andri

ei

sobei noaptea pe când viscoleşte

scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
albastră vreascurilor de aluni
n zbor fantastic a poveştilor minuni.

măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;

tele-n frunte care trec pe punţi de aur;
ca gândul; iată zmei înaripaţi
n mari palaturi mândre fete de-mpăraţi.

drăvane care vin din neagra lume,

umea albă feţi-frumoşi cu falnic nume;
l de lapte toate zânele din rai...
Pepelea, tupilat în ilori de mai.

e m-atrage, dar pe mine ce mă-ncântă

nzeana!... în cosită floarea-i cântă.
au pe gânduri şi la ea privesc uimit,
viu aminte de-o minune ce-am iubit!