Sunteți pe pagina 1din 10

Mașini

Nicolae Sfetcu

08.08.2020

Sfetcu, Nicolae, "Mașini", URL = https://www.setthings.com/ro/e-books/masini/

Email: nicolae@sfetcu.com

Acest articol este licențiat Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0


International. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați
http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/.

Text online: https://www.setthings.com/ro/masini/


Extras din:
Sfetcu, Nicolae, "Mecanica fenomenologică", pg. 152-160, MultiMedia Publishing (2018), ISBN
978-606-94665-0-6, URL = https://www.setthings.com/ro/e-books/mecanica-fenomenologica/
Nicolae Sfetcu: Mașini

O mașină utilizează energie pentru a aplica forțe și a controla mișcarea pentru a efectua o

acțiune intenționată. Mașinile pot fi conduse de animale și de persoane, prin forțe naturale, cum ar

fi vântul și apa și prin energie chimică, termică sau electrică, și includ un sistem de mecanisme

care modelează intrarea actuatorului (un actuator, sau servomotor, este o componentă a unei mașini

responsabilă de mișcarea și controlul unui mecanism sau sistem, de exemplu prin deschiderea unei

supape) pentru a realiza o aplicare specifică a forțelor de ieșire și a mișcării. Acestea pot include,

de asemenea, computere și senzori care monitorizează performanța și planificarea mișcărilor,

adesea numite sisteme mecanice.

Mașină de rulare a țigărilor a lui James Albert Bonsack, inventată în 1880 și brevetată în 1881

2
Nicolae Sfetcu: Mașini

Filozofii naturali din Renaștere au identificat șase mașini simple, care erau dispozitivele

elementare care puneau în mișcare sarcina, și au calculat raportul dintre forța de ieșire și forța de

intrare, cunoscut astăzi drept avantaj mecanic.

Mașinile moderne sunt sisteme complexe care constau din elemente structurale,

mecanisme și componente de control și includ interfețe pentru utilizare convenabilă. Exemplele

includ o gamă largă de vehicule, cum ar fi automobile, ambarcațiuni și avioane, aparate de uz

casnic și de birou, sisteme de tratare a aerului în clădiri și sisteme de tratare a apei, precum și

mașini agricole, mașini unelte și sisteme de automatizare a fabricilor și roboți.

Sisteme mecanice

Mașinile moderne sunt sisteme care constau în: (i) o sursă de alimentare și dispozitive de

acționare care generează forțe și mișcări; (ii) un sistem de mecanisme care formează intrarea

actuatorului pentru a realiza o aplicare specifică a forțelor și mișcărilor de ieșire; (iii) un controler

cu senzori care compară ieșirea cu un obiectiv de performanță și apoi direcționează intrarea

actuatorului și (iv) o interfață la un operator alcătuit din pârghii, întrerupătoare și afișaje.

Acest lucru poate fi văzut în motorul cu abur Watt (vezi ilustrația) în care puterea este

furnizată de expansiunea aburului pentru a acționa pistonul. Cuplajul și manivela transformă

mișcarea liniară a pistonului în rotația roții la ieșire. În cele din urmă, rotirea roții conduce un

regulator care controlează supapa pentru intrarea aburului în cilindrul pistonului.

Adjectivul „mecanic” se referă la abilitatea în aplicarea practică a unei arte sau științe,

precum și la ceea ce se referă sau este cauzat de mișcare, forțe fizice, proprietăți sau agenți, cum

ar fi mecanica. În mod similar, Dicționarul Merriam-Webster definește „mecanic” ca fiind relativ

la mașini sau unelte.

3
Nicolae Sfetcu: Mașini

Motorul cu aburi Boulton & Watt, 1784

Fluxul de energie prin o mașină oferă o modalitate de a înțelege performanța dispozitivelor

variind de la pârghii și roți la automobile și sisteme robotizate. Mecanicul german Franz Reuleaux

a scris: „o mașină este o combinație de corpuri rezistente, astfel dispuse încât, prin mijloacele lor,

4
Nicolae Sfetcu: Mașini

forțele mecanice ale naturii pot fi obligate să facă un lucru mecanic însoțit de o anumită mișcare

determinată”. Observați că forțele și mișcarea se combină pentru a defini puterea.

Mai recent, Uicker și colab. a afirmat că o mașină este „un dispozitiv pentru aplicarea

puterii sau schimbarea direcției sale”. McCarthy și Soh descriu o mașină ca un sistem care „constă

în general dintr-o sursă de alimentare și un mecanism pentru utilizarea controlată a acestei puteri”.

Surse de putere

Eforturile umane și animale erau sursele originale de energie pentru mașinile timpurii.

Forțe naturale, cum ar fi vântul și apa, alimentau sistemele mecanice mai mari.

Roți de apă: La cca. 300 de ani î.e.n. au apărut roțile de apă pentru a folosi apa curgătoare

pentru a genera mișcare rotativă, care a fost aplicată morilor, prelucrărilor de cherestea, în

prelucrări mecanice și operațiuni textile. Turbinele moderne de apă utilizează apa care curge printr-

un baraj pentru a fi folosite la un generator electric.

Morile de vânt: Moară de vânt timpurie a captat energia eoliană pentru a genera mișcare

rotativă pentru operațiile de morărit. Turbinele eoliene moderne alimentează de asemenea un

generator. Această electricitate, la rândul ei, este utilizată pentru a acționa motoare care formează

servomotoarele sistemelor mecanice.

Motoare: Motorul cu abur utilizează căldură pentru a fierbe apa dintr-un vas sub presiune;

aburul în expansiune acționează un piston sau o turbină. Acesta se numește un motor cu combustie

externă.

Un motor de automobile este numit motor cu combustie internă deoarece arderea

combustibilului (o reacție chimică exotermică) se realizează în interiorul unui cilindru și folosește

gazele expandate pentru a mișca un piston. Un motor cu jet utilizează o turbină pentru a comprima

5
Nicolae Sfetcu: Mașini

aerul care este ars împreună cu combustibil, astfel încât acesta se expandează printr-o duză pentru

a furniza forța unei aeronave; este, de asemenea, este un „motor cu combustie internă”.

Centrale electrice: Căldura de la arderea cărbunelui și gazului natural într-un cazan

generează abur care acționează o turbină cu abur pentru a roti un generator electric. O centrală

nucleară utilizează căldură de la un reactor nuclear pentru a genera abur și energie electrică.

Această putere este distribuită printr-o rețea de linii de transmisie pentru utilizare industrială și

individuală.

Motoare electrice: Motoarele electrice utilizează curent electric CA sau CC pentru a

genera mișcări de rotație. Servomotoarele electrice sunt servomotoarele pentru sisteme mecanice,

de la sisteme robotizate la aeronave moderne.

Puterea fluidelor: Sistemele hidraulice și pneumatice utilizează pompe cu acționare

electrică pentru a acționa apă sau aer, respectiv, în cilindri, pentru a genera mișcarea liniară.

Mecanica

Usher afirmă că tratatul lui Hero din Alexandria despre Mecanică s-a concentrat asupra

studierii ridicării greutăților mari. Astăzi mecanica se referă la analiza matematică a forțelor și

mișcărilor unui sistem mecanic și constă în studierea cinematicii și dinamicii acestor sisteme.

Dinamica mașinilor

Analiza dinamică a mașinilor începe cu un model rigid pentru a determina reacțiile la

lagăre, moment în care sunt incluse efectele de elasticitate. Dinamica rigidă a corpului studiază

mișcarea sistemelor de corpuri interconectate sub acțiunea forțelor externe. Presupunerea că

corpurile sunt rigide, ceea ce înseamnă că ele nu se deformează sub acțiunea forțelor aplicate,

simplifică analiza prin reducerea parametrilor care descriu configurația sistemului la translația și

rotirea cadrelor de referință atașate la fiecare corp.

6
Nicolae Sfetcu: Mașini

Dinamica unui sistem rigid de corpuri este definită de ecuațiile sale de mișcare, care sunt

derivate fie folosind legile lui Newton de mișcare, fie mecanică lagrangiană. Soluția acestor ecuații

de mișcare definește modul în care configurația sistemului de corpuri rigide se schimbă ca o funcție

a timpului. Formularea și soluționarea dinamicii rigide a corpurilor este un instrument important

în simularea computerizată a sistemelor mecanice.

Cinematica mașinilor

Analiza dinamică a unei mașini necesită determinarea mișcării, sau cinematica, părților

sale componente, cunoscute sub numele de analiza cinematică. Presupunerea că sistemul este un

ansamblu de componente rigide permite mișcărilor de rotație și de translație să fie modelate

matematic ca transformări euclideene sau rigide. Aceasta permite poziției, vitezei și accelerației

tuturor punctelor dintr-o componentă să fie determinate din aceste proprietăți pentru un punct de

referință și poziția unghiulară, viteza unghiulară și accelerația unghiulară a componentei.

Eficiența conversiei energiei

Energia de ieșire este întotdeauna mai mică decât energia de intrare.

7
Nicolae Sfetcu: Mașini

Eficiența conversiei energiei (η) este raportul dintre puterea utilă a unei mașini de

conversie a energiei și cea de intrare, în termeni de energie. Energia la intrare, precum și cea de

ieșire utilă, pot fi chimice, electrice, lucru mecanic, lumina (radiația) sau căldura.

Eficiența conversiei energiei depinde de utilitatea la ieșire. Toată căldura sau o parte din

cea produsă prin arderea unui combustibil poate deveni căldură reziduală respinsă dacă, de

exemplu, lucrul mecanic este rezultatul dorit într-un ciclu termodinamic. Convertorul de energie

este un exemplu de transformare a energiei. De exemplu, un bec se încadrează în categoriile

convertoare de energie.

η = Pieș/Pin

Eficiența centralelor electrice, total mondial, 2008. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Ene_Flow_Pow_Plt_uni.png

8
Nicolae Sfetcu: Mașini

Chiar dacă definiția include noțiunea de utilitate, eficiența este considerată un termen

tehnic sau fizic. Termenii orientați spre obiectiv sau misiune includ eficiența și eficacitatea.

În general, eficiența conversiei de energie este un număr adimensional între 0 și 1,0 sau

0% până la 100%. Eficiențele nu trebuie să depășească 100%, de exemplu pentru o mașină de

mișcare perpetuă. Cu toate acestea, există alte măsuri de eficacitate care pot depăși 1,0, utilizate,

de exemplu, pentru pompele de căldură și alte dispozitive care transferă căldura în loc să o

transforme.

Când se vorbește despre eficiența motoarelor termice și a centralelor electrice, ar trebui să

se menționeze convenția, și anume HHV (precum Valoarea brută de încălzire, etc.) sau LCV

(precum Încălzirea netă), și dacă sunt luate în considerare ieșirea brută (la terminalele

generatoarelor) sau netă (la limita stației electrice). Cele două sunt separate, dar ambele trebuie să

fie menționate. Dacă nu se face acest lucru, se poate provoca o confuzie nesfârșită.

Termeni apropiați, mai specifici, includ

* Eficiența electrică, puterea utilă utilă pe energie electrică consumată;

* Eficiența mecanică, unde o formă de energie mecanică (de exemplu, energia potențială a

apei) este transformată în energie mecanică (lucru mecanic);

* Eficiența termică sau eficiența combustibilului, căldura utilă și/sau ieșirea de lucru

mecanic pe energie de intrare, cum ar fi combustibilul consumat;

* „Eficiența totală”, de exemplu pentru cogenerare, putere electrică utilă și căldura la ieșire

pe consumul de combustibil. La fel ca eficiența termică.

* Eficiența luminoasă, acea parte a radiației electromagnetice emise utilizabilă pentru

vederea umană.

9
Nicolae Sfetcu: Mașini

Valorile și eficiența încălzirii cu combustibil

În Europa, conținutul de energie utilizabilă a combustibilului este în mod obișnuit calculat

utilizând valoarea de încălzire inferioară (lower heating value, LHV) a acelui combustibil, a cărei

definiție presupune că vaporii de apă produși în timpul arderii (oxidării) combustibilului rămân

gazoși și nu sunt condensați în apă lichidă, astfel încât căldura latentă de vaporizare a acelei ape

nu este utilizabilă. Folosind LHV, un cazan de condensare poate atinge o „eficiență de încălzire”

de peste 100% (acest lucru nu încalcă prima lege a termodinamicii, atâta timp cât convenția LHV

este înțeleasă, dar provoacă confuzie). Acest lucru se datorează faptului că aparatul recuperează o

parte din căldura de vaporizare, care nu este inclusă în definiția valorii de încălzire inferioare a

combustibilului. În S.U.A. și în alte țări, se folosește valoarea mai de încălzire superioară (higher

heating value, HHV), care include căldura latentă pentru condensarea vaporilor de apă și, prin

urmare, maximul termodinamic de eficiență de 100% nu poate fi depășit prin utilizarea HHV.

10

S-ar putea să vă placă și