Sunteți pe pagina 1din 96

CUPRINS

INTRODUCERE TURISMUL – ŞANSǍ A DEZVOLTǍRII ECONOMICO –


SOCIALE………………………………………………………………………………………...5

CAPITOLUL I. DEZVOLTAREA TURISMULUI…………………………………………..7


1.1. Factori determinanţi ai dezvoltării turismului. Factori reprezentativi.............................7
1.1.1. Veniturile populaţiei..............................................................................................8
1.1.2. Preţurile şi tarifele.................................................................................................9
1.1.3. Oferta turistică.....................................................................................................10
1.1.4. Progresul tehnic...................................................................................................11
1.1.5. Creşterea demograficǎ........................................................................................11
1.1.6. Procesul de urbanizare........................................................................................12
1.1.7. Timpul liber……………………………………………………………………..12
1.1.8. Factori psihosociologici………………………………………………………...13
1.2. Motivaţia turisticǎ………………………………………………………………………….14

CAPITOLUL II. PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-


ULUI DE MARKETING TURISTIC…………………………………………………………18
2.1. Definirea marketingului turistic………………………………………………………….18
2.2. Conceptul de marketing – mix…………………………………………………………….23
2.3. Mix - ul promoţional. Promovarea turisticǎ……………………………………………..26
2.3.1. Obiectivele promovǎrii…………………………………………………………..27
2.3.2. Rolul informǎrii în promovarea turisticǎ………………………………………27
2.4. Strategii de promovare a turismului……………………………………………………...29
2.4.1. Publicitatea………………………………………………………………………29
2.4.2. Publicitatea la locul de vânzare…………………………………………………32
2.4.3. Publicaţiile………………………………………………………………………..33
2.4.4. Relaţiile publice…………………………………………………………………..35
2.4.5. Târgurile de turism………………………………………………………………36

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ – PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ŞI


PROMOVĂRII ZONEI TURISTICE NEAMŢ………………………………………………37
3.1. Prezentarea zonei turistice Neamţ………………………………………………………...37
3
3.1.1. Localizarea şi caracterizarea zonei turistice Neamţ…………………………...37
3.1.2. Forme de turism practicate în zona Neamţ…………………………………….38
3.2. Analiza strategicǎ a zonei turistice Neamţ……………………………………………….40
3.2.1. Baza tehnico-materialǎ a zonei turistice Neamţ – premisǎ a dezvoltǎrii
turismului…………………………………………………………………………………...40
3.2.2. Analiza PEST a zonei turistice Neamţ…………………………………………58
3.2.3. Analiza circulaţiei turistice şi previziunea evoluţiei viitoare………………….74
3.3. Planul de marketing pentru dezvoltarea şi promovarea turismului în judeţul Neamţ..82
3.3.1. Analiza SWOT a turismului din judeţul Neamţ.................................................82
3.3.2. Analiza pieţei turistice Neamţ...............................................................................90
3.3.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamţ..................................................91
3.4. Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamţ.............................................................94

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….........................97

4
INTRODUCERE
TURISMUL – ŞANSǍ A DEZVOLTǍRII ECONOMICO - SOCIALE

Turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, cu o prezenţă tot mai


activă în viaţa economică, socială şi culturală, cu o participare semnificativă la progresul general
şi, nu în ultimul rând, ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltării durabile.
Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizaţiei moderne, puternic
ancorat în viaţa societăţii şi, ca atare, aflat într-o relaţie de intercondiţionalitate cu aceasta.
Astfel, tendinţele înregistrate în evoluţia economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de
sporirea producţiei şi, pe această bază, a prosperităţii generale, de intensificare a schimburilor
internaţionale şi lărgirea cooperării dintre state, de industrializare şi terţiarizare, cât şi cele
negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei şi şomajului,
inflaţia, deteriorarea mediului au influenţat cantitativ şi structural activitatea turistică, stimulând
călătoriile şi diversificând orientarea lor spaţială. De asemenea, faptul că turismul se adresează
unor segmente largi ale populaţiei, că răspunde pe deplin nevoilor materiale şi spirituale ale
acesteia s-a reflectat în intensificarea circulaţiei turistice, imprimând fenomenului unul dintre
cele mai înalte ritmuri de creştere. Pe de altă parte, prin amploarea şi conţinutul său complex,
turismul antrenează un vast potenţial natural, material şi uman având implicatii profunde asupra
dinamicii economniei şi societăţii, asupra relaţiilor internaţionale.
Abordarea ştiinţifică a complexităţii aspectelor pe care le presupune dezvoltarea
turismului se impune cu atât mai mult cu cât societatea trebuie să facă faţǎ unor constrângeri
dictate de caracterul limitat al resurselor şi trebuinţelor, în continuă creştere, ale oamenilor,
legate de utilizarea timplui liber, de recreere şi distracţie. Analiza ştiinţifică, obiectivă, bazată pe
raportarea permanentă la experienţa internaţională şi realităţile locale se dovedeşte, astfel,
singura în măsură să ofere fundamente pentru elaborarea unei strategii realiste, viabile. Totodată,
abordarea ştiinţifică a problematicii turismului este susţinută de interferenţele sale cu numeroase
alte domenii de activitate, de riscul preluării unei terminologii sau chiar a unor metode de lucru
inadecvate ori insuficient adaptate specificului, ceea ce provoacă adeseori confuzii sau limitează
posibilitatea unor aprecieri corecte.
Cercetarea ştiinţifică a fenomenului turistic integrează o arie tematică largă, de la
clarificările conceptuale şi definirea locului acestuia în strategia dezvoltării, la evidenţierea
determinanţilor, tendinţelor de evoluţie şi formelor de manifestare, a coordonatelor şi
mecanismelor pieţei şi la evaluarea impactului său în plan economic, social, cultural, ecologic şi
5
politic. Toate acestea se bazează pe utilizarea unei varietăţi de surse informative, a unui
instrumentar de cercetare din care nu lipsesc modelele statistico-matematice şi analizele
comparative, pe realizarea unor investigaţii din perspectiva marketingului sau conducerii
moderne1.
Diversificarea activităţilor încorporate în conţinutul prestaţiei/industriei turistice, ca şi
prezenţa unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul
unei ramuri de interferenţă şi sinteză. De aici decurge amploarea şi complexitatea legăturilor
dintre turism şi celelalte componente ale economiei. Aceste relaţii îmbracă forme diferite,
manifestându-se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Spre
exemplu, pentru desfăşurarea activităţii turistice sunt necesare intrări din alte ramuri, ca :
agricultură, industrie alimentară, industria construcţiilor. De asemenea, turismul întreţine legături
directe cu transporturile, telecomunicaţiile, cultura şi arta. La rândul său, prin produsele pe care
le oferă turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populaţiei, împărţind această
sarcină cu educaţia şi învăţământul, ocrotirea sănătăţii, comerţul şi altele.
Toate acestea ilustrează poziţia importantă a turismului în structura mecanismului
economic şi rolul său activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei şi societăţii. In
acest context, `` a analiza impactul economic al turismului înseamnǎ a evalua locul pe care
acesta îl ocupǎ în comerţul internaţional şi în economia naţionalǎ ; a identifica şi examina
rezultatele activitǎţii turistice în comparaţie cu alte sectoare ale economiei atât în ţǎrile
industrializate cât şi în cele în curs de dezvoltare2``.

1
Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, pag 3
2
R. Lanquar, op.cit, pag 7

6
CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA TURISMULUI

În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelor dezvoltării


turismului, evoluţia sa considerându-se a fi sub incidenţa unui complex de factori. Diferiţi ca
natură şi rol, aceşti factori participă în proporţii diferite la determinarea evoluţiei fenomenului
turistic. Evoluţia lui variază nu numai în funcţie de conţinutul specific al acestora, ci şi în raport
cu momentul sau locul acţiunii. Mai mult intercondiţionarea lor reciprocă şi simultaneitatea
acţiunii lor potenţează efectul final, făcând dificilă descifrarea şi, cu tât mai mult, cuantificarea
aportului fiecăruia.

1.1. Factori determinanţi ai dezvoltării turismului. Factori


reprezentativi
Multitudinea factorilor care influenţează dezvoltarea turismului a determinat specialiştii
în domeniu ca, din considerente teoretice şi practice, să-i grupeze în funcţie de anumite criterii, şi
anume3:
a) În raport cu importanţa lor în determinarea fenomenului turistic:
• factori primari: oferta turistică, veniturile populaţiei, timpul liber, mişcarea
populaţiei;
• factori secundari: cooperarea internaţională, facilităţile de viză, măsuri de natură
organizatorică, servicii complementare.
b) După natura social- economică:
• factori economici: veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta turistică,
preţurile şi tarifele;
• factori demografici: evoluţia numerică a populaţiei, modificarea duratei medii de
viaţă, structura pe vârste şi pe categorii socio-profesionale;
• factori sociali: urbanizarea şi timpul liber remunerat;
• factori psihologici, educativi şi de civilizaţie: nivel de instruire, setea de
cultură, dorinţa de cunoaştere, caracterul individual, temperamentul;
• factori tehnici: performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcţii,
parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice;

3
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica,
Bucureşti, 1998, pag 92
7
• factori politico - organizatorici: formalităţi la frontiere, facilităţi sau priorităţi în
turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor.
c) După durata în timp a acţiunii lor:
factori de influenţă permanentă: puterea de cumpărare a populaţiei, mişcarea populaţiei,
creşterea timpului liber, stabilitate politică;
factori conjuncturali: crizele economice, dezechilibrele politice, convulsiile sociale, conflictele
armate, catastrofele naturale, condiţii meteorologice.
d) După natura provenienţei şi sensul intervenţiei:
• factori exogeni (exteriori activităţii de turism): sporul natural al populaţiei, care
determină o creştere a numărului de turişti potenţiali, creşterea veniturilor
destinate practicării turismului, creşterea gradului de urbanizare, amplificarea
mobilităţii populaţiei ca rezultat al monitorizării;
• factori endogeni (interiori activităţii de turism): lansarea de noi produse turistice,
în concordanţă cu nivelul cererii, diversificarea gamei serviciilor oferite, ridicarea
nivelului de pregătire a personalului din turism.
e) După profilul de marketing:
• factori ai cererii turistice: veniturile populaţiei, urbanizarea, timpul liber,
dinamica evoluţiei populaţiei;
• factori ai ofertei turistice: diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor,
nivelul de pregătire şi structura forţei de muncă.
Lista factorilor de influenţă nu este exhaustivă, ea poate fi completată cu alte elemente;
de asemenea, pot fi utilizate şi alte modalităţi de grupare a acestora în funcţie de nevoile
analizate.

1.1.1. Veniturile populaţiei


Veniturile populaţiei, conform opiniei majorităţii specialiştilor, constituie principala
condiţie pentru manifestarea cererii turistice şi deci suportul material, obiectiv al dezvoltării
turismului.
Veniturile populaţiei exprimă sintetic, nivelul de dezvoltare economică şi socială a unei
ţări şi, indirect, posibilităţile oferite pentru practicarea turismului.
Astfel, sporirea veniturilor individuale - rezultat al creşterii economice şi, corespunzător,
produsului intern brut - influenţează nemijlocit structura consumului şi, implicit, accesul la
turism al diferitelor categorii sociale.

8
Un indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico - socială este produsul naţional
brut (P.I.B.) pe locuitor care, în ultimul secol, a înregistrat ritmuri mari de creştere, ajungând să
se situeze, în unele ţări dezvoltate ale lumii, la peste 15.000-20.000 $ pe locuitor. Printre ţările cu
venituri mari pe locuitor - şi deci cu posibilităţi largi de practicare a turismului - se numără
Franţa, Germania, Danemarca, S.U.A., Canada, Italia, Marea Britanie, Japonia, ţări ce ţin poziţii
importante pe piaţa turistică mondială. Acest venit ridicat se corelează cu o pondere mare- de
peste 70% din P.I.B. ce revine consumului final (al populaţiei şi cel guvernamental)4.
De asemenea trebuie menţionat că veniturile populaţiei au ca destinaţie, în primul rând,
satisfacerea unor nevoi vitale, care reprezintă aşa numitul ``consum obligatoriu``; acest consum
are dimensiuni relativ constante, determinate de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice; în
al doilea rând, disponibilităţile băneşti, după satisfacerea consumului obligatoriu, sunt orientate
spre satisfacerea unor cerinţe care asigură un anumit grad de confort şi, în ultimă instanţă, sunt
folosite pentru subvenţionarea activităţilor legate de timpul liber.
Pe măsură ce nivelul global al veniturilor creşte, partea destinată, de fiecare persoană,
acoperirii nevoilor vitale scade relativ, disponibilităţile pentru aşa-numitele ``consumuri libere``
devenind tot mai mari.
Experienţa a demonstrat existenţa unor legităţi în reprezentarea veniturilor pe diferite
tipuri de nevoi şi mutaţiile în structura acestora, cauzate de variaţia veniturilor.
În conformitate cu aceste legităţi, cheltuielile destinate turismului, înscriindu-se în
categoria consumurilor libere (nevoi create), se află în corelaţie directă cu evoluţia veniturilor,
iar variaţia lor, de regulă, este mai amplă decât a veniturilor.
Veniturile reprezintă un factor de acţiune complexă ele influenţând intensitatea circulaţiei
turiştilor prin creşterea numărului de turişti, dar şi durata călătoriei, distanţa deplasării, caracterul
organizat sau particular al prestaţiei, realizarea călătoriei în interiorul sau în afara graniţelor.
În privinţa posibilităţii comensurării influenţei, aceasta se poate face cu ajutorul
coeficientului de elasticitate, valoarea pozitivă şi supraunitară a acestuia indică tendinţa de
creştere aproape nelimitată a nevoii de turism şi, corespunzător, a fenomenului în ansamblul său.

1.1.2. Preţurile şi tarifele


Preţurile şi tarifele reprezintă alt factor de stimulare a dezvoltării turismului. Influenţa
preţurilor se desfăşoară, pe mai multe planuri, ca rezultat al complexităţii prestaţiei turistice,
respectiv, acţiunea lor vizează produsul turistic în ansamblu sau numai una din componentele

4
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica,
Bucureşti, 1998, pag 93
9
sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; de asemenea această influenţă se manifestă diferit
în raport cu piaţa internă sau internaţională, cu destinaţia, zona, sezonalitatea.
În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul la serviciile turistice şi se
reflectă în principal, în reducerea numărului de turişti şi/ sau a duratei medii a sejurului, în timp
ce tarifele scăzute stimulează manifestarea cererii. De fapt, relaţia dintre preţuri (tarife) şi
dezvoltarea turistică este mult mai complexă, neexcluzând reacţiile inverse; de pildă, tarifele
foarte scăzute pot determina neîncrederea turiştilor şi, ca urmare, o scădere a intensităţii
circulaţiei.
Se impune în consecinţă, o atentă politică în acest domeniu; tarifele chiar ridicate, trebuie
să aibă o temeinică fundamentare economică, să reflecte calitatea prestaţiilor, sǎ realizeze
diferenţieri pe sezoane, zone turistice. De asemenea, este necesară practicarea unui sistem de
facilităţi care să sporescă atractivitatea acestora. Totodată, prin nivelul lor, tarifele trebuie să
asigure stabilitatea fluxurilor turistice, utilizarea cât mai bună a bazei tehnico - materiale,
eficienţa activităţii5.
Există cazuri în care practicarea de tarife ridicate face parte din politica deliberată
promovată de ofertant, în scopul limitării fluxurilor de turişti, în condiţiile în care are garantat un
minimum de cereri care să-i asigure atât profitabilitatea afacerii, cât şi protejarea şi conservarea
obiectivului (unitate de cazare, staţiune, zonă sau chiar ţară). Este avut în vedere faptul că
degradările ce pot fi provocate unui obiectiv considerat mai vulneros sau foarte vulnerabil,
cauzate de un flux foarte mare de turişti, nu pot fi compensate prin încasările suplimentare
obţinute sau pot avea un efect ireversibil. Astfel de măsuri pot avea caracter permanent sau pot
viza anumite perioade ale anului.

1.1.3. Oferta turistică


Oferta turistică - reprezentată prin resursele turistice (naturale şi antropice) şi
echipamente - acţionează pozitiv asupra fenomenului turistic.
Bogăţia de valori naturale (relief, climă, hidrografie, floră, faună), istorice, de civilizaţie
şi de cultură de care dispune o ţară sau zonă, precum şi gradul de amenajare a acestora şi
facilităţile create pentru vizitare, exercită o mare forţă de atracţie asupra fluxurilor turistice,
determinând amploarea şi orientarea lor. De altfel pentru orientarea turistică a unei zone,
existenţa resurselor este esenţială. Cu toate acestea, resurse mai modeste şi cu valoare mai redusă
pot fi compensate prin calitatea superioară a prestaţiilor, ca şi printr-un plus de dotare şi
amenajare în vederea practicării turismului de odihnă şi recreere sau agrement. Însoţită de o

5
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica,
Bucureşti, 1998, pag 93
10
promovare corespunzătoare, experienţa a dovedit că, prin eforturi în direcţia dezvoltării bazei
tehnico-materiale şi a diversificării serviciilor, zone până nu demult exploatate de turişti au
devenit importatoare, bucurându-se de aprecierile anumitor segmente ale populaţiei.

1.1.4. Progresul tehnic


Un alt fenomen cu implicaţii în dezvoltarea turismului este progresul tehnic în domeniul
transporturilor. El are consecinţe directe asupra creşterii gradului de mobilitate a populaţiei,
favorizând deplasarea în interes turistic; de asemenea el acţionează asupra altor fenomene, cum
ar fi urbanizarea, deteriorarea mediului, care, la rândul lor, îşi pun amprenta asupra activităţii
turistice.
În privinţa mobilităţii populaţiei, progresul tehnic acţionează în două direcţii:
perfecţionarea căilor şi mijloacelor de transport în comun şi creşterea gradului de dotare cu
automobile6.
Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creşterea densităţii reţelei
căilor de transport, în sporirea numărului şi diversificarea mijloacelor de transport, în
modernizarea lor şi îmbunătăţirea performanţelor; prin aceste modificări se asigură condiţii
pentru deplasarea unui număr cât mai mare de persoane, concomitent cu sporirea confortului,
creşterea securităţii transporturilor şi reducerea duratei călătoriei. Totodată, se realizează şi o
relativă ieftinire a costului transportului, stimulându-se şi pe această cale deplasarea.
Influenţa dezvoltării transportului asupra turismului este certă şi importantă, pornind de
la premisa că transportul reprezintă o componentă de bază a prestaţiei turistice. Orice modificare
în dinamica şi structura transporturilor determină varietăţi ale mişcării turistice în ceea ce
priveşte amploarea, direcţia, formele de organizare.

1.1.5. Creşterea demografică


Circulaţia turistică evoluează şi în corelaţie cu creşterea demografică, cu mutaţiile în
structură (pe vârste, medii, profesiuni) a populaţiei. Creşterea numerică a locuitorilor, precum şi
ritmul acestei creşteri influenţează direct numărul turiştilor potenţiali. Cercetări efectuate în
această direcţie au demonstrat o majorare a pieţei turistice potenţiale cu o rată medie anuală de
0,5- 1 %, ca rezultat exclusiv al sporului demografic.
Importanţa structurii pe vârste a populaţiei şi schimbările intervenite sunt evidenţiate de
proporţiile diferite de participare la mişcarea turistică a grupelor de vârstă. Un segment al
populaţiei cu rol deosebit pentru creşterea circulaţiei turistice este tineretul, care reprezintă, la
6
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica,
Bucureşti, 1998, pag 94
11
scară mondială, cca 30-35% din totalul populaţiei. Cererea pentru turism este mai mare în rândul
tineretului datorită timpului liber de care acesta dispune, nevoii de instruire, dorinţei de distracţie
manifestate mai puternic decât la alte categorii. La acestea trebuie adăugat facilităţile acordate de
agenţii de turism, facilităţi care compensează existenţa unor venituri mai mici.
O altă categorie a populaţiei, ce reprezintă o importantă rezervă de lărgire a pieţei
turistice, o constituie vârsta a III-a. Creşterea duratei medii a vieţii, cu implicaţii directe asupra
numărului vârstnicilor şi disponibilităţilor de timp ale acestora, se reflectă în intensificarea
circulaţiei turistice; această situaţie este dublată şi de amplificarea nevoilor de îngrijire a
sănătăţii, înregistrată o dată cu înaintarea în vârstă7.
Structura pe vârste a populaţiei, ca de altfel şi celelalte componente ale factorului
demografic, are influenţă asupra dimensiunilor circulaţiei turistice, dar, mai ales, asupra
dinamicii diferitelor forme de turism; de exemplu, tinerii solicită în mai mare măsură formele
organizate şi semiorganizate, în timp ce persoanele mature preferă o vacanţă pe cont propriu;
populaţia vârstei a III-a solicită turismul balneo-medical în proporţie mai mare decât alte
categorii, înregistrează o durată mai mare a sejurului şi nu este condiţionată de o anumită
perioadă a anului.

1.1.6. Procesul de urbanizare


Procesul de urbanizare determină, la rândul său, o serie de mutaţii în structura nevoilor
populaţiei, influenţând direct şi dimensiunile circulaţiei turistice. Concentrarea urbană are, pe
lângă numeroasele avantaje asupra dezvoltării economice şi creşterii nivelului de trai, şi efecte
negative, vizând în special deteriorarea mediului natural şi creşterea solicitării nervoase a
oamenilor. Ca urmare apare nevoia de ``evadare`` din marile aglomeraţii urbane spre zone de
linişte, nepoluate, pentru recreere, odihnă, distracţie, manifestată cu preponderenţă la sfârşitul
săptămânii sau pe durata vacanţelor (concediilor), această nevoie de ``evadare``, stimulează
mobilitatea populaţiei, contribuind la intensificarea circulaţiei turistice. Creşterea ponderii
populaţiei urbane (la scară mondială cca. 45% din totalul populaţiei), asociată cu creşterea
numărului oraşelor, îndeosebi a celor mari, se reflectă în sporirea dimensiunilor fluxurilor
turistice.

1.1.7. Timpul liber


Un alt factor determinant este timpul liber. Progresele înregistrate în dezvoltarea
economică şi socială au generat schimbări în durata timpului liber şi în structura destinaţiilor
7
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica,
Bucureşti, 1998, pag 95
12
acestora. Practic, este vorba de o creştere a disponibilităţilor de timp ale populaţiei şi de
afirmare a turismului ca una dintre principalele modalităţi de utilizare a timpului liber.
În privinţa dimensiunilor timpului liber, sporirea acestora se realizează pe seama
reducerii duratei zilei de muncă sub 8 ore, reducerii săptămânii de lucru, a instituţionalizării,
generalizării şi creşterii duratei concediului anual plătit şi a reducerii timpului total de lucru în
cadrul duratei de viaţă.
În privinţa destinaţiilor timpului liber, preferinţa pentru turism se manifestă îndeosebi la
sfârşitul săptămânii şi al vacanţelor, totodată, disponibilităţile de timp ale populaţiei vârstei a III-
a oferă condiţii pentru practicarea pe scară largă a turismului. Ca urmare a acestor aspecte, se
apreciază că turismului îi este alocat, în ţările dezvoltate, cca. 30% din totalul timpului liber al
populaţiei8.

1.1.8. Factori psihosociologici


Din categoria factorilor psihosociologici, o influenţă semnificativă asupra turismului
exercită: moda, tradiţiile, dorinţa de cunoaştere şi instruire. Serbările populare tradiţionale,
festivalurile, contribuie la atragerea în circuitul turistic a noi segmente de populaţie şi determină
o anumită orientare a fluxurilor. La rândul lor, manifestările ştiinţifice, culturale, sportive,
religioase sau de altă natură reprezintă mobiluri ale mişcării turistice.
În suita factorilor ce merită o referire specială mai trebuie menţionate acţiunile
guvernamentale şi facilităţile acordate de organizatorii de turism pentru promovarea şi
stimularea circulaţiei turistice. Din categoria acestora fac parte: legislaţia turistică - prin
prevederile sale, aceasta poate îngrădi sau stimula călătoriile în interes turistic - acordurile
(naţionale sau internaţionale) în domeniul transporturilor, organizarea agenţiilor de turism.
Pentru ca imaginea să fie completă trebuie menţionaţi şi factorii negativi ai dezvoltării
turismului. Ei sunt urmare a poluării şi degradării mediului din vecinătatea marilor centre urbane
şi industriale (poluarea aerului, a apei, degradărilor provocate prin industrializări asupra
echilibrului ecologic şi asupra peisajului). Aceşti factori vor duce, în continuare, la dezvoltarea
unor noi condiţii de refacere a energiei fizice şi nervoase consumate în procesul muncii sociale,
prin compensarea oboselii într-un mediu nepoluat. De altfel, îngrădirea posibilităţilor de
agrement şi destindere în centrele urbane din cauza poluării fonice (zgomot) şi vizuale
(monotonia peisajului urban) acţionează în sens negativ asupra stării de sănătate, stimulând în
acelaşi timp însă dorinţa potenţialilor turişti de a căuta noi destinaţii pentru odihnă, respectiv

8
Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului şi mediul înconjurǎtor, Editura Economica,
Bucureşti, 1998, pag 96
13
pentru concedii şi vacanţe în locuri unde condiţiile de petrecere a timpului liber nu sunt alterate
de influenţa respectivilor factori.
În concluzie se poate spune că fenomenul turistic evoluează sub acţiunea intercorelată a
unui complex de factori, cu forţă şi direcţie de influenţă variind în raport cu condiţiile de timp şi
spaţiu, cu formele concrete ale circulaţiei turistice. Interfaţa acestori factori se concretizează în
impulsionarea circulaţiei turistice.
Desigur, cea mai mare parte a factorilor analizaţi (veniturile populaţiei, timpul liber,
creşterea demografică) îşi pun amprenta asupra cererii turistice- latura cea mai dinamică a pieţei,
cu toate acestea, nu poate fi ignorat sau lăsat pe un plan secundar rolul ofertei turistice. Este clar
că absenţa sau nivelul resurselor vor limita dezvoltarea turismului, chiar şi în ţările cu un
potenţial economic ridicat; aici se va forma o cerere de emisie foarte puternică a cărei satisfacere
se va realiza în ţările ofertante. Ca urmare, strategia dezvoltării turismului în limitele naţionale
sau într-o anumită zonă este condiţionată de dimensiunile şi varietatea resurselor, dar şi de gradul
de amenajare al acestora.

1.2. Motivaţia turisticǎ


Printre motivele care îl determinǎ pe omul zilelor noastre sǎ se deplaseze de la locul de
reşedinţǎ pentru a vizita o localitate, zonǎ sau ţarǎ sau sǎ-şi petreacǎ un timp în mijlocul naturii
se numǎrǎ: nevoia de relaxare, de evadare din mediul poluat al oraşelor, nevoia de divertisment,
agrement, dorinţa de a cunoaşte frumuseţile unei zone sau ţǎri, precum şi cultura, tradiţiile şi
obiceiurile acestora, nevoia de îngrijire a sǎnǎtǎţii. Toate aceste nevoi, care determinǎ o persoanǎ
sǎ se deplaseze alcǎtuiesc motivaţia turisticǎ.
O analizǎ sumarǎ a motivaţiilor cǎlǎtoriilor aratǎ cǎ satisfacerea cererii de servicii
turistice se realizeazǎ pe raza unor arii geografice diferite. În aceste cazuri se poate vorbi de o
cerere localǎ, regionalǎ şi naţionalǎ. Din punctul de vedere al intereselor economiei naţionale,
aceste forme ale cererii îmbracǎ un sens bine conturat. În mǎsura în care existǎ o unitate
teritorialǎ ce genereazǎ o anumitǎ formǎ a cererii turistice, va deveni necesar sǎ se analizeze
posibilitatea de a distribui aceastǎ cerere în interiorul ţǎrii. Nu constituie niciun secret faptul cǎ
nicio ţarǎ nu priveşte cu indiferenţǎ dacǎ plecǎrile peste hotare ale turiştilor autohtoni se
realizeazǎ într-o mǎsurǎ mai mare decât sosirile de turişti strǎini în ţara respectivǎ. O asemenea
situaţie creeazǎ un deficit în balanţa de plǎţi turistice externe, care este necesar sǎ fie acoperit din
creşterea volumului de export din alte sectoare de activitate economicǎ. Astfel este necesar ca
instituţiile guvernamentale ale ţǎrilor în cauzǎ sǎ caute soluţii pentru o folosire raţionalǎ şi

14
durabilǎ a resurselor turistice de care dispune ţara respectivǎ, în vederea atragerii atât a fluxurilor
externe, cât şi interne.
Optimizarea folosirii teritoriului naţional în scopuri turistice presupune deci dezvoltarea
dirijatǎ a bazei materiale şi a infrastructurii turistice aferente pentru a se realiza o accesibilitate
cât mai comodǎ spre zonele ce sunt sau vor fi valorificate din punct de vedere turistic.
În cercetarea ştiinţificǎ turisticǎ, diferitele niveluri ale piramidei motivaţionale umane,
propuse de A. Maslov, se regǎsesc astfel9:
• motivaţia socialǎ (de afiliere, de adeziune, identificare cu alţii, apartenenţǎ la
grup, comunitate culturalǎ) se identificǎ în nevoia omului de a cǎuta grupul de
excursionişti şi de a se integra în el;
• motivaţia cognitivǎ (necesitatea de a şti, de a înţelege, de a descoperi) se
identificǎ în nevoia de cunoaştere a tradiţiilor, obiceiurilor, meşteşugurilor,
istoriei, culturii, artei altor centre de civilizaţie;
• motivaţia de concordanţǎ între cunoaştere, simţire şi acţiune contribuie la
integrarea personalitǎţii şi se regǎseşte în acţiunile turistice cu caracter
coparticipativ, în nevoia contactelor cu populaţia localǎ, în nevoia de a gǎsi locuri
liniştite în mijlocul naturii;
• motivaţia de repaos şi de reconfortare , ca principalǎ motivaţie turisticǎ , este
satisfǎcutǎ printr-un complex de condiţii şi mijloace din afara reşedinţei
individului;
• motivaţia esteticǎ exprimǎ tendinţa spre frumos, artǎ, culturǎ şi civilizaţie;
O gupare sumarǎ a principalelor motivaţii pentru vizitele în scopuri turistice este oferitǎ
de Organizaţia Mondialǎ a Turismului.

9
Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 57
15
Gruparea principalelor motivaţii pentru vizite în scopuri turistice
Figura 1.1

-recreere/divertisment
-evenimente culturale
-sǎnǎtate – activitǎţi sportive
Destindere şi
vacanţe (neprofesionale)
-alte scopuri de agrement

-reuniuni (congrese, colocvii,


SCOPUL Afaceri seminarii etc.)
PRINCIPAL profesionale -misiuni
AL -afaceri
VIZITELOR -altele
-studii/ documentare
-familiale
Alte scopuri -tratamente balneo-medicale
turistice şi îngrijirea sǎnǎtǎţii
-tranzit
-altele

Sursa : Monografia statisticǎ a O.M.T., prezentatǎ la cea de a 24-a reuniune a Comisiei O.M.T. pentru
Europa: ``Tourism Trends Worldwide and in Europe, 1950-1991`` Bruges, Belgia, 7 mai 1992

Oricare ar fi motivele care îl determinǎ pe turist sǎ accepte o anumitǎ formǎ de turism,


respectiv o anumitǎ destinaţie a cǎlǎtoriilor turistice, activitǎţile ce rezultǎ urmǎresc folosirea cât
mai intensǎ a patrimoniului turistic natural, pus în valoare prin mijlocirea serviciilor oferite
populaţiei10. Prin urmare, oferta turisticǎ trebuie sǎ ţinǎ cont, pe de o parte, de posibilitǎţile de
folosire turisticǎ a teritoriului la nivel local, regional şi naţional, iar pe de altǎ parte, de
necesitatea de a crea în permanenţǎ noi servicii adecvate nivelurilor corespunzǎtoare,
comparabile cu formele de turism preconizate a fi dezvoltate, cu cererea clientelei turistice
interesate în acceptarea acestor forme de turism şi cu mutaţiile şi tendinţele existente pe plan
mondial în domeniul cererii şi ofertei, care înregistreazǎ evoluţii tot mai dinamice.
Noile concepţii privind dezvoltarea turismului trebuie sa ţinǎ cont atât de raporturile
variate şi complexe între turism şi alte fenomene economico-sociale, cât şi de fenomenul turistic,
aşa cum se va contura el în viitor.
In perspectiva evoluţiei pieţei turistice nu poate fi trecut cu vederea nici caracterul social
al turismului. Limitarea rolului şi importanţei turismului numai la implicaţiile de ordin economic
10
Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismulu, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 58
16
ar constitui o greşealǎ, deoarece funcţiile economice ale turismului constituie numai o parte,
desigur de importanţǎ majorǎ, din multiplele influenţe pe care le exercitǎ turismul în societatea
româneascǎ.
Spre deosebire de efectele economice ale turismului, care sunt comensurabile printr-o
serie de indicatori valorici şi cantitativi, efectele sale sociale, culturale nu sunt exprimate în cifre,
nu pot fi cuantificate, dar acest fapt nu le diminueazǎ importanţa. Acestor laturi ale fenomenului
turistic le sunt consacrate tot mai multe studii, care se referǎ la rolul social al turismului şi la
latura sa cultural-educativǎ11.

11
Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismulu, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 60
17
CAPITOLUL II
PROMOVAREA TURISMULUI – ELEMENT COMPONENT AL MIX-
ULUI DE MARKETING TURISTIC

2.1. Definirea marketingului turistic


Termenul de marketing provine din verbul englezesc to market, care are înţelesul de a
face piaţa, de a cumpăra şi de a vinde, de a face tranzacţii de piaţă, precum şi din substantivul
market, care înseamnă piaţă. Actualele preocupări ale teoriei şi practicii marketingului depăşesc
mult piaţa extinzându-se de la emiterea ideii de produs nou până dincolo de asigurarea serviciilor
postvânzări. De marketing ţine tot ceea ce preocupă întreprinderea pentru asigurarea succesului
ei pe piaţă. Marketingul desemnează tot ceea ce trebuie întreprins de o firmă, în conformitate
cu mediul său intern şi extern, pentru satisfacerea clientelei mai bine decât concurenţa, în
vederea obţinerii profitului dorit.
În viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului, marketingul turistic, desemnează o
serie de metode şi de tehnici care vizează satisfacerea în cele mai bune condiţii a nevoilor de
servicii turistice ale populaţiei.
Marketingul turistic este o adaptare sistematică şi coordonată a politicii întreprinderilor
turistice, private sau de stat, pe plan local, regional, naţional şi internaţional, în vederea
satisfacerii optime a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori, în scopul obţinerii
unui profit.
Marketingul turistic este un proces de ``management`` care permite întreprinderilor şi
organizaţiilor turistice să-şi identifice clientela, actuală şi potenţială, să comunice cu ea pentru a-i
cunoaşte nevoile şi a-i influenţa dorinţele şi motivaţiile la nivel local, regional, naţional şi
internaţional în vederea adaptării produselor în scopul optimizării satisfacţiei turistice şi
maximizării obiectivelor lor organizatorice. Marketingul turistic operează în esenţă cu două
categorii de subiecţi economici: producătorii şi clienţii12. Producătorii de servicii de turism
trebuie să-şi pună întrebări de genul:
• Ce bunuri să producă şi de ce ?
• Cât să producă ?
• La ce preţ ?
• Când şi unde să le pună în vânzare ?
Vizavi de clienţi, firmele producătoare sunt confruntate cu întrebări cum ar fi:
 Care sunt nevoile acestora (de ce ei cumpără) ?
12
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 122
18
 Ce produse îşi aleg, unde, cât, la ce preţ, cât de frecvent ?
 De la cine le cumpără ?
 Cum se simt după ce le-au cumpărat şi utilizat ?
Marketingul îşi propune totodată să definească modalităţile în care producătorii
comunică, direct sau indirect, cu clienţii lor înainte, în timpul şi după realizarea vănzărilor. Nu
există niciodată o armonie naturală sau automată între ceea ce consumatorii doresc să cumpere şi
să plătească şi ceea ce producătorii sunt capabili sau dispuşi să ofere. De regulă, există o tensiune
permanentă între nevoia de profit şi de folosire eficientă a resurselor pe care o simte producătorul
şi dorinţele de satisfacţie ale consumatorului. Responsabilul de marketing al firmei este acela
care trebuie să gestioneze conflictele dintre producători şi consumatori care apar o dată cu actul
de vânzare-cumpărare şi să echilibreze cele două categorii de interese.
Chiar dacă, în general, principiile teoretice de bază ale marketingului sunt valabile şi în
turism, aplicaţiile practice presupun anumite particularizări, ceea ce a condus la desprinderea
marketingului turistic din marketingului general şi constituirea lui ca o ramură de sine stătătoare.
La acest lucru au contribuit o serie de caracteristici care privesc:
o natura cererii de servicii turistice;
o natura ofertei;
o natura produsului turistic şi a preţurilor oferite;
o particularităţile acţiunilor promoţionale din turism;
o particularităţile distribuţiei.
Plecându-se de la conţinutul conceptului de mediu al întreprinderii, mediul de marketing
al firmei de turism se defineşte ca fiind acea parte a mediului acesteia care afectează acele
aspecte ale activităţii sale care ţin de optica ei de marketing13.
Studiile de marketing fac distincţie între micromediul şi macromediul firmei.
1) Micromediul este constituit din agenţii care se află în anturajul imediat al firmei,
cuprinzând: furnizorii de resurse materiale şi de muncă, intermediarii, firmele
concurente şi clientela.
a) Furnizorii de resurse materiale şi de muncă, prin forţa economică de care
dispun, influenţează poziţia pe piaţă a firmei de turism (nefavorabil – dacă în
negocieri îşi pot impune – sau favorabil – dacă n-au posibilitatea să-şi impună
proprile condiţii privind preţurile, modalităţile de plată, garanţiile etc).

13
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 124
19
b) Intermediarii sunt firme specializate care preiau unele activităţi pe care
firmele de turism nu le pot realiza la fel de eficient, ei fiind constituiţi din
comercianţi şi agenţi:
Comercianţii sunt firme specializate în realizarea actelor de vânzare-
cumpărare a serviciilor turistice, grupându-se în:
 Detailişti, adică agenţii care furnizează clientelei potenţiale
informaţiile asupra voiajelor posibile, modalităţilor de transport,
condiţiilor de cazare, animaţiei, tarifelor practicate etc., fiind
autorizate să vândă efectiv serviciile clientelei la tarifele convenite.
 Angrosişti, de tipul ``voiajiştilor`` sau tour-operatorilor, care se
interpun între furnizorii de prestaţii şi detailişti, care pregătesc
produsele ce vor fi vândute prin detailişti.
Agenţii sunt persoane fizice sau juridice care se angajează, în numele
firmelor de turism sau clienţilor, să negocieze contractele de vânzare-
cumpărare şi alte condiţii de realizare a serviciilor de turism.
c) Clienţii reprezintă componenta micromediului căreia firma de turism trebuie
să-i acorde cea mai mare atenţie. Atunci când aceştia sunt foarte numeroşi, ei
sunt cunoscuţi sub denumirea de public, firma fiind obligată să organizeze şi
să întreţină funcţionarea unui compartiment de relaţii publice.
d) Concurenţa este elementul de micromediu a cărui importanţă pentru
specialiştii de marketing ai firmei de turism este cel puţin la nivelul celei
acordate clientelei.
2) Macromediul este definit de factorii tehnici, economici, geografici, demografici,
politico-juridici, socio-culturali, naturali etc. care-şi exercită influenţa asupra stării şi
evoluţiei firmei pe piaţă:
a) Mediul tehnologic este acel element al macromediului, definit de ritmul
progresului tehnic şi de amploarea cercetării ştiinţifice, care influenţează toate
componentele mix-ului de marketing al unei firme, începând cu produsul
turistic (ritmul înnoirii serviciilor, costul lor, calitatea etc.), continuând cu
preţurile şi canalele de distribuţie şi încheind cu soluţiile publicitare.
b) Mediul economic reprezintă componenta de bază a macromediului constituită
din preţuri şi tarife, inflaţie, venituri, înclinaţie spre consum sau spre
economii, ciclul economic etc.

20
 Preţurile (tarifele) serviciilor turistice şi ale resurselor pe care se
bazează reprezintă componentele principale ale cererii şi ofertei de
astfel de servicii, precum şi instrumentele concurenţiale de care
depind hotărâtor starea şi perspectivele firmelor pe piaţă.
 Inflaţia, ca factor strâns legat de preţuri, îşi exercită influenţa prin
orientarea clientelei spre serviciile turistice mai ieftine, prin
diminuarea loialităţii faţă de anumite firme, prin restrângerea
volumului de prestaţii turistice etc.
 Veniturile exercită, alături de nivelul preţurilor şi tarifelor, cea mai
mare influenţă asupra cererii de prestaţii turistice. Acest factor
acţionează independent sau împreună cu alţii (care derivă din
venituri), cum ar fi: economiile şi creditul, averea, înclinaţia spre
consum sau spre economii etc.
 Economiile şi creditul sunt factori care conferă cererii
consumatorilor de servicii turistice o anumită independenţă faţă de
veniturile din perioada curentă. Fiind relativ scumpe, serviciile de
turism presupun adeseori acumularea de economii sau contractarea
de credite care pot contribui la încurajarea sau descurajarea cererii
curente.
 Înclinaţia oamenilor spre consum sau spre economii constituie un
factor care reglează nivelurilor afectate la un moment dat
satisfacerii cereri de prestaţii turistice influenţând corelaţia venituri
curente-cerere şi cifra de afaceri a firmelor de turism.
 Averea este un factor principal al mediului economic, care
influenţează sensibil puterea de cumpărare a clientelei, respectiv
orientarea lor spre anumite tipuri de servicii turistice.
 Fazele ciclului economic aduc în centrul atenţiei un gen sau altul
de strategii de marketing ale firmelor turistice. În faza de boom,
când gradul de ocupare şi veniturile populaţiei sunt în creştere,
accentul va cădea pe servicii de bună calitate, complexe, care se
vând la preţuri mari, fiind sprijinite de campanii de publicitate şi
canale de distribuţie vaste, iar în faza de criză, când populaţia este
în pierdere de locuri de muncă şi de venituri, preocupările vor viza

21
mai ales conservarea capacităţilor disponibile, oferta de servicii
ieftine şi de calitate mai joasă.
c) Mediul demografic reprezintă pentru firmele de turism unul dintre cele mai
importante elemente ale macromediului, pe care responsabilii de marketing îl
abordează sub aspecte multiple, cum ar fi:
 Mărimea şi structura populaţiei, din care rezultă principalele
dimensiuni ale piaţei turistice (capacitate de absorbţie, dinamica,
structura cererii şi ofertei etc.);
 Densitatea populaţiei, care influenţează îndeosebi configuraţia
reţelei de distribuţie a serviciilor turistice şi tipurile de soluţii
publicitare utilizate;
 Distribuţia geografică a populaţiei, din care derivă distribuţia
cererii, a reţelei de agenţii turistice şi de alţi intermediari etc.;
 Mobilitatea în spaţiu a populaţiei, care, în cazul turismului,
reprezintă una din cele mai importante componente ale
macromediului firmelor, de ea depinzând şi viteza cu care se
transmite în teritoriu imaginea cu privire la calitatea sau lipsa de
calitate a serviciilor pe care le prestează;
 Vârsta oamenilor, care, corelată cu veniturile, se află într-o relaţie
foarte strânsă cu dorinţa oamenilor de a călători (clientela
principală a firmelor de turism fiind populaţia de vârstă şcolară şi
cea aflată la a doua tinereţe);
 Rata nupţialităţii, care generează un gen aparte de călătorii (cele
din luna de miere);
 Celibatul, derivat din rata nupţialităţii şi cea a divorţurilor, care
dimensionează un segment de bază al pieţei turistice;
 Rata natalităţii, de care depind mărimea şi dinamica populaţiei,
nou născuţii făcându-i însă pe părinţi să renunţe temporar la
serviciile turistice;
 Structura socio-culturală, religioasă şi etnică a populaţiei,
turismul cultural, cel religios, cel vizând descoperirea
``rădăcinilor`` fiind sub incidenţa directă a acestui factor etc.
d) Mediul politico-juridic reprezintă cea de-a patra componentă a
macromediului, el influenţând strategiile de marketing ale firmelor mai ales

22
prin politica şi legislaţia în domeniul turismului, prin limitările superioare şi
inferioare impuse tarifelor, prin barierele sau înlesnirile privind obţinerea
vizelor de intrare-ieşire în şi din ţară în scopuri turistice etc.
e) Mediul socio-cultural, o altă modalitate de prezentare a mediului extern al
unei firme de turism cu largi implicaţii asupra politicilor ei de marketing.
f) Mediul natural (amplasarea în spaţiu a localităţilor, varietatea formelor de
relief, existenţa sau inexistenţa diverselor tipuri de monumente ale naturii,
posibilităţile de acces în zonele de mare atracţie – cascade, peşteri, piscuri,
chei, lacuri, peisajul - reprezintă adeseori cel mai important factor generator
de turism14.

2.2. Conceptul de marketing – mix


Pentru întreprindere, strategia de piaţă este doar un ``ghid``. Materializarea ei - iar prin
aceasta, promovarea unei politici globale de marketing - presupune iniţierea unui şir de acţiuni
practice şi antrenarea unor eforturi pentru desfăşurarea lor. Este vorba de un ansamblu coerent
pus în mişcare pe baza unor programe, care să optimizeze eforturile de marketing necesare
pentru promovarea strategiei de piaţă, a politicii de marketing respective.
Din resursele pe care le are la dispoziţie, întreprinderea poate realiza o paletă largă de
combinaţii; în limitele profilului în care s-a specializat, activitatea sa va putea dobândi
concretizări foarte diferite. Prin modul de concepere şi de realizare a contractelor se încearcă
realizarea unui echilibru între posibilităţile întreprinderii şi presiunea ``forţelor pieţei``, pe
coordonatele strategiei de piaţă adoptate.
Ideea antrenării resurselor, în combinaţii diferite, astfel încât să permită întreprinderii
realizarea unui contact eficient cu piaţa a condus la naşterea conceptului de marketing-mix.
Acest concept, cu o poziţie centrală în teoria şi practica marketingului, este de dată relativ
recentă. Creatorul lui, profesorul Neil H. Borden, de la Universitatea Harvard, deşi foloseşte
termenul din anii ’50, îi dă o formulare coerentă cu accepţiunea pe care o înregistrăm şi astăzi.
De procesul cristalizării şi dezvoltării conceptului de marketing-mix se leagă şi numele altor
specialişti, între care E.J.McCarthy, M. de Chollet şi alţii.
Amestecul sugerat de conceptul în cauză priveşte modul cum sunt antrenate resursele
întreprinderii, proporţiile, ``dozajul`` în care ele vor intra în efortul global al întreprinderii pentru
a se ajunge la efectele dorite. Conţinutul particular al mix-ului de marketing iese în evidenţă nu
prin intermediul eforturilor antrenate, ci al instrumentelor pe care întreprinderea le utilizează în
contactele sale cu piaţa. Obiectul acestor contacte îl constituie produsele sau servicile în care
14
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 127
23
întreprinderea este specializată, oferite pieţei în anumite condiţii de plasament şi de preţ,
totodată, întreprinderea furnizează pieţei un permanent flux de informaţii, de mesaje, care preced
sau însoţesc produsele şi serviciile, pregătindu-le întâlnirea cu destinatarii lor potenţiali.
Prin conceptul de marketing-mix se poate înţelege orientarea activităţii de marketing a
întreprinderii – în funcţie de resursele interne şi de condiţiile pieţei - prin combinarea într-un tot
unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, de preţ, de distribuţie
şi de promovare.
Se impune o remarcă în legătură cu natura elementelor care intră în compunerea mix-
ului. Cele mai multe lucrări le consideră variabile endogene – controlabile de către întreprindere.
Explicaţia pare simplă: dacă mix-ul de marketing este o ``compoziţie`` , la care recurge
întreprinderea, aceasta din urmă nu poate opera decât cu variabilele pe care le poate manevra, pe
care le poate controla şi introduce în alcătuirea mix-ului, în dozele necesare. O analiză mai atentă
conduce însă la alte concluzii. Astfel, dacă produsul şi promovarea sunt întradevăr două variabile
efectiv manevrate de întreprindere, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte două. Preţul,
poate să fie hotărât de întreprindere sau să-i fie impus de afară (de concurenţă, de stat, etc.).
Referitor la distribuţie, de cele mai multe ori întreprinderea (producătoare) nu dispune de un
aparat propriu de distribuţie, ci apelează la cel existent în cadrul pieţei. Atât în privinţa preţului
cât şi a distribuţiei întreprinderea are posibilitatea alegerii din mai multe variante ce i se oferă,
aici găsindu-se explicaţia includerii lor în mix-ul de marketing. Totuşi, atât preţul cât şi
distribuţia, nu sunt nici variabile endogene, nici exogene ele având o natură aparte15.
Structura concretă a mix-ului, poziţia ocupată de fiecare dintre elementele sale
componente vor depinde de posibilităţile întreprinderii şi de solicitările pieţei luându-se în
considerare în acelaşi timp optica decidentului, capacitatea lui de realizare a celei mai inspirate
combinaţii de instrumente, corespunzătoare condiţiilor concrete în care îşi desfăşoară activitatea.
Numărul combinaţiilor posibile, dintre care urmează să fie aleasă cea mai potrivită este
extrem de mare pentru că cele patru elemente ale mix-ului nu reprezintă instrumente singulare, ci
adevărate ansambluri axate pe câte un element central. Referitor la produs s-a constatat că
întreprinderea poate opera, în condiţii diferite, asupra conţinutului şi calităţii produsului, asupra
ritmului de înnoire şi gradului de diversificare sortimentală, asupra dozajului, asupra numelui şi
mărcii produsului etc. Rezultă că fiecare dintre cele patru elemente ale mix-ului poate constitui o
adevărată constelaţie de instrumente din care se aleg cele mai potrivite condiţiilor date şi se
alcătuieşte o combinaţie, un submix.
Noua caracteristică a mix-ului de marketing va fi dată de piaţa în care acesta ar urma să
se înscrie, să se aplice practic. De regulă, în cadrul celor patru componente ale mix-ului, accentul
15
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 137
24
cade asupra primei componente-politica de produs: în definitiv, produsul este principalul mijloc
de comunicare a întreprinderii cu piaţa. În unele situaţii însă, obţinerea unor schimbări favorabile
întreprinderii în contactul cu piaţa sau fie şi numai consolidarea poziţiei pe piaţă, iar punerea în
mişcare a unui mix vizează tocmai astfel de obiective, care, pot să nu implice revederi ale
politicii anterioare de produs sau doar unele retuşuri minore. Cu aceleaşi produse pot fi
menţinute pieţele existente şi chiar cucerite altele noi. În acest caz, în mix-ul de marketing,
accentul va cădea asupra altui element: poate fi avută în vedere o amplificare a activităţilor
promoţionale, alegerea unor canale şi forme mai eficiente de distribuţie. În mix-ul de marketing
nota caracteristică este aceea că poziţia şi ordinea de importanţă a celor patru elemente variază în
funcţie de condiţiile concrete ale implementării mix-ului şi de specificul strategiei în slujba
căreia este pus. Mix-ul de marketing nu conţine în mod obligatoriu, în toate cazurile, ansamblul
celor patru elemente ale sale, el putându-se limita la două, trei sau chiar un singur element.
Indiferent câte dintre cele patru elemente sunt prezente cu schimbări afective faţă de
perioadele anterioare şi indiferent asupra căruia cade accentul principal al preocupărilor
întreprinderii, o cerinţă de bază a realismului mix-ului de marketing o constituie judicioasa
corelare a acestor elemente. Lipsa de corelare poate diminua sau chiar pune în pericol realizarea
efectului global urmărit. Toate elementele mix-ului se cer corelate cu strategia de piaţă a
întreprinderii. Mix-ul de marketing nu este altceva decât modalitatea practică de promovare a
unei strategii de piaţă, de a-i concretiza căile şi atinge obiectivele.
O problemă importantă care intervine în stabilirea mix-ului de marketing o constituie
optimizarea eforturilor de marketing. Practic, fiind vorba de o alegere dintre mai multe variante
posibile care pot duce la un anumit efect, intră în discuţie criteriul eficienţei economice.
Creşterea până la un anumit nivel a volumului vânzărilor pe piaţă poate fi obţinută fie prin
ridicarea calităţii produselor, fie prin reducerea preţurilor, fie prin antrenarea unei reţele mai
largişi mai diversificate de distribuţie, fie prin amplificarea activităţii promoţionale; acelaşi efect
putând fi obţinut prin antrenarea simultană a mai multor sau a tuturor acestor căi. În mix-ul de
marketing se cere stabilirea şi apoi adoptarea acelei soluţii care minimizează eforturile necesare
pentru obţinerea unui efect prestabilit.
Dificultatea alegerii soluţiei optime constă în faptul că impactul eforturilor de marketing,
adică al celor necesare pentru punerea în aplicare a mixului, din care numai unele pot fi evaluate,
nu este liniar. Dacă vânzările ar fi constant sensibile la investirea de fonduri de o anumită
mărime, în fiecare din cele patru elemente ale mix-ului, problema s-ar rezolva relativ uşor prin
metoda programării liniare. În realitate însă este vorba de prezenţa unui impact neliniar

25
determinat de interacţiunea elementelor mix-ului; funcţia cererii în raport de eforturile prevăzute
în mix-ul de marketing poate lua forma unei ecuaţii exponenţiale de forma16:

Q=kAaBbCcDd

unde:
k- multiplicator
A,B,C,D – cele patru variabile ale mix-ului
a,b,c,d – coeficienţii de elasticitate a desfacerilor faţă de variaţia fiecărei variabile
a mix-ului
Încercările de până acum de cuantificare a efectului obţinut în urma unor investiţii de
marketing s-au limitat la elemente izolate ale mix-ului. Mai puţune încercări se referă la
eforturile de marketing solicitate de mix în ansamblul său, tocmai aici aflându-se cheia
problemei, componentele mix-ului suplinindu-se uneori reciproc, însă numai până la un punct. În
acelaşi timp ele se pot condiţiona, anihila ori potenţa în funcţie de proporţiile în care sunt
distribuite între componentele mix-ului ca şi de localizarea lor concretă.

2.3. Mix-ul promoţional. Promovarea turisticǎ


Una din sarcinile cele mai importante asumate de marketingul mix este aceea de a furniza
clientelei toate genurile de informaţii, sfaturi şi îndemnuri prin intermediul cărora aceasta să fie
atenţionată de existenţa unei anumite oferte, să i se trezească interesul în legătură cu utilitatea
acesteia, să fie atrasă spre ea, să i se creeze convingerea că ea este în măsură să o satisfacă mai
bine decât altele şi să o determine să ia decizia de cumpărare.
Acţiunile promoţionale în domeniul turismului vizează atât atragerea unor noi clienţi, cât
şi păstrarea celor vechi, adresându-se, direct prin reţelele de intermediari, fie întregului public,
fie unor categorii bine identificate de clienţi ţintă. Promovarea poate favoriza firmele turistice de
la toate nivelurile, de aceea în efortul de promovare sunt angrenate nu numai organismele
teritoriale şi naţionale, ci şi organisme internaţionale.
Fiind orientată cu precădere spre turiştii potenţiali, promovarea nu va neglija nici comercianţii şi
ceilalţi intermediari.
Datorită legăturii dintre promovare şi vânzări în turism pot fi puse în evidenţă două stiluri
promoţionale distincte:
 promovarea imaginii, având în centrul atenţiei destinaţiile turistice pe care
urmăreşte să le facă cunoscute;

16
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 140
26
 promovarea vânzărilor, care implică operaţiunile de comercializare.

2.3.1.Obiectivele promovării
Promovarea presupune implicarea intelectuală şi financiară a tuturor firmelor care asigură
fabricarea produselor turistice. Definirea promovării turistice constituie definirea obiectivelor de
marketing ce trebuiesc avute în vedere pentru:
1) intărirea fidelităţii clienţilor existenţi;
2) mărirea numărului de ocazii în care clienţii existenţi pot solicita satisfacerea nevoilor
de turism;
3) atragerea clienţilor din alte zone concurente;
4) transformarea nonconsumatorilor de produse turistice în consumatori, mai întâi
potenţiali, iar apoi efectivi.
Identificarea stadiilor prin care un nonconsumator relativ poate fi transformat într-un
consumator consumator fidel pot fi:
1) stadiul cognitiv, în care obiectivul promovării este atragerea atenţiei
nonconsumatorului, aducândui-se la cunoştinţă de existenţa zonei şi serviciile care îi
stau la dispoziţie;
2) stadiul afectiv, în care, în urma identificării şi cunoaşterii gusturilor acestuia,
obiectivul trebuie să fie trezirea interesului şi dorinţei de a devenii clientul potenţial
al firmei;
3) stadiul comportamental, în care, utilizând cele mai eficiente metode de convingere,
obiectivul ţintă este transformarea clientului potenţial în client fidel;
Obiectivele promovării trebuie să fie cuantificate într-o cât mai mare proporţie pentru a
se putea asigura controlul îndeplinirii lor17.

2.3.2. Rolul informării în promovarea turistică


Promovarea este o activitate comunicaţională, informarea clientelei asupra produselor
oferite de zonă care se poate realiza prin căi şi cu mijloace multiple, sub formă verbală sau
scrisă, vizuală sau auditivă, directă sau indirectă.

Rolul centrelor de informare

17
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 142
27
Firmele şi organizaţiile intereresate în promovarea turismului îşi organizează centre de
informare cu caracter permanent sau ocazional18:
1) Centrele permanente de informare sunt organizate pe principiul teritorial, pe
cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statelor amplasate în localităţile, zonele şi
ţările în care clientela turistică este cea mai numeroasă, ele îmbrăcând forma
birourilor sau oficiilor de informare. Rolul lor este acela de a oferi pe toate căile
informaţii utile clientelei turistice, atât în localităţile emitente cât şi în cele receptoare
antrenând în sistemul de distribuire agenţii de voiaj, transportatori, organisme
naţionale, sindicate, etc.
2) Punctele ocazionale de informare se prezintă sub forma:
 saloanelor de vacanţă care sunt puncte de informare la care firmele turistice au
posibilitatea să contacteze direct o parte din clientela potenţială şi
intermediarii interesaţi în distribuirea produselor turistice;
 standurilor care se organizează de obicei la nivel naţional sau regional cu
participarea firmelor naţionale de turism scopul lor fiind de a asigura
distribuirea documentelor promoţionale către intermediari sau clientela finală.
Documente de informare turistică
Pe măsura intensificării concurenţei, centrele şi punctele de informare turistică îşi extind
stocurile de broşuri prin editurile oficiilor naţionale de turism, ale transportatorilor şi alte
categorii de organisme interesate în promovarea turismului. Pentru a fi cât mai eficiente
documentele de informare turistică trebuie să respecte reguli privind stabilirea titlului, traducerile
şi formatul.
În funcţie de rolul pe care îl au în promovare aceste documente pot fi de apel
(propunându-şi, de exemplu, stârnirea interesului pentru o destinaţie) sau de informare
(cuprinzând toate datele de care are nevoie clientul pentru a se hotărî să devină turist) 19 :
• documentele hotelurilor individuale - este vorba în general de pliante care au
drept scop promovarea serviciilor unui hotel şi sunt puse la dispoziţia clientelei
prin intermediul agenţiilor de voiaj sau al transportatorilor.
• documentele lanţurilor hoteliere - posibilităţile financiare ale acestor lanţuri le
permite lansarea unor acţiuni promoţionale de mare forţă şi eficienţă.
Documentele lor internaţionale nu se limitează la pliante, ci cuprind şi broşuri,
ghiduri turistice sau jurnale de mare notorietate. În plus, ele îşi permit adesea
organizarea de saloane sau standuri, centre de rezervări etc.

18
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 146
19
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 148
28
• documentelor staţiunilor şi zonelor turistice - ele sunt mai bogate în informaţii
decât documentele hotelurilor, cuprinzând în plus detalii de ordin istoric, cultural,
arhitectonic, sportiv, medical, geografic etc. Ele se concretizează în general în
ghiduri turistice şi sunt în multe cazuri distribuite contra cost.
• documentele oficiilor naţionale de turism - ele sunt concepute în aşa fel încât să
asigure o informare foarte generală a turiştilor (în special a celor străini),
prezentându-se sub forma broşurilor sau a ghidurilor. Conţin date cu privire la
principalele elemente de atracţie turistică ale ţării destinaţie, precum şi despre
geografia, istoria, cultura şi situaţia politică şi economică ale acestei ţări.

2.4. Strategii de promovare a turismului


Promovarea presupune, în mod fundamental, comunicarea, transmiterea de informaţii de
la vânzǎtor la cumpǎrǎtor, al cǎror conţinut se referǎ la produs, sau la întreprinderea ori
organizaţia care îl comercializeazǎ. Transmiterea informaţiei se poate realiza prin diverse
mijloace, atât personale, cât şi impersonale, iar scopul ei este de a convinge potenţialii
consumatori de beneficiile pe care le vor aduce cumpǎrarea sau utilizarea produselor sau
serviciilor oferite de o anumitǎ organizaţie.
Pentru întreprinderile de turism, publicitatea, publicaţiile (cataloage, afişe, hǎrţi şi trasee,
ghiduri turistice şi de servicii sau pliante), relaţiile publice, târgurile şi Internet-ul constituie
principalele instrumente de comunicare cu piaţa.

2.4.1. Publicitatea
Publicitatea este un mod foarte eficient de a ajunge la un numǎr mai mare de beneficiari
produsele sunt cunoscute în mǎsura în care acestea sunt prezentate la televizor, se regǎsesc în
paginile de publicitate, inserate într-o revistǎ sau în ideea creativǎ de promovare adoptatǎ de o
marcǎ20.
Obietivul unei campanii publicitare poate fi acela de a face cunoscut produsul/serviciul la
un numǎr cât mai mare de persoane pentru a-i incita sǎ cumpere, de a mǎri notorietatea sau de a
schimba imaginea produsului şi de a informa mai bine publicul asupra caracteristicilor unui
produs.
Publicitatea reprezintă principala modalitate de promovare a produselor şi serviciilor
turistice. Ea îsi propune crearea şi păstrarea clientelei prin informarea, incitarea, sfătuirea şi
convingerea ei asupra necesităţii cumpărării serviciilor turistice. Publicitatea este o formă de

20
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 191
29
comunicare în masă, mesajele transmise către clientelă fiind simultane, impersonale, indirecte şi
în sens unic. Un profesionist al publicităţii va trata întotdeauna cu maximum de atenţie clientul,
considerându-l un partener bine instruit, priceput, exigent, sensibil, care nu trebuie amăgit cu
promisiuni fără acoperire deplină, sinceritatea fiind cea mai importantă condiţie pe care trebuie
să o îndeplinească. Ca parte componentă a unei strategii de marketing, publicitatea în turism
trebuie să asigure informarea clientelei potenţiale, suscitarea interesului clientelei şi
distribuitorilor, promovarea evenimentelor, anunţarea reducerilor de preţ, crearea imaginii de
marcă, fidelizarea clientelei, etc. În funcţie de obiectivele care urmează a fi atinse în urma
campaniilor publicitare şi a acţiunilor promoţionale de ansamblu, la alegerea agenţiilor de
publicitate se va ţine seama de capacitatea acestora de realizare a publicităţii şi a altor forme de
promovare precum şi de aria lor de acţiune. Mesajul publicitar se transmite de la emiţător spre
receptor, este indicat să fie cât mai simplu pentru a putea fi recepţionat şi evaluat cât mai uşor cu
putinţă.
Publicitatea este o formă impersonală de comunicare cu piaţa care îşi propune crearea şi
păstrarea clientelei prin informarea, incitarea şi convingerea ei asupra necesităţii cumpărării
produselor turistice ale firmei care o susţine.
Etapele unei campanii publicitare sunt urmatoarele21 :
1) Definirea obiectivelor publicităţii :
 informarea clientelei potenţiale în legătură cu existenţa pe piaţă a unui
produs turistic ;
 promovarea evenimentelor generatoare de turism;
 anunţarea unor reduceri de preţ acordate în anumte condiţii;
 crearea unei imagini de marcă.
2) Fixarea constrângerilor bugetare
3) Selectarea clientelei ţintă - ţinta principală a unei campanii publicitare
formează aşa-numitul public de audienţă.
4) Selectarea agenţiei publicitare
Criteriile principale avute în vedere aici sunt:
 raportul dintre sursele care pot fi alocate publicităţii şi mărimea
agenţiei;
 experienţa agenţiilor în domeniul turismului;
 numărul şi felul clienţilor serviţi de unitatea turistică;

21
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 193
30
 potenţialul creativ al companiei, care se poate evalua prin studiul
campaniilor publicitare deja conduse de acesta;
 tipurile de servicii oferite de agenţie etc.
În sfârşit, odată campania publicitară lansată se pune problema evaluării eficienţei sale.
Este dificilă sau chiar imposibilă delimitarea netă a efectelor publicităţii de efectele datorate altor
factori, fie ei microeconomici sau macroeconomici.
Există trei mari forme de publicitate: publicitatea prin mass-media, publicitatea exterioară
şi publicitatea directă22. În ceea ce priveşte turismul singura formă de publicitate care are impact
este publicitatea prin mass-media.
Presa scrisă (ziare şi reviste) prezintă următoarele avantaje principale:
o costul redus relativ la efectul scontat;
o operativitatea: mesajele pot fi transmise rapid;
o flexibilitatea: mesajele pot fi uşor schimbate de la o apariţie la alta;
o capacitate de stocare: mesajele care interesează se pot păstra;
o selectivitatea: reclamele pot fi amplasate în acele publicaţii şi în acele pagini
care este foarte posibil să intereseze pe potenţialii clienţi;
o regularitatea apariţiei.
Dezavantajul acestui mediu de comunicare, în special al ziarelor, este acela că durata de
viaţă a unui mesaj publicitar este redusă; el trebuie repetat de multe ori pentru a fi conştientizat.
În cazul revistelor acestă durată de viaţă este mai mare, iar reclama poate fi realizată în condiţii
grafice superioare; pe de altă parte, timpul necesar plasării mesajului este mai lung, iar costurile
pot fi sensibil mai ridicate în raport cu ziarele.
Radioul, ca mijloc publicitar, are următoarele avantaje:
 operativitate ridicată;
 arie largă de răspândire;
 costul scăzut (comparativ cu presa scrisă);
 posibilitatea utilizării unui fond sonor atrăgător;
 flexibilitatea;
 gradul înalt de selectivitate.
Dintre dezavantajele radioului am putea semnala:
o caracterul efemer al emisiei-recepţiei mesajului;
o probabilitatea redusă de recepţie a mesajului;
o imposibilitatea stocării mesajelor de către cei interesaţi.
22
Gina-Ionela Butnaru, Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005, pag 156
31
Televiziunea este vehiculul publicitar cel mai costisitor, el având totuşi o serie de
avantaje certe în raport cu celelalte cum ar fi:
posibilitatea asocierii tuturor celor trei elemente ale unui mesaj, şi anume textul, sunetul şi
imaginea;
posibilitatea de a beneficia de asistenţa şi consultanţa profesioniştilor din televiziune;
audienţa largă de care se bucură în rândul clienţilor potenţiali.
Dintre dezavantajele televiziunii, în afară de costul ridicat, putem aminti:
• durata foarte scurtă a mesajului;
• probabilitatea mai mică de receptare, datorată numărului mare de canale şi
emisiuni între care audienţa are de ales;
• oarece dificultate de individualizare a mesajelor faţă de cele ale concurenţei.
Cinematograful
Reclama prin cinematograf se adresează unui auditoriu selectiv şi fracţionat care trebuie
să accepte captivitatea temporară într-o sală de cinema pentru a urmări un film publicitar. Aceste
filme sunt difuzate de regulă cu ocazia proiecţiilor unor filme artistice, înaintea acestora sau într-
o pauză. Cinematograful este un mijloc publicitar foarte scump deoarece presupune utilizarea
unor spaţii şi echipamente speciale.

2.4.2. Publicitatea la locul de vânzare


Publicitatea la locul de vânzare reprezintǎ ansamblul instrumentelor şi tehnicilor utilizate
pentru a influenţa comportamentul de cumpǎrare la respectivul punct de vânzare23.
Cele mai utilizate instrumente sunt afişele sau posterele şi afişajele electronice. Afişul sau
posterul este un instrument clasic al promovǎrii turistice. Este o formǎ de prezentare atractivǎ a
unei destinaţii turistice, prin intermediul unei fotografii mari. Aceste afişe se utilizeazǎ pentru
ornarea birourilor de turism, iar câteodatǎ se dau cadouri sau se vând.
Pentru a utiliza în mod corespunzǎtor afişele este nevoie sǎ se dispunǎ de un spaţiu
adecvat expunerii lor. Diverse birouri de turism au amenajat deja vitrine sau locuri de expunere
în care afişele sunt prezentate în mod atractiv.
In prezent, afişajele electronice înlocuiesc afişele ca material publicitar în punctele de
vânzare.

2.4.3. Publicaţiile

23
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 193
32
Publicaţiile care se utilizeazǎ ca instrument de promovare al întreprinderilor de turism
sunt urmatoarele :
 ghidurile turistice ;
 hǎrţile, planurile şi traseele turistice ;
 pliantele ;
 publicaţiile specializate.
Ghidurile turistice reprezintǎ materialul cel mai cunoscut care îndeplineşte rolul de a
informa şi pupulariza resursele turistice din diverse zone. Acest tip de publicaţii sugereazǎ
lucruri interesante de fǎcut sau de vǎzut, dar oferǎ şi informaţia practicǎ pentru ca turistul sǎ
poatǎ ajunge, sǎ se cazeze şi sǎ se desfǎşoare într-un ambient pe care nu îl cunoaşte.
Existǎ multiple variante ale acestor publicaţii, dar majoritatea se caracterizeazǎ prin prezentarea
unei zone ca marcǎ de referinţǎ (ţarǎ, regiune, ţinut sau itinerar). Este important sǎ se
diferenţieze ghidurile turistice de descriere generalǎ a resurselor din spaţiul geografic de cele a
cǎror finalitate se axeazǎ pe anumite aspecte tematice ale ansamblului de resurse (ghiduri de
arhitecturǎ popularǎ, gastronomie, ecologie etc.). Pe de altǎ parte, trebuie sǎ se evidenţieze
ghidurile care se adreseazǎ segmentelor de populaţie foarte specifice, fie pe segmente
motivaţionale, ca ghidurile gastronomice, fie pe segmente de vârstǎ, ca cele destinate publicului
tânǎr.
Marea majoritate a ghidurilor turistce se prezintǎ ca un format de carte tipǎritǎ, dar se
înregistreazǎ o creştere a publicǎrii de ghiduri informatizate, în special sub formǎ de CD-ROM.
Avantajul acestui ghid cu caracter interactiv este cǎ ordonarea informaţiei nu este condiţionatǎ de
formatul cǎrţii tipǎrite, ci poate rǎspunde necesitǎţilor particulare ale fiecǎrui cititor24.
Hǎrţile, planurile şi traseele turistice
Valoarea hǎrţilor ca sursǎ documentarǎ este foarte importantǎ, deoarece conţine
informaţii indispensabile orientǎrii în teritoriu, nu numai datoritǎ indicaţiilor referitoare la cǎile
de circulaţie, dar şi pentru faptul cǎ acestea conţin informaţii privind principalele atracţii ale
zonei.
Principalele tipuri de hǎrţi de uz turistic sunt urmǎtoarele :
• hǎrţi rutiere- sunt cele mai uzuale şi sunt indispensabile cǎlǎtoriilor pentru
alegerea itinerariului ;
• hǎrţi – ghiduri turistice – oferǎ informaţii privind reţeaua rutierǎ şi resursele din
teritoriu ; introduce reproduceri la scarǎ mai mare a valorilor turistice considerate

24
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 195
33
ca relevante de autori şi, de obicei, prezintǎ un text în care se enumerǎ şi se
explicǎ valorile de interes turistic ale zonei ;
• planuri de oraş – aceste hǎrţi prezintǎ detalii mai mari decât cele anterioare,
deoarece trebuie sǎ permitǎ descrierea în detaliu a strǎzilor oraşelor, cu atracţiile
turistice ale oraşului ; acest tip de hǎrţi deţin informaţii privind istoria şi arta
locului, principalele monumente şi obiective de interes şi serviciile de artizanat,
gastronomie şi cazare.
Traseele turistice sunt itinerare promovate de administraţiile însǎrcinate cu turismul în
diverse perimetre. Acest tip de itinerariu are ca obiectiv sǎ prezinte o anumita zonǎ pentru vizite
de scurtǎ duratǎ şi sǎ cuprindǎ zonele relativ apropiate unele de altele pentru a produce o sinergie
între ele care sǎ depǎşeascǎ forţa turisticǎ a fiecǎruia în parte. In general, acest tip de itinerar se
adreseazǎ turismului individual care organizeazǎ aceste trasee pe cont propriu. De aceea, traseele
prezintǎ, în mod normal, diverse posibilitǎţi, în funcţie de spaţiul natural în care se situeazǎ şi de
infrastructura de cazare şi restaurant existentǎ.
Pliantele
Un pliant este un instrument, un mijloc publicitar şi comercial de care dispune
profesionistul din sectorul turistic pentru a comunica informaţia şi a vinde produsul/ serviciul
sǎu.
Caracteristica principalǎ a pliantelor este caracterul sǎu promoţional şi de popularizare, în
afarǎ de faptul cǎ posedǎ o facilitate mai amplǎ de editare comparativ cu ghidurile turistice, ceea
ce îi conferǎ o mai mare posibilitate de actualizare.
Pliantele îndeplinesc anumite funcţii25 :
 acţioneazǎ ca un substitut al produsului – pliantul reprezintǎ consecinţa
eforturilor de a face tangibil ceea ce este intangibil în cazul serviciilor turistice şi,
conţinând informaţii privind caracteristicile produsului, se transformǎ într-un
înlocuitor al acestuia, deoarece clientul este, de obicei, departe de locul de
consum când vede pliantul ;
 înlocuieşte sau suplimenteazǎ acţiunile publicitare ;
 face cunoscute consumatorului caracteristicile produsului în mod concret, precis
şi detaliat – pentru a trezi interesul, un pliant trebuie sǎ aibǎ urmǎtoarele
caracteristici :
 cel mai important este designul coperţii ;
 mesajul trebuie sǎ aibǎ forţǎ pentru a atrage consumatorul ;
25
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 205

34
 conţinutul imaginilor trebuie sǎ fie superior textului (pliantul reprezintǎ
imaginea locaţiei, serviciilor şi activitǎţilor care se vând) ;
 trebuie sǎ fie un pliant util, pentru a facilita vânzarea produsului şi
contactul cu întreprinderea (sǎ includǎ telefonul, e-mail-ul).
 mecanism pentru facilitarea cumpǎrǎrii – majoritatea pliantelor conţin informaţii
privind modul de efectuare a rezervǎrilor şi de cumpǎrare a produsului ;
 rol de consolidare a cumpǎrǎrii – pliantul înlocuieşte produsul pe perioada
cuprinsǎ între efectuarea rezervǎrii şi pânǎ se cǎlǎtoreşte sau se consumǎ
produsul, ceea ce poate presupune mai multe sǎptǎmâni sau luni ;
 transmiterea de informaţii despre întreprinderea de turism şi despre modul de
utilizare a produsului/ serviciului acesteia ;
 rol educativ ;
 element promoţional.
Publicaţiile specializate
Revistele specializate sunt publicaţii de mare valoare datoritǎ actualizǎrii lor constante,
deoarece au, în general, o periodicitate lunarǎ. Conţinuturile lor sunt foarte actuale şi le
completeazǎ pe cele oferite de ghiduri şi pliante.
Existǎ douǎ tipuri de publicaţii : cele de tip general, cu conţinuturi care se referǎ la
teritorii şi la resursele turistice ale acestora şi cele de tip tematic, al cǎtor conţinut este specializat
pe tipul de turism care se realizeazǎ, pe tipul de cazare care se utilizeazǎ. Printre acestea din
urmǎ, în ultimii ani au apǎrut diverse publicaţii dedicate practicǎrii sporturilor extreme,
turismului în naturǎ şi turismului rural.

2.4.4. Relaţiile publice


Relaţiile publice au ca obiectiv sǎ faciliteze cunoaşterea unei întreprinderi sau a unui
produs, sǎ creeze o imagine bunǎ şi o atitudine favorabilǎ faţǎ de acestea, departe de punctul de
vânzare sau prezentare. Aceastǎ cunoaştere se creazǎ, în principal, prin intermediul mijloacelor
de comunicaţie, prin articole, întrevederi şi ştiri.
In sectorul turistic, relaţiile publice se pot referi la inaugurǎrile de locaţii, organizarea de
şedinţe de lucru, şedinţe gastronomice.
Relaţiile publice oferǎ constant şi regulat informaţii intermediarilor, comunitǎţii locale,
turiştilor, presei şi sectorului privat, printre altele, cu scopul de a obţine pe termen lung, o
imagine pozitivǎ şi o atitudine favorabilǎ faţǎ de destinaţia de turism sau o locaţie.

35
Locaţiile de turism şi întreprinderile de servicii turistice trebuie sǎ foloseascǎ ştiri scurte
şi de actualitate, adresate presei specializate, interesatǎ de aceastǎ temǎ, cu scopul de a fi
publicate într-un material tipǎrit. Este o încercare din partea întreprinderilor de a difuza, prin
intermediul mijloacelor de comunicare, anumite mesaje pentru a crea o imagine bunǎ.
Intreprinderile de turism trebuie sǎ ţinǎ seama de urmatoarele aspecte26 :
 trebuie sǎ se identifice responsabilul secţiei pentru a nu se pierde nota de presǎ ;
 trimiterea este doar un prim pas ; a publica şi a plasa nota într-un spaţiu bun va
depinde de bunele relaţii care s-au creat cu responsabilii publicatiilor ;
 este necesar sǎ se cunoascǎ linia editorialǎ, secţiile, suplimentele şi publicul
diferitelor publicaţii pentru a le oferi ceea ce îi intereseazǎ mai mult ;
 trebuie sǎ se ţinǎ seama de termenul limitǎ de predare a informatiilor ;
 trebuie sa fie întotdeauna dispuşi sǎ colaboreze cu ziariştii, în special când aceştia
solicitǎ în mod spontan informaţii.

2.4.5. Târgurile de turism


Târgurile de turism sunt evenimente culturale cu rol important în promovarea şi
comercializarea turismului şi care atrag profesioniştii din numeroase ţǎri. Ele reprezintǎ o formǎ
de prezentare şi, ocazional, de vânzare a produselor, deşi au loc periodic şi sunt de scurtǎ duratǎ.
Participarea la târguri reprezintǎ principala acţiune promoţionalǎ realizatǎ de majoritatea
persoanelor publice din domeniul turismului. In ciuda acestui lucru, cercetǎrile de piaţǎ
demonstreazǎ cǎ târgurile au foarte puţinǎ influenţǎ ca factor de decizie în alegerea destinaţiei,
deşi trebuie sǎ se ţinǎ cont de faptul cǎ marile târguri sunt deschise profesioniştilor şi obiectivul
lor nu este de a contacta clientul final, ci canalele de comercializare.
Participarea la târguri este fundamentalǎ în turism pentru a stabili contacte comerciale şi
pentru a cunoaşte ce produse oferǎ competitorii şi ce mijloace de comercializare utilizeazǎ.
Târgurile sunt evenimente foarte importante ca instrumente de comunicare şi de
distribuţie a produsului, astfel cǎ pun în contact consumatorul final cu locaţiile de turism, în
special prin intemediul pliantelor pe care acestea le pun la dispoziţie.

26
Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Editura Irecson, Bucureşti, 2004, pag 209
36
CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ
PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ŞI PROMOVĂRII ZONEI TURISTICE
NEAMŢ

3.1. Prezentarea zonei turistice Neamţ


3.1.1. Localizarea şi caracterizarea zonei turistice Neamţ
Judeţul Neamţ ocupă o poziţie central-estică în ansamblul teritorial naţional şi se
suprapune, parţial, Carpaţilor Orientali, Subcarpaţilor Moldoveneşti şi Podişului Moldovenesc,
făcând parte din categoria unităţilor administrativ - teritoriale cu o suprafaţă de 5896,16 km2 ,
ceea ce reprezintă 2,5% din teritoriul ţării (harta fizicǎ a judeţului Neamţ - anexǎ). Geografic,
judeţul Neamţ este situat între 46040' şi 47020' latitudine nordicǎ şi 25043' şi 27015' longitudine
esticǎ. Judeţul Neamţ are ca vecini: la nord judeţul Suceava, la vest judeţul Harghita, la sud
judeţul Bacău, iar la est judeţele Vaslui şi Iaşi.
Formele de relief ale zonei au înalţimi cuprinse între 1907m (vârful Ocolaşul Mare) şi
169 m (lunca Siretului). Unitǎţile de relief predominante în judeţul Neamţ sunt: cea muntoasǎ,
reprezentatǎ de Carpaţii Orientali (prin munţii Bistriţei, masivul Ceahlǎu, munţii Hǎşmaş, munţii
Tarcǎu şi munţii Stǎnişoarei), care ocupǎ 278.769 ha (51% din suprafaţa judeţului), cea
subcarpaticǎ, reprezentatǎ de Subcarpaţii Moldoveneşti, şi cea de dealuri ale Podişului Central
Moldovenesc. Principalele altitudini muntoase sunt: Ceahlǎu (1907m - Ocolaşul Mare şi 1900m -
Toaca), Bistriţa (1859m) şi Tarcǎu (1792 - Hǎşmaşu Mare). Lungimea totalǎ a râurilor ce
traverseazǎ judeţul Neamţ este de peste 2000 km. Lacurile existente sunt artificiale. Dintre toate,
acumularea Izvorul Muntelui este cea mai importantǎ, având o suprafaţǎ de aproximativ 3120ha
şi un volum de apǎ de aproximativ 1251 milioane m 3 .
In judetul Neamţ întâlnim douǎ tipuri de climǎ aproximativ în proporţii egale: în
jumatatea vesticǎ un climat specific montan, iar în restul teritoriului un climat temperat
continental puternic influenţat de masele de aer din est.
Judeţul Neamţ a fost înfiinţat în actualele limite administrative prin Legea nr.2/1968
privind organizarea administrativă a teritoriului României şi are în componenţa sa 83 localităţi,
după cum urmează: 2 municipii (Piatra Neamţ şi Roman), 3 oraşe (Târgu Neamţ, Bicaz şi
Roznov), 78 de comune cu 344 de sate.
Populaţia judeţului Neamţ, în 2008, numǎrǎ 566.740 locuitori din care 50,7% sunt femei,
iar 49,3% sunt bǎrbaţi ; 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în mediul rural.

37
Ramurile economice preponderente în judeţ sunt industria chimică, industria metalurgică,
industria prelucrării lemnului, industria uşoară, industria materialelor de construcţii şi industria
alimentară, turismul reprezentând un deziderat al dezvoltării judeţului Neamţ, o prioritate avută
în atenţie de către administraţia publică locală.

3.1.2. Forme de turism practicate în zona Neamţ


Varietatea peisajului geografic, cu nenumărate locuri pitoreşti, patrimoniul
monumentelor istorice şi de artă, originalitatea elementelor etnografice şi folclorice, prezenţa
staţiunilor balneoclimaterice reprezintă doar câteva obiective de mare atracţie turistică, ce au
favorizat dezvoltarea mai multor forme de turism:
1. Turism montan
Obiectivul turistic central al judeţului care înregistreazǎ cel mai intens aflux turistic îl
constituie zona Bicaz - Ceahlău, cu munţii Hăşmaş, Bistriţa, Tarcău, Stânişoara, accesul către
aceasta fiind uşurat de drumurile care unesc Transilvania cu Moldova prin Cheile Bicazului.
Munţii Hăşmaş, alcǎtuiţi din roci calcaroase, cuprind o vastă zonă carstică, caracterizată
prin peşteri, chei şi praguri.
Masivul Ceahlău este cel mai semeţ munte al Moldovei, un obiectiv turistic important al
ţării, un loc despre care circulă multe legende şi povestiri. Punctele cele mai înalte de pe munte
sunt Vârful Toaca (1904 m) şi Ocolaşul Mare (1907 m); la altitudinea de 1021 m există o
cascadă formată din pârâul Rupturi, numită Duruitoarea, ale cărei şuvoaie cad pe un perete de
stâncă de la o înălţime de 25 m. De la aceasta cascadă şi-a luat numele renumita staţiune Durău,
aflatǎ la poalele masivului. Situată la o altitudine de 780-800 m, staţiunea se află într-o regiune
montană frecventată din secolul al XVIII-lea. Centrul Cultural-Pastoral ``Sf. Daniil Sihastru``
este situat în incinta Mănăstirii Durău, a cărei biserică a fost pictată de celebrul pictor român
Nicolae Tonitza, într-un peisaj montan magnific, un loc în care spiritualitatea încununează
pitorescul, turistul fiind în acelaşi timp un pelerin. Recomandată pentru odihnă şi tratament,
staţiunea constituie un punct de pornire pentru numeroasele trasee care acoperă masivul Ceahlău,
oferind în acelaşi timp posibilitatea practicării sporturilor de iarnă. Cele 5 hoteluri de 2 şi 3 stele,
şi cele 16 pensiuni turistice clasificate cu 2 si 3 margarete au oferte atractive pentru orice sezon,
fiind renumite pentru specialităţile culinare specifice zonei.
Rezervaţia naturală Cheile Bicazului - Hăşmaş, monument al naturii, cu pereţi stâncoşi de
300-400 m înălţime, reprezintă un adapost pentru viaţa sălbatică şi pentru peste 600 specii de
plante pe o lungime de 10 km.

38
2. Turism cultural şi ecumenic
Judeţul Neamţ are o bogată moştenire istorică, evidenţiată prin muzee (Muzeul de Istorie
şi Arheologie, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie şi Folclor), case memoriale (Calistrat
Hogaş, Ion Creangă), cetăţi medievale (Cetatea Neamţului), catedrale, şi mai ales mănăstiri,
cunoscute pe plan internaţional - Agapia, Văratec, Sihla, Sihăstria, Bistriţa - adevarate pietre de
hotar pentru orice traseu turistic din judeţ.
Unul dintre cele mai interesante şi căutate obiective turistice din Neamţ este Muzeul
``Nicolae Popa``, din satul Târpeşti, care prezintă un bogat patrimoniu cultural: de la măşti
tradiţionale de urători, colecţii numismatice şi de fiare de călcat, unelte agricole şi cărţi vechi. Nu
este de ocolit nici muzeul etnografic, unde se găsesc costume populare vechi de peste 200 de ani.
Ceramica neagră de Marginea, unică în lume, are şi ea un loc aparte. De asemenea, nu trebuie
omise nici sculpturile artistului, care atrag prin stilul nonconformist.
Emblematic pentru reşedinţa de judeţ, municipiul Piatra Neamţ, este Complexul medieval
din zona centrală, edificat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, alcătuit din Curtea domnească
(construită în anul 1468), Biserica Sf. Ioan şi Turnul-clopotniţă (1497).
3.Turism rural şi agroturism
Adevărat remediu împotriva vieţii aglomerate a oraşelor, a zgomotului şi factorilor de
stres, satul românesc, purtător de valori spirituale autentice, oferă numeroase oportunităţi de
recreere şi de cunoaştere a tradiţiilor poporului român.
Filiala ANTREC Neamţ - Asociaţia Naţionala de Turism Ecologic, Rural si Cultural este
un operator important în dezvoltarea acestui tip de turism, oferind programe turistice şi
manifestări, servicii de cazare şi masă în pensiuni turistice şi agroturistice clasificate la categoria
2, 3 şi 4 margarete sau stele. Majoritatea pensiunilor se concentrează în Ceahlău - Durău,
Filioara - Agapia, Vânători - Neamţ, Viişoara, Vaduri, Fărcaşa, Piatra Neamţ, Almaş, Târgu
Neamţ, Tupilaţi, Bicazu Ardelean.
Turismul rural şi agroturismul au mari posibilităţi de dezvoltare, deoarece zonele rurale
ale regiunii dispun, pe lângǎ un cadru natural pitoresc, nepoluat şi cu multiple variante de
recreere, şi de un valoros potenţial cultural şi istoric.
4. Ecoturism
Unul dintre avantajele majore ale judeţului Neamţ, în comparaţie cu destinaţiile turistice
consacrate, este acela al păstrării mediului natural nealterat de prezenţa şi activităţile omului, fapt
concretizat prin numeroasele rezervaţii naturale: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Naţional
Vânători Neamţ, Cheile Bicazului-Hăşmaş, Pădurea Goşman, Codrii de Aramă, Codrii de
Argint. Toate aceste zone sunt bogate în resurse naturale, specii de floră şi faună declarate
endemice sau monumente ale naturii, un fond piscicol bogat în numeroase râuri şi lacuri.
39
Parcul Naţional Ceahlău se remarcă prin numeroasele rarităţi floristice, unele fiind
monumente ale naturii: floarea de colţ, tisa, papucul doamnei, ghintura, zada. Caracterizată
printr-o mare diversitate de elemente, fauna Masivului Ceahlău conferă o inestimabilă valoare
ştiinţifică dând, împreună cu vegetaţia, măreţia biogeografică a acestui munte. Dintre speciile de
peşti una este declarată monument al naturii: lostriţa. Păsări declarate monumente ale naturii
sunt : cocoşul de munte, fluturaşul de stâncă, bufniţa, ciocănitoarea cu trei degete. Mamiferele
sunt reprezentate prin circa 30 de specii din totalul de 100 specii existente în fauna ţării printre
care două monumente ale naturii (cerbul şi râsul) şi un relict glaciar, capra neagră. Această zonă,
impresionantă ca ansamblu biogeografic, cu o mare complexitate de elemente floristice şi
faunistice, se impune a fi conservată în regim natural, menţinând nealterate toate valorile
naturale.
5. Turism balnear
Judetul Neamţ are un potenţial destul de ridicat pentru tratamente balneare, date fiind
resursele subsolului - ape minerale, acest tip de turism fiind asociat cu cel montan sau de
agrement. Astfel, în apropierea oraşului Târgu Neamţ, staţiunea balneo-climaterică Bălţăteşti
este renumită pentru apele clorosodice, sulfatate, bicarbonate, magneziene, feruginoase indicate
în tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice şi bolilor asociate - endocrine, respiratorii,
dermatologice. Apele minerale clorurate sodice şi bromurate din staţiunea Oglinzi se aseamănă
prin compoziţia lor cu apele de la Ischl (Austria), Hall (Tirol), Stotterheim (Weimar). Atât apele
minerale, cât şi nămolul de aici, au fost apreciate de mulţi turişti străini pentru calităţile lor
curative.
Zona este propice practicării sporturilor în orice anotimp, precum şi organizării de
expediţii, drumeţii pe traseele cunoscute. Mănăstirile din zonă constituie o impresionantă atracţie
turistică pentru toţi cei care ajung în România , oferind în acelaşi timp şi posibilităţi de cazare
într-un cadru natural unic.

3.2. Analiza strategicǎ a zonei turistice Neamţ


3.2.1. Baza tehnico – materială a zonei turistice Neamţ – premisă a
dezvoltării turismului
1. Reţeaua unităţilor de cazare
Intr-o zonǎ, staţiune, localitate, turismul se poate dezvolta satisfǎcǎtor numai în ipoteza
cǎ existǎ suficiente posibilitǎţi pentru cazarea, alimentaţia şi agrementarea vizitatorilor. De
aceea, din formele de bazǎ materialǎ, capacitǎţile de cazare condiţioneazǎ, poate în cea mai mare

40
mǎsurǎ, volumul activitǎţii turistice, deşi anumite categorii de vizitatori care sosesc într-o
localitate (staţiune) de interes turistic nu recurg întotdeauna la serviciile de cazare.
In general, prin capacitǎţi de cazare27 se înţeleg acele dotǎri de bazǎ materialǎ care
asigurǎ înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumitǎ duratǎ de timp, în baza unor tarife
determinate, diferenţiate în funcţie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care sunt
solicitate serviciile de cazare. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare
(hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, campinguri etc.), care, în vederea asigurǎrii unui sejur cât
mai atractiv, oferǎ turiştilor condiţii optime de adǎpostire (înnoptare), îndeplinind, dupǎ caz, şi
alte funcţii caracteristice de domiciliu temporar.
Cazarea vizează crearea condiţiilor şi confortului pentru odihna călătorului, ea putând fi
definită ca rezultat al industriei hoteliere, sector ce înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate
în spaţiul de locuire temporară. Cazarea se prezintă ca o prestaţie complexă ce decurge din
exploatarea echipamentelor de primire şi găzduire şi este alcătuită dintr-un grupaj de servicii
oferite călătorului pe timpul şi în legătură cu rămânerea sa în unităţile hoteliere.
Dimensiunile şi calitatea serviciului de cazare hotelieră sunt determinate de existenţa
unei baze materiale adecvate din punctul de vedere al mărimii, tipologiei, dotărilor etc. care să
asigure turiştilor condiţii optime de înnoptare şi să îndeplinească şi alte funcţii. Serviciul de
cazare este influenţat de încadrarea cu personal a mijloacelor de găzduire, de nivelul de
calificare a lucrătorilor, de modul de organizare a muncii. Insuficienţa spaţiilor de cazare,
înzestrarea lor necorespunzătoare, neconcordanţa între nivelul confortului oferit şi exigenţele
turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ calitatea
serviciului de cazare şi, prin intermediul acestuia, dimensiunile circulaţiei turistice şi gradul de
valorificare a patrimoniului.
Rolul serviciului de cazare este important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, când
turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural atrăgător, fără să fie lipsit de
confortul specific civilizaţiei moderne. Valorificarea superioară a potenţialului turistic reprezintă
o latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltareea turismului. Zone deosebit de bogate în
atracţii turistice pot rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării necorespunzătoare
sau absenţei unor condiţii minime de campare.
În identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul că
unitatea hotelieră îndeplineşte, pentru turist, funcţia unui domiciliu temporar şi că turistul
cheltuieşte mai mult de jumătate din totalul timpului de vacanţă în aceste spaţii. Serviciul de
cazare este constituit dintr-o sumă de prestaţii independente:

27
Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismulu, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 199
41
 cazarea propriu-zisă cu servicii complementare;

 alimentaţia cu servicii specifice;

 activităţi de agrement şi cultural-artistice;

 servicii de informare şi intermediere;

 activităţi comerciale;

 servicii speciale.

Între aceste servicii există relaţii de interdependenţă, în raport cu specificul fiecărei unităţi de
cazare, unele dintre activităţi pot fi mai dezvoltate, altele mai puţin sau chiar să lipsească, după
cum pot apărea şi altele suplimentare.
Găzduirea este funcţia principală a unităţilor hoteliere, ea presupune existenţa unor spaţii
adecvate şi a dotărilor necesare asigurării odihnei şi igienei turistului. Unităţile hoteliere
trebuiesc amplasate în funcţie de o serie de factori, şi anume: alegera destinaţiei şi poziţionarea
obiectivului în funcţie de acesta, distanţa faţă de mijloacele de acces şi faţă de atracţiile turistice,
frumuseţea peisajului, linişte. Amplasarea trebuie să răspundă şi unor criterii de ordin economic:
valoarea investiţiei, costurile de exploatare, asigurarea unui nivel ridicat de ocupare.
Judeţul Neamţ are în componenţă sa un număr de aproximativ 100 de spaţii de cazare
turistică de toate tipurile de la hoteluri la pensiuni şi camping-uri. Între unităţile cu o capacitate
mare se remarcă Hotelul Central şi Hotelul Ceahlău din municipiul Piatra Neamţ. Posibilităţile
de agrement ale judeţului sunt numeroase: restaurante, grădini, parcuri, grădini zoologice,
rezervaţii naturale.
Din tabelul 3.1 se observǎ cǎ în 2007 faţǎ de anul 2003 a crescut cu 23,17% numǎrul de
locuri de cazare existente, cu 20,72% numǎrul de locuri de cazare în funcţiune, cu 41,31%
numǎrul de sosiri şi cu 31,72% numǎrul de înnoptǎri.
Tabelul 3.1
Capacitatea şi activitatea de cazare turistică în perioada 2003-2007
Anul Capacitatea de cazare Sosiri Înnoptări Indici de
turistică utilizare netă a
capacităţii de
cazare în
funcţiune (%)
Existentǎ În funcţiune
( locuri ) (locuri- zile )
2003 3482 1051884 110861 255810 24,3
2004 3483 1150550 129300 301342 26,2
2005 4045 1164661 117344 265938 22,8
42
2006 4121 1263552 140761 306735 24,3
2007 4289 1269877 156665 336978 26,5
Sursa: www.insse.ro
Graficul 3.1
Evoluţia sosirilor în perioada 2003-2007

160000

Din analiza graficului 3.1 se observǎ cǎ numǎrul sosirilor a avut urmǎtoarea evoluţie :
1400
- 0
a0
crescut în 2004 cu 16,63% faţǎ de 2003 ;
- în 2005 a urmat o scǎdere cu 9,24% faţǎ de 2004 ;
- în 2006 şi 2007 a crescut cu 26,97%, respectiv 41,31% faţǎ de 2003.
Graficul 3.2
Evoluţia înnoptǎrilor în perioada 2003-2007

120000 110861

1
30
50
000
000

Din analiza graficului 3.2 se observǎ cǎ numǎrul înnoptǎrilor a avut urmǎtoarea evoluţie:

80000
 în 2004 a crescut cu 17,79% faţǎ de 2003;
 în 2005 a scǎzut cu 11,74 faţǎ de 2004 ;
300
 0
în0 0şi 2007 a crecut cu 19,9%, respectiv cu 31,72% faţǎ de 2003.
2006

60000 2558143
Graficul 3.3
Evoluţia indicilor de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune

27

26
Din analiza graficului 3.3 se observǎ cǎ indicele de utilizare netǎ a capacitǎţii de cazare în
funcţiune, faţǎ de 2003, a crescut în 2004 şi 2007, a scǎzut în 2005, iar în 2006 a avut aceeaşi
valoare ca şi în 2003.

2.Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică


Termenul ``alimentaţie`` este utilizat pentru a desemna ceea ce încǎ multǎ lume numeşte
25
``alimentaţie publicǎ``. In Dicţionarul explicativ al limbii române, atributul ``publicǎ`` are
înţelesurile de ``care priveşte pe toţi`` sau ``care are loc în prezenta unui numǎr mare de
oameni``. De aceea, termenul poate fi perceput cu un sens peiorativ, întrucât nu poate fi vorba de
o ``participare`` a tuturor şi nici nu se urmǎreşte ca derularea serviciului sa aibǎ loc în
``prezenţa``cuiva. Dimpotrivǎ, intimizarea spaţiilor de servire şi personalizarea serviciului
reprezintǎ un deziderat permanent28. 24,3
Alimentaţia se individualizează ca o componentă distinctă a economiei, orientată spre
24
satisfacerea nevoilor de consum ale populaţiei, având un rol important în viaţa economică şi
socială. În cazul turiştilor alimentaţia este asimilată termenului de ``restauraţie`` cu sensul de
refacere a organismului, termen derivat de la restaurant.
În privinţa conţinutului, alimentaţia se caracterizează prin complexitate, în sensul că
reuneşte într-un tot unitar activităţi independente, identice sau comparabile cu cele ale altor
ramuri ale economiei.
Groupe international de recherches agroalimentaires (GIRA) identificǎ patru motivaţii ale

23
consumului, corespunzǎtor tot atâtor funcţii29 (tabelul 3.2):
28
Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 105
29
Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 105
44
 funcţia de hrǎnire – este vorba de masa luatǎ în afara casei; serviciul trebuie sǎ fie
rapid şi la un preţ scǎzut, de aceea tipurile de unitǎţi frecventate sunt restaurantul
fas-food, bistroul, snack-barul, restaurantul de întreprindere. Aceastǎ funcţie
deţine locul principal în totalul cererilor adresându-se consumatorului obişnuit,
fiind destinată satisfacerii unei nevoi fiziologice;
 funcţia de loisir – desi rǎmâne o masǎ-necesitate fiziologicǎ, restricţiile de timp şi
preţ sunt mai puţin importante. Este tipul de masǎ luatǎ seara- în drum spre casǎ,
pentru a nu mai face bucǎtǎrie- sau în timpul unui voiaj turistic. Funcţia de loisir
răspunde nevoilor manifestate de consumatorii ce călătoresc în week-end sau în
vacanţă;
 funcţia de convivialitate – masa se ia cu familia sau cu prietenii şi constituie o
atracţie în sine. Clientela cautǎ o ambianţǎ deosebitǎ şi meniuri cu suficiente
variante de alegere.Timpul nu mai prezintǎ importanţǎ, iar nivelul criteriului preţ
variazǎ de la caz la caz. Funcţia de convivialitate se apropie prin conţinut,
motivaţie şi caracteristicile clientelei de cea de loisir;
 funcţia de afaceri se referă la crearea cadrului propice unor întâlniri sau negocieri,
precum şi la organizarea festivităţilor ocazionate de diverse evenimente. Este masa
luatǎ de cadrele superioare, agenţii de vânzǎri, împreunǎ cu partenerii lor de afaceri.
Decorul, ambianţa şi calitatea preparatelor sunt esenţiale. Restricţiile de timp sunt mai
puţin importante, iar preţul este relativ ridicat.
Tabelul 3.2
Repartiţia pe funcţii a meselor servite

Funcţia Prânz (%) Cinǎ(%) Total (%)


hrǎnire 59 - 59
loisir 5 20 25
convivialitate 5 10 15
afaceri 1 - 1
Total (%) 70 30 100
Sursa: Y. Tinard, Le tourisme- Economie et management, McGraw-Hill, Paris, 1992, pag. 305

Paralel cu dezvoltarea turismului, cu diversificarea formelor sale şi sporirea exigenţelor


clientelei specifice, se poate vorbi de o îmbogăţire a conţinutului activităţii de alimentaţie şi o
creştere a rolului său prin multiplicarea funcţiilor pe care le poate îndeplini, cu accent pe
componenta recreativ-distractivă.
Ca parte integrantă a prestaţiei turistice, alimentaţia manifestă şi o serie de particularităţi:

45
 să fie prezentă în toate momentele importante ale consumului turistic;
 să asigure o diversitate structurală a produselor şi serviciilor;
 să reprezinte un element de selecţie a destinaţiilor de vacanţă sau chiar motivaţia
principală a călătoriei.
Aceste trăsături pun în evidenţă locul important pe care activitatea de alimentaţie îl deţine
în structura produsului turistic şi contribuţia sa atât la ridicarea calităţii serviciului turistic în
ansamblul său, cât şi la creşterea activităţii voiajelor sau destinaţiilor de vacanţă. Eficienţa sa
este reflectată în costul pachetului de vacanţă, determinând nivelul şi evoluţia circulaţiei
turistice. Serviciile de alimentaţie pot fi asigurate de către restaurantele spaţiilor de cazare, dar şi
de restaurantele existente.
Reţeaua unitǎţilor de alimentaţie publicǎ din judetul Neamţ este reprezentatǎ în tabelul
3.3:
Tabelul 3.3

Reţeaua unitǎţilor de alimentaţie publicǎ din judetul Neamţ

Denumirea Numele şi adresa unitǎţii de alimentaţie Tipul de unitate


localitǎţii publicǎ
Piatra Neamţ Amadeus (Piaţa M. Kogǎlniceanu,nr.4) Restaurant clasic
Casa Pietreanǎ (str. Dimitrie Leonida) Restaurant cu specific
Casa Româneascǎ (str. Oituz, nr.1) Restaurant cu specific
Cǎprioara (Aleea Tineretului) Restaurant clasic
Cercul Gospodinelor (Parc Cozla) Restaurant clasic
Ciao Ciao (Bd. Traian, bl.A9, parter) Pizzerie
Colibele Haiducilor (Parcul Cozla) Restaurant cu specific
Corint ( Str. Dimitrie Ernici, nr.3) Restaurant clasic
Cozla ( Piaţa Ştefan cel Mare, nr.31) Restaurant clasic
Dao (Bd. Traian, bl. A3) Restaurant chinezesc
Diana (Bd. Republicii, nr.1) Restaurant clasic
Diesel (Str. Petru Rareş, nr.21) Restaurant clasic
Don Angelo (Str. Petru Movilǎ, nr.6) Bar Biliard
Laguna (Bd. Decebal, nr.80) Bar Biliard
Marianti (Bd. Traian, bl.A6, parter) Restaurant clasic
Nefertiti (Bd. Decebal, nr.196) Restaurant clasic

46
Paharnicul (Str. Paharncului, nr.5) Restaurant clasic
Pietricica (Piaţa M. Kogǎlniceanu, nr.5) Restaurant clasic
Tequila Bowling (Ştrandul Tineretului) Pizzerie, bar biliard
Topaz (Str. 1Decembrie 1918, bl A14) Restaurant clasic
Unic (Piaţa Ştefan cel mare, nr.1) Restaurant clasic
Union (Bd. Traian, nr.130) Restaurant clasic
Villa Italia (Str.Burebista, nr.65) Pizzerie
Happy Food (Bd. Decebal, bl.H3, parter) Fast-food
Pizza&Grill 66 (Piaţa M.Kogǎlniceanu, nr.1-3) Pizzerie
Pizza Star (Bd. Traian, bl.A3, parter) Pizzerie
Pizzeria Blue Star (Piaţa M.Kogǎlniceanu, nr.1) Pizzerie
Pizzeria Buon Gusto (Piaţa Ştefan cel Mare, nr.1) Pizzerie
Cafe-bar Bacardi (Str. Durǎului, nr.1) Cafe-bar
Cafe Latino (Bd. Decebal, bl.I4, parter) Cafe-bar
Vip Sangym (Str. Cuiejdi, nr.2) Cafe-bar
Club Q 30 (Str. Ştefan cel Mare, nr.31) Disco-bar
The Kilkeny (Str. Dimitri Leonida, nr.53) Unitate tip pub
Roman Black Wolf (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M7) Restaurant cu specific
Club Why Not (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M9) Disco-bar
Favorit (str. Roman Muşat, nr.1) Restaurant cu specific
Parc (Str. Ştefan cel Mare) Restaurant clasic
Pizzeria Hera (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M4) Pizzerie
Rigoletto (Pietonal Ştefan cel Mare, bl.M3) Pizzerie
Romtudor (Str. Bogdan Dragoş, nr.111) Restaurant clasic
Târgu Neamţ Humuleşti (Bd. Mihai Eminescu) Restaurant clasic
Intim (Bd. Mihai Eminescu, bl.M7)) Restaurant clasic
La Ţapu` (Bd. Ştefan cel Mare) Restaurant cu specific)
Rotiserie (Str. C. Hogaş, bl.B2) Rotiserie
Agapia Cerbul Carpatin Zahana
Bǎlţǎteşti Zimbrul Zahana
Bicaz Moldoturism Restaurantul Pescǎruş (Str. Restaurant clasic

47
Barajului, nr.86)
Sursa: www.bibgtkneamt.ro

3. Baza de agrement

Agrementul reprezintǎ o componentǎ de bazǎ a produsului turistic deoarece este chemat


sǎ asigure odihna activǎ a turiştilor, contribuind direct la realizarea unei noi calitǎţi a vieţii.
Odihna activǎ este o caracteristicǎ fundamentalǎ a vacanţelor în zilele noastre, contribuind la
satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturând cadrul necesar petrecerii plǎcute şi
instructive a timpului liber30.
Agrementul este definit ca ``ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi
formelor oferite de unitǎţi, staţiuni sau zone turistice, capabile sǎ asigure individului sau grupului
social o stare de bunǎ dispoziţie, de plǎcere, sǎ dea senzaţia unei satisfacţii, uni împliniri, sǎ lase
o impresie şi o amintire favorabilǎ31``.
În sens mai larg, agrementul (anumaţia turisticǎ) include32:
a) Animaţia de destindere, respectiv totala inactivitate (de tipul ``stat la plajǎ``),
animaţia comercialǎ (shopping, cumpǎrǎturi), animaţia recreativǎ (parcuri de
loisir) şi animaţia ludicǎ (cazinouri);
b) Animaţia de ``deplinǎ formǎ fizicǎ şi pshicǎ``, cuprinzând animaţia religioasǎ,
animaţia militantǎ (manifestǎri cu conotaţii politice), animaţia medicalǎ şi
paramedicalǎ şi animaţia sportivǎ (pentru practicanţi şi spectatori);
c) Animaţia-spectacol, adicǎ animaţia-naturǎ (rezervaţii şi parcuri naturale) şi
animaţia istoricǎ (castele);
d) Animatia culturalǎ, cu muzee, festivaluri;
e) Animaţia profesionalǎ.
In vacanţǎ, turistul este tot mai puţin mulţumit de clasica ofertǎ de soare şi plajǎ, alǎturi
de cazare, masǎ. Din acest motiv, pentru a oferi clienţilor posibilitatea sǎ aibǎ o viaţǎ de vacanţǎ
mai activǎ şi sǎ stabileascǎ relaţii între ei, motivaţi de un imbold comun, şi anume
divertismentul, a apǎrut animaţia şi respectiv, animatorul. Diferenţǎ dintre agrement şi animaţie
ar fi cǎ aceasta din urmǎ presupune participarea activǎ a turiştilor.
Obiectivul principal al unui program de animaţie este de a propune clienţilor o serie de
activitǎţi, de care aceştia sǎ fie conştienţi cǎ existǎ şi la a cǎror desfǎşurare sǎ participe activ sau,
din contrǎ, sǎ aleagǎ o viaţǎ sedentarǎ, fǎrǎ sǎ fie preocupaţi de respectivele activitǎţi; clienţii

30
Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu, Economia turismulu, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 350
31
Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Ţigu Gabriela, Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizati în turism,
Editura All, Bucureşti, 1988, pag.6
32
Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 95
48
însǎ trebuie sǎ ştie cǎ activitǎţile existǎ şi cǎ, dacǎ simt nevoia sǎ participe, sunt încurajaţi şi
îndrumaţi în acest sens. Animatorul trebuie sǎ aibǎ abilitatea de a motiva clienţii sǎ participe la
diversele activitǎţi, cu unicul scop de a le face sejurul cât mai plǎcut şi mai amuzant şi de a-i
ajuta sǎ-şi recupereze forţele, nu doar fizice , ci şi psihice, înainte de a reveni la viaţa cotidianǎ.
Din ce în ce mai mult, clienţii apreciazǎ acest tip de ofertǎ, care devine unul dintre factorii
decisivi în alegerea hotelului pentru petrecerea vacanţei.
Realizarea scopului fundamental al vacanţei-odihnă, recreere şi distracţie, evadarea din
cotidian presupune între altele, crearea unui cadru, a unei ambianţe de deconectare. Creşterea
preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă-caracteristică esenţială a
vacanţelor în societatea modernă stimulează apariţia şi dezvoltarea unor servicii specifice celor
de agrement.
Dacă în privinţa tratamentului balneo-medical nu există nici un fel de rezervă în
recunoaşterea importanţei şi locului său în structura produsului turistic, tot aşa trebuiesc înţelese
lucrurile şi în cadrul altor prestaţii cu rol recreativ; pentru schiori, prezenţa zăpezii, a
amenajărilor pentru practicarea ski-ului, a instalaţiilor mecanice de urcat este cel puţin tot atât de
importantă ca şi a condiţiilor de cazare şi masă; situaţia se prezintă asemănător şi pentru amatorii
de sporturi nautice, de vânătoare, echitaţie, etc. toate acestea demonstrând că animaţia este o
componentă de bază a produsului turistic.
În calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplineşte şi o serie
de funcţii diferenţiindu-se în raport cu turistul şi nevoile sale fizice şi psihice şi organizatorii de
vacanţe.
În ceea ce-l priveşte pe turist, agrementul are în vedere satisfacerea nevoilor sale fizice
de odihnă, destindere, mişcare şi chiar dezvoltarea capacităţilor sale, reconfortarea psihică a
turistului prin relaxare, distracţie, crearea unei atmosfere de comunicare şi chiar prin îmbogăţirea
bagajului de cunoştinţe. Satisfacerea acestor cerinţe presupune organizarea activităţilor cultural-
distractive şi instructiv-educative; în categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea diverselor
obiective, întâlnirea cu reprezentanţii diferitelor profesii, concursuri, stimularea creaţiei.
Agrementul se manifestă ca un factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor de
creştere a activităţii acestora prin diferenţierea ofertelor. Totodată el se constituie ca un mijloc de
individualizare a produselor şi de personalizare a destinaţiilor, cu efecte stimulative asupra
circulaţiei turistice.
În privinţa obiectivelor se urmăreşte asigurarea unei baze materiale adecvate, a unui
personal cu pregătire de specialitate şi a unor programe având conţinut distractiv-recreativ
precum şi a activităţilor şi mijloacelor de informare a clientelei în legătură cu aceste manifestări.

49
Buna organizare şi desfăşurare a agrementului reprezintă un mijloc suplimentar de
atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a călătoriilor
Multǎ vreme s-a considerat cǎ agrementul se poate desfǎşura doar vara. Nimic mai greşit!
Chiar dacǎ vara sunt condiţiile cele mai bune pentru desfǎşurarea activitǎţilor - datoritǎ timpului
mai bun şi afluenţei sporite de turişti - nu trebuie pierdute din vedere activitǎţile ce se pot
desfǎşura în alte anotimpuri. Pe perioada iernii, hotelurile din zonele de munte sunt comparabile
cu cele din zonele de plajǎ pe periada verii, impunând activitaţi de agrement atractive pentru
client; condiţiile meteo nu sunt mereu favorabile sporturilor de iarnǎ, iar timpul liber trebuie
ocupat cu activitǎţi corespunzǎtoare vremii şi condiţiilor hotelului. De asemenea, existǎ grupuri
de clienţi care cǎlǎtoresc cel mai mult în afara sezonului de vârf, precum grupurile de vârsta a
treia, necesitând anumite tipuri de activitǎţi, corespunzatoare caracteristicilor pe care le posedǎ,
de aceea, agrementul ar trebui realizat în orice perioadǎ a anului şi în orice fel de hotel, cu
condiţia sǎ se afle în concordanţǎ cu caracteristicile clienţilor vizitatori33.
În zona turisticǎ Neamţ, serviciile de agrement împreună cu frumuseţea peisajului
formează atuul cel mai important pentru promovarea turismului. Astfel pot fi dezvoltate multiple
activităţi sportive cu caracter competiţional sau de amatori, activităţi recreative sau de odihnă
precum şi activităţi cultural-artistice.
Activitǎţile ce pot fi practicate de turiştii ce sosesc în judeţul Neamţ sunt urmǎtoarele:
1. Vizitarea obiectivelor turistice
Piatra-Neamţ, una dintre cele mai pitoreşti aşezări ale ţării, supranumită adesea ``Perla
Moldovei``, este nu numai centrul administrativ al judeţului, ci şi capitala istorică a unui
străvechi ţinut românesc, calitate ce i-o conferă vechimea sa bimilenară. Amintită încă de la
sfârşitul secolului al XIV-lea printre alte târguri ale Moldovei, este locul unde Ştefan cel Mare îşi
va ridica - în a doua jumătate a veacului următor - curtea domnească şi biserică, ce constituie şi
astăzi nepreţuite podoabe ale oraşului, judicios integrate arhitecturii moderne şi ambianţei noilor
construcţii.
Pentru vizitarea obiectivelor turistice, turiştii pot parcurge o serie de trasee turistice (harta
turisticǎ a judeţului Neamţ – vezi anexe):
 Traseul 1 : Piatra-Neamţ - Barajul de acumulare de la Bicaz - Poiana Teiului -
Staţiunea Durǎu - Piatra Neamţ
Obiective de vizitat:
• Barajul de acumulare de la Bicaz - lac de acumulare format pe Bistriţa, are
o înǎlţime de 127 m, o lungime de 435 m şi o lǎţime maximǎ la bazǎ de
119 m ; lacul în sine are o lungime de 40 km, o suprafaţǎ de 33 km2 şi un
33
Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 97
50
volum maxim de apǎ de 1250 milioane m3 ; constituie o atractivǎ zonǎ de
agrement ; se pot face plimbǎri cu vaporaşul, se pot închiria şalupe ;
• Poiana Teiului - este o rezervaţie geologicǎ, aici existând un uriaş bloc de
calcar format prin eroziune ;
• Staţiunea Durǎu - este o staţiune climatericǎ şi de odihnǎ situatǎ la poalele
Masivului Ceahlǎu.
 Traseul 2 : Piatra-Neamţ - Mǎnǎstirile Horaiţa, Vǎratec şi Agapia -
Cetatea Neamţului - Târgu Neamţ - Casa Memorialǎ Ion Creangǎ din Humuleşti -
Piatra Neamţ
Obiective de vizitat:
• Mǎnǎstirea Horaiţa - situatǎ la 12 km de Piatra-Neamţ ; a
fost construitǎ în anul 1725 ;
• Mǎnǎstirea Agapia - situatǎ la 9 km de Târgu Neamţ ; a
fost construitǎ între anii 1642-1647 ; arhitectura bisericii nu are un stil
specific, ceea ce conferǎ o deosebitǎ valoare acestui monument sunt
frescele pictate de Nicolae Grigorescu, între anii 1858-1861 ;
• Mǎnǎstirea Vǎratec - s-a construit între anii 1808-1812, pe
locul celei vechi, şi a fost pictatǎ în 1841 ; arhitectonic, biserica se
prezintǎ ca un edificiu eclectic, cu elemente ale vechiului stil moldovenesc
şi elemente de arhitecturǎ strǎinǎ care au pǎtruns în Moldova la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea ;
• Cetatea Neamţului - situatǎ în oraşul Târgu Neamţ, a fost
construitǎ de Petru Muşat la sfârşitul secolului al- XIV-lea ;
• Casa Memorialǎ Ion Creangǎ - situatǎ la la 2 km de Târgu
Neamţ, este casa în care a copilǎrit Ion Creangǎ.
 Traseul 3 : Piatra-Neamţ - Târgu Neamţ - Mǎnǎstirile Neamţ,
Secu, Sihǎstria - Piatra Neamţ
Obiective de vizitat:
• Mǎnǎstirea Neamţ - situatǎ la 16 km de Tǎrgu Neamţ, este unul dintre cele
mai valoroase ansambluri arhitectonice româneşti ; prima menţiune
documentarǎ este din 1407 ; aici funcţioneazǎ una dintre cele mai vechi
biblioteci din ţarǎ (peste 600 de ani) precum şi un muzeu ce ilustreazǎ
intensa activitate culturalǎ desfǎşuratǎ de-a lungul secolelor ;
• Mǎnǎstirea Secu - situatǎ la 75 km de Piatra-Neamţ, a fost ctitoritǎ de
marele vornic Nestor Ureche, în anul 1602 ;
51
• Mǎnǎstirea Sihǎstria - situatǎ la 22 km de oraşul Tǎrgu Neamţ, a fost
ctitoritǎ în 1655 de cǎtre sihastrul Atanasie împreunǎ cu şapte ucenici de-
ai sǎi ;
 Traseul 4 : Piatra-Neamţ - Mǎnǎstirile Bistriţa şi Pângǎraţi -
Barajul de acumulare de la Bicaz - Cheile Bicazului - Piatra Neamţ
Obiective de vizitat:
• Mǎnǎstirea Bistriţa - situatǎ la 10 km de Piatra-Neamţ; ctitoritǎ în anul
1402 de Alexandru cel Bun ;
• Mǎnǎstirea Pângǎraţi - situatǎ la 15 km de Piatra-Neamţ ; construitǎ în
vremea lui Ştefan Cel Mare ;
• Barajul de acumulare de la Bicaz ;
• Cheile Bicazului - situate la 50 km de Piatra-Neamt, Cheile Bicazului fac
parte din Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hǎşmaş, fiind unul dintre cele
mai impresionante monumente naturale din România ;
 Traseul 5 : Piatra-Neamţ - Vǎratec - Agapia - Casa Memorialǎ Ion
Creangǎ din Humuleşti - Cetatea Neamţului - Rezervaţia de zimbri ``Dragoş
Vodǎ``
Obiective de vizitat:
• Mǎnǎstirea Agapia ;
• Mǎnǎstirea Vǎratec ;
• Casa Memorialǎ Ion Creangǎ ;
• Cetatea Neamţului
• Rezervaţia de zimbri ``Dragoş Vodǎ`` - a fost înfiinţatǎ în anul 1968 ; în
rezervaţie, pe lângǎ zimbri se mai pot întâlni: cerbi carpatini, cerbi
lopǎtari, cǎpriori, vulpi, bursuc, iepuri, urşi, lupi, specii de avifaunǎ ; în
momentul actual, se gǎsesc 3 exemplare de zimbri într-un ţarc de
aproximativ 4 ha ;
 Traseul 6 : Piatra-Neamţ - Lacul Cuejdel - Cetatea Neamţului -
Mǎnǎstirea Vǎratec - ``Codrii de aramǎ``- Piatra-Neamţ
Obiective de vizitat:
• Lacul Cuejdel - situat în comuna Garcina, la 3 km de Piatra-Neamţ ; s-a
format în urma unor alunecǎri de teren succesive începand din 1978 pânǎ
în 1991 pe cursul pârâului Cuejdel, la baza Culmii Munticelu ; este cel
mai mare lac de baraj natural din ţarǎ, având suprafaţa de 12,2 ha,

52
lungimea de 1 km, lǎţimea medie de 102 m, adâncimea medie de 7,44 m,
adâcimea maximǎ lângǎ baraj este de 16 m ;
• Cetatea Neamţului ;
• Mǎnǎstirea Vǎratec ;
• ``Codrii de aramǎ`` - situaţi la 30 km de Piatra Neamţ, 1 km nord de
Mǎnǎstirea Vǎratec, este o rezervaţie forestierǎ alcatuitǎ din goruni
seculari.
2. Turism ecvestru
Turismul ecvestru se poate practica la :
 Baza hipică ``Virgil Barbuceanu``- amplasată în Piatra Neamţ, în zona denumitǎ
``Peste Vale`` alcătuieşte, împreunǎ cu Mixmusic Land, un minunat complex sportiv,
turistic şi de agrement. În prezent, Baza hipică, este administrată şi folosită de Clubul
Sportiv Ecvestru, condus de preşedintele Prof. Costache Lupu şi de Clubul Sportiv
TCE 3 Brazi, condus de preşedintele dr. Vasile Pachiţeanu, cu sprijinul Primăriei, al
Consiliului Local Piatra Neamţ şi al mai multor unităţi economice sponsori. Pe lângă
activitatea competiţională, cele două cluburi sportive oferǎ comunităţii locale şi celor
care vizitează oraţul Piatra Neamţ posibilitatea de a se iniţia şi a pătrunde în tainele
sportului ecvestru prin cursurile Şcolii de Echitaţie care funcţionează sâmbăta şi
duminica între orele 9:00 - 14:00 şi miercurea între orele 14:00 - 18:00. Agrementul
călare se desfăşoară zilnic între orele 9:00 - 13:00 şi 15:00 - 18:00. Plimbările de
agrement cu trăsurile trase de cai pe traseele propuse de solicitanţi, au loc la cerere,
pe bază de comandă telefonică. Trăsurile pot fi puse la dispoziţie şi pentru nunţi sau
alte evenimente şi ocazii. Pe timp de vară, se asigură cai dresaţi şi adaptaţi pentru
turismul călare pe traseele marcate din zona Bâtca Doamnei, Bahrin sau în alte locuri
preferate de solicitanţi.
 Depozitul de Armăsari Dumbrava (Com.Timişeşti, program10.00-16.00) - se află
amplasat într-o zonă cu un puternic potenţial turistic, accesul în zonă fǎcându-se
pe DN 15 C dinspre Piatra Neamţ pe direcţia Piatra Neamţ-Târgu Neamţ şi pe DN 15
B dinspre Poiana Largului pe ruta Poiana Largului-Humuleşti-Târgu Neamţ.
Efectivul Depozitului de Armăsari este de 100 de capete fǎcând parte din 8 rase
deosebite cu o foarte mare importanţă biologică: arabă, semigreu, huţul, sport, lipiţan,
cal de Bucovina, gidran, pur sânge englez. Posibilităţile de practicare a turismului
ecvestru constau în: plimbări călare pentru agrement, plimbări cu trăsura, lecţii de
călărie, lecţii de sărituri peste obstacole.
Tarife practicate :
53
o plimbare călare pentru agrement--5 Euro /30 minute ;
o plimbare cu trăsura --10 Euro /30 minute.
3. Pescuit sportiv
Pescuitul sportiv se desfǎşoarǎ în :
 Complexul de agrement ``Rechinul`` (Com.Costişa, la 300 m est de DN15) :
- iaz amenajat pentru pescuit sportiv, grătar;
- restaurant cu specific pescăresc (40 locuri), aprovizionat din păstrăvăria
proprie ;
- bar cu 20 locuri;
- teren de sport şi joacă pentru copii;
- teren amenajat pentru camping.
 Lacul ``Balta Porcului`` – este situat pe malul drept al Bistriţei între satul
Agârcia şi Piatra Neamţ.
 Lacul Budeşti (Com. Făurei);
 Lacul Complex Dănăilă (Roman);
 Lacul ``Ferma Caritas`` (Com. Săbăoani, la 2 Km) ;
 Lacul ``Izvorul Muntelui`` (se află la baza Muntelui Ceahlău) ;
 Lacul ``La Moldovean`` (Com. Dragomireşti) ;
 Lacul Simioneşti (Com.Cordun, sat Simioneşti, 8 km NV de Roman) ;
 Lacul Trifeşti ( Com. Trifeşti);
 Lacul ``Zimbrări`` (Com. Vânători-Neamţ) - este aşezat într-un peisaj natural
deosebit în mijlocul pădurii (în locurile preferate de pescuit ale lui Mihail
Sadoveanu), în cadrul rezervaţiei forestiere Vânători-Neamţ şi în incinta
rezervaţiei de zimbri şi faună carpatină ``Dragoş Vodă``. Accesul se face din
şoseaua ce leagă oraşul Târgu Neamţ de Mănăstirea Neamţ. ``Zimbrăria``
reprezintă un complex de trei iazuri în cascadă; dintre speciile de peşti putem
enumera: crap, ten, caras, şalău, novac, ştiucă, biban.
 Iazul Unghi (Com.Dragomireşti, sat Unghi).
4. Vânǎtoare
In judetul Neamţ pot fi vânate urmǎtoarele specii de animale:
 Ursul :
- sezon de vânătoare: se stabileşte cu aprobarea ministerului de resort
- perioada optimă de vânătoare: în luna aprilie

54
 Lupul :
-sezonul de vânătoare: 15 septembrie-31 martie (cu aprobarea ministerului)
-perioada optimă de vânătoare: în lunile decembrie şi martie
 Cerbul :
-sezon de vânătoare mascul:1 septembrie -15 decembrie
-sezon de vânătoare femelă:1septembrie -15 februarie
-perioada optimă de vânătoare: 20-30 septembrie
 Căpriorul :
-sezonul de vânătoare: 15mai - 15octombrie
-perioada optimă de vânătoare: lunile iunie-august
 Mistreţul :
- sezon de vânătoare : 1 august - 31 ianuarie
- perioada optimă de vânătoare: în lunile decembrie – ianuarie
 Cocoşul de munte :
-sezon de vânătoare:15 martie - 05 mai
-perioada optimă de vânătoare: 17-30 aprilie
 Iepurele :
-sezon de vânătoare 1 noiembrie - 31 ianuarie
-perioada optimă de vânătoare: pe durata întregului sezon
 Vulpea :
-sezon de vânătoare: pe tot anul
 Râsul :
-sezon de vânătoare: 15 septembrie - 31 martie (cu aprobarea ministerului)
- perioada optimă de vânătoare: în lunile septembrie şi martie.
Turiştii care participǎ la vânǎtoare se pot caza la :
 Cabana Borcut (Ocolul Silvic Borca) - dispune de 2 camere duble şi una single,
living, baie comună, sobe cu lemne, electricitate de la un generator pe apă, izvor
apă minerală.
 Cabana Durău (Ocolul Silvic Ceahlău, la 3 km de la ieşirea din Durău pe drumul
axial, pe stânga) - dispune de 1 apartament şi o cameră, fiecare cu baie, bucătărie,
cameră de zi, sufragerie, încălzire centrală cu lemne, telefon, parcare, antenă
satelit, semnal telefon mobil.
 Cabana Goşman (Ocolul Silvic Brateş - situată la 500 m amonte de satul
Ardeluţa, pe valea Goşmanului)- dispune de 4 camere: 2 duble, 2 single, 3 băi şi
cameră de zi cu şemineu, sobe cu lemne, parcare.
55
 Cabana Nemţişor 1 (Ocolul Silvic Tg.Neamţ) - are 4 dormitoare duble cu băi
proprii.
 Cabana Nemţişor 3- dispune de 4 garsoniere cu băi proprii şi sufragerie.
 Cabana Scăricica (Ocolul Silvic Vaduri - situată la intrarea în satul Scăricica) -
dispune de 6 dormitoare duble, din care 4 cu băi, sufragerie, cameră de zi, telefon,
parcare, încălzire cu centrală pe motorină.
 Cabana Teiuş (Ocolul Silvic Tarcău - situată la 2 km din satul Brateş amonte pe
valea Brateşului) - dispune de 2 dormitoare duble, 1 cameră single, baie comună,
bucătărie, sufragerie, sobe cu lemne, parcare.
5. Drumeţii pe munte
În Masivul Ceahlău sunt delimitate, pentru uzul turiştilor, 7 trasee montane marcate
(harta traseelor – vezi anexe) :
 Traseul 1 - Cabana Izvorul Muntelui (797m) - Poiana Maicilor (1328m) - Cabana
Dochia (1750 m) :
 Marcaj: bandă roşie
 Durata de parcurgere: 6 - 7 h
 Distanţa de parcurs: 9 km
 Diferenţa de nivel: 953 m
 Observaţii : interzis pe timpul iernii
 Traseul 2 - Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmătura Lutu Roşu (1020 m) -
Cabana Dochia (1750 m)
 Marcaj: bandă albastră
 Durată de parcurgere: 3h 30min
 Distanţa de parcurs: 6 km
 Diferenţa de nivel : 953 m
 Observaţii: practicabil tot timpul anului
 Traseul 3 - Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Stânca Dochiei (1185 m) - Jgheabul
cu Hotar - Cabana Dochia (1750 m)
 Marcaj: triunghi albastru
 Durata de parcurgere: 3h 30min- 4 h
 Distanţa de parcurs: 7,5km
 Diferenţa de nivel: 953 m
 Traseul 4 - Staţiunea Durău (800 m) - Cabana Fântânele (1220 m) - Cabana Dochia
(1750 m)
56
 Marcaj: bandă roşie
 Durata de parcurgere: 3h - 3h 30min
 Distanţa de parcurs: 7,5 km
 Diferenţa de nivel: 950 m
 Observaţii: grad mediu de dificultate
 Traseul 5 - Staţiunea Durău (800 m) - Poiana Vesuri (1195 m) - Cascada Duruitoarea
- Cabana Dochia (1750 m)
 Marcaj: cruce roşie
 Durata de parcurgere: 4h 30min - 5h
 Distanţa de parcurs: 7,5 km
 Diferenţa de nivel: 950 m
 Observaţii: grad mediu de dificultate.
 Traseul 6 - Bicazul Ardelean (580 m) – Telec (680 m) - Curmatura Stanile (1420 m)
- Cabana Dochia (1750m)
 Marcaj: bandă albastră
 Durata de parcurgere: 7-8h
 Distanţa de parcurs: 17km
 Diferenţa de nivel: 1170m
 Observaţii : grad mare de dificultate
 Traseul 7 - Sat Neagra (540 m) - Curmătura Văratec (1363 m) - Poiana Maicilor
(1326 m) - Cabana Dochia (1750 m)
 Marcaj: cruce albastră
 Durata de parcurgere: 6 - 7h
 Distanţa de parcurs: 14 km
 Diferenţa de nivel: 1210 m
 Observaţii: -grad mare de dificultate
6. Alte activitǎţi de agrement
a) Vizitarea Complexului turistic de agrement din Piatra Neamţ
Complexul este situat la poalele muntelui Cernegura, la 250m în aval de barajul de la
Piatra Neamţ, în lunca râului Bistriţa. Complexul, cu o suprafaţă de 9 ha, cuprinde: bazin olimpic
cu adâncime descendentă de la 1,8 m la 4,6 m, bazin pentru copii cu adâncime sub 1 m (bazinele
sunt la standarde europene: sunt protejate cu liner, apa este tratată în staţii automatizate folosind
ultima tehnologie în domeniu, rigole cu apă curgătoare pentru a preveni contaminarea apei din

57
bazin, duşuri şi toalete, salvamari), cabinet medical, patinoar natural, teren de fotbal cu gazon
artificial (omologat F.R.F.), terenuri de tenis (standarde europene), terenuri de baschet, volei,
handbal, instalaţie de nocturnă pentru terenurile de sport, pistǎ pentru role şi skateboard-uri,
terase, restaurante, spaţii de joacă pentru copii, scenă pentru spectacole, video-proiecţii, instalaţii
de sunet, lumini şi efecte speciale, spaţii de cazare, magazine fast food, chioşc de ziare, cabinet
medical, telefon public, fax, internet, parcări auto şi biciclete, închirieri de maşinuţe pentru copii,
închirieri material sportiv, şezlonguri, grătare.
Capacitatea de cazarea a complexului este urmǎtoarea :
o Cartierul Ibiza - 3 căsuţe duble cu baie şi hol (150 lei)
o Cartierul Malibu - 10 căsuţe duble cu baie şi living (150 lei)
o Cartierul Riviera - 29 căsuţe duble cu baie comună (70 lei)
o Cartierul Roland Garros - 11 căsuţe duble cu baie comună (70 lei)
b) Ski - se poate practica pe pârtia de pe dealul Cozla din Piatra Neamţ, aceasta având o
lungime de 965m şi o lǎţime de 20 m.
Tarifele practicate la telescaun sunt urmǎtoarele :
 urcare : 5 lei
 urcare şi coborâre : 8 lei
c) Plimbǎri cu telegondola
Staţia de bază este în faţa gării, la 323 m altitudine, iar staţia de vârf se află pe Muntele
Cozla, la 632 m altitudine. Aşadar, diferenţa de nivel este de 309 m. Lungimea traseului este de
1915 m, viteza de deplasare este de 6 m/s, ceea ce face ca timpul de parcurgere să fie de
aproximativ 5 minute.

3.2.2. Analiza PEST a zonei turistice Neamţ


1. Factori politici:
 cadrul legislativ general privind desfǎşurarea activitǎţii de turism:
o legi privind cadrul general al desfǎşurǎrii activitǎţii de turism – O.G.
58/1998, legea 755/2001 pentru aprobarea O.G. 58/1998 privind
organizarea şi desfǎşurarea activitǎţii de turism în Romania; O.G nr.
5/2003 pentru modificarea art. 33 din O.G nr. 58/1998 privind organizarea
şi desfăşurarea activităţii de turism în România;
o legi privind activitatea de autorizare:
- brevete şi licenţe de turism - Ordinul Ministrului Turismului nr.
691 din 26 septembrie 2002 pentru modificarea şi completarea
58
Normelor metodologice privind criteriile şi metodologia pentru
eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism, aprobate prin Ordinul
Ministrului Turismului nr. 170/2001; H.G. nr. 238 / 2001 privind
condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism; Ordinul
Ministrului Turismului nr. 170 /2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind criteriile şi metodologia pentru eliberarea
licenţelor şi brevetelor de turism; Ordinul Ministrului Turismului
nr. 910 / 2002 pentru modificarea Normelor metodologice privind
criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor
de turism, aprobate prin Ordinul Ministrului Turismului nr.
170/2001; Ordinul Ministrului Turismului nr. 203 / 2002 privind
preschimbarea certificatelor de clasificare şi/sau a licenţelor de
turism;
- certificate de clasificare - H.G nr. 1328/ 2001 privind clasificarea
structurilor de primire turistice; H.G nr. 1412 / 2002 pentru
modificarea şi completarea H.G nr. 1.328/2001 privind clasificarea
structurilor de primire turistice; OM nr. 636/2008 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire
turistice.
- ghizi de turism - H.G. nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea
ghizilor de turism; H.G. nr. 631/2003 pentru modificarea şi
completarea H.G. nr. 305/2001 privind atestarea şi utilizarea
ghizilor de turism; Ordinul Ministrului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului nr. 637 din 1 aprilie 2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile şi criteriile
pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de
turism;
- pârtii şi trasee de schi - H.G nr. 5 din 8 ianuarie 2004 pentru
modificarea şi completarea H.G nr. 263/2001 privind amenajarea,
omologarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi
pentru agreement; H.G nr. 263/ 2001 privind amenajarea,
omologarea, întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi
pentru agrement; Ordinul Ministrului Turismului nr. 491/ 2001
pentru aprobarea Normelor privind omologarea, amenajarea,

59
întreţinerea şi exploatarea pârtiilor şi traseelor de schi pentru
agrement;
- agrement - H.G nr. 511/2001 privind unele măsuri de organizare a
activităţii de agrement în staţiunile turistice; H.G nr. 452/ 2003
privind desfăşurarea activităţii de agrement nautic; Ordinul
Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 292
din 12 septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind desfăşurarea activităţii de agrement nautic;
- construcţii în domeniul turismului - H.G nr. 31/1996 pentru
aprobarea Metodologiei de avizare a documentaţiilor de urbanism
privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice
privind construcţii din domeniul turismului.
o legi privind protecţia turiştilor – H.G nr. 77 /2003 privind
instituirea unor măsuri pentru prevenirea accidentelor montane şi
organizarea activităţii de salvare în munţi; H.G nr. 559/ 2001 privind unele
măsuri de comercializare a produselor alimentare şi nealimentare în
staţiunile turistice; H.G nr. 237 /2001 pentru aprobarea Normelor cu
privire la accesul, evidenţa şi protecţia turiştilor în structuri de primire
turistice; H.G nr. 306/ 2001 privind practicarea de către agenţii economici
din turism şi de către instituţiile de cultură de tarife şi taxe
nediscriminatorii pentru turiştii şi vizitatorii români şi străini; H.G nr.
805 / 2001 privind unele măsuri de informare asupra tarifelor maximale
pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcţiuni de
cazare turistică la turismul neorganizat.
o legi privind comercializarea pachetelor de servicii turistice
– O.G. nr. 107/ 1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de
servicii turistice; Legea nr. 631/2001 pentru aprobarea O.G nr. 107/1999
privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice;
Ordinul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului Nr. 516
din 12 aprilie 2005 pentru aprobarea contractului-cadru de comercializare
a pachetelor de servicii turistice; Ordinul Ministrului Turismului nr.
235/2001 privind asigurarea turiştilor în cazul insolvabilităţii sau
falimentului agenţiei de turism.

60
o programe naţionale – H.G. nr. 335/2002 privind unele
măsuri de implementare în România a programului ``Steagul Albastru -
Blue Flag``; H.G nr. 668 din 5 iunie 2003 privind aprobarea Programului
naţional de creştere a calităţii serviciilor hoteliere şi de lansare a mărcii
``Q``.
o legi privind staţiunile turistice – H.G. 1122/2002 pentru
aprobarea condiţiilor şi a procedurii de atestare a staţiunilor turistice,
precum şi pentru declararea unor localităţi ca staţiuni turistice de interes
naţional, respectiv local, HG 432/2003 privind completarea H.G.
1122/2002 pentru aprobarea condiţiilor şi a procedurii de atestare a
staţiunilor turistice, precum şi pentru declararea unor localităţi ca staţiuni
turistice de interes naţional, respectiv local;
 programele naţionale derulate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului privind promovarea României;
 studiile realizate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
privind dezvoltarea turismului în Romania;
 strategia naţionalǎ de dezvoltare a turismului;
 strategia regionalǎ de dezvoltare şi locul ocupat de turism în aceastǎ strategie;
 situarea turismului ca direcţie principalǎ de dezvoltare a economiei româneşti.

2. Mediul economic
Se observǎ din tabelul 3.4 cǎ populaţia activǎ totalǎ a scǎzut în 2006 cu 10,74% faţǎ de
2002. Judeţul Neamţ se situeazǎ pe primele locuri în privinţa ratei somajului, aceasta fiind de
10,7% în 2002. Incepând cu anul 2003 se observǎ o scǎdere a ratei şomajului cu 2,5%, acesta
ajungând la 7,2%. Acelaşi trend descrescǎtor se pǎstreazǎ şi în perioada urmǎtoare, în anul 2006
atingând pragul minim de 4,9%. Evoluţia ratei şomajului în perioada 2002-2006 în judeţul
Neamţ a urmǎrit acelaşi trend ca şi evoluţia ratei şomajului la nivel naţional, observându-se
impactul pozitiv al mǎsurilor economico-politice luate de catre stat.
Tabelul 3.4
Populaţia activǎ, şomerii şi rata şomajului din judeţul Neamţ în perioada 2002-2006
Denumire 2002 2003 2004 2005 2006
Populaţia activǎ totalǎ 230900 220900 21480 21280 206100
0 0
feminin 113000 107000 10470 10300 105500
0 0
61
masculin 117900 113900 11010 10980 100600
0 0
Someri 24613 18105 15382 11857 10086
feminin 11415 7407 5991 4769 4196
masculin 13198 10698 9391 7088 5890
Rata şomajului (%) 10,7 8,2 7,2 5,6 4,9
feminin(%) 10,1 6,9 5,7 4,6 4,2
masculin(%) 11,2 9,4 8,5 6,5 5,6
Sursa : www.insse.ro

Din analiza graficelor 3.4, 3.5, 3.6 se observǎ cǎ, atât populaţia activǎ totalǎ, cât şi
numǎrul de şomeri şi rata şomajului, a înregistrat un trend descrescǎtor în perioada 2002-2006.
Graficul 3.4
Evoluţia populaţiei active

235000

Graficul 3.5

230000
Evoluţia numǎrului de şomeri
23090
30000

225000

220000
25000
Graficul 3.6
Evoluţia ratei şomajului
24613 62
12

10,7
Se observǎ din tabelul 3.5 cǎ în perioada 2002-2006 s-a înregistrat o creştere permanentǎ
10
a salariului nominal mediu net lunar, de la 328 RON în anul 2002, la 710 RON în anul 2006, iar
procentual cu 116,46%. Cea mai accentuatǎ creştere se observǎ în domeniul ``Administraţie
publicǎ şi apǎrare``, de la 493 RON în anul 2002 la 1460 RON în anul 2006, adicǎ cu 196,14%.
Câştigul salarial mediu net lunar a cunoscut aceeaşi evoluţie ascendentǎ şi în ramura `` Hoteluri
şi restaurante``, crescând de la 203 RON în anul 2002, la 392 RON în anul 2006, în valoare
procentualǎ cu 93,1% (graficul 3.7).

Tabelul 3.5
8
Salariul nominal mediu net lunar pe diferite ramuri de activitate în perioada 2002-2006

Activitǎţi ale economiei 2002 2003 2004 2005 2006


naţionale
UM: Lei, lei RON (incepand cu 2005)
Total 3284782 3903314 5028829 603 710
Agriculturǎ 2554770 3197566 4562623 475 566
Silviculturǎ, exploatarea 2927531 4396406 4634770 617 719
6
forestierǎ şi economia
vânatului
Pescuit şi pisciculturǎ 4887408 2592857 4013457 479 360
Industria 3257148 3762516 4876003 578 650
Industria extractivǎ 5845248 6956194 8404283 772 1200
Industria prelucrǎtoare 3042170 3509636 4540224 539 601
Energie electricǎ si 5508150 6856203 8797593 1084 1245
termicǎ, gaze şi apǎ
Construcţii 2966536 3854971 4833501 538 598
Comerţ
4 1910615 2707596 4087093 398 558
Hoteluri şi restaurante 2031420 3452842 2765960 369 392

63
Transporturi 3298617 4313152 5037703 646 752
Poşta şi telecomunicaţii 6218842 7588774 9033095 1247 1063
Intermedieri financiare 8560003 10373558 13621244 1535 1509
Tranzacţii imobiliare şi 3102760 3569329 4303187 507 556
alte servicii
Administraţie publicǎ şi 4937278 6634737 8339641 1067 1460
apǎrare
Invaţǎmânt 4520996 4197598 5469256 810 901
Sǎnǎtate şi asistentţǎ 3178736 4105584 4935412 628 766
socialǎ
Alte activitǎţi ale 2674405 3598066 3874049 520 656
economiei naţionale
Sursa : www.insse.ro

Graficul 3.7
Evoluţia salariului nominal mediu net lunar din ramura ``Hoteluri şi restaurante``

400

Din tabelul 3.6 se observǎ cǎ numǎrul total al turiştilor a oscilat în perioada


350
analizatǎ, atingând maximul în 2007. Aceeaşi tendinţǎ oscilantǎ se observǎ şi în cazul numǎrului
turiştilor români, dar şi strǎini (graficul 3.8)
Tabelul 3.6
Evoluţia principalilor indicatori ai circulaţiei turistice în perioada 2003-2007

300

250 64
Durata medie
Anul Innoptǎri Turişti cazaţi a sejurului
(zile)
2003 Total 255810 110861
Români 220132 89602
2,30
Strǎini 35678 21259
2004 Total 301342 129300
Români 260929 104833
2,33
Strǎini 40413 24467
Total 265938 117344
Români 225367 93503
2005 2,26
Strǎini 40571 23841
Total 306735 140761
Români 271937 119913
2006 2,17
Strǎini 34798 20848
2007 Total 336978 156665
Români 291780 129392 2,15
Strǎini 45198 27273
Sursa : www.insse.ro

Graficul 3.8
Evoluţia numǎrului turiştilor români şi strǎini

140000

Şi numǎrul total al înnoptǎrilor a variat în perioada analizatǎ. Aceastǎ tendinţǎ oscilantǎ se poate
sesiza atât în cazul înnoptǎrilor turiştilor strǎini, cât şi în cazul turiştilor români (graficul 3.9).

120000

Graficul 3.9
65
Evoluţia înnoptǎrilor turiştilor români şi strǎini

300000

Se poate concluziona cǎ deşi judeţul Neamt este unul dintre cele mai frumoase judeţe ale
ţǎrii, din pǎcate nu este pe unul din locurile fruntaşe şi în ceea ce priveşte dezvoltarea

250000
economicǎ. In plus nici starea infrastructurii nu este deloc laudabilǎ. In aceste condiţii, turismul
poate reprezenta un important factor ce poate sǎ contribuie în mod favorabil la dezvoltarea
economico-socialǎ a judeţului.

3. Mediul social
220132
Populaţia judeţului Neamţ (tabelul 3.7), în 2008, numǎrǎ 566740 locuitori din care 50,7%
sunt femei, iar 49,3% sunt bǎrbaţi (graficul 3.10); 38,12% locuiesc în mediul urban, iar 61,88% în
mediul rural ( graficul 3.11). Densitatea populaţiei este de 94 loc/km2 (comparativ cu 98loc/km2 în

200000
2001). Cele mai mari densitǎţi se întâlnesc în zonele municipiilor Piatra Neamţ şi Roman.
Tabelul 3.7
Populaţia totalǎ a judeţului Neamţ în perioada 2004-2008

2004 2005 2006 2007 2008

Total Total medii 571444 571266 570600 568808 566740

Urban 222011 221037 220181 218360 216060

1Rural
50000 349433 350229 350419 350448 350680

Masculin Total medii 282244 282032 281594 280670 279397

Urban 107049 106320 105864 104953 103483

Rural 175195 175712 175730 175717 175914

Feminin Total medii 289200 289234 289006 288138 287343

66

100000
Urban 114962 114717 114317 113407 112577

Rural 174238 174517 174689 174731 174766


Sursa :www.insse.ro

Graficul 3.10
Populaţia totalǎ a judeţului Neamţ pe sexe

Graficul 3.11
Populaţia totalǎ a judeţului Neamţ pe medii

Din analiza datelor din tabelul de mai sus se observǎ cǎ populaţia totalǎ a judeţului
Neamţ, în perioada 2004 – 2008, a înregistrat un trend uşor descrescǎtor, ajungând în 2008 la
566740 persoane, ceea ce înseamnǎ cǎ a scǎzut cu 0,82% faţǎ de 2004 ( graficul 3.12) .

279397
Graficul 3.12
Evoluţia populaţiei judeţului Neamţ în perioada 2004-2008

67
572000
571444
Valorile folclorice prezintǎ o anumitǎ unitate pe întreg teritoriul Moldovei, culorile
principale fiind negru, roşu şi alb. Ştergarul pus pe cap constituie piesa costumului popular
571000
feminin caracteristic întregii Moldove. In zona judeţului Neamţ se mai pǎstreazǎ şi în prezent
vechile obiceiuri populare legate de principalele sǎrbǎtori religioase, dar şi de evenimentele
marcante ale vieţii. Intre festivalurile şi sǎrbǎtorile religioase şi culturale cele mai importante
sunt:
 Parada obiceiurilor şi tradiţiilor de Anul Nou (Târgu Neamt, 2 ianuarie) ;
 Festivalul Internaţional de Teatru (Piatra Neamţ, luna mai) ;
570000
 Pǎdurea de argint (serbare câmpenescã) ;
 Sǎrbǎtoarea Rǎzboienilor (Rǎzboieni, ultima duminicǎ a lunii iulie) ;
 Festivalul de Folclor Ceahlǎul (Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ, 1-7 august);
 Sǎrbǎtoarea Muntelui Ceahlǎu (Durǎu, a doua duminicǎ a lunii august) ;
 Ziua Marinei (Bicaz, 15 august);
 Vacanţe muzicale la Piatra Neamţ;
569000
 Festivalul Internaţional al Filmului pentru Copii (Piatra Neamţ) ;
 Festivalul de Teatru Yorick (consacrat trupelor neprofesioniste- Piatra Neamţ);
 Sesiunea ştiinţificǎ anualǎ a arheologilor (Piatra Neamţ);
 Sesiunea anualǎ de bibliofilie şi carte rarǎ, susţinuta de Biblioteca Judeţeana (Piatra
Neamţ) ;

568000
 Festivalul de Teatru Folcloric din Moldova ( Piatra Neamţ);
 Concursul Naţional de Prozǎ ``Mihail Sadoveanu`` (Piatra Neamţ, luna noiembrie) ;
 Festivalul anual de datini şi obiceiuri de Crǎciun şi Anul Nou (Piatra Neamţ, luna
decembrie).

68

567000
4. Mediul tehnologic
Turiştii sunt atraşi de aceste locuri fie datorită minunatelor privelişti şi a climei plăcute,
fie datorită vestigiilor istorice întâlnite aproape la tot pasul.
Majoritatea pensiunilor se concentreazǎ în Ceahlǎu – Durǎu, Filioara - Agapia, Vânǎtori
- Neamţ, Viişoara, Vaduri, Fǎrcaşa, Piatra Neamţ, Târgu Neamţ, Tupilaţi, Bicazu Ardelean. Cele
mai multe pensiuni sunt clasificate la categoria 2 margarete sau stele, ceea ce înseamnǎ cǎ pot
oferi condiţii bune pentru majoritatea categoriilor de turişti. Camerele de închiriat sunt de douǎ
locuri şi chiar dacǎ au toaleta comunǎ cu gazda sau cu ceilalţi turişti, aceasta are apǎ rece curentǎ
şi apǎ caldǎ permanent. Turiştii au, în majoritatea pensiunilor, acces la bucǎtaria gazdei,
putându-şi prepara singuri hrana în cazul în care opteazǎ pentru o astfel de variantǎ. In cazul
pensiunilor de 3 şi 4 margarete sau stele, diferenţele în ceea ce priveşte confortul ar fi
urmǎtoarele:
o existǎ un grup sanitar comun pentru cel mult douǎ camere, însǎ majoritatea au
grup sanitar propriu;
o bucǎtǎria este numai a turiştilor în cazul în care doresc sǎ-şi prepare mâncarea;
o intrarea este separatǎ de cea a gazdei;
o întotdeauna existǎ curte şi posibilitate de parcare a maşinilor.
În baza prevederilor Hotǎrârii Guvernului nr.1328/ 2001 privind clasificarea structurilor
de primire turistice, în iunie 2002 a fost emis Ordinul ministrului turismului nr.510/ 2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice. Normele
prezintǎ caracteristicile tipurilor de unitǎţi cu activitate hotelierǎ (numite ``structuri de primire cu
funcţiuni de cazare``) statuate sǎ funcţioneze în România34.
Din tabelul 3.8 şi graficul 3.13 se observǎ cǎ, în 2007 faţǎ de 2005, a scǎzut numǎrul
motelurilor, a crescut numǎrul hostelurilor, bungalourilor, pensiunilor turistice urbane,
pensiunilor turistice rurale şi agroturistice şi s-a menţinut constant numǎrul celorlalte structuri de
primire turisticǎ.
Unitǎţile de cazare ``Hoteluri pentru tineret`` apar pentru prima datǎ în anul 2005 şi se menţin şi
în 2006 şi 2007.

Tabelul 3.8
34
Nicolae Lupu, Hotelul- economie şi management, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag 100
69
Structurile de primire turisticǎ cu funcţiuni de cazare turisticǎ pe tipuri de structuri din
perioada 2005-2007
Sursa: www.insse.ro
Denumire 2005 2006 2007
Total 94 109 122
Hoteluri 16 16
16
Hoteluri pentru tineret 1 1
1
Hosteluri 1 1
-
Moteluri 4 4
5
Vile turistice 3 3
3
Cabane turistice 5 5
5
Campinguri 3 2
2
Tabere de elevi şi preşcolari 3 3
3
Popasuri turistice 4 4
4
Pensiuni turistice urbane 16 18
8
Pensiuni turistice rurale şi agroturistice 49 59
42
Cǎsuţe turistice 1 1
1
Bungalouri 2 4
3
Spaţii de cazare pe nave 1 1
1
Graficul 3.13
Evoluţia numǎrului de structuri de primire turisticǎ cu funcţiuni de cazare turisticǎ pe
tipuri de structuri

60

70
50
Din analiza graficului 3.14 se observǎ cǎ numǎrul total de structuri de primire turisticǎ a
crescut în 2007 faţǎ de 2005 cu 29,78%.
Graficul 3.14
Evoluţia numǎrului total de structuri de primire turisticǎ

Din tabelul 3.9 şi graficul 3.15 se observǎ o reducere a numǎrului de locuri de cazare în
140
hoteluri, hoteluri pentru tineret, moteluri, vile turistice, cabane turistice, campinguri, popasuri
turistice, cǎsuţe turistice, tabere de elevi şi preşcolari. In hosteluri, bungalouri, pensiuni turistice
urbane, pensiuni turistice rurale şi agroturistice, spaţii de cazare de neve se observǎ o creştere, în
2007 faţǎ de 2005, a numǎrului de locuri de cazare. In graficul 3.16 se observǎ cǎ numǎrul total
de locuri de cazare a crescut în 2007 faţǎ de 2005 cu 6,03%.
120 Tabelul 3.9
Capacitatea de cazare turisticǎ existentǎ pe tipuri de structuri de primire turisticǎ din
perioada 2005-2007

94
100

80

60
71
Denumire 2005 2006 2007
Total (numǎr locuri) 4045 4121 4289
Hoteluri 1701 1684
1700
Hoteluri pentru tineret 42 32
42
Hosteluri 30 30
-
Moteluri 196 196
243
Vile turistice 74 74
76
Cabane turistice 290 329
336
Campinguri 80 60
72
Tabere de elevi şi preşcolari 462 472
492
Popasuri turistice 104 118
198
Pensiuni turistice urbane 255 271
142
Pensiuni turistice rurale şi agroturistice 742 877
645
Cǎsuţe turistice 36 20
36
Bungalouri 35 52
43
Spaţii de cazare pe nave 74 74
20
Sursa: www.insse.ro
Graficul 3.15
Capacitatea de cazare turisticǎ existentǎ pe tipuri de structuri de primire turisticǎ

1800

1600 Graficul 3.16

1400 72
Evoluţia numǎrului total de locuri de cazare turisticǎ

4300

Din tabelul 3.10 şi graficul 3.17 se observǎ o reducere a numǎrului de locuri-zile de


cazare în hoteluri, moteluri, bungalouri, campinguri, popasuri turistice, cǎsuţe turistice, tabere de
4250
elevi şi preşcolari. In hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane turistice, pensiuni
turistice urbane, pensiuni turistice rurale şi agroturistice, spaţii de cazare pe nave se observǎ o
creştere, în 2007 faţǎ de 2005, a numǎrului de locuri-zile de cazare turisticǎ. In graficul 3.18 se
observǎ o creştere a capacitǎţii totale de cazare în funcţiune în 2007 faţǎ de 2005.

4200
Tabelul 3.10
Capacitatea de cazare turisticǎ în funcţiune pe tipuri de structuri de primire în perioada
2005-2007 (numǎr locuri-zile)
Denumire
Sursa: www.insse.ro 2005 2006 2007
Total 4150 1164661 1263552 1269877
Hoteluri 603776 572088
600350
Hoteluri pentru tineret 11788 11360
10388
Hosteluri 10456 9720
1656
Moteluri
4100 66483
57698 54410
Vile turistice 24098 25090
22198
Cabane turistice 88256 90902
Campinguri
84978
7694
3220 1632 404
Tabere de elevi şi preşcolari 135530 136110
155994
4050
Popasuri turistice
16346
12244 11576
Pensiuni turistice urbane 72168 77751
49179
Pensiuni turistice rurale şi agroturistice 214113 250351
129102
Cǎsuţe turistice 3808 1240 73
2196
Bungalouri 10547 9413
4000
Spaţii de cazare pe nave
10195
15850 18234
7952
Graficul 3.17
Capacitatea de cazare turisticǎ în funcţiune pe tipuri de structuri de primire

700000

600000
Graficul 3.18
Capacitatea de cazare turisticǎ totalǎ în funcţiune

500000
1280000
Cu privire la cǎile de acces,
zona dispune de aproape 200 km de drumuri asfaltate, 90 km drumuri forestiere şi 17 trasee
turistice marcate. Accesul rutier se face prin drumul european E85 şi drumurile naţionale: DN
12C, DN15, DN15B, DN15C, DN15D, DN17B. In judetul Neamţ existǎ 136 km de cale feratǎ
1260000
din care doar 46 km este electrificatǎ. Pe o distanţǎ de 109 km linia este cu o singura cale iar pe

400000
restul de 27 km cu douǎ cǎi. Densitatea liniilor în teritoriu este de 23,1km şinǎ / 1000 km 2.
Judeţul este traversat de magistrala feroviarǎ Bucureşti –Suceava.

1240000
3.2.3. Analiza circulaţiei turistice şi previziunea evoluţiei viitoare
74
Din analiza turiştilor cazaţi în unităţile turistice din judeţul Neamţ (tabelul 3.11), se
observă cǎ a scǎzut numǎrul de turişti în 2005 faţǎ de 2004 cu 9,3%, iar în restul anilor a crescut,
nivelul maxim fiind atins în 2007, unde se consideră o creştere cu 41,3% faţă de perioada de
referinţă. Din analiza indicatorilor medii se observă că numărul de sosiri a crescut în medie anual
cu 11450, înregistrânu-se astfel o creştere medie anuală de 9%. Din punct de vedere economic,
această evoluţie a sosirilor în judeţ poate fi explicată printr-o creştere a interesului turiştilor
pentru această zonă, dar şi de aspecte precum creşterea veniturilor turiştilor sau a timpului liber
destinat călătoriilor.
Tabelul 3.11
Analiza turiştilor cazaţi în unităţile de cazare turistică (sosiri)

Anul Sosiri Modificări. Indice Ritmuri de y ∆ I R


(mii absolute relativ(%) creştere(%)
persoa
ne)
yi Δi/1 Δi/i- Ii/1 Ii/i-1 Ri/1 Ri/i-1
1
2003 110,9 - - 100 - 0 - 131 11,45 1,09 0,09
2004 129,3 18,4 18,4 116,6 116,6 16,6 16,6
2005 117,3 6,4 -12 105,8 90,7 5,8 -9,3
2006 140,8 29,9 23,5 127 120 27 20
2007 156,7 45,8 15,9 141,3 111,3 41,3 11,3
Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.1
Rezolvare :
1) ∆i/1 = yi – y1 sporul cu bazǎ fixǎ
∆2003/2003 = 110,9 - 110,9 = 0
∆2004/2003 = 129,3 - 110,9 = 18,4
∆2005/2003 =117,3 -110,9 = 6,4
∆2006/2003 = 140,8 -110,9 = 29,9
∆2007/2003 = 156,7-110,9 = 45,8
2) ∆i/i-1 = y i – yi-1 sporul cu bazǎ în lanţ
∆2003/2002 = -
∆2004/2003 = 129,3 -110,9 = 18,4
∆2005/2004 = 117,3 -129,3 = -12
∆2006/2005 = 140,8 -117,3 = 23,5
∆2007/2006 = 156,7 -140,8 = 15,9
3) I i/1 = yi /y1 ⋅100 indicele de evoluţie cu bazǎ fixǎ
110 ,9
I 2003/2003 = 110 ,9 ⋅100 =100%
75
129 ,3
I 2004/2003 = 110 ,9 ⋅100 =116,6%

117 ,3
I 2005/2003 = 110 ,9 ⋅100 = 105,8%

140 ,8
I 2006/2003 = 110 ,9 ⋅100 =127%

156 ,7
I 2007/2003 = 110 ,9 ⋅100 =141,3%

4) I i/i-1 = yi /yi-1 ⋅100 indicele de evoluţie cu bazǎ în lanţ


I 2003/2002 = -
129 ,3
I 2004/2003= 110 ,9 ⋅100 =116,6%

117 ,3
I 2005/2004 = 129 ,3 ⋅100 =90,7%

140 ,8
I 2006/2005 = 117 ,3 ⋅100 =120%

156 ,7
I 2007/2006 = 140 ,8 ⋅100 =111,3%

5) R i/1 = I i/1 – 100% ritmul de evoluţie cu bazǎ fixǎ


R2003/2003 = 100% – 100% = 0;
R 2004/2003 = 116,6 %-100% = 16,6%
R 2005/2003 = 105,8% -100% = 5,8%
R 2006/2003 = 127%-100% = 27%
R 2007/2003 = 141,3%-100% =41,3%
6) R i/i-1 = I i/i-1 – 100 % ritmul de evoluţie cu bazǎ în lanţ
R2003/2003 = -
R 2004/2003 = 116,6%-100% = 16,6%
R 2005/2004 = 90,7%- 100% = -9,3%
R 2006/2005 = 120%-100% = 20%
R 2007/2006 = 111,3%-100% = 11,3%
n

=∑
yn
7) y i =1 media seriei, unde n reprezintǎ numǎrul de ani
n
110 ,9 +129 ,3 +117 ,3 +140 ,8 +156 ,7 = 131
y =
5
y n − y1
8) ∆= sporul mediu de evoluţie
n −1

76
156 ,7 −110 ,9
∆= =11,45
5 −1

yn
n −1
y1
9) I = indicele mediu de evoluţie
156 ,7
I =4 = 4 1,41 = 1,09
110 ,9

10) R = I - 1 ritmul mediu de evoluţie


R = 1,09 - 1 = 0,09

Analiza duratei medii a sejurului în judeţul Neamţ (tabelul 3.12) indică o scǎdere cu 3%
zile a sejurului mediu, reprezentând o scǎdere în procent mediu anual cu 2%.
Tabelul 3.12
Analiza sejurului mediu

Anul Sejur Modificări Indice Relativ(%) Ritmuri de y ∆ I R


mediu Absolute creştere(%)
(zile)
yi Δi/1 Δi/i- Ii/1 Ii/i-1 Ri/1 Ri/i-
1 1
2003 2,30 - - 100 - 0 - 2,24 - 0,03 0,98 -0,02
2004 2,33 0,03 0,03 101,3 101,3 1,3 1,3
2005 2,26 -0,04 -0,07 98,26 96,99 -1,74 -3,01
2006 2,17 -0,13 -0,09 94,34 96,01 -5,66 -3,99
2007 2,15 -0,15 -0,02 93,47 99,07 -6,53 -0,93

Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.6


Rezolvare :
1) ∆i/1 = yi – y1 sporul cu bazǎ fixǎ
∆2003/2003 = 2,30 -2,30 = 0
∆2004/2003 = 2,33 – 2,30 = 0,03
∆2005/2003 = 2,26- 2,30 = -0,04
∆20006/2003= 2,17 – 2,30 = -0,13
∆2007/2003 = 2,15 – 2,30 = -0,15
2) ∆i/i-1 = y i – yi-1 sporul cu bazǎ în lanţ
∆2003/2002 = -
∆2004/2003 = 2,33 – 2,30 = 0,03
∆2005/2004 = 2,26 - 2,33 = -0,07
77
∆2006/2005 = 2,17 – 2,26 = -0,09
∆2007/2006 = 2,15 – 2,17 = -0,02
3) I i/1 = yi /y1 ⋅100 indicele de evoluţie cu bazǎ fixǎ
2,30
I 2003/2003 = 2,30 ⋅100 =100%

2,33
I 2004/2003 = 2,30 ⋅100 =101,3%

2,26
I 2005/2003 = 2,30 ⋅100 = 98,26%

2,17
I 2006/2003= 2,30 ⋅100 =94,34%

2,15
I 2007/2003 = 2,30 ⋅100 =93,47%

4) I i/i-1 = yi /yi-1 ⋅100 indicele de evoluţie cu bazǎ în lanţ


I 2003/2002 = -
2,33
I 2004/2003= 2,30 ⋅100 =101,3%

2,26
I 2005/2004 = ⋅100 =96,99%
2,33

2,17
I 2006/2005 = 2,26 ⋅100 =96,01%

2,15
I 2007/2006 = 2,17 ⋅100 =99,07%

5) R i/1 = I i/1 – 100% ritmul de evoluţie cu bazǎ fixǎ


R2003/2003 = 100 – 100 = 0;
R 2004/2003 = 101,3%-100% = 1,3%
R 2005/2003 = 98,26% -100% = -1,74%
R 2006/2003 = 94,34% - 100% = -5,66%
R 2007/2003 = 93,47%-100%= -6,53%
6) R i/i-1 = I i/i-1 – 100% ritmul de evoluţie cu bazǎ în lanţ
R2003/2003 = -
R 2004/2003 = 101,3%-100% = 1,3%
R 2005/2004 = 96,99% - 100 = -3,01%
R 2006/2005=96,01% -100% = -3,99%
R 2007/2006 = 99,07%-100= - 0,93%

78
n

7) y =
∑y
i =1
n
media seriei, unde n reprezintǎ numǎrul de ani
n
2,30 + 2,33 + 2,26 + 2,17 + 2,15 = 2,24
y =
5
y n − y1
8) ∆= sporul mediu de evoluţie
n −1
2,15 − 2,30
∆= = - 0,03
5 −1

yn
n −1
y1
9) I = indicele mediu de evoluţie
2,15
I =4 = 4 0,93 = 0,98
2,30

10) R = I - 1 ritmul mediu de evoluţie


R = 0,98- 1 = -0,02

Previziunea circulaţiei turistice viitoare se poate realiza printr-o serie de metode:


a) ajustare prin metoda sporului mediu
Tabelul 3.13
Metoda sporului mediu
Anul Sosiri y i (mii ti ~
y = y1 + ∆ ⋅ t i ( yi − ~
yi ) 2
persoane)
2003 110,9 0 110,9 0
2004 129,3 1 122,35 48,3
2005 117,3 2 133,8 272,3
2006 140,8 3 145,25 19,8
2007 156,7 4 156,7 0
2008 5 168,15
2009 6 179,6
2010 7 191,05
Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.1
Din datele anterioare se cunosc: ∆ = 11,45; y = 131
~
y 2003 =110,9+0=110,9
~
y 2004 =110,9 + 11,45= 122,35
~
y 2005 =110,9 + 22,9= 133,8
~
y 2006 = 110,9 + 34,35= 145,25
~
y 2007 =110,9 + 45,8 = 156,7

79
~
y 2008 =110,9 + 57,25 = 168,15
~
y 2009 =110,9 + 68,7 = 179,6
~
y 2010 =110,9 + 80,15 = 191,05

∑ (y i − ~y ) 2
=
340 ,4
= 8,25;
σ = i =1
5
n
σ 8,25
ν= ⋅100 = ⋅100 = 6,29%.
y 131
Abaterea medie pătratică a seriei ajustate faţă de seria reală este de 8,25, iar coeficientul
de variaţie calculat ca raport între abaterea medie pătratică şi media seriei este 6,29% (tabelul
3.13).
b) ajustare prin metoda indicelui mediu
Tabelul 3.14
Metoda indicelui mediu
Anul Sosiri y i (mii ti ỹi = y1 ⋅ I t i (yi - ỹi) 2
persoane)
2003 110,9 0 110,9 0
2004 129,3 1 120,9 70,56
2005 117,3 2 131 187,69
2006 140,8 3 143 4,84
2007 156,7 4 156,7 0
2008 5 170,6
2009 6 185
2010 7 202,7
Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.1
Din datele anterioare se cunosc: I = 1,09 ; y = 131
~
y 2003 = 110,9* 1=110,9
~
y 2004 = 110,9*1,09= 120,9
~
y 2005 =110,9*1,19=131
~
y 2006 =110,9*1,29=143
~
y 2007 =110,9*1,41=156,7
~
y 2008 =110,9*1,54=170,6
~
y 2009 =110,9*1,68=185
~
y 2010 =110,9*1,83=202,7

∑ (y i − ~y ) 2
=
263 ,09
= 7,25
σ = i =1
5
n
80
σ 7,25
ν= ⋅100 = ⋅100 = 5,53%.
y 131
Abaterea medie pătratică a seriei ajustate faţă de seria reală este de 7,25, iar coeficientul
de variaţie este de 5,53% ( tabelul 3.14).

c) ajustare prin metoda trendului


Tabelul 3.15
Metoda trendului
Anul Sosiri y i ti yi * t i ti
2 ~
yi ( yi − ~
yi ) 2
(mii
persoane)
2003 110,9 -2 -221,8 4 110,38 0,27
2004 129,3 -1 -129,3 1 120,69 74,13
2005 117,3 0 0 0 131 187,69
2006 140,8 1 140,8 1 141,31 0,26
2007 156,7 2 313,4 4 151,62 25,8
2008 3 161,93
2009 4 172,24
2010 5 182,55
Sursa: prelucrat pe baza datelor din tabelul 3.1
a = y = 131 mii pers;

b=
∑y t i i
=
103 ,1
= 10,31
∑t i
2
10
~
yi = a + b* t i
~
y 2003 =131- 20,62 = 110,38
~
y 2004 = 131 -10,31=120,69
~
y 2005 =131
~
y 2006 =131 + 10,31=141,31
~
y 2007 =131+ 20,62=151,62
~
y 2008 =131 + 30,93=161,93
~
y 2009 =131 + 41,24 =172,24
~
y 2010 =131+51,55=182,55

∑ (y i − ~y ) 2
=
288 ,15
= 7,59
σ = i =1
5
n
σ 7,59
ν= ⋅100 = ⋅100 = 5,79%
y 131

81
Abaterea medie pătratică a seriei ajustate faţă de seria reală este de 7,59, iar coeficientul
de variaţie este de 5,79% (tabelul 3.15).
Din analiza celor 3 metode de ajustare, se observă că, coeficientul de variaţie cel mai mic
este v = 5,53% obţinut prin metoda indicelui mediu ce pune în evidenţă tendinţa evoluţiei în
timp (graficul 3.19)
Graficul 3.19
Previziunea circulaţiei turistice în perioada 2008-2010

205

3.3. Planul de marketing pentru dezvoltarea şi promovarea turismului


în judeţul Neamţ
200

3.3.1. Analiza SWOT a turismului din judeţul Neamţ


195
În cadrul sistemelor sociale şi economice înţelegerea fenomenelor, previziunea şi
reacţia la mediul extern, concomitent cu receptivitatea faţă de acţiunile şi de capacitatea de a
proiecta strategiile şi procesele organizaţionale, se poate realiza printr-o investigaţie bazată pe
analiza SWOT.
190
SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and
Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carenţe, slăbiciuni, deficienţe), oportunităţi şi
riscuri.
Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activităţii turismului din judeţul Neamţ, s-au
identificat următoarele: 185
1. Cadrul natural
Puncte slabe
Puncte tari
• 180
Poziţia geografică – peisaje naturale • Insuficienta valorificare şi dezvoltare a
atractive; potenţialului turistic de care dispune

82

175 170,
• Relief foarte variat – o zonă naturală judeţul;
deosebită; • Insuficienta pregătire de specialitate a unor
• Floră, faună diverse; lucrători din industria ospitalităţii;
• Resurse naturale (ale solului şi
• Insuficienta comunicare şi coeziune pentru
subsolului) bogate;
realizarea unor obiective majore în
• Ecosistem, rezervaţii naturale;
domeniul turismului.
• Existenţa arealelor turistice (zone)
deosebite;
• Posibilitatea de a practica diverse
tipuri de turism pe toată perioada
anului (în toate anotimpurile);

• Existenţǎ a 2 parcuri naţionale, 1 parc


natural, 20 de rezervaţii naturale, 6
monumente ale naturii şi 2 arii de
protecţie avifaunistică.
Riscuri
Oportunităţi
• Dezvoltarea staţiuniilor turistice • Lipsa mărcii turistice ``Neamţ`` care să fie
Bǎlţǎteşti, Durǎu, Oglinzi; un produs complex, să valorifice în
• Susţinerea proiectelor care introduc totalitate potenţialul de care dispune zona şi
valoare turistică, obiective şi atracţiile culturale şi tradiţionale.
evenimente culturale şi spirituale din
Neamţ;

• Încurajarea dezvoltării unor noi forme


de turism (de exemplu turism
ştiinţific, de aventură, de afaceri).
2. Potenţialul turistic
Puncte slabe
Puncte tari
• Existenţa monumentelor istorice • Promovarea insuficientă a unor obiective
(mănăstirile din Neamţ); turistice (număr redus de centre de
• Existenţa muzeelor; informare turistică, lipsa materialelor
• Existenţa caselor memoriale; promoţionale de tipul broşurilor oferite
gratuit în unităţile de cazare, lipsa unor
• Valorificarea spaţiului multicultural şi
83
ghiduri culturale din care turistul să poată
multietnic, cu un bogat trecut istoric.
afla activităţile şi evenimentele culturale ce
se desfăşoară pe parcursul sejurului său);
• Lipsa organizării evenimentelor care să
pună în evidenţă tradiţiile şi obiceiurile din
regiune;
• Măsuri insuficiente luate pentru păstrarea
monumentelor istorice şi culturale;

• Ofertă de agrement insuficientă – agenţii


economici din domeniu nu dispun de
echipamente de recreere şi practicare a
sporturilor accesibile turiştilor.
Riscuri
Oportunităţi
• Restaurarea monumentelor istorice, • Lipsa de coeziune a măsurilor de dezvoltare
mănăstiri şi refacerea unor obiective economică şi socială pe fondul accentuării
turistice de mare interes (Curtea lipsei de încredere a populaţiei în redresarea
Domneascǎ); economică a ţării;
• Includerea unor case de vacanţă • Degradarea monumentelor de artă şi
(pensiuni agroturistice) în reţeaua de arhitectură.
agenţii de turism din România şi în
reţelele europene profesionale.

• Încurajarea unor noi forme de turism


şi valorificarea moştenirii istorice,
culturale, spirituale şi de tradiţie.
3. Infrastructura
Puncte slabe
Puncte tari
• Drumul european E85, drumurile • Dezvoltarea coridorului european est-vest;
naţionale DN 12C, DN15, DN15B, • Infrastructură rutieră nemodernizată (se află
DN15C, DN15D, DN17B; sub standardele minime acceptate);
• Reţeaua feroviară - judeţul este • Reţele de alimentare cu gaze, apă potabilă şi
traversat de magistrala feroviarǎ canalizare slab dezvoltate, mai ales în
Bucureşti –Suceava; mediul rural;

84
• Infrastructura de sănătate şi educaţie
• Crearea capacităţilor de cazare
insuficient modernizată;
(pensiuni, hoteluri, moteluri) cu
respectarea standardelor • Slaba dezvoltare a infrastructurii turistice,
internaţionale. lipsa magazinelor cu articole de specialitate
pentru turişti (suveniruri, hărţi, ghiduri,
pliante).
Riscuri
Oportunităţi
• Modernizarea, extinderea şi refacerea • Capacitatea scăzută a populaţiei din regiune
infrastructurii de transport rutier; de a prelua costuri specifice de utilizare şi
• Extinderea şi modernizarea întreţinere a infrastructurii reabilitate,
infrastructurii de mediu. modernizate sau construite, datorită
posibilităţilor materiale şi financiare reduse;
• Furnizarea anumitor tipuri de servicii din
infrastructura de utilităţi implică costuri
foarte ridicate;

• Insuficienta colaborare între administraţiile


publice locale şi judeţene pentru
promovarea unor mari proiecte de interes
judeţean sau naţional.

4. Mediul
Puncte slabe
Puncte tari
• Existenţa resurselor necesare de apǎ • Poluarea atmosferică şi nivel crescut de
potabilă în majoritatea localităţilor, zgomot în localităţile urbane, datorită
atât din punct de vedere cantitativ, cât traficului rutier;
şi calitativ; • Inexistenţa sistemelor centralizate de
• Diminuarea poluării subterane ca arie alimentare cu apă în mediul rural şi gradul
afectată şi ca nivel al concentraţiei de uzură avansat al reţelelor de distribuţie
poluanţilor rezultaţi de la platforma apă potabilă din zonele rurale ;

85
chimică Săvineşti; • Colectarea neselectivă a deşeurilor şi lipsa
• Utilizarea la scară redusă a sistemelor de colectare a acestora în zonele
pesticidelor şi îngrăşămintelor rurale;
chimice, cu efecte favorabile asupra
• Creşterea gradului de eroziune a solului
dezvoltării unei agriculturi
datorită posibilităţilor reduse de efectuare a
ecologice;
lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.
• Posibilitatea de a crea capacităţi de
producţie care să producă şi să
valorifice produsele ecologice.
Riscuri
Oportunităţi
• Existenţa fondurilor de finanţare • Continuarea defrişărilor necontrolate cu
pentru realizarea unor trasee efecte asupra poluării aerului, eroziunii
ocolitoare a localităţilor urbane; solului;
• Dezvoltarea parteneriatelor în vederea • Depozitarea necontrolată a deşeurilor în
derulării proiectelor de mediu; mediul rural;
• Existenţa Programului Operaţional
• Existenţa unor zone predispuse la dezastre
Sectorial pentru Mediu;
naturale (alunecări de teren, inundaţii) şi
lipsa hărţilor de risc a localităţilor.

5. Mediul de afaceri
Puncte slabe
Puncte tari
• Cifra de afaceri din domeniul hotelier, • Mediul fiscal şi legislativ instabil;
restaurante, agenţii de turism este • Asigurarea resurselor financiare bugetare
realizată de IMM-uri cu activitate în (de către autorităţile locale în vederea
acest domeniu; facilităţii accesării de finanţări rambursabile
sau nerambursabile);
• Finalizarea procesului de privatizare
(agenţii economici din domeniul
turismului îşi desfăşoară activitatea
numai în domeniul privat).

86
Riscuri
Oportunităţi
• Posibilitatea dezvoltării mediului de • Modificările legislative repetate (inclusiv
afaceri ca rezultat al construcţiei cele fiscale);
parcurilor industriale şi a • Slaba competitivitate a firmelor din judeţ,
incubatoarelor de afaceri; comparativ cu cele din statele UE;
• Dezvoltarea IMM-urilor în domeniul • Blocajele financiare care se produc
serviciilor. periodic;

• Gradul redus de asociativitate şi cooperare a


IMM-urilor.

6. Cercetarea, inovarea tehnologică şi IT, crearea societăţii informaţionale


Puncte slabe
Puncte tari
• Existenţa unor firme în judeţ • Insuficienta finanţare a sectorului de
specializate în producerea de software cercetare-inovare, IT;
şi în furnizarea serviciilor IT;
• Insuficienta conlucrare între mediul
• Experienţa şi expertiza Agenţiei academic, instituţiile specializate şi
pentru Dezvoltare Regionalǎ Nord- cercetare şi agenţii economici cu privire la
Est în derularea de proiecte folosirea rezultatelor activităţii de cercetare
comunitare în domeniul inovativ. şi de transferul tehnologic.
Riscuri
Oportunităţi
• Dezvoltarea transferului de tehnologie • Migrarea forţei de muncă calificate şi
prin parcurile tehnologice şi de soft specializate din cercetare-inovare către alte
realizate în cadrul programelor cu ţări care oferă un salariu motivant;
finanţare externă;
• Costurile ridicate privind accesul la
• Dezvoltarea într-un ritm accelerat a
tehnologie pe plan mondial şi care pot
comerţului electronic şi a pieţei e-
genera noi decalaje.
bussiness;
• Dezvoltarea societăţii informaţionale
prin convergenţa canalelor de
comunicaţii;

87
• Prezenţa pe piaţă a unor firme de IT
din Europa şi SUA care promovează
cele mai avansate tehnologii.
7. Dezvoltarea rurală
Puncte slabe
Puncte tari
• Producţia agricolă; • Ponderea ridicată a populaţiei concentrate
• Producţia silvică; în mediul rural;
• Exploataţiile agricole se realizează pe loturi
• Relaţiile comerciale favorabile cu
de dimensiuni mici, ceea ce conduce la un
pieţele interne şi externe.
grad de valorificare redus;

• Utilajele din parcurile agricole existente la


nivelul comunelor sunt insuficiente având
un grad de uzură avansat şi nu sunt
performante.
Riscuri
Oportunităţi
• Acordarea de facilităţi pentru • Slaba competitivitate a firmelor de profil
asocierea deţinătorilor de terenuri din judeţ cu cele din statele membre ale UE;
agricole, în conformitate cu • Acces redus la credite pentru dezvoltarea
prevederile legislaţiei în vigoare; rurală;
• Creşterea producţiei agricole datorită
• Acces redus la granturi nerambursabile, la
folosirii substanţelor fertilizatoare
activităţi desfăşurate în mediul rural,
ecologice;
deoarece nu sunt preluate informaţiile.
• Valorificarea potenţialului silvic şi
cinegetic de care dispune judeţul.
8. Resurse umane
Puncte slabe
Puncte tari
• Ponderea populaţiei tinere; • Colaborarea deficitară între agenţii de pe
• Şcoala de arte şi meserii; piaţa turistică;
• Ospitalitatea tradiţională a • Ponderea ridicată a populaţiei din mediul
proprietarilor şi a personalului care rural care nu are posibilitate materială de a
desfăşoară activităţi în domeniul

88
turismului; dezvolta o activitate în acest domeniu;

• Preocuparea autorităţilor locale pentru • Lipsa centrelor de instruire-consiliere sau a


dezvoltarea acestui sector de centrelor de servicii integrate de consultanţă
activitate. pentru persoanele interesate să desfăşoare
activităţi în acest domeniu.
Riscuri
Oportunităţi
• Constituirea Consorţiului Regional
Nord-Est pentru dezvoltarea
învăţământului profesional şi tehnic
TVET şi a învăţământului universitar
tehnic;
• Consolidarea relaţiilor de parteneriat
între toţi operatorii turistici de zonă şi
organizaţiile neguvernamentale cu
activitate în domeniul turistic;

• Crearea unor parteneriate cu


organisme sau investitori străini în
sectorul turistic; integrarea în
programele finanţate de Uniunea
Europeană

3.3.2. Analiza pieţei turistice Neamţ


Există mai multe obiective de marketing diferite care pot fi urmărite de către Agenţia de
Promovare Turistică Neamţ. Datele arată că principalul accent ar trebui pus în viitorul apropiat
pe sporirea vizibilităţi în interiorul României, pe baza ocaziilor favorabile de călătorie şi
petrecere a timpului liber în judeţul Neamţ.
O strategie iniţială de marketing ar trebui să includă un program agresiv de publicitate, cu
ajutorul unui web site internet care sǎ conţinǎ informaţii actuale, calendar al evenimentelor,
actualizarea produselor şi alte lucruri similare; plasarea reclamelor în publicaţiile de turism
naţionale şi regionale şi participarea la târgurile de turism din România.
Există câteva segmente de piaţă care merită o atenţie specială :
a)Ecoturismul
89
Există deja o reţea de resurse şi de unităţi pentru ecoturism în judeţul Neamţ.
Campingurile, vilele şi cabanele sunt în interiorul sau în apropierea parcurilor naţionale şi locale.
Asociaţia Română pentru Turismul Ecologic (RETREAT) a anunţat recent deschiderea a 12 noi
pensiuni în Târgu Neamţ şi intenţia de a deschide altele în Piatra Neamţ, Bicaz şi Durău. .
Studiile internaţionale arată că ecoturismul este o nişă de piaţă în creştere, iar judeţul Neamţ este
bine poziţionat astfel încât se poate începe capitalizarea acesteia.
b) Mini-vacanţe şi turişti de week-end
Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute arată că ``urmare a unui studiu
sociologic desfăşurat în judeţele limitrofe judeţului Neamţ, s-a ajuns la concluzia că motivele
principale pentru care respondenţii respectivi au vizitat judeţul Neamţ ca turişti sunt următoarele:
peste 40% au vizitat obiectivele istorice, culturale şi naturale, 26% au petrecut mini-vacanţele şi
concediul anual acolo, 17% au petrecut week-end-ul în regiune``. Combinaţia de turişti pentru
mini-vacanţe şi pentru week-end sugerează că ar trebui acordată o atenţie specială acestui
segment de piaţă printr-o publicitate regională ţintită şi prin campanii de informare.

c) Turişti străini
Datele actuale arată că 17,4 % din turişti vin în judeţul Neamţ din alte ţări.. Unii turişti
străini stau pe perioade mai scurte de timp, unii folosesc Neamţul ca destinaţie primară pentru
şederi mai lungi. Oficiile Ministerului Turismului din România în 20 de alte ţări oferă
posibilitatea unei strategii de marketing specializate şi ţintite către potenţialii turişti străini.
d) Turismul de afaceri
Raportul asupra locurilor care merită a fi văzute menţionează turismul de afaceri ca un
posibil segment de marketing. Turismul de afaceri (simpozioane, reuniuni, sesiuni ştiinţifice)
îndeplineşte toate cerinţele în staţiunea Durău, datorită faptului că Hotel Bradul a fost redeschis
şi datorită Centrului Ecumenic Daniil Sihastrul (săli, confort, mediu, instalaţii de comunicare şi
proiecţie), deşi distanţa la care se află faţă de centru poate reprezenta un dezavantaj. În plus,
Hotel Central din Piatra Neamţ a construit o sală de conferinţe dotată cu facilităţile
corespunzătoare care ar putea fi locul potrivit pentru convenţii de afaceri şi pentru turism. Totuşi,
multe din unităţile de cazare au facilităţi limitate pentru organizarea de întâlniri de afaceri şi
acesta este probabil un segment de marketing de explorat pe termen mai lung.

3.3.3. Strategia de marketing a zonei turistice Neamţ

90
Strategia de marketing cuprinde teme şi obiective de marketing. Acestea sunt
urmǎtoarele:
1. Tururi şi calǎtorii:
 stimularea şi sprijinirea alianţelor de marketing cu Ministerul Turismului din
România şi cu alte organizaţii de marketing al destinaţiilor turistice din România;
 promovarea judeţului Neamţ la două târguri de turism naţionale din România
(aprilie şi octombrie);
 organizarea a două misiuni de vânzări de succes în oraşe care furnizează turişti
pentru zonă, în colaborare cu oficiile de turism din România;
 organizarea trimestrial de excursii de succes de familiarizare cu zona judeţului
Neamţ;
 proiectarea şi construirea unui stand de prezentare care să fie utilizat la târguri;
 explorarea posibilelor parteneriate regionale şi avantajelor colaborării cu
Agenţiile de Promovare din Harghita şi Suceava.
2. Publicitate :
o stabilirea unui set iniţial de criterii pentru plasarea publicităţii în diferite
medii de comunicare ;
o clasificarea priorităţii obiectivelor în funcţie de audienţă, accesibilitate şi
cost;
o crearea criteriilor de măsurare a impactului publicităţii;
o realizarea unui spot video de 10 minute care să fie folosit în autocarele de
turişti pentru a familiariza pasagerii înainte de sosirea lor în zonă, şi în alte
scopuri promoţionale la târguri.
3. Relaţii publice şi relaţii cu presa :
• dezvoltarea unor relaţii funcţionale cu scriitorii de jurnale de
călătorie din România şi încurajarea scrierii unor prezentări turistice de calitate
despre judeţul Neamţ;
• dezvoltarea de relaţii cu liniile aeriene române sau străine care
deservesc ţara şi promovarea prezentărilor turistice despre judeţul Neamţ în
publicaţiile liniilor aeriene;
• realizarea unui eveniment anual în judeţul Neamţ la care să
participe oficialităţi din partea guvernului, industriei şi presei.
4. Publicaţii :
conceperea şi imprimarea unei broşuri promoţionale;
91
supravegherea publicării ``Ghidului turistului`` în zona
judeţului Neamţ;
crearea şi distribuirea calendarului şi programului de
evenimente bianuale;
 identificarea resurselor financiare oferite de Ministerului
Transporturilor Construcţiilor şi Turismului pentru publicarea ghidurilor turistice
şi în alte limbi străine;
 conceperea unor pachete de vizite pentru turişti, de una,
două sau trei zile.
5. Internet :
stabilirea de link-uri către web site-urile altor
parteneri din turism;
publicarea unei broşuri de informare trimestriale
pentru clienţii online;
 negocierea cu Ministerul Turismului în vederea
creării şi folosirii sofware-ului pentru un punct de informare într-o locaţie din
judeţul Neamţ;
 actualizarea şi întreţinerea web site-ului nu mai
puţin de o dată pe lună.
6. Cercetare :
 crearea unei baze de date cu tour-operatorii
din turism şi cu persoanele care au nevoie de informaţii turistice;
 elaborarea unui chestionar care să evalueze
gradul de satisfacţie a turiştilor şi atragerea participării hotelurilor şi industriei de
servicii turistice pentru a asigura feed-back-ul din partea turiştilor, analizarea
rezultatelor anual în vederea întocmirii planurilor de marketing viitoare.
7. Realizǎri :
o elaborarea unor proceduri pentru
procesarea informaţiilor sau cererilor primite la târgurilor, în chestionarele online
sau prin mesajele scrise sau telefonice;
o desemnarea persoanelor responsabile
cu această activitate;
8. Dezvoltarea produsului:

92
 obţinerea unui standard înalt
de furnizare de servicii de turism şi al infrastructurii comunităţii, cum ar fi
standardele stabilite de Uniunea Europeanǎ, prin dezvoltarea unor programe de
autorizare şi de formare în domeniu şi prin crearea unui inventar de îmbunătăţiri
dorite la nivel public şi privat pentru a asigura servicii eficiente pentru turişti sau
pentru a spori experienţa turistică ;
 trecerea în revistă a
standardelor Uniunii Europene cu privire la cazare, restaurante şi capacităţi de
alimentaţie publică şi alte servicii de turism şi conceperea programelor de formare
şi de autorizare, după cum este necesar;
 trecerea în revistă a criteriilor
UNESCO de recunoaştere a ``structurilor cu semnificaţie istorică`` (mănăstirile)
şi analizarea potenţialului de aplicare a acestora în judeţul Neamţ;
 pregătirea unui plan de
investiţii de capital pentru acoperirea necesităţii de a îmbunătăţi infrastructura
drumurilor de acces către obiectivele turistice, cum ar fi mănăstirile, şi înaintarea
acestui plan Consiliului Judeţean pentru aprobare;
 crearea unui program care să
îmbunătăţească semnalizarea rutieră în vederea direcţionării turiştilor către
atracţiile turistice locale;
 panourile cu ``Bine aţi venit``
plasate la intrarea în localitate să fie proaspăt vopsite şi atractive;
 promovarea programelor de
curăţire, reparaţii şi înfrumuseţare a comunităţii în zonele de dezvoltare
economică având un aflux mare de vizitatori;
 explorarea posibilităţii de a
îmbogăţi oferta de agrement şi experienţele culturale de pe teritoriul Judeţului
Neamţ.

3.4. Propuneri de valorificare a zonei turistice Neamţ


Statisticile au arătat că o mare parte din atracţiile turistice ale judeţului nu sunt pe deplin
cunoscute şi promovate, unul din obiectivele esenţiale ale autorităţilor locale fiind transformarea
municipiului Piatra Neamţ şi a zonelor înconjurătoare într-una din cele mai importante destinaţii
turistice din România pentru turismul alternativ, ecologic şi cultural.

93
Pentru Piatra Neamţ, autorităţile au în vedere un amplu program de dezvoltare constând
dintr-o bază nautică pe lacul Bâtca Doamnei - pentru sporturile nepoluante, va fi dezvoltat
ştrandul municipal - care are bazine de înot, terenuri de tenis, volei, handbal, pistă de role şi
patinoar artificial, va fi reamenajată Baza Hipică din vecinătate pentru a oferi turiştilor lecţii de
echitaţie, deplasarea călare pe cărări de munte sau plimbarea cu trăsura prin centrul oraşului,
pârtiile de schi pentru începători şi avansaţi vor fi reamenajate şi dotate cu instalaţie de zăpadă
artificială, maşini de bătut zăpada, instalaţie de nocturnă şi instalaţii de transport pe cablu, iar
traseele de drumeţie existente vor fi reamenajate şi, eventual, îmbogăţite cu itinerarii noi. În ceea
ce priveşte traseele de drumeţie pe dealurile ce înconjoară oraşul, amenajarea drumului ce urcă
spre ``Restaurantul Gospodinelor`` pe Dealul Cozla constituie un element de atracţie pentru
turiştii dornici de o plimbare liniştită încheiată cu un popas la restaurant. Mai sus, la întretăierea
dintre pădurea de fag şi cea de brad, se află o stâncă săpată, cunoscută sub numele ``La trei
căldări``, care ar putea deveni o importantă atracţie turistică dacă ar fi amenajat aici un popas sau
un restaurant rustic.
Traseul de drumeţie de pe muntele Pietricica va fi amenajat cu hotel şi parcaje subterane,
în zona de pornire, restaurant rotativ, centru cultural şi un muzeu al rezervaţiei naturale
Pietricica, în zona de sosire. Traseul va avea porţiuni de scară fixă, ce vor alterna cu porţiuni de
scară rulantă, iar din loc în loc vor fi amenajate platforme belvedere, dotate cu puncte de
alimentaţie publică, bănci, iar pe vârful muntelui va fi construit un restaurant.
Un traseu cu potenţial turistic pentru judeţ este drumul dinspre Piatra Neamţ către Bicaz,
de-a lungul râului Bistriţa, pe malul căruia ar putea fi construit un debarcader cu un complex de
campinguri, un sat de vacanţă, cu parcări, spaţii special amenajate pentru jocuri, restaurant,
terasă, plimbări cu vaporul.
O propunere importantă în vederea valorificării turistice ar fi construcţia unui aeroport, în
condiţiile în care judeţul nu dispune de aşa ceva, avionul fiind o alternativă avantajoasă de
călătorie, în condiţiile tendinţei de reducere a timpului destinat deplasării. Spaţiul pentru un
astfel de proiect ar putea fi reprezentat de baza unui fost regiment la ieşirea dinspre Piatra Neamţ
spre Bacău. De asemenea, construirea unei grădini botanice în Piatra Neamţ, pe drumul înspre
Roman, ar atrage turişti.
O altă propunere interesantă ar fi reamenajarea păstrăvariei Potoci, pe drumul dinspre
Bicaz spre Hangu, în sensul renovării campingurilor deja existente, construirea unei pensiuni cu
restaurant cu specific pescăresc, conform normelor europene şi amenajarea şi renovarea
crescătoriei de păstrăvi de pe Lacul Bicaz. Accesul către Cetatea Neamţului, obiectiv turistic
reprezentativ pentru judeţul Neamţ, s-ar putea realiza în mod inedit prin construcţia unor scări

94
rulante către porţile cetăţii, fiind astfel evidentă o îmbinare a două epoci atât de îndepărtate, cea
istorică şi cea contemporană.
Pe drumul ce leagă oraşul Târgu Neamţ de Bicaz întâlnim numeroase mănăstiri şi un
peisaj de nedescris, însă prea puţine sunt pensiunile şi motelurile turistice, cea mai mare parte a
turiştilor trebuind a se întoarce în oraş pentru a găsi cazare. De aceea, o altă propunere
importantă ar fi construirea unei pensiuni turistice complexe pe drumul dinspre Târgu Neamţ
spre mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria, Sihla.
Legat de aspectul cultural, literar al judeţului, un traseu ce ar atrage turişti ar putea fi
intitulat ``Pe urmele lui Calistrat Hogaş`` (Piatra Neamţ – Mănăstirea Horaiţa - Mănăstirea
Almaş - Mănăstirea Văratec - Mănăstirea Agapia - Podişul Ciungi - Mănăstirea Secu -
Mănăstirea Sihăstria - Mănăstirea Sihla - Mănăstirea Neamţ - Sat Poloboc - traseu peste munţi)
sau `Pe urmele Vitoriei Lipan`` (între judeţele Suceava şi Neamţ, pe traseul Mălini - Poiana
Mărului – Stânişoara -Crucea Talianului - Borca).
Strategia de dezvoltare a turismului în cazul judeţului Neamţ ar trebui pornitǎ din
interior, adica chiar din cadrul judeţului. Este foarte important ca localnicii sǎ aprecieze
potenţialul turistic al judeţului la adevarata sa valoare. Desigur aceştia nu vor opta pentru cazarea
în structurile puse la dispoziţia turiştilor, dar pot opta pentru echipamentele de alimentaţie si
pentru mijloacele de agrement. In plus primul contact în momentul în care turistul ajunge în
aceasta zonǎ este acela cu localnicii (la gara, la taxi, la unitatea de cazare etc.). Simpla
amabilitate a localnicilor poate reprezenta uneori mai mult decat orice mijloc de promovare.
Oferirea unor informaţii suplimentare în legaturǎ cu atracţiile turistice ale judeţului, în cadrul
site-ului oficial al judeţului (www.neamt.ro) ar putea atrage atenţia multor turişti. O idee de
promovare ar fi şi aceea a participǎrii la târguri şi expoziţii unde sǎ poatǎ fi prezentatǎ oferta
localǎ. In aceste cazuri se pot organiza anumite concursuri şi tombole. Se vor împǎrţi desigur
pliante, broşuri. Prezentarea unor filmuleţe în care sǎ fie surprinse principalele puncte de atracţie
poate avea un impact mult mai mare asupra potenţialului vizitator, decât simpla prezentare a
unor panouri cu fotografii. Fotografiile profesioniştilor îi pot face pe turişti sǎ supraevalueze
oferta. In acest caz existǎ pericolul ca în zilele de vacanţǎ petrecute în judetul Neamţ, sǎ aparǎ
dezamǎgirea şi astfel se poate întâmpla ca turistul sǎ nu mai revinǎ. In agenţiile de turism pot fi
trimise cd-uri cu prezentǎri ale zonelor, punându-se accent şi de aceastǎ datǎ pe punctele de
atracţie.

95
BIBLIOGRAFIE

1. Bran Florina, Marin Dinu, Simon Tamara - Economia turismului şi mediul


înconjurǎtor, Editura Economica, Bucureşti, 1998
2. Butnaru Gina-Ionela - Marketing turistic, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005
3. Garcia Henche Blanca - Marketing în turismul rural, Editura Irecson,
Bucureşti, 2004
4. Lupu Nicolae - Hotelul-economie şi management, Editura All Beck, Bucureşti,
2005
5. Minciu Rodica – Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2005
6. Snak Oscar, Baron Petre – Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti,
2003
7. Stǎnculescu Gabriela, Lupu Nicolae, Ţigu Gabriela – Dicţionar poliglot
explicativ de termeni utilizaţi în turism, Editura All Beck, Bucureşti, 1988
8. **** www.bibgtkneamt.ro
9. **** www.cjneamt.ro
10. **** www.insse.ro
11. **** www.mturism.ro
12. **** www.neamt.ro
13. **** www.piatra-neamt.net

96
98