MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

COLEGIUL TEHNIC „GEORGE BARIŢIU” BAIA MARE

LUCRARE DE SPECIALITATE

DEZVOLTAREA UNEI AFACERI PRIN EVALUAREA

INDICATORILOR ECONOMICO - FINANCIARI

CALIFICAREA : TEHNICIAN...........................................
Nivel de calificare 5

Absolvent: Profesor coordonator

Sălăjan Florica ing. Parlog Paunita

2020
 CUPRINS
PAG.

Argument …………………………………………………………… 3

Capitolul I.Definirea Societatii Comerciale ……………………… 6

I.1. Notiuni introductive …………………………...................................... 6
I.2. Elemente definitorii ale societatii comerciale
ca si persoana juridica ………………………………………….........…… 6
I.3. Firma ……………………………………………………….........…… 7
I.4. Sediul ………………………………………………………........…… 8
I.5. Nationalitate ……………………………………………….........……. 8
I.6. Personalitatea juridica a societatilor comerciale …………….........….. 9
I.7. Capacitatea juridica a societatii comerciale ………………........…….. 9
I.8. Patrimoniul societatii comerciale …………………………........……. 11
I.9. Consecintele juridice ale calitatii de persoana
juridica a societatii comerciale ……………………………………......… 12

Capitolul II.Metode moderne de organizare a productiei- Metodele

Pert si CPM …………………………………………………………13
II.1. Notiuni introductive …………………………………….......……… 13
II.2. Carcateristicile metodelor Pert si CPM …………………........…… 13
II.3. Scopul metodelor Pert si CPM ………………………………......… 14
II.4. Asemanari si deosebiri intre metodele Pert si CPM ………......…… 14
II.5. Avantajele metodelor Pert si CPM ………………………......…….. 15
II.6. Dezavantajele metodelor Pert si CPM ……………………......……. 15
II.7. Etapele planificarii proiectelor prin metodele Pert si CPM….....…... 16

Capitolul III. Diagrama Gantt si graficul Drumului Critic ….… 17

III.1. Notiuni introductive …………………………………………...…. 17
III.2. Aplicatii ………………………………………………………....… 17

Bibliografie ………………………………………………………... 22

2
 ARGUMENT
Economia de piata presupune un proces permament de adaptare dar si de
ruptura fata de conditiile de mediu în care coexista agenti economici
diferiti.Gestiunea se manifesta ca o arta de a trai în realitatea cotidiana a proceselor
economice. Economia
furnizeaza cadrul de referinta relativ adoptat prin norme, normative si
indicatori.Aportul economiei la cunoasterea întreprinderii consta într-o mai buna
explicare a naturii întreprinderii si a dezvoltarii acesteia, în analiza raportului de forte
între diferitele categorii de agenti economici implicati în functionarea unei
întreprinderi, precum si în studierea strategiilor elaborate de întreprinderi. Gestiunea
cauta sa dirijeze organismele într-o maniera optima astfel încât neajunsurile sa fie cât
mai mici posibile. Ea propune o cunoastere orientata spre actiune, evidentiind
aspectele caracteristice procesului de viata.

Economia pune în evidenta marile miscari ale procesului de viata ca si

principiile fundamentale pe care se întemeiaza deciziile curente.
Întreprinderea are un rolhotarâtor în dezvoltarea economica a oricarei tari, în
determinarea potentialului acesteia, de costurile cu care se obtin bunuri si servicii, de
calitatea acestora si de capacitatea întreprinderii de a le comercializa profitabil depind
în realitate puterea economica si nivelul de trai al unei tari.

Concret, rolul întreprinderii în circuitul economic al unei tari este exercitat

prin îndeplinirea celor doua functii ale acesteia :
- de creare de valori adaugate;
- de participare la distribuirea veniturilor.

În postura de creatoare a valorii adaugate întreprinderea se gaseste în relatii cu

alte întreprinderi cu care face schimb de produse si servicii. Valoarea adaugata pe
care o creeaza o întreprindere se masoara prin diferenta între valoarea bunurilor pe
care le vinde si si valoarea celor pe care ar trebui sa le cumpere pentru a putea
produce. Valoarea adaugata creata de
întreprindere este distribuita de acestea pe destinatii bine precizate:
- furnizorii de bunuri si servicii;
- personalul;
- proprietarul;
- statul;
- sumele ramase la dispozitia
întreprinderii.

Relatiile dintre micile si marile întreprinderi

3
 Fie ca sunt mici sau mari, întreprinderile nu pot ramâne izolate, ele sunt
nevoite sa coopereze pe plan financiar, comercial. Acordurile
de parteneriat privesc atât marile grupuri cât si întreprinderile mici si mijlocii. Exista
urmatoarele tipuri de parteneriat:

1. Parteneriat financiar - aceasta forma de cooperare se exprima în principal

prin ajutorul sub forma de capital atunci când o întreprindere mare ia participatie într-
o întreprindere mai mica nou constituita pentru a face posibil demarajul sau, sau prin
credite de echipament concretizate în spriin pentru modernizarea capacitatilor de
productie;

2. Parteneriat tehnologic are loc atunci când o întreprindere pune la dispozitia

altor întreprinderi experienta si competentele cercetatorilor sai, fie în scopul obtinerii
sinergiilor pe planul cercetarilor, dezvoltarii, fie pentru a permite mai buna difuzare a
unor informatii prin intermediul transferului de tehnologie sau prin acorduri de
licenta. Acordul de licenta permite beneficiarului sa-si îmbunatateasca pozitia pe
piata.

3. Parteneriat prin cooperare - permite întreprinderii sa-si uneasca eforturile în

special în domeniul exportului.

4. Parteneriat de tip roire. Acest tip de parteneriat consta în a incita salariatii

sa-si creeze propriile întreprinderi, dându-le ajutorul financiar, tehnic si de alta natura,
de care acestia au nevoie. Roirea vazuta ca aparitie a unei multitudini de întreprinderi
mici în jurul marilor grupuri de întreprinderi este considerata un raspuns la
problemele puse de restructurarea acestor grupuri.

Organizarea si functionarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea

obiectivelor sale în sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa
corespunda unor cerinte clar definite reiesite din obiectivele acesteia. Sistemele
de conducere a unei întreprinderi reprezinta totalitatea elementelor componente si a
relatiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se
desfasoara proceslee de conducere ale activitatii în ansamblul sau.

Sistemul de conducere al unei întreprinderi si componentele sale se prezinta

astfel: Exista un sistem alcatuie din doua componente principale:

1. structura de conducere
2. procesul de conducere.

Întrprinderile productive îsi realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea în

bune conditii a procesului de productie. Procesul de productie
contribuie atât la obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, cât si la crearea unui
ansamblu de relatii de productie între persoane ce concura la realizarea acestuia.
Conceptul de proces de productie poate fi definit prin

4
totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei întreprinderi, îndreptate cu
ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor
sau a altor componente în scopul transformarii lor în produse, lucrari sau servicii cu
anumita valoare de piata.
Prin tip de productie se întelege o stare organizatorica si functionala a
întreprinderii, determinata de nomenclatura produselor fabricate, volumul productiei
executate pe fiecare pozitie din nomenclatura, gradul de specializare a întreprinderii,
sectiilor si locurilor de munca, modul de deplasare a diferitelor materii prime,
materiale, semifabricate de la un loc de munca la altul
În practica se disting 3 tipuri de productie:
- tipul de productie în serie, -
tipul de productie în masa, - tipul de
productie individual. Calitatea produselor
constituie o prioritate majora, o conditie a ridicarii eficientei muncii sociale, a
satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societatii pentru mijloace de productie si
bunuri de consum. Calitatea produselor este implicata direct
în asigurarea si ridicarea calitatii vietii.

CAPITOLUL I

DEFINIREA SOCIETATII COMERCIALE

I.1. Notiuni intoductive

Societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe

baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care

5
asociatii inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de
comert in scopul realizarii si impartirii beneficiile rezultate.
Cu privire la natura juridica a societatii comerciale , doctrina juridica cunoaste mai
multe teorii si anume: teoria contractuala, teoria actului colectiv, si teoria institutiei.
Indiferent de teoria adoptata, toti autorii sunt de acord ca la originea societatilor
comerciale se afla consimtamantul individual al asociatilor.
Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica prin indeplinirea unor
formalitati cerute de lege care consta in incheierea contractului de societate sau
contractul de societate si statutul societatii dupa caz. Astfel, in cazul societatii pe
actiuni sau in comandita pe actiuni si societati cu raspundere limitata legea prevede
necesitatea unui al doilea act constitutive care este statutul societatii.

I.2. Elemente definitorii ale societatii comerciale ca persoana juridica

Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica din momentul

constituirii cu indeplinirea tuturor formalitatilor stabilite de lege.
Astfel conform art.1 din L 31/1990 pentru “efectuarea de acte de comert,
persoanele fizice si juridice se pot asocia si constitui societati comerciale cu
respectarea dispozitiilor acestei legi. Societatile comerciale cu sediul juridic in
Romania sunt persoane juridice romane.”
Elementele constitutive ale societatilor comerciale impuse de lege sunt:
-organizare de sine-statatoare;
-un patrimoniu propriu;
-un scop determinat.
Aceste elemente evidentiaza personalitatea juridica a societatilor comerciale,
personalitate ce le confera acestora calitatea de a fi titulare de drepturi si obligatii.
Prin dobandirea personalitatii juridice, societatea comerciala are si o vointa
proprie care exprima vointele individuale ale asociatilor, o capacitate care ii permite
sa dobandeasca drepturi si sa si asume obligatii precum si dreptul de a sta in justitie
avand calitatea de reclamanta sau parata.
Societatea comerciala are un anumit statut care cuprinde anumite elemente de
identificare a subiectului de drept :
-firma;
-sediul;
-nationalitatea.

I.3. Firma

Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi
exercita comertul si sub care semneaza.Firma trebuie precizata in mod obligatoriu in
contractul de societate. In cazul comerciantului individual(persoana fizica), firma se
compune din numele comerciantului,scris in intregime, adica numele de familie si
prenumele, sau din nume si initiala prenumelui. Firma comerciantului persoana fizica
coincide , in principiu, cu numele civil al comerciantului. Nu este permisa adaugarea
altor elemente ce ar putea induce in eroare asupra situatiei comerciantului.

6
 In cazul societatilor comerciale firma are un continut diferit de cel al
comerciantului persoana fizica.
Firma unei societati in nume colectiv este compusa din numele a cel putin unuia
dintre asociati cu mentiunea “societate in nume colectiv”,scris in intregime.
Firma unei societati in comandita simpla se compune din numele a cel putin unuia
dintre asociati comanditati cu mentiunea “Societate in Comandita”, scris in intregime.
Firma unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr o
denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altei societati si va fi insotita de
mentiunea scrisa in intregime “Societate pe actiuni” sau “S.A.”.
Firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr o denumire care sa arate
obiectul de activitate , insotita de mentiune scrisa in intregime “Societate cu Raspundere
Limitata” sau “S.R.L.”.
Firma trebuie sa se caracterizeze printr o noutate ,in sensul ca orice firma noua
trebuie sa se deosebeasca de cele existente. Daca o firma este asemanatoare cu o alta
firma inmatriculata trebuie sa se adauge o mentiune care sa o diferentieze de aceasta.
Oficiul Registrului Comertului are obligatia de a respinge inscrierea unei firme care poate
produce confuzii cu alte firme inregistrate.
Prin inregistrarea firmei comerciantul dobandeste un drept exclusiv asupra ei.Firma
poate fi instrainata dar numai odata cu fondul de comert.
Uzurparea intentionata a unei firme folosite legitim de alt comerciant constituie
obiectul infractiunii de concurenta neloiala sanctionata de art 5 al L 11/1991. Un alt
element de identificare al societatilor comerciale,reglementat de lege, este
emblema .Legea nr.26/1990 defineste emblema ca fiind semnul sau denumirea care
deosebeste o societate de o alta societate care desfasoara acelasi fel de activitate.
Deoarece este un atribut de identificare facultativ, emblema cunoaste un regim juridic
diferit de cel al firmei.Continutul emblemei poate fi un semn sau o denumire.

I.4. Sediul

Sediul societatii este menit sa situeze societatea in spatiu. Pentru a putea fi distins
de domiciliul asociatilor, mai este denumit si sediu social. Sediul se raporteaza la locul
unde se exercita activitatea de conducere a societatii si nu la locul unde se desfasoara
continutul principal al activitatii comercilale .Asociatii au obligatia sa arate sediul
societatii in contractul de societate. Ei sunt liberi in stabilirea sediului societatii. Acest loc
are avantajul stabilitatii fata de locul desfasurarii activitatii comerciale, care poate fi
schimbat sau multiplicat.
Stabilirea sediului societatii prezinta interes deoarece determina:
 nationalitatea societatii comerciale asa cum rezulta din art 1,al 2 din L 31/1990
precum si legislatia nationala care va reglementa constituirea si functionarea
societatilor comerciale;
 serveste la rezolvarea unor probleme procedurale; (cum ar fi cele de notificare sau
citare)
 mai determina instanta competenta sa judece litigiile in care societatea comerciala
este parte ;
 locul unde, in lipsa stipulatiei exprese , urmeaza sa se execute contractul.

7
Sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actelor constitutive ale societatii
in conditiile legii asa cum reiese din art 153 din L 31/1990.
Filiale, sucursale, agentii
Filiala este o intreprindere cu personalitate juridica apartinand societatilor comerciale
in sensul ca este constituita de societate cu respectarea acelorasi proceduri. Ea poseda un
patrimoniu propriu, delimitat si incheie contracte cu tertii in nume propriu,fiind titulara
unuia sau a mai multor conturi bancare proprii.
Sucursala, spre deosebire, nu are personalitate juridica proprie, reprezentand o
modaliate de extindere a activitatii societatii comerciale. Are o anumita autonomie
gestionara limitata, determinata prin actul de constituire. Ea incheie acte juridice in
numele societatii sau in nume propriu dar pe seama societatii. Pentru constituirea
sucursalei este suficienta autentificarea si publicarea in monitorul oficial a actului de
infiintare.
Agentia se deosebeste de filiala prin absenta personalitatii juridice, iar de sucursala
prin absenta autonomiei gestionare, putand sa exercite atributii fie de mandatar, fie de
comisionar.

I.5. Nationalitatea

Societatea are o nationalitate proprie care exprima apartenta acesteia la un anumit

stat si sistem de drept. Notiunea de nationalitate este folosita in sensul de statut juridic,
adica de lege aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii.
Rezulta ca nationalitatea societatii determina legea aplicabila persoanei juridice. Legea
31/1990 a adoptat sediul societatii drept criteriu pentru determinarea nationalitatii
societatilor comerciale. Potrivit acestei legi orice societate comerciala, daca are sediul pe
teritoriul Romaniei, rezulta ca are nationalitate romana chiar si atunci cand este
constituita cu nationalitate straina.
Societatile cu participare straina, cu sediul in Romania avand nationalitate romana, pot
dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii.

I.6. Personalitatea juridica a societatilor comerciale

In societatile de persoane , asociatii pot lua hotarari valabile cu majoritatea

absoluta a capitalului social. Vointa majoritatii este hotaratoare si obligatorie in viata
societatii.
In societatile de capitaluri principiul majoritatii se aplica pentru toate hotararile
adunarii generale. Se are in vedere majoritatea raportat la capitalul social si nu la numarul
asociatilor. In societatile in comandita simpla si in nume colectiv, vointa societatii,
potrivit legii, are urmatorul rol:
 alege administratorii si ii revoca;
 hotaraste asupra divergentelor dintre administratori;
 aproba bilantul si stabilesc raspunderea administratorilor.

Hotararile adunarilor generale ale societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni pot
fi atacate in justitie, pentru a fi anulate, daca aceste hotarari sunt contrare contractului de
societate, statutului sau legii.

8
 Aceeasi lege se aplica si hotararilor adunarii generale a societatii cu raspundere
limitata.
Pentru societatea in nume colectiv si in comandita simpla nu este prevazuta nici calea
de atac impotriva hotararilor pe care le adopta asociatii sau in legatura cu alte probleme.
Actiunea in anulare se inregistreaza la judecatoria in circumscriptia careia se afla
sediul societatii si se judeca potrivit art. 90 si art. 91 a legii 31/1990 completand cu
prevederile codului de procedura civila.

I.7. Capacitatea juridica a societatii comeriale

Ca orice persoana juridica, societatea comerciala are capacitate juridica, dispunand

totodata de aptitudinea de a avea, de a si exercita drepturi si de a si asuma obligatii.
Capacitatea juridica a societatii este de doua feluri:
1. capacitate de folosinta
2. capacitate de exercitiu
3. Capacitatea juridica a societatilor comerciale este reglementata de Decretul
nr.31/1954,cu luarea in considerare a specificului societatilor comerciale.

1.Capacitatea de folosinta

Consta in aptitudinea societatilor comerciale de a avea drepturi si obligatii. Aceasta

aptitudine se dobandeste din ziua inmatricularii in registrul comertului. Societatea are o
capacitate de folosinta restransa de la data autentificarii actelor constitutive, cat priveste
drepturile constitutive in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri
preliminare ce ar fi necesare, dar numai intrucat sunt cerute pentru ca persoana juridica
sa ia fiinta in mod valabil. Capacitatea de folosinta a societatilor comerciale este o
capacitate specializata fiind determinata prin precizarea obiectului de activitate a
societatii in contractul de societate. Societatea comerciala poate dobandi drepturi si
poate asuma obligatii patrimoniale si nepatrimoniale, indiferent de izvorul lor, in limitele
stabilite de lege. O trasatura specifica a capacitatii de folosinta a societatilor comerciale o
reprezinta aptitudinea de a dobandi drepturi si de a si asuma obligatii prin savarsirea
faptelor de comert.
Societatea poate incheia numai acele acte juridice care servesc la realizarea obiectului
societatii. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este lovit
de nulitate. Limitarea capacitatii de folosinta a societatii este diminuata prin fixarea unui
obiect de activitate foarte larg care sa poata asigura posibilitatea adaptarii la schimbarile
conjucturale.

2.Capacitatea de exercitiu

Consta in aptitudinea de a si exercita drepturile si de a si asuma obligatii, savarsind acte

juridice. Potrivit legii persoana juridica isi exercita drepturile si si indeplineste obligatiile
prin organele sale. Societea comerciala are organe de deliberare si decizie(adunarea
societatilor), organe de administrare(gestiune) precum si organe de control ale gestiunii
societatii(cenzorii).

9
 Actele juridice facute de organele persoanei juridice in limitele puterii ce le au fost
conferita, sunt actele persoanei juridice insasi asa cum reiese din art 35 din Decretul
nr.31/1954.
Societatea comerciala dobandeste capacitatea de execitiu de la data constituirii
sale , adica din ziua inmatricularii in registrul comertului, cu conditia sa fi fost desemnat
administratorul care reprezinta societatea.
Capacitatea juridica a oricarei persoane juridice se deosebeste de capacitatea juridica a
unei persoane fizice sub mai multe aspecte:
 in cazul persoanei juridice capacitatea de folosinta se dobandeste la nastere iar
cea de exercitiu se dobandeste ulterior, in doua etape, pe cand in cazul
persoanei juridice atat capacitatea de folosinta cat si cea de exercitiu se
dobandesc si se pierd simultan;
 in timp ce pentru persoana fizica capacitatea de folosinta are acelasi continut,
capacitatea de folosinta a persoanei juridice este diferita dupa specialitatea
fiecareia;
 daca o persoana fizica poate avea o capacitate de exercitiu mai restransa decat
capacitatea sa de folosinta, pentru persoana juridica va exista o suprapunere
totala a celor doua notiuni;
 daca pentru persoana fizica exercitarea capacitatii prin reprezentant este o
situatie de exceptie, pentru persoana juridica aceasta constituie o regula;
Capacitatea oricarei societati comerciale se caracterizeaza prin trei insusiri:
 generalitatea, care decurge din aptitudinea de a fi subiect de drept in mai
multe ramuri ale sistemului de drept;
 unicitatea, fiecare societate comerciala avand propria sa capacitate unica si
individualizata;
 legalitatea,aceasta capacitate existand si manifestandu se exclusiv in cadrul
reglementat prin lege.

I.8. Patrimoniul societatii comerciale

Societatea are un patrimoniu propriu distinct de acela al asociatilor sau

actionarilor, si care nu se confunda cu capitalul social.
Legea recunoaste societatea comerciala ca persoana juridica, deoarece ea intruneste
toate elementele constitutive ale personalitatii juridice.
Patrimoniul societatii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter
patrimonial ce apartin societatii, cuprinzand activul social si pasivul social.
In activul social sunt cuprinse drepturi patrimoniale, reale sau de creanta. Aceste
drepturi privesc in principal bunurile aduse de asociati ca aport la constituirea societatii,
bunirile dobandite de societate ulterior constituirii, in cursul desfasurarii activitatii
precum si beneficiile nedestribuite.
In pasivul social sunt cuprinse obligatiile patrimoniale ale societatii contractuale si
extracontractuale (obligatii sociale).
Deoarece patrimoniul societatii are drept titular societatea ca persoana juridica, rezulta
ca acest patrimoniu are un caracter autonom. Pentru a evidentia acest caracter,
patrimoniul societatii mai este denumit si patrimoniul social.

10
Autonomia patrimoniului societatii fata de patrimoniile proprii ale asociatilor determina
anumite consecinte juridice:
1. bunurile aduse ca aport de asociati ies din patrimoniul lor si intra in
patrimoniul societatii. Creditorii personali ai asociatului nu pot urmari
patrimoniul social. Prin exceptie actiunea pauliana permite readucerea
bunului in patrimoniul asociatului debitor daca toate conditiile acestei
actiuni sunt satisfacute si daca se dovedeste ca toti asociatii au fost
complici la frauda cunoscand atat existenta datoriei cat si faptul ca prin
aportul adus se provoaca insolvabilitatea ascociatului debitor; in cazul
societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni creditorii asociatiilor pot
sechestra si vinde actiunile debitorilor lor;
2. bunurile aduse ca aport de catre asociati, care sunt cuprinse in activul
social, formeaza gajul general al creditorilor sociali. Ele vor putea fi
urmarite numai de catre creditorii societatii, adica pentru obligatiile
asumate de catre societate, indiferent de izvorul lor. In cazul societatilor in
nume colectiv si in comandita, asociatii respectiv asocitii comanditati
raspund pentru obligatiiile sociale nelimitat si solidar;
3. obligatiile societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile tertilor
fata de asociati. Pentru a opera compensatia, trebuie ca obligatiile sa existe
intre aceleasi persoane, care sa fie creditor si debitor in acelasi timp,una
fata de alta, asa cum reiese din art.1145 C civil. Avand patrimoniu
deosebit , societatea si asociatii sunt subiecte de drept distincte;
4. declararea in faliment a societatii priveste numai patrimoniul societatii.
Deoarece societatea are un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniul
asociatilor, procedura falimentului are ca obiect exclusiv patrimoniul
societatii care a incetat platile pentru datoriile sale comerciale. In caz
exceptional, in cazul societatilor in nume colectiv si societatile in
comandita, falimentul social se extinde si asupra patrimoniului asociatilor,
respectiv al asociatilor comanditati. Procedura administrarii si lichidatii
patrimoniului social se realizeaza separat de ceea ce priveste patrimoniul
asociatilor;
5. asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul social nici
chiar asupra acelor aduse ca aport propriu, astfel ca dreptul sau real se
treansforma in drept de dividente;
6. nu se poate face compensatia intre creantele societatii si datoria proprie a
unui asociat fata de o terta persoana si nici viceversa;
7. mostenitorii asociatului nu pot pretinde nici un drept asupra bunurilor din
patrimoniul social, care nu vor putea fi incluse in masa succesorala, nici in
cota-parte.

Mentionarea duratei societatii este o cerinta legala obligatorie a actului constituirii.

Durata poate fi determinata sau nedeterminata. In dreptul francez durata societatii nu
poate depasi 99 de ani.
Consecintele determinarii duratei sunt:
 calculul duratei incepe cu data inmatricularii societatii in Registrul comertului;

11
  prelungirea duratei societatii se poate face numai cu respectarea conditiilor de
forma si de publicitate prevazute pentru actul constitutiv.

I.9. Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica a societatii

comerciale

Principalel efecte ale personalitatii juridice a societatii comerciale sunt urmatoarele:

1. dreptul societatii de a participa in nume propriu la raporturile juridice;
2. raspunderea societatii pentru obligatii sociale;
3. dreptul societatii de a sta in justitie ca reclamanta sau parata.

1.Calitatea de persoana juridica da dreptul societatii comerciale de a participa in

nume propriu la raporturile juridice. Societatea va putea sa dobandeasca drepturi si sa si
asume obliagatii savarsind acte juridice prin organele sale.
Art.40 din L 31/1990 prevede ca administratorii pot face toate operatiile cerute pentru
aducerea la indeplinire a obiectului societatii, afara de restricitiile aratate in contractul de
societate. Avand un obiect comercial, societatea savarseste fapte de comert care
genereaza raporturile juridice comerciale, supuse legii comerciale.
2.Prin dreptul de a participa la raporturile juridice, societatea comerciala isi poate
asuma anumite obligatii si va raspunde pentru nerespectarea lor. Aceasta raspundere este
asigurata gratie patrimoniului propriu, asupra caruia creditorii societatii au un drept de
gaj general.
3.Deoarece este subiect de drept disitinct de asociatii care o constituie, societatea
comerciala poate actiona ca reclamant sau poate fi actionata ca parata , prin reprezentantii
sia legali.Conform art 87, prevede ca persoanele juridice de drept privat vor fi ciatate prin
reprezentantii lor, la sediul principal al administratiei sau cel al sucursalei din
circumscriptia instantei.

12
 CAPITOLUL II
METODE MODERNE DE ORGANIZARE A
PRODUCTIEI
METODELE PERT ŞI CPM

II.1. Notiuni introductive

În rezolvarea problemelor de management al proiectelor s-a arătat că se disting două

metode de bază: metoda CPM şi metoda PERT.
a) Metoda Drumului Critic – CPM. Această metodă lucrează cu timpi bine
determinaţi, asociaţi fiecărei activităţi şi permite, totodată, atât estimarea costurilor, cât şi
a timpului de execuţie a proiectului. Este o metodă deterministă, care permite controlul
timpului şi costului de execuţie a unui proiect, prin determinarea drumului critic al
acestuia.
b) Metoda PERT. Această metodă foloseşte trei durate de timp asociate fiecărei
activităţi (optimistă, pesimistă şi cea mai probabilă), formând o medie ponderată, care
reprezintă durata aşteptată/estimată. Astfel, timpul de execuţie a unui proiect este calculat
pe baza teoriei probabilităţilor. Metoda PERT este deci o metodă probabilistă bazată pe
distribuţia beta pentru timpul fiecărei activităţi şi pe o distribuţie normală pentru durata
de timp estimată, metodă ce permite planificarea şi controlul timpului de execuţie a
întregului proiect. Ea poate fi vazută ca o extensie a graficului Gantt.

II.2. Caracteristicile metodelor Pert si CPM

Aceste metode/tehnici au foarte multe caracteristici, dintre care sunt prezentate

următoarele:
− Formează baza planificării şi predicţiei proiectului şi furnizează conducerii
proiectului posibilitatea de a găsi cea mai bună folosinţă a resurselor în scopul obţinerii
unui rezultat cunoscut, într-un timp limitat şi având costuri limitate.
− Permit o viziune schematică a proiectului şi totodată controlul asupra
proiectelor unice.
− Ajută echipa de management al proiectului să rezolve probleme de incertitudine
care pot apărea în desfăşurarea proiectului, prin găsirea răspunsurilor la întrebări de
genul: Cum va fi afectată terminarea proiec-tului de o întârziere pentru anumite elemente
(activităţi, evenimente) ale sale? Unde există rezerve de timp între elemente? Care
elemente sunt determinante pentru respectarea termenului proiectului? Aceste răspun-suri
furnizează conducerii proiectului mijloace de evaluare a alterna-tivelor/opţiunilor la
îndemână pentru redresarea situaţiei.
− Utilizează o aşa-numită analiză de tip reţea a timpului drept metodă de bază
pentru determinarea forţei de muncă, a materialelor şi a echipamentelor şi, totodată,
pentru furnizarea mijloacelor de verificare a progresului făcut în desfăşurarea proiectului.

13
 − Furnizează structura de bază pentru prezentarea rapoartelor de informare.

− Evidenţiază interdependenţele dintre elementele sale.

− Permit exerciţii de genul “Ce se întâmplă dacă…”.
− Identifică cel mai lung traseu sau drumul critic.
− Permit stabilirea termenelor pentru efectuarea analizelor de risc.

II.3. Scopul metodelor Pert/CPM

Scopul principal al folosirii metodelor PERT/CPM îl reprezintă identificarea corectă a

activităţilor critice şi furnizarea către manager cel puţin a următoarelor informaţii:
− care activităţi sunt critice;
− care activităţi sunt necritice;
− ce rezervă de timp au activităţile necritice pentru a nu deveni critice.

Managementul prin excepţie presupune exercitarea controlului doar asupra

activităţilor critice (la proiecte foarte mari, care implică mii de activităţi, nu se pot
supraveghea toate acestea, ci numai cele care au o importanţă determinantă asupra duratei
de timp necesară terminării proiectului).

II.4. Asemanari si deosebiri intre metodele Pert si CPM

􀂃 Metoda PERT este o metodă probabilistă; ea foloseşte trei estimări ale

timpului, cu ajutorul cărora calculează probablilistic o durată estimată.
􀂃 Metoda CPM este o metodă deterministă; ea foloseşte doar o singură estimare a
timpului, ceea ce duce la o precizie mai bună.
􀂃 Metoda PERT permite calculul riscului în ceea ce priveşte terminarea
proiectului, în timp ce metoda CPM nu permite aceasta.
􀂃 Ambele metode permit folosirea activităţilor fictive pentru construirea reţelei.
􀂃 Metoda PERT se foloseşte mai ales în cazul proiectelor de cercetare-dezvoltare,
unde riscurile în calculul duratelor de timp au o mare variabilitate. Îndeplinirea totală a
proiectelor de cercetare-dezvoltare este aproape imposibil de determinat, cu excepţia unor
evenimente intermediare.
􀂃 Metoda CPM se foloseşte mai ales în cazul proiectele de construcţie care sunt
dependente de resurse şi se bazează pe estimări de timp foarte exacte. La aceste
proiecte îndeplinirea procentuală se poate determina cu o acurateţe rezonabilă, iar
taxarea clientului se poate face pe baza procentajului de îndeplinire a proiectului.
􀂃 Extensii ale acestor metode permit şi coordonarea şi optimizarea resurselor
(forţa de muncă, utilaje/echipamente).

14
II.5. Avantajele metodelor Pert/CPM

􀂃 Planificarea detaliată sub forma unei reţele. Echipa de management al

proiectului este obligată să planifice lucrările în detaliu şi să definească tot ce trebuie
efectuat pentru atingerea la timp a obiectivului proiectului. Crearea reţelelor şi analiza
drumului critic evidenţiază interdependeţele şi zonele cu probleme care nu sunt nici
evidente, nici bine definite prin alte metode de planificare.
􀂃 Comunicarea eficientă între membrii din cadrul organizaţiei şi cu participanţii
externi la proiect, precum şi delegarea clară a responsa-bilităţilor privind timpii de
execuţie a activităţilor.
􀂃 Controlul şi monitorizarea eficientă, prin depistarea activităţilor critice şi
orientarea pe urmărirea lor. Aceste metode determină unde anume trebuie făcut efortul
maxim astfel încât termenului de execuţie al unui proiect să fie respectat.
􀂃 Evaluarea efectelor schimbărilor în program.
􀂃 Identificarea aspectelor cu potenţial de a produce dificultăţi (activităţi critice
sau în apropierea condiţiilor critice).
􀂃 Utilizarea adecvată a resurselor, prin redistribuirea celor excedentare în zonele
cu probleme.
􀂃 Replanificarea - în scopul reducerii întârzierilor - prin depistarea şi corectarea
devierilor de la planificarea iniţială.
􀂃 Percepţie uşoară a desfăşurării proiectului prin vizualizarea sa sub formă
schematică şi înţelegerea facilă a succesiunii elementelor componente de către
decidenţi/executanţi.
􀂃 Implementarea pe calculator – avantajoasă mai ales la proiecte mari.
􀂃 Suport pentru adoptarea deciziilor – metodele permit verificarea eficacităţii
altor variante de execuţie (cu rapoarte diferite între timpi şi costuri etc.)
􀂃 Metoda PERT permite specificarea probabilităţilor de realizare la termen, în
avans sau cu întârziere.
􀂃 Metoda CPM permite evaluarea compromisului timp – cost (efectul costului
mărit pentru reducerea timpului de execuţie fată de costul în condiţii normale pentru
unele/toate activităţile).

II.6. Dezavantajele metodelor Pert/CPM

Din păcate, aceste metode nu sunt şi lipsite de dezavantaje. Complexitatea lor se
adaugă problemelor de implementare. Prin urmare de cele mai multe ori aceste metode
devin foarte costisitoare şi greu de folosit în cazul proiectelor complexe, de mare
anvergură.
Alte dezavantaje în folosirea metodelor PERT şi CPM sunt:
− efort mare în ceea ce priveşte munca şi timpul necesare aplicării lor;
− reducerea posibilităţii de a lua decizii la nivelul conducerii superioare;
− lipsa datelor istorice pentru estimarea costurilor;
− premisa resurselor nelimitate poate fi neadevarată;
− existenţa unei nevoi prea mari pentru detalii.

15
 II.7. Etapele planificarii proiectelor prin metodele Pert/CPM

În cadrul capitolului 1 s-au prezentat etapele/fazele/procesele unui proiect în

ansamblu. În etapa de planificare/proiectare/organizare se trece la abordarea schematică
(sub formă de reţea/diagramă) a proiectului. Din punct de vedere al acestui tip de
abordare, managementul proiectelor se poate reduce la trei etape majore, care la rândul
lor presupun o serie de paşi (fig.I.2.7.1).
Asupra acestor paşi se vor axa explicaţiile şi aplicaţiile prezente în subcapitolele şi
paragrafele următoare.

1. Analiză proiect şi împărţirea pe subproiecte şi activităţi

2. Succesiune şi precedenţă activităţi
3. Evaluare timp/cost activităţi
4. Construire reţea
5. Analiză activităţi
6. Analiză evenimente
7. Monitorizare şi control (timp şi cost)
8. Utilizarea resurselor

16
 CAPITOLUL III

DIAGRAMA GANTT SI
GRAFICUL DRUMULUI CRITIC

III.1.NOTIUNI INTRODUCTIVE

Diagrama Gantt este o diagramă cu bare care arată relaţia dintre activităţi de-a
lungul timpului. În cadrul diagramei, pe veticală sunt listate activităţile componente ale
proiectului, iar în orizontală, prin bare, sunt reprezentate duratele acestora la scara
timpului în ordinea de desfăşurare impusă de relaţiile de precedenţă.In diagrama Gantt
activităţile sunt clasificate în două categorii, şi anume, activităţile critice (cu limie dublă)
şi activităţile necritice (cu linie simplă).

Metoda Drumului Critic – CPM este o metodă lucrează cu timpi bine

determinaţi, asociaţi fiecărei activităţi şi permite, totodată, atât estimarea costurilor, cât şi
a timpului de execuţie a proiectului. Este o metodă deterministă, care permite controlul
timpului şi costului de execuţie a unui proiect, prin determinarea drumului critic al
acestuia.

Metoda PERT este o metodă foloseşte trei durate de timp asociate fiecărei
activităţi (optimistă, pesimistă şi cea mai probabilă), formând o medie ponderată, care
reprezintă durata aşteptată/estimată (v. § 2.3.2.3). Astfel, timpul de execuţie a unui
proiect este calculat pe baza teoriei probabilităţilor. Metoda PERT este deci o metodă
probabilistă bazată pe distribuţia beta pentru timpul fiecărei activităţi şi pe o distribuţie
normală pentru durata de timp estimată, metodă ce permite planificarea şi controlul
timpului de execuţie a întregului proiect. Ea poate fi vazută ca o extensie a graficului
Gantt.

III.2. Aplicatii:
METODE MODERNE DE ORGANIZARE A PRODUCTIEI

Presupunem în formă simplificată planificarea unei lucrari-transport de alimente

in strainatate in conditiile în care proiectul are un caracter determinist (duratele
activităţilor componente sunt precis calculate funcţie de anumite cantităţi de resurse ce
urmează a fi alocate), conform activitatilor programate, prezentate in tabelul III.1.

17
Se cere:
a) schema tehnologica a procesului de productie,
b) planificarea proiectului,
c) programarea desfăşurării în timp,

a) Schema tehnologica a procesului de productie-transport alimente in Iran a firmei de

transport SC.ALEXTRANS

Figura III.1.

18
 Nr. Denumirea activităţii Simbol Relaţii de Durata
crt. precedenţă (zile)
1. Preluarea comenzii Pc - 1
2. Pregatirea comenzii Pr Pc 2
3. Incarcarea marfii Im Pr 1
4. Transportul marfii Tm Pr,Im 5
5. Descarcarea marfii Dm Tm 1
6. Receptia comenzii Rc Dm,Tm 1

Total 11 zile

Tabel III.1.

b) Planificarea proiectului:

19
 Programarea desfăşurării în timp a proiectului presupune realizarea unui set de
activităţi ce au în vedere:
(1) stabilirea ordinii de desfăşurare a activităţilor în funcţie de relaţiile de
precedenţă dintre acestea;
(2) determinarea termenelor de început şi de sfârşit ale acestora funcţie de o
anumită dată la care se doreşte începerea proiectului sau funcţie de o
anumită dată la care se doreşte terminarea acestuia;
(3) analiza utilizării costurilor şi a altor resurse implicate în realizarea
proiectului.
c) Stabilirea ordinii de desfăşurare în timp a activităţilor se poate realiza fie prin
diagramele GANTT fie prin modelarea în reţea.
O diagramă Gantt este o diagramă cu bare care arată relaţia dintre activităţi
de-a lungul timpului. În cadrul diagramei, pe veticală sunt listate activităţile componente
ale proiectului, iar în orizontală, prin bare, sunt reprezentate duratele acestora la scara
timpului în ordinea de desfăşurare impusă de relaţiile de precedenţă.
Se observa din diagrama Gantt că activităţile sunt clasificate în două
categorii, şi anume, activităţile critice (cu limie dublă) şi activităţile necritice (cu linie
simplă).
Activităţile a căror rezervă de timp este nulă se numesc activităţi critice, iar
drumul complet de activităţi critice formează drumul critic. Durata drumului critic este
durata totală minimă în care se poate realiza proiectul în condiţiile date ale duratelor
activitătilor.
Atenţia managementului în derularea proiectului va trebui acordată în
principal activităţilor critice, deoarece depăşirea termenelor de realizare a acestora va
conduce la depăşirea termenului iniţial calculat, de finalizare a proiectului.
Observaţie: Într-un proiect pot exista mai multe drumuri critice.
Modelarea în reţea este o metodă mai formală decât diagramele Gantt.
Aceasta presupune reprezentarea grafică printr-o reţea (de aceea se numeşte modelare în
reţea) a activiţăţilor funcţie de relaţiile de precedenţă impuse acestora, şi calcularea
parametrilor de timp aferenţi derulării proiectului.

Diagrama Gantt este prezentată în figura III.2.

activitati

20
 Pc

Pr

Im

Tm

Dm

Rc

timp/zile
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Se poate observa din diagrama Gantt că:

- durata totala a proiectului nu este 11 zile, ci de 10 zile, de unde rezulta avantajele
utilizarii acestei metode de programare a productiei, in sensul organizarii activitatilor
functie de timp si de relatiile de precedenta dintre acestea
- activităţile unui proiect, clasificate în două categorii, şi anume, activităţile
critice (cu limie dublă) şi activităţile necritice (cu linie simplă).
La baza modelării în reţea se află teoria grafurilor. Prin graf se înţelege o
funcţie formată dintr-o mulţime de elemente şi o mulţime de perechi ale elementelor din
prima mulţime. Reprezentat grafic, un graf are un număr de noduri (mulţimea de
elemente) şi un număr de arce orientate (mulţimea perechilor de elemenete) care
formează o reţea, pentru care se vor utiliza în continuarea acestui material denumirile de
reţea de proiect sau graf de proiect.
Reţeaua care descrie desfăşurarea proiectului în modelarea în reţea poate fi
executată în două moduri, acestea fiind şi metodele de bază ale modelării în reţea, şi
anume: Critical Path Method (CPM) sau metoda drumului critic care utilizează
reprezentarea activităţilor prin arce iar nodurile reprezintă momentele de început şi de
sfârşit a fiecărei activităţi.
Se va prezenta în continuare metoda CPM şi regulile de reprezentare utilizând această
metodă, cu exemplificare pe proiectul ales ca exemplu.
Pentru structura proiectului de transport alimente in Iran a firmei SC.ALEXIS,
reţeaua va fi:

21
 Pr Im
Pc

Tm

Dm Rc

Metoda drumului critic CPM figura III.2.

Se defineşte drum într-un graf de proiect o succesiune de activităti. Drum

complet într-un graf de proiect reprezintă o succesiune de activităţi dintre evenimentul
(nodul) iniţial de începere a proiectului şi evenimentul (nodul) final de terminare a
proiectului.

BIBLIOGRAFIE

22
1) Bank J. – The Essence of Total Quality Management, Prentice Hall, London,
Great Britain, 1992;

2) Ciurea S.; Drăgulănescu N. – Managementul calităţii totale,

Editura Economică, Bucureşti 1996;

3) Crosby P.B. – Quality is Free, McGraw-Hill Book Company Inc.,New York 1984;

4) Diaconescu I. - Aspecte economice ale calităţii produselor în economia de piaţă,

în “Managementul calităţii şi protecţia consumatorilor”, vol.1,
Centrul editorial –poligrafic A.S.E., Bucureşti 1997;

5) Drăgulănescu N. - De la calitatea controlată la calitatea totală,

Editura Alternative, Bucureşti 1996

23