumulativ in functie de logaritmul diametrului
(pag. Leucuta,225)
F2248120. In procedeul de sortare a particulelor cu ajutorul sitelor, care este criteriul de alcatuire a
seriei de site , in ordinea descrescatoare a marimii ochiurilor, folosite la separarea pe clase
granulometrice a unei pulberi
A. unic in toata lumea
B. difera intre tari, conform criteriului organismului de standardizare
C. exista dificultati in trecerea de la o normare la alta
D. este necesar ca o sortare sa fie insotita de criteriul care a servit in procesare
E. pentru separare se foloseste agitarea sau un curent de aer
(pag. Leucuta,232)
F2248121. Ce este pipeta Andreasen si care este modul de lucru

A. este un instrument de masurare a volumului picaturilor
B. este un dispozitiv pentru evaluarea marimii particulelor unei suspensii
C. procedeul de determinare se bazeaza pe ecuatia lui Stokes a vitezei de sedimentare a particulelor
D. prelevarea probelor se face la timpii calculati in care sedimenteaza particule de o anumita marime
E. procentul particulelor de o anumita marime se determina gravimetric, dupa evaporarea solventului din
proba prelevata
(pag. Leucuta,235)
F2248122. Care este modul de lucru al numaratorului Coulter pentru determinarea marimii particulelor
A. se bazeaza pe diferenta de volum intre particule
B. se bazeaza pe marimea suprafetei particulelor masurate
C. masoara particule mai mari de 0,1 micrometri
D. principiul determinarii consta in schimbarea rezistentei electrice intre doi electrozi situati de o parte si alta a
unui orificiu al tubului plasat in suspensia cu particulele de masurat, la trecerea unei particule prin orificiu
E. inregistrarea marimii particulelor se face electronic
(pag. Leucuta,237)
F2248123. Ce metoda se foloseste pentru determinarea marimii particulelor submicronice

A. sortarea cu site
B. metoda microscopica, folosind microscopul optic
C. metoda de dispersie a luminii laserului
D. spectroscopia de corelatie fotonica
E. determinarea suprafetei particulelor
(pag. Leucuta,238)
F2248124. Cum se pot folosi metodele bazate pe determinarea suprafetei particulelor, la evaluarea
dimensiunii acestora
A. suprafata specifica a unei particule depinde de diametrul sau

B. se poate masura suprafata particulelor prin metode care se bazeaza pe adsorbtia unui gaz
C. masurarea suprafetei unei pulberi se poate face microscopic
D. o metoda permeametrica foloseste trecerea gazului cu o anumita presiune prin patul pulberii
E. o alta metoda permeametrica realizeaza o presiune scazuta la iesirea gazului din patul unei pulberi
(pag. Leucuta,240)
F2248125. Care este tipul de preparat de care apartin pulberile farmaceutice incluse ca monografii in
FR X
A. pulberi destinate prepararii comprimatelor
B. pulberi destinate conditionarii in capsule
C. pulberi nedivizate de uz intern
D. pulberi nedivizate de uz extern
E. pulberi divizate de uz intern
(pag. FRX,804)
F2248126. Mori care actioneaza in principal prin impact

A. cu discuri
B. cu ciocane
C. cu dinti
D. cu cilindri
E. cu bile
(pag. Leucuta,215)
F2248127. Care dintre prevederile de mai jos sunt incluse in monografia de generalitati Pulveres din
FRX
A. la prepararea pulberilor compuse substantele se amesteca in ordinea crescinda a maselor
B. la prepararea pulberilor compuse substantele se amesteca in ordinea crescinda a densitatilor
C. gradul de finete se determina cu ajutorul microscopului prevazut cu micrometru ocular etalonat
D. pulberile efervescente se pastreaza in recipiente inchise etans
E. pulberile efervescente se prepara doar ca produse industriale
(pag. FRX,805)
F2248128. Gradul de finete al pulberii se determina, conform farmacopeei

A. cu ajutorul sitelor standardizate
B. dimensiunea particulelor se apreciaza dupa latura interioara a ochiului sitelor (mm)
C. microscopic
D. cu ajutorul numaratorului Coulter
E. folosind metode de adsorbtie a unui gaz , determinarea suprafetei specifice si apoi a dimensiunii
particulelor
(pag. FRX,805)
F2248129. Farmacopeea prevede ca uniformitatea finetii pulberilor sa se determine astfel

A. folosind 2 tipuri de site, reziduul de la cernere sa nu fie mai mare de 5% cu sita specificata si sa nu fie mai
mic de 60% cu sita superioara
B. pulberea trebuie sa treaca in intregime prin sita specificata
C. reziduul de la cernere prin sita specificata sa nu fie mai mare de 1%;
D. reziduul de la cernere prin sita specificata se pulverizeaza din nou si se aduce in amestec
E. daca particulele pulberii sint mai mici decit dimensiunea sitei IX se pot folosi si alte metode prevazute in
monografia respectiva
(pag. FRX,805)
F2248130. Mori folosite la pulverizare
B. mori cu bile
C. mori coloidale
D. mori cu jet de aer
E. dezintegratoare
(pag. Leucuta,211)
F2348131. Procedeul dinamic de uscare prin convectie se realizeaza in:

A. tunel uscator
B. uscator rotativ
C. pat fluidizat
D. uscator cu tavi
E. etuva
(pag. 190-192)
F2348132. In operatiile tehnologice cu pulberi reducerea marimii particulelor contribuie la:

A. amestecarea mai usoara in vederea omogenizarii
B. evitarea separarii
C. favorizarea curgerii
D. scaderea energiei superficiale
E. cresterea vitezei de dizolvare
(pag. 206)
F2348133. Comportamentul la pulverizare este determinat de:

A. forta aplicata
B. natura materialului
C. duritatea materialului
D. umiditatea produsului
E. polimorfism
(pag. 208)
F2348134. Micronizarea pulberilor se realizeaza cu:

B. moara cu energie fluida
C. micronizator cu ciocane
D. moara cu dinti sau cu ace
E. moara coloidala
(pag. 217-220)
F2348135. Determinarea marimii particulelor prin metoda microscopica se realizeaza cu:

A. microscop electronic cu transmisie
B. microscop electronic cu baleiaj
C. ultramicroscop
D. lupa cu convergenta mare
E. microscop optic
(pag. 231)
F2348136. F.R.X. caracterizeaza sitele prin:

A. modul
B. latura interioara a ochiului (in mm)
C. numarul de ochiuri pe cm patrat
D. diametrul sarmei (in mm)
E. mesh
(pag. 805)
F2348137. Determinarea marimii particulelor prin sedimentare se efectueaza prin:

A. fotodensitometrie
B. variatia curentului electric in zona de masurare
C. separarea in camp de gravitatie normal
D. separarea prin centrifugare
E. separarea particulelor in mediu lichid
(pag. 234-237)
F2348138. Masurarea suprafetei specifice a pulberilor se realizeaza prin:

A. permeatie
B. adsorbtie de gaz
C. sedimentare
D. spectroscopie de corelatie fotonica
(pag. 241-244)
F2348139. Imbunatatirea curgerii pulberilor se face prin:

A. modificarea marimii particulelor si a distributiei marimii lor
B. modificarea unghiului de udare
C. modificarea formei particulelor
D. modificarea formularii
E. modificarea tehnologiei
(pag. 249-250)
F2548140. Conform F.R. X substantele folosite la prepararea pulberilor efervescente se usuca in

prealabil conform prevederilor din monografia respectiva astfel incat umiditatea lor sa fi de cel mult:
A. 0,01%
B. 0,1%
C. 1%
D. 10%
E. 10 ‰
(pag. 804 (10))
F2548141. Conform F.R. X gradul de finete a pulberilor:

A. Se determina cu ajutorul sitelor standardizate
B. Sita nr V corespunde pulberii groscioare
C. Site nr VIII corespunde pulberii fine
D. Pentru pulberea semifina corespunde sita VI
E. Pentru pulberea mijlocie corespunde sita IV
(pag. 805 (10))
F2548142. Conform F.R. X pulberea alcalina contine:

A. Sulfat de sodiu anhidru 2g
B. Sulfat de potasiu 2g
C. Dihidrogenofosfat monosodic 4g
D. Hidrogenofosfat disodic 4g
E. Bicarbonat de sodiu 6g
(pag. 807 (10))
F2548143. Sunt oficinale in F.R. X urmatoarele pulberi:

A. Pulberea alcalina pentru solutie Bourget
B. Pulberea alcalina
C. Pulberea laxativa efervescenta
D. Pulberea Dover
E. Nici o pulbere nu este oficinala in F.R. X
(pag. 807 (10))
F2548144. Gasiti corespondenta corecta:

A. Pulberea alcalina-coleretic-colagoga
B. Pulberea Dover-coleretic-colagoga
C. Pulbere de opiu si ipeca-coleretic-colagoga
D. Pulbere de opiu si ipeca-antitusiva-expectoranta
E. Pulberea Dover-antitusiva-expectoranta
(pag. 807-811(10))
F2548145. Urmatoarele mori se folosesc la micsorarea marimii particulelor pulberilor:

A. Moara cu pierte
B. Moara cu discuri verticale
C. Moara cu ciocane
D. Moara cu energie fluida
E. Moara cu bile cu cilindru rotativ
(pag. 212-215 (7))
F2548146. Principiul masurarii marinii particulelor pulberilor se bazeaza pe:

A. Trecerea pulberilor prin ochiurile unei site
B. Pe separarea fractiunilor de particul cuprinse intre doua site supraouse in ordinea descrescatoare o
marimii ochiurilor
C. Pe separarea fractiunilor de particul cuprinse intre doua site supraouse in ordinea crescatoare o marimii
ochiurilor
D. Pe fenomenul de cernere
E. Pe procesul de sortare
(pag. 232 (7))
F2548147. Metode de sedimentare folosite la determinare marimii particulelor pulberilor:

A. Separarea in camp de gravitatie normal
B. Separarea in camp de gravitatie inferior celui normal
C. Separarea in camp de gravitatie superior celui normal
D. Metoda variatiei curentului electric in zona de masurare
E. Metoda de dispersie a luminii laserului
(pag. 231-235 (7))
F2548148. Factori care influenteaza viteza de curgere prin orificii

A. Diametrul orificiului
B. Unghiul peretelui cosului
C. Grosimea cosului
D. Curgerea in masa si gurgerea in palnie
E. Masa de pulbere
(pag. 253 (7))
F2548149. Imbunatatirea curgerii pulberilor se poate face prin:

A. Modificarea formei particulelor
B. Marirea incarcarii cu sarcini electrostatice

C. Modificarea marimii marticulelor
D. Micsorarea incarcarii cu sarcini electrostatice
E. Modificarea tehnologiei
(pag. 259 (7))
F2548150. Obiectivele granularii pulberilor

A. Prevenirea separarii componentilor unui amestec de pulberi
B. Imbunatatirea proprietatilor de curgere a amestecului
C. Imbunatatirea proprietatilor de comprimare a amestecului
D. Granulele fiind mai putin dense decat amestecul de pulberi va ocupa un volum mai mic pe unitatea de
greutate
E. Granularea materialelor toxice reduce riscul raspandirii pulberii toxice in mediul inconjurator
(pag. 261 (7))
F2548151. Mecanisme ale aglomerarii pentru formarea granulelor:

A. Aparitia de forte de atractie intre particulele solide
B. Formarea nucleelor
C. Coalescenta aglomerarilor
D. Aparitia puntilor solide
E. Stratificarea si cresterea granulelor
(pag. 267 (7))
F2548152. Numerele sitelor farmaceutice se stabileşte în funcţie de urmatorii factor, cu exceptia:

A. numărul de ochiuri/cm2
B. volumul interior
C. culoarea ramei
D. aria suprafeţei interioare
E. natura firului ce formează textura
(pag. 805/10)
F2548153. Mecanismele amestecării pulberilor sunt:

A. amestecarea prin convecţie
B. cernere
C. agitare în mojar
D. amestecarea prin difuziune
E. amestecarea prin alunecare sau forfecare
(pag. 158/7)
F2548154. Tobele de amestecare pentru pulberi sunt:

A. amestecătoare în infinit
B. amestecătoare cilindrice
C. site
D. amestecătoare biconice
E. amestecătoare cubice
(pag. 162/7)
F2548155. Amestecătoarele agitatoare sunt:

A. amestecătorul planetar
B. amestecătoare în infinit
C. amestecătorul cu spire
D. amestecătorul de mare viteză cu agitare mecanică
E. amestecătorul cu spiră verticală planetară

(pag. 163/7)
F2548156. Uscătoarele folosite în industrie, pentru pulberi, sunt:

A. uscătorul în pat fluidizat
B. uscătorul cu tăvi
C. uscătorul rotativ
D. tunelul uscător
E. uscarea la temperatura camerei
(pag. 190/7)
F2548157. Uscarea soluţiilor diluate şi a suspensiilor se realizează:

A. în uscător prin aerosolizare
B. în tobe de uscare
C. prin criodesicare
D. în uscător prin liofilizare
E. doar a, c şi d sunt corecte
(pag. 198/7)
F2548158. Etapele procedeului de uscare prin congelare sunt:

A. aplicarea vidului
B. îngheţarea
C. uscarea primară
D. încălzirea
E. îndepărtarea vaporilor
(pag. 203/7)
F2548159. Aplicaţiile liofilizării sunt:

A. păstrarea materiei vii
B. păstrarea produselor de origine biologică
C. păstrarea ţesuturilor sau organelor de diferite origini pentru grefe
D. denaturarea proteinelor
E. păstrarea produselor instabile în soluţii
(pag. 204/7)
F2548160. Pentru pulverizarea produselor solide se foloseşte:

A. concasorul cu cilindrii
B. concasorul cu nucă
C. concasorul cu fălci
D. moara cu cuţite
E. nici o variantă nu e corectă
(pag. 212/7)
F2648161. În legătură cu preparatele oftalmice este adevărat că:

A. solutiile hipotone sunt mai bine tolerate decât cele hipertone
B. tonicitatea influentează biodisponibilitatea
C. agentii tensioactivi umectanti pot avea efecte favorabile asupra absorbtiei substantelor active
D. agentii de crestere a vâscozitătii influentează favorabil absorbtia substantelor active
E. pH-ul nu influentează toleranta
(pag. 8, pag. 572)
F2648162. Solutiile oftalmice oficinale în FR X sunt:
A. Oculoguttae chloramfenicoli
B. Oculoguttae atropini sulfatis
C. Oculoguttae resorcinoli
D. Oculoguttae zinci sulfatis
E. Oculoguttae oxacilini
(pag. 9, pag. 711)
F2648163. Oculoguttae pilocarpini nitratis FR X:

A. are concentratia 1 %
B. se păstrează la Venena
C. trebuie să prezinte un pH cuprins între 4 - 5,5
D. are efect miotic
E. se prepară cu tampon fosfat
(pag. 9, pag. 712)
F2648164. Agentii de crestere a vâscozitătii preparatelor oftalmice se folosesc:

A. pentru scăderea toxicitătii medicamentului
B. pentru prelungirea contactului preparatului cu corneea
C. pentru usurarea manipulării
D. pentru cresterea tolerantei lentilelor de contact
E. la băile oculare
(pag. 8, pag. 588)
F2648165. Ca izotonizanti pentru colirele hipotonice se utilizează:

A. clorura de sodiu
B. clorura de calciu
C. acidul boric
D. azotat de sodiu
E. sulfatul de sodiu
(pag. 8, pag. 567)
F2648166. Inocuitatea preparatelor oftalmice se asigură prin:

A. izotonizarea solutiilor hipotone
B. asigurarea pH-ului de stabilitate chimică a substantelor active
C. cresterea vâscozitătii
D. îndepărtarea particulelor străine
E. aplicare limitată
(pag. 8, pag. 567)
F2648167. Prelungirea contactului medicamentului oftalmic cu cornea, pentru a prelungi durata de

absorbtie, se realizează prin utilizarea:
A. vehiculelor mai vâscoase
B. latexurilor oftalmice
C. solutiilor uleioase
D. oculare
E. agentilor tensioactivi
(pag. 8, pag. 588)
F2648168. Conservantii antimicrobieni admisi de FR X la prepararea colirelor multidoză sunt:

A. nipaesterii
B. acetatul de clorhexidină
C. fenoseptul
E. fenolul
(pag. 9, pag. 710)
F2648169. Băile oculare:

A. se prescriu în cantităti de cel putin 50 g
B. trebuie să fie izohidrice
C. se prezintă sub formă de solutii sau suspensii
D. se utilizează în termen de 7 zile de la deschiderea flaconului
E. trebuie să fie sterile
(pag. 9, pag. 711)
F2648170. Picăturile de ochi se vor izotoniza în cazul în care:

A. substanta activă este peste 1 %
B. contin substante coloidale
C. sunt indicate pentru tratamentul de lungă durată
D. sunt hipertone
E. sunt uleioase
(pag. 8, pag. 567)
Tema nr. 49
Comprimate, capsule
BIBLIOGRAFIE:
F1249001. Care dintre substantele medicamentoase de mai jos sunt conditionate in capsule
gelatinoase moi oficinale
A. tetraciclina
B. ampicilina
C. rifampicina
D. vitamina E
E. vitamina C
(pag. 202, [FR X])
F1249002. In ce procedeu de obtinere a comprimatelor excipientul cel mai important pentru calitatea
comprimatului este celuloza microcristalina (Avicel):
A. comprimare dupa granulare uscata
B. comprimlare dupa granulare umeda
C. comprimare directa
D. comprimate filmate
E. comprimate cu invelis in principal de zahar
(pag. 565, [7])
F1249003. Procedeu de obtinere a capsulelor gelatinoase moi concomitent cu incorporarea

continutului medicamentos lichid:
A. Eli Lilly
B. Farmatic
C. Scherer
D. Hofliger
E. Parke Davis
(pag. 333, [7])
F1449004. Conform FR.X, comprimatele acoperite trebuie sa se dezagrege:

A. in apa, in cel mult 15 minute, daca nu se prevede altfel
B. in solutie acida de pepsina, in cel mult 1 ora, daca nu se prevede altfel
C. in solutie acida de pepsina, in cel mult 30 minute, daca nu se prevede altfel
D. in solutie alcalina de pancreatina, in cel mult 1 ora, daca nu se prevede altfel
E. in solutie alcalina de pancreatina, in cel mult 90 minute, daca nu se prevede altfel
(pag. 285, [9])
F1449005. In scopul prepararii unui comprimat de marime convenabila, se utilizeaza ca excipient un:
A. diluant
B. liant
C. dezagregant
D. lubrifiant
E. edulcorant
(pag. 565, [7])
F1449006. Lubrifiantii care micsoreaza lipirea materialului de comprimat de ponsoane si matrita sunt
denumiti:
A. lubrifianti propriu-zisi
B. glisanti
C. lianti
D. antiaderenti
E. agenti antifrictionali
(pag. 567, [7])
F1449007. Urmatoarele afirmatii referitoare la capsulele gelatinoase moi sunt adevarate cu exceptia:
A. se mai numesc si perle
B. sunt constituite dintr-un invelis de gelatina moale
C. au forma sferica sau ovala
D. contin substante lichide
E. se inchid prin imbucare
(pag. 589, [7])
F1549008. Conform FR X, comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în pepsină-soluţie acidă în

cel mult:
A. o oră
B. 30 minute
C. 15 minute
D. 40 minute
E. 25 minute
(pag. 284, [10])
F1549009. Conform FR X, comprimatele efervescente trebuie să se dizolve sau să se disperseze în apă

cu efervescenţă în cel mult:
A. 5 minute
B. 15 minute
C. 10 minute
D. 25 minute
E. 20 minute
(pag. 284, [7])
F1549010. Conform FR X, dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor acidul

stearic trebuie să fie de cel mult:
A. 3 %
B. 10%
C. 1%
D. 15%
E. 5%
(pag. 284, [10])
F1549011. Conform FR X, dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor aerosilul

trebuie să fie de cel mult:
A. 10 %
B. 1%
C. 2%
D. 3%
E. 4%
(pag. 284, [10])
F1549012. Conform FR X, dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor talcul

A. 2 %
B. 3%
C. 1%
D. 10%
E. 5%
(pag. 284, [10])
F1549013. Uniformitatea masei comprimatelor se determină, conform FR X, pe:

A. 5 comprimate neacoperite
B. 10 comprimate neacoperite
C. 15 comprimate neacoperite
D. 20 comprimate neacoperite
E. 25 comprimate neacoperite
(pag. 284, [10])
F1649014. Compresibilitatea este capacitatea unei pulberi de a-si micsora volumul sub actiunea fortei
de comprimare si în realitate fenomenul este complex si se împarte în mai multe etape:
A. doua etape
B. 6 etape
C. 3 etape
D. 4 etape
E. 5 etape
(pag. 297, [7])
de comprimare si teoretic fenomenul necesita mai multe etape:
A. 4 etape
B. 3 etape
C. 2 etape
D. 6 etape
E. 5 etape
(pag. 297, [7])
F1649016. La masina de comprimat excentrica cu un singur ponson comprimarea are loc în mai multe
etape:
A. 5 etape
B. 2 etape
C. 4 etape
D. 8 etape
E. 6 etape
(pag. 290, [7])
F1649017. La masinile de comprimat cu presa rotativa umplerea matritei se realizeaza în:

A. doi timpi
B. 4 timpi
C. 6 timpi
D. 8 timpi
E. într-un singur timp
(pag. 291, [7])
F1649018. Masina de comprimat cu excentric cu un singur ponson are urmatorul randament de lucru:
A. 10.000-15.000 comprimate pe ora

B. cca. 50.000 comprimate pe ora
C. 500-600 comprimate pe ora
D. 1.500-6.000 comprimate pe ora
E. peste 100.000 comprimate pe ora
(pag. 291, [7])
F1649019. Masinile de comprimat cu presa rotativa au un randament care depinde de numarul de

posturi de lucru si de viteza de rotatie si ajunge la:
A. 5.000-6.000 comprimate pe ora
B. pâna la 1.000 comprimate pe ora
C. un numar nedefinit de comprimate pe ora
D. pâna la 50.000 comprimate pe ora
E. 10.000-1.000.000 comprimate pe ora
(pag. 291, [7])
F2149020. Conform FR X, comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în soluţie acidă de pepsină

în cel mult:
A. 15 min, dacă nu se prevede altfel
B. 30 min, dacă nu se prevede altfel
C. 60 min, dacă nu se prevede altfel
D. 90 min, dacă nu se prevede altfel
E. 120 min, dacă nu se prevede altfel
(pag. 285, [10])
F2149021. Conform FR X, capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege în apă:

A. în cel mult 5 minute, dacă nu se prevede altfel
B. în cel mult 15 minute, dacă nu se prevede altfel
C. în cel mult 30 minute, dacă nu se prevede altfel
D. între 30 şi 60 minute, dacă nu se prevede altfel
E. în cel mult 60 minute, dacă nu se prevede altfel
(pag. 193, [10])
F2149022. Conform FR X, comprimatele efervescente trebuie să se dizolve sau să disperseze în apă,

cu efervescenţă, în cel mult:
A. 5 minute
B. 10 minute
C. 15 minute
D. 20 minute
E. 30 minute
(pag. 285, [10])
F2149023. Conform FR X comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege în apă în cel mult:

A. 15 minute, dacă nu se prevede altfel
B. 30 minute, dacă nu se prevede altfel
C. 60 minute, dacă nu se prevede altfel
D. 90 minute, dacă nu se prevede altfel
E. 120 minute, dacă nu se prevede altfel
(pag. 285, [10])
F2249024. In ce procedeu de obtinere a comprimatelor excipientul cel mai important pentru calitatea
comprimatului este celuloza microcristalina (Avicel)
A. comprimare dupa granulare uscata
B. comprimlare dupa granulare umeda

C. comprimare directa
D. comprimate filmate
E. comprimate cu invelis in principal de zahar
(pag. Leucuta,568)
F2249025. Care dintre substantele medicamentoase de mai jos sunt conditionate in capsule
gelatinoase moi oficinale
A. tetraciclina
B. ampicilina
C. rifampicina
D. vitamina E
E. vitamina C
(pag. FRX,202)
F2249026. Procedeu de obtinere a capsulelor gelatinoase moi concomitent cu incorporarea

continutului medicamentos lichid
A. Eli Lilly
B. Farmatic
C. Scherer
D. Hofliger
E. Parke Davis
(pag. Leucuta,332)
F2249027. Care dintre excipientii enumerati are rol lubrifiant in formularea comprimatelor
A. amidonul
B. stearatul de magneziu
C. gelatina
D. metilceluloza
E. polivinilpirolidona
(pag. Leucuta,567)
F2249028. Care dintre excipientii enumerati au rol glisant in formularea comprimatelor

A. bentonita
B. dioxid de siliciu coloidal (Aerosil)
C. lactoza
D. ulei de vaselina
E. manitol
(pag. Leucuta,567)
F2249029. Care dintre polimerii mentionati mai jos este insolubil dar permeabil, folosindu-se in
acoperirea comprimatelor sau peletelor in vederea cedarii prelungite
A. metilceluloza
B. hidroxipropilmetilceluloza
C. acetoftalatul de celuloza
D. etilceluloza
E. hidroxietilceluloza
(pag. Leucuta,573)
F2249030. Ce fel de substante medicamentoase se prelucreaza in comprimate cu cedare prelungita

A. cu indice terapeutic mic
B. cu domeniu terapeutic ingust
C. cu timp de injumatatire biologica scurt
D. cu timp de injumatatire biologica lung

E. care au dozele terapeutice foarte mari
(pag. Leucuta,577)
F2249031. Ce conditie farmacocinetica este necesar sa fie indeplinita pentru a putea formula o
substanta medicamentoasa in produse cu cedare prelungita de uz oral
A. timp de injumatatire biologica lung
B. viteza de absorbtie mai mare decit cea de cedare din preparatul farmaceutic
C. clearance mare
D. volum de distributie mare
E. metabilizare hepatica mare
(pag. Leucuta,576)
F2249032. Care dintre excipientii enumerati au rol plastifiant in invelisul capsulelor gelatinoase moi
A. zahar
B. dioxid de titan
C. vanilina
D. nipagin
E. glicerol
(pag. Leucuta,589)
F2249033. Care este natura vehiculului folosit la medicamentele care se conditioneaza in capsule
gelatinoase moi
A. apa
B. emulsii ulei/apa
C. emulsii apa/ulei
D. solutii acide
E. ulei vegetal
(pag. Leucuta,590)
F2249034. Care este produsul operatiilor de extrudare-sferonizare

A. comprimate
B. pulberi
C. granule neuniforme
D. cilindri e material compactat
E. pelete
(pag. Leucuta,270)
F2249035. Ce sistem de acoperire in pat fluidizat are sistemul de aerosolizare la baza dispozitivului, iar
antrenarea particulelor se face prin cilindrul interior
A. Stokes
B. Higuchi
C. Pellegrini
D. Wurster
E. Scherer
(pag. Leucuta,317)
F2349036. Prepararea capsulelor gelatinoase tari goale se face:

A. automatizat prin imersie
B. procedeu continuu al matritei rotative
C. din foi de gelatina care se aplica pe suprafata unui disc prevazut cu alveole
D. prin picurare
E. prin criodesicare
(pag. 325)
F2549037. Se numesc capsule operculate:

A. Capsulele amilacee
B. Capsulele gelatinoase moi
C. Capsulele gelatinoase tari
D. Perlele
E. Casetele
(pag. 193 (10))
F2549038. Conform F.R. X capsulele sunt pentru administrare:

A. Orala
B. Rectala
C. Vaginala
D. Auriculara
E. Oculara
(pag. 192 (10))
F2549039. Conform FR X, dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor talcul

A. 1%
B. 2 %
C. 3%
D. 10%
E. 5%
(pag. 284/10)
F2549040. Conform FR X, dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor acidul

stearic trebuie să fie de cel mult:
A. 10%
B. 1%
C. 3 %
D. 15%
E. 5%
(pag. 284/10)
F2549041. Conform FR X, dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor aerosilul

A. 1%
B. 10 %
C. 3%
D. 2%
E. 4%
(pag. 284/10)
F2549042. Conform FR X, comprimatele efervescente trebuie să se dizolve sau să se disperseze în apă

cu efervescenţă în cel mult:
A. 20 minute
B. 25 minute
C. 10 minute
D. 15 minute
E. 5 minute
(pag. 284/7)
F2549043. Conform FR X, comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în pepsină-soluţie acidă în

cel mult:
A. 25 minute
B. 40 minute
C. 15 minute
D. 30 minute
E. o oră
(pag. 284/10)
F2549044. Uniformitatea masei comprimatelor se determină, conform FR X, pe:

A. 10 comprimate neacoperite
B. 5 comprimate neacoperite
C. 20 comprimate neacoperite
D. 25 comprimate neacoperite
E. 15 comprimate neacoperite
(pag. 248/10)
F1249045. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la acoperirea cu film polimeric conduce la
realizarea cedarii prelungite:
A. acoperirea unui comprimat cu film gastrosolubil
B. acoperirea unor grupe de unitati medicamentoase ( granule, pelete) cu filme polimerice solubile in apa, dar
de grosimi diferite
C. acoperirea unor pelete cu filme polimerice insolubile dar permeabile ( acetoftalat de celuloza)
D. acoperirea se face in tobe de acoperire, in pat de aer fluidizat, sau amestecatoare de mare viteza
E. cedarea se face in toate cazurile de mai sus, prin dizolvarea filmului
(pag. 571-4, [7])
F1249046. Care dintre enunturile de mai jos corespund caracteristicilor unor comprimate cu cedare
prelungita:
A. cedarea substantei medicamentoase se face pe o perioada prelungita de timp, in comparatie cu
preparatele cu cedare imediata, de cca 12-24 ore
B. prelungirea duratei de cedare se datoreaza unei micsorari a vitezei de cedare din preparatul farmaceutic;
C. prelungirea duratei de cedare se datoreaza caracteristicilor moleculare ale substantei medicamentoase;
D. formularea unor comprimate cu cedare prelungita se preteaza la substante cu timp de injumatatire
biologica scurt si cu indice terapeutic mare
E. prelungirea cedarii din comprimat se poate face prin formularea unei matrite( polimer hidrosolubil,
termoplastic, sau corpuri grase) sau prin acoperirea cu film polimeric, insolubil dar permeabil (sistem
rezervor)
(pag. 577, [7])
F1249047. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la comprimate efervescente, sunt corecte:
A. contin un amestec generator de dioxid de carbon ( acid citric plus bicarbonat de sodiu);
B. la preparare se evita umiditatea excesiva si granularea impreuna a componenetei acide si alcaline;
C. toti componentii sint solubili, cu exceptia lubrifiantului;
D. la preparare nu este necesara evitarea umiditatii deoarece se conditioneaza in prezenta de silicagel cu rol
absorbant al acesteia;
E. se administreaza oral, spre a grabi dezagregarea in stomac
(pag. 576, [7])
F1249048. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la comprimate, sunt corecte:
A. contin doze unitare din una sau mai multe substante medicamentoase, si se obtin prin comprimarea unui
volum constant de pulbere sau granule, la masini de comprimat;
B. comprimarea depinde de compresibilitatea si compactibilitatea materialului
C. in formulare se asociaza excipienti care sa usureze comprimarea si sa confere caracteristicile dorite
comprimatelor
D. comprimatele reprezinta o forma farmaceutica in declin datorita unor probleme biofarmaceutice care sint
implicate in formulare
E. datorita facilitatii fabricarii, nu se cer fabricilor sa realizeze regulile de buna practica a fabricatiei ca in cazul
altor medicamente
(pag. 290,564,FR,284, [7])
F1249049. Care dintre excipientii de mai jos sunt componenti ai invelisului capsulelor gelatinoase tari:
A. gelatina
B. colagen
C. plastifianti
D. apa
E. antioxidanti
(pag. 584, [7])
F1249050. Care dintre lubrifiantii mentionati se folosesc la prepararea comprimatelor efervescente

A. stearatul de magneziu
B. talcul
C. acidul stearic
D. polietilenglicolii cu masa moleculara de 4000 sau mai mare
(pag. 568, [7])
F1249051. Care dintre urmatorii excipienti sunt limitati procentual de FRX in masa continutului
capsulelor
A. talc
B. acid stearic
C. stearatul de magneziu sau stearatul de calciu
D. Aerosilul
E. lacoza
(pag. 193, [FR X])
F1249052. Care dintre variabilele de formulare si tehnologice influenteaza cel mai mult cresterea
rezistentei mecanice a comprimatelor
A. lubrifiantul
B. forta de comprimare
C. liantul
D. dezagregantul
E. diluantul
(pag. 296,562,566, [7])
F1249053. Care teste prevazute de FR X pot evalua capacitatea de eliberare a substantei

medicamentoase din comprimate
B. dezagregarea
C. dozarea
D. conservarea
E. dizolvarea
(pag. 284, [FR X])
F1249054. In care dintre conditiile mentionate mai jos are loc umplerea capsulelor gelatinoase tari cu
un continut medicamentos
A. umplerea cu pulbere sau granule se face la volum, de aceea are o mare importanta modul de curgere a
particulelor
B. aprecierea curgerii se poate face din evaluarea indicelui de compresibilitate (Carr)
C. o curgere mai buna se realizeaza in cazul unei impachetari mari a particulelor, care determina o porozitate
mica si coeziune mare
D. prezenta lubrifiantilor este nedorita, deoarece desi usureaza curgerea, intirzie umectarea si dizolvarea
particulelor medicamentoase
E. curgerea nu este influentata de marimea particulelor care influenteaza doar viteza de dizolvare
(pag. 585-6, [7])
F1249055. Prevederi in monografia de generalitati Compressi din farmacopee referitoare la tipurile de

comprimate; alegeti ennturile corecte
A. comprimate neacoperite
B. comprimate acoperite
C. comprimate cu cedare prelungita
D. comprimate cu cedare controlata
E. comprimate pentru uz parenteral
(pag. 284, [FR X])
F1249056. Tipuri de capsule prevazute in FR X

A. gelatinoase tari (operculate)
B. amilacee (casete)
C. de hirtie
D. gelatinoase moi (perle)
E. gelatinoase pentru uz rectal si vaginal
(pag. 192, [FR X])
F1349057. Adaugarea corectorilor de gust si miros este admisa numai pentru:

A. comprimatele care se mentin in gura
B. comprimatele vaginale
C. comprimatele pentru implante
D. comprimatele pentru inhalatii
E. comprimatele care se administreaza dupa o prealabila dizolvare
(pag. 284)
F1349058. Avantajele acoperirii comprimatelor:

A. protejarea continutului medicamentos fata de factorii de mediu
B. mascarea gustului sau mirosului neplacut al unor componente
C. usurarea ingerarii
D. tehnologia de fabricare complicata fata de comprimatele neacoperite
E. prelungirea actiunii
(pag. 569)
F1349059. Care dintre metodele de control al comprimatelor sunt oficializate:

A. dezagregare
B. duritate
D. dizolvare
E. uniformitatea continutului
(pag. 284)
F1349060. Conditiile de calitate ale capsulelor prevazute de F.R.X. sunt:

A. descriere
B. dezagregare
E. dozare
(pag. 193)
F1349061. Continutul capsulelor gelatinoase moi poate fi:

A. solutie apoasa
B. solutie uleioasa
C. suspensie apoasa
D. suspensie uleioasa
E. emulsie U/A
(pag. 590)
F1349062. F.R.X. oficializeaza:

A. capsule gelatinoase tari
B. capsule gelatinoase moi
C. microcapsule
D. nanocapsule
E. capsule amilacee
(pag. 193)
F1349063. F.R.X. prevede prepararea invelisului capsulelor din:

A. amidon
B. hidroxipropil metilceluloza
C. gelatina
D. gelatina formolizata
E. metilceluloza
(pag. 192)
F1349064. In formula de preparare a continutului capsulelor F.R.X. admite cel mult:

A. 3 % talc
B. 5 % caolin
C. 1 % acid stearic
D. 1 % stearat de magneziu sau de calciu
E. 10 % aerosil
(pag. 193)
F1349065. Matritele din material plastic elibereaza substanta activa din comprimat:
A. independent de pH
B. prin eroziune
C. prin solubilizare
D. prin dizolvare
E. independent de prezenta enzimelor
(pag. 583)
F1349066. Mijloacele farmaceutice prin care se obtine actiunea de lunga durata sunt:
A. acoperirea
B. retinerea intr-o matrita inerta

C. formarea unor complecsi intre substantele active si substantele auxiliare
D. pulverizarea
E. cernerea
(pag. 582)
F1349067. Preparatele obtinute dupa principiul invelirii sau incorporarii in masa sunt:
A. comprimate cu actiune prelungita
B. drajeuri
C. Spansule
D. comprimate vaginale
E. comprimate pentru inhalatii
(pag. 582)
F1349068. Substantele inerte care se comprima fara dificultati utilizate la comprimarea directa sunt:
A. amidon de cartofi
B. lactoza uscata prin spray
C. bentonita
D. celuloza microcristalina
E. fosfat de calciu
(pag. 568)
F1349069. Sursele de acizi pentru comprimatele efervescente sunt:

A. acid citric
B. acid tartric
C. acid clorhidric
D. acid fosforic
E. acid acetic
(pag. 576)
F1349070. Talcul poate indeplini rol de:

A. aglutinant
B. diluant
C. glisant
D. dezagregant
E. antiaderent
(pag. 567)
F1349071. Tipurile de matrite ale comprimatelor cu actiune prelungita sunt:

A. matrite hidrofobe
B. matrite din material plastic
C. matrite hidrofile
D. matrite solubile
E. matrite insolubile
(pag. 583)
F1449072. Capsulele gelatinoase tari:

A. se mai numesc capsule operculate
B. se mai numesc perle
C. sunt constituite din doua parti cilindrice
D. au forma sferica
E. protejeaza substantele higroscopice fata de vaporii de apa din atmosfera
(pag. 584 - 585, [7])
F1449073. Care dintre afirmatiile referitoare la dezagreganti nu este falsa:

A. se folosesc pentru a invinge forta de coeziune a materialului conferita prin comprimare si prin prezenta
liantilor
B. se folosesc pentru a creste coeziunea granulelor in timpul comprimarii
C. se adauga amestecului de pulberi inainte de granulare
D. se adauga intergranular
E. se folosesc sub forma de mucilagii
(pag. 566, [7])
F1449074. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la comprimate sunt prevazute de FR.X:
A. sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
B. sunt destinate administrarii pe cale orala si vaginala
C. se obtin prin comprimare directa sau dupa o prealabila granulare
D. pot fi neacoperite si acoperite
E. se conserva in recipiente bine inchise
(pag. 284, [9])
F1449075. Conform FR.X, este admisa adaugarea corectorilor de gust si de miros numai pentru
comprimatele:
A. care se mentin in gura
B. cu cedare rapida
C. care se administreaza dupa o prealabila dizolvare
D. cu cedare prelungita
E. acoperite
(pag. 284, [9])
F1449076. Diluantii folositi la formularea comprimatelor sunt:

A. talcul
B. lactoza - forma alfa
C. fosfatul tricalcic
D. manitolul
E. amidonuri
(pag. 565, [7])
F1449077. Gelatina folosita la formularea capsulelor gelatinoase tari:

A. se obtine prin hidroliza colagenului animal
B. se obtine din piele de porc prin hidroliza alcalina - tipul A
C. se obtine din piele de porc prin hidroliza acida - tipul A
D. se obtine din oase si piele de animale prin hidroliza acida - tipul A
E. se obtine din oase si piele de animale prin hidroliza alcalina - tipul B
(pag. 585, [7])
F1549078. Ca diluant pentru obţinerea comprimatelor se foloseşte:

A. papaverina clorhidrică
B. lactoza
C. amidonul
D. manitolul
E. zahărul
(pag. 565, [7])
F1549079. Clasificarea lubrifianţilor se face în:
A. propriu-zişi
B. solubili în benzen
C. antiaderenţi
D. coloranţi
E. glisanţi
(pag. 567, [7])
F1549080. Excipienţii utilizaţi la comprimarea directă sunt:

A. fosfat dicalcic hidratat
B. avicel
C. lactoza hidratată spray-dried
D. zahărul compresibil
E. paracetamolul
(pag. 568, [7])
F1549081. FR X menţionează păstrarea la Venena a comprimatelor:

A. nitroglicerină
B. colchicină
C. digoxină
D. tamoxifen
E. aspirină
(pag. 290, [10])
F1549082. FR X prevede:
A. capsule cu fenazonă
B. capsule cu ampicilină
C. capsule cu acetat de retinol
D. capsule cu tetraciclină
E. capsule cu aminofenazonă
(pag. 200, [10])
F1549083. La prepararea capsulelor gelatinoase moi se folosesc:

A. conservanţi
B. aromatizanţi
C. agenţi de acoperire gastrorezistenţi
D. agenţi de acoperire enterosolubili
E. sisteme tip matriţă
(pag. 589, [7])
F1549084. Lianţii cei mai folosiţi pentru obţinerea comprimatelor sunt:

A. talcul
B. guma arabică
C. coca de amidon
D. zahărul
E. gelatina
(pag. 566, [7])
F1549085. Pentru realizarea cedării prelungite se folosesc:

A. sisteme tip rezervor
B. forme convenţionale
C. sisteme tip matriţă
D. soluţii
E. răşini schimbătoare de ioni sau complecşi greu solubili

(pag. 582, [7])
F1549086. Polimerii enteroslubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt:

A. PVP
B. şelac
C. acetoftalat de celuloză
D. polivinilacetoftalat
E. PEG
(pag. 571, [7])
F1649087. Dupa FR X capsulele sunt învelusuri care contin doze unitare de substante active si în
functie de consistenta învelisului difera forma capsulelor precum si natura substantelor active pe care
le învelesc:
A. capsulele gelatinoase tari (perle) sunt preprate din gelatina, au învelis continuu, forma de cilindrii alungiti,
rotunjiti la capete, se închid prin îmbucare, contin substante active lichide sau paste, solutii de substante
active
B. capsulele gelatinoase moi (perle) sunt constituite dintr-un învelis continuu si moale de gelatina, au forma
sferica sau ovala, contin substante active lichide sau sub forma de pasta sau substante solide în solutie
C. capsulele gelatinose moi (capsule operculate) sunt preparate din gelatina, au forma sferica sau ovala,
contin amestecuri de substante sub forma de pulberi sau granule
D. capsulele gelatinoase tari (capsule operculate) sunt preparate din gelatina, au forma de cilindrii alungiti,
rotunjiti la capete, care se închid prin îmbucare si contin de obicei amestecuri de substante sub forma de
pulberi sau granulate,
E. capsulele amilacee (casete) sunt preparate din amidon, au forma de cilindrii plati a caror diametre ca
marime difera putin, premitând inchiderea lor prin suprapunere sau apasare, contin amestecuri de
substante solide
(pag. 192-193, [9])
F1649088. Dupa FR X capsulele trebuie sa se dezagrege astfel:

A. capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie sa se dezagrege în ser fiziologic în 15 minute
B. capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie sa se dezagrege în apa, în cel mult 30 minute, daca nu se
prevede altfel
C. capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege în pepsina solutie (R) în 60 minute, ci
trebuie sa se dezagrege în cel mult 30 minute în solutia alcalina de pancreatina (R)
D. capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege în pepsina solutie (R) în 120 minute, daca
nu se prevede altfel, ci trebuie sa se dezagrege în pancreatina solutie alcalina (R) în cel mult 60 minute
E. capsulele amilacee trebuie sa se transforme în apa într-o masa moale dupa 60 secunde
(pag. 193, [9])
F1649089. Dupa FR X comprimatele sunt:

A. forme farmaceutice solide care contin multidoze din una sau mai multe substante active
B. forme farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
C. se obtin prin comprimarea unui volum constant de substante active cu sau fara ajutorul substantelor
auxiliare
D. prin rularea masei într-un magdaleon cilindric care se divide în parti egale
E. sunt destinate administrarii pe cale orala
(pag. 284, [9])
F1649090. Dupa FR X comprimatele trebuie sa se dezagrege astfel:

A. comprimatele neacoperite trebuie sa se dezagrege în ser fiziologic în cel mult 30 minute
B. comprimatele neacoperite trebuie sa se dezagrege în apa în cel mult 15 minute, daca nu se prevede altfel
C. comprimatele acoperite trebuie sa se dezagrege în pepsina solutie acida (R) în 2 ore si cel mult în 1 ora în
solutia alcalina de pancreatina (R)
D. comprimatele acoperite entrosolubile nu trebuie sa se dezagrege în pepsina solutie acida (R) în 2 ore,
daca nu se prevede altfel, ci trebuie sa se dezagrege în pancreatina-solutie alcalina (R) în cel mult o ora,
daca nu se prevede altfel
E. comprimatele efervescente trebuie sa se dizolve sau sa se disperseze în apa în cel mult 5 minute
(pag. 284-285, [9])
F1649091. FR X prevede la prepararea capsulelor urmatoarele substante auxiliare si concentratiile lor

limita în masa continutului capsulei:
A. talcul trebuie sa fie de cel mult 2%
B. talcul trebuie sa fie de cel mult 3%
C. acidul stearic de cel putin 0,5%, si cel mult 2%
D. stearatul de calciu si magneziu de cel mult 1%
E. aerosilul de cel mult 5%
(pag. 192-193, [9])
F1649092. Referitor la preparatul radiofarmaceutic ""Capsulae natrii iodidi" oficinalizat în FR X, ce

izotop radioactiv de iod contine, care este perioada da valabilitate a preparatului si în ce scop
diagnostic sau terapeutic se foloseste ?
A. Iod [I-125] perioada de valabilitate 1 luna
B. Iod [I-125] perioada de valabilitate 14 zile
C. Iod [I-131] perioada de valabilitate 14zile
D. folosita în tratamentul tireotoxicozei, a cancerului tiroidian si a gusei
E. folosita în scop diagnostic în afectiunile glandei tiroide
(pag. 192-193, [9])
F1649093. Sistemul "Pellegrini" de acoperire a comprimatelor are urmatoarele caracteristici:

A. are o toba cu sicane si un distribuitor de aer cald pe toata suprafata comprimatelor
B. toba este deschisa, usureaza uscarea si controlul automat
C. toba este închisa, ceea ca îngreuneaza uscarea si controlul automat
D. toba este închisa, ceea ca usureaza uscarea si controlul automat
E. are o toba perforata cu un distribuitor discontinuu de aer cald
(pag. 315, [7])
F1649094. Sistemul de acoperire a comprimatelor cu sistemul "Sabia de imersie" are urmatoarele

caracteristici:
A. distribuie aerul de uscare printr-un tub terminal divizat la capat în forma de evantai
B. distribuie aerul de uscare printr-un tub terminal în forma de sabie
C. tubul este perforat, plasat în interiorul patului de comprimate care se roteste
D. aerul de uscare strabate patul de comprimate de sus în jos
E. aerul de uscare strabate patul de comprimate ridicându-se în sus
(pag. 315, [7])
F2149095. In capsule gelatinoase tari se conditioneaza:

A. solutii apoase
B. pulberi
C. granule
D. solutii uleioase
(pag. (7) 584)
F2149096. O conservare buna a capsulelor gelatinoase tari (invelisuri) se poate face prin pastrare la:
A. umiditate relativa mai mica de 10 % (procente)
B. umiditate mai mica de 20 % (procente)
C. umiditate relativa cuprinsa intre 35 - 45 % (procente)
D. temperaturi in jur de 10 - 25 ° C
E. temperaturi mai mici de 40 ° C
(pag. (10) 585)
F2149097. In formularea continutului capsulelor gelatinoase tari se pot folosi urmatorii diluanti
A. lactoza anhidra
B. amidon
C. carbonat de calciu
D. aerosil
E. acid stearic
(pag. (7) 585)
F2149098. Formularea continutului capsulelor gelatinoase tari presupune parcurgerea urmatoarelor

etape:
A. stabilirea caracteristicilor amestecului de pulbere ce constituie doza unitara
B. alegerea marimii capsulelor in functie de cantitatea de pulbere ce constituie doza unitara
C. umplerea capsulelor
D. asamblarea capsulelor
E. lustruirea si desprafuirea
(pag. (7) 587)
F2149099. Realizarea de capsule gelatinoase enterosolubile se face prin:

A. expunerea capsulelor gelatinoase la vapori de formaldehida
B. acoperirea cu acetoftalat de celuloza
C. acoperirea cu selac
D. acoperirea cu hidroxipropiletilceluloza
E. toate procedeele mentionate
(pag. (7) 588)
F2149100. In capsulele gelatinoase moi se pot introduce:

A. orice substanta sau vehicul care poate traversa peretele de gelatina al capsulei
B. emulsii ulei - apa
C. emulsii apa - ulei
D. vehicule sau substante care nu dizolva peretele capsulei
E. vitamine liposolubile
(pag. (7) 590)
F2149101. In formularea continutului capsulelor gelatinoase moi se pot folosi ca vehicule:

A. uleiuri vegetale
B. uleiuri aromate nemiscibile cu apa
C. lichide nevolatile miscibile ca apa (de exemplu polietilenglicoli, polisorbati)
D. solutii hidroalcoolice
E. apa
(pag. (7) 590)
F2149102. Cifra Bloom:

A. reflecta caracteristicile de coeziune intre moleculele de gelatina
B. nu influenteaza comportamentul vascos al dispersiilor apoase de gelatina
C. se determina pe un gel de gelatina de 6,75 % (procente) mentinut anterior 17 ore la 10 ° C
D. are valori cuprinse intre 300 - 500 g, in cazul gelatinei utilizate la obtinerea capsulelor gelatinoase moi
E. are valori cuprinse intre 150 - 250 g, in cazul gelatinei utilizate la obtinerea capsulelor gelatinoase moi
(pag. (7) 589)
F2149103. Evitarea incompatibilitatilor dintre componentele materialului de introdus in capsule

gelatinoase tari se poate face prin:
A. adaugarea unei pulberi absorbante
B. introducerea in capsula a unui component granulat si a celuilalt sub forma de minicomprimat
C. asocierea unui granulat cu o capsula operculata mai mica
D. asocierea unui granulat cu o capsula moale
E. separarea componentelor printr-o rondela de hostia
(pag. (7) 588)
F2149104. In cazul comprimarii cu ajutorul masinilor de comprimat cu excentric:

A. are loc o distributie neuniforma a fortei in comprimat
B. se produce o distributie mai omogena a fortelor in masa granulatului
C. rezulta comprimate ce prezinta zone cu rezistenta mecanica mai mare
D. presiunea se exercita concomitent de catre ambele ponsoane
E. nu se intalnesc fenomenele mentionate
(pag. (7) 563)
F2149105. Zaharul, ca excipient pentru comprimate:

A. se foloseste ca diluant, in cantitati moderate
B. este usor higroscopic
C. are avantajul ca adera de matrita si ponsoane
D. prelungeste dezagregarea comprimatelor
E. poate fi folosit in comprimarea directa
(pag. (7) 565)
F2149106. Celuloza microcristalina:

A. se foloseste ca diluant in comprimarea dupa granularea uscata
B. se foloseste in comprimarea directa
C. are bune proprietati liante
D. nu poseda proprietati dezagregante
E. este cunoscuta sub nmele de Avicel
(pag. (7) 565)
F2149107. Manitolul:
A. se foloseste ca diluant in formularile de comprimate bucale
B. este calorigen
C. are o caldura de dizolvare negativa
D. este higroscopic
E. lasa, la administrare, o enzatie de racorire
(pag. (7) 565)
F2149108. Care dintre urmatoarele produse actioneaza ca superdezagreganti ?

A. Emcompress
B. Primojel
C. Explotab
D. Crosspovidone
E. Nu Tab
(pag. (7) 567)
F2149109. Precizati mecanismele prin care actioneaza dezagregantii:

A. favorizarea legaturilro dintre particule
B. umflare in contact cu apa
C. consolidarea materialului de comprimat

D. eliberarea de gaze
E. toate mecanismele mentionate
(pag. (7) 566 - 567)
F2149110. Precizati care dintre urmatorii excipienti se folosesc in comprimarea directa ?

A. celuloza microcristalina
B. lactoza
C. alfa - lactoza monohidratata
D. amidonul pregelatinizat
E. zaharul
(pag. (7) 568)
F2149111. Conform FR X, ca substanţe auxiliare la prepararea comprimatelor, se pot folosi:

A. diluanţi
B. lubrifianţi
C. izotonizanţi
D. aglutinanţi
E. dezagreganţi
(pag. 284, [10])
F2149112. Conform FR X, mediile folosite pentru controlul dezagregării capsulelor gelatinoase

enterosolubile este:
A. apă distilată
B. apă purificată
C. pepsină-soluţie acidă
D. pancreatină-soluţie alcalină
E. soluţie de acid lactic - lactat de calciu
(pag. 193, [10])
F2149113. Conform FR X, la prepararea învelişului capsulelor se pot folosi ca substanţe auxiliare:

A. lubrifianţi
B. tensioactivi
C. conservanţi antimicrobieni
D. coloranţi admişi de M.Sănătăţii
E. agenţi de opacifiere
(pag. 193, [10])
F2149114. Pentru capsulele amilacee FR X indică următoarele:

A. sunt preparate din amidon
B. au formă de cilindrii plaţi
C. conţin substanţe solide sau moi
D. trebuie să se dezagrege în apă în maxim 30 minute
E. trebuie să se transforme în apă într-o masă moale în maxim 30 secunde
(pag. 193, [10])
F2149115. Conform FR X, controlul calităţii capsulelor constă în determinarea următoarelor

caracteristici:
A. dezagregare
B. timp de deformare
E. conţinutul în substanţă activă

(pag. 192, [10])
F2149116. Obiectivele granulării pulberilor sunt:

A. prevenirea separării componentelor amestecului de pulberi
B. îmbunătăţirea proprietăţilor de curgere ale materialului
C. micşorarea volumului materialului
D. micşorarea densităţii materialului
E. îmbunătăţirea proprietăţilor de comprimare
(pag. 262, [10])
F2149117. Granularea pe cale uscată:

A. se pretează la granularea materialelor termolabile
B. necesită o presiune mare de compactare
C. se realizează prin brichetare
D. se realizează prin compactare cu role
E. necesită excipienţi diferiţi de cei utilizaţi în granularea umedă sau la comprimare directă
(pag. 263, [10])
F2149118. Acoperirea comprimatelor se face pentru:

A. mascarea gustului şi/sau mirosului neplăcut al substanţelor medicamentoase
B. mărirea stabilităţii fizice şi chimice
C. îmbunătăţirea aspectului preparatului
D. micşorarea degradării substanţelor medicamentoase care suferă efectul primului pasaj hepatic
E. dirijarea eliberării substanţelor medicamentoase în intestin prin acoperire enterică
(pag. 312, [10])
F2149119. Pentru acoperirea neenterică a comprimatelor se folosesc:

A. hidroxipropilmetilceluloză
B. polivinilpirolidonă
C. polivinilacetoftalat
D. polietilenglicoli
E. şelac
(pag. 571, [7])
F2149120. Pentru acoperirea enterică a comprimatelor se folosesc:

A. acetoftalat de celuloză
B. carbowaxuri
C. polimeri ai acidului metacrilic şi esterii acestuia
D. hidroxietilceluloză
E. polisiloxani
(pag. 571, [7])
F2149121. Fazele preparării învelişului capsululor gelatinoase tari sunt:

A. imersarea (înmuierea) tiparelor
B. uscarea
C. desprinderea de pe forme
D. tăierea şi asamblarea
E. sigilarea
(pag. 325, [7])
F2249122. Care dintre lubrifiantii mentionati se folosesc la prepararea comprimatelor efervescente
A. stearatul de magneziu
B. talc
C. acid stearic
D. polietilenglicolii cu masa moleculara de 4000 sau mai mare
E. benzoat de sodiu
(pag. Leucuta,567)
F2249123. Care dintre variabilele de formulare si tehnologice influenteaza cel mai mult cresterea
rezistentei mecanice a comprimatelor
A. lubrifiantul
B. forta de comprimare
C. liantul
D. dezagregantul
E. diluantul
(pag. Leucuta,564)
F2249124. Care teste prevazute de FR X pot evalua capacitatea de eliberare a substantei

medicamentoase din comprimate
B. dezagregarea
C. dozarea
D. conservarea
E. dizolvarea
(pag. Leucuta,558)
F2249125. Prevederi in monografia de generalitati Compressi din farmacopee referitoare la tipurile de

comprimate
A. comprimate neacoperite
B. comprimate acoperite
C. comprimate cu cedare prelungita
D. comprimate cu cedare controlata
E. comprimate pentru uz parenteral
(pag. FRX,284)
F2249126. Tipuri de capsule prevazute in FR X

A. gelatinoase tari (operculate)
B. casete
C. de hirtie
D. gelatinoase moi (perle)
E. gelatinoase pentru uz rectal si vaginal
(pag. FRX,192)
F2249127. Care dintre urmatorii excipienti sunt limitati procentual de FRX in masa continutului
capsulelor
A. talc
B. acid stearic
C. stearatul de magneziu sau stearatul de calciu
D. celuloza microcristalina (Aerosil)
E. lactoza
(pag. FRX,193)
F2249128. Care dintre excipientii de mai jos sunt componenti ai invelisului capsulelor gelatinoase tari
A. gelatina
B. colagen
C. plastifianti
D. apa
E. antioxidanti
(pag. Leucuta,584)
F2249129. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la comprimate, sunt corecte
A. contin doze unitare din una sau mai multe substante medicamentoase, si se obtin prin comprimarea unui
volum constant de pulbere sau granule, la masini de comprimat
B. comprimarea depinde de compresibilitatea si compactibilitatea materialului
C. in formulare se asociaza excipienti care sa usureze comprimarea si sa confere caracteristicile dorite
comprimatelor
D. comprimatele reprezinta o forma farmaceutica in declin datorita unor probleme biofarmaceutice care sint
implicate in formulare
E. datorita facilitatii fabricarii, nu se cer fabricilor sa realizeze regulile de buna practica a fabricatiei ca in cazul
altor medicamente
(pag. Leucuta,290)
F2249130. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la comprimate efervescente, sunt corecte
A. contin un amestec generator de dioxid de carbon ( acid citric plus bicarbonat de sodiu);
B. la preparare se evita umiditatea excesiva si granularea impreuna a componenetei acide si alcaline
C. toti componentii sint solubili, cu exceptia lubrifiantului
D. la preparare nu este necesara evitarea umiditatii deoarece se conditioneaza in prezenta de silicagel cu rol
absorbant al acesteia
E. se administreaza oral, spre a grabi dezagregarea in stomac
(pag. Leucuta,576)
F2249131. In care dintre conditiile mentionate mai jos are loc umplerea capsulelor gelatinoase tari cu
un continut medicamentos
A. umplerea cu pulbere sau granule se face la volum, de aceea are o mare importanta modul de curgere a
particulelor
B. aprecierea curgerii se poate face din evaluarea indicelui de compresibilitate Carr
C. o curgere mai buna se realizeaza in cazul unei impachetari mari a particulelor, care determina o porozitate
mica si coeziune m
D. prezenta lubrifiantilor este nedorita, deoarece desi usureaza curgerea, intirzie umectarea si dizolvarea
particulelor medicamentoase
E. curgerea nu este influentata de marimea particulelor care influenteaza doar viteza de dizolvare
(pag. Leucuta,585)
F2249132. Care dintre enunturile de mai jos referitoare la acoperirea cu film polimeric conduce la
realizarea cedarii prelungite
A. acoperirea unui comprimat cu film gastrosolubil
B. acoperirea unor grupe de unitati medicamentoase ( granule, pelete) cu filme polimerice solubile in apa, dar
de grosimi diferite
C. acoperirea unor pelete cu filme polimerice insolubile dar permeabile ( acetoftalat de celuloza)
D. acoperirea se face in tobe de acoperire, in pat de aer fluidizat, sau amestecatoare de mare viteza
E. cedarea se face in toate cazurile de mai sus, prin dizolvarea filmului
(pag. Leucuta,312)
F2249133. Care dintre enunturile de mai jos corespund caracteristicilor unor comprimate cu cedare
prelungita
A. cedarea substantei medicamentoase se face pe o perioada prelungita de timp, in comparatie cu
preparatele cu cedare imediata, de cca 12-24 ore
B. prelungirea duratei de cedare se datoreaza unei micsorari a vitezei de cedare din preparatul farmaceutic
C. prelungirea duratei de cedare se datoreaza caracteristicilor moleculare ale substantei medicamentoase
D. formularea unor comprimate cu cedare prelungita se preteaza la substante cu timp de injumatatire

biologica scurt si cu indice terapeutic mare
E. prelungirea cedarii din comprimat se poate face prin formularea unei matrite (polimer hidrosolubil,
termoplastic, sau corpuri grase) sau prin acoperirea cu film polimeric, insolubil dar prelungirea cedarii se
face prin formularea unei matrite (polimer hidrodispersabil, polimer termoplastic) sau prin acoperirea
comprimatelor sau peletelor cu filme polimerice permeabile (sistem rezervor)
(pag. Leucuta,577)
F2249134. Care dintre excipientii enumerati au rol preponderent diluant in formularea comprimatelor
A. manitol
B. lactoza
C. sorbitol
D. fosfat dicalcic
E. gelatina
(pag. Leucuyta,565)
F2249135. Ce excipienti diluanti sunt necariogeni si necalorigeni sau cu valoare energetica redusa
A. zaharoza
B. lactoza
C. manitolul
D. sorbitolul
E. propilenglicolul
(pag. Leucuta,564)
F2249136. Care excipienti dintre cei enumerati au rol dezagregant in formularea comprimatelor
A. lactoza
B. amidonurile
C. amestecuri generatoare de gaz
D. enzime care pot hidroliza liantii din comprimate
E. carboximetilceluloza sodica, in cantitati mici
(pag. Leucuta,566)
F2249137. Care dintre excipientii enumerati se folosesc in formularea comprimatelor cu rol de

superdezagreganti
A. amidonurile
B. amidonglicolatul de sodiu (Primojel)
C. carboximetil amidonul (Explotab)
D. polivinilpirolidona reticulata (Crosspovidone)
E. gume naturale
(pag. Leucuta,567)
F2249138. Categoria lubrifiantilor utilizati la comprimate contine reprezentanti cu roluri particulare;

care sunt acestea
A. accelerarea dezagregarii
B. glisant
C. antiaderent
D. antifrictional
E. emolient
(pag. Leucuta,567)
F2249139. Care dintre excipientii enumerati au rol liant in formularea comprimatelor

A. amidonul
B. stearatul de magneziu
C. gelatina
D. polivinilpirolidona
E. hidroxipropilmetilceluloza
(pag. Leucuta,566)
F2249140. Ce polimeri formatori de film se folosesc pentru acoperirea enterosolubila a comprimatelor

sau peletelor
A. gelatina
B. metilceluloza
C. Eudragitul S
D. Eudragitul L
E. acetoftalatul de celuloza
(pag. Leucuta,569)
F2249141. Care dintre polimetacrilatii comercializati cu numele Eudragit au rol in formarea unor filme
insolubile dar permeabile, in scopul cedarii prelungite
A. Eudragit L
B. Eudragit S
C. Eudragit LS
D. Eudragit RS
E. latexuri ale fiecaruia din cei exemplificati mai sus
(pag. Leucuta,573)
F2249142. Ce particularitati se intilnesc la formularea si prepararea comprimatelor efervescente

A. toti componentii sunt solubili
B. substantele medicamentoase trebuie sa fie solubile, dar excipientii pot fi insolubili
C. dizolvarea este grabita de amestecul efervescent
D. prepararea comprimatelor se face in camere climatizate cu umiditate relativa 60%
E. prepararea comprimatelor se face in camere climatizate cu umiditate relativa 20%
(pag. Leucuta,576)
F2249143. Ce componente acide se pot folosi pentru amestecurile efervescente din comprimate
A. citrat monosodic
B. acid citric
D. carbonat de potasiu
E. fosfat diacid de sodiu
(pag. Leucuta,576)
F2249144. Ce lubrifianti solubili se folosesc la prepararea comprimatelor efervescente

A. stearat de magneziu
B. talc
C. benzoat de sodiu
D. polietilenglicol 4000
(pag. Leucuta,576)
F2249145. Ce particularitati au comprimatele vaginale

A. sunt destinate in principal actiunii sistemice
B. sunt destinate in principal actiunii locale
C. contin substante medicamentoase din grupa antiinfectioaselor, antifungicelor, antiinflamatoarelor,etc
D. se pot formula sub forma comprimatelor efervescente, eventual spumogene
E. se folosesc frecvent comprimatele acoperite cu zahar, drajeurile

(pag. Leucuta,577)
F2249146. Ce exemple de excipienti se folosesc la prepararea comprimatelor de mestecat (masticabile)

A. zahar
B. manitol
C. glucoza
D. glicina
E. metiletilcetona
(pag. Leucuta,575)
F2249147. Comprimatele sublinguale si bucale prezinta anumite caracteristici, printre cele enumerate
mai jos
A. actioneaza local
B. sunt administrate pentru actiune sistemica
C. ca substante medicamentoase rapid absorbite se foloseste nitroglicerina
D. comprimatele sublinguale cu nitroglicerina trebuie sa se dezagrege in maximum 5 minute
E. comprimatele sublinguale cu nitroglicerina trebuie sa se dezagrege in maximum 15 minute
(pag. Leucuta,575)
F2249148. Ce procedee tehnologice se folosesc pentru a asigura cedarea prelungita din comprimate
de uz oral
A. matrite hidrofile
B. matrite lipofile
C. matrite din polimeri termoplastici
D. acoperirea cu filme polimerice enterosolubile
E. acoperirea cu filme polimerice insolubile dar permeabile
(pag. Leucuta,583)
F2249149. Care dintre excipientii de formulare ai comprimatelor cu cedare prelungita este un polimer
termoplastic
A. metilceluloza
B. bachelita
C. polimetacrilatul de metil
D. etilceluloza
E. clorura de polivinil
(pag. Leucuta,583)
F2249150. Ce avantaje au comprimatele cu cedare prelungita

A. prelungesc durata cedarii , absorbtiei si mentinerii nivelurilor medicamentoase plastatice terapeutice
B. flexibilitate mare in medicatie
C. evita fluctuatiile mari in starea de echilibru stationar
D. imbunatatesc cooperarea bolnavilor cu regimul de administrare al dozelor, prescis de medic
E. se reduc reactiile adverse
(pag. Leucuta,578)
F2249151. Care este continutul care se conditioneaza in capsulele gelatinoase tari

A. pulberi
B. granule
C. brichete
D. drajeuri
E. solutii sau suspensii in mase lipofile, topite, care se intaresc la temperatura obisnuita
(pag. Leucuta,584)
F2249152. In vederea curgerii usoare a materialului in corpul capsulelor tari, se foloseste, printre altele
ca ghid al curgerii, indicele de compresibilitate, care are unele particularitati
A. cantitatea de granule mari este mai mare decit a celor mici
B. diferenta dintre densitatea dupa tasare si cea initiala, raportata la densitatea dupa tasare , se exprima
procentual
C. o compresibilitate (%) mica indica o curgere excelenta
D. o compresibilitate mare arata o coeziune foarte mare a particulelor
E. determinarea lui necesita masurarea volumului unei pulberi inainte si dupa tasare, intr--un cilindru gradat
(pag. Leucuta,586)
F2249153. Ce particularitati ale amestecului de pulberi cu care se umplu capsulele gelatinoase tari
trebuie asigurate, spre a permite o curgere usoara si umplerea la volum, cu mase egale de material
A. granulometria mica
B. omogenitatea
C. curgere libera
D. coeziune si adeziune mare
E. evitarea separarii
(pag. Leucuta, 585)
F2249154. Ce componenti se folosesc, printre altii, la fabricarea invelisului capsulelor gelatinoase moi
A. gelatina
B. plastifianti
C. lubrifianti
D. opacifianti
E. coloranti
(pag. 585)
F2249155. Ce tipuri de granulare se folosesc in vederea prepararii comprimatelor

A. pe cale uscata
B. extrudere si sferonizare
C. sinterizarea
D. uscarea unui aerosol de masa lipofila topita
E. granulare meda
(pag. Leucuta,262)
F2249156. Ce particularitati se intilnesc in granularea uscata

A. legarea particulelor prin legaturi slabe, in urma aplicarii unei presiuni asupra materialului
B. brichetarea
C. posibilitatea asocierii de lianti pulbere pentru a creste rezistenta mecanica
D. evitarea liantilor
E. comprimarea pulberii intre doi cilindri care se rotesc in sens invers
(pag. Leucuta,263)
F2249157. Ce mecanisme ale cresterii granulelor se intilnesc in procedeul granularii umede

A. coalescenta
B. abraziunea
C. transfer dupa abraziune
D. unire dupa ruperea granulelor mari
E. stratificarea
(pag. Leucuta,269)
F2249158. Ce tipuri de granulatoare se folosesc in industria farmaceutica pentru granularea umeda

A. amestecator planetar
B. granulator oscilant
C. granulator de mare viteza (rotogranulator)
D. amestecatoare pentru umezirea patului de pulbere cuplate cu granulator cu site
E. site, prin care se trece masa umeda apulberii
(pag. Leucuta,276)
F2249159. Ce utilizare are dispozitivul de fluidizare a patului unor particule (exemplu, Aeromatic, Glatt)
A. amestecarea pulberilor
B. granularea umeda
C. uscarea unui granulat
D. acoperirea unor comprimate sau pelete cu un film polimeric
E. extrudare
(pag. Leucuta,282,180,312)
F2249160. Ce etape se intilnesc in comprimarea unui granulat

A. rearanjarea particulelor
B. deformarea in punctele de contact
C. fragmentarea
D. legarea si deformarea corpului solid
E. dezagregarea
(pag. Leucuta,295)
F2249161. Cum se defineste usurinta de comprimare a unui material

A. rezistenta mecanica
B. friabilitate
C. compresibilitate
D. compactibilitate
E. percolare
(pag. Leucuta,297)
F2249162. Care este evolutia densitatii aparente in cazul comprimarii

A. scade
B. creste continuu
C. creste pina la limita densitatii adevarate
D. evolutia sa explica duritatea comprimatelor
E. cresterea fortei de comprimare si a densitatii aparente vor determina rezistenta mecanica a comprimatelor
(pag. Leucuta,296)
F2249163. Cum evolueaza suprafata specifica a particulelor supuse comprimarii

A. tinde asimptotic spre infinit
B. la forte mici, creste ca urmare a fragmentarilor
C. la forte mai mari scade ca urmare a sudarii particulelor
D. la forte mai mari fragmentarea continua
E. modificarea suprafetei specifice va influenta viteza de dizolvare a particuleor substantei medicamentoase
(pag. Leucuta,297)
F2249164. Ce fenomene nedorite pot apare in timpul comprimarii la materiale care nu se preteaza
comprimarii
A. umectarea
B. decalotajul
C. clivajul
D. colorarea
E. decolorarea
(pag. Leucuta,303)
F2249165. Ce consecinte are transmiterea fortelor in granulatul din matrita, in cazul lipsei lubrifiantului
A. frecare intre particule si peretele matritei
B. densitate mare in toata masa compactului
C. densitate mica in toata masa compactului
D. zone cu densitate mare si cu densitate mica
E. raport de lubrifiere mare
(pag. Leucuta,304)
F2349166. Etapele care se intalnesc in comprimare sunt:

A. rearanjarea particulelor
B. deformarea in punctele de contact
C. friabilitatea
D. legarea
E. dezagregarea
(pag. 295)
F2349167. Forta de comprimare este direct proportionala cu greutatea comprimatului daca:

A. granulatele sunt sferice
B. in formulare sunt inclusi superdezagreganti
C. formularea este omogena
D. functia forta de comprimare-greutatea comprimatului este constanta
E. volumul cavitatii matritei in momentul compresiei maxime este constant
(pag. 294)
F2349168. La formarea unui comprimat intra in joc urmatoarele tipuri de forte:

A. forte de adeziune
B. forte de frecare
C. forte de legatura primare
D. forte de atractie intermoleculare
E. forte de respingere
(pag. 300)
F2349169. Variabilele tehnologice ale procesului de acoperire a comprimatelor sunt:

A. capacitatea aerului
B. compozitia solutiei de acoperire
C. marimea suprafetei comprimatelor
D. eficienta aparaturii
E. evacuarea comprimatelor acoperite
(pag. 320)
F2349170. Dispersarea solutiei sau suspensiei de acoperire sub forma de particule fine deasupra
comprimatelor se face:
A. cu ajutorul presiunii, fara aer
B. la joasa presiune, cu ajutorul aerului
C. prin imersie
D. prin insuflare
E. cu ajutorul tensioactivilor
(pag. 318)
F2349171. Umplerea capsulelor operculate se realizeaza:

A. manual pentru fiecare capsula in parte
B. automatizat in industrie
C. cu gelular in farmacie
D. cu pipeta
E. prin cantarire
(pag. 326-331)
F2349172. Care dintre metodele de control al comprimatelor sunt oficializate:

A. dezagregare
B. duritate
D. dizolvare
E. uniformitatea continutului
(pag. 285)
F2349173. Talcul poate indeplini rol de:

A. aglutinant
B. diluant
C. glisant
D. dezagregant
E. lubrifiant
(pag. 567)
F2349174. Substantele inerte care se comprima fara dificultati utilizate la comprimarea directa sunt:
A. amidon
B. lactoza uscata prin spray
C. bentonita
D. celuloza microcristalina
E. fosfat de calciu
(pag. 568)
F2349175. Adaugarea corectorilor de gust si miros este admisa numai pentru:

A. comprimatele care se mentin in gura
B. comprimatele vaginale
C. comprimatele pentru implante
D. comprimatele pentru inhalatii
E. comprimatele care se administreaza dupa o prealabila dizolvare
(pag. 284)
F2349176. Sursele de acizi pentru comprimatele efervescente sunt:

A. acid citric
B. acid tartric
C. acid clorhidric
D. acid fosforic
E. acid acetic
(pag. 576)
F2349177. F.R.X. prevede prepararea invelisului capsulelor din:

A. amidon
B. hidroxipropil metilceluloza
C. gelatina
D. gelatina formolizata
E. metilceluloza
(pag. 193)
F2349178. In formula de preparare a continutului capsulelor F.R.X. admite cel mult:

A. 3 % talc
B. 5 % caolin
C. 1 % acid stearic
D. 1 % stearat de magneziu sau de calciu
E. 10 % aerosil
(pag. 192)
F2349179. F.R.X. oficializeaza:

A. capsule gelatinoase tari
B. capsule gelatinoase moi
C. microcapsule
D. nanocapsule
E. capsule amilacee
(pag. 193)
F2349180. Conditiile de calitate ale capsulelor prevazute de F.R.X. sunt:

A. descriere
B. dezagregare
E. dozare
(pag. 193-194)
F2349181. Continutul capsulelor gelatinoase moi poate fi:

A. solutie apoasa
B. solutie uleioasa
C. suspensie apoasa
D. suspensie uleioasa
E. emulsie U/A
(pag. 590)
F2349182. Tipurile de matrite ale comprimatelor cu actiune prelungita sunt:

A. matrite hidrofobe
B. matrite din material plastic
C. matrite hidrofile
D. matrite solubile
E. matrite insolubile
(pag. 583)
F2549183. Conform F.R. X in formula de preparare a capsulelor:

A. Talcul trebuie sa fie de cel mult 1%
B. Talcul trebuie sa fie de cel mult 3%
C. Acidul stearic trebuie sa fie de cel mult 1%
D. Acidul stearic trebuie sa fie de cel mult 3%
E. Aerosilul trebuie sa fie de cel mult 5%
(pag. 192 (10))
F2549184. Sunt corecte afirmatiile:

A. Capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie sa se dezagrege in apa in cel mult 30min daca nu se prevede
altfel
B. Capsulele amilacee trebuie sa se transforme in apa intr-o masa moale dupa 30sec
C. Capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege in pepsina-solutie in 120min daca nu se
prevede altfel si trebuie sa se dezagrege in pancreatina-solutie alcalina in cel mult 60min
D. Capsulele gelatinoase gastrosolubile nu trebuie sa se dezagrege in pepsina-solutie in 120min daca nu se
E. Capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege in pepsina-solutie in 60min daca nu se
(pag. 193 (10))
F2549185. Sunt oficinale urmatoarele capsule:

A. Capsule cu ampicilina
B. Capsule cu bromura de calciu
C. Capsule cu ciclofosfamida
D. Capsule cu acetat de retinol
E. Capsule cu rifampicina
(pag. 193-200 (10))
F2549186. Precizati afirmatiile incorecte conform F.R. X:

A. Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide ce contin doze unitare din una sau mai multe substante
active
B. Comprimatele sunt preparate farmaceutice solide ce contin doze multiple sau unitare din una sau mai
multe substante active
C. Nu se pot folosi coloranti admisi de M.S.
D. Se pot folosi coloranti admisi de M.S.
E. Se pastreaza in recipiente inchise etans
(pag. 284-286 (10))
F2549187. Din punct de vedere al dezagregarii comprimatelor F.R. X prevede ca:

A. Comprimatele acoperite trebuie sa se dezagrege in apa in cel mult 15min daca nu se prevede altfel
B. Comprimatele acoperite enterosolubile nu trebuie sa se dezagrege in pepsina-solutie acida in 2 ore, daca
nu se prevede altfel si trebuie sa se dezagrege in pancreatina-solutie alcalina in cel mult 1 ora daca nu se
prevede altfel
C. Comprimatele neacoperite trebuie sa se dezagrege in apa in cel mult 15min daca nu se prevede altfel
D. Comprimatele efervescente trebuie sa se dezagrege in pepsina-solutie acida in cel mult 1 ora daca nu se
prevede altfel
E. Comprimatele efervescente trebuie sa se dizolve sau sa se disperseze in apa cu efervescenta in cel mult
5 min
(pag. 285 (10))
F2549188. La prepararea comprimatelor F.R. X prevede folosirea urmatoarelor substante auxiliare:

A. Agenti de curgere
B. Dezagraganti
C. Agenti de crestere a vascozitatii
D. Aglutinanti
E. Diluanti
(pag. 284 (10))
F2549189. Indicati afirmatiile corecte, conform F.R. X

A. La prepararea comprimatelor talcul nu trebuie sa depaseasca 1%
B. La prepararea comprimatelor acidul stearic nu trebuie sa depaseasca 3%
C. Adaugarea corectorilor de gust si miros la prepararea comprimatelor este admisa pentru comprimatele ce
se mentin in gura
D. Adaugarea corectorilor de gust si miros la prepararea comprimatelor este admisa pentru comprimatele
administrate dupa o prealabila dizolvare
E. Aurosilul nu trebuie sa depaseasca 3%
(pag. 284 (10))
F2549190. Corespund termenului de "compressi obducti" conform F.R. X:

A. Comprimatele neacoperite
B. Drajeurile
C. Comprimatele filmate
D. Comprimatele efervescente
E. Nu exista acest termen in F.R. X
(pag. 284 (10))
F2549191. La prepararea comprimatelor se folosesc ca dezagreganti urmatoarele substante:

A. Alginati
B. Stearat de magneziu
C. Bentonita
D. Polietilenglicol 4000
E. Carboximetilceluloza sodica
(pag. 563 (7))
F2549192. Se folosesc ca diluanti la prepararea comprimatelor:

A. Amidon
B. Lactoza
C. Manitol
D. Zahar
E. Laurilsulfat de sodiu
(pag. 565 (7))
F2549193. Se folosesc drept lubrifianti pentru prepararea comprimatelor:

A. Ulei de vaselina
B. Uleiuri minerale
C. Stearat de magneziu
D. Ciclamati
E. Dioxid de siliciu coloidal
(pag. 567 (7))
F2549194. Se folosesc pentru acoperirea cu film a comprimatelor urmatorii polimeri enterosolubili:

A. Acetoftalat de celuloza
B. Etil celuloza
C. Polivinilacetoftalat
D. Polivinilpiroidona
E. Polimeri ai acidului metacrilic si esterii sai
(pag. 571 (7))
F2549195. La prepararea capsulelor se folosesc urmatoarele matrite hidrofile:

A. Metilceluloza
B. Acidpoliacrilic
C. Carbopoli
D. Gliceride
E. Polivinilpirolidona
(pag. 583 (7))
F2549196. Ca diluant pentru obţinerea comprimatelor se foloseşte:

A. lactoza
B. papaverina clorhidrică
C. manitolul
D. amidonul
E. zahărul
(pag. 565/7)
F2549197. Lianţii cei mai folosiţi pentru obţinerea comprimatelor sunt:

A. coca de amidon
B. talcul
C. guma arabică
D. gelatina
E. zahărul
(pag. 566/7)
F2549198. Clasificarea lubrifianţilor se face în:

A. solubili în benzen
B. antiaderenţi
C. propriu-zişi
D. glisanţi
E. coloranţi
(pag. 567/7)
F2549199. Excipienţii utilizaţi la comprimarea directă sunt:

A. lactoza hidratată spray-dried
B. fosfat dicalcic hidratat
C. avicel
D. zahărul compresibil
E. paracetamolul
(pag. 568/7)
F2549200. Polimerii enteroslubili folosiţi pentru acoperirea comprimatelor sunt:

A. acetoftalat de celuloză
B. PVP
C. şelac
D. PEG
E. polivinilacetoftalat
(pag. 571/7)
F2549201. Pentru realizarea cedării prelungite se folosesc urmatoerele, cu exceptia:

A. sisteme tip matriţă
B. sisteme tip rezervor
C. forme convenţionale
D. răşini schimbătoare de ioni sau complecşi greu solubili
E. soluţii
(pag. 582/7)
F2549202. La prepararea capsulelor gelatinoase moi se folosesc:
A. aromatizanţi
B. conservanţi
C. sisteme tip matriţă
D. agenţi de acoperire enterosolubili
E. agenţi de acoperire gastrorezistenţi
(pag. 589/7)
F2549203. FR X prevede:
A. capsule cu ampicilină
B. capsule cu fenazonă
C. capsule cu tetraciclină
D. capsule cu aminofenazonă
E. capsule cu acetat de retinol
(pag. 200/10)
F2549204. FR X menţionează păstrarea la Venena a comprimatelor urmatoare, cu exceptia:

A. digoxină
B. nitroglicerină
C. tamoxifen
D. aspirină
E. colchicină
(pag. 290/10)
Tema nr. 50
Calcule farmaceutice
BIBLIOGRAFIE:
F1250001. Cati mEq Ca2+ se gasesc intr-o solutie perfuzabila ce contine 0.50 g/l CaCl2 (masa
moleculara a clorurii de calciu este 219.1) ?
A. 2,28
B. 4,56
C. 9,12
D. 1,14
E. 6,84
(pag. 504)
F1250002. Ce cantitate de perhidrol este necesara la prepararea a 50 g apa oxigenata 3 %?

A. 10 g
B. 5 g
C. 25 g
D. 15 g
E. 7,5 g
(pag. 864)
F1250003. Intr-o solutie extractiva apoasa in cantitate de 120 g trebuie asociat un conservant, amestec
nipagin-nipasol 3:1, in concentratie de 0.1 %. Ce cantitate dintr-o solutie alcoolica de nipagin-nipasol
3: 1 10 % este necesara ?
A. 0.12 g
B. 1.20 g
C. 0.10 g
D. 0.012 g
E. 1 g
(pag. 872-873)
F1250004. La prepararea infuziei din radacina de ipeca, apa utilizata la extractie se aciduleaza cu acid
clorhidric. Ce cantitate de acid clorhidric diluat este necesara in cazul extractiei a 0.20 g radacina de
ipeca, stiind ca radacina de ipeca contine cel putin 2 % alcaloizi totali exprimati in emetina ?
A. 4 g
B. 0.4 g
C. 0.04 g
D. 0.02 g
E. 0.01 g
(pag. 873)
F1250005. La prepararea unei suspensii se asigura stabilitatea fizica a sistemului prin folosirea unui
agent de crestere a vascozitatii, un compus macromolecular hidrofil, metilceluloza, in concentratie de
0.50 %. Ce cantitate de mucilag de metilceluloza oficinal este necesara pentru 50 g suspensie ?
A. 25 g
B. 12.50 g
C. 10 g
D. 15 g
E. 5.50 g
(pag. 658)
F1250006. La prepararea unei tincturi cu alcool diluat prin percolare se porneste de la 10 kg produs
vegetal. Sa se calculeze debitul de percolare, in picaturi pe minut (alcoolul diluat = 57 picaturi/gram).
A. 453.25 picaturi/min
B. 511.36 picaturi/min
C. 658.15 picaturi/min
D. 384.12 picaturi/min
E. 593.75 picaturi/min
(pag. 922)
F1250007. La prepararea unor supozitoare cu morfina, medicul a prescris o cantitate de 0.03 g

morfina/supozitor si un mod de administrare de 3 supozitoare pe zi. Care este numarul maxim de
supozitoare ce pot fi eliberate din farmacie, stiind ca dozele maxime ale clorhidratului de morfina sunt
0.02 g pentru o data si 0.06 g pentru 24 ore?
A. 6
B. 3
C. 9
D. 12
E. 15
(pag. 1276)
F1250008. La prepararea unui decoct din radacina de ciubotica cucului apa de extractie se
alcalinizeaza cu bicarbonat de sodiu, pentru cresterea randamentului de extractiea saponinelor. Ce
cantitate de bicarbonat de sodiu este necesara in cazul utilizarii a 2 g produs vegetal ?
A. 2 g
B. 1 g
C. 0,50 g
D. 0,20 g
E. 1,50 g
(pag. 873)
F1250009. Pentru prepararea a 150 g acid clorhidric diluat, este necesara urmatoarea cantitate de acid
clorhidric concentrat, 36.5 %:
A. 108.91 g
B. 41.09 g
C. 15 g
D. 25 g
E. 38.46 g
(pag. 76-77)
F1250010. Care este perioada în care se poate ridica de la o farmacie o prescripţie magistrală cu
stupefiante, lăsată pentru preparare ?
A. maxim 1 lună;
B. maxim 2 săptămâni;
C. maxim 7 zile;
D. maxim 5 zile;
E. maxim 3 zile.
(pag. Instructiuni art.61)
F1250011. Ce valabilitate are autorizaţia specială, eliberată de Direcţia Sanitară Judeţeană, pentru
eliberarea stupefiantelor în cantităţi mai mari decât doza maximă pentru 3 zile ?
A. maxim 1 an;
B. maxim 6 luni;
C. maxim 3 luni;
D. maxim 2 luni;
E. maxim 1 lună.
(pag. Instructiuni art. 62)
F1250012. În ce cazuri medicul poate specifica "sic volo” pe o prescripţie medicală conţinând
stupefiante, iar farmacistul este obligat să elibereze doza prescrisă ?
A. doar pentru stupefiantele prescrise în scop veterinar;
B. doar pentru bolnavii aflaţi în cură de dezintoxicare la domiciliu;
C. doar pentru bolnavii care au aprobarea directorului Direcţiei de Sănătate Publică;
D. doar în cazul depăşirii dozei maxime pentru bolnavii spitalizaţi;
E. nu se admite menţionarea acestei specificaţii pe nici o prescripţie cu stupefiante.
F1250013. La care din următoarele produse şi substanţe toxice se ţine evidenţa cantitativă ?
A. Atropină sulfat, substanţă;
B. Atropină, fiole;
C. Stricnină, fiole;
D. Pilocarpină nitrat, substanţă;
E. Scopolamină bromhidrat, substanţă.
(pag. Decret anexa 1 art.3)
F1250014. Registrele de evidenţă a mişcării produselor şi substanţelor stupefiante în farmacii se

vizează:
A. anual, la Direcţia Generală Farmaceutică din Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
B. anual, la Direcţia Sanitară Judeţeană;
C. anual, la Inspectoratul Judeţean pentru Protecţia Muncii;
D. anual, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie;
E. nu trebuie vizate.
F1350015. Care este doza maxima admisa de F.R.X. pentru clorhidratul de codeina din urmatoarea
formula: Rp/Codeini hydrochloridi 1,50 g; Aquae destillatae q.s.ad. 50 g. M.f. sol. D.S.intern cate o
lingurita de 2 ori pe zi.(d=0,1 g D=0,3 g)
A. 2 g
B. 0,75 g
C. 1 g
D. 0,8 g
E. 0,95 g
(pag. 1262)
F1350016. Care este doza maxima admisa de F.R.X. pentru fenobarbitalul sodic din urmatoarea
formula prescrisa pentru un copil de 3 luni: Rp/ Phenobarbitali natrici 1,00 g; Sirupi simplicis 30 g;
Aquae destillatae q.s.ad 100 g. M.f. solutio. D.S. intern 1 lingurita de 3 ori/zi.(d = 0,3; D = 0,6 g)
A. 0.03 g
B. 0,04 g
C. 0,06 g
D. 0,05 g
E. 0,10 g
(pag. 1262-1263)
F1350017. Care este masa de excipient - unt de cacao - in grame necesara pentru a prepara 10
supozitoare a 2 g cu fenobarbital 0,2 g / sup. (f = 0,81)
A. 20 g
B. 18,38 g
C. 24 g
D. 19 g
E. 21 g
(pag. 547)
F1350018. Care este numarul de picaturi pentru 1 g solutie apoasa, masurate cu picatorul normal?
A. 19
B. 20
C. 36
D. 56
E. 25
(pag. 1261)
F1350019. Ce cantitate de acid acetic 96% este necesara pentru a obtine 100 g acid diluat?
A. 30 g
B. 31,2 g
C. 25 g
D. 40 g
E. 60 g
(pag. 1260)
F1350020. Ce cantitate de alcool concentrat de 96% este necesara pentru a obtine 100 g. alcool diluat,
stiind ca este necesar sa se utilizeze 32,5 g. apa?
A. 66,5 g
B. 67,5 g
C. 70 g
D. 36 g
E. 55 g
(pag. 1255)
F1350021. Ce cantitate de clorura de sodiu este necesara pentru a izotoniza un colir cu clorhidrat de
dionina 1 % (M dionina clorhidrat = 385,9; MNaCl = 58,44)
A. 0,72 g%
B. 0,8 g%
C. 0,9 g%
D. 1,2 g%
E. 1,5 g%
(pag. 433)
F1350022. Ce cantitate de clorura de sodiu este necesara pentru a prepara o solutie injectabila
izotonica de clorhidrat de cocaina 0,2%? (M NaCl = 58,44; M cocaina clorhidrat = 339,8).
A. 0,75 g%
B. 0,86 g%
C. 1 g%
D. 1,5 g%
E. 1,3 g%
(pag. 433)
F1350023. Ce cantitate de clorura de sodiu este necesara pentru a prepara oftadoze izotonice de sulfat
de atropina? (M NaCl =58,44; M atropina sulfat = 694,8 )

A. 0,85 g%
B. 0,9 g%
C. 1,2 g%
D. 1,5 g%
E. 0,6 g%
(pag. 433)
F1350024. Ce cantitate de glucoza este necesara teoretic pentru a prepara o solutie injectabila
izotonica (Mr glucoza =180)?
A. 41,45 g ‰
B. 30 g ‰
C. 40 g ‰
D. 33 g ‰
E. 25 g ‰
(pag. 433)
F1350025. Ionograma serului sanguin indica un deficit de 50 mEq Na+. Sa se calculeze cantitatea de
clorura de sodiu care contine 50 mEq Na+ (Mr Na Cl = 58,44).
A. 1,5 g
B. 2,923 g
C. 0,9 g
D. 2 g
E. 0,5 g
(pag. 514)
F1350026. Sa se calculeze cantitatea de hidrogencarbonat de sodiu necesara pentru a prepara o

perfuzie izotonica (M NaHCO3 = 84,01)
A. 14 g‰
B. 12,8 g‰
C. 10 g‰
D. 25 g‰
E. 30 g‰
(pag. 433)
F1550027. Câte grame de unguent oficinal cu fenilbutazonă sunt necesare pentru a obţine 50 g
unguent cu fenilbutazonă 0,5%, ştiind că aceasta este singura sursă de fenilbutazonă:
A. 10 g
B. 15 g
C. 6,25 g
D. 8,5g
E. 20 g
(pag. 960, [10])
F1550028. Câţi mmoli conţine o soluţie de carbonat acid de sodiu de concentraţie 13%0 ştiind că masa
moleculară relativă este 84,02:
A. 154,725
B. 75,55
C. 309,45
D. 618,9
E. 113,21
(pag. 492, [10])
F1550029. Câţi mosmoli conţine o soluţie de clorură de sodiu care are 3 mmoli?
A. 1
B. 2
C. 3
D. 1,5
E. 6
(pag. 492, [10])
F1550030. Dacă peste 20g sirop de codeină (0,2%) oficinal se adaugă 150 g sirop simplu, precizaţi
concentraţia în codeină a siropului obţinut:
A. 0,10%
B. 0,3%
C. 0,5%
D. 0,023%
E. 0,22%
(pag. 846, [10])
F1550031. Folosind formula DE VRIES precizaţi concentraţia soluţiei izotonice de sulfat de magneziu
ştiind că are masa moleculară relativă 246,5:
A. 37,94 g ‰
B. 3,6 g‰
C. 45,14 g‰
D. 52,33 g‰
E. 77,28 g‰
(pag. 511, [10])
F1550032. O reţetă magistrală conţine 1,2 fenobarbital acid la 100 g de suspensie de uz intern. Ştiind
că preparatul se administrează unui adult şi că dozele terapeutice maxime pentru fenobarbitalul acid
sunt conform FR X de 0,3g respectiv 0,6 g, precizaţi cantitatea de fenobarbitalul acid cu care se va
prepara suspensia:
A. 1,2 g
B. 2 g
C. 1,33 g
D. 0,6 g
E. 1,1 g
(pag. 894, [10])
F1550033. Presiunea osmotică a unei soluţii 2M de clorură de potasiu este faţă de cea a unei soluţii 2M
de clorură de sodiu:
A. dublă
B. triplă
C. egală
D. la jumătate
E. de 10 ori mai mare
(pag. 493, [10])
F2150034. Cate grame de iodura de potasiu sunt necesaare pentru a prepara 100 g solutie alcoolica de
iod iodurat ?
A. 0,5
B. 1,0
C. 3
D. 5
E. 10
(pag. (10) 866)
F2150035. Cate grame de CaCl2 . 6H2O contin 100 g solutie stoc de CaCl2 (1:1) ?
A. 0,1
B. 10
C. 25
D. 50
E. 99
(pag. (10) 853)
F2150036. Cate grame de HCl concentrat sunt necesare pentru a prepara 1 kg de HCl diluat (HCl
concentrat = 36,5 % g/g, iar HCl diluat = 10 % g/g) ?
A. 74
B. 32
C. 274
D. 300
E. 750
(pag. (10) 77)
F2150037. Ce cantitate de fenilbutazona (g) se gaseste in 120 g unguent cu fenilbutazona 4 % ?

A. 1,6
B. 3,2
C. 4,1
D. 6,4
E. 8,6
(pag. (10) 959)
F2150038. Ce cantitate de rezorcina (g) contin 20 g colir oficinal cu rezorcina ?

A. 0,1
B. 0,2
C. 0,25
D. 0,5
E. 1,00
(pag. (10) 713)
F2150039. Ce cantitate de fenobarbital poate contine o suspensie orala ?

A. 0,10
B. 0,20
C. 0,30
D. 0,50
E. 0,60
(pag. (10) 894)
F2150040. Cate grame de camfor sunt necesare pentru a obtine 150 g spirt camforat ?
A. 5
B. 10
C. 15
D. 20
E. 25
(pag. (10) 854)
F2150041. 20 g colir oficinal cu nitrat de pilocarpina contin:

A. 0,1 g substanta activa
B. 0,2 g substanta activa

C. 0,25 g substanta activa
D. 0,5 g substanta activa
E. 1,0 g substanta activa
(pag. (10) 712)
F2150042. O solutie de borat de fenilmercur 0,002 % este o solutie ?

A. 1:1 000
B. 1:10 000
C. 1:20 000
D. 1:50 000
E. 1:100 000
(pag. (10) 871)
F2150043. Pentru a prepara 150 g soluţie diluată de peroxid de hidrogen se foloseşte soluţia
concentrată de peroxid de hidrogen în cantitate de:
A. 5 g
B. 10 g
C. 15 g
D. 20 g
E. 25 g
(pag. 1292, [10])
F2150044. Pentru prepararea a 250 ml soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu cu un conţinut de 154
mmoli Na+/l se vor folosi:
A. 1 g clorură de sodiu
B. 2 g clorură de sodiu
C. 2,25 g clorură de sodiu
D. 4,50 g clorură de sodiu
E. 9 g clorură de sodiu
(pag. 504, [10])
F2150045. Glicerina are o densitate specifică de cca 1,25; 100 ml cântăresc:

A. 75 g
B. 100 g
C. 125 g
D. 150 g
E. 200 g
(pag. 504, [10])
F2150046. Pentru a obţine alcool de 70 grade prin amestecarea de alcool de 95 grade şi apă (la 20 C) se
folosesc:
A. 226 g alcool + 734 g apă
B. 361 g alcool + 639 g apă
C. 459 g alcool + 541 g apă
D. 564 g alcool + 436 g apă
E. 675 g alcool + 325 g apă
(pag. 1255, [10])
F2150047. Dozele pentru antibiotice prevăzute în FR X sunt exprimate în:

A. grame
B. miligrame
C. micrograme
D. unităţi internaţionale
E. miliechivalenţi
(pag. 1282, [10])
F2150048. Câte doze unitare se află în 125 g soluţie medicamentoasă apoasă administrată cu linguriţa:
A. 10
B. 15
C. 20
D. 25
E. 30
(pag. 37, [10])
F2150049. Din 120 g soluţie apoasă care conţine 6 g clorură de calciu se administrează intern câte 2
linguri pe zi. Doza de clorură de calciu administrată în 24 de ore este de:
A. 0,5 g
B. 0,75 g
C. 1,00 g
D. 1,50 g
E. 1,75 g
(pag. 511, [10])
F2150050. Câte grame de soluţie stoc de clorură de calciu (50 %) sunt necesare pentru a prepara 200
g soluţie de clorură de calciu 20 %:
A. 50 g
B. 60 g
C. 70 g
D. 80 g
E. 100 g
(pag. 852, [10])
F2150051. Ce reprezintă termenii c, c1, c2 ...... din formula de izotonizare prevăzută de FR X la

monografia "Iniectabilia":
A. masele moleculare relative ale substanţelor izotonizante
B. coeficienţii de disociere ai substanţelor din soluţia de izotonizat
C. raportul dintre concentraţiile la mie şi masele moleculare ale substanţelor din soluţia de izotonizat
D. coeficienţii de disociere ai substanţelor izotonizante
E. masele moleculare relative ale substanţelor din soluţia de izotonizat
(pag. 511, [10])
F2250052. Care este osmolaritatea unei solutii perfuzabile care contine 50 mEq Na+ sub forma de
clorura de sodiu ?
A. 58,5
B. 100
C. 1000
D. 111
E. 310
(pag. FRX,1177)
F2250053. In vederea prepararii uneoi solutii perfuzabile care trebuie sa contina 50 mEq Na+ precizati
cantitatea in grame de clorura de sodiu necesara ( Masa moleculara a clorurii de sodiu este 58,5).
A. 9
B. 1
C. 2925
D. 2,925
E. 58,5
(pag. FRX,1177)
F2250054. Ce cantitate de clorura de sodiu mai trebuie adaugata la 10 g solutie medicamentoasa

pentru uz oftalmic, hipotonica, avind o substanta medicamentoasa cu un echivalent in clorura de
sodiu de 0,5 g pentru, a o izotoniza?
A. 0,06
B. 0,05
C. 0,04
D. 0,03
E. 0,02
(pag. FRX,504)
F2250055. Intr-o prescriptie magistrala doza la sulfat de atropina prescrisa in 10 g solutie de uz intern
este depasita. Ce cantitate de sulfat de atropina se poate prelucra, daca medicamentul de
administreaza intern, de trei ori pe zi cite 10 picaturi, iar dozele maxime terapeutice din FR X sunt de 2
mg pentru odata si 4 mg pentru 24 ore ?
A. 0,002
B. 0,026
C. 0,26
D. 0,004
E. 0,001
(pag. FRX, 1266)
F2250056. Cati mq Ca2+ se gasesc intr-o solutie perfuzabila ce contine 0,50 g/l clorura de calciu (masa
moleculara a clorurii de calciu este 219,1) ?
A. 2,28
B. 4,56
C. 9,12
D. 1,14
E. 6,84
(pag. FR X, 504)
F2250057. Ce cantitate de perhidrol este necesara pentru prepararea a 50 g apa oxigenata 3% ?

A. 10
B. 5
C. 25
D. 15
E. 7.5
(pag. FR X, 864)
F2250058. Intr-o solutie extractiva apoasa in cantitate de 120 g trebuie asociat un conservant, amestec
nipagin-nipasol 3:1, in concentratie de 0,1 %. Ce cantitate dintr-o solutie alcoolica de nipagin-nipasol
3:1 10 % este necasara?
A. 0,12 g
B. 1.20 g
C. 0.10 g
D. 0.012 g
E. 1 g
(pag. FR X, 872-873)
F2250059. La prepararea infuziei din radacina de ipeca, apa utilizata la extractie trebuie acidulata cu
acid clorhidric. Ce cantitate de acid clorhidric diluat este necesara in cazul extractiei a 0,20 g radacina
de ipeca, stiind ca radacina de ipeca contine cel putin 2 % alcaloizi totali exprimati in emetina ?
A. 4g
B. 0.4 g
C. 0.04 g
D. 0.02 g
E. 0.01 g
(pag. FR X, 873)
F2250060. La prepararea unei suspensii stabilitatea fizica a sistemului se realizeaza prin folosirea unui
agent de crestere a vascozitatii, un compus macromolecular hidrofil, metilceluloza, in concentratie de
0,50 %. Ce cantitate de mucilag de metilceluloza oficinal este necesara pentru 50 g suspensie ?
A. 25 g
B. 12.50 g
C. 10 g
D. 15 g
E. 5.50 g
(pag. FR X, 658)
F2250061. La prepararea unei tincturi cu alcool diluat prin percolare se folosesc 10 kg produs vegetal.
Care va fi debitul de percolare, in picaturi pe minut (alcoolul diluat are 57 de picaturi pe gram) ?
A. 453,25 picaturi/minut
B. 511,36 picaturi/minut
C. 658,15 picaturi/minut
D. 384,12 picaturi/minut
E. 593,75 picaturi/minut
(pag. FR X, 922)
F2250062. Pentru un supozitor cu clorhidrat de morfina, medicul a prescris o cantitate de 0,03 g

clorhidrat de morfina pe supozitor si un mod de administrare de 3 supozitoare pe zi. Care este numarul
maxim de supozitoare ce pot fi eliberate din farmacie, stiind ca dozele maxime ale clorhidratului de
morfina sunt 0,02 g pentru o data si 0,06 g pentru 24 de ore ?
A. 6
B. 3
C. 9
D. 12
E. 15
(pag. FR X, 1276)
F2250063. La prepararea unui decoct din radacina de ciubotica cucului, apa de extractie trebuie
alcalinizata cu bicarbonat de sodiu, pentru a creste randamentul de extractie a saponinelor. Ce
cantitate de bicarbonat de sodiu este necesara in cazul utilizarii a 2 g produs vegetal ?
A. 2 g
B. 1 g
C. 0.50 g
D. 0.20 g
E. 1.50 g
(pag. FR X, 873)
F2250064. In compozitia unei pulberi compuse divizate este prevazut si fenobarbital (0,30 g doza
maxima pentru o data si 0,60 g doza maxima pentru 24 de ore). Care este cantitatea maxima de
fenobarbital / doza ce se poate folosi, stiind ca modul de administrare este de 3 doze pe zi ?
A. 0.10 g
B. 0.15 g
C. 0.20 g
D. 0.25 g
E. 0.30 g
(pag. FR X, 1278)
F2250065. Pentru prepararea a 150 g acid clorhidric diluat este necesara urmatoarea cantitate de acid
clorhidric concentrat, 36,5 %:
A. 108,91 g
B. 41,09 g
C. 15 g
D. 25 g
E. 38,46 g
(pag. FR X, 76-77)
F2250066. Se prepara 50 g emulsie de uz intern, 10 % faza uleioasa, prin metoda gumei uscate. Care
este cantitatea de guma arabica necesara ?
A. 10 g
B. 5 g
C. 2.5 g
D. 1 g
E. 0.5 g
(pag. FR X, 388)
F2250067. Se prepara 100 g suspensie de uz intern cu fenobarbital (0,30 g doza maxima pentru o data
si 0,60 g doza maxima pentru 24 de ore). Modul de administrare este de 3 ori cate o lingurita pe zi. Care
este cantitatea maxima de fenobarbital ce se poate suspenda in acest preparat ?
A. 4 g
B. 2 g
C. 0.60 g
D. 0.90 g
E. 0.30 g
(pag. FR X, 894)
F2250068. Intr-o solutie de uz intern fenobarbitalul (masa moleculara 232,2) se inlocuieste cu

fenobarbital sodic (masa moleculara 254,2). Stiind ca initial au fost prevazute 0,50 g fenobarbital, care
va fi cantitatea de fenobarbital sodic folosita ?
A. 0.50 g
B. 0.547 g
C. 0.65 g
D. 0.453 g
E. 0.75 g
(pag. FR X, 745, 747)
F2350069. Ce cantitate de clorura de sodiu este necesara pentru a prepara oftadoze izotonice de sulfat
de atropina? (M NaCl = 58,44; M atropina sulfat = 694,8)
A. 0,85 g%
B. 0,9 g%
C. 1,2 g%
D. 1,5 g%
E. 0,6 g%
(pag. 511, 710)
F2350070. Ce cantitate de clorura de sodiu este necesara pentru a prepara o solutie injectabila
izotonica de clorhidrat de cocaina 0,2%? (M NaCl=58,44; M cocaina clorhidrat=339,8).
A. 0,75 g%
B. 0,86 g%
C. 1 g%
D. 1,5 g%
E. 1,3 g%
(pag. 511)
F2350071. Ce cantitate de clorura de sodiu este necesara pentru a izotoniza un colir cu clorhidrat de
dionina 1%? (M dionina clorhidrat=385,9; M NaCl= 58,44).
A. 0,72 g%
B. 0,8 g%
C. 0,9 g%
D. 1,2 g%
E. 1,5 g%
(pag. 511, 710)
F2350072. Sa se calculeze cantitatea de hidrogencarbonat de sodiu necesara pentru a prepara o

perfuzie izotonica. (M NaHCO3 = 84,01).
A. 14 g ‰
B. 12,8 g ‰
C. 10 g ‰
D. 25 g ‰
E. 30 g ‰
(pag. 511)
F2350073. Ce procent din doza maxima prevazuta de F.R.X. pentru substantele puternic active se
prescrie la o persoana de 78 de ani?
A. 50%
B. 75%
C. 70%
D. 80%
E. 60%
(pag. 1262-1263)
F2350074. Ce procent din doza maxima prevazuta de F.R.X. pentru substantele puternic active se
prescrie la o persoana de 82 de ani?
A. 50%
B. 75%
C. 70%
D. 80%
E. 60%
(pag. 1262-1263)
F2350075. Care este numarul de picaturi pentru 1 g solutie apoasa, masurate cu picatorul normal?
A. 19
B. 20
C. 36
D. 56
E. 25
(pag. 1261)
F2350076. Ce cantitate de acid acetic 96% este necesara pentru a obtine 100 g acid diluat?
A. 30 g
B. 31,2 g
C. 25 g
D. 40 g
E. 60 g
(pag. 60)
F2350077. Ce cantitate de alcool concentrat de 96% este necesara pentru a obtine 100 g alcool diluat,
stiind ca este necesar sa se utilizeze 32,5 g apa?
A. 66,5 g
B. 67,5 g
C. 70 g
D. 36 g
E. 55 g
(pag. 1255)
F2350078. Care este doza maxima admisa de F.R.X. pentru clorhidratul de codeina din urmatoarea
formula: Rp/Codeini hydrochloridi 1,50 g; Aquae destillatae q.s.ad.50 g. M.f. sol. D.s. intern, cate 1
lingurita de 2 ori/zi.(d=0,1 g; D= 0,3 g)
A. 2 g
B. 0,75 g
C. 1 g
D. 0,8 g
E. 0,95 g
(pag. 1262)
F2350079. Ce cantitate de glucoza este necesara teoretic pentru a prepara o solutie injectabila
izotonica (Mr glucoza =180)?
A. 41,45 g ‰
B. 30 g ‰
C. 40 g ‰
D. 33 g ‰
E. 25 g ‰
(pag. 511)
F2350080. Care este doza maxima admisa de F.R.X. pentru fenobarbitalul sodic din urmatoarea
formula, prescrisa pentru un copil de 10 kg: Rp/ Phenobarbitali natrici 1,00 g; Sirupi simplicis 10 g;
Aquae destillatae q.s. ad. 100 g.M.f. sol. D.s. intern, 1 lingurita de trei ori/zi. (d= 0,3 g; D= 0,6 g).
A. 1 g.
B. 1,14 g.
C. 0,3 g.
D. 0,5 g
E. 0,05 g.
(pag. 37, 1262-1263)
F2350081. Care este masa de excipient- unt de cacao- in grame necesara pentru a prepara prin
modelare 10 supozitoare pentru adulti cu fenobarbital 0,2 g/supozitor?
A. 10-20
B. 18-28
C. 20-30
D. 30-40
E. 15-20
(pag. 889)
F2550082. Precizati care este cantitatea de fenobarbitalul acid care se adauga la preparea suspensiei
urmatoare: Rp./ Fenobarbital acid 1,2 g / Apa distilata ad. 100 g/ M.f. suspensio/ D.s. int. 3 linguri pe zi/.
Dozele terapeutice maxime pentru fenobarbitalul acid sunt conform FR X de 0,3g respectiv 0,6 g.
A. 2,0 g,
B. 0,6 g,
C. 0,3 g,
D. 1,5 g,
E. 2,5g.
(pag. 894)
F2550083. Care este concentratia pe care o are solutia obtinuta prin adaugarea a 100 g apa distilata
peste 50 g solutie oficinala de acetat de amoniu:
A. 10%,
B. 5%,
C. 15%,
D. 7,5%,
E. 11%.
(pag. 852)
F2550084. Precizati concentratia soluţiei izotonice de carbonat acid de sodiu, folosind formula DE
VRIES, stiind că are masa moleculara relativa 84,02:
A. 10‰,
B. 9‰,
C. 12,92‰,
D. 14,5‰,
E. 8,45‰.
(pag. 511)
F2550085. O soluţie 2M de clorura de calciu are presiunea osmotica fata de cea a unei solutii 2M de
clorura de magneziu:
A. egala,
B. dubla,
C. tripla,
D. la jumatate,
E. de cinci ori mai mare.
(pag. 493)
F2550086. Care este cantitatea maxima de fosfat de codeina care se poate gasi in 150 g solutie de uz
intern destinata a fi administrata cu lingura de trei ori pe zi unui copil de 6 ani, stiind ca dozele
terapeutice maxime pentru fosfatul de codeina sunt, conform FR X, 0,1 g pentru o data, respectiv 0,3 g
pentru 24 de ore.
A. 0,3 g,
B. 0,1 g
C. 0,2 g
D. 0,4 g
E. 0,5 g
(pag. 1262)
F2550087. Care este cantitatea maxima de papaverina clorhidrica care se poate gasi in 150 g solutie de
uz intern destinata a fi administrata cu lingura de trei ori pe zi unui copil de 6 ani, stiind ca dozele
terapeutice maxime pentru aceasta sunt, conform FR X, 0,2 g pentru o data, respectiv 0,6 g pentru 24
de ore.
A. 0,2 g,
B. 0,3 g,
C. 0,4 g,
D. 0,5 g,
E. 0,6 g.
(pag. 1262)
F2550088. Care este cantitatea de solutie de uz intern folosita de un pacient in trei zile, daca modul de
administrare este "D.s.intern 3 linguri pe zi"?
A. 5 g,
B. 15 g,
C. 45 g,
D. 150 g,
E. 135 g.
(pag. 37)
F2550089. Conform FR X raportul componentele necesare prepararii emulsiei primare, ulei de floarea-
soarelui:guma arabica: apa distilata, este
A. 1:1:1,
B. 2:1:1,
C. 10:5:7,5,
D. 15:10:17,
E. 10:50:20.
(pag. 387)
F2550090. Cantitatea de extract uscat de beladonă (1,5% alcaloizi totali exprimaţi în hiosciaină) care
poate substitui 10 g tinctură de beladona (0,030% alcaloizi totali exprimaţi în hiosciaină) este:
A. 10 g,
B. 1,5 g,
C. 1 g,
D. 0,5 g
E. 0,2 g.
(pag. 421-927)
F2550091. Conform FR X 0,1 mg nistatin au o activitate microbiologică de cel puţin:

A. 440 UI,
B. 4400 UI,
C. 44 UI,
D. 440000UI
E. 10 UI.
(pag. 708)
F2550092. Pentru a prepara 300 g soluţie extractiva apoasa din frunze de digitala:
A. se folosesc 9 g produs vegetal,
B. produsul vegetal se umectează cu o cantitate egală de acid clorhidric,
C. produsul vegetal se mărunţeşte corespunzător sitei I,
D. produsul vegetal se umectează cu 4,5 g apă timp de 5 minute,
E. se folosesc 1,5 g produs vegetal.
(pag. 872)
F2550093. Medicul prescrie unui adult de 30 de ani urmatoarea reteta magistrala: Rp. Fenobarbital 10 g
/ Sirop simplu 5 g / Apa distilata ad. 100 g / M. f. sol. / D. s. int. 2 linguri pe zi. Stiind ca dozele maxime
pentru fenobarbital sunt 0,3 si 0,6 g, precizati care formulă de mai jos o preparati:
A. Fenobarbital 2,2 g / Sirop simplu 5 g / Apă distilata ad. 100 g,
B. Fenobarbital 10 g / Sirop simplu 2 g / Apă distilată ad. 100 g,
C. Fenobarbital 10 g / Sirop simplu 6 g / Apă distilată ad. 100 g,
D. Fenobarbital sodic 2,2 g / Sirop simplu 5 g / Apă distilată ad. 100 g,
E. Fenobarbital sodic 2,2 g / Sirop simplu 6,6 g / Apă distilată ad. 100 g.
(pag. 745-747)
F2550094. Mentionand ca dozele terapeutice maxime, conform FR X sunt 0,01 g respectiv 0,03 g pentru
24 de ore, si modul de administrare este de 3 linguri pe zi, cantitatea maxima de nitrazepam care se
poate adauga in 100 g suspensie destinata administrarii unui adult este:
A. 0,06 g
B. 0,03 g
C. 0,001 g
D. 0,01 g
E. 0,003 g
(pag. 893)
F2650095. Câte grame de clorură de sodiu sunt necesare pentru izotonizarea a 80 ml de solutie de
glucoză 2% (M glucoză = 180):
A. 0,37
B. 0,17
C. 0,25
D. 0,90
E. 10,00
(pag. 511)
F2650096. Câte grame de azotat de potasiu se utilizează pentru izotonizarea a 5 grame de solutie de
nitrat de argint 1% (M AgNO3 = 169,9; M KNO3 = 101,1) ?
A. 9,6000
B. 0,0480
C. 0,0996
D. 0,0360
E. Este o solutie hipertonică si nu trebuie izotonizată
(pag. 511,709,710)
F2650097. Căti mmol/l contine o solutie de glucoză 10% (M glucoză = 180) ?

A. 283
B. 1100
C. 0,55
D. 5,5
E. 555
(pag. 492)
F2650098. Căte grame de glucoză trebuie să cântărim pentru a prepara 25 de litri de solutie perfuzabilă
cu concentratie de 305 mEq/l (M glucoză = 180) ?
A. 1367
B. 54,9
C. 54900
D. 1500
E. 1372,5
(pag. 492,493)
F2650099. Câte grame de clorură de sodiu sunt necesare pentru izotonizarea a 1500 de mililitri de
solutie de sulfat de atropină 0,09% (M atr.sulf. = 694,86) ?
A. 12,3
B. 15,6
C. 13,3
D. 10
E. 17,2
(pag. 511,709)
F2650100. Formula lui Clark poate fi folosită pentru copii peste:

A. 2 ani
B. 4 ani
C. 6 ani
D. 5 ani
E. 3 ani
(pag. 1262,1263)
F2650101. Din formula lui Clark "F" reprezintă:

A. doza terapeutică pentru copil
B. doza terapeutică pentru adult
C. masa corporală a copilului
D. factor de corectie a masei corporale
E. suprafata corporală la copil
(pag. 1262,1263)
F2650102. Cât este densitatea relativă a unui lichid determinând cu picnometrul, dacă masa volumului
de lichid studiat este 25,72 g si masa volumului de apă este de 15,25 g ?
A. 1,6865
B. 392,2326
C. 0,5929
D. 1,3890
E. 25,16
(pag. 988)
F1250103. Care din produsele şi substanţele toxice se exceptează de la obligaţia ţinerii evidenţei
mişcării lor în farmacii:
A. substanţele toxice care se pot elibera pe bază de reţetă simplă, indiferent de forma sub care se prezintă
(prescripţii magistrale, preparate galenice sau specialităţi);
B. atropină şi săruri;
C. atropină fiole;
D. specialităţile farmaceutice care conţin în formulă, pe lângă substanţe toxice în doze terapeutice, şi alte
ingrediente;
E. stricnină fiole.
(pag. Decret anexa 1, art.3)
F1250104. Care dintre următoarele afirmaţii, în legătură cu evidenţa mişcării produselor şi substanţelor
stupefiante în farmacii, sunt valabile:
A. evidenţa mişcării produselor şi substanţelor stupefiante se ţine într-un registru special, numerotat şi sigilat
de Direcţia Sanitară Judeţeană sau a municipiului Bucureşti;
B. evidenţa mişcării produselor şi substanţelor stupefiante se ţine într-un registru special, numerotat şi sigilat
de Direcţia Generală Farmaceutică a Ministerului Sănătăţii;
C. registrul pentru evidenţa mişcării produselor şi substanţelor stupefiante trebuie prezentat anual pentru viză
Inspectoratului Judeţean al Poliţiei;
D. documentele pe baza cărora s-au primit şi s-au eliberat produse stupefiante se păstrează în original,
separat de celelalte acte justificative;
E. numărul documentelor pe baza cărora s-au primit şi s-au eliberat produse stupefiante se înscrie în registrul
pentru evidenţa mişcării produselor şi substanţelor stupefiante.

(pag. Instructiuni art. 82, 85 si anexa 12)
F1250105. Care este atitudinea corectă a farmacistului din farmacie, la eliberarea produselor şi
substanţelor stupefiante pentru bolnavii trataţi ambulatoriu:
A. la prezentarea prescripţiei, farmacistul eliberează specialităţile farmaceutice şi dă prioritate la executarea
preparatelor magistrale cu stupefiante, prescripţiile de produse şi substanţe stupefiante reprezentând o
medicaţie urgentă;
B. famacistul nu eliberează produsele cu stupefiante prescrise, dacă au trecut mai mult de 7 zile de la data
emiterii prescripţiei;
C. farmacistul care prepară produse magistrale sau eliberează produsele condiţionate, specificate în
prescripţie, aplică pe prescripţia medicală ştampila farmaciei, numărul şi data din registrul de copiere a
reţetelor şi semnează de executare;
D. farmacistul nu mai eliberează preparatele magistrale, conţinând substanţe stupefiante, neridicate în
termen de 3 zile;
E. la eliberarea produselor stupefiante, farmacistul solicită semnătura primitorului, notându-se pe prescripţie
seria buletinului de identitate, data eliberării şi organul emitent, domiciliul primitorului, farmacistul semnând
şi el pe prescripţie pentru eliberare.
(pag. Instructiuni art. 61, 80)
F1250106. Ce se întâmplă cu stupefiantele, prescrise unui bolnav internat în spital, care nu s-au folosit
în timpul pentru care au fost prescrise ?
A. Se restituie farmaciei de spital care le-a eliberat.
B. Se reintroduc în evidenţa cantitativă a farmaciei de spital.
C. Se casează.
D. Rămân în trusa de urgenţă a secţiei de spital.
E. Se administrează altor bolnavi, fără a fi returnate farmaciei.
F1250107. Cum procedează farmacistul din farmacia de spital în cazul depăşirii dozelor maxime pentru
o dată sau pentru 24 de ore la produsele stupefiante prescrise pe condici de prescripţii medicale, la
bolnavii spitalizaţi:
A. eliberează produsele în dozele prescrise de medic, bolnavul fiind sub supraveghere;
B. dacă medicul nu a specificat pe prescripţie “sic volo”, farmacistul ia legătura cu medicul în scopul obţinerii
acestei specificaţii;
C. eliberează jumătate din doza maximă admisă de Farmacopeea Română în vigoare;
D. eliberează doza depăşită dacă medicul specifică pe prescripţie “sic volo”;
E. refuză eliberarea.
F1250108. La prescrierea produselor şi substanţelor toxice, medicul este obligat:

A. să scrie cantitatea de produs prescrisă în cifre şi litere;
B. să utilizeze formular special cu timbru sec;
C. să indice amănunţit modul de administrare;
D. să nu depăşească dozele maxime pentru 3 zile;
E. să menţioneze pe prescripţia medicală "sic volo”, dacă doza prescrisă depăşeşte doza maximă admisă.
F1250109. La primirea unei prescripţii recomandând un medicament toxic, dacă doza prescrisă
depăşeşte doza maximă admisă, farmacistul are următoarele obligaţii:
A. să elibereze doza prescrisă, dacă medicul a specificat pe prescripţie “sic volo”;
B. să elibereze doza maximă pentru 3 zile, indiferent dacă medicul a specificat sau nu pe prescripţie “sic
volo”;
C. să ia legătura cu medicul care a prescris medicamentul, dacă acesta nu a specificat pe prescripţie “sic
volo”;
D. atunci când nu se poate realiza legătura cu medicul sau în cazuri urgente, pentru depăşiri care nu au
menţiunea “sic volo”, prescripţia se va executa în limitele dozelor prevăzute de Farmacopeea Română în
vigoare;
E. să reţină prescripţia medicală, dacă aceasta conţine un medicament toxic pentru care este obligatorie
ţinerea evidenţei mişcării, repetarea acesteia nefiind permisă.
(pag. Decret anexa 2 art. 29, 34, 35)
F1250110. Pentru care din următoarele afecţiuni pot fi depăşite dozele maxime pentru 3 zile, la
eliberarea stupefiantelor, pe bază de autorizaţie specială eliberată de Direcţia Sanitară Judeţeană ?
A. artroză generalizată;
B. angină pectorală;
C. cardiopatie ischemică cu bloc de ramură;
D. cardiopatie decompensată cu dispnee nocturnă;
E. arterită avansată în stadiul de gangrenă, cu dureri de decubit.
F1250111. Produsele şi substanţele stupefiante pentru uz veterinar:

A. se eliberează pe prescripţii medicale cu timbru sec;
B. se eliberează pe prescripţii medicale obişnuite;
C. se eliberează în limita dozelor maxime de uz veterinar, pentru 3 zile;
D. se eliberează fără a ţine cont de dozele maxime pentru 3 zile;
E. nu se pot elibera stupefiante pentru uz veterinar.
F1350112. F.R.X. prevede calculul dozelor maxime pentru copii utilizand criteriile:
A. greutate
B. varsta
D. inaltime
E. afectiune
(pag. 1262-1263)
F1550113. Dacă ionograma unui pacient arată un deficit de 125 mEq K+, stabiliţi formula perfuziei care
administrată acestuia corectează acest dezechilibru. Precizăm că se foloseşte clorură de potasiu care
are masa moleculară 74,55 şi cifra Spowl 84.
A. 9,318 g clorură de potasiu
B. 8,9 g clorură de potasiu
C. 10,4 g clorură de potasiu
D. apă distilată ad. 782,77 ml
E. apă distilată ad. 214,87 ml
(pag. 493, [10])
F1550114. Dacă ionograma unui pacient arată un deficit de 25 mEq Na+, stabiliţi formula perfuziei care
administrată acestuia corectează acest dezechilibru. Precizăm că se foloseşte clorură de sodiu care
are masa moleculară 58,45 şi cifra Spowl 111.
A. 1,4615 g clorură de sodiu
B. 2,9 g clorură de sodiu
E. apă distilată ad. 324,44 ml
(pag. 493, [10])
F1550115. La 25 g soluţie oficinală de acetat de amoniu se adaugă 25 g de apă distilată. Precizaţi

concentraţia pe care o are soluţia finală şi masa acesteia:
A. 25 g
B. 3%
C. 50 g
D. 7,5%
E. 22%
(pag. 852, [10])
F1550116. Peste 100 g perhidrol se adaugă 300 g de apă distilată. Precizaţi concentraţia pe care o are
soluţia finală şi masa acesteia:
A. 400 g
B. 3%
C. 300 g
D. 7,33%
E. 7,5%
(pag. 864, [10])
F1550117. Precizaţi cantităţile de soluţii de amoniac 3% şi 36% ce trebuie amestecate pentru a obţine
100 g soluţie 20%:
A. 48,48 g amoniac 3%
B. 51,51 g amoniac 36%
C. 20 g amoniac 36%
D. 80 g amoniac 3%
E. 50 g amoniac 36% şi 50 g amoniac 6%
(pag. 1177, [10])
F1550118. Ştiind că dozele terapeutice maxime pentru fenobarbitalul sodic sunt conform FR X de 0,3g
respectiv 0,6 g, aceste doze pentru un copil, care are greutatea 36 Kg şi factorul de corecţie al masei
corporale este 1,5, sunt:
A. 0,192 g pentru o dată
B. 0,385 g pentru 24 de ore
C. 0,15 g pentru 24 de ore
D. 0,1 g pentru o dată
E. 0,4 gpentru 24 de ore
(pag. 1262, [10])
F2150119. 500 g solutie alcoolica de iod iodurat contine ?

A. 10 g
B. 20 g
C. 15 g
D. 30 g
E. 475 g
(pag. (10) 1182)
F2150120. 1 mg este egal cu:

A. 10^-4 g
B. 10^-3 g
C. 10^-1 cg
D. 100 microm
E. 1000 microg
(pag. 1289, [10])
F2150121. Masa volumetrică (densitatea) se măsoară în:

A. Kg/m^3
B. g/m^3
C. Kg/ml
D. g/ml sau g/cm^3
E. g/l
(pag. 1290, [10])
F2150122. Multiplii gramului sunt:

A. decigramul
B. centigramul
C. microgramul
D. kilogramul
E. megagramul
(pag. 1292, [10])
F2150123. Submultiplii milimetrului sunt:

A. decimetrul
B. micrometrul
C. nanometrul
D. picometrul
E. centimetrul
(pag. 1292, [10])
F2150124. Formula Clark:

A. se foloseşte pentru calcularea dozelor terapeutice pentru copii de până la 1 an
B. se foloseşte pentru calcularea dozelor terapeutice pentru copii de peste 2 ani
C. ţine seama de vârstă (A)
D. ţine seama de masa corporală a copilului în Kg (G)
E. ţine seama de suprafaţa corporală a copilului (S)
(pag. 1263, [10])
F2150125. Dozele terapeutice uzuale şi maxime înscrise în tabele în FR X:

A. se referă la adulţi
B. se referă la copii
C. privesc substanţele farmaceutice, produsele vegetale şi unele preparate farmaceutice
D. sunt exprimate în general în grame
E. sunt raportate exclusiv la suprafaţa corporală
(pag. 1262, [10])
F2350126. F.R.X. prevede calculul dozelor maxime pentru copii utilizand criteriile:
A. greutate
B. varsta
D. inaltime
E. afectiune
(pag. 1262-1263)
F2550127. Conform FR X dozele terapeutice maxime pentru fenobarbitalul sodic sunt 0,3 g pentru o
data si 0,6 g pentru o zi. Calculati valoarea acestor doze pentru un copil cu greutatea 35 Kg si factorul
de corectie al masei corporale este 1,5:
A. 0,225 g pentru o data,
B. 0,3 g pentru o data,
C. 0,6 g pentru o zi,
D. 0,45 g pentru o zi,

E. 0,3 g pentru o data si 0,6 g pentru o zi.
(pag. 1262)
F2550128. Sa se calculeze, pentru un copil in varsta de 12 ani, dozele terapeutice maxime pentru o
data si pentru 24 de ore pentru o substanta puternic activa, care are conform FR X urmatoarele doze
0,250g respectiv 0,500 g:
A. 0,125 pentru o data,
B. 0,250 pentru o data,
C. 0,750 pentru 24 de ore,
D. 0,500 pentru 24 de ore.
E. 0,250 pentru 24 de ore.
(pag. 1262)
F2550129. Preparati 50 g unguent cu fenilbutazona 0,5%, stiind ca singura sursa de fenilbutazona este
unguentul cu fenilbutazona oficinal:
A. 6,25 g unguent fenilbutazona oficinal,
B. unguentul cu fenilbutazona oficinal are concentratia 10%,
C. 10,25 g unguent fenilbutazona oficinal,
D. 39,75 unguent simplu.
E. 43,75 unguent simplu.
(pag. 959)
F2550130. Precizati masa si concentratia solutiei obtinute prin diluarea a 100 g perhidrol cu 250 g de
apa distilata:
A. 450 g,
B. 350 g,
C. 8,57%,
D. 150 g,
E. 30%.
(pag. 864)
F2550131. Care este masa solutiei si concentratia in codeina a amestecului obtinut din 100 g sirop de
codeina oficinal si 400 g sirop simplu:
A. 500 ml,
B. 500 g,
C. 0,04%,
D. 0,4%,
E. 4%.
(pag. 846)
F2550132. Stabiliti formula perfuziei care administrata unui pacient corecteaza un deficit de 25 mEq
Na+, folosind clorura de sodiu care are masa moleculara 58,45 şi cifra Spowl 111.
A. 0,15 g clorură de sodiu
B. 1,0 g clorură de sodiu
E. apă distilată ad. 162,22 g
(pag. 493)
F2550133. Stabiliti formula perfuziei, in cazul in care ionograma unui pacient arata un deficit de 125
mEq K+, folosind clorura de potasiu (masa moleculară 74,55 şi cifra Spowl 84).
A. apă distilată ad. 782,77 g,
B. 125 g clorură de potasiu.

C. 74,55 g clorură de potasiu.
D. apă distilată ad. 782,77 ml,
E. 9,318 g clorură de potasiu.
(pag. 493)
F2550134. Care sunt cantitatile de solutii de acid boric 3% si 36% ce trebuie amestecate pentru a
obtine 100 g solutie 20%:
A. 51,51 g acid boric 3%,
B. 48,48 g acid boric 36%,
C. cate 50 g din fiecare solutie,
D. 48,48 g acid boric 3%,
E. 51,51 g acid boric 36%.
(pag. 1177)
F2550135. Care este cantitatea de apa necesara prepararii emulsiei primare si cantitatea de guma
arabica dezenzimata care se foloseste pentru a obtine o emulsie de uz intern cu 100 g ulei de floarea
soarelui ca faza uleioasa:
A. 50 g guma arabica,
B. 75 g apa distilata,
C. 100 g guma arabica,
D. 200 g apa distilata,
E. 100 g apa distilata,
(pag. 388)
F2550136. Stabiliti care este cantitatea de extract de opiu folosita si numarul de supozitoare care se
elibereaza la prepararea urmatoarei retete magistrale: Rp./ Extract de opiu 0,3g / Excipient q.s. / M.f.
supositoria / D.t.d. nr. XXX / D.s. ext 2/zi. (dozele terapeutice maxime pentru extractul de opiu sunt 0,1g
pentru o data, respectiv 0,2 g pentru o zi),
A. 9 g extract opiu,
B. 1,8 g extract opiu,
C. 30 supozitoare.
D. 0,6 g extract opiu,
E. 6 supozitoare.
(pag. 889)
F2550137. Stabiliti care este cantitatea de morfina corhidrica folosita si numarul de supozitoare care se
elibereaza pe o reteta cu timbru sec la prepararea urmatoarei retete magistrale: Rp./ Morfina
clorhidrica 0,05g / Excipient q.s. / M.f. supositoria / D.t.d. nr. XII / D.s. ext 3/zi. (dozele terapeutice
maxime pentru morfina clorhidrica sunt 0,02g pentru o data, respectiv 0,06 g pentru o zi),
A. 6 supozitoare,
B. 12 supozitoare,
C. 0,18 g morfina clorhidrica,
D. 0,70 g morfina clorhidrica,
E. 9 supozitoare.
(pag. 889)
F2550138. Pentru a prepara 16 g masa gelatinoasa se folosesc:

A. gelatina 12 g,
B. glicerina 10 g,
C. apa distilata 4 g,
D. gelatina 2 g,
E. apa distilata 4g.
(pag. 890)
F2550139. La prepararea a 200 g solutie extractiva apoasa din flori de musetel se folosesc:
A. alcool diluat pentru umectare,
B. nipagin,
C. nipagin,
D. carbonat acid de sodiu,
E. acid clorhidric pentru umectare.
(pag. 872)
F2550140. Pentru a prepara 200 g solutie extractiva apoasa dintr-un produs vegetal care contine 1,5%
alcaloizi folosim:
A. 12 g produs vegetal,
B. 1,2 g carbonat acid de sodiu,
C. 200 g apa bidistilata,
D. 200 g apa distilata,
E. 6 g produs vegetal.
(pag. 872)
F2550141. Preparati 500 g solutie extractiva apoasa din radacinile de nalba mare, folosind:
A. 30 g produs vegetal,
B. umectare cu 90 g apa,
C. operatia de macerare,
D. operatia de infuzare,
E. operatia de decoctie.
(pag. 872)
F2550142. Care este cantitatea de fenobarbital sodic cu care se inlocuiesc 10 g fenobarbital acid in
retetele magistrale:
A. cantitatea care se calculeaza stoechiometric in functie de masele moleculare ale celor doua substante,
B. 10 g,
C. 12 g,
D. 11 g,
E. 9 g.
(pag. 745-747)
F2550143. Folosind formula DE VRIES precizaţi concentraţia soluţiei izotonice de clorura desodiu
ştiind că are masa moleculară relativă 58,45:
A. 8,99 ‰,
B. 10%
C. 0,9%,
D. 11 ‰
E. 0,9 ‰
(pag. 511/FR X)
F2650144. Analiza serului sanguin arată un deficit de: 20 mEq/l ioni de calciu si 10 mEq/l ioni de sodiu.
Să se calculeze cantitătile de clorură de calciu si clorură de sodiu necesare corectării deficitului ionic
(M CaCl2 cu 6H2O = 219,09; M NaCl = 58,45):
A. 2,19 g clorură de sodiu si 0,584 g clorură de calciu
B. 2,19 g clorură de calciu
D. 2,19 g clorură de calciu si 0,584 g clorură de sodiu
E. 1,92 g clorură de calciu si 5,845 g clorură de sodiu
(pag. 492,493)
F2650145. Să se calculeze cantitatea de clorură de sodiu necesară izotonizării a 50 ml solutie de

clorhidrat de cocaină stiind că echivalentul de clorură de sodiu (E NaCl) al clorhidratului de cocaină
este 0,16:
A. 0,37 g
B. 0,73 g
C. 370 mg
D. 730 mg
E. 37 cg
(pag. 492,493)
F2650146. Să se calculeze cantitatea de clorură de sodiu necesară pentru izotonizarea a 150 ml solutie
de clorhidrat de papaverină 1%, stiind că echivalentul de clorură de sodiu a clorhidratului de
papaverină (E pap. hidr.) este 0,1.
A. 1200 mg
B. 1,5 g
C. 1,2 g
D. 1500 mg
E. 1 g
(pag. 511)
F2650147. Cât este concentratia izotonică a unei solutii de sulfat de magneziu (M MgSO4 cu 7H20 =
246,5) ?
A. 37,94 ‰
B. 379,4 %
C. 3,794 %
D. 3,794 ‰
E. 0,3794 %
(pag. 511,492)
F2650148. Cât este doza maximă pentru o zi a clorhidratului de papaverină după formula lui Clark,
administrată la un copil de 3 ani si cu masă corporală 14 kg (doza maximă pentru o zi a clorhidratului
de papaverină pentru adulti este 0,6 g) ?
A. 240 mg
B. 0,024 g
C. 0,24 g
D. 24 cg
E. 24 mg
(pag. 262)
F2650149. Ce cantitate de glucoză anhidră se foloseste pentru izotonizarea a 1500 ml solutie de

clorhidrat de morfină 2% (M clorhidr. morf. cu 3H2O = 375,8; M glucoză = 180)?
A. 48,5 g
B. 40,85 g
C. 0,040 kg
D. 0,08 g
E. 4085 g
(pag. 511)
F2650150. Cât este concentratia unei solutii de bicarbonat de sodiu 3 M (M bicarbonat de sodiu = 84) ?
A. 252 ‰
B. 25,2 %
C. 2,52 %
D. 2,52 ‰
E. 252 %
(pag. 34)
Tema nr. 51
Regimul produselor toxice si stupefiante in Romania
BIBLIOGRAFIE:
11. Legea nr. 73/1969 si Instructiunile MS nr. 102/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante
12. Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor si substantelor toxice.
A. maxim 1 lună;
C. maxim 7 zile;
D. maxim 5 zile;
E. maxim 3 zile.
A. maxim 1 an;
B. maxim 6 luni;
C. maxim 3 luni;
D. maxim 2 luni;
E. maxim 1 lună.
(pag. Instructiuni art. 62)

vizează:
A. anual, la Direcţia Generală Farmaceutică din Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
F1251006. Valabilitatea unei prescripţii medicale cu produse şi substanţe toxice este de:
A. maxim 30 de zile;
B. maxim 20 de zile;
C. maxim 7 zile;
D. maxim 5 zile;
E. nu este precizată.
(pag. Decret 466/1979)
F1251007. Care din următoarele afirmaţii se referă la o interdicţie definitivă a exercitării profesiunii de
farmacist:
A. Nu poate exercita profesiunea de farmacist, farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre
judecătorească, chiar dacă a fost reabilitat, pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii
sau vieţii, în împrejurări legate de exercitarea profesiunii de farmacist.
B. Nu poate exercita profesiunea de farmacist, farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a
exercita profesiunea, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau disciplinară.
C. Exercitarea profesiunii de farmacist este incompatibilă cu difuzarea şi comercializarea altor produse în
afara celor înregistrate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii.
D. Exercitarea profesiunii de farmacist este incompatibilă cu oricare profesiune sau ocupaţie de natură a
aduce atingere demnităţii profesiunii de farmacist sau bunelor moravuri.
E. Profesiunea de farmacist nu poate fi exercitată de către o persoană, dacă s-a constatat că starea de
sănătate a acesteia este necorespunzătoare, fiind atestată, ca atare, prin certificat medical eliberat de
Comisia de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, potrivit legii.
(pag. Legea 81 art. 5, 6)
F1251008. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la activitatea farmacistului, nu sunt valabile,
conform Legii nr. 81/1997:
A. Activităţile farmaceutice privind prepararea, eliberarea, controlul şi conservarea produselor şi
susbstanţelor farmaceutice din farmacii şi laboratoare sunt conduse şi supravegheate de farmacişti.
B. În farmaciile de spital, farmacistul eliberează medicamente numai pentru secţiile spitalului.
C. În industria farmaceutică şi în depozitele de medicamente, farmacistul supraveghează procesele specifice
de preparare, control, eliberare şi conservare a produselor şi substanţelor farmaceutice.
D. În farmacii, eliberarea medicamentelor pe bază de prescripţie medicală se face numai sub supravegherea
farmacistului.
E. În drogherii, eliberarea medicamentelor pe bază de prescripţie medicală se face numai sub supravegherea
farmacistului.
(pag. Legea 81 art. 8)
F1251009. Cine adoptă Codul de deontologie farmaceutică:

A. Comitetul Director al Colegiului Farmaciştilor din România;
B. Consiliul Naţional al Colegiului Farmaciştilor din România;
C. Adunarea Generală a Colegiului Farmaciştilor din România;
D. Comisia de Etică şi Deontologie a Colegiului Farmaciştilor din România;
E. Comisia de Etică şi Deontologie a Ministerului Sănătăţii.
F1251010. În ce condiţii poate fi exercitată profesiunea de farmacist în România de către farmacişti

cetăţeni străini:
A. Profesiunea de farmacist poate fi exercitată în România şi de către farmacişti cetăţeni străini, cu condiţia
ca aceştia să aibă domiciliul în România.
B. Profesiunea de farmacist poate fi exercitată în România şi de către farmacişti cetăţeni străini, cu condiţia
ca aceştia să aibă diplomă emisă de o instituţie de învăţământ din România.
C. Profesiunea de farmacist poate fi exercitată în România şi de către farmacişti cetăţeni străini, în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 81/1997 şi pe bază de reciprocitate, stabilite prin convenţii la care România este
parte.
D. Profesiunea de farmacist poate fi exercitată în România şi de către farmacişti cetăţeni străini, în condiţiile
prevăzute de directivele Uniunii Europene.
E. Profesiunea de farmacist nu poate fi exercitată în România de către farmacişti cetăţeni străini.
(pag. Legea 81, art.4)
F1251011. Un farmacist este sancţionat cu vot de blam, de către Consiliul Judeţean al Colegiului
Farmaciştilor din România, din judeţul în care el profesează. Care este urmarea, prevăzută de lege, a
acestei sancţiuni?
A. Consiliul Judeţean al Colegiului Farmaciştilor din România nu poate aplica această sancţiune, deci ea nu
este valabilă.
B. Farmacistul sancţionat poate introduce contestaţie, împotriva acestei sancţiuni, la comisia deontologică
competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.
C. Farmacistul sancţionat poate introduce contestaţie, împotriva acestei sancţiuni, la judecătoria în raza
căreia îşi desfăşoară activitatea, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.
D. Farmacistului sancţionat i se suspendă automat autorizaţia de liberă practică, de către Ministerul Sănătăţii.
E. Farmacistului sancţionat i se suspendă automat contractul individual de muncă, de către persoana juridică
cu care acesta l-a încheiat.
(pag. Legea 81 art.36,37)
F1251012. Unui farmacist i se suspendă calitatea de membru al Colegiului Farmaciştilor din România,
pe o durată de 6 luni, de către Consiliul Naţional al Colegiului Farmaciştilor din România. Care este
urmarea, prevăzută de lege, a acestei sancţiuni?
A. Farmacistului sancţionat i se retrage automat autorizaţia de liberă practică, de către Ministerul Sănătăţii.
B. Farmacistului sancţionat i se desface automat contractul individual de muncă, de către persoana juridică
C. Farmacistul sancţionat poate introduce contestaţie, împotriva acestei sancţiuni, la comisia deontologică
D. Farmacistul sancţionat poate introduce contestaţie, împotriva acestei sancţiuni, la judecătoria în raza
E. Farmacistul sancţionat poate introduce contestaţie, împotriva acestei sancţiuni, la Ministerul Sănătăţii, în
termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.

A. farmaciile vor elibera substante stupefiante sub forma prelucrata sau neprelucrata
B. retetele ce contin produse stupefiante se retin in farmacia care a eliberat produsul
C. farmaciile vor tine lunar evidenta miscarii produselor si substantelor stupefiante
D. in registrul de copiere al retetelor, produsele si substantele stupefiante se vor sublinia cu creion albastru
E. farmaciile pot solicita mostre de produse sau substante stupefiante de la fabricile producatoare
(pag. art. 73, 82-84, 89)
F1351014. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate cu privire la substantele toxice?
A. produsele si substantele toxice vor fi etichetate cu mentiunea "otrava"
B. nu este obligatorie etichetarea cu semnul "cap de mort"
C. pentru toxice in doze terapeutice (mici) ambalajul va purta mentiunea “Atentie”
D. produsele sub forma de specialitati farmaceutice vor avea o dunga albastra
E. produsele sub forma de specialitati farmaceutice vor prezenta mentiunea “se elibereaza numai pe baza de
prescriptie medicala”
(pag. anexa 2)

A. valabilitatea unei prescriptii ce cuprinde produse si substante stupefiante este de maxim 5 zile
B. valabilitatea unei prescriptii ce cuprinde produse si substante stupefiante este de maxim 7 zile
C. preparatele magistrale ce contin substante stupefiante trebuie ridicate de la farmacie in maxim 7 zile
D. in cazul depasirii dozei maxime pentru o singura data sau pentru 24 ore, la bolnavii spitalizati, medicul va
specifica "dupa sfat"

E. eliberarea produselor si substantelor stupefiante bolnavilor spitalizati se face pe baza inscrierii pe retete cu
timbru sec
(pag. art 61, 67)
F1351016. Eliberarea produselor si substantelor stupefiante, in farmaciile de circuit deschis, se face in

urmatoarele cazuri:
A. la solicitarea pacientului
B. pe reteta simpla
C. pe reteta cu timbru sec
D. la recomandarea farmacistului
E. pe condici de prescriptii medicale
(pag. art. 60)
F1451017. Codeina si sarurile sale se prescriu si se elibereaza in farmacii pe:

A. reteta obisnuita
B. reteta cu timbru sec
C. fara reteta
D. obligatoriu pe reteta compensata
E. obligatoriu pe reteta gratuita
(pag. L73 anexa 2 lista A)
F1451018. Mialgin fiole se poate prescrie si elibera:

A. la cerere, fara reteta
B. pe reteta obisnuita
D. pe reteta gratuita
E. pe reteta compensata
(pag. L73 art 60 + anexa 1 lista B)
F1451019. Orice sctivitate cu substante sau plante ce contin substante stupefiante sunt interzise fara:
A. autorizatia MSF si inregistrarea la Politie
B. autorizatia de la Politia Judeteana
C. autorizatia de la Primarie
D. autorizatia de la Inspectoratul Sanitar Judetean
E. autorizatia de la Casa Judetetana de Asigurari de Sanatate
(pag. L73 art 1)
F1451020. Pe un formular de reteta cu timbru sec se poate prescrie:

A. o singura prescriptie de produse sau substante stupefiante
B. doua prescriptii de produse sau substante stupefiante
C. trei prescriptii de produse sau substante stupefiante
D. patru prescriptii de produse sau substante stupefiante
E. cinci prescriptii de produse sau substante stupefiante
(pag. L73 art 60)
F1451021. Produsele si substantele stupefiante pot fi folosite in scop medical numai pe baza:
A. prescriptiei medicale speciale cu timbru sec sau pe condici medicale folosite in exclusivitate
B. prescriptiilor gratuite in dublu exemplar
C. prescriptiilor compensate in dublu exemplar
D. facturilor
E. notelor interne
(pag. L73 art 8)
F1451022. Produsele si substantele toxice folosite in scop medical sunt cuprinse in:
A. tabelul "VENENA" din FR X
B. tabelul "SEPARANDA" din FR X
C. tabelele "VENENA" si "SEPARANDA" din FR X
D. tabelul elaborat de Ministerul Sanatatii si Familiei
E. tabelul elaborat de Agentia Nationala a Medicamentului
(pag. D466 art 2)
F1451023. Tinctura Anticholerina se poate elibera in farmacii:

A. obligatoriu pe reteta obisnuita
B. obligatoriu pe reteta compensata
C. obligatoriu pe reteta gratuita
D. obligatoriu pe reteta cu timbru sec
E. la cerere, pana la 10 grame
(pag. L73 anexa 2 lista B)
F1451024. Valabilitatea prescriptiilor magistrale cu produse si substante stupefiante este de maxim:

A. 3 zile
B. 4 zile
C. 5 zile
D. 6 zile
E. 7 zile
(pag. L73 art 61)
F1551025. Autorizaţia pentru substanţe toxice este eliberată de:

A. Departamentul de toxice din cadrul Poliţiei judeţene
B. Direcţia Farmaceutică din cadrul Ministerului Sănătăţii
C. Colegiul Farmaciştilor
D. Inspectoratul judeţean de medicină preventivă şi poliţie sanitară
E. Inspecţia de farmacie
(pag. 3)
F1551026. Care dintre următoarele afirmaţii sunt incorecte:

A. stupefiantele sunt substanţe puternic active care pot determina toxicomanie
B. orice activitate cu stupefiante se desfăşoară numai pe baza unei autorizaţii eliberate de către Colegiul
Farmaciştilor
C. orice activitate cu stupefiante se desfăşoară numai pe baza unei autorizaţii eliberate de către Ministerul
Sănătăţii
D. stupefiantele sunt substanţe puternic active care pot determina dependenţă
E. legislaţia privind stupefiantele a fost elaborată în acord cu prevederile internaţionale la care a aderat şi
România
(pag. 4)
F1551027. Conform Legii 73/1969, privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante, se pot
elibera la cerere, fără prescripţie medicală, următoarele preparate:
A. Sirupus Opii dilutus, până la 50 g
B. Opium pulveratum, până la 1.5 g
C. pulbere de opiu şi ipeca, până la 5 g
D. pulbere de opiu şi ipeca, până la 3 g
E. Tinctura anticholerina, până la 10 g
(pag. 1)
F1551028. Conform Legii 73/1969, se pot prescrie şi elibera pe formulare obişnuite (fără timbru sec),
care nu se reţin în farmacii, următoarele produse şi substanţe stupefiante:
A. Tinctura Opii, până la 1.5 g
B. Extractum Opii siccum, până la 1.5 g
C. Extractum Opii siccum, până la 3 g
D. Opium pulveratum, până la 3 g
E. Opium concentratum, până la 1.5 g
(pag. 1)
F1551029. Evidenţa produselor şi substanţelor stupefiante se ţine:

A. numai pentru produsele şi substanţele stupefiante derivate din opiu
B. pentru produsele şi substanţele stupefiante care se eliberează pe formulare obişnuite
C. într-un registru special, numerotat, sigilat şi vizat de către Direcţia judeţeană de Sănătate Publică,
respectiv a Municipiului Bucureşti
D. într-un registru special, numerotat, sigilat şi vizat de către Colegiul Farmaciştilor
E. pentru toate produsele şi substanţele stupefiante
(pag. 3)
F1551030. În cazul depăşirii dozelor maxime pentru o dată sau pentru 24 ore la produsele stupefiante
prescrise pe condici de prescripţii medicale, farmacistul din farmacia de spital:
A. eliberează produsele în dozele prescrise de medic, dacă acesta specifică pe prescripţie ,,sic volo”
B. nu eliberează produsele în dozele prescrise de medic, dacă acesta specifică pe prescripţie ,,sic volo”
C. eliberează un sfert din doza maximă admisă de Farmacopeea Română în vigoare, dacă nu poate lua
legătura cu medicul
D. eliberează jumătate din doza maximă admisă de Farmacopeea Română în vigoare, dacă nu poate lua
legătura cu medicul
E. refuză eliberarea produselor stupefiante
(pag. 4)
F1651031. Ce obligatii are medicul care prescrie si farmacistul care elibereaza produse sau substante
stupefiante, fata de persoanele care primesc astfel de produse?
A. Sa restituie cantitatile neconsumate .
B. Sa arunce cu mare atentie in tomberon.
C. Sa pastreze acasa in frigider.
D. Sa dea primariei locale.
E. Sa le arunce in chiuveta.
(pag. 3)
F1651032. Ce reglementeaza decretul nr.466/1979 ?

A. Regimul substantelor toxice si stupefiante.
B. Regimul produselor si substantelor toxice.
C. Cultivarea plantelor aromatice.
D. Fabricarea produselor homeopatice.
E. Exercitarea profesiei de farmacist.
(pag. 1)
F1651033. Cum se face prescrierea produselor si substantelor stupefiante de catre medici?

A. Pe baza de retete cu timbru sec.
B. Pe baza de retete compensate obisnute.
C. Fara reteta.
D. La cererea pacientilor.
E. Cu acordul medicului de familie.
(pag. 2)
F1651034. De cine se stabileste lista produselor si substantelor stupefiante?

A. Ministerul Sanatatii.
B. Inspectoratul General al Politiei.
C. Colegiul Farmacistilor din Romania.
D. Uniunea Europeana.
E. Banca Mondiala.
(pag. 1)
F1651035. Este permis consumul produselor stupefiante in anumite locuri precizate de lege?
A. In farmacii.
B. In spitale.
C. Nu este permis in nici un loc.
D. Da, este permis cu acordul Ministerului de Interne.
E. Da, este permis cu colaborarea Politiei Romane.
(pag. 1)
F1651036. In unitatile in care se desfasoara activitati cu produse sau substante stupefiante, controlul
desfasurat de reprezentantii Ministerului de Interne, va fii insotit de:
A. De un specialist(medic, farmacist,toxicolog)
B. De inspectori ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor(OPC).
C. De reprezentanti ai Colegiului Farmacistilor din Romania.
D. De pompieri.
E. De inspectori de la Garda Financiara.
(pag. 3)
F1651037. Unde se pot livra produse si substantele stupefiante provenite din import?
A. Oricarui depozit farmaceutic din Romani
B. Oricarei farmacii de circuit deschis.
C. Numai unitatilor autorizate de Ministerul Sanatatii sa primeasca astfel de produse.
D. Fabricilor de medicamente.
E. Intreprinderilor mici si mijlocii recent infiintate
(pag. 2)
F1651038. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase este substanta toxica:

A. morfina hidroclorica
B. opium pulveratum
C. atropina si sarurile sale
D. Extractum Opii sicum
E. cocaina hidroclorica
(pag. 290, [11])
F1651039. Care dintre urmatoarele substante medicamentoase sunt pastrate la "Venenum":

A. phenobarbitalum
B. coffeinum
C. teophyllinum
D. teobromidum
E. anhidrida arsenioasa
(pag. 290, [11])
F1651040. Dozele produselor stupefiante care se elibereaza pe o singura prescriptie de uz veterinar nu

trebuie sa depaseasca:
A. doza maxima pe 24 ore

B. doza maxima pe 5 zile
C. se poate elibera doza maxima pe mai multe zile daca medicul veterinar mentioneaza "sic volo"
D. doza maxima pe 3 zile
E. doza terapeutica pe 3 zile
(pag. 48, [10])
F1651041. Evidenta formularelor vizate cu timbru sec se va tine de:

A. farmaciile spitalicesti
B. circumscriptia medicala din cartier
C. depozitele de medicamente
D. unitatile spitalicesti
E. directia sanitara judeteana într-un registru special de evidenta
(pag. 49, [10])
F1651042. Farmaciile vor elibera substantele stupefiante numai sub urmatoarele forme:
A. sub forma de substanta activa pura
B. sub forma de materie pura naturala
C. sub forma de materie pura sintetica si semisintetica
D. numai sub forma de preparate perorale
E. numai sub forma prelucrata (preparat magistral, produs galenic sau industrial)
(pag. 48, [10])
F1651043. Numerotarea formularelor cu timbru sec se face începând cu:

A. nr.1 timp de un an
B. nr.1 timp de 3 ani
C. nr.1 timp de 6 luni
D. nr.1 timp de 5 ani
E. nr.1 timp de 2 ani
(pag. 49, [10])
F2151044. Prescrierea si eliberarea medicamentelor cu continut toxic precizate in legislatia specifica,

se fac in urmatoarele conditii la nivelul farmaciilor:
A. pe formulare speciale cu timbru sec. Prescriptia se retine in farmacie;
B. pe formulare speciale cu timbru sec. Prescriptia nu se retine in farmacie;
C. pe formulare obisnuite de prescriptie care se retin in farmacia de circuit deschis, sau pe condici de
prescriptii medicale si condici de prescriptii la aparat, in farmacia cu circuit inchis;
D. pe formulare obisnuite de prescriere, atat in farmacia cu circuit deschis cat si in farmacia cu circuit inchis;
E. pe condici speciale cu timbru sec, in toate tipurile de farmacii.
(pag. (12))
F2151045. Cantitatea maxima de stupefiante ce se poate elibera din farmacia cu circuit deschis este:
A. doza maxima pentru 3 zile, conform cu Farmacopeea Romana in vigoare;
B. doza maxima pentru 7 zile, pe formulare speciale cu timbru sec;
C. doza maxima pentru 10 zile, pe baza formularului cu timbru sec;
D. doza maxima pentru 15 zile, pe baza formularului cu timbru sec;
E. doza maxima pentru 3 zile dată de Farmacopeea Romana in vigoare, pe formulare speciale cu timbru sec,
sau doza pentru 10-15 zile, pe baza formularului cu timbru sec, insotit de autorizatie.
(pag. (11))
F2151046. Autorizatiile pentru cantitati de stupefiante ce depasesc dozele pentru 3 zile, se obtin in
urmatoarele conditii:
A. de la Ministerul Sanatatii si sunt valabile 3 luni de la data emiterii lor;
B. de la Directiile de Sanatate Publica (DSP) judetene sau a municipiului Bucuresti si sunt valabile 3 luni de la
data emiterii lor;
C. de la Ministerul Sanatatii si sunt valabile 6 luni de la data emiterii lor;
D. de la DSP judetene sau a municipiului Bucuresti si sunt valabile 6 luni de la data emiterii lor;
E. de la DSP judetene sau a municipiului Bucuresti si sunt valabile 8 luni de la data emiterii lor.
(pag. (11))
F2151047. Importul ori exportul fara drept al drogurilor de risc, se pedepseste prin:
A. mustrare aspra cu retinere a 10% din salariu;
B. retragerea autorizatiei de import-export;
C. inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi;
D. amenda de 10.000.000 lei;
E. amenda de 12.000.000 lei.
(pag. (14;15))
F2151048. Drogurile ridicate în vederea confiscarii:

A. se comercializeaza prin reteaua farmaceutica de stat;
B. se distrug cu pastrarea obligatorie de contraprobe;
C. se depoziteaza in incaperi special amenajate, pe termen nelimitat;
D. se transforma in alte substante;
E. se reintroduc in circuit.
(pag. (14; 15))
F2151049. Coordonarea si centralizarea datelor care vizeaza drogurile se face de catre:

A. Parchetul de pe langa curtea Suprema de Justitie;
B. formatiunea centrala de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Politiei;
C. Directia de Calcul si Statistica a Municipiului Bucuresti;
D. Inspectoratul General al Politiei;
E. Agentia Nationala a Medicamentului.
(pag. (15))
F2151050. Prescrierea şi eliberarea medicamentelor cu conţinut toxic precizate în legislaţia specifică,

se fac în următoarele condiţii la nivelul farmaciilor:
A. -pe formulare speciale cu timbru sec. Prescripţia se reţine în farmacie;
B. -pe formulare speciale cu timbru sec. Prescripţia nu se reţine în farmacie;
C. pe formulare obişnuite de prescriere care se reţin în farmacia cu circuit deschis, sau pe condici de
prescripţii medicale şi condici de prescripţii la aparat, în farmacia cu circuit închis;
D. pe formulare obişnuite de prescriere, atât în farmacia cu circuit deschis cât şi în farmacia cu circuit închis;
E. pe condici speciale cu timbru sec, în toate tipurile de farmacii.
(pag. 12)
F2151051. Cantitatea maximă de stupefiante ce se poate elibera din farmacia cu circuit deschis este:
A. doza maximă pentru 3 zile, conform cu Farmacopeea Română în vigoare;
B. doza maximă pentru 7 zile, pe formulare speciale cu timbru sec;
C. doza maximă pentru 10 zile, pe baza formularului cu timbru sec;
D. doza maximă pentru 15 zile, pe baza formularului cu timbru sec;
E. doza maximă pentru 3 zile dată de Farmacopeea Română în vigoare, pe formulare speciale cu timbru sec,
sau doza pentru 10-15 zile, pe baza formularului cu timbru sec, însoţit de autorizaţie.
(pag. 11)
F2151052. Autorizaţiile pentru cantităţi de stupefiante ce depăşesc dozele pentru 3 zile, se obţin în
A. de la Ministerul Sănătăţii şi sunt valabile 3 luni de la data emiterii lor ;
B. de la Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) judeţene sau a municipiului Bucureşti şi sunt valabile 3 luni de la
data emiterii lor ;
C. de la Ministerul Sănătăţii şi sunt valabile 6 luni de la data emiterii lor ;
D. de la DSP judeţene sau a municipiului Bucureşti şi sunt valabile 6 luni de la data emiterii lor ;
E. de la DSP judeţene sau a municipiului Bucureşti şi sunt valabile 8 luni de la data emiterii lor.
(pag. 11)
F2151053. Prescripţiile medicale pentru stupefiante, pe formulare cu timbru sec, sunt valabile :
A. 3 zile de la data emiterii lor ;
B. 5 zile de la data emiterii lor ;
C. 7 zile de la data emiterii lor ;
D. 10 zile de la data emiterii lor ;
E. 15 zile de la data emiterii lor.
(pag. 11)
A. maxim 1 an;
B. maxim 6 luni;
C. maxim 3 luni;
D. maxim 2 luni;
E. maxim 1 lună.
(pag. Instr. 103/1970, art. 62)
A. maxim 1 lună;
C. maxim 7 zile;
D. maxim 5 zile;
E. maxim 3 zile.
(pag. Instr. 103/1970, art. 61)
F2251056. Valabilitatea unei prescripţii medicale cu produse şi substanţe toxice este de:
A. maxim 30 de zile;
B. maxim 20 de zile;
C. maxim 7 zile;
D. maxim 5 zile;
E. nu este precizată.
(pag. Decret 466/1979)
(pag. Instr. 103/1970, art. 67)

vizează:
A. anual, la Direcţia Generală Farmaceutică din Ministerul Sănătăţii;

(pag. Instr. 103/1970, art. 82)
(pag. Decret 466/1979, anexa 1 pct. 3)
F2351060. Eliberarea produselor si substantelor stupefiante, in farmaciile de circuit deschis, se face in

urmatoarele cazuri:
A. la solicitarea pacientului
B. pe reteta simpla
D. la recomandarea farmacistului
E. pe condici de prescriptii medicale
(pag. art. 60)

B. valabilitatea unei prescriptii ce cuprinde produse si substante stupefiante este de maxim 7 zile
C. preparatele magistrale ce contin substante stupefiante trebuie ridicate de la farmacie in maxim 7 zile
D. in cazul depasirii dozei maxime pentru o singura data sau pentru 24 ore, la bolnavii spitalizati, medicul va
E. eliberarea produselor si substantelor stupefiante bolnavilor spitalizati se face pe baza inscrierii pe retete cu
timbru sec
(pag. art 61, 67)
F2351062. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate cu privire la substantele toxice?
A. produsele si substantele toxice vor fi etichetate cu mentiunea "otrava"
B. nu este obligatorie etichetarea cu semnul "cap de mort"
C. pentru toxice in doze terapeutice (mici) ambalajul va purta mentiunea “Atentie”
D. produsele sub forma de specialitati farmaceutice vor avea o dunga albastra
E. produsele sub forma de specialitati farmaceutice vor prezenta mentiunea “se elibereaza numai pe baza de
prescriptie medicala”
(pag. anexa 2 - art. 16, 18)

A. farmaciile vor elibera substante stupefiante sub forma prelucrata sau neprelucrata
E. farmaciile pot solicita mostre de produse sau substante stupefiante de la fabricile producatoare
(pag. art. 73, 82-84, 89)
F2351064. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la eliberarea produselor si
substantelor stupefiante la bolnavii spitalizati:
A. eliberarea se face pe retete
B. eliberarea se face pe condici destinate exclusiv acestui scop

C. nu se admite "sic volo" in cazul depasirii dozei pentru o data sau pentru 24 ore
D. nu este obligatorie restituirea produselor ce nu au fost folosite
E. prescrierea produselor se poate face in cazuri speciale pentru 72 ore
(pag. art. 67)
F2351065. Autorizatia de eliberare a unei cantitati de stupefiant necesara pe o perioada de 10 sau 15

zile este valabila:
A. 15 zile
B. 1 luna
C. 3 luni
D. 6 luni
E. 2 luni
(pag. art. 62)
F2551066. Autorizatia pentru cultivarea plantelor care contin substante toxice se elibereaza de:
A. Ministerul Agriculturii
B. Ministerul Sanatatii
C. Ministerul de Interne
D. Directia de Sanatate Publica
E. Inspectoratul Judetean de Politie
(pag. Decret- Art. 3)
F2551067. Prevederile Decretului 466/1979 se aplica urmatoarelor substante:

A. toxice si stupefiante
B. doar substantelor toxice
C. doar substantelor stupefiante
D. stupefiantelor si pesticidelor
E. anodine
(pag. Decret- Art.19)
F2551068. Care substante se excepteaza de la obligatia tinerii evidentei miscarii in farmacii ?

A. stricnina fiole
B. atropina si sarurile sale
C. stricnina si sarurile sale
D. anhidrida arsenioasa
E. acidul cianhidric
(pag. Decret-Anexa 1, art. 3)
F2551069. In registrul de copiere a prescriptiilor medicale, produsele si substantele toxice a caror

evidenta este obligatorie se vor sublinia:
A. cu creion colorat albastru
B. cu creion colorat rosu
C. cu orice creion colorat
D. este obligatorie sublinierea doar pentru substantele stupefiante
E. nu este necesara sublinierea, nefiind pevazuta de lege
(pag. Decret-anexa1, art. 6)
F2551070. La prescrierea produselor si substantelor toxice, medicul este obligat sa respecte

urmatoarele reguli, cu exceptia:
A. sa scrie denumirea completa a medicamentului
B. sa scrie cantitatea atat in cifre, cat si in litere
C. sa noteze pe prescriptia medicala "sic volo", daca doza prescrisa depaseste doza maxima admisa
D. sa indice modul de administrare, specificand "dupa aviz", sau "dupa sfat"

E. sa confirme prin parafa si semnatura eventualele corecturi
(pag. Decret- anexa 2, art. 29)
F2551071. Cantitatile de produse sau substante stupefiante ramase neconsumate de la bolnavii

decedati, se vor restitui:
A. medicului care a eliberat prescriptia medicala
B. in termen de 10 zile de la data decesului, unitatilor de unde au fost ridicate
C. in termen de 7 zile de la data decesului, la farmacia spitalului
D. nu este obligatorie restituirea, aceasta nefiind prevazuta de lege
E. dupa ce familia considera ca nu mai sunt necesare
(pag. Legea 73/1969, art.13)
F2651072. Este permis consumul produselor stupefiante in anumite locuri precizate de lege?
A. In farmacii.
B. In spitale.
C. Nu este permis in nici un loc.
D. Da, este permis cu acordul Ministerului de Interne.
E. Da, este permis cu colaborarea Politiei Romane.
(pag. 1)
F2651073. De cine se stabileste lista produselor si substantelor stupefiante?

B. Inspectoratul General al Politiei.
C. Colegiul Farmacistilor din Romania.
D. Uniunea Europeana.
E. Banca Mondiala.
(pag. 1)
F2651074. Cum se face prescrierea produselor si substantelor stupefiante de catre medici?

A. Pe baza de retete cu timbru sec.
B. Pe baza de retete compensate obisnute.
C. Fara reteta.
D. La cererea pacientilor.
E. Cu acordul medicului de familie.
(pag. 2)
F2651075. Unde se pot livra produse si substantele stupefiante provenite din import?
A. Oricarui depozit farmaceutic din Romania.
B. Oricarei farmacii de circuit deschis.
C. Numai unitatilor autorizate de Ministerul Sanatatii sa primeasca astfel de produse.
D. Fabricilor de medicamente.
E. Intreprinderilor mici si mijlocii recent infiintate
(pag. 2)
F2651076. Ce obligatii are medicul care prescrie si farmacistul care elibereaza produse sau substante
stupefiante, fata de persoanele care primesc astfel de produse?
A. Sa restituie cantitatile neconsumate .
B. Sa arunce cu mare atentie in tomberon.
C. Sa pastreze acasa in frigider.
D. Sa dea primariei locale.
E. Sa le arunce in chiuveta.
(pag. 3)
F2651077. In unitatile in care se desfasoara activitati cu produse sau substante stupefiante, controlul
desfasurat de reprezentantii Ministerului de Interne, va fii insotit de:
A. De un specialist(medic, farmacist,toxicolog)
B. De inspectori ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor(OPC).
C. De reprezentanti ai Colegiului Farmacistilor din Romania.
D. De pompieri.
E. De inspectori de la Garda Financiara.
(pag. 3)
F2651078. Ce reglementeaza decretul nr.466/1979 ?

A. Regimul substantelor toxice si stupefiante.
B. Regimul produselor si substantelor toxice.
C. Cultivarea plantelor aromatice.
D. Fabricarea produselor homeopatice.
E. Exercitarea profesiei de farmacist.
(pag. 1)
C. atropină fiole;
ingrediente;
(pag. Decret anexa 1, art.3)
(pag. Instructiuni art. 82, 85 si anexa 12)
termen de 3 zile;
(pag. Instructiuni art. 61, 80)
C. Se casează.

volo”;
volo”;
vigoare;
(pag. Decret anexa 2 art. 29, 34, 35)


F1251088. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la autorizaţia de liberă practică, sunt valabile:
A. este eliberată de Colegiul Farmaciştilor din România;
B. este eliberată de Ministerul Sănătăţii;
C. se acordă, la cerere, anual, farmaciştilor pensionari care doresc să profeseze în continuare în sectorul
privat, peste limitele de vârstă prevăzute de lege;
D. suspendarea sau retragerea autorizaţiei de liberă practică sunt decizii ale Colegiului Farmaciştilor din
România;
E. după un interval de 6 luni de la emiterea deciziei de suspendare a autorizaţiei de liberă practică,
farmacistul în cauză poate cere reexaminarea deciziei.
(pag. Legea 81 art.7,9,36,39)
F1251089. Care din următoarele atribuţii aparţin, conform Legii nr. 81/1997, Colegiului Farmaciştilor din
România:
A. elaborează, adoptă şi supraveghează aplicarea Codului de deontologie farmaceutică;
B. emite autorizaţia de liberă practică pentru farmacişti;
C. judecă abaterile de la normele de etică profesională;
D. apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi;
E. elaborează acte normative privind eliberarea medicamentelor către populaţie.
F1251090. Care din următoarele caracteristici aparţin, conform Legii nr. 81/1997, Colegiului
Farmaciştilor din România:
A. este organizaţie profesională;
B. este organizaţie guvernamentală;
C. este organizaţie neguvernamentală;
D. este organizaţie cu scop patrimonial;
E. este organizaţie fără scop patrimonial.
F1251091. Ce sancţiuni aplică membrilor Colegiului Farmaciştilor din România, care încalcă jurământul
depus, legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de farmacist, Consiliul Naţional
al Colegiului Farmaciştilor din România:
A. mustrare;
B. avertisment;
C. vot de blam;
D. suspendarea pe un interval de 6-12 luni a calităţii de membru al Colegiului Farmaciştilor din România;
E. retragerea calităţii de membru al Colegiului Farmaciştilor din România.
(pag. Legea 81 art.36)
F1251092. Conform Legii nr. 81/1997, exercitarea profesiunii de farmacist este incompatibilă cu:
A. difuzarea şi comercializarea altor produse în afara celor înregistrate şi aprobate de Ministerul Sănătăţii;
B. oricare profesiune sau ocupaţie de natură a aduce atingere demnităţii profesiunii de farmacist sau bunelor
moravuri;
C. îndeplinirea unei funcţii de conducere într-un sindicat profesional;
D. îndeplinirea unei funcţii de director sau director adjunct al unei societăţi comerciale farmaceutice înfiinţate
prin Hotărârea Guvernului nr. 15/1991, privind înfiinţarea societăţilor comerciale farmaceutice – S.A.;
E. exercitarea profesiunii de medic.
F1251093. Conform Legii nr. 81/1997, membrii Colegiului Farmaciştilor din România sunt obligaţi:
A. să participe la alegerea membrilor Consiliului Judeţean, respectiv ai Consiliului Naţional al Colegiului
Farmaciştilor din România;
B. să acorde cu promptitudine asistenţă farmaceutică de urgenţă;
C. să păstreze secretul profesiunii de farmacist potrivit legii;
D. să se preocupe de perfecţionarea calificării profesionale;
E. să favorizeze participarea unor terţe persoane la înfiinţarea de noi farmacii.
F1251094. Controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de farmacist se realizează de către:

A. Agenţia Naţională a Medicamentului;
B. Colegiul Farmaciştilor din România;
C. Inspectoratul pentru Protecţia Muncii;
D. Ministerul Sănătăţii;
E. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
F1251095. Practicarea profesiunii de farmacist de către o persoană care nu are această calitate:
A. se sancţionează de către Colegiul Farmaciştilor din România;
B. se sancţionează de către Ministerul Sănătăţii;
C. constituie infracţiune;
D. constituie contravenţie;
E. se pedepseşte conform legii penale.
F1251096. Un cetăţean român are dreptul să exercite profesiunea de farmacist în România dacă:
A. este licenţiat al unei instituţii de învăţământ universitar cu profil farmaceutic acreditată, din România ori din
străinătate, echivalată potrivit legii;
B. nu exercită profesiunea de medic;
C. este apt din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii;
D. a fost reabilitat în urma executării unei condamnări prin hotărâre judecătorească definitivă, pentru
săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra vieţii, în împrejurări legate de exercitarea profesiunii;
E. deţine autorizaţie de liberă practică.
(pag. Legea 81 art.1,4,6,7)
F1351097. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate cu privire la substantele toxice?
A. retetele magistrale ce contin substante toxice se vor sublinia in registrul de copiere al retetelor cu creion
rosu
B. substantele toxice se elibereaza numai pe reteta cu timbru sec
C. produsele si substantele toxice folosite in farmacie se vor pastra in dulapuri speciale, prevazute cu semnul
“cap de mort”
D. daca doza prescrisa depaseste doza maxima admisa este necesara precizarea “sic volo”
E. este admis, spre deosebire de stupefiante, “dupa aviz” sau “dupa sfat”
(pag. anexa 1, 2)
F1351098. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate conform Decretului 466/1979?
A. evidenta produselor si substantelor toxice folosite in farmacii se poate tine de catre un asistent de farmacie
B. prescriptiile medicale in care sunt recomandate substante toxice, indiferent de modalitatea de evidenta, nu
se retin in farmacie
C. in registrul de copiere al prescriptiilor medicale si in condicile de prescriere a medicamentelor si de aparat,
produsele si substantele toxice a caror evidenta este obligatorie se vor sublinia cu creion rosu
D. evidenta produselor si substantelor toxice folosite in farmacii se tine de catre un farmacist
E. produsele si substantele toxice folosite in farmacie se vor pastra in dulapuri speciale, prevazute cu
inscriptia Separanda sau Venena, dupa caz
(pag. anexa 1, 2)
F1351099. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte, referitor la autorizatia pentru desfasurarea
unei activitati cu produse sau substante stupefiante:
A. este eliberata de Ministerul Sanatatii
B. este eliberata de Directia Sanitara
C. este eliberata de Agentia Nationala a Medicamentului
D. cand activitatea unei unitati posesoare de autorizatie pentru fabricatia si conditionarea produselor si a
substantelor stupefiante inceteaza, autorizatia se depune la Ministerul Sanatatii in termen de 30 zile
E. cand activitatea unei unitati posesoare de autorizatie pentru fabricatia si conditionarea produselor si a
substantelor stupefiante inceteaza, autorizatia se depune la Directia Sanitara in termen de 30 zile
(pag. art. 14, 16)
F1351100. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte, referitor la fabricarea si conditionarea
produselor si substantelor stupefiante:
A. evidenta produselor se tine intr-un registru special, numerotat, parafat, vizat si sigilat de organele politiei
competente
B. contraprobele de materii prime, produse intermediare si produse finite continand substante stupefiante se
vor pastra timp de 2 ani
C. evidenta produselor necorespunzatoare nu este obligatorie
D. ambalajele care contin produse si substante stupefiante destinate exportului vor fi prevazute cu o eticheta
de culoare rosie-portocalie
E. ambalajele exterioare ale coletelor destinate expedierii vor purta o dunga rosie in diagonala
(pag. art. 36, 37, 38, 41)
F1351101. Conform Decretului 466/1979, care dintre urmatoarele substante sunt considerate toxice:
B. heroina
C. codeina
D. cofeina
E. opiu
(pag. art.2)
F1351102. Doza maxima de stupefiant pentru 3 zile poate fi depasita in urmatoarele cazuri, conform
Legii 73/1969:
A. dureri provocate de neoplasm incurabil
B. colici biliare
C. arterita avansata in stadiul de gangrena
D. manevre ortopedice
E. cardiopatie decompensata cu dispnee nocturna
(pag. art.62)
F1351103. Eliberarea produselor si substantelor stupefiante bolnavilor tratati ambulatoriu se

desfasoara conform urmatoarelor reguli:
A. prescrierea medicamentelor se realizeaza pe formulare speciale, numerotate si vizate cu timbru sec
B. daca doza prescrisa depaseste doza admisa, reteta trebuie sa cuprinda precizarea "sic volo"
C. nu se admite "dupa aviz" sau "dupa sfat"
D. pe un formular se pot inscrie maxim 3 prescriptii de produse sau substante stupefiante
E. cantitatea maxima prescrisa nu trebuie sa depaseasca doza maxima pentru 3 zile
(pag. art. 60)
F1351104. Eliberarea produselor si substantelor stupefiante la bolnavii spitalizati se face conform

urmatoarelor reguli:
A. pe condici de prescriptii medicale destinate exclusiv acestui scop
B. nu se admite “sic volo” in cazul depasirii dozei pentru o data sau pentru 24 ore
C. nu se admite “dupa aviz” sau “dupa sfat”
D. prescrierea produselor se face pentru 24 ore si in cazuri speciale 48 ore
E. nu este obligatorie restituirea produselor ce au fost folosite
(pag. art. 67, 71)
F1351105. Evidenta produselor si substantelor toxice, in farmacii, in depozite de medicamente, se va

tine, indiferent de forma sub care se prezinta ( prescriptii magistrale, preparate galenice sau
specialitati) pentru:
A. anhidrida arsenioasa
B. anhidrida arsenica
C. efedrina
D. sublimat corosiv
E. morfina
(pag. anexa 1)
F1351106. Farmaciile de circuit deschis pot elibera produse si substante stupefiante in urmatoarele
conditii:
A. pe formulare cu timbru sec
B. maxim 3 produse /reteta
C. valabilitatea retetei este de 5 zile de la data emiterii
D. reteta cu timbru sec se retine in farmacie
E. se admite “sic volo”
(pag. art. 60, 61, 62)
F1351107. Regimul produselor si substantelor stupefiante in unitatile farmaceutice este reglementat

prin:
A. Legea 73/1969
B. Decretul 466/1979
C. Legea 81/1997
D. Ordinul 43/1980
E. Instructiunile nr. 103/1970 pentru executarea prevederilor Legii 73/1969
(pag. 10, 11, 13)
F1451108. Cantitatea de produs sau substanta stupefianta care se poate prescrie pe o reteta cu timbru
sec poate depasi doza maxima pentru trei zile in cazul urmatoarelor afectiuni:
A. astm bronsic
B. arterita obliteranta in stadiu de gangrena
C. cardiopatie decompensata cu dispnee nocturna
D. neoplasm incurabil
E. infarct miocardic
(pag. L73 art 62)
F1451109. Dintre obligatiile agentilor economici care desfasoara activitati cu produse si substante
toxice fac parte:

A. tinerea evidentei intrarii si livrarii acestor produse in registre speciale
B. manipularea acestora numai in incaperile sau locurile destinate acestui scop
C. ambalarea acestor produse impreuna cu cele inofensive
D. aplicarea masurilor de protectie a muncii in conformitate cu legislatia in vigoare si asigurarea instruirii
personalului in acest scop
E. inregistrarea miscarilor de produse continand aceste substante, dar care sunt conditionate si autorizate
pentru folosinta publica
(pag. D466 art 8)
F1551110. Autorizaţia pentru substanţe toxice nu poate fi eliberată de către:

A. Departamentul de toxice din cadrul Poliţiei judeţene
B. Direcţia Farmaceutică din Cadrul Ministerului Sănătăţii
C. Inspectoratul judeţean de medicină preventivă şi poliţie sanitară
D. Inspectoratul judeţean pentru protecţia muncii
E. Inspecţia de farmacie
(pag. 3)
F1551111. Care din produsele farmaceutice de mai jos sunt supuse regimului produselor toxice:
A. Atropină fiole
B. Colir cu pilocarpină
C. Mialgin fiole
D. Digoxin comprimate
E. Diazepam fiole
(pag. 2)
F1551112. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt corecte ?

A. personalul farmaceutic şi medical care a dovedit toxicomanie nu are dreptul să prescrie şi să manipuleze
produse stupefiante
B. personalul farmaceutic şi medical care a dovedit toxicomanie nu are dreptul să prescrie, dar poate
manipula produse stupefiante
C. autorizaţia pentru activitate cu stupefiante este eliberată de Colegiul Farmaciştilor
D. farmacistul poate elibera produse stupefiante, pe reţetă cu timbru sec, în cantitatea necesară pentru 5 zile
E. legislaţia asupra stupefiantelor nu este elaborată în acord cu prevederile internaţionale la care a aderat şi
România
(pag. 2, 4)
F1551113. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. evidenţa produselor toxice şi stupefiante este ţinută de către farmacist
B. substanţele toxice se păstrează în farmacie pe rafturile din oficină
C. substanţele toxice se păstrează în farmacie numai în dulapurile Separanda şi Venena
D. la eliberarea substanţelor toxice pe reţetă, se respectă indicaţia medicului privind dozele numai dacă
acesta menţionează ,,sic volo”
E. cultivarea plantelor toxice necesită autorizaţie din partea Ministerului Sănătăţii
(pag. 2)
F1551114. Conform Legii 73/1969, privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante, nu se pot
elibera la cerere, fără prescripţie medicală, următoarele preparate:
A. Sirupus Opii dilutus, până la 50 g
B. Opium pulveratum, până la 1.5 g
C. ceaiurile medicinale care au în compoziţie Papaveris capita
D. pulbere de opiu şi ipeca, până la 3 g
E. Tinctura anticholerina, până la 10 g
(pag. 4)
F1551115. Dulapul Venena este obligatoriu:

A. în farmacia de spital
B. în farmacia particulară
C. nu este obligatoriu
D. în drogherie
E. în farmacia de spital şi farmacia particulară
(pag. 2)
F1551116. În cazul în care consideră că este necesară depăşirea dozelor zilnice la medicamentele cu
conţinut toxic sau stupefiant, medicul are obligaţia:
A. să menţioneze ,,sic volo” pe condicile de prescriere a medicamentelor stupefiante pentru bolnavii spitalizaţi
B. să menţioneze ,,sic volo” la prescrierea produsului Tinctura anticholerina în cantităţi de peste 10 g
C. să menţioneze ,,sic volo” la prescrierea medicamentelor toxice, pe formulare obişnuite care se reţin în
farmacie
D. nu are nici o obligaţie
E. să menţioneze ,,sic volo” pe autorizaţiile eliberate de Direcţia de Sănătate Publică
(pag. 3)
F1551117. În cazul pacienţilor nespitalizaţi, la prescrierea produselor şi substanţelor stupefiante

medicul este obligat:
A. să scrie denumirea completă a medicamentului
B. să posede formulare speciale pentru prescriere, numerotate şi vizate cu timbru sec
C. să scrie cantitatea numai în cifre
D. să scrie cantitatea numai în litere
E. să scrie cantitatea în cifre şi litere
(pag. 2)
F1551118. Privitor la substanţele toxice, care dintre afirmaţiile următoare sunt corecte ?
A. lista substanţelor toxice este stabilită de către Colegiul Farmaciştilor
B. lista substanţelor toxice este stabilită de către Ministerul Sănătăţii
C. produsele medicamentoase toxice sunt prevăzute în Farmacopeea Română, în tabelele Separanda şi
Venena
D. orice activitate cu substanţe toxice trebuie autorizată de Ministerul Sănătăţii
E. orice activitate cu substanţe toxice trebuie autorizată de Colegiul Farmaciştilor
(pag. 1, 4)
F1651119. Ce este interzis in Romania?

A. Producerea substantelor stupefiante.
B. Detinerea substantelor stupefiante.
C. Cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin produse stupefiante.
D. Cultivarea plantelor medicinale.
E. Fabricarea de medicamente alopate.
(pag. 1)
F1651120. Ce fel de evidenta trebuie sa pastreze organele sau organizatiile care desfasoara activitati
cu produse si substante stupefiante?
A. Zilnic
B. Cantitativa.
C. Lunara.
D. Dupa bunul plac al sefului de unitate.
E. Anuala.
(pag. 3)
F1651121. Ce se intelege prin producerea, detinerea sau orice alte activitati privind circulatia
produselor sau substantelor toxice?
A. Fabricare
B. Prepararea.
C. Experimentarea.
D. Depozitarea.
E. Inspectarea farmaciilor de circuit inchis.
(pag. 1)
F1651122. Cum se face depozitarea produselor si substantelor toxice?

A. In incaperi prevazute cu usi metalice.
B. In incaperi prevazute cu grile de fier la ferestre .
C. In incaperi prevazute cu instalatii de ventilatie.
D. In incaperi obisnuite.
E. In depozitul farmaciei.
(pag. 10)
F1651123. Cum se marcheaza terenurile pe care se cultiva plante ce contin substante toxice?
A. Cu semnul "Cap de mort".
B. Cu inscriptia "Plante toxice".
C. Fara nici o semnalizare.
D. Plante medicinale si aromatice.
E. Culturi de paioase.
(pag. 9)
F1651124. De cine se tine evidenta produselor si substantelor toxice in farmacii?

A. De un farmacist.
B. De asistentul de farmacie cu vechimea cea mai mare.
C. De medicul specialist.
D. De orice persoana care lucreaza in farmacie.
E. De un farmacist primar.
(pag. 8)
F1651125. In ce registre se tine evidenta produselor si substantelor toxice?

A. Registre numerotate si parafate.
B. Registre snuruite si sigilate.
C. Registru pentru retete magistrale.
D. Caietul de elaborari.
E. Registre fara regim special.
(pag. 8)
F1651126. Pentru care din urmatoarele substante toxice se tine evidenta stricta?
A. Anhidrida arsenioas
B. Atropina si sarurile sale.
C. Strichnina si sarurile sale.
D. Lactoza.
E. Camfor.
(pag. 8)
F1651127. Pentru fabricarea si conditionarea de produse si substante stupefiante este nevoie de:
A. Autorizatie eliberata de Ministerul Sanatatii.
B. Inregistrarea la organele teritoriale ale politiei.

C. Autorizatie de la Colegiul Farmacistilor din judetul in care functioneaza unitatea respectiva.
D. Acordul Oficiului pentru Protectia Consumatorilor(OPC).
E. Avizul Garzii Financiare.
(pag. 1)
F1651128. Unde sunt incluse produsele si substantele toxice folosite in scop medical?
A. In tabelele "Venena" , din Farmacopeea Romana in vigoare.
B. In dulapul cu substante farmaceutice.
C. In oficina.
D. In frigider.
E. In tabelele "Separanda", din Farmacopeea Romana in vigoare.
(pag. 1)
F1651129. Conform Legii nr. 73/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante se pot
elibera la cerere fara prescriptie medicala urmatoarele:
A. Sirupus opii dilutus pâna la 50 g
B. Pulbere de opiu si ipeca pâna la 3,0 g
C. Opium pulveratum pâna la 1,5 g
D. Tinctura anticholerina pâna la 10 g
E. Ceaiurile medicinale în compozitia carora intra Papaveris capita
(pag. 74-75, [10])
F1651130. Cum se procedeaza în farmacie cu prescriptiile în care sunt prescrise substantele toxice ?
A. Se restituie bolnavului sau delegatului sau
B. Se retin si se pastreaza în farmacie
C. La cererea bolnavului i se poate elibera o copie
D. Repetarea elaborarii preparatului se poate face pe baza copiei
E. Repetarea elaborarii se poate efectua numai pe baza unei noi prescriptii
(pag. 290, [11])
F1651131. Depozitele de medicamente vor înainta Ministerului Sanatatii - Directia farmaceutica si a

aparaturii medicale, situatii anuale cuprinzând:
A. denumirea si cantitatile de produse toxice si stupefiante intrate în depozit
B. unitatile care au efectuat livrarea s-au intreprinderea producatoare
C. data la care intreprinderea producatoare a fabricat produsul stupefiant
D. unitatile carora li s-au livrat produse stupefiante
E. stocul existent la sfârsitul anului
(pag. 38, [10])
F1651132. Doza maxima pe 3 zile poate fi depasita în cazul urmatoarelor afectiuni:

A. colecistite acute dureroase
B. litiaza renala
C. neoplasm incurabil cu citostatice
D. arterita avansata în stadiu de gangrena
E. cardiopatie decompensata cu dispnee nocturna netratabila cu alte mijloace
(pag. 41, [10])
F1651133. Dupa prevederile articolului 7 din Legea nr. 73/1969 se pot prescrie si elibera pe formulare
obisnuite (fara timbru sec) care nu se tin în farmacii, urmatoarele produse toxice si substante
stupefiante:
A. Opium pulveratum pâna la 3,0g
B. Extractum opii siccum pâna la 1,5g
C. Sirupus opii pâna la 25g

D. Opium concentratum pâna la 1,5 g
E. Tinctura de opiu prevazuta în FR în vigoare pâna la 1,50 g
(pag. 74-75, [10])
F1651134. La prescrierea produselor si a substantelor stupefiante pentru bolnavii nespitalizati medicul

este obligat:
A. sa posede formular special pentru prescriere, numerotare si vizate cu timbru sec
B. sa scrie denumirea completa a medicamentului
C. sa scrie cantitatea în cifre si litere
D. sa precizeze modul de întrebuintare mentionând doza si intervalul de administrare
E. în caz de depasire a dozei pentru o data si pentru 24 ore sa mentioneze pe prescriptie "sic volo"
(pag. 39, [10])
F1651135. Numerotarea formularelor si aplicarea timbrului sec pe formularele solicitate de unitatile

sanitare se face conform Art. 74 care prevede:
A. masina speciala pentru aplicarea timbrului sec se obtine pe baza aprobarii Ministerului Sanatatii
B. masina se pastreaza la unitatea sanitara emitenta a prescriptiilor
C. se pastreaza la Directia Sanitara Judeteana, respectiv a Municipiului Bucuresti
D. numerotarea si aplicarea timbrului sec se face de contabilul Directiei Sanitare Judetene
E. se face de un farmacist sau un medic autorizat de directorul Directiei Sanitare Judetene
(pag. 49, [10])
F1651136. Prescriptia medicala care se poate elibera pe 10 sau 15 zile în cazul afectiunilor grave de la
Art. 62 din legea stupefiantelor, trebuie sa îndeplineasca urmatoarele forme legale:
A. sa cuprinda numele si prenumele bolnavului, numarul buletinului de identitate, adresa lui
B. diagnosticul
C. denumirea si cantitatea produsului stupefiant pentru o zi
D. atât prescriptia medicala cât si certificatul medical sa fie vizata de medicul director al spitalului
E. la mentiunea "sic volo" dozele maxime pot fi depasite
(pag. 41, [10])
F1651137. Valabilitatea prescriptiilor medicale cu produse stupefiante prescrise pentru bolnavi

nespitalizati si termenul de ridicare a acestor produse din farmacii sunt urmatoarele:
A. valabilitatea maximum 10 zile de la data prescrierii
B. valabilitatea 14 zile de la data prescrierii
C. valabilitatea maximum 7 zile de la data prescrierii
D. se pot elibera în termen de 12 zile de la farmacie
E. se pot elibera în termen de 5 zile de la farmacie
(pag. 40, [10])
F2151138. Substantele aflate sub control national sunt:

A. medicamentele ce se elibereaza din farmacie fara prescriptie medicala;
B. drogurile si precursorii;
C. substante auxiliare folosite la fabricarea comprimatelor;
D. substantele stupefiante;
E. toate substantele farmaceutice.
(pag. (11, 15))
F2151139. Produsele si substantele de mai jos au evidenta cantitativa in farmacie si sunt supuse
regimului stabilit prin Decretul 466/1979:
A. Sublimat corosiv;
B. Dipidolor, fiole;
C. Oxicianura de mercur;
D. Atropina, fiole;
E. Hidromorfon-Atropin, fiole.
(pag. (12))
F2151140. In cazul depasirii dozelor pentru o data sau pentru 24 de ore la prescrierea medicamentelor
cu continut toxic, iar medicul nu a mentionat "sic volo" pe prescriptie, farmacistul are urmatoarele
obligatii:
A. refuza executarea retetei si trimite bolnavul la medic pentru rescrierea retetei;
B. executa prescriptia respectand cantitatile prescrise de medic, responsabilitatea revenind medicului care a
prescris medicamentul;
C. ia legatura cu medicul pentru a clarifica situatia;
D. daca nu poate lua legatura cu medicul, sau in cazuri de urgente medicale, farmacistul va executa
prescriptia pe proprie raspundere, reducand dozele in limitele prevazute de Farmacopeea Romana in
vigoare;
E. informeaza ulterior medicul.
(pag. (12))
F2151141. Produsele si substantele de mai jos au evidenta cantitativa obligatorie in farmaciesi sunt
supuse regimului stabilit prin Legea nr.73/1969, cu completarile si modificarile ulterioare:
A. Mialgin, fiole;
B. Dipidolor, fiole;
C. Tinctura anticolerina;
D. Anhidrida arsenioasa;
E. Tinctura de opiu.
(pag. (11))
F2151142. Constituie infractiune urmatoarele activitati efectuate de o persoana, fara a avea acest drept:
A. producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori substantelor toxice;
B. cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care contin substante toxice;
C. experimentarea produselor sau substantelor toxice;
D. producerea si distributia substantelor stupefiante;
E. prepararea, vanzarea si cumpararea de produse cu continut puternic active.
(pag. (11, 12))
F2151143. Medicii care prescriu si farmacistii care elibereaza produse stupefiante vor solicita
persoanelor carora le înmaneaza, sa semneze ca au luat cunostinta:
A. ca nu au nici o obligatie;
B. de obligatia de a returna unitatii farmaceutice cantitatea de produse neconsumate de bolnav din diferite
motive;
C. că pot solicita oricand repetarea unei prescriptii cu stupefiante;
D. ca sunt obligati sa revina la farmacie dupa 7 zile;
E. sa confirme prin semnatura proprie ca au primit medicamentele.
(pag. (11))
F2151144. In farmacii, la primirea produselor si substantelor stupefiante se va efectua:

A. receptia cantitativa prin dozarea substantelor active;
B. reactii chimice de identificare;
C. receptia cantitativa numai greutatea;
D. receptia valorica;
E. receptia organoleptica.
(pag. (11))
F2151145. Care dintre situatiile de mai jos constituie circumstante agravante conform Legii 143/2000:
A. fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoana care are atributii în lupta impotriva drogurilor;
B. drogurile sunt procurate pentru consum propriu;
C. drogurile au fost distribuite sau oferite unui minor sau unui bolnav psihic;
D. drogurile au fost amestecate cu alte substante care le-au marit pericolul;
E. persoana nu era in cunostinta de cauza cand oferea produsele respective.
(pag. (14))
F2151146. Produsele şi substanţele de mai jos au evidenţă cantitativă în farmacie şi sunt supuse
regimului stabilit prin Decretul 466/1979 :
A. Sublimat corosiv
B. Dipidolor, fiole ;
C. Oxicianura de mercur;
D. Atropina, fiole ;
E. Hidromorfon-Atropin, fiole.
(pag. 12)
F2151147. În cazul depăşirii dozelor pentru o dată sau pentru 24 de ore la prescrierea medicamentelor
cu conţinut toxic, iar medicul nu a menţionat ,,sic volo” pe prescripţie, farmacistul are următoarele
obligaţii :
A. refuză executarea reţetei şi trimite bolnavul la medic pentru rescrierea reţetei ;
B. execută prescripţia respectând cantităţile prescrise de medic, responsabilitarea revenind medicului care a
prescris medicamentul;
C. ia legătura cu medicul pentru a clarifica situaţia;
D. dacă nu poate lua legătura cu medicul, sau în cazuri de urgenţe medicale, farmacistul va executa
prescripţia pe proprie răspundere, reducând dozele în limitele prevăzute de Farmacopeea Română în
vigoare;
E. informează ulterior medicul;
(pag. 12)
F2151148. Produsele şi substanţele de mai jos au evidenţă cantitativă obligatorie în farmacie şi sunt
supuse regimului stabilit prin Legea nr.73/1969, cu completările şi modificările ulterioare :
A. Mialgin, fiole;
B. Dipidolor , fiole ;
C. Tinctura anticolerina ;
D. Anhidrida arsenioasă;
E. Tinctura de opiu.
(pag. 11)
(pag. Instr.103/1970 art. 67)
(pag. Instr. 103/1970 art. 82, 85 si anexa 12)
termen de 3 zile;
(pag. Instr. 103/1970 art. 61, 80)
C. atropină fiole;
ingrediente;
volo”;
volo”;
vigoare;
(pag. Decret 466/1979, anexa 2, pct. 29, 34, 35)

(pag. Instr. 103/1970, art. 62)

(pag. Instr. 103/1970, art. 72)
C. Se casează.
(pag. Instr. 103/1970, art. 71)

F2251158. La prepararea prescripţiilor magistrale conţinând substanţe toxice în doze terapeutice,

farmacistul are următoarele obligaţii:
A. să aplice pe prescripţie, după executare, ştampila farmaciei;
B. să aplice pe prescripţie, după executare, numărul şi data din registrul de copiere a reţetelor;
C. să semneze de executare;
D. să aplice pe ambalaj eticheta "cap de mort” şi menţiunea "otravă”;
E. să menţioneze pe ambalaj "atenţie”.
F2251159. În unităţile sanitare umane care nu au farmacii:

A. pot fi deţinute substanţe toxice ca atare;
B. pot fi deţinute substanţe toxice sub formă de medicamente condiţionate;
C. trebuie desemnat un medic sub a cărui răspundere se va face eliberarea toxicelor;
D. răspunderea folosirii medicamentelor care conţin toxice o are medicul desemnat cu eliberarea acestora;
E. răspunderea folosirii medicamentelor care conţin toxice o are medicul care prescrie tratamentul.
(pag. Decret 466/1970, anexa 2 pct.36, 37)
F2251160. În unităţile care desfăşoară activitate cu toxice, echipamentul şi ustensilele cu care se

manipulează acestea:
A. sunt destinate numai acestui scop;
B. sunt de unică folosinţă;
C. trebuie păstrate într-un loc anume fixat;
D. se spală şi se decontaminează separat;
E. trebuie spălate şi decontaminate sub controlul direct al celui care răspunde de manipularea toxicelor.
F2251161. Care din următoarele fapte sunt considerate contravenţii la regimul legal al toxicelor:
A. deţinerea fără drept a substanţelor toxice;
B. neînregistrarea la poliţie a unităţilor autorizate pentru activitatea cu toxice, în termen de 10 zile de la data
eliberării autorizaţiei;
C. transportul de plante care conţin toxice fără însoţitor instruit în acest scop;
D. transportul produselor şi substanţelor toxice cu vehiculele cu care se transportă persoane;
E. desfacerea toxicelor autorizate prin reţeaua comercială către populaţie.
(pag. Decret 466/1979, art. 15, 4, 11, 12)
F2251162. Care din următoarele fapte sunt considerate infracţiuni la regimul legal al toxicelor:
A. producerea fără drept a substanţelor toxice;
B. nemarcarea depozitelor de substanţe toxice cu semnul "cap de mort” şi inscripţia "otravă”;
C. cultivarea fără drept, în scop de prelucrare, a plantelor care conţin substanţe toxice;
D. transportul plantelor care conţin substanţe toxice fără ordin de transport de la producător la contractantul
de culturi;
E. neamenajarea locurilor de preparare a soluţiilor de substanţe toxice pentru a se evita pericolul de
intoxicare.
(pag. Decret 466/1979, art. 14)
F2251163. Constatarea contravenţiilor la regimul produselor şi substanţelor toxice se face de către:

A. inspectorii pentru protecţia muncii;
B. inspectorii sanitari;
C. personalul de specialitate din Ministerul Sănătăţii;
D. personalul de specialitate din Ministerul de Interne;
E. reprezentanţii Colegiului Farmaciştilor din România.
(pag. Decret 466/1979, art. 16)
F2251164. Controlul respectării dispoziţiilor legale privind activitatea cu stupefiante se efectuează de

către organele tehnice ale:
A. Colegiului Farmaciştilor din România;
B. Ministerului Sănătăţii;
C. Ministerului Afacerilor Interne;
D. Ministerului Mediului;
E. Ministerului Afacerilor Externe.
(pag. Instr. 103/1970, art. 105)
F2251165. Care din următoarele fapte sunt considerate infracţiuni la regimul legal al stupefiantelor:
A. neînregistrarea la poliţie a autorizaţiei pentru activitatea cu stupefiante;
B. neţinerea evidenţei zilnice a mişcării stupefiantelor în unităţile sanitare;
C. administrarea unui stupefiant unei alte persoane, fără indicaţie medicală;
D. experimentarea fără drept a produselor sau a substanţelor stupefiante;
E. deţinerea fără drept, în scop de prelucrare, a plantelor care conţin substanţe stupefiante.
(pag. Legea 73/1969, art. 16, 1, 3)
F2251166. Activităţile cu produse şi substanţe stupefiante sunt permise, prin derogare, în scop:
A. medical, uman sau veterinar;
B. comercial;
C. ştiinţific;
D. silvic;
E. industrial.
(pag. Instr. 103/1970, art. 3, 1)
F2251167. Responsabilul cu evidenţa produselor şi substanţelor stupefiante în unităţile de producţie

poate fi:
A. farmacist;
B. inginer;
C. chimist;
D. tehnician chimist;
E. medic.
(pag. Instr. 103/1970, art. 33)
F2251168. La nivelul intreprinderilor producătoare de substanţe şi produse stupefiante, depozitarea

materiilor prime care conţin substanţe stupefiante se face:
A. în încăperi zidite, cu gratii la ferestre şi cu uşi metalice;
B. în încăperi care pot să nu fie separate de secţiile de producţie;
C. în încăperi care se sigilează la sfârşitul programului de lucru;
D. în încăperi care se închid cu cheie în timpul programului de lucru;
E. după introducerea produselor în secţiile de depozitare în prezenţa responsabilului cu evidenţa
stupefiantelor.
(pag. Instr. 103/1970, art. 39)
F2251169. Ambalajul produselor şi substanţelor stupefiante trebuie să fie prevăzut cu:

A. o banderolă de garanţie confecţionată dintr-un material rezistent, pe care se scrie denumirea şi sediul
intreprinderii producătoare, care să garanteze că produsul este original;
B. o etichetă cu menţiunea "Otravă" şi semnul "Cap de mort";
C. sigiliul unităţii producătoare;
D. instrucţiuni pentru decontaminare în caz de deteriorare a ambalajului;
E. o dungă roşie în diagonală, în cazul specialităţilor farmaceutice.
(pag. Instr. 103/1970, art. 41)
F2251170. Prescrierea produselor şi substanţelor stupefiante pentru tratament ambulator:

A. se face, de regulă, pe formulare obişnuite;
B. se face pe formulare speciale, numerotate şi vizate cu timbru sec;
C. cantitatea prescrisă nu trebuie să depăşească doza maximă pe 3 zile;
D. nu se admite să se scrie "după aviz" sau "după sfat";
E. se admite să se scrie "sic volo", dacă medicul prescrie cantităţi mai mari de stupefiant decât doza maximă
pentru o dată sau pentru 24 h.
(pag. Instr. 103/1970, art. 60)
F2251171. Alegeţi afirmaţiile valabile privind prescripţiile de produse şi substanţe stupefiante:

A. prescripţiile de produse şi substanţe stupefiante reprezintă o medicaţie urgentă;
B. valabilitatea acestor prescripţii este de maxim 3 zile de la data emiterii lor;
C. valabilitatea acestor prescripţii este de maxim 7 zile de la data emiterii lor;
D. preparatele magistrale neridicate în termen de 5 zile nu se mai eliberează;
E. preparatele magistrale neridicate în termen de 5 zile se propun pentru a fi distruse.
(pag. Instr. 103/1970, art. 61)
F2251172. În legătură cu prescrierea şi eliberarea produselor şi substanţelor stupefiante pentru

bolnavii spitalizaţi, care din următoarele afirmaţii sunt valabile:
A. prescrierea se face pentru 24 de ore şi, în cazuri speciale, pentru 48 de ore;
B. medicul trebuie să specifice pe prescripţie "sic volo", în cazul depăşirii dozelor maxime pentru o dată sau
pentru 24 h;
C. nu se admite să se scrie pe prescripţie "după aviz" sau "după sfat";
D. eliberarea se face pe baza înscrierii în condici de prescripţii medicale sau condici de aparat destinate
exclusiv acestui scop;
E. eliberarea se face pe baza înscrierii în condici de prescripţii medicale sau condici de aparat obişnuite, dar
în care se subliniază stupefiantele cu roşu.
(pag. Instr. 103/1970, art. 67)
F2251173. Manipularea produselor şi substanţelor stupefiante în farmacii:

A. se poate face de către farmacişti;
B. se poate face de către asistenţi de farmacie;
C. se face cu ustensile destinate numai acestui scop;
D. se face cu ustensile care se păstrează sub cheie;
E. se face cu ustensile care se spală separat de celelalte ustensile din farmacie.
(pag. Instr. 103/1970, art. 78)
F2251174. Evidenţa mişcării produselor şi substanţelor stupefiante:

A. se ţine în farmaciile de toate categoriile;
B. se ţine în farmacii şi drogherii;
C. se ţine decadal;
D. se ţine zilnic;
E. se ţine într-un registru special, numerotat şi sigilat de direcţia sanitară judeţeană sau a municipiului
Bucureşti.
(pag. Instr. 103/1970, art. 82)
F2251175. Produsele şi substanţele stupefiante:

A. se subliniază cu creion roşu în condicile de prescripţii medicale;
B. se subliniază cu creion roşu în registrul pentru copierea reţetelor;
C. se distrug zilnic, dacă sunt degradate sau necorespunzătoare;
D. se distrug semestrial, dacă sunt degradate sau necorespunzătoare;
E. se trimit la poliţie pentru a fi distruse, dacă sunt degradate sau necorespunzătoare.
(pag. Instr. 103/1970, art. 83, 87)
F2251176. Codeina:
A. fiind stupefiant, se eliberează numai pe formulare cu timbru sec;
B. deşi este stupefiant, se poate elibera pe formulare obişnuite, care nu se reţin la farmacie;
C. se poate elibera pe formulare obişnuite, dacă este asociată cu alte ingrediente, în prescripţii magistrale;
D. se poate elibera pe formulare obişnuite până la cantitatea de 3 g;
E. se poate elibera pe formulare obişnuite până la cantitatea de 1,5 g.
(pag. Instr. 103/1970, Anexa 2)
F2251177. Care din următoarele specialităţi farmaceutice se supun prevederilor Legii nr. 73/1969,
privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante:
A. Fentanyl fiole;
B. Fortral comprimate şi fiole;
C. Mialgin fiole;
D. Sintalgon comprimate şi fiole;
E. Efedrină comprimate şi fiole.
(pag. Instr. 103/1970, Anexa 1-B)
F2251178. Care din următoarele date se înscriu în registrul pentru evidenţa mişcării produselor şi
substanţelor stupefiante în farmacii:
A. numărul documentului de intrare a produsului sau substanţei stupefiante;
B. numărul documentului de ieşire a produsului sau substanţei stupefiante;
C. numărul autorizaţiei speciale a bolnavului;
D. numele şi prenumele persoanei care ridică produsul stupefiant, în ambulator;
E. numele sorei, în unităţile sanitare.
(pag. Instr. 103/1970, Anexa 12)
F2251179. În registrul pentru evidenţa produselor stupefiante în secţiile de fabricaţie sau de

condiţionare se înscriu zilnic:
A. cantităţile de materii prime primite de secţii;
B. calitatea materiilor prime primite de secţii (numărul buletinului de analiză la fiecare materie primă);
C. cantităţile de produse intermediare rezultate;
D. cantităţile de produse finite rezultate;
E. calitatea produselor finite (numărul buletinului de analiză la fiecare şarjă de fabricaţie).
(pag. Instr. 103/1970, art. 36)
F2251180. Transportul produselor şi substanţelor stupefiante:

A. se efectuează pe baza vizei aplicate pe actul însoţitor de responsabilul secţiei stupefiante;
B. se efectuează pe baza vizei poliţiei judeţene sau a municipiului Bucureşti, aplicată pe actul însoţitor;
C. se face cu mijloace de transport special destinate acestui scop;
D. se face în cutii sigilate la expediere;
E. necesită luarea unor măsuri de securitate pe parcurs (asigurarea integrităţii şi ajungerii la destinaţie).
(pag. Instr. 103/1970, art. 44, 53)
F2251181. Responsabilul cu păstrarea evidenţei produselor şi substanţelor toxice poate fi:

A. numai farmacist, în farmacii;
B. asistent de farmacie, în drogherii;
C. medic, în unităţile sanitare care nu au farmacie;
D. farmacist, chimist sau tehnician, în fabrici şi laboratoare;
E. numai farmacist, în fabrici şi laboratoare.
(pag. Decret 466/1979, Anexa 1- III, pct. 1, 2)
F2251182. Pentru care din următoarele substanţe toxice se ţine evidenţa în farmacii, depozite de
medicamente şi laboratoare:
A. anhidridă arsenioasă;
B. scopolamină;
C. oxicianură de mercur;
D. pilocarpină;
E. deslanozid.
(pag. Decret 466/1979, Anexa 1-III, pct. 3)
F2251183. Pentru care din următoarele substanţe toxice se ţine evidenţa în laboratoarele pentru
controlul medicamentelor:
A. sublimat corosiv;
B. sparteină;
C. oxicianură de mercur;
D. papaverină;
E. acid cianhidric.
F2251184. Care din următoarele produse şi substanţe toxice se exceptează de la obligaţia ţinerii
evienţei în farmacii, depozite de medicamente şi laboratoare:
A. oxicianură de mercur;
B. sublimat corosiv;
C. atropină fiole;
D. anhidridă arsenică;
F2251185. Se reţin şi se păstrează la farmacie, conform Decretului 466/1979:

A. prescripţiile medicale în care sunt prevăzute toxice a căror evidenţă este obligatorie;
B. prescripţiile medicale cu atropină fiole;
C. prescripţiile medicale cu pilocarpină;
D. prescripţiile medicale în care se prevăd formule magistrale care conţin substanţe toxice în doze
terapeutice, altele decât cele a căror evidenţă este obligatorie;
E. prescripţiile medicale cu stricnină fiole.
(pag. Decret 466/1979, Anexa 1-III, pct. 3, 4)
F2251186. În registrul pentru evidenţa mişcării produselor şi substanţelor toxice în unităţile

farmaceutice se înscriu:
A. denumirea toxicului;
B. numărul documentului de intrare sau ieşire;
C. numele şi prenumele medicului care a prescris toxicul;
D. numele şi prenumele bolnavului;
E. numele şi prenumele persoanei care ridică toxicul.
(pag. Decret 466/1979, Anexa 1 - II, III, pct. 5)
F2251187. Produsele şi substanţele toxice a căror evidenţă este obligatorie:

A. se eliberează din farmacia de spital pe bază de condici speciale;
B. se eliberează pentru tratamentul ambulator pe bază de formulare speciale cu timbru sec;
C. se subliniază cu albastru în condicile de prescripţii medicale şi de aparat;
D. se subliniază cu albastru în registrul pentru copierea reţetelor;
E. se înscriu într-un registru special, pentru evidenţa mişcării lor..
(pag. Decret 466/1979, Anexa 1-III, pct. 5, 6)
F2251188. Depozitarea produselor şi substanţelor toxice în fabrici şi depozite se face în încăperi:

A. prevăzute cu uşi metalice şi grile de fier la ferestre;
B. prevăzute cu instalaţie de ventilaţie;
C. prevăzute cu instalaţie frigorifică;
D. în care nu se pot depozita şi alte materiale;
E. în care se pot depozita şi stupefiante, în cazul unităţilor care desfăşoară activitate cu stupefiante.
(pag. Decret 466/1979, Anexa 2, pct. 8)
F2251189. Produsele şi substanţele toxice folosite în farmacii se păstrează:

A. conform prevederilor Farmacopeii Române în vigoare;
B. în dulapuri speciale fără geam;
C. sub cheie;
D. prevăzute cu semnul "cap de mort";
E. numai în recipiente sigilate de farmacistul responsabil.
F2251190. Ambalajul produselor şi substanţelor toxice conţine:

A. banderolă de garanţie;
B. măsuri de protecţie în caz de deteriorare a ambalajului;
C. menţiunea dacă ambalajul este sau nu recuperabil şi modul de neutralizare a acestuia;
D. dungă roşie în diagonală, pentru specialităţi farmaceutice;
E. menţiunea "se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală", pentru specialităţi farmaceutice.

A. să completeze reţeta cu scris citeţ;
B. să indice amănunţit modul de întrebuinţare;

C. să confirme prin semnătură şi parafă eventualele corecturi;
D. să noteze pe reţetă "sic volo", dacă doza prescrisă depăşeşte doza maximă admisă;
E. să sublinieze toxicul cu albastru pe prescripţie.
F2251192. Prescrierea şi eliberarea medicamentelor care conţin toxice cu evidenţă cantitativă, pentru
bolnavii spitalizaţi, se face în următoarele condiţii:
A. pe bază de condici de prescripţii medicale şi de aparat, speciale pentru toxice;
B. în condici se înscrie denumirea completă a medicamentului şi cantitatea în cifre şi litere;
C. în condici se înscrie modul de întrebuinţare al medicamentului, cu menţionarea dozei şi a intervalului de
administrat;
D. este interzis a se scrie în condici "după aviz" sau "după sfat";
E. medicul este obligat să confirme prin semnătură şi arafă eventualele corecturi, pe toate exemplarele
condicii.
F2351193. Doza maxima de stupefiant pentru 3 zile poate fi depasita in urmatoarele cazuri, conform
Legii 73/1969:
A. dureri provocate de neoplasm incurabil
B. colici biliare
C. arterita avansata in stadiul de gangrena
D. manevre ortopedice
E. cardiopatie decompensata cu dispnee nocturna
(pag. art.62)
F2351194. Regimul produselor si substantelor stupefiante in unitatile farmaceutice este reglementat

prin:
A. Legea 73/1969
B. Decretul 466/1979
C. Legea 81/1997
D. Ordinul 43/1980
E. Instructiunile nr. 103/1970 pentru executarea prevederilor Legii 73/1969
(pag. bibliografie:11, 12, 14)
F2351195. Conform Decretului 466/1979, care dintre urmatoarele substante sunt considerate toxice:
B. heroina
C. clorhidrat de cocaina
D. cofeina
E. opiu
(pag. art.2)
F2351196. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte, referitor la autorizatia pentru desfasurarea
unei activitati cu produse sau substante stupefiante:
A. este eliberata de Ministerul Sanatatii
B. este eliberata de Directia Sanitara
C. este eliberata de Agentia Nationala a Medicamentului
D. cand activitatea unei unitati posesoare de autorizatie pentru fabricatia si conditionarea produselor si a
substantelor stupefiante inceteaza, autorizatia se depune la Ministerul Sanatatii in termen de 30 zile
E. cand activitatea unei unitati posesoare de autorizatie pentru fabricatia si conditionarea produselor si a
substantelor stupefiante inceteaza, autorizatia se depune la Directia Sanitara in termen de 30 zile
(pag. art. 14, 16)
F2351197. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte, referitor la fabricarea si conditionarea
produselor si substantelor stupefiante:
A. evidenta produselor se tine intr-un registru special, numerotat, parafat, vizat si sigilat de organele politiei
competente
B. contraprobele de materii prime, produse intermediare si produse finite continand substante stupefiante se
vor pastra timp de 2 ani
C. evidenta produselor necorespunzatoare nu este obligatorie
D. ambalajele care contin produse si substante stupefiante destinate exportului vor fi prevazute cu o eticheta
de culoare rosie-portocalie
E. ambalajele exterioare ale coletelor destinate expedierii vor purta o dunga rosie in diagonala
(pag. art. 36, 37, 38, 41)
F2351198. Eliberarea produselor si substantelor stupefiante bolnavilor tratati ambulatoriu se

desfasoara conform urmatoarelor reguli:
A. prescrierea medicamentelor se realizeaza pe formulare speciale, numerotate si vizate cu timbru sec
B. daca doza prescrisa depaseste doza admisa, reteta trebuie sa cuprinda precizarea "sic volo"
C. nu se admite "dupa aviz" sau "dupa sfat"
D. pe un formular se pot inscrie maxim 3 prescriptii de produse sau substante stupefiante
E. cantitatea maxima prescrisa nu trebuie sa depaseasca doza maxima pentru 3 zile
(pag. art. 60)
F2351199. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate conform Decretului 466/1979?
A. evidenta produselor si substantelor toxice folosite in farmacii se poate tine de catre un asistent de farmacie
B. prescriptiile medicale in care sunt recomandate substante toxice, indiferent de modalitatea de evidenta, nu
se retin in farmacie
C. in registrul de copiere al prescriptiilor medicale si in condicile de prescriere a medicamentelor si de aparat,
produsele si substantele toxice a caror evidenta este obligatorie se vor sublinia cu creion rosu
D. evidenta produselor si substantelor toxice folosite in farmacii se tine de catre un farmacist
E. produsele si substantele toxice folosite in farmacie se vor pastra in dulapuri speciale, prevazute cu
inscriptia Separanda sau Venena, dupa caz
(pag. anexa 1- art. 4,6, anexa 2 - art. 13)
F2351200. Evidenta produselor si substantelor toxice, in farmacii, in depozite de medicamente, se va

tine, indiferent de forma sub care se prezinta (prescriptii magistrale, preparate galenice sau
specialitati) pentru:
A. anhidrida arsenioasa
B. anhidrida arsenica
C. efedrina
D. sublimat corosiv
E. morfina
(pag. anexa 1 - art. 3)
F2351201. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate cu privire la substantele toxice?
A. retetele magistrale ce contin substante toxice se vor sublinia in registrul de copiere al retetelor cu creion
rosu
B. substantele toxice se elibereaza numai pe reteta cu timbru sec
C. produsele si substantele toxice folosite in farmacie se vor pastra in dulapuri speciale, prevazute cu semnul
“cap de mort”
D. daca doza prescrisa depaseste doza maxima admisa este necesara precizarea “sic volo”
E. este admis, spre deosebire de stupefiante, “dupa aviz” sau “dupa sfat”
(pag. anexa 1 - art. 6, anexa 2 - art. 13, 29)
F2351202. Farmaciile de circuit deschis pot elibera produse si substante stupefiante in urmatoarele
conditii:
A. pe formulare cu timbru sec
B. maxim 3 produse /reteta

C. valabilitatea retetei este de 5 zile de la data emiterii
D. reteta cu timbru sec se retine in farmacie
E. se admite “sic volo”
(pag. art. 60, 61, 62)
F2351203. Eliberarea produselor si substantelor stupefiante la bolnavii spitalizati se face conform

urmatoarelor reguli:
A. pe condici de prescriptii medicale destinate exclusiv acestui scop
B. nu se admite “sic volo” in cazul depasirii dozei pentru o data sau pentru 24 ore
C. nu se admite “dupa aviz” sau “dupa sfat”
D. prescrierea produselor se face pentru 24 ore si in cazuri speciale 48 ore
E. pe reteta cu timbru sec
(pag. art. 67, 71)
F2351204. Care dintre urmatoarele enunturi nu sunt adevarate:

A. farmaciile vor elibera substante stupefiante sub forma prelucrata
E. in registrul de copiere al retetelor, produsele si substantele stupefiante se vor sublinia cu creion rosu
(pag. art. 73, 82, 83, 84)
F2351205. In cazul bolnavilor spitalizati, eliberarea medicamentelor care contin substante toxice se va
face tinand cont de urmatoarele reguli:
A. eliberarea se face pe baza de condici de prescriptii medicale
B. pe condica se noteza doar numele bolnavului
C. medicul confirma prin semnatura si parafa eventualele corecturi
D. este interzis a se scrie "dupa aviz" sau "dupa sfat"
E. medicamentele toxice specialitati neconsumate se restituie farmaciei
(pag. anexa 2, art. 31, 32)
F2351206. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte:

B. eliberarea produselor si substantelor stupefiante bolnavilor spitalizati se face pe baza inscrierii pe retete cu
timbru sec
C. valabilitatea unei prescriptii ce cuprinde produse si substante stupefiante este de maxim 5 zile
D. preparatele magistrale ce contin substante stupefiante trebuie ridicate de la farmacie in maxim 7 zile
E. in cazul depasirii dozei maxime pentru o singura data sau pentru 24 ore, la bolnavii spitalizati, medicul va
(pag. art. 61, 67)
F2551207. Evidenta miscarii produselor si substantelor toxice in farmacii se va tine pentru urmatoarele
substante:
A. atropina fiole
B. dionina si saruri
C. anhidrida arsenioasa
D. oxicianura de mercur
E. tinctura de opiu
(pag. Decret- anexa 1, art. 3)
F2551208. Se pot prescrie si elibera pe formulare obisnuite, in prescriptii magistrale:

A. dionina si saruri
B. codeina si saruri
C. pulbere Dover pana la 10 grame
D. sirop de opiu pana la 25 de grame
E. tinctura de opiu
(pag. Legea 73/1969-anexa 2)
F2551209. Se pot elibera, la cerere, fara prescriptie medicala:

A. tinctura de opiu, pana la 1,5 g
B. tinctura anticolerina, pana la 10 g
C. ceaiuri medicinale in compozitia carora intra capita papaveris
D. sirop de opiu diluat, pana la 25 de grame
E. sirop de opiu, pana la 25 de grame
(pag. Legea 73/1969- anexa 2)
F2551210. La primirea unei prescriptii cu medicamente toxice, farmacistul este obligat:

A. sa constate daca formularul este corect completat
B. daca dozele prescrise depasesc pe cele maxime admise, va lua legatura cu medicul
C. in cazuri urgente va executa precriptia asa cum doreste medicul,chiar daca dozele maxime admise sunt
depasite
D. pentru depasiri care nu au mentiunea "sic volo" prescriptia se va executa in limitele dozelor prevazute de
FR in vigoare
E. sa nu elibereze prescriptia daca nu este mentionat "dupa aviz", sau "dupa sfat"
(pag. Decret- anexa 2, art.34)
F2551211. La bolnavii spitalizati eliberarea produselor si substantelor stupefiante se realizeaza in

A. prin inscriere in condici destinate exclusiv acestui scop
B. pe baza de formular cu timbru sec
C. in cazul depasirii dozei maxime admise medicul va specifica pe prescriptie "sic volo"
D. daca medicul nu a specificat pe prescriptie "sic volo", farmacistul va lua legatura cu medicul in vederea
obtinerii acestei specificatii
E. prescrierea se va face pentru maxim 3 zile
(pag. Legea 73/1969, art. 57)
F2551212. Produsele stupefiante de uz veterinar se elibereaza in urmatoarele conditii:

A. pe reteta cu timbru sec
B. pe reteta obisnuita care nu se retine in farmacie
C. numai sub forma prelucrata (preparat magistral)
D. in limita dozelor maxime pentru uz veterinar pentru 24 de ore
E. in limita dozelor maxime pentru uz veterinar pentru 3 zile
(pag. Legea 73/1969- art. 72)
F2551213. In cazul substantelor stupefiante, doza maxima pentru 3 zile poate fi depasita in urmatoarele
situatii:
A. la cererea pacientului, daca acesta are nevoie
B. pe baza unei autorizatii eliberate de Directia Sanitara, valabila 6 luni de la data eliberarii
C. la pacientii cu dureri provocate de neoplasm incurabil
D. la pacientii cu arterita avansata in stadiul de gangrena, cu dureri ce nu pot fi calmate prin alta medicatie
E. in criza de angina nocturna
(pag. Legea 73/1969- art.62)
F2551214. Urmatoarele afirmatii referitoare la eliberarea produselor si substantelor stupefiante sunt

adevarate, cu exceptia:
A. in cazul depasirii dozei maxime pentru 3 zile, se va elibera numai cantitatea corespunzatoare dozei
maxime pentru 3 zile
B. prescriptiile de produse si substante stupefiante vor fi eliberate, fara prioritate, in ordinea in care pacientii
au sosit in farmacie
C. valabilitatea prescriptiilor este de maximum 7 zile de la data emiterii lor
D. valabilitatea prescriptiilor este de maximum 5 zile de la data emiterii lor
E. preparatele magistrale neridicate in termen de 5 zile nu se mai elibereaza
(pag. Legea 73/1969- art. 61)
F2551215. Urmatoarele substante pot fi eliberate la cerere, fara prescriptie medicala:

A. sirop de opiu pana la 25 de grame
B. tinctura anticolerina pana la 50 de grame
C. tinctura anticolerina pana la 10 grame
D. siropul de opiu diluat
E. ceaiurile medicinale ce contin capete de mac
(pag. Legea 73/1969- anexa 2)
F2651216. Ce este interzis in Romania?

A. Producerea substantelor stupefiante.
B. Detinerea substantelor stupefiante.
C. Cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin produse stupefiante.
D. Cultivarea plantelor medicinale.
E. Fabricarea de medicamente alopate.
(pag. 1)
F2651217. Pentru fabricarea si conditionarea de produse si substante stupefiante este nevoie de:
A. Autorizatie eliberata de Ministerul Sanatatii.
B. Inregistrarea la organele teritoriale ale politiei.
C. Autorizatie de la Colegiul Farmacistilor din judetul in care functioneaza unitatea respectiva.
D. Acordul Oficiului pentru Protectia Consumatorilor(OPC).
E. Avizul Garzii Financiare.
(pag. 1)
F2651218. Ce fel de evidenta trebuie sa pastreze organele sau organizatiile care desfasoara activitati
cu produse si substante stupefiante?
A. Zilnica.
B. Cantitativa.
C. Lunara.
D. Dupa bunul plac al sefului de unitate.
E. Anuala.
(pag. 3)
F2651219. Ce se intelege prin producerea, detinerea sau orice alte activitati privind circulatia
produselor sau substantelor toxice?
A. Fabricarea.
B. Prepararea.
C. Experimentarea.
D. Depozitarea.
E. Inspectarea farmaciilor de circuit inchis.
(pag. 1)
F2651220. Unde sunt incluse produsele si substantele toxice folosite in scop medical?
A. In tabelele "Venena", din Farmacopeea Romana in vigoare.
B. In dulapul cu substante farmaceutice.

C. In oficina.
D. In frigider.
E. In tabelele "Separanda", din Farmacopeea Romana in vigoare.
(pag. 1)
F2651221. In ce registre se tine evidenta produselor si substantelor toxice?

A. Registre numerotate si parafate.
B. Registre snuruite si sigilate.
C. Registru pentru retete magistrale.
D. Caietul de elaborari.
E. Registre fara regim special.
(pag. 8)
F2651222. De cine se tine evidenta produselor si substantelor toxice in farmacii?

A. De un farmacist.
B. De asistentul de farmacie cu vechimea cea mai mare.
C. De medicul specialist.
D. De orice persoana care lucreaza in farmacie.
E. De un farmacist primar.
(pag. 8)
F2651223. Pentru care din urmatoarele substante toxice se tine evidenta stricta?
A. Anhidrida arsenioasa.
B. Atropina si sarurile sale.
C. Strichnina si sarurile sale.
D. Lactoza.
E. Camfor.
(pag. 8)
F2651224. Cum se marcheaza terenurile pe care se cultiva plante ce contin substante toxice?
A. Cu semnul "Cap de mort".
B. Cu inscriptia "Plante toxice".
C. Fara nici o semnalizare.
D. Plante medicinale si aromatice.
E. Culturi de paioase.
(pag. 9)
F2651225. Cum se face depozitarea produselor si substantelor toxice?

A. In incaperi prevazute cu usi metalice.
B. In incaperi prevazute cu grile de fier la ferestre .
C. In incaperi prevazute cu instalatii de ventilatie.
D. In incaperi obisnuite.
E. In depozitul farmaciei.
(pag. 10)
Tema nr. 52
Exercitarea profesiunii de farmacist.
BIBLIOGRAFIE:
13. Chimie farmaceutica: antiseptice, dezinfectante si chimioterapice generale - Ovidiu Oniga, Doina Ghizan,
Brindusa Tiperciuc, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 1999
farmacist:
A. A.Nu poate exercita profesiunea de farmacist, farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre
farmacist:
farmacist:
farmacistului.
farmacistului.
farmacistului.
farmacistului.
farmacistului.
farmacistului.




parte.

parte.

parte.
acestei sancţiuni?
este valabilă.

acestei sancţiuni?
este valabilă.
acestei sancţiuni?
este valabilă.

F1352019. Atributiile Consiliului national al Colegiului Farmacistilor din Romania sunt urmatoarele, cu
o exceptie:
A. elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica
B. fixeaza cotizatia ce trebuie platita de fiecare farmacist
C. controleaza gestiunea consiliului judetean
D. elaboreaza statutul si Regulamentul de organizare si functionare al Colegiului Farmacistilor din Romania
E. solutioneaza in termen de 3 luni de la inregistrare, contestatiile impotriva deciziilor consiliilor judetene
(pag. art. 32)
F1352020. In executarea profesiunii, farmacistul nu trebuie sa dovedeasca fata de persoana care i se

adreseaza pentru procurarea de medicamente:
A. corectitudine
B. indiferenta
C. devotament
D. disponibilitate
E. respect
(pag. art.3)
F1352021. Precizati care dintre urmatoarele afirmatii nu reprezinta atributii ale Colegiului Farmacistilor
din Romania, conform Legii 81/1997:
A. apara independenta profesionala a farmacistului in exercitarea profesiunii
B. colaboreaza cu Ministerul invatamantului la formarea, specializarea si perfectionarea pregatirii profesionale
a farmacistilor
C. judeca abaterile de la normele de etica profesionala si deontologie farmaceutica
D. avizeaza eliberarea autorizatiilor de libera practica
E. asigura respectarea de catre farmacisti a obligatiilor ce le revin
(pag. art. 12)
F1452022. Profesiunea de farmacist este o profesiune:

A. liberala
B. de functionar public
C. de agent comercial
D. de medic
E. de fizioterapeut
(pag. L81 art 3(4))
F1552023. Autorizaţia de liberă practică:

A. este eliberată de Ministerul Educaţiei
B. este eliberată de Colegiul Farmaciştilor
C. poate fi suspendată sau retrasă numai de către Ministerul Educaţiei
D. se reînnoieşte anual, în cazul farmaciştilor pensionari, la cerere, care doresc să profeseze în continuare în
sectorul privat
E. poate fi suspendată sau retrasă numai de către Colegiul Farmaciştilor
(pag. 3)
F1552024. Care dintre următoarele afirmaţii sunt incorecte ?

A. exercitarea profesiunii de farmacist se face pe baza autorizaţiei de liberă practică eliberată de Colegiul
Farmaciştilor
B. exercitarea profesiunii de farmacist se face pe baza autorizaţiei de liberă practică eliberată de Ministerul
Sănătăţii
C. eliberarea medicamentelor din farmacie se face numai în prezenţa şi sub supravegherea farmacistului
D. eliberarea medicamentelor din farmacie nu se poate face în absenţa farmacistului
E. supravegherea şi controlul exercitării profesiei de farmacist se face numai de către Colegiul Farmaciştilor
(pag. 1-3)
F1552025. Care este suprafaţa minimă necesară funcţionării unei farmacii publice ?
A. 100 mp
B. 60 mp
C. 50 mp
D. 30 mp
E. 40 mp
(pag. 2)
F1552026. Practicarea profesiunii de farmacist de către o persoană care nu deţine această calitate:
A. nu constituie infracţiune
B. se pedepseşte conform legii penale
C. constituie contravenţie
D. se sancţionează de către Colegiul Farmaciştilor
E. se sancţionează de către Ministerul Sănătăţii
(pag. 3)
F1552027. Profesiunea de farmacist:

A. este o profesiune liberală
B. farmacistul este funcţionar public
C. este compatibilă cu profesiunea de medic
D. nu este o profesiune liberală
E. nu este incompatibilă cu profesiunea de medic
(pag. 1)
F1552028. Responsabilitatea pentru prepararea şi eliberarea medicamentelor din farmacie revine:

A. asistentului de farmacie
B. farmacistului
C. asistentului de farmacie care a eliberat, pentru eliberare
D. farmacistul răspunde doar de manipularea toxicelor şi stupefiantelor
E. asistentului de farmacie care a preparat, pentru preparare
(pag. 2)
F1652029. Care este organul suprem de conducere al Colegiului Farmacistilor din Romania?
B. Directia Generala Farmaceutica.
C. Adunarea Generala a Colegiului Farmacistilor din Romania.
D. Guvernul Romaniei.
E. Colegiul Farmacistilor din Bucuresti.
(pag. 3)
F1652030. Colegiul Farmacistilor din Romania este o organizatie neguvernamentala?

A. Este o organizatie a farmacistilor si care este in subordinea Ministerului Sanatatii.
B. Da.
C. Este o organizatie religioasa.
D. Este o organizatie guvernamentala.
E. Este un partid politic.
(pag. 2)
F1652031. Conform reglementarilor in vigoare, care este suprafata minima a unei farmacii de circuit
deschis?
A. 100 metri patrati.
B. 50 metri patrati.
C. 80 metri patrati.
D. 200 metri patrati.
E. 150 metri patrati.
(pag. 2)
F1652032. Cum se face eliberarea medicamentelor pe baza de prescriptie medicala, in farmacii?

A. Sub supravegherea farmacistului.
B. De catre asistentul de farmacie.
C. De catre femeia de serviciu sub atenta supraveghere a asistentului de farmacie.
D. De catre medicul de familie.
E. De orice persoana din farmacie.
(pag. 2)
F1652033. La absolvirea facultatii de farmacie, farmacistul trebuie sa depuna un juramint?

A. D
B. Nu este obligatoriu.
C. Nu este obligatoriu decit pentru farmacistii care lucreaza in mediul urban.
D. Este obligatoriu pentru farmacistii care vor profesa in strainatate.
E. Este la libera alegere a farmacistului.
(pag. 1)
F1652034. Pentru infiintarea unei farmacii este obligatoriu ca farmacistul diriginte sa fie membru al
Colegiului Farmacistilor din Romania?
A. Da, este obligatoriu.
C. Nu este obligatoriu in cazul infiintarii unei farmacii in mediu rural.
D. Nu este obligatoriu, dar calitatea de membru poate fi un avantaj.
E. Da, este obligatoriu pentru farmaciile din mediul urban.
(pag. 2)
F2152035. Controlul si supravegherea exercitarii profesiunii de farmacist, conform legii nr.81/1997 se
realizeaza de catre:
A. Comisii de specialitate ale Ministerului Sanatatii;
B. Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului;
C. Colegiul Farmacistilor din Romania;
D. Ministerul Sanatatii;
E. Colegiul Farmacistilor din Romania si Ministerul Sanatatii, in conditiile legii.
(pag. (13) art.10)
F2152036. Controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de farmacist, conform legii nr.81/1997 se

realizează de către:
A. Comisii de specialitate ale Ministerului Sănătăţii;
B. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului;
C. Colegiul Farmaciştilor din România;
E. Colegiul Farmaciştilor din România şi Ministerul Sănătăţii, în condiţiile legii.
(pag. 13, art.10)
F2252037. Care din următoarele afirmaţii implică interdicţia definitivă a exercitării profesiunii de
farmacist:
A. Nu poate exercita profesiunea de farmacist farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre
B. Nu poate exercita profesiunea de farmacist farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a
(pag. Legea 81/1997 art. 5,6)

prevăzute de lege şi pe bază de reciprocitate, stabilite prin convenţii la care România este parte.
(pag. Legea 81/1997 art. 4)
(pag. Legea 81/1997 art. 36,37)
acestei sancţiuni?
este valabilă.
(pag. Legea 81/1997 art. 36,37)
farmacistului.
farmacistului.

(pag. Legea 81/1997 art. 28)
F2252043. Ce instituţie decide suspendarea sau retragerea autorizaţiei de liberă practică a

farmacistului:
C. Ministerul Sănătăţii;
D. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
E. Societatea de Ştiinţe Farmaceutice din România.
(pag. Legea 81/1997 art. 36)
F2252044. Soţul nefarmacist al unei farmaciste participă, săptămânal, la târgul organizat într-un sat,
unde vinde populaţiei medicamente din gestiunea farmaciei soţiei lui. Ce caracter are fapta soţului
farmacistei:
A. abatere de la Codul de etică şi deontologie farmaceutică;
B. abatere de la disciplina muncii;
C. instigare la săvârşirea unei infracţiuni;
D. infracţiune;
E. contravenţie.
(pag. Legea 81/1997 art.40)
F2252045. Un farmacist este condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească, pentru săvârşirea cu
intenţie a unei infracţiuni contra vieţii, în împejurări legate de exercitarea profesiunii. După îndeplinirea
condiţiilor legale, el este reabilitat. În ce condiţii mai poate el exercita profesiunea de farmacist în
România, conform Legii nr. 81/1997 ?
A. Dacă obţine din nou diploma de licenţă în farmacie.
B. Dacă se înscrie din nou în Colegiul Farmaciştilor din România.
C. Dacă obţine o aprobare de la Ministerul Sănătăţii.
D. Dacă are un certificat medical corespunzător.
E. Nu mai poate exercita profesiunea de farmacist.
F2252046. Dreptul de decizie în activitatea de eliberare a medicamentelor îl are:

A. medicul care prescrie medicamentele respective;
B. farmacistul care eliberează medicamentele respective;
C. asistentul de farmacie care eliberează medicamentele respective;
D. patronul farmaciei în care se eliberează medicamentele;
E. pacientul căruia i se eliberează medicamentele.
F2352047. Precizati care dintre urmatoarele afirmatii nu reprezinta atributii ale Colegiului Farmacistilor
din Romania, conform Legii 81/1997:
A. apara independenta profesionala a farmacistului in exercitarea profesiunii
B. colaboreaza cu Ministerul Invatamantului la formarea, specializarea si perfectionarea pregatirii
profesionale a farmacistilor
C. judeca abaterile de la normele de etica profesionala si deontologie farmaceutica
D. avizeaza eliberarea autorizatiilor de libera practica
(pag. art. 12)
F2352048. In executarea profesiunii, farmacistul nu trebuie sa dovedeasca fata de persoana care i se

A. corectitudine
B. indiferenta
C. devotament
D. disponibilitate
E. respect
(pag. art.3)
o exceptie:
A. elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica
B. fixeaza cotizatia ce trebuie platita de fiecare farmacist
C. controleaza gestiunea consiliului judetean
D. elaboreaza statutul si Regulamentul de organizare si functionare al Colegiului Farmacistilor din Romania
E. solutioneaza in termen de 3 luni de la inregistrare, contestatiile impotriva deciziilor consiliilor judetene
(pag. art. 32)
F2352050. Conform Legii 81/1997, membrii Colegiului farmacistilor din Romania nu sunt obligati:
A. sa avizeze eliberarea autorizatiei de libera practica
B. sa respecte reglementarile in vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de farmacist
C. sa respecte si sa aplice regulile de buna practica farmaceutica

D. sa respecte Statutul Colegiului Farmacistilor din Romania
E. sa se preocupe de perfectionarea calificarii profesionale
(pag. art. 12, 14)
F2352051. Consiliul National al Colegiului Farmacistilor din Romania are urmatoarele atributii:
A. solutioneaza in termen de 3 luni de la inregistrare, contestatiile formulate impotriva deciziilor date de
consiliile judetene
B. solutioneaza in termen de 2 luni de la inregistrare, contestatiile formulate impotriva deciziilor date de
consiliile judetene
C. solutioneaza in termen de maxim 15 zile de la inregistrare, contestatiile formulate impotriva deciziilor date
de consiliile judetene
D. solutioneaza in termen de 30 zile de la inregistrare, contestatiile formulate impotriva deciziilor date de
consiliile judetene
E. solutioneaza in termen de maxim 10 zile de la inregistrare, contestatiile formulate impotriva deciziilor date
de consiliile judetene
(pag. art. 32)
F2352052. Conform Legii 81/1997, exercitarea profesiunii de farmacist se face pe baza autorizatiei de
libera practica, eliberata de Ministerul Sanatatii:
A. imediat dupa depunerea documentelor
B. in termen de o saptamana de la depunerea documentelor
C. in termen de 31 zile de la depunerea documentelor
D. in termen de 30 zile de la depunerea documentelor
E. in termen de 60 zile de la depunerea documentelor
(pag. art. 7)
F2552053. Exercitarea profesiunii de farmacist este autorizata de:

A. Colegiul Farmacistilor din Romania
B. Ministerul Sanatatii
C. Directia de Sanatate Publica
D. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate
E. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale
(pag. Legea 81/1997, art.1)
F2552054. Profesiunea de farmacist poate fi exercitata de catre cel care indeplineste urmatoarele
conditii, cu exceptia:
A. este cetatean roman cu domiciliul in Romania
B. este licentiat al unei institutii de invatamant universitar cu profil farmaceutic
C. exercita profesiunea de medic
D. este farmacist cetatean strain, in conditiile prevazute de lege
E. este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii
F2552055. Colegiul Farmacistilor din Romania are urmatoarele atributii, cu exceptia:

A. apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor sai
B. asigura respectarea de catre farmacisti a obligatiilor ce le revin
C. elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica
D. elibereaza autorizatia de libera practica
E. acorda burse pentru specializarea in stiintele farmaceutice
(pag. Legea 81- art.12)
F2552056. Membrii Colegiului Farmacistilor din Romania au urmatoarele obligatii, cu exceptia:
A. sa respecte si sa aplice regulile de buna practica farmaceutica

B. sa acorde asistenta farmaceutica de urgenta, eliberand orice produs necesar pacientului
C. sa nu prejudicieze interesele bolnavului
D. sa pastreze secretul profesiunii de farmacist
E. sa respecte reglementarile in vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de farmacist
F2552057. Profesiunea de farmacist este:

A. exercitata de orice cetatean roman, licentiat, indiferent de profil
B. compatibila cu profesiunea de medic
C. o profesiune liberala
D. o functie publica
E. exercitata de farmacistul caruia i s-a aplicat pedeapsa interdictiei de a exercita profesiunea, daca acesta a
depus contestatie in timp util
F2552058. Sanctiunile care pot fi aplicate de catre Colegiul Farmacistilor din Romania sunt
urmatoarele, cu exceptia:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
D. retragerea calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din Romania
E. amenda contraventionala
F2652059. La absolvirea facultatii de farmacie, farmacistul trebuie sa depuna un juramint?

A. Da.
C. Nu este obligatoriu decit pentru farmacistii care lucreaza in mediul urban.
D. Este obligatoriu pentru farmacistii care vor profesa in strainatate.
E. Este la libera alegere a farmacistului.
(pag. pag.1)
F2652060. Cum se face eliberarea medicamentelor pe baza de prescriptie medicala, in farmacii?

A. Sub supravegherea farmacistului.
B. De catre asistentul de farmacie.
C. De catre femeia de serviciu sub atenta supraveghere a asistentului de farmacie.
D. De catre medicul de familie.
E. De orice persoana din farmacie.
(pag. pag.2)
F2652061. Colegiul Farmacistilor din Romania este o organizatie neguvernamentala?

A. Este o organizatie a farmacistilor si care este in subordinea Ministerului Sanatatii.
B. Da.
C. Este o organizatie religioasa.
D. Este o organizatie guvernamentala.
E. Este un partid politic
(pag. pag.2)
F2652062. Care este organul suprem de conducere al Colegiului Farmacistilor din Romania?
B. Directia Generala Farmaceutica.
C. Adunarea Generala a Colegiului Farmacistilor din Romania.

D. Guvernul Romaniei.
E. Colegiul Farmacistilor din Bucuresti.
(pag. pag.3)
F2652063. Conform reglementarilor in vigoare, care este suprafata minima a unei farmacii de circuit
deschis?
A. 100 metri patrati.
B. 50 metri patrati.
C. 80 metri patrati.
D. 200 metri patrati.
E. 150 metri patrati.
(pag. pag.2)
F2652064. Pentru infiintarea unei farmacii este obligatoriu ca farmacistul diriginte sa fie membru al
Colegiului Farmacistilor din Romania?
A. Da, este obligatoriu.
C. Nu este obligatoriu in cazul infiintarii unei farmacii in mediu rural.
D. Nu este obligatoriu, dar calitatea de membru poate fi un avantaj.
E. Da, este obligatoriu pentru farmaciile din mediul urban.
(pag. pag.2)
F2652065. Emulsia uleioasa conţine:

A. 10 părţi apă distilată
B. 7,5 părţi apă distilată
C. 5 părţi ulei de floarea-soarelui
D. 7,5 părţi gumă arabică
E. 10 părţi ulei de floarea-soarelui
(pag. 388)
F2652066. Pentru administrare internă se folosesc numai emulsii de:

A. apă în ulei
B. ulei/apă/ulei
C. ulei în apă
D. ulei de parafină
E. ulei de ricin
(pag. 387)
F2652067. Antioxidanţi solubili în ulei utilizaţi în emulsii:

A. acid ascorbic
B. clorhidrat de cisteină
C. metabisulfit de sodiu
E. tioglicerol
(pag. 469)
F2652068. Emulsiile sunt sisteme disperse:

A. omogene
B. eterogene
C. grosiere
D. ultramicroeterogene
E. macroeterogene
(pag. 463)
F2652069. Săpunurile metalelor plurivalente vor forma emulsii:

A. U/A
B. A/U
C. emulsii instabile
D. microemulsii
E. emulsii mutiple
(pag. 464)
România;
(pag. Legea 81 art.7,9,36,39)
România;
(pag. Legea 81 art.7,9,36,39)
România;
(pag. Legea 81 art.7,9,36,39)
România:
România:
România:
A. mustrare;
B. avertisment;
C. vot de blam;

A. mustrare;
B. avertisment;
C. vot de blam;
A. mustrare;
B. avertisment;
C. vot de blam;
moravuri;
moravuri;
moravuri;




F1352097. Autorizatia de libera practica a profesiunii de farmacist:

A. este eliberata de Colegiul Farmacistilor din Romania
B. se acorda numai farmacistilor cu 5 ani vechime

C. este eliberata de Ministerul Sanatatii
D. se elibereaza in termen de 30 zile de la depunerea documentelor
E. se elibereaza fara cazier judiciar
(pag. art. 7)
F1352098. Care dintre urmatoarele sanctiuni se aplica de catre Consiliul judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti pentru membrii lor:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
D. suspendarea temporara (6-12 luni) a calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din Romania
E. retragerea calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din Romania
(pag. art. 36)
F1352099. Care dintre urmatoarele sanctiuni se aplica de catre Consiliul National al Colegiului
Farmacistilor din Romania
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art.36)
F1352100. Comitetul director al Colegiului Farmacistilor din Romania:

A. asigura activitatea permanenta a Colegiului Farmacistilor din Romania
B. elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica
C. este alcatuit dintr-un presedinte, 2 vicepresedinti si un secretar general, alesi de Consiliul National
D. este alcatuit dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi de Consiliul National
E. este alcatuit dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar, general alesi de Adunarea generala
(pag. art. 34)
F1352101. Conducerea Colegiului Farmacistilor din Romania, la nivel national se exercita de catre:
A. adunarea generala
B. directiile sanitare judetene
C. consiliul national
D. rectori ai universitatilor de medicina si farmacie
E. comitetul director
(pag. art. 26)
F1352102. Conform Legii 81/1997, membrii Colegiului Farmacistilor din Romania sunt obligati:
A. sa respecte reglementarile in vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de farmacist
B. sa respecte si sa aplice regulile de buna practica farmaceutica
D. sa pastreze secretul profesiunii de farmacist potrivit legii
E. sa avizeze eliberarea autorizatiei de libera practica
(pag. art. 14)
F1352103. Exercitarea profesiunii de farmacist este incompatibila cu:

A. respectarea demnitatii si personalitatii bolnavului
B. difuzarea si comercializarea altor produse in afara celor inregistrate si aprobate de Ministerul Sanatatii
C. profesiunea de medic
D. oricare profesiune sau ocupatie de natura a aduce atingere demnitatii profesiunii de farmacist sau bunelor
moravuri
E. respectarea normelor de etica si deontologie farmaceutica
(pag. art. 6)
F1352104. Exercitarea profesiunii de farmacist este un drept al oricarei persoane:

A. fizice
B. juridice
C. cetatean roman
D. posesoare a unei diplome de farmacist eliberata de o institutie de invatamant universitar cu profil
farmaceutic, acreditata, din Romania
E. posesoare a unei diplome de farmacist eliberata de o institutie de invatamant cu profil farmaceutic
acreditata, din strainatate, echivalenta, potrivit legii
(pag. art. 1)
F1352105. Impotriva caror sanctiuni se poate introduce contestatie la comisia deontologica

competenta,in termen de 30 zile de la comunicarea sanctiunii:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art. 37)
F1352106. Impotriva caror sanctiuni se poate introduce contestatie la judecatoria in raza careia isi
desfasoara activitatea farmacistul sanctionat,in termen de 30 zile de la comunicarea sanctiunii:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art. 37)

A. autorizata de Ministerul Sanatatii
B. autorizata de Directia Sanitara
C. avizata de Colegiul Farmacistilor din Romania
D. avizata de Directia Sanitara
E. autorizata si avizata de Colegiul Farmacistilor din Romania
(pag. art. 1)
F1352108. Profesiunea de farmacist poate fi exercitata de cel care indeplineste urmatoarele conditii:
A. este cetatean roman, cu domiciliul in Romania
B. este medic
C. este licentiat al unei institutii de invatamant universitar, cu profil farmaceutic, conform legii
D. este apt din punct de vedere medical
E. este licentiat al unei institutii de invatamant universitar
(pag. art. 4)
F1452109. Activitatile farmaceutice, conduse si supravegheate de farmacisti, privind produsele

farmaceutice din farmacii sunt urmatoarele:
A. preparare
B. eliberare
C. control
D. conservare
E. prescriere
(pag. L81 art 8)
F1452110. Autorizatia de libera practica a profesiunii de farmacist se acorda pe baza urmatoarelor acte:
A. diploma de invatamant universitar farmaceutic
B. certificat de cazier judiciar
C. certificat de sanatate
D. avizul Colegiului Farmacistilor din Romania
E. avizul Agentiei Nationale a Medicamentului
(pag. L81 art 7(2) lit a,b,c,d)
F1452111. Colegiul Farmacistilor din Romania are urmatoarele atributii:

A. apara demnitatea membrilor sai
B. apara onoarea profesionala
C. apara libertatea profesionala
D. apara independenta profesionala
E. apara proprietatea privata
(pag. L81 art 23 lit a)
F1452112. Colegiul Farmacistilor din Romania este o organizatie:

A. profesionala
B. neguvernamentala
C. cu personalitate juridica
D. apolitica
E. cu scop patrimonial
(pag. L81 art 11(1))
F1452113. Conform Legii 81/1997, exercitarea profesiunii de farmacist este incompatibila cu:
A. difuzarea si comercializarea altor produse in afara celor inregistrate si aprobate de Ministerul Sanatatii si
Familiei
B. calitatea de membru al unei institutii politice
C. profesia de medic
D. orice profesie sau ocupatie de natura a aduce atingere demnitatii profesiunii de farmacist sau bunelor
moravuri
E. celitatea de membru al Comitetului Director al Colegiului Farmacistilor din Romania
(pag. L81 art 6 lit a,b,c)
F1452114. Controlul si supravegherea exercitarii profesiunii de farmacist se realizeaza de catre:

A. Colegiul Farmacistilor din Romania
B. Ministerul Sanatatii si Familiei
C. Politie
D. Inspectoratul Teritorial de Munca
E. Inspectoratul Judetean de Protectie a Mediului
(pag. L81 art 10)
F1452115. In exercitarea profesiunii, farmacistul trebuie sa dovedeasca fata de persoana care i se

adreseaza pentru procurarea medicamentelor:
A. devotament
B. corectitudine
C. disponibilitate
D. respect
E. indatorare
(pag. L81 art 3)
F1452116. Profesia de farmacist poate fi exercitata, conform Legii 81/1997, de catre persoane care
indeplinesc urmatoarele conditii:
A. sunt cetateni romani cu domiciliul in Romania
B. sunt licentiati ai unei institutii universitare cu profil farmaceutic, in conditiile legii
C. nu se afla in vreunul din cazurile de nedemnitate prevazute de Legea 81/1997
D. sunt apti din punct de vedere medical pentru exeercitarea profesiunii
E. farmacistii condamnati definitiv prin hotarare judecatoreasca, dar au fost reabilitati, pentru savarsirea cu
intentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii, in imprejurari legate de exercitarea profesiei de
faramcist
(pag. L.81 art. 4 lit. a,b,c,d)
F1452117. Profesiunea de farmacist are ca scop asigurarea sanatatii publice prin:

A. cercetarea medicamentelor
B. producerea medicamentelor
C. difuzarea medicamentelor
D. eliberarea medicamentelor
E. prescrierea medicamentelor
(pag. L81 art.2)
F1552118. Autorizaţia de funcţionare a unei farmacii:

A. este acordată de Ministerul Sănătăţii, cu avizul Colegiului Farmaciştilor
B. este acordată de Colegiul Farmaciştilor
C. poate fi retrasă de către Ministerul Sănătăţii
D. poate fi retrasă numai de către Colegiul Farmaciştilor
E. poate fi retrasă în cazul unor abateri de la etica şi deontologia profesională
(pag. 1-3)
F1552119. Calitatea medicamentelor preparate în farmacie depinde de:

A. prescripţiile medicale
B. orarul farmaciei
C. aprovizionarea cu substanţe medicamentoase
D. dotarea corespunzătoare a farmaciei
E. controlul calităţii preparatelor obţinute
(pag. 2)
F1552120. Care dintre afirmaţiile următoare sunt corecte ?

A. eliberarea medicamentelor din farmacie se face numai sub supravegherea farmacistului
B. farmacistul deţine întreaga răspundere în cadrul activităţii de preparare şi eliberare a medicamentelor
C. Colegiul Farmaciştilor are autonomie instituţională
D. membrii Colegiului Farmaciştilor trebuie să respecte şi să aplice Regulile de bună practică farmaceutică
E. Colegiul Farmaciştilor nu are autonomie instituţională
(pag. 2)
F1552121. Care dintre afirmaţiile următoare sunt corecte ?

A. autorizaţia de liberă practică este eliberată de Colegiul Farmaciştilor
B. autorizaţia de liberă practică este eliberată de Ministerul Sănătăţii
C. Colegiul Farmaciştilor are autonomie instituţională
D. Adunarea generală a Colegiului Farmaciştilor se întruneşte o dată la doi ani
E. membrii Colegiului Farmaciştilor trebuie să respecte şi să aplice Regulile de bună practică farmaceutică
(pag. 1-3)
F1552122. Exercitarea profesiunii de farmacist este supravegheată şi controlată de către:

A. Ministerul Sănătăţii
B. Colegiul Farmaciştilor
C. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
D. Agenţia Naţională a Medicamentului
E. Inspectoratul pentru Protecţia Muncii
(pag. 3)
F1552123. Exercitarea profesiunii de farmacist:

A. este autorizată de Ministerul Sănătăţii
B. este avizată de Colegiul Farmaciştilor
C. este autorizată de o direcţie specială din Ministerul Educaţiei
D. se face pe baza diplomei de farmacist, eliberată de o instituţie cu profil farmaceutic acreditată în România
E. nu are nevoie de avizul Colegiului Farmaciştilor
(pag. 1)
F1552124. La nivel naţional, conducerea Colegiului Farmaciştilor este asigurată de:

A. Consiliul Naţional
B. Adunarea Generală
C. Comisiile pe probleme
D. reprezentanţii Colegiilor judeţene
E. Comitetul Director
(pag. 2)
F1552125. Lucrările de specialitate obligatorii în farmacie:

A. reviste de specialitate
B. tratate de specialitate
C. Nomenclatorul produselor medicamentoase, în vigoare la acea dată
D. Farmacopeea Română, în vigoare la acea dată
E. actele normative cu specific farmaceutic, în vigoare la acea dată
(pag. 2)
A. are domiciliul în România
B. exercită şi profesiunea de medic
C. este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea îndatoririlor profesionale
D. nu exercită profesiunea de medic
E. este licenţiat al unei instituţii de învăţământ superior cu profil farmaceutic acreditată, din România sau din
străinătate, echivalată conform legii
(pag. 3)
F1652127. Care este scopul profesiei de farmacist?

A. Asigurarea sanatatii publice.
B. Cercetarea medicamentelor.
C. Producerea medicamentelor.
D. Difuzarea medicamentelor.
E. Vinzarea alimentelor.
(pag. 1)
F1652128. Care sunt principalele atributii ale Colegiului Farmacistilor din Romania?
A. Promoveaza drepturile si interesele membrilor sai.
B. Elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica.

C. Avizeaza eliberarea autorizatiei de libera practica.
D. Asigura salarizarea farmacistilor.
E. Asigura perfectionarea farmacistilor.
(pag. 2)
F1652129. Care sunt sanctiunile date de Colegiul Farmacistilor din Romania?

A. Mustrare.
B. Avertisment.
C. Vot de blam.
D. Retragerea calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din Romania.
E. Excluderea din Societatea de Stiinte Farmaceutice.
(pag. 5)
F1652130. Ce acte sunt necesare pentru obtinerea autorizatiei de libera pracica a profesiunii de
farmacist?
A. Diploma de farmacist
B. Certificat de cazier judiciar.
C. Certificat de sanatate.
D. Avizul Colegiului Farmacistilor.
E. Diploma de la ultimul curs postuniversitar.
(pag. 2)
F1652131. Ce intelegeti prin expresia ca profesiunea de farmacist este o profesie liberala?

A. Toti farmacistii trebuie sa fie membrii ai Partidului National Liberal.
B. Farmacistul nu este functionar public.
C. Farmacistul exercita o profesie de sine statatoare, cu un statut bine determinat.
D. Farmacistul este dependent de medic.
E. Farmacistul este liber sa faca orice doreste.
(pag. 1)
F1652132. Ce trebuie sa dovedeasca farmacistul in exercitarea profesiunii?

A. Corectitudine.
B. Disponibilitate fata de bolnavi.
C. Devotament fata de bolnavi.
D. Respect fata de bolnavi si colegi.
E. Relatii cu organele de control ale statului.
(pag. 1)
F1652133. Cine nu poate exercita profesiunea de farmacist in Romania?

A. Farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotarire judecatoreasc
B. Medicul.
C. Farmacistul caruia i s-a aplicat pedeapsa interdictiei de a exercita profesiunea.
D. Farmacistul absolvent al unei facultati de farmacie acreditata din Romania.
E. Farmacistul diriginte.
(pag. 1)
F1652134. Cu ce alte activitati este incompatibila exercitarea profesiei de farmacist?

A. Difuzarea si comercializarea altor produse cu exceptia celor inregistrate si aprobate de Ministerul Sanatatii.
B. Profesiunea de medic.
C. Orice profesiune sau ocupatie care atinge demnitatea profesiunii de farmacist.
D. Farmacist din mediul rural.
E. Farmacistul inspector din Ministerul Sanatatii.

(pag. 1)
F1652135. Pentru exercitarea profesiei de farmacist in Romania este nevoie de o diploma eliberata de o
institutie de invatamint universitar de profil farmaceutic din tara, sau sunt acceptate si diplomele
eliberate in strainatate, echivalate potrivit legii?
A. Nu sunt acceptate decit diplomele eliberate de facultatile de farmacie din Romani
B. Sunt acceptate si diplomele eliberate de facultatile de farmacie din strainatate, dupa echivalare potrivit legii.
C. Sunt acceptate diplomele eliberate de institutiile acreditate de invatamint universitar cu profil farmaceutic
sau cele din strainatate, echivalate potrivit legii.
D. Pentru a profesa in Romania, farmacistul trebuie sa posede o diploma eliberata de o institutie de
invatamint din tara.
E. Pentru a lucra in oficina, farmacistul nu are nevoie de diploma.
(pag. 1)
F2152136. Conform Legii nr. 498/2002, exercitarea profesiunii de farmacist este un drept:
A. al oricarei persoane fizice, cetatean roman sau cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene;
B. al oricarei persoane fizice, posesoare a diplomei de farmacist;
C. al oricarei persoane fizice, posesoare a diplomei de farmacist, eliberata de o institutie de invatamant
universitar cu profil farmaceutic, acreditata;
D. nu este necesara acreditarea institutiei de invatamant care a eliberat diploma de farmacist
E. toate afirmatiile sunt corecte.
(pag. (16))
F2152137. Exercitarea profesiunii de farmacist se face:

A. in baza Autorizatiei de Libera Practica, eliberata de Ministerul Sanatatii;
B. in baza Autorizatiei de Libera Practica si cu avizul Colegiului Farmacistilor din Romania;
C. in baza diplomei de farmacist si Autorizatie de Libera Practica;
D. in baza diplomei de farmacist, a Autorizatiei de Libera Practica si cu avizul Colegiului Farmacistilor din
Romania;
E. in baza diplomei de farmacist si avzul colegilor din Romania.
(pag. (16))
F2152138. Profesiunea de farmacist poate fi exercitata de catre cel care indeplineste urmatoarele
conditii:
A. este posesor al diplomei de licentiat in farmacie;
B. este cetatean roman cu domiciliul stabil in Romania;
C. este cetatean strain cu domiciliul stabil in Romania;
D. are o vechime de activitate farmaceutica de cel putin 2 ani;
E. este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii.
(pag. (13) art.4)
F2152139. Colegiul Farmacistilor din Romania este recunoscut de:

A. Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al percusorilor folositi la fabricarea ilicita a drogurilor;
B. Legea nr. 100/2000 privind asistenta de sanatate publica;
C. Legea nr. 81/1997 privind exercitarea profesiunii de farmacist;
D. Legea nr. 498/2002pentru modificarea si completarea Legii nr.81/1997;
E. Legea nr.100/2000 si Legea nr.143/2000.
(pag. (13, 16))
F2152140. Farmacistii cetateni romani cu domiciliul in strainatate, care exercita profesiunea de

farmacist in Romania au urmatoarele drepturi si obligatii:
A. in activitatea de preparare si de eliberare a medicamentelor, avand deplina raspundere a acestora,
farmacistul are drept de decizie;
B. la absolvirea institutiei de invatamant, farmacistul va depune juramantul profesional;

C. nu au nici o obligatie;
D. sunt subordonati numai Ministerului de Externe;
E. au aceleasi drepturi si obligatii ca si farmacistii cetateni romani, membri ai Colegiului Farmacistilor din
Romania.
(pag. (16) art.3)
F2152141. Profesiunea de farmacist poate fi exercitată de către cel care îndeplineşte următoarele
condiţii:
A. este posesor al diplomei de licenţiat în farmacie;
B. este cetăţean român cu domiciliul stabil în România;
C. este cetăţean străin cu domiciliul stabil în România;
D. are o vechime în activitate farmaceutică de cel puţin 2 ani;
E. -este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiunii.
(pag. 13)
F2152142. Conform legii nr.81/1997, prepararea, eliberarea, controlul şi conservarea produselor şi

substanţelor farmaceutice din farmacii şi laboratoare sunt conduse şi supravegheate de către:
A. farmacişti, asistenţi de farmacie, studenţi în perioada stagiului, prin rotaţie;
B. de către farmacişti;
C. de către farmacişti şi asistenţi de farmacie;
D. de către farmacişti, asistenţi, studenţi în perioada stagiului de practică, sub supravegherea şi
responsabilitatea farmacistului;
E. asistenţii de farmacie şi studenţii nu au voie să prepare medicamente.
(pag. art.8, [10])
(pag. Legea 81/1997 art. 1,4,6,7)
(pag. Legea 81/1997 art. 40)

C. Societatea de Ştiinţe Farmaceutice din România;
(pag. Legea 81/1997 art. 10)

România;
(pag. Legea 81/1997 art. 7,9,36,39)
A. mustrare;
B. avertisment;
C. vot de blam;
(pag. Legea 81/1997 art. 36)
moravuri;
România:
(pag. Legea 81/1997 art. 12)
F2252150. Colegiului Farmaciştilor din România este o organizaţie:

A. profesională;
B. sindicală;
C. patronală;
D. neguvernamentală;
E. cu scop patrimonial.
(pag. Legea 81/1997 art. 11)
C. să păstreze secretul profesional;
(pag. Legea 81/1997 art. 14)
F2252152. Din ce categorie sunt infracţiunile care, săvârşite în împrejurări legate de exercitarea
profesiunii, pot conduce la interzicerea definitivă a exercitării profesiunii de farmacist:
A. infracţiuni contra vieţii;
B. infracţiuni contra patrimoniului;
C. infracţiuni în legătură cu serviciul;
D. infracţiuni contra umanităţii;
E. infracţiuni contra autorităţii.
F2252153. Ce sancţiuni poate aplica membrilor Colegiului Farmaciştilor din România, care încalcă
jurământul depus, legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de farmacist,
Consiliul Judeţean al Colegiului Farmaciştilor din România:
A. mustrare;
B. avertisment;
C. vot de blam;
D. amendă;
E. demitere.
(pag. Legea 81/1997 art. 36)
F2252154. Care din afirmaţiile de mai jos, referitoare la un farmacist care îndeplineşte o funcţie de
conducere în comitetul director al consiliului judeţean şi în consiliul naţional al Colegiului
Farmaciştilor din România, sunt valabile, conform Legii nr. 81/1997:
A. farmacistul devine obligatoriu angajatul Colegiului Farmaciştilor din România;
B. farmacistul îndeplineşte funcţiile respective în măsura în care are timp;
C. farmacistul nu poate îndeplini în acelaşi timp o funcţie în comitetul director al consiliului judeţean şi în
consiliul naţional, deci va trebui să renunţe la una dintre ele;
D. farmacistul poate cere suspendarea contractului său individual de muncă, pe perioada cât îndeplineşte
funcţia respectivă, cu menţinerea locului de muncă;
E. farmacistul beneficiază de vechime în muncă, perioada respectivă fiind astfel considerată.
(pag. Legea 81/1997 art. 20)
F2252155. Conform Legii nr. 81/1997, farmacistul are deplina răspundere pentru:
A. întocmirea documentelor pentru înfiinţarea unităţilor farmaceutice;
B. activitatea de preparare a medicamentelor;
C. activitatea de control a medicamentelor;
D. activitatea de eliberare a medicamentelor;
E. activitatea de administrare a medicamentelor.
F2252156. Dacă unui farmacist i se aplică pedeapsa interdicţiei de a exercita profesiunea o anumită
perioadă, durata interdicţiei se stabileşte prin:
A. hotărârea patronului său;
B. hotărârea conducerii spitalului, dacă farmacistul profesează în farmacie de spital;
C. hotărâre disciplinară;
D. hotărâre judecătorească definitivă;
E. hotărârea forului de conducere al sindicatului din care face parte farmacistul.
F2252157. Farmaciştii care au depăşit vârsta de 60 de ani femeile şi de 65 de ani bărbaţii, care nu au
titlul de doctor, pot profesa în continuare:
A. la cerere;
B. cu autorizaţie de liberă practică acordată anual;
C. în sectorul privat;
D. în sectorul public;
E. dacă au titlul de farmacist specialist sau primar.
F2252158. Care din urmatoarele activităţi se regăsesc între atribuţiile Consiliului Naţional al Colegiului
A. elaborează Codul de deontologie farmaceutică;
B. adoptă Codul de deontologie farmaceutică;
C. elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Farmacisştilor din România;
D. adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Farmacisştilor din România;
E. controlează gestiunea consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.
(pag. Legea 81/1997 art. 32)
F2252159. Care din următoarele afirmaţii sunt valabile, în legătură cu Comitetul director al Colegiului
A. Comitetul director al Colegiului Farmaciştilor din România este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui
judeţ, trei reprezentanţi ai municipiului Bucureşti şi câte un reprezentant al farmaciştilor din fiecare minister
care are reţea sanitară proprie.
B. Comitetul director al Colegiului Farmaciştilor din România este alcătuit dintr-un preşedinte, trei
vicepreşedinţi şi un secretar general.
C. Comitetul director al Colegiului Farmaciştilor din România fixează cotizaţia care trebuie plătită de către
fiacare farmacist.
D. Comitetul director al Colegiului Farmaciştilor din România asigură activitatea permanentă a acestuia.
E. Comitetul director al Colegiului Farmaciştilor din România adoptă Statutul Comitetul director al Colegiului
Farmaciştilor din România.
(pag. Legea 81/1997 art. 34)
F2252160. Funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean al Colegiului Farmaciştilor din România este
incompatibilă cu:
A. funcţia corespunzătoare dintr-un sindicat profesional;
B. calitatea de patron al unei societăţi comerciale farmaceutice;
C. funcţia de ministru al sănătăţii;
D. funcţia de director în Ministerul Sănătăţii;
E. calitatea de cadru didactic în învăţământul farmaceutic.
(pag. Legea 81/1997 art. 22)
F2252161. Consiliul judeţean al Colegiului Farmaciştilor din România se întruneşte:

A. la convocarea oricăruia dintre membri săi, în şedinţe ordinare, la interval de două luni;
B. la convocarea preşedintelui, în şedinţe ordinare, la interval de două luni;
C. la convocarea oricăruia dintre membri săi, în şedinţe extraordinare;
D. la solicitarea unei treimi din numărul membrilor săi, în şedinţe extraordinare;
E. la solicitarea oricărui farmacist, în şedinţe extraordinare.
(pag. Legea 81/1997 art. 24)
F2252162. Profesiunea de farmacist are ca scop asigurarea sănătăţii publice, prin:

A. cercetarea medicamentelor;
B. producerea medicamentelor;
C. eliberarea medicamentelor;
D. administrarea medicamentelor;
E. distrugerea medicamentelor expirate.
F2352163. Profesiunea de farmacist poate fi exercitata de cel care indeplineste urmatoarele conditii:
A. este cetatean roman, cu domiciliul in Romania

B. este medic
C. este licentiat al unei institutii de invatamant universitar, cu profil farmaceutic, conform legii
D. este apt din punct de vedere medical
E. este licentiat al unei institutii de invatamant universitar
(pag. art. 4)
F2352164. Autorizatia de libera practica a profesiunii de farmacist:

A. este eliberata de Colegiul Farmacistilor din Romania
B. se acorda numai farmacistilor cu 5 ani vechime
C. este eliberata de Ministerul Sanatatii
D. se elibereaza in termen de 30 zile de la depunerea documentelor
E. se elibereaza fara cazier judiciar
(pag. art. 7)
F2352165. Conducerea Colegiului Farmacistilor din Romania, la nivel national se exercita de catre:
B. directiile sanitare judetene
C. consiliul national
D. rectori ai universitatilor de medicina si farmacie
(pag. art. 26)
F2352166. Conform Legii 81/1997, membrii Colegiului Farmacistilor din Romania sunt obligati:
A. sa respecte reglementarile in vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de farmacist
B. sa respecte si sa aplice regulile de buna practica farmaceutica
D. sa pastreze secretul profesiunii de farmacist potrivit legii
E. sa avizeze eliberarea autorizatiei de libera practica
(pag. art. 12, 14)
F2352167. Exercitarea profesiunii de farmacist este incompatibila cu:

A. respectarea demnitatii si personalitatii bolnavului
B. difuzarea si comercializarea altor produse in afara celor inregistrate si aprobate de Ministerul Sanatatii
C. profesiunea de medic
D. oricare profesiune sau ocupatie de natura a aduce atingere demnitatii profesiunii de farmacist sau bunelor
moravuri
E. respectarea normelor de etica si deontologie farmaceutica
(pag. art. 6)
F2352168. Care dintre urmatoarele sanctiuni se aplica de catre Consiliul National al Colegiului
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art.36)
F2352169. Care dintre urmatoarele sanctiuni se aplica de catre Consiliul judetean, respectiv al
municipiului Bucuresti pentru membrii lor:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art. 36)
F2352170. Impotriva caror sanctiuni se poate introduce contestatie la comisia deontologica

competenta, in termen de 30 zile de la comunicarea sanctiunii:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art. 37)
F2352171. Impotriva caror sanctiuni se poate introduce contestatie la judecatoria in raza careia isi
desfasoara activitatea farmacistul sanctionat, in termen de 30 zile de la comunicarea sanctiunii:
A. mustrare
B. avertisment
C. vot de blam
(pag. art. 37)
F2352172. Exercitarea profesiunii de farmacist este un drept al oricarei persoane:

A. fizice
B. juridice
C. cetatean roman
D. posesoare a unei diplome de farmacist eliberata de o institutie de invatamant universitar cu profil
farmaceutic, acreditata, din Romania
E. posesoare a unei diplome de farmacist eliberata de o institutie de invatamant cu profil farmaceutic
acreditata, din strainatate, echivalenta, potrivit legii
(pag. art. 1)

A. autorizata de Ministerul Sanatatii
B. autorizata de Directia Sanitara
C. avizata de Colegiul Farmacistilor din Romania
D. avizata de Directia Sanitara
E. autorizata si avizata de Colegiul Farmacistilor din Romania
(pag. art. 1)
F2352174. Comitetul director al Colegiului Farmacistilor din Romania:

A. asigura activitatea permanenta a Colegiului Farmacistilor din Romania
B. elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica
C. este alcatuit dintr-un presedinte, 2 vicepresedinti si un secretar general, alesi de Consiliul National
D. este alcatuit dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi de Consiliul National
E. este alcatuit dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar, general alesi de Adunarea generala
(pag. art. 32, 34)
F2352175. Precizati care dintre urmatoarele afirmatii reprezinta atributii ale Colegiului Farmacistilor din
Romania, conform Legii 81/1997:
A. apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor lor
B. avizeaza eliberarea autorizatiei de libera practica
C. elaboreaza in colaborare cu Ministerul Invatamantului metodologia de acordare a gradului profesional si

tematica de concurs
D. colaboreaza cu Ministerul Invatamantului la formarea, specializarea si perfectionarea pregatirii
profesionale a farmacistilor
(pag. art. 12)
F2352176. In executarea profesiunii, farmacistul trebuie sa dovedeasca fata de persoana care i se

A. respect
B. devotament
C. indiferenta
D. corectitudine
E. disponibilitate
(pag. art. 3)
F2552177. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la practicarea profesiunii de farmacist sunt
adevarate ?
A. exercitarea profesiunii de farmacist se face pe baza autorizatiei de libera practica eliberata de Colegiul
B. in farmacii, eliberarea medicamentelor, pe baza de prescriptie medicala, se face numai sub
supravegherea farmacistului
C. farmacistii care au dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de varsta, pot fi mentinuti, la cerere, in
activitatea profesionala, cu avizul Colegiului Farmacistilor din Romania, pana la varsta de 65 de ani
femeile si 70 de ani barbatii
D. controlul si supravegherea exercitarii profesiunii de farmacist se realizeaza de catre Colegiul Farmacistilor
din Romania si de catre Ministerul Sanatatii, in conditiile legii
E. in farmaciile de spital farmacistul elibereaza medicamente numai pentru sectiile spitalului
(pag. Legea 81- art. 7-10)
F2552178. Forurile de conducere ale Colegiului Farmacistilor din Romania, la nivel judetean sau al
municipiului Bucuresti sunt:
B. consiliul judetean, respectiv al municipiului Bucuresti
C. Ministerul Sanatatii
D. Guvernul Romaniei
F2552179. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la sanctiunile aplicate farmacistilor, sunt
adevarate ?
A. sanctiunile de mustrare si avertisment se aplica de catre consiliul judetean, respectiv al municipiului
Bucuresti, pentru membrii lor
B. sanctiunea de vot de blam se aplica de catre Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din Romania
C. impotriva sanctiunilor de mustrare, avertisment si vot de blam se poate introduce contestatie la comisia
deontologica competenta, in termen de 30 de zile de la comunicarea sanctiunii
D. impotriva sanctiunii de suspendare temporara a calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din
Romania se poate introduce contestatie la judecatoria in raza careia isi desfasoara activitatea farmacistul
sanctionat, in termen de 30 de zile de la comunicarea sanctiunii
E. dupa un interval de 4 luni de la emiterea deciziei de suspendare a autorizatiei de libera practica
farmaceutica, farmacistul in cauza poate cere reexaminarea deciziei
F2552180. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la Colegiul Farmacistilor din Romania sunt
adevarate ?
A. este o organizatie profesionala, neguvernamentala, cu personalitate juridica, apolitica si fara scop
patrimonial
B. reprezinta interesele profesiunii de farmacist
C. are autonomie institutionala
D. cuprinde toti farmacistii, cetateni romani, domiciliati in Romania, autorizati sa practice profesiunea de
farmacist
E. elibereaza autorizatia de libera practica farmaceutica
F2552181. Referitor la forurile de conducere ale Colegiului Farmacistilor din Romania, sunt adevarate
urmatoarele afirmatii:
A. la nivel judetean comitetul director este format din presedinte, doi vicepresedinti si un secretar
B. la nivel judetean comitetul director este format din presedinte, trei vicepresedinti si un secretar
C. functiile de presedinte, vicepresedinte si secretar sunt incompatibile cu functia de ministru in Ministerul
Sanatatii
D. membrii comitetului director nu fac parte din consiliul judetean
E. consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti are un numar de membri proportional cu numarul
farmacistilor inscrisi in evidenta
exceptia:
A. elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica, statutul, precum si Regulamentul de organizare si
functionare a Colegiului Farmacistilor din Romania, in termen de 6 luni de la constituirea consiliului national
B. fixeaza cotizatia care trebuie platita de catre fiecare farmacist consiliului judetean sau al municipiului
Bucuresti
C. cerceteaza si sanctioneaza penal membrii Colegiului Farmacistilor din Romania care au incalcat legile si
regulamentele specifice
D. elibereaza autorizatia de libera practica farmaceutica, pentru toti membrii Colegiului Farmacistilor din
Romania
E. pedepseste, conform legii, o persoana care exercita profesiunea de farmacist dar nu indeplineste aceasta
calitate
(pag. Legea 81- art. 32)
F2552183. Practicarea profesiunii de farmacist de catre o persoana care nu are aceasta calitate:
A. constituie infractiune
B. constituie contraventie
C. se pedepseste conform legii civile
D. se pedepseste conform legii penale
E. se pedepseste cu amenda contraventionala
(pag. Legea 81- art. 40)
F2552184. Urmatoarele afirmatii referitoare la farmacisti sunt adevarate, cu exceptia:

A. farmacistii care au dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de varsta, potrivit legii, pot fi mentinuti,
la cerere, in activitatea profesionala, cu avizul Colegiului Farmacistilor din Romania, pana la varsta de 60
de ani femeile si 65 de ani barbatii
B. farmacistii pensionari nu pot fi membri ai Colegiului Farmacistilor din Romania
C. farmacistii care au depasit varsta de 75 de ani pot profesa in continuare, la cerere, cu autorizatie de libera
practica acordata anual, in conditiile legii, numai in sectorul privat
D. farmacistii care au depasit varsta de 70 de ani pot profesa in continuare, la cerere, cu autorizatie de libera
practica acordata anual, in conditiile legii, in orice sector
E. activitatea farmacistilor care au doctoratul poate fi prelungita pana la varsta de 65 de ani femeile si de 70
de ani barbatii
(pag. Legea 81- art. 9,13)
F2552185. Care dintre urmatoarele afirmatii, referitoare la organizarea si functionarea Colegiului
Farmacistilor din Romania, sunt adevarate ?

A. contractul individual de munca al persoanei care exercita o functie de conducere in comitetul director al
consiliului judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, se suspenda, la cererea persoanei in cauza, pe
perioada cat indeplineste functia respectiva, cu mentinerea locului de munca
B. contractul individual de munca al persoanei care exercita o fonctie de conducere in comitetul director al
Consiliului national al Colegiului Farmacistilor din Romania se suspenda, la cererea persoanei in cauza, pe
perioada cat indeplineste functia respectiva, fara ca locul de munca sa fie mentinut
C. consiliul judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, are un numar de membri proportional cu numarul
farmacistilor inscrisi in evidenta, alesi de adunarea generala
D. adunarea generala alege comitetul director
E. consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz, are un numar de 3- 11 membri supleanti, alesi
de adunarea generala
F2652186. Care este scopul profesiei de farmacist?

A. Asigurarea sanatatii publice.
B. Cercetarea medicamentelor.
C. Producerea medicamentelor.
D. Difuzarea medicamentelor.
E. Vinzarea alimentelor.
(pag. pag.1)
F2652187. Ce intelegeti prin expresia ca profesiunea de farmacist este o profesie liberala?

A. Toti farmacistii trebuie sa fie membrii ai Partidului National Liberal.
B. Farmacistul nu este functionar public.
C. Farmacistul exercita o profesie de sine statatoare, cu un statut bine determinat.
D. Farmacistul este dependent de medic.
E. Farmacistul este liber sa faca orice doreste.
(pag. pag.1)
F2652188. Ce trebuie sa dovedeasca farmacistul in exercitarea profesiunii?

A. Corectitudine.
B. Disponibilitate fata de bolnavi.
C. Devotament fata de bolnavi.
D. Respect fata de bolnavi si colegi.
E. Relatii cu organele de control ale statului.
(pag. pag.1)
F2652189. Cine nu poate exercita profesiunea de farmacist in Romania?

A. Farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotarire judecatoreasca.
B. Medicul.
C. Farmacistul caruia i s-a aplicat pedeapsa interdictiei de a exercita profesiunea.
D. Farmacistul absolvent al unei facultati de farmacie acreditata din Romania.
E. Farmacistul diriginte.
(pag. pag.1)
F2652190. Cu ce alte activitati este incompatibila exercitarea profesiei de farmacist?

A. Difuzarea si comercializarea altor produse cu exceptia celor inregistrate si aprobate de Ministerul Sanatatii.
B. Profesiunea de medic.
C. Orice profesiune sau ocupatie care atinge demnitatea profesiunii de farmacist.
D. Farmacist din mediul rural.
E. Farmacistul inspector din Ministerul Sanatatii.
(pag. pag.1)
F2652191. Ce acte sunt necesare pentru obtinerea autorizatiei de libera pracica a profesiunii de
farmacist?
A. Diploma de farmacist
B. Certificat de cazier judiciar.
C. Certificat de sanatate.
D. Avizul Colegiului Farmacistilor.
E. Diploma de la ultimul curs postuniversitar.
(pag. pag.2)
F2652192. Care sunt principalele atributii ale Colegiului Farmacistilor din Romania?
A. Promoveaza drepturile si interesele membrilor sai.
B. Elaboreaza Codul de deontologie farmaceutica.
C. Avizeaza eliberarea autorizatiei de libera practica.
D. Asigura salarizarea farmacistilor.
E. Asigura perfectionarea farmacistilor.
(pag. pag.2)
F2652193. Care sunt sanctiunile date de Colegiul Farmacistilor din Romania?

A. Mustrare.
B. Avertisment.
C. Vot de blam.
D. Retragerea calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din Romania.
E. Excluderea din Societatea de Stiinte Farmaceutice.
(pag. pag.5)
F2652194. Pentru exercitarea profesiei de farmacist in Romania este nevoie de o diploma eliberata de o
institutie de invatamint universitar de profil farmaceutic din tara, sau sunt acceptate si diplomele
eliberate in strainatate, echivalate potrivit legii?
A. Nu sunt acceptate decit diplomele eliberate de facultatile de farmacie din Romania.
B. Sunt acceptate si diplomele eliberate de facultatile de farmacie din strainatate, dupa echivalare potrivit legii.
C. Sunt acceptate diplomele eliberate de institutiile acreditate de invatamint universitar cu profil farmaceutic
sau cele din strainatate, echivalate potrivit legii.
D. Pentru a profesa in Romania, farmacistul trebuie sa posede o diploma eliberata de o institutie de
invatamint din tara.
E. Pentru a lucra in oficina, farmacistul nu are nevoie de diploma.
(pag. pag.1)
F2652195. Emulsiile multiple reprezintă sisteme de administrare cu acţiune prelungită prin

administrare:
A. intravenoasă
B. intramusculară
C. subcutană
D. orală
E. parenterală
(pag. 463-464)
F2652196. Factorii care influenţează stabilitatea emulsiilor:

A. tipul emulsiei
B. tensiunea interfacială
C. gradul de hidratare
D. sarcina electrică
(pag. 465)
F2652197. După FR X conservarea emulsiilor se realizează:

B. la rece
C. ferit de lumină
D. la temperatura de 8-15° C
E. la temperatura camerei
(pag. 388)
F2652198. Alegerea emulgatorului depinde de:

A. tipul de emulsie dorit
B. natura substanţei medicamentoase care trebuie emulsionat
C. prezenţa unor electroliţi
D. diametrul picăturilor fazei dispersate
E. calea de administrare
(pag. 466)
F2652199. Omogenizarea emulsiilor la nivel industrial se realizeză cu:

A. mori coloidale
B. ultrasunete
C. omogenizatoare cu supapă
D. agitatoare mecanice
E. amestecătoare
(pag. 471-472)
F2652200. Tipul emulsiei poate fi determinat:

A. prin evaluarea diametrului mediu al particulelor
B. cu ajutorul numărătorului Coulter
C. prin păstrare în cilindri gradaţi
D. prin diluare
E. conductometric
(pag. 474)
F2652201. Fenomene reversibile care se manifestă la instabilitatea emulsiilor:

A. sedimentare
B. ecremare
C. floculare
D. coalescenţa
E. dezemulsionarea
(pag. 466)
F2652202. În compoziţia linimentelor intră:

A. săpunuri
B. substanţe cu acţiune analgezică
C. substanţe cu acţiune emolientă
D. substanţe cu acţiune revulsivă
E. substanţe cu acţiune laxativă
(pag. 387)
F2652203. După teoria liu Bankroft, emulgatorul emulsionează:

A. faza în care se dizolvă
B. faza în care nu se dizolvă

C. faza internă
D. faza externă
E. ambele faze
(pag. 464)
Tema nr. 53
Aplicatiile spectrofotometriei in IR la identificarea si dozarea medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
6. Analiza si controlul medicamentelor – Marius Bojita, Liviu Roman, Robert Sandulescu, Radu Oprean – Ed.
Intelcredo, Cluj, vol. 1 si 2, 2002
F1253001. Pentru determinările cantitative în IR se alege:

A. banda de absorbţie caracteristică pentru fiecare compus
B. oricare din benzile din spectru
C. întotdeauna banda caracteristică grupării >C=O
D. întotdeauna banda caracteristică grupării -C-O-
E. întotdeauna prima bandă din spectru
(pag. 356)
F1253002. Referitor la identificarea unei substanţe cu ajutorul unei substanţe de referinţă, care din
următoarele afirmaţii nu este corectă?
A. ambele substanţe se pregătesc în acelaşi mod
B. înregistrarea spectrelor în IR se face în aceleaşi condiţii experimentale
C. nu este necesară efectuarea spectrelor în IR în aceleaşi condiţii experimentale
D. maximele de absorbţie ale celor două substanţe trebuie să corespundă ca poziţie şi intensitate
E. dacă apar abateri privind poziţia maximelor, se aduc cele două substanţe în aceeaşi stare de cristalizare şi
se refac spectrele
(pag. 363)
F1253003. Care dintre afirmaţiile referitoare la reprezentarea grafică a unui spectru IR este corectă?
A. pe abscisă se reprezintă transmitanţa în procente
B. pe abscisă se reprezintă numarul de undă in cm-1
C. pe abscisă se indică numerele de undă in ordine crescătoare
D. pe abscisă se reprezintă valoarea temperaturii la care se face determinarea
E. nici una din afirmaţiile de mai sus nu este corectă
(pag. 358; 1038)
F1353004. Care dintre urmatoarele metode pot da spectre considerate ca o “amprenta” a moleculei:
A. spectroscopia UV
B. spectroscopia VIS
C. spectroscopia de masa
D. spectroscopia IR
E. gaz-cromatografia
(pag. 354)
F1353005. Care dintre urmnatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la solventii utilizati in IR:
A. trebuie sa fie complet transparenti
B. se poate utiliza apa
C. se poate utiliza tetraclorura de carbon
D. se poate utiliza sulfura de carbon
E. trebuie sa fie anhidri
(pag. 356)
F1353006. IR apropiat se intinde pe intervalul:

A. 0.8 – 2.5 μm
B. 0.8 – 25 μm
C. 2.5 – 50 μm
D. 25 - 50 μm
E. 50 - 1000 μm
(pag. 353)
F1353007. Pentru obtinerea de probe solide in IR, prin pastilare, se utilizeaza:

A. bromura de sodiu
B. clorura de sodiu
C. fluorura de calciu
D. bromura de potasiu
E. bromura de cesiu
(pag. 362)
F1353008. Regiunea spectrala IR apropiat a lungimilor de unda scurte (750-1100 cm-1) utilizeaza
detectori cu:
A. sulfura de plumb
B. galiu
C. siliciu
D. arsen
E. germaniu
(pag. 356)
F1353009. Sursa de radiatii IR este:

A. lampa de argon
B. lampa de xenon
C. lampa Nernst
D. lampa de hidrogen
E. lumina alba
(pag. 357)
F1453010. Ce probă se utilizează pentru controlul rezoluţiei unui spectrofotometru destinat domeniului
spectral infraroşu (IR) ?
A. film de polistiren cu grosimea de 0,05 mm ;
B. teflon în formă de film subţire, având grosimea de 0,05 mm ;
C. policorură de vinil în formă de film cu grosimea de 0,1 mm ;
D. film de hidroxietil-celuloză (HEC) la grosime mai mică decât 0,1 mm ;
E. film de polivinil-acetat cu grosime standardizată de 0,05 mm.
(pag. 363-364, [6] vol. II ;1034, [9])
F1453011. Condiţia apariţiei " benzilor de combinaţie " în spectrele de absorbţie înregistrate în
domeniul infraroşu (IR) este . . .
A. simetria avansată a moleculelor probei ;
B. simetria redusă a moleculelor probei ;
C. excitarea simultană a două vibraţii moleculare normale diferite ;
D. coincidenţa frecvenţei unei vibraţii a moleculei probei analizate cu frecvenţa unei vibraţii normale a
moleculelor solventului utilizat ;
E. coincidenţa frecvenţei unei vibraţii a moleculei probei analizate cu prima armonică superioară a altei
vibraţii normale a moleculelor solventului.
(pag. 356, [6] vol. II)
F1453012. Condiţia necesară şi suficientă ca o substanţă organică să prezinte absorbţie în domeniul

infraroşu (IR) este ca . . .
A. structura moleculelor substantei să conţină cel puţin 3 atomi ;
B. structura moleculelor substanţei să conţină ce puţin 2 atomi de hidrogen ;
C. dipolmomentul electric al moleculelor substanţei să sufere modificaţii în timpul vibraţiei ;
D. moleculele substanţei să aibe cel puţin o legătură "pi" ;
E. moleculele substanţei să aibă structură suficient de simetrică încât să nu posede dipolmoment electric
permanent.
(pag. 354, [6] vol. II)
F1453013. Domeniul spectral denumit “ regiune de amprentă “ din spectrul infraroşu mijlociu (IR) este
cuprins între limitele . . .
A. 0,8 – 2,0 micrometri (12500 – 5000 cm-1) ;
B. 2,5 – 25 micrometri (4000 – 400 cm-1) ;
C. 2,0 – 5,0 micrometri (5000 – 2000 cm-1) ;
D. 7,7 – 15,4 micrometri (1300 – 650 cm-1) ;
E. 4,0 – 7,7 micrometri (2500 – 1300 cm-1)
(pag. 355, [6] vol. II)
F1453014. Precizaţi care din următoarele substanţe, gazoase la 25 oC, este transparentă (fără benzi de
absorbţie) în domeniul spectral asociat cu vibraţii moleculare.
A. dioxid de sulf (H2S) ;
B. halotan (2-brom-2-clor-1,1,1-trifluoretan , BrClHC-CF3) ;
C. clor (Cl2) ;
D. dioxid de carbon (CO2) ;
E. protoxid de azot (N2O).
(pag. 356, [6] vol. II)
F1453015. Regiunea spectrală din domeniul infraroşu (IR) care oferă cele mai multe informaţii analitice
structurale, inclusiv posibilităţi de detecţie şi de identificare, este cuprinsă între limitele . . .
A. 0,8 – 2,5 micrometri (12500 – 4000 cm-1) ;
B. 2,5 – 25 micrometri (4000 – 400 cm-1) ;
C. 25 – 50 micrometri (400 – 200 cm-1) ;
D. 50 – 250 micrometri (200 – 40 cm-1) ;
E. 250 – 333 micrometri (40 – 30 cm-1)
(pag. 353, [6] vol. II)
F1553016. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la radiaţiile IR sunt adevărate?

A. au lungimi de undă mici;
B. au energii mari;
C. produc tranzacţii electronice;
D. produc tranzacţii de vibraţie;
E. nu produc tranzacţii de rotaţie.
(pag. 354)
F1553017. Care dintre următoarele lungimi de undă corespund regiunii spectrale Infraroşu îndepărtat?
A. 100 micrometri;
B. 100 milimetri;
C. 100 nanometri;
D. 100 centimetri;
E. 100 metri.
(pag. 353)
F1553018. Care dintre următoarele molecule pot absorbi în IR?

A. molecula de clor;
B. molecula de oxigen;
C. molecula de hidrogen;
D. molecula de bioxid de carbon;
E. molecula de azot.
(pag. 354)
F1553019. Metoda prin relexie difuză se utilizează prntru obţinerea spectrelor IR ale:
A. substanţelor solide;
B. substanţelor lichide;
C. substanţelor gazoase;
D. suspensiilor;
E. vaporilor.
(pag. 365)
F1553020. Spectrometria Raman se poate utiliza pentru măsurători cantitative în cazul:

A. solidelor;
B. lichidelor;
C. gazelor;
D. plasmei;
E. vaporilor saturaţi.
(pag. 379)
F1553021. Sursa de radiaţii IR este constituită din:

A. lampă cu vapori de mercur;
B. bec electric;
C. ceramică;
D. crom;
E. lampă cu halogeni.
(pag. 357)
F1553022. Transformarea radiaţiei luminoase emise de sursa de radiaţii IR într-un fascicul aproape
monocromatic se realizează cu ajutorul:
A. cuvelor;
B. monocromatorul;
C. amplificatorului;
D. detectorului;
E. înregistratorului.
(pag. 357)
F1653023. Ce reprezinta spectrul IR al unei substante?

A. Tranzitii ce au loc sub actiunea unor radiatii cu lungimi de unda inferioare spectrului vizibil
B. Tranzitii ce au loc sub actiunea unor radiatii cu lungimi de unda superioare undelor radio
C. Spectrul corespunzator miscarii de translatie si rotatie ale atomilor (vibratii)
D. Spectrul corespunzator miscarii de translatie si rotatie ale electronilor
E. Spectrul corespunzator trecerii electronilor din starea de energie fundamentala in stare excitata
(pag. 353-356)
F1653024. Numarul de unda folosit in domeniul IR este o marime direct proportionala cu:
A. Intensitatea luminii transmise
B. Intensitatea luminii incidente
C. Transmitanta substantei de analizat

D. Lungimea de unda
E. Frecventa
(pag. 1038, [FR X])
F1653025. Puterea de rezolutie a unui spectrofotometru in IR se realizeaza inregistrand spectrul IR al:

A. Unei probe de analizat in nujol
B. Unui film de polistiren
C. Unei probe de analizat pastilata in bromura de potasiu
D. Unei probe de analizat pastilata in clorura de sodiu
E. Unei probe de analizat dizolvata in sulfura de carbon
(pag. 363-364)
F1653026. Radiatiile IR produc urmatoarele tranzitii:

A. Electronice
B. De rotatie pura
C. De rotatie si electronice
D. De vibratie si rotatie
E. De vibratie si electronice
(pag. 354)
F1653027. Referitor la spectrometria in IR sunt corecte afirmatiile:

A. Vibratiile de valenta (intindere) simetrice si asimetrice au o frecventa mai mare decat vibratiile de
deformare ale acelorasi grupe de atomi
B. Vibratiile de valenta (intindere) simetrice si asimetrice au o frecventa mai mica decat vibratiile de
deformare ale acelorasi grupe de atomi
C. Picurile de absorbtie in IR sunt mai putin ascutite decat cele din spectrele UV-VIS
D. Molecula de dioxid de carbon nu absoarbe in IR
E. Moleculele de azot, oxigen, clor sunt active in IR
(pag. 354-355)
F1653028. Unitatea de masura a numarului de unda se exprima de obicei in:

A. Inversul centimetrului
B. Metru
C. Centimetru
D. Hertz
E. Micrometru
(pag. 1038, [FR X])
F2153029. In cazul spectrelor IR pentru gaze:

A. se folosesc cuve in care gazul este amestecat in diferite proportii cu aerul
B. se folosesc cuve cu apa in care este barbotat gazul
C. se trece gazul timp de 15 minute peste o pastila de KCl anhidru
D. se foloseste o cuva din care s - a evacuat aerul si se introduce gazul la presiunea potrivita
E. nu se pot obtine spectre in IR pentru gaze
(pag. 363)
F2253030. Precizati care dintre afirmatiile urmatoare este corecta:

A. pentru identificarea unei substante este bine sa se compare spectrul ei IR cu un "spectru standard similar"
(de referinta)
B. benzile de absorbtie ale diverselor grupari de atomi sunt aceleasi indiferent de vecinatatea altor grupe
prezente in molecula
C. picurile de absorbtie in UV-VIS sunt mai ascutite decat cele IR, identificarea facandu-se mai usor in primul
caz
D. benzile de absorbtie in IR sunt identice pentru compusii cu structura apropiata (din aceeasi clasa
terapeutica)
E. spectrele obtinute in regiunea spectrala IR apropiat sunt considerate "amprente" si servesc la identificarea
substantelor analizate
(pag. 355)
F2253031. Referitor la reprezentarea grafica a unui spectru IR, care dintre afirmatiile urmatoare sunt
corecte?
A. pe abscisa se reprezinta transmitanta in procente
B. pe abscisa se reprezinta numarul de unda in cm-1
C. pe abscisa se indica numerele de unda in ordine crescatoare
D. pe abscisa se reprezinta absorbanta in cm-1
E. pe abscisa se reprezinta temperatura la care se face determinarea
(pag. 1038)
F2253032. Pentru determinarile cantitative in IR se alege:

A. banda de absorbtie caracteristica pentru fiecare compus
B. oricare din benzile din spectru
C. intotdeauna banda caracteristica gruparii >C=O
D. intotdeauna banda caracteristica gruparii -OH
E. intotdeauna prima banda din spectru
(pag. 356)
F2253033. Care dintre urmatoarele enunturi este corect?

A. un spectru IR se obtine prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de transmitanta
B. numarul de unda este o marime caractersitica spectrofotometriei IR
C. unitatea de masura a numarului de unda este nm
D. spectrofotometrele IR sunt astfel construite incat sa se obtina lumina monocromatica in intervalul 200nm
la 400nm
E. benzile de absorbtie caracteristice in IR pentru o substanta nu pot fi folosite decat pentru identificarea ei
(pag. 1038)
F2253034. Referitor la pregatirea probelor in spectrofotometria IR, care dintre afirmatiile de mai jos
este corecta?
A. spectrele IR se pot obtine doar pentru substantele aflate in stare solida
B. substantele lichide se prelucrează ca atare sau dupa o prealabila dizolvare
C. substantele gazoase se pastileaza cu KBr
D. substantele solide se dizolva in apa bidistilata
E. substantele solide se prelucreaza numai sub forma de solutie
(pag. 362)
F2253035. Referitor la radiatiile IR, selectati enuntul incorect:

A. pot produce tranzitii de vibratie si de rotatie
B. pentru ca o molecula sa poata absorbi radiatii in IR este necesara modificarea dipolmomentului sau
C. pot produce tranzitii electronice
D. moleculele de N2, O2 si Cl2 nu absorb radiatii in IR
E. molecula de dioxid de carbon, poate avea un dipolmoment indus de excitatia de vibratie determinata de
absorbtia radiatiilor in IR
(pag. 354)
F2253036. Referitor la spectrometria IR cu transformare Fourier este incorect enuntul:

A. se bazeaza pe o operatie matematica ce permite trecerea de la un domeniu de masurare la altul
B. aduce avantajul unei cresteri importante a sensibilitatii

C. aduce o imbunatatire apreciabila a rezolutiei si a vitezei de achizitie a rezultatelor
D. se noteaza uzual FTIR
E. dezavantajul FTIR este acela ca exista lumina parazita, iar lungimile de unda sunt calculate cu o precizie
mai mica
(pag. 366 - 369)
F2353037. Piesa principala a interferometrului este:

A. dispozitivul optic
B. sursa IR
C. oglinda mobila
D. oglinda colimator
E. detectorul
(pag. 368)
F2353038. Care dintre urmatoarele metode pot da spectre considerate ca o “amprenta” a moleculei:
A. spectroscopia UV
B. spectroscopia VIS
C. spectroscopia de masa
D. spectroscopia IR
E. gaz-cromatografia
(pag. 354)
F2353039. Regiunea spectrala IR apropiat a lungimilor de unda scurte (750-1100 cm-1) utilizeaza
detectori cu:
A. sulfura de plumb
B. galiu
C. siliciu
D. arsen
E. germaniu
(pag. 356)
F2353040. Sursa de radiatii IR este:

A. lampa de argon
B. lampa de xenon
C. ac Nernst
D. lampa de hidrogen
E. lumina alba
(pag. 357)
F2353041. Care dintre urmnatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la solventii utilizati in IR:
A. trebuie sa fie complet transparenti
B. se poate utiliza apa
C. se poate utiliza tetraclorura de carbon
D. se poate utiliza sulfura de carbon
E. trebuie sa fie anhidri
(pag. 356)
F2353042. Pentru obtinerea de probe solide in IR, prin pastilare, se utilizeaza:

A. bromura de sodiu
B. clorura de sodiu
C. fluorura de calciu
E. bromura de cesiu
(pag. 362)
F2553043. Domeniul spectral IR apropiat este:

A. mai sărac în informaţi specifice decât cel mediu
B. mai bogat în informaţi specifice decât cel mediu
C. este egal cu cel mediu
D. este mai des utilizat
E. este mai puţin utilizat
(pag. 365)
F2553044. Spectrele obţinute în regiunea specteală IR medie sunt:

A. incomplete
B. nespecifice
C. unice şi complete
D. duble
E. simple
(pag. 363)
F2553045. Pentru identificarea unei substanţe se compară spectrul IR al acesteia cu:

A. spectre similare combinate
B. spectrul standard similar
C. spectrle electronice
D. spectre diferite
E. spectre simple
(pag. 365)
F2553046. Solvenţii utilizaţi în spectrifotometria în IR trebuie să fie:

A. apa
B. complet incolori şi anhidrii
C. opalescenţi
D. bayici opallescenţi
E. acizi opalescenţi
(pag. 356)
F2553047. Probele solide în spectrofotometria în IR se aplică sub formă de:

A. pastă, comprimat de KBr, topitură
B. soluţie limpede
C. pulbere
D. comprimate KI
E. comprimate NaBr
(pag. 357)
F2553048. Deţi ficare tip de grupare funcţională absoarbe la lungimi de undă caracteristice, valoarea
constantei de forţă "k" variază pentru acelaşi tip de legătură:
A. puţin
B. mult
C. deloc
D. regulat
E. neregulat
(pag. 357)
F2553049. În cadrul spectrometriei în IR, deşi ficare tip de grupare funcţională absoarbe la lungimi de
undă caracteristice, valoarea constantei de forţă "k" variază:
A. mult pentru acelaşi tip de legătură
B. puţin pentru acelaşi tip de legătură
C. nu variază
D. în mod normal
E. în mod exagerat
(pag. 359)
F2553050. Măsurătorile prin transrelexie în IR se pot utiliza pentru :

A. înregistrarea spectrelor lichidelor diluate sau nu
B. înregistrarea spectrelor substanţelor gazoase
C. înregistrarea spectrelor compuşilor polimorfi
D. înregistrarea spectrelor substanţelor amorfe
E. înregistrarea spectrelor izotopilor
(pag. 366)
F2553051. Hidrocarburile saturate au spectre de absorbţie în IR :

A. complexe
B. complicate
C. suprapuse
D. simple
E. cu picuri foarte multe
(pag. 358)
F2553052. În cazul hidrocarburilor saturate, spectrele IR nu prezintă:

A. picuri rare
B. interferenţe
C. spaţii înguste
D. picuri puţine
E. benzi specifice legăturilor simple
(pag. 358)
F2553053. Regiunea spectrlă IR îndepărtat corespunde lungimii de undă:

A. 0,001 - 10 nm
B. 10 - 200 nm
C. 0,1 - 100 cm
D. 400 - 750 nm
E. 50 - 1000 μm
(pag. 353)
F2553054. Regiunea spectrală IR apropiat corespunde lungimii de undă :

A. 0,1 - 100 cm
B. 1 - 1000 mm
C. 50 - 1000 μm
D. 200 - 400 nm
E. 0,75 - 2,5 μm
(pag. 535)
F2553055. Pentru ca o moleculă să poată absorbii radiaţii IR este necesară modificarea :

A. structurii
B. lungimii de undă
C. temperaturii
D. presiunii
E. dipolmomentului său
(pag. 354)
F2653056. FR X, controlează mărimea particulelor dintr-o masă de suspensie care conţine aproximativ:
A. 10 mg substanţă activă suspendată
B. 100 mg substanţă activă suspendată
C. 10 g substanţă activă suspendată
D. 5 g substanţă activă suspendată
E. 25 g substanţă activă suspendată
(pag. 893)
F2653057. Volumul de sedimentare a suspensiilor are valori între:

A. 0-10
B. 1-10
C. 0-1
D. 1-100
E. 0-100
(pag. 478)
F2653058. La suspensii odată cu creºterea concentraţiei fazei solide, viteza de sedimentare:

A. creºte
B. scade
C. nu este influenţată
D. creºte linear
E. creºte numai peste o anumită concentraţie
(pag. 477)
F2653059. Agenţi tensioactivi neionici folosiţi la obţinerea suspensiilor floculate:

A. Tween
B. Laurilsufat de sodiu
C. Săpunuri alcaline
D. Săpunuri metalice
E. Carboximetilceluloză sodică
(pag. 479)
F2653060. Tehnica prin care se obţin particule cu un grad avansat de dispersie la prepararea
suspensiilor defloculate se numeºte:
A. pulverizare
B. mărunţire
C. radere
D. micronizare
E. măcinare
(pag. 479)
F2653061. Intensitatea radiaţiei IR în spectrofotometria IR cu transformare Fourier variază cu:

A. pH-ul mediului
B. temperatura şi lungimea de undă
C. presiunea
D. forţa ionică a mediului
E. concentraţia analitului
(pag. 369 vol.2)
F2653062. Spectrul de absorbţie în IR se obţine grafic prin reprezentarea:

A. transmitanţei în procente în funcţie de numărul de undă
B. transmitanţei în procente în funcţie de lungimea de undă
C. absorbanţei în funcţie de lungimea de undă
D. transmitanţei în procente în funcţie de concentraţia analitului
E. absorbanţei în funcţie de concentraţia analitului
(pag. 1038 FR X)
F2653063. Numărul diferit de benzi de absorbţie între două spectre IR ce corespund unor structuri
chimice identice, înregistrate în aceleaşi condiţii, se datorează:
A. concentraţiei diferite a probelor
B. simetriei moleculelor
C. enantiomeriei
D. polimorfismului
E. zgomotului de fond al spectrofotomerului IR
(pag. 354, 365 vol.2)
F2653064. Numărul de undă folosit în domeniul spectral IR este:

A. raportul între intensitatea radiaţiei incidente şi a radiaţiei transmise
B. o mărime direct proporţională cu transmitanţa
C. o mărime proporţională cu frecvenţa
D. o mărime direct proporţională cu lungimea de undă
E. o mărime a cărei unitate de măsură este centrimetrul
(pag. 1038 FR X)
F1253065. Benzile de absorbţie în IR:

A. sunt caracteristice pentru fiecare substanţă
B. pot fi folosite pentru identificare
C. pot caracteriza doar substanţe medicamentoase cu OH fenolic
D. cu ajutorul lor se pot identifica doar anumite structuri generale ce prezintă acelaşi tip de legături
E. pot fi folosite pentru dozare
(pag. 1029)
F1253066. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radiaţiile IR sunt corecte?

A. au lungimi de undă relativ mari şi energii mici
B. produc tranziţii electronice
C. produc numai tranziţii de vibraţie
D. produc tranziţii de vibraţie
E. produc tranziţii de rotaţie
(pag. 354)
F1253067. Domeniul spectral IR este următorul:

A. 200-400 nanometri
B. 200-600 nanometri
C. 400-800 nanometri
D. 750-1000 nanometri
E. 0.75-1.00 micrometri
(pag. 353)
F1253068. În IR substanţele cu structuri necunoscute se identifică astfel:

A. pe baza benzilor din spectru caracteristice pentru diferitele grupări funcţionale
B. prezintă un maxim de absorbţie datorat structurii în ansamblu
C. prezintă un minim de absorbţie datorat structurii în ansamblu
D. nu se pot identifica substanţe necunoscute pe această cale
E. compararea spectrului IR al substanţei necunoscute cu spectrul IR al substanţei presupuse
(pag. 358-361)
F1253069. În spectrometria IR cei mai utilizaţi diluanţi (solizi, lichizi) ai probelor sunt:
A. KBr
B. parafină lichidă
C. apă
D. tetraclorură de carbon
E. nujol
(pag. 356; 362-363)
F1253070. Înregistrarea spectrelor IR se poate face prin transmisie sau reflexie. Referitor la cele două
metode sunt corecte afirmaţiile:
A. metoda prin transmisie se utilizează de obicei pentru probe lichide
B. metoda prin reflexie se utilizeză pentru substanţe solide
C. în cazul probelor lichide pot să apară modificări datorate temperaturii
D. înregistrarea spectrelor pentru probele solide nu este influenţată de dimensiunile particulelor
E. nici o afirmaţie nu este corectă
(pag. 365)
F1253071. Pentru ca o moleculă să poată absorbi în IR, ea trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii:
A. să aibă o structură de dipol
B. să fie perfect simetrice şi să nu prezinte dipolmoment
C. perioada de vibraţie trebuie să fie în fază cu perioada de oscilaţie a radiaţiei IR incidente
D. cantitatea de energie a radiaţiei IR trebuie să fie permisă de restricţiile cuantice, pentru a fi posibilă
absorbţia acestei energii de către o moleculă
E. să fie perfect transparentă în IR
(pag. 354-355)
F1253072. Pentru dozările în IR, în cuve de KBr, probele pot fi sub formă de:
A. soluţii apoase
B. soluţii alcoolice
C. solvenţi organici
D. disulfură de carbon
E. solvenţi care conţin 25% apă
(pag. 356)
F1253073. Pentru identificarea unei substanţe medicamentoase în IR:

A. probele se pregătesc numai în topitură
B. probele se pregătesc numai dispersate în KBr
C. probele se pregătesc în soluţie, suspensie sau stare solidă
D. se alege o bandă caracteristic din spectru
E. întotdeauna se alege aceeaşi bandă pentru orice substanţă
(pag. 356; 362-363)
F1253074. Referitor la analiza în domeniul IR apropiat sunt corecte afirmaţiile:

A. este o tehnică utilă pentru identificarea substanţelor organice în special
B. spectrele IR depind de polimorfismul substanţelor
C. spectrele IR depind de balanţa hidrofil-lipofilă a moleculei
D. spectrele IR depind solvenţii reziduali (de sinteză, prelucrare, purificare)
E. poate fi aplicată tuturor substanţelor chimice
(pag. 365)
F1253075. Referitor la spectrometria IR sunt corecte următoarele afirmaţii:

A. spectrele obţinute în regiunea spectrală IR medie pot fi considerate ca "amprente" ale substanţelor
analizate
B. spectrele obţinute în regiunea spectrală IR medie nu pot fi utilizate la identificarea substanţelor
medicamentoase
C. pentru identificarea unei substanţe se compară spectrul ei IR cu un spectru similar efectuat pe o substanţă
de referinţă
D. picurile de absorbţie sunt mai largi decât cele din spectrele electronice (UV-VIS)
E. picurile de absorbţie sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice (UV-VIS), uşurând identificarea
substanţelor analizate
(pag. 355)
F1253076. Un spectru IR se poate realiza pentru probe în:

A. topitură
B. soluţie
C. gaz
D. emulsie
E. pastile
(pag. 362;1029-1030)
F1353077. Caracteristicile spectroscopiei IR cu transformare Fourier:

A. sensibilitate crescuta
B. rezolutie scazuta
C. viteza de achizitie a rezultatelor crescuta
D. nu exista lumina parazita
E. lungimea de unda este calculata cu precizie mica
(pag. 369)
F1353078. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte privitor la spectroscopia IR:
A. vibratiile de valenta au o frecventa mai mica decat vibratiile de deformare ale acelorasi grupe de atomi
B. picurile din spectrele electronice UV-VIS sunt mai ascutite decat cele de absorbtie in IR
C. spectrele obtinute in regiunea spectrala IR medie sunt complete si unice
D. picurile de absorbtie au intensitatea invers proportionala cu concentratia fiecarei specii chimice analizate
E. regiunea spectrala de amprenta este cuprinsa intre 6 μm – 15 μm
(pag. 355)
F1353079. Care dintre urmatoarele molecule pot absorbi in IR:

A. oxigen
B. azot
C. bioxid de carbon
D. cloretena
E. clor
(pag. 354)
F1353080. Intensitatea radiatiei in spectrometria IR cu transformare Fourier depinde de:
A. temperatura
B. pH
C. concentratie
D. lungimea de unda
E. presiune
(pag. 369)
F1353081. Metodele prin reflexie difuza:

A. se utilizeaza pentru probe de lichide diluate
B. se utilizeaza pentru probe de lichide concentrate
C. se utilizeaza pentru probe solide
D. utilizeaza o sonda cu fibra optica
E. tine cont de granulometria probei
(pag. 365)
F1353082. Pentru ca o molecula sa poata absorbi in IR trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa aiba structura de dipol
B. perioada de vibratie trebuie sa fie in opozitie de faza cu perioada de oscilatie a radiatiei IR incidente
C. sa poata dobandi o structura de dipol prin excitatie cu radiatii IR
D. cantitatea de energie a radiatiei IR trebuie sa fie permisa de restrictiile cuantice
E. sa fie perfect simetrica
(pag. 354)
F1353083. Pentru verificarea zgomotului de fond al spectrofotometrului IR se utilizeaza ca etaloane:

A. polistirenul
B. patratele de ceramica alba reflectante
C. rasini termoplastice reflectante
D. oxizii pamanturilor rare
E. rasini schimbatoare de ioni
(pag. 366)
F1353084. Principiul spectroscopiei IR cu transformare Fourier cuprinde:

A. proba este supusa luminii infrarosii monocromatice
B. se masoara energia fiecarei radiatii absorbite de proba
C. se obtine un spectru dependent de frecventa
D. se utilizeaza pentru determinari cantitative folosind cantitati foarte mari de proba
E. se obtine un spectru dependent de numarul de unda
(pag. 367)
F1353085. Radiatiile IR:

A. au lungimi de unda mai mari
B. au lungimi de unda mai mici
C. implica energii mai mici
D. pot produce tranzitii electronice
E. pot produce tranzitii de vibratie
(pag. 354)
F1453086. Pecizaţi care din substanţele listate mai jos nu prezintă nici o bandă de absorbţie în
regiunea spectrală infraroşie cuprinsă între 3600 – 2700 cm-1.
A. acid acetilsalicilic (C9H8O4);
B. cloranil (C6O2Cl4);
C. sulfură de carbon (CS2);
D. nicotinamida (C6H6N2O);
E. fenazona (C11H12N2O).
(pag. 258-259, [6] vol. II)
F1453087. Spectrele de absorbţie în domeniul infraroşu (IR) ale două substanţe cu formule moleculare
identice (izomeri) sunt înregistrate în formă de comprimat de bromură de potasiu (KBr) la acelaşi
regim de lucru al spectrofotometrului. Cele două spectre prezintă totuşi număr diferit de benzi de
absorbţie. Diferenţa dintre cele două spectre se pot datora faptului că . . .
A. la cele două înregistrări au fost incluse cantităţi diferite de probă în comprimatul de bromură de potasiu ;
B. aceeaşi substanţă chimică în cele două probe au avut forme de cristalizare diferite (polimorfism) ;
C. moleculele celor două probe prezentau chiralitate (asimetrie moleculară) iar cele două probe conţineau
enantiomeri diferiţi ai structurii moleculare ;
D. comprimatele de bromură de potasu, în care au fost incluse probele, au fost executate la presiuni diferite ;
E. cele două probe conţineau molecule izomere cu tipuri de legături chimice diferite şi grad de simetrie diferit.
(pag. 363 ; 365, [6] vol. II)
F1453088. Termenul de "nujol", utilizat în practica spectrofotometriei de absorbţie în domeniul

infraroşu (IR) se referă la . . .
A. o tehnică de pregătire a probei în vederea înregistrării spectrului IR ;
B. o tehnică de analiză cantitativă a unei componente dintr-o probă complexă pe baza unei benzi de
absorbţie caracteristică a componentei de interes ;
C. fenomenul de modificare progresivă a liniei de bază (linia din spectru IR corespunzătoare transmisiei de
100 %) în timpul înregistrării spectrului de absorbţie ;
D. dedublarea benzilor de absorbţie datorită efectului izotopic ;
E. includerea probei în ulei de parafină obţinând o suspensie.
(pag. 356, [6] vol. II)
F1553089. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la radiaţiile IR sunt reale:

A. au lungimi de undă mari;
B. au lungimi de undă mici;
C. au energii mari;
D. au energii mici;
E. produc tranzacţii electronice.
(pag. 354)
F1553090. Care dintre următoarele categorii de vibraţii aparţin vibraţiilor unghiulare de deformare?
A. vibraţii de întindere;
B. vibraţii de forfecare;
C. vibraţii de balansare;
D. vibraţii de torsiune;
E. vibraţii de rotaţie în plan.
(pag. 354)
F1553091. Care dintre următoarele substanţe se pot utiliza pentru confecţionarea surselor de radiaţii în
FTIR?
A. oxizi de zirconiu şi lantanide;
B. sulfura de carbon;
C. carbura de siliciu;
D. clorura de etil;
E. vaporii de mercur.
(pag. 369)
F1553092. Care dintre următorii solvenţi pot fi folosiţi în obţinerea spectrelor IR?
A. acetat de plumb;
B. nujol;
C. tetraclorura de carbon;
D. sulfura de carbon;
E. azotatul de argint
(pag. 356)
F1553093. Controlul spectrometrului IR constă în verificarea:

A. lămpii cu vapori de mercur;
B. scalei lungimilor de undă;
C. repetabilităţii lungimilor de undă;
D. repetabilităţii răspunsului;
E. zgomotului de fond al spectrometrului.
(pag. 366)
F1553094. Cuvele utilizate în spectrometria IR pot fi confecţionate din:

A. cuarţ;
B. NaCl;
C. NaBr;
D. KBr;
E. CsBr.
(pag. 357)
F1553095. În general, pentru înregistrarea spectrelor IR se utilizează un spectrometru cu:

A. un fascicul;
B. două fascicule;
C. trei fascicule;
D. patru fascicule;
E. cinci fascicule.
(pag. 357)
F1553096. Pentru trasarea spectrelor IR ale gazelor, se utilizează uneori un gaz vector care poate fi:
A. vapori de apă;
B. neon;
C. bioxid de carbon;
D. argon;
E. oxid de azot.
(pag. 363)
F1553097. Pentru trasarea spectrelor IR, în domeniul 4000 - 600 1/cm, proba se:
A. introduce în aparat în stare brută;
B. introduce în aparat după divizare;
C. suspendă în nujol;
D. pastileză în bromură de potasiu;
E. se dizolvă în apă.
(pag. 357)
F1653098. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la domeniul spectral IR:

A. Domeniul spectral IR de interes analitic este cuprins intre 2,5 - 15 micrometri (4000 cm-1 - 650 cm-1)
B. Pentru analizele structurale intereseaza IR indepartat
C. Domeniul IR apropiat este utilizat pentru determinari calitative
D. Domeniul IR apropiat este utilizat pentru determinari cantitative
E. Domeniul IR indepartat este utilizat in cercetare
(pag. 353)
F1653099. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la inregistrarea spectrelor in IR apropiat:

A. Spectrul IR se inregistreaza prin metoda prin transmisie in cazul probelor solide, dupa dizolvare
B. Spectrul IR se inregistreaza prin metoda prin transmisie in cazul probelor lichide
C. Spectrul IR se inregistreaza prin metoda reflexiei difuze in cazul probelor lichide
D. Spectrul IR se inregistreaza prin metoda reflexiei difuze in cazul probelor solide
E. Transreflexia este o metoda de inregistrare a spectrului IR atat pentru probe lichide cat si pentru cele solide
(pag. 365-366)
F1653100. Care din substantele enumerate mai jos pot fi utilizate ca solventi in IR?
A. Metanolul
B. Benzenul
C. Tetraclorura de carbon perfect uscata
D. Apa
E. Sulfura de carbon perfect uscata
(pag. 356)
F1653101. Cu privire la aplicatiile spectrofotometriei in IR in controlul medicamentelor care din

afirmatiile de mai jos sunt corecte?
A. Se utilizeaza in special pentru determinarea cantitativa
B. Este o metoda sigura de identificare a substantelor organice
C. Constituie un criteriu de puritate a unei substante
D. Este o metoda importanta de cercetare a structurii substantelor
E. Este utilizata mai ales pentru identificarea substantelor organice, inclusiv medicamentoase, dupa
distrugerea integritatii moleculelor
(pag. 356-382)
F1653102. Pentru ca o molecula sa absoarba in IR este necesar:

A. Sa aiba o structura de dipol sau sa o poata dobandi prin excitatie cu radiatii IR
B. Cantitatea de energie a radiatiilor IR sa fie permisa de restrictiile cuantice
C. Prezenta in molecula a unui carbon asimetric
D. Perioada de vibratie sa fie in faza cu perioada de oscilatie a radiatiei IR incidente
E. Prezenta in molecula a unor grupari cromofore
(pag. 354)
F1653103. Printre componentele unui spectrofotometru de absorbtie in IR se numara:

A. Camera de ionizare
B. Dispozitiv port-cuva
C. Monocromator
D. Amplificator/detector
E. Sursa de radiatii IR
(pag. 357)
F1653104. Probele supuse determinarilor in IR se pregatesc sub forma de:

A. Solutii in solventi transparenti si perfect anhidri
B. Suspensii in nujol
C. Solutii in metanol sau etanol
D. Dispersii (sub forma de comprimate) in bromura de potasiu
E. Pelicule
(pag. 356-362)
F1653105. Spectrele in IR depind de o serie de insusiri ale substantelor printre care se numara:
A. Polimorfismul
B. Marimea particulelor
C. Solventii reziduali
D. Umiditatea
E. Indicele de aciditate
(pag. 365)
F1653106. Un spectru in IR al unei substante reprezinta:

A. O proprietate chimica
B. O proprietate fizica
C. O proprietate fizica ce permite stabilirea structurii substantei
D. O proprietate ce permite stabilirea identitatii si puritatii unei substante
E. O "amprenta" a acesteia
(pag. 354-355)

A. radiatiile IR au lungimi de unda mai mari si implicit energii mai mici
B. radiatiile IR au lungimi de unda mai mici si implicit energii mai mari
C. radiatiile IR nu pot produce tranzitii electronice
D. radiatiile IR pot produce tranzitii electronice
E. radiatiile IR pot produce tranzitii de vibratie si de rotatie
(pag. 354)
F2153108. Domeniul spectral in IR este urmatorul

A. 10 - 200 nm
B. 200 - 400 nm
C. 2,5 - 50 microni
D. 50 - 1000 microni
E. 0,75 - 2,5 microni
(pag. 353)

A. moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice nu potavea un dipolmoment si deci nu absorb in IR
B. moleculele de azot, oxigen, clor, perfect simetrice pot avea un dipolmoment si deci absorb in IR
C. apa absoarbe puternic in IR
D. molecula de dioxid de carbon (desi simetrica) poate avea un dipolmoment, indus de excitarea de vibratie
determinata de absorbtia in IR
E. spectrofotometria in IR este utilizata mai ales pentru identificare si mai putin pentru dozare
(pag. 354,355,356)
F2153110. Referitor la domeniul spectral in IR:

A. este intre 0,75microni si 1000 microni
B. este intre 1000 si 0 1/cm
C. este intre 200 si 400 nm
D. nu este intre 0,1 si 100 nm
E. are frecventa mai mare decat razele X fiind extrem de toxic
(pag. 353)
F2153111. Referitor la rediatiile in IR:

A. au lungimi de unda mai mari si pot produce tranzitii electronice
B. au lungimi de unda mai mici si nu pot produce tranzitii electronice
C. au lungimi de unda mai mari si energii mai mici
D. au lungimi de unda mai mari si nu pot produce tranzitii electronice

E. nu pot produce tranzitii de vibratie si de rotatie
(pag. 354)
F2153112. Referitor la spectrele IR sunt corecte afirmatiile:

A. picurile obtinute sunt late si rotunde
B. picurile obtinute sunt ascutite si inguste
C. spectrele din zona IR medie sunt incomplete si uneori lipsesc cu desavarsire
D. spectrele din zona IR medie sunt complete si unice fiind considerate amprente ale substantelor
E. pentru identificarea unei substante este nevoie sa se analizeze spectrul portiunii specifice fiecarui atom din
molecula
(pag. 355)
F2153113. La obtinerea spectrelor in IR solventul:

A. nu implica probleme deosebite
B. alegerea lui este o problema majora deoarece trebuie sa fie anhidru
C. trebuie sa fie pur, cu molecula simpla si opac
D. apa nu absoarbe in IR si se foloseste foarte des
E. cel mai des se folosesc CCl4 si CS2 perfect uscate
(pag. 356)
F2153114. In cazul spectrelor in IR pentru lichide:

A. se realizeaza o pelicula care se mentine intre 2 placi
B. se aduce lichidul intr - o cuva din sticla obisnuita
C. se aduce lichidul intr - o cuva speciala transparenta la radiatiile IR
D. nu se pot realiza in IR spectre pentru lichide
E. se pot realiza in IR spectre pentru lichide doar daca acestea sunt amestecate cu apa
(pag. 362)
F2153115. In cazul spectrelor pentru solide:

A. nu se pot realiza spectre IR pentru solide
B. nu se pot realiza spectre IR pentru solide decat daca substanta este solubila in apa si da o solutie limpede
C. se pot obtine spectre IR daca solidul se poate dizolva intr - un lichid convenabil
D. se pot obtine spectre IR daca solidul se poate dispersa intr - un solid convenabil
E. se pot obtine spectre IR daca solidul poate fi transformat intr - o pelicula intre 2 placi transparente pentru
raze IR
(pag. 362)
F2153116. Care afirmatii sunt incorecte:

A. analitul nu se identifica cu o substanta de referinta
B. analitul si substanta de referinta trebuie sa fie cercetate concomitent si in conditii identice
C. pentru analit si substanta de referinta se accepta abateri ale maximelor de absorbtie ca intensitate dar nu
ca pozitie
D. daca apar deosebiri majore se schimba substanta de referinta cu o alta substanta de referinta de la alta
firma
E. daca apar abateri se aduc analitul si substanta de referinta in acceasi stare de cristalizare
(pag. 363)
F2153117. La inregistrarea spectrelor in IR - apropiat se foloseste:

A. metoda prin transmisie
B. metoda prin transpunere
C. metoda prin reflexie - refractie
D. metoda prin refractie difuza
E. metoda prin reflexie difuza

(pag. 365)
F2153118. In cazul unei determinari spectrofotometrice in IR se au in vedere:

A. verificarea lungimii de unda (400 - 600 nm)
B. repetabilitatea lungimilor de unda
C. repetabilitatea raspunsului pentru etaloanele de dilutie in apa pura spectral
D. zgomotul de fond al spectrofotometrului folosind un etalon de refractie
E. zgomotul de fond al spectrofotometrului
(pag. 366)
F2153119. Identificarea substantelor cu structuri necunoscute, prin spectrofotometria in IR, se poate

face prin:
A. atribuirea benzilor diferitelor grupari functionale
B. compararea intensitatii si frecventei picurilor obtinute
C. compararea spectrului substantei de determinat cu datele de referinta existente in bibliotecile de spectre
D. compararea timpilor de retentie obtinuti
E. compararea spectrului substantei de determinat cu cel al substantei de referinta obtinut in aceleasi conditii
(pag. 358)
F2153120. Probele de substante solide utilizate in determinarile IR se pot pregati:

A. in solutie
B. in suspensie
C. in emulsie
D. in stare gazoasa
E. in topitura
(pag. 362)
F2253121. Referitor la radiatiile IR sunt corecte afirmatiile:

A. au in general lungimi de unda mari si energii mici
B. pot produce tranzitii electronice
C. pot produce tranzitii de vibratie
D. pot produce tranzitii de rotatie
E. nu pot produce tranzitii de rotatie
(pag. 354)
F2253122. Care dintre afirmatiile urmatoare sunt incorecte?

A. moleculele care prezinta dipolmoment nu absorb radiatii IR
B. absorb in IR moleculele care au o structura de dipol
C. absorb in IR moleculele care pot dobandi o structura de dipol prin excitatii cu radiatii IR
D. numai moleculele perfect simetrice pot sa absoarba in IR
E. spectrele obtinute in regiunea spectrala IR medie sunt complete si unice, de aceea ele pot fi considerate
ca "amprente" ale substantelor analizate
(pag. 354-355)
F2253123. Benzile de absorbtie in IR:

A. sunt caracteristice pentru fiecare substanta
B. se pot utiliza pentru identificarea substantelor medicamentoase
C. se pot utiliza numai pentru dozarea substantelor medicamentoase
D. se pot utiliza atat pentru identificarea cat si pentru dozarea substantelor medicamentoase
E. permit numai identificarea unor structuri generale care prezinta acelasi tip de legaturi in molecula
(pag. 355-356)
F2253124. Referitor la domeniul spectral infrarosu, IR, care din urmatoarele afimatii sunt corecte?
A. se intinde de la 780 nanometri pana la 300 micrometri
B. pentru determinarile analitice se utilizeaza tot domeniul spectral IR
C. se imparte in 3 regiuni spectrale si anume: IR apropiat, IR mediu si IR indepartat
D. se imparte in 3 regiuni spectrale: ultarviolet, vizibil si infrarosu
E. se intinde de la 100 nanometri pana la 100 cm
(pag. 353)
F2253125. Referitor la utilizarea spectroscopiei in IR, sunt corecte afirmatiile:

A. este utilizata in special pentru identificarea substantelor medicamentoase organice
B. se utilizeaza la identificarea substantelor anorganice
C. se utilizeaza in special pentru dozarea substantelor medicamentoase
D. se utilizeaza mai putin pentru dozarea substantelor medicamentoase
E. toate substantele medicamentoase pot fi identificate si dozate prin metode spectroscopice in IR
(pag. 354)
F2253126. Care dintre urmatoarele elemente intra in componenta unui spectrofotometru IR?
A. monocromator
B. cuve de cuart
C. sursa de radiatii
D. detector termic
E. detector refractometric
(pag. 357)
F2253127. Referitor la solventii utilizati in spectrofometria IR, care dintre afirmatiile urmatoare sunt
corecte?
A. pot fi utilizati orice solventi de puritate analitica
B. se utilizeaza solventi perfect anhidri
C. pot contine un maxim de 10% apa
D. se utilizeaza solventi transparenti in domeniul IR
E. probele se dizolva in metanol
(pag. 356)
F2253128. Care dintre urmatorii diluanti pot fi utilizati in spectrofotometria IR?

A. tetraclorura de carbon
B. metanol de puritate analitică
C. disulfura de carbon
E. apa pentru preparate injectabile
(pag. 356)
F2253129. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la prelucrarea probelor in spectrofotometria IR

sunt incorecte?
A. probele solide se dizolva in solventi transparenti pentru IR
B. probele solide se disperseaza in parafina lichida sau nujol
C. probele solide se prelucreaza cu celuloza microcristalina sub forma de pastile
D. probele gazoase se dilueaza cu nujol
E. probele solide se prelucrează cu KBr sub formă de pastile
(pag. 362-363)
F2253130. Selectati enunturile corecte referitoare la domeniul spectral infrarosu:

A. este un domeniu mai larg decat cel UV-VIS
B. pentru analizele structurale intereseaza numai regiunea IR apropiat

C. din punct de vedere analitic intereseaza regiunea IR - medie
D. domeniul IR indepartat este utilizat mai ales in cercetare
E. regiunea IR apropiat este cea mai bogata in informatii analitice
(pag. 353)
F2253131. Referitor la spectrometria in IR sunt corecte enunturile:

A. spectrul IR poate fi considerat o "amprenta" a moleculei studiate
B. radiatiile IR au energii mari si implicit lungimi de unda mici
C. este utilizata pentru identificarea substantelor organice medicamentoase
D. este o metoda utilizata mai putin pentru determinari cantitative
E. este o metoda care distruge integritatea moleculelor
(pag. 354)
F2253132. Selectati enunturile incorecte referitoare la obtinerea spectrelor IR:

A. solventii utilizati trebuie sa fie complet transparenti in IR
B. solventii utilizati trebuie sa fie anhidri
C. spectrele IR se inregistreaza cu ajutorul unui spectrofotometru cu patru fascicule (doua pentru proba si
doua pentru referinta)
D. sursa de radiatii in IR este un "ac Nernst" de ceramica
E. cuvele de cuart sunt transparente la radiatiile IR
(pag. 356)
F2253133. Spectrometria de difuzie Raman:

A. ofera aceleasi informatii ca si spectrometria IR-mediu
B. utilizeaza o sursa de lumina monocromatica mai intensa
C. pentru analize Raman poate fi utilizat un spectrofotometru FTIR
D. spectrele Raman sunt mai bogate in benzi decat cele IR
E. se pot studia probe aduse in solutie apoasa
(pag. 373 - 375)
F2353134. Hidrocarburile saturate au:

A. spectre de absorbtie in IR simple
B. spectre de absorbtie in IR complexe
C. picurile spectrelor in IR putine si rare
D. picurile spectrelor in IR dese
E. legaturi simple C-C si C-H
(pag. 358)
F2353135. Pregatirea probei pentru inregistrarea spectrelor IR prin reflexie multipla necesita:
A. dizolvarea substantei intr-un solvent potrivit, intr-o concentratie adecvata, ce se introduce intr-o cuva
transparenta la raze IR
B. depunerea substantei solide pe o placa de clorura de sodiu
C. dizolvarea substantei intr-un solvent potrivit si evaporarea pe o placa de bromoiodura de taliu
D. triturarea substantei cu bromura de potasiu sau clorura de potasiu fin pulverizate si uscate
E. depunerea substantei solide pe o placa de bromoiodura de taliu astfel incat sa se asigure un contact
omogen cu placa
(pag. 363)
F2353136. Surse luminoase in FTIR:

A. bara de carbura de siliciu
B. filament gros
C. lampa de deuteriu
D. bastonas scobit, confectionat dintr-un amestec de oxizi de zirconiu si lantanide

E. lampa de hidrogen
(pag. 369)
F2353137. Metoda prin transmisie in IR are urmatoarele caracteristici:

A. se utilizeaza pentru probe lichide
B. se poate lucra si prin imersia unei sonde de fibra optica
C. proba se introduce intr-o cuva transparenta pentru radiatii din regiunea IR apropiat
D. proba se introduce intr-o cuva transparenta pentru radiatii din regiunea IR indepartat
E. cuva cu proba se introduce intr-un reflector metalic sau din oxid de titan care nu dau spectre in IR apropiat
(pag. 365-366)
F2353138. Care dintre urmatoarele substante se pot identifica conform FR X prin spectroscopie IR:
A. oxid de zinc
B. rifampicina
D. clorura de sodiu
E. clorhidrat de propranolol
(pag. 668, 676, 799, 828, 972)
F2353139. Radiatiile IR:

A. au lungimi de unda mai mari
B. au lungimi de unda mai mici
C. au energii mai mici
D. pot produce tranzitii electronice
E. pot produce tranzitii de vibratie
(pag. 354)
F2353140. Care dintre urmatoarele molecule pot absorbi in IR:

A. oxigen
B. azot
C. bioxid de carbon
D. cloretena
E. clor
(pag. 354)
F2353141. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte privitor la spectroscopia IR:
A. vibratiile de valenta au o frecventa mai mica decat vibratiile de deformare ale acelorasi grupe de atomi
B. picurile din spectrele electronice UV-VIS sunt mai ascutite decat cele de absorbtie in IR
C. spectrele obtinute in regiunea spectrala IR medie sunt complete si unice
D. picurile de absorbtie au intensitatea invers proportionala cu concentratia fiecarei specii chimice analizate
E. regiunea spectrala de amprenta este cuprinsa intre 6 μm – 15 μm
(pag. 355 - 356)
F2353142. Principiul spectroscopiei IR cu transformare Fourier cuprinde:

A. proba este supusa luminii infrarosii monocromatice
B. se masoara energia fiecarei radiatii absorbite de proba
C. se obtine un spectru dependent de frecventa
D. se utilizeaza pentru determinari cantitative folosind cantitati foarte mari de proba
E. se obtine un spectru dependent de numarul de unda
(pag. 367)
F2353143. Caracteristicile spectroscopiei IR cu transformare Fourier:

A. sensibilitate crescuta
B. rezolutie scazuta
C. viteza de achizitie a rezultatelor crescuta
D. nu exista lumina parazita
E. lungimea de unda este calculata cu precizie mica
(pag. 369)
F2353144. Pentru ca o molecula sa poata absorbi in IR trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa aiba structura de dipol
B. perioada de vibratie trebuie sa fie in opozitie de faza cu perioada de oscilatie a radiatiei IR incidente
C. sa poata dobandi o structura de dipol prin excitatie cu radiatii IR
D. cantitatea de energie a radiatiei IR trebuie sa fie permisa de restrictiile cuantice
E. sa fie perfect simetrica
(pag. 354 - 355)
F2353145. Metodele prin reflexie difuza:

A. se utilizeaza pentru probe de lichide diluate
B. se utilizeaza pentru probe de lichide concentrate
C. se utilizeaza pentru probe solide
D. utilizeaza o sonda cu fibra optica
E. tine cont de granulometria probei
(pag. 365)
F2353146. Pentru verificarea zgomotului de fond al spectrofotometrului IR se utilizeaza ca etaloane:

A. polistirenul
B. patratele de ceramica alba reflectante
C. rasini termoplastice reflectante
D. oxizii pamanturilor rare
E. rasini schimbatoare de ioni
(pag. 366)
F2353147. Intensitatea radiatiei in spectrometria IR cu transformare Fourier depinde de:

A. temperatura
B. pH
C. concentratie
D. lungimea de unda
E. presiune
(pag. 369)
F2553148. Dacă doi compuşi identici prezintă în spectrele lor în IR diferenţe ale poziţiei şi intensităţii
relative a benzilor, farmacopeea recomandă:
A. recristalizarea ambilor compuşi din solvent
B. repetare determinării pe probe în stare solidă
C. dizolvarea probelor în acelaşi solvent şi efectuarea spectrelor în aceleaşi condiţii
D. schimbarea metodei de determinare
E. aplicarea aceleiaşi metode
(pag. 363)
F2553149. Care din următoarele substanţe medicamentoase se identifică prin spectrofotometrie în IR:
A. hidrocortizonul
B. hidrocortizonul acetat
C. hidrocortizonul hemisuccinat
D. dextranul 70
E. simvastatina
(pag. 371)
F2553150. Identificarea omologilor aceleaşi clase prin spectrofotometrie în IR se poate realiza pentru:
A. barbiturice
B. sulfamide
C. peniciline
D. fenotiazine
E. antidepresive triciclice
(pag. 371)
F2553151. Determinările cantitative în IR au la bază măsurarea următoarelor valori:

A. energia radiaţiei incidente ( Io)
B. energia transmisă ( I )
C. variaţia frecvenţei radiaţiei
D. variaţia intensităţii radiaţiei
E. energia absorbită
(pag. 356)
F2553152. Metoda de determinare cantitativă prin spectrofotometie în IR se caracterizează prin

specificitate în:
A. identificarea speciilor moleculare
B. identificarea izomerilor şi stereoizomerilor
C. identificarea polimorfilor
D. identificarea omologilor aceleiaşi clase
E. stabilirea echilibrului ceto-enolic
(pag. 360)
F2553153. Spectrofotometria în IR se utilizează pentru determinarea cantitativă a:

A. penicilinelor de semisinteză
B. gradului de impurificare a unui polimorf activ cu unul inactiv
C. ciclofasamidei din comprimate
D. acidului nicotinic
E. acidului ascorbic
(pag. 356)
F2553154. Radiaţiile IR se caracterizează prin faptul că :

A. au lungimi de undă mai mari
B. au energii mai mici
C. nu pot produce tranziţii electronice
D. pot produce tranziţii de vibraţie
E. nu pot produce tranziţii d rotaţie
(pag. 353)
F2553155. Absorbţiile în IR sunt caracteristice pentru :

A. unele grupări funcţionale
B. legături
C. unităţi structurale
D. comportarea moleculară vibraţională
E. tipuri de reacţii
(pag. 354)
F2553156. În determinările calitativeşi cantitative prin spectrofotometrie în IR trebuie să se verifice:

A. scala lungimilor de undă
B. repetabilitatea lungimilor de undă
C. repetabilitatea răspunsului
D. zgomotul de fond al spectrofotometrului IR
E. puterea de distincţie
(pag. 358)
F2553157. Care din următoarele structuri preyintă moduri de vibraţie în IR :

A. -CH2
B. tripla legătură a carboului
C. -C=O
D. esteri
E. hidrocarburi aromatice
(pag. 359)
F2553158. Care din următoarele structuri nu prezintă moduri de vibraţie în IR:

A. esterii
B. hidrocarburile aromatice
C. legătura triplă dintre carbon şi azot
D. C=O
E. CONH2
(pag. 359)
F2553159. Există o corelaţie între :

A. poziţia maximelor de absorbţie şi structură
B. prezentarea unor grupări funcţionale organice în moleculele substanţelor analizate şi poziţia maximelor
C. prezenţa impurităţilor
D. grosimea stratului ce trebuie străbătut de radiaţie
E. culoarea probelor şi etaloanelor
(pag. 359)
F2553160. Pentru identificarea analitului cu jutorul unei substanţe de referinţă se pregătesc

A. ambele substanţe în acelaşi mod
B. se înregistrează spectrele IR între 4000 şi 670 cm-1
C. ambele probe diferit
D. se înregistrează spectrele IR între 1000 şi 550 cm-1
E. ambele probe în aceeaşi cuvă
(pag. 363)
F2553161. Pentru obţinerea probelor sub formă de pastile se:

A. triturează 1-2 mg analit cu 300-400 mg KBr
B. triturează 1-2 mg analit cu 300-400 mg KCl
C. triturează 5 mg analit cu 100 mg KI
D. comprimă 10 mg analit
E. comprimă 1 mg analit cu 100 mg NaCl
(pag. 362)
F2553162. Grupa funcţională C=O ce produce vibraţii în IR poate face parte din structuri de :
A. aldehide
B. cetone
C. acizi carboxilici alifatici
D. acizi carboxilici aromatici
E. esteri
(pag. 359)
F2553163. Grupa funcţională OH ce produce vibraţii în IR poate face parte di structuri ca :

A. alcooli
B. fenoli
C. acizi
D. esteri
E. alchene
(pag. 359)
F2553164. Pentru obţinerea pastei aplicată ca probă în spectrometria IR se:

A. triturează 5 - 10 mg din analit cu o cantitate minimă de parafină lichidă
B. triturează 5 - 10 mg din analit cu o cantitate minimă dintr-un alt lichid
C. triturează 8 mg din analit cu o cantitate minimă de parafină lichidă
D. triturează 1 mg substanţă de analizat cu 1 ml alcool
E. amestecă omogen 0,5 mg amalit cu 1 ml H2O
(pag. 362)
F2653165. F.R.X. prevede sterilitate în cazul suspensiilor:

A. aplicate pe plăgi
B. de uz intern
C. aplicate pe arsuri
D. defloculate
E. aplicate pe pielea sugarilor
(pag. 893)
F2653166. Suspensiile sunt sisteme disperse:

A. ultramicroeterogene
B. eterogene
C. instabile
D. stabile
E. omogene
(pag. 475)
F2653167. La prepararea suspensiilor, obţinerea particulelor prin metoda condensării sau precipitării
se poate realiza prin:
A. procedeul dispersării
B. precipitare cu un solvent organic
C. precipitare prin modificarea pH-ului
D. precipitare prin dubla descompunere
E. precipitare cu agenţi tensioactivi
(pag. 476)
F2653168. Caracteristicile unei suspensii defloculate:

A. viteză de sedimentare mare
B. sedimentul se formează încet
C. viteză de sedimentare mică
D. sedimentul se formează rapid
E. sedimentul se redispersează uºor

(pag. 476-477)
F2653169. Ecuaţia lui Stokes se referă la suspensii:

A. diluate
B. cu particule considerate sferice
C. concentrate
D. floculate
E. de uz extern
(pag. 477)
F2653170. Factorii care influenţează stabilitatea suspensiilor:

A. vâscozitatea mediului de dispersie
B. substanţa activă încorporată
D. sarcina electrică a particulelor
E. indicele de refracţie a suspensiei
(pag. 477)
F2653171. Creºterea vâscozităţii mediului de dispersie a suspensiilor:

A. creºte viteza de sedimentare
B. încetineºte viteza de sedimentare
C. contribuie la îmbunătăţirea calităţii suspensiei
D. contribuie la scăderea calităţii suspensiei
E. reduce dimensiunea particulelor
(pag. 477)
F2653172. Metode de obţinere a suspensiilor floculate:

A. prin controlul sarcinii electrice a particulelor
B. prin utilizarea substanţelor tensioactive
C. cu ajutorul polimerilor hidrofili
D. prin metoda gumei uscate
E. prin condensare
(pag. 478-479)
F2653173. Controlul suspensiilor urmăreºte determinarea:

A. mărimii particulelor
B. vâscozităţii
C. tensiunii superficiale
D. capacităţii de hidratare
E. vitezei de sedimentare
(pag. 480)
F2653174. Inregistrarea spectrelor in IR in cazul probelor solide necesită dispersarea acestora intr-un
lichid sau solid de tipul:
A. clorură de potasiu sau bromură de potasiu
B. parafină lichidă
C. fluorură de calciu
D. clorură de sodiu
E. policlorură de vinil
(pag. 362-363 vol.2 ;1039)
F2653175. Radiaţiile IR se caracterizează prin:

A. producerea de tranziţii electronice
B. lungimi de undă mici, energii mari
C. lungimi de undă relativ mari şi energii mici
D. producerea de tranziţii de vibraţie şi rotaţie
E. frecvenţe mici şi energii mari
(pag. 291, 354 vol.2)
F2653176. În controlul medicamentelor spectrometria în IR se aplică:

A. exclusiv în determinările cantitative
B. ca metodă de identificare a substanţelor organice
C. la determinarea purităţii unei substanţe
D. în cercetarea structurii substanţelor
E. în identificarea substantelor medicamentoase după distrugerea integrităţii structurale a acestora
(pag. 356-382 vol.2)
F2653177. Spectrul în IR al unei substanţe constituie:

A. o proprietate ce permite stabilirea identităţii şi purităţii acesteia
B. o proprietate chimică
C. o proprietate ce permite stabilirea structurii
D. o proprietate exclusivă a substanţelor perfect simetrice
E. o "amprentă" a acesteia
(pag. 354-356 vol.2)
F2653178. Spectrul IR înregistrat pentru o substanţă de analizat poate fi utilizat la identificarea acesteia
prin compararea cu spectrul IR al substanţei de referinţă înregistrat în aceleaşi condiţii. FR X utilizează
această metodă de identificare pentru următoarele substanţe medicamentoase:
A. piracetam
B. polividonă
C. fenacetină
D. riboflavină
E. metamizol sodic
(pag. 626,740,766, 775, 825 FR X)
F2653179. Care din următoarele afirmaţii referitoare la spectrometria în IR sunt false:

A. spectrele obţinute în regiunea spectrală IR mediu pot fi considerate ca "amprente" ale substanţei analizate
B. picurile de absorbţie în IR sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice (UV-VIS)
C. pentru ca o moleculă să absoarbă în IR este necesară prezenţa în structura ei a unei grupări cromofore
D. numărul de undă folosit în domeniul IR este o mărime direct proporţională cu lungimea de undă
E. pentru ca o moleculă să poată absorbi radiaţii IR este necesară modificarea dipolmomentului său
(pag. 290-291, 354-355 vol.2)
F2653180. În cazul aplicării spectrometriei IR în controlul medicamentelor:

A. soluţiile de analiţi în solvenţi organici trebuie să fie perfect anhidre
B. substanţele de analizat se introduc în cuve de sticlă sau NaBr, NaCl, KBr etc.
C. pentru determinările cantitative se ţine seama de faptul că picurile de absorbţie caracteristice pentru
fiecare compus, apar la anumite lungimi de undă şi au o intensitate proporţională cu concentraţia speciei
analizate
D. este necesară distrugerea integrităţii moleculelor
E. FR X nu face referiri la utilizarea spectrometriei IR în controlul medicamentelor
(pag. 1038 FR X)
F2653181. Radiaţiile IR pot produce:
A. tranziţii de vibraţie de întindere, simetrice şi asimetrice

B. exclusiv tranziţii de rotaţie
C. vibraţii unghiulare de deformare
D. tranziţii electronice
E. vibraţii de rotaţie în plan
(pag. 354 vol.2)
F2653182. La controlul funcţionării unui spectrofotometru IR trebuie să se verifice:

A. repetabilitatea lungimilor de undă pentru aparatele cu filtre
B. scala lungimilor de undă
C. exclusiv repetabilitatea răspunsului
D. zgomotul de fond
E. puterea de rezoluţie a spectrofotometrului
(pag. 363, 366 vol.2)
F2653183. Care dintre următoarele însuşiri ale substanţelor influenţează analiza prin spectrometrie IR:
A. solvenţii reziduali
B. solubilitatea în apă
C. punctul de topire în cazul substanţelor solide
D. gradul de rotaţie a planului luminii polarizate
E. polimorfismul
(pag. 365 vol.2)
F2653184. În cazul utilizării metodei prin reflexie difuză în înregistrarea spectrelor IR ale substanţelor
solide trebuie să se ţină seama de:
A. granulometria probei
B. stabilitatea chimică a probei
C. sursa de radiaţii utilizată
D. gradul de hidratare sau solvatare a probei
E. detectorul utilizat
(pag. 365 vol.2)
1600 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA a VIII a
Tema nr. 54
Cromatografia in controlul medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
F1254001. Activarea plăcilor cromatografice de silicagel constă în:

A. tratarea lor cu acid sulfuric concentrat
B. tratarea lor cu acid sulfuric diluat
C. menţinerea lor la 180 grade Celsius timp de 30 min
D. eliberarea centrilor adsorbanţi ai silicagelului
E. umectarea lor cu piridina
(pag. 176)
F1254002. Metoda cromatografică în general este:

A. o metodă fizică de analiză care se bazează pe migrarea particulelor încărcate electric
B. o proprietate a lichidelor de a opune rezistenţă la alunecarea în timpul curgerii
C. o metodă electrochimică de analiză
D. o metodă fizico-chimică de separare a unor substanţe dintr-un amestec
E. o proprietate a substanţelor optic active
(pag. 17;1043)
F1254003. Valoarea Rf a unei substanţe, Rf = a/b:

A. reprezintă raportul dintre lungimea plăcii cromatografice şi distanţa parcursă de substanţă de la punctul de
aplicare până la frontul developantului
B. poate fi utilizată numai pentru stabilirea purităţii unei substanţe medicamentoase
C. este o constantă a tuturor substanţelor medicamentoase
D. serveşte pentru identificarea unei substanţe prin compararea cu Rf-ul substanţei etalon
E. nu poate fi utilizată pentru identificarea substanţelor medicamentoase
(pag. 1045-1046)
F1354004. Alegeti informatiile incorecte despre fenomenul Donan:

A. consta in patrunderea unor molecule incarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni
B. consta in patrunderea unor molecule neincarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni
C. are loc un schimb ionic
D. nu are loc schimb ionic
E. indepartarea moleculelor din retea se face usor, printr-o spalare simpla
(pag. 163)
F1354005. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la raportul de retentie:
A. are o valoare subunitara
B. este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (vA) si viteza medie de deplasare a fazei
mobile (vM)
C. este egal cu raportul dintre timpul mort tM si timpul de retentie tR
D. este egal cu raportul dintre timpul de retentie tR si timpul mort tM
E. este egal cu distanta parcursa de volumul mort de faza mobila si distanta pana la maximul picului analitului
A
(pag. 41)
F1354006. De care dintre urmatorii parametri, viteza liniara medie vm nu depinde:

A. temperatura
B. presiunea impusa fazei mobile
C. presiunea impusa fazei stationare
D. natura coloanei
E. natura fazei stationare
(pag. 31)
F1354007. Identificarea spoturilor analitilor in CSS se poate efectua prin urmatoarele procedee, cu o
exceptie:
A. examinarea placii cromatografice in UV
B. expunerea placii cromatografice la vapori de iod
C. masurarea picurilor de pe cromatograma
D. pulverizarea de solutii caustice
E. utilizarea de solutii etalon
(pag. 179-180)
F1354008. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau urmatoarele procese

fundamentale, cu o exceptie:
A. adsorbtia pe suporturi solide
B. repartitia intre faza stationara si aceea mobila
C. adsorbtia pe suporturi lichide
D. schimbul ionic
E. excluderea – difuzia
(pag. 18)
F1454009. Alegeţi faza staţionară potrivită şi faza mobilă corespunzătoare pentru separarea a doi
compuşi nepolari prin cromatografie lichidă.
A. răşină schimbătoare de cationi (cationit) drept fază staţionară şi metanol drept fază mobilă ;
B. răşină schimbătoare de anioni (anionit) drept fază staţionară şi amestec acetonitril – metanol drept fază
mobilă ;
C. silicagel drept fază staţionară polară şi apă acidulată drept fază mobilă ;
D. silicagel silanizat drept fază staţionară nepolară şi amestec metanol – acetonitril – apă drept fază mobilă ;
E. silicagel silanizat drept fază staţionară nepolară şi soluţie apoasă alcalină (NaOH) drept fază mobilă.
(pag. 468, [6] vol. I)
F1454010. Forma nesimetrică (diferită de forma gaussiană) a unui pic cromatografic se poate datora . . .
A. caracterului prea polar al fazei staţionare ;
B. caracterului prea polar al fazei mobile ;
C. vitezei prea mari a fazei mobile în coloană cromatografică ;
D. neliniaritătii izotermei de distribuţie a componentei în cauză între faza staţionară şi faza mobilă ;
E. temperaturii prea ridicate la care se execută analiza cromatografică, având în vedere faptul că coeficientul
de difuzie creşte odată cu temperatura.
(pag. 51-52, [6] vol. II)
F1454011. Indicaţi criteriul după care se separă componentele într-o coloană cromatografică de
excludere sterică (filtrare pe gel), umplută cu un gel inert din punct de vedere chimic.
A. Componentele sunt separate după polaritatea moleculelor, cele polare eluându-se mai repede din coloană
B. Componentele sunt separate după polaritatea moleculelor, cele polare eluându-se mai lent din coloană.
C. Componentele sunt separate după volumul moleculelor, cele cu volum mare eluându-se mai repede din
coloană.
D. Componentele sunt separate după volumul moleculelor, cele cu volum mic eluându-se mai repede din
coloană.
E. Componentele sunt separate după capacitatea moleculelor de a forma legături de hidrogen.

(pag. 139-140, [6] vol. II)
F1454012. La analiza cromatografică HPLC a unei probe, componenta de interes are timpul de retenţie
egal cu 5,1 minute (măsurat de la momentul introducerii probei la capătul de intrare al coloanei de
separare). O componentă care nu este reţinută de faza staţionară părăseşte coloana, în aceleaşi
condiţii de lucru, după 1,5 minute de la introducerea probei în coloană. Ce valoare are factorul de
capacitate (k’) pentru componenta de interes ?
A. 1,8 ;
B. 2,4 ;
C. 2,8 ;
D. 3,2 ;
E. 3,6
(pag. 484, [6] vol. I ; 43, vol. II)
F1454013. La analiza cromatografică HPLC a unei probe, două componente de interes (A şi B) prezintă
următoarele valori ale timpului de retenţie : t(A) = 5,1 minute şi t(B) = 5,7 minute. O componentă care
nu este reţinută de faza staţionară părăseşte coloana, în aceleaşi condiţii de lucru, după 1,5 minute de
la introducerea probei în coloană. Ce valoari au factorii de capacitate pentru cele două substante de
interes (k’(A) şi k’(B)) şi factorul de separare (alfa(AB)) pentru această pereche de compuşi ?
A. k’(A) = 1,80 ; k’(B) = 2,22 ; alfa(AB) = 1,133 ;
B. k’(A) = 2,00 ; k’(B) = 2,24 ; alfa(AB) = 1,120 ;
C. k’(A) = 2,40 ; k’(B) = 2,80 ; alfa(AB) = 1,167 ;
D. k’(A) = 2,40 ; k’(B) = 2,60 ; alfa(AB) = 1,083 ;
E. k’(A) = 2,60 ; k’(B) = 3,25 ; alfa(AB) = 1,250 ;
(pag. 485, [6] vol. I ; 43, vol. II)
F1454014. La ce se referă termenul de "eluţie izocratică", utilizat în cromatografia cu faza mobilă

lichidă (HPLC) şi ce exprimă ?
A. Termenul se referă la ordinea eluţiei componentelor din coloana cromatografică şi exprimă faptul că
coloana are aceeaşi rezoluţie în raport cu toate componentele separate.
B. Termenul se referă la ordinea eluţiei componentelor din coloana cromatografică şi exprimă faptul că
"picurile" tuturor componentelor separate au aceeaşi lăţime.
C. Termenul se referă la separabilitatea componentelor în condiţiile concrete de lucru şi exprimă faptul că în
condiţiile respective două sau mai multe componente eluează împreună, deci nu se pot separa.
D. Termenul se referă la compoziţia eluentului şi exprimă faptul că în timpul separării cromatografice
compoziţia eluentului este nemodificată.
E. Termenul se referă la numărul talerelor teoretice şi exprimă faptul că coloana are acelaşi număr de talere
teoretice pentru toate componentele separate.
(pag. 73, [6] vol. II)
F1454015. La separarea componentelor prin cromatografie de excludere sterică (filtrare pe gel), o

componentă se eluează din coloană la un volum de eluent mai mare decât volumul total al coloanei (
VT ). Alegeţi cauza posibilă a acestui fenomen.
A. Componenta respectivă are molecule prea mici care încap neselectiv în toţi porii gelului ;
B. Componenta respectivă are molecule prea mari care nu încap în niciuna din porii gelului ;
C. Gelul îşi modifică proprietăţile în timpul separării datorită unei reacţii chimice ;
D. Pe lângă excludere sterică, componenta respectivă este parţial adsorbită pe gel ;
E. Componenta disociază în timpul separării formând molecule mai mici.
(pag. 150, [6] vol. II)
F1454016. La separarea prin cromatografie lichidă a componentelor slab acide ale unei probe, utilizând
metoda formării perechilor de ioni, se adaugă fazei mobilă – drept formator de perechi de ioni – una
din substanţele menţionate mai jos. Identificaţi substanţa încauză.
A. amidon solubil ;
B. clorură de terţ-butil ;
C. hidroxid de tetrabutilamoniu ;
D. acid hexansulfonic ;
E. dodecilsulfat (laurilsulfat) de sodiu.
(pag. 469, [6] vol. I)
F1454017. O componentă chimică a unui amestec migrează în timpul analizei cromatografice în strat
subţire parcurgând distanţa H1= 4,5 cm în timp ce frontul eluentului a parcurge distanţa H2 = 18,0 cm.
Identificaţi valorile corecte ale parametrilor Rf şi RM dintre cele de mai jos. (Se cunoaşte : log 1,50 =
0,176 şi log 2 = 0,301)
A. Rf = 0,40 ; RM = 0,176 ;
B. Rf = 0,20 ; RM = 0,477 ;
C. Rf = 0,10 ; RM = 0,477 ;
D. Rf = 0,25 ; RM = 0,477 ;
E. Rf = 0,25 ; RM = 0,301
(pag. 177 ; 179, [6] vol. II)
F1454018. Pe o placă cromatografică cu fază staţionară inversă se separă substanţele A , B şi C iar

parametrii Rf ai acestora sunt : (Rf)A = 0,42 ; (Rf)B = 0,25 şi (Rf)C = 0,58. Care este ordinea crescătoare
a polarităţii celor trei substanţe ?
A. A , B , C ;
B. C , A , B ;
C. A ,C , B ;
D. B , C , A ;
E. B , A , C
(pag. 67 ; 71, [6] vol. II)
F1454019. Un amestec conţine două componente chimice : componenta A (polară) şi componenta B

(mai puţin polară), având mase moleculare egale. Care din afirmaţiile de mai jos, referitoare la
parametrul Rf , utilizat în cromatografia în strat subţire, este adevărată ?
A. la cromatografia cu fază normală (Rf)A < (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A = (Rf)B ;
B. la cromatografia cu fază normală (Rf)A = (Rf)B iar la cromatografia cu faza inversă (Rf)A > (Rf)B ;
C. la cromatografia cu fază normală (Rf)A < (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A > (Rf)B ;
D. la cromatografia cu fază normală (Rf)A > (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A < (Rf)B ;
E. la cromatografia cu fază normală (Rf)A > (Rf)B iar la cromatografia cu fază inversă (Rf)A = (Rf)B .
(pag. 67 ; 71, [6] vol. II)
F1554020. Acidul aspartic se determină prin titrare cu:

A. acid clorhidric 0,1 M;
B. acid sulfuric 0,1 M;
C. hidroxid de sodiu 0,1 M;
D. complexon III 0,1 M;
E. azotat de argint 0,1 M.
(pag. 69)
F1554021. Agar-agarul, numit şi geloză este un polizaharid care se obţine prin extracţie din:
A. cartofi;
B. grâu;
C. alge;
D. lemn;
E. sfeclă de zahăr.
(pag. 145)
F1554022. Agaroza este un polizaharid linear de:
A. D-glucoză de 3,6-anhidro-D-glucoză;
B. D-galactoză de 3,6-anhidro-L-galactoză;
C. D-galactoză de 3,6-anhidro-D-galactoză;
D. D-glucoză de 3,6-anhidro-L-galactoză;
E. D-galactoză de 3,6-anhidro-L-glucoză.
(pag. 145)
F1554023. Gelurile de poliacrilamidă se obţin prin polimerizarea acrilamidei cu un agent de reticulare

cum ar fi:
A. clorura de vinil;
B. clorura de etil;
C. benzen;
D. N,Nprim -metilen-bis-acrilamida;
E. etenă.
(pag. 145)
F1554024. În cromatografia clasică de repartiţie pe coloană faza staţionară este de regulă:

A. polietilena;
B. oxiproprionitrilul;
C. apa;
D. etilenglicolul;
E. dioxanul.
(pag. 71)
F1554025. În HPLC faza mobilă poate fi:

A. apa;
B. polietilena;
C. dioxan;
D. etilenglicolul;
E. oxiproprionitrilul.
(pag. 71)
F1554026. Pentru cromatografia de repartiţie, faza mobilă trebuie să îndeplinească o următoarele

cerinţe:
A. să interacţioneze chimic cu analiţii;
B. să fie incompatibliă cu sistemul de de detecţie;
C. să dizolve faza staţionară;
D. să interacţioneze chimic cu faza staţionară;
E. să dizolve analiţii dar să nu interacţioneze chimic cu aceştia.
(pag. 71)
F1654027. Ce reprezinta factorul de retentie k in cazul cromatografiei pe coloana:

A. Concentratia substantei in faza mobila
B. Raportul cantitativ in care analitul se repartizeaza intre faza mobila si faza stationara
C. Capacitatea coloanei de a separa doua substante din amestecul trecut de-a lungul ei
D. Raportul intre volumele fazei stationare si a celei mobile
E. Produsul dintre timpul de retentie total si viteza eluantului
(pag. 42)
F1654028. Daca izoterma de adsorbtie in cazul separarilor cromatografice este lineara, coeficientul de
distributie depinde de:
A. Concentratia fazei mobile
B. Concentratia fazei stationare
C. Debitul fazei mobile

D. Este constant, independent de concentratie
E. Natura chimica a fazei stationare
(pag. 50-53)
F1654029. Derivatizarea substantelor de analizat in cazul cercetarii lor prin cromatografie de gaze are
ca scop:
A. Modificarea polaritatii substantelor cu polaritate mare care intarzie prea mult in coloana
B. Solubilizarea
C. Reducerea stabilitatii compusilor la temperaturi ridicate
D. Cresterea punctelor de fierbere
E. Crestere punctelor de topire
(pag. 210-211)
F1654030. Gradul de separare a doua substante intr-o cromatograma se defineste prin notiunea de
rezolutie R. Ce valoare va avea aceasta daca varfurile a doua picuri dintr-o cromatograma sunt
separate cu 12,5 cm iar latimile celor doua picuri masurate la baza sunt 3 cm, respectiv, 2,8 cm?
A. 8,6
B. 4,3
C. 1,12
D. 1,20
E. 2,32
(pag. 56)
F1654031. In cromatografia in strat subtire se pot realiza migrari ale analitilor:

A. Numai ascendente
B. Numai descendente
C. Numai orizontale
D. Numai radiale
E. Ascendente, descendente, orizontale, radiale
(pag. 176)
F1654032. In determinarile gel-cromatografice, care din proprietatile moleculelor enumerate mai jos au
un rol decisiv:
A. Polaritatea moleculei
B. Marimea moleculei
C. Structura chimica
D. Configuratia sterica a moleculelor
E. Bazicitatea moleculelor
(pag. 139)
F1654033. Marimea notata K(D), in cromatografie exprima:

A. Factorul de selectivitate
B. Factorul de capacitate
C. Factorul de rezistenta
D. Coeficientul dinamic de distributie
E. Coeficient de distributie
(pag. 33-34)
F2154034. Ecuatia lui van Demeter este:

A. N = L / H
B. H = A + B / Vm + C * Vm
C. Kd = (Ve - Vm) * Vp
D. Rf = H1 / H2
E. R = 1,18 * (trb - tra) * (b * 0,5a + b * 0,5a)
(pag. 46)
F2154035. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un adsorbant utilizat ca faza stationara (in
HPLC):
A. sa fie solubil in solventii utilizati ca faza mobila
B. sa aiba granulatie mare
C. sa catalizeze reactiile secundare
D. sa reactioneze cu substantele pe care la adsoarbe
E. sa aiba granulatie fina
(pag. 1048)
F2154036. Cromatografia de lichide de inalta performanta (HPLC) este o metoda fizico - chimica de
separare cromatografica:
A. in care faza stationara este un solid cu granulatie mare pe care sunt grefate grupari organice
B. in care faza stationara este un lichid
C. in care faza mobila este un lichidintrodus in coloana sub presiune
D. depasita, nu se mai foloseste
E. in care proba se introducesub presiune in stare gazoasa
(pag. 1048)
F2154037. Cunoscand distantaparcursa de analit, de la start pana la mijlocul spotului (H1) si distanta
parcursa de faza mobila (H2) de la start la front, se poate calcula valoarea Rf:
A. Rf = H1 / H2, mai mic sau egal cu 1
B. Rf = H2 / H1, mai mic sau egal cu 1
C. Rf = H2 / H1, mai mare sau egal cu 1
D. Rf = H1 / H2, mai mare sau egal cu 1
E. Rf = H2 / H1, mai mare decat 1
(pag. 177)
F2154038. Intr - o coloana cromatografica HPLC se executa separarea a 3 substante, a, b si c, utilizand

faze inverse. Timpii de retentie (tR) ai celor3 substante au valorile: tRa = 3,5 minute; tRb = 6 minute;
tRc = 8,2 minute. Care este ordinea descrescatoare a polaritatii celor trei substante ?
A. b, a, c
B. a, b, c
C. b, c, a
D. c, a, b
E. a, c, b
(pag. 67)
F2254039. Selectati enuntul incorect referitor la fazele stationare chirale:

A. se obtin prin grefarea unei grupari 3-aminopropil-silil, urmata de imobilizarea selectorului chiral
B. discriminarea chirala se face de catre ciclodextrine
C. se obtin prin grefarea unor grupari C8 sau C18
D. sunt polimerice formate din polizaharide
E. sunt obtinute prin imobilizarea pe silicagel a proteinelor
(pag. 107)
F2254040. Selectati enuntul incorect referitor la cromatografia cu fluide supercritice (SFC):

A. a fost conceputa pentru separarea substantelor termostabile
B. a fost conceputa pentru separarea compusilor nevolatili
C. a fost conceputa pentru separarea macromoleculelor
D. fazele mobile sunt fluide supercritice

E. este o metoda complementara a cromatografiei in faza gazoasa si in faza lichida
(pag. 127)
F2254041. Referitor la fenomenul Donan este incorect enuntul:

A. este caracteristic cromatografiei de schimb ionic
B. consta in patrunderea unor molecule incarcate sau neicarcate electric in interiorul retelei shimbatorului de
ioni
C. indepartarea moleculelor din retea se face prin spalare simpla
D. intre moleculele neincarcate electric si schimbatorul de ioni nu are loc un schimb ionic
E. intre moleculele incarcate electric si schimbatorul de ioni are loc un schimb ionic
(pag. 163-164)
F2254042. In functie de procesele care stau la baza separarilor cromatografice exista:

A. cromatografie de adsorbtie, faza stationara este o pelicula de lichid fixata pe un suport solid
B. cromatografie de repartitie, faza stationara fiind un suport solid care are proprietati adsorbante
C. cromatografie de repartitie, in care faza stationara lichida este miscibila cu faza mobila
D. cromatografie de repartitie, in care faza stationara lichida este nemiscibila cu faza mobila
E. cromatografia de excludere sterica, in care faza stationara poseda un numar mare de grupari functionale
acide sau bazice
(pag. 21)
F2254043. Care dintre enunturile referitoare la marimea KD este incorect?

A. este coeficientul de distributie al unei substante intre cele doua faze
B. se numeste coeficient termodinamic de distributie
C. nu este o caracteristica a unui analit dat in conditii experimentale bine determinate
D. in cromatografia gaz-lichid nu se utilizeaza KD ci coeficientul de repartitie
E. KD se poate exprima in functie de "entalpia libera standard de distributie"
(pag. 33 - 34)
F2254044. Selectati enuntul incorect referitor la cromatografia de gaze:

A. se aplica la separarea substantelor volatile si usor volatilizabile
B. temperaturile de lucru sunt cuprinse intre 800-1000 grade Celsius
C. in cromatografia gaz-lichid faza stationara este lichida si faza mobila gazoasa
D. in cromatografia gaz-solid faza stationara este solida si faza mobila gazoasa
E. prin aceasta tehnica se pot separa molecule in stare gazoasa
(pag. 198)
F2254045. Selectati enuntul incorect referitor la cuplajul LC-GC:

A. se utilizeaza mai ales pentru determinarea unui compus dintr-o matrice complexa
B. cea mai mare problema la asocierea celor doua metode este diferenta dintre volumele de proba
C. se aplica la analiza sterolilor din uleiuri vegetale
D. cele mai multe metode LC-GC se aplica pe faze inverse
E. o problema majora este aceea de a gasi un eluent LC potrivit/compatibil cu GC
(pag. 234 - 235)
F2254046. Selectati enuntul incorect referitor la fluidele supercritice:

A. pentru o anumita substanta, in conditii date de temperatura si presiune nu exista o separare intre fazele
lichida si gazoasa, cele doua faze alcatuind fluidul supercrititic
B. au avantajele solventilor lichizi dar si a celor gazosi
C. sunt caracterizate printr-o vascozitate foarte mare
D. cel mai uitilizat fluid supercritic este dioxidul de carbon
E. puterea unui fluid supercritic de a dizolva diferiti analiti este influentata de presiune si temperatura
(pag. 129 - 131)
F2254047. Selectati enuntul incorect referitor la cromatografia in strat subtire:

A. migrarea analitilor pe placa se face prin antrenarea lor de catre faza mobila
B. poate fi mono sau bidimensionala
C. valoarea Rf reprezinta principalul parametru de evaluare a separarii
D. pentru analiza CSS se prepara solutii cu o concentratie de aproximativ 1%
E. intotdeauna valoarea Rf trebuie sa fie mai mare ca 1
(pag. 177)
F2254048. Dupa separarea analitilor prin CSS acestia nu pot fi identificati prin:
A. expunerea placii la vapori de iod
B. expunerea la lumina naturala in cazul spoturilor substantelor incolore
C. utilizarea de substante etalon
D. examinarea placii cromatografice in UV
E. pulverizarea de solutii caustice
(pag. 179 -180)
F2254049. Evaluarea densitometrica a cromatogramelor CSS nu se poate face prin:

A. reflexie
B. transmisie
C. dicroism circular
D. emisie de fluorescenta
E. prin stingerea fluorescentei
(pag. 188-189)
F2254050. FR X prevede ca principala aplicatie a CH:

A. separarea unor substante din amestecuri vegetale
B. identificarea unor compusi cu structura sulfamidica
C. determinarea puritatii radiochimice
D. controlul de puritate al unor substante medicamentoase
E. dozarea componentelor unor suspensii
(pag. 1043-1044)
F2254051. Selectati enunturile corecte referitoare la reactivarea placilor cromatografice in CSS:

A. prin acoperire cu ceara
B. prin pulverizare cu amidon
C. prin incalzire la 110°C timp de 30 minute
D. prin mentinerea placilor cromatografice in exicator timp de 6h
E. prin tratarea lor cu acid sulfuric conc.
(pag. 176)
F2254052. Selectati enuntul incorect referitor la sursele de lumina din componenta unui densimetru:
A. lampa cu halogen asigura domeniul vizibil
B. lampa cu deuteriu acopera domeniul ultraviolet
C. lampa de sodiu asigura lumina galbena
D. lampa de wolfram asigura domeniul vizibil
E. lampa cu mercur sau xenon asigura masuratorile de fluorescenta
(pag. 190)
F2254053. Selectati enuntul incorect referitor la identificarea substantelor in cromatografia pe strat

subtire:
A. se compara pe aceeasi cromatograma valoarea Rf si culoarea sau fluorescenta petei obtinute cu solutia
proba cu valoarea Rf , culoarea sau fluorescenta petei obtinute cu solutia etalon
B. se utilizeaza valoarea Rf a unei substante, care este Rf=a/b
C. (a) este distanta de la start la centrul petei
D. (b) este distanta de la start la front
E. valoarea Rf pentru o substanta poate fi utilizata pentru identificare daca este mai mare decat 1
(pag. 1045-1046)

fundamentale, cu o exceptie:
A. adsorbtia pe suporturi solide
B. repartitia intre faza stationara si aceea mobila
C. adsorbtia pe suporturi lichide
D. schimbul ionic
E. excluderea – difuzia
(pag. 18)
F2354055. De care dintre urmatorii parametri, viteza liniara medie vm nu depinde:

A. temperatura
B. presiunea impusa fazei mobile
C. presiunea impusa fazei stationare
D. natura coloanei
E. natura fazei stationare
(pag. 31)
F2354056. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la raportul de retentie:
A. are o valoare subunitara
B. este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (vA) si viteza medie de deplasare a fazei
mobile (vM)
C. este egal cu raportul dintre timpul mort tM si timpul de retentie tR
D. este egal cu raportul dintre timpul de retentie tR si timpul mort tM
E. este egal cu distanta parcursa de volumul mort de faza mobila si distanta pana la maximul picului analitului
A
(pag. 41)
F2354057. Alegeti informatiile incorecte despre fenomenul Donan:

A. consta in patrunderea unor molecule incarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni
B. consta in patrunderea unor molecule neincarcate electric in interiorul retelei schimbatorului de ioni
C. are loc un schimb ionic
D. nu are loc schimb ionic
E. indepartarea moleculelor din retea se face usor, printr-o spalare simpla
(pag. 163)
F2354058. Identificarea spoturilor analitilor in CSS se poate efectua prin urmatoarele procedee, cu o
exceptie:
A. examinarea placii cromatografice in UV
B. expunerea placii cromatografice la vapori de iod
C. masurarea picurilor de pe cromatograma
D. pulverizarea de solutii caustice
E. utilizarea de solutii etalon
(pag. 179-180)
F2554059. Schimbatorii de ioni:
A. nu trebuie sa prezinte stabilitate termica si chimica

B. pot contine grupari dietilaminoetil si grupari aminodiacetat
C. sunt solubili in apa
D. au micropori uniformi, cu diametrul de ordinul centrimetrilor
E. silicea are rezistenta mecanica slaba
(pag. 198)
F2554060. In cromatografia de lichide de inalta performanta:

A. faza stationara este apa
B. faza mobila este formata din solventi organici mai putin polari
C. faza stationara este un lichid polar vascos
D. faza mobila este formata din solventi polari
E. solventi ca ciclohexanul si pentanul nu pot fi faza mobila
(pag. 161)
F2554061. Eficacitatea si inaltimea platoului teroretic este influentata de:

A. forma picurilor
B. difuzia turbulenta si difuzia longitudinala B
C. simetria picurilor
D. temperatura
E. coeficientul de distributie
(pag. 84)
F2554062. Cromatografia HPLC de repartitie se foloseste la separarea si dozarea urmatoarelor

substante medicamentoase:
A. acizi si baze tari
B. aditivi
C. combustibili
D. sedative
E. derivati polihalogenati
(pag. 98)
F2554063. Calitatea sorbentilor este determinata de:

A. faza stationara
B. calitatea separarii
C. polaritate
D. stabilitatea mecanica
E. mecanism unic de retentie
(pag. 74)
F2554064. Cromatografia chirala preparativa:

A. este metoda cea mai utilizata pentru obtinerea compusilor enantiomerici, in stare pura
B. nu se realizeaza separari analitice chirale cu faza stationara Chiralpak AD
C. nu are utilitate in industria farmaceutica
D. nu se folosesc faze mobile normale ce contin metil-tert-butileter
E. retentia pe coloane chirale este numai chirala
(pag. 147)
F2554065. Cromatografia de excludere sterica:

A. nu se bazeaza pe diferenta dintre marimile moleculelor
B. tehnicile cromatografice de excludere sterica se folosesc la separarea proteinelor si polipeptidelor
C. nu se poate aplica pentru volume mici de probe
D. face parte din cromatografia planara

E. faza mobila este un gel
(pag. 154)
F2554066. Sephadex-ul:
A. moleculele de Sephadex sunt solubile in apa
B. este gel de dextran
C. Sephadex G200 are pori foarte mici
D. isi mentine integritatea moleculara in HCl 0.1 N
E. exista numai Sephadex G200
(pag. 119)
F2554067. Identificati raspunsul corect referitor la specificitate:

A. este o caracteristica a analitilor
B. este o caracteristica tuturor detectorilor
C. este specifica numai detectorilor ce dau un raspuns discriminant
D. specificitatea presupune ca detectorul da mai multe raspunsuri pentru un singur analit
E. nu este o caracteristica a detectorilor
(pag. 121)
F2554068. Cromatografia de gaze:

A. Se aplica la temperaturi mai mici de 200oC
B. Se poate folosi pentru separarea substantelor organice si medicamentoase
C. Nu se aplica pentru separarea substantelor volatile
D. Nu impune o anumita temperatura corespunzatoare mentinerii moleculelor in stare de gaz
E. Fazele stationare sunt particule solide, inerte fizic si chimic
(pag. 117)
F2554069. Cuplajul LC-CG:

A. nu se foloseste in analiza si controlul medicamentelor
B. nu este o metoda de analiza foarte buna
C. se utilizeaza pentru determinarea unui compus din matricea complexa
D. este imposibila cuplarea LC cu CG
E. analiza sterolii prin aceasta metoda nu este posibila
(pag. 156)
F2554070. Faza stationara:

A. gruparile chimice C8 si C18 nu se pot grefa sau adsorbi pe particulele solide
B. este formata din particule fine lichide
C. omogenitatea marimii particulelor din faza stationara nu este o caractesitica
D. diametrul particulelor de SiO2 in LC este 6-10mm
E. este formata din particule fine solide, sferice
(pag. 138)
F2654071. Ce rol au hidrocarburile în formularea unguentelor?

A. umectant
B. vehicul neapos miscibil cu apa
C. vehicul hidrofob
D. agent de creºtere a vâscozităţii
E. emulgator A/U
(pag. 529-530)
F2654072. Emulgator ulei/apă folosit la formularea unguentelor:

A. gumă arabică
B. tiomersal
C. palmitat de izopropil
D. tristearat de gliceril
E. esteri de polioxietilen sorbitan
(pag. 529-531)
F2654073. Unguentul simplu este:

A. o bază grasă hidrofobă
B. o bază de absorbţie anhidru
C. o bază de absorbţie hidratată
D. o bază lavabilă
E. o bază hidrosolubilă
(pag. 532)
F2654074. Cremele sunt:

A. unguente-emulsii în care faza apoasă depăºeºte 25%
B. unguente-emulsii în care faza apoasă depăºeºte 10%
C. unguente-suspensii în care faza apoasă depăºeºte 25%
D. unguente-suspensii în care faza apoasă depăºeºte 10%
E. unguente polifazice
(pag. 951)
F2654075. Unguente farmaceutice oficinale în F.R.X.:

A. Unguent cu fenilbutazonă 2%
B. Unguent oftalmic cu clorhidrat de pilocarpină 2%
C. Unguent cu acetat de hidrocortizonă 2%
D. Unguent cu clotrimazol 2%
E. Unguent cu oxid de zinc 2%
(pag. 953-961)
F2654076. Factori fiziologici care influenţează absorbţia percutanată:

A. natura chimică a substanţei active
B. solubilitatea substanţei medicamentoase în vehicul
C. tipul excipientului folosit
D. gradul de umectare a stratului cornos
E. polaritatea moleculei de substanţă activă
(pag. 524)
F2654077. Faza staţionară în cromatografia HPLC de repartiţie cu fază inversă este:

A. apa
B. nepolară
C. răşină schimbătoare de ioni
D. compus macromolecular
E. polară
(pag. 67 vol.2)
F2654078. Cromatografia, poate fi definită în general ca:

A. o metodă electrochimică de analiză
B. o proprietate a substanţelor medicamentoase optic active
C. o proprietate a lichidelor de a opune rezistenţă la alunecare în timpul curgerii
D. o metodă fizică de analiză care se bazează pe migrarea particulelor încărcate electric

E. o metodă fizico-chimică de separare a unor substanţe dintr-un amestec
(pag. 17 vol.2, 1043)
F2654079. În separările prin cromatografie de excludere sterică, un rol decisiv îl are:

A. mărimea moleculei
B. structura chimică
C. polaritatea moleculei
D. configuraţia sterică
E. bazicitatea moleculei
(pag. 139 vol.2)
F2654080. Alegeţi răspunsurile corecte cu privire la cromatografia pe hârtie:

A. pentru obţinerea unei faze staţionare hidrofile se acilează hârtia cromatografică
B. hârtia cromatografică este formată din lanţuri celulozice de α-glucoză
C. cromatografia pe hârtie are la bază un mecanism de repartiţie solid-lichid
D. hârtia cromatografică este formată din lanţuri celulozice de ß-glucoză cu M< 100000 u.a.m.
E. hârtia cromatografică este formată din lanţuri celulozice de ß-glucoză cu M> 100000 u.a.m.
(pag. 173,174 vol.2)
F2654081. Rezoluţia R reprezintă:

A. o masură a capacităţii efective de separare a două picuri vecine
B. o caracteristică a unui solut pentru o coloană dată
C. o mărime de retenţie ce caracterizează cromatograma
D. o măsură a numărului de platouri teoretice
E. o măsură a timpului necesar fazei mobile să parcurgă coloana cromatografică
(pag. 56-57 vol.2)
F2654082. Într-o cromatografie considerată lineară, coeficientul de distribuţie κ(D) depinde de:
A. natura fazei mobile
B. structura chimică a fazei staţionare
C. concentraţia substanţelor în faza staţionară
D. concentraţia substanţelor în faza mobilă
E. este constant, independent de concentraţie
(pag. 50-53 vol.2)
F2654083. În cromatografia de lichide de înaltă performanţă, gradientul de fază mobilă se referă la:
A. compoziţie (concentraţie)
B. granulaţie
C. pH
D. activitate chimică
E. forţa ionică
(pag. 73 vol.2)
F2654084. Valoarea coeficientului de selectivitate α (S) calculat pentru doi compuşi A şi B a căror
coeficienţi de distribuţie sunt κ(D)A= 0,75 şi κ(D)B= 1,54 va fi:
A. 2,05
B. 0,48
C. 2,29
D. 0,79
E. 1,155
(pag. 42, 57 vol.2)
F2654085. La separarea unei substanţe medicamentoase X prin cromatografie de lichide de înaltă

performanţă cu detecţie UV s-a folosit o coloană cromatografică cu lungimea (L) de 250 mm. În
cromatograma înregistrată picul principal, cu o lăţime la bază de 0,5 minute, este situat la timpul de
retenţie 5,0 minute. Numărul de platouri teoretice şi înălţimea unui platou teoretic vor fi:
A. N = 1600, H = 0,156
B. N = 400, H = 0,156
C. N = 800, H = 6,4
D. N = 1600, H = 64
E. N = 800, H = 64
(pag. 45 vol.2)
F1254086. Care din următorii detectori pot fi utilizaţi în HPLC?

A. detectorul de ionizare in flacără
B. refractometric
C. catarometrul
D. detectorul UV-VIS
E. detectorul de fluorescenţă
(pag. 73-74)
F1254087. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la metoda CSS sunt corecte?
A. identitatea substanţelor separate prin CSS se poate stabili numai pe baza valorilor Rf
B. metoda CSS se poate utiliza pentru a stabili puritatea unei substanţe
C. detecţia substanţelor separate prin CSS nu se poate realiza folosind substanţe etalon
D. detecţia substanţelor separate prin CSS se bazează pe derivatizarea analiţilor pentru a obţine spoturi
colorate sau fluorescente
E. detecţia substanţelor separate prin CSS se poate realiza prin spectrometrie de fluorescenţă
(pag. 181-182)
F1254088. Care dintre următorii parametri caracterizează retenţia în HPLC?

A. parametrul Rf
B. timpul de retenţie tR
C. volumul de retenţie VR
D. eficacitatea
E. factorul de capacitate k
(pag. 40)
F1254089. Cromatografia în fază gazoasă este o variantă a cromatografiei pe coloană în care separarea
componentelor unui amestec complex se realizează datorită unor procese de repartiţie sau absorbţie
între:
A. faza mobilă lichidă si faza staţionară lichidă
B. faza mobilă gazoasă şi faza staţionară lichidă
C. faza mobilă lichidă şi faza staţionară solidă
D. faza mobilă gazoasă şi faza staţionară solidă
E. faza mobilă gazoasă şi faza staţionară gazoasă
(pag. 198; 1046)
F1254090. Cromatografia în fază gazoasă permite separarea:

A. tuturor substanţelor medicamentoase
B. substanţelor volatile stabile la temperatura lor de volatilizare
C. substanţelor solide care se lichefiază uşor

D. substanţelor uşor volatilizabile la temperaturi mai mici de 400°C
E. toate variantele sunt adevărate
(pag. 198)
F1254091. Dozarea substanţelor medicamentoase separate prin cromatografie pe strat subţire se

efectuează:
A. prin introducerea în calcul a timpilor de retenţie ai componentelor din proba de analizat
B. dupa răzuirea şi eluarea substanţelor de pe adsorbant şi determinarea cantitativă prin alte metode
C. FR X nu face referiri în acest sens
D. prin spectrofotometrie "in situ"
E. direct pe placă prin fotodensitometrie
(pag. 1046)
F1254092. Gradul de separare a două substanţe într-o cromatogramă se defineşte prin noţiunea de
rezoluţie (Rs). Sunt adevărate urmatoarele afirmaţii legate de rezoluţie, cu excepţia:
A. rezoluţia creşte cu cresterea numărului de talere teoretice N
B. rezoluţia creşte cu creşterea factorului de separabilitate
C. rezoluţia este o mărime dependentă de factorul de capacitate
D. o rezoluţie bună pentru două picuri adiacente presupune diferenţe foarte mici între tR a componentelor
E. rezoluţia scade cu creşterea numărului de talere teoretice N
(pag. 55-61)
F1254093. În componenţa unui cromatograf de gaze se găsesc:

A. rezervorul de gaz
B. coloana cromatografică
C. injectorul-evaporatorul
D. detectorul
E. detector refractometric
(pag. 198)
F1254094. În cromatografia cu fază inversă, faza staţionară este:

A. polară
B. nepolară
C. răşină schimbătoare de ioni
D. compus macromolecular
E. silicagel grefat cu lanţuri hidrocarbonate
(pag. 67)
F1254095. În gaz-cromatografie pot fi utilizaţi următorii detectori:

A. detector refractometric diferenţial
B. detector UV-VIS
C. detectorul de conductibilitate termică (CT)
D. detectorul de ionizare în flacără (DIF)
E. spectrometrul de masă (SM)
(pag. 213-233)
F1254096. În HPLC se pot utiliza ca faze staţionare:

A. solide polare
B. solide nepolare
C. schimbători de ioni
D. lichide impregnate pe un solid inert
E. gaze impregnate pe un suport polar

(pag. 65-71)
F1254097. Metodele utilizate pentru deteminări cantitative în gaz-cromatografie sunt:

A. metoda conţinutului aparent
B. metoda concentrat-diluat
C. metoda standardului intern-curbă de etalonare
D. metoda standardului extern-curbă de etalonare
E. metoda normării ariilor
(pag. 223-224)
F1354098. Caracteristici comune metodelor cromatografice:

A. analitii din amestec se repartizeaza intre faza stationara si faza mobila
B. cele doua faze sunt nemiscibile
C. intre cantitatile de analiti repartizati intre cele doua faze nu exista un echilibru
D. migrarea analitilor de-a lungul fazei stationare se realizeaza cu aceeasi viteza
E. separarea consta in eluarea continua a analitilor ce parasesc succesiv coloana
(pag. 26)
F1354099. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, privind rasinile schimbatoare de ioni, daca
se considera reactia de schimb dintre 2 ioni A si B:
A. daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de
echilibru este mai mare decat unitatea KA/B>1
B. daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de
echilibru este mai mica decat unitatea KA/B<1
C. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai
mare
D. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai
mica
E. valoarea constantei de echilibru este mai mica cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai
mare
(pag. 161)
F1354100. Coeficientul de difuzie D este o marime caracteristica a unei substante si prezinta

A. este legat de marimea ei in conditii date de temperatura
B. depinde de vascozitatea mediului
C. se exprima in m/s
D. nu depinde de vascozitatea mediului
E. se exprima in m2/s.
(pag. 35)
F1354101. Cromatografia chirala de adsorbtie sau repartitie prezinta urmatoarele caracteristici:

A. se caracterizeaza prin structura chirala a fazei stationare
B. se caracterizeaza prin structura chirala a fazei mobile
C. exploateaza caracteristicile functionale ale analitilor
D. permite separarea selectiva a enantimerilor
E. este o tehnica hibrida, ce imbina cromatografia cu electroforeza
(pag. 25)
F1354102. Fazele stationare de tip I din HPLC:

A. se obtin prin grefarea pe silicagel a unei grupari de 3-aminopropilsilil, urmata de imobilizarea selectorului
chiral
B. sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilati
C. pentru obtinerea lor se utilizeaza beta-ciclodextrine naturale sau modificate

D. sunt faze stationare chirale polimerice
E. selectorul chiral poate fi fenilalanina
(pag. 107)
F1354103. Gelurile utilizate ca suporturi in cromatografia de excludere sterica trebuie sa indeplineasca

anumite proprietati:
A. diametrul porilor
B. forma si marimea particulelor
C. sa aiba o afinitate crescuta fata de substantele dizolvate in solutiile de analizat
D. sa nu reactioneze cu solventii
E. sa aiba consistenta spumoasa, semirigida sau rigida
(pag. 142)
F1354104. Hartia cromatografica:

A. este formata din lanturi celulozice de beta-glucoza
B. are M < 100000 u.a.m.
C. este formata din lanturi celulozice de alfa-glucoza
D. are M > 100000 u.a.m.
E. are caracter hidrofob
(pag. 173)
F1354105. In care din urmatoarele metode cromatografice faza mobila este lichida, iar faza stationara
este solida:
A. cromatografia de afinitate
B. cromatografia de repartitie
C. cromatografia de schimb ionic
D. cromatografia de contracurent
E. cromatografia de repartitie cu faza legata normal sau inversa.
(pag. 21)
F1354106. Masurarea densitometrica a analitilor separati prin CSS se poate face prin:
A. reflexie
B. refractie
C. transmisie
D. emisie fluorescenta
E. stingerea fluorescentei
(pag. 188)
F1354107. Pentru determinarea concentratiei componentilor separati prin GC se pot utiliza urmatoarele
procedee:
A. metoda normarii ariilor
B. metoda standardului intern
C. metoda curbei de calibrare
D. metoda examinarii in UV
E. metoda adaosului de standard
(pag. 223)
F1454108. Care din fazele staţionare de mai jos se pot utiliza pentru separarea enantiomerilor unui
compus chiral ?
A. 3-amino-propilsilil-(R)-dinitrobenzoil-fenilglicină ;
B. beta-ciclodextrină ;
C. eteri coroană ;
D. silicagel dimetil-octadecil-silanizat (C18) ;

E. carbon poros grafitat
(pag. 77, [6] vol. II ; 106-108)
F1454109. Cu ce fază mobilă funcţionează satisfăcător răşinile schimbătoare de ioni ca faze staţionare
cromatografice ?
A. cu faza mobilă acidă sau neutră în cazul anioniţilor slabi ;
B. cu faza mobilă acidă sau neutră în cazul cationiţilor slabi ;
C. cu faza mobilă alcalină sau neutră în cazul anioniţilor slabi ;
D. cu faza mobilă alcalină sau neutră în cazul cationiţilor slabi ;
E. cu faza mobilă acidă atât la cationiţi slabi cât si la anioniţi slabi.
(pag. 166, [6] vol. II)
F1454110. Molecula cloramfenicolului conţine doi atomi de carbon asimetrici (notate în continuare cu
"1" şi "2") ; fiecare din ei poate fi în configuraţia "R" (rectus) sau "S" (sinister). Care este perechea de
izomeri ai cloramfenicolului care nu se pot separa între ei – în principiu – utilizând coloană
cromatografică cu faza staţionară nechirală de tipul C18 ?
A. izomerii (1R,2R) şi (1R,2S) ;
B. izomerii (1R,2R) şi (1S,2S) ;
C. izomerii (1R,2S) şi (1S,2S) ;
D. izomerii (1S,2R) şi (1R,2S) ;
E. izomerii (1S,2R) şi (1S,2S)
(pag. 104-106, [6] vol. II)
F1454111. Molecula efedrinei conţine doi atomi de carbon asimetrici (notate în continuare cu "1" şi "2")
; fiecare din ei poate fi în configuraţia "R" (rectus) sau "S" (sinister). Care este perechea de izomeri ai
efedrinei care se pot separa între ei – în principiu – utilizând coloană cromatografică cu faza staţionară
nechirală de tipul C18 ?
A. izomerii (1R,2R) şi (1R,2S) ;
B. izomerii (1S,2R) şi (1R,2S) ;
C. izomerii (1R,2S) şi (1S,2S) ;
D. izomerii (1R,2R) şi (1R,2S) ;
E. izomerii (1S,2S) şi (1R,2R) ;
(pag. 104-106, [6] vol. II)
F1454112. Termenul de "cromatografie cu fază inversă", utilizat în controlul analitic al medicamentelor

se referă la faptul că . . .
A. faza mobilă este polară ;
B. faza mobilă este nepolară ;
C. faza staţionară este polară ;
D. faza staţionară este nepolară ;
E. factorii de capacitate ai componentelor chimice separate sunt invers proporţionale cu mobilitatea
cromatografică a lor.
(pag. 67 ; 71, [6] vol. II)
F1554113. Eficacitatea coloanei cromatografice exprimă capacitatea ei:

A. de a da picuri cât mai simetrice;
B. de a da picuri cât mai asimetrice;
C. de a da picuri cât mai largi;
D. de a da picuri cât mai sstrâmte;
E. de a da picuri cu baze cât mai mici.
(pag. 45)
F1554114. Fazele staţionare pe bază de ciclodextrine cu caracter hidrofob se utilizează pentru
separarea:
A. alcanilor;
B. alcoolilor;
C. poliolilor;
D. acizilor carboxilici;
E. cicloalcanilor.
(pag. 110)
F1554115. În cromatografia clasică de repartiţie pe coloană faza mobilă poate fi:

A. apa;
B. n-butanolul;
C. alcoolul benzilic;
D. cloroformul;
E. toluenul.
(pag. 71)
F1554116. În cromatografie, timpul de retenţie maxim al unui analit se defineşte ca fiind:

A. timpul care se scurge de la injecţia probei de analit în coloană şi ieşirea picurilor analitului în detector;
B. timpul care se scurge de la injecţia probei de analit în coloană şi parcurgerea unei porţiuni de coloană de 1
cm;
C. raportul între lungimea coloanei cromatografice şi viteza liniară medie de deplasare a analitului în coloană;
D. raportul între lungimea coloanei cromatografice şi diametrul coloanei;
E. raportul între viteza liniară medie de deplasare a analitului în coloană şi lungimea coloanei cromatografice.
(pag. 29)
F1554117. În HPLC faza mobilă poate fi:

A. oxiproprionitrilul;
B. pentan;
C. ciclohexan;
D. hexanul;
E. heptanul.
(pag. 71)
F1554118. În HPLC faza staţionară este de regulă:

A. polietilena;
B. oxiproprionitrilul;
C. apa;
D. etilenglicolul;
E. nitrometanul.
(pag. 71)
F1554119. Numărul platourilor teoretice (N) caracterizează eficacitatea coloanei cromatografice şi este
dependent de:
A. lungimea coloanei;
B. înălţimea platoului teoretic;
C. dinamica fazei mobile;
D. laţimea platoului teoretic;
E. diametrul coloanei.
(pag. 58)
F1554120. Pentru cromatografia de repartiţie, faza mobilă trebuie să îndepinească următoarele cerinţe:
A. să aibă o mare putere de dizolvare dar să nu interacţioneze chimic cu analiţii din probe;
B. să fie incompatibilă cu sistemul de detecţie;

C. să nu dizolve faza staţionară şi să nu interacţioneze chimic cu aceasta;
D. să fie compatibilă cu sistemul de detecţie;
E. să dizolve faza staţionară şi să interacţioneze chimic cu aceasta.
(pag. 71)
F1554121. Pentru separarea GC a stereoizomerilor se pot utiliza faze staţionare pe bază de:
A. aminoacizi;
B. ciclohexan;
C. benzen;
D. alcani;
E. ciclodextrine.
(pag. 110)
F1654122. Alegeti raspunsurile corecte cu privire la cromatografia de hartie:

A. Are la baza un mecanism de repartitie solid-lichid
B. Hartia cromatografica constituie suportul de faza stationara
C. Hartia cromatografica are un caracter hidrofob
D. Hartia cromatografica are un caracter hidrofil
E. Apa este singurul solvent utilizat pentru obtinerea unei faze stationare hidrofile
(pag. 173, 174)
F1654123. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:

A. Identitatea substantelor separate prin CSS se poate stabili numai pe baza valorilor Rf
B. Identitatea substantelor separate prin CSS nu se poate stabili numai pe baza valorilor Rf
C. CSS se poate utiliza pentru stabilirea puritatii unei substante daca se respecta anumite conditii
D. CSS nu se poate utiliza pentru stabilirea puritatii unei substante
E. In CSS este posibila derivatizarea analitilor pentru a obtine pete colorate fluorescente
(pag. 181-182)
F1654124. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte?

A. Rasinile cu grupari sulfonice prezinta o crestere a afinitatii pentru ionii cu aceeasi sarcina, odata cu
cresterea numarului atomic Z
B. Rasinile cu grupari sulfonice prezinta o crestere a afinitatii pentru ioni cu aceeasi sarcina, odata cu
scaderea numarului atomic Z
C. Rasinile anionice cu grupari amino secundare si tertiare au o afinitate mare pentru ionii hidroxil
D. Rasinile anionice cu grupari amino secundare si tertiare au o afinitate mica pentru ionii hidroxil
E. Afinitatea schimbatorilor anionici cu grupe de amoniu cuaternar fata de anioni scade odata cu sarcina
ionilor, in general
(pag. 163)
F1654125. Evaluarea densitometrica a cromatogramelor obtinute prin CSS se poate realiza prin
urmatoarele procedee:
A. Reflexie
B. Transmisie
C. Difuzie
D. Emisie fluorescenta
E. Stingerea fluorescentei
(pag. 188-189)
F1654126. In cazul unui gaz-cromatograf prevazut cu detector de conductibilitate termica se utilizeaza

drept gaz vector:
A. Neon sau argon
B. Un gaz cu conductibilitate termica mare

C. Azot
D. Heliu
E. Un gaz cu conductibilitate termica mica
(pag. 215)
F1654127. In cromatografia de lichide de inalta performanta cu gradienti:

A. Se modifica granulatia fazei stationare
B. Se modifica impregnatia fazei stationare
C. Se modifica compozitia fazei mobile
D. Elutia programata cu gradienti are rostul de a imbunatati eficacitatea separarii cromatografice
E. Se modifica polaritatea fazei mobile prin folosirea amestecurilor de solventi
(pag. 73)
F1654128. Optimizarea proceselor de separare cromatografica se realizeaza actionand asupra

urmatorilor parametri:
A. Numarul de platouri teoretice
B. Factorul de selectivitate
C. Factorul de rezistenta la transferul de masa
D. Presiune
E. Factorul de capacitate
(pag. 58)
F1654129. Printre detectorii folositi in cromatografia de lichide de inalta performanta se numara:

A. Detectorii de absorbanta (UV, VIS, IR)
B. Detectorul de fluorescenta
C. Detectorul de vascozitate
D. Detectorul refractometric
E. Detectorul electrochimic
(pag. 73-74)
F2154130. In cromatografia de gaze (GC):

A. rezolutia se calculeaza conform formulei: R = 5,54 * (tr / b * 0,5) * 2
B. rezolutia se calculeazaconform formulei: R = 2 * (tRb - tRa) / (ya + yb)
C. rezolutia se calculeaza conform formulei: R = 1,18 * (tRb - tRa) / (b * 0,5 * a + b * 0,5 * a)
D. rezolutia sa fie mai mare decat 1 pentru ca rezultatul determinarii sa fie valabil
E. rezolutia sa fie mai mica decat 1 pentru ca rezultatul determinarii sa fie valabil
(pag. 1048)
F2154131. In cromatografia de gaze se folosc urmatoarele gaze purtatoare:

A. argon, azot
B. heliu, argon
C. metan, azot
D. hidrogen, heliu
E. oxigen, dioxid de carbon
(pag. 201)
F2154132. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate in cazul cromatografiei de gaze:
A. faza stationara este un gaz
B. faza stationara este un solid
C. faza mobila este un lichid
D. faza mobila este un gaz
E. faza stationara este un lichid cu care este impregnat un suport solid inert
(pag. 198,201,1046)
F2154133. In cromatografia de gaze (CG):

A. faza mobila poate fi gazoasa
B. faza mobila poate fi solida
C. faza mobila poate fi lichida
D. faza stationara poate fi lichida
E. faza stationara poate fi solida
(pag. 198,199,200,201)
F2154134. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate pentru cromatografia de repartitie:
A. faza stationara este o pelicula de lichid fixata pe un suport solid
B. faza stationara lichida nu este miscibila cu faza mobila
C. faza stationara este un compusmolecular reticulat
D. faza stationara este un suport solid cu proprietati adsorbante
E. faza stationara solida este miscibila cu faza mobila
(pag. 21)
F2154135. Pentru eluarea analitilor hidrofili in cromatografia pe hartie se pot folosi urmatoarele
sisteme de solventi:
A. izopropanol - amoniac - apa
B. formamida - benzen
C. n-butanol - acid acetic - apa
D. apa - fenol
E. ulei de parafina - DMF - metanol - apa
(pag. 174)
F2154136. Pentru realizarea de separari cromatografice bune si eficiente in majoritatea cazurilor este
necesar ca:
A. polaritatea fazei stationare sa fie diferita de polaritatea analitului
B. polaritatea fazei mobile sa fie identica cu polaritatea analitului
C. nu conteaza polaritatea ci puritatea absoluta a analitului
D. polaritatea fazei stationare sa fie asemanatoare cu polaritatea analitului
E. polaritatea fazei mobile sa fie diferita de polaritatea analitului
(pag. 70)
F2154137. In HPLC de repartitie nu sunt corecte afirmatiile:

A. in cromatografia pe faza stationara normala, faza stationara este nepolara iar faza mobila este polara
B. in cromatografia pe faza stationara normala, faza stationara este polara iar faza mobila este nepolara
C. in cromatografia pe faza inversa, faza stationara este nepolara iar faza mobila este polara
D. in cromatografia pe faza inversa, faza stationara este polara iar faza mobila este nepolara
E. in cromatografia pe faza inversa este eluat mai intai analitul cel mai nepolar
(pag. 67)
F2154138. Pentru separarea enantiomerilor prin tehnici cromatografice se folosesc:

A. metode cromatografice in faza lichida
B. nu se pot folosi metode in faza gazoasa
C. metode directe pe faze stationare chirale sau pe faze obisnuite dar aducand in faza mobila un aditiv chiral
D. metode indirecte pe faze stationare obisnuite dupa derivatizarea lor printr - o reactie chimica specifica
E. enantiomerii nu se pot separa prin metode cromatografice
(pag. 105)
F2154139. Cromatografia de gaze (CG) in controlul medicamentelor:

A. se poate folosi pentru identificarea speciilor chimice
B. se poate folosi pentru identificarea compusilor dintr - o serie omoloaga (alcani, compusi organofosforici,
uleiuri vegetale)
C. se poate folosi pentru determinarea concentratiei compusilor separati prin CG
D. nu se poate folosi pentru identificarea speciilor chimice
E. nu se poate folosi pentru determinarea concentratiei componentelor separate prin GC
(pag. 221,222,223,224)
F2254140. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia HPLC de adsorbtie:

A. faza stationara este de silicagel
B. faza stationara este de alumina
C. ca faza mobila se utilizeaza de regula apa
D. se aplica la separarea unor substante solubile in apa
E. se aplica la separarea unor substante relativ nepolare
(pag. 66 - 67)
F2254141. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia de lichide sub presiune:

A. in cazul cromatografiei HPLC lichid-lichid faza stationara lichida se fixeaza prin adsorbtie fizica
B. faza stationara poate fi alumina
C. faza stationara poate fi silicagel silanizat
D. poate fi cromatografie pe "faza stationara normala"
E. poate fi cromatografie pe "faza inversa"
(pag. 67 - 68)
F2254142. Selectati enunturile corecte referitoare la metoda cromatografica:

A. este o metoda fizico-chimica de separare a unor substante dintr-un amestec
B. separarea are loc intr-un sistem constituit din doua faze stationare
C. se bazeaza pe un proces de migrare diferentiata a substantelor dintr-un amestec
D. este o metoda fizica de analiza bazata pe migrarea particulelor incarcate electric
E. este o metoda de analiza care se bazeaza pe proprietatea unui substante de a absorbi selectiv radiatiile
electromagnetice
(pag. 1043)
F2254143. Selectati metodele cromatografice oficinale in FR.X:

A. cromatografia pe strat subire
B. cromatografia cu fluide supercritice
C. cromatografia de gaze
D. cromatografia de schimb ionic
E. cromatografia de lichide sub presiune
(pag. 1043 - 1049)

A. este o metoda fizica de separare
B. faza stationara este un solid cu granulatie fina sau un solid impregnat cu un lichid
C. faza stationara nu poate fi un solid pe care sunt grefate grupari organice
D. faza stationara este depusa in strat subtire pe un suport de sticla
E. faza mobila este un lichid
(pag. 1048)
F2254145. Sistemul de detectare folosit in cromatografia de lichide sub presiune se bazeaza pe:
A. spectrofotometrie de absorbtie
B. termogravimetrie
C. refractometrie diferentiala
D. fluorimetrie
E. metode volumetrice
(pag. 1048)
F2254146. In cromatografia de gaze:

A. faza mobila este un lichid care se aduce in stare gazoasa inaintea determinarii
B. faza mobila este numita gaz-purtator
C. faza stationara este un solid sau un lichid impregnat pe un suport solid inert
D. probele de analizat dizolvate int-un solvent sunt introduse in camera de evaporare termostata la 10°C
E. rezultatele se prezinta sub forma unui grafic semnal-timp
(pag. 1046)
F2254147. Separarea enantiomerilor se poate face prin:

A. metode cromatografice in faza lichida
B. metode cromatografice in faza gazoasa
C. direct pe faze stationare si cu faza mobila obisnuita
D. indirect, dupa derivatizare chimica precoloana
E. cromatografie de lichide in faza supercritica
(pag. 105)
F2254148. Selectati avantajele cromatografiei cu fluide supercritice (SFC) comparativ cu metoda HPLC:
A. viteza de executie mai mica
B. cuplarea usoara cu spectrometrul de masa
C. consum mai mic de solventi organici
D. rezolutie mai mica pe unitatea de timp
E. timpi de echilibrare mai scurti, deci developare mai rapida
(pag. 133)
F2254149. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia de excludere sterica:

A. se bazeaza pe diferentele dintre marimile moleculelor
B. poate fi utilizata pentru separarea polipeptidelor
C. nu poate fi utilizata pentru separarea proteinelor
D. fazele de stationare sunt geluri de diverse tipuri
E. prima faza de acest gen a fost pe baza de dextran polireticulat
(pag. 139)
F2254150. Referitor la cromatografia de schimb ionic sunt corecte enunturile:

A. este o tehnica lichid electrocromatografica
B. este o tehnica lichid cromatografica (LC)
C. pe faza stationara polimerica sunt grefate grupari ionizabile
D. fazele stationare schimbatoare de ioni se mai numesc si "faze inverse"
E. fazele stationare schimbatoare de ioni sunt capabile sa fixeze exclusiv cationi
(pag. 155)
F2254151. Proprietatile fizico-chimice ale schimbatorilor de ioni sunt:

A. instabilitate chimica
B. stabilitate termica
C. capacitatea de schimb ionic
D. ionizarea gruparilor shimbatoare este independenta de natura chimica a acestora
E. porozitatea
(pag. 159 - 160)
F2254152. Referitor la faza mobila in cromatografia de schimb ionic, selectati enunturile corecte:
A. este formata din solventi organici
B. in mod exceptional se poate adauga in faza mobila o cantitate mica de apa, pentru a facilita dizolvarea
analitilor
C. favorizeaza ionizarea analitilor din solutii
D. are o constanta dielectrica mica
E. favorizeaza ionizarea gruparilor functionale ale rasinilor schimbatoare de ioni
(pag. 166)

fundamentale:
A. adsorbtia pe suporturi inerte
B. repartitia intre faza stationara si faza mobila
C. adsorbtia pe suporturi solide
D. excluderea-difuzia
E. schimbul ionic
(pag. 18)
F2254154. Indiferent de tehnica aleasa, metodele cromatografice au cateva aspecte comune:

A. analitii din amestec se repartizeaza intre faza mobila si faza stationara, care sunt nemiscibile
B. analitii din amestec se repartizeaza intre faza mobila si faza stationara, care pot fi foarte putin solubile una
in alta
C. intre cantitatile de analiti repartizati in cele doua faze nu exista un echilibru dependent de insusirile fiecarui
analit
D. separarea consta in eluarea continua a analitilor care migrand cu aceeasi viteza parasesc simultan coloana
E. sub actiunea fazei mobile, migrarea analitilor de-a lungul fazei stationare are loc cu viteze diferite
(pag. 26)
F2254155. In legatura cu faza stationara sunt corecte urmatoarele:

A. este formata din particule fine solide sferice sau aproape sferice
B. este formata din particule fine solide, pe care se fixeaza faza stationara lichida ca in cromatografia de
adsorbtie
C. gruparile chimice C8 sau C18 ale fazei stationare nu participa la procesele cromatografice
D. interactiunile cu analitii au loc la suprafata fazei stationare
E. in cromatografia de repartitie faza stationara este un lichid fixat pe un suport solid inert
(pag. 29)
F2254156. Selectati marimile care caracterizeaza retinerea analitilor in coloana cromatografica,

respectiv pe faza stationara:
A. volumul de retentie VR
B. coeficientul de rezistenta la transferul de masa C
C. factorul de capacitate k`
D. numarul de platouri teoretice N
E. timpul de retentie tR
(pag. 40 - 41)
F2254157. Referitor la fazele suport utilizate in cromatografia de gaze selectati enunturile corecte:
A. fazele suport sunt formate din particule solide foarte reactive chimic dar inerte fizic
B. fazele suport pot fi poroase, cu pori mari si uniformi
C. fazele suport pot fi neporoase, formate din sfere din sticla
D. fazele stationare pot fi lichide
E. fazele stationare lichide trebuie sa aiba o vascozitate foarte mica
(pag. 202 - 203)
F2254158. Selectati compusii care pot fi utilizati ca faze stationare lichide in gaz-cromatografie:
A. poliesteri si polieteri ai glicolilor
B. siliconii
C. silicagelul
D. sitele moleculare
E. hidrocarburi saturate
(pag. 203 - 206)
F2254159. Selectati procedeele de derivatizare a substantelor de analizat, cele mai frecvent utilizate in
gaz-cromatografie:
A. esterificarea
B. alchilarea
C. sililarea
D. complexarea cu ioni metalici
E. bromurarea
(pag. 211 - 212)
F2254160. In cromatografia de gaze pot fi utilizati ca detectori:

A. detectorul refractometric
B. catarometrul
C. detectorul de fluorescenta
D. detectorul cu ionizare in flacara
E. spectrometrul de masa (MS)
(pag. 213 - 220)
F2254161. Selectati metodele de determinare a concentratiei componentilor separati prin gaz

cromatografie (GC):
A. metoda curbei de calibrare
B. metoda masurarii timpului de retentie
C. metoda standardului intern
D. metoda masurarii volumului de retentie
E. metoda standardului extern
(pag. 223 - 224)
F2254162. Selectati enunturile corecte referitoare la cuplajul HPLC-HRGC:

A. are o repetabilitate inferioara tehnicilor cromatografice simple
B. a fost utilizat la analiza uleiurilor volatile de mandarine
C. prepararea (pregatirea) probei este simpla
D. permite o separare eficienta o viteza mare de executie
E. nu poate fi aplicat probelor cu matrice complexa
(pag. 237 - 239)
F2254163. Cromatografia de afinitate:

A. nu poate fi utilizata in analizele de interes biomedical datorita complexitatii probelor
B. permite scurtarea multor operatiuni preliminare de purificare
C. se aplica in special in analiza materiilor prime farmaceutice
D. are o mare specificitate
E. poate fi utilizata la separarea peroxidazei dintr-un amestec de proteine
(pag. 153)
F2254164. Selectati detectorii utilizati in HPLC:

A. detectorul de conductibilitate termica
B. spectrometrul de masa
C. detectorul de ionizare in flacara
D. detectorul electrochimic
E. detectorul refractometric
(pag. 73)
F2254165. Selectati enunturile corecte referitoare la cromatografia pe faza inversa:

A. faza mobila este nepolara
B. faza stationara este nepolara
C. in cromatografia pe faza inversa este eluat mai intai analitul cel mai nepolar
D. de regula pentru fazele stationare inverse, gruparile alchil legate sunt radicali octil C8 sau octadecil C18
E. gruparile C8 si C18 confera un caracter polar
(pag. 68 - 71)

A. faza mobila lichida circula prin coloana sub actiunea fortei gravitationale
B. faza mobila lichida circula prin coloana cu un debit variabil
C. in cazul in care compozitia fazei mobile se mentine constanta pe toata durata determinarii aceasta poarta
numele de elutie izocratica
D. in cazul in care compozitia fazei mobile se modifica pe durata determinarii aceasta poarta numele de elutie
normala
E. sistemul de detectare trebuie sa permita determinarea cantitativa a componentelor eluate
(pag. 1048)
F2254167. Selectati enuturile corecte referitoare la cromatografia pe strat subtire:

A. pot fi separati ioni anorganici
B. faza stationara este introdusa intr-o coloana de sticla
C. pot fi separati complecsi organo-metalici
D. cele mai utilizate faze stationare sunt cele de silicagel
E. pot fi separati compusi organici
(pag. 174-175)
F2254168. Selectati enunturile corecte referitoare la CSS:

A. identitatea substantelor separate prin CSS nu se poate stabili numai pe baza valorilor Rf
B. in CSS pentru a obtine pete colorate sau fluorescente pe placa analitii nu pot fi derivatizati
C. se poate utiliza pentru stabilirea puritatii unei substante
D. toate substantele farmaceutice cunoscute sunt cel mai bine separate pe o placa cu silicagel nemodificat
E. valoarea Rf a unei substante trebuie sa fie constanta pentru experiente efectuate in aceleasi conditii
(pag. 181 - 182)
F2254169. Cele mai importante componente ale unui densitometru sunt:

A. sursa de lumina
B. capilara umpluta cu o solutie de electroliti
C. selectorul de lungimi de unda
D. compartimentul cu suportul pentru cuve
E. detectoare (fotodiode si fotomultiplicatoare)
(pag. 190)
F2254170. Aparatura utilizata in cazul metodei cromatografice pe hartie cuprinde:

A. vase din sticla cu inchidere etansa
B. benzi de hartie cromatografica

C. placi din material plastic acoperite cu hartie cromatografica
D. coloane de sticla prevazute cu dispozitive de fixare
E. micropipete
(pag. 1043)
F2254171. Selectati enunturile corecte referitoare la tehnica de cromatografiere pe hartie (CH):

A. poate fi ascendenta
B. saturarea vasului cromatografic nu este obligatorie in tehnica CH
C. poate fi descendenta
D. componentele fazei mobile (developant) se introduc in camera cromatografica, pe rand la interval de o ora
E. cromatografierea se efectueaza la o temperatura cuprinsa intre 20°C si 25°C
(pag. 1043)
F2254172. Aparatura necesara pentru realizarea unei cromatograme prin cromatografie pe strat subtire
(CSS) cuprinde:
A. coloane cromatografice deschise din sticla umplute cu silicagel
B. vase cromatografice din sticla cu posibilitate de inchidere etansa
C. placi cromatografice din sticla si alte materiale
D. benzi de hartie cromatografica
E. micropipete si microseringi pentru aplicarea probelor
(pag. 1044)
F2254173. Selectati enunturile corecte referitoare la prepararea placilor cromatografice utilizate in

cromatografia pe strat subtire:
A. se prepara o suspensie omogena din adsorbant si alcool etilic diluat
B. suspensia se aplica in strat subtire pe placi cu ajutorul unui dispozitiv
C. placile se usuca initial la aer un timp diferit dependent de natura stratului adsorbant
D. placile cu silicagel G se usuca apoi in euva la 105-110°C timp de 1h
E. placile obtinute pot fi utilizate timp de 1luna fara a fi reactivate
(pag. 1044)
F2254174. Selectati enunturile incorecte referitoare la tehnica cromatografica pe strat subtire:

A. daca nu se prevede altfel, inaintea determinarii vasul cromatografic se satureaza cu vaporii developantului
timp de 30minute
B. determinarea cromatografica se efectueaza la o temperatura cuprinsa intre 40-50°C
C. punerea in evidenta a petelor de pe cromatograma se efectueaza prin examinarea acestora ca atare sau
dupa tratare cu reactivi potriviti
D. petele de pe linia de start trebuie sa atinga obligatoriu suprafata stratului de developant
E. placa cromatografica se introduce in vasul cromatografic pe cat posibil in pozitie verticala
(pag. 1045)
F2354175. In care din urmatoarele metode cromatografice faza mobila este lichida, iar faza stationara
este solida:
A. cromatografia de afinitate
B. cromatografia de repartitie
C. cromatografia de schimb ionic
D. cromatografia in contracurent
E. cromatografia de repartitie cu faza legata normal sau inversa.
(pag. 20)
F2354176. Cromatografia chirala de adsorbtie sau repartitie prezinta urmatoarele caracteristici:

A. se caracterizeaza prin structura chirala a fazei stationare
B. se caracterizeaza prin structura chirala a fazei mobile

C. exploateaza caracteristicile functionale ale analitilor
D. permite separarea selectiva a enantiomerilor
E. este o tehnica hibrida, ce imbina cromatografia cu electroforeza
(pag. 25)
F2354177. Caracteristici comune metodelor cromatografice:

A. analitii din amestec se repartizeaza intre faza stationara si faza mobila
B. cele doua faze sunt nemiscibile
C. intre cantitatile de analiti repartizati intre cele doua faze nu exista un echilibru
D. migrarea analitilor de-a lungul fazei stationare se realizeaza cu aceeasi viteza
E. separarea consta in eluarea continua a analitilor ce parasesc succesiv coloana
(pag. 26)
F2354178. Coeficientul de difuzie D este o marime caracteristica a unei substante si prezinta

A. este legat de marimea ei in conditii date de temperatura
B. depinde de vascozitatea mediului
C. se exprima in m/s
D. nu depinde de vascozitatea mediului
E. se exprima in m2/s.
(pag. 35)
F2354179. Fazele stationare de tip I din HPLC:

A. se obtin prin grefarea pe silicagel a unei grupari de 3-aminopropilsilil, urmata de imobilizarea selectorului
chiral
B. sunt utilizate pentru separarea enantiomerilor hidroxilati
C. pentru obtinerea lor se utilizeaza beta-ciclodextrine naturale sau modificate
D. sunt faze stationare chirale polimerice
E. selectorul chiral poate fi fenilalanina
(pag. 107)
F2354180. Gelurile utilizate ca suporturi in cromatografia de excludere sterica trebuie sa indeplineasca

anumite proprietati:
A. diametrul porilor
B. forma si marimea particulelor
C. sa aiba o afinitate crescuta fata de substantele dizolvate in solutiile de analizat
D. sa nu reactioneze cu solventii
E. sa aiba consistenta spumoasa, semirigida sau rigida
(pag. 142)
F2354181. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, privind rasinile schimbatoare de ioni, daca
se considera reactia de schimb dintre 2 ioni A si B:
A. daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de
echilibru este mai mare decat unitatea KA/B>1
B. daca rasina are o afinitate mai mare pentru ionul B decat pentru ionul A, PB>PA, valoarea constantei de
echilibru este mai mica decat unitatea KA/B<1
C. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai
mare
D. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai
mica
E. valoarea constantei de echilibru este mai mica cu cat diferenta dintre afinitatile pentru ionii A si B este mai
mare
(pag. 161)
F2354182. Hartia cromatografica:

A. este formata din lanturi celulozice de beta-glucoza
B. are M < 100000 u.a.m.
C. este formata din lanturi celulozice de alfa-glucoza
D. are M > 100000 u.a.m.
E. are caracter hidrofob
(pag. 173)
F2354183. Masurarea densitometrica a analitilor separati prin CSS se poate face prin:
A. reflexie
B. refractie
C. transmisie
D. emisie fluorescenta
E. stingerea fluorescentei
(pag. 188)
F2354184. Pentru determinarea concentratiei componentilor separati prin GC se pot utiliza urmatoarele
procedee:
A. metoda normarii ariilor
B. metoda standardului intern
C. metoda curbei de calibrare
D. metoda examinarii in UV
E. metoda adaosului de standard
(pag. 223)
F2354185. In care din urmatoarele metode cromatografice cele 2 faze, mobila si stationara nu sunt
lichide:
A. Cromatografia de repartitie cu faza legata normal sau inversa
B. Cromatografia de repartitie lichid volatila
C. Cromatografia de repartitie cu faza adsobita normal sau inversa
D. Cromatografia de excludere prin separari nepolare
E. Cromatografia de schimb ionic cu rasini chelatante
(pag. 20)
F2354186. Detectorul cu captura de electroni:

A. se bazeaza pe interactia dintre moleculele de analiti aduse spre detector cu electroni de energie mare
B. se bazeaza pe interactia dintre moleculele de analiti aduse spre detector cu electroni de energie mica
C. in urma impactului se formeaza ioni negativi si electroni
D. in urma impactului se formeaza ioni pozitivi si electroni
E. intensitatea curentului de baza format nu depinde de numarul de ioni
(pag. 218)
F2354187. In cromatografia de gaze, cresterea temperaturii determina:

A. iesirea substantelor separate mai lent din coloana
B. iesirea substantelor separate mai repede din coloana
C. largirea picului in functie de volumul de retentie
D. micsorarea volumului de retentie
E. ingustarea picurilor in functie de volumul de retentie
(pag. 209)
F2354188. Care dintre urmatoarele enunturi nu sunt adevarate cu privire la elutia selectiva in analizele
ion cromatografice:
A. sunt eluati toti ionii retinuti, cu ajutorul unui eluent judicios ales
B. se utilizeza cand coeficientii de repartitie au valori apropiate
C. se utilizeza un gradient de concentratie al eluentului prin modificarea compozitiei sale
D. se elueaza un singur ion din cei retinuti cu ajutorul unui eluent judicios ales
E. coeficientii de repartitie trebuie sa fie foarte diferiti
(pag. 171)
F2354189. Care dintre urmatoarele enunturi sunt adevarate cu privire la faza stationara din
cromatografie:
A. este formata din particule fine solide, sferice, pe suprafata carora se produc interactiile cu analitii -
cromatografia de repartie
B. este formata din particule fine solide care sunt suportul pe care se fixeaza faza stationara lichida -
cromatografia de repartitie
C. in coloanele capilare din cromatografia de gaze, faza stationara este fixata in stare neomogena, sub forma
unui film pe peretii interiori
D. particulele de faza stationara se caracterizeaza prin diametrul mediu
E. particulele de faza stationara se caracterizeaza prin suprafata specifica
(pag. 29)
F2554190. Precizati raspunsurile corecte referitoare la gelurile de agaroza si agar-agar:

A. gelurile de agaroza se pot folosi la separarea moleculelor cu M = 10000-150000000
B. agaroza este un polizaharid de D-galactoza
C. nu sunt sensibile fata de solventii organici
D. agar-agarul se obtine prin extractie din alge
E. se mai numesc sefadexuri
(pag. 118)
F2554191. La determinarea concentratiei componentilor separati prin GC se pot folosi:

A. largimea picului la baza
B. factorul dependent de detector
C. concentratia analitului
D. metoda normarii ariilor
E. metoda curbei de calibrare
(pag. 157)
F2554192. Radiatiile moleculare supersonice (SMB):

A. au viteza mica de curgere pana la separare
B. reduc energia termica vibrationala
C. nu se folosesc asociate cuplajului GC-MS
D. au viteza mare de curgere pana la separare
E. la folosirea SMB nu se obtine viteza uniforma
(pag. 152)
F2554193. Avantajele cromatografiei planare:

A. ofera posibilitatea separarii compusilor colorati
B. ofera posibilitatea efectuarii de separari paralele, unele bidimensionale
C. nu se pot folosi decat dispozitive clasice de aplicare a probelor
D. in OPTLC ciclul poate fi complet in 1000 sec
E. optimizarea vitezei de curgere a fazei mobile nu imbunatateste separarile cromatografice prin CSS
(pag. 143)
F2554194. Despre fluidele supercritice sunt adevarate:
A. au vascozitate mare
B. au o geometrie variabila
C. au masa volumica diferita de aceea a gazelor
D. sunt solventi foarte buni
E. nu trebuie controlata temperatura si presiunea fluidelor supercritice
(pag. 217)
F2554195. In cromatografia de lichide cu faze inversate, faza stationară poate fi:

A. rasina schimbatoare de ioni
B. nepolara
C. polara
D. silicagel grefat cu lanturi hidrocarbonate
E. compus macromolecular
(pag. 219)
F2554196. Fazele stationare in cromatografia de gaze:

A. sunt suporturi poroase
B. sunt lichide formate din compusi cu volatilitate mare
C. nu prezinta stabilitate termica
D. trebuie sa fie solubile intr-un solvent volatil
E. Chromosorb 80-100 este faza stationara
(pag. 89)
F2554197. Precizati afirmatiile incorecte despre cromatografia de excludere sterica:

A. se mai numeste cromatografie de excludere-difuzie
B. faza stationara este o pelicula de lichid fixata pe un suport solid
C. faza stationara este un gel
D. faza stationara este un compus macromolecular reticulat
E. toate raspunsurile sunt corecte
(pag. 122)
F2554198. Gelurile de poliacrilamida:

A. se folosesc in cromatografia de excludere sterica
B. se folosesc in cromatografia cu fluide supercritice
C. sunt foarte solubile in apa
D. servesc la separarea compusilor cu M=200-400000
E. sunt substante puternic polare
(pag. 126)
F2554199. Agaroza:
A. face parte din clasa xerogelurilor
B. face parte din clasa aerogelurilor
C. gelurile de agaroza sunt sensibile la temperaturi de peste 30oC
D. se obtine prin extractie din alge
E. este o substanta neionica
(pag. 149)
F2554200. Selectati raspunsurile corecte referitoare la reflectanta:

A. este o metoda de evaluare densitometrica a CSS
B. dispersia luminii este dependenta de grosimea stratului de sorbent
C. forma si dimensiunile spotului analitului influenteaza exactitatea si precizia rezultatelor
D. dispersia luminii este independenta de grosimea stratului de sorbent
E. se recomanda numai aplicarea probelor de analiti, pe placa

(pag. 111)
F2554201. Cei mai utilizati detectori in HPLC sunt:

A. detectorul UV
B. detectorul de conductivitate
C. detectorul amperometric
D. detectorul refractometric
E. detectorul electrochimic
(pag. 126)
F2554202. Cu ajutorul cuplajul CEC-MS se pot analiza substante medicamentoase ca:

A. sulfonamide
B. urina
C. fluticazona propionat
D. plasma
E. benzodiazepine
(pag. 152)
F2554203. Care dintre avantajele cromatografiei SFC cu coloane umplute sunt adevarate?
A. developare rapida si timpi de echilibrare lungi
B. developare rapida si timpi de echilibrare scurti
C. consum mic de solventi organici
D. imposibilitatea analizarilor polimerilor
E. cuplarea usoara cu un spectrometru de masa
(pag. 85)
F2554204. Etapele analizei cromatografice sunt:

A. identificarea analitilor separati
B. inregistrarea cromatogramelor
C. nu se pregateste faza stationara
D. calcularea ariilor picurilor si a altor parametrii
E. deplasarea selectiva
(pag. 77)
F2554205. Largirea picurilor cromatografice:

A. se exprima prin determinarea variantei σ2
B. se face concomitent cu micsorarea inaltimii sale
C. depinde de eficacitatea coloanei
D. este influnetata de natura analitului
E. nu este influentata de natura fazei stationare
(pag. 43)
F2554206. Caracteristici ale “carbonului poros grafitat” in HPLC:

A. are suprafata specifica de 110m2/g
B. are stabilitate mecanica mica la presiunea solventilor
C. prezinta un mecanism unic de retentie
D. este stabil la pH foarte acid sau foarte bazic
E. are selectivitate mare fata de compusi cu structura inrudita
(pag. 157)
F2554207. Stereoizomerii din amestecuri racemice volatile:
A. se pot separa numai prin cromatografie in faza supercritica

B. separarea stereoizomerilor se bazeaza pe interactiuni dipol-dipol
C. pentru separarea GC se utilizeaza faze stationare pe baza de aminoacizi
D. pentru separarea GC se utilizeaza faze stationare pe baza de ciclodextrine
E. fazele stationare pe baza de ciclodextrine folosite la separarea stereoizomerilor sunt de 3 tipuri.
(pag. 45)
F2654208. Antioxidanţi folosiţi la prepararea unguentelor:

A. acid sorbic
B. acid citric
C. fenol
D. galat de propil
E. butil hidroxi anisol
(pag. 529-530)
F2654209. Bazele de unguente pot fi:

A. baze de tip soluţie
B. baze de unguent lavabile
C. baze de tip suspensie
D. baze grase hidrofobe
E. baze hidrosolubile
(pag. 532)
F2654210. În funcţie de gradul de dispersie al substanţelor active, unguentele pot fi:

A. unguente-soluţii
B. unguente cu mai multe faze
C. unguente hidrosolubile
D. unguente-suspensii
E. unguente-emulsii
(pag. 951)
F2654211. Prevederile FRX la conservarea unguentelor oftalmice:

B. în recipiente sterile
C. în recipiente închise etanº
D. la o temperetură de cel mult 25°C
E. la loc răcoros
(pag. 953)
F2654212. Criterii de calitate în formularea unguentelor:

A. stabilitatea fizoco-chimică a substanţelor medicamentoase încorporate
B. puritatea
C. inocuitatea
D. eficienţa
E. cantitatea fazei apoase din compoziţie
(pag. 533)
F2654213. Unguentul emulgator:

A. este oficinal în FR IX
B. este oficinal în FR X
C. este o bază de unguent lavabil
D. este o bază anhidră de tip ulei/apă
E. eset o bază hidratată de tip ulei/apă

(pag. 532)
F2654214. Epidermul conţine:

A. dermul
B. stratul bazal
C. stratul cornos
D. stratul granulos
E. hipodermul
(pag. 514-515)
F2654215. Zone terapeutice la nivelul pielii folosite în medicaţia dermatologică:

A. suprafaţa externă a pielii
B. glandele pielii
C. stratul cornos
D. sistemul circulator al pielii
E. hipodermul
(pag. 518)
F2654216. În cromatografia pe strat subţire, dozarea substanţelor medicamentoase separate, se

realizează prin:
A. densitometrie, direct pe placă
B. spectrofotometrie aplicată după răzuirea şi eluarea substanţelor de pe adsorbant
C. FR X nu face referiri la modul de dozare
D. introducerea în calcul a timpilor de retenţie a componentelor separate
E. metoda standardului intern
(pag. 1046 FR X)
F2654217. Stereoizomerii se pot separa prin cromatografia de gaze utilizând ca faze staţionare
substanţe pe bază de:
A. polietilenă
B. ciclohexan
C. acrilamidă
D. ciclodextrine
E. aminoacizi
(pag. 110 vol.2)
F2654218. Optimizarea rezoluţiei unui proces cromatografic se poate realiza prin:

A. micşorarea numărului de talere teoretice
B. creşterea numărului de talere teoretice
C. creşterea selectivităţii procesului
D. modificarea diametrului coloanei
E. creşterea presiunii
(pag. 58-59 vol.2)
F2654219. Factorul de selectivitate α(S) pentru doi compuşi A şi B este prin definiţie:
A. raportul timpilor de retenţie
B. raportul concentraţiilor în faza mobilă şi staţionară
C. raportul distanţelor de retenţie
D. raportul între timpul de retenţie şi volumul de retenţie
E. raportul volumelor corectate
(pag. 56-57 vol.2)
F2654220. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la cromatografia prin schimb ionic sunt corecte:
A. răşinile puternic bazice reţin prin schimb ionic numai acizii tari
B. răşinile slab bazice reţin prin schimb ionic acizii slabi
C. răşinile slab bazice reţin prin schimb ionic acizii slabi şi acizii tari
D. răşinile puternic bazice reţin prin schimb ionic acizii slabi şi acizii tari
E. răşinile slab bazice reţin prin schimb ionic numai acizii tari
(pag. 155,156 vol.2)
F2654221. În vederea optimizării unei separări gazcromatografice se poate acţiona asupra următorilor
factori:
A. debitul fazei mobile
B. detector
C. temperatură
D. înregistrator
E. natura coloanei
(pag. 209-210 vol.2)
Tema nr. 55
Metode volumetrice in controlul medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
F1255001. Cantitatea de 0,2464 g MgSO4 x 7H2O se dizolvă in 100 mL apă şi se adaugă 5 mL tampon
amoniacal cu pH = 10, indicator eriocromT şi se titrează cu 20 mL Complexon (III) 0,05 mol/l până la
coloraţie albastră ( F=1 ).1 mL EDTA-Na2 0,05 M corespunde la 0,01232 g MgSO4x7H2O.Puritatea
sulfatului de magneziu este:
A. 99%
B. 98,5%
C. 93%
D. 101%
E. 100%
(pag. 608)
F1255002. Pentru dozarea acidului acetilsalicilic din comprimatele de aspirină de 0,500g acid
acetilsalicilic pe comprimat, s-au cântărit 0.500g pulbere de comprimate, s-au adaugat 20 ml alcool
neutralizat, s-a încălzit pentru dizolvarea principiului activ, s-a adaugat fenolftaleină şi s-a titrat cu 20
ml NaOH 0,1N cu F=1.00000, până la virajul indicatorului. Calculaţi conţinutul în aspirină al
comprimatelor şi precizaţi dacă ele corespund sau nu cu prevederile FR X. Se cunoaşte masa
moleculară a acidului acetilsalicilic M= 180 şi că masa medie a unui comprimat este de 0.800g.
Referitor la conţinutul declarat în substanţă activă, FR X prevede o abatere de ±5%.
A. 0.499 g/cp, nu corespund
B. 506 mg/cp, corespund
C. 576 mg/cp, nu corespund
D. 500 mg/cp, corespund
E. 475 mg/cp, nu corespund
(pag. 286)
F1255003. Se cantaresc cu exactitate într-un flacon Erlenmayer 0.354 g pulbere de comprimate de

Ciclobarbital 200 mg/cp, se agită 15 min. Cu 30 ml dimetilformamidă (R) în prealabil neutralizată la
albastru de timol şi se titrează cu 10 ml metoxid de sodiu 0.1N cu F=1.0000 până la coloraţie albastră.
Să se precizeze care din variantele de mai jos redă corect concentraţia comprimatelor luate în lucru şi
dacă ele corespund sau nu prevederilor FR X, ştiind că: masa medie a comprimatelor este 0.340 g,
masa moleculară a ciclobarbitalului este M=236, iar abaterea admisă de FR X faţă de conţinutul
declarat în substanţă activă este de ±5%.
A. 0.205 g/cp, corespunde
B. 189 mg/cp, nu corespunde
C. 226 mg/cp, nu corespunde
D. 200 mg/cp, nu corespunde
E. 0.213 g/cp, nu corespunde
(pag. 292)
F1355004. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la clorhidratul de papaverina:
A. dozarea clorhidratului de papaverina se realizeaza prin titrare directa cu acid percloric
B. clorhidratul de papaverina are caracter slab bazic
C. dozarea clorhidratului de papaverina are loc in mediu neapos
D. cu acetatul mercuric, ionul de Cl- este trecut in clorura mercurica
E. titrarea cu acid percloric se face dupa tratare cu acetat mercuric

(pag. 726)
F1355005. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la codeina:

A. are caracter slab bazic
B. se dozeaza cu acid percloric 0.1mol/l in dioxan
C. se dizolva in acid acetic anhidru
D. se titreaza cu hidroxid de sodiu 0.1mol/l
E. se utilizeaza ca indicator cristal violet in acid acetic anhidru
(pag. 223, 271)
F1355006. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate:

A. aminoacizii se pot titra ca baze in acid acetic anhidru
B. aminoacizii se pot titra ca acizi in amestec apa-piridina
C. sulfanilamida se poate titra ca acid in dimetilformamida
D. sulfanilamida se poate titra ca baza slaba in acid acetic anhidru
E. aminoacizii se pot titra ca acizi in acid acetic anhidru
(pag. 229)
F1355007. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de acid percloric 0.1mol/l in dioxan se
stabileste utilizand:
A. hidrogenoftalat de potasiu
B. hidrogenoftalat de potasiu uscat in prealabil
C. hidroxid de sodiu
D. acid oxalic
E. acid benzoic
(pag. 1180)
F1355008. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de metoxid de sodiu 0.1 mol/l se stabileste
folosind ca substanta de referinta:
A. acid salicilic
B. benzoat de sodiu
D. hidrogenoftalat de potasiu
E. acid benzoic
(pag. 1184)
F1355009. Conform F.R.X., factorul de molaritate al solutiei de nitrat de argint 0.1 mol/l se stabileste
A. cromat de potasiu
B. clorura de sodiu
C. tiocianat de amoniu
D. alaun de fer si amoniu
E. clorura de calciu
(pag. 1184)
F1355010. Pentru care din sarurile bazelor organice medicamentoase cu acizii, nu se aplica titrarea
directa in mediu neapos cu acid percloric 0.1 mol/l:
A. propionati
B. clorhidrati
C. maleati
D. benzoati
E. salicilati
(pag. 221)
F1355011. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu o exceptie, referitor la dozarea codeinei fosforice:
A. se bazeaza pe dozarea functiei bazice din molecula
B. functia bazica este exaltata cu solventi protogenici
C. functia bazica este exaltata cu solventi protofilici
D. se titreaza in mediu neapos
E. se titreaza cu acid percloric in dioxan
(pag. 269)
F1455012. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de aciditate" (conform FR. X). Indicele de
aciditate este . . .
A. numărul de miligrame de hidroxid de sodiu necesar pentru neutralizarea acizilor graşi liberi din masa de
100 mg probă ;
B. numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor graşi liberi din masa de
100 mg. probă ;
C. volumul (exprimat în ml) de soluţie de hidroxid de potasiu 1 normală, necesar pentru neutralizarea masei
de 1 g probă analizată ;
D. masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi liberi dintr-un
gram de probă ;
E. masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din
saponificarea unui gram de grăsime
(pag. 991, [9])
F1455013. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de ester" (conform Farmacopeei Romane editia
X). Indicele de ester este . . .
A. masa de hidroxid de sodiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din
saponificarea masei de 100 g probă analizată ;
B. masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din
C. masa de hidroxid de potasiu (exprimată în grame) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi rezultaţi din
D. numărul de moli de bază tare, monoacidă, necesar neutralizării acizilor graşi rezultaţi din saponificarea a
100 grame probă analizată ;
E. numărul de moli de bază tare, monoacidă, necesar neutralizării acizilor graşi rezultaţi din saponificarea
unui gram de substanţă analizată.
(pag. 991, [9])
F1455014. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de peroxid" (dupa Farmacopeea Romana editia
X). Indicele de peroxid este . . .
A. numărul de moli de tiosulfat de sodiu oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric prin acţiunea peroxizilor
din 1 gram probă analizată ;
B. numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,1 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric
prin acţiunea peroxizilor din 1 gram probă analizată ;
C. numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,05 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric
prin acţiunea peroxizilor din 100 grame probă analizată ;
D. numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric
prin acţiunea peroxizilor din 100 mg probă analizată ;
E. numărul de mililitri de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 molară, oxidat de iodul eliberat din acidul iodhidric
prin acţiunea peroxizilor dintr-un gram probă analizată.
(pag. 994, [9])
F1455015. Alegeţi metoda recomandată în Farmacopeea Română, ediţia X, pentru dozarea grupelor
metoxi în medicamente.
A. oxidare cu permanganat de potasiu şi retitrarea permanganatului neconsumat, cu acid oxalic ;
B. oxidarea cu brom a iodurii de metil, obţinută prin acţiunea la cald a acidului iodhidric, urmată de titrarea
iodului rezultat cu tiosulfat de sodiu ;

C. scindarea nucleofilă a grupei metoxi cu acid iodhidric, transformarea acidului iodhidric neconsumat în iod
elementar şi titrarea iodului cu tiosulfat alcalin ;
D. oxidarea cu brom a iodurii de metil, obţinută prin acţiunea la cald a acidului iodhidric, urmată de titrarea cu
soluţia de azotat de argint a anionului bromură rezultat ;
E. titrare cu soluţie de dicromat de potasiu în mediu acid până la dispariţia coloraţiei portocalii a ionului
dicromat si apariţia culorii verde a ionului crom (III) rezultat.
(pag. 1021, [9])
F1455016. Alegeţi setul de reactivi necesar pentru prepararea soluţiei de titrare în vederea determinării
umidităţii unui medicament prin metoda Karl Fischer.
A. piridină, acid oxalic, iodură de potasiu, metanol absolut, tiosulfat de sodiu ;
B. hidroxid de sodiu, acid acetic anhidru, metanol absolut, iodură de potasiu şi bioxid de sulf ;
C. piridină, iod, metanol absolut şi bioxid de sulf ;
D. hidroxid de sodiu, iod, cloroform şi sulfură de amoniu ;
E. hidroxid de calciu, bioxid de sulf, cloroform şi iod.
(pag. 598-601, [6] vol. II ; 1017, [9])
F1455017. Determinarea titrimetrică a vitaminei C din preparate farmaceutice, conform Farmacopeei

Romane (editia X), se bazează pe . . .
A. reducerea acidului ascorbic cu tiosulfat de sodiu ;
B. titrare cu soluţie de iodat de potasiu în mediu de acid clorhidric ;
C. reducerea acidului ascorbic cu apă oxigenată în mediu alcalin ;
D. oxidarea, la acid dehidroascorbic, cu apă oxigenată în mediu acid ;
E. precipitarea acidului ascorbic în forma de sare de argint, greu solubilă.
(pag. 68, [9])
F1455018. Indicaţi mediul (solventul) şi reactivul de titrare potrivit pentru determinarea cantitativă
titrimetrică a unui alcaloid (substanţă cu caracter slab bazic).
A. titrarea se execută în mediu apos cu piridină drept reactiv de titrare ;
B. titrarea se execută în mediu apos cu acid acetic drept reactiv de titrare ;
C. titrarea se execută în mediu de piridină cu acid acetic drept reactiv de titrare ;
D. titrarea se execută în mediu de acid acetic cu acid percloric drept reactiv de titrare ;
E. titrarea se execută în mediu de dioxan cu hidroxid de potasiu drept reactiv de titare.
(pag. 221, [6] vol. I)
F1455019. La determinarea titrimetrică a fenobarbitalului (masă moleculară 232,2 g/mol) Farmacopeea

Română (ediţia X) prevede utilizarea dimetilformamidei drept solvent şi soluţie 0,1 M de metoxid de
sodiu drept agent de titrare. În aceste condiţii fenobarbitalul se titrează ca un acid monobazic. În
vederea analizei unei soluţii injectabile de fenobarbital în propilenglicol (concentraţia declarată : 100
mg/ml) se titrează, conform descrierii de mai sus, un volum de 5 ml soluţie injectabilă, în prezenţa
indicatorului de albastru de timol, consumând 20,15 ml soluţie de titrare. Cât la sută din concentraţia
declarată este concentraţia fenobarbitalului în proba analizată ?
A. 93,58 % ;
B. 95,25 % ;
C. 98,77 % ;
D. 102, 33 % ;
E. 105,88 %
(pag. 549 ; 745-747, [9])
F1455020. La titrarea clorhidratului de metadonă cu acid percloric, executat în mediu de acid acetic, se
adaugă în vasul de titrare acetat de mercur(II). Rolul acestuia este . . .
A. de a modifica favorabil constanta dielectrică a mediului ;
B. de a accelera prin efect catalitic reactia care stă la baza titrări ;
C. de a indica sfârşitul titrării (atingerea punctului de echivalenţă) ;

D. de a stabiliza reactivul de titrare în timpul operaţiei ;
E. de a lega bloca anionul clorură într-o formă greu disociabilă (HgCl2).
(pag. 224-226, [6] vol. I ;631, [9])
F1455021. Se execută, în conformitate cu Farmacopeea Română ediţia X, determinarea umidităţii unui

medicament cu metoda Karl Fischer, utilizând o soluţie de titrare cu titrul T = 8,846 mg/ml.
Determinarea se execută pe o probă cu masa m = 0,4570 g. După dizolvare în etanol anhidru proba se
titrează cu reactivul Karl Fischer consumând, până la atingerea punctului de echivalenţă, volumul V(1)
= 12,6 ml de reactiv. La titrarea unei probe martor consumul de reactiv este V(2) = 0,2 ml. Umezeala
probei, exprimată în procente de apă (m/m), este . . .
A. 6,6 % ;
B. 12,0 % ;
C. 18,5 % ;
D. 24,0 % ;
E. 28,2 %
(pag. 598-601, [6] vol. II ;1017, [9])
F1555022. Glicerofosfatul de calciu sec determină, conform FR X, prin titrare cu:

A. acid percloric;
B. acid sulfuric;
C. complexon III;
D. azotat de argint;
E. hidroxid de sodiu.
(pag. 186)
F1555023. Camforul se determină, conform FR X:

A. prin titrare acido-bazică;
B. prin titrare redox;
C. prin titrare complexonometrică;
D. prin titrare argentometrică;
E. gravimetric.
(pag. 192)
F1555024. Cefotaxima sodică se determină prin titrare:

A. cu hidroxid de sodiu 0,1 M;
B. cu acid percloric 0,1 M;
C. cu amoniac 0,1 M;
D. cu complexon III 0,1 M;
E. cu azotat de argint 0,1 M.
(pag. 219)
F1555025. Cloramina B se determină conform FR X:

A. gravimetric;
B. prin titrare acido-bazică;
C. prin titrare redox;
D. prin titrare complexonometrică;
E. prin titrare argentometrică.
(pag. 233)
F1655026. Acidul ascorbic din solutia injectabila de acid ascorbic se dozeaza conform FRX prin
metoda:
A. Iodometrica
B. Iodatometrica
C. Polarimetrica
D. Complexonometrica
E. Nitritometrica
(pag. 514)
F1655027. Care din indicatorii metalocromici enumerati se pot folosi la determinarea

complexonometrica a ionului de bismut (III):
A. Murexid la pH acid
B. Xilenolorange la pH acid
C. Negru de eriocrom T la pH bazic
D. Violet de pirocatehina la pH acid
E. Albastru de metiltimol la pH neutru - slab bazic
(pag. 164, [FR X])
F1655028. Care din substantele enumerate mai jos pot fi dozate conform FRX prin metoda
bromatometrica:
A. Rezorcinol
B. Fenilhidrazina
C. Medicamente cu sulf in molecula
D. Riboflavina
E. Pentoxifilina
(pag. 820, [FR X])
F1655029. Ce contine reactivul Karl Fischer, folosit pentru determinarea cantitativa a apei?
A. Dioxid de sulf, iod si piridina in etanol absolut
B. Dioxid de sulf, formaldehida si piridina in metanol
C. Iod, dioxid de sulf si dioxan in metanol
D. Dioxid de sulf, iod si piridina in metanol absolut
E. Piridina, cloroform, dioxid de carbon, iod
(pag. 1185, [FR X])
F1655030. Conform FRX, metronidazolul din supozitoare se determina cantitativ prin:

A. Dozare nitritometrica directa dupa extragere cu apa
B. Dozare in mediu neapos cu acid percloric in dioxan in prezenta de rosu de metil in cloroform dupa
extragere cu cloroform
C. Dozare spectrofotometrica in UV dupa extragere cu acid sulfuric 0,1 N
D. Dozare cerimetrica dupa extragere la cald cu acid azotic 0,1 N
E. Dozare acido-bazica in mediu apos
(pag. 892, [FR X])
F1655031. FRX prevede pentru determinarea cantitativa a clorhidratului de efedrina:

A. Dozare in mediu neapos cu acid percloric in dioxan, in prezenta de galben de metanil ca indicator
B. Dozare nitritometrica
C. Dozare spectrofotometrica
D. Dozare pe baza reactiei Chen-Kao
E. Titrarea aciditatii cu solutie de hidroxid de sodiu 0,1 N
(pag. 389, [FR X])
F1655032. FRX recomanda dozarea hidrogenmaleatului de prometazina astfel:

A. Spectrofotometric in UV
B. Prin titrare in mediu neapos, cu acid percloric in dioxan, dupa dizolvare in cloroform utilizand ca indicator
galben de metanil in dioxan
C. Redoxometric
D. Titrare in mediu neapos, cu metoxid de sodiu, dupa dizolvare in dimetilformamida utilizand ca indicator
galben de metanil in dioxan
E. Spectrofotometric in vizibil
(pag. 796, [FR X])
F1655033. In ce conditii pot fi titrate sarurile de Ca(II) complexonometric?

A. pH 9 in prezenta murexidului
B. pH 6 in prezenta eriocrom T
C. pH 10 in prezenta eriocrom T si a edetatului de magneziu
D. pH 5 - 6 in prezenta xilenoloranjului
E. pH 2 in prezenta murexidului
(pag. 178, [FR X])
F1655034. Metoda iodometrica poate fi utilizata pentru studii de stabilitate la preparatele cu peniciline?
A. Da, fiindca numai molecula intacta poate fi oxidata cu iod
B. Da, pentru ca produsii de degradare pot fi determinati selectiv
C. Da, pentru ca din proba martor se pot determina penicilinele descompuse iar din proba de analizat
penicilinele totale dupa o prealabila hidroliza
D. Metoda se utilizeaza numai pentru determinarea produsilor de degradare
E. Penicilinele nu pot fi determinate cantitativ iodometric
(pag. 127, [FR X])
F1655035. Principiul activ din solutia injectabila de sulfat de magneziu se determina complexonometric
in urmatoarele conditii:
A. pH = 1 - 3 in prezenta de indicator xilenolorange
B. pH = 10 in prezenta de indicator negru de eriocrom T
C. pH = 12 in prezenta de rosu de metil
D. pH = 1 - 3 in prezenta de indicator negru de eriocrom T
E. pH = 10 in prezenta indicatorului xilenolorange
(pag. 533, [FR X])
F1655036. Rivanolul (etacridini lactas) se dozeaza dupa FRX:

A. Prin titrare acido-bazica in mediu neapos
B. Prin spectrofotometrie in vizibil, in urma unei reactii de diazotare
C. Prin titrare in mediu neapos cu acid percloric, dupa dizolvare in metanol folosind albastru de timol in
metanol ca indicator
D. Prin titrare in mediu neapos cu metoxid de sodiu dupa o prealabila dizolvare in cloroform
E. Prin titrare cerimetrica
(pag. 409, [FR X])
F2155037. Clorhidratii bazelor medicamentoase se dozeaza

A. cu acid percloric in acid acetic
B. cu acid percloric in acid acetic, dupa tratarea prealabilacu acetat de mercur (II) pentru a bloca anionii
clorura
C. cu acid percloric in acid acetic, dupa tratarea prealabila cu azotat de argint pentru a bloca anionii clorura
D. argentometric
E. cu acid sulfuric
(pag. 221,226)
F2255038. Selectati enuntul corect referitor la dozarea volumetrica a fenobarbitalului acid din
"Iniectabile Phenobarbitali" oficinala in FRX:
A. se face printr-o metoda acido-bazica in mediu apos
B. solutia titrata utilizata este metoxidul de sodiu 0.1N

C. se face printr-o metoda acido-bazica in mediu neapos
D. solventul de diluare este dimetilfomamida
E. indicatorul utilizat este metiloranj
(pag. 549)
F2255039. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a componentelor din solutia
"Solutio iodi spirituosa", conform FR X:
A. se dozeaza atat iodul cat si iodura de potasiu
B. iodul se dozeaza printr-o metoda redox cu solutie titrata de tiosulfat de sodiu 0.1N
C. decolorarea solutiei indica sfarsitul titrarii
D. iodura de potasiu se dozeaza printr-o metoda redox cu solutie titrata de tiosulfat de sodiu 0.1N
E. iodura de potasiu se dozeaza printr-o metoda argentometrica cu solutie titrata de AgNO3 0.1N
(pag. 867)
F2255040. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a boratului de fenilmercur din
solutia "Solutio phenylhydrargyri boratis 0.2.%", conform FRX:
A. este o dozare in mediu apos
B. are loc la un pH neutru, solventul de diluare fiind apa distilata
C. solutia titrata este tiocianatul de amoniu 0.1N
D. indicatorul utilizat la dozare este sulfatul de amoniu-fer(III)
E. titrarea este incheiata cand coloratia solutiei este galben-rosiatic persistent
(pag. 871)
F2255041. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a fenobarbitalului sodic conform
FR X:
A. este o metoda de dozare acido-bazica
B. solventul utlizat este metanolul
C. solutia titrata utilizata este acidul percloric 0.1N
D. dozarea are loc in mediu neapos
E. solutia titrata utilizata este metoxid de sodiu 0.1N
(pag. 748)
F2255042. Selectati enuntul incorect referitoare la substantele chimice de referinta:

A. au un inalt grad de puritate
B. se utilizeaza la prepararea solutiilor volumetrice de molaritate exacta
C. reactioneaza cu alte substante chimice dupa ecuatii complexe
D. au o compozitie chimica bine definita
E. se utilizeaza pentru stabilirea factorului de molaritate al unei solutii volumetrice
(pag. 1177)
F2255043. Petru determinarea cantitativa a metamizolului sodic din "Compressi metamizoli natrici"
500mg, conform FR X s-a cantarit o cantitate de 0.8166g pulbere de comprimate. Pulberea cantarita se
agita cu 5ml apa si 5ml acid clorhidric 0.02mol/l si se titreaza cu 28ml solutie titrata de iod 0.05mol/l
(F=1.0000) in prezenta de amidon (I) pana la albastru persistent. Sa se calculeze cantitatea de
metamizol sodic dintr-un comprimat si daca acestea corespund FR X stiind ca abaterea admisa este de
±5%. La 1ml iod 0.05mol/l corespunde 0.0175g metamizol sodic*H2O, iar masa medie a comprimatelor
este 0.800g.
A. 0.480g/cp
B. 0.525g/cp
C. 0.475g/cp
D. 0.499g/cp
E. 0.490g/cp
(pag. 303)
F2255044. Selectati enuntul incorect conform FR X, referitor la solutia volumetrica de edetat disodic:
A. solutiile de edetat disodic 0.1mol/l si 0.05mol/l se prepara prin dizolvarea in apa a edetatului disodic ( R)
B. se numeste si acid etilendiaminotetraacetic
C. se numeste si complexona III
D. factorul de molaritate se stabileste cu zinc granule ( R)
E. indicatorul utilizat este negru eriocrom T (I)
(pag. 1181 - 1182)
B. clorura de sodiu
(pag. 1184)
F2355046. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la clorhidratul de papaverina:
A. dozarea clorhidratului de papaverina se realizeaza nitritometric
B. clorhidratul de papaverina are caracter slab bazic
C. dozarea clorhidratului de papaverina are loc in mediu neapos
D. cu acetatul mercuric, ionul de Cl- este trecut in clorura mercurica
E. titrarea cu acid percloric se face dupa tratare cu acetat mercuric
(pag. 726)
F2355047. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu o exceptie, referitor la dozarea codeinei fosforice:
(pag. 269)
F2355048. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate, referitor la codeina:

A. are caracter slab bazic
B. se dozeaza cu acid percloric 0.1mol/l in dioxan
C. se dizolva in acid acetic anhidru
D. se titreaza cu hidroxid de sodiu 0.1mol/l
E. se utilizeaza ca indicator cristal violet in acid acetic anhidru
(pag. 223, 271)

A. aminoacizii se pot titra ca baze in acid acetic anhidru
(pag. 229)
F2355050. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de acid percloric 0.1mol/l in dioxan se
A. hidrogenoftalat de potasiu
B. hidrogenoftalat de potasiu uscat in prealabil
C. hidroxid de sodiu
D. acid oxalic
E. acid benzoic
(pag. 1180)
F2355051. Pentru care din sarurile bazelor organice medicamentoase cu acizii, nu se aplica titrarea
directa in mediu neapos cu acid percloric 0.1 mol/l:
A. propionati
B. clorhidrati
C. maleati
D. benzoati
E. salicilati
(pag. 221)
F2355052. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de metoxid de sodiu 0.1 mol/l se stabileste
A. acid salicilic
B. benzoat de sodiu
E. acid benzoic
(pag. 1184)
F2555053. Pentru aplicarea probelor în stare lichidă, in spectrometria IR, acestea se pregătesc prin :
A. dizolvare într-un solvent adecvat
B. realizarea uneipastile de KI
C. realizarea unei soluţii concentrate
D. realizarea unei pastile de KCl
E. realizarea unei pastile de KBr cu diametrul de 13 mm
(pag. 362)
F2555054. Care din următorii indicatori NU sunt oficoalizaţi e FR X:

A. albastru de bromfenol
B. fenolftaleina
C. tropeolina 00
D. cristal violet
E. tiosulfat de sodiu
(pag. 1188-1193)
F2555055. Cantitatea de 0,2464 g MgSO4 x 7H2O se dizolva in 100 mL apa si se adauga 5 mL tampon
amoniacal cu pH = 10, indicator eriocromT si se titreaza cu 20 mL Complexon (III) 0,05 mol/l pana la
coloratie albastra ( F=1 ).1 mL EDTA-N 0,05 M corespunde la 0,01232 g MgSO4x7H2O.Puritatea
sulfatului de magneziu este:
A. 99%
B. 98,5%
C. 93%
D. 101%
E. 100%
(pag. 608)
F2555056. Pentru dozarea acidului acetilsalicilic din comprimatele de aspirina de 0,500g acid
acetilsalicilic pe comprimat, s-au cântarit 0.500g pulbere de comprimate, s-au adaugat 20 ml alcool
neutralizat, s-a încalzit pentru dizolvarea principiului activ, s-a adaugat fenolftaleina si s-a titrat cu 20
ml NaOH 0,1 N cu F=1.00000, pâna la virajul indicatorului. Calculati continutul in aspirina al
comprimatelor si precizati daca ele corespund sau nu cu prevederile FR X. Se cunoaste masa
moleculara a acidului acetilsalicilic M=180 si ca masa medie a unui comprimat este de 0,800g. Referitor
la continuti declarat în substanta activa, FR X prevede o abatere de ±5%.
A. 0.499 g/cp, nu corespund
B. 506 mg/cp, corespund
C. 576 mg/cp, nu corespund
D. 500 mg/cp, corespund
E. 475 mg/cp, nu corespund
(pag. 286)
F2555057. Se cantaresc cu exactitate intr-un flacon Erlenmayer 0.354 g pulbere de comprimate de

Ciclobarbital 200 mg/cp, se lasă 15 min. Cu 30 ml dimetilformamida (R) in prealabil neutralizata la
albastru de timol si se titreaza cu 10 ml metoxid de sodiu 0.1 N cu F=1.0000 pdna la coloratie albastra.
Sa se precizeze care din variantele de mai jos reda corect concentratia comprimatelor luate in lucru si
daca ele corespund sau nu prevederilor FR X, stiind ca: masa medie a comprimatelor este 0.340 g,
masa moleculara a ciclobarbitalului este M=236, iar abaterea admisa de FR X fata de continutul
declarat tn substanta activa este de ±5%.
A. 0.205 g/cp, corespunde
B. 189 mg/cp, nu corespunde
C. 226 mg/cp, nu corespunde
D. 200 mg/cp, nu corespunde
E. 0.213 g/cp, nu corespunde
(pag. 292)

A. minoacizii se pot titra ca baze in acid acetic anhidru
(pag. 223,271)
F2555059. Conform F.R.X factorul de molaritate al solutiei de acid percloric 0.1 mol/l in dioxan se
A. acid salicilic
B. benzoat de sodiu
E. acid benzoic
(pag. 1180)
folosind ca substanta de referinta
B. clorura de sodiu
(pag. 1184)
F2555061. Urmatoarele afirmatii sunt corecte, cu o exceptie, referitor la dozarea codeine! fosforice:

(pag. 269)
F2555062. Alegeti definitia corecta a notiunii de "indice de ester" (conform Farmacopeei Romane editia
X). Indicele de ester este …
A. masa de hidroxid de sodiu (exprimata în mg) necesara pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din
saponificarea masei de 1 00 g proba analizata ;
B. masa de hidroxid de potasiu (exprimata în mg) necesara pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din
saponificarea masei de 1 g proba analizata ;
C. masa de hidroxid de potasiu (exprimata în grame) necesara pentru neutralizarea acizilor grasi rezultati din
saponificarea masei de 100 g proba analizata ;
D. numarul de moli de baza tare, monoacida, necesar neutralizarii acizilor grasi rezultati din saponificarea a
100 grame probă analizata ;
E. numarul de moli de baza tare, monoacida, necesar neutralizarii acizilor grasi rezultati din saponificarea
unui gram de substanta analizata.
(pag. 991)
F2555063. Diclorhidratul de histamina se determina, conform FR X:

A. printr-o reactie de complexare;
B. printr-o reactie de precipitare;
C. printr-o reactie acido-bazica;
D. prin titrare cu complexon III;
E. prin titrare cu azotat de argint.
(pag. 470)
F2555064. Glicerofosfatul de calciu se determina, conform FR X, prin titrare cu:

A. acid percloric;
B. acid sulfuric;
C. complexon III;
D. azotat de argint;
E. hidroxid de sodiu.
(pag. 186)
F2655065. Paracetamolul din comprimatele de paracetamol se dozează conform FR X:

A. spectrofotometric în vizibil
B. printr-o metodă titrimetrică selectivă
C. spectrofotometric în ultraviolet
D. cu sulfat de ceriu, după dizolvare în acid sulfuric
E. cu acid percloric în acid acetic anhidru folosind ca indicator roşu de Sudan G.
(pag. 316 FR X)
F2655066. Determinarea cantitativă a acidului ascorbic din soluţia injectabilă de acid ascorbic se
realizează după FR X printr-o metodă:
A. iodometrică
B. iodatometrică
C. potenţiometrică
D. complexonometrică
E. polarimetrică, se determină unghiul de rotaţie α a planului luminii polarizate
(pag. 515 FR X)
F2655067. Titrarea papaverinei hidroclorice şi în general a clorhidraţilor de alcaloizi se poate realiza cu

bune rezultate dacă:
A. se utilizează HClO4 în acid acetic şi anhidridă acetică
B. se utilizează HClO4 în dioxan şi acetat de mercur în acid acetic anhidru
C. se utilizează acid acetic şi dioxan
D. se utilizează acid acetic şi cloroform
E. se utilizează acid propionic şi acid acetic anhidru
(pag. 727 FR X)
F2655068. În ce condiţii (pH şi indicator) pot fi titrate sărurile de calciu, complexonometric:

A. pH= 6, în prezenţa murexidului ca indicator
B. pH= 10, în prezenţa indicatorului Eriocrom T
C. pH= 8, în prezenţa xilenolorangeului
D. pH= 12, în prezenţa albastrului de metiltimol
E. pH= 10, în prezenţă de violet de pirocatechină
(pag. 187 FR X)
F2655069. Dintre substanţele enumerate pot fi titrate ca acizi în mediu neapos:

A. clorfeniramina (maleat)
B. codeina
C. ciclamat de sodiu
D. chinina
E. morfina (sulfat)
(pag. 222-228 vol.1)
F2655070. Adăugarea acetatului de mercur la titrarea clorhidratului de papaverină cu acid percloric în

mediu de acid acetic anhidru are rolul:
A. de a mări viteza reacţiei chimice
B. de a micşora viteza reacţiei chimice
C. de a lega anionul de clorură în sare de mercur greu solubilă
D. de a modifica pH-ul mediului de reacţie
E. de a exalta funcţia bazică a clorhidratului de papaverină
(pag. 224-226 vol.1)
F2655071. Pentru determinarea cantitativă a metamizolului sodic din comprimatele de ALGOCALMIN

de 0,500 g metamizol sodic pe comprimat s-a cântărit o cantitate de pulbere de comprimate
corespunzătoare la 0,25 g metamizol sodic, s-a dizolvat în apă şi acid clorhidric 0,02 mol/l şi s-a titrat
imediat cu iod 0,05 mol/l în prezenţă de amidon soluţie (I) până la coloraţie albastră persistentă cel
puţin două minute. Ştiind că volumul de soluţie de iod 0,05 mol/l cu factorul F=1,000 consumat este 7,5
ml, 1 ml soluţie de iod 0,05 mol/l corespunde la 0,01757 g metamizol sodic, iar masa medie a unui
comprimat este de 0,800 g, precizaţi dacă cantitatea de metamizol sodic se înscrie în limitele prevăzute
de FR X de ± 5% faţă de cantitatea declarată:
A. 0,421 g/comprimat, corespunde
B. 520 mg/comprimat, corespunde
C. 485 mg/comprimat, corespunde
D. 421,68 mg/comprimat, nu corespunde
E. 421,68 mg/comprimat, corespunde
(pag. 303 FR X)
F2655072. Determinarea cantitativă a acidului acetilsalicilic din comprimatele de acid acetilsalicilic se

face după FR X:
A. titrimetric, în mediu neapos cu o soluţie de acid percloric
B. titrimetric, în mediu neapos cu o soluţie de metoxid de sodiu
C. titrimetric, cu hidroxid de sodiu, după dizolvare în alcool (R) neutralizat la fenolftaleină - soluţie
D. titrimetric, cu o soluţie de iodat de potasiu

E. spectrofotometric în UV
(pag. 286 FR X)
F2655073. După FR X, supozitoarele rectale preparate din baze liposolubile trebuie să se topească în
cel mult:
A. 60 de minute
B. 15 minute
C. 30 de minute
D. 45 de minute
E. 5 minute
(pag. 9, pag. 890)
F2655074. După FR X, supozitoarele rectale preparate din baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în
cel mult:
A. 30 de minute
B. 1 oră
C. 45 de minute
D. 5 minute
E. 2 ore
(pag. 9, pag. 890)
F2655075. Care dintre următoarele substante ajutătoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
E. Tocoferolul, BHA, BHT, galatul de propil
(pag. 7, pag. 544-545)
F2655076. Care dintre următoarele substante ajutătoare, folosite le prepararea supozitoarelor rectale,
E. Tocoferolul, BHA, galatul de propil
(pag. 7, pag. 544-545)
F2655077. Care dintre următoarele substante ajutătoare, folosite la prepararea supozitoarelor rectale,
A. Uleiul de ricin, glicerolul, propilenglicolul
B. Tweenul 80
C. Acidul ascorbic, EDTA
D. Hialuronidaza
E. Sărurile acizilor biliari
(pag. 7, pag. 544-545)
F1255078. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte?

A. soluţia volumetrică diluată, obţinută din soluţia volumetrică mai concentrată, are acelaşi factor de molaritate
B. în cazul soluţiei de azotit de sodiu 0,1N, factorul de molaritate nu se verifică periodic
C. la soluţia volumetrică nestabilă, factorul de molaritate se stabileşte înainte de folosire
D. substanţele volumetrice se păstrează în recipiente bine închise
E. factorul de molaritate al soluţiilor volumetrice se verifică din 7 în 7 zile
(pag. 1179)
F1255079. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la dozarea fenobarbitalului conform FR X sunt
corecte?
A. se realizează o dozare în mediu apos
B. soluţie titrată: complexon III
C. soluţie titrată: metoxid de sodiu 0.1 mol/l
D. solvent: dimetilformamidă (R)
E. solvent: acetona
(pag. 57-58)
F1255080. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la soluţiile volumetrice sunt corecte?
A. se numesc şi soluţii titrate
B. FR X exprimă concentraţia lor în g%
C. sunt soluţii care se folosesc în analiza cromatografică
D. concentraţiile soluţiilor volumetrice pot fi de molaritate exactă sau molaritate aproximativă
E. sunt soluţii cu o concentraţie bine stabilită
(pag. 1177)
F1255081. Dintre indicatorii oficializaţi de FR X fac parte:

A. cristal violet
B. tropeolina 00
C. fenolftaleină
D. tiosulfat de sodiu
E. albastru de bromfenol
(pag. 1188-1193)
F1255082. Dozarea acidului acetil salicilic conform FR X:

A. dozarea se face prin titrare cu o soluţie de KMnO4 0,1N
B. dozarea se face prin titrare cu o soluţie de NaOH 0,1N
C. datorită prezenţei în molecula sa a funcţiei carboxil liberă, aspirina poate fi titrată direct cu o soluţie de
NaOH 0,1N
D. dozarea se face prin titrare cu o soluţie de HCl 0,1N
E. FR X recomandă dizolvarea aspirinei în alcool neutralizat
(pag. 61-62)
F1255083. Factorul de molaritate:

A. arată de câte ori o soluţie volumetrică de molaritate aproximativă este mai concentrată sau mai diluată
decât soluţia corespunzătoare de molaritate exactă
B. nu are ca indice molaritatea la care se referă
C. serveşte pentru conversiunea volumului soluţiei de molaritate aproximativă in volumul corespunzător al
soluţiei de molaritate exactă
D. factorul de molaritate al soluţiilor preparate cu substanţe chimice de referinţa este 2,00
E. factorul de molaritate al soluţiilor preparate cu substanţe chimice de referinţă este apropiat de 1,00000
(pag. 1177-1179)
F1255084. FR X menţionează la capitolul REACTIVI următoarele:

A. pentru reactivii-substanţă cu structură bine definită este specificată formula şi masa moleculară relativă
sau masa atomică relativă
B. pentru substanţele lichide nu sunt prevăzuţi parametri fizico-chimici
C. pentru reactivii-soluţie, în titlu este specificat solventul, când acesta este diferit de apă
D. concentraţia soluţiilor de reactivi este exprimată în conformitate cu Sistemul Internaţional (SI)
E. concentraţia soluţiilor de reactivi se exprimă în g%
(pag. 1193)
F1255085. FR X prevede la monografia BISMUTHI SUBNITRAS următoarele:

A. se realizează o dozare nitritometrică
B. indicator: violet de pirocatehină-soluţie
C. soluţie titrată: edetat sodic 0.05 mol/l
D. solvent: acid nitric (R) şi apă distilată
E. se realizează o dozare potenţiometrică
(pag. 163-164)
F1255086. FR X prevede pentru dozarea iodului din "Solutio iodi spirituosa" următoarele condiţii:
A. soluţia titrată este tiosulfat de sodiu 0.1 mol/l
B. dozare redox
C. dozare în mediu neapos
D. indicatorul este amidonul
E. dozarea iodurii de potasiu se realizează prin metoda Mohr utilizând ca soluţie titrată azotat de argint
0.1mol/l şi ca indicator cromatul de potasiu
(pag. 867)
F1255087. FRX prevede următoarele condiţii pentru dozarea codeinei bază:

A. solventul este acid acetic anhidru (R)
B. soluţie titrată: metoxid de sodiu 0.1 mol/l
C. soluţie titrată: acid percloric 0.1 mol/l
D. solvent: piridina (R)
E. dozarea se face în mediu neapos
(pag. 270-272)
F1255088. Soluţiile titrate pot conţine următoarele substanţe de referinţă:

A. acidul clorhidric
B. soluţia de clorura de sodiu
C. soluţia de iod
D. soluţia de nitrat de argint
E. soluţia de rivanol
(pag. 1179-1184)
F1255089. Substanţele chimice de referinţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

A. să aibă o compoziţie bine definită
B. să fie stabile
C. să prezinte un înalt grad de puritate
D. să fie solubile în solventul ales
E. să reacţioneze cu alte substanţe conform unor ecuaţii cât mai complexe
(pag. 1177)
F1355090. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, referitor la fenobarbital :
A. se dozeaza in mediu apos

B. se dozeaza in mediu anhidru
C. are caracter slab acid
D. are caracter slab bazic
E. la dozare se foloseste solutie titrata de metoxid de sodiu
(pag. 228, 745)
F1355091. Care dintre următoarele substante se dozează in mediu neapos?

A. acid lactic
B. barbital
C. codeină fosforică
D. acid acetil salicilic
(pag. 146, 267, 682)
F1355092. Conform F.R.X nu se pot doza complexonometric urmatoarele substante:

A. carbonat bazic de magneziu
C. bromura de sodiu
D. benzoat de sodiu
E. gluconat de calciu
(pag. 183, 606, 607)
F1355093. Determinarile volumetrice in mediu neapos utilizeaza:

A. apa
B. solventi inerti (CHCl3, CCl4)
C. acid acetic anhidru
D. acetat de mercur
E. acid percloric
(pag. 221)
F1355094. Efedrina
A. are caracter slab acid
B. se dozeaza prin titrare cu hidroxid de sodiu
C. are caracter slab bazic
D. se dozeaza in mediu neapos
E. se dozeaza prin titrare cu acid percloric
(pag. 223, 390)
F1355095. Titrarea directa in mediu neapos, in acid acetic anhidru, cu solutie acid percloric 0.1mol/l se
aplica pentru dozarea:
A. aminelor alifatice
B. aminelor aromatice si heterociclice
C. unor oxime, imine, hidrazine
D. imidelor
E. enolilor
(pag. 221)
F1355096. Titrosubstantele folosite pentru prepararea solutiilor volumetrice trebuie sa indeplineasca

A. sa fie stabile
B. sa aiba o compozitie bine definita
C. sa fie insolubile in solventul ales

D. sa fie solubile in solventul ales
E. sa contina impuritati pirogene
(pag. 1177)
F1455097. Alegeţi definiţiile echivalente cu cea din FR-X a noţiunii de "indice de iod". Indicele de iod
este . . .
A. volumul soluţiei 0,05 molară de iod (exprimată în ml) consumat de 1 gram probă analizată ;
B. masa de iod (exprimată în mg) fixată prin reacţie chimică de 0,1 grame probă analizată ;
C. masa de iod (exprimată în grame) fixată prin reacţie chimică de 1 gram substanţă analizată ;
D. masa de iod (exprimată în mg) fixată prin reacţie chimică de 1 gram substanţă analizată ;
E. masa de iod (exprimată în grame) fixată prin reacţie chimică de 100 grame probă analizată.
(pag. 993, [9])
F1455098. Definiţia indicelui de saponificare din FR-X este echivalentă cu . . .

A. numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor liberi şi a acizilor
rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat ;
B. numărul de miligrame de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea numai a acizilor rezultaţi din
saponificarea a 1 gram probă de analizat, fără a neutraliza acizii liberi din probă ;
C. numărul de mililitri dintr-o soluţie de hidroxid de potasiu 0,5 % (m/v) necesar pentru neutralizarea acizilor
liberi şi a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat ;
D. numărul de mililitri dintr-o soluţie de hidroxid de potasiu 0,1 % (m/v) necesar pentru neutralizarea acizilor
liberi şi a acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat ;
E. numărul de mililitri dintr-o soluţie de hidroxid de potasiu 0,5 % (m/v) necesar pentru neutralizarea numai a
acizilor rezultaţi din saponificarea a 1 gram probă de analizat, fără a neutraliza acizii liberi din probă.
(pag. 995, [9])
F1555099. Diclorhidratul de histamină se determină, conform FR X:

A. printr-o reacţie de comkplexare;
B. printr-o reacţie de precipitare;
C. printr-o reacţie acido-bazică;
D. prin titrare cu complexon III;
E. prin titrare cu azotat de argint.
(pag. 470)
F1555100. FR X prevede pentru determinarea Clonidinei:

A. titrarea cu acid percloric în mediu anhidru;
B. titrarea cu acid clorhidric în mediu apos;
C. titrarea cu hidroxid de sodiu în mediu apos;
D. determinarea argentometrică a clorului;
E. titrare complexonometrică;
(pag. 259)
F1555101. Glibenclamida se determină conform FR X:

A. prin titrare în mediu apos;
B. prin titrare în mediu anhidru;
C. complexometric;
D. acido-bazic;
E. prin titrare cu metoxid de sodiu;
(pag. 441)
F1555102. Oxidul de zinc se determină, conform FR X, utilizând:

A. azotat de argint;
B. edetat sodic;
C. hidroxid de sodiu;
D. complexon III;
E. sulfat de bariu.
(pag. 602)
F1555103. Prin titrare cu hidroxid de sodiu se pot determina:

A. clorhidratul de amitriptilină;
B. acidul acetic;
C. Amobarbital sodic;
D. acidul benzoic;
E. acidul aspartic.
(pag. 68-71)
F1555104. Se pot determina prin titrare cu acid percloric 0,1 M în mediu anhidru:
A. clorhidratul de clomipramină;
B. clorhidrat de cloropiramină;
C. cefotaximă sodică;
D. acid citric;
E. acid benzoic.
(pag. 80-263)
F1555105. Acidul aspartic se determină prin titrare:

A. în mediu apos;
B. în mediu anhidru;
C. cu hidroxid de sodiu 0,1 M;
D. cu acid clorhidric 0,1 M;
E. acido-bazică.
(pag. 69)
F1555106. Cefotaxima sodică se determină prin titrare:

A. în mediu apos;
B. în mediu neapos;
C. cu acid percloric 0,1 M;
D. în mediu conţimând acid acetic anhidru, dioxan, alcool absolut;
E. în mediu conţinând apă şi alcool.
(pag. 219)
F1555107. Cloramina B se determină, conform FR X:

A. prin titrare redox;
B. prin titrare acido-bazică
C. utilizând soluţia de siosulfat de sodiu;
D. iodometric;
E. iodatometric.
(pag. 233)
F1555108. Cloxacilina sodică se detrmină, conform FR X:

A. prin titrare acido-bazică în mediu neapos;
B. prin titrare acido-bazică în mediu apos;
C. prin determinarea clorului prin titrare argentometrică;
D. gravimetric;
E. spectrometric.
(pag. 263)
F1655109. Alegeti afirmatiile corecte privind solutiile volumetrice:

A. La prepararea solutiilor volumetrice se foloseste apa proaspat fiarta si racita
B. Factorul de molaritate, odata stabilit, este valabil 6 luni de la prepararea solutiei
C. Factorul de molaritate se verifica periodic
D. Solutiile volumetrice nestabile necesita stabilirea factorului de molaritate inainte de fiecare folosire
E. Pastrarea solutiilor volumetrice se face in recipiente bine inchise, ferit de lumina
(pag. 1179, [FR X])
F1655110. Factorul de molaritate (F) se stabileste:

A. Pe o substanta chimica de referinta
B. Cu o solutie volumetrica cu factor de molaritate cunoscut
C. Cu o solutie volumetrica cu factor de molaritate necunoscut
D. Pe o substanta cu caracter bazic
E. Cu o solutie proba
(pag. 1178-1179, [FR X])
F1655111. Molaritatea solutiilor volumetrice poate fi:

A. Exacta, cantarirea substantei de referinta facandu-se pana la ultima zecimala a balantei
B. Exacta, cantarirea substantei de referinta facandu-se pana la ultima zecimala prevazuta in text
C. Aproximativa si se determina experimental cu ajutorul unei substante chimice de referinta, stabilindu-se in
acelasi timp si factorul de molaritate
D. Aproximativa, cantarirea substantei de referinta facandu-se pana la prima zecimala prevazuta in text
E. Aproximativa si se refera la solutiile volumetrice preparate din substante care nu indeplinesc conditiile
substantelor chimice de referinta.
(pag. 1177, [FR X])
F1655112. Substantele chimice de referinta (titrosubstantele) trebuie sa indeplineasca urmatoarele

cerinte:
A. Sa aiba compozitia bine definita
B. Sa fie insolubile in solventul ales
C. Sa aiba un grad inalt de puritate
D. Sa fie inerte chimic
E. Sa fie solubile in solventul ales
(pag. 1176, [FR X])
F2155113. Se pot doza prin titrare cu acid percloric in acid acetic:

A. oxime
B. derivati barbiturici
C. alcaloizi saruri de acid clorhidric
D. sulfonamide
E. clorhidratul de etilmorfina
(pag. 221,222,223,224,225,226,227,228,229)
F2155114. La titrarea in mediu neapos a functiilor acide, se folosesc:

A. solventi protogenici
B. solventi protofilici
C. dimetilformamida
D. acid acetic
E. piridina
(pag. 221,226)
F2155115. La titrarile in mediu neapos a functiilor acide ale substantelor medicamentoase, punctul de
echivalenta se determina:
A. chimic, cu indicatorul albastru de timol
B. chimic, cu indicatorul timolftaleina
C. chimic, cu indicatorul galben de alizarina
D. chimic, cu indicatorul violet de pirocatechina
E. potentiometric
(pag. 226,227,228)
F2155116. Titrarea acidului salicilic cu metoxid de sodiu:

A. se neutralizeaza doar functia carboxil
B. se neutralizeaza doar functia fenolica
C. se neutralizeaza atat functia fenolica cat si cea carboxil
D. curba de titrare prezinta un punct de inflexiune
E. curba de titrare prezinta doua puncte de inflexiune
(pag. 226,227)
F2155117. Urmatoarele afirmatii referitoare la derivatii barbiturici sunt corecte:

A. au functie slab acida
B. au functie slab bazica
C. se dozeaza in mediu apos
D. se dozeaza in solventi protogenici
E. se dozeaza in solventi protofilici
(pag. 221,226,227)
F2155118. Dozarea barbitalului (veronal, acid 5,5 dietilbarbituric):

A. se face in mediu de dimetilformamida neutralizata
B. se face in mediu de acid acetic neutralizat
C. se face cu solutie titrata de metoxid de sodiu in acid acetic
D. se face cu solutie titrata de metoxid de sodiu in dimetilformamida
E. se foloseste ca indicator albastru de timol
(pag. 227)
F2155119. Urmatoarele substante medicamentoase se pot doza in mediu neapos cu metoxid de sodiu,
deoarece au caracter acid:
A. clorhidrat de dionina
B. barbital
C. acid nalidixic
D. sulfafurazol
E. fenobarbital
(pag. 227,228)
F2155120. Substantele medicamentoase cu caracter amfoter se pot doza:

A. in solventi protogenici
B. in solventi protofilici
C. cu acid percloric in acid acetic
D. cu acid etilendiaminotetraacetic in acid acetic
E. cu metoxid de sodiu in dimetilformamida
(pag. 229,230)
F2155121. Aminoacizii se pot doza:

A. ca baza, in solvent acid acetic anhidru
B. ca acid, in solvent acid acetic anhidru

C. ca baza, in amestec de solventi apa - piridina
D. ca acid, in amestec de solventi apa - piridina
E. complexonometric direct
(pag. 229)
F2155122. Sulfonamida se poate titra:

A. argentometric, prin Metoda Fajans
B. ca acid in solvent acid acetic anhidru
C. ca acid in solvent dimetilformamida
D. ca baza in solvent acid acetic anhidru
E. ca baza in solvent dimetilformamida
(pag. 229)
F2155123. Functia slab bazica a unei substante medicamentoase:

A. se exprima prin pKb
B. se manifesta prin cedare de protoni
C. se manifesta prin acceptare de protoni
D. este exaltata de solventi protogenici
E. este exaltata de solventi protofilici
(pag. 220,221)
F2155124. Functia slab acida a unei substante medicamentoase:

A. se manifesta prin acceptare de protoni
B. se manifesta prin cedare de protoni
C. se exprima prin pKa
D. este exaltata de solventi protofilici
E. este exaltata de solventi protogenici
(pag. 220,221)
F2155125. Titrarea protometrica in mediu neapos a functiilor bazice ale substantelor medicamentoase
se face:
A. in mediu de acid acetic anhidru
B. cu solutie titrata de acid clorhidric
C. cu solutie titrata de acid percloric in acid acetic
D. in mediu de dimetilformamida
E. cu solutie titrata de metoxid de sodiu in dimetilformamida
(pag. 221)
F2155126. In titrarile protometrice in mediu neapos a substantelor medicamentoase slab bazice

punctul de echivalenta se determina:
A. potentiometric
B. chimic, cu indicatorul cristal violet
C. chimic, cu indicatorul metiloranj
D. chimic, cu indicatorul murexid
E. chimic, cu indicatorul tropeolin 00
(pag. 221,222,223,224,225)
F2255127. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica a acidului acetilsalicilic

conform FRX:
A. se face cu solutie titrata de metoxid de sodiu 0.1N
B. se face dupa dizolvarea substantei in apa distilata
C. solventul utilizat pentru solubilizare este neutralizat in prelabil la fenolftaleina
D. se face cu solutie titrata de hidroxid de sodiu 0.1N

E. determinarea are loc la temperatura de 8 - 10°C
(pag. 61 - 62)
F2255128. Selectati conditiile prevazute de FR X pentru dozarea volumetrica a codeinei baza:

A. este o dozare volumetrica in mediu apos
B. substanta se dizolva in acid acetic anhidru neutralizat in prealabil
C. solutia titrata este HCl 0.1N
D. indicatorul utilizat este cristal violetul
E. solutia titrata este HClO4 0.1N
(pag. 271- 272)
F2255129. Selectati enuntul incorect referitor la dozarea volumetrica a diazepamului:

A. este o metoda de dozare in mediu neapos
B. diazepamul are un caracter slab acid
C. se solubilizeaza in acid acetic anhidru
D. se titreaza cu HClO4 0.1 mol/l in acid acetic anhidru
E. indicatorul utilizat este cristal violetul
(pag. 356)
F2255130. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica conform FR X a histaminei

diclorhidrat:
A. metoda de dozare este acido-bazica in mediu apos
B. indicatorul utilizat este sufatul de amoniu-fer (III)
C. se utilizeaza solutie de AgNO3 0.1N
D. indicatorul utilizat este fenolftaleina
E. se utilizeaza solutie de NH4SCN 0.1N
(pag. 470)
F2255131. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica a procainei din solutia
"Iniectabile procaini hydrochloridi", conform FRX:
A. este o dozare nitritometrica
B. se realizeaza dupa o extractie prealabila a procainei in cloroform si prelucrarea reziduului dupa evaporare
C. este o dozare in mediu neapos
D. solutia titrata utilizata este NaNO2 0.1N
E. solutia titrata utilizata este HClO4 0.1N
(pag. 551 - 552)
F2255132. Selectati enunturile incorecte referitoare la dozarea volumetrica a calciului din solutia
"Solutio calcii chloridi 50%", conform FRX:
A. metoda de dozare este complexonometrica
B. pH-ul optim este neutru si se realizeaza cu tampon amoniacal
C. solutia titrata utilizata este edetat disodic 0.05mol/l
D. indicatorul utilizat pentru dozare este alaunul feriamoniacal
E. indicatorul utilizat pentru dozare este negru eriocrom T
(pag. 854)
F2255133. FR X prevede la dozarea volumetrica a iodului din "Solutio iodi spirituosa" urmatoarele
conditii:
A. solventul de diluarea este etanolul
B. solutia titrata este tiosulfatul de sodiu 0.1mol/l
C. titrarea este incheiata atunci cand solutia se decoloreaza
D. indicatorul utilizat la dozare este albastrul de timol
E. titrarea este incheiata atunci cand solutia se coloreaza in albastru

(pag. 867)
F2255134. Selectati enunturile corecte referitoare la dozarea volumetrica a fenobarbitalului acid,

conform FR X:
A. este o metoda de dozare acido-bazica
B. solutia titrata utilizata este NaOH 0.1N
C. solventul utilizat este dimetilformamida in prealabil neutralizata
D. solventul utilizat este etanolul in prealabil neutralizat
E. solutia titrata utilizata este metoxidul de sodiu 0.1N
(pag. 747)
F2255135. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la solutiile volumetrice sunt corecte ?
A. concentratia este exprimata in numarul de moli de substanta continuta intr-un militru de solutie
B. factorul de molaritate se noteaza cu F si are ca indice molaritatea la care se refera
C. se numesc si solutii titrate
D. o solutie volumetrica poate fi utilizata experimental doar daca are F=1.00000
E. au o concentratie bine stabilita
(pag. 1177 - 1179)
F2255136. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la factorul de molaritate sunt corecte?
A. factorul de molaritate al solutiilor volumetrice preparate cu substante chimice de referinta este 1.0000
B. factorul de molaritate odata stabilit nu trebuie verificat periodic, fiind o constanta caracteristica solutiei
respective
C. arata de cate ori o solutie volumetrica aproximativa este mai concentrata sau mai diluata decat una de
molaritate exacta
D. o solutie volumetrica 0.1M obtinuta prin diluarea unei solutii 1M conform FR X are un factor de molaritate
de 10 ori mai mic decat al solutiei din care a fost preparata
E. serveste pentru conversiunea volumului solutiei de molaritate aproximativa in volumul corespunzator al
solutiei de molaritate exacta
(pag. 1177 - 1179)
F2255137. Selectati enunturile corecte referitoare la solutiile volumetrice:

A. factorul de molaritate al unei solutii volumetrice poate fi stabilit cu o substanta chimica de referinta
B. conform FR X, la prepararea tuturor solutiilor volumetrice se foloseste apa distilata sterila si apirogena
C. factorul de molaritate al unei solutii volumetrice poate fi stabilit cu o solutie volumetrica cu factor de
molaritate cunoscut
D. la solutiile volumetrice instabile factorul de molaritate se stabileste o data la 3 luni
E. factorul de molaritate stabilit este media aritmetica a rezultatelor obtinute pe trei determinari, care nu
trebuie sa difere intre ale cu mai mult de 0.1%
(pag. 1177 - 1179)
F2255138. Selectati solutiile volumetrice cu molaritate exacta oficinale in FR X:

A. clorhidrat de papaverina 0.01mol/l
B. dicromat de potasiu 0.0167mol/l
C. hidroxid de potasiu 0.1mol/l
D. iodat de potasiu 0.05mol/l
E. metoxid de sodiu 0.1mol/l
(pag. 1179 - 1183)
F2255139. Calculati cantitatea MgSO4*7H2O dintr-o proba de materie prima farmaceutica si puritatea
acesteia stiind ca a fost cantarita la balanta analitica o cantitate de 0.1877g materie prima farmaceutica
si dizolvata in 100ml apa. La solutia astfel obtinuta se adauga 5ml tampon amoniacal cu pH=10,
indicator negru eriocrom T si se titreaza cu 15.8ml solutie titrata de edetat disodic 0.05mol/l (F=0.9500)
pana la coloratie albastra. La 1ml edetat disodic 0.05mol/l corespunde la 0.01232g MgSO4*7H2O.
A. 0.1849g
B. 103.7%
C. 98.5%
D. 0.1946g
E. 101.5%
(pag. 608)
F2255140. Dozarea acidului ascorbic din comprimatele oficinale in FR X, "Compressi acidi ascorbici"
200mg/cp, se realizeaza astfel: se cantareste la balanta analitica o cantitate de 0.3612g pulbere de
comprimate, se agita timp de 2min cu 10ml apa si 1 ml acid clorhidric 100g/l (R), se adauga 2ml amidon
solutie (I) si se titreaza cu 20ml iodat de potasiu 0.0167mol/l pana la coloratie albastru persistent. Sa se
calculeze cantitatea de vitamina C dintr-un comprimat si sa se precizeze daca acestea corespund FR
X, stiind ca abaterea admisa este de ±5%. La 1ml iodat de potasiu 0.0167mol/l corespunde 0.008806g
acid ascorbic, iar masa medie a comprimatelor este 0.400g.
A. corespunde
B. 195mg/cp
C. 210mg/cp
D. nu corespunde
E. 159mg/cp
(pag. 286)
F2255141. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de HCl:

A. solutiile 1mol/l, 0.5mol/l si 0.1mol/l se prepara prin diluare cu apa din acid clorhidric ( R)
B. factorul de molaritate se stabileste cu hidrogencarbonat de potasiu (s.r)
C. indicatorul utilizat pentru stabilirea factorului de molaritate este fenolftaleina (I)
D. solutia de acid clorhidric 0.02mol/l se prepara prin diluare cu apa din solutia de acid clorhidric 1mol/l
E. solutia de acid clorhidric 0.01mol/l se prepara prin diluare cu apa din solutia de acid clorhidric 0.1mol/l
(pag. 1179 - 1180)
F2255142. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de acid

percloric:
A. este o solutie volumetrica de molaritate exacta
B. solutia de acid percloric 0.1mol/l poate fi preparata in acid acetic anhidru
C. indicatorul utilizat este cristal violet (I)
D. factorul de molaritate se stabileste cu hidrogenftalat de potasiu (s.r.)
E. solutia de acid percloric 0.1mol/l poate fi preparata in dioxan
(pag. 1180)
F2255143. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de hidroxid de

sodiu:
A. se pastreaza in recipiente bine inchise prevazute cu dop de cauciuc
B. indicatorul utilizat la titrare este metiloranjul
C. solutiile de hidroxid de sodiu 1mol/l si 0.5mol/l se prepara prin dizolvarea in apa proaspat fiarta si racita a
hidroxidului de sodiu ( R)
D. este o solutie de molaritate exacta
E. factorul de molaritate se stabileste cu acid oxalic (s.r.)
(pag. 1182 - 1183)
F2255144. Selectati enunturile corecte conform FR X, referitoare la solutia volumetrica de metoxid de

sodiu:
A. sunt oficinale solutiile 0.01mol/l si 0.05mol/l
B. solventul utilizat la stabilirea factorului de molaritate este dimetilformamida
C. factorul de molaritate se stabileste cu acid benzoic (s.r.)
D. factorul de molaritate nu se verifica frecvent, pentru ca solutia are o stabilitate mare

E. se prepara prin dizolvarea sodiului ( R) intr-un amestec de metanol si benzen
(pag. 1184)
F2255145. Conform FR X, la parametrul dozare din monografia "Solutio effervescens" se prevede:

A. determinarea cantitativa a hidrogencarbonatului de sodiu
B. metoda de dozare a hidrogencarbonatului de sodiu este acido-bazica in mediu apos
C. determinarea cantitativa a siropului simplu
D. determinarea cantitativa a acidului citric
E. metoda de dozare a acidului citric este acido-bazica in mediu neapos, cu o solutie titrata de CH3ONa
0.1mol/l
(pag. 859)
F2255146. Conform FR X, dozarea volumetrica a metronidazolului din "Suppositoria metronidazoli" se

realizeaza:
A. dupa solubilizarea masei de supozitor si a substantei active in apa
B. printr-o metoda acido-bazica in mediu apos
C. cu o solutie titrata de HCl 0.1mol/l
D. cu o solutie titrata de HClO4 0.1mol/l in dioxan
E. proba de analizat se obtine din amestecul omogen a mai multor supozitoare
(pag. 892)
F2255147. Conform FR X, la monografia "Oculoguttae resorcinoli 1%", la parametrul dozare se prevede:

A. solutia volumetrica utilizata la titrare este tiosulfatul de sodiu 0.1mol/l
B. determinarea cantitativa a acidului boric
C. determinarea cantitativa a rezorcinolului
D. determinarea cantitativa a boratului de fenilmercur
E. indicatorul utilizat pentru evidentierea punctului de echivalenta este amidonul
(pag. 713)
F2255148. Conform FR X, la monografia "Unguentum zinci oxydi 10%" la parametrul dozare se prevede:
A. determinarea cantitativa a bazei de unguent dupa solubilizarea ei intr-un solvent organic
B. solutia titrata utilizata la determinarea principiului activ din unguent este edetat disodic 0.05mol/l
C. solubilizarea principiului activ prin topire si filtrare
D. dozarea are loc la pH=10 asigurat de tampon amoniacal
E. indicatorul utilizat este negru erio T
(pag. 958)
F2255149. Conform FR X, la monografia "Solutio hydrogenii peroxydi concentrata" la parametrul

dozare se prevede:
A. metoda redox
B. metoda complexonometrica
C. metoda acido-bazica in mediu apos
D. solutia titrata este permanganat de potasiu 0.02mol/l
E. solutia titrata este edetat disodic 0.05mol/l
(pag. 866)
F2355150. Care dintre urmatoarele substante nu se pot titra cu acid percloric:

A. codeina
B. efedrina
C. fenobarbital
D. teofilina
E. prometazina
(pag. 222)
F2355151. Care dintre urmatoarele enunturi sunt adevarate referitor la reactia de diazotare-cuplare
(Griess):
A. se aplica aminelor secundare aromatice
B. se poate utiliza la dozarea procainei
C. se poate utiliza la identificarea derivatilor nitrozati ai unor alcooli sau tioli
D. decurge in 2 etape
E. se foloseste reactivul Lieberman
(pag. 232)
F2355152. Care dintre urmatoarele substante au caracter amfoter in mediu neapos:

A. teobromina
B. hidrazida izonicotinica
C. sulfamide
D. acidul sulfonic
E. cafeina
(pag. 230)
F2355153. Conform FR X, factorul de molaritate al solutiei de HCl 0.5 mol/l se stabileste utilizand:
A. titrosubstanta - hidrogenocarbonat de potasiu
B. titrosubstanta - clorura de sodiu
C. indicator metil oranj
D. indicator galben de metanil in dioxan
E. indicator fenolftaleina
(pag. 1179)
F2355154. Conform FR X, factorul de molaritate al solutiei de tiosulfat de sodiu 0.05 mol/l se stabileste
utilizand:
A. titrosubstanta - acid oxalic
B. indicator - galben de metanil
C. titrosubstanta - dicromat de potasiu
D. indicator - amidon
E. indicator - fenolftaleina
(pag. 1187)

A. apa
B. solventi inerti (CHCl3, CCl4)
D. acetat de mercur
E. acid percloric
(pag. 221)
F2355156. Care dintre următoarele substante se dozează in mediu neapos?

A. acid lactic
B. barbital
C. codeină fosforică
D. acid acetil salicilic
(pag. 146, 267, 682)
F2355157. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, referitor la fenobarbital:

E. la dozare se foloseste solutie titrata de metoxid de sodiu
(pag. 228, 745)

C. bromura de sodiu
D. benzoat de sodiu
(pag. 110, 183, 606, 664, 666)
F2355159. Efedrina
(pag. 223, 390)
F2355160. Titrarea directa in mediu neapos, in acid acetic anhidru, cu solutie acid percloric 0.1mol/l se
aplica pentru dozarea:
A. aminelor alifatice
B. aminelor aromatice si heterociclice
C. unor oxime, imine, hidrazine
D. imidelor
E. enolilor
(pag. 221)
F2355161. Titrosubstantele folosite pentru prepararea solutiilor volumetrice trebuie sa indeplineasca

A. sa fie stabile
B. sa aiba o compozitie bine definita
C. sa fie insolubile in solventul ales
D. sa fie solubile in solventul ales
E. sa contina impuritati pirogene
(pag. 1177)
F2555162. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate referitor la codeină:

A. se titrază cu NaOH 0,1mol/l
B. se utilizează ca indicator cristal violet în acid acetic glacial
C. se dizolvă în acid acetic anhidru
D. se dozează cu acid percloric 0,1 mol/l în dioxan
E. are un caracter slab bazic
(pag. 223,271)
F2555163. Care din afirmatiite de mai jos sunt corecte?

A. solutia volumetrica diluata, obtinuta din solutia volumetrica mai concentrata, are acelasi factor de molaritate
B. În cazul solutiei de azotit de sodiu 0,1N, factorul de molaritate nu se verifica periodic

C. la solutia volumetrica nestabila, factorul de molaritate se stabileste Inainte de folosire
D. substantele volumetrice se pastreaza în recipiente bine închise
E. factorul de molaritate al solutiilor volumetrice se verifica din 7 în 7 zile
(pag. 1179)
F2555164. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la dozarea fenobarbitalului conform FR X sunt
corecte?
A. se realizeaza o dozare în mediu apos
B. solutie titrata: complexon III
C. solutie titrata: metoxid de sodiu 0.1 mol/l
D. solvent: dimetilformamida ®
E. solvent: acetona
(pag. 57-58)
F2555165. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la solutiile volumetrice sunt corecte?
A. se numesc si solutii titrate
B. FR X exprimă concentraţia lor în g%
C. sunt soluţii care se folosesc în analiza cromatografică
D. concentratiile solutiilor volumetrice pot fi de molaritate exacta sau molaritate aproximativa
E. sunt solutii cu o concentrate bine stabilita
(pag. 1117)
F2555166. Dintre indicatorii oficializati de FR X fac parte:

A. cristal violet
B. tropeolina 00
C. fenolftaleina
D. tiosulfat de sodiu
E. albastru de bromfenol
(pag. 1188-1193)
F2555167. Dozarea acidului acetil salicilic conform FR X:

A. dozarea se face prin titrare cu o solutie de KMnO4 0,1 N
B. dozarea se face prin titrare cu o solutie de NaOH 0,1N
C. datorita prezentei în molecula sa a functiei carboxil libera, aspirina poate fi titrata direct cu o solutie de
NaOH 0,1 N
D. dozarea se face prin titrare cu o solutie de HCI 0,1 N
E. FR X recomanda dizolvarea aspirinei în alcool neutralizat
(pag. 61-62)
F2555168. Factorul de molaritate:

A. arata de cate ori o solutie volumetrica de molaritate aproximativa este mai concentrata sau mai diluata
decat solutia corespunzatoare de molaritate exacta
B. nu are ca indice molaritatea la care se refera
C. serveste pentru conversiunea volumului solutiei de molaritate aproximativa in volumul corespunzator al
solutiei de molaritate exacta
D. factorul de molaritate al solutiilor preparate cu substante chimice de referinta este 2,00
E. factorul de molaritate al solutiilor preparate cu substante chimice de referinta este apropiat de 1, 00000
(pag. 1177-1179)
F2555169. FR X mentioneaza la capitolul REACTIVI urmatoarele:

A. pentru reactivii-substanta cu structure bine definita este specificata formula si masa moleculara relativa
sau masa atomică ralativă
B. pentru substantele lichide nu sunt prevazuti parametri fizico-chimici

C. pentru reactivii-solutie, în titlu este specificat solventul, cand acesta este diferit de apa
D. concentratia solutiilor de reactivi este exprimata în conformitate cu Sistemul International (SI)
E. concentratia solutiilor de reactivi se exprima în g%
(pag. 1193)
F2555170. FR X prevede la monografia BISMUtI SUBNITRAS urmatoarele:

A. se realizeaza o dozare nitritometrica
B. indicator: violet de pirocatehina-solutie
C. solutie titrata: edetat sodic 0.05 mol/l
D. solvent: acid nitric (R) si apa distilata
E. se realizeaza o dozare potentiometric
(pag. 163-164)
F2555171. FR X prevede pentru dozarea iodului din "Solutio iodi spirituosa" urmatoarele conditii:
A. solutia titrata este tiosulfat de sodiu 0.1 mol/l
B. dozare redox
C. dozare in mediu neapos
D. indicatorul este amidonul
E. dozarea iodurii de potasiu se realizeaza prin metoda Mohr utilizand ca solutre titrata azotat de argint
0.1mol/l si ca indicator cromatul de potasiu
(pag. 867)
F2555172. FRX prevede urmatoarele condttii pentru dozarea codeine! baza:

A. solventul este acid acetic anhidru ®
B. solutie titrata: metoxid de sodiu 0.1 mol/l
C. solutie titrata: acid percloric 0.1 mol/l
D. solvent: piridina ®
E. dozarea se face în mediu neapos
(pag. 270-272)
F2555173. Solutiile titrate pot contine urmatoarele substante de referinta:

A. acidul clorhidric
B. solutia de clorura de sodiu
C. solutia de iod
D. solutia de nitrat de argint
E. solutia de rivanol
(pag. 1179-1184)
F2555174. Substantele chimice de referinta trebuie sa fndeplineasca urmatoarele conditii:

A. sa aiba o compozitie bine definita
B. sa fie stabile
C. sa prezinte un înalt grad de puritate
D. sa fie solubile In solventul ales
E. sa reactioneze cu alte substante conform unor ecuatii cat mai comptexe
(pag. 1177)
F2555175. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate, referitor la fenobarbital

E. a dozare se foloseste solutie titrata de metoxid de sodiu

(pag. 228,745)

C. bromura de sodiu
D. benzoat de sodiu
(pag. 183,606,607)

A. apa
B. solventi inerti (CHCI3, CCI4)
D. acetat de mercur
E. acid percloric
(pag. 221)
F2555178. Efedrina
(pag. 223,390)
F2555179. FR X prevede pentru determinarea Clonidinei:

A. titrarea cu acid percloric in mediu anhidru;
B. titrarea cu acid clorhidric In mediu apos;
C. titrarea cu hidroxid de sodiu în mediu apos;
D. determinarea argentometrica a clorului;
E. titrare complexonometrica
(pag. 259)
F2655180. Alegeţi răspunsurile corecte privind determinarea cantitativă după FR X a nitratului bazic de
bismut (BISMUţI SUBNITRAS):
A. se realizează o dozare iodatometrică
B. dozarea nitratului bazic de bismut se face potenţiometric
C. solventul utilizat este acid nitric (R) şi apă
D. indicatorul utilizat la dozare este violet de pirocatechină
E. indicatorul utilizat la dozare este xilenolorange
(pag. 163-164 FR X)
F2655181. Substanţele chimice de referinţă - s.r. - se caracterizează prin:

A. punct de topire ridicat
B. stabilitate
C. compoziţie chimică bine definită
D. grad avansat de puritate
E. inerţie chimică
(pag. 1177 FR X)
F2655182. Dozarea apei din formele farmaceutice se realizează după FR X:

A. prin antrenare cu vapori de solvenţi organici
B. prin metoda KARL-FISHER
C. utilizând balanţa de umiditate
D. prin cromatografie de gaze
E. prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă
(pag. 1017 FR X)
F2655183. Dintre substanţele medicamentoase enumerate, pot fi titrate ca baze, cu acid percloric:
A. amobarbital
B. fenobarbital
C. teobromina
D. efedrina
E. eritromicina
(pag. 222-228 vol.1)
F2655184. Alegeţi clasele de substanţe medicamentoase care se pot titra ca acizi în mediu anhidru:
A. fenotiazine
B. alcaloizi tropanici
C. sulfonamide
D. barbiturice
(pag. 226 vol.1)
F2655185. Au caracter amfoter în mediu neapos urmatoarele substanţe medicamentoase:

A. hidrazida izonicotinică (HIN)
B. clorotiazida
C. clorpromazina
D. metadona
E. acidul sulfonic
(pag. 230 vol.1)
F2655186. Conform FR X care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte:

A. Factorul de molaritate are ca indice, molaritatea la care se referă
B. Factorul de molaritate al soluţiei de metoxid de sodiu se stabileşte folosind ca substanţă de referinţă acidul
benzoic
C. Reactivul KARL FISCHER conţine în compoziţia lui iod, metanol şi piridină
D. Factorul de molaritate al soluţiei de iod 0,05 mol/l se stabileşte folosind ca substanţă de referinţă trioxidul
de arsen
E. Factorul de molaritate al soluţiei de nitrat de argint 0,1 mol/l se stabileşte folosind ca substanţă de referinţă
tiocianatul de amoniu
(pag. 1176-1184 FR X)
F2655187. După FR X, supozitoarele sunt:

A. forme farmaceutice solide care contin multidoze de substante active
B. forme farmaceutice care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
C. sunt destinate administrării numai pe cale rectală
D. sunt destinate administrării pe cale rectală, vaginală sau uretrală
E. sunt forme farmaceutice solide hidrosolubile
(pag. 9, pag. 889)
F2655188. După FR X, supozitoarele au următoarele forme si dimensiuni:

A. sferică sau ovoidală
B. masa de 5-12 g, diametrul de 1,5 cm

C. lungimea de 4-5 cm pentru adulti, 3-4 cm pentru copii
D. cilindro-conică sau de torpilă cu diametrul bazei de 8-10 mm
E. lungimea de 20-30 mm si masa de 2-3 g pentru adulti respectiv de 1-2 g pentru copii
(pag. 9, pag. 889)
F2655189. Care dintre procedeele de preparare a supozitoarelor rectale sunt oficinalizate în FR X ?

A. Procedeul Munzel
B. Modelarea manuală
C. Topirea si turnarea masei în forme
D. Metoda presării masei
E. Procedeul König
(pag. 9, pag. 889)
F2655190. Care dintre următoarele procedee se utilizează în tehnologia de preparare industrială a

supozitoarelor ?
A. Procedeul prin presare
B. Procedeul manual în două etape
C. Procedeul automatizat în două etape
D. Procedeul automatizat într-o singură etapă, cu turnarea materialului topit direct în ambalaj
E. Procedeul Münzel
(pag. 7, pag 548)
F2655191. Absorbtia substantelor active din supozitoare, la nivelul rectului, se realizează prin si
datorită:
A. vascularizatiei abundente a regiunii submucoase cu vase sanguine si limfatice
B. prin venele hemoroidale superioare care conduc spre circulatia portală
C. prin venele hemoroidale inferioare care conduc direct în circulatia portală
D. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia generală prin vena iliacă
E. prin venele hemoroidale inferioare si mijlocii care conduc în circulatia hepatică prin vena porta
(pag. 7, pag. 538)
F2655192. Untul de cacao are următoarele proprietăti:

A. suferă schimbări polimorfe la încălzire si topire peste 30 °C
B. suferă schimbări polimorfe la încălzire si topire peste 40 °C
C. revine la forma stabilă beta în decurs de cca 4 zile de la supratopire
D. revine la forma stabilă beta după câteva ore de la supratopire
E. formarea polimorfilor instabili se evită prin topire incompletă la cca 36 °C
(pag. 7, pag. 543)
F2655193. Ce fel de supozitoare sunt si prin ce metodă se prepară supozitoarele de glicerină oficinale
în FR X ?
A. Modelare manuală
B. Presare
C. Topire, turnare în forme
D. Supozitoare rectale
E. Supozitoare vaginale
(pag. 9, 891-892)
F2655194. Supozitoarele cu metronidazol oficinale în FR X, contin pe supozitor si sunt:

A. 1,5 g metronidazol
B. 500 mg sau 1 g metronidazol
C. supozitoare rectale
D. supozitoare vaginale
E. supozitoare uretrale
(pag. 9, pag. 892)
F2655195. Conform FR X, cele două supozitoare rectale oficinale se conservă în următoarele conditii:
A. ferite de lumină si umiditate
B. la cel mult 25 °C
C. supozitoarele de glicerină ferite de umiditate
D. supozitoarele cu metronidazol ferite de umiditate
E. supozitoarele cu metronidazol ferite de lumină
(pag. 9, pag. 890-892)
Tema nr. 56
Metode spectrofotometrice de absorbtie in ultraviolet si vizibil in controlul medicamentelor
BIBLIOGRAFIE:
F1256001. Cantitatea de 0,100 g prednison s-a dizolvat în 50 ml alcool absolut (R) şi s-a completat la
100 ml cu acelaşi solvent. 1 ml din această soluţie s-a diluat cu alcool absolut (R) la 50 ml într-un
balon cotat şi s-a citit absorbanţa A = 0,620 la lungimea de undă de 240 nm. Ştiind că absorbanţa
specifică la 240 nm este 310, puritatea prednisonului este:
A. 100%;
B. 80,234%
C. 90,11%
D. 85%
E. 94,6%
(pag. 782-784)
F1256002. Cantitatea de 0,1000 g pulbere de comprimate ( Paracetamol comprimate 500 mg/cp) s-a
agitat cu 50 ml acid sulfuric 0,05M timp de 30 minute,completându-se apoi cu acelaşi solvent la 100 ml
in balon cotat. Se filtrează, îndepărtând primii 20 ml de filtrat.1 ml soluţie filtrată se diluează cu acid
sulfuric 0,05M la 100 ml într-un balon cotat şi se determină absorbanţa A = 0,3225 la lungimea de undă
de 243 nm.Să se calculeze conţinutul în paracetamol pe comprimat ştiind că greutatea medie a unui
comprimat este de 0,8000 g şi absorbanţa specifică la 243 nm este 645.
A. 500 mg/comprimat;
B. 450 mg/comprimat
C. 400 mg/comprimat
D. 480 mg/comprimat
E. 520 mg/comprimat
(pag. 316)
F1256003. Următorii solvenţi se utilizează în spectrofotometria UV-VIS, cu excepţia:

A. metanol
B. cloroform
C. anhidrida acetică
D. benzen
E. acetonă
(pag. 319)
F1356004. Absorbanta nu este dependenta de urmatorii parametri;

A. absorbtivitate
B. concentratie
C. grosimea stratului
D. coeficient molar de extinctie
E. pH
(pag. 308)
F1356005. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte despre spectrometria derivata:
A. se aplica cand spectrele compusilor din amestec nu sunt suficient de diferentiate
B. are aplicatii in analiza si controlul medicamentelor, in analiza biochimica si de laborator clinic
C. este importanta cand absorbanta este denaturata

D. este importanta in cazul in care in solutia de analit apare un fenomen de reflexie a luminii
E. este importanta cand spectrul de ordinul 0 al solutiei de analizat prezinta un decalaj spre maxim
(pag. 327 - 329)
F1356006. Din punct de vederea al participarii sau neparticiparii electronilor existenti intr-o molecula,
la tranzitii electronice, se disting urmatoarele tipuri de electroni, cu o exceptie:
A. electroni de tip σ
B. invelis de electroni inchis, in care electronii sunt implicati in legaturi chimice
C. electroni de tip n
D. electroni de tip π
E. electroni care se gasesc sub forma perechilor de electroni neparticipanti in invelisul exterior al unor atomi
usori
(pag. 302)
F1356007. Domeniul spectral UV apropiat este cuprins intre:

A. 400-600 nm
B. 185 – 600 nm
C. 185 – 400 nm
D. 400 – 1100 nm
E. 700 – 1100 nm
(pag. 296)
F1356008. Efectul hipsocromic:

A. consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
B. consta in cresterea intensitatii benzilor
C. consta in aparitia carbocationilor
D. consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
E. se intalneste la caroteni
(pag. 304)
F1356009. Erorile datorate aparatelor in UV-VIS prezinta urmatoarele cauze, exceptand:

A. zgomotul de fond al sursei luminoase
B. zgomotul de fond al fotomultiplicatorului
C. procesele de refractie
D. procesele de difuzie
E. procesele de reflexie
(pag. 311)
F1356010. Urmatoarele afirmatii referitoare la coeficientul de corelatie R nu sunt corecte:

A. este un parametru fara dimensiuni
B. leaga variabilele xi (cantitatea de substanta analizata) si yi (inaltimea picului)
C. erorile ce insotesc variabila y se supun legii de distributie normala alui Gauss
D. o valoare de +1 si de –1 indica o legatura foarte slaba intre variabilele xi, yi
E. are formula de calcul
(pag. 313)
F1356011. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu o exceptie:

A. tranzitia σ-σ* este o tranzitie puternica
B. tranzitia n-σ* este o tranzitie slaba
C. tranzitia π-π* este o tranzitie slaba
D. tranzitia n-σ* are o intensitate medie
E. tranzitia n-π* are o intensitate mica

(pag. 300)
F1456012. Absorbanţa specifică a hemisuccinatului de hidrocortizonă, la 240 nm, este 435 dl/(g.cm)
conform FR. X. O soluţie de hidrocortizonă are absorbanţa A = 0,670, măsurată la 240 nm, într-o cuvă
cu grosimea de 2 cm. Ce concentraţie (exprimată în mg/litru) are hidrocortizona în soluţia studiată ?
A. 3,20 ;
B. 4,45 ;
C. 7,70 ;
D. 8,05 ;
E. 10,5
(pag. 309, [6] vol. II)
F1456013. Absorbanţa specifică a prednisolonei în soluţie de alcool absolut, măsurată la 240 nm, este
415 dl/(g.cm). Masa moleculară a prednisolonei este 360,4 g/mol. Calculaţi concentraţia prednisolonei
într-o soluţie şi exprimaţi rezultatul în mmol/l, dacă absorbanţa măsurată într-o cuvă cu grosimea de
strat de 0,5 cm este A = 0,748. Rezultatul este:
A. 0,100 ;
B. 0,200 ;
C. 0,300 ;
D. 0,400 ;
E. 0,500
(pag. 309, [6] vol. II)
F1456014. În vederea determinării cantitative a rifampicinei din capsule (cantitate declarată: 150
mg/capsulă) se dizolvă conţinutul unei capsule în metanol, iar după dizolvare se completează soluţia
la volumul final de 100 ml. Soluţia obţinută se filtrează. Volumul de 1 ml filtrat se diluează cu soluţie de
tampon fosfat (pH 7,4) la volumul final de 100 ml. Soluţia finală prezintă, la lungimea de undă de 475
nm, într-o cuvă cu grosimea de 2 cm, absorbanţa A = 0,426. În ce sens şi cu cât la sută din valoarea
declarată se abate conţinutul de rifampicină a unei capsule de la valoarea declarată ? Absorbanţa
specifica a rifampicinei la 475 nm, în tampon fosfat la pH 7,4, este 140 dl/(g.cm). Cantitatea de
rifampicina dintr-o capsulă este . . .
A. mai mare cu 2,5 % decât cea declarată ;
B. mai mare cu 1,4 % decât cea declarată ;
C. mai mică cu 1,5 % decât cea declarată ;
D. mai mică cu 2,5 % decât cea declarată ;
E. mai mică cu 3,2 % decât cea declarată.
(pag. 308, [6] vol. II; 1037, [9])
F1456015. Noţiunea de "punct izosbestic" semnifică . . .

A. valoarea de pH la care se egalează concentraţiile de echilibru ale două specii moleculare, ambele
implicate într-un echilibru chimic ;
B. lungimea de undă la care spectrul de absorbţie al sistemului prezintă un maxim ;
C. punctul din spectrul de absorbţie al sistemului la care absorbanţele molare sunt egale pentru două specii
care se pot transforma una în cealaltă printr-un proces chimic reversibil ;
D. valoarea de pH la care concentraţia de echilibru a ionilor pozitivi din sistem este egală cu concentraţia
ionilor negativi ;
E. valoarea de pH la care gradul de disociere al unei specii moleculare este maxim.
(pag. 320, [6] vol. II)
F1456016. Termenul de "efect batocromic" utilizat în spectrofotometrie de absorbţie, se referă la

acţiunea unui factor care determină . . .
A. deplasarea poziţiei benzii de absorbţie spre lungime de undă mai mare ;
B. deplasarea poziţiei benzii de absorbţie spre lungime de undă mai mică ;
C. creşterea intensităţii unei benzi de absorbţie ;
D. micşorarea intensităţii unei benzi de absorbţie ;

E. dedublarea unei benzi de absorbţie.
(pag. 304, [6] vol. II)

A. efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;
B. efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici;
C. efectul hipercromic constă în scăderea intensităţii benzilor;
D. efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;
E. efectul hipercromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari.
(pag. 304)
F1556018. De care dintre următoarele mărimi absorbanţa unei substanţe în UV-VIS nu depinde direct
proporţional?
A. grosimea stratului de soluţie;
B. concentraţia analitului determinat;
C. absorbanţa molară;
D. volumul soluţiei;
E. masa molară a analitului.
(pag. 308)
F1556019. În spectrometria UV-VIS absorbanţa molară depinde direct proporţional de:

A. masa molară a analitilui;
B. concentraţia analitului;
C. volumul soluţiei;
D. grosimea stratului de soluţie;
E. absorbitivitatea.
(pag. 308)
F1556020. În spectrometria UV-VIS transmitanţa este egală cu:

A. produsul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente;
B. raportul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente;
C. suma dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente;
D. diferenţa dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente;
E. media dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente;
(pag. 309)
F1556021. In spectrometria UV-VIS, atunci când se urmăreşte un proces de transformare a unui

compus A în compus B, la punctul izobestic:
A. absorbanţa molară a compusului A este dublă faţă de absorbanţa molară a compusului B;
B. absorbanţa molară a compusului A este egală cu absorbanţa molară a compusului B;
C. concentraţia molară compusului A este dublă faţă de concentraţia molară compusului B;
D. concentraţia molară compusului A este egală cu concentraţia molară compusului B;
E. tot compusul A a fost transformat în compus B.
(pag. 320)
F1556022. Modificarea poziţiei sau intensităţii benzilor datorate interacţiunilor analit-solvent se

dumeşte:
A. efect hisocromic;
B. efect batocromic;
C. solvatocromie;
D. efect hipercromic;
E. absorbanţă specifică.
(pag. 303)
F1556023. Pentru a fi determinată prin spectrometrie UV-VIS o substanţă medicamentoasă care

absoarbe în acest domeniu trebuie să respecte Legea:
A. Kircoff;
B. acţiunii maselor;
C. Lambert-Beer;
D. conservării energiei;
E. conservării impulsului.
(pag. 308)
F1656024. Absorbtia luminii in UV si VIS produce:

A. Trecerea electronilor de pe un nivel de energie superior pe unul inferior
B. Trecerea electronilor de pe un nivel de energie inferior pe unul superior
C. Trecerea moleculei de pe nivele de vibratie superioare pe nivele vibrationale inferioare
D. Trecerea moleculei de pe nivele de rotatie superioare pe nivele rotationale inferioare
E. Trecerea electronilor de pe un nivel de energie superior pe unul inferior, precum si trecerea de pe nivele
superioare de vibratie si rotatie pe unele inferioare
(pag. 298-308)

A. Spectrele in vizibil si UV sunt spectre electronice vibratorii-rotatorii
B. Spectrele in UV sunt spectre de rotatie pura
C. Spectrele in IR sunt spectre de rotatie pura
D. Spectrele in IR indepartat sunt spectre electronice
E. Spectrele in vizibil si UV sunt spectre de rotatie pura
(pag. 298-300)
F1656026. Care este valoarea absorbantei specifice A(1%, 1cm) a unei substante medicamentoase (la
240 nm) daca o solutie a acesteia in alcool absolut cu concentratia 1,50 mg% are absorbanta A = 0,645,
masurata in cuva de 1 cm?
A. 860
B. 430
C. 215
D. 465
E. 480
(pag. 1037, [FR X])
F1656027. In spectrofotometrie epsilon reprezinta?

A. Absorbanta molara
B. Absorbtivitatea
C. Absorbanta specifica
D. Densitatea optica
E. Extinctia
(pag. 308-309)
F1656028. Spectrofotometria de absorbtie in VIS se poate aplica:

A. Solutiilor incolore
B. Solutiilor incolore si colorate
C. Solutiilor colorate pe domeniul de pH in care culoarea este stabila
D. Oricaror solutii colorate sau incolore a caror concentratie se afla in domeniul in care legea Lambert - Beer
variaza liniar cu aceasta
E. Solutiilor incolore foarte diluate
(pag. 314-315)
F2156029. Tranzitiile (in UV - VIS) ce se produc cel mai usor sunt cele:
A. pi - sigma*
B. sigma - sigma*
C. n - pi* si pi - pi*
D. numai n - pi*
E. numai pi - pi*
(pag. 300,301)
F2156030. Cunoscand valoarea absorbantei specifice se poate calcula concentratia in substanta de

analizat, conform formulei:
A. c = An1 / An2
B. c = An2 - An1
C. c = A / A(1%,1cm)
D. c = A(1%,1cm) / A
E. c = Ap / AE * cE / cP
(pag. 1037)
F2156031. Cum se numeste procesul in care pozitia, intensitatea si chiar forma benzilor de absorbtie
ale compusilor sunt influentate de natura solventului ?
A. solvoliza
B. solvatocromie
C. halocromie
D. hipsocromie
E. batocromie
(pag. 303)
F2156032. Spectrele de absorbtie sufera o deplasare spre lungimi de unda mai mari concomitent cu un:
A. efect batocromic
B. efect hipsocromic
C. efect hipercromic
D. efect hipocrom
E. efect halocromic
(pag. 304)
F2156033. In spectrele in ultraviolet ale substantelor se reprezinta pe ordonata:

A. concentratia
B. lungimea de unda
C. absorbanta
D. timpul
E. temperatura
(pag. 311)
F2156034. Referitor la Legea Lambert - Beer sunt corecte afirmatiile:

A. este valabila pentru solutii de orice natura
B. este valabila pentru solutii diluate
C. este valabila pentru solutii diluate si concentrate
D. se poate exprima prin ecuatia: I = I° * 10 * ebc
E. literatura de specialitate prevede expres absenta abaterilor chimice de la lege
(pag. 309,310)
F2256035. Selectati enuntul incorect:
A. spectrometria derivata se aplica mai ales la analiza amestecurile de substante

B. picurile spectrelor derivate sunt mai accentuate decat a spectrelor initiale
C. spectrul initial al unei substante poarta numele de spectru de ordin 1
D. obtinerea spectrelor derivate nu este mai dificila decat obtinerea spectrelor in absorbanta
E. si in cazul spectrometriei derivate este necesara stabilirea unei curbe de etalonare
(pag. 327 -328)
F2256036. Selectati enuntul incorect referitor la determinarile spectrofotometrice in domeniul

ultraviolet si vizibil:
A. se bazeaza pe masurarea luminii absorbite atunci cand este respectata legea Bouguer-Lambert-Beer
B. cantitatea de lumina absorbita depinde de grosimea stratului absorbant
C. cantitatea de lumina absorbita este dependenta de structura chimica a substantei
D. cantitatea de lumina absorbita depinde de concentratia solutiei
E. cantitatea de lumina absorbita este independenta de lungimea de unda la care se face citirea
(pag. 1036)
F2256037. FRX prevede dozarea griseofulvinei din "Compressi griseofulvini" 125mg/cp printr-o
metoda spectrofotometrica UV astfel: se cantareste cu exactitate o cantitate de 0,080g pulbere
comprimate intr-un balon cotat de 250ml, si se prelucreaza conform tehnicii de lucru. Se completeaza
la cota cu cloroform si se filtreaza. 5ml din solutia filtrata se dilueaza cu alcool ( R) la 100ml, intr-un
balon cotat. Se determina absorbanta la 291 nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 291nm
este 686, ca absorbanta citita Ap=0,686, masa medie a comprimatelor este de M=0,200g si abaterea
admisa este de ±5%, se se calculeze concentratia comprimatelor si sa se precizeze daca ele corespund
prevederilor FRX.
A. 125mg/cp, nu corespunde
B. 0,031g/cp, nu corespunde
C. 0,125g/cp, corespunde
D. 250mg/cp, corespunde
E. 31,0mg/cp, nu corespunde
(pag. 299)
F2256038. FRX prevede dozarea acetatului de hidroxiprogesterona din "Compressi

hydroxiprogesteroni acetatis" 25mg/cp printr-o metoda spectrofotometrica UV astfel: se cantareste cu
exactitate o cantitate de 0,0250g pulbere comprimate intr-un balon cotat de 50ml, si se prelucreaza
conform tehnicii de lucru. Se completeaza la cota cu cloroform si se filtreaza. 1ml din solutia filtrata se
dilueaza cu alcool ( R) la 50ml, intr-un balon cotat. Se determina absorbanta la240 nm. Stiind ca
absorbanta specifica A1cm,1% la 240nm este 450, ca absorbanta citita Ap=0,450, masa medie a
comprimatelor este de M=0,030g si abaterea admisa este de ±7,5%, se se calculeze concentratia
comprimatelor si sa se precizeze daca ele corespund prevederilor FRX.
A. 0,030g/cp, corespunde
B. 25mg/cp, corespunde
C. 30mg/cp, nu corespunde
D. 0,025g/cp, corespunde
E. 31,2mg/cp, nu corespunde
(pag. 300)
F2356039. Conform FR X domeniul Vis este cuprins intre:

A. 185 - 400 nm
B. 400 - 900 nm
C. 400 - 800 nm
D. 700 - 1100 nm
E. 400 - 1100 nm
(pag. 1035)
F2356040. Domeniul spectral UV apropiat este cuprins intre:
A. 400-600 nm
B. 185 – 600 nm
C. 185 – 400 nm
D. 400 – 1100 nm
E. 700 – 1100 nm
(pag. 296)
F2356041. Erorile datorate aparatelor in UV-VIS prezinta urmatoarele cauze, exceptand:

C. procesele de refractie
D. procesele de difuzie
E. procesele de reflexie
(pag. 311)
F2356042. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu o exceptie:

A. tranzitia σ-σ* este o tranzitie puternica
B. tranzitia n-σ* este o tranzitie slaba
C. tranzitia π-π* este o tranzitie slaba
D. tranzitia n-σ* are o intensitate medie
E. tranzitia n-π* are o intensitate mica
(pag. 300)
F2356043. Efectul hipsocromic:

A. consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
C. consta in aparitia carbocationilor
D. consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
E. se intalneste la caroteni
(pag. 304)
F2356044. Din punct de vederea al participarii sau neparticiparii electronilor existenti intr-o molecula,
la tranzitii electronice, se disting urmatoarele tipuri de electroni, cu o exceptie:
A. electroni de tip σ
B. invelis de electroni inchis, in care electronii sunt implicati in legaturi chimice
E. electroni care se gasesc sub forma perechilor de electroni neparticipanti in invelisul exterior al unor atomi
usori
(pag. 302)
F2356045. Urmatoarele afirmatii referitoare la coeficientul de corelatie R nu sunt corecte:

A. este un parametru fara dimensiuni
B. leaga variabilele xi (cantitatea de substanta analizata) si yi (inaltimea picului)
C. erorile ce insotesc variabila y se supun legii de distributie normala alui Gauss
D. o valoare de +1 si de –1 indica o legatura foarte slaba intre variabilele xi, yi
E. are formula de calcul
(pag. 313)
F2356046. Absorbanta nu este dependenta de urmatorii parametri;

A. absorbtivitate
B. concentratie
C. grosimea stratului
D. coeficient molar de extinctie
E. pH
(pag. 308)
F2356047. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt corecte despre spectrometria derivata:
A. se aplica cand spectrele compusilor din amestec nu sunt suficient de diferentiate
B. are aplicatii in analiza si controlul medicamentelor, in analiza biochimica si de laborator clinic
C. este importanta cand absorbanta este denaturata
D. este importanta in cazul in care in solutia de analit apare un fenomen de reflexie a luminii
E. este importanta cand spectrul de ordinul 0 al solutiei de analizat prezinta un decalaj spre maxim
(pag. 327 - 329)
F2556048. Spectrometria în UV-VIS se aplică în domeniul spectral

A. 0 - 180 nm
B. 180 - 1100 nm
C. 1100 - 2100nm
D. 2100 - 3000 nm
E. 1100 - 1500 nm
(pag. 296)
F2556049. Legăturile sigma din structura substanţelor organice au o stabilitate

A. mare
B. mica
C. medie
D. mijlocie
E. foarte mare
(pag. 298)
F2556050. Tranziţia n - π* constă în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegătură n pe

un orbital molecular de antilegătură π* şi este o tranziţie de intensitate
A. mare
B. mică
C. medie
D. extram de mică
E. extrem de mare
(pag. 299-300)
F2556051. Reacţia în care se formează carbocationi a căror sarcină pozitivă atrage electronii vecini,
determinând deplasearea ambelor legături se numeşte
A. reacţie de hipsocromism
B. reacţie de batocromism
C. reacţie de halocromie
D. reacţie dublă
E. reacţie de monocromism
(pag. 304)
F2556052. Legea lui Lambert - Beer este valabiă numai

A. pentru soluţii concentrate
B. pentru soluţii diluate
C. pentru soluţii de concentraţie medie
D. numai pentru soluţii colorate
E. numai pentru soluţii incolore

(pag. 309-310)
F2556053. Care din următorii cromofori sunt specifici pentru oxime

A. -NH2
B. -NOH
C. -ONO
D. -N=O
E. -ONO2
(pag. 302)
F2656054. Deplasarea maximului de absorbţie la lungimi de undă mai mici (energii de excitaţie mai
mari) poartă denumirea de:
A. efect batocrom
B. deplasare hipsocromă
C. efect hipercrom
D. efect hipocrom
E. solvatocromie
(pag. 304 vol.2)
F2656055. Simbolul A (1%,1cm) semnifică în spectrofotometria UV-VIS:

A. absorbanţa
B. absorbtivitatea
C. absorbanţa molară
D. absorbanţa specifică
E. transmitanţa
(pag. 309 vol.2)
F2656056. La impactul unei radiaţii cu o moleculă, se produce modificarea energiei totale a acesteia
datorită modificării:
A. numai a energiei de rotaţie
B. numai a energiei de vibraţie
C. numai a energiei electronice
D. numai a energiei de rotaţie şi vibraţie
E. energiei de rotaţie, vibraţie, electronice
(pag. 298 vol.2)
F2656057. Tranziţiile de tip π-π* sunt caracteristice:

A. sistemelor nesaturate care conţin un heteroatom cu dublet de electroni neparticipanţi
B. compuşilor anorganici care implică electronii din orbitalii moleculari d
C. sistemelor nesaturate care conţin o dublă legătură etilenică izolată
D. cicloalcanilor
E. halogenilor
(pag. 301 vol.2)
F2656058. O soluţie a unei substanţe medicamentoase X ce conţine 0,1200g/l de substanţă activă are
absorbanţa 0,126 la 257 nm în cuva de 1 cm. Absorbanţa specifică A (1%,1cm) va fi:
A. 1,05
B. 10,5
C. 100,5
D. 0,95
E. 9,5
(pag. 309 vol.2)
F2656059. Concentraţia în µg/ml a unei soluţii de triptofan (M=204,2) în acid clorhidric 0,1M, a carei
absorbanţă la λmax=277 nm este 0,613 în cuva de 4 cm iar absobanţa molară ε la 277 nm este 5432
l/cm·mol va fi:
A. 576 µg/ml
B. 5,76 µg/ml
C. 5760 µg/ml
D. 288 µg/ml
E. 2,88 µg/ml
(pag. 308,309 vol.2)
F2656060. Care dintre următoarele substante ajutătoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale,
A. Miristatul de propilenglicol
B. Acidul sorbic, nipaesterii
D. Hialuronidaza
E. Uleiul de ricin
(pag. 7, pag. 544-545)
F2656061. Care dintre următoarele substante ajutătoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale
A. Propilenglicolul
B. Acidul ascorbic, EDTA
C. Tweenurile si spanurile
D. Polietilenglicolii
E. Sărurile acizilor biliari
(pag. 7, pag. 544-545)
F2656062. Dintre bazele de supozitoare vaginale, sunt hidrosolubile următoarele:

A. Massa Wecobee
B. Massa Suppocire
C. Massa Valsup
D. Massa tripla
E. Massa Valmen
(pag. 7, pag. 543-544)
F2656063. La prepararea supozitoarelor vaginale, masa gelatinoasă folosită ca bază are următoarea
formulă:
A. gelatină 10 g, glicerină 2 g, apă distilată 6 g
B. gelatină 2 g, glicerină 5 g, apă distilată 10 g
C. gelatină 2 g, glicerină 10 g, apă distilată 4 g
D. gelatină 5 g, glicerină 5 g, apă distilată 10 g
E. gelatină 2 g, glicerină 10 g, apă distilată 5 g
(pag. 9, pag. 890)
F2656064. După FR X supozitoarele vaginale preparate din baze liposolubile trebuie să se topească în
cel mult:
A. 45 de minute
B. 25 de minute
C. 60 de minute
D. 30 de minute
E. 5 minute
(pag. 9, pag. 890)
F2656065. După FR X supozitoarele vaginale preparate din baze hidrosolubile trebuie să se dizolve în
cel mult:
A. 2 ore
B. 45 de minute
C. 1 oră
D. 5 minute
E. 30 de minute
(pag. 9, pag. 890)
F2656066. Care dintre următoarele substante ajutătoare folosite la prepararea supozitoarelor vaginale
A. Arlacelul 186
B. Alcoolul cetilic 5 %
D. Tween-ul 80
E. Acidul sorbic, nipaesterii
(pag. 7, pag. 544-545)
F1256067. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la determinările spectrofotometrice UV-VIS sunt
corecte?
A. concentraţiile soluţiilor se aleg astfel încât valorile absorbanţelor să fie cuprinse între 0.30 şi 0.70
B. pentru determinările spectrofotometrice se folosec minimum patru cuve identice
C. abaterea admisă faţă de lungimea de undă prevăzută în monografia respectivă este de ±6 nm
D. dacă nu se prevede lichidul de compensare, determinarea se efectuează folosind ca lichid de compensare
solventul de la prepararea soluţiei-probă
E. determinările se efectuează la 30 ±10 °C
(pag. 1036-1038)
F1256068. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase prezintă maxime de absorbţie în

domeniul spectral VIS?
A. ciancobalamina
B. furosemid
C. riboflavină
D. etinilestradiol
E. rifampicina
(pag. 327-328;411-412;700-702;907-908)
F1256069. Care dintre următoarele substanţe se dozează prin metoda spectrofotometrică în UV?
A. vitamina D3
B. prednisonul
C. apa distilată
D. ciancobalamina
E. acidul clorhidric
(pag. 312-314;783, 328)
F1256070. Determinarea cantitativă a unei substanţe medicamentoase prin metoda spectrofotometrică

UV-VIS se poate realiza utilizând:
A. absorbanţa molară
B. un etalon al aceleaşi substanţe cu o concentraţie cunoscută Ce
C. indicele de refracţie
D. curbă de calibrare
E. absorbanţa specifică
(pag. 309-312;1036-1037)
F1256071. Determinarea cantitativă prin metoda spectrofotometrică se poate realiza:

A. folosind indicele de refracţie
B. folosind absorbanţa specifică
C. folosind unghiul de rotaţie al planului luminii polarizate
D. utilizând o curbă de calibrare
E. folosind un etalon de concentraţie cunoscută
(pag. 309-313;1037)
F1256072. Înregistrarea unui spectru UV-VIS se poate face:

A. prin reprezentarea grafică a absorbanţei în funcţie de lungimea de undă
B. prin reprezentarea grafică a transmitanţei în funcţie de lungimea de undă
C. prin reprezentarea grafică a absorbanţei molare în funcţie de concentraţie
D. prin reprezentarea grafică a concentraţiei în funcţie de lungimea de undă
E. prin reprezentarea grafică a absorbanţei în funcţie de concentraţie
(pag. 318)
F1256073. Lungimea de undă se poate exprima în:

A. centimetri (cm)
B. angstromi (Å)
C. cm-1
D. nanometri (nm)
E. micrometri (mm)
(pag. 290)
F1256074. Solvenţii utilizaţi la pregătirea probelor pentru citirea în UV-VIS trebuie sa îndeplinească
A. să interacţioneze cu substanţa de analizat
B. să nu absoarbă în aceeaşi regiune spectrală cu substanţa de analizat
C. să nu interacţioneze cu substanţa de analizat
D. să aibă maximul de absorbţie la aceeaşi lungime de undă cu substanţa de analizat
E. pot fi utilizaţi orice solvenţi
(pag. 318-319)
F1256075. Spectrofotometrul de absorbţie în ultraviolet şi vizibil are următoarele componente:

A. sursa de radiaţii
B. coloana cromatografică
C. detectorul
D. amplificator
E. înregistrator
(pag. 1037)
F1256076. Tranziţiile electronice care au loc în urma absorbţiei luminii în UV-VIS se caracterizează prin:
A. lungimea de undă
B. absorbanţă
C. absorbanţa molară
D. transmitanţă
E. numărul de undă
(pag. 300)
F1256077. Un spectru UV-VIS poate furniza informaţii despre:

A. identitatea unei substanţe medicamentoase
B. puritatea unei substanţe medicamentoase
C. punctul de topire al unei substanţe medicamentoase
D. punctul de solidificare al unei substanţe medicamentoase
E. cantitatea de substanţă activă
(pag. 309-312;1037)
F1256078. Următoarele substanţe medicamentoase pot fi dozate în UV,cu excepţia:

A. simvastatina
C. tiamfenicol
D. tenoxicam
E. clozapina
(pag. 314-325)
F1356079. Inregistrarea spectrelor in UV-VIS se face prin reprezentarea grafica pe:

A. abscisa – lungimea de unda, ordonata – absorbanta
B. abscisa – absorbanta, ordonata - lungimea de unda
C. abscisa – transmitanta, ordonata - lungimea de unda
D. abscisa – lungimea de unda, ordonata - transmitanta
E. abscisa – numarul de unda, ordonata – absorbanta
(pag. 318)
F1356080. Legea Lambert-Beer:

A. este legea fundamentala a absorbtiei
B. este valabila numai pentru solutii concentrate
C. stabileste relatia dintre lumina absorbita, structura si concentratia in substanta de analizat a solutiei si
grosimea stratului absorbant
D. este valabila numai pentru solutii diluate
E. include temperatura mediului
(pag. 308, 1036)
F1356081. Pentru determinarea pKa al unui acid slab, se inregistreaza spectrele solutiei la:
A. pH = 2, cand predomina forma moleculara pura, acidul nefiind ionizat
B. pH = 2, cand predomina forma ionizata pura, acidul fiind ionizat
C. pH = 8, cand predomina forma moleculara pura, acidul fiind ionizat
D. pH = 8, cand predomina forma ionizat pura, acidul fiind ionizat
E. pH = 5.5 cand exista un echilibru intre cele 2 forme
(pag. 321)
F1356082. Spectrele derivate din spectrometria de absorbtie prezinta urmatoarele caracteristici:

A. ofera o rezolutie mai buna decat spectrul initial
B. rezolutia creste odata cu ordinul derivatei
C. rezolutia scade odata cu cresterea ordinului derivatei
D. amplitudinea picurilor derivate creste cu ordinul derivatei
E. cresterea rezolutiei nu este limitata
(pag. 331)
F1356083. Sursa de radiatii in VIS:

A. este o lampa cu fir de wolfram
B. este o lampa de hidrogen
C. este o lampa cu deuteriu
D. furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 160 – 380 nm
E. furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 320-2500 nm
(pag. 297)
F1356084. Tranzitia n-π*:

A. consta in saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegatura n pe un orbital molecular de
antilegatura π*:
B. este o tranzitie de intensitate mare
C. se intalneste la sisteme nesaturate, cu o dubla legatura etilenica
D. este o tranzitie de intensitate mica
E. apare in UV indepartat (sub 200 nm)
(pag. 301)
F1356085. Tranzitiile de tip d-d*:

A. sunt specifice compusilor anorganici care implica electronii din orbitalii moleculari d
B. sunt insotiti de o absorbtivitate mica
C. se produc in domeniul UV
D. sunt specifice compusilor organici care implica electronii din orbitalii moleculari d
E. se produc in domeniul VIS
(pag. 301)
F1456086. Care din substanţele active farmaceutice pot produce benzi de absorbţie de tipul pi – pi* ?
A. fenilbutazon ;
B. mentol ;
C. metenamină ;
D. nifedipin ;
E. sorbitol.
(pag. 301, [6] vol. II ; 620 ; 631 ; 695 ; 751, [9])
F1456087. Care din tipurile de tranziţii electronice se pot realiza în molecula urotropinei ?
A. tranziţii de tipul sigma – sigma* ;
B. tranziţii de tipul sigma – pi* ;
C. tranziţii de tipul n – sigma* ;
D. tranziţii de tipul pi – pi* ;
E. tranziţii de tipul n – pi* ;
(pag. 300-302, [6] vol. II ; 631, [9])
F1456088. Care din următoarele grupări funcţionale pot determina tranziţii electronice de tipul pi – pi* ?
A. gruparea terţ-butil ( -C(CH3)3 ) ;
B. gruparea izopropil ( -CH(CH3)2 );
C. gruparea nitril ( -CN ) ;
D. gruparea carboxilică ( -COOH ) ;
E. gruparea carbonilică ( >C=O ).
(pag. 301, [6] vol. II)
F1456089. Care dintre tipurile de tranziţii, capabile să determine apariţia benzilor de absorbţie în
spectrofotometria în ultraviolet şi vizibil, prezintă importanţă analitică in controlul medicamentelor ?
A. tranziţiile de tipul sigma – sigma* ;
B. tranziţiile de tipul sigma – pi* ;

C. tranziţiile de tipul pi – sigma* ;
D. tranziţiile de tipul pi – pi* ;
E. tranziţiile de tipul n – pi*
(pag. 300-302, [6] vol. II)
F1456090. Care dintre următoarele substanţe poate fi determinată cantitativ in solutie, direct prin
metoda spectrofotometrică în domeniul vizibil (400 – 800 nm) ?
A. papaverina ;
B. vitamina B12 ;
C. hidrocortizona ;
D. rifampicina ;
E. fenobarbital
(pag. 327 ; 828 ; 830, [9])
F1456091. Termenul de "solvatocromie", utilizat în spectrofotometrie analitică, poate însemna . . .

A. îmbunătăţirea rezolutiei unei metode analitice spectrofotometrice prin prelucrarea matematică adecvată a
datelor de măsurare a absorbanţei ;
B. modificarea batocromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent;
C. modificarea hipsocromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent ;
D. modificarea hipercromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent;
E. modificarea poziţiei în spectru a unei benzi în funcţie de concentraţia speciei chimice răspunzătoare de
absorbţie optică.
(pag. 303, [6] vol. II)

A. efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;
B. efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici;
C. efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;
D. efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici;
E. efectul hipercromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari.
(pag. 304)
F1556093. Care dintre următoarele lungimi de undă aparţin domeniului spectrat UV?
A. 200 nm;
B. 340 nm;
C. 450 nm;
D. 650 nm;
E. 1000 nm.
(pag. 296)
F1556094. Care dintre următoarele lungimi de undă aparţin domeniului vizibil?

A. 200 nm;
B. 300 nm;
C. 500 nm;
D. 600 nm;
E. 650 nm;
(pag. 296)
F1556095. De care dintre următoarele mărimi absorbanţa unei substanţe în UV-VIS depinde direct
proporţional?
A. absorbtivitatea;
B. concentraţia molară a analitului;
C. volumul soluţiei;
D. densitatea soluţiei;
E. masa molară a analitului.
(pag. 308)
F1556096. Din punct de vedere al participării sau neparticipării electronilor existenţi într-o moleculă, la
tranzacţii electronice se disting următoarele tipuri de electroni:
A. înveliş electronic închis;
B. electroni sigma;
C. electroni p;
D. electroni pi;
E. electroni n.
(pag. 302)
F1556097. În spectrometria UV-VIS cauzele erorilor datorate aparaturii pot fi:

A. preparării defectuoase a soluţiilor;
B. manevrelor greşite din timpul analizei;
C. zgomotului de fond al sursei luminoase;
D. zgomotului de fond al multiplicatorului;
E. procelor de reflexie şi difuziune apărute pe parcursul optic al spectrometrului.
(pag. 311)
F1556098. Orice spectrofotometru UV-VIS are în constituţie următoarele părţi mai importante:
A. sursa de radiaţii;
B. coloana de separare;
C. sistem dispersiv combinat cu monocromator;
D. agitator magnetic;
E. detector.
(pag. 306)
F1556099. Tranziţiile electronice sunt legate de următoarele forme de energie:

A. energie de vibraţie;
B. energie de rotaţie;
C. energie calorică;
D. energie electrică;
E. energie magnetică.
(pag. 298)
F1656100. Alegeti afirmatiile corecte cu privire la spectrometria derivata:

A. In spectrometria derivata sunt importante lungimea de unda si ordinul derivatei la care se calculeaza
derivata
B. Spectrele derivate prezinta o rezolutie mai buna decat spectrele initiale
C. Spectrele derivate prezinta o rezolutie mai slaba decat spectrele initiale
D. In practica analitica se utilizeaza cel mai frecvent spectrele derivate de ordinul 3
E. In practica analitica se utilizeaza cel mai frecvent spectrele derivate de ordinul 1 si 2
(pag. 327-332)

A. Toate modificarile ce duc la deplasarea benzii de absorbtie catre lungimi de unda mai mari se vor numi
efect batocrom
B. In cazul in care trecerea moleculei din stare fundamentala in stare excitata se face cu absorbtie mai mare
de energie determinand o deplasare a benzii de absorbtie spre lungimi de unda mai mici, efectul se
numeste hipsocrom
C. Deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici se numeste efect batocrom
D. Deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari se numeste efect hipsocrom
E. Efectul produs de o modificare structurala ce are ca rezultat intensificarea culorii se numeste efect
hipercrom
(pag. 302-306)
F1656102. Care afirmatie este corecta?

A. Tranzitiile care au loc cu o energie mare prezinta absorbtii maxime in domeniul lungimilor de unda mici
B. Tranzitiile care au loc cu energie mica prezinta absorbtii maxime in domeniul lungimilor de unda mici
C. Tranzitiile care au loc cu energie mica prezinta absorbtii maxime in domeniul lungimilor de unda mari
D. Maximul de absorbtie este lungimea de unda la care absorbtia este minima iar transmitanta maxima
E. Maximul de absorbtie este lungimea de unda la care absorbanta este maxima si transmitanta minima
(pag. 291)
F1656103. Care din afirmatiile cu privire la legea Lambert - Beer sunt corecte:
A. Legea este valabila pentru solutii cu concentratii mai mari de 0,01 M
B. Legea este valabila pentru solutii cu concentratii mai mici de 0,01 M
C. Legea se respecta numai daca se lucreaza cu radiatii policromatice
D. Legea se respecta numai daca se lucreaza cu radiatii monocromatice
E. Literatura de specialitate prevede si abateri chimice de la legea Lambert - Beer
(pag. 309-312)
F1656104. Ce modificari se pot produce la absorbtia energiei luminoase din UV-VIS de catre un
compus organic?
A. Tranzitii electronice sigma - sigma*
B. Tranzitii electronice sigma - pi
C. Tranzitii electronice pi - pi*
D. Tranzitii electronice n - sigma*
E. Tranzitii electronice n - pi*
(pag. 300-301)
F1656105. Ce reprezinta lambda max a unei substante:

A. Pozitia maximului de absorbtie
B. Lungimea de unda a radiatiei ce produce o tranzitie electronica
C. Lungimea de unda corespunzatoare energiei starii fundamentale a moleculelor substantei
D. Lungimea de unda corespunzatoare radiatiei ce produce trecerea dintr-o stare electronica inferioara in una
superioara
E. Lungimea de unda corespunzatoare radiatiei ce produce trecerea dintr-o stare de rotatie superioara in una
inferioara
(pag. 298, 308-313)
F1656106. FRX prevede in cazul determinarilor spectrofotometrice in UV-VIS:

A. Efectuarea determinarilor la temperatura de 20 ± 0,5 °C in cuve de 1 cm, daca nu se prevede altfel
B. Concentratiile solutiilor sunt specificate in monografia respectiva
C. Scala absorbantelor se verifica si se etaloneaza cu o solutie de permanganat de potasiu (s.r.)
D. Natura solventului nu influenteaza determinarile
E. pH-ul nu influenteaza determinarile spectrofotometrice in sisteme acido-bazice
(pag. 321-324; 1036-1037 [FR X])
F1656107. In cazul determinarilor spectrofotometrice in UV-VIS, monografiile din FRX prevad:

A. Lungimea de unda la care se face determinarea
B. Concentratia solutiilor
C. Natura solventului
D. Conditiile de pH cand e necesar

E. Absorbtivitatea molara
(pag. 1037, [FR X])
F1656108. La ce se refera expresia A = log (Io/I)?

A. La absorbanta
B. Este o masura calitativa a efectului produs la trecerea fasciculului luminos printr-o substanta
C. O masura cantitativa a scaderii intensitatii radiatiei luminoase ce trece printr-o substanta datorita reflexiei,
difuziei si absorbtiei radiatiei
D. O masura cantitativa a scaderii intensitatii radiatiei la trecerea printr-o substanta datorita fenomenului de
absorbtie a radiatiei
E. O marime ce creste direct proportional cu concentratia
(pag. 308-310)
F1656109. Spectroscopia in UV se poate aplica la:

A. Analiza structurala bazata pe recunoasterea unor grupari cromofore
B. Studiul unor procese chimice in solutie
C. Determinarea valorii pKa
D. Dozarea metalelor alcaline si alcalino-pamantoase din forme farmaceutice
E. Identificarea formelor polimorfe
(pag. 315-326)
F2156110. Inregistrarea spectrelor in UV - VIS:

A. este o problema de mare importanta in determinarea substantelor medicamentoase
B. nu are nici o relevanta in determinarea substantelor medicamentoase
C. este foarte importanta pentru dozarea substantelor medicamentoase
D. se poate face prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de lungimea de unda
E. se poate face prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de derivata transmitantei
(pag. 318)
F2156111. Inregistrarea spectrelor in UV - VIS:

A. se face in solutiile analitilor in apa pura pentru analiza indiferent de substanta
B. alegerea solventului pentru solutia substantei de analizat nu este de o importanta covarsitoare
C. alegerea solventului este dificila deoarece solventul nu trebuie sa absoarba semnificativ
D. apa absoarbe la 200 nm
E. apa absoarbe la 700 nm deoarece este un solvent special
(pag. 318,319)
F2156112. O aplicatie importanta a spectrofotometriei UV este cea care se refera la tetraciclina:

A. tetraciclina in solutie acida sufera o reactie reversibila de epimerizare la epitetraciclina
B. tetraciclina in solutie acida sufera o reactie ireversibila de epimerizare la epitetraciclina
C. tetraciclina in solutie bazica sufera o reactie ireversibila de epimerizare la epitetraciclina
D. determinarea raportului tetraciclina / epitetraciclina se poate face prin spectrofotometrie UV
E. intre spectrele UV ale tetraciclinei si epitetraciclinei nu sunt deosebiri importante si e nevoie de teste
suplimentare
(pag. 315,316)
F2156113. Spectrofotometria in UV - VIS se aplica in domeniul spectral:

A. 185 - 400 nm
B. 0,75 - 2,5 micrometri
C. 400 - 700 nm
D. 2,5 - 5,0 microni
E. 700 - 1100 nm
(pag. 296)
F2156114. Care sunt afirmatiile corecte:

A. efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
B. efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
C. efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
D. efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
E. efectul hipercromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
(pag. 304)
F2156115. Care din afirmatiile de mai jos sunt corecte:

A. in practica analitica, domeniul spectral UV utilizat este domeniul UV - apropiat, cuprins intre 200 si 380 nm
B. in practica analitica domeniul spectral VIS utilizat este cuprins intre 380 si 780 nm
C. spectrofotometria UV - VIS este utilizata mai ales pentru identificare
D. in practica analitica domeniul spectral UV - VIS este cuprins intre 700 si 1100 nm
E. spectrofotometrele ofera spectrele electronice ale substantelor analizate
(pag. 296,297)
F2156116. La baza tranzitiilor electronice (in spectrofotometria UV-VIS) stau gruparile cromofore
A. -COOH pentru amino
B. -NO2 pentru nitro
C. -NH2 pentru amino
D. -NOH pentru oxima
E. -NO pentru oxima
(pag. 302)
F2156117. Sunt adevarate afirmatiile:

A. efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
B. efectul hipsocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
C. efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
D. efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
E. efectul hipercromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
(pag. 304)
F2156118. Pentru determinarile cantitative in spectrofotometria UV - VIS:

A. este recomandabil sa se stabileasca o curba de calibrare
B. se verifica prin metoda celor mai mici patrate
C. se verifica prin metoda celor mai mari patrate
D. se verifica prin metoda regresiei liniare simple
E. se verifica prin metoda regresiei neliniare simple
(pag. 312)
F2256119. Domeniul spectral UV-VIS este alcatuit din:

A. vizibil apropiat cuprins intre 300-400nm
B. ultraviolet apropiat, cuprins intre 185-400nm
C. ultraviolet foarte apropiat, cuprins intre 100 -185nm
D. vizibil, cuprins intre 400-700
E. ultraviolet indepartat cuprins intre 800-1100nm
(pag. 296)
F2256120. Selectati enunturile corecte:

A. efectul hipsocromic consta in cresterea intensitatii benzilor de absorbtie
B. regula Woodward-Feiser stabileste o corelatie intre strucutura chimica si pozitia benzilor de absorbtie
C. efectul batocromic consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
D. regula Woodward-Feiser nu poate fi aplicata in cazul steroizilor
E. reactia de halocromie consta in aparitia carbocationilor, a caror sarcina pozitiva atrage electronii vecini
(pag. 304 - 305)
F2256121. Selectati enunturile corecte:

A. legea Lambert-Beer este valabila numai pentru solutii cu concentratii mai mari de 0,01M
B. la aceste concentratii de 0,01M solutiile au in general o forta ionica scazuta
C. in cazul in care analitii pot interactiona cu solventii exista abateri de la legea Lambert-Beer
D. pentru a se respecta legea Lambert-Beer se lucreaza numai cu radiatii monocromatice
E. uzual se utilizeaza surse de radiatii policromatice, din care se selecteaza o radiatie aproximativ
monocromatica
(pag. 310 - 311)
F2256122. Selectati enunturile corecte referitoare la solventii potriviti pentru realizarea spectrelor UV-
VIS:
A. pentru determinarile spectrofotometrice in UV solventul este intotdeauna apa
B. daca substatele de analizat sunt insolubile in apa, nu se pot analiza in UV-VIS
C. solventul nu trebuie sa absoarba semnificativ in regiunea spectrala aleasa
D. interactiunile dintre analiti si solventi poarta numele de solvatocromia
E. fenomenul de solvatocromie nu produce modificari in spectrul UV al unei substante
(pag. 318 319)
F2256123. Selectati enunturile corecte referitoare la determinarea valorii pKa a unei substante prin
masuratori spectrofotometrice:
A. pentru determinari cat mai precise se alege intotdeauna lungimea de unda de 220nm
B. se inregistreaza spectrele solutiei la un pH la care predomina forma moleculara pura, neionizata
C. se inregistreaza spectrele solutiei la un pH la care predomina forma ionizata
D. se inregistreaza spectrele solutiei la un pH intermediar, pentru care exista un echilibru intre cele doua
forme
E. valoarea pKa este o caracteristica a substantelor neionizabile
(pag. 321 - 322)
F2256124. Selectati enunturile corecte referitoare la spectrometria derivata:

A. punctelor de inflexiune din spectrul de ordinul zero le corespund pe curba derivata maxime si minime
B. spectrele derivate au o rezolutie net inferioara spectrelor in absobanta
C. este un procedeu potivit de amplificare si precizare a particularitatilor spectrelor
D. spectrele sunt cu atat mai simple cu cat creste ordinul derivatei
E. cele mai utilizate in practica analitica sunt derivatele cu ordin mai mare de patru
(pag. 328 -330)
F2256125. Spectrele derivate prezinta urmatoarele avantaje:

B. ofera o aceeasi rezolutie ca si spectrul initial
C. ofera o rezolutie mai slaba decat spectrul initial
D. amplitudinea picurilor derivate scade cu ordinul derivatei
E. amplitudinea picurilor derivate creste cu ordinul derivatei
(pag. 331 - 332)
F2256126. Selectati marimile caracteristice spectrofotometriei in ultraviolet si vizibil:

A. absorbanta specifica
B. numarul de unda
C. absorbanta
D. absorbtivitatea
E. coeficientul molar de extinctie
(pag. 1036 - 1037)
F2256127. Selectati enunturile corecte referitoare la absorbanta specifica:

A. pentru o substanta data are aceeasi valoare independent de lungimea de unda
B. reprezinta absorbanta unui strat cu grosimea de 1cm si concentratia de 1g%
C. este o constanta caracteristica fiecarei substante la o anumita lungime de unda
D. reprezinta absorbanta unei solutii cu o concentratie de 10% citita in cuva de 1cm
E. reprezinta absorbanta unei solutii cu o concentratie de 1mol/litru citita in cuva de 1cm
(pag. 1037)
F2256128. Selectati enunturile corecte referitoare la spectrofotometria UV-VIS:

A. absorbanta se noteaza cu (A) si se mai numeste si densitate optica
B. coeficientul molar de extinctie se mai numeste si absorbtivitate si se noteaza cu (a)
C. absorbanta specifica se noteaza cu (A1cm 1%)
D. cunoscand absorbanta specifica se poate calcula concentratia procentuala in substanta de analizat
E. absorbanta specifica mai poarta numele de transmisie
(pag. 1036 -1037)
F2256129. Selectati enunturile corecte referitoare la absorbtivitatea molara:

A. este o masura a absorbtiei luminii la o anumita lungime de unda pentru o substanta data
B. grasimea stratului de solutie a substantei de analizat este de 1m
C. concentratia solutiei este de 1mol/litru
D. valoarea absorbtivitatii molare nu variaza odata cu lungimea de unda
E. poarta si numele de coeficient molar de exctinctie
(pag. 1036)
F2256130. Selectati enuntul incorect referitor la spectrofotometria UV-VIS:

A. stabilirea puritatii unei substante se poate face pe baza raportului absorbantelor la doua lungimi de unda
B. stabilirea puritatii unei substante se poate face pe baza mediei aritmetice a absorbantelor la doua lungimi
de unda
C. spectrele se obtin prin reprezentarea grafica a absorbantei in functie de lungimea de unda
D. spectrele se obtin prin reprezentarea grafica a transmitantei in functie de lungimea de unda
E. stabilirea puritatii unei substante se poate face pe baza diferentei absorbantelor la doua lungimi de unda
(pag. 1037)
F2256131. Spectrofotometrul de absorbtie in ultraviolet si vizibil are:

A. o sursa de radiatii cu filament de wolfram pentru domeniul vizibil
B. o sursa de radiatii cu lampa de hidrogen pentru domeniul vizibil
C. monocromator si cuve din sticla pentru domeniul ultraviolet
D. o sursa de radiatii cu lampa de deuteriu pentru domeniul ultraviolet
E. detector, amplificator si inregistrator
(pag. 1037)
F2256132. Selectati enunturile corecte referitoare la determinarile spectrofotometrice:

A. concentratiile solutiilor se aleg astfel incat absorbantele sa fie cuprinse intre 0.3 - 0.7
B. abaterea admisa de FR X pentru lungimea de unda este de ±5nm
C. determinarile se efectueaza la temperatura de 20±0.5°C, daca nu se prevede altfel
D. se utilizeaza doua cuve identice
E. daca in monografia substantei nu este prevazut lichidul de compensare, acesta este intotdeauna apa
distilata
(pag. 1037)
F2256133. Selectati enunturile corecte referitoare la etalonarea spectrofotometrului UV-VIS:

A. scara absorbantelor se etaloneaza folosind o solutie de dicromat de potasiu (s.r.)
B. scara absorbantelor se etaloneaza folosind o solutie de cromat de potasiu (s.r.)
C. scara absorbantelor se etaloneaza folosind o solutie de permanganat de potasiu (s.r.)
D. solutia de etalonare este preparata in apa distilata
E. solutia de etalonare este preparata in acid sulfuric 0.005mol/l
(pag. 1038)
F2256134. In cazul in care o substanta poate fi determinata prin spectrofotometrie UV-VIS, in

monografia respectiva din FRX sunt prevazute:
A. denumirea comerciala a spectrofotometrului cu care trebuie efectuata determinarea
B. materialul din care sunt confectionate cuvele cu care se efectueaza determinarea
C. concentratia solutiilor
D. daca este necesar, conditiile de pH in care se efectueaza determinarile
E. natura solventului
(pag. 1037)
F2256135. Selectati enunturile incorecte referitoare la absorbanta unei solutii:

A. este logaritmul zecimal al transmitantei T
B. este logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii incidente si intensitatea luminii transmise
C. este invers proportionala cu concentratia in substanta de analizat
D. este proportionala cu grosimea stratului absorbant
E. se mai numeste si exctinctie specifica
(pag. 1036 - 1037)
F2256136. Selectati enunturile corecte referitoare la spectrofotometria UV-VIS:

A. transmitanta este raportul dintre intensitatea luminii incidente si intensitatea luminii transmise
B. absorbtivitatea se noteaza (a)
C. absorbtivitatea este raportul dintre absobanta solutiei de analizat si produsul dintre concentratia substantei
de analizat si grosimea stratului absorbant
D. in cazul calculului absorbtivitatii, concentratia solutiei se exprima in mol/litru
E. in cazul calculului absorbtivitatii, grosimea stratului absorbant se exprima in cm
(pag. 1036)
F2256137. FRX prevede dozarea bromhexinului din "Compressi bromhexini hydrochloridi" 8mg/cp
printr-o metoda spectrofotometrica UV astfel: se cantareste cu exactitate o cantitate de 0,029g pulbere
comprimate intr-un balon cotat de 100ml, si se prelucreaza conform tehnicii de lucru. Se completeaza
la cota cu HCl 0,1mol/litru si se omogenizeaza. Se filtreaza indepartand 20ml din filtrat si se determina
absorbanta la 317nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 317nm este 86, ca absorbanta citita
Ap=0,4988, masa medie a comprimatelor este de M=0,038g si abaterea admisa este de ±10%, se se
calculeze concentratia comprimatelor si sa se precizeze daca ele corespund prevederilor FRX.
A. 168,2mg/cp
B. corespunde
C. nu corespunde
D. 7,6mg/cp
E. 190mg/cp
(pag. 289)
F2256138. FRX prevede dozarea etamsilatului din "Iniectabile Etamsylati" 130mg/ml printr-o metoda
spectrofotometrica UV astfel: se masoara cu exactitate 5ml solutie injectabila si se dilueaza cu apa
proaspat fiarta si racita intr-un balon cotat de 250ml. Se aduce la cota cu acelasi solvent, se
omogenizeaza si 5ml din solutie se dilueaza cu acelasi solvent la 500ml. Se determina absorbanta
solutiei la 301nm. Stiind ca absorbanta specifica A1cm,1% la 301nm este 148,8, ca absorbanta citita
Ap=0,3720 abaterea admisa este de ±5%, se se calculeze concentratia solutiei injectabile analizate si sa
se precizeze daca ea corespunde prevederilor FRX.
A. nu corespunde
B. 125mg/ml
C. 130mg/ml
D. corespunde
E. 128,5mg/ml
(pag. 527)
F2256139. Conform FR X, spectrul in ultraviolet al solutiei de la dozarea etamsilatului din "Iniectabile

Etamsylati" prezinta doua maxime la 221nm si 301nm. Absorbantele citite la 221nm si 301nm, au fost
Ap=0,740, respectiv Ap=0,500. Sa se precizeze daca solutia injectabila corespunde din punct de vedere
al puritatii stiind ca raportul absorbantelor determinate la 221nm si 301nm trebuie sa fie cuprins intre
1,44 si 1,50.
A. nu corespunde
B. 0,675
C. 1,480
D. 0,240
E. corespunde
(pag. 527)
F2356140. Tranzitia n - sigma de antilegatura

A. consta in saltul unui electron dintr-un dublet n al atomilor O, N, S, X pe un nivel sigma de antilegatura
B. se produce la limita regiunii UV indepartat
C. are o intensitate mica
D. se intalneste in sisteme nesaturate
E. are o intensitate medie
(pag. 301)
F2356141. Efectul hipercromic:

A. consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mici
C. se intalneste la beta-caroten, forma trans
D. se intalneste la beta caroten, forma cis
E. consta in deplasarea benzilor de absorbtie spre lungimi de unda mai mari
(pag. 304)
F2356142. Legea Lamber-Beer este valabila numai pentru solutii diluate deoarece:
A. la concentratii mai mari de 0.01 solutiile au o forta ionica ridicata
B. la concentratii mai mari de 0.01 solutiile au o forta ionica scazuta
C. la concentratii mai mici de 0.01 solutiile au o forta ionica ridicata
D. interactiunile electrostatice dintre componentii solutiei sunt mai intense
E. interactiunile electrostatice dintre componentii solutiei sunt mai slabe
(pag. 310)
F2356143. In spectrometria derivata, spectrul derivat de ordinul 3 prezinta urmatoarele caracteristici:

A. prezinta 2 maxime, unul mai mic, al doilea mai mare
B. prezinta 2 minime, din care una mai importanta
C. prezinta 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate
D. tine seama de maximele si minimele spectrului derivatei de ordin imediat inferior
E. picul cel mai important este situat la aceeasi lungime ca si maximul picului de ordinul zero
(pag. 331)
F2356144. Tranzitia n-π*:

A. consta in saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegatura n pe un orbital molecular de
antilegatura π*:
B. este o tranzitie de intensitate mare
C. se intalneste la sisteme nesaturate, cu o dubla legatura etilenica
D. este o tranzitie de intensitate mica
E. apare in UV indepartat (sub 200 nm)
(pag. 301)
F2356145. Inregistrarea spectrelor in UV-VIS se face prin reprezentarea grafica pe:

A. abscisa – lungimea de unda, ordonata – absorbanta
B. abscisa – absorbanta, ordonata - lungimea de unda
C. abscisa – transmitanta, ordonata - lungimea de unda
D. abscisa – lungimea de unda, ordonata - transmitanta
E. abscisa – numarul de unda, ordonata – absorbanta
(pag. 318)
F2356146. Pentru determinarea pKa al unui acid slab, se inregistreaza spectrele solutiei la:
A. pH = 2, cand predomina forma moleculara pura, acidul nefiind ionizat
B. pH = 2, cand predomina forma ionizata pura, acidul fiind ionizat
C. pH = 8, cand predomina forma moleculara pura, acidul fiind ionizat
D. pH = 8, cand predomina forma ionizat pura, acidul fiind ionizat
E. pH = 5.5 cand exista un echilibru intre cele 2 forme
(pag. 321)
F2356147. Spectrele derivate din spectrometria de absorbtie prezinta urmatoarele caracteristici:

B. rezolutia creste odata cu ordinul derivatei
C. rezolutia scade odata cu cresterea ordinului derivatei
D. amplitudinea picurilor derivate creste cu ordinul derivatei
E. cresterea rezolutiei nu este limitata
(pag. 331)
F2356148. Sursa de radiatii in VIS:

A. este o lampa cu fir de wolfram
B. este o lampa de hidrogen
C. este o lampa cu deuteriu
D. furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 160 – 380 nm
E. furnizeaza un fascicul cu radiatii in domeniul 320-2500 nm
(pag. 297)
F2356149. Tranzitiile de tip d-d*:

A. sunt specifice compusilor anorganici care implica electronii din orbitalii moleculari d
B. sunt insotiti de o absorbtivitate mica
C. se produc in domeniul UV
D. sunt specifice compusilor organici care implica electronii din orbitalii moleculari d
E. se produc in domeniul VIS
(pag. 301)
F2356150. Legea Lambert-Beer:

A. este legea fundamentala a absorbtiei
B. este valabila numai pentru solutii concentrate

C. stabileste relatia dintre lumina absorbita, structura si concentratia in substanta de analizat a solutiei si
grosimea stratului absorbant
D. este valabila numai pentru solutii diluate
E. include temperatura mediului
(pag. 308, 1036)
F2556151. Absorbţia specifică, termen des întâlnit în controlul medicamentului se defineşte ca

A. absorbanţa unui strat desoluţie cu grosimea de 1 mm care conţine 1 mg de substanţă la 100 ml soluţie
B. absorbanţa unui strat desoluţie cu grosimea de 1 cm care conţine 1 mg de substanţă la 100 ml soluţie
C. absorbanţa unui ml de soluţie
D. absorbanţa unui gram substanţă / ml
E. absorbanţa unei soluţii 1‰
(pag. 308-309)
F2556152. În spectrofotometria UV-VIS pentru determinări cantitative trebuie să se ţină seama de curba
de calibrare a cărei liniaritate se verifică prin
A. metoda celor mai mici pătrate
B. metoda regresiei liniare simple
C. metoda curbei Gauss
D. metoda standardului intern
E. metoda normării ariilor
(pag. 312-313)
F2556153. În cazul unui amestec de tetraciclină şi epitetraciclină al cărui spectru în UV este cunoscut,
pe baza acestuia se pot calcula
A. concentraţia molară a tetraciclinei
B. concentraţia procentuală a tetraciclinei
C. concentraţia molară a epitetraciclinei
D. concentraţia procentuală a epitetraciclinei
E. concentraţia procentuală în amestec
(pag. 316)
F2556154. Înregistrarea spectrlor UV-VIS se poate reliza prin reprezentarea grafică a

A. absorbanţei în funcţie de lungimea de undă
B. transmitanţei în funcţie de lungimea de undă
C. intensităţii radiaţiei incidente în funcţie de timp
D. intensităţii radiaţiei absorbite în funcţie de grosimea stratului absorbit
E. concentraţiei
(pag. 318)
F2556155. Care din solvenţii următori se utilizează în spectrofotometria UV-VIS

A. glicerină
B. dioxan
C. acetonitril
D. metanol
E. eter
(pag. 319)
F2556156. Din punct de vedere al participării sau neparticipării electronilio existenţi într-o moleculă, la
tranziţii electronice se disting următoarele tipuri de electroni
A. înveliş de electroni închis
B. electroni de tip δ
E. electroni de tip π*
(pag. 303)
F2556157. În legea lui Lambert - Beer, є reprezintă

A. absorbanţa molară
B. є=a*M
C. o mărime independentă de concentraţie
D. o mărime dependentă de concentraţie
E. o mărime numită absorbtivitate
(pag. 308)
F2556158. Cauzele cele mai importante ale erorilor datorate aparatelor în spectrofotometria UV-VIS sunt
C. procesele de reflexie şi difuziune
D. procesele de absorbţie
E. procesele de repartiţie
(pag. 311)
F2656159. Care dintre substanţele enumerate mai jos pot fi utilizate ca solvenţi în spectrofotometria
UV-VIS:
A. apă
B. hidroxid de sodiu
C. metanol
D. dioxan
E. benzen
(pag. 319 vol.2)
F2656160. Legea Lambert-Beer, legea fundamentală a absorbţiei se verifică numai atunci când:
A. radiaţia incidentă este monocromatică
B. absorbţia are loc într-un mediu omogen
C. centrele absorbante (molecule sau ioni) nu interacţionează (la diluţii mari)
D. radiaţia incidentă traversează un mediu neomogen
E. determinările se fac în soluţii concentrate
(pag. 308-309 vol.2)
F2656161. Un spectru UV-VIS poate furniza informaţii referitoare la:

A. indicele de refracţie al substanţelor medicamentoase
B. unghiul de rotaţie al planului luminii polarizate
C. identitatea unei substanţe medicamentoase
D. puritatea unei substanţe medicamentoase
E. polimorfismul substanţelor studiate
(pag. 309-312 vol.2;1037 FR X)
F2656162. Indicaţi substanţele medicamentoase care pot fi dozate prin spectrofotometrie în UV:
A. clorhidrat de bromhexin
B. permanganatul de potasiu
C. simvastatina
D. griseofulvina
E. soluţia alcoolică de iod iodurat
(pag. 325 vol.2 ;289,299,866 FR X)
F2656163. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la utilizarea spectrofotometriei UV-VIS în controlul

medicamentelor:
A. pentru stabilirea purităţii unei substanţe se poate efectua raportul absorbanţelor sau diferenţa acestora la
două lungimi de undă
B. în monografiile substanţelor de determinat se prevede concentraţia soluţiei şi temperatura la care se face
determinarea fără a se preciza natura solventului
C. spectrele de absorbţie în ultraviolet şi vizibil se obţin prin reprezentarea grafică a concentraţiei în funcţie de
absorbanţă sau transmitanţă
D. temperatura la care se efectuează determinările spectrofotometrice în UV-VIS este 20 ±0,5 °C
E. concenraţiile soluţiilor se aleg astfel încât valorile absorbanţelor să fie cuprinse între 0,50-0,90
(pag. 1037 FR X)
F2656164. Care dintre următoarele afirmaţii este incorectă:

A. transmitanţa este raportul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente
B. absortivitatea molară ε variază cu concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei şi nu depinde de
lungimea de undă
C. absorbanţa unei soluţii este logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii transmise şi
intensitatea luminii incidente
D. abaterea admisă faţă de lungimea de undă prevăzută în monografia respectivă la determinarile
spectrofotometrice în UV-VIS este de ± 5 nm
E. absorbanţa se întâlneşte în literatura de specialitate şi sub denumirea de extincţie sau densitate optică
(pag. 1036-1037 FR X)
F2656165. Prezintă maxime de absorbţie în domeniul spectral corespunzător vizibilului următoarele

substanţe medicamentoase:
A. prednisolonă
B. riboflavina
C. indometacin
D. clorhidratul de tetraciclină
E. cianocobalamina
(pag. 327-328,491,779-780,825-826,905-906 FR X)
F2656166. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la spectrometria derivată:

A. în spectrometria derivată picurile spectrelor sunt mai accentuate şi mai bine diferenţiate
B. spectrometria derivată îmbunătăţeşte precizia determinărilor
C. în practica analitică se utilizează cel mai des spectrele derivate de ordinul 1 şi 3
D. în practica analitică se utilizează cel mai des spectrele derivate de ordinul 1, 2, 4
E. spectrul derivat de ordinul 2 conţine un maxim şi un minim
(pag. 327-332 vol.2)
F2656167. Absorbanţa unei substanţe în UV-VIS variază direct proporţional cu:

A. densitatea soluţiei de analizat
B. grosimea stratului de soluţie străbătut
C. volumul soluţiei
D. masa moleculară a substanţei de analizat
E. pH-ul soluţiei de analizat
(pag. 308 vol.2)
F2656168. În FR X sunt oficinalizate următoarele procedee de preparare a supozitoarelor vaginale:

A. procedeul König
B. procedeul Münzel
C. procedeul prin aspiratie
D. modelare manuală
(pag. 7, pag. 547-548)
F2656169. Valoarea normală a pH-ului în transudatul seros al mucoasei vaginale este asigurată de
următorul bacil si este:
A. Lactobacillus bulgaricus
B. Streptococcus lactus
C. Bacilul Döderlein
D. pH 4,0 - 4,5
E. pH 5,0 -6,0
(pag. 7, pag. 551)
F2656170. Tratamentul local al afectiunilor vaginale se realizează cu următoarele forme farmaceutice:

A. preparate injectabile
B. aerosoli
C. comprimate
D. ovule
E. granule efervescente
(pag. 7, pag. 551)
F2656171. Ovulele pot contine medicamente cu următoarele actiuni terapeutice, urmărindu-se efecte:
A. sistemice
B. locale
D. medicamente trofice
E. anticonceptionale
(pag. 7, pag. 551)
F2656172. Supozitoarele uretrale pot contine medicamente cu următoarele actiuni, urmărindu-se

efecte:
A. sistemice
B. locale
D. medicamente astringente
E. medicamente anestezice
(pag. 7, pag. 551)
F2656173. După FR X supozitoarele vaginale si uretrale mai au următoarele denumiri (sinonime):

A. vagitoria
B. ovule
C. cilindri vaginali
D. cereoli
E. bujiuri
(pag. 9, pag. 889)
F2656174. Conform FR X; metodele de preparare a supozitoarelor uretrale sunt:

A. metoda König
B. metoda Münzel
C. modelare cu mâna
D. prin presare si divizare
(pag. 9, pag. 889)
F2656175. După FR X supozitoarele vaginale au următoarele forme si dimensiuni:

A. cilindro-conică
B. sferică sau ovoidală, cu masa de 2-4 g pentru ovulele preparate cu unt de cacao
C. formă cilindrică, ascutite la ambele capete, diametrul de 2 centimetri si masa de 6-10 g
D. sferică sau ovoidală, cu masa de 5-12 g pentru ovulele preparate cu masă gelatinoasă
E. elipsoidală, plate, cu lungimea de 4-5 centimetri, grosimea de 1,5-2,5 centimetri si masa de 5-10 g
(pag. 9, pag. 889)
F2656176. După FR X, supozitoarele uretrale au următoarele forme si dimensiuni:

A. au formă de cilindru ascutit la un capăt
B. au formă de cilindru ascutit la ambele capete
C. lungimea de 5-20 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g
D. lungimea de 10 cm si diametrul de 2 mm pentru bărbati
E. lungimea de 5 cm si diametrul de 5-7 mm pentru femei
(pag. 9, pag. 889)
Tema nr. 57
Controlul limitelor pentru impuritati organice si anorganice
BIBLIOGRAFIE:
F1257001. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitei de arsen este corectă?
A. reactivul hipofosforos nu se foloseşte la controlul arsenului din substanţe organice
B. reactivul hipofosforos reduce combinaţiile As(III) şi As(V) în mediu de NaOH, la arsen metalic
C. reactivul hipofosforos reduce combinaţiile As(V) în mediu de HCl, la cald în combinaţii ale As(III)
D. reactivul hipofosforos se adaugă în acelaşi timp în soluţia de analizat şi în soluţia etalon
E. proba este corespunzătoare dacă nu dă reacţia cu reactivul Bougault
(pag. 251)
F1257002. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitelor de impurităţi anorganice
este corectă?
A. FR X prevede că toate eprubetele folosite la controlul limitei impurităţilor anorganice să aibă diametrul de
1,50
B. FR X prevede că toate eprubetele folosite la controlul limitei impurităţilor anorganice să fie brune
C. reactivii se adaugă în mod identic atât în proba de analizat cât şi în soluţia etalon
D. dacă în timpul controlului se decelează altă impuritate nu este obligatoriu să se semnaleze
E. dacă în timpul controlului se decelează o altă impuritate care nu e prevazută în monografie, se
semnalează numai dacă depăşeşte o anumită concentraţie
(pag. 249-250; 1006-1007)
F1257003. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la procedeul de calcinare cu acid sulfuric este
incorectă:
A. se foloseşte pentru decelarea impurităţilor organice din substanţe organice
B. se efectuează prin dizolvarea probei de analizat în acid sulfuric
C. amestecul se colorează datorită carbonizării impurităţilor
D. necesită prezenţa unui etalon de culoare
E. nu necesită prezenţa soluţiei etalon
(pag. 261; 1015)
F1357004. Alegeti enuntul incorect referitor la determinarea limitei de cloruri:

A. limita de cloruri se determina prin reactia cu azotat de argint
B. clorura de argint este un precipitat alb cazeos
C. clorura de argint este usor solubila in acid azotic
D. clorura de argint este solubila in amoniac
E. clorura de argint este greu solubila in apa
(pag. 258, 1011)
F1357005. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la determinarea arsenului cu
dietilcarbamat de argint:
A. H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la arsina
B. H3AsO3 se oxideaza cu Zn si HCl la arsina
C. hidrogenul arseniat se capteaza in solutie reactiva de dietilditiocarbamat de argint
D. H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la hidrogen arseniat
E. Dietilditiocarbamatul de argint formeaza cu hidrogenul arseniat un compus colorat in rosu

(pag. 253)
F1357006. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte referitor la identificarea ionului de amoniu:
A. se foloseste ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de potasiu
B. reactia decurge in mediu acid
C. sensibilitatea limita a reactiei (limita de detectie) este de 0.0003 mg NH4+/ml
D. la concentratii foarte mici se formeaza o coloratie galbena
E. la concentratii mai mari se formeaza un precipitat galben - brun
(pag. 250)
F1357007. Care dintre urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate?

A. ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu, in mediu de acid azotic, un precipitat galben de
fosfomolibdat de amoniu
B. ionul sulfat formeaza cu sarurile de bariu un precipitat alb de sulfat de bariu, solubil in acid clorhidric
C. determinarea ionului fer in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu acid sulfuric
D. ionul carbonat formeaza cu hidroxidul de bariu un precipitat alb de carbonat de bariu solubil in acid
clorhidric
E. ionul calciu formeaza cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu, solubil in acid clorhidric
(pag. 1010, 1014, 1012)
F1357008. Determinarea limitei de calciu se bazeaza pe reactia cu:

A. hexacianoferat (II) de potasiu
B. oxalat de potasiu
C. oxalat de amoniu
D. fosfomolibdat de amoniu
E. clorura de argint
(pag. 1010)
F1457009. Care din metodele de mai jos stă la baza controlului limitei de arsen în medicamente,
conform FR. X.?
A. reducerea arsenului din probă la arsen elementar cu hipofosfit de sodiu şi acid clorhidric ;
B. precipitarea arsenului cu hidrogen sulfurat ;
C. titrarea iodometrică a arsenului trivalent ;
D. reducerea arsenului din probă la arsină (AsH3) urmată de determinarea acesteia prin cromatografie
gazoasă ;
E. transformarea arsenului din probă în oxid de fenilarsină şi titrarea acestuia cu soluţie de iod.
(pag. 251-252, [6] vol. I ; 1008-1010, [9])
F1457010. Controlul limitei de calciu în medicamente, conform FR. X., se bazează pe . . .

A. colorarea în roşu a flăcării unui arzător cu gaz ;
B. precipitarea calciului în forma de carbonat greu solubil ;
C. precipitarea calciului în forma de oxalat greu solubil ;
D. reacţia de culoare cu ditizonă în mediu de cloroform ;
E. titrarea ionului Ca(2+) cu acid etilendiamino-eteraacetic (EDTA) în mediu amoniacal.
(pag. 256-257, [6] vol. I ;1010, [9])
F1457011. Controlul limitei de fier se execută, conform FR. X., prin . . .

A. precipitare în mediu neutru în formă de sulfură de fier, sare greu solubilă de culoare neagră ;
B. reacţie de culoare cu o-fenantrolină, cu formarea unui complex roşu ;
C. reacţie de culoare cu sulfocianură de amoniu, cu formarea unui produs de reacţie roşu ;
D. reacţie de culoare cu hexacianoferat(II) de potasiu cu formarea unui pigment albastru ;
E. reacţie de culoare cu acid salicilic.
(pag. 256, [6] vol. I ;1011, [9])
F1457012. Controlul limitei de fosfaţi în medicamente se realizează cu . . .

A. soluţie de clorură de fier(III), cu care formează un precipitat alb-gălbui ;
B. soluţie de clorură de bariu, cu care formează un precipitat alb ;
C. soluţie de azotat de argint în mediu neutru, cu care se formează un precipitat galben ;
D. molibdat de amoniu în mediu de acid azotic, cu care formează un precipitat galben ;
E. soluţie de clorură de magneziu în mediu amoniacal, cu care formează un precipitat alb cristalin de fosfat
de magneziu şi amoniu.
(pag. 259, [6] vol. I ;1012, [9])
F1457013. Controlul limitei de nitraţi în medicamente se execută, conform FR. X., prin . . .
A. reducere la anion azotit şi punerea în evidenţă a acestuia prin reacţia de culoare Griess (formarea unui
colorant azoic) ;
B. reacţie de culoare cu acid cromotropic în acid sulfuric concentrat ;
C. reacţie de culoare cu acid sulfosalicilic ;
D. reacţie de culoare cu brucină în mediu de acid sulfuric concentrat ;
E. reducerea nitraţilor la amoniac urmată de identificarea acestuia cu reactivul Nessler.
(pag. 260, [6] vol. I ;1013, [9])
F1457014. Controlul limitei de zinc se realizează, conform FR-X, cu . . .

A. hexacianoferatul(II) de potasiu, cu care formează un precipitat alb insolubil în acizi diluaţi ;
B. carbonat de sodiu, cu care formează un precipitat alb de compoziţie variabilă ;
C. carbonat de amoniu, cu care formează un precipitat alb ce se dizolvă în exces de reactiv prin formare de
complex solubil ;
D. tetratiocianatomercuriat de amoniu şi sulfat de cupru, reactivi cu care formează un precipitat cristalin violet
închis ;
E. cu sulfură de amoniu, cu care formează un precipitat alb gelatinos.
(pag. 257, [6] vol. I ;1014-1015, [9])
F1457015. Farmacopeea Romana editia X prevede pentru controlul limitei de amoniu . . .

A. titrare cu acid percloric în mediu neapos (dioxan) ;
B. efectuarea reacţiei de culoare cu tetraiodomercuratul(II) de potasiu în mediu alcalin ;
C. efectuarea reacţiei de culoare cu o sare de fier bivalent ;
D. efectuarea reacţiei de condensare dintre amoniac şi un compus carbonilic (cu formare de imine) ;
E. efectuarea reacţiei dintre ionul amoniu şi un azotit alcalin, proces în care se degajă azot elementar.
(pag. 250-251, [6] vol. I ; 1007, [9])
F1457016. Limita de carbonaţi în medicamente se controleză cu . . .

A. soluţie de azotat de argint, cu care formează un precipitat alb ce se închide cu timpul la culoare ;
B. soluţie de hidroxid de bariu, cu care formează un precipitat alb cristalin ;
C. un acid mineral cu care prezintă efervescenţă datorită formării de dioxid de carbon ;
D. clorură de fier(III), cu care generează un precipitat brun ;
E. soluţie de acetat de plumb, cu care formează un precipitat alb de carbonat bazic de plumb.
(pag. 258, [6] vol. I ;1010, [9])
F1457017. Pentru controlul limitei de cloruri în medicamente, FR-X recomandă . . .

A. oxidarea clorurilor la clor elementar cu permanganat de potasiu, decolorarea excesului de permanganat de
potasiu cu acid oxalic şi titrarea clorului elementar cu soluţie de metilorange până la culoarea persistentă a
colorantului metilorange ;
B. oxidarea clorurilor la clor elementar cu bioxid de mangan si acid sulfuric, urmată de titrarea clorului
elementar cu soluţie de roşu de metil până la culoarea persistentă a colorantului roşu de metil ;
C. precipitarea anionului clorură cu soluţie de acetat de plumb, proces în care se formează, la rece, un
precipitat alb care se dizolvă la cald ;
D. precipitarea anionului clorură cu solutie de azotat de argint ;

E. încălzirea probei cu soluţie de bicromat de potasiu şi acid sulfuric, proces în care se degajă vapori bruni de
clorură de cromil.
(pag. 258, [6] vol. I ; 1011, [9])
F1457018. Pentru controlul limitei de metale grele FR-X recomandă . . .

A. complexarea ionilor acestora cu ditizonă şi extracţia în cloroform a complexului ;
B. precipitarea cu carbonat alcalin a carbonaţilor metalelor grele ;
C. precipitarea cu oxalat de amoniu a oxalaţilor greu solubili ai metalelor grele ;
D. precipitarea în mediu acid în forma de sulfuri greu solubile ;
E. precipitarea lor în forma elementară (număr de oxidare zero) cu ajutorul clorurii stanoase.
(pag. 255, [6] vol. I ;1012-1013, [9])
F1557019. Controlul limitei de azotaţi se face cu:

A. acid propionic;
B. acid sulfosalicilic;
C. aldehidă butirică;
D. acetat de orgint;
E. ciclohexanol.
(pag. 260)
F1557020. Controlul limitei de calciu se face cu anion:

A. clorură;
B. azotat;
C. oxalat;
D. sulfat;
E. sulfură.
(pag. 256)
F1557021. Controlul limitei de fier se realizează cu hexacianoferat (II) de potasiu, reacţie în urma căreia
se obţine:
A. un precipitat alb;
B. un precipitat albastru;
C. un precipitat brun;
D. o coloraţie galbenă;
E. un gaz brun-roşcat.
(pag. 256)
F1557022. Controlul limitei de fier se realizează cu:

A. hexanitrocobaltiat de potasiu;
B. tetraiodomercurat (II) de potasiu;
C. tetraiodobismutat de potasiu;
D. hexacianoferat (II) de potasiu;
E. acid clorhidric concentrat.
(pag. 256)
F1557023. Determinarea oxigenului în gazele medicinale se realizează cu ajutorul unui analizor:

A. optic;
B. paramagnetic;
C. gravimetric;
D. volumetric;
E. mecanic.
(pag. 266)
F1557024. Hârtia indicator pentru arsen se prepară prin impregnarea acesteia cu o soluţie alcoolică de:
A. azotat de calciu;
B. clorură mercuroasă;
C. clorură mercurică;
D. ditizonă;
E. hexacianoferat (II) de potasiu.
(pag. 252)
F1557025. Prezenţa impurităţilor conţinând arsen, cu ajutorul hipofosfitului de sodiu, se face prin
apariţia:
A. unui precipitat galben;
B. unei coloraţii galbene;
C. unui precipitat albastru;
D. unei coloraţii roşii;
E. unui precipitat brun.
(pag. 252)
F1657026. Controlul limitei de calciu se bazeaza pe reactia acestuia cu oxalatul de amoniu cand se
formeaza:
A. Un precipitat alb-galbui amorf
B. O tulbureala sau un precipitat alb microcristalin in functie de concentratia ionului de calciu
C. Un precipitat alb cazeos
D. Un precipitat albastru
E. O tulbureala albastra
(pag. 1010, [FR X])
F1657027. Determinarea impuritatilor de substante organice carbonizabile prin procedeul cu acid

sulfuric se aplica:
A. Substantelor minerale colorate
B. Substantelor organice
C. Substantelor minerale incolore
D. Atat substantelor minerale cat si celor organice
E. Substantelor minerale incolore si colorate
(pag. 261)
F1657028. Determinarea impuritatilor de substante organice carbonizabile prin procedeul prin

calcinare se aplica:
A. Substantelor minerale colorate
B. Substantelor organice
C. Substantelor minerale incolore
D. Atat substantelor minerale cat si celor organice
E. Substantelor minerale incolore si colorate
(pag. 261)
F1657029. Determinarea limitei de fosfati se face pe baza reactiei ionului fosfat cu molibdatul de
amoniu in mediu de:
A. Acid sulfuric
B. Hidroxid de amoniu
C. Acid azotic
D. Acid clorhidric
E. Acid acetic
(pag. 259)
F1657030. Determinarea zincului ca impuritate se bazeaza pe reactia acestui ion cu:

A. Hexacianoferatul (II) de potasiu
B. Hexacianoferatul (III) de potasiu
C. Fosfomolibdatul de amoniu
D. Piridina
E. Dimetilglioxima
(pag. 257)
F1657031. Pentru detectia ionului de amoniu se foloseste ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de potasiu
cand se formeaza:
A. Un precipitat albastru
B. Un precipitat galben
C. O coloratie albastra
D. O coloratie galbena sau un precipitat galben brun in functie de concentratia ionului
E. Un precipitat alb-galbui
(pag. 250)
F2157032. Daca se evidentiaza prezenta unei "impuritati neprevazute" in monografie:

A. nu se raporteaza
B. se raporteaza Ministerului Sanatatii
C. se raporteaza producatorului
D. se raporteaza Agentiei Nationale a Medicamentului
E. se raporteaza importatorului
(pag. 250)
F2257033. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la controlul limitei de arsen (prin procedeul I)
este corect?
A. in functie de concentratie apare o tulbureala sau un precipitat alb
B. hipofosfitul de sodiu reduce compusii arsenului, in mediu alcalin si prin fierbere, in arsen metalic
C. hipofosfitul de sodiu reduce combinatiile As(V) in mediu acid si prin fierbere, in combinatii ale As(III)
D. impuritati ca telurul, seleniul si antimoniul nu interfera reactia
E. proba este corespunzatoare daca nu da reactia cu reactivul Bougault
(pag. 251-252; 1008)
F2257034. Care dintre urmatoarele afirmatii este corecta referitor la controlul limitei de metale grele ca
impuritati?
A. se vor decela numai ionii metalelor grele care precipita sub forma de tiosulfati in mediu alcalin
B. nu se utilizeaza o solutie etalon
C. reactia de baza este cea a ionului de plumb cu acetatul de sodiu
D. reactia nu este interferata de prezenta ionilor de fier, indiferent de concentratia acestora
E. in urma reactiei se va forma o coloratie bruna sau un precipitat negru
(pag. 255; 1012-1013)
F2257035. Care dintre enunturile referitoare la controlul limitei pentru substante organice usor
carbonizabile este incorect?
A. in cazul procedeului cu acid sulfuric se folosesc solutii-etalon de culoare
B. in cazul procedeului prin calcinare proba se calcineaza in flacara timp de 10 minute
C. in cazul procedeului cu acid sulfuric amestecul se coloreaza datorita carbonizarii impuritatilor
D. se bazeaza pe o reactie de culoare cu acid clorhidric ( R).
E. se poate realiza prin doua procedee
(pag. 261; 1015-1016)
F2257036. Selectati enuntul incorect referitor la determinarea limitelor pentru impuritati anorganice:
A. eprubetele in care se efectueaza reactiile trebuie sa fie identice
B. tulbureala si opalescenta se apreciaza privind straturile de lichid orizontal, pe un fond negru
C. coloratia se apreciaza privind straturile de lichid de sus in jos, pe un fond alb
D. reactivii se adauga in solutia de analizat in ordine strict inversa fata de solutia etalon
E. daca se deceleaza prezenta unei impuritati pe care monografia respectiva nu o prevede, aceasta trebuie
semnalata
(pag. 1006)
F2257037. Selectati enuntul incorect referitor la controlul limitei pentru substante organice usor
carbonizabile:
A. procedeul se control se alege in functie de natura substantei la care se efectueaza controlul
B. se poate realiza prin procedeul prin calcinare
C. procedeul prin calcinare se aplica pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile in substante
organice
D. se poate realiza prin procedeul cu acid sulfuric
E. in cazul procedeului cu acid sulfuric, limitele admise pentru impuritati se apreciaza prin comparare solutii
etalon de culoare
(pag. 1015 - 1016)
F2357038. FR X prevede decelarea ferului in salicilat de sodiu cu:

A. tetraiodomercuriat de potasiu
B. fericianura de potasiu
D. ferocianura de potasiu
E. hexacianoferat (II) de potasiu
(pag. 683)
F2357039. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt corecte referitor la identificarea ionului de amoniu:
A. se foloseste ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de potasiu
B. reactia decurge in mediu acid
C. sensibilitatea limita a reactiei (limita de detectie) este de 0.0003 mg NH4+/ml
D. la concentratii foarte mici se formeaza o coloratie galbena
E. la concentratii mai mari se formeaza un precipitat galben - brun
(pag. 250)
F2357040. Care din urmatoarele afirmatii nu sunt adevarate referitor la determinarea arsenului cu
dietilcarbamat de argint:
A. H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la arsina
B. H3AsO3 se oxideaza cu Zn si HCl la arsina
C. hidrogenul arseniat se capteaza in solutie reactiva de dietilditiocarbamat de argint
D. H3AsO3 se reduce cu Zn si HCl la hidrogen arseniat
E. Dietilditiocarbamatul de argint formeaza cu hidrogenul arseniat un compus colorat in rosu
(pag. 253)
F2357041. Determinarea limitei de calciu se bazeaza pe reactia cu:

A. hexacianoferat (II) de potasiu
B. oxalat de potasiu
C. oxalat de amoniu
D. fosfomolibdat de amoniu
E. clorura de argint
(pag. 1010)
F2357042. Alegeti enuntul incorect referitor la determinarea limitei de cloruri:

A. limita de cloruri se determina prin reactia cu azotat de argint
B. clorura de argint este un precipitat alb cazeos
C. clorura de argint este usor solubila in acid azotic
D. clorura de argint este solubila in amoniac
E. clorura de argint este greu solubila in apa
(pag. 258, 1011)

A. ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu, in mediu de acid azotic, un precipitat galben de
B. ionul sulfat formeaza cu sarurile de bariu un precipitat alb de sulfat de bariu, solubil in acid clorhidric
C. determinarea ionului fer in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu acid sulfuric
D. ionul carbonat formeaza cu hidroxidul de bariu un precipitat alb de carbonat de bariu solubil in acid
clorhidric
E. ionul calciu formeaza cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu, solubil in acid clorhidric
(pag. 1010, 1014, 1012)
F2557044. Controlul limitei de sulfati:

A. sensibilitatea limita a reactiei este de 0.0001 mg/ml
B. nu este prevazut controlul limitei de sulfati, in FRX
C. precipitatul de sulfat de bariu are culoare neagra
D. sensibilitatea limita a reactiei este de 0.001 mg/ml
E. solutia-etalon se prepara la nevoie si contine 0.01 mg ion sulfat/ml
(pag. 1114)
F2557045. Care afirmatii sunt incorecte?

A. FRX prevede controlul limitelor pentru impuritati anorganice
B. Trebuie efectuat controlul limitei de fer in substante organice
C. Nu este obligatoriu controlul limitei de nitrati
D. FRX prevede pentru controlul limitei de arsen 2 procedee
E. In cazul controlului limitei de carbonati, tehnica de lucru prevede ca determinarea sa se faca in eprubete
prevazute cu dop rodat
(pag. 1123)
F2557046. Procedeul cu acid sulfuric:

A. se foloseste pentru controlul limitelor pentru impuritati anorganice
B. determinarea se efectueaza in eprubete spalate in prealabil cu acid sulfuric
C. in cazul in care la dizolvarea substantei are loc degajare de gaze, amestecul nu se agita
D. peste acidul sulfuric se adauga substanta pulverizata
E. acidul sulfuric folosit se incalzeste pe baia de apa
(pag. 1154)
F2557047. Controlul limitei de Ca:

A. in controlul limitei de Ca nu se foloseste solutie etalon
B. oxalatul de calciu este un precipitat microcristalin, galbui, insolubil in amoniac
C. sensibilitatea limita a reactiei este de 0.0035 mg/ml
D. solutia de analizat si proba-etalon se compara peste 24 h
E. FRX nu recomanda controlul limitei de Ca
(pag. 1168)
F2557048. Impuritatile anorganice:

A. limitele admise pentru impuritati anorganice se exprima in μg
B. pot proveni din procesul de fabricatie si din materiile prime

C. conservarea necorespunzatoare nu duce la impurificarea subtatelor
D. FRX nu prevede determinarea impuritatilor anorganice
E. Se determina prin calcinare
(pag. 1187)
F2557049. Controlul limitei de arsen:

A. “nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric”
B. arsenura de hidrogen coloreaza in violet hartia indicator
C. “trebuie sa dea reactia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric”
D. se realizeaza numai printr-un singur procedeu
E. arsenul da reacţie de culoare cu acid cromotropic în acid sulfuric concentrat;
(pag. 1123)
F2557050. Controlul limitei de fer, conform FRX, se executa:

A. prin reactie de culoare cu nitratul de argint
B. prin reactie de culoare cu hipofosfit de sodiu in HCl
C. prin reacţie de culoare cu hexacianoferat (II) de potasiu cu formarea unui precipitat albastru
D. prin reactie de culoare cu molibdatul de amoniu
E. nu se executa in substante organice
(pag. 1154)
F2557051. Conform FRX, substantele organice usor carbonizabile:

A. se determina prin calcinare in flacara 10 minute
B. se determina prin reactie de culoare cu sarurile de bariu
C. se determina prin reactie de culoare cu acidul sulfosalicilic
D. se determina numai prin procedeul cu acid sulfuric
E. se determina prin titrare redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid
(pag. 1165)
F2557052. Care din metodele de mai jos stă la baza controlului limitei de fosfati în medicamente,
conform FR. X.?
A. precipitarea cu nitrat de argint
B. titrarea redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid
C. calcinarea in flacara 10 minute
D. reactia de culoare cu molibdatul de amoniu in mediu de hidroxid de sodiu
E. reactia de culoare cu molibdatul de amoniu in mediu de acid nitric
(pag. 1178)
F2557053. Care dintre afirmaţiile referitoare la controlul limitei pentru decelarea impuritatilor organice
usor carbonizabile prin calcinare sunt incorecte:
A. se folosesc solutii etalon
B. se efectueaza prin calcinare in flacara 10 minute
C. se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile în substanţe minerale incolore
D. nu se folosesc solutii etalon
E. aceasta metoda este prevazuta in FRX
(pag. 1173)
F2557054. Conform FRX, controlul limitei de zinc se executa:

A. prin titrare redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid
B. prin reactie de culoare cu acidul sulfosalicilic
C. prin reactie de culoare cu hexacianoferatul (II) de potasiu
D. la 15oC si in prezenta HCl concentrat

E. prin calcinare in flacara 10 minute
(pag. 1198)
F2557055. Precizati afirmatiile corecte referitoare la controlul limitei de cloruri, conform FRX:
A. în soluţia de analizat nu trebuie să apară o tulbureală sau un precipitat alb;
B. se determina numai prin procedeul cu acid sulfuric
C. determinarea se efectueaza in eprubete spalate in prealabil cu acid sulfuric
D. se determina prin reactie cu nitratul de argint
E. FR. X nu prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon
(pag. 1162)
F2657056. Reactivul NESSLER (tetraiodomercuratul II de potasiu) se utilizează conform FR X pentru

controlul limitelor următoarelor impurităţi:
A. calciu
B. arsen
C. impurităţi organice
D. ionul de amoniu
E. fosfaţi
(pag. 250; 1007 FR X)
F2657057. Decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile prin procedeul prin calcinare se aplică:
A. substanţelor organice volatile
B. substanţelor minerale colorate
C. substanţelor minerale incolore
D. atât substanţelor minerale cât şi celor organice
E. substanţelor minerale incolore şi colorate
(pag. 259; 1015 FR X)
F2657058. Limita de metale grele conform FR X se referă la metalele grele care precipită sub formă de:
A. halogenuri, în mediu acid
B. sulfuri, în mediu acid
C. sulfuri, în mediu bazic
D. sulfaţi
E. molibdaţi
(pag. 1012-1013 FR X)
F2657059. Cu privire la controlul limitei de calciu, sunt adevărate conform FR X următoarele afirmaţii:
A. calciul se precipită sub formă de carbonat de calciu greu solubil
B. calciul este decelat prin reacţia de culoare cu ditizona în mediu anhidru
C. calciul formează cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu insolubil în acid clorhidric
D. calciul formează cu oxalatul de amoniu un precipitat alb de oxalat de calciu insolubil în acid acetic şi
amoniac, solubil în acid clorhidric
E. calciul formează cu acidul etilendiamino-tetraacetic (EDTA)un complex colorat în galben
(pag. 1010 FR X)
F2657060. Controlul limitei de azotaţi conform FR X se face utilizând ca reactiv:

A. acidul cromotropic în acid sulfuric concentrat
B. acid sulfosalicilic
C. reactivul Nessler
D. acidul propionic
E. dimetilglioxima
(pag. 1013 FR X)
F2657061. Impurităţile de fosfaţi formează cu molibdatul de amoniu în mediu acid în funcţie de

concentraţie:
A. o coloraţie roşie brună
B. o coloraţie albastră
C. un precipitat alb
D. o coloraţie roşie
E. un precipitat galben
(pag. 1012 FR X)
F2657062. Concasorul cu fălci pentru pulverizare, are două plăci masive din otel, canelate, dispuse în
forma:
A. literei T
B. literei X
C. literei L
D. literei V
E. literei W
(pag. 7, pag. 211)
F2657063. Concasorul cu cilindri sau valturi este alcătuit din:

A. trei cilindri care se rotesc în acelasi sens
B. trei cilindri care se rotesc în sens diferit
C. doi cilindri care se rotesc în sens opus
D. doi cilindri care se rotesc în acelasi sens
E. trei - patru cilindri echidistanti unii de altii
(pag. 7, pag. 212)
F2657064. Concasorul cu nucă provoacă măruntirea particulelor prin zdrobirea materialului în felul
următor:
A. între mai multe piese metalice canelate
B. între 5 piese metalice canelate
C. între două piese mobile
D. între o piesă fixă stator si una mobilă rotor
E. între nenumărate valturi
(pag. 7, pag. 212)
F2657065. Moara cu cutie reduce mărimea particulelor după cum urmează:

A. de la cca 10 cm la 2 cm
B. de la cca 3cm la 0,5 cm
C. de la 1 mm la 0,1 mm
D. de la cca 1 cm la cca 1 m
E. sub 0,1 mm
(pag. 7, pag. 212-213)
F2657066. Gradul de finete al pulberii Dover oficinalizată în FR X, corespunde următoarei site:

A. sita V
B. sita VIII
C. sita VI
D. sita IX
E. sita VII
(pag. 9, pag. 810)
F2657067. Pentru pulberea Dover oficinală în FR X se prevede următorul continut de prindipii active:
A. 0,5 % morfină hidroclorică
B. 1,5 % morfină bază
C. cel mult 1 % morfină anhidră
D. cel putin 0,95 % si cel mult 1,05 % morfină anhidră
E. cel putin 1 % morfină andidră
(pag. 9, pag. 810)
F1257068. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitei de amoniu sunt corecte?
A. metalele alcalino-pământoase nu interferă metoda
B. prezenţa metalelor grele in proba de analizat nu interferă metoda
C. prezenţa fierului peste 0,03% în proba de analizat, deranjează controlul limitei de amoniu
D. prezenţa fierului, indiferent de concentraţie, deranjează controlul limitei de amoniu
E. la sărurile de metale alcalino-pământoase şi la cele de metale grele, controlul limitei de amoniu se modifică
(pag. 251; 1007-1008)
F1257069. Controlul limitei de calciu:

A. se bazează pe reacţia dintre Ca2+ şi acidul oxalic
B. se bazează pe reacţia între Ca2+ şi oxalat de amoniu
C. se face comparativ cu o soluţie etalon de concentraţie 0,1 mg Ca2+/ ml
D. se face comparativ cu o soluţie etalon de concentraţie 0,07 mg Ca2+/ ml
E. se face comparativ cu o soluţie etalon de oxalat de amoniu
(pag. 256-257; 1010)
F1257070. FR X prevede că:

A. ionul clorură nu este considerat o impuritate
B. sensibilitatea limită a reacţiei folosite la controlul ionului clorură este mai mare de 0,001 mg / ml
C. sensibilitatea limită a reacţiei limită folosite la controlul ionului clorură este de 0,0005 mg / ml
D. ionul clorură are metoda de control a limitei similară cu cea folosită pentru bromuri şi ioduri
E. soluţia etalon nu se obţine din soluţia de bază
(pag. 258-259; 1011)
F1257071. FR X prevede la controlul limitei de fosfaţi prin reacţia cu molibdat de amoniu:

A. apariţia unei opalescenţe, tulbureli sau precipitat alb
B. apariţia unei opalescenţe, tulbureli sau precipitat galben
C. apariţia unui precipitat insolubil în amoniac
D. apariţia unui precipitat solubil în amoniac
E. apariţia unui precipitat solubil în acid azotic
(pag. 259; 1012)
F1257072. Impurităţile anorganice in proba de analizat pot proveni (conform FR X):

A. din procesul de fabricaţie
B. din materiile prime utilizate la prepararea reactivilor
C. din soluţiile etalon utilizate
D. dintr-o conservare necorespunzătoare
E. dintr-o purificare incompletă
(pag. 249-250; 1006)
F1257073. În cazul substanţelor organice, controlul limitei de fier se realizează:
A. conform monografiei "Controlul limitei de fer"

B. conform monografiei "Controlul limitei de fer în substanţe organice"
C. prelucrând diferit proba dar reacţia de bază este aceeaşi cu reacţia din monografia "Controlul limitei de fer"
D. reacţia de bază este diferită de cea din monografia "Controlul limitei de fer"
E. utilizând reacţia cu hexacianoferatul (II) de potasiu
(pag. 256; 1011-1012)
F1257074. Ionul de amoniu se pune in evidenţă:

A. prin reacţia cu reactivul Nessler
B. prin reacţia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu, în mediu acid
C. prin reacţia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu în mediu alcalin
D. prin reacţia cu reactivul Nessler, indiferent de pH
E. prin formarea unui complex galben, galben-brun cu acid sulfuric
(pag. 250)
F1257075. La controlul limitei de calciu:

A. proba este corespunzătoare dacă reacţia pentru Ca2+ este negativă
B. proba este corespunzătoare dacă tulbureala sau precipitatul apărut sunt mai puţin intense decât cele
apărute în proba etalon
C. FR X prevede altă metodă de identificare, dacă proba conţine ioni de fier
D. ionii de fier nu deranjează analiza
E. FR X nu prevede compararea cu o soluţie etalon
(pag. 256-257; 1010)
F1257076. La controlul limitei de carbonaţi:

A. pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonat de sodiu anhidru
B. pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonatul de calciu
C. pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonatul de calciu cristalizat
D. pentru prepararea soluţiei de bază se foloseşte carbonat de amoniu
E. soluţia etalon se obţine prin diluarea soluţiei de bază
(pag. 258; 1010-1011)
F1257077. Procedeul prin calcinare:

A. se foloseşte pentru decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţe minerale colorate
B. se foloseşte pentru decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţe minerale incolore
C. prevede folosirea soluţiilor etalon
D. nu prevede folosirea soluţiilor etalon
E. soluţiile etalon în acest caz se obţin din soluţia de bază
(pag. 261; 1015)
F1257078. Referitor la controlul limitei de halogenuri sunt corecte afirmaţiile:

A. controlul limitei de cloruri se face cu nitrat de argint în mediu neutru
B. controlul limitei de ioduri nu se poate face cu nitrat de argint
C. halogenurile sunt impurităţi anorganice
D. clorura de argint este insolubilă în amoniac (R)
E. anionul bromură nu se poate decela în concentraţie mai mică de 10g%
(pag. 258-259; 1011)
F1257079. Soluţia etalon de arsen utilizată la controlul limitei de arsen prin procedeul II (FRX):
A. se prepară din soluţia de bază
B. se prepară la nevoie
C. se tratează în mod identic cu soluţia probă
D. conţine ioni As(III) şi As (V)

E. conţine ioni As(V)
(pag. 1009-1010)

A. ionul nitrat formeaza cu acidul sulfosalicilic, in mediu de acid sulfuric, un nitroderivat colorat in galben
B. precipitatul alb de carbonat de bariu format in urma reactiei dintre ionul carbonat si hidroxidul de bariu este
insolubil in acid clorhidric
C. precipitatul alb de sulfat de bariu, format in urma stabilirii ionului sulfat ca impuritate, este insolubil in acid
clorhidric
D. ionul de zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben
E. controlul impuritatilor organice usor carbonizabile se face prin calcinare in flacara sau prin dizolvare in acid
sulfuric concentrat.
(pag. 260, 1010, 1013-1015)

A. ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben
B. ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in mediu de hidroxid de sodiu un precipitat galben de
C. ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb
D. ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in prezenta de acid azotic, albastru de molibden
E. ionul clorura formeaza cu nitratul de argint un precipitat alb de clorura de argint solubil in amoniac
(pag. 1011, 1012, 1014)
F1357082. Conform FRX, pentru care dintre urmatoarele impuritati, concentratia solutiei etalon este de
0.001mg/ml
A. cloruri
B. zinc
C. arsen
D. nitrati
E. metale grele
(pag. 1008, 1011-1014)
F1357083. Controlul limitei pentru substantele organice usor carbonizabile se determina conform
F.R.X prin:
A. metode volumetrice
B. metode spectrometrice
C. procedeul prin calcinare
D. procedeul cu acid sulfuric
E. metode gravimetrice
(pag. 1015)
F1357084. Impuritatile anorganice isi au originea in:

A. materia prima
B. reactivi, solventi
C. procedeul de fabricatie
D. metoda de determinare
E. conservare necorespunzatoare
(pag. 249, 1006)
F1357085. Pentru care dintre urmatoarele impuritati, solutia etalon se prepara direct din substanta?
A. calciu
B. azotati
C. carbonati
D. fosfati
E. sulfati
(pag. 1012-1013)
F1357086. Pentru care impuritate F. R. X. foloseste ca reactiv, hipofosfitul de sodiu in acid clorhidric:
A. As+5
B. NO3-
C. As+3
D. Zn+2
E. Al+3
(pag. 1008)
F1357087. Pentru care impuritate FR X foloseste ca reactiv hexacianoferatul (II) de potasiu?

A. zinc
B. amoniu
C. fer
D. metale grele
E. arsen
(pag. 1011, 1014)
F1357088. Pentru decelarea impuritatilor anorganice, solutiile etalon contin:

A. 1 mg ioni/ml
B. 0,01 mg ioni/ml
C. 10 mg ioni/ml
D. 0,1 mg ioni/ml
E. 0,001 mg ioni/ml
(pag. 1007-1015)
F1357089. Pentru determinarea limitei de arsen se folosesc urmatoarele procedee:

A. procedeul cu hipofosfit de sodiu
B. prodedeul cu hidroxid de bariu
C. procedeul cu hartie indicator pentru arsen
D. procedeul prin calcinare cu acid sulfuric
E. procedeul cu dietilcarbamat de argint
(pag. 251 - 253)
F1557090. Controlul limitei de arsen se poate face cu hipofosfit de sodiu poate fi interferat de prezenţa
impurităţlor conţinând:
A. telur;
B. calciu;
C. bariu;
D. selen;
E. stibiu.
(pag. 251)
F1557091. Controlul limitei de fosfaţi are ca rezultat obţinerea:

A. fosfomolibdatului de amoniu;
B. fosfatului de amoniu;
C. unui produs galben;
D. unui produs albastru;
E. unui precipitat alb.
(pag. 259)
F1557092. Determinarea nonoxidului de carbon se poate face cu:

A. anhidridă iodică şi tiosulfat de sodiu;
B. anhidridă acetică şi acid clorhidric;
C. ajutorul analizorului de radiaţii IR;
D. hidroxid de bariu;
E. acid sulfuric.
(pag. 284)
F1557093. Hexacianoferatul (II) de potasiu este utilizat pentru controlul limitelor de:
A. fier;
B. sodiu;
C. arsen;
D. zinc;
E. amoniu.
(pag. 256)
F1557094. Impurităţile de ioni de amoniu pot da cu reactivul Nessler, în funcţie de concentraţie

următorii produşi:
A. coloraţie galbenă;
B. coloraţie roşie;
C. coloraţie albastră;
D. precipitat galben-brun;
E. precipitat alb.
(pag. 250)
F1557095. Pentru controlul limitei de amoniu se utilizează ca reactiv principal:

A. hipofosfit de sodiu;
B. acidul oxalic;
C. reactivul Nessler;
D. soluţia bazică de tetraiodomercurat (II) de potasiu;
E. complexonul III.
(pag. 250)
F1557096. Pentru controlul limitei de sulfaţi:

A. se utilizează clorura de calciu;
B. clorura de bariu;
C. se obţine o coloraţie galbenă;
D. se obţin eun precipitat galben;
E. se obţine un precipitat alb.
(pag. 261)
F1557097. Pentru determinarea conţinutului în vapori de apă al gazelor medicinale apa reacţionează cu
pentaoxidul de fosfor şi formează:
A. acid fosforos;
B. acid fosforic;
C. hidrogen fosforat;
D. un acid tribazic;
E. un acid bibazic.
(pag. 287)
A. Controlul limitei pentru ionul amoniu se bazeaza pe formarea unui complex cu tetraiodomercuratul (II) de
potasiu
B. Controlul limitei de azotati se realizeaza prin reactia cu acidul salicilic
C. Controlul limitei pentru ionii clorura si bromura se bazeaza pe reactia cu azotat de argint
D. Controlul limitei de metale grele in substantele organice se realizeaza direct fara o prealabila calcinare
E. Controlul limitei de metale grele in substante organice se face dupa calcinarea acestora cu acid sulfuric
(pag. 1007-1013, [FR X])
F1657099. Alegeti raspunsul corect cu privire la limita de metale grele in substante organice:
A. Substanta organica in acest caz se mineralizeaza cu acid azotic (R)
B. Substanta organica in acest caz se mineralizeaza cu acid sulfuric (R)
C. Substanta organica in acest caz se mineralizeaza cu acid clorhidric (R)
D. FRX prevede si determinarea ionului Ni(II) din polioli prin spectrometrie de absorbtie atomica
E. Farmacopeea Europeana prevede si determinarea ionului Ni(II) din polioli prin spectrometrie de absorbtie
atomica
(pag. 255)
F1657100. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitei de fier sunt corecte:
A. Ionul fier trivalent se determina pe baza reactiei cu hexacianoferatul (II) de potasiu
B. Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb cazeos
C. Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o coloratie galbena
D. Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureala sau un precipitat albastru in
functie de concentratie
E. Fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben
(pag. 1011, [FR X])
F1657101. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitelor de impuritati chimice sunt
corecte:
A. Ionul fosfat se identifica cu molibdatul de amoniu
B. Ionul fier (III) se determina pe baza reactiei cu piridina
C. Ionul cobalt (II) se determina cu hidroxidul de de bariu
D. Ionul plumb (II) se determina cu sulfura de sodiu
E. FRX, Suplimente prevad pentru decelarea impuritatilor solutii etalon
(pag. 1009-1013, [FR X])
F1657102. Conform FRX, cu privire la limita de metale grele sunt corecte afirmatiile:
A. Aceasta limita se refera la metale grele care precipita sub forma de sulfuri, greu solubile in mediu acid
B. Limita de metale grele se refera la ionii bivalenti de mercur, cupru, cadmiu, bismut, staniu
C. Limita de metale grele se refera la ionii bivalenti de fier, calciu, cobalt
D. Limita admisa de metale grele se apreciaza prin comparare cu o solutie etalon de plumb
E. Limita admisa de metale grele se apreciaza prin comparare cu o solutie etalon de cupru
(pag. 255)
F1657103. FRX prevede pentru controlul limitei de arsen doua procedee:

A. Procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este peste limita de sensibilitate a reactiei
cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric
B. Procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate a reactiei cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric
C. Procedeul II se bazeaza pe reducerea compusilor arsenului la arsenura de hidrogen
D. Procedeul II se bazeaza pe oxidarea arsenului trivalent la arsen pentavalent
E. Procedeul II se aplica la controlul arsenului in substante organice
(pag. 1008, [FR X])
F1657104. Impuritatile anorganice in proba de analizat pot proveni din:

A. Materiile prime
B. Procesul de fabricatie
C. Purificare incompleta
D. Conservare necorespunzatoare
E. In probele de analizat nu pot sa apara decat impuritati organice.
(pag. 1006, [FR X])
F1657105. In functie de natura substantelor la care se efectueaza controlul, impuritatile organice usor
carbonizabile se determina prin urmatoarele procedee:
A. Procedeul prin calcinare
B. Procedeul cu acid sulfuric
C. Procedeul prin uscare
D. Metoda Karl-Fischer
E. Antrenarea cu vapori de solventi organici
(pag. 1015, [FR X])

A. Impuritati = totalitatea substantelor straine dintr-o substanta medicamentoasa sau medicament
B. Introducerea reactivilor in eprubeta test cu solutia de analizat si cea etalon in cazul determinarii
impuritatilor se face aleatoriu
C. Introducerea reactivilor in eprubeta test cu solutia de analizat si cea etalon in cazul determinarii
impuritatilor se face in ordinea prevazuta in monografii
D. Decelarea unei "impuritati neprevazute" in monografie se semnaleaza institutiilor in drept (ANM)
E. Pentru aprecierea limitelor de impuritati exprimate in grame (% m/m) se utilizeaza solutii etalon
(pag. 249-250)
F2157107. Se utilizeaza solutia etalon pentru aprecierea limitelor de impuritati exprimate in:
A. grame
B. procente de masa
C. % (procent) m/m
D. mililitru
E. procente de volum
(pag. 250)
F2157108. Pentru detectia impuritatilor, coloratiile se observa:

A. privind solutia de sus in jos
B. in toata grosimea stratului de solutie
C. pe fond alb
D. pe fond negru
E. orizontal
(pag. 250)
F2157109. Impuritatile sunt reprezentate de:

A. o substanta straina dintr-o substanta medicamentoasa
B. totalitatea substantelor straine dintr-o substanta medicamentoasa
C. totalitatea altor substante decat substantamedicamentoasa farmacologic activa
D. orice substanta chimica particula fizica sau entitate biologica prezenta in medicament in afara de
substanta activa
E. totalitatea substantelor straine dintr-un medicament
(pag. 249)
F2157110. Eprubetele utilizate la efectuarea reactiilor de detectie a impuritatilor, trebuie:
A. sa fie colorate
B. sa aibe acelasi volum
C. sa aibe volum de 20 mL
D. sa fie incolore
E. sa nu fie identice
(pag. 249)
F2157111. Pentru detectia limitei de amoniu se utilizeaza:

A. tetraiodomercuratul (II) de potasiu
B. tetraiodobismutatul (III) de potasiu
C. tetraiodomercuratul (I) de potasiu
D. reactivul Nessler in mediu alcalin
E. reactivul Nessler in mediu acid
(pag. 250)
F2157112. Pentru determinarea impuritatilor de arsen, FR X prevede:

A. trei procedee de detectie
B. procedeul cu hipofosfit de sodiu
C. procedeul cu reactiv Bougault
D. procedeul cu hartie indicator pentru arsen
(pag. 251,252,253)
F2157113. La determinarea limitei de metale grele:

A. solutia etalon contine 0,001 mg Pb/mL
B. solutia etalon contine 0,01 mg Pb/mL
C. se foloseste acid acetic 300 g/L, formaldehida si solutie de sulfura de sodiu
D. se foloseste acetat de sodiu 300 g/L, formaldehida si solutie de sulfura de sodiu
E. se obtine o coloratie bruna
(pag. 255)
F2157114. Limita de fier se determina pe baza reactiei:

A. ionului Fe (III) cu hexacianoferatul (II) de potasiu
B. ionului Fe (II) cu hexacianoferatul (III) de potasiu
C. din care rezulta hexacianoferatul (II) de fier (III)
D. din care rezulta hexacianoferatul (III) de fier (II)
E. din care rezulta albastru de Prusia
(pag. 256)
F2157115. Urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de calciu sunt adevarate:

A. se bazeaza pe reactia cu oxalatul de amoniu
B. se bazeaza pe reactia cu sulfat de sodiu
C. rezulta o tulbureala alba sau un precipitat microcristalin
D. precipitatul microcristalinrezultat este solubil in amoniac si acid acetic
E. precipitatul rezultat este solubil in acid clorhidric si acid acetic
(pag. 256)
F2157116. Determinarea limitei de zinc are la baza reactia:

A. cu hexacianoferatul (III) de potasiu
B. cu hexacianoferatul (II) de potasiu
C. de obtinere a hexacianoferatului (II) de zinc
D. de obtinere a hexacianoferatului (III) dezinc
E. de obtinere a unui precipitat alb, cristalin

(pag. 257)
F2157117. Urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de carbonati sunt adevarate:

A. se bazeaza pe reactia cu ionul de bariu
B. se bazeaza pe reactia cu ionul de calciu
C. se obtine o tulbureala sau un precipitat alb
D. precipitatul obtinut este solubil in acid azotic si acid clorhidric
E. precipitatul obtinut este solubil in acid sulfuric
(pag. 258)
F2157118. Urmatoarele afirmatii referitoare la determinarea limitei de cloruri nu sunt corecte:

A. are la baza reactia cu azotatul de argint
B. proba se aciduleaza cu acid clorhidric
C. se obtine un precipitat solubil in acid azotic
D. se obtine un precipitat solubil in amoniac
E. solutia de analizat trebuie sa aibe o opalescenta mai intensa decat a probei etalon
(pag. 258,259)
F2157119. Determinarea limitei de fosfati:

A. are la baza reactia cu fosfomolibdatul de amoniu
B. are loc in mediu de acid azotic
C. are loc in mediu amoniacal
D. se obtine o coloratie sau o tulbureala galbena
E. fosfomolibdatul de amoniu obtinut este solubil in acid azotic
(pag. 259)
F2157120. determinarea limitei de azotati:

A. are la baza reactia de nitrare a acidului sulfosalicilic
B. se obtine o coloratie violet
C. solutia etalon contine 0,1 mg azotat/mL
D. solutia etalon contine 0,01 mg azotat/mL
E. solutia etalon contine 0,001 mg azotat/mL
(pag. 260)
F2157121. Determinarea limitei de sulfati conform FR X:

A. are la baza reactia cu ionul de bariu
B. se bazeaza pe reactia cu ionul de calciu
C. solutia etalon contine 0,01 mg sulfat/mL
D. solutia etalon contine 0,1 mg sulfat/mL
E. precipitatul obtinut este solubil in acid clorhidric
(pag. 260,261)
F2157122. Limita de impuritati organice carbonizabile:

A. se determina prin trei procedee
B. pentru substantele minerale incolore se aplica procedeul prin calcinare
C. compararea la procedeul cu acid sulfuric se face cu etalon de culoare
D. la procedeul cu acid sulfuric, solutia de analizat nu trebuie sa aibe o coloratie mai intensa decat acidul
sulfuric
E. determinarea se face la 15 grade Celsius
(pag. 261)
F2257123. Care pot fi sursele de impuritati anorganice in proba de analizat?

A. materiile prime utilizate in procesul de fabricatie
B. materiile prime utilizate la prepararea reactivilor
C. solutiile etalon utilizate
D. conservarea necorespunzatoare
E. purificarea incompleta
(pag. 249, 1006)
F2257124. Care dintre urmatoarele enunturi reprezinta conditii generale care trebuiesc respectate la
determinarea limitelor pentru impuritati anorganice?
A. toate eprubetele utilizate trebuie sa aiba diametrul de 1,50 cm
B. eprubetele in care se efectueaza reactiile trebuie sa fie identice
C. reactivii se adauga in acelasi timp si in volume egale atat in solutia de analizat cat si in solutia etalon
D. nu este obligatorie semnalarea prezentei unei impuritati neprevazuta de monografia respectiva si care
apare in timpul controlului
E. este obligatorie semnalarea prezentei unei impuritati neprevazuta de monografia respectiva numai daca
aceasta depaseste o anumita concentratie
(pag. 249-250; 1006-1007)
F2257125. Controlul limitei de amoniu se poate realiza:

A. prin reactia cu reactivul Nessler
B. prin reactia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu, in mediu acid
C. prin reactia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu, in solutie alcalina
D. printr-o reactie cu formare de complex
E. prin formarea unui precipitat galben-brun cu acid sulfuric
(pag. 250-251; 1006)
F2257126. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de amoniu sunt corecte?
A. metoda nu este interferata de metalele alcalino-pamantoase
B. determinarea se efectueaza in acelasi fel indiferent de prezenta sau absenta metalelor grele
C. prezenta fierului ca impuritate peste 0,03% in proba de analizat deranjeaza controlul limitei de amoniu
D. prezenta fierului, indiferent de concentratie,deranjeaza controlul limitei de amoniu
E. determinarea se realizeaza utilizand o solutie-etalon de ion amoniu
(pag. 251; 1007-1008)
F2257127. Care dintre enunturile referitoare la controlul arsenului in substante organice (procedeul II)
sunt corecte?
A. metoda se bazeaza pe reducerea compusilor arsenului la arsenura de hidrogen
B. arsenura de hidrogen coloreaza in albastru hartia indicator pentru arsen
C. se utilizeaza o solutie-etalon de arsen care contine ioni As(III)
D. se utilizeaza o solutie-etalon de arsen care contine ioni As(V)
E. solutia-etalon de arsen se trateaza in mod identic cu solutia proba
(pag. 252; 1008-1009)
F2257128. Controlul limitei de calciu:

A. se bazeaza pe reactia dintre Ca2+ si acidul oxalic
B. se bazeaza pe reactia dintre Ca2+ si oxalatul de amoniu
C. are la baza reactia de obtinere a unui precipitat alb de oxalat de calciu
D. se face comparativ cu o solutie etalon de concentratie 0,1 mg Ca2+ / ml
E. se face comparativ cu o solutie-etalon de oxalat de amoniu
(pag. 256-257; 1010)
F2257129. La controlul limitei de calciu:
A. proba este corespunzatoare numai daca reactia pentru Ca2+ este negativa
B. proba este corespunzatoare numai daca solutia-proba prezinta o tulbureala mai putin intensa decat
tulbureala solutiei -etalon
C. metoda se modifica in cazul prezentei ionilor de fier
D. prezenta ionilor de fier nu influenteaza analiza
E. nu se utilizeaza solutie-etalon pentru comparatie
(pag. 256-257; 1010)
F2257130. Care dintre afirmatiile referitoare la controlul limitei de carbonati sunt corecte?
A. la prepararea solutiei de baza se foloseste carbonat de sodiu anhidru
B. la prepararea solutiei de baza se foloseste carbonat de bariu
C. solutia etalon se obtine prin diluarea solutiei de baza
D. se bazeaza pe reactia dintre ionul carbonat si ionul de calciu
E. se bazeaza pe formarea unui precipitat alb de carbonat de bariu
(pag. 258; 1010-1011)
F2257131. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de cloruri sunt corecte?
A. controlul limitei de cloruri se face cu nitrat de argint
B. clorura de argint obtinuta este solubila in apa
C. in urma reactiei se formeaza un precipitat alb-galbui de clorura de argint
D. clorurile nu pot fi considerate ca fiind impuritati anorganice
E. in urma reactiei se formeaza un precipitat alb, cazeos, de clorura de argint
(pag. 258-259; 1011)
F2257132. Controlul limitei de fier in substante organice se realizeaza:

A. prin reactia cu hexacianoferatul (II) de potasiu
B. conform monografiei FR X "Controlul limitei de metale grele"
C. conform monografiei FR X "Controlul limitei de fer in substante organice"
D. prelucrand diferit proba dar utilizand aceeasi reactie de baza ca si cea din monografia FR X "Controlul
limitei de fer"
E. printr-o reactie cu formarea unei coloratii sau a unui precipitat de culoare verde
(pag. 256; 1011-1012)
F2257133. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de fosfati sunt corecte?
A. in urma reactiei se formeaza o coloratie albastra
B. in urma reactiei se formeaza o opalescenta, tulbureala sau precipitat galben
C. se bazeaza pe reactia dintre ionului fosfat si molibdatul de amoniu
D. solutia de analizat trebuie sa prezinte o opalescenta mai intensa decat solutia etalon
E. se bazeaza pe reactia dintre ionului fosfat si hexacianoferatul (II) de potasiu
(pag. 259; 1012)
F2257134. Care dintre urmatoarele afirmatii, referitoare la controlul limitei de metale grele sunt
incorecte?
A. FR X prevede o singura metoda de control a metalelor grele indiferent de tipul de proba
B. prezenta sarurilor de fier nu interfera determinarea
C. solutia etalon se compara cu solutia proba privind straturile de lichid de sus in jos pe un fond negru
D. se utilizeaza o solutie etalon de ioni de plumb
E. se bazeaza pe reactia dintre metalele grele si sulfura de sodiu in mediu acid
(pag. 255; 1012-1013)
F2257135. La controlul limitei de nitrati ca impuritati:

A. se utilizeaza reactia ionului nitrat cu acidul sulfosalicilic
B. ionul nitrat nu este considerat ca impuritate in materiile prime farmaceutice, ci doar in industria alimentara
C. in urma reactiei se formeaza un nitroderivat colorat in rosu

D. se compara solutia de analizat ca si coloratie cu o solutie-etalon de ioni nitrat
E. solutia de analizat nu trebuie sa se coloreze in galben mai intens decat proba-etalon
(pag. 260; 1013-1014)
F2257136. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la controlul limitei de sulfati sunt corecte?
A. reactia de baza este cea dintre ionul sulfat si sarurile de cadmiu
B. in urma reactiei se obtine o tulbureala sau un precipitat alb de sulfat de bariu
C. limita de detectie a reactiei este de 0,003 mg/ml
D. solutia de baza se prepara din sulfat de amoniu anhidru
E. precipitatul alb care se formeaza este solubil in apa
(pag. 260-261; 1014)
F2257137. Hexacianoferatul (II) de potasiu se foloseste ca si reactiv in reactiile de control a limitelor de:
A. fosfati
B. fier
C. calciu
D. nitrati
E. zinc
(pag. 256-260; 1010-1015)
F2257138. Care dintre urmatoarele enunturi referitoare la controlul limitei de zinc sunt corecte?
A. se foloseste reactia cu hexacianoferatul (II) de fier (III)
B. solutia-etalon folosita contine 0,01 mg Zn2+/ml
C. prezenta fierului ca impuritate nu interfera reactia
D. ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureala sau un precipitat alb
E. precipitatul format in urma reactiei este practic solubil in apa
(pag. 257; 1014-1015)
F2257139. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la "Procedeul prin calcinare" sunt corecte?
A. se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile in substante minerale colorate
B. se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile in substante minerale incolore
C. in prezenta impuritatilor organice usor carbonizabile proba se coloreaza in cenusiu sau in negru
D. se folosesc solutii etalon de culoare
E. solutia etalon se prepara din acid sulfuric conc.
(pag. 261; 1015)
F2257140. Selectati ionii pentru care solutia etalon preparata conform FRX are o concentratie de
0,1mg/ml:
A. ionul de amoniu
B. ionul de arsen
C. ionul de calciu
D. ionul de fosfat
E. ionul de carbonat
(pag. 1007 - 1012)
F2257141. Selectati ionii pentru care solutia etalon preparata conform FRX, pentru controlul limitelor
de impuritati anorganice, are o concentratie de 0,01mg/ml:
A. ion fer (III)
B. ion plumb (II)
C. ionul amoniu
D. ionul clorura
E. ion carbonat
(pag. 1007 - 1012)
F2257142. Selectati enunturile corecte referitoare la procedeul cu acid sulfuric:

A. se efectueaza prin dizolvarea probei in acid sulfuric 50%
B. eprubetele in care se efectueaza determinarea se spala in prealabil cu acid sulfuric ( R)
C. determinarea se efectueaza la 15°C daca nu se prevede altfel
D. substanta analizata nu contine impuritati daca solutia proba are o coloratie mai intensa decat coloratia
solutiei etalon
E. in toate cazurile acidul sulfuric se raceste la 10°C si se adauga peste substanta pulverizata
(pag. 1015 - 1016)
F2357143. Conform FR X solutia etalon contine 0.01 mg ion/ml pentru:

A. amoniu
B. calciu
C. cloruri
D. fer
E. fosfati
(pag. 1007, 1009, 1010, 1012)
F2357144. Din reactia ionului de calciu cu oxalat de amoniu rezulta un precipitat alb de oxalat de calciu:
A. insolubil in acid acetic
B. solubil in amoniac
C. solubil in acid clorhidric
D. solubil in acid nitric
E. insolubil in amoniac
(pag. 1010)
F2357145. Ionul clorura formeaza cu nitratul de argint un compus ce prezinta urmatoarele

caracteristici, cu exceptia:
A. precipitat galben cazeos de clorura de argint
B. precipitat insolubil in acid nitric
C. precipitat insolubil in amoniac
D. precipitat solubil in amoniac
E. precipitat solubil in acid nitric
(pag. 1011)
F2357146. Care dintre urmatoarele substante prevazute de FR X pot contine arsen intr-o anumita limita:
A. nitrit de sodiu
B. glucoza
C. acid acetil salicilic
D. sulfat de sodiu
E. lactoza
(pag. 61, 441, 681, 684, 836)
F2357147. Pentru determinarea limitei de arsen se folosesc urmatoarele procedee:

A. procedeul cu hipofosfit de sodiu
B. prodedeul cu hidroxid de bariu
C. procedeul cu hartie indicator pentru arsen
D. procedeul prin calcinare cu acid sulfuric
(pag. 251 - 253)
F2357148. Controlul limitei pentru substantele organice usor carbonizabile se determina conform
F.R.X prin:
A. metode volumetrice
B. metode spectrometrice
D. procedeul cu acid sulfuric
E. metode gravimetrice
(pag. 1015)
F2357149. Impuritatile anorganice isi au originea in:

A. materia prima
B. reactivi, solventi
C. procedeul de fabricatie
D. metoda de determinare
E. conservare necorespunzatoare
(pag. 249, 1006)
F2357150. Pentru care impuritate F. R. X. foloseste ca reactiv, hipofosfitul de sodiu in acid clorhidric:
A. As+5
B. NO3-
C. As+3
D. Zn+2
E. Al+3
(pag. 1008)
F2357151. Pentru care impuritate FR X foloseste ca reactiv hexacianoferatul (II) de potasiu?

A. zinc
B. amoniu
C. fer
D. metale grele
E. arsen
(pag. 1011, 1014)

A. ionul nitrat formeaza cu acidul sulfosalicilic, in mediu de acid sulfuric, un nitroderivat colorat in galben
B. precipitatul alb de carbonat de bariu format in urma reactiei dintre ionul carbonat si hidroxidul de bariu este
insolubil in acid clorhidric
C. precipitatul alb de sulfat de bariu, format in urma stabilirii ionului sulfat ca impuritate, este insolubil in acid
clorhidric
D. ionul de zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben
E. controlul impuritatilor organice usor carbonizabile se face prin calcinare in flacara sau prin dizolvare in acid
sulfuric concentrat.
(pag. 260, 1010, 1013-1015)
F2357153. Conform FRX, pentru care dintre urmatoarele impuritati, concentratia solutiei etalon este de
0.001mg/ml
A. cloruri
B. zinc
C. arsen
D. nitrati
E. metale grele
(pag. 1008, 1011-1014)
F2357154. Pentru care dintre urmatoarele impuritati, solutia etalon se prepara direct din substanta?
A. calciu
B. azotati
C. carbonati
D. fosfati
E. sulfati
(pag. 1012-1013)

A. ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben
B. ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in mediu de hidroxid de sodiu un precipitat galben de
C. ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb
D. ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu in prezenta de acid azotic, albastru de molibden
E. ionul clorura formeaza cu nitratul de argint un precipitat alb de clorura de argint solubil in amoniac
(pag. 1011, 1012, 1014)
F2357156. Pentru decelarea impuritatilor anorganice, solutiile etalon contin:

A. 1 mg ioni/ml
B. 0,01 mg ioni/ml
C. 10 mg ioni/ml
D. 0,1 mg ioni/ml
E. 0,001 mg ioni/ml
(pag. 1007-1015)
F2557157. Selectati raspunsurile incorecte despre controlul limitei de carbonati:

A. FR. X nu prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon
B. se determina prin incalzire in flacara
C. nu se foloseste solutie etalon de ion carbonat
D. se executa reactia de culoare cu hidroxidul de bariu
E. FR. X prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon, dupa 10 min
(pag. 1127)
F2557158. Care din metodele de mai jos stă la baza controlului limitei de amoniu în medicamente,
conform FR. X.?
A. calcinarea in flacara timp de 10 min
B. titrarea redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid
C. reactia de culoare cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu in solutie alcalina
D. solutia-etalon de ion amoniu se prepara la nevoie
E. reactia de culoare cu oxalatul de amoniu
(pag. 1065)
F2557159. Conform FRX, controlul limitei de nitrati:

A. se executa prin reactia de culoare cu sarurile de bariu
B. prin procedeul cu acid sulfuric
C. se determina prin reactia de culoare cu nitratul de argint
D. se executa reactia de culoare cu acidul sulfosalicilic
E. solutia de analizat nu trebuie sa se coloreze in galben mai intens decat proba-etalon
(pag. 1112)
F2557160. Substantele organice usor carbonizabile se determina, conform FRX, astfel:

A. se determina numai prin procedeul cu acid sulfuric
B. se determina prin reactia de culoare cu nitratul de argint

C. se determina prin calcinare
D. se determina prin procedeul cu acid sulfuric
E. prin titrare redox cu soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid
(pag. 1139)
F2557161. Referitor la procedeul cu acid sulfuric sunt false raspunsurile:

A. decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile se efectueaza prin calcinare
B. eprubetele in care se efectueaza determinarea trebuie spalate in prealabil cu acid sulfuric
C. acidul sulfuric se incalzeste inainte de a fi adaugat peste substanta pulverizata
D. acidul sulfuric se raceste la aproximativ 10oC
E. determinarea se efectueaza la temperatura de 15oC
(pag. 1167)
F2557162. Alegeti raspunsul corect cu privire la limita de metale grele in substante organice:
A. substanta organica se mineralizeaza cu acid azotic ®
B. substanta organica se mineralizeaza cu acid sulfuric ®
C. substanta organica se mineralizeaza cu acid clorhidric ®
D. FRX prevede ca prezenta sarurilor de fer in reziduul de la calcinare nu interfereaza
E. se determina prin reactia de culoare cu nitratul de argint
(pag. 1057)
F2557163. Controlul limitei de calciu se bazeaza pe reactia acestuia cu oxalatul de amoniu cand se
formeaza:
A. un precipitat alb-galbui amorf
B. o tulbureala sau un precipitat alb microcristalin
C. un precipitat alb cazeos
D. un precipitat de oxalat de calciu insolubil in acid acetic si amoniac
E. o tulbureala albastra
(pag. 1164)
F2557164. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitelor de impuritati chimice sunt
corecte:
A. ionul fosfat se identifica cu molibdatul de amoniu
B. ionul fier (III) se determina pe baza reactiei cu piridina
C. ionul cobalt (II) se determina cu hidroxidul de de bariu
D. ionul clorura se determina cu nitratul de argint
E. FRX nu prevede pentru decelarea impuritatilor solutii etalon
(pag. 1028)
F2557165. Care dintre afirmaţiile referitoare la controlul limitei pentru decelarea impuritatilor organice
usor carbonizabile prin calcinare sunt corecte:
A. se folosesc solutii etalon
B. se efectueaza prin calcinare in flacara timp de 10 minute
C. se foloseste pentru decelarea impuritatilor organice usor carbonizabile în substanţe minerale incolore
D. nu se folosesc solutii etalon
E. aceasta metoda nu este prevazuta in FRX
(pag. 1161)
F2557166. Care din afirmatiile de mai jos cu privire la controlul limitei de fier sunt corecte:
A. ionul fier trivalent se determina pe baza reactiei cu hexacianoferatul (II) de potasiu
B. fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb cazeos
C. fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o coloratie verde
D. fierul trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureala sau un precipitat albastru in functie
de concentratie
E. solutia-etalon de ion fer se prepara la nevoie
(pag. 1167)
F2557167. Determinarea impuritatilor de substante organice carbonizabile prin procedeul cu acid

sulfuric
A. acidul sulfuric folosit se raceste la 10oC
B. se aplica substantelor organice
C. se efectueaza la temperatura de 10oC
D. se aplica atat substantelor minerale cat si celor organice
E. se efectueaza la temperatura de 15oC
(pag. 1143)
F2557168. FRX prevede pentru controlul limitei de arsen:

A. procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este peste limita de sensibilitate a reactiei
cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric
B. procedeul I se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate a reactiei cu
hipofosfit de sodiu in acid clorhidric
C. procedeul II se bazeaza pe reducerea compusilor arsenului la arsenura de hidrogen
D. nu exista 2 procedee pentru controlul limitei de arsen
E. procedeul II se aplica la controlul arsenului in substante organice
(pag. 1136)
F2557169. Selectati raspunsurile corecte despre controlul limitei de carbonati, conform FRX:
A. FR. X prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon
B. se determina prin incalzire in flacara
C. se foloseste solutie etalon de ion carbonat
D. se executa reactia de culoare cu hidroxidul de bariu
E. FR. X nu prevede compararea soluţiei de analizat cu o soluţie etalon, dupa 10 min
(pag. 1156)
F2557170. Precizati raspunsurile incorecte pentru controlul limitei pentru impuritatile organice usor
carbonizabile:
A. se determina prin metoda refractometrica
B. se determina prin procedeul prin calcinare
C. se determina prin metode cromatografice
D. se determina prin determinarea punctului de solidificare
E. se determina prin procedeul cu acid sulfuric
(pag. 1149)
F2657171. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la controlul limitelor de impurităţi anorganice:

A. ionul clorură formează cu nitratul de argint, în funcţie de concentraţie o opalescenţă, o tulbureală sau un
precipitat alb cazeos
B. FR X prevede pentru controlul limitei de arsen două procedee
C. fierul trivalent se determină prin reacţia cu molibdatul de amoniu
D. impurităţile anorganice provin numai din materiile prime
E. limitele admise în proba de analizat se exprimă în miligrame (% V/V)
(pag. 1006-1012 FR X)
F2657172. FR X prevede pentru controlul limitei de arsen două procedee:

A. procedeul I se aplică la controlul arsenului în substanţele organice
B. procedeul I constă în reducerea compuşilor arsenului la arsenură de hidrogen sub acţiunea hipofosfitului
de sodiu în acid clorhidric

C. procedeul II se aplică la controlul arsenului în substanţele organice şi constă în reducerea compuşilor
arsenului la arsen
D. procedeul I se aplică atunci când arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate a reacţiei cu
hipofosfit de sodiu, în acid clorhidric (R)
E. procedeul II se aplică la controlul arsenului în substanţe organice şi se bazează pe reducerea compuşilor
arsenului la arsenură de hidrogen
(pag. 1007-1009 FR X)
F2657173. Determinarea zincului ca impuritate se face pe baza reacţiei acestuia cu hexacianoferatul (II)
de potasiu când rezultă (în funcţie de concentraţie):
A. un precipitat alb cazeos
B. o tulbureală
C. o opalescenţă
D. un precipitat alb cristalin insolubil în acizi diluaţi
E. o coloraţie albastră
(pag. 257; 1014-1015 FR X)
F2657174. Procedeul cu acid sulfuric utilizat pentru controlul limitei de substanţe organice uşor
carbonizabile...:
A. se aplică pentru decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţe organice
B. determinarea se efectuează la temperatura de 15 °C
C. eprubetele în care se efectuează determinarea se spală în prealabil cu acid sulfuric (R)
D. se aplică la decelarea impurităţilor organice în substanţele minerale incolore
E. se aplică la decelarea impurităţilor organice uşor carbonizabile în substanţele minerale colorate
(pag. 1015 FR X)
F2657175. Hexacianoferatul (II) de potasiu se foloseşte ca reactiv pentru determinarea limitei

următorilor ioni ca impurităţi:
A. ionul de fier trivalent
B. ionul de fier bivalent
C. ionul de zinc
D. ionul de calciu
E. ionul de aluminiu
(pag. 1009-1011 FR X)
F2657176. Care dintre următoarele condiţii trebuie respectate la determinarea limitelor pentru
impurităţi anorganice:
A. reacţiile se efectuează în eprubete identice
B. temperatura la care se efectuează reacţiile este 25 ± 5 °C
C. tulbureala sau opalescenţa se stabileşte privind straturile de lichid de sus în jos pe un fond negru
D. coloraţia se stabileşte privind straturile de lichid de sus în jos pe un fond alb
E. reactivii se adaugă în ordinea prevăzută în monografie
(pag. 1006-1007 FR X)
F2657177. Care dintre ionii enumeraţi mai jos pot interfera în procesul de decelare a impurităţii de
arsen prin procedeul I prevăzut de FR X:
A. seleniu
B. plumb
C. telur
D. cadmiu
E. antimoniu
(pag. 1008 FR X)
F2657178. Impurităţile organice uşor carbonizabile, în funcţie de natura substanţelor la care se

efectuează controlul, se determină prin următoarele procedee:
A. antrenare cu vapori de solvenţi organici
B. combustie în oxigen
D. combustie în bombă
E. procedeul cu acid sulfuric
(pag. 1015 FR X)
F2657179. Indicaţi care din afirmaţiile enumerate sunt corecte:

A. impurităţile anorganice în proba de analizat pot proveni din materiile prime, procesul de fabricare, o
purificare incompletă, conservare necorespunzătoare
B. pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în grame (% m/m)se utilizează soluţii etalon
C. ordinea introducerii reactivilor în eprubeta cu soluţia de analizat şi cea etalon este aleatorie
D. pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în miligrame (% V/V)se utilizează soluţii etalon
E. controlul limitelor pentru impurităţi organice uşor carbonizabile se efectuează prin procedeul prin calcinare
şi procedeul cu acid sulfuric dacă nu se prevede altfel în monografia respectivă
(pag. 1006-1007, 1015 FR X)
F2657180. La ce grad de finete corespund următoarele site, după FR X ?

A. Sita II pentru fragmente mici
B. Sita V pentru pulbere semifină
C. Sita IV pentru pulbere groscioară
D. Sita I pentru fragmente mijlocii
E. Sita VII pentru pulbere fină
(pag. 9, pag. 805)
F2657181. După FR X, compozitia, gradul de finete al componentelor si sinonimul preparatului oficinal

"Pulvis efervescens laxans" sunt următoarele:
A. Natrii sulfas (VI) 2,5 g; Natrii hydrogenocarbonas (VI) 6 g; Acidum citricum (VI) 6,5 g
B. Magnesii sulfas (V) 2 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g; Acidum tartaricum (V) 5 g
C. I: Natrii sulfas anhydricus (R) (V) 2 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g; II: Acidum tartaricum (V) 6 g
D. Sare de Vichy
E. Pulvis aerophorus laxans
(pag. 9, pag 809)
F2657182. După FR X, compozitia, gradul de finete al componentelor si sinonimul preparatului oficinal

"Pulvis alcalinum" sunt următoarele:
A. Natrii sulfas (VI) 2,5 g; Natrii hydrogenophosphas (VI) 3,5 g; Natrii hydrogenocarbonas (VI) 5,5 g
B. Natrii sulfas anhydricus (V) 2 g; Dinatrii hydrogeniphosphas (V) 4 g; Natrii hydrogenocarbonas (V) 6 g
C. Pulvis aerophorus laxans
D. Pulbere Seidlitz
E. Pulbere alcalină pentru solutia Bourget
(pag. 9, pag. 807-808)
F2657183. După FR X, compozitia, sinonimul si actiunea farmacologică a preparatului oficinal "Pulvis

Opii et Ipecacuanhae" sunt următoarele:
A. Extractum opii siccum (VI) 20 g; Ipecacuanhae radix (VI) 5 g; Saccharum lactis 75 g
B. Opium pulveratum (VII) 10 g; Ipecacuanhae radix (VII) 10 g; Saccharum lactis 80 g
C. actiune antitusivă, expectorantă
D. Laudanum
E. Pulbere Dover
(pag. 9, pag 810)
F2657184. Din ce este constituit si cum functionează "Amestecătorul de pulberi cu spiră verticală
planetară" ?
A. Este constituit dintr-un vas cilindric
B. Este constituit dintr-un vas paralelipipedic
C. Este constituit dintr-un vas conic
D. Transportă pulberea de la bază spre vârf cu ajutorul unei spire interioare rotative
E. Transportă pulberea de la vârf spre bază în jurul unui ax fix
(pag. 7, pag. 163)
F2657185. Ce formă au paletele, cum sunt dispuse si cum functionează "Amestecătorul de pulberi
Lödige" ?
A. Palete lamelare simple
B. Palete cu formă de sapă dispuse în jurul unui ax orizontal
C. Palete cu formă de sapă dispuse în jurul unui ax vertical
D. Depărtează mereu materialul din centru
E. Aduce mereu materialul spre centru
(pag. 7, 163-164)
F2657186. Prin ce se caracterizează amestecătorul de pulberi "Moritz Turbo" ?

A. Are turbina într-un vas simplu conic
B. Are discuri verticale de amestecare
C. Are turbina într-un vas dublu conic
D. Are discuri orizontale de amestecare
E. Viteza de amestecare este superioară fată de amestecătorul Roto-P. Zauchetta
(pag. 7, pag. 164)
F2657187. După FR X finetea pulberilor se determină astfel:

A. pe 20 g pulbere prin agitare în sita prevăzută cu capac, 20 de minute
B. pe 25 g pulbere prin agitare în sita prevăzută cu capac, 30 de minute
C. reziduul obtinut cu sita specificată nu trebuie să fie mai mare de 5 % si mai mic de 60 % cu sita superioară
dacă nu se prevede altfel
D. reziduul obtinut cu sita specificată să nu fie mai mare de 2 %
E. reziduul obtinut să nu fie mai mic de 75 % cu sita superioară
(pag. 9, pag. 804-805)
F2657188. Pentru determinarea gradului de finete al pulberilor, FR X prevede site standard, numerotate
conventional în modul următor:
A. cu cifre arabe în ordinea 1-8 în functie de forma ochiurilor
B. cu cifre romane în ordinea I-IX în functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor, de numărul de
ochiuri corespunzător pe centimetru pătrat si de diametrul sârmei
C. gradul de finete al pulberii cernute creste în functie de cresterea ordinului de numerotare al sitei
D. gradul de finete al pulberii cernute descreste în functie de descresterea ordinului de numerotare al sitei
E. gradul de finete al site IV corespunde pentru pulbere semifină
(pag. 9, pag. 805)
Tema nr. 58
Toxicomania si doppingul
BIBLIOGRAFIE:
5. Toxicologie – Marian Cotrau, Teodor Stan, Lidia Popa, I. Preda, Maria Kincsesz-Ajtay, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1991
F1258001. Acţiunea toxică a morfinei se manifestă prin:

A. o puternică excitare a SNC
B. creşterea diurezei prin inhibarea eliberării hormonului antidiuretic
C. deprimarea centrilor respiratori
D. hipertermie
E. diaree, prin scăderea tonusului musculaturii intestinale
(pag. 170)
F1258002. Cocaina produce:

A. efecte deprimante asupra SNC
B. efecte excitante, urmate de deprimarea centrilor vitali bulbari
C. mioză, prin acţiune simpatomimetică
D. midriază, prin mecanism anticolinergic
E. vasodilataţie
(pag. 185)
F1258003. În intoxicaţia cu morfină, nalorfina se recomandă pentru:

A. diagnosticarea intoxicaţiei acute
B. tratamentul intoxicaţiei cronice
C. substituţia morfinei la dependenţi
D. combaterea deprimării respiratorii în intoxicaţia acută
E. prevenirea instalării dependenţei psihice
(pag. 171-172)
F1258004. Printre efectele observate în urma administrării unei doze de THC nu se numără:
A. starea de bucurie intensă, însoţită de râs
B. deprimarea respiratorie, cu risc de deces în caz de supradozare
C. apariţia halucinaţiilor vizuale şi tactile
D. iluzia de persoană dublă
E. diminuarea instinctului de autoconservare
(pag. 162-163)
F1258005. Prizarea cocainei de către toxicomani nu produce:

A. anestezia mucoasei nazale
B. instalarea unei faze deprimante, urmată de o fază euforică
C. perforarea septului nazal după administrări repetate
D. apariţia de halucinaţii
E. instalarea dependenţei psihice
(pag. 185-186)
F1258006. Toleranţa la morfină:

A. este relativ scăzută
B. este o toleranţă încrucişată cu alte analgezice neopiacee

C. se explică prin devierea metabolizării de la căile metabolice normale
D. nu implică adaptarea centrilor nervoşi la acţiunea repetată a morfinei
E. se explică prin modificări cantitative în răspunsul receptorilor
(pag. 170)
F1558007. Caracteristicile toxicomaniei sunt : dorinţa de neînvins, tendinţa de a mării progresiv dozele,
munai acestea sau şi altele?
A. numai acestea
B. altele
C. acestea dar şi altele
D. numai dorinţa de neînvins
E. numai tendinţa de a mări progresiv dozele
(pag. 15)
F1558008. Doparea aduce prejudicii eticii sportive şi integrităţii fizice şi psihice?

A. nu
B. da
C. numai eticii sportive
D. numai integrităţii fizice
E. numai integrităţii psihice
(pag. 15)
F1558009. Dopingul este o intoxicaţie propriu-zisă?

A. da
B. nu
C. este o intoxicaţie cronică
D. este o intoxicaţie acută
E. este un efect advers
(pag. 15)
F1558010. Forma cea mai recentă de toxicomanie este:

A. cocainomania
B. morfinomania
C. heroinomania
D. politoxicomania medicamentoasă
E. alcooloismul
(pag. 15)
F1558011. Substanţele dopante înlătură în mod artificial senzaţia de oboseală_

A. da
B. nu
C. oboseala este evidentă
D. senzaţia de oboseală dispare în mod real
E. oboseala dispare definitiv
(pag. 15)
F1558012. Toxicomaniile au tendinţa de a se extinde cel mai mult în rândurile :

A. tinerilor, elevilor, studenţilor
B. adulţilor
C. persoanelor cu handicap
D. intelectualilor cu vârstă medie
E. cercetătorilor
(pag. 15)
F2158013. Alegeti afirmatia corecta in legatura cu tabagismul:

A. Se caracterizeaza prin dependenta psihica puternica
B. Este o toxicomanie fara implicatii in plan social
C. Efectele toxice se datoreaza exclusiv oxidului de carbon si hidrocarburilor polinucleare cancerigene
D. Este o toxicomanie majora
E. Efectele asupra aparatului digestiv sunt predominante
(pag. 190)
F2158014. Este adevarat ca:

I. LSD este un halucinigen extras din seminte de Rivea corymbosa.
II. LSD este un halucinogen care induce tendinta la suicid.
III. Este un ester al acidului lisergic
A. Doar I
B. Doar II
C. I si II
D. II si III
E. I, II si III
(pag. 165)

A. Petidina se biotransforma prin acetilare
B. Metadona determina farmacodependenta in masura mai mica decat morfina
C. Petidina nu induce farmacodependenta
D. Hidromorfona induce farmacodependenta in timp mai scurt comparativ cu morfina
E. Efectele adverse ale metadonei sunt diferite de cele ale petidinei
(pag. 173)
F2158016. O doza toxica de amfetamina va produce: I. Tahicardie II. Hipertensiune arteriala, urmata de
hipotensiune III. Hipertermie
A. Doar I
B. Doar III
C. I si II
D. II si III
E. I, II si III
(pag. 157)
F2158017. Care este triada toxicitatii acute a opioidelor:

A. Coma, mioza, deprimare respiratorie
B. HTA, tahicardie, dispnee
C. Diaree, transpiratii, tahicardie
D. HTA, constipatie, tahipnee
E. Diaree, midriaza, coma
(pag. 170)
F2158018. In tabagism:
A. Dependenta fizica este definitorie.
B. Toxicitatea este cauzata exclusiv de cotinina si hidrocarburi polinucleare cancerigene.
C. Efectele nocive asupra inimii sunt predominante
D. Exista risc crescut de cancer pulmonar
E. Sindromul de abstinenta poate avea repercusiuni grave
(pag. 190)
F2158019. In legatura cu toxicocinetica nicotinei este falsa afirmatia:

A. Se biotransforma in proportie de 80-90%
B. Eliminarea renala este marita prin alcalinizarea urinei
C. Absorbtia este extrem de rapida
D. Se elimina 10% sub forma netransformata
E. Se biotransforma prin oxidare, prin N-demetilare sau prin clivajul ciclului pirolidinic
(pag. 189)
F2158020. Este adevarat ca:I LSD este un halucinogen extras din semintele de Rivea corymbosa.II LSD
este un halucinogen care induce tendina la suicid.III Este un ester al acidului lisergic.
A. Doar I
B. Doar II
C. I si II
D. II si III
E. I, II si III
(pag. 165)

B. Metadona determina farmacodependenta in masura mai mica decat morfina.
C. Petidina nu induce farmacodependenta.
D. Hidromorfona induce farmacodependenta in timp mai scurt comparativ cu morfina.
E. Efectele adverse ale metadonei sunt diferite de cele ale petidinei.
(pag. 173)
F2158022. O doza toxica de amfetamina va produce:

A. Doar I
B. Doar III
C. I si II
D. II si III
E. I, II si III
(pag. 157)
F2158023. Care este triada toxicităţii acute a opioidelor:

A. Coma, mioza, deprimare respiratorie
B. HTA, tahicardie, dispnee
C. Diaree, transpiraţii, tahicardie
D. HTA, constipaţie, tahipnee
E. Diaree, midriaza, coma
(pag. 170)
F2158024. In tabagism:
A. Dependenta fizica este definitorie.
B. Toxicitatea este cauzata exclusiv de cotinina si hidrocarburile polinucleare cancerigene.
C. Efectele nocive asupra inimii sunt predominante.
D. Exista risc crescut de cancer pulmonar.
E. Sindromul de abstinenta poate avea repercursiuni grave.
(pag. 190)
F2258025. Tabagismul are urmatoarele caracteristici:
A. este o intoxicatie cronica profesionala,

B. se caracterizeaza prin dependenta fizica severa,
C. este o toxicomanie majora grava
D. se caracterizeaza prin dependenta psihica usoara,
E. se caracterizeaza prin sindrom de abstinenta grav.
(pag. 188)
F2258026. In tabagism pot sa apara urmatoarele tulburari cardiocirculatorii:

A. hipotensiune,
B. pancitopenie,
C. tromboflebita,
D. endocardita,
E. aritmii.
(pag. 188)
F2258027. Accidentele terapeutice consecutive hipersensibilitatii induse de cocaina constau in:

A. hipotermie,
B. hipotensiune,
C. astm alergic,
D. eruptii cutanate,
E. fotoalergie.
(pag. 185)
F2258028. Moartea unui cocainoman poate surveni consecutiv supradozarii cu cocaina prin:
A. septicemie,
B. insuficienta respiratorie si circulatorie,
C. insuficienta renala acuta,
D. soc anafilactic,
E. accidente hemoragice.
(pag. 185)
F2258029. Tratamentul intoxicatiei acute cu cocaina consta in:

A. epurare extrarenala prin exsanguinotransfuzie,
B. sustinerea functiilor cardiaca si respiratorie,
C. antidotism specific cu KMnO4 1‰ administrat in perfuzie intravenoasa,
D. administrare de precursori de glutation,
E. antidotism specific cu atropina.
(pag. 185)
F2258030. Tulburarile caracteristice canabismului sunt cele:

A. neuropsihice
B. hematologice
C. renale
D. hepatice
E. cutanate
(pag. 163)
F2258031. Calea majora de biotransformare a morfinei este:

A. N-demetilarea,
B. O-metilarea,
C. conjugarea cu acidul glucuronic,
D. acetilarea,
E. conjugarea cu glutation.
(pag. 169)
F2258032. In morfinomanie se instaleaza toleranta:

A. doar pentru efectele respiratorii
B. ca urmare a unor modificari cantitative in raspunsul receptorilor,
C. exclusiv prin mecanism farmacodinamic,
D. ca urmare a modificarii absorbtiei si a distributiei,
E. prin sensibilizarea centrilor nervosi la actiunea repetata a morfinei.
(pag. 169)
F2258033. In intoxicatia acuta cu morfina se administreaza ca antidot pentru combaterea deprimarii

respiratorii:
A. petidina,
B. nalorfina,
C. buprenorfina,
D. metadona,
E. hidromorfona.
(pag. 169)
F2258034. Care dintre urmatoarele efecte nu corespunde celor induse de morfinomimetice:

A. deprimant respirator,
B. analgezic central,
C. bradicardizant,
D. euforizant,
E. constipant.
(pag. 169)
F2258035. Nu este contraindicata asocierea morfinomimeticelor cu:

A. IMAO,
B. neuroleptice,
C. salicilati,
D. alcool,
E. antidepresive triciclice.
(pag. 169)
F2258036. Care din urmatoarele caracteristici nu corespund amfetaminomaniei:

A. este o toxicomanie majora,
B. dependenta psihica usoara,
C. dependenta fizica puternica,
D. toleranta crescuta,
E. sindrom de abstinenta sever.
(pag. 156)
F2258037. Care dintre urmatoarele tulburari cardiovasculare nu corespund celor din amfetaminomanie:
A. tahicardie,
B. miocardita,
C. aritmii,
D. hipertensiune,
E. colaps cardiovascular
(pag. 156)
F2258038. Care dintre urmatoarele tulburari neuropsihice nu corespund celor din amfetaminomanie:
A. insomnia,
B. halucinatiile auditive, vizuale si tactile,
C. crizele epileptiforme,
D. agitatia psihomotorie
E. coma.
(pag. 156)
F2258039. Opioidul cu efectul euforizant cel mai puternic este:

A. morfina
B. codeina
C. heroina
D. metadona
E. petidina
(pag. 173)
F2258040. Pericolul cel mai mare pentru heroinomani il reprezinta:

A. neglijarea obligatiilor sociale
B. supradozarea
C. scaderea greutatii corporale
D. scaderea diurezei
E. instalarea constipatiei cronice
(pag. 173)
F2558041. Sindromul de abstinenţă apare:

A. La continuarea consumului de drog
B. la administrarea de cantităţi mari de drog
C. la administrarea de droguri asociate
D. la consumul continuu al unui singur drog
E. la suprimarea administrării drogului
(pag. 7)
F2558042. Politoxicomaniile medicamentoase sunt întâlnite mai ales la:

A. adolescenţi
B. tineri
C. muncitori
D. intelectuali
E. bolnavi psihici (nevropaţi, psihopaţi, psihotici )
(pag. 7)
F2558043. Dopingul reprezintă o :

A. intoxicaţie propriu-zisă
B. intoxicaţie cronică
C. intoxicaţie acută
D. intoxicaţie supraacută
E. întrebuinţare a substanţelor naturale sau sintetice (psihoanaleptice) capabile să mărească performanţele
fizice sau psihice
(pag. 7)
F2558044. Dopingul înlătură:

A. oboseala în mod real
B. stresul
C. surmenajul
D. infecţiile
E. în mod artificial senzaţia de oboseală
(pag. 7)
F2558045. Utilizareade de psihoanaleptice în mod repetat fără recomandare medicală reprezintă un

fenomen de:
A. tratament ambulatoriu
B. tratament clinic
C. necesitate
D. tratament empiric
E. doping
(pag. 7)
F2658046. Masina de comprimat cu excentric cu un singur ponson are următorul randament de lucru:
A. 10.000-15.000 comprimate pe oră
B. cca. 50.000 comprimate pe oră
C. 500-600 comprimate pe oră
D. 1.500-6.000 comprimate pe oră
E. peste 100.000 comprimate pe oră
(pag. 7, pag 291)
F2658047. Masinile de comprimat cu presa rotativă au un randament care depinde de numărul de

posturi de lucru si de viteza de rotatie si ajunge la:
A. 5.000-6.000 comprimate pe oră
B. până la 1.000 comprimate pe oră
C. un număr nedefinit de comprimate pe oră
D. până la 50.000 comprimate pe oră
E. 10.000-1.000.000 comprimate pe oră
(pag. 7, pag 291)
F2658048. La masina de comprimat excentrică cu un singur ponson comprimarea are loc în mai multe
etape:
A. 5 etape
B. 2 etape
C. 4 etape
D. 8 etape
E. 6 etape
(pag. 7, pag. 290)
F2658049. La masinile de comprimat cu presa rotativă umplerea matritei se realizează în:

A. doi timpi
B. 4 timpi
C. 6 timpi
D. 8 timpi
E. într-un singur timp
(pag. 7, pag. 291)
de comprimare si în realitate fenomenul este complex si se împarte în mai multe etape:
A. două etape
B. 6 etape
C. 3 etape
D. 4 etape
E. 5 etape
(pag. 7, pag. 297)
de comprimare si teoretic fenomenul necesită mai multe etape:
A. 4 etape
B. 3 etape
C. 2 etape
D. 6 etape
E. 5 etape
(pag. 7, pag. 297)
F1258052. Acţiunea toxică a LSD-ului:

A. se manifestă la nivelul SNC, prin efecte exclusiv deprimante
B. se presupune că poate fi explicată prin stimularea sistemelor enzimatice care transformă adrenalina în
adrenocrom
C. se poate explica prin antagonismul faţă de serotonină
D. se explică prin scăderea concentraţiei de acetilcolină din creier
E. constă în embriotoxicitate confirmată
(pag. 164)
F1258053. Consumul cronic de canabis conduce la:

A. instalarea unei toleranţe crescute
B. instalarea unei dependenţe puternice
C. instalarea sindromului amotivational, caracterizat printr-o atitudine pasivă
D. diminuarea instinctului de autoconservare
E. creşterea în greutate
(pag. 163)
F1258054. Fenomenul de doping:

A. este o intoxicaţie cronică propriu-zisă
B. reprezintă utilizarea unor substanţe capabile să mărească performanţele intelectuale
C. reprezintă utilizarea unor substanţe capabile întotdeauna să inducă dependenţă psihică pronunţată
D. reprezintă utilizarea mijloacelor sau substanţelor naturale sau sintetice capabile să crească performanţele
fizice
E. este o intoxicaţie acută ce reprezintă o urgenţă medicală
(pag. 15)
F1258055. Heroinomania se caracterizeaza prin:

A. dependenţă psihică mai redusă decât în morfinomanie
B. efect euforizant mai slab decât al morfinei
C. frecvenţă redusă a cazurilor de supradozare
D. risc de deces prin deprimarea centrilor respiratori şi edem pulmonar
E. sindrom de abstinenţă grav
(pag. 172-173)
F1258056. În intoxicaţia acută cu LSD se pot observa:

A. fenomene de depersonalizare, cu impresia de desomatizare
B. halucinaţii vizuale, cu imagini plăcute, colorate în roşu

C. tulburări în perceperea timpului şi spaţiului
D. mioză
E. tulburări cardiovasculare
(pag. 164-165)
F1258057. În intoxicaţia acută cu morfină se observă:

A. o fază iniţială deprimantă
B. o fază iniţială euforică însoţită de agitaţie psihomotorie
C. comă cu abolirea reflexelor
D. hipertermie
E. hipertensiune
(pag. 170)
F1258058. Morfinomanul se caracterizează prin:

A. faţă palidă, cu extremităţi reci
B. midriază
C. piele uscată, cu erupţii
D. secreţii abundente
E. preocuparea principală pentru procurarea dozelor de drog
(pag. 171)
F1258059. Tulburările cardiovasculare care se întâlnesc în tabagism sunt:

A. hipotensiunea
B. hipertensiunea
C. tahicardia
D. riscul crescut de infarct miocardic
E. torsadele de vârf
(pag. 190)
F1258060. Tulburările respiratorii care însoţesc tabagismul sunt:

A. edemul pulmonar
B. emfizemul pulmonar
C. perforarea septului nazal
D. bronhospasmul
E. cancerul pulmonar
(pag. 190)
F1558061. Acţiunea "antidoping" constă în :

A. suprimarea drogului
B. efectuarea de analize de laborator
C. administrarea tratamentului
D. administrarea de doze mai mari
E. scimbarea drogului
(pag. 15)
F1558062. Căror categorii sociale aparţin toxicomanii :

A. bolnavi psihici
B. nevropaţi, psihopaţi, psihotici
C. tineri
D. persoane cu deficit de personalitate
E. persoane integre
(pag. 15)
F1558063. Cine se ocupă de problemele toxicomaniei :

A. poliţia
B. ministerul sănătăţii
C. organisme şi organizaţii naţionale şi internaţionale
D. factorii educaţionali
E. distribuitorii de droguri
(pag. 15)
F1558064. Dopingul (doparea) reprezintă :

A. o intoxicaţie propriu - zisă
B. întrebuinţarea substanţelor naturale pentru mărirea performanţelor
C. întrebuinţarea substanţelor sintetice pentru mărirea performanţelor
D. utilizarea substanţelor naturale sau sintetice pentru mărirea performanţelor în vederea susţinerii unei
competiţii fizice sau intelectuale
E. utilizarea substanţelor naturale sau sintetice ca tratament
(pag. 15)
F1558065. Sindromul de abstinenţă apare :

A. în timpul administrării drogului
B. după întreruperea administrării drogului
C. în timpul tratamentului antidoping
D. în timpul supradozării
E. după prima doză
(pag. 15)
F1558066. Substanţele dopante au următoarele efecte :

A. înlătură realmente nevoia de odihnă
B. înlătură în mod artificial senzaţia de oboseală
C. oboseala este numai mascată
D. înlătură efectiv oboseala
E. înlătură stressul în mod real
(pag. 15)
F1558067. Toxicomania este starea de intoxicaţie :

A. periodică
B. cronică
C. periodică sau cronică, determinată de consumarea repetată a unui drog
D. periodică sau cronică, determinată de consumarea repetată a unui drog natural
E. periodică sau cronică, determinată de consumarea repetată a unui drog natural sau sintetic
(pag. 15)
F1558068. Toxicomanii aparţin în general unor categorii de bolnavi psihici :

A. nevropaţi
B. psihopaţi
C. psihotici
D. schizofrenici
E. anorexici
(pag. 15)
F1558069. Toxicomaniile sunt produse de către substanţe naturale sau sintetice?

A. naturale
B. sintetice
C. naturale şi sintetice
D. alcool
E. medicamente
(pag. 15)
F2158070. Alegeti afirmatiile gresite:

B. Metadona determina farmacodependenta in masura mai mica decat morfina
C. Petidina nu induce farmacodependenta
D. Hidromorfona induce farmacodependenta in timp mai scurt comparativ cu morfina
E. Efectele adverse ale metadonei sunt diferite de cele ale petidinei
(pag. 173)
F2158071. Sunt false afirmatiile referitoare la fenomenul de doping:

A. Este o intoxicatie propriu-zisa
B. Este o politoxicomanie
C. Substantele dopante inlatura in mod artificial senzatia de oboseala
D. Este necesara administrarea de doze repetate
E. Aduce prejudicii integritatii fizice si psihice a sportivului
(pag. 15)
F2158072. Cocainomania se caracterizeaza prin:

A. Instalarea rapida a obisnuintei
B. Puternica dependenta psihica
C. Calea de administrare este cea parenterala
D. Dupa o singura administrare se inregistreaza o faza euforica, urmata de o faza deprimanta
E. Dependenta fizica este extrem de puternica
(pag. 185-186)
F2158073. In legatura cu THC nu este adevarat ca:

A. Efectele apar dupa 30-60 minute de la inhalare
B. Se biotransforma mai ales prin acetilare
C. Este un ulei levogir
D. Se absoarbe pe cale digestiva si respiratorie
E. Nu se biotransforma predominant prin hidroxilare
(pag. 162-163)
F2158074. In legatura cu LSD-25, sunt false afirmatiile:

A. Este cel mai potent halucinogen
B. Structura chimica este asemanatoare erginei
C. Este un halucinogen natural cu azot neciclic
D. Conduce la dependenta fizica puternica
E. Determina dependenta psihica puternica
(pag. 163-165)
F2158075. Despre THC este adevarat ca:

A. Exista in hasis, dar nu in marijuana
B. Este un halucinogen cu azot ciclic
C. Traverseaza bariera placentara
D. Induce dependenta psihica puternica
E. Se biotransforma in principal prin acetilare
(pag. 162, 163)
F2158076. In morfinomanie:
A. Toleranta este foarte mica
B. Dependentul are privirea fixa si mioza
C. Pentru diagnosticarea cazurilor incerte se administreaza nalorfina
D. Sunt caracteristice halucinatiile tactile si olfactive
E. Sindromul de abstinenta se manifesta prin eruptii cutanate, cefalee, euforie.
(pag. 171)
F2158077. In cocainomanie:
A. Toleranta este foarte mare.
B. Dependenta psihica este usoara.
C. Calea obisnuita de administrare este cea parenterala
D. Sunt prezente halucinatii tactile, auditive, olfactive si midriaza.
E. Se poate produce perforarea septului nazal
(pag. 185, 186)
F2158078. Amfetaminomania se caracterizeaza prin:

A. Halucinatii auditive, tactile, vizuale.
B. Toleranta crescuta la stimuli durerosi.
C. Cresterea greutatii corporale.
D. Hipertensiune arteriala pasagera
E. Este o toxicomanie majora.
(pag. 157)
F2158079. LSD 25:

A. Determina o toxicomanie minora.
B. Produce dependenta psihica usoara.
C. Prezinta embriotoxicitate.
D. Nu produce dependenta fizica.
E. Este inclus in lista substantelor toxice de lupta.
(pag. 164, 165)
F2158080. Canabismul se caracterizeaza prin:

A. Toleranta foarte mare
B. Halucinatii vizuale si tactile
C. Este o toxicomanie majora
D. Dependenta psihica moderata
E. Determina o alterare profunda a psihicului si degradare fizica
(pag. 162, 163)
F2158081. In heroinomanie:
A. Manifestarile sunt mai grave decat in morfinomanie
B. Administrarea se face exclusiv parenteral
C. Instalarea senzatiilor dorite este relativ lenta, dar persistenta
D. Pericolul de supradozare se mentine, chiar in conditiile dezvoltarii tolerantei
E. Toleranta este foarte mica
(pag. 172, 173)
F2158082. Midriaza este un simptom posibil in supradozarile cu:

A. Morfina
B. Cocaina
C. Canabis
D. LSD
E. Heroina
(pag. 165, 185)
F2158083. LSD 25:

A. Este metabolizat la un alcaloid psihoactiv din ergot
B. Este cel mai potent halucinogen
C. Conduce la o dependenta fizica extrem de puternica
D. Este un halucinogen natural cu nucleu indolic
E. Traverseaza bariera placentara
(pag. 163, 164)
F2158084. Mescalina:
A. Este un halucinogen natural cu azot ciclic
B. Este principiul activ halucinogen din veninul unor broaste raioase
C. Este identica cu peyotl
D. Produce halucinatii vizuale
E. Se biotransforma prin dezaminare oxidativa si O-demetilare.
(pag. 160)
F2158085. Referitor la toxicomanie este adevarat ca:

A. Este o stare de intoxicatie
B. Determina tendinta de a mari progresiv dozele
C. Induce doar dependenta fizica
D. La intreruperea administrarii apare sindromul de abstinenta
E. Nu are efecte nocive asupra individului
(pag. 15)
F2158086. Referitor la fenomenul de doping:

A. Este o intoxicatie propriu-zisa
B. Consta in autoadministrarea de substante capabile sa mareasca performantele fizice sau intelectuale
C. Substantele dopante nu inlatura senzatia de oboseala
D. Este suficienta administrarea unei singure doze
E. Nu este o toxicomanie
(pag. 15)

A. Exista in hasis, dar nu in marijuana
C. Este un anumit stadiu in biosinteza din canepa indiana
D. Se biotransforma mai ales prin hidroxilare
E. Acetilarea micsoreaza toxicitatea
(pag. 162, 163)
A. Toleranta este foarte mare
B. Dependenta psihica este usoara
C. Calea obisnuita de administrare este cea parenterala
D. Sunt caracteristice halucinatiile tactile si olfactive precum si crizele de furie
E. Dependenta fizica este extrem de puternica
(pag. 185, 186)
F2158089. Nicotina:
A. Actioneaza la nivelul sinapselor ganglionare si pe jonctiunea neuromusculara
B. Are doza letala de 0,04-0,06 g
C. Nu poate determina o intoxicatie supraacuta
D. Determina moartea prin stop cardiac sau respirator
E. Prezinta o eliminare urinara marita dupa administrarea de NaHCO3
(pag. 189, 190)

A. Exista în hasis, dar nu in marijuana
C. Traverseaza bariera placentara
D. Induce dependenta psihica puternica
E. Se biotransforma in principal prin acetilare
(pag. 162, 163)
F2158091. In morfinomanie:
A. Toleranta este foarte mica.
B. Dependentul are privirea fixa si mioza.
C. Pentru diagnosticarea cazurilor incerte se administreaza nalorfina.
D. Sunt caracteristice halucinatiile tactile si olfactive.
E. Sindromul de abstinenta se manifesta prin eruptii cutanate, cefalee, euforie.
(pag. 171)
A. Toleranta este foarte mare.
B. Dependenta psihica este usoara.
C. Calea obisnuita de administrare este cea parenterala.
D. Sunt prezente halucinatii tactile, vizuale, auditive, olfactive si midriaza.
E. Se poate produce perforarea septului nazal.
(pag. 185, 186)
F2158093. Amfetaminomania se caracterizeaza prin:

A. Halucinatii auditive, tactile, vizuale.
B. Toleranta crescuta la stimuli durerosi.
C. Cresterea greutatii corporale.
D. Hipertensiune arteriala pasagera.
E. Este o toxicomanie majora.
(pag. 157)
F2158094. LSD 25:

A. Determina o toxicomanie minora.
B. Produce dependenta psihica usoara.
C. Prezinta embriotoxicitate.
D. Nu produce dependenta fizica.
E. Este inclus in lista substantelor toxice de lupta.
(pag. 164, 165)
F2158095. Canabismul se caracterizează prin:

A. Toleranta foarte mare
B. Halucinatii vizuale si tactile

C. Este o toxicomanie majora
D. Dependenta psihica moderata
E. Determina o alterare profunda a psihicului si degradare fizica
(pag. 162, 163)
F2158096. In heroinomanie
A. Manifestarile sunt mai grave decat in morfinomanie
B. Administrarea se face exclusiv parenteral
C. Instalarea senzatiilor dorite de dependent este relativ lenta, dar persistenta
D. Pericolul de supradozare se mentine, chiar in conditiile dezvoltarii tolerantei
E. Toleranta este foarte mica.
(pag. 172, 173)
F2158097. Midriaza este un simptom posibil in supradozarile cu:

A. Morfina
B. Cocaina
C. Canabis
D. LSD
E. Heroina.
(pag. 185, 165)
F2158098. LSD25:
A. Este metabolizat la un alcaloid psihoactiv din ergot
B. Este cel mai potent halucinogen
C. Conduce la o dependenta fizica extrem de puternica
D. Este un halucinogen natural cu nucleu indolic
E. Traverseaza bariera placentara.
(pag. 163, 164)
F2158099. Mescalina:
A. Este un halucinogen natural cu azot ciclic
B. Este principiul activ halucinogen din veninul unor broaste raioase
C. Este identica cu peyotl
D. Produce halucinatii vizuale
E. Se biotransforma prin dezaminare oxidativa si O-demetilare.
(pag. 160)
F2258100. Nicotina actioneaza toxic la nivelul:

A. SNC,
B. muschilor,
C. ficatului si pancreasului,
D. sistemului cardiocirculator,
E. aparatului reproducator.
(pag. 188)
F2258101. Nicotina actioneaza toxic la nivelul:

A. jonctiunii neuromusculare,
B. aparatului respirator,
C. sinapselor ganglionare,
D. sistemului nervos extrapiramidal,
E. mucoaselor si tegumentelor.
(pag. 188)
F2258102. Care din urmatoarele simptome se regasesc in intoxicatia acuta cu nicotina:

A. convulsii tonico-clonice,
B. arsuri la nivelul tubului digestiv, insotite de dureri violente,
C. edem pulmonar acut si hemoptizie,
D. coma hipotonica,
E. deces prin stop cardiac sau respirator.
(pag. 188)
F2258103. Efectele nocive din tabagism sunt date de urmatoarele substante prezente in fumul de
tigara:
A. oxidul de carbon,
B. nicotina,
C. tetrahidrocanabinolul,
D. hidrocarburile polinucleare cancerigene,
E. aminele aromatice.
(pag. 188)
F2258104. Efecte nocive care apar in tabagism sunt:

A. bronsitele cronice,
B. sindromul post-interval,
C. hipotensiunea si colapsul,
D. hiperlipemia si ateroscleroza,
E. cresterea mortalitatii peri- si postnatale.
(pag. 188)
F2258105. In tabagism pot sa apara urmatoarele tulburari respiratorii:

A. emfizem pulmonar,
B. edem pulmonar acut,
C. fibroza pulmonara,
D. cancer pulmonar,
E. tusea tabagica.
(pag. 188)
F2258106. Cocaina are implicatii toxicologice importante prin:

A. intoxicatiile cronice voluntare induse,
B. accidentele consecutive hipersensibilitatii subiectului,
C. proprietatile sale cancerigene,
D. intoxicatiile acute letale survenite prin supradozare,
E. accidentele grave survenite consecutiv asocierii sale cu alcool si deprimante SNC.
(pag. 185)
F2258107. Mecanismul de actiune toxica a cocainei consta in:

A. actiunea simpatomimetica,
B. actiunea parasimpatomimetica,
C. actiunea anticolinergica,
D. deprimarea SNC la doze mari,
E. excitarea SNC, urmata de deprimarea acestuia.
(pag. 185)
F2258108. Cocainomania se caracterizeaza prin:

A. toleranta crescuta,
B. dependenta psihica puternica,

C. dependenta fizica puternica,
D. sindrom de abstinenta grav,
E. lipsa dependentei fizice.
(pag. 185)
F2258109. Dupa o singura administrare, cocaina induce:

A. inlaturarea senzatiei de foame si oboseala,
B. stimulare intelectuala,
C. congestie nazala dupa administrare pe cale parenterala,
D. stare de anestezie si narcoza,
E. stare euforica, urmata de anxietate si tristete.
(pag. 185)
F2258110. Un cocainoman prezinta urmatoarele simptome:

A. hiperfagie,
B. tulburari senzoriale,
C. hipotensiune ortostatica,
D. hiperexcitabilitate,
E. palpitatii.
(pag. 185)
F2258111. Tulburarile majore caracteristice din cocainomanie apar la nivel:

A. cardiovascular,
B. respirator,
C. neuropsihic,
D. medular,
E. cutanat.
(pag. 185)
F2258112. Tabloul clinic al cocainomaniei include:

A. anorexie si scadere in greutate,
B. ciroza hepatica,
C. halucinatii tactile, auditive, olfactive si vizuale,
D. tremuraturi ce evolueaza treptat cu crize convulsive si delirum tremens,
E. perforarea septului nazal in cazul administrarii cocainei prin prizare.
(pag. 185)
F2258113. Actiunea toxica a tetrahidrocanabinolului se manifesta prin:

A. actiunea excitanta, apoi deprimanta a SNC
B. actiunea toxica hepatica
C. actiunea toxica renala
D. deprimarea respiratiei
E. actiunea embriotoxica
(pag. 162)
F2258114. Efectele induse de tetrahidrocanabinol dupa o singura doza sunt:

A. starea de multumire, de bucurie intensa
B. starea de tristete intensa
C. estomparea atentiei intr-o a doua faza
D. dezorganizarea gandirii, a inteligentei
E. limitarea ideilor, a imaginatiei si instinctelor
(pag. 162-163)
F2258115. Perceptiile, dupa administrarea unei doze unice de cannabis, sunt modificari in sensul:
A. concentrarii spatiului si timpului
B. intarzierii raspunsurilor reflexe
C. restrictionarii impulsurilor
D. producerii de halucinatii vizuale si tactile
E. iluziei de persoana dubla
(pag. 163)
F2258116. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la canabism este corecta:

A. canabismul se caracterizeaza prin dependenta psihica puternica
B. canabismul se caracterizeaza prin cresterea puternica a tolerantei
C. canabismul se caracterizeaza prin toleranta minima
D. canabismul se caracterizeaza prin dependenta fizica puternica
E. canabismul se caracterizeaza prin sindrom de abstinanta grav
(pag. 163)
F2258117. Pentru tratamentul intoxicatiei cronice cu tetrahidrocanabinol se recurge la:

A. spalatura gastrica
B. administrarea de carbune activat si de purgative
C. administrarea de antidot nalorfina
D. sustragerea drogului
E. internarea in clinici de psihiatrie si tratament simptomatic
(pag. 163)
F2258118. Toxicitatea LSD-ului se explica prin:

A. excitarea, apoi deprimarea SNC
B. stimularea activitatii colinesterazei, cu scaderea concentratiei de acetilcolina din creier
C. stimularea mecanismelor ce transforma adrenalina in adrenocrom
D. stimularea secretiei de serotonina
E. embriotoxicitate
(pag. 164)
F2258119. Manifestarile produse de LSD dupa o doza unica se caracterizeaza prin:

A. depersonalizare
B. dorinta nestapanita de ras
C. coma convulsiva
D. deprimare respiratorie
E. tulburari vizuale intense
(pag. 164)
F2258120. Halucinatiile determinate de LSD sunt in special:

A. halucinatii vizuale cu viziuni placute
B. halucinatii vizuale neplacute, ca masti grotesti in oglinzi deformate
C. halucinatii vizuale colorate in albastru si verde
D. halucinatii auditive neplacute
E. halucinatii olfactive cu mirosuri neplacute
(pag. 164)
F2258121. Nicotina se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati toxicocinetice:

A. se absoarbe rapid pe cale respiratorie, cutanata sau digestiva,
B. se biotransforma in proportie mica, de 10-20%,

C. prin biotransformare formeaza cotinina, metabolit toxic,
D. se elimina rapid prin urina, saliva, transpiratii, plamani,
E. alcalinizarea urinei grabeste eliminarea renala.
(pag. 188)
F2258122. Morfinomania se caracterizeaza prin:

A. toleranta moderata, putandu-se ajunge pana la suportarea unor doze egale cu doza letala la subiectii
normali,
B. toleranta incrucisata intre morfina, metadona si petidina,
C. sindrom de abstinenta minor,
D. dependenta psihica foarte puternica,
E. lipsa dependentei fizice.
(pag. 169)
F2258123. Semnele caracteristice ale unei intoxicatii acute cu morfina sunt:

A. midriaza,
B. hipertermia,
C. diminuarea ritmului respirator,
D. retentia urinara,
E. puseele hipertensive.
(pag. 169)
F2258124. Moartea in intoxicatia acuta cu morfina poate surveni prin:

A. insuficienta renala acuta,
B. colaps cardiocirculator,
C. accident vascular cerebral,
D. aritmii ventriculare,
E. stop respirator.
(pag. 169)
F2258125. Semnele caracteristice pentru un morfinoman sunt:

A. congestia fetei,
B. pielea uscata si cu eruptii,
C. midriaza persistenta,
D. anxietatea,
E. transpiratiile abundente.
(pag. 169)
F2258126. Sindromul de abstinenta in morfinomanie se caracterizeaza prin:

A. tahicardie si hipertensiune,
B. dureri musculare, tremuraturi, convulsii,
C. hipotensiune ortostatica,
D. mioza,
E. agitatie intensa.
(pag. 169)
F2258127. Principalele efecte adverse induse de morfina sunt:

A. tulburarile respiratorii,
B. tulburarile cardiovasculare,
C. manifestarile cutanate,
D. halucinatiile senzoriale,
E. tulburarile extrapiramidale.
(pag. 169)
F2258128. In tratamentul intoxicatiei acute cu morfina se recomanda:

A. sa se administreze nalorfina ca antidot pentru combaterea deprimarii respiratiei,
B. sa nu se administreze nalorfina, deoarece declanseaza sindromul de abstinenta,
C. sa se corecteze dezechilibrului hidroelectrolitic,
D. sa se efectueze epurare gastica si renala,
E. sa se administreze insulina asociata cu neuroleptice.
(pag. 169)
F2258129. Amfetaminele actioneaza toxic prin:

A. mecanism anticolinergic,
B. excitarea SNC,
C. deprimarea SNC dupa doze mari,
D. mecanism adrenergic,
E. mecanism simpatolitic.
(pag. 156)
F2258130. Dupa prima doza de amfetamina apar urmatoarele efecte caracteristice:

A. stupoare,
B. stimulare intelectuala,
C. deprimarea centrilor vitali,
D. inlaturarea senzatiei de foame,
E. astenie.
(pag. 156)
F2258131. Un amfetaminoman prezinta urmatoarele simptome:

A. dezechilibru hidroelectrolitic,
B. tulburari cardiovasculare,
C. tulburari neuropsihice,
D. reactii alergice,
E. scaderea greutatii corporale.
(pag. 156)
F2258132. Care dintre urmatoarele substante au actiune psihodisleptica:

A. amfetamina,
B. LSD-ul,
C. cocaina,
D. mescalina,
E. opiul.
(pag. 159)
F2258133. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu opiomania sunt adevarate?

A. simptomatologia este asemanatoare cu cea din morfinomanie
B. degradarea psihica si fizica induse de opiu sunt mai puternice comparativ cu morfina
C. degradarea fizica si psihica se instaleaza mai lent comparativ cu morfina
D. efectul euforizant indus de opiu este mai puternic comparativ cu cel indus de heroina
E. toxicomania este mai grava decat heroinomania
(pag. 169)
F2358134. Toxicomania reprezinta o intoxicatie:
A. periodica sau cronica

B. cronica
C. periodica
D. determinata de consumarea repetata a unui drog
E. determinata de consumarea repetata a unui drog natural sau sintetic.
(pag. 15)
F2358135. Toxicomania se caracterizeaza prin:

A. necesitatea de a continua consumarea drogului
B. dorinta de a-l procura prin orice mijloace
C. tendinta de a micsora progresiv dozele
D. dependenta de ordin psihic
E. produce dependenta fizica fata de efectele drogului.
(pag. 15)
F2358136. Caracteristicile toxicomaniei sunt:

A. dorinta de neinvins sau necesitatea de a continua consumarea drogului
B. tendinta de a mari progresiv dozele
C. inlaturarea stresului in mod real
D. dependenta de ordin psihic
E. nu apare sindromul de abstinenta.
(pag. 15)
F2358137. Toxicomanii se caracterizeaza prin:

A. irascibilitate
B. amabilitate
C. agresivitate
D. violenta
E. lipsa actelor antisociale.
(pag. 15)
F2358138. Toxicomanii apartin unor categorii de bolnavi:

A. psihici
B. nevropati
C. psihopati
D. anorexici
E. persoane integre.
(pag. 15)
F2358139. De problema toxicomaniei se ocupa

A. numeroase organizatii
B. organisme internationale si nationale
C. politia
D. cei ce distribuie drogurile
E. consumatorii de droguri.
(pag. 15)
F2358140. Fenomenul de doping nu este o intoxicatie propriu-zisa:

A. reprezinta intrebuintarea mijloacelor
B. intrebuintarea mijloacelor sau a substantelor naturale sau sintetice
C. intrebuintarea substantelor capabile sa mareasca performantele
D. este o intoxicatie propriu-zisa
E. intrebuintarea mijloacelor sau a substantelor naturale sau sintetice capabile sa mareasca performantele in
vederea unei competitii fizice sau intelectuale.
(pag. 15)
F2358141. Efectele substantelor dopante sunt:

A. inlatura in mod artificial senzatia de oboseala
B. inlatura efectiv oboseala
C. oboseala este numai mascata
D. inlatura nevoia de odihna
E. necesita administrarea a noi doze de substanta dopanta.
(pag. 15)
F2358142. Instituirea actiunii antidoping rezulta din considerarea ca doparea aduce prejudicii:
A. eticii sportive
B. integritatii fizice
C. integritatii psihice
D. numai eticii sportive
E. numai integritatii psihice.
(pag. 15)
F2358143. Morfinomania se caracterizeaza prin:

A. efecte euforice
B. etapa de ezitare
C. toleranta scazuta
D. declin total psihic si fizic
E. dependenta psihica si fizica.
(pag. 171)
F2358144. Morfinomanul prezinta semne clinice:

A. fata palida
B. extremitati calde
C. piele uscata, eruptii
D. mioza
E. secretii bogate
(pag. 171)
F2358145. Sindromul de abstinenta la morfinomani consta in:

A. halucinatii
B. agitatie scazuta
C. tremuraturi, convulsii
D. dureri musculare si articulare
E. hipotermie.
(pag. 171)
F2358146. Cocainomania se caracterizeaza:

A. prin instalarea rapida a obisnuintei
B. o puternica dependenta psihica
C. cresterea tolerantei
D. cresterea facultatilor intelectuale
E. decaderea totala fizica si morala.
(pag. 185)
F2358147. Cocainomanul, in timp, prezinta:

A. grave tulburari psihice si halucinatii
B. piele uscata cu eruptii
C. tulburari grave respiratorii si cardiovasculare
D. tulburari neurologice
E. tulburari digestive (anorexie).
(pag. 185)
F2358148. LSD-ul isi manifesta actiunea toxicologica:

A. la nivelul SNC prin efecte excitante si deprimante
B. mecanismul de actiune poate fi explicat prin antagonismul fata de serotonina
C. nu influenteaza metabolismul fosfatilor
D. inhiba activitatea colinesterazei
E. nu prezinta embriotoxicitate.
(pag. 163)
F2358149. Dupa administrarea de LSD apar ca manifestari:

A. vertije si tulburari vizuale
B. dorinta nestapanita de ras
C. usurinta in vorbire si scris
D. efectul de depersonalizare
E. viziuni placute si colorate in galben.
(pag. 164)
F2358150. Canabismul se caracterizeaza prin:

A. dependenta psihica puternica
B. toleranta minima
C. tulburari neuropsihice (insomnii, persistenta halucinatiilor, dezorientare)
D. nu produce degradare fizica si psihica
E. tulburari digestive (cresterea ponderala exagerata).
(pag. 163)
F2358151. Efectele tetrahidrocanabinolului (THC) sunt:

A. dezorganizare in gandire, inteligenta, perceperea senzatiilor
B. iluzia de persoana dubla
C. timpul si spatiul scad in dimensiuni
D. modificari cantitative si calitative in perceperea senzatiilor auditive
E. imaginatia si instinctele sunt scazute.
(pag. 162)
F2358152. Alcoolismul este o toxicomanie ce se caracterizeaza prin:

A. polinevrita, nevrita optica retrobulbara
B. tulburari de comportament, insomnie, delirium tremens
C. hemoliza, methemoglobinemie
D. tulburari cardiovasculare si endocrine
E. gastrite, ulcere, hepatita subacuta pana la ciroza.
(pag. 122)
F2358153. Intoxicatia cronica cu nicotina se caracterizeaza prin:

A. usor dependenta psihica
B. tulburari respiratorii (bronsita cronica, tuse tabagica, emfizem pulmonar)
C. incidenta scazuta a cancerului pulmonar
D. tulburari cardiovasculare
E. tulburari digestive (crestere ponderala, constipatie).
(pag. 190)
F2558154. Toxicomania este:

A. o intoxicaţie acută
B. o intoxicaţie subacută
C. o intoxicaţie supraacută
D. o intoxicaţie cronică
E. o intoxicaţie periodică
(pag. 7)
F2558155. Poate duce la toxicomanie consumarea :

A. o singură dată a unui drog
B. o singură dată a mai multor droguri
C. repetată unui drog natural
D. repetată unui drog sintetic
E. repetată unui antibiotic
(pag. 7)
F2558156. Care din următoarele afirmaţii reprezintă caracteristicile toxicomaniei?

A. dorinţa de neînvins
B. necesitatea de a continua consumarea drogului şi de a-l procura prin orice mijloc
C. tendinţa de a mări progresiv dozele
D. dependenţa de ordin fizic şi psihic
E. necesitate teraputică
(pag. 7)
F2558157. Cuvântul "toxicomanie" provine din :

A. taxo + mania
B. limba greacă
C. limba arabă
D. limba indiană
E. toxicon + mania
(pag. 7)
F2558158. Astăzi toxicomaniile se produc prin:

A. consumul de alcool
B. consumul de cocaină
C. consumul de haşiş
D. consumul de barbiturice
E. consum polimedicamentos
(pag. 7)
F2558159. Politoxicomaniile medicamentoase apar în urma asocierii de:

A. barbiturice cu alcool
B. antibiotice cu analgezice
C. benzodiazepine cu fenotiazine
D. antidepresive cu alcool
E. benzodiazepine cu alcool
(pag. 7)
F2558160. În cazul fenomenului de doping este necesar ca:

A. oboseala să fie mascată
B. să se administreze noi doze de substanţă dopantă
C. să se administreze o singură doză de substanţă dopantă
D. să fie mascat somnul
E. să se stimuleze funcţiile hepatice
(pag. 7)
F2558161. Dopingul se produce prin consumul de:

A. tranchilizante
B. sedative
C. psihoanaleptice
D. anabolizante
E. corticosteroizi
(pag. 7)
F2558162. Care din următoarele xenobiotice pot produce toxicomani:

A. LSD-ul
B. cocaina
C. opiul
D. haşişul
E. glicozizii cardiotonici
(pag. 7)
F2558163. Care din următoarele xenobiotice nu produc toxicomanii?

A. glicozizii cardiotonici
B. citostaticele
C. barbituricele
D. morfina
E. LSD-ul
(pag. 7)
F2658164. Sistemul de acoperire a comprimatelor cu sistemul "Sabia de imersie" are următoarele

caracteristici:
A. distribuie aerul de uscare printr-un tub terminal divizat la capăt în formă de evantai
B. distribuie aerul de uscare printr-un tub terminal în formă de sabie
C. tubul este perforat, plasat în interiorul patului de comprimate care se roteste
D. aerul de uscare străbate patul de comprimate de sus în jos
E. aerul de uscare străbate patul de comprimate ridicându-se în sus
(pag. 7, pag. 315)
F2658165. După FR X comprimatele sunt:

A. forme farmaceutice solide care contin multidoze din una sau mai multe substante active
B. forme farmaceutice solide care contin doze unitare din una sau mai multe substante active
C. se obtin prin comprimarea unui volum constant de substante active cu sau fără ajutorul substantelor
auxiliare
D. prin rularea masei într-un magdaleon cilindric care se divide în părti egale
E. sunt destinate administrării pe cale orală
(pag. 9, pag. 284)
F2658166. După FR X comprimatele trebuie să se dezagrege astfel:

A. comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege în ser fiziologic în cel mult 30 minute
B. comprimatele neacoperite trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 15 minute, dacă nu se prevede altfel
C. comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în pepsină solutie acidă (R) în 2 ore si cel mult în 1 oră în
solutia alcalină de pancreatină (R)
D. comprimatele acoperite entrosolubile nu trebuie să se dezagrege în pepsină solutie acidă (R) în 2 ore,
dacă nu se prevede altfel, ci trebuie să se dezagrege în pancreatină-solutie alcalină (R) în cel mult o oră,
dacă nu se prevede altfel
E. comprimatele efervescente trebuie să se dizolve sau să se disperseze în apă în cel mult 5 minute
(pag. 9, pag. 284-285)
F2658167. FR X prevede la prepararea comprimatelor următoarele substante auxiliare si concentratia

lor limită în masa comprimatului:
A. dacă nu se prevede altfel în formula de preparare, talcul trebuie să fie de cel mult 3%
B. dacă nu se prevede altfel în formula de preparare, talcul trebuie să fie de cel mult 5%
C. acidul stearic poate să fie de cel mult 1%
D. stearatul de magneziu si calciu de cel mult 3%
E. aerosilul să fie de cel mult 1%
(pag. 9, pag. 284)
F2658168. FR X prevede la prepararea capsulelor următoarele substante auxiliare si concentratiile lor

limită în masa continutului capsulei:
A. talcul trebuie să fie de cel mult 2%
B. talcul trebuie să fie de cel mult 3%
C. acidul stearic de cel putin 0,5%, si cel mult 2%
D. stearatul de calciu si magneziu de cel mult 1%
E. aerosilul de cel mult 5%
(pag. 9, pag. 192-193)
F2658169. După FR X capsulele trebuie să se dezagrege astfel:

A. capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege în ser fiziologic în 15 minute
B. capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege în apă, în cel mult 30 minute, dacă nu se
prevede altfel
C. capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în pepsină solutie (R) în 60 minute, ci
trebuie să se dezagrege în cel mult 30 minute în solutia alcalină de pancreatină (R)
D. capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în pepsină solutie (R) în 120 minute, dacă
nu se prevede altfel, ci trebuie să se dezagrege în pancreatină solutie alcalină (R) în cel mult 60 minute
E. capsulele amilacee trebuie să se transforme în apă într-o masă moale după 60 secunde
(pag. 9, pag 193)
F2658170. După FR X capsulele sunt învelusuri care contin doze unitare de substante active si în
functie de consistenta învelisului diferă forma capsulelor precum si natura substantelor active pe care
le învelesc:
A. capsulele gelatinoase tari (perle) sunt preprate din gelatină, au învelis continuu, formă de cilindrii alungiti,
rotunjiti la capete, se închid prin îmbucare, contin substante active lichide sau paste, solutii de substante
active
B. capsulele gelatinoase moi (perle) sunt constituite dintr-un învelis continuu si moale de gelatină, au formă
sferică sau ovală, contin substante active lichide sau sub formă de pastă sau substante solide în solutie
C. capsulele gelatinose moi (capsule operculate) sunt preparate din gelatină, au formă sferică sau ovală,
contin amestecuri de substante sub formă de pulberi sau granule
D. capsulele gelatinoase tari (capsule operculate) sunt preparate din gelatină, au formă de cilindrii alungiti,
rotunjiti la capete, care se închid prin îmbucare si contin de obicei amestecuri de substante sub formă de
pulberi sau granulate,
E. capsulele amilacee (casete) sunt preparate din amidon, au formă de cilindrii plati a căror diametre ca
mărime diferă putin, premitând inchiderea lor prin suprapunere sau apăsare, contin amestecuri de
substante solide
(pag. 9, pag 192-193)
F2658171. Referitor la preparatul radiofarmaceutic ""Capsulae natrii iodidi" oficinalizat în FR X, ce

izotop radioactiv de iod contine, care este perioada da valabilitate a preparatului si în ce scop
diagnostic sau terapeutic se foloseste ?
A. Iod [I-125] perioada de valabilitate 1 lună
B. Iod [I-125] perioada de valabilitate 14 zile
C. Iod [I-131] perioada de valabilitate 14zile
D. folosită în tratamentul tireotoxicozei, a cancerului tiroidian si a gusei
E. folosită în scop diagnostic în afectiunile glandei tiroide
(pag. 9, pag 192-193)
F2658172. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectele lor este:

A. Droguri cu efecte anorexiante
B. Droguri cu efecte depresive SNC
C. Droguri cu efecte psihostimulante centrale
D. Droguri cu efecte halucinogene
E. Droguri cu efecte psihodisleptice
(pag. 156, 159, 170)
F2658173. Principiile de bază în tratamentul opiomaniei sunt:

A. Întreruperea administrării toxicului
B. Detoxificare în instituţii specializate
C. Diureza forţată
D. Hemoperfuzie
E. Substituirea drogului cu alt dorg cu potenţial de dependenţă mai redus
(pag. 172)
F2658174. Dependenţa fizică şi toleranţa în opiomanie se instalează prin următoarele mecanisme:

A. Mecanisme farmacocinetice
B. Inducţie enzimatică
C. Mecanisme farmacodinamice
D. Scăderea sensibilităţii receptorilor corespunzători
E. Creşterea primului pasaj hepatic
(pag. 170)
F2658175. Substanţe active folosite în dopaj sportiv sunt:

A. Stricnina
B. Cocaina
C. Efedrina
D. Morfina
E. Androgeni
(pag. 15)
F2658176. Morfinomania se deosebeşte de cocainomanie prin prezenţa următoarelor simptome:

A. Mioză
B. Midriază
C. Hiperagitaţie motorie
D. Perforarea septului nazal
E. Toleranţă puternică, sindrom de abstinenta grav
(pag. 170, 185)
F2658177. Efectele halucinogene sunt comune pentru următorele toxicomanii:

A. Morfina
B. Cocaina
C. Cannabis
D. Barbiturici
E. LSD
(pag. 137, 162, 163, 170, 185)
F2658178. Dependenţă fizică şi toleranţă puternică caracterizează următoarele toxicomanii:

A. Canabismul
B. Morfinismul
C. Alcoolismul
D. Toxicomania cu LSD
E. Heroinismul
(pag. 120, 162, 163, 170)
F2658179. Amfetaminele în funcţie de structură pot prezenta următoarele efecte psihoactive:

A. Efecte anorexigene
B. Efecte psihostimulante SNC (amfetamine de trezire)
C. Efecte halucinogene
D. Efecte depresive SNC
E. Efecte anticonvulsivante
(pag. 165)
F2658180. Psihodislepticele se caracterizează prin următoarele efecte comune:

A. Sunt psihostimulante
B. Sunt depresive ale SNC
C. Produc halucinaţii
D. Produc stări de depersonalizare
E. Produc tulburări în perceperea normală a timpului şi a spaţiului
(pag. 163)
F2658181. Intoxicaţia acută cu morfină se caracterizează prin următoarele:

A. Excitare psihomotorie, agitaţie
B. Midriază, creşterea presiunii intraoculare
C. Euforia urmată de fază de deprimare
D. Hipotermie, hipertensiune
E. Convulsii tonico-clonice
(pag. 172)
F2658182. Canabismul se caracterizează prin următoarele:

A. dependenţă psihică puternică, toleranţă minimă
B. atitudine pasivă, apatie cu urmări negative in viaţa socială
C. imaginaţia si insinctele exaltate, halucinaţii,
D. mioză
E. reflexe întârziate
(pag. 162)
F2658183. Opiomania se caracterizează prin următoarele:

A. Opiul se introduce în organism prin ingerare, fumat
B. Simptomatologia toxicomaniei este asemănătoare cu cea a morfinomaniei
C. Degradarea psihică şi fizică apar mai lent
D. Prezintă efecte halucinogene si psihodisleptice
E. Toxicomanul prezintă mioză şi constipaţie
(pag. 169)
F2658184. Substanţe halucinogene de natură vegetală sunt:

A. Fenciclidina (PCP)
B. Psilocina
C. Bufotenia
D. Ergina
E. Amfetamine
(pag. 160, 161)
F2658185. Caracteristicile toxicomaniei:

A. Este o formă de intoxicaţie acută
B. Este o autointoxicaţie cronică
C. Apare în urma folosirii repetate şi excesive a unei substanţe cu efect euforic
D. Prezintă dorinţă abuzivă de a –şi procura şi de a lua substanţa
E. Apare în urma toleranţei congenitale al unii indivizi
(pag. 14)
F2658186. Ce se înţelege prin fenomenul de doping:

A. Este o formă de intoxicaţie acută
B. Este o formă de intoxicaţie cronică
C. Intrebuinţarea unor substanţe capabile să mărească performanţele
D. Folosirea unor substanţe în scopul creşterii randamentului fizic şi psihic
E. Este o formă a tahifilaxiei
(pag. 14)
F2658187. Sistemul "Pellegrini" de acoperire a comprimatelor are următoarele caracteristici:

A. are o tobă cu sicane si un distribuitor de aer cald pe toată suprafata comprimatelor
B. toba este deschisă, usurează uscarea si controlul automat
C. toba este închisă, ceea ca îngreunează uscarea si controlul automat
D. toba este închisă, ceea ca usurează uscarea si controlul automat
E. are o tobă perforată cu un distribuitor discontinuu de aer cald
(pag. 7, pag 315)
Tema nr. 59
Toxicologia medicamentelor: derivati barbiturici, glicozide cardiotonice, IMAO, fenotiazide,
citostatice
BIBLIOGRAFIE:
5. Toxicologie – Marian Cotrau, Teodor Stan, Lidia Popa, I. Preda, Maria Kincsesz-Ajtay, Ed. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1991
F1259001. Care din următoarele tratamente sunt contraindicate în intoxicaţia cu glicozide cardiotonice:
A. epurarea gastrică
B. administrarea de atropină
C. administrarea de clorură de potasiu
D. administrarea de chinină
E. administrarea de versenat de sodiu
(pag. 196)
F1259002. În faza de debut a intoxicaţiei acute cu derivaţi barbiturici predomină tulburările:

A. respiratorii
B. hepatice
C. neuropsihice
D. renale
E. hematice
(pag. 139)
F1259003. În intoxicaţia acută cu glicozide cardiotonice, moartea survine:

A. în urma edemului pulmonar
B. prin sincopă cardiacă
C. prin insuficienţă renală acută
D. prin insuficienţă hepatică
E. în urma edemului cerebral
(pag. 196)
F1259004. În intoxicaţia acută cu IMAO nu sunt caracteristice:

A. tulburările neuropsihice
B. tulburările hematice
C. hipotensiunea
D. colapsul cardiovascular
E. retenţia urinară
(pag. 154)
F1259005. Tulburările renale din intoxicaţia acută cu derivaţi barbiturici sunt consecinţa:
A. necrozei tubulare acute
B. stării de şoc sau deshidratării
C. obstrucţiei tractului urinar
D. pigmenturiei
E. nefritei interstiţiale acute
(pag. 140)
F1459006. Farmacodependenta barbiturica se instaleaza prin utilizarea derivatilor barbiturici:
A. lunara
B. saptamanala
C. zilnica
D. trimestriala
E. semestriala
(pag. 140)
F1459007. In coma barbiturica se descriu:

A. 3 stadii
B. 4 stadii
C. 5 stadii
D. 6 stadii
E. nu exista
(pag. 139)
F1659008. Principii de tratament în intoxicatiile cu IMAO:

A. administrare de adrenomimetice
B. administrarea de excitanti SNC pentru combaterea insuficientei respiratorii
C. administrare de derivati fenotiazinici pentru combaterea agitatiei
D. spalatura gastrica, diureza osmotica neutra
E. alcalinizarea urinii
(pag. 154-155)
F1659009. Tratamentul intoxicatiei acute cu derivati fenotiazinici:

A. combaterea efectului deprimant SNC cu excitanti ca: picrotoxina, amfetamina, cafeina, stricnina, etc.
B. tratamentul agitatiei psihomotorii cu derivati barbiturici cu actiune de scurta durata
C. tratamentul retentiei urinare prin cateteriazarea bolnavului
D. diureza fortata prin administrare de perfuzii I.v. tAM, NaHCO3
E. tratamentul simptomatic al hipertermiei prin racirea bolnavului
(pag. 145)
F1659010. Tulburari tardive în intoxicatiile acute cu glicozide digitalice sunt:

A. tulburari de vedere
B. tulburari gastro-intestinale, greturi
C. anemie aplastica
D. extrasistole ventriculare, fibrilatii, aritmii
E. colaps hipovolemic
(pag. 196)
F2159011. In legatura cu IMAO, este adevarat ca:

A. In asociere cu antidepresive tricilice se produc grave tulburari cardiovasculare si nervoase
B. Nu este periculoasa asocierea cu fenotiazine
C. In asociere cu hipotensive pot determina insuficienta renala
D. Prin asociere cu adrenomimetice pot conduce la hipotensiune grava
E. Stimuleaza enzimele microzomale
(pag. 154-155)
F2159012. Tratamentul in intoxicatia cu glicozizi digitalici prevede:

A. Administrare de chinina, adrenalina
B. Spalatura stomacala si administrarea de ulei de parafina
C. Administrarea de EDTA-Na2
D. Nu se administreaza atropina
E. Nu se recomanda perfuziile cu glucaoza sau cu electroliti

(pag. 196)
F2159013. Derivatii barbiturici: I. Nu traverseaza bariera placentara. II. Se absorb predominant la

nivelul mucoasei gastrice. III. Determina doar dependenta psihica.
A. Doar I
B. Doar II
C. I si II
D. I si III
E. I, II si III
(pag. 137)
F2159014. Cel mai obisnuit indicator pentru o iminenta intoxicatie cu glicozizi digitalici este
reprezentat de:
A. Polifagie
B. Fenomene alergice
C. Bradicardie
D. Oligurie
E. Sindrom de tip holeriform
(pag. 196)
F2159015. IMAO:
A. Au actiune de blocare a receptorilor adrenergici
B. Este indicat sa fie asociate cu antidepresive triciclice
C. Asociate cu adrenomimetice pot conduce la HTA grava
D. Este contraindicat sa fie asociate cu hipotensive
E. Elibereaza cantitati crescute de neuromediatoridin granulele de stocaj
(pag. 155)
F2159016. Referitor la medicamentele antitumorale este adevarat ca:

A. Cele mai frecvente efecte adverse se produc la nivelul maduvei hematovormatoare si tesutului limfatic
B. Nu produc malformatii congenitale
C. Agentii alchilanti nu determina efecte hematotoxice
D. Actiunea antitumorala este selectiva
E. Nu induc alterarea spermatogenezei si sterilitate
(pag. 206)
F2159017. Glicozizii digitalici produc actiune toxica prin legare de:

A. MAO
B. Pseudocolinesteraza
C. Anhidraza carbonica
D. Na K/ATP-aza
E. COMT
(pag. 196)
F2159018. Derivatii barbiturici:

A. Doar I
B. Doar II
C. I şi II
D. I şi III
E. I, II şi III
(pag. 137)
F2159019. Cel mai obisnuit indicator pentru o iminenta de intoxicatie cu glicozizi digitalici este
reprezentat de:
A. Polifagie
B. Fenomene alergice
C. Bradicardie
D. Oligurie
E. Sindrom de tip holeriform
(pag. 196)
F2159020. IMAO:
A. Au actiune de blocare a receptorilor adrenergici
B. Este indicat sa fie asociate cu antidepresive triciclice
C. Asociate cu adrenomimetice pot conduce la HTA grava
D. Este contraindicat sa fie asociate cu hipotensive
E. Elibereaza cantitati crescute de neuromediatori din granulele de stocaj
(pag. 155)
F2159021. Referitor la medicamentele antitumorale este adevarat ca

A. Cele mai frecvente efecte adverse se produc la nivelul maduvei hematoformatoare si tesutului limfatic
B. Nu produc malformatii congenitale
C. Agentii alchilanti nu determina efecte hematotoxice
D. Actiunea antitumorala este selectiva
E. Nu induc alterarea spermatogenezei si sterilitate
(pag. 206)
F2159022. Glicozizii digitalici produc actiune toxica prin legare de:

A. MAO
B. Pseudocolinesteraza
C. Anhidraza carbonica
D. Na K/ATP – aza
E. COMT
(pag. 196)
F2259023. Care din urmatoarele tulburari nu reprezinta efecte adverse ale tratamentelor prelungite cu
fenotiazine?
A. tulburarile digestive
B. tulburarile hepatice
C. tulburarile neuropsihice
D. efectele teratogene
E. tulburarile renale
(pag. 145)
F2259024. Principalul efect advers hepatic al tratamentelor prelungite cu fenotiazine este:

A. steatoza hepatica
B. degenerescenta hidropica
C. icterul colestatic
D. fosfolipidoza
E. ciroza
(pag. 145)
F2259025. Efectele adverse neuropsihice caracteristice pentru fenotiazine comparativ cu alte clase
sunt:
A. somnolenta
B. agitatia
C. astenia
D. apatia
E. sindromul parkinsonian
(pag. 145)
F2259026. Care din urmatorii metaboliti este responsabil de toxicitatea hepatica a iproniazidei?
A. acidul izonicotinic
B. izoniazida
C. izonicotinamida
D. N-oxidul acidului izonicotinic
E. carbocationul format din izopropilhidrazina
(pag. 154-155)
F2259027. Efectele toxice grave observate in urma unor asocieri medicamentoase sau cu unele
alimente se explica prin:
A. interactiuni cu acestea la nivelul receptorilor
B. interactiuni farmacocinetice la nivelul eliminarii renale
C. interactiuni farmacocinetice la nivelul legarii de proteinele plasmatice
D. interactiuni farmacocinetice prin inhibarea biotransformarii prin OFMM
E. interactiuni farmacocinetice in urma inductiei enzimatice
(pag. 154)
F2259028. Care din urmatoarele afirmatii in legatura cu efectul inductor enzimatic al derivatilor
barbiturici este falsa?
A. derivatii barbiturici stimuleaza activitatea enzimelor propriului metabolism
B. derivatii barbiturici stimuleaza activitatea unor izoenzime ale citocromului P450
C. efectul inductor enzimatic al derivatilor barbiturici explica partial cresterea tolerantei in utilizarea cronica
D. efectul inductor enzimatic al derivatilor barbiturici prezinta implicatii in biodisponibilitatea unor medicamente
E. efectul inductor enzimatic al derivatilor barbiturici este responsabil de instalarea dependentei psihice
(pag. 138-139)
F2259029. Care din urmatoarele mecanisme referitoare la toxicitatea cardiovasculara a derivatilor

barbiturici nu este corect?
A. deprimarea centrilor vasomotori
B. actiunea toxica directa asupra miocardului
C. acumularea calciului in celula miocardica
D. efectul ganglioplegic
E. hipoxia tisulara
(pag. 138)
F2259030. Oliguria din comele barbiturice este consecinta:

A. lezarii directe a parenchimului renal
B. depunerii de cristale la nivelul tubilor renali
C. depunerii de imunocomplexe in nefron sau uretere
D. pigmenturiei
E. hipoxiei si hipotensiunii
(pag. 138)
F2259031. In faza de debut a intoxicatiei acute cu derivati barbiturici predomina:

A. tulburarile neuropsihice
B. hipotermia
C. tulburarile respiratorii
D. tulburarile cardiocirculatorii
E. tulburarile renale
(pag. 139)
F2259032. Tulburarile renale din coma barbiturica se manifesta prin:

A. insuficienta renala
B. nefrita interstitiala cronica
C. vasculita acuta
D. nefrita interstitiala acuta de origine alergica
E. necroza papilara
(pag. 140)
F2259033. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la farmacocinetica fenotiazinelor este incorecta?
A. absorbtia digestiva este rapida
B. biotransformarea este rapida si intensa
C. metabolitii sulfoxizi sunt inactivi
D. eliminarea este rapida, preponderent pe cale renala
E. nu trec bariera placentara
(pag. 143)
F2259034. Care din urmatoarele enunturi sunt corecte:

A. acumularea medicamentelor antitumorale in organism conduce la aparitia intarziata a efectelor toxice
B. acumularea medicamentelor antitumorale in organism conduce la necesitatea cresterii dozelor, ca urmare
a instalarii fenomenului de toleranta
C. acumularea medicamentelor antitumorale in organism conduce la farmacodependenta
D. medicamentele antitumorale nu au proprietati cumulative
E. medicamentele antitumorale sunt inductori ai propriilor enzime de metabolizare, ceea ce conduce la
cresterea tolerantei
(pag. 206)
F2559035. Tulburari tardive in intoxicatiile acute cu glicozide digitalice sunt:

A. tulburari de vedere
B. tulburari gastro-intestinale, greturi
C. anemie aplastica
D. extrasistole ventriculare, fibrilatii, aritmii
E. colaps hipovolemic
(pag. 196)
F2559036. Tratamentul intoxicatiei acute cu derivati fenotiazinici:

A. combaterea efectului deprimant SNC cu excitanti ca: picrotoxina, amfetamina, cafeina, stricnina, etc.
B. tratamentul agitatiei psihomotohi cu derivati barbituric! cu actiune de scurta durata
C. tratamentul retentiei urinare prin cateteriazarea bolnavului
D. diureza fortata prin administrare de perfuzii l.v. tAM, NaHCO3
E. tratamentul simptomatic al hipertermiei prin racirea bolnavului
(pag. 145)
F2559037. Principii de tratament in intoxicatiile cu IMAO:

A. administrate de adrenomimetice
B. administrarea de excitant! SNC pentru combaterea insuficientei respiratorii
C. administrare de derivati fenotiazinici pentru combaterea agitatiei
D. spalatura gastrica, diureza osmotica neutra
E. alcalinizarea urinii
(pag. 154-155)
F2559038. In coma barbiturica se descriu:

A. 3 stadii
B. 4 stadii
C. 5 stadii
D. 6 stadii
E. nu exista
(pag. 139)
F2559039. Farmacodependenta barbiturica se instaleaza prin utilizarea derivatilor barbiturici:

A. lunara
B. saptamanala
C. zilnica
D. trimestriala
E. semestriala
(pag. 140)
F2559040. Tulburarile renale din intoxicatia acuta cu derivati barbiturici sunt consecinta:
A. necrozei tubulare acute
B. starii de soc sau deshidratarii
C. obstructiei tractului urinar
D. pigmenturiei
E. nefritei interstitiale acute
(pag. 140)
F2559041. In intoxicatia acuta cu IMAO nu sunt caracteristice:

A. tulburarile neuropsihice
B. tulburarile hematice
C. hipotensiunea
D. colapsul cardiovascular
E. retentia urinara
(pag. 154)
F2559042. In intoxicatia acuta cu glicozide cardiotonice, moartea survine:

A. in urma edemului pulmonar
B. prin sincopa cardiaca
C. prin insuficienta renala acuta
D. prin insuficienta hepatica
E. in urma edemului cerebral
(pag. 154)
F2559043. In faza de debut a intoxicatiei acute cu derivati barbiturici predomina tulburarile:

A. respiratorii
B. hepatice
C. neuropsihice
D. renale
E. hematice
(pag. 139)
F2559044. Care din urmatoarete tratamente sunt contraindicate in intoxicatia cu glicozide cardiotonice:
A. epurarea gastrica
B. administrarea de atropina
C. administrarea de clorura de potasiu
D. administrarea de chinina
E. administrarea de versenat de sodiu
(pag. 196)
F2559045. Care din urmatoarele afimtatii in legatura cu actiunea toxica a derivatilor barbiturici este
incorecta:
A. dertvatii barbiturici actioneaza deprimant la nivelul SNC
B. derivatii barbiturici pot produce hipotermie durabila
C. derivatii barbiturici deprima centrii vasomotori
D. derivatii barbiturici lezeaza direct ficatul si rinichii
E. derivatii barbiturici au actiune ganglioplegica
(pag. 138-139)
F2659046. Farmaciile vor elibera substantele stupefiante numai sub următoarele forme:
A. sub formă de substantă activă pură
B. sub formă de materie pură naturală
C. sub formă de materie pură sintetică si semisintetică
D. numai sub formă de preparate perorale
E. numai sub formă prelucrată (preparat magistral, produs galenic sau industrial)
(pag. 10, pag. 48)
F2659047. Numerotarea formularelor cu timbru sec se face începând cu:

A. nr.1 timp de un an
B. nr.1 timp de 3 ani
C. nr.1 timp de 6 luni
D. nr.1 timp de 5 ani
E. nr.1 timp de 2 ani
(pag. 10, pag. 49)
F2659048. Evidenta formularelor vizate cu timbru sec se va tine de:

A. farmaciile spitalicesti
B. circumscriptia medicală din cartier
C. depozitele de medicamente
D. unitătile spitalicesti
E. directia sanitară judeteană într-un registru special de evidentă
(pag. 10, pag. 49)
F2659049. Dozele produselor stupefiante care se eliberează pe o singură prescriptie de uz veterinar nu

trebuie să depăsească:
A. doza maximă pe 24 ore
B. doza maximă pe 5 zile
C. se poate elibera doza maximă pe mai multe zile dacă medicul veterinar mentionează "sic volo"
D. doza maximă pe 3 zile
E. doza terapeutică pe 3 zile
(pag. 10, pag. 48)
F2659050. Care dintre următoarele substante medicamentoase este substantă toxică:

A. morfina hidroclorică
B. opium pulveratum
C. atropina si sărurile sale

D. Extractum Opii sicum
E. cocaina hidroclorică
(pag. 11. Pag. 290)
F2659051. Care dintre următoarele substante medicamentoase sunt păstrate la "Venenum":

A. phenobarbitalum
B. coffeinum
C. ţeophyllinum
D. ţeobromidum
E. anhidrida arsenioasă
(pag. 11, pag. 290)
F1259052. Coma barbiturică se caracterizează prin:

A. diminuarea sau abolirea reflexelor
B. hipertermie prin mecanism central
C. hipertonie musculară
D. pupile miotice în toate cazurile
E. facies congestiv şi transpiraţii abundente
(pag. 139)
F1259053. În preintoxicaţia terapeutică cu glicozide cardiotonice se observă:

A. cefalee
B. vomismente violente ce pot conduce la deshidratare
C. bradicardie
D. sincopă cardiacă
E. tulburări vizuale
(pag. 196)
F1259054. La asocierea IMAO cu adrenomimetice sau cu tiramină pot să apară:

A. episoade hipertensive severe
B. hipotensiune până la colaps
C. accidente vasculare cerebrale
D. insuficienţă renală acută
E. edem pulmonar
(pag. 155)
F1259055. Principalele tulburări întâlnite în intoxicaţia acută cu fenotiazine sunt:

A. tulburările hepatice de origine necrotică
B. tulburările neurologice
C. tulburările cutanate
D. tulburările cardiocirculatorii
E. tulburările psihice
(pag. 143-145)
F1259056. Printre efectele adverse ale glicozidelor cardiotonice se numără:

A. tulburările digestice cu constipaţie
B. insomnia
C. tulburările cardiovasculare
D. manifestările cutanate
E. ginecomastia
(pag. 196)
F1259057. Printre principalele efecte adverse ale fenotiazinelor se numără:

A. stimularea secreţiilor gastrointestinale
B. icterul colestatic
C. hipertensiunea
D. tulburările neurologice
E. tulburările hematologice
(pag. 145)
F1259058. Toleranţa în cazul utilizării cronice a derivaţilor barbiturici:

A. se instalează faţă de efectul hipnotic
B. se instalează faţă de efectul anticomiţial
C. este specifică faţă de un anumit derivat
D. apare mai repede la derivaţii cu acţiune rapidă
E. apare mai repede la derivaţii cu acţiune lentă
(pag. 140)
F1259059. Toxicitatea medicamentelor antineoplazice se manifestă cel mai frecvent la nivelul:

A. măduvei hematoformatoare
B. plămânului
C. sistemului nervos periferic
D. mucoasei digestive
E. foliculilor piloşi
(pag. 206)
F1259060. Tulburările cardiocirculatorii din intoxicaţia acută cu derivaţi barbiturici sunt:

A. bradicardia severă
B. hipotensiunea
C. tahicardia uşoară
D. hipertensiunea
E. starea de şoc pentru derivaţii cu acţiune rapidă
(pag. 140)
F1359061. Care din urmatoarele afirmatii privind tratamentul in intoxicatia cu derivati barbiturici sunt
adevarate ?
B. administrarea de purgativ salin
C. administrarea de amfetamina
D. epurarea renala
E. provocarea poliuriei alcaline.
(pag. 140, 141)
F1359062. Care dintre substantele enumerate mai jos potenteaza actiunea toxica a fenotiazinelor ?
A. curarizante
B. purine
C. etanol
D. narcotice
E. hipnotice.
(pag. 143)
F1359063. Care este tratamentul real in intoxicatia acuta cu fenotiazine?

A. administrarea de dimercaptopropanol
B. epurarea gastrica
C. scoaterea din atmosfera toxica
D. epurarea renala
E. tratamentul simptomatic.
(pag. 145)
F1359064. Care sunt caracteristicile adevarate ale sindromului cerebelos ce apare in tratamentul cu
citostatice?
A. ataxie
B. hemoragie digestiva
C. slabiciune musculara
D. tremuraturi
E. hipertermie.
(pag. 206)
F1359065. Care sunt efectele adverse adevarate care au loc la nivelul maduvei hematoformatoare in
tratamentul cu citostatice?
A. deprimarea functiei hematopoietice
B. leucopenie
C. trombocitopenie
D. anemie
E. greturi si varsaturi.
(pag. 206)
F1359066. Care sunt efectele toxice produse de fenotiazine asupra organismului ?

A. deprimarea SNC
B. deprimarea centrilor respiratorii
C. paralizia motricitatii traheobronsice
D. bradicardie
E. hipotensiune.
(pag. 143)
F1359067. Care sunt fenomenele adverse care se produc in intoxicatia cu antidepresive IMAO ?
A. tulburari digestive
B. tulburari neuropsihice
C. tulburari cardiovasculare
D. tulburari hepatice
E. tulburari la nivelul pielii.
(pag. 154-155)
F1359068. Care sunt reactiile adevarate de biotransformare a antidepresivelor IMAO:

A. reactii de substitutie
B. reactii de N-oxidare
C. reactii de scindare hidrolitica
D. reactii de oxidare si conjugare
E. reactii cu formare de ioni de carboniu.
(pag. 154)
F1359069. Care sunt reactiile adevarate in biotransformarea barbituricelor ?

A. N-dezalchilarea
B. desulfurarea oxidativa
C. conjugarea cu cisteina
D. hidroliza nucleului pirimidinic
E. oxidarea la un radical din C5.
(pag. 138)
F1359070. Glicozidele cardiotonice pot fi identificate prin:

A. reactia Parri
B. reactia cu Reactiv Keller-Killiani
C. cromatografie pe strat subtire
D. reactia cu Reactiv Bouchardat
E. reactia cu Reactiv Schiff.
(pag. 196)
F1359071. In cursul tratamentului cu unele citostatice pot sa apara:

A. accidente cardiovasculare
B. disfunctii hepatice
C. edem pulmonar acut
D. alterari ale functiei renale
E. perforarea septului nazal.
(pag. 206)
F1359072. Intoxicatia acuta cu glicozide cardiotonice se caracterizeaza prin:

A. anorexie
B. fotofobie
C. surditate trecatoare
D. parestezii
E. mioza.
(pag. 196)
F1359073. La ce nivel se produc efecte toxice in intoxicatii acute cu derivati barbiturici ?

A. SNC
B. aparat respirator
C. piele si mucoase
D. aparat cardiovascular
E. aparat renal.
(pag. 138, 139)
F1359074. Tratamentul in intoxicatia cu glicozide cardiotonice consta in:

A. epurare gastrica
B. epurare renala
C. administrare de procaina
D. tratament simptomatic
E. administrare de perfuzii cu glucoza.
(pag. 196)
F1359075. Tratamentul in intoxicatiile acute cu IMAO consta in:

B. scoaterea din atmosfera toxica
C. diureza osmotica neutra
D. spalarea mucoaselor si tegumentelor
E. tratament simptomatic.
(pag. 155)
F1459076. Biotransformarea glicozidelor digitalice se face prin:

A. hidroliza
B. hidroxilare
C. epoxidare
D. conjugare
E. dismutatie
(pag. 195)
F1459077. Dozele toxice de digitalice determina:

A. scaderea concentratiei ionului K intramiocardic
B. cresterea concentratiei ionului K extramiocardic
C. scaderea concentratiei ionului Ca intramiocardic
D. cresterea concentratiei ionului Ca intramiocardic
E. scaderea concentratiei ionului K extramiocardic
(pag. 196)
F1459078. Efectele toxice sunt potentate daca fenotiazinele se asociaza cu:

A. etanol
B. fenobarbital
C. tetraciclina
D. mialgin
E. midazolam
(pag. 143)
F1459079. In cadrul reactiilor neurotoxice, sindromul cerebelos reversibil indus de terapia cu 5-

Fluorouracil se manifesta prin:
A. limfocitoza
B. ataxie
C. astenie musculara
D. tremuraturi
E. perforatii enterice
(pag. 206)
F1459080. In intoxicatia acuta cu IMAO tulburarile neuropsihice se manifesta prin:

A. tremuraturi
B. retentie urinara
C. halucinatii
D. tahicardie
E. convulsii urmate de stare comatoasa
(pag. 154)
F1459081. In terapeutica intoxicatiei digitalice se recomanda:

A. repaus absolut pentru prevenirea sincopei
B. administrarea de atropina in cazul ritmurilor bradicardice
C. NaCl
D. KCl in functie de datele ionogramei
E. chinidina si adrenalina
(pag. 196)
F1459082. In terapia intoxicatiei acute cu fenotiazine se urmareste:

A. provocarea emezei si lavajul gastric la pacientul in stare comatoasa
B. sustinerea functiei respiratorii

C. tratamentul insuficientei circulatorii acute
D. combaterea convulsiilor
E. mentinerea starii de agitatie psiho-motorie
(pag. 145)
F1459083. Mecanismul actiunii toxice al fenotiazinelor se realizeaza prin:

A. inhibarea proceselor oxido-reducatoare la nivel mitocondrial
B. accelerarea activitatii citocromoxidazei
C. inhibarea activitatii citicromoxidazei
D. cresterea transportului de electroni intre citocromul c si a
E. diminuarea transportului de electroni intre citocromul c si a
(pag. 143)
F1459084. Pacientii cu intoxicatie acuta prin supradozaj digitalic pot prezenta vedere colorata in:
A. roz
B. galben
C. verde
D. albastru
E. gri
(pag. 196)
F1459085. Prin terapie citostatica se poate induce deprimarea functiei hematopietice medulare
denumita:
A. aplazie medulara
B. hiperplazie medulara
C. hipoplazie medulara
D. atrofie medulara
E. neoplazie medulara
(pag. 206)
F1459086. Principalele manifestari clinice produse de farmacodependenta barbiturica sunt:

A. cresterea performantelor intelectuale si a capacitatii afective
B. vertij, tremor, dificultate in vorbire
C. lipsa sindromului de abstinenta
D. sindrom confuzional, halucinatii, delir
E. tentative de suicid
(pag. 140)
F1459087. Tablouri clinice variate si imprevizibile apar prin asocierea IMAO cu:
A. etanol
B. barbiturice
C. anestezice
D. tiroxina
E. insulina
(pag. 155)
F1459088. Un episod hipertensiv sever si consecutiv acestuia accidente vasculare cerebrale, aritmii,
edem pulmonar si chiar exitus apare prin asocierea IMAO cu:
A. bere
B. adrenomimetice
C. vin rosu
D. branzeturi fermentate
E. fructe proaspete
(pag. 155)
F1559089. Care din urmatoarele citostatice determina aparitia cistitelor hemoragice:

A. clofenul
B. ciclophosphamidul
C. methotrexatul
D. busulfanul
E. Vinkristinul
(pag. 5)
F1559090. Glicozele digitalice de biotransforma:

A. rapid
B. prin hidroliza componentelor glucidice
C. prin hidrixilare
D. prin conjugare
E. lent
(pag. 5)
F1559091. Timoanalepticele produc adverse manifestate prin tulburari neuropsihice exprimate prin:
A. insomnie
B. halucinaţii
C. delir
D. convulsii
E. somnolenţă
(pag. 5)
F1559092. Tratamentul intoxicatiei cu glicozidele cardiotonice consta in:

A. perfuzii cu glucoză
B. administrare de atropină
C. administrare de KCL
D. administrare de EDTA-Na2
E. administrare de adrenalină şi procaină
(pag. 5)
F1559093. Tulburarile vizuale produse de catre glicozidele cardiotonice in cadrul intoxicatiei acute
sunt:
A. amblopie
B. diplopie
C. vedere colorată în roşu
D. vedere colorată în negru
E. vedere colorată în galben, verde, albastru sau alb
(pag. 5)
F1659094. Aratati afirmatiile corecte privind simptomatologia intoxicatiei acute cu IMAO:

A. tulburari hematoligice (agranulocitoza)
B. tulburari neuropsihice (agitatie, tremuraturi, halucinatii)
C. tahicardie, uneori criza hipertensiva
D. hipertermie
E. coma hipoglicemica
(pag. 154-155)
F1659095. Aratati afirmatiile corecte. Efectele însirate prezinta o crestere în ordinea urmatoare:
digitoxina-digoxina-strofantina
A. intensitatea actiunii terapeutice
B. actiunea toxica
C. absorbtia perorala
D. tendinta de cumulare
E. timpul de înjumatatire biologic
(pag. 196)
F1659096. Aratati care sunt reactiile adverse comune aparute în urma terapiei îndelungate cu derivatii
fenotiazinici respectiv barbiturici:
A. scaderea trenzitului intestinal, greata, varsaturi
B. icter colestatic, retentie de urina
C. tulburari cardiovasculare: hipotensiune
D. efect teratogen
E. sindrom parkinsonian
(pag. 140,145)
F1659097. Aratati simptomele care apar în intoxicatia cronica cu derivatii barbiturici:

A. anemie
B. constipatie, scaderea secretiei gastro-intestinale
C. ciroza hepatica
D. tulburari psihice, scaderea capacitatii intelectuale, tulburari de memorie, ataxie
E. retentie hidrica, aparitia edemelor
(pag. 140)
F1659098. Efecte toxice pot aparea în administrare concomitenta a medicamentelor IMAO cu

urmatoarele substante, medicamente, alimente:
A. etanol
B. barbiturice
C. adrenomimetice
D. alimente bogate în tiramina
E. alimente bogate în glucide
(pag. 154-155)
F1659099. Factorii care determina nivelul plasmatic al derivatilor barbiturici sunt:

A. pH-ul suprafetei de absorbtie
B. biotransformare în functie de structura chimica
C. cantitatea de substanta ingerata
D. liposolubilitatea formei nedisociate
E. alcaloza care faciliteaza difuzia barbituricelor în tesuturi
(pag. 140)
F1659100. Factorii care favorizeaza aparitia toxicitatii glicozidelor cardiotonice sunt:

A. tulburari renale, insuficienta renala
B. terapie antiacida, administrare de Al(OH)3 per oral
C. hipokalemie
D. administrare concomitenta de chinidina
E. administrare de saruri de Ca
(pag. 196)
F1659101. Reactii adverse care apar în urma tratamentului prelungit cu derivatii fenotiazinici sunt:
A. sialoree, edem pulmonar

B. icter colestatic
C. tulburari extrapiramidale
D. dermatite, fotosensibilizare
E. tulburari hematologice (agranulocitoza, leucopenie)
(pag. 145)
F1659102. Simptomatologia intoxicatiei acute cu derivati barbiturici:

A. euforie, halucinatii, delir
B. tahicardie, puls bigeminal, xantopsie
C. hipoventilatie, respiratie Cheyne-Stokes, hipotonie, hipotensiune
D. coma cianotica, abolirea reflexelor
E. moartea are loc prin paralizia respiratorie
(pag. 140)
F1659103. Simptomele de debut ale intoxicatiei cu glicozide cardiotonice sunt:

A. tulburari psihice: confuzii, dezorientare, delir, halucinatii
B. tulburari auditive: zgomote în urechi, surditate temporara
C. fibrilatie ventriculara
D. sincopa cardiaca
E. ginecomastie
(pag. 196)
F1659104. Toxicodinamia derivatilor fenotiazinici se caracterizeaza prin:

A. deprimare SNC
B. efect alfa-adrenolitic
C. efect M-colinomimetic
D. inhibarea proceselor oxidative la nivelul mitocondriilor
E. efect teratogen
(pag. 143)
F1659105. Tratamentul intoxicatiei acute cu glicozide cardiotonice:

A. în coma se administreaza psihostimulante
B. combaterea bradicardiei prin administrare de adrenalina
C. combaterea aritmiei prin administrare de chinidina
D. combaterea bradicardiei cu atropina
E. adminisrare de KCl în perfuzie de glucoza
(pag. 196)
F2159106. In legatura cu medicamentele antitumorale sunt adevarate afirmatiile:

A. Cele mai frecvente reactii adverse au loc la nivelul maduvei hematoformatoare si a tesutului limfatic
B. In tesutul limfatic se produce o rapida distrugere celulara
C. Metotrexatul poate determina enterita hemoragica si perforatii
D. Metotrexatul determina opacifierea cristalinului pana la cataracta
E. Nu se produc reactii neurotoxice
(pag. 206)
F2159107. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la cinetica glicozizilor digitalici:

A. Localizarea in miocard nu difera in functie de doza
B. Digitoxigenina prin hidroxilare trece in digoxigenina
C. Se elimina lent pe cale renala
D. Nu exista pericolul de acumulare
E. Biotransformarea si eliminarea lenta determina acumularea si producerea de efecte toxice

(pag. 195)
F2159108. In legatura cu glicozizii digitalici sunt adevarate afirmatiile:

A. Produc inhibarea Na+/K+/ATP-azei membranare
B. Dozele toxice de digitalice determina scaderea concentratiei de K+ intramiocardic
C. Cel mai obisnuit simptom pentru intoxicatii cu glicozizi digitalici este reprezentat de bradicardie
D. Glicozizii digitalici produc actiune toxica prin legarea de anhidraza carbonica
E. Toxicitatea glicozizilor digitalici nu este dependenta de sensibilitatea individuala
(pag. 196)
F2159109. In intoxicatia acuta cu derivati barbiturici sunt false afirmatiile:

A. Derivatii barbiturici lezeaza direct ficatul si rinichii
B. Oliguria din comele barbiturice nu este secundara hipoxiei si hipotensiunii
C. Actiunea toxica este potentata in asociere cu analgezice, psiholeptice si etanol
D. Actiunea deprimanta cardiovasculara este consecutiva deprimarii centrilor vasomotori
E. Derivatii barbiturici inhiba metabolismul oxidativ al flavoproteinelor
(pag. 138)
F2159110. In intoxicatia acuta cu derivati barbiturici sunt contraindicate:

A. Perfuzii cu THAM
B. Administrare de cofeina
C. Spalatura stomacala, urmata de administrarea de purgativ salin
D. Perfuzii cu lactat de sodiu
E. Utilizarea unor antidoturi excitante SNC
(pag. 140-141)
F2159111. Referitor la toxicocinetica derivatilor barbiturici este adevarat ca:

A. Legarea de proteinele plasmatice este direct proportionala cu liposolubilitatea
B. Timpul de difuziune este mic la derivatii cu actiune rapida si mare la cei cu actiune lunga
C. Se biotransforma prin sulfurizare
D. Biotransformarea prin clivajul ciclului pirimidinic conduce la metaboliti cu toxicitate mare
E. Derivatii barbiturici sunt inhibitori enzimatici
(pag. 138)
F2159112. Semne caracteristice in intoxicatia acuta cu derivati barbiturici sunt:

A. Halucinatii si delir
B. Coma profunda, linistita
C. Hepatita cu evolutie grava, letala
D. Crize convulsive generalizate, cu aspect epileptiform
E. Reflexe osteotendinoase diminuate sau abolite
(pag. 139)
F2159113. In intoxicatia acuta cu barbiturici se indica:

A. Perfuzii cu THAM
B. Administrarea de cafeina
C. Spalatura stomacala, urmata de administrare de purgativ salin
E. Utilizarea unor antagonisti de tip excitant SNC
(pag. 140)
F2159114. In cazul glicozizilor digitalici nu este adevarat ca:
A. Biotransformarea are loc prin metilare

B. Are loc o eliminare rapida pe cale renala
C. Exista un IT mare
D. In tratamentul intoxicatiei se recomanda edetatul de sodiu
E. In cadrul analizei toxicologice se izoleaza din mediu acid
(pag. 195,196)
F2159115. In intoxicatia cu glicozizi cardiotonici se administreaza ca tratament:

A. Perfuzii cu glucoza
B. EDTA Na2
C. KCl
D. Chinidina
E. Adrenalina
(pag. 196)
F2159116. In timpul tratamentului cu antidepresive IMAO nu sunt permise asocierile cu:

A. Antidepresive triciclice
B. Adrenomimetice
C. Vitamine
D. Fenotiazine
E. Alimente care contin tiramina
(pag. 155)
F2159117. Fenotiazinele:
A. Produc efecte teratogene
B. Se biotransforma in proportii reduse, totii metabolitii rezultati fiind inactivi.
C. In cazul intoxicatiei acute se manifesta HTA grava
D. Semnul caracteristic in intoxicatia acuta este midriaza ce persista cateva ore dupa iesirea din coma
E. In asociere cu gipnotice efectele toxice se potenteaza
(pag. 142, 143)
F2159118. Toxicocinetica fenotiazinelor are urmatoarele caracteristici:

A. Biotransformarea are loc foarte lent
B. 4/5 dintre metaboliti sunt polari
C. Metabolitii polari sunt N-oxizii si cei dezalchilati
D. 7-hidroxiclorpromazina este un metabolit activ
E. Calea secundara de eliminare este prin fecale
(pag. 143)
F2159119. In cazul neurolepticelor fenotiazinice:

A. Efectele toxice cardiovasculare constau in hipotensiune arteriala si tahicardie.
B. Are loc stimularea centrilor respiratori.
C. Mecanismul actiunii toxice consta in inhibarea proceselor oxidoreducatoare la nivelul mitocondriilor
D. Nu se semnaleaza dependenta si efecte teratogene
E. Este indicata asocierea cu analgezice, hipnotice, narcotice
(pag. 145, 143)
F2159120. Alegeti afirmatiile false referitoare la medicamentele antitumorale:

A. Unele citostatice pot produce opacefierea cristalinului pana la cataracta
B. Actiunea la nivelul foliculilor pilosi se exprima prin instalarea alopeciei partiale
C. Prin reactiile neurotoxice se inregisreaza sindrom cerebelos reversibil
D. Nu determina leucopenie
E. Nu altereaza functia renala

(pag. 206)
F2159121. In timpul tratamentului cu antidepresive IMAO nu sunt permise:

A. Asocierea cu antidepresive triciclice
B. Asocierea cu narcotice
C. Asocierea cu diuretice
D. Asocierea cu fenotiazine
E. Consumul de alimente care contin tiramina
(pag. 154-155)
F2159122. In legatura cu toxicocinetica IMAO este adevarat ca:

A. Predomina scindarea hidrolitica, N-oxidarea si acilarea.
B. Unul din metabolitii cei mai toxici ai iproniazidei este radicalul liber izopropil.
C. Se absorb rapid.
D. Se elimina pe cale renala.
E. Nivelul sanguin scade rapid.
(pag. 154-155)

A. Biotransformarea poate avea loc prin metilare
D. In tratamentul intoxicatiei se recomanda edeteatul de sodiu
E. Unul din efectele adverse este ginecomastia
(pag. 195-196)
F2159124. Medicamentele antitumorale au:

A. Actiune antiproliferativa asupra tumorilor canceroase se poate manifesta si la nivelul tesuturilor normale cu
activitate proliferativa intensa
B. Efecte adverse mai ales la nivelul maduvei osoase, tesutului limfatic, mucoasei digestive, gonadelor si
foliculilor pilosi
C. Efecte hematotoxice importante
D. Efecte asupra descendentilor constand in malformatii congenitale
E. Efecte antidispeptice
(pag. 206)
F2159125. In intoxicatia acuta cu derivati barbiturici se indica:

A. Perfuzii cu THAM
C. Spalatura gastica urmata de administrarea de purgativ salin
D. Perfuzii cu lactat de sodiu sau carbonat acid de sodiu
E. Utilizarea unor excitanti SNC ca antidoturi farmacodinamice
(pag. 140, 141)
F2159126. Referitor la toxicocinetica derivatilor barbiturici este adevarat ca:

A. Legarea de proteinele plasmatice este direct proportionala cu liposolubilitatea
B. Timpul de difuziune este mic la derivatii cu actiune rapida si mare la cei cu actiune lunga
C. Se biotransforma prin sulfurizare
D. Biotransformarea prin clivajul ciclului pirimidinic conduce la metaboliti cu toxicitate mare
E. Derivatii barbiturici sunt inhibitori enzimatici
(pag. 138)
F2159127. Semne caracteristice in intoxicatia acuta cu derivati barbiturici sunt:

A. Halucinatii si delir
B. Coma profunda, linistita
C. Hepatita cu evolutie grava, letala
D. Crize convulsive generalizate, cu aspect epileptoform
E. Reflexe osteotendinoase diminuate sau abolite
(pag. 139)
F2159128. In intoxicatia acuta cu derivati barbiturici se indica:

A. Perfuzii cu THAM
C. Spalatura stomacala, urmata de administrare de purgativ salin
E. Utilizarea unor antagonisti de tip excitant SNC
(pag. 140)

A. Biotransformarea are loc prin metilare
D. In tratamentul intoxicatiei se recomanda edetatul de sodiu
E. In cadrul analizei toxicologice se izoleaza din mediu acid
(pag. 195, 196)
F2159130. In intoxicatia cu glicozizi cardiotonici se administreaza ca tratament:

A. Perfuzii cu glucoza
B. EDTANa2
C. KCl
D. Chinidina
E. Adrenalina
(pag. 196)
F2159131. In timpul tratamentului cu antidepresive IMAO nu sunt permise asocierile cu:

B. Adrenomimetice
C. Vitamine
D. Fenotiazine
E. Alimente care contin tiramina
(pag. 155)
F2159132. Fenotiazinele:
A. Produc efecte teratogene
B. Se biotransforma in proportii reduse, toti metabolitii rezultati fiind inactivi.
C. In cazul intoxicatiei acute se manifesta HTA grava.
D. Semnul caracteristic in intoxicatia acuta este midriaza ce persista cateva ore dupa iesirea din coma.
E. In asociere cu hipnotice efectele toxice se potenteaza.
(pag. 142, 143)
F2159133. Toxicocinetica fenotiazinelor are urmatoarele caracteristici:

A. Biotransformarea are loc foarte lent.
B. 4/5 dintre metaboliti sunt polari.
C. Metabolitii polari sunt N-oxizii si cei dezalchilati.
D. 7-hidroxiclorpromazina este un metabolit activ.

E. Calea secundara de eliminare este prin fecale.
(pag. 143)
F2159134. In cazul neurolepticelor fenotiazinice:

A. Efectele toxice cardiovasculare constau in hipotensiune arteriala si tahicardie.
B. Are loc stimularea centrilor respiratori.
C. Mecanismul actiunii toxice consta in inhibarea proceselor oxidoreducatoare la nivelul mitocondriilor.
D. Nu se semnaleaza dependenta si efecte teratogene.
E. Este indicata asocierea cu analgezice, hipnotice, narcotice.
(pag. 145, 143)
F2159135. Alegeti afirmatiile false :

A. Unele citostatice pot produce opacifierea cristalinului pana la cataracta.
B. Actiunea la nivelul foliculilor pilosi se exprima prin instalarea alopeciei partiale.
C. Printre reactiile neurotoxice se inregistreaza sindrom cerebelos reversibil.
D. Nu determina leucopenie
E. Nu altereaza functia renala.
(pag. 206)
F2259136. Efectele toxice ale fenotiazinelor sunt potentate prin asocierea cu:
A. hipnotice
B. etanol
C. analgezice
D. cardiotrope
E. curarizante
(pag. 143)
F2259137. Tulburarile cardiocirculatorii observate in intoxicatia acuta cu fenotiazine sunt:

A. hipertensiunea
B. hipotensiunea
C. tahicardia
D. bradicardia
E. insuficienta circulatorie acuta
(pag. 145)
F2259138. Pentru tratamentul intoxicatiei acute cu fenotiazine se recomanda:

A. provocarea varsaturilor, daca pacientul este in convulsii
B. epurare renala prin diureza alcalina
C. combaterea convulsiilor si a agitatiei psihomotorii
D. administrarea de excitante ale SNC
E. tratamentul insuficientei respiratorii si a insuficientei circulatorii acute
(pag. 145)
F2259139. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la biotransformarea iproniazidei sunt adevarate?
A. iproniazida se metabolizeaza prin hidroliza, urmata de N-hidroxilare
B. iproniazida se metabolizeaza prin N-acetilare
C. iproniazida este bioactivata in urma unei reactii de N-hidroxilare a izopropilhidrazinei
D. metabolizarea iproniazidei conduce la formarea de ioni carboniu
E. iproniazida nu este bioactivata in urma metabolizarii
(pag. 154)
F2259140. Actiunea toxica a IMAO se manifesta la nivelul:

A. aparatului renal
B. SNC
C. aparatului cardiovascular
D. aparatului respirator
E. maduvei hematoformatoare
(pag. 154)
F2259141. Care din alimentele urmatoare sunt susceptibile sa produca efecte toxice la asocierea cu
IMAO:
A. laptele dulce
B. branza fermentata
C. legumele proaspete
D. vinul rosu
E. berea
(pag. 154)
F2259142. Care sunt tulburarile cardiovasculare observate in intoxicatia acuta cu IMAO?

A. hipotensiunea
B. colapsul cardiovascular
C. bradicardia
D. tahicardia
E. aritmiile ventriculare
(pag. 154)
F2259143. Care din urmatoarele substante produce la asocierea cu IMAO un episod hipertensiv sever?
A. narcoticele
B. derivatii barbiturici
C. adrenomimeticele
D. insulina
E. tiramina
(pag. 155)
F2259144. Care sunt cele mai grave consecinte ale episodului hipertensiv survenit in urma asocierilor
cu IMAO?
A. colapsul cardiovascular
B. accidentele vasculare cerebrale
C. anemia
D. edemul pulmonar
E. decesul
(pag. 155)
F2259145. Care din urmatoarele medicamente pot conduce la efecte adverse grave in urma asocierii cu
IMAO?
A. antidepresivele triciclice
B. fenotiazinele
C. analgezicele antipiretice
D. analgezicele narcotice
E. derivatii barbiturici
(pag. 155)
F2259146. Toxicitatea glicozidelor digitalice este influentata de urmatoarele caracteristici

farmacocinetice:
A. absorbtia rapida la nivelul mucoasei intestinale, indiferent de tipul de preparat

B. biotransformarea rapida, cu formarea de metaboliti mai toxici
C. biotransformarea lenta
D. acumularea la nivelul miocardului
E. eliminarea lenta
(pag. 195)
F2259147. Actiunea toxica a glicozidelor cardiotonice se explica prin:

A. mecanisme diferite de cele responsabile de actiunea farmacologica
B. perturbarea mecanismelor de transport ionic
C. perturbarea ATP-azei Ca2+ - dependente
D. perturbarea ATP-azei Na+, K+ - dependente
E. scaderea concentratiei intramiocardice a Ca2+
(pag. 196)
F2259148. In preintoxicatia terapeutica cu glicozide digitalice se observa in special:

A. ginecomastie
B. convulsii
C. tulburari generale nespecifice
D. bradicardie
E. tulburari de vedere
(pag. 196)
F2259149. Tulburarile necardiace principale din intoxicatia acuta cu glicozide cardiotonice sunt:
A. tulburari digestive
B. tulburari renale
C. tulburari neuropsihice
D. tulburari vizuale
E. tulburari auditive
(pag. 196)
F2259150. Absorbtia derivatilor barbiturici este favorizata de:

A. prezenta formei nedisociate, asigurata de pH-ul scazut de la nivel gastric
B. prezenta formei disociate, asigurata de pH-ul ridicat de la nivelul intestinului subtire
C. un coeficient de partitie lipide/apa scazut
D. un coeficient de partitie lipide/apa ridicat
E. suprafata mare a mucoasei intestinale si timpul lung de contact cu aceasta
(pag. 137)
F2259151. Proprietatile derivatilor barbiturici care le influenteaza toxicitatea sunt:

A. liposolubilitatea
B. legarea de proteinele tisulare si plasmatice
C. eliminarea biliara
D. eliminarea prin secretia lactata
E. timpul de injumatatire biologica
(pag. 137-138)
F2259152. Eliminarea renala a derivatilor barbiturici prezinta urmatoarele caracteristici:

A. se face numai sub forma netransformata
B. se face numai sub forma de metaboliti
C. este direct proportionala cu disocierea
D. este favorizata de alcalinizarea plasmatica si interstitiala
E. este favorizata de acidularea urinei

(pag. 138)
F2259153. Actiunea toxica a derivatilor barbiturici se manifesta la nivelul:

A. SNC
B. cardiovascular
C. respirator
D. hepatic
E. hematic
(pag. 138)
F2259154. Coma barbiturica se caracterizeaza prin:

A. agitatie
B. hipertonie musculara
C. facies congetiv, usor cianotic
D. reflexe diminuate sau abolite
E. pupile normale, mai rar midriatice
(pag. 139)
F2259155. Tulburarile respiratorii din coma barbiturica se manifesta prin:

A. hiperventilatie
B. hipoventilatie
C. incarcari bronsice ce evolueaza spre infectii pulmonare
D. edem pulmonar lezional
E. emfizem pulmonar
(pag. 139)
F2259156. Tulburarile cardiocirculatorii din coma barbiturica se manifesta prin:

A. hipertensiune
B. hipotensiune
C. bradicardie
D. usoara tahicardie
E. prabusire tensionala in formele grave de intoxicatie
(pag. 140)
F2259157. Farmacodependenta barbiturica are urmatoarele caracteristici:

A. toleranta instalata fata de efectul hipnotic
B. toleranta instalata fata de efectul anticomitial
C. toleranta specifica fata de un anumit derivat
D. producerea dependentei fizice si psihice
E. aparitia sindromului de abstinenta la intreruperea brusca a administrarii dozelor
(pag. 140)
F2259158. Sindromul de abstinenta din farmacodependenta barbiturica se caracterizeaza prin:

A. somnolenta
B. anxietate
C. delir
D. convulsii
E. hipertensiune
(pag. 140)
F2259159. Principalele manifestari clinice produse in farmacodependenta barbiturica sunt:
A. tulburarile psihice
B. tulburarile neurologice
C. pierderea ponderala
D. tulburarile hepatice
E. tulburarile digestive
(pag. 140)
F2259160. In tratamentul intoxicatiei acute cu derivati barbiturici sunt contraindicate:

A. favorizarea eliminarii prin provocarea poliuriei alcaline
B. spalatura gastrica urmata de administrarea de purgativ salin
C. provocarea de varsaturi la pacientii comatosi
D. administrarea de excitanti ai SNC ca antidoturi farmacologice
E. sustinerea respiratiei si circulatiei
(pag. 141-142)
F2259161. Actiunea toxica a fenotiazinelor se manifesta la nivel:

A. SNC
B. respirator
C. cardiovascular
D. renal
E. hematic
(pag. 143)
F2259162. Mecanismul de producere a insuficientei respiratorii induse de fenotiazine se explica prin:

A. lezarea parenchimului pulmonar
B. deprimarea centrilor respiratori
C. ingrosarea pleurei
D. inlaturarea surfactantului
E. paralizia motricitatii traheobronsice
(pag. 143)
F2259163. Efectele toxice cardiovasculare induse de fenotiazine sunt consecinta:

A. actiunii M-colinolitice
B. actiunii colinergice
C. actiunii alfa-adrenergice
D. actiunii alfa-adrenolitice
E. hipoxiei si tulburarilor respiratorii
(pag. 143)
F2259164. In intoxicatia acuta cu glicozide digitalice sunt caracteristice urmatoarele tulburari vizuale:
A. conjunctivitele
B. cataracta
C. cecitatea, ca urmare a distrugerii nervului optic
D. diplopia
E. vederea colorata
(pag. 196)
F2259165. Tulburarile cardiovasculare din intoxicatia acuta cu glicozide digitalice:

A. dau nota de gravitate a intoxicatiei
B. sunt de obicei primele manifestari observate
C. pot conduce la deces prin sincopa cardiaca
D. se rezolva imediat dupa intreruperea administrarii
E. sunt agravate de prezenta Ca2+

(pag. 196)
F2259166. Printre efectele adverse ale glicozidelor cardiotonice se numara:

A. manifestarile digestive
B. manifestarile hematice
C. manifestarile cardiovasculare
D. manifestarile neuropsihice
E. manifestarile senzoriale
(pag. 196)
F2259167. Tratamentul intoxicatiei acute cu glicozide cardiotonice presupune:

A. epurare gastrica, indiferent de momentul in care s-a produs intoxicatia
B. corectarea bradicardiei, prin administrare de atropina
C. administrarea de clorura de potasiu, in functie de datele ionogramei
D. administrarea de EDTA-Na2
E. administrarea de versenat de calciu
(pag. 196)
F2259168. Ce substante sunt contraindicate in caz de intoxicatie cu glicozide cardiotonice?

A. chinidina
B. atropina
C. clorura de potasiu
D. adrenalina
E. sarurile de calciu
(pag. 196)
F2259169. Toxicitatea medicamentelor antitumorale se datoreaza:

A. actiunii antiproliferative selective
B. actiunii neselective la nivelul tuturor tesuturilor
C. actiunii neselective asupra tesuturilor caracterizate prin activitate proliferativa intensa
D. metabolizarii intense
E. acumularii
(pag. 206)
F2259170. Printre tesuturile care devin tinta actiunii toxice a medicamentelor antitumorale, ca urmare a
unei actiuni antiproliferative intense, se numara:
A. SNC
B. maduva hematoformatoare
C. foliculii pilosi
D. mucosa digestiva
E. tesutul limfatic
(pag. 206)
F2259171. Efectele adverse ale medicamentelor antitumorale ca urmare a actiunii la nivelul maduvei
hematoformatoare sunt:
A. leucopenia
B. leucocitoza
C. anemia hemolitica
D. pancitopenia
E. trombocitopenia
(pag. 206)
F2259172. Efectele medicamentelor antitumorale asupra gonadelor se manifesta prin:

A. sarcini multiple
B. impotenta
C. alterarea spermatogenezei
D. sterilitate
E. nasteri premature
(pag. 206)
F2259173. Implicatiile toxicologice ale glicozidelor cardiotonice sunt datorate:

A. factorului relativ de securitate mic
B. intoxicatiilor acute voluntare sau accidentale produse prin supradozare
C. tratamentelor prelungite, cand nu se respecta rata de consum
D. intoxicatiilor cronice profesionale
E. intoxicatiilor cronice voluntare
(pag. 195)
F2359174. In intoxicatiile acute, derivatii barbiturici produc efecte toxice la nivelul:

A. aparatului respirator
B. SNC
C. aparatului cardiovascular
D. piele si mucoase
E. renal
(pag. 139-140)
F2359175. Intoxicatiile cu derivati barbiturici se trateaza cu:

A. epurare renala
B. spalatura gastrica
C. administrare de purgativ salin
D. provocarea poliuriei alcaline
E. evacuarea din mediul toxic.
(pag. 140-141)

A. facies congestiv, usor cianotic
B. lipsa transpiratiilor abundente
C. hipertonie musculara si sensibilitate
D. reflexe osteotendinoase, corneene si de deglutitie diminuate sau abolite
E. pupilele sunt normale, mai rar in midriaza.
(pag. 139-140)
F2359177. Farmacodependenta barbiturica se caracterizeaza prin:

A. tulburari psihice, in cazuri grave confuzii mintale
B. tulburari neurologice
C. crestere ponderala
D. tulburari cardiocirculatorii
E. poliurie, consecutiv cu inhibarea hormonului antidiuretic.
(pag. 140)
F2359178. Efectele adverse ale IMAO sunt:

A. tulburari cardiovasculare
B. manifestari cutanate
C. tulburari neuro-psihice
D. tulburari digestive
E. tulburari hepatice
(pag. 154-155)
F2359179. IMAO isi manifesta actiunea toxicologica prin:

A. excitarea si deprimarea SNC
B. efecte cardiovasculare
C. efecte respiratorii
D. paralizia motricitatii traheo-bronsice
E. surditate trecatoare.
(pag. 154)
F2359180. Intoxicatiile acute cu IMAO se trateaza prin:

A. scoaterea din atmosfera toxica
B. spalatura stomacala
C. diureza osmotica neutra
D. spalarea mucoaselor si tegumentelor
E. tratament simptomatic.
(pag. 155)
F2359181. IMAO pot sa produca efecte toxice grave la asociere cu:

B. narcotice
C. barbiturice
D. halogeni si acizi halogenati
E. adrenomimetice si tiamina.
(pag. 155)
F2359182. Fenotiazinele au ca efecte toxice:

A. deprimarea centrilor respiratori si paralizia motricitatii traheo-bronsice
B. deprimarea SNC
C. efecte toxice cardiovasculare, hipertensiune si bradicardie
D. tulburari cutanate si endocrine
E. manifestari toxice neuropsihice.
(pag. 143)
F2359183. Actiunea toxica a fenotiazinelor este potentata de:

A. analgezice
B. alcoolul etilic
C. derivati purinici
D. curarizante
E. hipnotice.
(pag. 143)
F2359184. Efectele adverse principale ale fenotiazinelor in tratament prelungit sunt:

A. tulburari respiratorii
B. hipertensiune si bradicardie
C. inhibarea secretiilor gastro-intestinale
D. manifestari cutanate si endocrine
E. tulburari renale.
(pag. 145)
F2359185. Tratamentul in intoxicatia cu fenotiazine consta in:

A. epurare gastrica
B. administrare de dimercaptopropanol
C. epurare renala
D. combaterea convulsiilor si starii de agitatie psihomotorie
E. combaterea insuficientei respiratorii si circulatorii.
(pag. 145)
F2359186. Glicozidele cardiotonice isi manifesta actiunea toxica prin:

A. scaderea efectelor terapeutice
B. efecte neuropsihice
C. efecte digestive
D. efecte senzoriale
E. insuficienta renala acuta.
(pag. 196)
F2359187. Efectele adverse ale tratamentului cu glicozide cardiotonice sunt:

A. manifestari digestive
B. manifestari senzoriale
C. manifestari cutanate
D. ginecomastie
E. tulburari cardiovasculare.
(pag. 196)
F2359188. Intoxicatii cu glicozide cardiotonice sunt tratati prin:

A. epurare gastrica
B. epurare renala
C. spalarea tegumentelor cu jet continuu de apa
D. perfuzii cu glucoza, administrare de clorura de potasiu
E. prevenirea sincopei prin repaus absolut.
(pag. 196)
F2359189. Tulburarile vizuale din intoxicatiile acute cu glicozide cardiotonice constau in:
A. vedere colorata in roz-rosu
B. ambliopie
C. diplopie
D. vedere colorata in galben, verde, albastra
E. mioza.
(pag. 196)
F2359190. In cursul tratamentului cu unele medicamente citostatice se pot inregistra:

A. accidente cardiovasculare
B. alterari ale functiei renale
C. manifestari la nivelul unghiilor
D. disfunctii hepatice
E. opacifierea cristalinului pana la cataracta.
(pag. 206)
F2359191. Efectele adverse ce pot sa apara, la nivelul maduvei hematoformatoare, in urma

tratamentului cu citostatice sunt:
A. insuficienta respiratorie
B. leucopenie, granulocitopenie
C. deprimarea functiei hematopoietice

D. greturi, varsaturi, anorexie
E. anemie.
(pag. 206)
F2359192. Unele citostatice pot induce accidente neurologice prin:

A. afectarea nervilor cranieni si leziuni ale SNC
B. confuzii mintale
C. crize convulsive
D. sindromul cerebelos ireversibil (5-fluouracil)
E. hiperpirexie care poate evolua spre exitus.
(pag. 206)
F2359193. Ce efecte toxice apar prin inhibarea proliferarii celulelor mucoasei tubului digestiv?
A. dispepsie, greturi, varsaturi
B. stomatita ulceroasa si enterita
C. cistita hemoragica si perforatii
D. enterita hemoragica si perforatii
E. avortul si efecte teratogene.
(pag. 206)
F2559194. Tratamentul intoxicatiei acute cu glicozide cardtotonice:

A. In coma se administreaza psihostimulante
B. combaterea bradicardiei prin administrare de adrenalina
C. combaterea aritmiei prin administrare de chinidina
D. combaterea bradicardiei cu atropina
E. adminisrare de KCI in perfuzie de glucoza
(pag. 196)
F2559195. Prin terapie citostatica se poate induce deprimarea functiei hematopietice medulare
denumită
A. aplazie medulara
B. hiperplazie medulara
C. hipoplazie medulara
D. atrofie medulara
E. neoplazie medulara
(pag. 206)
F2559196. Dozele toxice de digitalice determină:

A. scaderea concentratiei ionului K intramiocardic
B. cresterea concentratiei ionului K extramiocardic
C. scaderea concentratiei ionului Ca intramiocardic
D. cresterea concentratiei ionului Ca intramiocardic
E. scaderea concentratiei ionului K extramiocardic
(pag. 196)
F2559197. Glicozidele cardtotontce pot fi identificate prin

A. reactia Parri
B. reactia cu Reactiv Keller-Killiani
C. cromatografie pe strat subtire
D. reactia cu Reactiv Bouchardat
E. reactia cu Reactiv Schiff.
(pag. 196)
F2559198. Care sunt efectele toxice produse de fenotiazine asupra organismului ?

A. deprimarea SNC
B. deprimarea centrilor respiratorii
C. paralizia motricitatii traheobronsice
D. bradicardie
E. hipotensiune.
(pag. 143)
F2559199. Care sunt efectele adverse adevarate care au loc la nivelul maduvei hematofonmatoare in
tratamentui cu citostatice
A. deprimarea functiei hematopoietice
B. leucopenie
C. trombocitopenie
D. anemie
E. greturi si varsaturi
(pag. 206)
F2559200. Care sunt caracteristicile adevarate ale sindromului cerebelos ce apare in tratamentui cu
citostatice?
A. ataxie
B. hemoragie digestiva
C. slabiciune musculara
D. tremuraturi
E. hipertermie
(pag. 206)
F2559201. Care este tratamentui real in intoxicatia acuta cu fenotiazine?

A. administrarea de dimercaptopropanol
B. epurarea gastrica
C. scoaterea din atmosfera toxica
D. epurarea renala
E. tratamentui simptomatic
(pag. 145)
F2559202. Care dintre substantele enumerate mai jos potenteaza actiunea toxica a fenotiazinelor ?
A. curarizante
B. purine
C. etanol
D. narcotice
E. hipnotice
(pag. 143)
F2559203. Care din urmatoarele afirmatii privind tratamentul in intoxicatia cu derivati barbiturici sunt
adevarate ?
B. administrarea de purgativ salin
C. administrarea de amfetamina
D. epurarea renala
E. provocarea poliuriei alcaline
(pag. 140-141)
F2559204. Tulburarile cardiocirculatorii din intoxicatia acuta cu derivati barbiturici sunt:

A. bradicardia severa
B. hipotensiunea
C. tahicardia usoara
D. hipertensiunea
E. starea de soc pentru derivatii cu actiune rapida
(pag. 140)
F2559205. Toxicitatea medicamentelor antineoplazice se manifesta cel mai frecvent la nivelul:

A. maduvei hematoformatoare
B. palmanului
C. sistemului nervos periferic
D. mucoasei digestive
E. foliculilor pilosi
(pag. 206)
F2559206. Toleranta in cazul utilizarii cronice a derivatilor barbiturici:

A. se instaleaza fata de efectul hipnotic
B. se instaleaza fata de efectul anticomitial
C. este specifica fata de un anumit derivat
D. apare mai repede la derivatii cu actiune rapida
E. apare mai repede la derivatii cu actiune tenta
(pag. 140)
F2559207. Printre principalete efecte adverse ale fenotiazinelor se numara:

A. stimularea secretiilor gastrointestinal
B. icterul colestatic
C. hipertensiunea
D. tulburarile neurologice
E. tulburarile hematologice
(pag. 145)
F2559208. Principalele tulburari intilnite in intoxicatia acuta cu fenotiazine sunt:

A. tulburarile hepatice de origine necrotica
B. tulburarile neurologice
C. tulburarile cutanate
D. tulburarile cardiocirculatorii
E. tulburarile psihice
(pag. 143-145)
F2559209. La asocierea IMAO cu adrenomimetice sau cu tiramina pot sa apara:

A. episoade hipertensive severe
B. hipotensiune pana la colaps
C. accidente vasculare cerebrate
D. insuficienta renala acuta
E. edem pulmonar
(pag. 155)
F2559210. In preintoxicatia terapeutica cu glicozide cardiotonice se observa:

A. cefalee
B. vomismente violente ce pot conduce la deshidratare
C. bradicardie
D. sincopa cardiaca
E. tulburari vizuale
(pag. 196)

A. diminuarea sau abolirea reflexelor
B. hipertermie prin mecanism central
C. hipertonie musculara
D. pupile miotice in toate cazurile
E. facies congestiv si transpiratii abundente
(pag. 139)
F2659212. Cum se procedează în farmacie cu prescriptiile în care sunt prescrise substantele toxice ?
A. Se restituie bolnavului sau delegatului său
B. Se retin si se păstrează în farmacie
C. La cererea bolnavului i se poate elibera o copie
D. Repetarea elaborării preparatului se poate face pe baza copiei
E. Repetarea elaborării se poate efectua numai pe baza unei noi prescriptii
(pag. 11, pag 290)
F2659213. Doza maximă pe 3 zile poate fi depăsită în cazul următoarelor afectiuni:

A. colecistite acute dureroase
B. litiază renală
C. neoplasm incurabil cu citostatice
D. arterită avansată în stadiu de gangrenă
E. cardiopatie decompensată cu dispnee nocturnă netratabilă cu alte mijloace
(pag. 10, pag. 41)
F2659214. Prescriptia medicală care se poate elibera pe 10 sau 15 zile în cazul afectiunilor grave de la
Art. 62 din legea stupefiantelor, trebuie să îndeplinească următoarele forme legale:
A. să cuprindă numele si prenumele bolnavului, numărul buletinului de identitate, adresa lui
B. diagnosticul
C. denumirea si cantitatea produsului stupefiant pentru o zi
D. atât prescriptia medicală cât si certificatul medical să fie vizată de medicul director al spitalului
E. la mentiunea "sic volo" dozele maxime pot fi depăsite
(pag. 10, pag. 41)
F2659215. Depozitele de medicamente vor înainta Ministerului Sănătătii - Directia farmaceutică si a

aparaturii medicale, situatii anuale cuprinzând:
A. denumirea si cantitătile de produse toxice si stupefiante intrate în depozit
B. unitătile care au efectuat livrarea s-au intreprinderea producătoare
C. data la care intreprinderea producătoare a fabricat produsul stupefiant
D. unitătile cărora li s-au livrat produse stupefiante
E. stocul existent la sfârsitul anului
(pag. 10, pag 38)
F2659216. Numerotarea formularelor si aplicarea timbrului sec pe formularele solicitate de unitătile

sanitare se face conform Art. 74 care prevede:
A. masina specială pentru aplicarea timbrului sec se obtine pe baza aprobării Ministerului Sănătătii
B. masina se păstrează la unitatea sanitară emitentă a prescriptiilor
C. se păstrează la Directia Sanitară Judeteană, respectiv a Municipiului Bucuresti
D. numerotarea si aplicarea timbrului sec se face de contabilul Directiei Sanitare Judetene
E. se face de un farmacist sau un medic autorizat de directorul Directiei Sanitare Judetene
(pag. 10, pag. 49)
F2659217. Efectele secundare nedorite ale medicaţiei cu Ciclofosfamida pot fi:

A. Accidente cardiovasculare
B. Instalarea alopeciei
C. Accidente neurologice
D. Disfuncţii hepatice
E. Efect teratogen
(pag. 206)
F2659218. Intoxicaţia acută cu derivaţii barbiturici se caracterizează prin:

A. Tulburări neuropsihice în faza de debut
B. Tahicardie, fibrilaţie ventriculară
C. Hipoventilaţie şi hipotonie
D. Comă cianotică
E. Moarte prin convulsii epileptiforme
(pag. 137)
F2659219. Efecte secundare apărute în cursul administrării de lungă durată a derivaţiilor fenotiazinici
pot fi:
A. Tulburări gastro-intestinale cu hipersalivaţie, colici abdominale
B. Tulburări hepatice, icter colestatic
C. Tulburări extrapiramidale, dischinezii
D. Acţiune teratogenă
E. Tulburări cutanate (fotosensibilitate) şi endocrine
(pag. 142)
F2659220. Factorii, care favorizează apariţia toxicităţii glicozidelor cardiotonice sunt:

A. Administrarea de săruri de calciu
B. Administrarea de EDTA-Na2
C. Administrare concomitentă de chinidină
D. Tulburări renale şi cardiace
E. Administrare de săruri de potasiu
(pag. 195)
F2659221. Efectele toxice se pot agrava în administrarea concomitentă a medicamentelor IMAO cu

următoarele substanţe, medicamente sau alimente:
B. Etanol
C. Asociere cu fenotiazine
D. Alimente bogate în glucide
E. Alimente bogate în tiramină
(pag. 154)
F2659222. Arătaţi afirmaţiile corecte privind efectele secundare nedorite ale medicaţiei IMAO:
A. Tulburări hepatice
B. Tulburări neuropsihice: agitaţie, tremurături, halucinaţii
C. Sindromul parkinsonian
D. Hipertermie
E. Convulsii tonico-clonice
(pag. 154)
F2659223. Arătaţi afirmaţiile corecte. La glicozidele cardiotonice efectele înşirate cresc de la digoxina -
> strofantina:
A. Biodisponibilitatea perorală
B. Potenţialul toxic
C. Intensitatea efectului terapeutic
D. Tendinţa de cumulare
E. Timpul de înjumătăţire biologică
(pag. 195)
F2659224. Simptomele tardive ale intoxicaţiilor cu glicozide cardiotonice:

A. Tulburări neuropsihice
B. Tulburări digestive
C. Bloc atrio-ventricular
D. Bradicardie, puls bigeminat
E. Fibrilaţie ventriculară
(pag. 195)
F2659225. Factorii, care pot creşte nivelul plasmatic al derivaţiilor barbiturici:

A. Valoarea acidă a pH-lui la locul de absorbţie
B. Liposolubilitatea mărită a derivatului barbituric
C. Alcaloza endogenă
D. Calea de administrare parenterală
E. Terapie antiacidă, administrare de hidroxid de aluminiu p.o.
(pag. 137)
F2659226. Reacţiile adverse în tratamentul prelungit cu derivaţii fenotiazinici sunt:

A. Agitaţie psihomotorie, tulburări neuropsihice
B. Sindrom parkinsonian
C. Tulburări cutanate, fotosenzibilitate
D. Efecte teratogene
E. Hipertermie, crize de hipertensiune
(pag. 142)
F2659227. Biotransformarea iproniazidei prezintă următoarele etape:

A. Scindare hidrolitică
B. Acetilare
C. Formarea ionului de carboniu
D. N-oxidare
E. Desciderea ciclului benzenic
(pag. 154)
F2659228. Mecanismul de acţiune al derivatiilor IMAO:

A. Blocarea degradării catecolaminelor în SNC
B. Acumularea presinaptică a catecolaminelor în SNC
C. Creşterea concentraţiei serotoninei în SNC
D. Inhibiţia enzimelor microzomale
E. Inducerea enzimelor microzomale, ca inductor enzimatic
(pag. 154)
F2659229. Căile principale de biotrasformare a fenotiazinelor:

A. Sulfoxidarea prin cedarea de doi electroni
B. Sulfoxidarea prin acceptarea de doi electroni
C. Desfacerea ciclului fenotiazinic

D. N- oxidarea în catena laterală
E. Dezaminarea oxidativă
(pag. 142)
F2659230. Mecanismul de acţiune al derivaţiilor barbiturici:

A. Inhibiţia enzimelor microzomale
B. Inhibiţia respiraţiei celulare
C. Inhibiţia formării ATP
D. Diminuarea consumului de oxigen în ţesutul nervos
E. Inhibiţia colinesterazei serice
(pag. 137)
F2659231. Principiile de tratament în intoxicaţiile acute cu derivaţii fenotiazinici:

A. diureză forţată
B. combaterea agitaţiei psihomotorie
C. administrarea de stimulante centrale, amfetamine
D. administrarea de derivaţi barbiturici cu acţiune rapidă
E. oxigenarea bolnavului
(pag. 142)
F2659232. După prevederile articolului 7 din Legea nr. 73/1969 se pot prescrie si elibera pe formulare
obisnuite (fără timbru sec) care nu se tin în farmacii, următoarele produse toxice si substante
stupefiante:
A. Opium pulveratum până la 3,0g
B. Extractum opii siccum până la 1,5g
C. Sirupus opii până la 25g
D. Opium concentratum până la 1,5 g
E. Tinctura de opiu prevăzută în FR în vigoare până la 1,50 g
(pag. 10, pag. 74-75)
F2659233. Conform Legii nr. 73/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante se pot
elibera la cerere fără prescriptie medicală următoarele:
A. Sirupus opii dilutus până la 50 g
B. Pulbere de opiu si ipeca până la 3,0 g
C. Opium pulveratum până la 1,5 g
D. Tinctura anticholerina până la 10 g
E. Ceaiurile medicinale în compozitia cărora intră Papaveris capita
(pag. 10, pag. 74-75)
F2659234. La prescrierea produselor si a substantelor stupefiante pentru bolnavii nespitalizati medicul

este obligat:
A. să posede formular special pentru prescriere, numerotare si vizate cu timbru sec
B. să scrie denumirea completă a medicamentului
C. să scrie cantitatea în cifre si litere
D. să precizeze modul de întrebuintare mentionând doza si intervalul de administrare
E. în caz de depăsire a dozei pentru o dată si pentru 24 ore să mentioneze pe prescriptie "sic volo"
(pag. 10, pag. 39)
F2659235. Valabilitatea prescriptiilor medicale cu produse stupefiante prescrise pentru bolnavi

nespitalizati si termenul de ridicare a acestor produse din farmacii sunt următoarele:
A. valabilitatea maximum 10 zile de la data prescrierii
B. valabilitatea 14 zile de la data prescrierii
C. valabilitatea maximum 7 zile de la data prescrierii

D. se pot elibera în termen de 12 zile de la farmacie
E. se pot elibera în termen de 5 zile de la farmacie
(pag. 10, pag 40)
Tema nr. 60
Alcaloizi tropanici, izochinolici si indolici – generalitati si produse vegetale (Belladonae radix
si folium, Opiu, Chelidonii herba, Ipecacuanhae radix, Rauwolfiae radix, Secarae cornutum)
BIBLIOGRAFIE:
4. Plante medicinale, fitochimie si fitoterapie – Ion Ciulei, Emanoil Grigorescu, Ursula Stanescu, Ed. Medicala
Bucuresti, 1993
F1260001. Care afirmaţie nu este adevărată?

A. ergometrina este un alcaloid de tip aminoalcool
B. ergotamina este un alcaloid de tip peptidic
C. ergometrina are acţiune uterotonică
D. DH-ergotoxina se utilizează pentru declanşarea travaliului
E. acţiunea metilergometrinei este mult mai energică decât a ergometrinei
(pag. 540, (vol. 2))
F1260002. Chelidonii herba

A. conţine alcaloizi cu nucleu morfinanic
B. conţine codeină cu acţiune antitusivă
C. se foloseşte în tratamentul afecţiunilor respiratorii
D. are efect colecistokinetic
E. nu se recomandă în diskinezii biliare
(pag. 493, (vol. 2))
F1260003. Emetina
A. este expectorantă în doze mari
B. este vomitivă în doze mari
C. are acţiune dizenterică
D. are acţiune laxativă
E. acţionează antipiretic
(pag. 511, (vol. 2))
F1260004. Hiosciamina
A. este esterul tropinei cu acidul tropic
B. este un derivat indolic
C. este o cumarină
D. este eterul tropinei cu acidul tropic
E. este un racemic
(pag. 378, (vol. 2))
F1260005. Morfina
A. se poate obţine din atropină
B. are structură benzilizochinolinică
C. acţionează în principal spasmolitic
D. deprimă centrul respirator
E. este un analgezic slab
(pag. 474, (vol. 2))
F1260006. Produsul medicinal Secale cornutum:
A. este constituit din ovarul unor graminee

B. se recoltează de la specii din familia Convolvulaceae
C. conţine alcaloizi derivaţi biosintetic de la triptofan
D. conţine alcaloizi protoberberinici
E. se foloseşte în afecţiuni respiratorii
(pag. 537, (vol. 2))
F1360007. Actiunea ocitocica a alcaloizilor lisergici din Secale cornutum este legata de :
A. Dubla legatura dintre C9-C10
B. Catena polipeptidica
C. Functia aminoalcool
D. Structura de tip acid izolisergic
E. Nucleul indolic
(pag. 531-542)
F1360008. Actiunea spasmolitica a atropinei este imprimata de:

A. Integritatea legaturii ester dintre tropanol si acidul tropic
B. Prezenta gruparii oxidril la C4 al tropanolului
C. Puntea epoxi existenta la C6-C7
D. Structura de tip pseudotropanol
E. Structura de tip tropanol
(pag. 377-384)
F1460009. Care alcaloid se extrage din Scopoliae rhizoma?

A. papaverina
B. atropina
C. cocaina
D. scopolamina
E. hiosciamina
(pag. 385)
F1460010. Care alcaloizi din Rauwolphiae radix sunt raspunzatori de activitatea hipotensiva a
produsului?
A. toxiferina
B. pilocarpina
C. reserpidina
D. reserpina
E. lochnerina
(pag. 556)
F1460011. Care este aminoacidul de la care care provin alcaloizii indolici?

A. ornitina
B. histidina
C. fenilalanina
D. triptofanul
E. lizina
(pag. 354)
F1460012. Care este aminoacidul de la care provin alcaloizii izochinolinici?

A. histidina
B. triptofanul
C. glicocolul
D. ornitina
E. fenilalanina
(pag. 354)
F1460013. Care este aminoacidul de la care provin alcaloizii tropanici ?

A. fenilalanina
B. triptofanul
C. ornitina
D. histidina
E. glicocol
(pag. 371)
F1460014. Care este produsul vegetal utilizat de la specia Uragoga ipecacuanha?

A. floarea
B. frunzele
C. radacina
D. tulpina
E. rizomul
(pag. 508)
F1460015. Care sunt principalii alcaloizi carora le revine in cea mai mare parte activitatea
farmacodinamica a extractelor de rostopasca?
A. alcaloizii proporfirinici
B. alcaloizii izochinolinici
C. alcaloizii benzofenantridinici
D. alcaloizii chinuclidinici
E. alcaloizii tropanici
(pag. 493)
F1460016. Care sunt principiile active ale radacinii de ipeca?

A. alcaloizii izochinoleinici
B. taninurile catehice
C. alcaloizii chinuclidinici
D. purinele
E. alcaloizii tropanici
(pag. 509)
F1460017. Hioscamina este esterul tropine cu:

A. acidul fumaric
B. acidul tropic
C. acidul meconic
D. acidul benzoic
E. acidul cinamic
(pag. 378)
F1460018. Opiul este un produs natural care reprezinta?

A. o rezina extrasa din capsulele de Papaver somniferum.
B. Latexul din tulpinile genului Euphorbia.
C. Latexul concretizat recoltat de la capsulele de mac imature.
D. Extractul din partea aeriana a macului ajuns la maturitate.
E. Latexul de la specia Papaver rhoeas.
(pag. 465)
F1560019. Care din sorturile comerciale ale produsului Ipecacuanhae radix sunt de provenienţă
asiatică:
A. Ipeca de Cartagena
B. Ipeca de Rio
C. Ipeca de Mato Grosso
D. Ipeca de Johore
E. Ipeca de Costa Rica
(pag. 508)
F1560020. Care din următorii alcaloizi nu se întâlnesc în Opium:

A. codeină
B. berberină
C. papaverina
D. noscapina
E. morfina
(pag. 468-470)
F1560021. De la specia Papaver somniferum, care sunt varietăţile cultivate pentru opiu şi seminţe ?
A. flavum
B. atropurpureum
C. album
D. pubescens
E. tomentosum
(pag. 466)
F1560022. Precizaţi caracterele microscopice ale produsului Belladonnae folium:

A. epidermă fără cuticulă
B. structură omogen-asimetrică
C. celule cu nisip oxalic
D. rafidii de oxalat de calciu
E. peri tectori pe epiderma superioară
(pag. 378)
F1560023. Produsul Ipecacuanhae radix provine specii din familia:

A. Rubiaceae
B. Apocynaceae
C. Asclepiadaceae
D. Ranunculaceae
E. Rosaceae
(pag. 508)
F1560024. Produsul Secale cornutum reprezintă:

A. hifele ciupercii Claviceps purpurea
B. fructele speciei Secale cereale
C. sporii ciupercii Claviceps purpurea
D. seminţele speciei Secale cereale
E. scleroţii speciei Claviceps purpurea
(pag. 531)
F1660025. Alcaloizii de ipeca sunt derivati ai:

A. Benzilizochinolinei
B. Ecgoninei
C. Tropanului
D. Iohimbanului
E. Emetinei
(pag. 509)
F1660026. Care din alcaloizii enumerati are actiune anestezica locala?

A. Papaverina
B. Morfina
C. Atropina
D. Cocaina
E. Stricnina
(pag. 392)
F1660027. Ce tipuri de alcaloizi contine Chelidonium majus?

A. Alcaloizi indolici de tip ergolinic
B. Alcaloizi indolici de tip iohimbanic
C. Alcaloizi de tip chinolinic
D. Alcaloizi benzofenantridinici
E. Alcaloizi pirolidinici
(pag. 493)
F1660028. Elementele caracteristice de identificare prin microscopie a pulberilor de Belladonnae

folium si Belladonnae radix sunt
A. Peri tectori pluricelulari, curbati si verucosI
B. Fragmente de epiderm cu stomate diacitice
C. Fragmente de parenchim fundamental cu celule cu nisip de oxalat de calciu
D. Peri glandulari biseriati
E. Celule cu druze de oxalat de calciu
(pag. 378)
F1660029. Opium se obtine prin incizarea capsulelor de mac imature ale plantei
A. Papaver bracteatum
B. Papaver somniferum
C. Papaver orientale
D. Papaver rhoeas
E. Papaver dubium
(pag. 465)
F1660030. Reactia specifica de identificare a alcaloizilor lizergici este

A. Raectia Vitali
B. Reactia van Urck
C. Reactia Shibata
D. Reactia murexidului
E. Reactia Fröhde
(pag. 538)
F2160031. Cum puteti izola (separa) emetina de cefelina si psihotrina?

A. Prin alcalinizarea produsului vegetal cu hidroxid de sodiu si extractie cu eter;
B. prin alcalinizarea produsului vegetal cu hidroxid de amoniu si extractie cu eter;
C. extractia produsului vegetal cu acid clorhidric;
D. extractia produsului vegetal cu acid acetic anhidru;
E. extractia produsului vegetal cu metanol.
(pag. 511)
F2160032. Ergometrina este un alcaloid:

A. clavinic;
B. erginic;
C. peptidic;
D. macrociclic;
E. protoalcaloid.
(pag. 529)
F2160033. Rezerpina, alcaloidul principal din Rauwolfiae radix face parte din alcaloizii de tip:
A. lochnerinic;
B. ajmalinic;
C. heteroyohimbanic;
D. yohimbanic;
E. beta-carbolinic.
(pag. 552)
F2160034. Cum puteti decela impuritatile din pulberea frunzelor de Atropa belladonna care provin din
frunzele speciilor Phytolacca americana si Phytolacca esculenta. Prin prezenta:
A. druzelor de oxalat de calciu;
B. rafidiilor de oxalat de calciu;
C. nisipului microcristalin de oxalat de calciu;
D. celulelor epidermice cu striuri cuticulare;
E. perilor glandulari octocelulari.
(pag. 378)
F2160035. Actiunea antiamoebiana a radacinii speciei Cephaelis ipecacuanha se datoreste prezentei in

acest produs vegetal a urmatorilor constituenti:
A. saponozidelor;
B. ipecozidei;
C. emetinei;
D. cefelinei;
E. psihotrinei.
(pag. 511)
F2260036. Care din urmatorii compusi nu este alcaloid tropanic?

A. hiosciamina
B. scopolamina
C. beladonina
D. belaradina
E. cocaina
(pag. 371, 379)
F2260037. Hiosciamina
A. este esterul tropinei cu acidul tropic
B. este un derivat indolic
C. este o cumarina
D. este eterul pseudotropinei cu acidul tropic
E. este un racemic
(pag. 378)
F2260038. Alcaloizii tropanici sunt indicati in:
A. glaucom
B. adenom de prostata
C. tahiaritmie
D. stenoze mecanice ale traiectului gastrointestinal
E. in prevenirea raului de masina
(pag. 384)
F2260039. Care afirmatii referitoare la morfina sunt adevarate?

A. se poate obtine din atropina
B. are structura benzilizochinolinica
C. actioneaza in principal spasmolitic
D. deprima centrul respirator
E. este un analgezic slab
(pag. 474)
F2260040. Opiul
A. reprezinta latexul concretizat la aer, recoltat in urma incizarii capsulelor imature de mac
B. reprezinta latexul concretizat la aer, recoltat in urma incizarii capsulelor mature de mac
C. se obtine prin pulverizarea capsulelor uscate de mac
D. este extractul uscat obtinut din fructe de mac
E. reprezinta sucul obtinut prin presarea capsulelor de mac
(pag. 465)
F2260041. Chelidonii herba:

A. contine alcaloizi cu nucleu morfinanic
B. contine codeina cu actiune antitusiva
C. se foloseste in tratamentul afectiunilor respiratorii
D. are efect colecistokinetic
E. nu se recomanda in diskinezii biliare
(pag. 493)
F2260042. Care afirmatie nu este adevarata?

A. latexul de Chelidonii herba se foloseste pentru extirparea negilor
B. berberina se foloseste ca laxativ
C. chelidonina se foloseste ca spasmolitic in crize biliare
D. cheleritrina se foloseste in tratamentul unor dermatoze
E. sanguinarina se foloseste in stomatologie
(pag. 493, 494)
F2260043. Care afirmatie referitoare la emetina este adevarata?

A. este expectoranta in doze mari
B. este vomitiva in doze mari
C. are actiune dizenterica
D. are actiune laxativa
E. se foloseste ca antipiretic
(pag. 511)
F2260044. Produsul medicinal Secale cornutum:

A. este constituit din ovarul unor graminee
B. se recolteaza de la specii din familia Convolvulaceae
C. contine alcaloizi derivati biosintetic de la triptofan
D. contine alcaloizi morfinanici
E. se foloseste in afectiuni respiratorii

(pag. 526)
F2260045. Care afirmatie nu este adevarata?

A. ergometrina este un alcaloid de tip aminoalcool
B. ergotamina este un alcaloid de tip peptidic
C. ergometrina are actiune uterotonica
D. DH-ergotoxina se utilizeaza pentru declansarea travaliului
E. actiunea metilergometrinei este mult mai energica decat a ergometrinei
(pag. 540)
F2260046. Care afirmatie referitoare la alcaloizii lisergici din cornul de secara nu este adevarata?
A. cele mai active uterotonice sunt ergometrina si ergotamina
B. alcaloizii din grupa ergotoxinei sunt mai toxici decat ergometrina
C. ergometrina are o actiune uterotonica rapida
D. ergometrina poate fi administrata oral
E. ergotamina se administreaza ca uterotonic numai parenteral
(pag. 539)
F2260047. Care afirmatie referitoare la alcaloizii din cornul de secara nu este adevarata?
A. actiunea vasoconstrictoare este mai intensa pentru ergotamina si ergotoxina
B. ergotamina si DH-ergotamina au actiune antimigrenoasa
C. ergotamina se asociaza cu cafeina pentru cresterea biodisponibilitatii ergotaminei
D. alcaloizii DH-ergotoxinici se indica in hipertensiune
E. ergotamina nu se asociaza cu parasimpaticolitice
(pag. 540, 541)
F2260048. De la care specie se recolteaza frunzele de matraguna?

A. Datura innoxia
B. Datura stramonium
C. Hyoscyamus niger
D. Atropa belladonna
E. Scopolia carniolica
(pag. 377)
F2360049. Actiunea spasmolitica a atropinei este imprimata de:

A. Integritatea legaturii ester dintre tropanol si acidul tropic
B. Prezenta gruparii oxidril la C4 al tropanolului
C. Puntea epoxi existenta la C6-C7
D. Structura de tip pseudotropanol
E. Structura de tip tropanol
(pag. 375)
F2360050. Actiunea ocitocica a alcaloizilor lisergici din Secale cornutum este legata de:
A. Dubla legatura dintre C9-C10
B. Catena polipeptidica
C. Functia aminoalcool
D. Structura de tip acid izolisergic
E. Nucleul indolic
(pag. 539)
F2360051. Alcaloidul cel mai activ terapeutic din produsul vegetal Ipecacuanhae radix este:
A. Cefelina
B. Psihotrina
C. O-meti-psihotrina
D. Emetamina
E. Emetina
(pag. 510)
F2360052. Alcaloidul cel mai activ terapeutic din produsul vegetal Ipecacuanhae radix este:
A. Cefelina
B. Psihotrina
C. O-metil-psihotrina
D. Emetamina
E. Emetina
(pag. 510)
F2560053. Ce fel de principii active conţine produsul vegetal Scopoliae rhizoma ?

A. alcaloizi tropanici
B. alcaloizi indolici
C. alcaloizi izochinolinici
D. scoparină
E. solasodină
(pag. 385)
F2560054. Sub ce forme este folosit în terapeutică produsul Stramonii folium ?

A. soluţie injectabilă şi de uz extern
B. pulbere şi ţigări antiastmatice
C. soluţie perfuzabilă şi linimente
D. supozitoare şi ovule
E. colire şi otoguttae
(pag. 388)
F2560055. Care este orientarea corectă a hidroxilului de pe nucleul tropanic în cocaină ?

A. trans
B. izo
C. epi
D. cis
E. orizontală
(pag. 392)
F2560056. De la specia Papaver somniferum, care este varietatea cultivată pentru opiu şi seminţe ?
A. flavum
B. atropurpureum
C. pubescens
D. album
E. tomentosum
(pag. 466)
F2560057. Produsul Ipecacuanhae radix provine de la specii din familia:

A. Apocynaceae
B. Asclepiadaceae
C. Ranunculaceae
D. Rosaceae
E. Rubiaceae
(pag. 508)
F2560058. Produsul Secale cornutum reprezintă:

A. hifele ciupercii Claviceps purpurea
B. fructele speciei Secale cereale
C. sporii ciupercii Claviceps purpurea
D. scleroţii speciei Claviceps purpurea
E. seminţele speciei Claviceps purpurea
(pag. 531)
F2660059. Denumirea populară a speciei Hyoscyamus niger este

A. Mutulică
B. Lupoaică
C. Măselariţă
D. Mărăcine
E. Negruşcă
(pag. 385)
F2660060. Elementele caracteristice de identificare prin microscopie a pulberii de Belladonnae folium

sunt
A. Peri tectori pluricelulari, ondulaţi şi verucoşi
B. Fragmente de epiderm cu stomate paracitice
C. Fragmente de parenchim fundamental cu celule cu nisip de oxalat de calciu
D. Peri glandulari biseriaţi
E. Fragmente de parenchim fundamental cu celule cu prisme de oxalat de calciu
(pag. 378)
F2660061. Ce tipuri de alcaloizi conţine produsul Scopoliae rhizoma?

A. Alcaloizi indolici de tip ergolinic
B. Alcaloizi indolici de tip iohimbanic
C. Alcaloizi de tip chinolinic
D. Alcaloizi tropanici
E. Alcaloizi pirolidinici
(pag. 385)
F2660062. Emetina este alcaloidul principal al produsului

A. Rauwolfiae radix
B. Strychni semen
C. Secale cornutum
D. Curara
E. Ipecacuanhae radix
(pag. 509)
F2660063. Reacţia specifică de identificare a atropinei este

A. Raecţia Vitali
B. Reacţia van Urck
C. Reacţia Shibata
D. Reacţia murexidului
E. Reacţia Fröhde
(pag. 380)
F1260064. Alcaloizii din Rauwolfiae radix au următoarele proprietăţi farmacologice:

A. produc excitarea SNC
B. scad presiunea arterială
C. produc bradicardie
D. scad peristaltismul intestinal
E. produc anestezie locală
(pag. 556, (vol. 2))
F1260065. Alcaloizii lisergici din cornul de secară

A. au acţiune ocitocică
B. au acţiune hemoragică în teritoriul uterin
C. se utilizează în hemoragii post partum
D. au acţiune citotoxică
E. se mai numesc DH-derivaţi
(pag. 539, (vol. 2))
F1260066. Atropina
A. acţionează asupra sistemului nervos simpatic
B. are acţiune antispastică
C. produce scăderea secreţiei glandelor exocrine
D. este un alcaloid cu structură izochinolinică
E. produce midriază
(pag. 382, 384, (vol. 2))
F1260067. Frunzele de Atropa belladonna conţin:

A. alcaloizi indolici
B. hiosciamină
C. scopolamină
D. baze pirolice şi pirolidinice
E. cocaină
(pag. 378, 379, (vol. 2))
F1260068. Opiul
A. conţine cocaină
B. are acţiune analgezică
C. are acţiune anestezică puternică
D. se obţine din capsule de Papaver bracteatum
E. conţine alcaloizi cu nucleu morfinanic
(pag. 469, 474, (vol. 2))
F1260069. Opiul conţine:

A. alcaloizi cu nucleu tetrahidroizochinolinic
B. alcaloizi cu nucleu benzilizochinolinic
C. alcaloizi diterpenici
D. cafeină
E. tebaină
(pag. 468, 469, (vol. 2))
F1260070. Rădăcinile de ipeca au în compoziţia lor:
A. alcaloizi chinolinici
B. emetină
C. cefelină
D. ipecozidă
E. efedrină
(pag. 509, (vol. 2))
F1260071. Rădăcinile de Rauwolfia conţin:

A. alcaloizi de tip iohimbanic
B. alcaloizi de tip heteroiohimbanic
C. alcaloizi izochinolinici
D. alcaloizi de tip ajmalinic
E. alcaloizi de tip benzilizochinolinic
(pag. 552, 553, (vol. 2))
F1260072. Rauwolfiae radix

A. conţine în principal emetină
B. conţine alcaloizi indolici
C. scade frecvenţa cardiacă
D. are acţiune hipertensivă
E. în doze mari are acţiune sedativă
(pag. 552, 556, (vol. 2))
F1360073. Rezerpina:
A. rareste ritmul cardiac
B. este simpaticolitic
C. este alcaloid cuaternar
D. are nucleu izochinoleinic
E. are nucleu indolic
(pag. 551-558)
F1360074. Urmatorii alcaloizi au actiune antimicrobiana:

A. Chelidonina
B. Sanguinarina
C. Ergotamina
D. Emetina
E. Cheleritrina
(pag. 369-594)
F1360075. Urmatorii alcaloizi se utilizeaza in terapeutica pentru actiunea antispastica/spasmolitica

A. Atropina
B. Emetina
C. Morfina
D. Scopolamina
E. Papaverina
(pag. 369-594)
F1360076. Urmatorii alcaloizi se utilizeaza in terapeutica pentru actiunea lor antiaritmica:

A. Rezerpina
B. Ergometrina
C. Chinidina
D. Ajmalina
E. Ajmalicina
(pag. 369-594)
F1360077. Alcaloizii din Secale cornutum sunt:

A. Derivati de acetil -coenzima A
B. De tip aminoalcool
C. Derivati de lizina-ornitina
D. De tip peptidic
E. Derivati de iohimban
(pag. 531-542)
F1360078. Alcaloizii morfinanici actioneaza:

A. Analgezic
B. Spasmolitic
C. Hipnotic
D. Narcotic
E. Coronarodilatator
(pag. 465-478)
F1360079. Alcaloizii tropanici sunt contraindicati in:

A. Glaucom
B. Adenom de prostata
C. Examinarea fundului de ochi
D. Tahiaritmie
E. Suprimarea secretiilor
(pag. 377-384)
F1360080. Care dintre alcaloizii mentionati au actiune cardiovasculara:

A. Rezerpina
B. Serpentina
C. Codeina
D. Ergotoxina
E. Ergocriptina
(pag. 369-594)
F1360081. Codeina actioneaza ca:

A. Antitusiv
B. Spasmolitic
C. Slab analgezic
D. Antiaritmic
E. Expectorant
(pag. 465-478)
F1360082. In tratamentul afectiunilor hepato-biliare se prescriu preparate din:

A. Chelidonii herba
B. Belladonnae radix
C. Ipecacuanhae radix
D. Rauwolfiae radix
E. Opium
(pag. 369-594)
F1360083. Morfina:
A. Se foloseste in terapeutica drept antitusiv

B. Apartine din punct de vedere chimic flavonoidelor
C. Face parte dintre alcaloizii neoxigenati, lichizi
D. Are actiune analgezica
E. Determina la administrare repetata farmacodependenta
(pag. 465-478)
F1360084. Papaverina este utilizata in terapeutica:

A. Ca spasmolitic
B. Ca antispastic
C. In tratamentul unor afectiuni hepatice
D. In tratamentul afectiunilor gastro-intestinale si ale traiectului urinar, caracterizate prin spasme
E. Ca antitusiv
(pag. 465-478)
F1360085. Pentru obtinerea extractelor de Belladonna, industria farmaceutica prelucreaza:

A. Belladonnae fructus
B. Belladonnae semen
C. Belladonnae folium
D. Belladonnae cortex
E. Belladonnae radix
(pag. 377-384)
F1460086. Care dintre alcaloizii prezenti in Secale cornutum prezinte activitate terapeutica?
A. clavinele
B. ergometrina
C. ergotoxina
D. trimetil amina
E. ergotamina
(pag. 539)
F1460087. Care organe sunt utilizate in scopuri medicinale, de la specia Atropa belladona ?
A. tulpina
B. frunzele
C. florile
D. radacina
E. fructele
(pag. 377)
F1460088. Care sunt alcaloizii prezenti in Cocae folium?

A. purinele
B. alcaloizii tropanici seria trans
C. nicotina
D. alcaloizii tropanici seria cis
E. baze pirolidinice
(pag. 390)
F1460089. Care sunt alcaloizii prezenti in Hyosciami folium?

A. scopolamina
B. hiosciamina
C. cocaina
D. ecgonina
E. atropina
(pag. 386)
F1460090. Care sunt alcaloizii prezenti in Radix Belladonae ?

A. papaverina
B. cushigrina
C. hiosciamina
D. scopolamina
E. chelidonina
(pag. 378)
F1460091. Care sunt principalii alcaloizi tropanici prezenti in Stramonii folium?

A. scopolamina
B. hiosciamina
C. atropina
D. scopina
E. berberina
(pag. 387)
F1460092. Care sunt principiile active care intra in compozitia curarei?

A. berberina
B. curarinele
C. pavinele
D. toxiferinele
E. purinele
(pag. 445)
F1460093. Ce tipuri de alcaloizi intra in compozitia produsului – Rauwolphiae radix?

A. tip morfinamic
B. tip ajmalinic
C. tip iohimbanic
D. tip lochnerinic
E. tip ergolinic
(pag. 552)
F1460094. Curara este extractul obtinut din scoartele unor specii care provin din familia
A. Rubiaceae
B. Caryophylaceae
C. Loganiaceae
D. Loganiaceae si Menispermaceae
E. Menispermaceae
(pag. 442)
F1460095. Din ce grupa de alcaloizi face parte ergotamina?

A. tip iohimbanic
B. tip lochenerina
C. tip peptidic
D. tip aminoalcool
E. tip ajmalinic
(pag. 534)
F1460096. Unde sunt localizati alcaloizii la specia Strychnos nux vomica?
A. in scoarta tulpinii
B. in frunze
C. integumentul semintei
D. in endosperm si embrion
E. in radacina
(pag. 576)
F1560097. Alcaloizii din Secale cornutum care formează complexul ergotoxinic sunt:
A. ergotamină
B. ergocriptină
C. ergosină
D. ergocornină
E. ergocristină
(pag. 536)
F1560098. Atropina este:

A. midriatică
B. expectorantă
C. antispastică
D. folosită în tratamentul iniţial al infarctului miocardic
E. stimulatoare a secreţiei glandelor exocrine
(pag. 384)
F1560099. Care din afirmaţiile următoare, privind obţinerea opiului, sunt incorecte ?
A. scarificarea capsulelor de mac se face înaintea căderii petalelor
B. inciziile aplicate capsulelor de mac străbat endocarpul
C. răzuirea latexului exudat se face a doua zi de dimineaţă
D. incizarea capsulelor de mac se face pe timp uscat, dimineaţa
E. latexul are culoare galbenă
(pag. 466)
F1560100. Care din alcaloizii de mai jos imprimă culoare latexului de Chelidonium majus
A. magnoflorina
B. sanguinarina
C. cheleritrina
D. berberina
E. chelidimerina
(pag. 493)
F1560101. Care dintre speciile de Rauwolfia sunt folosite pentru extragerea alcaloizilor:
A. Rauwolfia tetraphylla
B. Rauwolfia serpentina
C. Rauwolfia pennatifolia
D. Rauwolfia vomitoria
E. Rauwolfia micrantha
(pag. 551)
F1560102. Cheleritrina este:

A. puternic iritantă local
B. spasmolitică în crizele biliare
C. antibacteriană
D. antifungică
E. folosită în tratamentul unor dermatoze

(pag. 494)
F1560103. Chelidonii herba se caracterizează prin:

A. tulpini glabre
B. frunze opuse, penat-partite
C. frunze pubescente, moi la pipăit
D. caliciu format din două sepale caduce
E. inflorescenţe umbeliforme, cu flori galben-aurii
(pag. 492)
F1560104. Notaţi afirmaţiile corecte în legătură cu specia Atropa belladonna:

A. specie anuală
B. recoltarea frunzelor se face între orele 9-11
C. în frunze conţinutul maxim de alcaloizi este atins în timpul fructificării
D. florile sunt grupate în inflorescenţe axilare
E. din culturi se recoltează, uneori, planta întreagă
(pag. 377)
F1560105. Precizaţi care din următoarele tipuri de alcaloizi nu sunt prezenţi în Rauwolfiae radix:
A. ajmalinic
B. ibogaminic
C. iohimbanic
D. lochnerinic
E. emetinic
(pag. 552-553)
F1660106. Alcaloizi de tip iohimbanic se gasesc în

A. Papaver somniferum
C. Secale cornutum
D. Harpagophytum procumbens
E. Rauwolfia vomitoria
(pag. 551)
F1660107. Care din urmatoarele afirmatii despre Rauwolfia serpentina sunt corecte?
A. Rauwolfia serpentina este un arbore înalt de 3-4 m cu frunze lanceolate dispuse opus si flori pe tipul 5
dispuse în umbele
B. Rauwolfiae radix este un vechi remediu egiptean
C. Dependent de doza administrata, reserpina are actiune hipertensiva, respectiv psihotropa
D. Rauwolfiae radix contine alcaloizi indolici de tip iohimbanic, lochnerinic si ajmalinic
E. Tratamentul antihipertensiv cu Rauwolfia este contraindicat la bolnavii în a caror anamneza apar psihoza
sau psihopatii grave
(pag. 552,556)
F1660108. Care din urmatoarele afirmatii privind cornul secarei sunt corecte?
A. Ergocristina face parte din grupa alcaloizilor de tip aminoalcool
B. Alcaloizii de tip peptidic sunt insolubili în apa
C. Doar alcaloizii levogiri din cornul secarei manifesta actiune farmacologica
D. Ergometrina se indica în migrena
E. Prin hidrogenarea alcaloizilor lizergici se intensifica actiunea simpatolitica
(pag. 533,540)
F1660109. Care din urmatoarele afirmatii privind Ipecacuanhae radix sunt corecte?
A. Specia Cephaelis ipecacuanhae este originara din provincia Mato Grosso din Brazilia
B. Radacina de ipeca prezinta îngrosari inelare si strangulari destul de regulate cu aspect de margele
C. Emetina este derivatul metoxilat al cefelinei
D. Alcaloizii din Ipecacuanhae radix se identifica prin reactia Grahe
E. În doze mici emetina dezvolta actiune spasmolitica, iar în doze mari este vomitiva
(pag. 508,510)
F1660110. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la Chelidonium majus sunt corecte?
A. Chelidonina este un alcaloid cu nucleu bezofenantridinic
B. Rostopasca apartine familiei Papaveraceae
C. Chelidonina are actiune spasmolitica
D. Laticiferele strabat numai tulpina
E. Totalul alcaloidic are efect colecistokinetic
(pag. 493,492,494)
F1660111. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la Opium sunt corecte?

A. Pentru obtinerea unui kilogram de opiu sunt necesare aproximativ 20.000 capsule mature de mac
B. În Opium se gasesc alcaloizi cu nucleu izochinolinic si morfinanic
C. Papaverina este alcaloid cu nucleu benzilizochinolinic
D. Opiul se poate identifica cu reactivul Marquis datorita papaverinei si cu FeCl3 datorita acidului chelidonic
E. Alcaloizii din grupa morfinanului au actiune analgezica, hipnotica si narcotica
(pag. 468,469,474)

A. Cocaina este un alcaloid indolic
B. Ipecacuanhae radix contine emetina si cefelina, alcaloizi izochinolinici
C. Reserpina, alcaloidul principal din Secale cornutum intra în compozitia unor specialitati farmaceutice cu
actiune hipotensiva
D. Alcaloizii lizergici se extrag din cornul secarei
E. Curara, extractul concretizat obtinut din scoartele unor liane din genurile Strychnos si Chondodendron,
este convulsivanta datorita continutului în stricnina
(pag. 509,533)
F1660113. Ce pozitie are azotul din molecula alcaloizilor tropanici?

A. Se gaseste în catena laterala
B. Face parte din nucleul tropanic
C. Este comun nucleului pirolidinic si piperidinic
D. Se gaseste în acidul tropic
E. Nucleul tropanic nu contine azot
(pag. 374)
F1660114. Opiul contine urmatorii alcaloizi izochinolinici

A. Papaverina
B. Codeina
C. Codamina
D. Morfina
E. Narcotina
(pag. 468)
F2160115. Precizati al cui ester este hiosciamina!

A. tropan-3-alfa-ol-ului;
B. tropan-3-beta-ol-ului;
C. ecgoninei;
D. acidului d,l-tropic;
E. acidului l-tropic.
(pag. 371, 375, 378)
F2160116. Atropina se deosebeste de hiosciamina prin:

A. orientarea gruparii OH de la C-3;
B. configuratia acidului tropic;
C. actiune;
D. aplicatii terapeutice;
E. configuratia radicalului metil de la atomul de azot.
(pag. 378, 382, 386, 388)
F2160117. Precizati care dintre produsele vegetale si preparatele farmaceutice enumerate sunt
oficinale in FR X!
A. tinctura Belladonnae;
B. extractum Belladonnae siccum;
C. extractum Belladonnae fluidum;
D. Belladonnae radix;
E. Belladonnae folium.
(pag. 384)
F2160118. Din lista de mai jos alegeti reactivii si solventii necesari pentru extractia, purificarea si
identificarea alcaloizilor tropanici!
A. Carbonat de sodiu sau de potasiu, solutie 10 %;
B. acid azotic fumans si hidroxid de potasiu, solutie alcoolica 1 N;
C. eter, cloroform;
D. acid clorhidric, acid acetic, acid tartric - solutii 2 %;
E. p-dimetilaminobenzaldehida.
(pag. 380, 381)
F2160119. Pentru extragerea industriala a atropinei se pot folosi urmatoarele produse vegetale:
A. Belladonnae radix;
B. Belladonnae folium;
C. Scopoliae rhizoma;
D. Stramonii folium;
E. Daturae innoxiae herba.
(pag. 384, 385)
F2160120. Dupa ce caractere ati recunoaste frunza de Atropa belladonna?

A. Forma eliptica sau oval-acuminata;
B. margine intreaga;
C. emarginat-fidata;
D. subtiri;
E. nervatie reticulata.
(pag. 377)
F2160121. Care dintre alcaloizii mentionati sunt larg raspanditi in natura si constituie precursori
biosintetici pentru diferite tipuri de alcaloizi izochinolinici?
A. Tebaina;
B. orientalina;
C. norlaudanozolina;
D. higrina;
E. reticulina.
(pag. 438)
F2160122. Precizati tipurile de alcaloizi izochinolinici care pot avea ca precursor biosintetic
norlaudanozolina!
A. Erginic;
B. aporfinic;
C. protoberberinic;
D. benzofenantridinic;
E. ftalidizochinolinic.
(pag. 438)
F2160123. Retineti afirmatiile corecte referitoare la papaverina!

A. Se gaseste in Opium;
B. se gaseste in Capita Papaveris;
C. face parte dintre alcaloizii benziltetrahidroizochinolinici;
D. face parte dintre alcaloizii benzilizochinolinici;
E. este un alcaloid ftalidtetrahidroizochinolinic.
(pag. 468)
F2160124. Definiti Opiul cu ajutorul afirmatiilor de mai jos!

A. Reprezinta capsulele imature ale speciei Papaver somniferum;
B. reprezinta latexul concretizat, obtinut prin incizarea capsulelor imature de Papaver somniferum;
C. trebuie sa contina minimum 11 % morfina;
D. trebuie sa contina minimum 11 % alcaloizi totali exprimati in morfina;
E. are un coninut minimum de 1 % atropina.
(pag. 465)
F2160125. Care din preparatele farmaceutice enumerate sunt prevazute in FR X si se conserva la

Venenum?
A. Tinctura Opii;
B. tinctura Belladonnae;
C. tinctura Chelidonii;
D. tinctura Ipecacuanhae;
E. pulvis Opii et Ipecacuanhae.
(pag. 478, 511)
F2160126. Marcati afirmatiile corecte referitoare la Chelidonii herba!

A. este produs oficinal in FR X;
B. contine alcaloizi indolici;
C. contine alcaloizi protoberberinici;
D. contine alcaloizi benzofenantridinici;
E. este un antispastic si colagog.
(pag. 493, 494)
F2160127. Care sunt elementele anatomice cu ajutorul carora puteti identifica pulberea de
Ipecacuanhae radix?
A. cristalele prismatice de oxalat de calciu;
B. rafidiile de oxalat de calciu;
C. fibrele lemnoase lignificate;
D. fibrele liberiene celulozice;
E. celulele pietroase.
(pag. 509)
F2160128. Produsul Ipecacuanhae radix este folosit pentru actiune:

A. antispastica;
B. emetica;
C. antipiretica;
D. expectoranta;
E. cicatrizanta.
(pag. 558)
F2160129. Care dintre tipurile de alcaloizi mentionati au ca precursor biosintetic triptofanul?

A. Fisostigminic;
B. beta-carbolinic;
C. ergolinic;
D. chinolinic;
E. izochinolinic.
(pag. 516)
F2160130. Care dintre alcaloizii enumerati au actiune ocitocica?

A. Ergotamina;
B. ergometrina;
C. DH-ergocriptina;
D. DH-ergometrina;
E. DH-ergocristina.
(pag. 539)
F2160131. Pentru efectul antimigrenos se folosesc urmatorii alcaloizi din Secale cornutum:
A. ergosina;
B. ergovalina;
C. ergotamina;
D. DH-ergotamina;
E. DH-ergotoxina.
(pag. 540)
F2160132. Din lista de mai jos alegeti solventii si reactivii ce pot fi folositi la extractia, purificarea si
dozarea alcaloizilor din Secale cornutum!
A. Hidroxid de amoniu 10 %;
B. eter;
C. acid tartric 1 %;
D. reactiv Allport;
E. reactiv Dragendorff/Munier.
(pag. 538)
F2160133. Dintre alcaloizii enumerati, urmatorii sunt heteroyohimbanici:

A. ajmalina;
B. alstonina;
C. ajmalicina;
D. sarpagina;
E. reserpina.
(pag. 552, 553)
F2160134. Selectati produsele farmaceutice cu alcaloizi din Rauwolfiae radix!

A. Hiposerpil;
B. Hipotens;
C. Hipopresol;
D. Hipazin;
E. Raunervil.
(pag. 558, 559)
F2160135. Hiosciamina este alcaloidul dominant din:

A. Belladonnae folium;
B. Opium;
C. Cocae folium;
D. Stramonii folium;
E. Ipecacuanhae radix.
(pag. 378, 387)
F2160136. Atropina este esterul:

A. tropanolului;
B. pseudotropanolului;
C. acidului (l)-tropic;
D. acidului (d,l)-tropic;
E. acidului (d,l)-atropic
(pag. 378)
F2160137. Care dintre alcaloizii enumerati se intalnesc in frunzele speciei Erytroxylon coca:
A. cocaina;
B. cinamilcocaina;
C. benzoilecgonina;
D. anisoidina;
E. nicotina.
(pag. 390, 391)
F2160138. Care dintre alcaloizii intalniti in Chelidonium majus sunt baze benzofenantridinice:
A. berberina;
B. chelidonina;
C. cheleritrina;
D. sanguinarina;
E. stilopina.
(pag. 493)
F2160139. Care dintre alcaloizii enumerati au actiune antispastica:

A. chelidonina;
B. emetina;
C. papaverina;
D. atropina;
E. rezerpina.
(pag. 382, 477, 494)
F2160140. Alegeti speciile din ale caror scoarte si frunze se prepara Curara:
A. Cocculus sp.,
B. Piper sp;
C. Chondodendron sp.;
D. Strychnos sp.;
E. Toxicodendron sp.
(pag. 442)
F2160141. Dintre perechile de alcaloizi enumerate mai jos alegeti-le pe cele din grupa ergotoxinei:
A. ergostina - ergostinina;
B. ergocriptina - ergocriptinina;
C. ergovalina - ergovalinina;
D. ergocornina - ergocorninina;
E. ergosina - ergosinina.
(pag. 535)
F2160142. Dintre alcaloizii enumerati, actiune antitusiva manifesta:

A. morfina;
B. papaverina;
C. codeina;
D. narcotina;
E. laudanosina.
(pag. 477)
F2160143. Enumerati aminoacizii care alcatuiesc catena peptidica a ergocriptinei:

A. valina;
B. leucina;
C. isoleucina;
D. fenilalanina;
E. prolina.
(pag. 565)
F2160144. Alcatuiti structura rezerpinei alegandu-va segmentele necesare din lista de mai jos!
A. Nucleu heteroiohimbanic.
B. Nucleu iohimbanic.
C. Acid trimetoxibenzoic (la C18).
D. Acid trimetoxicinamic (la C18).
E. Radicali metoxi (la C11 si C17).
(pag. 552)
F2160145. Care dintre alcaloizii din Strychni semen sunt derivati metoxilati ai strichninei?
A. Pseudostrichnina.
B. Novacina.
C. Alfa-colubrina.
D. Beta-colubrina.
E. Brucina.
(pag. 576)
F2160146. Enumerati alcaloizii in structura carora intra fenil-alanina!

A. Ergostina.
B. Ergocristina.
C. Ergosina.
D. Ergotamina.
E. Ergocriptina.
(pag. 535, 536)
F2160147. Din grupul alcaloizilor de mai jos alegeti pe cei prezenti in Opium!
A. Berberina.
B. Narcotina.
C. Morfina.
D. Papaverina.
E. Glaucina.
(pag. 468, 469)
F2260148. Care afirmatii referitoare la alcaloizii tropanici sunt adevarate?

A. sunt raspanditi in specii din familia Solanaceae
B. provin biogenetic de la ornitina
C. sunt alcaloizi eteri
D. sunt biosintetizati din triptofan
E. sunt alcaloizi esteri
(pag. 371)
F2260149. Frunzele de Atropa belladonna se pot confunda cu frunze de:

A. Mentha piperita
B. Scopolia carniolica
C. Tilia argentea
D. Phytolaca americana
E. Erythroxylon coca
(pag. 378)
F2260150. Care afirmatii referitoare la atropina sunt adevarate?

A. actioneaza asupra sistemului nervos simpatic
B. are actiune antispastica
C. produce scaderea secretiei glandelor exocrine
D. este un alcaloid cu structura izochinolinica
E. produce midriaza
(pag. 382, 384)
F2260151. Frunzele de Atropa belladonna contin

A. alcaloizi indolici
B. hiosciamina
C. scopolamina
D. baze pirolice si pirolidinice
E. cocaina
(pag. 378, 379)
F2260152. Care afirmatii referitoare la atropina sunt adevarate?

A. produce relaxarea musculaturii netede
B. stimuleaza secretia gastrica
C. produce dilatarea pupilei
D. stimuleaza centrul respirator
E. modifica ritmul cardiac
(pag. 382, 384)
F2260153. Opiul
A. contine cocaina
B. are actiune analgezica
C. are actiune anestezica puternica
D. se obtine din capsule de Papaver bracteatum

E. contine alcaloizi cu nucleu morfinanic
(pag. 469, 474)
F2260154. Opiul contine:

A. alcaloizi cu nucleu tetrahidroizochinolinic
B. alcaloizi cu nucleu benzilizochinolinic
C. alcaloizi diterpenici
D. cafeina
E. tebaina
(pag. 468, 469)
F2260155. Care din urmatorii alcaloizi au nucleu morfinanic?

A. papaverina
B. narcotina
C. codeina
D. tebaina
E. neopina
(pag. 469)
F2260156. In opiu alcaloizii se gasesc sub forma de saruri:

A. lactice
B. fosforice
C. sulfurice
D. meconice
E. chelidonice
(pag. 468)
F2260157. Care afirmatii referitoare la morfina sunt adevarate?

A. deprima centrul tusei
B. creste presiunea lichidului cefalo-rahidian
C. scade presiunea intraoculara
D. are actiune diuretica
E. deprima centrul respirator
(pag. 474, 476)
F2260158. Care afirmatii referitoare la papaverina sunt adevarate?

A. este un alcaloid cu nucleu benzilizochinolinic
B. este un alcaloid cu nucleu tetrahidroizochinolinic
C. are proprietati coronarodilatatoare
D. are proprietati spasmolitice
E. are proprietati analgezice si narcotice
(pag. 468, 477)
F2260159. Care afirmatii referitoare la codeina sunt adevarate?

A. in doze terapeutice, deprima usor sistemul respirator
B. are actiune antitusiva
C. potenteaza actiunea altor analgezice
D. are actiune expectoranta
E. este un alcaloid morfinanic
(pag. 469, 477)
F2260160. Chelidonii herba et radix contine:

A. alcaloizi cu nucleu benzofenantridinic
B. alcaloizi cu nucleu indolic
C. alcaloizi protoberberinici
D. alcaloizi chinolizidinici
E. alcaloizi derivati de protopina
(pag. 493)
F2260161. Care din urmatorii alcaloizi nu se gasesc in rostopasca?

A. chelidonina
B. coptizina
C. cheleritrina
D. narcotina
E. emetina
(pag. 468, 493)
F2260162. Latexul de rostopasca:

A. contine alcaloizi
B. contine enzime proteolitice
C. are culoare portocalie
D. contine substante rezinoase
E. are culoare galben-verzuie
(pag. 493)
F2260163. Extractele de Chelidonii herba se utilizeaza:

A. in tratamentul diskineziilor biliare
B. pentru eliminarea calculilor biliari
C. in hipo- sau atonie veziculara
D. in tratamentul icterului
E. in colica renala
(pag. 493)
F2260164. Radacinile de ipeca au in compozitia lor:

A. alcaloizi chinolinici
B. emetina
C. cefelina
D. ipecozida
E. efedrina
(pag. 509)
F2260165. In radacinile de ipeca s-au identificat:

A. alcaloizi derivati de emetina
B. ipecacuanozida
C. tanin catehic denumit acid ipecacuanhic
D. ulei volatil cu monoterpenoide
E. alcaloizi cu nucleu izochinolinic
(pag. 509)
F2260166. Care afirmatii referitoare la emetina sunt adevarate?

A. se utilizeaza in afectiuni ale cailor respiratorii
B. influenteaza fluiditatea secretiilor bronsice
C. actioneaza impotriva protozoarului Entamoeba histolytica
D. se utilizeaza in tratamentul dizenteriei amoebiene

E. este activa pe Pseudomonas aeruginosa
(pag. 511)
F2260167. Radacinile de ipeca se administreaza in afectiuni bronsice sub forma de:

A. tinctura
B. sirop
C. infuzie
D. macerat
E. decoct
(pag. 511)
F2260168. Care afirmatii referitoare la produsul medicinal Rauwolfiae radix sunt adevarate?
A. contine in principal emetina
B. contine alcaloizi indolici
C. scade frecventa cardiaca
D. are actiune hipertensiva
E. are efect sedativ in sensul echilibrarii psihice
(pag. 552, 556)
F2260169. Radacinile de Rauwolfia contin:

A. alcaloizi de tip iohimbanic
B. alcaloizi de tip heteroiohimbanic
C. alcaloizi de tip berberinic
D. alcaloizi de tip ajmalinic
E. alcaloizi de tip benzilizochinolinic
(pag. 552, 553)
F2260170. Alcaloizii din Rauwolfiae radix au urmatoarele proprietati farmacologice:

A. produc excitarea SNC
B. scad presiunea arteriala
C. produc bradicardie
D. scad peristaltismul intestinal
E. produc anestezie locala
(pag. 556)
F2260171. Rauwolfiae radix se obtine de la:

A. Rauwolfia serpentina
B. Rauwolfia officinalis
C. Rauwolfia vomitoria
D. Rauwolfia canescens
E. Rauwolfia micrantha
(pag. 551)
F2260172. Care din urmatorii alcaloizi au structura de tip iohimbanic?

A. ajmalina
B. iohimbina
C. reserpina
D. rescinamina
E. deserpidina
(pag. 552, 553)
F2260173. Care din urmatorii alcaloizi se gasesc in radacinile de Rauwolfia ?

A. sanguinarina
B. reserpina
C. raubazina
D. serpentina
E. ajmalina
(pag. 552)
F2260174. Preparatele farmaceutice cu Rauwolfia:

A. se prescriu in maladii psihosomatice
B. se asociaza in tratamentul distoniei vegetative
C. se asociaza in tratamentul insomniilor
D. se asociaza in tratamentul simptomatic al schizofreniei
E. sunt contraindicate in tratamentul psihozelor propriu-zise
(pag. 556)
F2260175. La utilizarea preparatelor antihipertensive cu Rauwolfia pot sa apara efecte secundare ca:
A. rinita cronica
B. constipatie cronica
C. diaree cronica
D. tulburari psihice
E. hipertensiune arteriala
(pag. 556)
F2260176. Care afirmatii referitoare la reserpina sunt adevarate?

A. are actiune antihipertensiva
B. este un alcaloid indolic
C. are actiune parasimpatolitica
D. are proprietati tranchilizante
E. produce midriaza
(pag. 552, 556, 557)
F2260177. Care afirmatii referitoare la administrarea reserpinei sunt adevarate?

A. se administreaza oral, dupa masa
B. nu se administreaza parenteral
C. se elimina prin lapte la femeile care alapteaza
D. traverseaza placenta
E. este contraindicata in sarcina
(pag. 557)
F2260178. Care afirmatii sunt adevarate?

A. ajmalina are actiune simpaticolitica de tipul chinidinei
B. serpentina este hipotensiva
C. rescinamina are actiune hipotensiva mai puternica decat a reserpinei
D. deserpidina este hipertensiva
E. raubazina stimuleaza circulatia cerebrala
(pag. 558)
F2260179. Reserpina este contraindicata in:

A. stari depresive
B. ulcer gastric
C. nevroze
D. colita
E. insuficienta renala grava
(pag. 557, 558)
F2260180. Alcaloizii lisergici din cornul de secara:

A. au actiune ocitocica
B. au actiune hemoragica in teritoriul uterin
C. se utilizeaza in hemoragii post-partum
D. au actiune citotoxica
E. se mai numesc DH-derivati
(pag. 539)
F2260181. Secale cornutum contine:

A. alcaloizi lisergici de tip aminoalcooli
B. alcaloizi lisergici de tip peptidic
C. alcaloizi de tip iohimbanic
D. alcaloizi clavinici
E. pigmenti de natura antrachinonica
(pag. 533, 537)
F2260182. Care din urmatorii alcaloizi din cornul de secara sunt de tip peptidic?
A. ergotamina
B. ergometrina
C. ergosina
D. ergocristina
E. ergocornina
(pag. 535)
F2260183. Care din urmatorii aminoacizi participa la formarea catenei peptidice a alcaloizilor lisergici?
A. glicocolul
B. valina
C. leucina
D. prolina
E. fenilalanina
(pag. 535)
F2260184. Care afirmatii referitoare la alcaloizii lisergici din cornul de secara sunt adevarate?
A. stimuleaza contractia fibrelor netede ale muschiului uterin
B. produc vasodilatatie periferica
C. produc vasoconstrictie periferica
D. se utilizeaza in metro- si menoragii
E. produc relaxarea fibrelor netede ale muschiului uterin
(pag. 539)
F2360185. Pentru obtinerea extractelor de Belladonna, industria farmaceutica prelucreaza:

A. Belladonnae fructus
B. Belladonnae semen
C. Belladonnae folium
D. Belladonnae cortex
E. Belladonnae radix
(pag. 381)
F2360186. Papaverina este utilizata in terapeutica:

A. Ca spasmolitic
B. Ca antispastic
C. In tratamentul unor afectiuni hepatice
D. In tratamentul afectiunilor gastro-intestinale si ale traiectului urinar, caracterizate prin spasme
E. Ca antitusiv
(pag. 477)
F2360187. Urmatorii alcaloizi se utilizeaza in terapeutica pentru actiunea lor antiaritmica:

A. Rezerpina
B. Ergometrina
C. Chinidina
D. Ajmalina
E. Ajmalicina
(pag. 569,558)
F2360188. Urmatorii alcaloizi se utilizeaza in terapeutica pentru actiunea antispastica/spasmolitica

A. Atropina
B. Emetina
C. Morfina
D. Stricnina
E. Papaverina
(pag. 382,477)
F2360189. In tratamentul afectiunilor hepato-biliare se prescriu preparate din:

A. Chelidonii herba
B. Belladonnae radix
C. Ipecacuanhae radix
D. Rauwolfiae radix
E. Opium
(pag. 382,493)
F2360190. Urmatorii alcaloizi au actiune antimicrobiana:

A. Chelidonina
B. Sanguinarina
C. Ergotamina
D. Emetina
E. Cheleritrina
(pag. 494)
F2360191. Care dintre alcaloizii mentionati au actiune cardiovasculara:

A. Rezerpina
B. Serpentina
C. Codeina
D. Ergotoxina
E. Ergocriptina
(pag. 557,540)
F2360192. Alcaloizii tropanici sunt contraindicati in:

A. Glaucom
B. Adenom de prostata
C. Examinarea fundului de ochi
D. Tahiaritmie
E. Suprimarea secretiilor
(pag. 384)
F2360193. Rezerpina:
A. rareste ritmul cardiac
B. este simpaticolitic
C. este alcaloid cuaternar
D. are nucleu izochinoleinic
E. are nucleu indolic
(pag. 557,552)
F2360194. Alcaloizii din Secale cornutum sunt:

A. Derivati de acetil -coenzima A
B. De tip aminoalcool
C. Derivati de lizina-ornitina
D. De tip peptidic
E. Derivati de iohimban
(pag. 534,535)
F2360195. Morfina:
A. Se foloseste in terapeutica drept antitusiv
B. Apartine din punct de vedere chimic flavonoidelor
C. Face parte dintre alcaloizii neoxigenati, lichizi
D. Are actiune analgezica
E. Determina la administrare repetata farmacodependenta
(pag. 474)
F2360196. Codeina actioneaza ca:

A. Antitusiv
B. Spasmolitic
C. Slab analgezic
D. Antiaritmic
E. Expectorant
(pag. 477)
F2360197. Alcaloizii morfinanici actioneaza:

A. Analgezic
B. Spasmolitic
C. Hipnotic
D. Narcotic
E. Coronarodilatator
(pag. 474)
F2360198. Sanguinarina are actiune:

A. antiplaca
B. hepatoprotectoare
C. antibiotica
D. antivirala
E. antiinflamatoare
(pag. 494)
F2360199. Latexul proaspat de rostopasca se foloseste:

A. in tratamentul icterului
B. in tratamentul verucilor
C. ca antiviral
D. ca proteolitic
E. citotoxic
(pag. 493)
F2360200. Emetina este:

A. analgezic
B. spasmolitic
C. antitusiv
D. amoebicid
E. diuretic
(pag. 511)
F2360201. Pulberea de Ipecacuanhae radix intra in compozitia:

A. Opodeldoc
B. Pulvis Doveri
C. Pulberi antiacide
D. Pulvis Ipecacuanhae opiatus
E. Pulberi alcaline
(pag. 511)
F2560202. Notaţi afirmaţiile corecte în legătură cu specia Atropa belladonna:

A. specie perenă
B. recoltarea frunzelor se face între orele 9-11
C. florile sunt grupate în inflorescenţe axilare
D. în frunze conţinutul maxim de alcaloizi este atins în timpul înfloririi
E. recoltarea frunzelor se face între orele 12-14
(pag. 377)
F2560203. Atropina este:

A. midriatică
B. antispastică
C. expectorantă
D. stimulatoare a secreţiei glandelor exocrine
E. folosită în tratamentul iniţial al infarctului miocardic
(pag. 384)
F2560204. Care sunt alcaloizii principali din Hyoscyami folium ?

A. hiosciamina
B. beladonina şi apoatropina
C. scopolamina
D. truxiline
E. glicoalcaloizi
(pag. 386)
F2560205. Care din afirmaţiile următoare, privind obţinerea opiului, sunt incorecte ?
A. latexul are culoare galbenă
B. incizarea capsulelor de mac se face pe timp uscat, dimineaţa
C. scarificarea capsulelor de mac se face înaintea căderii petalelor
D. inciziile aplicate capsulelor de mac străbat endocarpul

E. răzuirea latexului exudat se face a doua zi de dimineaţă
(pag. 466)
F2560206. Care dintre alcaloizii de mai jos imprimă culoare latexului de Chelidonium majus ?
A. sanguinarina
B. berberina
C. magnoflorina
D. chelidimerina
E. cheleritrina
(pag. 493)
F2560207. Care sunt afirmaţiile corecte privitoare la acţiunea farmacodinamică a produsului Curara ?
A. prezintă acţiune analgezică şi antipiretică
B. prezintă acţiune anestezică şi miorelaxantă
C. prezintă acţiune blocant ganglionară şi relaxant musculară
D. prezintă acţiune antimitotică
E. nu este nici anestezic, nici analgezic
(pag. 445)
F2560208. Care sunt alcaloizii principali din produsul Strychni semen ?

A. stricnina
B. brucina
C. alfa-colubrina
D. beta-colubrina
E. izostricnina
(pag. 576)
F2560209. Care dintre speciile de Rauwolfia sunt folosite pentru extragerea alcaloizilor ?
A. Rauwolfia micrantha
C. Rauwolfia tetraphylla
D. Rauwolfia vomitoria
E. Rauwolfia pennatifolia
(pag. 551)
F2560210. Alcaloizii din Secale cornutum, ce formează complexul ergotoxinic, sunt:

A. ergotamina
B. ergosina
C. ergocristina
D. ergocriptina
E. ergocornina
(pag. 536)
F2660211. Care din următoarele afirmaţii referitoare la Datura stramonium sunt corecte?
A. Specia conţine alcaloizi cu nucleu bezofenantridinic
B. Ciumăfaia aparţine familiei Papaveraceae
C. Frunzele sunt lobate cu margine inegal dinţată
D. Tulpina este străbătută de laticifere
E. Frunzele sunt folosite în tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii
(pag. 387,388)
F2660212. Cocae folium conţine

A. Esterul benzoic al metilecgoninei
B. Citizina
C. Truxiline
D. Esteri ai pseudotropinei
E. Cinamilcocaina
(pag. 390,391)
F2660213. Care din următoarele afirmaţii referitoare la Curara sunt corecte?

A. Curara originală este un extract de scoarţe, frunze şi fructe provenite de la specii de Chondodendron şi
Strychnos
B. Curara se dizolvă în eter sau benzen
C. Alcaloizii curarimimetrici sunt dimeri
D. Curara acţionează relaxant muscular prin înlocuirea competitivă a acetilcolinei de pe receptorii nicotinergici
ai plăcilor terminale motorii
E. Alcaloizii din Curara au acţiune analgezică, hipnotică şi narcotică
(pag. 442,445)
F2660214. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. Cocaina este un derivat al trans-tropanolului
B. Ipecacuanhae radix conţine emetină şi cefelină, alcaloizi cu nucleu izochinoleinic
C. Reserpina, unul din alcaloizii opiului, intră în compoziţia unor specialităţi farmaceutice cu acţiune
hipotensivă
D. Alcaloizii din cornul secarei au la bază structura ergolinei
E. Curara, extractul concretizat obţinut din scoarţele unor liane din genurile Strychnos şi Chondodendron,
este convulsivantă datorită conţinutului în stricnină
(pag. 509,533)
F2660215. Opiul conţine următorii alcaloizi cu nucleu morfinanic

A. Papaverina
B. Codeina
C. Tebaina
D. Morfina
E. Narcotina
(pag. 469)
F2660216. Care din următoarele afirmaţii privind alcaloizii din Secale cornutum sunt corecte?
A. Ergocriptina face parte din grupa alcaloizilor de tip aminoalcool
B. Alcaloizii de tip aminoalcool sunt solubili în apă
C. Derivaţii acidului izolisergic (dextrogir) nu manifestă acţiune farmacologică
D. Acţiunea ocitocică este imprimată de dubla legătură dintre carbonii 9 şi 10 ai acidului lisergic
E. Administrarea prelungită sau excesul de ergometrină provoacă vasoconstricţie arterială ce poate duce la
gangrena extremităţilor
(pag. 533,534,541)
F2660217. Care din afirmaţiile următoare sunt corecte ?

A. În structura alcaloizilor tropanici azotul se găseşte în catena laterală
B. În frunzele de ciumăfaie scopolamina reprezintă 25% din totalul alcaloidic
C. Opium se obţine prin extracţia capsulelor de mac cu solvent organic
D. Reactivul Marquis este specific morfinei
E. În doze mici, emetina este un expectorant
(pag. 387,470,511)
F2660218. Care din următoarele afirmaţii referitoare la Chelidonium majus sunt corecte?
A. Specia Chelidonium majus aparţine familiei Brassicaceae
B. Rădăcina de rostopască prezintă îngroşări inelare şi ştrangulări destul de regulate cu aspect de mărgele
C. Chelidonina este un spasmolitic
D. Totalul alcaloidic are efect colecistokinetic
E. Fructul speciei este o capsulă silicviformă
(pag. 492,493,494)
F2660219. Care din următoarele afirmaţii despre Strychni semen sunt corecte?
A. Produsul se obţine de la specia Strychnos toxifera
B. Seminţele au formă globuloasă, diametru de 5 mm, culoare brună la exterior
C. Stricnina şi brucina sunt alcaloizii principali
D. Stricnina şi brucina sunt alcaloizi indolici
E. Stricnina poate fi utilizată ca analeptic respirator
(pag. 576,578)
F2660220. Care din următoarele afirmaţii privind cornul secarei sunt corecte?
A. Ergocristina face parte din grupa alcaloizilor de tip aminoalcool
B. Alcaloizii de tip peptidic sunt insolubili în apă
C. Doar alcaloizii derivaţi de acid lisergic (levogir) din cornul secarei manifestă acţiune farmacologică
D. Ergometrina se indică în migrenă
E. Prin hidrogenarea alcaloizilor lisergici se intensifică acţiunea simpatolitică
(pag. 533, 537)

Toate Intrebarile Rezi 2004

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toate Intrebarile Rezi 2004

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Rezidentiat 2004 PROFIL FARMACIE - INTREBARI - PARTEA I

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

F1201001. Care din afirmatiile referitoare la calea intravenoasa sunt adevarate:

F1201005. Care din afirmaţiile referitoare la transportul activ sunt adevărate:

F1201006. Inhibitia enzimatica:

B. consta in accelerarea sintezei de enzime

F1501009. Calea i.v. este corelată cu efectul primului pasaj

F1501011. Următoarele medicamente au clearance-ul hepatic diminuat la vârstnici, cu excepţia:

F1501012. Următoarele medicamente sunt biotransformate prin hidroliză, cu excepţia:

F1501013. Următoarele preparate sunt prodroguri, cu excepţia:

F1601014. Care dintre afirmaţiile următoare este incorectă?

F1601015. Care dintre afirmaţiile următoare nu este adevărată?

F1601016. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

F1601017. Consecinţele inhibiţiei enzimatice sunt:

F1601018. Cre dintre medicamentele următoare este metabolit activ?

F1601019. Sunt medicamente cu capacitate inhibitoare enzimatică:

F1601020. Sunt reacţii metabolice de oxidare nemicrozomială (citoplasmatice):

F2101022. Alegeti medicamentul care nu este metabolit activ:

F2101024. Calea de administrare, ce se utilizeaza exclusiv pentru actiune generala, este:

F2101025. Solutiile intravenoase respecta urmatoarele conditii obligatorii, cu o exceptie:

B. izotone sau slab hipertone

F2101026. Un medicament care se distribuie in doua compartimente hidrice (intravascular si

F2101027. Sistemele oxidazice microzomale hepatice (S.O.M.H.) au urmatoarele caracteristici, cu

F2101028. Flufenazina decanoat are durata de actiune:

F2101029. Risperidon este neuroleptic prin urmatorul mecanism de actiune:

F2101030. Moclobemid este antidepresiv cu mecanism de actiune:

F2101031. Mirtazapin este antidepresiv cu mecanism de actiune:

D. blocant al receptorilor alfa-2 presinaptici

F2101032. Notati singurul mecanism corespunzator, pentru antidepresivul modern paroxetin:

F2201034. Care din afirmatiile referitoare la transportul activ sunt adevarate:

F2201036. Biotransformarea medicamentelor :

F2201037. Inhibitia enzimatica:

F2201038. Calea i.v. evita:

F2201039. Care afirmatii sunt adevarate pentru calea pulmonara:

F2201040. Care sunt dezavantajele caii intravenoase:

F2201041. Administrarea intrarahidiana:

F2201042. Care afirmatii sunt adevarate pentru transportul medicamentelor in sange:

F2201044. Viteza de eliminare renala:

F2201046. Care cai de administrare a medicamentelor sunt cai artificiale:

F2501048. Apa măsurată în l/70Kg este în sînge de:

F2501049. Se distribuie exclusiv în spaţiul intravascular

F2501050. Se distribuie uniform în toate ţesuturile:

F2501051. Care dintre afirmaţii nu este corectă:

F2501052. Circuitul entero-hepatic determină

F2501053. Următoarele afirmaţii sunt reale cu excepţia:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

F1201054. Care afirmatii sunt adevarate pentru administrarea intravenoasa:

F1201055. Care din afirmaţiile referitoare la absorbţia gastrointestinală sunt adevărate:

F1201056. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

F1201057. Care din urmatoarele substante sunt inhibitoare enzimatice:

F1201058. Efectul primului pasaj hepatic:

F1201059. Pot suferi efectul primului pasaj hepatic medicamentele administrate:

F1201060. Referitor la interactiunile de deplasare de pe proteinele plasmatice:

F1301061. Absorbtia medicamentelor administrate pe cale orala poate fi grabita prin:

F1301062. Absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei intestinale este dependenta de urmatorii

F1301063. Caile de eliminare ale medicamentelor sunt:

C. cai utilizate numai pentru medicamente;

F1301064. Calea intravenoasa ofera posibilitatea:

F1301065. Care din urmatoarele afirmatii definesc biodisponibilitatea?

F1301066. Care din urmatoarele medicamente produc inductie enzimatica?

F1301067. Care din urmatorii factori pot favoriza absorbtia?

F1301068. Care sunt avantajele administrarii sublinguale ale medicamentelor?

F1301070. In etapa de transport a substantelor active in sange:

F1301071. In privinta biotransformarii (metabolizarii) medicamentelor in organism: