LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ

CONTEMPORANĂ
(Fonetică, Vocabular, Gramatică, Sinteze)
 А В R E V I E R I
aabs. = absolut CT = propoziţie subordonată circumstanţială de timp
Ac. = acuzativ CŢ = propoziţie subordonată circumstanţială condiţională
асе. = accentuat
act. = (diateza) activă CV = propoziţie subordonată circumstanţială concesivă
adj. = adjectiv; adjectival CZ = propoziţie subordonată circumstanţială de cauză
adv. = adverb; adverbial; (coordonare) adversativă D. = dativ
apoz. = apoziţie; appziţional dem. = demonstrativ
aprop. = de apropiere dep. = de depărtare
art. = articol; articulat det. = determinat; determină
AT = propoziţie subordonată atributivă dezv. = dezvoltat(ă)
atr. = atribut diat. = diateză
c.ag. = complement de agent disj. = (coordonare) disjunctivă
C.A.G. = propoziţie subordonată completivă de agent egal. = de egalitate .
encl. .= enclitic
e.p.s. = element predicativ suplimentar
card. = cardinal expr. = expresie, exprimat
c.c.cţ. = complement circumstanţial condiţional f. = formă
c.c.cum. = complement circumstanţial cumulativ fem. = feminin
C.CUM. = propoziţie subordonată circumstanţială cumulativă G. = genitiv
c.c.cv. = complement circumstanţial concesiv gen. = genitival
cc.cz. = complement circumstanţial de cauză gr. = grad de comparaţie
c.c.exc. = complement circumstanţial de excepţie hot. = hotărât
c.c.instr. = complement circumstanţial instrumental i. = incidenţă
cel. = complement circumstanţial de loc imp. = imperfect
c.c.m. = complement circumstanţial de mod ind. = indicativ
c.c.rel. = complement circumstanţial de relaţie inf. = infinitiv
c.c.sc = complement circumstanţial de scop infer. = de inferioritate
c.c.soc. = complement circumstanţial sociativ int. = interogativ
c.c.t. = complement circumstanţial de timp intranz. = intranzitiv
c.d. = complement direct invar. = invariabil
CD = propoziţie subordonată completivă directă înt. = de întărire
С. ЕХС. = propoziţie subordonată circumstanţială de excepţie juxt. = (coordonare prin) juxtapunere
c.i. = complement indirect loc. = locuţiune
CI = propoziţie subordonată completivă indirectă masc. = masculin
C.INSTR. = propoziţie subordonată circumstanţială instrumentală m.m.c.p. = mai mult ca perfectul
CL = propoziţie subordonată circumstanţială de loc n. = neutru
CM = propoziţie subordonată circumstanţială de mod N. = nominativ
CNS = propoziţie subordonată circumstanţială consecutivă nеасс. = neaccentuat
com. = comun neart. = nearticulat
comp. = comparativ neg. = negativ(ă)
concl. = (coordonare) conclusive nehot. = nehotărât
conj. = conjuncţie; conjunctiv nereg. = neregulat
coord. = coordonare; coordonat(ă); coordonator(e) nom. = nominal
cop. = (coordonare) copulativă num. = numeral
C.REL. = propoziţie subordonată circumstanţială de relaţie ord. = ordinal
CS = propoziţie subordonată circumstanţială de scop (finală) P. = propoziţie principală
C.SOC. = propoziţie subordonată circumstanţială sociativă part. = participiu
 pas. = pasivă
p.c. = perfectul compus
pers. = persoană; personal IZVOARE
pl. = plural
pos. = posesiv
poz. = pozitiv
PR = propoziţie subordonată predicativă
pred. = predicat; predicativ
PR. SUPL.= propoziţie-predicativă suplimentară
prep. = prepoziţie I.Al. Brătescu-Voineşti = I.Al. Brătescu-Voineşti, Niculăiţă Minciună
prez. = prezent I.L. Caragiale = I.L. Caragiale, Căldură mare
procl. = proclitic G. Coşbuc = George Coşbuc, Vara
pron. = pronume; pronominal I. Creangă = Ion Creangă, Amintiri din copilărie
prop. = propoziţie Al. Davila = Alexandru Davila, Vlaicu-Vodă
p.s. = perfectul simplu
refl. = reflexiv(ă) Gala Galaction = Gala Galaction, La Vulturi!
reg. = regent; regulat O. Goga = Octavian Goga, Plugarii
rel. = relativ C. Hogaş = Calistrat Hogaş, Singur
SB = propoziţie subordonată subiectivă Emil Isac = Emil Isac, Minerul
sec. = secundară N. Labiş = Nicolae Labiş, Mama
sg. = singular Fănuş Neagu = Fănuş Neagu, Dincolo de nisipuri
subord. = subordonat(ă) Marin Preda = Marin Preda, O oră din august
subst. = substantiv; substantival
sup. = superlativ M. Sadoveanu = Mihail Sadoveanu, Neamul Şoimăreştilor
super. = de superioritate Marin Sorescu = Marin Sorescu, Astfel
s.v.g. = schimbarea valorii gramaticale Nichita Stănescu = Nichita Stănescu, Noi
term. = terminaţie G. Topârceanu = George Topârceanu, Rapsodii de toamnă
tranz. = tranzitiv Al. Vlahuţă = Alexandru Vlahuţă, Ţara. Poporul
V. = vocativ
var. = variabil V. Voiculescu = Vasile Voiculescu, Imn muncii
verb. = verbal
Aceste texte au fost extrase din Dumitru Săvulescu, Limba română.
Lecturi literare. E.D.P., Bucureşti, 1990.
Pentru alte texte, după numele autorului se indică titlul operei.
 FONETICA
a) Aceeaşi literă poate nota sunete (foneme) diferite:
SUNET. LITERĂ. ALFABET Literele с şi g, dacă nu sunt urmate de literele h, e, i
notează sunete care se rostesc ca în cuvintele carte, acord, respectiv
gară, ogradă (lingviştii notează aceste sunete k, g).
Literele с şi g, dacă sunt urmate de literele e, i pot reda sau
F o n e t i c a este o ramură a lingvisticii care studiază sunete care se rostesc ca în cuvintele cerb, cisternă, gem, girant
sunetele vorbirii, adică ale limbajului articulat, specific omului, (lingviştii notează aceste sunete c, g, iar e, i sunt sunete independente)
urmărind structura acustică a sunetelor, modul cum se produc, se sau redau un singur sunet (deci literele e, i nu marchează sunete
combină sau se modifică. independente), după cum se poate vedea la despărţirea lor în silabe:
Spre deosebire de fonetică, f o n o l o g i a , o disciplină ceas (o silabă), melci (o silabă), geam (o silabă), fragi (o silabă).
mai nouă, face abstracţie de faptul că sunetele pot avea mai multe b) O singură literă poate reprezenta simultan două sunete:
variante şi studiază fonemele (sunetele-tip), adică acele unităţi sonore Astfel litera x reprezintă atât grupul de sunete ks (ca în cuvintele
care au funcţia de a diferenţia cuvintele între ele, aşa cum se excepţie, excursie, prefix, sufix), cât şi grupul de sunete gz (ca în
întâmplă, de pildă, cu m, l, r, s, t, în seria de cuvinte mac, lac, rac, cuvintele examen, exemplu, exerciţiu), pe care mulţi vorbitori îl
sac, tac. pronunţă, tot ks crezând că aşa e bine. Pentru pronunţarea corectă a
Dominate încă de un spirit tradiţionalist, manualele şcolare cuvintelor se pot consulta îndreptarul ortografic, ortoepic şi de
păstrează însă vechea terminologie şi de aceea se folosesc sunet cu punctuaţie al Academiei Române, ediţia din 1995, G. Beldescu,
sensul de „fonem" şi fonetică cu sensul de „fonologie". Ortografie, ortoepie, punctuaţie (1982), Dicţionarul ortografic,
Cuvintele sunt alcătuite din silabe, iar acestea din sunete ortoepic şi morfologic al limbii române (1989) - cu observaţia că
(foneme). ultimele două lucrări nu reflectă modificările ortografiei din 1993 – şi
În scris sunetele sunt redate prin litere, care, aşezate într-o Flora Şuteu, Elisabeta Şoşa, Dicţionar ortografic al limbii române
anumită ordine, formează a l f a b e t u l unei limbi. (1994), care notează şi transcrierea fonetică, deci pronunţarea, corectă a
Alfabetul limbii române cuprinde 31 de litere: cuvintelor.
c) Grupurile de litere ch, gh urmate de literele e sau i reprezintă
aA dD iI mM rR uU două sunete (e, i îşi păstrează calitatea de sunete independente) în
ăĂ eE îÎ nN sS vV cuvinte ca:
â fF jJ oQ şŞ wW pachet (6 litere, 5 sunete)
bВ gG кК pP tT xX chitanţă (8 litere, 7 sunete)
cC hH lL qQ ţŢ yY gheţuş (6 litere, 5 sunete)
zZ ghindă (6 litere, 5 sunete)
Alteori aceleaşi grupuri de litere marchează un singur sunet
În general litera corespunde unui sunet, ca în cuvintele elev (5 (notat de lingvişti k', g') după cum se poate remarca la despărţirea în
sunete, 5 litere) şi casă (4 sunete, 4 litere). Există însă numeroase
silabe:
situaţii care demonstrează că litera nu trebuie confundată cu sunetul
unchi (o silabă; 5 litere, 3 sunete)
(fonemul): unghi (o silabă; 5 litere, 3 sunete)
chiar (o silabă; 5 litere, 3 sunete)
14 ghiară (două silabe; 6 litere, 4 sunete)
15
 d) Acelaşi sunet poate fi redat, în scris, prin litere diferite:
Sunetul î este redat în mod curent prin litera î la începutul ori la
sfârşitul cuvântului (început, întrebuinţare, a coborî, a hotărî) sau
după prefix (neîncetat, reîntrebuinţare) şi prin litera â în interiorul
cuvântului (adânc, pâine, România).
Sunetul с este redat prin litera с în carte, curaj, acar etc., prin
litera к în kaliu., kilogram, kilometru etc., şi mai rar prin litera q în
Qatar (se pronunţă catar).
Sunetul v este notat atât prin litera v în vapor, avion, a avansa
etc., dar şi prin litera w în watt, Weber, Wolf etc.
Deşi limba română are o scriere fonetică, adică scriem aproape
cum vorbim, s-a putut observa că între literă şi sunet (fonem) nu
există întotdeauna o echivalenţă deplină.
Sistematizând situaţiile discutate mai sus se poate ajunge la
următoarele concluzii:
1. În mod obişnuit o literă notează un singur sunet (fonem) aşa
cum este cazul literelor a = a (sac), ă = ă (măr), â = î (România),
b = b (bine), d = d (dac), f = f (foc), j = ž (jar), 1=1 (leu), m = m
(moş), n=n (nuc), p = p (pom), r = r (rac), s = s (suc), ş = š (şarpe),
t = t (tren), ţ = ts (ţap), v = v (vară), z = z (zonă).
2. Literele e, i, о, и, с, g, h au următoarele valori:
e: - vocala e (ev)
- diftongul ie (el, ei, ele, este, eram, e etc.) .
- semivocală (pleacă)
- literă ajutătoare în combinaţiile ce, ge, che, ghe înainte de
o vocală (tăcea, geam, cheamă, gheaţă)
i: - vocala i (in)
- vocala i nesilabică (la sfârşitul cuvântului când marchează
înmuierea consoanei finale ca în lupi, pomi, lucrezi, chemi) -
semivocala i în diftongi (iepure, саi)
- literă ajutătoare în combinaţiile ci, gi, chi, ghi înainte de o
vocală (ciumă, giuvaer, chior, ghiol) sau la sfârşitul
cuvântului (unchi, unghi)
o: - vocala o (pom)
- semivocala o în diftongi (soare) sau în triftongi
(lupoaică)
16
u: - vocala и (urs)
- semivocala и în diftongi (legau) sau în triftongi (loveau)
c: - consoana к înainte de vocală (în afară de e, i) şi înainte
de consoană (car, cravată)
- consoana č înainte de e, i (ceapă, ciur)
- consoana k' în combinaţia ch+e, i (chel, chip)
g: - consoana g înainte de vocală (în afară de e, i) şi înainte de
consoană (gală, grav)
- consoana ğ înainte de e, i (gest, giruetă)
- consoana g' în combinaţia gh+e, i (ghem, ghiveci)
h: – consoana h (harnic)
– literă ajutătoare în combinaţiile ch+e, i şi gh+e, i ,(rachetă,
chiuvetă, gheretă, ghiocel)
Literele k, q, w şi у sunt folosite în nume proprii străine (Kiev,
Qatar, Washington, Yemen) sau în neologismele cu o circulaţie
internaţionala, având următoarele valori:
k: – consoana к înainte de vocală (afară de e, î) şi înainte de
consoană (kaki, kripton)
– consoana k' înainte de e,i (keramit, kilometru)
q: – consoana к (guasar, quarc)
w: – consoana v (watt)
– semivocala и (western, whisky)
y: – vocala i (hobby)
– semivocala i (yoga)
Litera x notează grupul de sunete (foneme) ks (taxi, box) sau gz
(exemplu, examen, exerciţiu).
17
 VOCALE. SEMIVOCALE. CONSOANE
După cum am văzut, cuvintele sunt alcătuite din silabe, iar
acestea din sunete, pe care le notăm cu ajutorul literelor.
Sunetele articulate sunt fenomene fizice care se caracterizează
prin tărie, înălţime, durată şi timbru. Ele iau naştere atunci când aerul
expirat din plămâni intră în vibraţie şi îşi modifică caracteristicile în
funcţie de obstacolele pe care le întâlneşte în drumul său: laringele,
coardele vocale, cavitatea bucală (limba, palatul sau cerul gurii, uvula
sau omuşorul, dinţii şi alveolele lor, buzele).
Sunetele sunt de două feluri: v o c a l e (aerul intrat în
vibraţie nu întâlneşte nici un obstacol în timp ce parcurge laringele,
coardele vocale şi cavitatea bucală) şi c o n s o a n e (aerul
întâlneşte diferite obstacole).
V o c a l e l e sunt, sunete continue, deci cu o durată lungă,
care se rostesc fără ajutorul altor sunete. Limba română are 7 vocale:
a, e, i, o, u, î, ă.
Unele vocale sunt î n t r e g i , sau p l e n i s o n e , şi pot
forma singure o silabă (a-cru, e-ra-tă, i-lo-gic, o-pe-ră, u-ra-gan) sau
împreună cu una sau mai multe consoane (ca-să, spre, în-co-tro).
Alte vocale, în anumite condiţii fonetice, pot fi şi
s e m i v o c a l e , care nu pot să formeze singure o silabă, ci se
asociază cu o vocală alcătuind diftongi sau triftongi (vom vedea, mai
jos, ce se înţelege prin diftongi şi triftongi). Dintre cele 7 vocale ale
limbii române a, ă, î sunt întotdeauna plenisone, iar celelalte 4 vocale
(e, i, o, u) pot fi atât plenisone, deci capabile să formeze singure o
silabă, cât şi semivocale, după cum se poate observa din exemplele
care urmează.
18
E este vocală plenisonă sau silabică în cuvintele elev (e-lev),
cetate (ce-ta-te), prevedere (pre-ve-de-re) şi semivocală în cuvintele
ceaţă (cea-ţă), lucrează (lu-crea-ză), verdeaţă (ver-dea-ţă).
I apare ca vocală plenisonă sau silabică în cuvintele mină, (mi-
nă), plimbare (plim-ba-re), codri (co-dri) şi ca semivocală în
cuvintele iarnă (iar-nă), mai (mai), măturoi (mă-tu-roi).
O apare ca vocală plenisonă sau silabică în cuvintele om (o
silabă), colonel (co-lo-nel), concert (con-cert) şi ca semivocală în
cuvintele moară (moa-ră), soare, (soa-re), culoare (cu-loa-re).
U apare ca vocală plenisonă sau silabică. în cuvintele urs (o
silabă), bunătate (bи-nă-ta-te), drumeţ (dru- meţ) şi ca semivocală în
cuvintele ou (ou), cadou (ca- dou), erou (e- rou).
După cum s-a putut observa, semivocalele nu pot fi rostite
singure şi de aceea ele nu pot alcătui o silabă decât împreună cu o
vocală plenisonă.
C o n s o a n e l e , spre deosebire de vocale, care sunt
sunete continue, sunt sunete ale vorbirii formate mai ales din
zgomote care iau naştere sau prin închiderea şi apoi deschiderea
bruscă a cavităţii bucale, fie prin strâmtarea drumului, pe care îl
străbate aerul în vibraţie. Consoanele nu pot fi rostite singure, ci cu
ajutorul unei vocale.
Limba română are 22 de consoane, pe care lingviştii le
notează astfel: b, k, č, k', d, f, g, ğ, g', h, j, 1, m, n, p, r, s, š, t, ts, v, z
(vezi cap. Sunet, literă, alfabet)
19
 DIFTONG. TRIFTONG. HIАТ
Dacă despărţim în silabe (vezi cap. Silaba) cuvântul moară
(moa - ră) observăm, că în prima silabă vocala a este precedată de
semivocala o. Acest grup de două sunete diferite (dintre care
unul este vocală, iar celălalt este semivocală), care se pronunţă în
aceeaşi silabă, se numeşte d i f t o n g .
Dacă vocala urmează după semivocală, diftongul se
numeşte u r c ă t o r sau a s c e n d e n t .
Diftongii urcători sau ascendenţi sunt:
ea: aleargă (a-lear-gă), seară (sea-ră), vedea (ve-dea);
ia: iarbă (iar-bă), iască (ias-că), iarnă (iar-nă);
ie: iepure (ie-pu-re), iertare (ier-ta-re), piedică (pie-di-că);
io: iod (iod), iblă (io-lă), Iorgu (Ior-gu);
iu: Aiud (A-iud), iute (iu-te), studiu (stu-diu);
oa: boală (boa-lă), coală (coa-lă), toată (toa-tă);
uă: nouă (no-uă), plouă (plo-uă), rouă (ro-uă).
Dacă vocala este urmată de o semivocală, diftongul se
numeşte с o b o r â t o r sau d e s c e n d e n t .
Diftongii coborâtori sau descendenţi sunt:
ai: pai (pai), rai (rai), haimana (hai-ma-na);
ei: mei (mei), tei (tei), suveică (su-vei-că);
ii: cutii (cu-tii), copii (co-pii);
ăi: clăi (clăi), săi (săi), tigăi (ti-găi);
îi: căpătâi (că-pă-tâi), rămâi (ră-mâi), mâine (mâi-ne);
oi: muşuroi (mu-şu-roi), ploi (ploi), noi (noi);
ui: pui (pui), nimănui (ni-mă-nui), văzui (vă-zui);
au: august (au-gust), băgau (bă-gau), sau (sau);
eu: corifeu (co-ri-feu), leu (leu);
iu: argintiu (ar-gin-tiu), fiu (fiu), geamgiu (geam-giu).
20
Dacă despărţim în silabe cuvântul vedeau observăm că silaba a
doua (deau) cuprinde în afară de vocala a şi două semivocale e şi u:
Grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale
care se pronunţă în aceeaşi silabă se numeşte t r i f t o n g .
Triftongii au de obicei structura:
semivocală + vocală + semivocală ca în cuvintele beau, vreau,
trăiau, trăiai, lupoaică etc., în timp ce structura
semivocală + semivocală + vocală apare mult mai rar, ca de
pildă în cuvintele leoarcă, inimioară.
La despărţirea în silabe a cuvântului poezie (po-e-zi-e)
remarcăm că vocalele alăturate oe şi ie fac parte din silabe diferite
(ele nu se rostesc împreună, în aceeaşi silabă). Acest fenomen poartă
denumirea de h i a t, prin care se înţelege întâlnirea în interiorul
aceluiaşi cuvânt a două vocale care fac parte din silabe diferite.
Vocale în hiat întâlnim şi în cuvintele următoare: aer (a-er),
alcool (al-co-ol), cooperativă (co-o-pe-ra-ti-vă), zoologie (zo-o-lo-gi-
e), ştiinţă (şti-in-ţă), poet (po-et), teatru (te-a-tru), naţiune (na-ţi-u-
ne) etc.
O b s e r v a ţ i e : Întrucât rostirea vocalelor în hiat solicită un
efort suplimentar din partea vorbitorilor se observă în ultima vreme
tendinţa de a rosti greşit cuvintele zoologie, alcool, cooperativă,
ştiinţă, ştiinţific, aspectuos, respectuos prin înlăturarea uneia dintre cele
două vocale în hiat (zologie, alcol, coperativă, ştintă, ştinţific,
aspectos, respectos!). Alteori se introduce o semivocală între cele
două vocale în hiat: poet (pronunţat greşit poiet), poezie (pronunţat
greşit poiezie), alee (pronunţat greşit aleie), idee (pronunţat greşit
ideie), muzee (pronunţat greşit muzeie), licee (pronunţat greşit, liceie)
etc. Ambele „soluţii“ trebuie evitate.
21
 ACCENTUL
Dacă despărţim în silabe cuvintele carte (car-te) şi scriitor
(scri-i-tor) se observă că, de fiecare dată, una dintre silabe se
pronunţă mai intens decât celelalte: este vorba de silabele car,
respectiv tor. Această pronunţare mai intensă sau pe un ton mai înalt
a unei silabe dintr-un cuvânt, sau a unui cuvânt dintr-o propoziţie sau
frază, se numeşte a c c e n t .
Spre deosebire de limba franceză, unde accentul stă
întotdeauna pe ultima silabă a cuvântului, şi de limba maghiară, unde
accentul stă întotdeauna pe prima silabă a cuvântului, limba română
are un accent l i b e r, în sensul că el nu are un loc fix, ci poate sta:
a) pe ultima silabă a cuvântului:
podea (po-deá)
popor (po-pór)
uşor (u-şór)
b) pe penultima silabă a cuvântului:
masă (má-să)
parte (pár-te) Timişoara
(Ti-mi-şóa-ra)
c) pe antepenultima silabă a cuvântului:
mătură (mă-tu-ră)
pătură (pă-tu-ră.)
repede (re-pe-de)
d) pe a patra sau a cincea silabă (numărată de la sfârşit spre
începutul cuvântului):
prepeliţă (pré-pe-li-ţă) nouăsprezece
(nó-uă-spre-ze-ce).
Deşi accentul este liber, se poate constata că cel mai frecvent
accentuarea se face pe penultima sau pe antepenultima silabă a
cuvântului.
Comparând flexiunea nominală şi cea pronominală cu flexiunea
verbală se observă anumite diferenţe în ceea ce priveşte accentul.
Astfel, în cazul substantivelor, accentul rămâne fix, aşa cum se
vede din compararea formelor gramaticale ale cuvântului stúdiu (N.
Ac. singular), stúdiului (G.D. singular), stúdii (N. Ac. plural),
stúdiilor (G.D. plural), care au accentul pe prima silabă (stú). Locul
accentului se schimbă doar în cazul unor neologisme ca rádio -
radióuri, zéro - zeróuri.
22
Spre deosebire de substantive şi pronume, în flexiunea verbelor se remarcă
frecvent schimbarea locului accentului:
aştept (aş-tept), aşteptăm (aş-tep-tăm), aşteptaserăm (aş-tep-tă-se-răm)
cânt (cânt), cântăm (cân-tăm), cântaserăm (cân-tá-se-răm)
studiez (stu - diéz), studiai (stu-diái), studiasem (stu-diá-sem).
Fiind liber, accentul are adeseori funcţia de a deosebi două cuvinte sau două
forme gramaticale diferite care însă au aceeaşi grafie.
Prima situaţie o ilustrăm cu perechile de cuvinte:
acele (pluralul substantivului ac) – acéle (pluralul pronumelui aceea);
copíi (pluralul substantivului copil) – cópii (pluralul substantivului copie);
compánie (subunitate militară) - companíe („tovărăşie");
háină (substantiv) - haínă (adjectiv);
tórturi (plurarul substantivului tort)-tortúri (pluralul substantivului tortură);
véselă (adjectiv) – vesélă (substantiv) etc.
A doua situaţie poate fi exemplificată prin:
cântă (timpul prezent) – cîntă (timpul perfectul simplu);
fúgi (timpul prezent) – fugí (timpul perfectul simplu) etc.
Aceste cuvinte şi forme gramaticale se numesc o m o g r a f e şi nu trebuie
confundate cu omonimele, care au aceeaşi formă, dar şi aceeaşi structură sonoră,
adică se pronunţă la fel, ca de pildă cásă „locuinţă, clădire" şi cásă „locul unde
se fac plăţi" sau a semăná „a însămânţa" şi a semănă „a fi asemănător".
În limba română există şi cuvinte care au două variante de accentuare
áripă-arípă, bolnáv-bólnav, suntém-súntem, suntéţi- sủnteţi., dintre care doar
primele sunt corecte. Şi în cazul unor neologisme constatăm circulaţia unor
forme paralele, accentuate diferit datorită faptului că ele au fost împrumutate
din limbi diferite, doar primele fiind considerate corecte de Îndreptarul
ortografic, ortoepic şi de punctuaţie al Academiei: antíc-ántic, butélie-butelíe,
caractér-carácter, editór-editor, matúr-mátur, regizór-regízor, sevér-séver,
simból-símbol, vestibúl-vestíbul.
23
 SILABA

Dacă pronunţăm cuvântul carte remarcăm, fără nici o

- Silaba poate fi formată din:
greutate, că deschidem gura de două ori, adică grupăm sunetele care
a) un singur sunet (adică o vocală): acasă (a-că-să), operă
alcătuiesc cuvântul în două unităţi: car şi te. Prima unitate este
(o-pe-ră);
alcătuită dintr-o vocală (a) încadrată de două consoane (c şi r), iar a
doua unitate cuprinde o vocală (e) precedată de o consoană (t).
b) mai multe sunete (dintre care unul este vocală): cravată
Procedând în acelaşi fel observăm că în cuvintele acolo şi oraş
(cra-va-tă), rezolvare (re-zol-va-re);
prima unitate sonoră este alcătuită dintr-un singur sunet: vocala a,
respectiv vocala o. Aceste unităţi sonore, alcătuite dintr-o vocală sau
c) două cuvinte rostite împreună:
o grupare de sunete (dintre care unul este vocală) şi pronunţate cu
I-am spus că ne-am distrat grozav.
un singur efort respirator (adică cu o singură deschidere a gurii) sunt
numite s i l a b e .
d) un cuvânt împreună cu sfârşitul altui cuvânt :
Iat-o pe Ioana!
Cuvintele pot fi m o n o s i l a b i c e , adică alcătuite dintr-o
singură silabă: ac, bun, ou, rac, pic, sac, toc, unt etc., sau
e) un cuvânt împreună cu începutul altui cuvânt:
p l u r i s i l a b i с е , adică alcătuite din două sau mai multe silabe:
Ţi-aduci aminte?
antenă, (an-te-nă), bine (bi-ne), elev (e-lev), geografie (ge-o-gra-fi-
e), România (Ro-mâ-ni-a).
f) sfârşitul unui cuvânt împreună cu începutul altui cuvânt
(mai ales în limbajul poetic):
După accent, silabele se clasifică în silabe a c c e n t u a t e
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare...
(fiecare cuvânt are o s i l a bă accentuată) şi s i l a b e
(M. Eminescu).
n e а с с e n t u a t e : bán-că, cár-te, do-rín-ţă, ghi-ci-toá-re etc.
După p o z i ţ i a în cuvânt, silaba poate fi:

- silabă i n i ţ i a l ă : ac-cent, Bu-cu-reşti, e-xa-men etc.

- silabă m e d i a n ă : bi-bli-o-le-că, po-e-zi-e, u-ni-ver-sal etc.
- silabă f i n a l ă : а-сum, ling-vis-ti-că, u-ni-ver-si-ta-te etc.

24 25
DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE
26 m la sfârşitul rândului, constatăm că un cuvânt format din mai multe
silabe trebuie segmentat astfel încât ultima parte a lui să fie scrisă în
De rândul următor. Această segmentare nu se poate face oricum, la
multe întâmplare, ci trebuie să se ţină seama de anumite reguli.
ori,
când I. Reguli care se bazează pe pronunţare:
De Grupurile vocalice se despart astfel:
multe 1. vocalele în hiat fac parte din silabe diferite: a-er, a-u-tor,
ori când po-et, co-o-pe-ra-ti-vă etc.
ajunge 2. diftongii şi triftongii fac parte din aceeaşi silabă: ar-gin-tiu,
bu-toi, face înaintea consoanei: a-pă, pe-re-te, ra-pid, ta-tă etc.
dum- La fel se procedează dacă înaintea consoanei se află un diftong (doi-
nea-ta, nă, pui-că, te-mei-nic) sau un triftong (cre-ioa-ne, lu-poai-că).
moa- Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează o singură
ră, ro- consoană: u-re-che, un-gher.
mâ- Litera x notează două consoane (cs sau gz), dar este considerată o
neas- unitate şi deci este tratată ca o consoană între două vocale: a-xi-o-mă,
că; cu- e-xem-plu, e-xa-men, ta-xi.
le- 2. când două consoane apar între vocale, despărţirea se face
geau, între cele două consoane: ac-ţi-u-ne, or-bi-tor, ver-ti-cal etc.
le-oai-
că, vo- 27
iau etc.
În ceea
ce
priveşt
e
consoa
nele şi
grupuri
le
conson
antice
trebuie
respect
ate
următo
arele
reguli:
1
. când o
consoa
nă este
între
două
vocale,
despărţ
irea se
 3. despărţirea se face în faţa celor două consoane, dacă prima Trebuie să arătăm că există şi situaţii în care cuvintele nu se
dintre ele este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua este l sau r: o-blic, despart la capăt de rând:
a-cru, co-dru, a-flu, a-pro-pi-a, te-a-tru, e-vla-vi-e. - cuvintele compuse din abrevieri literale: ONU, UNESCO etc.;
4. când trei consoane apar între vocale, despărţirea se face de - abrevierile unor formule curente: a.c. (anul curent), am.
obicei între prima şi a doua consoană: fil-tra, lin-gvist, ob-ştesc etc. (ante meridian), p.m. (past meridian), î.e.n. (înainte de era noastră),
5. dacă cele trei consoane între vocale sunt lpt, mpt, mpţ, ncs, nct, ncţ, ş.a.m.d. (şi aşa mai departe) etc.;
ndv, rct, rtf, stm despărţirea se face între a doua şi a treia consoană: - numeralele ordinale notate prin cifre romane sau arabe: al V-
sculp-tor con-junc-ţi-e lea, a 5-a etc.
somp-tu-os sand-vici Se recomandă, de asemenea, să nu se despartă la capăt de rând:
re-demp-ţi-u-ne arc-tic
sfinc-şii jert-fă - silabele iniţiale sau finale formate dintr-o singură vocală
рunс-tu-a-ţi-e . ast-ma-tic (a-cru, su-i);
- abrevierea literală a prenumelui de numele de familie
6. patru sau cinci consoane între vocale se despart între
prima şi a doua consoană: (I. Popescu);
con-struc-tor - cuvintele compuse şi grupurile ortografice scrise cu cratimă,
mon-stru dacă locul despărţirii coincide cu locul cratimei (bun-gust, du-te);
Foarte rar despărţirea se face între a doua şi a treia consoană,
în cuvintele tung-sten, ang-strom, horn-blen-dă, pentru că grupările de - notaţiile abreviate ca 10 km, 3 kg, art. 1 etc.
consoane ngs, nbl sunt greu de pronunţat în limba română.
II. Reguli care se bazează pe structura morfologică a cuvintelor:

În căzul cuvintelor formate prin compunere sau prin derivare

cu prefixe şi sufixe, despărţirea în silabe trebuie să ţină seama de
elementele lor constitutive:
a) cuvinte compuse:
ast-fel (nu as-tfel); de-spre (nu des-pre); drept-unghi (nu drep-
tunghi); port-a-vi-on (nu por-ta-vi-on) etc.
b) cuvinte derivate cu prefixe:
an-or-ga-nic (nu a-nor ga-nic); dez-or-ga-ni-za (nu de-zor-ga-
ni-za); in-e-gal (nu i-ne-gal); sub-li-ni-a (nu su-bli-ni-a) etc.
c) cuvinte derivate cu sufixe:
sa-vant-lâc (nu sa-van-tlâc); vârst-nic (nu vârs-tnic)

28
29
 EXERCIŢII

1. Analizaţi structura fonetică a cuvintelor următoare şi VOCABULARUL

stabiliţi numărul de litere şi de sunete:
agent, aspru, bucium, cărţi, cinci, chenar, deputaţi, examen,
exterior, farmec, geantă, general, gheaţă, ghem, ghimpe, hanorac,
invincibil, însuţi, meci, ochelari, senatori, tinichigiu, vechi.
2. Despărţiţi în silabe versurile următoare şi analizaţi
structura fiecărei silabe (vocală, semivocala, diftong, triftong,
vocale în hiat, consoană):
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
(M. Eminescu, La steaua)
3. Despărţiţi cuvintele următoare în silabe şi arătaţi care
sunt regulile pe care le-aţi aplicat:
aeroport, bacalaureat, contraargument, electrotehnică, astru,
antarctic, delincvent, funcţional, contraindicat, descoperire,
preocupare, actual, naţiune.
4. Explicaţi de ce cuvintele următoare au fost
despărţite astfel în silabe:
a-fec-tu-os, par-tid, con-trar, ma-es-tru, sim-plu, ling-vis-ti-că, in-o-
pe-rant.
5. Folosind Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de
punctuaţie, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii
române sau Dicţionarul ortografic al limbii române, arătaţi cum se
accentuează corect cuvintele:

intím sau íntim, uníc sau únic, fenomén sau fenómen, diplómă sau
díplomă, epócă sau épocă.

30

30
 STRUCTURA VOCABULARULUI
V o c a b u l a r u l cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o
limba. Astfel, limba română are aproximativ 120 000 de cuvinte
(dacă socotim şi variantele, numărul lor ajunge la aproximativ 140
000 de cuvinte). Un dicţionar care inventariază şi explică toate
cuvintele din limba română, în curs de realizare, este Dicţionarul
limbii române, din care au apărut, până acum, literele M-T.
Dicţionarele destinate marelui public se opresc doar la cuvintele
aflate în uz, renunţând la arhaisme, regionalisme, la termenii de
strictă specialitate din domeniul ştiinţei şi al tehnicii. Astfel,
Dicţionarul limbii române moderne (1958) are 49.649 de cuvinte,
Dicţionarul explicativ al limbii române (1975) cuprinde 56.568 de
cuvinte, (Supliment, 1988, adaugă 11 000 de cuvinte), numărul lor
fiind mai redus în Mic dicţionar al limbii române (1974) de Ana
Canarache şi Vasile Breban, Dicţionar şcolar (1976, 1995) de
Dumitru I. Hâncu sau Dicţionarul limbii române pentru elevi (1983),
coordonat de Luiza şi Mircea Seche.
Nu toate cuvintele sunt la fel de importante, unele fiind
folosite mai frecvent şi de către toţi vorbitorii, altele mai rar.
Din punct de vedere al frecvenţei şi al importanţei pe care o
au pentru comunicarea între vorbitorii unei limbi, vocabularul se
împarte în:
a) fondul de bază (numit şi fondul lexical principal sau
vocabularul fundamental);
b) masa vocabularului (sau restul vocabularului).
Între cele două compartimente nu există graniţe exacte.
Fondul de bază include aproximativ 1 500 de cuvinte, care
denumesc noţiuni fundamentale sau ajută la exprimarea relaţiilor
sintactice, fără ele comunicarea nefiind posibilă.
32
În general, pentru ca să facă parte din fondul de bază, cuvintele trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
1. să fie cunoscute şi folosite foarte frecvent de toţi vorbitorii;
2. să fie vechi în limba română;
3. să aibă mai multe înţelesuri (dacă denumesc noţiuni);
4. să fie bază pentru cuvinte noi (prin derivare, compunere si schimbarea valorii
gramaticale), expresii şi locuţiuni.
Astfel de la om, moştenit din limba latină, s-au format prin derivare, de la forma
de singular, omuşor (cu sufixul -uşor), omuleţ (cu sufixul -uleţ), neom (cu prefixul ne-),
iar de la forma de plural, omenesc (cu sufixul -esc), omenie (cu sufixul -ie), a omeni (cu
sufixul -i), omeneşte (cu sufixul -este), omenire (cu sufixul -ire) şi altele. Acest cuvânt
intră şi în structura a numeroase expresii şi locuţiuni ca:- om cu om, de la om la om, a fi
la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face (pe cineva) om, a se face
om etc.
De la mână, moştenit din limba latină, s-au format cuvintele derivate mânuţă (cu
sufixul -uţăj, mănuşoară (cu sufixul -uşoară), mănuşă (cu sufixul -uşă), a mânui (cu
sufixul -ui),- cuvântul compus îndemână, de la care s-au format îndemânatic (cu sufixul
-atic), îndemânare (cu sufixul -are). Acest cuvânt apare şi în numeroase expresii şi
locuţiuni, dintre care amintim: o mână (de oameni), mână în mână, mână de la mână, a
fi pe mâna cuiva, a da pe mână, a pune mâna, a avea mână, a fi în mână, a nu da
vrabia din mână.
Buză, păstrat din limba traco-dacilor, are următoarele derivate: buzişoară (cu
sufixul -işoară), buzoaie (cu sufixul -oaie), buzat (cu sufixul -at); el apare şi în
numeroase expresii: a rămâne cu buzele umflate, a-şi muşca buzele (de necaz), a se
linge pe buze, a se şterge pe buze, a-i crăpa buza după ceva, a lăsa buza în jos etc.
Lista celor aproximativ 1500 de cuvinte care alcătuiesc fondul de bază al
vocabularului limbii române a fost stabilită de acad. Al. Graur (1954).
Cuvintele din fondul de bază denumesc:
1. obiecte uzuale: ac, aţă, car, ceas, cerc, ciocan, cui, cuţit, masă, oală, pat,
plug, roată, sapă, scară, scaun, şurub, topor, vas etc.;
2. acţiuni, stări: a alerga, a avea, a bea, a cădea, a certa, a curge, a dovedi, a
face, a fi, a hrăni, a intra, a ieşi, a îmbrăca, a încălţa, a începe, a închide, a învăţa, a
judeca, a lua, a lucra, a lumina, a mirosi, a mânca, a odihni, a paşte, a răspunde, a
ridica, a supăra, a teme, a trăsni, a ustura, a vinde etc.;

3. părţi ale corpului omenesc: barbă, burtă, buză, cap, cot,
deget, dinte, gât, gură, limbă, măsea, nas, ochi, os, palmă, păr, picior,
piele, piept, sânge, spate, trup, umăr, unghie, ureche etc.;
4. animale şi păsări: berbec, bou, broască, cal, capră, câine,
cocoş, cuc, găină, gâscă, iapă, iepure, lup, măgar, miel, mânz, oaie,
peşte, porc, raţă, şarpe, şoarece, urs, vacă, viţel, vulpe, vultur etc.;
5. arbori şi fructe: alună, brad, cireş, fag, măr, nuc etc.;
6. culori: alb, albastru, galben, negru, roşu, verde;
7. relaţii de familie: babă, băiat, bărbat, bătrân, copil, fecior,
femeie, fiu, frate, ginere, mamă, neam, nene, nepot, socru, soră, soţ,
tată, unchi, văr;
8. alimente, băuturi: apă, brânză, carne, colac, fasole, lapte,
mazăre, miere, mămăligă, pâine, unt etc.;
9. zilele săptămânii, anotimpurile: luni, marţi, miercuri, joi,
vineri, sâmbătă, duminică, iarnă, primăvară, vară, toamnă.
Tot din fondul de bază al vocabularului mai fac parte:
1. pronume: acel, acest, alt, ăst, care, ce, cine, el, eu, mă, meu,
nimeni, nimic, noi, nostru, nouă, o, său, se, tău, tu, voi, vostru;
2. numerale: un(o), doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt,
nouă, zece, sută, mie;
3. adverbe: acolo, acum, aici, atât, ba, bine, chiar, când, cât,
cum, da, înainte, înapoi, înăuntru, mai, mâine, nu, parcă, sus, tot,
totuşi, unde;
4. prepoziţii: a, către, cu, de, din, după, fără, în, între, întru, la,
pe, pentru, până, prin, spre, sub etc.;
5. conjuncţii: că, căci, ci, cum, dacă, dar, de, deci, deşi, iar,
încât, însă, ori, sau, să, şi etc.;
6. interjecţii: hai, iacă, na, zău.
Masa vocabularului cuprinde:
1. a r h a i s m e l e , adică cuvinte care au ieşit din uz:
agă, arnăut, bir, căminar, firman, hatman, paşă, polcovnic, spătar etc.;
34
2. n e o l o g i s m e l e (cuvinte împrumutate recent): abataj,
abonament, acostament, acumula, acvariu, anvelopă, asfalt, bacalaureat,
baterie, bec, cadran, calorifer, decan, decanta, decor, defileu, definiţie,
echipaj, ecran, embargo, far, fermoar, general, hol, ideal, ilustraţie,
impozit, independenţă, lentilă, lexicon, lichid, magnet, manetă, nişă, nivel,
nord, oficiu, olimpiadă, paravan, rampă, rată,reper, robinet, sanatoriu,
schiţă, sejur, sondă, talie, tarif, taxi, televizor, universitate etc.;
3. t e r m e n i i t e h n i c o - ş t i i n ţ i f i c i :
complement, diateză, frază, predicat, propoziţie, topică etc. (lingvistică),
binom, catetă, cosinus, ecuaţie, logaritm, teoremă etc. (matematică),
centrifug, centripet, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, refracţie,
sincrofazotron, tranzistor etc. (fizică), acid, acrilat, anilină, hidroliză, ion,
nitrat, polimerizare, solubil etc. (chimie), adenom, alergie, amnezie, benign,
bisturiu, incizie, infarct, malign, plagă etc. (medicină), avocat, delincvent,
jurisconsult, procuror, tribunal, uzufruct (drept) etc. Sunt socotiţi termeni
tehnici cuvintele cu care denumim unelte, dispozitive, maşini şi piesele lor
componente, procese de fabricaţie etc. Astfel, în industria de automobile apar
cuvinte ca acumulator, alternator, ambreiaj, bloc motor, bobină de inducţie,
bujie, capotă, carburator, caroserie, cutie de viteză, delcou, etrier, filtru (de
benzină, de aer), jantă, habitaclu, pompă (de apă, de benzină, de ulei),
rezervor de benzină etc.
4. r e g i o n a l i s m e (cuvinte folosite pe o arie geografică
restrânsă): păpuşoi, buhai, ciubote, colţuni etc. (Moldova), bolând, cătană,
imală etc. (Transilvania), bumb, cotarcă, şpais, ştrimf etc. (Banat) etc.;
5. c u v i n t e l e a r g o t i c e (cuvinte folosite de grupuri
sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur): diriga (diriginta),
magu (magnetofonul), profu (profesorul) în limbajul elevilor, a ciordi, a
umfla, a şparli, a mangli (a fura), biştari, mălai, lovele (bani), pârnaie,
mititica, universitate (închisoare) în limbajul răufăcătorilor etc.;
6. t e r m e n i i de j a r g o n (cuvinte folosite pentru a
afişa o pretinsă superioritate): bonsoar, bonjur, darling, madam, mersi etc.
35
 EXERCIŢII
1. Subliniaţi arhaismele cu o linie,
regionalismele cu două linii, iar neologismele cu o linie
întreruptă:
absurd, activ, agă, aliotman, baril, biofizică, butcă, ÎMBOGĂŢIREA VOCABULARULUI
caimacan, cascadă, cioareci, ciubotă, ciubucciu, clop,
complex, cucuruz, curechi, dardă, descriptiv, dijmă, De-a lungul evoluţiei sale limba română s-a îmbogăţit permanent cu
dolman, emerit, eolian, fain, foraibăr, gealat, giubea,
glod, goz, hatman, hibernare, husar, ienicer, ilău, cuvinte noi. Cele mai multe cuvinte noi au fost create de la cuvinte care existau
imanent, lapidar, leică, lobdă, lubeniţă, mahmudea, deja în limba română, prin derivare, compunere şi schimbarea valorii
mameluc, metropolă, musai, musaip, nectar, nefer, gramaticale, procedee numite mijloace interne. Altă cale, externă, de îmbogăţire
palan, piparcă, piscină, postelnic, raclă, regulament,
sâneaţă, spahiu, ţintirim, vizir. a vocabularului, la fel de importantă, o constituie împrumutarea cuvintelor din
alte limbi şi adaptarea lor (fonetică şi gramaticală) la normele limbii române.
2. Găsiţi, pe coloana din dreapta, sinonimele
arhaismelor următoare:
caftan ordin
firman decret
iatagan puşcă
iminei acrobat
jalbă manta
pehlivan reclamaţie
peşcheş colonel
polcovnic sabie
sâneaţă pantofi
ucaz cadou
 MIJLOACE INTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

1. DERIVAREA
Procedeul prin care se formează un cuvânt nou cu ajutorul sufixelor sau al
prefixelor se numeşte d e r i v a r e .

a) DERIVAREA CU PREFIXE
Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa
rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou.

36 37

36
 Limba română are 86 de prefixe, dar cele mai frecvente sunt:
des-(dez): a descalifica, a desface, a despăgubi etc.
a dezgropa, a dezlega, a dezumfla etc.
în-(îm-): a înconjura, a întemeia, a înzăpezi etc.
a îmboboci, a împietri, a împovăra etc.
ne-: neapărat, neom, nestatornic etc.
răs-(răz-): răscopt, răsfăţa, răsturna etc.
răzbate, răzgândi etc.
re-: recunoaşte, reda, reorganiza etc.
OBSERVAŢII:
1. Prefixul în- devine îm- când cuvântul
de bază începe cu consoanele p, b;
2. Prefixele des-, răs- devin dez-,
respectiv răz-, când cuvântul de bază începe
cu consoanele b, d, g, I, m, n, r, v sau cu o
vocală.
După s e n s u l pe care îl atribuie cuvintelor formate cu ajutorul
lor, prefixele sunt de mai multe feluri, dintre care amintim:
1. prefixe privative (cu sensul „fără, lipsit de")
des-(dez-): desface, dezlega, dezlipi etc.
de-: desăra, deşira, deşurubaetc.
а- (ап- în faţa unei vocale): apatrid, asimetric, analfabet,
anorganic etc.
2. prefixe negative
ne-: neatenţie, nefiresc, neîncetat etc.
in-i(im-); incorect, indisciplină, insucces, impartial,
impermeabil, impur etc.
3. prefixe iterative (cu sensul „repetare“)
râs- (răz-): răsciti, răscumpăra, răzgândi etc. re-:
reacoperi, reciti, reintra etc.
4. prefixe care exprimă ideea de superlativ
arhi-: arhicunoscut, аrhiîncărcat, arhiplin etc.
extra-: extrafin, extraplat, extraurgent etc.
hiper-: hipercorect, hipersensibil, hipertehnicizat etc.
supra-: supraaglomerat, supraelastic, supraveghea etc.
ultra-: ultraelegant, ultramodern, ultrascurt etc.
Observaţie: Numeroşi termeni tehnico-ştiinţifici sunt formaţi cu
elemente de compunere1, care în limba de origine sunt cuvinte
independente: aero-(aer“), auto-(„însuşi, maşină"), biblio-(„carte"),
bio-(„viaţă"), cardio-(„inima"), climato-(„climă"), demo-(„popor"),
dermato-, dermo-(„piele"), di- („de două ori"), epistemo- („cunoastere"),
fungi-(„ciupercă"), geo-(„pământ”), hemo-(„sânge"), hipo-(„referitor la
cal), homo-(ото-) („acelaşi"), hidro(„apă"), iso-(izo-),(„egal, la fel"),
macro-(„mare"), micro-(„mic"), morfo-(„formă"), moto-(„cu motor"),
oftalmo („ochi, vedere"), onto-(„fiinţă"), orto-(„corect, adevărat"), port-
(„poartă, ţine"), pseudo-(„fals"), rino-(„nas"), semi-(„pe jumătate"),
speo-(„peşteră"), uni-(„unul singur"), vice-(„în loc de, locţiitor,
adjunct”), zoo-(„animal"), care se recunosc după terminaţia -o, poli-
(„mai mult"), tele-(„departe"). Cuvintele de acest tip se încadrează la
cuvintele formate prin compunere.
b) DERIVAREA CU SUFIXE
Sufixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează după
rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. Dintre cele peste 700 de
sufixe, cele mai frecvente pot fi grupate astfel:
1. Clasificarea morfologică a sufixelor:
a) sufixe substantivale (cuvântul derivat cu sufix este un substantiv):
- ar: bucătar, fierar, strungar etc.
- easă: croitoreasă, lăptăreasă, mireasă, etc.
- ime: muncitorime, prospeţime, ţărănime etc.
- iţă: casieriţă, fetiţă, port/fă etc.
- uş: culcuş, gălbenuş, urcuş etc.
b) sufixe adjectivale (cuvântul derivat cu sufix este un adjectiv):
- esc: pământesc, românesc, tineresc etc.
______--------------
O listă completă a acestor elemente de compunere, numite şi
p r e f i x o i d e , în Formarea cuvintelor în limba română, vol. I,
Compunerea , de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan, Editura Academiei, 1970,
p. 241-260.
39
38
 - iu: argintiu, ruginiu, vişiniu etc.
- os: botos, dureros, furios etc.
c) sufixe verbale (cuvântul derivat cu sufix este un verb):
- a: brăzda, înflora, înnoda etc.
- i: coti, înflori, întineri etc,
- iza: muşamaliza, româniza, orăşeniza etc.
- ui: chintui, înfăptui, mânui etc.
d) sufixe adverbiale (cuvântul derivat cu sufix este un adverb):
- eşte: bărbăteşte, româneşte, vitejeşte etc.
- iş: chiorîş, cruciş, pieptiş etc.
- mente: moralmente, realmente, socialmente etc.
2. După sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat, sufixele
sunt de mai multe tipuri, dintre care amintim:
a) sufixe augmentative:
- an: băietan, golan, grăsan etc.
- oi: băieţoi, butoi, lădoi etc.
- oaie: căsoaie, lădoaie, scânduroaie etc.
b) sufixe diminutivale:
- aş: copilaş, motănaş, trandafiraş etc.
- el: scaunel, tinerel, uşurel etc.
- ică: burtică, mâncărică, prăjiturică etc.
- iţă: blăniţa, odăiţă, penită etc.
- uş: căţeluş, greieruş, viţeluş etc.
- uţ: gărduţ, pătuţ, trenuţ etc.
- uleţ: geruleţ, săculeţ, steguleţ etc.
c) sufixe pentru denumirea agentului (cel care face o
acţiune):
- ar: argintar, fierar, sifonar etc.
- aş: arcaş, nuntaş, poştaş etc.
- giu: grataragiu, reclamagiu, scandalagiu etc.
- ist: ceferist, fochist, gornist etc.
- tor: ascultător, fumător, muncitor etc.
d) sufixe pentru însuşiri:
- ar: familiar, insular, stelar etc.
- aş: codaş, fruntaş, nărăvaş etc.
- ist: idealist, realist, umanist etc.
- os: fricos, lunecos, mucos etc.
- at: buzat, catifelat, pistruiat etc.
- esc: muncitoresc, sărbătoresc, tineresc etc.
- iu: auriu, pământiu, tuciuriu etc.
40
e) sufixe pentru denumiri abstracte:
- are: înfăţişare, întrebare, repetare etc.
- ere: părere, scădere, vedere etc.
- ire: iubire, privire, simţire etc.
- ătate: bunătate, singurătate, vecinătate etc.
- eală: acreală, oboseală, păcăleală. etc.
f) sufixe pentru denumirea unei colectivităţi:
- et: brădet, făget, tineret etc.
- ime: muncitorime, studenţime, ţărănime etc.
- iş: aluniş, păpuriş, zmeuriş etc.
g) sufixe care indică modalitatea:
- eşte: copilăreşte, franţuzeşte, nebuneşte etc.
- iş: curmeziş, făţiş, pieziş etc.
h) sufixe pentru nume proprii de familie:
- escu: Ionescu, Popescu, Văcărescu etc.
- еапи: Munteanu, Severineanu, Văleanu etc.
O b s e r v a ţ ie: Cuvintele formate cu elementele de
compunere -atlon („probă, exerciţiu"), -bal („minge"), -icid
(„care ucide"), - dezie („care împarte"), -enal („la un număr
de ani"), -fil („care iubeşte"), -fug („care fuge, alungă,
respinge"), -fob („care urăşte, respinge, căruia îi e frică
de..."), -for („care duce, poartă"), -gramă („scriere,
înregistrare"), -log („cuvânt, vorbire, care studiază"), -mestru
(„lună"), -pedie („educaţie"), -plan („care pluteşte"), -pol
(„dreptul de a vinde"), -polă („oraş"), -scop („care priveşte,
examinează"), -tecă („dulap, sertar, colecţie") etc. (care în
limba de origine sunt cuvinte independente) se încadrează
la cuvintele compuse.1
2. COMPUNEREA
Limba se poate îmbogăţi cu cuvinte noi şi prin c o m p u -
n e r e, procedeu prin care din două sau mai multe cuvinte, fie prin
alăturare, fie prin contopire, se creează un cuvânt nou:
1
O listă completă a acestor elemente de compunere, numite şi sufixoide, în
Formarea cuvintelor in limba română, vol. I, Compunerea, de Fulvia
Ciobanu şi Finuţa Hasan, Editura Academiei, 1970, p. 241-260.
41
 - cuvinte compuse prin alăturare: inginer-şef, nou-născut,
prim-ministru, o sută doi, ca să, de la etc.
- cuvinte compuse prin contopire: untdelemn (unt+de+lemn),
cumsecade (cum+se+cade), oarecare (oare+care) etc.
- cuvinte compuse din iniţiale sau abrevieri: Asirom
(Asigurările Române), C.F.R (Caile Ferate Române), Tarom
(Transporturi aeriene române), Comaliment (Comerţ cu alimente),
Peco (Petrol comerţ) etc.
Substantivele pot fi compuse din:
- substantiv+substantiv: rochiţa-rândunicii, fierar-betonist, zi-
muncă etc.
- substantiv+prepoziţie+substantiv: drum-de-fier, Vălenii de
Munte etc.
- adjectiv+substantiv: bunăvoinţă, rău-făcâtor, rea-voinţă etc.
- verb+substantiv: papă-lapte, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne
etc.
Adjectivele pot fi compuse din:
- adjectiv+adjectiv: galben-verzui, social-politic, tehnico-
ştiinţific etc.
- adverb+adjectiv: bine cunoscut, nou-născut etc.
- adverb+participiu negativ: nemaiauzit, nemaiîntâlnit,
nemaivăzut etc.
Numeralele cardinale propriu-zise (excepţie unu-zece, sută, mie,
milion) şi colective sunt formate prin compunere:
- numeral+numeral: douăzeci, patruzeci, optzeci etc.
- numeral+prepoziţie+numeral: unsprezece, paisprezece,
nouăsprezece etc.
- numeral+conjuncţie+numeral: douăzeci şi unu, patruzeci şi
cinci etc.
- adjectiv+numeral: tustrei, tuspatru etc.
Pronume formate prin compunere: dânsul, dumneata, celălalt,
altcineva, oricare, fiecare, cineva etc.
Verbe formate prin compunere: autocaracteriza, automutila,
pirograva, telecomanda etc.
Adverbe formate prin compunere: acasă, alături, departe,
deseară, devreme (prepoziţie+substantiv), iarăşi, totuşi (ad-
verb+pronume), alaltăieri, altcândva (adjectiv pronominal+adverb),
astă-iarnă, astă-seară, astă-noapte (adjectiv+substantiv) etc.
Prepoziţii compuse: de la, de prin, de peste, despre etc.
Conjuncţii compuse: ca să, fiindcă, întrucât, încât etc.
3. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE
Prin acest procedeu, numit şi conversiune, cuvântul nou se
formează prin trecerea lui de la o parte de vorbire la alta. Astfel, pot
deveni substantive: adjectivele (frumosul în artă), numeralele (ora
două, nota zece), pronumele (în sinea mea, eul liric), verbele la modul
participiu (Cititul îţi lărgeşte orizontul) şi adverbele (Binele pe care
mi 1-a făcut e mare).
Prin schimbarea valorii gramaticale pronumele de întărire,
posesive, demonstrative, nehotărâte, negative, interogative şi relative
pot deveni adjective:
Eu însumi l-am ajutat.
Casa mea are o grădină cu flori.
Această carte m-a cucerit.
Oricare prieten te poate ajuta.
Nici un efort nu este prea mare.
Ce carte ţi-ai cumpărat?
Nu ştiu care drum este de preferat.
Adjectivul poate deveni adverb în contexte ca:
Ea desenează frumos.
Toate corurile din concurs au cântat armonios.
Substantivele care denumesc momentele zilei, zilele săptămânii şi
anotimpurile prin articulare devin adverbe:
Ziua învăţăm, iar seara ne uităm la televizor.
Marţea avem educaţie fizică, iar joia avem dirigenţie.
Iarna mergem la patinoar, iar vara la ştrand.
Verbele la participiu devin adjective: jocuri câştigate, magazin
închis, probleme rezolvate etc.
MIJLOACELE EXTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A
VOCABULARULUI
ÎMPRUMUTUL
De-a lungul dezvoltării sale, limba română şi-a îmbogăţit
vocabularul şi prin împrumutarea unor cuvinte din limbile popoarelor
sau din culturile cu care poporul nostru a intrat în contact.
42 43
 Din limbile slave, limba română a împrumutat cuvinte ca:
babă, bogat, bolnav, clopot, cocoş, deal, drojdie, gât, a iubi, luncă,
muncă, a munci, obraz, a plăti, plug, prieten, a, sfârşi, slab, slănină,
stomac, trup, vadră, veveriţă, zăpadă etc.
Limba română a împrumutat din limba greacă cuvinte ca: a
agonisi, arvună, carte, drac, farmec, folos, a economisi, ieftin, a
plictisi, prosop, zahăr etc., din limba turcă acadea, baclava, cafea,
cerdac, duşumea, musaca, pilaf, rahat, sarma, telemea etc., din limba
maghiară a bănui, a cheltui, cizmă, marfă, meşteşug, oraş, pildă, şoim
etc., din limba germană chelner, chiflă, corectură, crenvurşti,
glaspapir, grund, halbă, haltă, rucsac, din limba rusă combinat,
coraport, exponat, instructaj, mecanizator, procuratură, taiga etc., din
limba engleză computer, container, corner, fotbal, gag, greder, hi-fi,
hochei, iahting, jazz, motel, ofsaid, radarele, din limba v italiană
cuvinte ca allegro, bariton, bilanţ, duet, partitură, solo, valută,
virament etc.
Cele mai numeroase împrumuturi s-au făcut din limba latină
literară (în secolul al XIX-lea): cisternă, clar, a compune, a comuta,
condiţie, conflict, a decide, fabulă, familie, a fluctua, fond, fruct, glorie,
grad, gramatică, ideal, lactat, literă, pictor, rege, subtil, tezaur, a
traduce etc. şi din limba franceză: anatomie, angoasă, anihila,
ansamblu, astronaut, bazin, bec, benign, bibliografie, bujie, caiet,
candidat, carnaval, cibernetică, claxon, clor, coeficient, colaj, colegiu,
colesterol, constelaţie, conversa, cuplaj, dactilografia, etichetă,
facsimil, filament, frigider, furaj, gabarit, garaj, ghid, grava, gripă,
hemoragie, hiat, husă, intestin, pareză, periplu, perisabil, a raporta, a
redresa, refractar, a refrigera, scleroză, sculptor, seism, serviciu,
servietă, tartină, taxi, teatru, telescop, televiziune, uniformă, uzină,
uzură, vaccin, vademecum, valiză, variabil, vertij, vibraţie, volan etc.
FAMILIA LEXICALĂ
F a m i l i a l e x i c a l ă (numită şi familia de cuvinte) include
toate cuvintele care se pot forma de la un cuvânt de bază prin derivarea cu
sufixe şi prefixe, prin compunere şi prin schimbarea valorii gramaticale.
Astfel, de la verbul a cunoaşte se formează prin derivare cunoaştere (cu
sufixul -ere), cunoscător (cu sufixul -ător), cunoştinţă (cu sufixul -inţă).
Adăugând prefixul re- se obţin cuvintele a recunoaşte, recunoaştere,
recunoscător, recunoştinţă, iar cu ajutorul prefixului ne- se creează cuvintele
necunoaştere, necunoscător. Prin schimbarea valorii gramaticale participiul
cunoscut devine adjectiv (M-am întânit cu un om cunoscut), sau substantiv
(M-am întânit cu un cunoscut), iar adjectivul cunoscător se transformă în
substantiv (Un cunoscător apreciază operele de artă).
Dacă cercetăm structura cuvintelor care alcătuiesc o familie lexicală
observăm că ele au un element comun, în cazul nostru cunosc cu variantele
curtaşi, cunoaşt, denumit r ă d ă с i n ă. Pe altă parte, cuvintele" în discuţie
mai au un element comun. Dacă comparăm sensurile lor putem constata,
destul de uşor, că ele sunt
înrudite.
Iată şi alte familii lexicale.
Om include în familia sa cuvintele omuşor, omuţ, omet (formate prin
derivare din forma de singular), a omeni, omenie, omenesc, omenire, omenos,
neomenos, omeneşte (formate prin derivare din forma de plural).
Groapă are o familie lexicală din care fac parte gropuşoară, gropiţă,
gropan, gropoi, gropar, gropăreasă, gropiş, a îngropa, îngropare, a dezgropa,
dezgropare, îngropat (adj., subst.), neîngropat (adj., subst.), dezgropat (adj.,
subst.).
Adjectivul dulce are de asemenea o familie numeroasă: dulceaţă,
dulceag, dulcegărie, dulcişor, dulciuri, un dulce-o dulce (subst.), a îndulci,
îndulcire, îndulcit (adj.), neîndulcit, ca şi adjectivul lung: a lungi, lungime,
lungire, lungan, lungăreţ, lunguieţ, lunguleţ, lunguţ.
45
44
 EXERCIŢII

1. Formaţi verbe cu ajutorul prefixului în- (îm-) şi al sufixelor -a, -i

de la cuvintele următoare: boboc, curaj, fior, floare, galben, noapte,
nod, parte, podoabă, roşu.
2. Formaţi verbe cu ajutorul prefixului des-(dez-) din: a califica, a
centra, a compune, a cumpăni, a îngropa, a minţi, a organiza, a
păgubi, a robi, a umfla.
3. Formaţi substantive cu ajutorul sufixelor -ar, -ătate, -eţe, -ime,
-tor de la cuvintele: blând, fier, frumos, limpede, mult, oţel, rău, a scrie,
senin, străin, strung, şcolar, tânăr, a topi, a vinde.
4. Formaţi adjective cu sufixele -atic, -esc, -iu, -nic, -os de la
cuvintele: amar, castană, ceaţă, cenuşă, dar, moale, muncitor, pace,
pământ, primăvara, ploaie, singur, spate, şcolar, zi.
5. Construiţi şase propoziţii în care frumos, inteligent, repede să
fie, pe rând, adjective şi adverbe.
6. Construiţi cinci propoziţii în care substantivele dimineaţă, zi,
noapte, luni, vară să fie folosite cu valoarea adverbială.
7. Identificaţi procedeul (derivare, compunere, schimbarea
valorii gramaticale) prin care au fost create cuvintele
următoare: apus, arhicunoscut, ascuţitoare, băieţel, bănuţ,
binevoi, bolboroseală, brumăriu, cumsecade, douăzeci,
durere, fiecare, fiindcă, fiinţă, îngălbeni, învăţătură,
legătură, limpezi, muncitor, oarecum, răsărit, răuvoitor,
râuleţ, scurtătură.
8. Grupaţi în familii următoarele cuvinte: a bate, a crea,
a culege, a cunoaşte, zilnic, legătură, a înrădăcina, a
recunoaşte, a dezlega, bătaie, creator, culegător, cunoscut, zi,
răcitură, bătător, dezlegare, rădăcină, răcoare, cules, cunoscător,
ziulică, răcorit, creare, legăturica, a răzbate, rădăcinosm a recrea, zi-
muncă, cunoaştere, înră-dăcinat, a racoti, a reculege, recunoaştere, a
dezrădăcina, recreat, răceală, reculegere, nelegat, a străbate, dez-
rădăcinat, răcitor, recunoştinţă, zilişoară, rădăcinuta, rece,
necunoscător, zilier, a lega, bătătură, dezradacnare, răcire,
cunoştinţă, a răci.

46 47
 CUVINTE MONOSEMANTICE
ŞI POLISEMANTICE
Dacă raportăm forma cuvântului la conţinutul său, putem
observa că unele cuvinte denumesc obiecte, fiinţe, fenomene, însuşiri,
acţiuni, stări etc., adică au sens lexical (ele se numesc cuvinte n o ţ i o
n a l e), în timp ce altele, cum sunt prepoziţiile şi conjuncţiile, sunt
lipsite de sens lexical, având rolul unor instrumente gramaticale (ele
se numesc cuvinte relaţ i o n a l e ) .
Cuvintele care exprimă noţiuni au destul de rar un singur
înţeles (cuvinte m o n o s e m a n t i с e); de obicei ele au capacitatea
de a exprima mai multe înţelesuri (cuvinte polis e m a n t i c e ) .
Din prima categorie fac parte mai ales cuvintele noi,
împrumutate recent, în special neologismele din domeniul ştiinţei şi
al tehnicii. Acest lucru este explicabil, căci în acest domeniu al
activităţii umane comunicarea are nevoie de precizie şi exactitate.
Astfel de cuvinte sunt: -aselenizare, axiomă, biolog, bisturiu, calciu,
carburator, centrifug, dializă, excipient, filament, galvanizare, infarct,
litiu, mangan, neon, a obtura, periscop, radio, spectrometru, teoremă,
vacuum etc.
Cuvintele polisemantice sunt, în general, mai vechi în limbă şi
au ajuns la bogăţia de sensuri de astăzi datorită folosirii lor, de-a
lungul timpului, în contexte variate.
Astfel ochi are următoarele sensuri: organ al văzului; fiecare
dintre spaţiile libere ale unei ferestre; porţiune de teren („ochi de
pădure"); întindere de apă; buclă obţinută prin îndoirea unui fir;
orificiu la maşina de gătit, pe care se aşază cratiţele; mugur; fiecare
din petele colorate de pe penajul păunului; particulă rotundă de
grăsime care pluteşte pe un lichid; tub electronic („ochi magic“);
specialitate culinară preparată din ouă.
Cuvântul joc are sensurile: acţiunea de a juca; totalitatea pieselor care
servesc la jucat („joc de şah"); dans popular; întrecere sportivă („jocuri
olimpice"); acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru („joc de
scenă"); acţiune distractivă care angajeză sume de bani şi se bazează pe
calcul sau hazard („joc de cărţi“); lărgimea golului dintre două piese care
lucrează în contact.
După cum se poate observa din cele două exemple, cuvintele
p o l i s e m a n t i c e au mai multe sensuri, dar în cursul comunicării,
când sunt folosite în propoziţii sau fraze, ele au un singur înţeles. Nu toate
sensurile unui cuvânt sunt la fel de importante. Unul dintre sensuri, numit sens de
bază sau p r i n c i p a l , este mai vechi şi apare spontan în mintea
vorbitorilor la rostirea cuvântului. Celelalte sensuri, care s-au dezvoltat treptat,
se numesc s e n s u r i s e c u n d a r e .
Altă distincţie între sensurile unui cuvânt are la bază un criteriu stilistic,
care ia în considerare legătura directă sau indirectă dintre sensul cuvântului şi
realitatea denumită de acesta. Astfel cuvântul are un s e n s p r o p r i u ,
care denumeşte în mod direct obiectul, fiinţa, fenomenul sau acţiunea din
realitate, şi un sens f i g u r a t , care nu denumeşte, ci atribuie anumite
însuşiri prin raportarea la alte obiecte, fiinţe, fenomene sau acţiuni. Astfel,
cuvântul cerc, moştenit din limba latină, deci un cuvânt foarte vechi în limba
româna, are sensul propriu „figură geometrică plană formată din mulţimea
tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix". Din sensul propriu s-au
dezvoltat sensurile figurate: 1. nume dat unor obiecte în formă de linie
circulară (Copiii se joacă cu cercul); 2. disc gradat (cercul busolei); 3. grup de
oameni legaţi prin preocupări sau interese comune (cerc ştiinţific, cerc de
prieteni). Cuvântul masă, care are aceeaşi origine şi vechime, are sensul
propriu „mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă,
sprijinită pe unul sau mai multe picioare şi pe care se mănâncă, se scrie etc.".
Sensul figurat al cuvântului este „ceea ее se mănâncă; mâncare" şi îl întâlnim,
de exemplu, în propoziţia: Masa în tabără a fost excelentă.
Sensul figurat se naşte întotdeauna din sensul propriu şi are la bază de
obicei o comparaţie sau o metaforă. Acest lucru este evident în propoziţiile
următoare, în care cuvintele subliniate au sens figurat:
Vestea a provocat o explozie de bucurie.
Îînvăţătoarea noastră avea o privire caldă.
Răspunsurile lui curgeau unul după altul.
Din cele arătate rezultă că pentru precizia exprimării este necesară
cunoaşterea exactă a tuturor sensurilor pe care le au cuvintele polisemantice
şi că prin folosirea sensurilor figurate comunicarea are un plus de
expresivitate şi devine mai plastică.
49
48
 EXERCIŢII
1. Citiţi cu atenţie frazele următoare, selectate din
romanul Moromeţii de Marin Preda, precizaţi care sunt
sensurile verbului а ridica şi arătaţi care dintre ele este
sensul de bază:
a) Niculae se întoarse spre masă, ridică spre soru-sa o
privire care mocnea de ură şi apucă lingura în mână.
b) La iarnă preţul grâului are să se ridice de două ori
cât acum, va vinde şi va plăti atunci.
a) Ţugurlan se ridică de pe prag, apucă puşca şi se duse
cu ea în grădină.
d) - Asta nu mă priveşte! replică primarul ridicând puţin
vocea.
e) - După ce ridicăm case în Bucureşti, ne însurăm, bă,
Nilă, şi atunci venim colea în sat cu nevestele.
2. Înlocuiţi verbul a călca din propoziţiile următoare cu
unul potrivit ca sens, din stânga paginii:
a trece Copitele cailor calcă iarba.
a bătători De supărare nu-i calcă nimeni pragul.
a netezi Gospodina calcă rufele uscate.
3. Formulaţi câte două propoziţii în care fiecare dintre
cuvintele următoare să aibă sensuri diferite: ascuţit, dezvoltat,
galerie, interes, interior, lună, a (se) pregăti, slab, a (se) topi, a
transfera.
4. Formulaţi propoziţii în care cuvintele următoare să fie
folosite, pe rând, cu sens propriu şi cu sens figurat: coastă, a
dezlega, a se evapora, a (se) îndoi, a muri, a (se) naşte, a
pescui, a răsări, a săpuni, tulbure.
5. Consultaţi un dicţionar al limbii române şi extrageţi
cinci cuvinte polisemantice care au cel puţin trei sensuri şi
formulaţi cu ele propoziţii.
50
SINONIMELE
S i n o n i m e l e sunt cuvinte (sau expresii) cu forme diferite, care,
în anumite contexte, au înţeles apropiat sau foarte apropiat.
Simpla înşiruire a unor cuvinte – pe care le credem cu sens asemănător –
nu este suficientă ca să afirmăm că acele cuvinte sunt sinonime; numai
contextul ne ajută să vedem apropierile de sens, nuanţele, posibilităţile de
înlocuire a unui cuvânt cu altul. De aceea, unele dicţionare folosesc contexte
pentru explicarea cuvintelor.
La prima vedere, oricine spune că a alerga este sinonim cu a fugi şi poate
demonstra uşor că Am fugit spre şcoală echivalează cu Am alergat spre şcoală.
Cele două verbe se substituie, aici, aproape perfect. În alte contexte înlocuirea
nu mai este posibilă: Am fugit de tine nu se poate substitui cu Am alergat de
tine. Dacă schimbăm prepoziţia, cele două verbe devin din nou sinonime: Am
fugit la tine = Am alergat la tine. Folosind alte prepoziţii, situaţia se schimbă
din nou. Spunem: N-am fugit niciodată de la şcoală (cu sensul „n-am plecat”),
iar dacă folosim, în aceeaşi propoziţie, verbul n-am alergat, sensul este cu totul
altul.
Observăm deci că, pentru a înţelege şi pentru a utiliza corect sinonimele,
trebuie să cunoaştem bine sensurile cuvintelor (sensul propriu, sensul figurat,
sensul de bază, sensul sau sensurile secundare).
În lucrările ştiinţifice (matematică, fizică, chimie etc.) de regulă nu se
folosesc nici sinonime, nici cuvinte polisemantice, pentru că în stilul ştiinţific
este nevoie de precizie, de claritate - şi nu de expresivitate, ca în literatura
artistică sau în vorbirea de fiecare zi.
În vorbire are un mare rol şi intonaţia: ea poate să schimbe sinonimele în...
antonime. De exemplu, dacă rostim cu ton admirativ: Ai răspuns grozav! putem
înlocui adverbul cu foarte bine, excelent, minunat, extraordinar, teribil. Dar
dacă rostim fraza pe un ton ironic: Ai răspuns „grozav"!, acelaşi cuvânt (grozav)
intră în sinonimie cu rău, groaznic, penibil, lamentabil.
Şi semnele de punctuaţie ne ajută să înţelegem sensul folosit de autorul
comunicării. Folosirea ghilimelelor marchează (vezi exemplul de mai înainte) un
sens contrar celui obişnuit.
Aşadar, sinonimia oferă o mulţime de posibilităţi de exprimare nuanţată,
îngrijită, precisă. Aceasta ne impune să cunoaştem temeinic sensul de bază al
cuvintelor, precum şi sensu lsecundar, propriu sau figurat. în acest scop ne sunt
de un real ajutor, pe lângă dicţionarele explicative, şi Dicţionar de sinonime, sub
redacţia prof. univ. dr. Gh. Bulgăr, Editura Albatros, 1972, 1994, Dicţionar
analogic şi de sinonime de M. Bucă, I. Evseev, Fr. Kiraly, D. Craşoveanu, Livia
Vasiluţă, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978 şi Dicţionarul de sinonime al
limbii române de Luiza Seche şi Mircea Seche, Editura Academiei R.S.România,
1982.
51

EXERCIŢII
1. Citiţi în dicţionar explicaţiile date verbului а face şi
observaţi bogăţia sinonimică a acestuia.
2. Formulaţi contexte în care a face să fie sinonim cu a
alcătui, a întocmi, a fabrica, a construi, a clădi, a executa, a crea, a
câştiga, a produce, a determina, a lucra, a valora.
3. Procedaţi la fel cu verbul a fi, folosind sinonimele a exista,
a se afla, a se găsi, a proveni, a costa, a se întâmpla, a trăi.
4. Înlocuiţi cuvintele subliniate cu sinonimele lor: Şi fnălţând a
doua oară sabia, răcni aşa de cumplit, încât mazurii, înfricoşaţi,
smuciră frâiele şi se năpustiră pe poartă. (M. Sadoveanu)arele
cuvinte marinar, măiestrie, hotar, virtuozitate, târguială,
în serii pricepere, matelot. amorţeală, frontieră, meşteşug,
sinoni învoială, graniţă, iscusinţă, matroz, îndemânare,
mice: somnolenţă, dibăcie, corăbier,moleşeală,
extremitate, ingeniozitate, vaporean, abilitate, limită,
a) talent.
artă, b) a amâna, a duce, a modifica, a încuviinţa, a
tocme transfigura, a construi, a încetini, a înnoi, a deplasa,
ală, a aproba, a edifica, a tărăgăna, a transporta, a
torope preface, a consfinţi, a ridica, a lungi, a temporiza, a
ală, schimba, a căra, a îngădui, a clădi, a tergiversa, a
margi transforma, a purta, a înălţa, a permite, a face, a
ne, trena, a alcătui.
5. Grupaţi următoarele cuvinte în serii sinonimice:
a) artă, tocmeală, toropeală, margine, marinar, măiestrie, hotar,
virtuozitate, târguială, pricepere, matelot. amorţeală, frontieră,
meşteşug, învoială, graniţă, iscusinţă, matroz, îndemânare,
somnolenţă, dibăcie, corăbier,moleşeală, extremitate,
ingeniozitate, vaporean, abilitate, limită, talent.
b) a amâna, a duce, a modifica, a încuviinţa, a transfigura, a
construi, a încetini, a înnoi, a deplasa, a aproba, a edifica, a
tărăgăna, a transporta, a preface, a consfinţi, a ridica, a lungi, a
temporiza, a schimba, a căra, a îngădui, a clădi, a tergiversa, a
transforma, a purta, a înălţa, a permite, a face, a trena, a alcătui.
 OMONIMELE
Cuvintele care au formă identică, dar înţeles diferit se numesc
omonime.
Motocicliştii poartă cască, (cască - acoperământ de protecţie a capului)
El cască de plictiseală, (cască - deschide gura)
Planul a fost desenat pe hârtie de calc, (de calc = translucidă)
Eu calc mai apăsat, (calc = păşesc)
Spre deosebire de cuvintele polisemantice, ale căror sensuri sunt
înrudite, cuvintele omonime au sensuri îndepărtate, întrucât, de cele mai
multe ori, ele au etimologii (origini) diferite, adică provin fie din cuvinte
diferite din aceeaşi limbă (părx „plete" şi păr2 „pom", mare1 „care depăşeşte
dimensiunile obişnuite" şi таre2 „întindere de apă“ sunt moştenite din limba
latină), fie din cuvinte diferite din limbi diferite (lac1 „apă stătătoare“ este
moştenit din limba latină şi lac2 „vopsea" este împrumutat din limba germană,
par1 „lemn gros“ este moştenit din limba latină şi par2 „divizibil cu doi“ este
un împrumut din limba franceză).
Prin derivare de la unele omonime se pot forma alte lanţuri de
omonime: De la porumbi „plantă din familia gramineelor“ s-a "format
porumbar1 „loc unde se depozitează porumbul“, iar de la porumb2 „porumbel“
s-au format porumbar2 „adăpost pentru porumbei“ şi porumbar3 „specie de
uliu“, în timp ce de la porumbă „fructul porumbarului" s-a format porumbar4
„arbust sălbatic din familia rozaceelor".
Împrumuturile recente au intrat uneori în relaţie de omonimie cu
cuvinte mai vechi:
casă2 „birou sau loc pentru plăţi“ cu casă1 „clădire“, bob2 „sanie“ cu
bob1 „sămânţă de cereale, grăunte“, gol2 „introducerea mingii în poarta
echipei adverse“ cu gol1 „lipsit de, fără conţinut", milă2 „unitate de măsură a
distanţei care echivalează cu 1.609,3 m" cu milă1 „compasiune“, poliţă2 „act
financiar“ cu poliţă1 „etajeră“, ramă2 „vâslă“ cu ramă1 „cadru în care se pune
un tablou“, rasă2 „grup de indivizi de aceeaşi specie; fiecare din grupurile
biologice de populaţii“ cu rasă1 „haină lungă de postav“ etc.
Conştienţi de resursele expresive ale omonimelor, marii scriitori le-au
folosit cu multă măiestrie atunci când au urmărit prin jocurile de cuvinte
obţinerea unor efecte umoristice.
În toată inima bate şi tresare
În pruncul tăvălit de lingoare.
În slăbănoagele lui mădulare,
În stolul de muşte
Tăbărâte să-l muşte" (Tudor Arghezi, Cântec din fluier)
Cei interesaţi pot consulta Dicţionarul de omonime (1966) de Gh.
Bulgăr şi Al. Popescu-Mihăeşti, care cuprinde aproximativ 1.200 de dublete
şi triplete omonimice şi Dicţionar de omonime (1993) de Alexandru
Popescu-Mihăeşti. În lipsa acestora se poate consulta orice dicţionar
explicativ, în care omonimele sunt notate cu un indice numeric pus în urma
cuvântului, tocmai pentru a le deosebi de cuvintele polisemantice, de
exemplu de1 conjuncţie, de2 interjecţie, de3 prepoziţie, şi de4 pronume relativ
invariabil sau o1 substantiv „a optsprezecea literă a alfabetului; sunetul notat
cu această literă", o2 interjecţie, o3 articol nehotărât şi o4 numeral cardinal
(pronumele o nu apare în dicţionar fiind forma de acuzativ a nominativului
ea).
Observaţie:
Omonimele nu trebuie confundate cu cuvintele o m o g r a f e ,
care se scriu la fel, dar se pronunţă diferit:
acéle-ácele, copíi-cópii, háină-haínă, modéle-módele, parálele-
paraléle, rói-roí, sălcii-sălcíi, tórturi-tortúri, vói-voí etc.
54 55
 EXERCIŢII
1. Comparaţi textele următoare, identificaţi omonimele,
explicaţi sensul lor şi arătaţi valoarea lor morfologică:
a) El poartă calul dând ocol
În trap grăbit, în pas domol
Şi ochii paşei mari s-aprind
Cărunta-i barbă netezind,
Stă mut, de suflet gol. (George Coşbuc, El-Zorab)
Birică se răsuci speriat. În poartă, în locul Polinei îl
recunoscu pe Bălosu. (Marin Preda, Moromeţii)
b) O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci,
Băieţii în război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
(George Coşbuc, Noi vrem pământ)
Şi de pe bici l-am cunoscut,
Şi cum ţeseam, nici n-am ştiut
Cum am sărit şi m-am zbătut
Să ies de la război. (George Coşbuc, Pe lângă boi)
c) Cum trebuie să stea şcolarul în bancă?
(B. Ştefănescu-Delavrancea, Domnul Vucea)
Avem datorii mari la bancă şi la fonciire. (Marin
Preda, Moromeţii)
2. Identificaţi omonimele şi arătaţi valoarea lor morfologică:
a) Maică-ta de-i vie
Bine-ar fi să vie
Pân'la noi la vie.
(C. Negruzzi, Cum am învăţat româneşte)
b) Li-i rândul să vorbească şi oamenii de rând
Ieşiţi în răzvrătire, mulţimi, ca din pământ,
Şi, hotărâţi la faptă, sa lepede din lege
Pe cei ce-aduc războiul, să-i prindă şi să-i lege. (Tudor
Arghezi, Păianjenul negru)
3. Consultaţi un, dicţionar şi alcătuiţi propoziţii cu omonimele
cuvintelor: constituţie, cui, lamă, milă, sol, tors, truc, unde.
56
ANTONIMELE
Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi opuse ca sens: adevăr-
minciună, succes-eşec, frumos-urât, drept-strâmb, acesta-acela, unul-altul, a
intra-a ieşi, a urca-a coborî, bine-rău, sus-jos etc.
Se poate constata, din aceste exemple, că antonimele pot fi substantive,
adjective, pronume (rar), verbe şi adverbe.
Multe antonime se formează cu ajutorul prefixelor, astfel:
a) ambele cuvinte au prefixe: a confirma-a infirma, antebelic-postbelic, a
încuraja-a descuraja etc.
b) numai unul dintre antonime are prefix: normal-anormal, democratic-
antidemocratic, util-inutil, semnijicativ-nesemnijicaliv etc.
Cele mai frecvente prefixe cu care se formează perechi antonimice sunt
ante- şi post-, con- şi in-, în- (îm-) şi des- (dez-), in- şi ex-, pre- şi post-, sub- şi
supra- etc.: antebelic-postbelic, a confirma-a infirma, a încărca-a descărca, a
îmbrăca-a dezbrăcă, a exclude—a include, posljaţă-prejaţă, a subaprecia-a
supraaprecia etc.
Cea mai mare frecvenţă au antonimele realizate cu un singur prefix, mai
ales ne- şi in-: acceptabil-neacceptabil (inacceptabil), cunoscut-necunoscul,
plăcere-neplăcere, răbdare-nerăbdare, recunoştinţă-nerecunoştinţă, capabil-
incapabil, complet-incomplet, egal-inegal, par—impar etc.
Alte prefixe cu care se formează antonime sunt: a-, an-, anti-, contra-, des-
(dez-), i-, ca de exemplu: normal-anormal, organic-anorganic, războinic-
antirăzboinic, indicat-contraindicat, a face-a desface, a lega-a dezlega, legal-
ilegal, reversibil-ireversibil etc.
Cele mai multe antonime se folosesc pentru a desemna caracterul omului,
aspecte ale comportării sale sau pentru a preciza anumite calităţi şi însuşiri ale
obiectelor şi fenomenelor, emoţii şi sentimente, ca de exemplu: amar-dulce,
aspru-fin, complicat-simplu, corect-greşit, curat-murdar, drept-strâmb, esenţial-
neesenţial, favorabil-nefavorabil, greu-uşor, perfect-imperfect, instabil-stabil,
înalt-scund, таrе-mic, ploios-secetos, slab-tare, ură-iubire etc.
57
 Ca şi sinonimele, antonimele au un rol deosebit în
sporirea posibilităţilor de exprimare clară, aleasă, variată,
convingătoare.
Un instrument util pentru cunoaşterea antonimelor din
limba noastră este Dicţionar de antonime de Marin Bucă şi O.
Vinţeler, Editura Enciclopedică Română, 1974 (ediţia I), 1990
(ediţia a II-a).
EXERCIŢII
1. Alcătuiţi contexte în care să folosiţi perechile
antonimice: complex-simplu, complicat-simplu, dificil-
uşor, divizibil-indivizibil, favorabil-nefavorabil, invizibil-
vizibil, mat-transparent, mereu-niciodată, nicăieri-
pretutindeni, prefăcut-sincer.
2. Identificaţi cuvintele antonime din următoarele
texte:
a) Copiii învaţă bunătatea de la natură, iar răutatea
de la oameni.
(N. lorga)
b) Moftangiul poate avea sau nu profesiune, poate fi
bogat sau sărac, prost ori deştept, nerod ori de spirit,
tânăr, bătrân, de un sex sau altul sau de amândouă, el
a fost, este şi va fi un român adevărat.
(I.L. Caragiale)
PARONIMELE
Spre deosebire de omonime, care sunt cuvinte cu aceeaşi formă,
p a r o n i m e l e au o structură fonetică asemănătoare şi pot fi confundate
foarte uşor.
Paronimele sunt, în general, cuvinte perechi, dintre care unul este folosit mai
des şi de aceea mai cunoscut de către vorbitori, în timp ce celălalt, mai puţin
cunoscut, este înlocuit, în mod greşit, cu acela care este mai frecvent şi asemănător în
ceea ce priveşte forma.
Astfel cuvintele original şi originar au aproape aceeaşi structură fonetică, ele
deosebindu-se doar prin consoana finală. Original are sensurile: 1. care constituie
primul exemplar; care a fost produs întâia oară într-o anumită formă; 2. care este
propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; 3. care iese din comun,
neobişnuit, ciudat, bizar, excentric, extravagant; în timp ce originar are sensurile: 1.
care este de loc din...; care îşi are obârşia în...; 2. în forma de la început, de origine;
iniţial, astfel că folosirea unuia în locul celuilalt schimbă total sensul comunicării.
Tot paronime sunt şi următoarele perechi de cuvinte, pe care le enumerăm în
ordine alfabetică:
a apropia-a apropria. Primul are sensurile: 1. Refl. A se deplasa în spaţiu mai
aproape de ceva sau cineva; a fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp; a
avea însuşiri sau trăsături asemănătoare; 2. a-şi face prieten pe cineva sau a se
împrieteni cu cineva. A apropria are sensurile: 1. a-şi însuşi un lucru străin; 2. a face
ca un lucru să fie potrivit pentru un anumit scop.
a colabora-a corobora. Cel dintâi are sensurile: 1. a participa alături de alţii la
realizarea unei acţiuni sau a unei opere care se realizează în comun; 2. a publica o
lucrare într-un periodic sau într-o culegere. A corobora-are sensul „a întări, a sprijini,
a da putere, a consolida; a confirma."
complement-compliment. Complement are următoarele sensuri: 1. parte de
propoziţie care determină un verb, un adjectiv sau un adverb; 2. ceea ce se adaugă la
ceva spre a-1 întregi (complementul unui unghi);
58 59
3. substanţă "de natură proteică prezentă în serul normal şi care participă la
procesul imunităţii, în timp ce compliment are sensurile: 1. cuvânt de laudă, de
măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de EXERCIŢII
consideraţie; 2. (la pl.) salutări trimise unei persoane prin intermediul cuiva; 3.
1. Alegeţi dintre cele două cuvinte paronime pe cel
înclinarea capului sau a trupului în semn de salut respectuos; plecăciune. potrivit:
original
eminent-iminent, Primul are sensul „care se distinge prin calităţi a) Minai Eminescu este < > din Botoşani
originar
intelectuale deosebite; excepţional, superior, remarcabil, excelent“, în timp ce original.
al doilea are sensul „care este gata să „se producă sau să se întâmple (şi nu se b) Poeziile sale au un stil <
poate amâna sau evita); inevitabil. originar.
familiale.
familiar-familial. Familiar are următoarele sensuri: 1. (despre exprimare, c) El a lipsit două zile din motive <
limbaj) care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obişnuită; simplu, fără familiare.
pretenţii; (despre oameni) simplu, prietenos, apropiat; 2. care este bine familial.
d) Ea mi-a vorbit tot timpul pe un ton <
cunoscut, obişnuit cuiva. Familial are sensul „care aparţine familiei; privitor la familiar.
familie; destinat familiei". complemente.
a investi-a învesti. Primul dintre ele are sensul „a plusa, a aloca, a cheltui e) Colegul meu mi-a transmis <
complimente.
un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o Complementul,
investiţie“, în timp ce al doilea are sensul „a acorda cuiva în mod oficial un f) \ unui unghi reprezintă diferenţa
drept, o autoritate, o demnitate, o atribuţie etc.“ /până la 90°.
Complimentul
pronume-prenume. Pronume are sensul „parte de vorbire care înlocuieşte
un nume“, iar prenume are sensul „numele de botez; numele mic".
Lista cuvintelor este departe de a se epuiza cu exemplele de mai sus. Din
prezentarea sensurilor pe care le au aceste perechi de cuvinte rezultă importanţa 2. Consultaţi un dicţionar şi apoi formulaţi propoziţii
pe care o are cunoaşterea paronimelor pentru ca exprimarea noastră să fie cu cuvintele paronime: arbitral-arbitrar, atlas-atlaz,
corectă şi exactă. Singurele dicţionare speciale de paronime sunt Paronimia în companie-campanie, floral-florar, oral-orar, ordinal-
limba română (1993) de Nicolae Felecan şi Dificultăţi semantice. Paronime şi ordinar, temporal-temporar.
grupuri lexicale cu aspect paronimic (1994) de Silvi u Constantinescu, o
ediţie dezvoltată a Micului dicţionar de cuvinte perechi (1976), chiar dacă în
ultimele două lucrări alături de paronime sunt incluse şi perechi de cuvinte care
nu au formă asemănătoare, ca acceptare-accepţie, acces-ascensiune, aciditate-
acidulare, fortuit-forţat etc.
60 61
MORFOLOGIE SUBSTANTIVUL Numărul a) singular: elev, floare
b) plural: elevi, flori
Definiţia Unele substantive sunt defective de nu
Este partea de vorbire flexibilă care denumeşte:
- obiecte: creion, masă, pahar, şcoală, sat- substantive cu formă numai pentru s
- fiinţe: om, elevă, privighetoare, câine, urseroism, Timişoara;
- fenomene ale naturii: ploaie, vânt, ger - substantive cu formă numai pentru p
- însuşiri: frumuseţe, mărinimie, blândeţe Bucureşti etc.
- stări sufleteşti: bucurie, tristeţe, veselieUnele substantive au sens colectiv: pop
- acţiuni: citire, scriere, plecare detaşament etc.
- relaţii interumane: prietenie, solidaritateUnele substantive au forme multiple d
sau de plural (capete, capi, capuri).
Felul A) după î n ţ e l e s : Cazul şi
1. substantive comune: masă, funcţiile
şcolar, duioşie,
1. cântare,
N o m i n a t i v u l
colaborare etc. sintactice
2. substantive proprii: Pârvu, - subiect: Colegul de bancă a răspun
1 Decembrie, Universitatea de Vest din -Timişoara
nume predicativ: Acesta este coleg
etc. - atribut (apoziţie): Dan, colegul me
B) după a l c ă t u i r e : - element predicativ suplimentar: To
1. substantive simple: 2. G e n i t i v u l
2. substantive compuse:
- prin contopire: untdelemn, radiografie, Câmpulung.
- fără prepoziţie;
- prin alăturare: câine-lup, zi-lumină, Târgu-Mureş.
- atribut genitival:
Substantivul are trei genuri: Frunzele copacilor foşnesc.
Genul - atribut apoziţional, precedat de adve
a) masculin: (un) elev - (doi) elevi Ei sunt cetăţeni ai acestei ţări, adică ai
b) feminin: (o) fetiţă - (două) fetiţe - nume predicativ:
c) neutru: (un) costum - (două) costume Cartea este a colegului meu.
Genul substantivelor care denumesc fiinţe -se cu exprimă:
prepoziţii şi locuţiuni prepoziţion
a) prin cuvinte diferite: bărbat-femeie, baiat-fată
dedesubtul, înaintea, înapoia, împot
b) prin derivare cu sufixe (substantive mobile): lup-
în dreapta, în faţa, în locul, în stâng
lupoaică, raţă-răţoi, viţel-viţeluşă - atribut prepoziţional:
Copacul din faţa casei are peste o sută
c) prin substantiv cu o singura formă pentru- denumirea
nume predicativ:
Noi suntem împotriva războiului.
ambelor sexe (substantive epicene): elefant, rândunică,
ţânţar, veveriţă etc. - complement indirect:
Noi luptăm contra corupţiei.
64 65
 din cauza ceţii.
- complement circumstanţial de scop:
Ei se pregătesc în vederea olimpiadei.
- complement circumstanţial condiţional:
- În locul colegei, el ar fi renunţat.
- complement circumstanţial concesiv:
În ciuda eforturilor, tot nu l-am ajuns din urmă.
- complement circumstanţial de relaţie:
În privinţa echipei antrenorul s-a hotărât de mult.
- complement circumstanţial cumulativ:
În afara cărţilor şi-a adus şi un caiet.
- complement circumstanţial de excepţie:
N-a venit nimeni în afara lui Dan.

3. Dativul

- complement indirect: I-am dat colegului un pix.

- atribut (pe lângă substantive nearticulate care denumesc grade de
rudenie, profesiuni, funcţii sau pe lângă substantive care denumesc
acţiuni şi sunt însoţite de un atribut prepoziţional):
E frate prietenului meu.
Acordarea de burse elevilor merituoşi se face la începutul anului
şcolar.
- atribut apoziţional, precedat de adverbul adică:
Li s-au acordat premii celor mai buni, adică câştigătorilor.
- atribut prepoziţional, precedat de prepoziţie (conform, contrar, datorită,
graţie, mulţumită, potrivit):
Succesul datorită muncii ne bucură întotdeauna.
- complement circumstanţial de loc:
Stai locului!
- complement circumstanţial de mod, cu prepoziţiile
conform, contrar, potrivit:
Trenul a sosit conform graficului.

66 - complement circumstanţial de loc:

Ei au stat de vorbă în faţa şcolii.
- complement circumstanţial de timp: Am ajuns acolo
înaintea colegilor.
- complement circumstanţial de cauză: Avionul n-a decolat
- or orice proiect se realizează mult mai repede decât înainte. Observaţii 1. Substantivele care denumesc
- nume predicativ (rar): timp prin articulare îşi schim
compl Comportarea echipei a fost conform aşteptărilor. – complement circumstanţial concesiv, cu adverbe locuţiunile
(ziua, seara, vara, i
ement prepoziţionale: cu tot, cu toată, cu toate: Omul ziua lucrează, iar noapte
circu Cu toate eforturile 2. Substantivul poate intra în
4. A c u z a t i v u l – complement circumstanţial consecutiv: – adjectivale: mână de fier, luc
mstanţ
ial de Învaţă de minune. – verbale: a avea loc, a da zor,
- complement direct, cu prepoziţia pe (vezi cap. Complementul – complement circumstanţial sociativ, cu prepoziţiala cale etc.
cauză, direct) sau fără prepoziţie:
cu cu locuţiunile prepoziţionale – adverbiale: în faţă, în spate, d
Orice român îl iubeşte pe Eminescu. Liceul lor pregăteşte un cu tot cu: – prepoziţionale: în cursul, în
prepo
ziţia spectacol omagial. El şi-a petrecut vacanţa – conjuncţionale: din cauză că,
datori – atribut substantival prepoziţional: – complement circumstanţial instrumental: 3. În limbajul artistic substanti
tă: Ieri am cumpărat un volum de versuri. La examene poţi scrie cu următoarele valori stilisti
Dato – atribut substantival apoziţional, precedat de adverbul adică: – complement circumstanţial de relaţie: – epitet: păr de aur, codri d
Am întâlnit trei colegi, adică pe Mircea, Cătălin şi Andrei. E bun la matematică, – comparaţie: Pe un deal răsare
rită jăratic. (M. Eminescu)
epide – complement indirect: – complement circumstanţial opoziţional, cu locuţiunea
Ne gândim cu recunoştinţă la părinţii noştri. prepoziţională în loc de: – personificare: Codrule, codru
miei Eminescu)
de – complement de agent, cu prepoziţiile: de, de către: În loc de apă bea mult ceai.
gripă Romanul a fost citit de toţi colegii mei. – complement circumstanţial cumulativ, cumetaforă:
– Pe un picior de pla
propoziţia
– complement circumstanţial de loc: compusă pe lângă Pe-o gură de rai. (Mioriţa)
au
lipsit Din Bucureşti circulă spre Timişoara multe trenuri. afară de:
mulţi – complement circumstanţial de timp: Pe lângă romane el a împrumutat de la bibliotecă şi un
elevi. În fiecare zi îl întâlnesc la ora opt. volum de versuri. EXERCIŢII
- complement circumstanţial de mod: – complement circumstanţial 1. de excepţie,
Analizaţi,cumorfologic
locuţiunea
- A plecat fără nici o explicaţie. prepoziţională în afară deşi sintactic, substantivele
- complement circumstanţial de cauză: La concurs n-a participat din
nimeni
textele:
compl Plânge de durere. mei. a) Codrii uriaşi, ca o
ement - complement circumstanţial de scop: El nu face nimic decât sport. mână de vreascuri
circum A plecat în oraş pentru cumpărături. – element predicativ, suplimentar:
netrebnice, se zvârcoleau
stanţia - complement circumstanţial condiţional, cu locuţiunea Eu te ştiam în vacanţă. neputincioşi şi ţipau de
l prepoziţională în caz de: – nume predicativ: usturime înăduşită, sub
instru În caz de ploaie meciul are loc în sală. Paharele sunt din cristal. văpaia incendiului
mental universal. (C. Hogaş)
, cu 67 5. V о с a t i v u l b) Alunece luna
prepoz – exprimă o adresare, o chemare;Prin vârfuri lungi de brad.
iţiile Pătrunză
– substantivul în vocativ nu are funcţie talanga
sintactică;
datori Al serii
– substantivul în vocativ se desparte prin rece
virgulăvânt,
de restul
ta, propoziţiei. Deasupră-mi teiul sfânt
graţie, Să-şi scuture creanga. (M.
mulţu 68 Eminescu)
mită: 2. Formulaţi propoziţii în
Graţi care substantivele grădină,
e scânteie, mare şi
comp gramatică să fie folosite la
uterel cazul genitiv singular cu
arti at
col ri
hot b
ărâ ut
t şi s
ne u
hot b
ărâ st
t a
(M nt
od iv
el: al
ca ,
să c
- o
un m
ei pl
ca e
se m
- e
ca nt
sei in
) di
3. re
C ct
on ,
str re
uiţi s
pro p
po e
ziţii cti
în v
car n
e u
su m
bst e
ant pr
ivul e
ele di
vul c
să at
fie iv.
69
 ARTICOLUL
Definiţia Este partea de vorbire flexibilă care precizează în ce măsură
obiectul- denumit este cunoscut de vorbitor:
Locuim în casă.
Construim o casă.
Casa este a fratelui meu.
Felul A. după î n ţ e l e s :
1. articolul hotărât (propriu-zis): -l,-le,-a (singular),
-i, -le (plural)
2. articolul demonstrativ (adjectival): cel, cea
(singular), cei, cele (plural)
3. articolul posesiv (genitival): al, a (singular), ai, ale
(plural)
4. articolul nehotărât: мл, о (singular), nişte (plural)
B. după p o z i ţ i e :
1. enclitic (se lipeşte la sfârşitul cuvântului):
colegul, cartea, Oltul, Dunărea
2. proclitic: un caiet – nişte caiete; cartea lui
Mircea.
Observaţii 1. Articolul nu are înţeles luat separat.
2. Articolul însoţeşte diferite părţi de vorbire:
 un substantiv (poezia, un elev, al ţării)
 un adjectiv (silitorul coleg; ţara cea frumoasă)
 un numeral (al trei/ea, a treia)
Dacă substantivul este precedat de un adjectiv sau de o
parte de vorbire cu valoare adjectivală, determinantul preia
articolul substantivului: prietenul bun – bunul prieten, locul
întâi – întâiul loc.
3. Articolul nu are funcţie sintactică şi se analizează
împreună cu partea de vorbire pe care o
însoţeşte.
4. Articolul hotărât sau nehotărât substantivizează
adjectivul, pronumele, numeralul şi adverbul
(verdele câmpiei; eul liric; a luat un zece; binele
nu se uită).
5. Prin articulare unele adverbe şi locuţiuni adverbiale se transformă
în prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale:
adverb, loc. adverbială prepoziţie, loc. prepoziţională
Înainte înaintea
înapoi înapoia
dedesubt dedesubtul
în faţă în faţa
în jos în josul
etc.
6. Articolul are forme omonime cu alte părţi de vorbire:
un caiet-nişte caiete (articol), un caiet-două caiete (numeral), un
caiet–alt caiet (adjectiv nehotărât); cărţile lui Ion (articol), cartea lui
(pronume); o fotografie–nişte fotografii (articol), o fotografie-două
fotografii (numeral), o văd (pronume), O! Ce frumos e! (interjecţie).
EXERCIŢII
1. Identificaţi substantivele articulate şi arătaţi felul, genul,
numărul şi cazul articolelor:
a) Cartea lui Radu este interesantă.
b) Îi dau lui Radu o carte interesantă.
c) Le spun copiilor o poveste.
d) Petalele florilor s-au scuturat la căderea nopţii.
e) Fetelor, veniţi în grădină!
2. Completaţi spaţiile punctate cu articolele potrivite şi
precizaţi felul lor.
a) ... fluture şi .... albină zburau deasupra ... flori şi a ... copaci.
b) Admir holdele aurii ... câmpiilor, brazii trufaşi ... munţilor,
albastrul pur... cerului, privirea senină ... copiilor. Toate sunt marea
frumuseţe ... ţării mele.
c) Crestele ... mai înalţi munţi erau acoperite de zăpadă. ... mai
bun atlet şi ... mai bune atlete li s-au acordat medalii.
3. Analizaţi morfologic cuvintele evidenţiate:
a) Al meu a plecat pentru a-l aştepta.
b) A mea începe a citi.
c) Ai mei se duc la librărie pentru a-i cumpăra cărţi.
d) Fata cea mică ce-a întrebat-o?
e) Ce-l preocupa pe elevul cel silitor?
i) Ce-i scriu dirigintelui cei plecaţi în tabără?
70 71
 ADJECTIVUL Gradele de Adjectivele au următoarele grade de comparaţie:
comparaţie 1. gradul p o z i t i v (însuşirea obiectului nu implică nici un raport
Definiţia Este partea de vorbire flexibilă care se declină şi exprimă de comparaţie):
însuşirea unui obiect, acordându-se în gen, număr şi caz cu El a dat un răspuns bun.
substantivul pe care îl determină. 2. gradul c o m p a r a ţ i v (însuşirea este în grad diferit faţă
Într-o sălbatică splendoare de însuşirea altor obiecte sau faţă de aceeaşi însuşire a aceluiaşi
obiect în împrejurări diferite):
Vedeam Ceahlăul la apus... (G. Coşbuc) a) de s u p e r i o r i t a t e :
Adjectivul poate exprima: El a dat un răspuns măi bun decât al colegilor.
- însuşirea obiectelor şi fiinţelor: greu, uşor, mic, b) de e g a 1 i t a t e:
luminos, tânăr etc. Răspunsul lui a fost tot aşa (la fel) de bun ca al colegei.
- materia din care este făcut un obiect: lemnos, c) de i n f e r i o r i t a t e :
metalic, cartilaginos etc. Răspunsul său a fost mai puţin bun decât al colegului.
3. gradul s u p e r l a t i v (însuşirea, raportată
- elementele constitutive ale unei colectivităţi: sau nu la însuşirea altor obiecte, are gradul cel
studenţesc, muncitoresc etc. mai înalt sau cel mai scăzut):
- referirea la posesor sau la origine: (casă) a) r e 1 a t i v de superioritate sau de inferioritate:
ţărănească, (ţăran) bănăţean etc. El era cel mai bun dintre toţi.
El era cel mai puţin bun dintre toţi.
b) a b s o 1 u t:
Două sau mai multe cuvinte care împreună au valoare de El este foarte (tare, prea) bun la matematică.
adjectiv formează o l o c u ţ i u n e Superlativul absolut se mai poate exprima şi prin:
a d j e c t i v a l ă : oameni de seamă, sportiv de
frunte etc. 1. folosirea unor adverbe ca admirabil, colosal, extraordinar,
nemaipomenit, nespus, uluitor etc. + prepoziţia de + gradul
Felul După f o r m ă adjectivele se clasifică în: pozitiv:
1. Adjective v a r i a b i l e El este extraordinar de bun la fizică.
a) cu două terminaţii (au forme diferite pentru 2. repetarea adjectivului:
genurile masculin şi feminin la numărul El este bun, bun!
singular): bun-bună, vechi-veche, românesc- 3. lungirea şi repetarea vocalei:
românească etc. El este buuun!
b) cu o terminaţie (au o singură formă pentru 4. construcţii exclamative:
toate genurile la nominativ singular): mare, Ce bun e el la inimă!
iute, fierbinte, limpede, subţire, tare, tulbure, 5. folosirea prefixelor prea-, stră-, arhi-, extra-, hiper-, super-,
verde etc. supra-, ultra-:
2. Adjective i n v a r i a b i l e (au aceeaşi formă, Acest hotel ultracentral este arhicunoscut.
indiferent de gen, număr, caz): asemenea, aşa, Nu au grade de comparaţie:
gata, ferice, ditai, sadea, gri, havan, lila, maro, a) adjectivele care în limba latină, de unde au fost împrumutate,
oliv, vernil etc. sunt forme de comparativ sau superlativ: major, inferior, superior,
interior, exterior, anterior, posterior, ulterior, optim, ultim, suprem etc.
b) adjectivele care exprimă însuşiri care nu pot fi comparate: rotund,
sferic, pătrat, perfect, complet, mort, veşnic, pulmonar, politic etc.
72 73
Funcţii Adjectivul poate îndeplini, în propoziţie, următoarele
sintactice funcţii sintactice:
- atribut adjectival:
...florile galbene, albastre şi roşii, ca trezite din somn, îşi
ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. (C. Hogaş)
- nume predicativ:
Această ştire era destul de veche. (Gala Galaction)
- element predicativ suplimentar:
Noi îl ştim bun la matematică.
- complement indirect:
Din verde s-a făcut galben.
- complement circumstanţial de timp:
Încă de mic avea aptitudini pentru muzică.
- complement circumstanţial de cauză:
Lupului îi sfârâia gâtlejul de flămând ce era. (I. Creangă)
- complement circumstanţial concesiv:
Mort-copt, trebui să fac pe cheful mamei.
(I. Creangă)
- complement circumstanţial de relaţie:
De frumoasă putem spune că e foarte frumoasă.
Observaţii 1. Pe lângă adjectivele propriu-zise sau provenite din
participii sau adverbe, în limba română există şi
adjective pronominale (posesive, de întărire,
demonstrative, nehotărâte, negative, relative şi
interogative), descrise la capitolul Pronume.
2. În operele literare, în majoritatea cazurilor,
adjectivul are funcţia stilistică de e p i t e t:
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare. (G. Coşbuc)
EXERCIŢII
1. Construiţi propoziţii în care următoarele adjective să fie folosite
la toate gradele de comparaţie: bătrân, harnic, sperios, senin, vioi.
2. Precizaţi felul, genul, numărul, cazul şi gradul de comparaţie al
adjectivelor din următoarele texte:
a) Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga. (M. Eminescu)
b) Măreţ în straiul lui bogat, călare pe un roib nalt de Lehia, Orheianu
se arătă în uliţă, urmat de slujitorii lui înarmaţi. (M. Sadoveanu)
c) Coasta era grozav de prăvălatică şi lablanicioara, după ce se
învârtea şi se zvârcolea sus, printre stâncile
ţăpure, cobora acum de-a dreptul. (Gala Galaction)
3. Analizaţi adjectivele din textul de mai jos şi precizaţi care dintre ele
pot avea grade de comparaţie:
...iar din ceruri, peste pământ, ca din o sită imensă, mâini colosale şi
nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor. (C. Hogaş)
4. Găsiţi adjectivele cu rol de epitet şi încercaţi să comentaţi funcţia
lor stilistică în următorul text:
Soarele îşi ridicase de pe faţă zabranicul său de aburi roşietici şi, ajuns
în răscrucile cerurilor, îşi cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul şters al
adâncurilor, discul său de lumină topită. (C. Hogaş)
5. Identificaţi adjectivele cu rol de epitet din textul următor şi formaţi
apoi câte o propoziţie cu fiecare dintre ele:
Uraganele umplură jgheaburile largi ale munţilor şi, ca nişte imense
puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. (C. Hogaş)
74 75
 PRONUMELE

Definiţia Este partea de vorbire care ţine locul unui nume şi se Formele pronumelui personal
PERS. I PERS. a II-a PERS. a III-a
flexionează, în ansamblu, după gen, număr, caz şi persoană.
Cazul sg. pl. sg. pl. MASCULIN FEMININ
sg. pl. sg. pl.
N. eu noi tu voi el ei ea ele
1.PRONUMELE PERSONAL G. -_ - - - lui lor ei lor
D. f. acc. mie nouă ţie vouă lui lor ei lor
Pronumele p e r s o n a l este pronumele care desemnează f.neacc. îmi ne îţi vă îi le îi le
diferitele persoane. Ei arată: mi ne- ti vă- i le- i le-
mi- -ne ti- -vă i- -le i- -le
- persoana care vorbeşte (persoana I): eu, noi -mi -ne- -ţi -vă- -i -le- -i -le-
- persoana cu care se vorbeşte (persoana a ll-a): tu, voi -mi- ni -ţi- vi -i- Ii -i- Ii
ni- vi- li- li-
- persoana sau obiectul despre care se vorbeşte (persoana a lll-a): el, ea, -li- -li-
ei, ele, dânsul, dânsa, dânşii, dânsele, însul, însă, însii, însele (cu v-
-v-
prepoziţiile într(u), dintr(u)). . PERS. I PERS A II-A PERS. A III-A
Pronumele personal se declină, schimbându-şi forma după persoană, număr Cazul sg. pl. sg. pl. MASCULIN FEMININ
şi caz, iar la persoana a lll-a şi după gen. Sg. Pl. Sg. Pl.
Ac. f. асc. mine noi tine voi el ei ea ele
La persoană I şi a ll-a pronumele personal nu are forme pentru . f. neacc. mă ne te vă îl îi o le
cazul genitiv şi de aceea sunt folosite adjective pronominale posesive mă- ne- te- vă- l- i- o- le-
-mă -ne -te -vă -l -i -o -le
acordate în gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl însoţesc. Vocativ m- -ne- -te- -vă- -l- -i- -o- -le-
nu are decât persoana a ll-a. La cazurile dativ şi acuzativ pronumele -m- v-
-v-
personal are două tipuri de forme: a c c e n t u a t e (numite şi lungi V. - - tu! voi! - - - -
sau tone) şi n e a c c e n t u a t e (numite şi scurte sau atone):
76 77
 2. PRONUMELE DE POLITEŢE
În vorbirea cu persoanele sau despre persoanele cărora Alte forme ale pronumelor de politeţe sunt: dom-nia-ta, domnia-lui,
li se cuvine respect se folosesc pronumele de p o I i t eţ e: domnia-voastră, domniile-voastre, domniile-lor ă), mătăluţă,
dumneata, dumneavoastră (persoana a ll-a), dumnealui,
dumneaei, dumnealor (persoana a lll-a). mătălică, tălică(în limbajul afectiv).
3. PRONUMELE REFLEXIV
Formele pronumelui de politeţe
Pronumele r e f l e x i v ţine locul obiectului asupra căruia se
Persoana a ll-a
exercită direct sau indirect acţiunea verbului şi care este identic cu
Cazul singular abreviere plural abreviere subiectul verbului.
Pronumele reflexive au forme proprii numai pentru persoana
N. Ac. V. dumneata d-ta dumnea- d-voastră;
voastră dv.; dvs. a lll-a. El nu are decât două cazuri: dativ şi acuzativ, cu forme
accentuate şi neaccentuate, care nu se deosebesc după gen şi
G. D. dumitale d-tale
număr:
Cazul Formele Formele neaccentuate
Persoana a III-a
accentuate
N.G.D.Ac. m. dumnealui d-lui dumnealor d-lor
D. sie,sieşi îşi, şi, şi-, -şi, -şi-
f. dumneaei d-ei Ac. sine se, se-, -se, s-, -s-
 Pentru persoana I şi persoana a ll-a, la singular şi la
plural, se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui
personal la cazurile dativ şi acuzativ:
Cazul Persoana l Persoana a ll-a
Singular Plural Singular Plural
îmi, mi, mi-, ne, ne-, -ne, îti, ti, ti-, vă, vă-, -vă,
-mi, -mi- -ne-, ni, ni-, -ni- -ţi, -ţi- -vă-, vi, vi-,
D. -vi-, v-, -v-
mă, mă-, -mă, ne, ne-, te, te-, vă, vă-, -vă,
A. -mă-, m-, -m- -ne, -ne- -te, -te- -vă-, v-, -v-

Pronumele reflexiv, la persoana I şi a ll-a, are întotdeauna

aceeaşi persoană cu subiectul şi cu verbul pe care îl însoţeşte,
în timp ce pronumele personal are o altă persoană.
Să se compare:
Eu (pers. I sg.) mă (pers. I sg.) spăl (pers. I sg.) = mă este
pron. reflexiv
Tu (pers. a ll-a sg) mă (pers. I sg.) speli (pers. a ll-a sg.) =
mă este pron. personal
78
79
 4. PRONUMELE DE ÎNTĂRIRE Observaţii:
Pronumele de în t ă r i r e se foloseşte astăzi, în limba 1. La persoana a Ill-a plural când sunt mai mulţi posesori
literară, numai ca adjectiv pronominal, acordat cu se foloseşte ca pronume posesiv pronumele personal la cazul
pronumele sau substantivul pe care îl însoţeşte cu scopul genitiv lor, a cărui formă este invariabilă.
de a preciza obiectul determinat. Pronumele şi adjectivul
pronominal de întărire este compus din însu-, însă-, inşi-, 2.Datorită articolului pronumele posesive pot avea la plural
înse-, care au forme distincte după gen, număr şi caz, şi forme de genitiv-dativ: alor mei, alor tăi, alor săi, alor noştri, alor
formele neaccentuate de dativ ale pronumelui reflexiv: mi, voştri-
ţi, şi, ne, vă şi forma de dativ a pronumelui personal le. 3. Paralel cu pronumele şi adjectivele posesive (al) său, (a)
Cazuril Singular Plural sa se folosesc pronumele personale de persoana a lll-a singular
e Masc. Fem. Masc. Fem. la cazul genitiv (al, a, ai, ale) lui, (al, a, ai, ale) ei. La persoana a
Persoana I N. Ac. însumi însămi înşine însene lll-a plural pronumele personal (al, a, ai, ale) lor г. înlocuit cu totul
G. D. însemi pronumele posesiv al său. Aceste pronume (lui, ei, lor) se
Persoana a ll-a N.Ac. însuţi însăţi înşivă însevă analizează ca pronume personale în cazul genitiv.
G. D. înseţi 4. Când însoţeşte un substantiv pronumele posesiv devine
Persoana a IIl-a N.Ac. însuşi însăşi înşişi înseşi adjectiv pronominal posesiv, care se acordă cu substantivul în
G. D. înseşi (însele) gen, număr şi caz:
Profesorul a apreciat lucrarea ta. (ta- adj. pron. pos., fem.,
5. PRONUMELE POSESIV sg., Ac., se acordă cu substantivul lucrarea)
Pronumele p o s e s i v înlocuieşte atât numele 5. După prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale care se
obiectului posedat, cât şi numele posesorului. construiesc cu cazul genitiv, pentru că pronumele personal nu
are forme pentru acest caz la persoana I şi a ll-a, se folosesc
Pronumele posesiv este întotdeauna însoţit de
articolul posesiv al, a, ai, ale, care se acordă cu obiectul adjective pronominale posesive (meu, mea, tău, ta, său sa,
posedat în gen şi număr. nostru, noastră, vostru, voastră) în cazul acuzativ (acordul se
Pronumele posesiv are forme diferite pentru cele trei face cu prepoziţia sau cu substantivul din structura locuţiunii
persoane gramaticale, după genul şi numărul obiectului prepoziţionale în funcţie de articolul hotărât -l sau -a !):
posedat şi după numărul posesorilor. Ei merg î n a i n t e a noastră (nu nostru!)
Mulţi se învârtesc î n j u r u I tău (nu ta !)
Numărul Genul Un singur posesor Mai mulţi posesori
6. Indiferent de valoarea de pronume sau de adjectiv
obiectelor Persoana Persoan Persoana Persoana I Persoana a
posedate a a ll-a a llI-a ll-a pronominal posesiv, (ai) noştri şi (ai) voştri nu se scriu niciodată cu
doi i.
Un obiect M. al meu al tău al său al nostru al vostru
posedat F. a mea a ta a sa a noastră a voastră

Mai multe M. F. ai mei ai tăi ai săi ai noştri ai voştri

obiecte ale mele ale tale ale sale ale noastre ale voastre
posedate
80 81
 6. PRONUMELE DEMONSTRATIV 7. PRONUMELE INTEROGATIV
Pronumele d e m o n s t r a t i v înlocuieşte numele unui
obiect, deosebindu-l totodată de alte obiecte prin indicarea Pronumele i n t e r o g a t i v apare în propoziţii interogative şi ţine locul
apropierii sau a depărtării lui în spaţiu sau în timp, a identităţii sau cuvintelor aşteptate ca răspuns la întrebare.
diferenţierii faţă de alte obiecte. Pronumele interogative sunt: cine? (cu ajutorul lui se întreabă, de
Obiectul apropiat sau cunoscut este înlocuit prin obicei despre fiinţe), ce? (cu ajutorul lui se întreabă mai ales despre
pronume demonstrativ de a p r o p i e r e: acesta, aceasta, obiecte şi acţiuni), care? (se referă atât la fiinţe, cât şi la obiecte), şi
cât? câtă? câţi? câte? (se referă la o cantitate).
aceştia, acestea, la care se mai adaugă în limbajul familiar ăsta, Pronumele cine?, care?, cât?, câtă?, câţi?, câte? au următoarele
asta, ăştia, astea. forme:
Obiectul depărtat sau necunoscut este înlocuit prin
cine? care? cât?
pronume demonstrativ de d e p ă r t a r e: acela, aceea, aceia,
acelea, celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte, la care se mai adaugă masc. singular plural singular plural
şi fem.
în limbajul familiar ăla, aia, ăia, alea, mai rar cestălalt, masc. fem. masc. şi masc. fem. masc. fem.
fem.
cestălaltă, cestălalţi, cestălalte.
N.Ac. cine? care? care? care? cât? câtă? câţi? câte?
Unele pronume indica atât depărtarea, cât şi G.D. cui? căruia? căreia? cărora? câtor? câtor?
diferenţierea: cestălalt, celălalt.
Asemănarea unui obiect cu altul sau identitatea unui obiect cu Observaţii
sine însuşi este exprimată prin pronumele demonstrativ de 1. Pronumele interogativ ce? este invariabil.
i d e n t i t a t e: acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi. 1. Pronumele interogative, în afară de cine?, când însoţesc un
substantiv devin adjective pronominale interogative, care se acordă în
Observaţii gen, număr şi caz cu cuvântul determinat:
1. Când pronumele demonstrative nu ţin locul numelor de Care roman ţi-a plăcut mai mult?
fiinţe sau de lucruri, ci le însoţesc, determinându-le, ele devin Ce program ţi-ai făcut pentru vacanţă?
adjective pronominale demonstrative, acordate în gen, număr şi Câţi prieteni ai?
caz cu substantivul:
Aceşti elevi au rezolvat şi celelalte probleme. Elevii aceia
8. PRONUMELE RELATIV
au cumpărat cartea aceea de la anticariat.
2. Formele de feminin ale pronumelor demonstrative Pronumele r e l a t i v leagă o propoziţie secundară de regenta
aceasta, asta, aceea, acestea sunt folosite frecvent cu sens ei, deci are rolul unei conjuncţii subordonatoare, dar în acelaşi timp ţine
neutru: locul unui substantiv. Se numeşte pronume r e l a t i v pentru că cu
Ce aţi vorbit voi, asta ne interesează! ajutorul lui sunt exprimate r e l a ţ i i sintactice de subordonare în frază.
3. Unele pronume demonstrative intră în structura Pronumele relative sunt: cine, care, ce, cât, câtă, câţi, câte (au
locuţiunilor adverbiale: de aceea, pentru aceea, după aceea, cu aceleaşi forme ca şi pronumele interogative şi de aceea în unele
toate astea, cu toate acestea, afară de aceasta, pe lângă aceasta, gramatici sunt numite pronume interogativ-relative), la care se adaugă
iar în vorbirea populară de aia, de asta etc. şi un pronume relativ compus ceea ce, care are sens neutru şi se
4. Nu se recomandă folosirea formelor regionale comportă ca o unitate indivizibilă. (Grupurile cel ce, cei ce şi cele ce nu
ista, aista, cela, ceea, ăstălalt, ălălăit, cealălaltă etc. s-au sudat şi de aceea trebuie tratate ca două pronume distincte).
82 83
 Pronumele relativ ce este invariabil, iar celelalte
Cazul Singular Plural
masculin feminin masculin feminin
N. Ac. care cine cât care cine cât care câţi care câte
G. D. căruia cui - căruia cui - cărora câtor cărora câtor
pronume relative au formele următoare:
 Observaţii 9. PRONUMELE NEHOTĂRÂT
1. Pronumele relative, singure sau precedate de
prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale, leagă o propoziţie Pronumele n e h o t ă r â t ţine locul unui substantiv fără să
secundară de regenta ei. dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului.
2. Pronumele relativ are întotdeauna şi funcţie După forma pe care o au, pronumele nehotărâte sunt:
sintactică în propoziţia subordonată pe care o introduce
înfrază: subiect, atribut pronominal, complement direct, - pronume nehotărâte s i m p l e : unul, una, unii, unele;
indirect, de agent sau circumstanţial, nume predicativ şi altul, alta, alţii, altele; atât, atâta, atâţia, atâtea;
element predicativ suplimentar.
3. Pronumele relative cine şi ce pot alcătui, - pronume nehotărâte c o m p u s e ; dintr-un pronume şi
împreună diverse elemente (fie-, ori-, oare-, -va): fiecare, fiecine; oricare,
cu verbul ştie, când nu are sensul „cunoaşte, află, se oricine, orice, oricât, oricâtă, or/câţi, oricâte; oarecare, orişicare,
informează", locuţiuni pronominale, adjectivale sau orişicine, orişice, orişicât, orişicâtă, o rişicâţi, orişicâte; careva,
adverbiale: cineva, ceva, câtva, câţiva, câteva; din vre-şi un pronume
Nu e cine ştie cede capul lui. (loc. pronominală) nehotărât: vreunul, vreuna, vreunii, vreunele; din adjectiv
Ea nu e cine ştie ce dansatoare, (loc. adjectivală) nehotărât şi un pronume nehotărât: altceva, altcineva;
Ei nu au fost cine ştie ce pregătiţi, (loc. adverbială) - l o c u ţ i u n i p r o n o m i n a l e nehotărâte alcătuite
4. Foarte rar pronumele ce împreună cu un verb la din:
modul infinitiv alcătuieşte o construcţie infinitivală cu rol de cine ştie + cine, ce, cât;
complement direct pe lângă verbul a avea: nu ştiu + care, cine, ce, cât;
El nu are ce face. te miri+ cine, care, ce.
Noi nu avem ce citi. Unele pronume nehotărâte se declină:
5. Pronumele ce are valoare adverbială când este
echivalent cu „cât de":
Noi ştim ce frumoasă este ţara noastră. Cazul singular plural
6. Pronumele relative, în afară de cine şi ceea ce, masculin feminin masculin feminin
când însoţesc un substantiv devin adjective pronominale N. Ac. altul alta alţii altele
relative cu'funcţie de atribut adjectival: atât atâta atâţia atâtea
Nu ştim care drum este mai bun. cineva cineva - -
încă nu m-am hotărât ce cărţi să-mi cumpăr. câtva câtăva câţiva câteva
fiecare fiecare - -
După recensământ se va cunoaşte câţi locuitori are oarecare oarecare - -
oraşul nostru. oricare oricare - -
84
85
Cazul singular plural 10. PRONUMELE NEGATIV
masculin feminin masculin feminin
N.Ac. oricine oricine - -
orişicine orişicine - - Pronumele n e g a t i v apare numai în propoziţii negative şi ţine
unul una unii unele locul unui (unor) substantiv(e) din propoziţia pozitivă corespunzătoare,
vreunul vreuna vreunii vreunele negându-l sau negându-le totodată.
Pronumele negative sunt următoarele: nimeni (cu varianta
G. D. altuia alteia altora altora nimenea), nimic (cu varianta nimica), nici unul, nici una, nici unii, nici
atât atâta atâtor atâtor unele.
cuiva cuiva - -
câtva câtăva câtorva câtorva Nimeni şi nimenea înlocuiesc nume de persoane, nimic şi nimica ţin
fiecăruia fiecăreia fiecărora fiecărora locul unor nume de lucruri, iar nici unul, nici una, nici unii, nici unele
oarecăruia oarecăreia - - substituie atât nume de persoane, cât şi nume de lucruri.
oricărui(a) oricărei(a) - - Nimeni şi nimica se declină numai la singular:
oricui oricui - -
unuia uneia unora unora N. Ac. nimeni nimenea
vreunuia vreuneia vreunora vreunora
G. D. nimănui nimănuia
Nici unui, nici una, nici unii, nici unele sunt forme compuse din adverbul
Pronumele nehotărâte altceva, ceva, orice sunt nici, care în flexiunea acestor pronume rămâne invariabil, şi pronumele
invariabile. nehotărâte unul, una, unii, alţii, care îşi modifică forma în timpul
declinării (vezi Pronumele nehotărât).
Nimic, nimica sunt invariabile.
Observaţii
Observaţii
Cele mai multe pronume nehotărâte pot deveni, fără 1. Pronumele negative nimic şi nimica însoţite de
să-şi modifice forma, adjective pronominale când însoţesc prepoziţii alcătuiesc locuţiuni adjectivale: de nimic „fără
substantive: atâta timp, atâta lume, atâţia colegi, atâtea valoare, fără importanţă, fără caracter", şi adverbiale: pe
probleme, ceva greutăţi, câtva timp, câtăva vreme, câţiva n'mic, pe nimica toată „aproape gratuit, sub preţul real", cu
ani, câteva zile, fiecare oraş, om oarecare, orice anotimp, nimic, întru nimic „în nici un fel, deloc":
oricât efort, oricâtă grijă, oricâţi prieteni, oricâte greutăţi, El s-a dovedit un om de nimic. (loc. adjectivală)
unii oameni, unele răspunsuri. Prietenul meu a cumpărat un radiocasetofon pe nimic. (loc. adverbială)
Pronumele nehotărâte altul, alta, alţii, altele, unul, Cele două colege nu se deosebesc cu (intru) nimic.(loc. adverbială)
una, vreunul, vreuna, când devin adjective pronominale îşi 2. Nimic cu valoare de substantiv are sensul „lucru
modifică forma: alt coleg, altă întrebare, alţi vizitatori, alte fără valoare":
zile, un examen (în opoziţie cu: alt examen), o întrebare (în Cheltuieşte banii pe nimicuri.
opoziţie cu altă întrebare), vreun prieten, vreo carte.
3. Nici unul, nici una pot deveni adjective pronominale, dar cu
Nu pot deveni adjective pronominale altceva, formele nici un, nici o, care stau întotdeauna înaintea substantivului:
altcineva, careva, cineva, oricine, în timp ce în Echipa noastră n-a pierdut nici un meci până acum.
vorbirea populară fiece, niscai şi niscaiva sunt Azi n-a cumpărat nici o carte.
întotdeauna adjective.
87
86

Funcţii - subiect:
sintactice Noi am rămas, iar ceilalţi au plecat.
- nume predicativ:
Cine sunteţi voi?
Ceasul este al lui.
- atribut pronominal genitival:
Problemele lui sunt şi ale noastre.
- atribut pronominal în cazul dativ:
Echipa şi-a reluat antrenamentele de o săptămână.
- atribut pronominal prepoziţional în cazurile
acuzativ, genitiv şi dativ:
Lauda de şine nu e bună.
Lupta împotriva lor nu s-a încheiat.
Succesele datorită altora nu ne bucură prea mult.
- atribut pronominal apoziţional în cazul nominativ
sau, când este precedat de adverbul explicativ
adică, în cazurile nominativ, genitiv, dativ şi
acuzativ:
Mircea, el personal ini-a telefonat ieri.
Au venit toţi, adică eu, tu şi ea.
Clubul este şi al meu, şi al tău, şi al lor, adică
al tuturor.
Eu răspund celor care îmi scriu, adică acelora
care îmi sunt prieteni.
Am discutat despre prieteni, adică despre tine.
- complement direct:
N-am văzut acolo pe nimeni.
- complement indirect:
Despre tine am auzit numai lucruri bune.
- complement de agent:
Întotdeauna în momentele grele a fost ajutat de
cineva
- complement circumstanţial de loc:
De la noi pleacă mereu mulţumit.
-complement circumstanţial de timp:
El a sosit înaintea celorlalţi.
- complement circumstanţial de mod:
Ei sunt mai bine pregătiţi decât alţii.
- complement circumstanţial de cauză:
Am întârziat din cauza lor.
- complement circumstanţial de scop:
El s-a dus acolo numai pentru ea.
- complement circumstanţial condiţional:
În locul lor, noi am fi procedat altfel.
- complement circumstanţial concesiv:
În ciuda acestora, ei au plecat totuşi la timp.
- complement circumstanţial sociativ:
Împreună cu ei au mai venit şi alţii.
- complement circumstanţial instrumental:
Cu ea poţi deschide orice uşă.
- complement circumstanţial de relaţie:
Pentru mine şahul este o veche pasiune.
- complement circumstanţial opoziţional:
În locul lui au plecat alţii.
- complement circumstanţial cumulativ:
Pe lângă tine mai am şi alţi prieteni.
- complement circumstanţial de excepţie:
N-a venit nimeni în afară de voi.
- element predicativ suplimentar:
De la un timp eu te văd altul.
Observaţii Nu au funcţie sintactică:
- dativul etic: Cine mi-au văzut
Mândra ciobănel? (Mioriţa)
- pronumele în cazul vocativ:
Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! (G. Cosbuc)
88 89
Pronume 1. Pronumele personal nu poate deveni adjectiv.
care pot 2. Pronumele de politeţe nu poate deveni adjectiv.
deveni 3. Pronumele reflexiv nu poate deveni adjectiv.
adjective 4. Pronumele de întărire este folosit azi numai ca adjectiv
pronomin pronominal de întărire:
ale Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare. (M.
Eminescu)
5. Pronumele posesiv devine adjectiv pronominal cu
funcţie de atribut adjectival atunci când însoţeşte
un substantiv:
Copiii tăi sunt nepoţii şi moştenitorii mei. (Gala
Galaction)
6. Pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal
cu funcţie de atribut adjectival când însoţeşte un
substantiv (acesta, aceasta, acela,
aceea, aceia, acelea au formele acest, această,
acel, acea, aceşti, aceste când stau înaintea
substantivului):
În liniştea aceasta a satului, deodată se făcu un uşor zvon.
(M: Sadoveanu)
7. Pronumele interogativ (în afată de cine) devine,
adjectiv pronominal cu funcţie de atribut
adjectival când stă în faţa unui substantiv:
Care om nu-şi aminteşte de copilărie?
Ce emisiune îţi place mai mult?
8. Pronumele relativ (în afară de cine şi ceea ce)
devine adjectiv pronominal cu funcţie de atribut
adjectival când precede un substantiv:
Am aflat ce succese ai avut.
9. Pronumele nehotărât (cu excepţia pronumelor
altceva, altcineva, cineva, careva) devine adjectiv
pronominal cu funcţie de atribut adjectival fără
sau cu modificarea formei lor (alt, altă, alţi, alte,
un, o, vreun, vreo):
Am să vă împrăştii pe la alte unităţi.
(Marin Preda)
10. Pot deveni adjective pronominale cu funcţie de
atribut adjectival numai pronumele n e g a t i v e
nici unul, nici una, dar cu forma modificată nici, un,
nici o:
...nici o pată de nor nu plutea pe seninu-i albastru şi
limpede. (C. Hogaş)
EXERCIŢII
Identificaţi şi analizaţi morfo-sintactic pronumele şi
adjectivele pronominale din textele următoare:
1. Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru.
(Nichita Stănesu)
2. ...am păstrat în sângele nostru vitejia acelor două
popoare mari din care ne tragem. (Al. Vlahuţă)
3. Mr-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu! (G. Coşbuc)
4. Care din voi va îndrăzni astăzi să ridice un deget
asupra mea? (M. Sadoveanu)
5. Viaţa însăşi cere, la toţi ne dă poruncă.
Stăruitoare-ndemnuri spre largă hărnicie.
(V. Voiculescu)
6. V-aş întreba pe cine căutaţi... (M. Sadoveanu)
7. Toţi priveau curioşi la străinii care intraseră în sat.
(M. Sadoveanu)
8. Se uită la unii şi la alţii pe care-i întâlneşte, şi râde...
(M. Sadoveanu)
9. În pieptul ei ardea toată pădurea şi bătăile inimii erau
bolovani încinşi, care săreau din loc şi o izbeau în coaste.
(Gala Galaction)
90 91
 NUMERALUL Observaţii 1. De reţinut pronunţarea şi scrierea corectă a următoarelor numerale
compuse: paisprezece, cincisprezece, şaisprezece, optsprezece.
Definiţia Este partea de vorbire flexibilă care exprimă: 2. Numeralele cardinale un, o, când însoţesc un substantiv, au aceleaşi
- un număr fără referire la obiecte: doi, şapte, douăzeci etc.
- numărul obiectelor: doi elevi, cinci cărţi, unsprezece lei forme cu articolul nehotărât, dar se deosebesc ca sens (exprimă
etc. numărul obiectelor, răspund la întrebările câţi? câte?):
- ordinea obiectelor: al treilea elev, a doua zi, secolul al Un elev a rezolvat bine problema, (articol nehotărât)
douăzecilea etc. Azi am cumpărat un caiet, o carte şi două creioane. (numeral)
3. Numeralul care însoţeşte un substantiv are acelaşi caz cu
Clasificare A. numeţale cardinale substantivul determinat şi îndeplineşte funcţia de atribut adjectival:
1. propriu-zise simple: unu, doi, trei, zece, sută, mie etc. Iată vin în cale,
compuse: douăzeci, treizeci şi unu, o sută doi Se cobor la vale
etc.
2. colective: amândoi, tustrei, tuspatru etc. Trei turme de miei
3. fracţionare: jumătate, sfert, doime, tieime, zecime etc.. Cu trei ciobănei. (Mioriţa)
4. multiplicative: îndoit, întreit, însutit, înmiit etc. 4. De la douăzeci în sus, numeralul îşi schimbă valoarea gramaticală
5. distributive: câte doi, câte trei, câte zece etc.
6. adverbiale: o dată, de două ori, de zece ori etc. şi devine substantiv, fiind urmat de un atribut substantival
B. numerale ordinale: prepoziţional:
primul, întâi-prima, al doilea-a doua, al treilea-a treia etc. Douăzeci de elevi au plecat în excursie la Predeal.
douăzeci = subiect, exprimat prin numeral substantivizat;
de elevi = atribut substantival prepoziţional
Funcţii - subiect
sintactice Doi au plecat acasă. 5. La cazul genitiv, numeralele cardinale primesc în faţă prepoziţia a:
Al treilea a rezolvat bine problema. Efortul a zece elevi a fost încununat de succes.
- nume predicativ 6. La cazul genitiv numeralele ordinale au în faţă articolul adjectival
Ei sunt cinci. (celui, celei) urmat de prepoziţia de:
Ea este a doua în clasă.
- atribut adjectival Rezultatul celui de al treilea a fost mai bun.
A doua zi vom vizita Muzeul de Istorie. 7. La cazul dativ se foloseşte prepoziţia la:
- complement direct Am dat la cinci dintre ei premii în cărţi.
Am luat un zece la extemporal.
- complement indirect
Am spus celor doi să vină la timp.
- complement circumstanţial de mod
Am sunat de trei ori.
92 93
 EXERCIŢII
1. Analizaţi morfologic şi sintactic numeralele din
textele următoare:
a) Am un copac cu douăsprezece ramuri
Jumate verzi, jumate uscate,
În fiecare ramură câte patru cuiburi, În
fiecare cuib câte şapte ouă Jumate albe,
jumate negre. (Folclor)
b) Păun şi cei zece tovarăşi, zece voinici plătiţi şi
îmbrăcaţi de moş Dănilă, plecaseră la sfârşitul lui ghenarie.
(Gala Galaction)
c) Iar marţi dez-dimineaţă puse tarniţele şi desagii pe
cai, şi legându-i frumuşel cu căpăstrul: pe cel de-al doilea
de coada celui întâiu, pe cel de-al treile de coada celui al
doile, pe cel de-al patrule de coada celui al treile, cum îi
leagă muntenii, a zis... (I. Creangă)
d) Două din bombardiere, pur şi simplu, explodară în
aer, lovite în plin, pulverizându-se într-un brusc incendiu. Al
treilea o luă razna, dar nu în direcţia sud, spre Capitală, ci
aiurea. (M. Preda)
2. Formaţi numeralele ordinale de la numeralele
cardinale cinci, nouă, doisprezece, douăzeci, patruzeci şi
doi, o sută treizeci şi şase şi construiţi cu ele propoziţii.
3. Formaţi numeralele distributive de la numeralele
cardinale şase, nouă, şaptesprezece, douăzeci şi nouă,
patruzeci şi construiţi cu ele propoziţii.
4. Formaţi numeralele colective de la numeralele
cardinale trei, patru, cincişi alcătuiţi propoziţii cu ele.
5. Formaţi numeralele multiplicative de la numeralele
cardinale doi, 6 sută, o mie şi alcătuiţi cu ele propoziţii.
6. Formaţi numeralele adverbiale de la numeralele
cardinale cinci, zece, douăzeci şi unu, o sută, o mie şi
alcătuiţi cu ele propoziţii.
7. Construiţi propoziţii cu numeralul adverbial o dată
şi adverbul odată.
VERBUL
Definiţia Este partea de vorbire flexibilă care exprimă:
- acţiuni: a învăţa, a lucra, a scrie etc.:
- stări: a aştepta, a rămâne, a sta etc.
- existenţa: a fi, a exista, ase afla etc.
- mişcarea: a alerga, a fugi, a merge, a sosi, a veni etc.
- declaraţia: a afirma, a întreba, a spune, a vorbi etc.
- sentimente, acţiuni ale simţurilor sau manifestări
de voinţă: a auzi, a dori, a iubi, a hotărî, a porunci,
a refuza, a sili, a vedea, a zări etc.
Locuţiunea verbală este un grup de cuvinte care are sens unitar şi
valoarea unui verb: a lua parte = a participa, a pune la cale = a
plănui, a băga de seamă = a observa, a trage pe sfoară = a păcăli etc.
Felul A. După rolul sintactic şi morfologic:
1. Verbe p r e d i c a t i v e (îndeplinesc singure, dacă sunt
la un mod personal, funcţia de predicat verbal): a citi, a hotărî, a
lucra, a merge, a vedea etc.
2. Verbe c o p u l a t i v e (leagă numele predicativ de
subiect; îndeplinesc, dacă sunt la un mod personal, împreună cu un
nume predicativ rolul de predicat nominal):
a f i (când nu este sinonim cu a exista, a se afla, a se găsi, a merge,
a trăi, a costa, a,dura, a avea loc, a se întâmpla, a se petrece, a
trebui etc.). Unu-i moldovan. (Mioriţa)
a d e v e n i (este întotdeauna verb copulativ): Toamna, codrul
devine de aur.
a s e f а с e (când este sinonim cu a deveni, a se preface):
Eu mă fac călău, de-i vorba neamul a mi-l izbândi. (Al. Davila)
a ieşi (când este sinonim cu a deveni): El a ieşit inginer.
а a j u n g e (când este sinonim cu a deveni):
Ileana a ajuns profesoară.
94 95
 a r ă m â n e (când nu este sinonim cu a staţiona):
...ar fi rămas pe loc trăsnită. (Gala Galaction)
a p ă r e a (când are subiect): Cucerirea Everestului,
odinioară, părea un vis.
a î n s e m n a (când nu este sinonim cu a scrie, a nota,
a face semn): Medalia olimpică înseamnă mai întâi de toate
muncă.
a r e p r e z e n t a (când este sinonim cu a
însemna):
Cucerirea cupei reprezintă im mare succes.
a c o n s t i t u i (când este sinonim cu a însemna):
Oare strategia vieţii nu constituie tocmai piatra de încercare a
adevăratelor caractere? (L. Blaga)
2. Verbe auxiliare (ajută la formarea modurilor şi timpurilor
compuse, precum şi a diatezei pasive):
a fi intră în alcătuirea formelor de indicativ viitor anterior
(voi fi lucrat), conjunctiv perfect (să fi lucrat), condiţional-
optativ perfect (aş fi lucrat), prezumtiv prezent (va fi lucrând) şi
perfect (va fi lucrat), infinitiv perfect (a fi lucrat) şi de diateză
pasivă, toate modurile şi timpurile (eu sunt lăudat I eu sunt
lăudată etc.).
a a v e a intră în alcătuirea formelor de indicativ perfect
compus (am citit), condiţional-optativ prezent (aş citi) şi perfect
(ai fi citit) şi ajută la exprimarea viitorului popular (am să
citesc, aveam să citesc).
a vrea intră în alcătuirea formelor de indicativ viitor (voi citi)
şi viitor anterior (voi fi citit) şi prezumtiv prezent (voi fi citind)
şi perfect (voi fi citit).
B. După posibilitatea de a fi construite cu un complement
direct:
1. Verbe t r a n z i t i v e (care pot avea un complement
direct):
a face (o mâncare), a iubi (munca), a hotărî (data),
alumina (drumul), a pregăti (examenul), a vedea
(filmul) etc. Unele verbe t r a n z i t i v e pot fi
construite cu două complemente directe. Cele mai
frecvente sunt: a anunţa (pe cineva ceva), a întreba
(pe cineva ceva), a învăţa (pe cineva ceva), a ruga (pe
cineva ceva), a sfătui (pe cineva ceva).
2. Verbe intranzitive (care nu pot fi construite cu
complement direct). În general sunt intranzitive:
verbele copulative (a fi, a părea, a deveni, a însemna,
a ajunge etc.), verbele de mişcare (a alerga, a merge,
a sosi etc.), verbele care arată existenţa (a fi, a se afla,
a exista etc.), verbele însoţite de pronume reflexiv în
acuzativ (a se gândi, a se hotărî, a se mira, a se
speria etc.), verbele la diateza pasivă (a fi lăudat, a fi
pedepsit, a fi văzut etc.).
C. După referirea la persoană:
1. Verbe p e r s o n a l e : au forme pentru toate
persoanele:
a cânta: eu cânt, tu cânţi, el, ea cântă, noi cântăm,
voi cântaţi, ei, ele cântă.
2. Verbe i m p e r s o n a l e : nu au subiect şi, de regulă,
au numai formă de persoana a III-a. Aceste verbe arată
fenomene ale naturii (plouă, ninge, fulgeră, se
înserează etc.) sau sunt folosite cu pronume reflexiv şi
sunt urmate de o propoziţie subiectivă (separe, se
spune, se zice etc.).
3. Verbe u n i p e r s o n a l e : se folosesc numai la
persoana a III-a (a lătra, a măcăi, a oua etc.).
96 97
 3. Persoana şi numărul
Verbul a trebui este unipersonal ca formă şi - persoana I (care vorbeşte)
impersonal prin conţinut (are sensul „e necesar"). singular: eu învăţ (tac, merg, fug, hotărăsc) plural: noi
învăţăm (tăcem, mergem, fugim, hotărâm)
- persoana a II-a (cu care se vorbeşte)
Categorii 1. C o n j u g a r e a : verbele se împart în patru singular: tu înveţi (taci, mergi, fugi, hotărăşti)
gramaticale conjugări, după terminaţia la modul infinitiv: plural: voi învăţaţi (tăceţi, mergeţi, fugiţi, hotărâţi)
- conjugarea I - a (a cânta, а lucra) - persoana a III-a (despre care se vorbeşte)
- conjugarea a II-a - ea (a tăcea, а vedea) singular: el, ea învaţă (tace, merge, fuge, hotărăşte)
- conjugarea a III-a - e (a culege, a merge) plural: ei, ele învaţă (tac, merg, fug, hotărăsc).
- conjugarea a IV-a - i (a auzi, a sosi) 4. M o d u l (arată cum este prezentată acţiunea de către
- î (a coborî, a hotărî) vorbitor).
2. D i a t e z a (exprimă raportul dintre acţiune şi
A) Moduri personale(predicative)
subiectul gramatical). 1. indicativ (exprimă o acţiune prezentată de vorbitor ca
- diateza activă (acţiunea este făcută de subiectul reală): eu lucrez, tac, culeg, sosesc, cobor
gramatical): 2. conjunctiv (exprimă o acţiune nesigură, dar
eu cânt (tac, fac, citesc, hotărăsc) - diateza pasivă posibilă):eu să lucrez, să tac, să culeg, să sosesc, să
(acţiunea este făcută de altcineva şi este suferită de cobor
subiectul gramatical). Se formeajutorul verbului 3.condiţional-optativ (exprimă o acţiune
auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat: eu realizabilă, posibilă sau dorită): eu aş lucra, aş tăcea, aş
sunt căutat(ă), văzut(ă), împins(ă), ocrotită), târât(ă) culege, aş sosi, aş coborî
de către cineva La timpul perfect exprimă o acţiune ireală: eu aş fi lucrat,
- diateza r e f l e x i v ă (subiectul participă intens la aş fi tăcut, aş fi cules, aş fi sosit, aş fi coborât
acţiune). Se formează din diateza activă + pronume 4. imperativ (exprimă acţiunea sub formă de
reflexiv în acuzativ sau dativ, care nu are funcţie poruncă, sfat, rugăminte)
sintactică (pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit cu lucrează! taci! culege! soseşte! coboară! nu lucra! nu
un pronume personal în acelaşi caz): tăcea! nu culege! nu sosi! nu coborî!
el se gândeşte - el îşi închipuie. 5. prezumtiv (exprimă o acţiune ipotetică)1
eu voi fi lucrând, voi fi tăcând, voi fi culegând, voi fi
sosind, voi fi coborând
O b s e r v a ţ i e : Verbele însoţite de un pronume
reflexiv care poate fi înlocuit cu un pronume personal în B. Moduri nepersonale (nepredicative)
acelaşi caz alcătuiesc categoria verbelor active p r o n o 1. infinitiv (denumeşte acţiunea): a lucra, a tăcea, a culege,
m i n a l e: a se spăla, a se vedea, a se pregăti etc., a-şi a sosi, a coborî ;
2.gerunziu (exprimă acţiunea în desfăşurare):
aminti, a-şi scoate, a-şi vizita etc. În aceste cazuri lucrând, tăcând, culegând, sosind, coborând;
pronumele reflexiv are şi funcţie sintactică. 3. participiu (denumeşte acţiunea suferită de un obiect):
lucrat, tăcut, cules, sosit, coborât.
1 4. supin
Acest mod (denumeşte
verbal acţiunea
nu se studiază verbală):La timpul perfect,
în gimnaziu.
formele coincid cu cele ale viitorului anterior: eu voi fi lucrat, voi fi tăcut,
voi fi cules etc.
98 99
 Funcţiiile 1. Verbele predicative la moduri personale au funcţia de
5.Timpul sintactice ale predicat verbal:
Modul indicativ are următoarele timpuri: modurilor Amintiri crâncene răscoliră deodată mintea şi sufletul
- prezent: eu lucrez, tac, culeg, sosesc, cobor personale lui Tudor. (M. Sadoveanu)
2. Verbele copulative la moduri personale au funcţia de
- trecut: predicat nominal împreună cu un nume predicativ:
 imperfect: eu lucram, tăceam, culegeam, soseam, coboram Nu erau prea dese focurile, nici atacanţii nu păreau prea
 perfect simplu: eu lucrai, tăcui, culesei, sosii, coborâi numeroşi. (M. Preda)
 perfectul compus: eu am lucrat, am tăcut, am cules, am
sosit, am coborât Funcţiiile 1. Modul i n f i n i t i v poate îndeplini următoarele
sintactice ale funcţii sintactice:
 mai mult ca perfectul: eu lucrasem, tăcusem, culesesem, modurilor - subiect: E uşor a da sfaturi.
sosisem, coborâsem nepersonale - nume predicativ: A învăţa nu înseamnă a memora.
- viitor: - atribut verbal: ...observase bucuria lui de a povesti.
- viitor I: eu voi lucra, voi tăcea, voi culege, voi sosi, voi (M. Preda)
coborî; - complement direct: Pot rezolva orice problemă.
- viitorul anterior: eu voi fi lucrat, voi fi tăcut, voi fi cules, voi - complement indirect: Oricând suntem gata de a
rezolva orice problemă.
fi sosit, voi fi coborât. - complement circumstanţial de timp: A sosit înainte de
a începe spectacolul.
Modul conjunctiv are două timpuri: - complement circumstanţial de mod: A plecat fără a se
- prezent: eu să lucrez, să tac, să culeg, să sosesc, să cobor; grăbi.
- perfect: eu să fi lucrat, să fi tăcut, să. fi cules, să fi sosit, să fi - complement circumstanţial de scop: A intrat în
coborât (la toate persoanele). librărie pentru a cumpăra cărţi.
- complement circumstanţial consecutiv: El nu a fost
destul de atent pentru a evita accidentul.
Modul condiţional-optativ are două timpuri: - complement circumstanţial opoziţional: În loc de a
- prezent: eu aş lucra, aş tăcea, aş culege, aş sosi, aş coborî; alerga merge încet
- perfect: eu aş fi lucrat, aş fi tăcut, aş fi cules, aş fi sosit, aş fi
coborât. 2. Modul g e r u n z i u :
– atribut verbal (neacordat): I-a răspuns cu ochii
strălucind ca o văpaie.
Modul prezumtiv are două timpuri: – atribut adjectival (acordat): Am admirat furnalele
- prezent: eu voi fi lucrând, voi fi tăcând, voi fi culegând, voi fumegânde ale Hunedoarei.
fi sosind, voi fi coborând; – element predicativ suplimentar: Ei au plecat cântând.
- perfect: eu voi fi lucrat, voi fi tăcut, voi fi cules, voi fi – subiect: S-a auzit tunând.
sosit, voi fi coborât. – complement direct: Am auzit spunăndu-se multe
lucruri despre tine.
Modul infinitiv are două timpuri: – complement circumstanţial de timp: Luând o poziţie
_
prezent: a lucra, a tăcea, a culege, a sosi, a coborî; regulamentară, caporalul zise... (M. Preda)
_
perfect: a fi lucrat, a fi tăcut, a fi cules, a fi sosit, a fi coborât.
100 101
– complement circumstanţial de mod: Venea alergând.
– complement circumstanţial de cauză: Neavând suficient
tmtp, n-arh putut termina lucrarea în întregime.
– complement circumstanţial condiţional: Numai citind
îţi lărgeşti orizontul.
– complement circumstanţial concesiv: Chiar şi
grăbindu-te nu vei sosi la timp.
3. Modul p a r t i c i p i u :
- atribut adjectival: Lecţiile învăţate nu se uită.
- nume predicativ: Ei sunt bine informaţi în domeniul
sportului.
- element predicativ suplimentar: Ele au venit invitate
de noi.
4. Modul s u p i n:
- subiect: Era simplu de imaginat..(M. Preda)
- atribut verbal: Am cumpărat pastă de lipit.
- nume predicativ: Problema era de rezolvat pentru azi.
- complement direct: Am de făcut planul excursiei.
- complement indirect: Pe la ora nouă ne-am apucat de
mâncat.
- complement circumstanţial de loc: S-a dus la scăldat.
- complement circumstanţial de scop: Pixul se foloseşte
pentru scris.
- complement circumstanţial consecutiv: Mănâncă de
speriat.
- complement circumstanţial de relaţie: De citit nu a
citit destul.
EXERCIŢII
1. Analizaţi sintactic şi morfologic, verbele din textele următoare:
a) Codrule, Măria-Ta,
Lasă-mă sub poala ta,
Că nimica n-oi strica
Fără num-o rămurea,
Să-mi atârn armele-n ea. (Folclor)
b) Agripina se repezi la Păunaş, îl ridică din albie îl puse în poală
şi, prin uşa din fund,'ţâşni în grădină Se strecură pe lângă grajd,
ajunse pe Măriuca şi pe viad si târându-i după ea, începu să urce
coasta din faa în fag. (Gala Galaction)
c) El aşteptă până îi văzu îndepărtându-se de tot pe ofiţer, o luă
cu grijă spre corpul de gardă, intră, trase un închizător de la altă armă,
îl vârî într-a lui si reveni la post (M. Preda)
2. Precizaţi valoarea predicativă, copulativă sau de verb auxiliar a lui а
fi în textele următoare:
a) Dacă nu eşti tare în clipa aceea, te zăpăceşti si spui tot chiar
dacă taci din gură. (M. Preda)
b) Vreau să ştiu c-a fost închisă la Snagov această fiară. (Al.
Davila)
c) Ar fi putut totuşi să spună că închizătorul armei soldatului era
la el în buzunar. (M. Preda)
3. Analizaţi, sintactic şi morfologic, verbele la moduri nepersonale din
următorul text:
Văzând eu că nu-i chip de stat împotriva părinţilor începui a mă gândi
la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune... (I. Creangă)
4. Formulaţi cinci propoziţii cu locuţiuni verbale si arătaţi cu ce verbe
pot fi înlocuite.
5. Subliniaţi cu o linie verbele tranzitive si cu două linii pe cele
intranzitive:
Femei şi fete cu caţaveici de vulpe şi cu fuste de lână, dungate cu
vrâste galbene şi roşe pe fund negru, veneau la leturghie. Femeile
aveau broboadă cafenie pe cap; fetele erau cu capetele goale gătite cu
flori de grădină. Unele erau frumoase şi spionau cu priviri agere pe cei
trei oşteni. (M. Sadoveanu)
102
103
 Felul
6. Identificaţi verbele la modul indicativ, timpul viitor:
a) Toţi ca m'ine-n astă noapte, Vlade, nu vor fi trădaţi;
Toţi, toţi, fără să lovească, n-o să cadă-njunghiaţi.
Unul va fi mai destoinic, va străbate pân la tine şi...
Atunci îti vei aduce-aminte, poate, şi de mine.
(Al. Davila)
b) Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în ţărână
Dinţii de mizerie. (G. Topârceanu)
7. Subliniaţi cu o linie verbele la diateza activă şi
diateza activă pronominală, cu două linii pe cele la diateza
pasivă şi cu trei linii pe cele fa diateza reflexivă:
a) În sfârşit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea
dinainte de plecare, până s-au revărsat zorile, m-am
frământat [...] cum aş putea îndupleca pe mama...
(I. Creangă)
b) După însănătoşire ceru doar să fie transferat. Nu
bătu pe nimeni din baterie, tunarii se fereau de el.
(M. Preda)
ADVERBUL
Definiţia
Este partea de vorbire neflexibilă care arată
caracteristica unei acţiuni, a unei însuşiri sau a unei
stări. Adverbul determină un verb, un adjectiv sau
un adverb:
Bine v-a m g ă s i t , oameni buni. (M. Sadoveanu)
Echipa noastră a fost temeinic a n t r e n a t ă .
Era cam d e p a r t e .
Locuţiunea adverbială este un grup de cuvinte cu
valoare de adverb: în faţă, în spate, pe urmă, din când
în când, cot la cot, pe de rost etc.
1. după î n ţ e l e s :
- adverbe şi locuţiuni adverbiale de loc: acolo, afară,
aproape, departe, înainte, pretutindeni, la dreapta, de jur
împrejur etc.
- adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp: azi, astăzi,
atunci, curând, devreme, an de an, din când în când,
astă-noapte etc.
- adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod: anevoie,
degeaba, bine, frăţeşte, pieziş, de-a dreptul, cot la cot, de
nevoie etc.
2. după f o r m ă :
- adverbe simple: aproape, departe, dimineaţa, târâş etc.
- adverbe compuse: aseară, dedesubt, întotdeauna,
totuşi, alaltăieri, undeva etc.
3. după o r i g i n e :
- adverbe primare: da, nu, aici, cam, foarte, ieri, departe,
aşa etc.
- adverbe provenite din alte părţi de vorbire:
 prin derivare (cu sufixele -este, -iş):
prieteneşte, româneşte, cruciş, pieptiş etc.
 prin schimbarea valorii gramaticale a substantivului
(ziua, noaptea, vara, iarna, joia etc.) sau a adjectivului
(frumos, tare, clar, corect etc.)
4. alte categorii de adverbe:
- adverbe pronominale interogativ-relative: unde, încotro,
când, cum, cât
- adverbe nehotărâte: undeva, cândva, cumva, oriunde,
oricând, oricum, oricât, câteodată, câtva etc.
- adverbe şi locuţiuni adverbiale corelative: aşa,
atât, tot, totuşi, de aceea, de asta, cu toate acestea etc.
104 105
Gradele de
comparaţie 1. pozitiv: Învaţă bine.
2. comparativ
- de superioritate: Învaţă mai bine decât mine.
- de egalitate: Învaţă tot atât (aşa) de bine ca şi mine.
- de inferioritate: Învaţă mai puţin bine decât mine.
3. superlativ
- relativ de superioritate: Învaţă cel mai bine.
- relativ de inferioritate: Învaţă cel mai puţin bine.
- absolut: Învaţă foarte (tare, prea) bine.
Funcţii 1. complement circumstanţial:
sintactice - de loc: Apoi se uită în sus şi de jur împrejur.
(I.Al. Brătescu-Voineşti)
- de timp: Sfârşiră curând puterile. (Gala Galaction)
- de mod: Unul dintre ei era îmbrăcat orăşeneşte. (Marin
Preda)
2. atribut adverbial: Ştim cel mai bine legea şi mersul
înainte. (N. Stănescu)
3. predicat verbal: Poate că te vom vizita;
predicat nominal: Bine că n-am întârziat.
4. nume predicativ: Aşa sunt toate mamele, grijulii şi
duioase.
Observaţii
1. Nu toate adverbele au grade de comparaţie.
2. Adverbele mai, puţin, foarte, prea, tare ajută la
formarea gradelor de comparaţie.
3. Adverbele pronominale interogativ-relative au
funcţia de complement circumstanţial (unde, când,
cum, cât) sau de nume predicativ (cum):
Spune-mi unde, când şi cum vii! (complemente)
Cum este timpul la munte? (nume predicativ)
4. Adverbele predicative sunt urmate obligatoriu de o
conjuncţie subordonatoare (că, să mai rar ca...să,
dacă, de) care introduce o propoziţie subiectivă.
5. Adverbele de mod de întărire (chiar, şi „chiar“,
tocmai, măi ales, mai cu seamă) şi de restricţie
(decât, doar, numai) nu au funcţie sintactică.
6. Prin articulare cu articol hotărât unele adverbe
(înainte, înapoi, dedesubt etc.) şi locuţiuni ade-
verbiale (în sus, în jos, în faţă etc.) devin prepoziţii,
respectiv, locuţiuni prepoziţionale, care se
construiesc cu cazul genitiv.
7. Scriitorii folosesc adverbele cu valoare artistică
ca epitet al acţiunii (Lungişi flutură spre vale/Haina iluzorie.
G. Topârceanu) sau ca element al antitezei (Cei de deasupra
tot deasupra, iar cei de dedesubt tot dedesubt. C. Hogaş)
EXERCIŢII
1. Subliniaţi adverbele şi locuţiunile adverbiale şi arătaţi felul lor:
a) Cu ochii încruntaţi cetea necontenit slovele mari de pe crucea
tatălui său şi-i veni în minte dintr-o dată dintre icoanele înnegurate de uitare
chipul palid, stropit de sânge, al unui oştean mort. (M. Sadoveanu)
b) Ocheau cu grijă. Un foc de aici, unul de dincoace. Ofiţerul se uita
din când în când să vadă efectul. (M. Preda)
c) Nu se auzeau decât tălăngile, din ce în ce mai depărtate, ale
turmelor de deasupra. (Gala Galaction)
d) Astfel atenţi
La tot şi la toate
Am învăţat mereu .
Să fim veşnici. (Marin Sorescu)
e) Dar Salomia s-a apropiat se vede prea zgomotos, că odată au
zburat vrăbiile. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
2. Arătaţi la ce grade de comparaţie sunt adverbele din textele
următoare:
a) Mai târziu o coţofană
Fără ocupaţie
A adus o veste-n goană
Şi-a făcut senzaţie. (G. Topârceanu)
b) ...ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul. (N.Stănescu)
3. Alcătuiţi propoziţii în care adverbele departe şi repede să fie la
toate gradele de comparaţie.
4. Arătaţi ce părţi de vorbire sunt cuvintele spaţiate:
a) Acum se vedea с I a r intenţia avionului. (M. Preda)
b) Pianul scotea un sunet с I a r şi armonios.
5. Alcătuiţi propoziţii în care adjectivele frumos, limpede şi scurt
să aibă valoare de adverbe.
106 107
 PREPOZIŢIA
Observaţii
Definiţia Este partea de vorbire neflexibilă care leagă:
- un a t r i b u t de substantivul sau pronumele determinat:
Unul din răzăşi le pofti ziua-bună. (M. Sadoveanu)
- un c o m p l e m e n t de verbul, adjectivul sau
adverbul determinat:
Vlad, grăsuţ, aprins, la faţă şi leoarcă de sudoare,
căzu jos ca un bujor frânt de ploaie. (Gala Galaction)
Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu
valoare de prepoziţie: în faţa, în spatele, în cursul, în
vederea, în timp de, în curs de, împreună cu etc.
Veneau si răzăşi în urma lor. (M. Sadoveanu)
Felul 1. după f o r m ă :
a) prepoziţii simple: a, contra, cu, din, în, la, până,
spre, sub etc.
b) prepoziţii compuse: despre, de la, de pe la, de
către, înspre, pe lângă, pe sub, printre etc.
2. după o r i g i n e :
a) prepoziţii propriu-zise: de, din, la, pe, până, spre,
sub etc.
b) prepoziţii provenite din substantive (graţie,
mulţumită), din verb {datorită) sau din adverbe
(dedesubtul, împrejurul, înaintea, înăuntrul,
contra, împotriva etc.)
3. după r e g i m u l с a z u a l:
a) prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale care cer cazul
acuzativ: cu, din, la, prin, alături de, împreună cu
etc.
b) prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale care cer cazul
genitiv: contra, asupra, împotriva, înaintea,
înapoia, în cursul, în jurul, în vederea, la dreapta
etc.
c) prepoziţii care cer cazul dativ: conform, contrar,
datorită, graţie, mulţumită, potrivit.
108
Prepoziţia şi locuţiunea prepoziţională nu au funcţie
sintactică. Ele se analizează împreună cu atributele sau
complementele pe care le leagă de cuvântul determinat.
EXERCIŢII
1. Subliniaţi, în textele următoare, prepoziţiile şi
locuţiunile prepoziţionale, arătând cazurile cu care se
construiesc:
a) Pe cer, de pe aeroport urca cu repeziciune o
formaţie de trei avioane. Fuseseră luaţi prin surprindere?
(M. Preda)
b) Din nou veniseră însă asupra lor avioane, care de
astă dată lăsară bombe, dar fără o precizie prea mare.
(M. Preda)
c) A cumpărat omul de la domnul Frimu, din pădurea
care o taie, trei stânjeni de lemne. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
d) Femei şi fete cu caţaveici de vulpe şi cu fuste de
lână, dungate cu vrâste galbene şi roşe pe fund negru,
veneau la leturghie. (M. Sadoveanu)
e) Agripina, roşie la faţă şi cu cămaşa sfâşiată pe
pieptul umflat ca un cimpoi, venea tot blagoslovind cu capul şi
cu mâinile. (Gala Galaction)
2. Identificaţi prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale şi
arătaţi care sunt cuvintele pe care le leagă:
Veneau şi răzăşi în urma lor, îmbrăcaţi în straiele cu
care aveau obiceiul să iasă la oaste: ciubote de piele roşă,
pantaloni largi şi încreţiţi în jurul mijlocului dintr-un şiac
cafeniu şi ilice negre cu nasturi rotunzi de argint şi cu
mânecile largi. (M. Sadoveanu)
109
 CONJUNCŢIA
Definiţia Este partea de vorbire neflexibilă care leagă:
- două părţi de propoziţie de acelaşi fel:
Măriuca şi Vlad se jucau în fundul grădinii. (Gala
Galaction)
- două propoziţii:
Mergi cu inima slobodă şi Dumnezeu din ceruri să aibă
milă de tinereţea ta! (Gala Galaction)
Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu
valoare de conjuncţie: din cauză că, din pricină că, în
caz că, până să, măcar că, chiar de, în timp ce, din
moment ce etc.
Felul 1. După f o r m ă :
-conjuncţii simple: şi, iar, dar, că, să, dacă, de etc.
-conjuncţii compuse: căci, aşadar, fiindcă, ca să etc.
2. După f u n c ţ i e :
a)conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare:
– copulative: şi, nici, precum şi, nu numai...ci (şi), nu
numai... dar (şi), nu numai că...ci (şi), nu numai că...
dar (şi);
– adversative: dar, iar, însă, ci;
– disjunctive: sau, ori, fie... fie;
– conclusive: deci, aşadar, prin urmare, în concluzie,
vasăzică;
b)conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare
universale: că, să, ca să, dacă, de şi specializate fiindcă,
întrucât, deoarece, încât; pentru că, din cauză că etc.1
Observaţii În frază au rol de conjuncţii şi pronumele, adjectivele şi
adverbele relative şi nehotărâte.
1 încărcaţi de roade, în livada din spatele casei. Curând,
Vezi capitolul Analiza sintactică a frazei
EXERCIŢII
1. Identificaţi conjuncţiile, arătaţi felul lor (simple,
compuse sau locuţiuni) şi raportul (de coordonare sau de
subordonare) pe care îl stabilesc:
a) Se strecură pe lângă grajd, ajunse pe Măriuca şi
pe Vlad şi, târându-i după ea, începu să urce coasta din fag
în fag. (Gala Galaction)
b) Adormise cu adevărat în post sau doar se
prefăcuse soldatul care surâsese? (M. Preda)
c) Deci ca să nu piarză vreme multă îl opreşte din
povestire şi-i zice să mai aştepte afară. (LAI. Brătescu-
Voineşti)
d) L-a găsit sub trei grăunţe
Mort de inaniţie.
Şi-acum pleacă să anunţe
Cazul la poliţie. (G. Topârceanu)
e) Cu braţul drept îşi pipăi mâna stângă, să vadă
dacă stă bine în chinga ei. (M. Sadoveanu)
2. Arătaţi ce leagă conjuncţia şi în textele următoare:
a) Se întoarse apoi la ceilalţi şi cuvântă cu voce
răguşită parcă de trudă. (M. Sadoveanu)
b) lablanicioara se limpezi şi scăzu în albia-i
întortocheată şi adâncă. (Gala Galaction)
c) lată chinurile mele, ale unui român,
Basarab, de sine vrednic si de numele-i bătrân.
(AI. Davila)
3. Identificaţi valoarea morfologică a cuvintelor
subliniate şi explicaţi ortografia lor:
Bunicii mei sunt nehotărâţi: să rămână în sat sau să
vină la noi, la oraş. În toamna trecută consătenii lor s-au
întrecut în hărnicie. Unii au cules porumbul, iar alţii l-au
depănuşat. Bunicului i-ar fi plăcut să fiu şi eu printre ei, în
satul natal. El are o casă nouă. Ani de-a rândul trudit a ca
să ne vadă oameni cu carte. Meri şi peri deşi stau aliniaţi,
deşi vacanţa e pe sfârşite, mă voi duce şi eu în satul în
care m-am născut.
110 111
 INTERJECŢIA

Definiţia Este partea de vorbire neflexibilă care redă stări sufleteşti,

manifestarea unei voinţe sau sunete din natură: au, vai, ah, mă,
hăis, cirip-cirip, pleosc etc.

Felul După o r i g i n e, interjecţiile se clasifică în:

- interjecţii propriu-zise: oh, ah, hai, huo, vai etc.
- onomatopee: bee, ţuşti, tic-tac, cucurigu etc.
- provenite din alte părţi de vorbire: păcat! înainte! ANALIZA
MORFOLOGICĂ
Funcţii 1. predicat:
sintactice Şi iată că după atâtea săptămâni ploile stătură. (Gala Galaction)
2. complement direct:
In liniştea adâncă a pădurii el auzi: cu-cu! cu-cu!
3. complement circumstanţial de mod
Ei mergeau şontâc-şontâc.
4. atribut:
Era o vară...hăă!
5. nume predicativ:
E vai de ci dacă nu sunt ascultători.
6. subiect:
Se auzea doar tic-tac
Punctuaţia După interjecţii se pune întotdeauna virgulă sau semnul
exclamării.
Nu se despart prin virgulă iată, iacă, uite.

EXERCIŢII
1. Subliniaţi interjecţiile şi arătaţi, unde este cazul,
funcţia lor sintactică:
a) lată ce se întâmpla. (M. Preda)
b) De aceea am venit în mijlocul vostru şi nu va
cuteza unul să mişte braţul! Ha-ha! (M. Sadoveanu)
c) De ce nu vrei să vii, măi băiete?
(I.AI. Brătescu-Voineşti)

112
 ANALIZA MORFOLOGICĂ
Analiza morfologică a părţilor de vorbire înseamnă analiza
f o r m e i cuvântului şi precizarea următoarelor date:
SUBSTANTIV
1. felul (comun sau propriu, simplu sau compus);
2. genul (masculin, feminin sau neutru);
3. pentru substantivul care denumeşte fiinţe se precizează
dacă este mobil (forme diferite de gen) sau epicen (aceeaşi formă
pentru ambele genuri);
4. numărul (singular sau plural); se precizează dacă
substantivul are numai formă de singular sau numai formă de
plural;
5. cazul (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ sau vocativ);
6. felul articulării (articulat cu articol hotărât, articulat cu
articol nehotărât sau nearticulat).
ARTICOL
1. felul după funcţie, (hotărât, posesiv sau genitival,
demonstrativ sau adjectival, nehotărât);
2. felul după poziţie (proclitic sau enclitic).
ADJECTIV
1. felul (adjectiv variabil cu două terminaţii, adjectiv variabil
cu o terminaţie, adjectiv invariabil);
1. genul (masculin, feminin sau neutru):
2. numărul (singular sau plural);
3. cazul (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ sau vocativ);
4. gradul de comparaţie (pozitiv, comparativ de
inferioritate, de egalitate sau de superioritate, superlativ
relativ sau absolut) -se precizează numai dacă adjectivul
poate fi comparat.
114
PRONUME
1. felul (personal, de politeţe, de întărire, reflexiv, posesiv, demonstrativ,
interogativ, relativ, nehotărât, negativ). La pronumele personal se indică:
1. persoana (I, а II a, a IlI-a);
2. numărul (singular sau plural);
3. genul (numai la persoana a III-a);
4. cazul (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ sau vocativ);
5. formă accentuată sau neaccentuată (numai la cazurile dativ şi
acuzativ).
La pronumele şi adjectivul pronominal de întărire se indică:
1. persoana (I, a Ii-a, a IlI-a);
2. numărul (singular sau plural);
3. genul (masculin, fenimin, neutru); _,_
4. cazul.
La pronumele reflexiv se indică:
1. persoana (I, a Ii-a, a IILa);
2. numărul (singular sau plural);
3. cazul (dativ sau acuzativ);
4. forma (accentuată sau neaccentuată);
5. se va menţiona, când este cazul, că pronumele reflexiv a devenit
marcă gramaticală a diatezei reflexive sau a diatezei pasive.
La pronumele şi adjectivul pronominal posesiv se indică:
1. felul pronumelui în funcţie de numărul posesorilor şi numărul
obiectelor posedate (un posesor-un obiect posedat, un posesor-mai multe
obiecte posedate, mai mulţi posesori-un obiect posedat, mai mulţi posesori-
mai multe obiecte posedate);
2. persoana (I, a Iha, a IlI-a);
3. genul;
4. numărul (singular sau plural);
5. cazul.
La pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ se indică:
1. felul (de apropiere, de depărtare, de identitate);
2. genul (masculin, feminin sau neutru);
3. numărul (singular sau plural);
4. cazul (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ sau vocativ).
La pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât se indică:
1. felul (simplu sau compus);
2. genul (masculin, feminin, numai la pronumele şi adjectivele care
deosebesc în flexiunea lor genul: altul, vreunul, alt, vreun)
3. numărul (singular sau plural, numai la pronumele şi
adjectivele care deosebesc în flexiunea lor numărul);
4. cazul (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ sau vocativ).
115
116
La pronumele şi adjectivul pronominal relativ şi interogativ se
indică:
1. genul (numai la pronumele şi adjectivul care la cazurile
genitiv şi dativ, numărul singular);
2. cazul.
La pronumele şi adjectivul pronominal negativ se indică:
1. genul (numai la pronumele nici unul, nici una, şi adjectivele
nici uri, nici o);
2. numărul (numai la pronumele nici unul, nici una, nici unii,
nici unele);
3. cazul (nominativ, genitiv, dativ sau acuzativ).
NUMERALUL
1. felul (cardinal propriu-zis, cardinal colectiv, cardinal
fractional, cardinal multiplicativ, cardinal distributiv, cardinal
adverbial, ordinal);
2. genul (numai dacă are forme flexionare care indică genul);
3. numărul (numai la numeralul fracţionar şi multiplicativ);
4. cazul (nu are caz numeralul cardinal adverbial).
VERB
1. felul (predicativ sau copulativ);
2. conjugarea (I, a Il-a, a Ill-a, sau. a IV-a);
3. modul (indicativ, conjunctiv, condiţional-optativ, imperativ,
prezumtiv, infinitiv, gerunziu, participiu, supin);
1. timpul (prezent, imperfect, perfectul simplu, perfectul;
compus, mai mult ca perfectul, viitor, viitor anterior - timpuri ale
modului indicativ; prezent, perfect - timpuri ale modurilor conjunctiv,
condiţional-optativ, prezumtiv şi infinitiv);
2. persoana (I, a II-a, a IÎI-а). Când este cazul se precizează că
verbul este unipersonal sau impersonal;
3. numărul (singular sau plural);
7. diateza (activă, activă pronominală - când pronumele reflexiv
are funcţie sintactică-, reflexivă - când pronumele reflexiv este marcă
gramaticală, deci fără funcţie sintactică - sau pasivă);
8. tranzitivitatea (tranzitiv sau intranzitiv);
9. forma (afirmativă sau negativă);
10. regulat sau neregulat (sunt neregulate verbele a fi, a avea, a
vrea, a bea, a da, a lua, a mânca, a sta, a usca).
O b s e r v a ţ i e: în cazul locuţiunilor verbale se-arată din ce sunt
alcătuite şi apoi se face analiza morfologică l completă a fiecărui
cuvânt component.
ADVERB
1. felul (adverb sau locuţiune adverbială; de loc, de timp, de mod
sau relativ, interogativ ori nehotărât);
2. gradul_.de comparaţie (pozitiv, comparativ de inferioritate, de
egalitate sau de superioritate, superlativ relativ sau absolut) numai dacă
are grade de comparaţie.
PREPOZIŢIE
1. felul după formă (simplă, compusă sau locuţiune
prepoziţională);
2. cazul cu care se construieşte (acuzativ, genitiv sau dativ).
CONJUNCŢIE
1. felul după formă (simplă, compusă sau locuţiune
conjuncţională):
2. felul după relaţia pe care o stabileşte (coordonatoare
copulativă, coordonatoare adversativă, coordonatoare disjunctivă,
coordonatoare conclusivă sau subordonatoare).
INTERJECŢIE. Când este cazul se indică funcţia sintactică.
 SINTAXA PROPOZIŢIEI SI A FRAZEI

118
 SUBIECTUL
Este partea principală de propoziţie despre care se spune
Definiţia
120 ceva cu ajutorul predicatului. Subiectul arată:
– cine este autorul acţiunii:
Agripina căzu la umbra unui stog şi ascultă.
(Gala Galaction)
– cine suferă acţiunea exprimată de un verb
la diateza pasivă:
Sublocotenentul Roşu nu fu plâns de nimeni.
(Marin Preda)
– cui i se atribuie o însuşire sau o
caracteristică exprimate de un predicat nominal:
... cerule limpede sticlă (I.Al. Brătescu-Voineşti)
Cartea este a colegului meu de bancă.
Felul
După prezenţa sau absenţa în propoziţie:
A) subiect e x p r i m a t :
- simplu: Oile erau pe munte, într-ale lui Dănilă. (Gala
Galaction)
- multiplu: Erau de faţă şi Părvu Miu şi fii-sa Salomia şi
lea Manda, mama Sălomiei, şi moş Grigore, alt vecin.
(I.Al. Brătescu-Voineşti)
B) subiect n e e x p r i m a t :
- inclus (verbul predicat este la persoana I sau а II-а):
Ca trestia (noi) ne-am îndoit sub vânt - dar (noi) nu ne-
am rupt. (Al. Vlahuţă)
- subînţeles (verbul predicat este la persoana а III-а;
subiectul a mai fost exprimai anterior):
Mama ne-a luat de mână şi- (mama) ne-a târât până sus
în poieniţă. (Gala Galaction)
- nedeterminat (nu se precizează persoana care face
acţiunea):
S-a comunicat la radio, dar scrie şi în ziar.
Prin ce - substantiv comun sau propriu:
parte de Muntele se învălui o lună întreagă în neguri.
vorbire (Gala Galaction)
Şoimaru stătu în loc zâmbind. (M. Sadoveanu)
poate fi
exprimat - pronume (personal, de politeţe, demonstrativ, posesiv,
interogativ, relativ, nehotărât, negativ):
Tu nu-ţi mai aduci aminte? (M. Sadoveanu)
Dumnealor sunt numai prieteni ai mei. (M.Sadoveanu)
Acela era tatăl său. (M. Sadoveanu)
Ai noştri-au sosit primii.
Cine i-a auzit gândul de i l-a împlinit aşa de curând? (I.Al.
Brătescu-Voineşti)
Toţi priveau curioşi la străinii care intraseră în sat. (M.
Sadoveanu)
Nimeni nu-l văzuse vreodată întristat sau râzând în hohote.
(Marin Preda)
- verb la un mod nepersonal (infinitiv, gerunziu sau supin):
A învăţa este datoria fiecărui tânăr.
Se aude cântând.
Rămâne de văzut ce rezultat vom obţine.
- orice parte de vorbire cu valoare de substantiv:
Îndrăzneţii înving.
... erau numai trei. (Marin Preda)
Al treilea o luă razna. (Marin Preda)
Binele cu bine se răsplăteşte. (Proverb)
Topica Subiectul poate sta înainte sau după predicat:
Această ştire era destul de veche. (Gala Galaction)
Au pierit codrii. (M. Sadoveanu)
Uneori subiectul poate fi intercalat în structura locuţiunii verbale
sau între verbul copulativ şi numele predicativ:
Îşi va aduce el aminte de această întâmplare!
Vei fi şi tu prezent acolo?
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de predicat.
Observaţii Există şi propoziţii fără subiect, el fiind inexprimabil (predicatul
este un verb care exprimă un fenomen al naturii: ninge, plouă, tună,
fulgeră, se înserează.

122
EXERCIŢII
1. Arătaţi felul subiectelor (simplu, multiplu, inclus,
subînţeles, nedeterminat) din propoziţiile următoare:
a) Numaidecât nişte nouraşi albi se destrămară în aer,
iar prăpăstiile rostogoliră un ropot de pistoale. (Gala
Galaction)
b) Erai un copil când s-a întâmplat aceasta; pe urmă,
printre străini, ai uitat de toate! (M. Sadoveanu)
c) Măriuca şi Vlad se jucau în fundul grădinii, adică
lângă şuvoiul lablanicioarei şi sub cei din urmă fagi înfipţi în
coasta muntelui, căci grădina şi casa lui Ozun erau la
marginea celorlalte. (Gala Galaction)
d) Zboară veşti contradictorii,
Se-ntretaie ştirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile. (G. Topârceanu)
e) A mea e lacrima ce-n tremur
Prin sita genelor se frânge... (O. Goga)
2. Analizaţi morfologic cuvintele cu rol de subiect:
a) Eu mai am un braţ tare şi te voi aşeza cu pieptul pe
mormântul părintelui meu, pe care tu l-ai ucis cu buzduganul
lui Aron. (M. Sadoveanu)
b) Domnule, nu te supăra, dumneata ştii multe. (I.Al.
Brătescu-Voineşti)
c) Ce e, mamă? Cine ţipă? (Gala Galaction)
d) Atacul dură mult, când unul era în aer, ca să-şi ia
înălţime, celălalt parcă cobora până la zece metri. (Marin
Preda).
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ (SB)
Rolul în frază Rolul în frază
Îndeplineşte funcţia de subiect al predicatului sau al unui
verb la mod nepersonal din propoziţia regentă.
Predicatul propoziţiei a) verb personal, predicativ, diateza activă sau pasivă, la
r e g e n t e este persoana a III-a singular sau plural, fără subiect:
e x p r i m a t prin: Cine adună la tinereţe аrе la bătrâneţe.
Ceea ce mi-ai spus e c u n o s c u t de toată lumea.
b) verb la diateza activă, unipersonal prin formă şi
impersonal prin conţinut: a trebui, a rezulta, a reieşi etc.:
T r e b u i e să se întoarcă. (Marin Preda)
Din presă r e z u l t ă că uzina clin oraşul nostru şi-a
schimbat profilul.
c) verb la persoana a III-a singular, diateza reflexivă cu
valoare impersonală: se admite, se aude, se cade, se
cunoaşte, se povesteşte, se presupune, se spune, se
stabileşte, se vede etc.; se întâmplă, se pare, se poate, se
cuvine, se impune etc.:
N u s e c a d e să nu saluţi pe colegii tăi.
S e p a r e că rămăsese. (Marin Preda)
S - a r f i p u t u t să nu-l mai întâlnesc niciodată.
d) forme impersonale ale unor verbe personale, însoţite sau
nu de pronume personal în cazurile dativ sau acuzativ: a
ajunge, a conveni, a fi, a merge, a plăcea, a rămâne, a veni
(cu sau fără nume în dativ), a afecta, a durea, a interesa, a
mira, a uimi (cu sau fără pronume în acuzativ), a însemna,
a importa:
Dacă nu a venit la timp a f o s t pentru că s-a rătăcit.
Dacă ţi-a trimis o scrisoare î n s e a m n ă că nu te-a uitat.
Ţie îţi p l а с е să asculţi muzică.
Ţie nu-ţi с o n v i n e să ţi se spună adevărul în faţă.
Te p r i v e ş t e cum rezolvi problema.
Fiind cald, îţi v i n e să te arunci în apă îmbrăcat.
Nu m e r g e să nu le pregăteşti temeinic.
Mă m i r ă că nu a venit cu noi în excursie.
Mă i n t e r e s e a z ă ce aţi făcut ieri.
123

e) expresie verbală impersonală (a fi + adverb): e adevărat, e
bine, efiresc, e greu, eposibil, e uşor etc.
E r a într-adevăr greu să rămâi multă vreme chiar cu
totul vesel în apropierea acestui ofiţer. (M. Preda)
N u - i b i n e să fii îngâmfat.
E r a d e m i r a r e ce se întâmplase cu formaţia
aceea care nu se mai întorcea.
(M. Preda)
f) adverb sau locuţiune adverbială predicativă (urmează,
obligatoriu, o conjuncţie subordonatoare: că, să, mai rar
ca...să, dacă, de): bine, bineînţeles, desigur, fireşte,
poate, probabil, sigur, fără îndoială, cât pe ce etc.
P o a t e că are dreptate.
F ă r ă î n d o i a l ă că frunzişul gingaş şi ecourile şi
răsuflările pădurii aveau un îndemn.(M.Sadoveanu)
Elemente – pronume şi adjective pronominale: cine, care, ce, ceea ce,
jonctionale
cât (câtă, câţi, câte)
С i n e întreabă nu greşeşte.
Nu se ştie с e a făcut acolo.
Ne priveşte direct с e probleme avem.
Răspunde саrе ştie.
C â ţ i vor veni la spectacol nu se ştie.
– pronume şi adjective pronominale nehotărâte:
oricine, oricare, orice:
O r i с i n e ştie răspunde corect.
E corect o r i с е scrie.
O r i с e carte scrie e bine primită de publicul cititor.
- conjuncţii subordonatoare: că, să, ca...să, dacă, de:
Ţi s-a părut c ă plouă.
Nu-mi place s ă pierd timpul.
Trebuie с a omul s ă creadă în viitor.
N-ar fi rău d а с ă aţi învăţa mai mult.
Se întâmplă de trece şi o săptămână până vine pe la noi.
- adverbe relative: unde, când, cum, cât:
Nu se ştie и n d e plecăm în vacanţă.
S-a comunicat la radio c â n d începe campionatul.
Ne-a impresionat с и m a sărit în ajutor.
Nu mă interesează c â t stai acolo.
Topica Propoziţia subordonată subiectivă stă, de obicei, înaintea
regentei când determină un verb personal fără subiect:
Cine are carte are patru ochi.
După regentă stau, de obicei, propoziţiile subiective care
determină verbe impersonale, expresii verbale impersonale
şi adverbe predicative:
Trebuie să mai aşteptăm.
E clar că are dreptate.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.
1. Uneori, propoziţia subordonată subiectivă este reluată în
Observaţii
regentă printr-un pronume demonstrativ şi, în acest caz,
se desparte prin virgulă:
Cine va persevera, a c e l a va izbândi.
Că n-a venit, a s t a se ştie.
2. Verbul a trebui şi, în general, construcţiile impersonale
sunt uneori intercalate între subiectul propoziţiei
subordonate subiective şi predicatul acesteia:
Еu2/trebuie1/să citesc mai mult2/.
Trenul2/trebuia1/să sosească la ora şapte2/.
Problema2/evident1 /că era greşită2/.
3. Unele verbe impersonale sunt urmate de propoziţii
completive indirecte: N u-mi pasă că plouă.
Î m i p a r e b i n e (rău) că l-am cunoscut.
124 125
EXERCIŢI PREDICATUL
I
 1. Identificaţi propoziţiile subiective din frazele Definiţia
următoare şi arătaţi care este elementul lor regent şi prin
ce sunt introduse:
a) La câmp când păzea boii cu alţi băieţi de seama
lui, se juca el şi cu ei; dar mai drag îi era să se răzleţească Felul
deoparte şi să se uite cu băgare de seamă la ierburi şi la
lighioni. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
b) La sfârşitul şcolii, domnul învăţător Irimescu a zis
că e păcat ca aşa băiat cu tragere de inimă la învăţătură
să nu meargă mai departe. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
c) De două ori i se întâmplase să vază pe câmp cum
un bărzăune negru-galben se luptase cu un păianjen mai
mare decât dânsul, cum îi biruise şi cum îl luase între labe
şi zburase cu el. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
2. Subliniaţi subiectele şi transformaţi-le în propoziţii
subordonate subiective:
a) Cel harnic are rezultate bune.
b) Îi place sportul. Prin
c) Nu-i greu de câştigat un meci. parte
d) A citi înseamnă a-ţi îmbogăţi cunoştinţele. vorbire
e) Mă interesează rezultatele voastre de la concurs. poate
3.Alcătuiţi fraze după schemele următoare: exprimat
predicatul
verbal
Este partea principală de propoziţie care atribuie subiectului o
acţiune, o stare sau o însuşire.
Predicatul este de două feluri:
A) predicatul verbal- atribuie subiectului o acţiune arătând ce
face subiectul.
Răspunde la întrebările: ce se spune despre subiect?
ce face subiectul?
Dumneata spune-i c-am venit eu, (I.L. Caragiale)
B) predicatul nominal- atribuie o însuşire sau o calitate
subiectului, arătând cine este, ce este sau cum este subiectul.
Răspunde la întrebările: cine este subiectul? ce este subiectul?
cum este subiectul?
Ş-am rămas stăpâni pe moşioara noastră. (Al. Vlahuţă)
ce A) Predicatul verbal poate fi exprimat prin:
de 1. verb predicativ la un mod personal:
Când au venit băieţii şi l-au întrebat de ce i-a strigat, le-a povestit
fi înspăimântat că a văzut o lăcustă. (I.Al. Brătescu-Voineşti)
2. locuţiune verbală la un mod personal:,
... un flăcăoan al dracului ne-a luat în râs cum se cade. (I. Creangă)
3. interjecţie:
Ne întovărăşim cu dânşii, de frica lăieşilor din Ruginoasa, şi hai-
hai, hai-hai, până-n ziuă, iacă-te-ne în Târgul-Frumos. (I. Creangă)
4. adverb sau locuţiune adverbială (nu admite verbul copulativ
a fi):
Poate să fi fost la cântători, când urletele vijeliei începură a-şi
coborî glasul. (C. Hogaş)
127

Prin ce
parte de B) Predicatul nominal poate fi exprimat printr-un verb
vorbire copulativ la un mod personal (a fi, a deveni, a părea, a
poate fi însemna, a rămâne, a ajunge, a ieşi, a se face, a se
exprimat naşte, a se chema, a se numi, a reprezenta, a constitui
predicatul etc.1) şi un nume predicativ.
nominal
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
1. substantiv în cazul nominativ (rar în cazurile genitiv
sau acuzativ cu prepoziţie):
Bunicii mei sunt s t r ă n e p o ţ i i acelor oameni.
(M. Sadoveanu) Echipa câştigătoare este a ş с o l i i
noastre. Vara soarele pare d e a u r încins.
2. pronume în cazul nominativ (rar în cazurile genitiv
sau acuzativ cu prepoziţie):
Cea mai rea lene e a c e e a ce are nevoie şi
de vremea altora. (Nicolae Iorga)
Cartea este a l и i .
Ierbarul este p e n t r и n o i .
3. adjectiv:
Când a aflat adevărul s-a făcut p a 1 i d la faţă.
4. numeral în cazul nominativ (mai rar în cazurile
genitiv sau acuzativ cu prepoziţie):
El era al d o i l e a în clasă. Cărţile sunt a l e
celor doi.
Răsunsul lui este de z e c e .
5.verb la un mod nepersonal (infinitiv sau supin):
El părea а п и î n ţ e l e g e explicaţia
profesorului.
Întâmplarea lui era d e n e с r e z u t .
6. adverb:
Vremea la munte a fost a l t f e l decât la şes.
Cum a fost concursul?
7. interjecţie:
Şi cu străjuirea voastră, era v ă i de pielea
noastră. (I. Creangă)
1
Vezi capitolul Verbul, unde se precizează când aceste verbe au valoare copulativă
sau predicativă.
Topica Predicatul verbal stă, de obicei, imediat după subiect sau după
grupul sintactic al subiectului (subiect + atribut), dar poate sta şi
înaintea lui mai ales când propoziţia este interogativă sau
exclamativă:
Dănilă avea optzeci de ani. (Gala Galaction) Să vină şi el!
Se află copii în sală?
Numele predicativ stă, de obicei, după verbul copulativ:
Coasta era g r o z a v de p r ă v ă l a t i c ă . (Gala
Galaction)
Numele predicative exprimate prin pronume sau adverbe
relative sau interogative stau în faţa verbului copulativ: Ştim
cine este vinovatul. С е este prietenul lui? Сиm a fost timpul la
munte?
Uneori între verbul copulativ şi numele predicativ pot fi
intercalate alte părţi de propoziţie: Hainele devin prin spălare şi
fierbere mai curate.
Predicatul nu se desparte de subiect prin virgulă:
Punctuaţia Un salcâm privispre munte
Mândru ca o flamură. (G. Topârceanu)
Aerul din peşteră era înăbuşitor şi greu.
Când verbul copulativ este urmat de mai multe
nume predicative, acestea se despart prin virgulă,
dacă nu sunt legate între ele prin conjuncţia şi:
Uriaşii munţi... erau acum b l a j i n i , t i h n i ţ i şi
p r i d i d i ţ i de soare. (Gala Galaction)
128
 EXERCIŢII PROPOZIŢIA SUBORDONATA PREDICAITVA (PR)
1. Subliniaţi în textele următoare predicatele verbale cu o linie
şi predicatele nominale cu două linii:
a) Milostiv te crede lumea, dar nu eu, căci te ghicesc. Rolul în Corespunde unui nume predicativ, îndeplinind această
Nu mai sunt primejdioasă, deci am voie să trăiesc. (Al. Davila) frază funcţie pe lângă un verb copulativ din propoziţia regentă.
b) Nu mâ putui, totuşi, opri de a nu mă desfăta o clipă privind la lupta
uriaşă, ce se închisese între ea şi o muscă mare cu spetele lucitoare şi verzii
care năzuia, numaidecât, să se adăpostească de arşiţa dogoritoare a Cuvântul – а fi (când nu este sinonim cu а exista, a se afla, a se găsi,
soarelui, în umbra umedă a uneia din narile ei; şi cu greu ai fi putut hotărî determinat a trăi, a costa, a merge, a proveni, a dura, a se întâmpla,
care dintre amândouă erau mai iscusite în strategie, musca sau Pisicuţa? din a se petrece): Părerea noastră este că vom obţine rezultate
(C. Hogaş)
propoziţia bune.
regentă – a deveni
c)După câte pot să-mi închipui eu, zise ofiţerul, nu s-a renunţat la este un
paza rafinăriilor de la Ploieşti, sau te pomeneşti că v-au îngropat pe toţi şi ai Ea v a d e v e n i се au dorit părinţii ei.
verb – a părea
rămas numai tu? Te pomeneşti că ai fost cel mai viteaz, de-ai scăpat... (M. copulativ
Preda) Ei p ă r e a u că nu urmăresc cu atenţie emisiunea.
d) Această ştire era destul de veche şi Dănilă o spunea Agripinei, – a însemna (când nu este sinonim cu a scrie, a nota, a face
încă o dată, la începutul lui mai, supărat şi mâhnit în inimă-i că veştile cele semn):
mari pe care le aştepta nu mai veneau deloc. (Gala Galaction) Dacă au obţinut aceste rezultate î n s e a m n ă că s-au
e) în gândurile acestea, auzi în dosul stânei un plânset de copil. Se pregătit.
ridică din locu-i şi se uită peste ţarcuri cu mâna streaşină la ochi: Dar asta – a rămâne (când nu este sinonim cu a se opri, a staţiona):
ce să fie! Era Măriuca. Mai încolo eraVlad şi tocmai în fund venea o femeie Bunica a r ă m a s cum o ştiam.
care nu putea să fie decât Agripina, care avea umbletul şi schimele unei – a ajunge (când este sinonim cu a deveni):
nebune. (Gala Galaction) Colegul meu a a j u n s ce este tatăl său.
f) Iar Tudor.cu soţia lui Aniţa, şi Mihu şi toţi ceilalţi răzăşi au fost – a se face (când este sinonim cu a deveni, a se preface):
urgisiţi şi prigoniţi, dar s-au ţinut cu tărie. Pe urmă cei ce-au venit după ei Colega mea s e f а с е că nu mă cunoaşte.
au fost călcaţi şi supuşi de alţii; şi vremea necontenit i-a lovit până ce Ie-a
plecat frunţile adânc spre pământ. (M. Sadoveanu) Verbele copulative a ieşi, a se simţi, a se crede, a se naşte, a
g) Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru, ştim cel mai bine reprezenta, a constitui, a se chema, a se numi formează
locul şi patima şi rostul, predicatul nominal împreună cu un nume predicativ şi foarte
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte, suntem, după
nevoie, şi lacrimă şi dinte. (Nichita Stănescu) rar împreună cu o propoziţie subordonată predicativă.
2. Alcătuiţi propoziţii al căror predicat nominal să includă
următoarele verbe copulative: a deveni, apărea, a se face.
3. Construiţi câte două propoziţii cu predicate nominale ale căror
nume predicative să fie exprimate prin substantive, adjective şi verbe la
infinitiv.
4. Alcătuiţi propoziţii în care verbele a însemna, a ajunge, a
rămâne, a ieşi să formeze pe rând predicate verbale (singure) şi
predicate nominale (împreună cu un nume predicativ).
5. Construiţi trei propoziţii în care a fi să fie, pe rând, verb predicativ,
verb auxiliar al diatezei pasive şi verb copulativ.
130 131
Elemente a) conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
joncţionale că, să, ca... să, dacă şi, rar, de, ca şi cum, ca şi când:
Adevărul e că a făcut mai multe greşeli.
Dorinţa colectivului nostru a fost s ă ne pregătim
cu toţii cât mai bine.
Ideea lui a fost с a în vacanţă s ă adunăm plante
medicinale.
Întrebarea este d a c ă astăzi mai găsim bilete
pentru concert.
b) pronume relative: cine, ce, care, ceea ce, cât (câtă,
câţi, câte):
Problema este с i n e va conduce grupul spre cabană.
Mircea se va face с е este fratele său.
Noi vom deveni с e e a ce am visat de atâtea ori.
- Întrebarea este сare va ieşi pe locul I la concurs.
c) adverbe relative: cum, când, unde, cât:
Problema lor este с и m să aplice mai bine rezultatele
cercetării.
Întrebarea este c â n d intră în fabricaţie noul
produs..
Problema este u n d e vom dormi dacă nu găsim
locuri la cabană.
Mărimea ariei nu este cât ai apreciat-o tu.
Topica În mod obişnuit propoziţia subordonată predicativă stă
în urma regentei. Foarte rar, când se insistă asupra ei,
ea poate sta şi în faţa regentei: Ce eşti tu sunt şi eu.
Punctuaţia Nu se desparte niciodată prin virgulă de regentă.
Observaţii 1. Verbul a fi este folosit cu valoare copulativă mai ales în
următoarele situaţii:
a) în propoziţiile regente care au structura: subiect,
exprimat prin substantiv cu articol hotărât care
denumeşte o noţiune abstractă {adevărul, concluzia,
dorinţa, întrebarea, problema etc.) + atribut
(substantiv sau pronume în genitiv, adjectiv posesiv) +
verbul copulativ este, după care urmează o propoziţie
subordonată predicativă:
Concluzia referatului a fost că avem rezultatele bune.
Problema este ce vom face în finala competiţiei.
Dorinţa noastră a fost să fim întotdeauna primii.
NOTĂ: Atunci când substantivul este nearticulat sau
articulat cu articol nehotărât, el nu are funcţie de subiect, ci
de nume predicativ antepus, ceea ce face ca propoziţia care
urmează să fie subordonată subiectivă:
Un lucru e1/ să te plimbi2/ şi alt lucru e3/ să fii util echipei4/.
1. propoziţie principală (predicatul: un lucru e):
2. propoziţie subordonată subiectivă (regentă este prop. 1);
3. propoziţie principală (predicatul: lucru e);
4. propoziţie subordonată subiectivă (regentă este prop. 3).
b) în frazele în care propoziţia regentă este alcătuită
numai din verbul copulativ este; înainte stă o
propoziţie subordonată subiectivă introdusă prin
pronume relativ (ce, ceea ce); după propoziţia regentă
urmează o propoziţie subordonată predicativă:
Ceea ce nu mi-a comunicat 1/este2/ că participarea la excursie
este condiţionată de rezultatele la învăţătură3/.
1. propoziţie subordonată subiectivă (regentă este prop. 2)
2. propoziţie principală;
3. propoziţie subordonată predicativă (regentă este prop. 2).
132 133
 с) în frazele în care verbul copulativ se repetă. În acest
caz, în propoziţia subordonată predicativă rolul de
nume predicativ este îndeplinit de pronumele relativ
(cine, ce, ceea ce) sau de adverbul relativ (cum). Tu
eşti1/ cine eşti2/.
1. propoziţie principală (eşti= verb copulativ; cere o
propoziţie cu rol de nume predicativ);
2. propoziţie subordonată predicativa (cine eşti-predicat
nominal; subiectul este inclus: tu).
2. Verbul a însemna este folosit cu valoarea copulativă în
următoarele situaţii:
a) Când este precedat de pronumele relativ-interogativ ce.
la acest caz pronumele îndeplineşte funcţia de nume
predicativ antepus, iar după a însemna urmează sau
subiectul propoziţiei sau o propoziţie subiectivă. .
Ce înseamnă pierderea unui minut? (ce=nume
predicativ; înseamnă verb copulativ;
pierderea= subiect)
Ce înseamnă1/ să pierzi un minut?2/ (1.
propoziţie principală; 2 propoziţie subordonată
subiectivă)
b) In fraza cu o propoziţie regentă alcătuită numai din
verbul copulativ înseamnă; propoziţia din faţă este
subordonată subiectivă (introdusă prin dacă, mai rar
prin să), iar propoziţia următoare este subordonată
predicativă:
Dacă n-a venit1/ înseamnă2/ că n-are timp3/.
1. propoziţie subordonată subiectivă (regentă: prop. 2);
2. propoziţie principală;
3. propoziţie subordonată predicativă (regentă: prop. 2).
EXERCIŢII
1. Identificaţi numele predicative şi apoi transformaţi-le în
propoziţii subordonate predicative:
a) Noi vom deveni peste câţiva ani specialişti cu înaltă
calificare.
b) Problema cea mai urgentă este găsirea unor soluţii eficiente.
c) Pomii înfloriţi înseamnă trezirea naturii la viaţă.
2. Completaţi frazele cu atribute potrivite şi cu propoziţii
subordonate predicative:
a) Ideea......................este..............
b) Dorinţa....................este...............
c) întrebarea...............este...............
d) Concluzia................este...............
e) Problema................este...............
3. Completaţi frazele următoare cu propoziţii subordonate
subiective si predicative:
a)..................1/este2/............................ 3/
b)..................1/ înseamnă2/....................3/
4. Analizaţi frazele următoare şi identificaţi propoziţiile
subordonate predicative:
a) Soarele îşi acoperise faţa cu un zăbranic de aburi roşietici
şi stihiile păreau că plănuiesc ceva în încremenirea lor. (C. Hogaş)
b) Adevărul era că fusese la început sărac lipit şi ceea ce
avea acum încă nu se cunoştea. (M. Preda, Moromeţii)
c) Las1 mamă, ca lumea nu-i numai cât se vede cu ochii. (I.
Creangă).
135
 ATRIBUTUL
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care determină un
substantiv, un pronume sau alt cuvânt cu valoare de
substantiv.
Cuvântul - substantiv:
determinat Atac de infanterie în d i г е с ţ i a est, strigă
sublocotenentul. (M. Preda)
- pronume:
Toate a c e s t e a vor fi rezolvate curând.
- parte de vorbire cu valoare de substantiv:
Trei dintre ei sunt buni matematicieni.
C i t i t u l cărţilor îţi lărgeşte orizontul.
Felurile 1. Atributul adjectival, exprimat prin:
atributului - adjectiv (sau locuţiune adjectivală):
...umpleau depărtările întunecoase şi goale cu cel mai
de pe urmă răsunet prelung. (C. Hogaş)
- numeral:
Concursul este programat peste trei săptămâni.
- adjectiv pronominal (de întărire, posesiv,
demonstrativ, nehotărât, negativ, interogativ,
relativ):
Ea însăşi m-a ajutat.
Bunicii mei sunt strănepoţii acelor oameni. (M.
Sadoveanu)
Alte câteva pâraie ţâşneau mai jos de printre pietre.
(Gala Galaction)
...nu-i ieşea din gură nici un cuvânt. (M. Preda)
Care drum duce spre Bucureşti?
Nici tunarii nu stiuseră ce rol jucase bateria. (M.
Preda)
- verb la modul participiu:
...mesteca zorită, tot aruncând ochii la Păunaş,
adormit în albie. (Gala Galaction)
- verb la modul gerunziu acordat cu substantivul:
Pe cer se profilează coşurile fumegănde ale uzinei.
anume, şi în cazurile genitiv, dativ şi acuzativ (vezi cap. Substantivul).
2. Atributul substantival, exprimat prin substantiv sau altă
parte de vorbire cu valoare de substantiv
- în cazul genitiv:
Pe uliţa satului, din râpa din dosul bisericii, se repeziră
toţi flăcăii Şoimăreştilor. (M. Sadoveanu)
- în cazul dativ (rar): El este frate Măriei.
- în cazul acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale:
A plecat Niculăiţă la oraş, cu căruţa cu lemne. (I. Al.
Brătescu-Voineşti)
- în cazul nominativ (apoziţie):1
Caporalul Ana nu-1 văzuse plecând pe sergentul
Ionescu... (M. Preda)
3. Atributul pronominal, exprimat prin pronume personal,
posesiv (rar), demonstrativ, nehotărât, negativ, interogativ,
relativ:
- în cazul genitiv:
Bârnovă, precum se ştie, a venit domn în ţara lui. (M.
Sadoveanu)
- în cazul dativ:
Iablanicioara se limpezi şi scăzu în albia-i întortocheată şi
adâncă. (Gala Galaction)
- în cazul acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale:
A plecat, pentru că avea o întâlnire cu altcineva.
4. Atributul verbal, exprimat prin:
- verb la modul infinitiv cu prepoziţie: Dorinţa de a urma
medicina o avea. din copilărie.
- verb la modul supin:
Maşinile de spălat uşurează munca gospodinelor.
- verb la modul gerunziu neacordat:
El a văzut o maşină trecând în viteză.
1. Atributul substantival apoziţional poate sta, dacă este precedat de adverbele adică,
136
 5. Atributul adverbial, exprimat prin adverb sau locuţiune
adverbială; de obicei cu prepoziţie: Osteneala ei de până
atunci ar fi fost de prisos. (Gala Galaction)
Atributul substantival, pronominal, verbal şi adverbial stă, în
Topica
mod obişnuit, după cuvântul determinat. Atributul adjectival
poate preceda sau urma elementul regent, cu excepţia celor
exprimate prin numerale cardinale sau adjective pronominale
nehotărâte, negative, interogative şi relative, care stau numai
înaintea cuvântului determinat.
1. Atributul substantival, prepoziţional poate fi confundat
Observaţii
uneori cu un complement:
Tocmisem un om din Vidra pentru un drum cu sania.
(Geo Bogza, Ţara de piatră).
2. Atributul adjectival exprimat prin adjectiv sau participiu
situat la începutul propoziţiei şi despărţit prin virgulă de
substantivul regent poate fi confundat cu un complement
circumstanţial:
Accidentat în meciul anterior, el azi n-a putut juca.
Bun la matematică, el a rezolvat primul problema.
3. Atributul pronominal în dativ, atunci când stă în faţa unui
verb, poate fi confundat cu un complement indirect.
Pronumele în dativ este a t r i b u t când după
verb urmează un substantiv, de obicei articulat, căruia îi
putem adăuga un adjectiv posesiv sau un pronume
personal, persoana a III-a, cazul genitiv:
Ţi-am admirat fotografia= Am admirat fotografia ta.
Pronumele în dativ este c o m p l e m e n t
i n d i r e c t , când putem adăuga, în faţa sau în urma
verbului, forma accentuată a pronumelui (mie, ţie, lui-
sieşi, nouă, vouă, lor):
Ţi-am adus o fotografie. = Ţie ţi-am adus o fotografie.
EXERCIŢII
1. Identificaţi atributele, arătaţi felul lor şi precizaţi
care este cuvântul'determinat de ele:
a) Greierul, cântăreţ neobosit al zilelor de vară,
amuţise istovit, sub înălţimea ocrotitoare a ierburilor.
(C. Hogaş)
b) Pe lângă el, cobora, chinuită, singura cărare mai
lesnicioasă celor câteva case de oameni, întemeiate în
acest cuib de vulturi. (Gala Galaction)
c) Şi această istorisire [...] am scris-o în liniştea unei
prisăci, având în inima mea răsunetul durerii lor.
(M. Sadoveanu)
d) Nici tunarii de lângă Otopeni nu ştiuseră chiar în
mod sigur ce rol jucase bateria lor în apărarea nu numai a
capitalei, ci şi a altor puncte esenţiale ale situaţiei militare.
(Marin Preda).
e) O puternică suflare de vânt trecătoare şi iute, ca un
glas de pieire, strecurându-se printre frunzişuri, se stinse
tânguios şi jalnic, în nesfârşitul umbros al depărtărilor.
(C. Hogaş).
f) Era linişte împărătească. Nu se auzeau decât
tălăngile, din ce în ce mai depărtate, ale turmelor de
deasupra. (Gala Galaction)
g) De la holdele din Bărăgan,
Cu spicul greu atârnând sus
În vârful înaltelor lănci
Pierdute cândva de oastea lui Darius,
Am ştiut că tot ce ne calcă pământul
Devine paşnică recoltă. (Marin Sorescu)
h) Din streaşina munţilor, ce-nalţă marginea ţării de la
Severin până la Dorohoi, râuri frumoase, dătătoare de
viată, si nenumărate pâraie se despletesc, în cărări de
argint, peste-ntinsele şesuri ale Valahiei şi printre dealurile
blânde ale Moldovei. (Al. Vlahuţă)
j) Într-o ţară aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de
glorios, în mijlocul unui popor atât de deştept, cum să nu fie o
adevărată religie iubirea de patrie? (Al. Vlahuţă).
138 139
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT)
Rolul în Corespunde unui atribut şi determină un substantiv,
frază pronume sau alt cuvânt cu valoare de substantiv din
propoziţia regentă.
Cuvântul - substantiv
determinat Dragu-mi era satul nostru cu O z a n a cea frumos
din pro- curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte
poziţia cu mâhnire Cetatea Neamţului de atâtea veacuri. (I.
regentă Creangă)
- pronume
Îi era greu să înveţe ceva ce nu-iplăcea.
- părţi de vorbire substantivizate.
...îţi va ajuta pentru tot b i n e 1 e ce-l vei face. (M.
Sadoveanu)
Felul După sensul lor şi punctuaţia în frază, propoziţiile
atributive sunt de două feluri:
1. atributiva e x p l i c a t i v ă sau i z o l a t ă
adaugă, în frază, o informaţie suplimentară
referitoare la cuvântul determinat, poate lipsi şi
se desparte prin virgulă de proporţia regentă:
Soarele însufleţea, cu lumina de aur idealizat a
razelor sale, picăturile mari şi grele de rouă
curată, care atârnau pe vârful negru-verde al
fiecărei frunze mici şi ascuţite de brad. (C. Hogaş)
Sunt explicative sau izolate propoziţiile atributive care
determină:
a) substantive proprii
Nu ştia nici L i e, care se întorsese singur acasă....
(M. Sadoveanu) :
b) pronumele personale
Voi, care v-aţi pregătit pentru concurs, ştiţi ce
înseamnă un antrenament serios.
2. atributiva d e t e r m i n a t i v ă sau n e-
i z o l a t ă identifică cuvântul determinat sau
exprimă o calitate a acestuia, absolut necesară
pentru înţelesul frazei; nu poate lipsi din frază, căci
sensul acesteia ar fi incomplet, şi nu se desparte prin
virgulă de propoziţia regentă: Era voinică Agripina,
tânără şi vânjoasă, dar povara cu care se lupta era
peste puterile unei femei. (Gala Galaction).
140
Sunt determinative sau neizolate:
a) propoziţiile atributive care urmează după un substantiv
articulat precedat de prepoziţie:
Ceilalţi îl însoţiră pe Şuşteru până la 1ocul unde albia râului
se vedea întinzându-se drept înainte. (Fănuş Neagu)
b) propoziţiile atributive introduse prin conjuncţii:
Aceste pârâituri creau impresia că poziţia artileriştilor e
asaltată din toată părţile de un inamic numeros. (Marin
Preda).
Elemente
joncţionale - pronume relative: care, ce, cine(rar), ceea ce, cât (câtă,
câţi, câte) cu sau fără prepoziţii:
O să vă trimitem întăriri în vederea luptelor pe care veţi fi
siliţi să le daţi (Marin Preda)
Razele albe с е din bec se răspândesc în odaie.
Drag miner, se fac din cărbunele negru... (Emil Isac)
Tudor chema pe panduri, pe plăieşi şi pe toţi c â ţ i mai
aveau o scânteie de bărbăţie în piept. (Gala Galaction)
- conjuncţii subordonatoare: că, să, ca... să, dacă:
Aici, lângă Iablanicioara, 1-a ajuns într-o zi vestea
că Alexandru Şuţu a murit... (Gala Galaction)
Dar nici el nu arăta nici un fel de dorinţă să se
apropie de ei. (Marin Preda)
Ne-am exprimat dorinţa ca toţi să participe la meci.
Când fu în stare să vorbească nu dădu un răspuns clar dacă
a auzit sau nu a auzit împuşcăturile de somaţie. (Marin
Preda)
- adverbe relative: unde, când, cum:
Voi ţine minte şcoala unde am învăţat.
Şi el fusese secerat în acea secundă când
aruncase grenada. (Marin Preda)
141
 Doar eu mă lupt cu gândul с и m să-i port de
cheltuială. (I. Creangă)
Propoziţiile atributive introduse prin adverbele
relative unde, când, cum urmează întotdeauna
după substantive, care exprimă ideea de loc (loc,
localitate, stradă, ţară, etc.), de timp (clipă,
moment, zi, noapte, săptămână, an, epoca etc.) sau
de mod (fel, mod, împrejurare etc.), iar adverbul
relativ poate fi înlocuit prin pronume relativ
precedat de prepoziţie:
... visul ei de tinereţă a rămas în taina p o i e n i i de
unde (din care) se vedeau satele şi apele Orheiului.
(M. Sadoveanu)
Va veni şi v r e m e a când (în care) o să-mi dai
dreptate.
Modul cum (în care) a rezolvat problema dovedeşte
inventivitate.
Topica Stă după tfuvântul (substantiv, pronume, parte de
vorbire cu valoare de substantiv) determinat:
Moş Dănilă, fruntaşul ciobanilor de pe Scripetele,
era un o m care trecuse prin multe suferinţe şi:
încercase multe vaduri de amărăciune. (Gala .
Galaction)
Dacă cuvântul determinat nu ocupă ultimul loc în
regentă, atunci propoziţia atributivă apare intercalată:
...sub c i r e ş i i sălbatici, câre îşi coborau .
rădăcinile către oasele morţilor, se făcu în lumina
dimineţii tăcere. (M. Sadoveanu)
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă propoziţia atributivă
neizolată:
Modificarea asta a adus-o chiar Vasile de frică să nu
dăm de bănuit că prea spunem toţi acelaşi lucra. (Marin
Preda)
Se desparte prin virgulă propoziţia atributivă izolată:
...uriaşii munţi, care atâtea zile frământaseră şi
sloboziseră, din coamele lor zbârlite până la cer,
ploile, trăsnetele şi şuvoaiele, erau acum blajini, tihniţi
şi prididiţi de soare. (Gala Galaction)
Observaţii
1. Când elementul joncţional este un pronume relativ în cazul
genitiv (cărui, cărei, căror), el se acordă în gen şi număr cu
substantivul regent din faţă, în timp ce articolul genitival (al, a,
ai, ale) se acordă cu substantivul următor din propoziţia
atributivă:
Bateria a cărei comandă o avea trebuia să supravegheze cerul.
(Marin Preda).
Bateria al cărei comandant a fost sublocotenentul Roşu a
supravegheat cerul.
2. Propoziţia atributivă introdusă prin conjuncţia să după o
propoziţie regentă în cafe apare verbul a avea + substantiv poate
fi confundată cu o propoziţie completivă indirectă:
Abia avu putere să se stăpânească (M. Sadoveanu) = Abia avu
putere de a se stăpâni.
3. O propoziţie atributivă de tip special, care se studiază numai
în liceu, este propoziţia atributivă a p o z i ţ i o n a l ă .
Raportul sintactic apoziţional, situat la graniţa dintre
subordonare şi coordonare, poate fi exprimat în frază:
- prin pronumele relativ compus ceea ce (când propoziţia
atributivă apoziţională se referă la întregul conţinut al propoziţiei
regente):
România a făcut paşi importanţi spre Europa, ceea ce va avea
urmări pozitive pentru toţi cetăţenii ei.
- cu ajutorul adverbelor explicative adică,
anume, şi anume: În problema discutată s-a ajuns la un consens,
adică nimeni nu s-a opus.
- prin juxtapunere (fără element joncţional
subordonator):
Propunerea noastră este aceasta: o decizie finală va fi luată
peste o lună.
142 143
EXERCIŢI COMPLEMENTUL DIRECT
I
 1. Identificaţi propoziţiile atributive şi precizaţi felul lor Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată obiectul asupra
(explicativă sau izolată, determinativă sau neizolată): căruia se exercită o acţiune sau rezultatul ei.
a) Ce i-o fi spus? se întrebau artileriştii cu aceeaşi
presimţire ca şi a caporalului, că soarta lor se lega în clipele Cuvântul - verb tranzitiv:
acelea de a ofiţerului, şi dacă aveau norocul ca ei să se determinat Ş-a r e oi mai multe. (Mioriţa).
poarte bine în luptă şi să dea ordinele cele mai bune, şi - locuţiune verbală tranzitivă:
vieţile lor vor fi mai ferite. (Marin Preda). ...să-1 învăţ eu a mai 1 u a de altă dată drumeţii în r â s! (I.
b) Fânul cu care astupase Agripina copca scobită sub Creangă)
căpiţă era răvăşit de jur împrejur şi Păunaş nicăieri. (Gala - interjecţie tranzitivă (iată, iacă, uite):
Iată pe colegii mei.
Galaction)
c) Nu trageţi în avioanele care or să vă mitralieze, Prin ce - substantiv cu prepoziţia pe sau fără prepoziţie:
poate nu vă descoperă şi aveţi şansa să doborâţi pe urmă parte de Tudor chema pe panduri, pe plăieşi. (Gala Galaction)
iar bombardierele care se vor ridica. (Marin Preda). vorbire Vedeam Ceahlăul la apus. (G. Coşbuc)
d) A mea e lacrima ce-n tremur poate fi - pronume cu prepoziţia pe sau fără prepoziţie:
Prin sita genelor se frânge, ! exprimat Dacă near fi prins pe toţi, nu ne-ar mai fi
împuşcat pe nici unul. (Marin Preda)
Al meu e cântul ce-n pustie De unde l-ai luat? (I.L. Caragiale)
Neputincioasa jale-şi frânge. (O. Goga) - numeral (cardinal sau ordinal):
e) Se vedeau proiectilele plecând şi pierind suple şi ...doborâră două şi pe al treilea îl întoarseră îndărăt. (Marin
rapide ca nişte peşti cenuşii care ţâşneau să se înfigă în Preda)
prada greoaie care urcă încet pe cer. (Marin Preda). - verb la modurile infinitiv, gerunziu sau supin:
2. Identificaţi propoziţiile atributive şi înlocuiţi ele Urletele vijeliei începură a-şi scoborî glasul. (C. Hogaş)
mentul joncţional cu unul sinonim: El a văzut intrând în şcoală un grup de elevi.
Am terminat de citit.
a) Din casa voastră, unde-n umbră
Plâng doinele şi râde hora,
Va străluci odată vremii Topica In mod obişnuit stă după cuvântul determinat.
Norocul nostru, al tuturora. (O. Goga) Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
b) Şi sunt veacuri de când unii după alţii anii fug
Şi de când această ţară nu e, vai! decât un rug Observaţii 1. Se construiesc obligatoriu fără prepoziţia pe complementele
Unde mucenicii noştri, muritori într-o credinţă, directe exprimate prin:
- substantive comune sau proprii articulabile:
Moştenire-şi lasă vlaga şi nădejdea-n biruinţă. Caut cartea.
(Al. Davila) Priveam Ceahlăul.
3. Construiţi şase fraze în care unde, când, cum să - formele neaccentuate ale pronumelor personale şi reflexive:
introducă propoziţii atributive şi propoziţii circumstanţiale Eu îl cunosc de mult.
de loc, de timp, de mod. El se spală înainte de a mânca.

144
145
2. Se construiesc obligatoriu cu prepoziţia pe complementele
directe exprimate prin: EXERCIŢII
- substantive proprii nume de persoane sau de animale:
Îl chem peMihai. Subliniaţi CU două linii complementele directe şi cu o linie
L-am văzut pe Grivei. elementul lor regent:
- substantive comune nume de persoane considerate unice: a) Pe-ntinsele ape
Am chemat-o pe mama la telefon.
- formele accentuate ale prenumelor personale Să am un cer senin.
şi reflexive: Nu-mi trebuie flamuri,
Eu te ajut pe tine.
Se laudă pe sine. Nu voi sicriu bogat,
- pronume posesive, demonstrative, negative, nehotărâte şi Ci-mi împletiţi un pat
relativ-interogative care ţin locul unei persoane: Din tinere ramuri. (M. Eminescu)
I-am văzut pe ai tăi, dar şi pe ceilalţi.
- numerale ordinale, cardinale colective şi cardinale propriii-zise b) De la o vreme musca îsi schimbă planul de atac şi
precedate de cei, cele (şi substantivele precedate de aceste începu să bată părţile mai slabe ale citadelei, ca şi cum adică
numerale):
I-am ajutat pe cei trei, dar şi pe primul: Pisicuţa n-ar fi avut nici picioare, nici coadă, nici dinţi şi, mai cu
3. Complementul direct poate» fi reluat sau anticipat prin forme seamă, darul nepreţuit de a-şi scutura cu atâta putere pielea
neaccentuate ale pronumelui personal. Reluarea este obligatorie la: spetelor sale. (C.Hogaş)
- complementele directe exprimate prin substantive articulate
hotărât: c) Vara, în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind,
Articolul l-am citit de două ori. cutreieram dumbrăvile şî luncile umbroase, prundul cu
- marea majoritate a complementelor directe construite cu
prepoziţia pe: ştioalnele, ţarinile cu holdele, câmpul cu florile si mândrele
Pe elevul acesta l-am văzut acolo. dealuri. (I. Creangă)
d) Iar pe Tudor îl priveau neamurile lui cum c-o mână
Anticiparea este obligatorie când complementul direct este
exprimat prin pronume personal, posesiv şi demonstrativ: trage de barbă trupul greu al boierului şi-l leapădă lângă piatra
Mă caută pe mine. de mormânt pe care era însemnat numele lui lo-naşcu si anul
Am văzut-o ре а с e e a.
L-am citit pe a 1 tău. cumplit al morţii lui. (M. Sadoveanu)
e) De câte ori nu l-a urecheat tat-su pentru că-şi pierduse
o jumătate de zi, uitându-se cum mâncau ori cum îşi făceau
. gogoşile viermii de mătase pe care-i creştea maica-sa? (I. Al.
Bratescu-Voineşti).
146 147
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ Observaţii 1. Propoziţiile completive directe introduse prin pronume sau adjective
(CD) pronominale relative sau nehotărâte referitoare la persoane şi însoţite
Rolul în Corespunde unui complement direct şi arată obiectul asupra căruia de prepoziţia pe sunt reluate (obligatoriu) sau anticipate (facultativ)
frază se exercită acţiunea din propoziţia regentă sau rezultatul acesteia. printr-un pronume personal în cazul acuzativ, formă neaccentuată,
aşezat în regentă: Pe cine întâlneşti să-l saluţi. (7)-am trimis pe câţi
Cuvântul - verb (sau locuţiune verbală) tranzitiv(ă):
determinat am întâlnit.
din pro- Plopii şi răsurile
S p u n că vine-un vânt de iarnă 2. Pe lângă unele verbe (a anunţa; a asculta, a întreba, a învăţa, a ruga,
poziţia a sfătui, a vesti) pot apărea atât un complement direct, cât şi o
Răscolind pădurile. (G. Topârceanu)
regentă В ă g a i de s e a m ă că soarele fusese cu mult mai harnic propoziţie completivă directă sau chiar două propoziţii completive
decât mine. (C. Hogaş)
- interjecţie predicativă (iată, iacă, uite): directe (una referitoare la o persoană, cealaltă - la o acţiune):
Iată ce aflară tunarii despre el. (Marin Preda). M-a anunţat că pleacă.
Elemente - conjuncţii subordonatoare: că, să, ca... să, dacă: Sfătuiesc pe cine mă ascultă să înveţe limbi străine.
joncţionale Să le spui curat
С ă m-am însurat. (Mioriţa) EXERCIŢII
Moş Dănilă aştepta la stână s ă coboare ciobanii cu oile. (Gala 1. Subliniaţi cu o linie propoziţiile completive directe şi cu două linii verbele
Galaction) tranzitive determinate de acestea:
Noi toţi dorim с a rezultatele s ă fie foarte bune. a) Mă întreb ce popor a avut pe lume o soartă mai
E un negustor care cică a pierdut o pungă cu bani şi întreabă d а с ă aprigă şi mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai
n-a găsit-o cineva. (I.Al. Brătescu-Voineşti) viteaz şi mai întreg în faţa atâtor dureri! (Al. Vlahuţă)
- pronume relative sau nehotărâte: care, cine, ce, ceea
ce, cât (câtă, câţi, câte), oricine, orice:
Cu greu ai fi putut hotărî care din amândouă erau mai iscusite în b)Ştiu c-ai depăşit adesea dreptul dat de o solie;
strategie, musca sau Pisicuţa. (C. Hogaş) C-ai cătat, aci, să zdruncini scaunul din temelie;
Trebuie să ajutăm pe с i n e are nevoie. Că te-ai dus chiar pân-acolo să dai mână de-ajutor
Daţi ce-a mai rămas, ca să-mi întregesc ce-i al meu.(M. Sadoveanu) Ucigaşilor ce-asupră-mi încercat-au un omor;
El a povestit c e e a ce i s-a întâmplat. Ştiu că crime sunt acestea, şi c-ar fi dreptate dreaptă
Întreabă pe o r i c i n e întâlneşte. Să te dau, ca pe-un nemernic, pradă gâdelui ce-aşteaptă.
- adverbe relative: unde, când, cum, cât.
Spune-mi u n d e duce acest drum. (Al.Davila).
Nu ştim с â n d plecăm. c)Nu mai ştia dacă nu se oprise prea târziu. Declară doar că nu-şi aducea
Ştiţi cum au apărut? (Marin Preda) bine aminte cum se petrecuseră lucrurile. Ar fi putut totuşi să spună că
Nu am aflat с ă t stăm acolo. închizătorul armei soldatului era la el în buzunar. (Marin Preda)
d) Nimeni nu înţelegea de ce e doar caporal, când putea să fie subofiţer,
Topica De obicei stă după propoziţia regentă.
atât de bine ştia cum e făcut şi cum funcţionează un tun. (Marin Preda).
Punctuaţia Când stă după propoziţia regentă nu se desparte prin virgulă. e) Ai să înţelegi îndată ce caut în sat la dumneavoastră, când ţi-oi spune
Când stă înaintea regentei, folosirea virgulei este facultativă. cum mă cheamă. (M. Sadoveanu).

149
148
 COMPLEMENTUL INDIRECT - numeral: Vorbim despre primii din clasă.
Este partea secundară de propoziţie care arată obiectul - verb la modurile:
Definiţia  infinitiv:... şi tocmai când eram hotărât a spune
căruia i se atribuie o acţiune, o însuşire sau o caracteristică.
mamei aceste, iaca şi soarele răsare. (I. Creangă)
 supin: M-am săturat de schiat.
Cuvântul - verb:  gerunziu: Nu mă satur ascultând muzică.
determinat Dâmboviţa se m i n u n e a z ă de strălucirea şi
măndreţea în care se desfac malurile sale. (Al. Vlahuţă) Topica Poate sta atât înainte, cât şi în urma cuvântului determinat:
- locuţiune verbală: Privirile de farmec bete
Bibliotecara mi-a a d u s a m i n t e că n-am restituit Mi le-am întors către pământ (G. Coşbuc)
cartea împrumutată.
- adjectiv: Doar toamnă g l a s să dea
Inima lui e p 1 i n ă de milă pentru cei nenorociţi. (Al. Frunzişului veşted. (M. Eminescu)
Vlahuţă)
- adverb: Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă, indiferent de locul faţă de cuvântul
Suntem g a t a de a începe concursul. determinat.
- interjecţie:
Observaţii 1. Cele mai frecvente verbe, expresii verbale şi adjective care se
Dar v a i de masul nostru! (I. Creangă)
construiesc cu complemente indirecte sunt: a colabora (la), a
Prin ce - substantiv:
parte de - - în dativ: se gândi (la), a consta(în), a se pricepe(la), a rezulta(din), a
vorbire Pe lângă ei, cobora, chinuită, singura cărare mai se bucura(de), a se mulţumi(cu), a se teme(de), a fi demn(de,)
poate fi lesnicioasă celor câteva case de oameni. (Gala Galaction) a fi măndru(de), a fi dispus(la), a fi satisfăcut(de), a fi
exprimat - - în genitiv (cu prep. şi loc. prep. asupra, contra,
împotriva, din partea etc.): hotărăt(la) (în paranteză prepoziţia care leagă complementul).
Orfelinatul primi, din partea unităţii militare din care 2. În funcţie de poziţia faţă de elementul regent, complementul
făcuse parte o decoraţie. (Marin Preda) indirect în cazul dativ este reluat sau este anticipat prin
- în acuzativ (cu prep. despre, de, la, cu etc.):
Oh! de acum atârnă soarta de-un cuvânt! (Al. Davila) pronume personal formă neaccentuată:
- adjectiv (rar): a) se reia complementul indirect exprimat prin substantiv sau
Din sărac a devenit bogat. pronume ori de câte ori el este aşezat înaintea elementului
- pronume:
 în dativ: regent:
... ea. îmi pregătea cu grijă cele trebuincioase. (I. Creangă) Călătorului îi şade bine cu drumul. (Proverb).
 în genitiv (cu prep. şi loc. prep. asupra, contra, b) complementul indirect este anticipat atunci când este exprimat
împotriva, din partea):
Flăcăii năvăliră asupra lor.(M. Sadoveanu) prin substantiv nume de persoană sau prin pronume şi stă după
 în acuzativ (cu prep. de, despre, cu, prin etc.): elementul regent:
Se temea de ea. I-am dat Elenei nişte flori.
150 151
 A SUBORDONATA COMPLETIVĂ INDIRECTĂ (CI)
EXERCIŢII Rolul în Corespunde unui complement indirect şi determină un verb, un adjectiv,
frază un adverb sau o interjecţie din propoziţia regentă.
1. Subliniaţi cu o linie complementele indirecte şi cu
două linii cuvintele determinate de ele: Cuvântul - un verb sau o locuţiune verbală:
a) Orheianu se opri şi zise c-un fel de mulţămire, determinat Întâi s-a s f i i t să-i spuie... (I. Al. Brătescu-Voineşti)
rotindu-şi ochii asupra tuturor celor de faţă. (M.Sado-veanu) din pro- Ţineau foarte tare la el, aşa cum sunt în s t a r e să ţină ţăranii unii la
b) Nu mă putui opri de a nu mă desfăta o clipă privind poziţia alţii. (Marin Preda).
la lupta uriaşă, ce se încinsese între ea şi o muscă mare. regentă - adjectiv:
(C. Hogaş)
c) Astfel atenţi Şi, deşi eram î n с r e d i n ţ a t că în cele din urmă biruinţa va cumpăni
La tot şi la toate, spre partea Pisicuţei, mă hotărâi totuşi:.. (C. Hogaş)
Am. învăţat mereu - adverb:
Să fim veşnici. (Marin Sorescu) El se uită doar, g a t a să continue. (Marin Preda)
d) li bătea şi nu-i ieşea din gură nici un cuvânt care - interjecţie:
să-l justifice faţă de trupă şi faţă de el însuşi. (Marin Preda) V a i de cine nu-şi face datoria
e) Iar tu'de,omor Elemente - conjuncţii subordonatoare: că, să, ca... să, dacă, de:
Să nu le spui lor, joncţionale Când m-am auzit vorbind mi-am dat seama с ă nu voi spune... (Marin
Să le spui curat Preda)
Că m-am însurat .. .avusese grijă s ă-l trezească la timp. (I. Creangă)
C-o mândră crăiasă Noi ne-am hotărât ca mâine s ă plecăm la Bucureşti.
A lumii mireasă. (Mioriţa)
2. Analizaţi morfologic complementele indirecte din Nu-mi pare rău dacă mor. (Marin Preda)
textele 1 a, b,c, d, e. El s-a apucat d e a sădit pomi.
3. Precizaţi ce părţi de vorbire determină - pronume relative: cine, care, ce, ceea ce, cât (câtă, câţi, câte) în dativ
complementele indirecte din textele 1 a, b, c, d, e. sau acuzativ, cu sau fără prepoziţie:
Nu suntem siguri c i n e va arbitra meciul din finală.
Părinţii s-au bucurat nespus de ce au aflat din scrisoarea primită de la
Vlad.
Mi-a povestit despre ceea ce s-a petrecut acolo.
M-am gândit la c â t e mi-ai spus.
- pronume nehotărâte (în dativ sau în acuzativ cuprep.) oricine, oricare,
orice:
Eram pregătiţi pentru o r i c e se va întâmpla.
- adverbe relative: unde, când, cum, cât:
Nu m-am hotărât cum să discut cu el ca să nu se supere. Se gândea c â n d să
plece şi unde să se ducă. Nu suntem siguri c â t o să stăm acolo.
152 Topica Poate sta atât înainte, cât şi după propoziţia regentă:
Cui nu-i convine nu-i cerem nimic.
Nu-i cerem nimic cui nu-i convine.

PROPOZIŢI
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă, indiferent de poziţia faţă de
regentă.
Observaţii Verbul a-şi aminti şi locuţiunea verbală a-şi aduce
aminte se pot construi atât cu o subordonată completivă
directă, cât şi cu o subordonată completivă indirectă:
a) cu subordonată completivă directă:
Şi-a amintit că i-a dat cartea.
Îşi aduceau aminte că morarii le-au făcut greutăţi în toţi
anii. (Fănuş Neagu)
b) cu subordonată completivă
indirectă:
Şi-a amintit de ce i-a spus ieri.
Ea îşi aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat acolo
EXERCIŢII
1. Identificaţi în textele următoare propoziţiile subordonate
completive indirecte şi precizaţi elementul lor regent:
a) Niculăiţă o să se ruşineze şi o să înceapă să se
îndoiască el însuşi dacă a văzut şi a auzit cu adevărat ce
ştie, de vreme ce acest om deştept care făcuse şase clase
de liceu, nu-l credea. (I. Al. Bratescu-Voineşti).
b) Bătrânii ajung o vreme rea, şopti oşteanul la
urechea lui Mihu, când nu înţeleg nimica şi, ca şi copiii, nu se
pricep s-aştepte. (M. Sadoveanu)
2. Transformaţi subordonata completivă indirectă din
exerciţiul 1 b în complement indirect.
3. Identificaţi complementele indirecte din textele de
mai jos şi transformaţi-le în propoziţii subordonate indirecte:
a) Atitudinea lui este demnă de laudă.
b) Sunt bucuros de cele auzite.
c) Mă gândeam la reuşita excursiei.
d) Ei sunt convinşi de dreptatea noastră.
e) Ţi-ai dat seama de greşeala făcută?
COMPLEMENTUL DE AGENT
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată cine este autorul
acţiunii exprimate de un verb la diateza pasivă.
Cuvântul – verb la diateza pasivă la un mod personal sau
determinat nepersonal (infinitiv, gerunziu sau participiu):
Poziţia artileriştilor e a s a l t a t ă de un inamic numeros.
(Marin Preda).
El poate fi a j u t a t de colegii săi.
F i i n d v ă z u t de un trecător, autorul accidentului n-a
scăpat nepedepsit.
De pe faţa a r s ă de secetă a Dobrogei au dispărut, de-a lungul
vremii, cele mai multe sate. (Geo Bogza)
– verb la diateza reflexivă cu sens pasiv:
O invenţie nu se face chiar de oricine.
Cuvântul – substantiv precedat de prepoziţiile de sau de către:
determinat Unealta e sfinţită de gândul care-o poartă. (V.
din prop o - Voiculescu)
ziţia Primul avion care s-a ridicat în aer cu mijloace proprii de bord a
regentă fost inventat de către Traian Vuia.
– pronume (personal, posesiv, demonstrativ, nehotărât, negativ,
interogativ sau relativ) precedat de prepoziţiile de sau de către:
Meciul de ieri a fost urmărit la televizor şi de noi.
Cupa a fost cucerită de ai noştri.
Echipa campioană a fost antrenată de către acela care a preluat-o
anul trecut.
Această problemă poate fi rezolvată de oricine.
Ea n-a fost ajutată de nimeni.
De cine ai fost văzut?
Nu ştiu de cine a fost interpretat cântecul.
– numeral (cardinal sau ordinal) cu valoare substantivală precedat
de prepoziţiile de sau de către:
Decizia a fost impusă de doi dintre noi.
Cheia exerciţiului a fost descoperită de al treilea.
Topica În mod obişnuit stă după verbul regent. Dacă este exprimat
prin pronume interogativ sau relativ sau dacă se insistă asupra
lui stă în faţa verbului determinat:
De cine ai fost pregătit?
Ştii de cine ai fost reclamat?
De mine ai fost ajutat, nu de altcineva.
154 155
 Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DE AGENT
(C. AG.)
Observaţii Confuzia dintre complementul de agent şi complementul
indirect poate fi evitată prin: Rolul în Corespunde unui complement de agent şi arată cine este
a) înlocuirea prepoziţiei simple de cu prepoziţia
compusă de către, posibilă numai în cazul frază autorul unei acţiuni exprimate printr-un verb la diateza pasivă.
complementului de agent;
Eclipsa de lună a fost urmărită de puţini oameni. = Cuvântul – verb la diateza pasivă, la un mod personal:
Eclipsa de lună a fost urmărită de către puţini oameni. determinat Roadele pământului sunt culese de cine îl lucrează.
(c.ag.) din pro- – locuţiune verbală la diateza pasivă, la un mod personal:
Oamenii sunt doritori şi de alte distracţii, (ci.). = poziţia Şoferul a f o s t t r a s la r ă s p u n d e r e de cine dirija
Oamenii sunt doritori de către alte distracţii. regentă circulaţia în zona respectivă.
b) complementul de agent devine subiect dacă înlocuim – verb la diateza reflexivă cu sens pasiv:
verbul la diateza pasivă cu acelaşi verb la diateza activă: Orice cerere se r e z o l v ă de cine este competent.
Eclipsa de lună a f o s t u r m ă r i t ă (diateza – verb la diateza pasivă, la un mod nepersonal (infinitiv,
pasivă) de puţini oameni (c. de ag.). = gerunziu sau participiu):
Puţini oameni (subiect) a u u r m ă r i t (diateza Noi ne-am exprimat dorinţa d e a f i s p o n z o r i z a ţ i
activă) eclipsa de lună.. de cine sprijină sportul şcolar.
EXERCIŢII Fi i nd sprijiniţi de cine are experienţă
putem reuşi.
A j u t a ţ i de cine predă noţiunile de informatică, elevii pot
1. Identificaţi complementele de agent, arătaţi prin ce sunt folosi computerele cu rezultate dintre cele mai bune.
exprimate şi precizaţi cuvântul lor regent: Elemente – pronume relativ precedat de prepoziţiile de sau de către:
a) Acolo, sub cerul imens, eşti copleşit de imensitatea joncţionale Clima este influenţată de с e e a ce se petrece în
ogoarelor. (Geo Bogza) straturile superioare ale atmosferei.
b) Deodată oşteanul îşi simţi pieptul înfierbântat de o Cei mai buni au fost premiaţi de către cine a
căldură necunoscută. (M. Sadoveanu). organizat concursul.
c) Ştiu c-ai depăşit adesea dreptul dat de o solie. (Al.
Davila). Topica Stă în mod obişnuit după verbul determinat din propoziţia
regentă.
d) Luminată de razele lunii, ea părea muiată de un aer de
aur. (M. Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.
e) Orfelinatul primi o decoraţie însoţită de o adresă.
(Marin Preda)
Observaţii Propoziţia completivă de agent este folosită foarte rar, pentru
2. Alcătuiţi propoziţii în care următoarele verbe folosite la diateza exprimarea ideii de autor fiind preferat complementul de agent.
pasivă sa fie însoţite de complemente de agent: a asculta, a citi,
a câştiga, a întocmi, a scrie.
3. Alcătuiţi propoziţii cu complemente de agent exprimate prin
pronume personal, pronume nehotărât şi pronume interogativ.
 157
156
 EXERCIŢII
1. Construiţi cinci fraze în care verbele
următoare, folosite la diateza pasivă, să fie
determinate de propoziţii completive de agent: а ajuta,
a elibera, a interpreta, a împinge, a privi.
2. Transformaţi propoziţiile secundare subiective
din frazele următoare în propoziţii completive de agent:
a) Cine are bani îşi construieşte o casă mai mare.
b) Ce naşte din pisică şoareci mănâncă.
c) L-a recomandat cine îl cunoaşte foarte bine.
3. Identificaţi propoziţia completivă de agent şi
precizaţi cuvântul determinat:
Totuşi nici ele [sălciile] nu sunt iertate de ceea ce
timpul aduce oricărei alcătuiri a firii: nici de îmbătrânire,
nici de moarte. (Geo Bogza, Cartea Oltului)
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC
Definiţia
Este partea secundară de propoziţie care arată:
– locul acţiunii: Florile-n grădină se agită. (G. Topârceanu)
– direcţia: Am pornit-o înainte, spre Podu-Leloaie (I. Creangă)
– punctul de plecare: De jos, din sat se ridicară şi sfredeliră slăvile
ţipete. (Gala Galaction)
– limita spaţială: Până la poieniţa de sub stână tot mai era! (Gala
Galaction)
–spaţiul străbătut: Coborau din stâncă în stâncă, din munte în
plai... (Gala Galaction)
Cuvântul – verb: Un salcâm p r i v i spre munte.(G. Topârceanu)
determinat – interjecţie: Hai mai aproape!
Prin ce – substantiv în cazul acuzativ fără prepoziţie (de obicei însoţit de
parte de atribut cu sens cantitativ) sau cu prepoziţie sau cu locuţiune
vorbire prepoziţională:
poate fi Am mers trei kilometri.
exprimat S-a ivit pe culme Toamna. (G. Topârceanu)
– substantiv în cazul genitiv precedat de o prepoziţie (înaintea,
înapoia, dedesubtul) sau de o locuţiune prepoziţională
(în faţa, în spatele, în stânga, în susul etc.):
...sta mai mult la izvorul Iablanicioarei, deasupra caselor făcute
întâi. (Gala Galaction)
Grădinile au fost amenajate mai ales de-a lungul râului.
– pronume cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională:
Răpezi-te până la el de vezi, gata-i de drum? (I. Creangă)
Veneau şi răzăşi în urma lor. (M. Sadoveanu)
– numeral cu prepoziţie:
Creionul nu era în primul buzunar, ci în al doilea.
– adverb sau locuţiune adverbială de loc:
Vedeam Ceahlăul la apus. Departe-n zări albastre dus. (G. Coşbuc)
Păunaş, izbit de colo până colo, începuse iar să plângă. (Gala
Galaction)
158

159
Topica De obicei stă după cuvântul determinat.
Punctuaţia În mod obişnuit nu se desparte prin virgulă.
EXERCIŢII
1. Identificaţi în textele următoare complementele
circumstanţiale de loc:
a) Numai colo, sus în vie
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode. (G. Topârceanu)
b) Dar priveşte sânul bietei noastre de moşii.
Numără, de poţi, pe dânsul urmele de vrăjmăşii;
Prin palaturi, prin colibe, jos, în şesuri, sus la munte!
(Al. Davila)
c) Nu caută de prisos: prin dreptul tribunalului
găseşte o jumătate de coală de hârtie. O ridică, o bagă în
sân şi după ce iese din oraş, se suie în căruţă, taie hârtia
în două: o jumătate o taie iar în două şi, scoţându-şi banii
din chimir, face două fişice... (I. Al. Brătescu-Voineşti)
d) Fără să mai privească în urmă, Tudor se
prăpăstui
pe poartă; Lie îl prinse la subsoară şi-l ajută să salte în şa;
şi la ţipătul de năvală cunoscut de'ei, călăreţii porniră în
ropot spre Murgeni, spre mazuri şi spre curtea boierească.
e) N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Şi c-ai albit, mămucă, ai albit. (N. Labiş)
160
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL)
Rolul în Îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc arătând
frază locul (în sensul descris la complement) în care se petrece acţiunea
din propoziţia regentă.
Cuvântul – verb:
determinat Ai să p l e c i unde zic eu. (I. Creangă)
din propo-
ziţia regentă – interjecţie:
Hai unde vrei!
Elemente
– adverbele relative unde şi încotro sau compusele lor nehotărâte
joncţionale ori(şi)unde, oriîncontro cu sau fără prepoziţii:
Un d e intră soarele, nu intră medicul.
Mă puteam repezi din când în când cu tovarăşii
mei la clăci în Humuleşti, pe unde ştiam noi. (I.Creangă)
A plecat î n c o t r o a văzut cu ochii.
Oriunde se găseşte apă, grădinile sunt înfloritoare.
La Sinaia, o r i î n с o t r o te uiţi, vezi numai munţi.
– pronume sau adjective pronominale relative cu prepoziţii:
Plecăm la ci n e ne-a invitat.
Am fost cazaţi lа се hotel am dorit.
Corelative în Uneori în regentă apare adverbul corelativ de insistenţă acolo:
regentă Unde nu gândeai, acolo îl aflai.
Când stă înaintea elementului joncţional nu se desparte prin virgulă
de acesta: Departe de oraş, acolo unde încep munţii, s-a construit o
cabană.
Topica Stă, de obicei, după regentă. Când se insistă asupra ei apare în faţa
regentei.
Punctuaţia Atunci când urmează după regentă, de obicei nu se desparte prin
virgulă. Când stă în faţa regentei, virgula este obligatorie.
Observaţii Adverbele relative care introduc propoziţii circumstanţiale de loc
îndeplinesc funcţia de complement circumstanţial de loc în
propoziţiile din care fac parte.
161
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP
EXERCIŢII
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care determină un verb (mai
1. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale de loc din rar o interjecţie sau un adjectiv) arătând:
frazele următoare: – timpul (când? de când? până când?):
a) S-a pus el, nu-i vorbă, luntre şi punte ca să-şi vâre Şi-ntr-adevăr o ţară nouă s-a ridicat de atunci în răsăritul
codiţa cea bârligată undeva, dar degeaba i-a fost, că, pe Europei. (Al. Vlahuţă)
– durata (cât timp? în cât timp?):
unde se ducea, tot în gol umbla. (I. Creangă) ...în patru ceasuri eu zic să faci una nouă. (I. Al. Brătescu-Voineşti)
b) Tunarii avuseseră timp sa afle şi ce fel de om – frecvenţa (de câte ori?):
fusese el acolo de unde venise, să-şi dea seama şi dacă cu ...făcuse în tinereţe de trei ori avere şi de trei ori i-o măturase
ei rămăsese acelaşi. (Marin Preda) puhoiul năvălirilor străine. (Gala Galaction)
Cuvântul – verb: Acuş îi spun mamei că mă duc la călugărie. (I. Creangă)
2. Construiţi fraze în care propoziţiile circumstanţiale determinat – interjecţie: Hai acum cu noi!
de loc să fie introduse prin oriunde, orişiunde, încotro. – adjectiv: A t e n t în cursul explicaţiilor, poţi învăţa mai uşor.
Prin ce – substantiv în cazul acuzativ, fără sau însoţit de prepoziţie sau
3. Completaţi fraza cu o propoziţie regentă încât parte de locuţiune prepoziţională (către, din, de la, după, în, prin, până la
vorbire etc.; în timp de, în vreme de, în curs de, în jur de etc.
propoziţia secundară să fie, pe rând, circumstanţială de poate fi O clipă se opriră îmbulziţi în uliţă. (M. Sadoveanu)
loc, subiectivă, completivă directă, completivă indirectă, exprimat După însănătoşire ceru doar să fie transferat. (Marin Preda)
atributivă: A doua zi, după ce a lucrat la nişte zăbrele, a presărat mălai prin
.........................................unde ne vom petrece vacanţa. locul unde văzuse el vrăbiile. (I. Al. Brătescu-Voineşti)
A stat acolo mulţi ani.
– substantiv în cazul genitiv precedat de o prepoziţie (înaintea) sau
de o locuţiune prepoziţională (în
urma, în cursul, de-a lungul):
În urma eforturilor depuse şcoala a fost renovată înaintea
deschiderii noului an de învăţământ.
– pronume:
Noi am sosit înaintea lui.
– adverbe şi locuţiuni adverbiale de timp (acum, alaltăieri, altădată,
aseară, astă-noapte, astăzi, atunci, când, cândva, curând, devreme,
dis-de-dimineaţă, după-amiază, după-masă, ieri, îndată,
întotdeauna, mâine, odată, oricând, târziu etc.) sau
adverbe provenite din substantive (noaptea, ziua,
duminica, lunea, iarna, vara etc.):
162
163
 Acuma aţi scăpat, zise ofiţerul, dar până ieri nu scăpaserăţi.
(Marin Preda)
Din când în când ghidul se oprea pentru a studia harta.
Seara a povestit la poartă cele văzute şi auzite. (I.Al.
Brătescu-Voineşti)
– verb la modurile gerunziu sau infinitiv (precedat
de prepoziţia până sau locuţiunea prepoziţională
înainte de):
Citindu-i scrisoarea, am trăit un sentiment de bucurie.
Şi până a nu răsări soarele, gospodăria lui şi tot satul cu ea
s-au zvârcolit în flăcări. (Gala Galaction)
S-a gândit mult înainte de a răspunde.
– adjectiv:
De mică era talentată la desen.
Topica Poate sta atât înainte, cât şi după cuvântul determinat:
Numaidecât, nişte nouraşi albi se destrămaseră în aer. (Gala
Galaction)
La voi aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine. (O. Goga)
Punctuaţia De obicei se desparte prin virgulă complementul
circumstanţial de timp exprimat prin verb la modul
gerunziu aşezat la începutul propoziţiei:
Mergând spre casă, am intrat într-o librărie.
Observaţii 1. Complementul circumstanţial de timp exprimat prin
substantiv este însoţit, de cele mai multe ori, de numerale
sau adjective (a doua zi, peste două zile, după multe
săptămâni, peste câţiva ani etc.). Acestea trebuie analizate
separat ca atribute ale substantivelor cu rol de
complement.
2. Uneori complementul circumstanţial de timp este foarte
apropiat de un complement circumstanţial de loc:
I-a mărturisit totul pe drum.
EXERCIŢII
1. Identificaţi complementele circumstanţiale de timp din
următoarele texte şi arătaţi prin ce părţi de vorbire sunt exprimate:
a) Astăzi, capitala noastră, care-a stat pitită printre
munţi atâtea veacuri, sporeşte - sigură şi puternică - în
mijlocul câmpiei dunărene. (Al. Vlahuţă)
b) După un scurt popas, făcut la podul de la Timişeşti,
de pe Moldova, pornim înainte spre Moţca şi suim încet-încet
codrul Paşcanilor. (I. Creangă)
c) Şi aşa, luându-ne rămas bun de la gazdă, care era tot afară
culcat, pe altă prispă, plecăm. (I. Creangă)
d) În ziua aceea, moş Dănilă se suise la stână dis-de-
dimineaţă. (Gala Galaction)
e) Dar cea mioriţă
Cu lână plăviţă
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace. (Mioriţa)
f) Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările. (G. Topârceanu)
g) Va străluci odată vremii
Norocul nostru-al tuturora. (G. Goga)
h) Ieri ai fost tu tare şi astăzi sunt eu! (M. Sadoveanu)
i) Într-o noapte, când plutonul era de gardă, pe la orele trei se
auzi un strigăt îngrozit. (Marin Preda)
j) Tot atunci se auzi un ţipăt şi dinspre atacatori şi
numaidecât siluetele lor cenuşii făcură bruşte salturi aruncând ceva şi
căzând apoi imediat pe burtă. (Marin Preda)
164
165
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP Corelative Uneori în regentă apare un adverb corelativ: atunci, îndată,
în regentă imediat, tocmai, pe loc:
(CT)
Când constată abateri, pe loc ( atunci, îndată) ia măsurile
Rolul în Îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de timp, cuvenite.
frază arătând timpul, durata ori frecvenţa unei acţiuni sau a unei Topica Poate sta atât înainte, cât şi în urma regentei: După ce-ascultă
însuşiri din propoziţia regentă. scrisoare-ti îndelung porni a plânge.
Cuvântul – verb: (Al. Davila)
determinat Şi după ce s-a uitat în ochii băiatului, i-a d a t o povaţă. (I. Al. El aşteptă până îl văzu îndepărtăndu-se de tot pe ofiţer. (M.
din propo- Brătescu-Voirieşti) Preda)
ziţia – adjectiv:
regentă N e a t e n ţ i când pădurarul le-a arătat drumul, ei s-au rătăcit Punctuaţia Atunci când urmează după regentă, de obicei nu se desparte prin
din nou. virgulă. Când stă în faţa regentei se desparte de aceasta prin
virgulă. Dacă este intercalată în regentă, se izolează prin virgule:
Elemente – Adverbe relative: când (de cănd, până când, de pe când, pe Şi prin tine-n el găsit-am, când restriştea mă lovea,
joncţionale când), cum (de cum), cât: Singurul statornic reazăm ce-am avut în tara mea.
Vântul când bate
Printre ele-a răzbate (Mioriţa) (Al. Davila)
Încă d e p e c â n d era copil i-a jucat renghiuri.
(I. Al. Brătescu-Voineşti)
Măriuca şi Vlad se îndemnau şi se împingeau unul pe altul Observaţii 1. Adverbul relativ când nu este un jonctiv specializat pentru
p â n ă când intrau în roata puberilor umede. (Gala Galaction) propoziţia circumstanţială de timp. El poate lega în frază,
Şi cum ajung în dreptul teiului, pun demâncarea jos în cărare... (I. propoziţii secundare subiective, predicative, completive directe,
Creangă) completive indirecte, atributive şi, mai rar, circumstanţiale
Stăm acolo с ă t avem timp. cauzale şi condiţionale.
– Adverbe nehotărâte: oricând, orişicănd 2. Următoarele locuţiuni conjuncţionale leagă în frază numai
Oriсănd am timp liber fac sport. propoziţii circumstanţiale de timp: în timp ce, în vreme ce, pe
– Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: dacă (în vorbirea când1, după ce, până ce, îndată ce, imediat ce, înainte să, înainte
populară), în timp ce, în vreme ce, după ce, până ce, îndată ce, de ca să, până să, ori de câte ori.
îndată ce, înainte să, înainte ca 3. Uneori cuvântul de legătură este precedat de adverbe de întărire
să, până să, de câte ori, ori de câte ori, cât timp, câtă (tocmai, chiar, mai ales) sau de restricţie (numai, doar, decât):
vreme: ...şi t о с m a i când eram hotărât a spune mamei aceste, iaca şi
Dacă vede ea şi vede că nu mă dau, zvârr! soarele răsare. (I. Creangă)
de vro două-trei ori cu bulgări în mine. (I. Creangă) 4. Uneori adverbul corelativ precedă adverbul relativ când; el
Şi vremea necontenit i-a lovit până ce le-a face parte însă din propoziţia regentă:
plecat frunţile adânc spre pământ. (M. Sadoveanu) Să te duci acolo atunci când îţi voi spune eu!
...şi îi trebuia vreme până să se dezmeticească.
(C. Hogaş).
...după с е ne suim în căruţă, supăraţi şi plânşi, ca vai de noi, 1) Locuţiunile conjuncţionale în timp ce, in vreme ce, pe când mai pot
Luca Moşneagu, harabagiul nostru, dă bici cailor. (I. Creangă) introduce propoziţii circumstanţiale opoziţionale (ele nu se studiază în ciclul
î n a i n t e ca rezultatele să fie afişate, unii concurenţi au gimnazial), ca în fraza următoare: Eu am cincisprezece ani, în timp ce (în
emoţii. vreme ce, pe când) fratele meu are douăzeci de ani.
167
166
 EXERCIŢII COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD

Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată modul cum se

1. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale de timp din
frazele următoare:
a)... şi tot aşa îşi zicea şi neica Andrei, când se gândea Cuvântul
la lipsa lui de mijloace şl la ajutorul ce puteau să-i dea de aici determinat
încolo braţele lui Niculiţă. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
b) Mai târziu când se înnorează şi începe să bată vântul,
îşi pune cojocul pe dânsul şi simte ceva rece în sân.
(I.AI. Bratescu-Voineşti)
c) ...şi cum umblă pe poteca din marginea drumului,
vede jos, dinaintea lui, un portofel de piele neagră.
(I.AI. Brătescu-Voineşti) Prin
parte
d) Când doarme plugul pe rotile vorbire
În pacea serilor de toamnă, poate
exprimat
La voi coboară Cosânzeana,
A visurilor noastre doamnă. (O. Goga)
e) Inima-mi e-nduioşată când în clipa cea mai grea
Văd cum dragostea lui Stareţ înfăşoară tara mea.
(Al. Davila)
f) După ce domnul şef i-a povestit istoria toată, după ce i-a
arătat banii, au rămas amândoi amuţiţi. (I. Al. Brătescu-Voineşti)
2. Construiţi două fraze în care adverbul relativ când
să introducă o propoziţie circumstanţială de timp, respectiv
o propoziţie atributivă.
Topica
3. Completaţi fraza în aşa fel încât propoziţia
subordonată să fie, pe rând, temporală, subiectivă, completivă
directă, completivă indirectă şi atributivă:
............................................................. când plouă. Punctuaţia Indiferent de poziţia faţă de cuvântul regent, nu se desparte de
desfăşoară o acţiune sau felul în care se prezintă o însuşire.
– verb (la mod personal sau nepersonal):
...ea îmi p r e g ă t e a cu îngrijire cele trebuitoare
z i с â n d u - mi de la o vreme cu asprime... (I. Creangă)
– adjectiv:
Bătrânul îl opri dinaintea unei cruci de piatră, lângă un mormânt
p 1 i v i t cu îngrijire. (M. Sadoveanu)
– adverb:
Şi înălţând a doua oară sabia răcni aşa de сump1it încât mazurii,
înfricoşaţi, smuciră frâiele. (M. Sadoveanu)
ce – substantiv în cazul acuzativ (cu prepoziţiile fără,cu, în, ca etc.):
de Priveam fără de ţintă-n sus... (G. Coşbuc)
– numeral:
fi
...făcuse în tinereţe de trei ori avere. (Gala Galaction)
– verb la modurile infintiv (cu prep. fără) şi gerunziu:
El, ce suferă, ce tace, ce iubeşte şi ce crede
Făr-a cerceta, în domnul pus de datină... (Al. Davila)
Venea alergând spre postul de comandă al bateriei. (Marin Preda)
(vezi Observaţii, p. 225)
– adverb sau locuţiune adverbială de mod:
Se aşeză turceşte lângă amplasamentul de comandă al ofiţerului.
(Marin Preda)
Şoimaru privi cu luare-aminte spre tovarăşii lui. (M. Sadoveanu)
– interjecţii:
...ne suim în căruţă, supăraţi şi plânşi, ca vai de noi. (I. Creangă)
Poate sta atât înainte, cât şi după cuvântul determinat:
Sunteţi bine camuflaţi? (Marin Preda)
Atunci îl văzură întăi neamurile lui, turbat ca fiara. (M. Sadoveanu)
acesta prin virgulă.
168 169
Observaţii 1. Adeseori complementul circumstanţial de mod este
al doilea termen al unei comparaţii de egalitate
(Învaţă ca şi mine) sau de inegalitate (învaţă mai
bine decât mine).
2. Adjectivul care stă după verb, dar se acordă în
gen, număr şi caz cu subiectul sau complementul
direct, este considerat de Gramatica Academiei
element predicativ suplimentar.
Nu ştia nici Lie, care se întorsese singur acasă, îngrijat şi
uimit. (M. Sadoveanu)
3. Tot element predicativ suplimentar este considerat
verbul la gerunziu care stă după verbul-predicat
şi arată o acţiune paralelă şi simultană:
Eu te-am auzit cântând la pian. (=Eu te-am auzit şi tu cântai
la pian în timp ce te auzeam).
EXERCIŢII
1. Subliniaţi în textele următoare complementele circumstanţiale
de mod cu o linie, iar cuvintele determinate de ele cu cu două linii:
a) Vântul îi flutură-n părul auriu şi ochii ei verzi, ca apa adâncă şi
limpede la umbră, zâmbesc a batjocură. (I. Al. Brătescu-
Voineşti)
b)... vulturii pluteau neobosit, scăldându-şi aripile în lumină şi
dând fiorii morţii păsăretului de casă. (Gala Galaction)
c) Coasta era grozav de prăvălatică, şi lablanicioara după ce se
învârtea şi se zvârcolea sus, printre stâncile ţăpure, cobora
acum de-a dreptul, frângându-se din piatră tn piatră şi
zdrobind cu vuiet de fiecare piatră pare că nu apă, ci bulgări
de zăpadă. (Gala Galaction)
d) Mort-copt, trebui să fac pe cheful mamei, să plec fără voinţă şi
să las ce-mi era mai drag. (I. Creangă)
e) Din nou veniră însă asupra lor avioane, care de astă dată
lăsară bombe, dar fără o precizie prea mare. (Marin Preda)
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD (CM)
Rolul în Corespunde unui complement circumstanţial de mod, arătând
frază cum se desfăşoară acţiunea sau cum se prezintă o însuşire din
propoziţia regentă.
Cuvântul
- verb:
determinat Fără să mai privească în urmă, Tudor s e prăpăstui pe poartă.
din
(M. Sadoveanu)
propoziţia, - adjectiv:
regentă
În ziua aceea, după ploaie, munţii mi se păreau nespus de
îna1ţ i , cum nu i-am văzut niciodată.
- adverb:
Să pleci e m a i bine decât şă mai rămâi.
Elemente – adverbe relative: cum, precum, cât
joncţionale Fiind aglomeraţie, ne-am urcat cum am putut.
Dar prесит fierul plugului trece prin inima muşuroiului de
furnici, spintecând într-o clipă cetatea harnicelor muncitoare,
aşa şi fierul nenorocirii spintecase în trei rânduri rostul şi viaţa
românului Dănilă. (Gala Galaction)
– conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: fără (ca) să, decât să,
parcă, de parcă, că şi cum, ca şi când, cu cât, pe măsură ce:
...porni nebună, cu Măriuca şi Vlad, după ea, fără să le
vorbească, fără ca s ă-i mai ştie. (Gala Galaction)
A trecut pe lângă noi ca şi cum nu ne-ar cunoaşte.
Să ştiţi că eram comandant de tun, afirmă sergentul, ca şi
c â n d nu s-ar mai fi putut stăpâni de râs. (Marin Preda)
Aleargă parcă ar avea aripi la picioare.
Şi mai bine să rămâi pe loc, Ioane, chiteam în mintea mea cea
proastă, d e с â t s ă plângi. (I. Creangă)
Cu cât citeşti mai mult, cu atât ştii mai mult.
Zgomotul creştea pe m ăsur ă с е ne apropiam de râu.
170 171
Corelative În propoziţia regentă pot fi folosite adverbe şi
în regentă locuţiuni adverbiale corelative: aşa, atât, în aceeaşi
măsură etc.
Cum îţi aşterni, a ş a vei dormi. (Proverb)
Cât poţi, atât faci.
Topica Poate sta atât înainte, cât şi după propoziţia regentă:
Cum nu se dă scos ursul din bârlog..., aşa nu mă dam
eu dus din Humuleşti. (I. Creangă)
Ea a sosit la noi fără să ne anunţe dinainte.
Punctuaţia Se desparte prin virgulă de propoziţia regentă: Nu se
desparte prin virgulă atunci când corelativul aşa apare
în faţa adverbului relativ cum:
Meciul s-a desfăşurat aşa cum am prevăzut.
Observaţii 1. Propoziţia circumstanţială de mod apare uneori în
frază ca al doilea termen al unei comparaţii de
egalitate: îşi aruncă pe ochi câţiva pumni de apă cum
i-ar fi aruncat pe nişte cărbuni aprinşi (Gala
Galaction) sau de inegalitate: El a învăţat mai mult
decât au învăţat ceilalţi.
2. Uneori, corelativul aşa şi adverbul cum se despart
prin virgulă de elementul regent. Şi în acest caz
adverbul corelativ aşa face parte din propoziţia
regentă:
Ţineau foarte tare la el, aşa1/cum sunt în stare2/ să tină
ţăranii unii la alţii în armată3/. (Marin Preda)
172
EXERCIŢII
1. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale de mod din
frazele:
a) Şi îl văd că îmi arată cu mâna încotro, ca şi când
asta l-ar fi interesat pe el în clipele acelea, ce minciună
tâmpită să spună, ca şi când de aici ar fi venit pericolul, că
n-am ştiut să spunem încotro o luase. (Marin Preda)
b) Neliniştea moşneagului creştea cu cât privea mai
mult cerul fără nori. (Gala Galaction)
c) Privi spre femei şi spre copiii strânşi la o parte:
după aceea se alătură sfatului bătrânilor, fără să zică nici o
vorbă. (M. Sadoveanu)
2. Construiţi fraze în aşa fel încât propoziţia secundară
să fie, pe rând, circumstanţială de mod, subiectivă, completivă
directă, completivă indirectă şi atributivă:
........................................cum a rezolvat el problema.
3. Identificaţi complementele circumstanţiale de mod
şi transformaţi-le în propoziţii circumstanţiale de mod:
a) Agripina începuse ziua nici mai vesel, nici mai trist
ca alte zile. (Gala Galaction)
b) Foarte bine se nimereşte atunci întâlnirea, şi
mă bucur, căci am venit aicea la împăcăciune...
(M. Sadoveanu)
173
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ
EXERCIŢII
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care determină un verb
sau un adjectiv, arătând cauza unei acţiuni, a unei stări sau a 1. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
unei însuşiri. complement circumstanţial de cauză din textele următoare:
Cuvântul - verb: a) De emoţie, în surdină,
determinat T r e m u r a de frig. Subt un snop de bozie,
- adjectiv: O păstaie de sulcină
Am ajuns la cabană r u p ţ i de oboseală.
A făcut explozie. (G. Topârceanu)
Prin ce parte - substantiv sau pronume în cazul acuzativ cu prepoziţiile de, b) Nu străbătuserăm calea jumătate, când doi cai, stinşi
de v o r b i r e din:
poate fi Vara te înăduşi de căldură. (I. Creangă) de oboseală, slăbiţi din pricina foametei, căzură şi dădură ochii
exprimat - substantiv sau pronume în cazul genitiv cu locuţiunile peste cap. (Fănuş Neagu)
prepoziţionale: din cauza, din pricina1: c) Şi pe când femeile se crucesc de mirare, pleacă cu
Circulaţia a fost întreruptă din cauza zăpezii. flăcăul spre reşedinţa jandarmeriei, cu droaia de copii după
- adjectiv cu prepoziţia de: dânşii. (AU. Brătescu-Voineşti)
...nu-i încape cureaua de pântecoşi ce sunt. (I. Creangă) d) Codrii uriaşi, ca o mână de vreascuri netrebnice, se
- verb la gerunziu: zvârcoleau neputincioşi şi ţipau de usturime înăduşită, sub
Neştiind drumul, s-a rătăcit. văpaia incendiului universal. (C. Hogaş)
Poate sta atât înaintea, cât şi în urma cuvântului determinat. e) Tudor Şoimaru rămase ca fulgerat, cu ochii
Topica
rotunziţi, înfricoşaţi de groază lăuntrică. (M. Sadoveanu)
Observaţii 1. Verbul copulativ a fi la gerunziu îndeplineşte funcţia de 2. Transformaţi complementele circumstanţiale de
complement circumstanţial de cauză împreună cu un nume
predicativ. cauză de la exerciţiul 1 în propoziţii subordonate.
2. Locuţiunile adverbiale de asta, de aceea, pentru aceea sunt
complemente circumstanţiale de cauză sau de scop în
funcţie de propoziţia subordonată cu care se corelează:
De aceea l-am certat, fiindcă a întârziat. = с. с. cz.
Pentru ca să-1 supravegheze, de aceea 1-a luat cu el. = с. с.
scop.

1
G.G. Neamţu, Elemente de analiză gramaticală, EŞE,
Bucureşti, 1989, p. 107 consideră că din cauza, din pricina sunt
complemente circumstanţiale de cauză însoţite de atribute exprimate
prin substantive la cazul genitiv.
174 175
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ (CZ)
Rolul în Corespunde unui complement circumstanţial de cauză, arătând cauza
frază unei acţiuni sau a unei însuşiri din propoziţia regentă.
Cuvântul - verb: EXERCIŢII
determinat Sublocotenentul Roşu n u f u p1 â n s de nimeni, pentru că n-avea de
din prop. cine. (Marin Preda)
regentă - adjectiv: Eram o b o s i ţ i fiindcă drumul a fost lung.
Elemente – conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: că, căci, dacă (rar), de, 1. Identificaţi subordonatele circumstanţiale cauzale din
joncţionale deoarece, fiindcă, întrucât, devreme ce, din moment ce, din cauză textele următoare:
că, din pricină că, pe motiv că:
De părut rău, lui nu i-a părut, с ă-i plăcea şi munca la câmp şi mai ales a) Multe din locurile frumoase, pe care le-am văzut,
dulgheria. (I.A1.Brătescu-Voineşti) îmi revin acum, învăluite în farmecul depărtării, şi parcă mă
...trebuie să căutăm a-1 zburătăci, căci nu se ştiu zilele omului. dojenesc, unele că n-am spus destul, altele că n-am spus
(I.Creangă) nimic de ele. (Al. Vlahuţă)
Nu era nici el acasă, ci numai nevasta şi copiii, fiindcă plecase de astă- b) De n-ar pica sudoarea pe glii, n-ar creşte grâul,
iarnă. (Gala Galaction)
Chiar Păun Ozun se urca rar pe aici, pentrи с ă era o cărare cumplită. Căci stropii rodnici rana pământului sărută.
(Gala Galaction) (V. Voiculescu)
– adverbul relativ cu valoare de conjuncţie cum: c) Nu îndrăzni, că ţi-i braţul frânt. Şi te iert pentru
E scrisă de mână şi, cum ştia să citească, citeşte... (I.Al. Brătescu-
Voineşti) cuvântul tău prost, căci o dată, în viaţă, mi-ai făcut un bine.
Corelative În propoziţia regentă pot apărea locuţiunile adverbiale corelative de (M. Sadoveanu)
în regentă aceea, pentru aceea: De a c e e a ( p e n t r u a c e e a ) a d) Artileriştii pieriră în şanţuri tocmai la timp: poziţia
întârziat, pentru că nu s-a sculat la timp.
bateriei fusese reperată şi o ploaie de gloanţe se abătu
Topica Poate sta atât înainte, cât şi după propoziţia regentă. Au topică fixă
propoziţiile circumstanţiale cauzale introduse prin că, căci (după asupra lor. (Marin Preda)
regentă) şi cum (în faţa regentei). e) Luca Moşneagu, însă, mâna cum ştia el, căci
Punctuaţia Indiferent de poziţia ei faţă de regentă, propoziţia subordonată smârţoagele lui de cai erau vlăguiţi din cale-afară, şi slabi şi
circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă.
ogârjiţi ca nişte mâţi de cei leşinaţi. (I. Creangă)
Observaţii 1. Subordonata circumstanţială cauzală introdusă prin dacă apare
mai ales în fraze interogative:
Dacă te-ai străduit aşa de mult, de ce te temi?
2. Predicatul din propoziţia circumstanţială cauzală nu poate fi
exprimat niciodată prin verb la modul conjunctiv.
3. Raportul circumstanţial cauzal poate fi exprimat şi prin juxtapunere,
deci fără element joncţional, şi atunci se foloseşte semnul de punctuaţie
două puncte:
În zădar cercetai cu privirea întinderea cerurilor până la cele mai
depărtate margini ale sale: nici o pată de nor nu plutea peste
seninu-i albastru şi limpede. (C. Hogaş)
177
176
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAIL DE SCOP PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP
(FINALĂ) (CS)
Definiţia Este partea secundată de propoziţie care arată scopul unei
acţiuni. Rolul în Corespunde unui complement circumstanţial de scop si arată
frază scopul acţiunii din propoziţia regentă.
Cuvântul – verb: M e r g e ţ i la Moldova soră pentru mântuirea ei.
(Al. Davila) Cuvântul – verb sai locuţiune verbală:
determinat determinat
– locuţiune verbală: Am luat 1 о с în sală pentru a urmări În vremea aceasta, moş Dănilă aştepta la stână să c o b o a r e
spectacolul. din pro-
poziţia ciobanii cu oile, ca să le adape. (Gala Galaction)
Prin ce - substantive sau pronume în cazul acuzativ (cu regentă Hoţii de morari au pus mâna de au săpat şanţuri mari, şi acum
parte de prepoziţiile după, pentru):
vorbire Tocmisem într-o zi un om din Vidra pentru un drum cu apa curge în iazurile lor. (Fănuş Neagu)
poate fi sania. (G. Bdgza, Ţara de piatră) – interjecţie:
exprimat . Am fost la librărie după cărţi. H a i cu noi ca să le dăm o mână de ajutor.
- substantive sau pronume în cazul genitiv (cu locuţiunea
prepoziţională în vederea):
Noi ne pregătim intens în vederea concursului. Elemente – conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: să, ca... să, de,
- verbe la modurile infinitiv sau supin (cu prepoziţiile jonctionale pentru ca să, ca nu cumva să, pentru ca nu cumva să:
pentru, spre, la): Rogu-te, mână mai tare, moş -Luca, zic eu, s ă nu se mai uite
...să se ridice o secundă pentru a arunca la rândul lor cu satul ca la urs la noi. (I. Creangă)
grenade. (M. Preda) ...braţe multe se întinseră spre el ca să-l îmbrăţişeze. (M.
El a dus rufele acolo pentru spălat. Sadoveanu)
Topica Poate sta înainte, cât şi după cuvântul regent. S-a dus de a cumpărat cărţi.
P e n t r u c a s ă ajungă acolo a călătorit o zi.
Punctuaţia In mod obişnuit nu se desparte prin virgulă. În fiecare zi mă scol devreme с а п и с и m v a s ă ajung
cu
EXERCIŢII întârziere la scoală.
1. Identificaţi complementele circumstanţiale de scop din Adverbe Uneori în regentă apar locuţiunile adverbiale corelative de
textele următoare şi arătaţi prin ce sunt exprimate: corelative aceea, de asta, pentru aceea:
a). ..îi trebuia vreme până să se dezmeticească şi să se De a c e e a am venit la tine, ca să-ţi aduc cărţile promise.
descurce din ierburile încâlcite în care fusese aruncată, spre a-şi Pentru ca să mă ajungă din urmă, p e n t r u a c e e a s-a
găsi din nou echilibrul de luptă. (C. Hogaş) grăbit.
b) Nici un vânt din cele patru nu-şi părăsise încă culcuşul Topica Poate sta atât înainte, cât şi în urma regentei.
său spre a învia codrii amorţiţi. (C. Hogaş) Atunci când stă după regentă nu se desparte prin virgulă decât
c) Două dintre ele rostogoliră cu mâinile până-n gura Punctuaţia dacă are un corelativ (de aceea, pentru aceea). Atunci când
vadului un pietroi mare, cât o buturugă, ca să fie acolo pentru stă în faţa regentei, de obicei se desparte prin virgulă.
spălat rufele. (Fănuş Neagu)
d) Şi eu să înşir atâtea şcoli: în Humuleşti, la Broşteni în
crierii munţilor, în Neamţ, la Fălticeni, şi acum la Socola, pentru
a căpăta voie să mă fac, ia, acolo, un popă prost, cu preuteasă şi
copii; prea mult mi se cere! (I. Creangă)
178 179
Observaţii 1. Propoziţia circumstanţială de scop introdusă prin COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONDIŢIONAL
de apare numai în vorbirea populară şi exprimă,
spre deosebire de cele care au predicatul la Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată condiţia de care
modul conjunctiv, ideea că acţiunea se realizează: depinde realizarea unei acţiuni sau o însuşire: în caz de nevoie voi
S-a dus să aducă apă. (Nu e sigur că a adus apă) rămâne acolo două zile. Eu, în locul lor, aş fi fost bucuros de
S-a dus de a adus apă. (=S-a dus ca să aducă apă şi a şi acest rezultat.
adus-o) Cuvântul - verb: În caz de ploaie excursia va fi a m â n a t ă .
2. Grupurile de cuvinte în scopul să, cu scopul să nu determinat - adjectiv: Eu, în locul colegului meu, aş fi fost mai a t e n t.
sunt locuţiuni conjuncţionale; conjuncţia să Prin ce - substantivele caz, condiţie, eventualitate, ipoteză precedate de
introduce o propoziţie atributivă care determină parte de prepoziţii (în, cu):
vorbire În eventualitatea unei schimbări vă voi anunţa.
substantivul scopul. poate fi În cazul acesta vom pleca abia peste două zile.
exprimat Te ajut numai cu condiţia de a mă ajuta şi tu.
EXERCIŢII - substantiv în cazul acuzativ precedat de locuţiunea
1. Identificaţi propoziţiile subordonate circumstanţiale de prepoziţională în caz de:
scop din frazele următoare: În caz de furtună se recomandă decuplarea antenei.
- substantiv sau pronume în cazul genitiv precedate
a) Spune-i şi d-ta băietului, omule, ce se cuvine, ca să-
de locuţiunea prepoziţională în locul:
şi ieie nădejdea şi să-şi caute de drum. (I. Creangă) Eu, în locul lui, aş fi plecat în excursie.
b) După ce tatăl şi fiica intrară în curtea lor de piatră, - adverbele altfel, altminteri:
oşteanul, ca să poată revedea pe Magda cât mai curând, se Voi munci toată ziua, altfel nu voi termina lucrarea.
despărţise de ei ca să facă un ocol grabnic în satul lui. (M. Ajută-mă să termin, altminteri nu pot merge cu tine.
Sadoveanu) - verb la modul gerunziu:
a) Un lăstun, în frac, apare Numai stăruind îl vom putea convinge.
Sus pe-un vârf de trestie Înţelegăndu-l, îl vei ajuta.
Ca să ţie-o cuvântare în această chestie. (G. Topârceanu) Topica În mod obişnuit stă în faţa cuvântului determinat.
b) După ce-ascuftă scrisoarea-ţi îndelung porni a plânge
Dar, apoi, dădu poruncă oaste grabnic a se strânge Punctuaţia În general nu se desparte prin virgulă. Se desparte prin virgulă dacă
Ca s-alerge, fără preget, la iubitul său vecin este exprimat prin verb la gerunziu sau dacă este intercalat între
subiect şi predicat:
Si să-i cureţe moşia de păqân si de străin. Conducând cu atenţie, poţi evita orice accident.
(Al. Davila) Noi, în locul lor, nu am fi refuzat ajutorul tău.
e) Să-i spui lui vrâncean
Şi lui ungurean EXERCIŢII
Ca să mă îngroape 1. Construiţi patru propoziţii în care complementul circumstanţial condiţional să
Aice pe-aproape, fie exprimat, succesiv, prin substantive, precedate de locuţiunile prepoziţionale
În strunga de oi în locul, în caz de, prin verb la gerunziu şi prin adverb.
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii 2. Identificaţi complementele circumstanţiale condiţionale din textele următoare şi
Să-mi aud cânii. (Mioriţa) arătaţi prin ce sunt exprimate:
a) Dar trăind şi nemurind, te-oi sluji, eu, badeo! (I. Creangă)
180 b) Altul, în locul lui, ar fi murit si ar fi înviat de bucurie. (Folclor)
181
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
CONDIŢIONALĂ (CŢ)
Rolul în Are rolul de complement circumstanţial condiţional şi arată o
frază condiţie de care depinde realizarea acţiunii sau însuşirea din
propoziţia regentă: Dacă te străduieşti, poţi învinge orice obstacol.

Cuvântul – verb: EXERCIŢII

determinat Dacă nu vine la timp, p l e c ă m fără el.
din prop. – adjectiv:
regentă Excursia va fi m i n u n a t ă, dacă vizităm Delta Dunării.
Elemente – conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: dacă, de (cu sensul
joncţionale „dacă"), să, în caz că: Dacă plouă, meciul va avea loc în sală. De
eşti om, fă-ti ochii roată peste tară si hotare. (Al. Davila)
Măgulit sunt eu pe Simon să-l aud zicăndu-mi frate. (Al. Davila)
În caz că învingem, ne calificăm în finală. – adverbul relativ când:
Nu v-ar fi teamă c â n d aţi şti că sunteţi
apăraţi.
Uneori în propoziţia regentă apar adverbele corelative apoi, atunci:
Corelative Dacă nu veţi veni la timp, apoi mă voi supăra. Dacă nu-mi aduci
în regentă cartea împrumutată, a t u n c i vei avea de lucru cu mine.
1. Identificaţi propoziţiile subordonate circumstanţiale
condiţionale din următoarele texte:
a) Şi după mintea ce-o aveam ne-am fi întors chiar atunci, de nu
eram daţi în seama lui moş Luca, de care ne ruşinam ca şi de
părinţii noştri. (I. Creangă)
b) Dacă duşmanul vostru ar cere legământe ruşinoase de la voi,
atunci mai bine muriţi prin sabia lui, decât să fiţi privitori împilării şi
ticăloşiei ţării voastre. (Al. Vlahuţă)
c) ...moşneagul ar fi mai spus ceva dacă privirea aprigă a lui
Şoimaru nu i-ar fi îngheţat vorba pe buze. (M. Sadoveanu)

Topica Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională poate sta atât în 2. Alcătuiţi trei fraze cu propoziţii subordonate
faţa, cât şi în urma regentei: Dacă trebuie, te duci. Te duci, dacă circumstanţiale condiţionale introduse prin conjuncţiile dacă,
trebuie. de, să.
Punctuaţia Se desparte de obicei prin virgulă indiferent de poziţia pe care o
ocupă faţă de regentă. 3. Construiţi cinci fraze în care conjuncţia dacă să
Observaţii 1. Locuţiunea conjuncţională în caz că este specializată pentru introducă, pe rând, propoziţie subordonată condiţională,
propoziţii subordonate circumstanţiale condiţionale. subiectivă, predicativă, completivă directă şi completivă
2. Conjuncţia dacă este o conjuncţie universală, care poate lega indirectă.
propoziţii subordonate subiective, predicative,atributive, completive
directe şi completive indirecte, precum şi propoziţii subordonate circ.
condiţionale, cauzale, concesive, temporale (în vorbirea populară) şi
opoziţionale. Când leagă o propoziţie circumstanţială condiţională, ea
poate fi înlocuită cu numai dacă sau în caz că: Vin, dacă (numai
dacă, în caz că) am timp.
3. Uneori elementul joncţional (ducă) lipseşte. În acest caz
intonaţia cu care citim fraza ne arată că raportul de subordonare se
realizează prin juxtapunere:
Te pregăteşti zi de zi, faci progrese; nu te pregăteşti zi de zi, rămâi
în urmă. = Dacă te pregăteşti zi de zi, faci progrese; dacă nu te
pregăteşti zi de zi, rămâi în urmă.
182 183
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONCESIV

Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată un fapt care ar

fi trebuit să împiedice realizarea unei acţiuni sau existenţa
unei calităţi.

Cuvântul – verb
determinat Cu toată opoziţia noastră, el a ales totuşi un traseu dificil.
– adjectiv
Era încă v i g u r o s în ciuda vârstei.

Cuvântul - substantiv sau pronume în cazul acuzativ, precedat de

determinat din locuţiunile prepoziţionale cu tot, cu toată, cu toate:
prop o z i ţ i a Cu tot efortul depus, n-a obţinut decât premiul al III-lea.
regentă Cu toată gălăgia din jur, el tot a auzit chemarea
mea.
Cu toate avertismentele noi am plecat spre cabană
fără schiuri.
– substantiv sau pronume în cazul genitiv, precedat
de locuţiunea prepoziţională în ciuda:
În ciuda timpului nefavorabil, avionul a decolat la timp.
– adjectiv precedat, de obicei, de adverbul chiar:
Chiar accidentat şi nerefăcut, tot voi lua parte la
concurs.
– verb la modurile infinitiv şi gerunziu:
Fără a se fi antrenat mult timp, ea şi-a depăşit
recordul personal.
Chiar mărind viteza, tot nu-1 poţi ajunge din urmă.

Observaţii Uneori în propoziţie apare un adverb corelativ (tot,

totuşi):
În ciuda viscolului de afară tot (totuşi) a ieşit
din casă.
184

EXERCIŢII

1. Recunoaşteţi, în textele următoare, complementele

circumstanţiale concesive şi arătaţi prin ce sunt exprimate:
a) Mort-copt trebui să fac pe cheful mamei, să plec fără
voinţă şi să las ce-mi era drag! (I. Creangă)
b) Şi cu toate acestea m-am milostivit eu ş-am pus
cuvânt să ierte toate. (M. Sadoveanu)
3. Construiţi cinci propoziţii în care să apară complemente
circumstanţiale concesive exprimate prin substantive
precedate de locuţiunile prepoziţionale în ciuda, cu tot (cu toată,
cu toate), adjectiv precedat de adverbul chiar, verb la infinitiv
precedat de prepoziţia fără şi verb la gerunziu precedat de
adverbul chiar.

185
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV)
Rolul în frază Corespunde unui complement circumstanţial concesiv şi
arată o împrejurare care ar putea împiedica, dar nu
împiedică acţiunea sau existenţa unei calităţi din propoziţia
regentă.
El iubeşte natura, cu toate că locuieşte la oraş.
Deşi nu face prea mult sport, este destul de voinic.
Cuvântul – verb: Şi deşi ziua era la început, soarele totuşi a r d e a
determinat din cu putere ş i p r e v e s t e a o adevărată zi de cuptor.
prop o z i ţ i a (C. Hogaş)
regentă
– adjectiv: Sunt n e v r e d n i c , şi
n e v r e d n i c fi-voi chiar de m-ai ierta. (Al. Davila)
Elemente – conjuncţii subordonatoare: deşi, dacă (= chiar dacă), de
joncţionale (= chiar de), să (= chiar să):
Avea ochii cârpiţi de somn, fiindcă, deşi era trecut de
amiază, abia se sculase din pat, (Fănuş Neagu)
D а с ă îl aştepţi o zi întreagă, el tot nu vine.
O cunoaşte şi orb d e-ar fi, de pe pas. (I.Al.Brătescu-
Voineşti)
S ă fi avut timp, tot n-aş fi mers la acest film.
– locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: cu toate că,
chiar dacă, chiar de, fără să, fără ca să, iar în vorbirea
populară măcar că, măcar să, măcar dacă, măcar de, chit
că:
N-am doborât nici un bombardier, cu t o a t e că
erau mari cât nişte case. (Marin Preda)
C h i a r dacă nu ne-a cerut, noi i-am dat ajutor.
C h i a r de s-ar ascunde, tot îl găsim.
Nu mă duc, mamă, la Socola, m ă c a r s ă mă omori! (I.
Creangă)
– pronume şi adjective pronominale nehotărâte:
orice, oricare, oricine cu sau fără prepoziţii.
O r i c e problemă ar avea de rezolvat la olimpiadă,
el va obţine în mod sigur un premiu.
O r i c a r e ar fi drumul, mergem pe el până la capăt.
Ori c i n e ne va fi ghid, noi ne vom simţi bine la munte.
– adverbe nehotărâte: oricât, oricum şi, mai rar, oricând,
oriunde:
O r i c â t de tare s-ar grăbi, nu va ajunge la timp.
O r i c u m ar fi timpul, noi plecăm pe litoral.
Corelative Foarte frecvent, în propoziţia regentă întâlnim un adverb
în regentă corelativ (tot, totuşi), care exprimă ideea de concesie:
Deşi suntem grăbiţi, tot (totuşi) te aşteptăm.
Punctuaţia Indiferent de locul pe care îl ocupă, propoziţia subordonată
circumstanţială concesivă se desparte prin virgulă de propoziţia
regentă.
1. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă are
Observaţii
următoarele elemente joncţionale specializate:
deşi, cu toate că, chiar dacă, chiar de, măcar că (să, dacă,
de) şi oricât.
2. În vorbirea populară elementul joncţional apare în interiorul
propoziţiei, după substantivul care exprimă împrejurarea său
ipoteza în ciuda căreia se realizează acţiunea din regentă:
De piatră de ai fi fost, şi nu se putea să nu-ţi salte inima de
bucurie... (I. Creangă)
3. Foarte rar propoziţia subordonată circumstanţială concesivă
apare fără elementul joncţional, raportul de subordonare fiind
realizat prin juxtapunere:
Vrei, nu vrei, tot trebuie să participi la concurs.
EXERCIŢII
1. Recunoaşteţi, în frazele următoare, propoziţiile subordonate circumstanţiale
concesive:
a) Oricât de îndârjit şi de lung fu acest atac, totuşi nu fu lovit decât un singur
tunar. (M. Preda)
b) Dacă nu eşti tare în secunda aceea, te zăpăceşti şi spui tot chiar dacă din
gură taci. (M. Preda)
c) Într-o jumătate de oră te găseşte în orice unitate te-ai piti. (M. Preda)
d) Să nu mă faci, ia acuş, să ieu culeşerul din ocniţă şi să te dezmierd, cât eşti
de mare! (I. Creangă)
2. Construiţi trei fraze în care propoziţiile subordonate circumstanţiale sa fie
introduse prin deşi, dacă şi să, iar în propoziţiile regente să se găsească
adverbele corelative totuşi sau tot.
186 187
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată urmarea sau
consecinţa unei acţiuni sau a unei însuşiri.
Cuvântul – verb
determinat Ei 1uсrează pe ogoare de mai mare dragul.
– adjectiv
E destul de neatent pentru a greşi drumul,.
Prin ce – substantiv cu prepoziţia de:
parte de Colegul nostru recită de minune.
v o r b i r e – verb la modurile infinitiv şi supin:
poate fi E destul de deştept pentru a nu fi păcălit.
exprimat Mănâncă de speriat.
– locuţiune adverbială:
Cânta de-a mai mare dragul!
Topica Stă întotdeauna după cuvântul la care se referă.

Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă.

Observaţii 1. Complementul circumstanţial consecutiv este folosit foarte

rar, fiind preferată propoziţia subordonată corespunzătoare.
2. Cu ajutorul complementului circumstanţial consecutiv se
poate reda, mult mai expresiv, ideea de superlativ al acţiunii
sau al însuşirii:
Mănâncă de speriat. - Mănâncă foarte mult.

COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONSECUTIV

 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS)

Rolul în Corespunde unui complement circumstanţial consecutiv şi arată

EXERCIŢI I frază rezultatul sau urmarea unei acţiuni sau a unei însuşiri din propoziţia 1
regentă.
1. Construiţi propoziţii în care să folosiţi complementele
circumstanţiale consecutive de minune, de mirare, de mai Cuvântul – verb
mare dragul. determinat S-a a n t r e n a t serios încât a ajuns cel mai bun.
din – adjectiv
propoziţia
regentă Te pomeneşti că ai fost cel mai v i t e a z de-ai scăpat. (Marin
Preda)
– adverb
...îl izbi în ochi un val de pământ şi de pietriş care îl orbi atât de rău
încât zadarnic începu să dea din pleoape, că vederea nu i se
limpezea. (Marin Preda)

Elemente – conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: încât, că, aşa că, să, ca să,
joncţionale pentru ca să, de: Şi înălţând a doua oară sabia, răcni aşa de cumplit,
î n c â t mazurii, înfricoşaţi, smuciră frâiele şi se năpustiră pe
poartă. (M. Sădoveanu) Drumul spre vârful muntelui este atât de
greu, с ă ai nevoie de un echipament adecvat. Soneria nu funcţiona,
aşa că el bătu la uşă. Nici unul dintre noi n-are vreo zgârietură pe el
să zici că. ne-am fi bătut. (Marin Preda) Nu era atât de naiv ca s ă-l
înşele toţi. Вateria era aproape de aeroport p e n t r u ca nemţii să
nu încerce lichidarea ei sigură printr-un atac de infanterie. (Marin
Preda) Acuş vă ard câteva jordii prin ţolul cela, de v-a trece
spurcatul. (I. Creangă)
Corelative Destul de frecvent, în regenta propoziţiei consecutive apar adverbele
în regentă corelative aşa, atât: Cânta aşa ( a t â t de) frumos, încât i-a cucerit
pe toţi cu glasul ei.
Topica Stă întotdeauna după propoziţia regentă.
Punctuaţia De obicei se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.

189
188
 EXERCIŢII

1. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale consecutive din

frazele următoare:
a) Ş-apoi nu vin eu acum întâiaşi dată la laşi, să-mi
deie povaţ unul ca dânsul ce rânduială trebuie să păzesc.
(I. Creangă)
b) Ţăranii noştri, aşa glumeţi cum sunt ei, ne tot
şfichiuiau, în treacăt, care dincotro, de ni-era mai mare
ruşinea, de ruşinea lui moş Luca. (I. Creangă)
c) Ştiu c-ai depăşit adesea dreptul dat de o solie, Că te-ai
dus chiar pân-acolo să dai mână de-ajutor Ucigaşilor
ce-asupra-mi încercat-au un omor.
(Al. Davila)
d) Şi câte alte petreceri pline de veselie nu se făceau
pe la noi de-ţi părea tot anul zi de sărbătoare. (I. Creangă)
e) La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă. (M. Eminescu)

f) ...cam pe la prânzul cel mare ne-aflam iar în

Fălticeni, trecând desculţi prin vad, în dreptul Baei, Moldova
îngheţată pe la margini, şi la dus şi la întors, de ne degera
măduva-n oase de frig! (I. Creangă)
190
 PARTI DE PROPOZIŢIE
SI PROPOZIŢII SUBORDONATE
STUDIATE ÎN LICEU
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL SOCIATIV
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care determină un verb, o
interjecţie predicativă sau un adjectiv, arătând fiinţa sau
obiectul care însoţeşte subiectul sau un complement în
săvârşirea acţiunii sau în suportarea efectelor ei.
Cuvântul – verb:
determinat Ei ş i-a u p e t r e c u t vacanţa împreună cu câţiva
prieteni din Arad.
– interjecţie predicativă:
H a i d e cu noi!
– adjectiv:
Nava scufundată este rесuperabi1 ă cu tot cu încărcătură.
Î n s o ţ i r e a se referă la:
– subiect:
Împreună cu noi au sosit şi alţi t u r i ş t i .
– complement direct:
Noi am chemat pe f i e c a r e împreună cu părinţii.
– complement indirect:
Elevii au discutat d e s p r e s u b i e c t u l
romanului împreună cu modalităţile narative.
– complement de agent:
Problemele cele mai grele au fost rezolvate d e elevi împreună
cu profesorul lor.
– complement circumstanţial cumulativ:
Pe lângă M i r c e a c u Ioana au venit şi alţii.
– complement circumstanţial de excepţie:
Nu a mai venit nimeni în a f a r ă d e Mih a i cu Irina.
Prin ce – substantiv cu prepoziţiile cu, fără sau locuţiunile
parte de prepoziţionale împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu,
vorbire cu tot cu, cu... cu tot:
El a dansat numai cu Luminiţa.
Unchiul meu nu pleacă niciodată fără umbrelă.
Vecinul nostru şi-a vândut casa împreună ca
terenul din jurul ei.
Ei au cumpărat apartamentul cu mobilă cu tot.
Hocheiştii nu se antrenează la un loc cu lotul de
patinaj artistic.
poate fi – pronume cu prepoziţiile cu, fără sau locuţiunile
exprimat prepoziţionale împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu,
cu tot cu, cu... cu tot:
Ne simţim întotdeauna bine împreună cu voi. Cu el
mergem la munte oricând.
– numeral cu valoare de substantiv cu prepoziţiile
cu, fără sau locuţiunile prepoziţionale împreună cu,
laolaltă cu, la un loc cu, cu tot cu, cu... cu tot:
Cu cei doi au mai venit şi alţi prieteni de-ai lor.
împreună cu al treilea a urcat pe podium şi al patrulea
clasat.
Topica Stă atât în faţa cuvântului regent, cât şî după acesta.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Observaţii 1. Complementul circumstanţial sociativ referitor la
subiect poate fi confundat cu un element al
subiectului multiplu. În cazul subiectului multiplu
verbul-predicat este la numărul plural:
El împreună cu colegii săi vine la timp. (с. с.
soc.)
El împreună cu colegii săi vin la timp. (subiect
multiplu)
2. Complementul circumstanţial sociativ poate fi
confundat cu un complement circumstanţial
instrumental construit cu prepoziţia cu. Primul
poate fi identificat cu întrebarea împreună cu cine?,
iar prepoziţia poate fi înlocuită cu locuţiunea
prepoziţională împreună cu, în timp ce
complementul circumstanţial instrumental răspunde
la întrebarea cu ajutorul cui? Am rezolvat problema
cu colegii mei. (с. c. soc.) Am rezolvat problema cu
metoda ta. (с. с instr.) 3. Complementele
circumstanţiale introduse prin construcţiile în rând
cu, cot la cot cu, umăr la umăr cu pot fi interpretate
fie modale, fie sociative: Cot la cot cu prietenii poţi
învinge orice obstacole.
194 195
 EXERCIŢI I
1. Identificaţi şi analizaţi din punct de vedere morfologic
complementele circumstanţiale sociative din textele următoare:
a) Destul că foarte de dimineaţă, dumnealor, frumos
gătite, împreună cu tânărul Goe, aşteaptă cu nerăbdare, pe
peronul din urbea X, trenul accelerat... (I.L. Caragiale,
Domnul Goe)
b) În altă zi ne trezim că iar vine părintele la şcoală cu
moş Fotea, cojocarul satului... (I, Creangă)
c) Văzând că ei mi-am aprins paie-n cap cu asta, am
şterpelit-o de acasă numai cu beşica cea de porc... (I.
Creangă)
d) Erau toţi ciobani şi plecau cu caii încărcaţi cu piei şi
brânzeturi şi veneau cu ei înapoi încărcaţi cu mălai. (Gala
Gaiaction)
e) ...întâlneau oameni hotărâţi, porniţi cu flinta, cu
coasa, ori cu furca la spinare, spre steagul ridicat de domnul
Tudor. (Gala Gaiaction)
f) Rămânând de tânăr singur în Bucureşti, de capul meu,
mă ferisem să intru-n cârd cu oricine... (Mateiu I. Caragiale,
Craii de Curtea-Veche)
g) Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările. (G. Topârceanu)
h) Macedon Cercetaşu, îndată ce ieşi din biserică,
aduse învăţătorului Herdelea ştirea că popa umblă să împace pe
Ion cu Vasile Baciu. (L. Rebreanu, Ion)
i) Îl leg colea de stâlp şi-i bat caielele în spinare cu
cămaşă cu tot. (Marin Preda, Moromeţii)
2. Precizaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate:
a) Deşi este interzis, unii au intrat în curtea depozitului
cu maşina.
g) Unii au plecat din curtea depozitului cu maşina.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
SOCIATIVĂ (C. SOC.)
Rolul în frază Corespunde unui complement circumstanţial sociativ, arătând
fiinţa sau obiectul care participă la săvârşirea acţiunii din
propoziţia regentă alături de subiectul său complementul
direct a! acesteia. Trebuie să mergi pe munte numai cu cine
este antrenat şi bine echipat.
Cuvântul – verb şi locuţiune verbală:
determinat din Te s i m ţ i bine cu cine vorbeşte politicos.
propoziţia Am l u a t -o la fugă spre casă împreună cu cine se mai afla pe
regentă
acolo.
– interjecţie predicativă:
H a i pe la noi cu cine îţi place.
– adjectiv:
Preţul casei devine mai mare numai cu ce se află în ea.
Elemente – pronume şi adjective pronominale relative şi nehotărâte,
joncţionale precedate de prepoziţiile cu, fără sau de locuţiunile
prepoziţionale împreună cu, cu tot cu, laolaltă cu, dimpreună
cu:
Cu cine nu este corect nu poţi face afaceri.
El şi-a pierdut geanta cu с е lucruri avea în ea.
Andrada a dansat împreună cu oricine a invitat-o.
– adverbul relativ cât şi adverbul nehotărât oricât, precedate de
prepoziţia cu:
S-a întors acasă cu cât a adunat muncind un an întreg.
Nu te poţi urca în avion cu oriсât încape în bagaj.
Topica Poate sta atât înainte, cât şi în urma regentei.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.
Observaţii Spre deosebire de complementul corespunzător, propoziţia
circumstanţială sociativă este folosită foarte rar.
196 197
 EXERCIŢII COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL
INSTRUMENTAL
1. Completaţi frazele următoare cu propoziţii
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată mijlocul la care
circumstanţiale sociative: se recurge pentru realizarea acţiunii.
a) El colaborează............................................... M i j l o c u l prin care se realizează acţiunea este:
b) ................................nu trebuie să te împrieteneşti – un lucru, un obiect sau un instrument propriu-zis:
La nevoie artileristul trebuie să lupte şi cu puşca, grenada şi
niciodată. arma albă. (Marin Preda)
c) Într-o expediţie pe Everest poţi pleca.......................: – o persoană:
d) Într-un bloc cu mai multe apartamente fiecare El mi-a trimis scrisoarea printr-un prieten.
familie împarte cheltuielile de întreţinere............................... – materia:
2. Completaţi frazele următoare cu propoziţiile regente: Ştie numai bunul Dumnezeu cu cât sânge ne-am plătit noi
pământul acesta, scump tuturor românilor. (Al. Vlahuţă)
a) numai cu cine îi place. – o acţiune:
b)..............................cu ce avea pe el. În zadar cercetai cu privirea întinderea cerurilor.
(C. Hogaş)
Cuvântul – verb:
determinat La postul de comandă tânărul ofiţer s u p r a v e g h e a şi el
obiectivul cu binoclul. (Marin Preda)
– locuţiune verbală:
...dădu f o c curţii de la Murgeni el singur cu măna lui. (M.
Sadoveanu)
– adjectiv (rar);
Are o boală v i n d e c a b i l ă prin tratament balnear.
Prin ce – substantiv nume de lucruri, obiecte, instrumente, fiinţe,
parte de acţiuni sau însuşiri în cazul acuzativ cu prepoziţiile: cu, din,
vorbire după, prin, printr(u):
poate fi Luca Moşneagu, megieşul nostru, vă duce cu căruţa cu doi cai
exprimat ca nişte zmei. (I. Creangă)
– substantiv în cazul dativ cu prepoziţiile datorită, graţie,
mulţumită:
Graţie aparaturii de bord sofisticate avioanele decolează si
aterizează în orice condiţii atmosferice.
Mulţumită sateliţilor meteorologici ştim cum va fi vremea.

198
199

- pronume (personal, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
negativ, interogativ şi relativ) în cazul acuzativ cu
prepoziţiile cu, din, după, prin, printr(u):
El a rezolvat problema prin mine.
Neavând altă minge, am jucat cu a noastră.
După asta se vede că n-a citit tot romanul.
Ei au scris cu altceva.
Nu se deosebeşte de noi prin nimic.
Cu ce aţi călătorit?
Câtă gingăşie e în cântecul cu care-şi adorm tărăncile
copiii! (Al. Viahuţă)
- pronume în cazul dativ cu prepoziţiile datorită,
graţie, mulţumită:
Accidentul a fost evitat graţie aceluia care a condus cu
atenţie.
- verb la un mod nepersonal (infinitiv, gerunziu):
Ei a început prin a-şi căuta asociaţi.
Nu poţi reuşi decât muncind.
Topica Poate sta atât înainte, când se insistă asupra lui, cât şi
după cuvântul determinat:
Am auzit cu urechile mele.
Cu urechile mele am auzit.
Punctuaţia De obicei nu se desparte prin virgulă.
Observaţii 1. Substantivele ajutorul, mijlocirea, intermediul pre-
cedate de prepoziţiile cu, prin sunt complemente
circumstanţiale instrumentale şi nu locuţiuni
prepoziţionale.
2. Aspectul negativ al complementului circumstanţial
instrumental se exprimă cu ajutorai prepoziţiei fără:
Fără bani nu poţi cumpăra nimic.
3. Destul de frecvent complementul circumstanţial
instrumental intră în componenţa unor expresii
verbale: a face cu ochiul, a face cu ou şi cu oţet, a
da cu gura, a da cu piciorul, a duce cu vorba (cu
preşul, cu zăhărelul), a trage cu urechea etc.
EXERClŢII
1. Identificaţi complementele circumstanţiale instru-
mentale şi arătaţi prin ce sunt exprimate:
a) Dacă duşmanul vostru ar cere legăminte ruşinoase
de la noi, atunci mai bine muriţi prin sabia lui. (Al. Vlahuţă)
b) ...sta mai mult la izvorul lablanicioarei rostuind pe
ciobani şi mângâindu-şi bătrâneţea cu un ceaslov bise-
ricesc. (Gala Galaction)
c) Groaza vestei se prefăcu deodată în groaza fap-
tului văzut cu ochii. (Gala Galaction)
d) Căci aşa ne amăgea mama cu o pupăză. (I. Creangă)
e) Dar Şoimaru se repezise şi acoperi pe Magda cu
sabia. (M. Sadoveanu)
f) Unele erau frumoase şi spionau cu priviri agere pe
cei trei oşteni. (M. Sadoveanu)
g) Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Şi din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze. (G. Topârceanu)
h) Atunci cu ce îl împuşcase soldatul? (Marin Preda)
i) Soarele însufleţea, cu lumina de aur idealizat a razelor
sale, picăturile mari şi grele de rouă curată. (C. Hogaş)
j) În turbarea ei caniculară, arşiţa miezului înflăcărat
de iulie muşca cu dinţii de foc de pretutindeni şi îşi ostoia
setea sa covârşitoare cu cele de pe urmă picături de viaţă,
umede şi vii, sorbite din vinele adânci ale lucrurilor. (C. Hogaş)
200 201
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
INSTRUMENTALĂ (C. INST.)
Rolul în frază Corespunde unui complement circumstanţial instrumental
şi arată mijlocul prin care se realizează acţiunea din
propoziţia regentă
Cuvântul - verb:
determinat din Cu câtă carte ştiu, cu câtă nu ştiu, peste câţiva ani p o t
prop o z i ţ i a să ajung dichiu la vrun mitoc. (I. Creangă)
regentă - locuţiune verbală:
Am luat-o spre Bucureşti cu ce am putut.
Elemente - pronume sau adjectiv relativ precedat de prepoziţiile
joncţionale cu, prin:
Ea s-a remarcat prin ceea ce a realizat până acum.
Te poţi documenta cu с е cărţi găseşti în biblioteca ta.
- pronume sau adjectiv nehotărât precedat de prepoziţiile
cu, prin:
El îmi trimite scrisori prin o r i c i n e are ocazia.
Ursul se hrăneşte cu o r i c e fructe găseşte în pădure.
Topica Stă atât după propoziţia regentă, cât şi în faţa acesteia.
Cu ce piese are la dispoziţie poate repara orice televizor.
Poate repara orice televizor cu ce piese are la dispoziţie.
Punctuaţia În mod obişnuit nu se desparte prin virgulă de propoziţia
regentă.
Observaţii Spre deosebire de complementul circumstanţial
instrumental, propoziţia care îi corespunde la nivelul
frazei este puţin frecventă.
EXERCIŢI I
1. Construiţi trei fraze în care propoziţiile circumstanţiale
instrumentale să fie introduse prin pronume relative precedate de
prepoziţii.
2.. Transformaţi în propoziţii complementele circumstanţiale
instrumentale din propoziţiile următoare:
a) Se săpaseră puţuri din care apa era scoasă cu caii sau cu asinii. (Geo
Bogza)
b) Dacă Achim are să stea toată vara la Bucureşti, înseamnă că el va
tunde oile şi cine ştie ce are să facă cu lâna. (Marin Preda)
202
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE RELAŢIE
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată obiectul,
persoana sau partea dintr-un întreg la care se referă (se
limitează) o acţiune ori o însuşire.
Cuvântul - verb: De văzut nu l-a m v ă z u t până acum.
determinat - adjectiv: ...nu eşti cel m a i mare în grad. (Marin Preda)
- adverb: Învăţăm să vorbim c o r e c t gramatical.
- o construcţie comparativă:
...stârneam pietrele c â t m i n e de sus.(I. Creangă)
- o construcţie cu nume de unităţi de măsură:
Şcoala are un teren de o s u t ă d e m e t r i de lat.
Prin ce - substantiv, pronume sau o parte de vorbire substantivizată în
parte de cazul acuzativ, precedate de prepoziţiile de, după, în, la,
vorbire pentru, sau în cazul genitiv, precedate de prepoziţia asupra:
poate fi Câinele acesta e bun de stână.
exprimat
Fratele meu e mic î n ani, dar bun la matematică.
Pentrи un turist antrenat traseul nu pune probleme.
Agenţii economici nu s-au înţeles asиpra preţului de vânzare
cu amănuntul.
- substantiv, pronume sau o parte de vorbire substantivizată,
precedate de o locuţiune prepoziţională: cât despre, cu privire ia,
referitor la, relativ la, în materie de, în privinţa, din partea, din
punct de vedere, la care Mioara Avram (Gramatica pentru toţi,
1986, p. 312) mai adaugă câteva „îmbinări cvasilocuţionale“:
legat de, apropo de, privitor la, sub aspect, sub raport în timp ce
G.G. Neamţu (Elemente de analiză gramaticală, 1986, p.107)
neagă caracterul locuţional al îmbinărilor în privinţa, din punct
de vedere:
Cât d e s p r e mine, lungit, cum stăteam, îmi făceam socoteala
cum aş putea împărtăşi posterităţii... (C. Hogaş)
Ar trebui să ne documentăm сu p r i v i r e la economia de piaţă.
R e f e r i t o r 1a sport el este întotdeauna bine informat.
R e l a t i v la timpul probabil trebuie să ne bazăm pe buletinul
meteorologic.
În m a t e r i e de brânzeturi francezii sunt consideraţi cei mai
buni specialişti.
În p r i v i n ţ a timpului liber nu ne putem plânge că ne lipseşte.
Din p a r t e a lor toate examenele sunt la fel de grele.
Privitor la Marte programul spaţial a fost amânat.
203
 - adjectiv precedat de prepoziţia de.
D e inteligent e inteligent, dar nu prea învaţă.
- verb la modul supin sau la modul infinitiv (rar):
De vorbit au vorbit câteva ore.
El e bun în a rezolva orice încurcătură.
- adverb:
Marfa, cumpărată corespunde valoric,calitativ, precum şi
cantitativ.
De bine e bine cum aţi procedat.
Topica în general nu are o topică fixă, dar dacă este exprimat prin
adjectiv sau adverb precedate de prepoziţia de ori prin verb la
modul supin, stă în fata cuvântului determinat.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.
Observaţii 1. În mod obişnuit orice complement circumstanţial de
relaţie poate fi intercalat în următorul context:
în ceea ce priveşte...............................................
E bun la matematică =E bun în ceea ce priveşte matematica.
Pentru un sportiv antrenat un traseu de 20 km e uşor. = În ceea
ce îl priveşte pe sportivul antrenat, un traseu de 20 km e uşor.
2. Denumirea acestui tip de complement este destul de vagă,
fiind propuse, de-a lungul timpului, şi alte denumiri:
complement circumstanţial limitativ sau complement
circumstanţial al referinţei (D. Irimia, Structura gramaticală a
limbii române. Sintaxa, 1983, p. 177)
204
EXERCIŢI I
1. Identificaţi complementele circumstanţiale de relaţie şi
arătaţi prin ce sunt exprimate:
a) La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
Un bătrân atât de simplu după vorbă, după port.
(M. Eminescu)
b) De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea,
pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul
izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. (Nichita
Stănescu)
c) Ceea ce pentru un civil are un înţeles, pentru un militar are
altul. (Marin Preda)
d) Dar de vorbit cu ei trebuie să vorbească numaidecât.
(I. Agârbiceanu)
e) De bucuroasă era ea bucuroasă, aşa cum povestise tatăl
său, dar nu i-a plăcut pâinea. (Marin Preda, Moromeţil)
2. Construiţi cinci propoziţii cu complemente circumstanţiale
de relaţie exprimate prin substantive precedate de locuţiunile
prepoziţionale în privinţa, cu privire la, privitor la, prin adjectiv
precedat de prepoziţia de şi prin verb la modul supin.
205
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
DE RELAŢIE (C. REL.) EXERCIŢII

Rolul în Corespunde unui complement circumstanţial de relaţie şi 1. Construiţi trei fraze în care propoziţiile circumstanţiale de
frază arată la cine se referă ori se limitează acţiunea sau relaţie să fie introduse prin în ce priveşte, în ceea ce
existenţa unei însuşiri din propoziţia regentă sau di n ce priveşte şi cât priveşte.
punct de vedere este emisă comunicarea.
2. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale de relaţie din frazele
Cuvântul - verb sau locuţiune verbală: următoare:
determinat Pentru cine munceşte timpul s e s c u r g e repede.
În ceea ce priveşte meciul, el a avut loc, dar fără prea mulţi a) Ţugurlan da de bănuit că în ce priveşte
din problema discutată, nu credea că Moromete poate să
prop o z i ţ i a spectatori.
- adjectiv: înţeleagă ce gândea de fapt Ţugurlan despre ea şi asta
regentă oricât de mult ar încerca Ţugurlan să-i explice. (Marin Preda,
Ei sunt o pereche p o t r i v i t ă şi în ceea ce priveşte
înălţimea. Moromeţii)
- adverb: b) Astfel mie îmi pare să fi observat că Slavici a
Pentru ceea ce intenţionezi este b i n e să fii prevăzător. început să scrie mai rău în ce priveşte literatura, mai bine în
ce priveşte politica. (M. Eminescu, Despre cultură).
Elemente - pronume relative sau nehotărâte, precedate de
joncţionale prepoziţiile în, la, pentru:
În ceea ce priveşte corectitudinea, exprimarea lui lasă de 207
dorit.
Pentru cine face sport acest drum nu e greu de străbătut.
- adverbul relativ cât, singur sau precedat de
prepoziţiile în, întru:
С â t priveşte viitorul, noi suntem optimişti.
- conjuncţiile să, ca să (rar):
Să joace fotbal, n-а jucat niciodată.
Topica Stă atât în faţă, cât şi după propoziţia regentă.
Punctuaţia Se desparte prin virgulă numai dacă stă în faţa regentei.
Observaţii 1. Spre deosebire de complementul corespunzător,
propoziţia circumstanţială de relaţie este folosită mai
rar.
2. Cele mai frecvente propoziţii circumstanţiale de
relaţie sunt alcătuite din îmbinări fixe care includ
verbul priveşte: în ceea ce priveşte..., în ce
priveşte..., cât priveşte...
3. În îmbinări fixe, verbul priveşte este urmat de un
complement direct şi de aceea sunt greşite
formulările de tipul în ce privesc preţurile..., în care
preţurile este considerat subiect, această funcţie fiind
îndeplinită de pronumele relativ (ce, ceea ce).

206
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL OPOZIŢIONAL Observaţii 1. Când se referă la subiect, complement sau nume
predicativ raportul subordonator opoziţional este echivalent, ca
sens, cu un raport de coordonare adversativă între două părţi de
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată obiectul sau propoziţie precedate de nu şi, respectiv, ci: El citeşte poezii în
acţiunea care se opune celor exprimate prin subiectul, prin loc de romane = El citeşte nu romane, ci poezii.
complementul sau prin predicatul propoziţiei. 2. Când se referă la un predicat verbal, complementul
circumstanţial opoziţional echivalează, ca sens, cu o propoziţie
Cuvântul O p o z i ţ i a poate fi exprimată faţă de: coordonată adversativă:
În loc de a pleca imediat a mai stat o oră; = Nu a plecat
determinat - subiect: imediat, ci a stat o oră.
În locul colegilor săi au venit alţii.
- complement (direct, indirect sau circumstanţial):
Unii preferă m u z i c a în loc de pictură.
În loc de premiu s-a mulţumit cu o m e n ţ i u n e .
Va venii m â i n e în loc de azi. EXERCIŢII
- nume predicativ:
Ea a ajuns f a r m a c i s t ă în loc de doctoriţă. De completat: p.1 a, b, c
- predicat:
În loc de a face ceva util se p l i m b ă toată ziua. d) De când ai plecat d-ta, m-am culcat eu aici, c-a vrut să se culce
Prin ce - substantiv, precedat de locuţiunile prepoziţionale ofiţerul care a venit în locul d-tale... (L. Rebreanu, Pădurea
parte de În loc de şi în locul: spânzuraţilor)
vorbire În loc de Lavinia a venit Luminiţa. În locul ceaiului
poate fi preferă laptele.
exprimat - pronume (personal, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
negativ, interogativ sau relativ) precedat de locuţiunile
prepoziţionale în loc de şi în locul:
În locul lui a intrat un jucător de rezervă.
Această familie s-a mutat în locul alor mei.
În loc de asta fă mai bine altceva! 209
În loc de unii au venit alţii.
În loc de nimic el preferă chiar şi o locuinţă mai mică.
În locul cui ai participat la concurs?
Încă nu se ştie în locul cui va fi angajat.
- numeral substantivizat, precedat de locuţiunile
prepoziţionale în loc de şi în locul:
În loc de cinci au venit opt.
Cătălin a participat la concurs în locul celui de al treilea.
- verb la modul infinitiv precedat de locuţiunea
prepoziţională în loc de:
În loc de a amâna la infinit luarea deciziei el s-a hotărât
imediat.

208
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
OPOZIŢIONALĂ (C. OPOZ.)
Rolul în Corespunde unui complement circumstanţial opoziţional şi se
frază opune conţinutului regentei prin întregul ei conţinut sau
numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.).
În loc să fie atent vorbeşte tot timpul.
Daca ieri a plouat, azi este timp frumos.
Elemente După elementele lor joncţionale, care, cu excepţia locuţiunii
joncţionale conjuncţionale în loc să, sunt comune cu cele ale altor
propoziţii subordonate circumstanţiale, se disting şase tipuri
de propoziţii circumstanţiale opoziţionale:
1. opoziţională falsă condiţională introdusă prin dacă;
Dacă Timişoara este un oraş de câmpie, Braşovul este un
oraş de munte.
2. opoziţională falsă temporală, introdusă prin când(rar), pe
când, în timp ce, în vreme ce, câtă vreme, pe câtă vreme:
Anul şcolar are trei trimestre, în timp ce anul universitar este
împărţit în două semestre.
Pe când România are un mare port maritim, Cehia şi
Slovacia nu au ieşire la mare.
3. opoziţională falsă locală, introdusă prin unde (rar), de
unde:
De и n d e până ieri a nins, astăzi este un timp minunat.
4. opoziţională falsă finală, introdusă prin locuţiunea
conjuncţională pentru ca să: Înainte s-au certat tot timpul,
pentrи сa acuma să fle cei mai buni prieteni.
5. opoziţională falsă modală (foarte rară), introdusă prin
locuţiunea conjuncţională fără să:
Ei pleacă din casa în care locuiesc fără să ştie unde se mută.
6. opoziţională propriu-zisă, introdusă prin locuţiunea
conjuncţională în loc să:
Î n l o c s ă i a tramvaiul preferă mersul pe jos.
Elemente Raportul opoziţional poate fi întărit prin prezenţa în regentă
corelative a unor corelative: apoi, dimpotrivă, în schimb, însă.
Punctuaţia De obicei se desparte prin virgulă de propoziţia regentă
Topica Stau în faţa regentei propoziţiile circumstanţiale opoziţionale false
condiţionale şi false locale, după regentă stau cele false finale şi
false modale, în timp ce cele false temporale sau cele introduse prin
în loc să nu au topică fixă.
Observaţii 1. Ca sens raportul circumstanţial opoziţional se aseamănă cu
raportul de coordonare adversativă şi de aceea orice propoziţie
circumstanţială opoziţională poate fi înlocuită printr-o propoziţie
principală coordonată adversativă:
În loc să citească, preferă televizorul.=Nu citeşte, ci preferă
televizorul
2. Singurul jonctiv specializat pentru raportul opoziţional este
locuţiunea conjuncţională în loc să.
3. Mai frecvente sunt propoziţiile opoziţionale false temporale,
cele false condiţionale şi cele introduse prin în loc să.
4. Pentru a exprima raportul opoziţional limba literară preferă
jonctivele în ioc să, pe când şi dacă, în timp ce de unde apare
numai în vorbirea populară. 5. Uneori propoziţia circumstanţială
opoziţională are şi o nuanţă comparativă: Mai bine ai citi în loc
să te plimbi.
EXERCIŢII
1. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale opoziţionale:
a) În vremea asta puiul ăl mai mare, în loc să stea nemişcat ca fraţii
lui, după cum le poruncise mă-sa, zboară. (I.Al Brătescu-Voineşti)
b) Acela a fost un moment de triumf al raţiunii şi al frumuseţii, în
spaţiul egeean şi în alte câteva puncte pe care le puteau ati'nge
corăbiile greceşti, în timp ce mari părţi din lume mai scoteau strigătele
barbariei. (Geo Bog'za)
c) Într-o zi lovi un soldat care spre deosebire de ceilalţi, în loc să se
sperie la sfârşit, fata i se lumină. (Marin Predă)
d) Albia râului cotea dintr-o dată la dreapta, ca mai încolo, la vreo
sută de paşi, răzgândindu-se, s-o apuce mult mai la stânga, tăind prin
islaz. (Fănuş Neagu)
2. Construiţi trei fraze în care propoziţiile circumstanţiale
opoziţionale să fie introduse prin de unde, pe când şi pentru ca să.
211
210
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CUMULATIV
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care arată lucrul, fiinţa sau
situaţia căreia i se adaugă cele exprimate prin subiect, prin
complement sau prin predicatul propoziţiei.
Cuvântul - subiect:
determinat Pe lângă colegi îl ajută şi p ă r i n ţ i i .
- complement direct:
În afară de romane citeşte şi n u v e l e .
- complement indirect:
Pe lângă sport este pasionat şi de e l e c t r o n i c ă .
- complement de agent:
În afară de mine a fost văzut şi d e a l ţ i i .
- complemente circumstanţiale:
În afară de marţi el mai este disponibil şi j o i a . Pe lângă
Cluj el mai merge şi la В r a ş o v :
- nume predicativ:
Pe lângă secretară ea este şi t e l e f o n i s t ă .
- predicat:
Pe lângă asta a mai şi î n v ă ţ a t .
Prin ce - substantiv, precedat de prepoziţia compusă pe lângă şi de
parte de locuţiunile prepoziţionale afară de, în afară de şi în afara:
Pe lângă matematică se pregăteşte intensiv şi la limba română.
vorbire El mai face şi altceva în afara fotbalului.
poate fi În afară de prieteni mai are şi duşmani.
exprimat - pronume (personal, posesiv, demonstrativ, nehotărât şi
relativ), precedat de prepoziţia compusă pe lângă şi
locuţiunile prepoziţionale afară de, în afară de şi în afara:
Pe lângă ei au fost invitaţi şi alţi colegi.
La concurs în afară de acesta au participat şi alţi trei colegi.
Au fost premiaţi, pe lângă alţii, şi prietenii mei.
Meciul a fost urmărit de 60 000 de spectatori, pe lângă care
trebuie să mimarăm şi câteva sute de mii de telespectatori.
- numeral cu valoare de substantiv, precedat de prepoziţia
compusă pe lângă şi de locuţiunile prepoziţionale afară de, în
afară de şi în afara:
Pe lângă cei doi au intrat în sală încă patru.
În afară de primul, al doilea şi ai treilea au mai primit premii
substanţiale şi următorii trei clasaţi.
- verb la modul infinitiv, cu prepoziţia compusă pe lângă şi
locuţiunea prepoziţională în afară de:
Pe lângă a învăţa mai are şi alte îndatoriri. În afară de a-ţi face
temele mai trebuie să şi înveţi.
Topica Stă atât înainte, cât şi după cuvântul determinat.
212
Punctuaţia În mod obişnuit nu se desparte prin virgulă.
Se desparte prin virgulă dacă este intercalat între predicat şi
partea de propoziţie la care se referă:
L-au ajutat, pe lângă colegii săi, şi câţiva prieteni.
EXERCIŢII
1. Completaţi propoziţiile următoare cu câte un complement
circumstanţial cumulativ:
a).....................................am citit şi câteva romane.
b) La festival............................a participat şi formaţia Sfinx.
c) Câştigătorul concursului a primit un televizor.......................
d)..................................... magazinul este deschis şi duminica.
e).................... îmi place şi handbalul.
2. Identificaţi complementele circumstanţiale cumulative şi arătaţi
prin ce sunt exprimate:
a) Mai posedă planta încă o prevedere, pe lângă celelalte, pentru ca
şi seminţele să fie împrăştiate cât mai departe de trunchiul mamei.
(I. Simionescu, Flora României)
b) În afară de acestea, babele care frag pe fundul sitei în 41 de bobi,
toţi zodierii şi cârturăresele şi femeile bisericoase din sat îi
băgaseră mamei o mulţime de bazaconii în cap, care de care mai
ciudate. (I. Creangă)
c) Dumneavoastră ştiţi bine că în afară de cele două companii care
fac paza paratului mai avem alte vreo două, risipite în diferite
posturi în oraş. (Camil Petrescu, Un om între oameni)
d) În afară de cei de pe scări şi cei dinlăuntru, pe lângă zidurile
spitalului stăteau alţii sub umbra duzilor. În grupuri mici. (Marin
Preda, Moromeţii)
e) Pe lângă asta, în urechile Âgripinei se prigoneau mereu ţipetele şi
împuşcăturile din vale. (Gala Galaction)
213
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
CUMULATIVĂ (C. CUMUL.)

Rolul în Îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial cumulativ,

frază arătând ce se adaugă la ceea ce exprimă propoziţia regentă sau
la ce se adaugă conţinutul acesteia.
Cuvântul - verb:
determinat Pe lângă că învaţă, mai f а с е şi sport.
din - adjectiv:
propoziţia
regentă In afară că e frumoasă, e şi d e ş t e a p t ă .
Elemente - locuţiuni conjuncţionale: după ce, după ce că, pe lângă că, în
joncţionale afară că, afară că, plus că, iar în vorbirea populară: las(ă) că,
necum să: Î n a f a r ă c ă nu ne scrie nici măcar nu ne
telefonează.
P e l â n g ă că nu învaţă mai şi lipseşte.
D u p ă c e c ă este frig, mai şi plouă.
El este bine pregătit, p l u s c ă are şi o bună educaţie.
L a s ' с ă lipseşte mult, dar nici nu ne anunţă din timp.
- pronume şi adjective pronominale relative şi nehotărâte,
precedate de prepoziţiile pe lângă, peste - şi de locuţiunile
prepoziţionale afara de, în afară de, dincolo de;
A citit şi alte cărţi, p e l â n g ă с e e a c e i-a
recomandat profesorul.
Î n a f a r ă d e c i n e au fost invitaţi au mai venit şi
câţiva prieteni.
P e s t e o r i c e s-a spus despre el până acum mai e şi
dezordonat,
- adverbul decât (rar):
Acolo am mai aflat şi altceva d e c â t ştiam.
Corelative De obicei în regentă apare un corelativ adverbial:
în regentă Şi, mai şi, încă şi, nici, apoi:
În afară că învaţă mult se m a i şi distrează.
Pe lângă că nu vine la timp, n i c i măcar nu-şi cere scuze.
Topica Poate sta atât înainte, cât şi după propoziţia regentă. Stau
numai după regentă propoziţiile circumstanţiale cumulative
introduse prin plus că şi decât.

215
Punctuaţia Se desparte de obicei prin virgulă de propoziţia
regentă. Propoziţiile circumstanţiale cumulative COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE EXCEPŢIE
introduse prin pronume relative sau un adverb se 216
despart sau nu prin virgulă în funcţie de gradul de
legătură cu propoziţia regentă. Definiţia
Observaţii 1. Propoziţiile circumstanţiale cumulative introduse prin
afară că, în afară că, prin pronume relative şi Excepţia
nehotărâte precedate de afară de, în afară de şi prin este
adverbul decât pot fi confundate cu propoziţiile exprimată
circumstanţiale de excepţie, care au însă o regentă cu fată de
verbul predicat la forma negativă, precum şi pronume
sau adjective ori adverbe negative sau nehotărâte: Am
găsit şi altceva în afară de ceea ce am căutat.
(propoziţie circumstanţială cumulativă) Nu am găsit
nimic în afară de ceea ce am căutat. (propoziţie
circumstanţială de excepţie)
EXERCIŢII
1. Completaţi textele următoare cu câte o propoziţie
circumstanţială cumulativă folosind locuţiunile
conjuncţionale în afară că, pe lângă că, după ce şi după ce Prin ce
că: parte de
a)..................................mai practică şi paraşutismul. vorbire
b) Azi e şi frig.............................................................. poate fi
c)................................................mai are şi pretenţia exprimat
de a i se schimba marfa cumpărată.
d) Lipseşte mult de la şcoală,........................................
e) ................................................... pune radioul foarte tare.
2. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale cumulative
din frazele următoare:
a) La toate am fost osândit pe lume, dar să mă
crează oamenii şi nebun, după ce sunt nefericit, ar fi mai
mult decât îmi este dat să rabd şi să tac. (B. Ştefănescu-
Delavrancea)
b) După ce că eşti chior, nici n-auzi bine. (Marin
Preda, Moromeţii)
c) Pe lângă că-şi păgubeşte stăpânul, nu prinde nici
meseria. (Z. Stancu, Pădurea nebună)
Este partea secundară de propoziţie care exprimă obiectul care
constituie o excepţie faţă de subiect, de complement, de
atribut sau de numele predicativ.
- subiect:
La concursul de fizică nu s-a înscris nici un c o l e g în
afară de Cătălin.
- complement direct:
Nu joacă a l t c e v a decât baschet.
- complement indirect:
Ea nu împrumută cărţi n i m ă n u i decât prietenei sale.
- complement de agent:
El n-a fost ajutat de n i m e n i în afară de colegul de bancă.
- complement circumstanţial:
În vacanţă nu plecăm, n i с i u n d e decât la bunici. Biblioteca e
deschisă î n fiecare z i în afară de duminică.
- atribut (rar):
Volumul are poezii r e u ş i t e în afară de câteva.
- nume predicativ:
Pentru că leşină la vederea sângelui ea poate deveni o r i c e
în afară de medic.
- substantiv, precedat de locuţiunile prepoziţionale afară de, în
afară de, în afara, cu excepţia sau adverbul de mod de restricţie
decât: Nu-i place nici un sport afară de fotbal, În afară de muzee
nu a vizitat nimic. Bunica nu ascultă nici o emisiune în a f a r a
buletinului meteorologic.
Cu excepţia şoferilor prudenţi nimeni nu încetineşte în dreptul
trecerii de pietoni. Nu-l interesează nimic deсăt punctualitatea.
- pronume (personal, posesiv, demonstrativ, nehotărât),
precedat de locuţiunile prepoziţionale afară de, în afară de, în
afara, cu excepţia sau de adverbul de mod de restricţie decât:
A f a r ă d e m i n e n-a venit nimeni.
Nu s-a înscris nimeni î n a f a r ă d e a i noştri.
Toţi au permis de conducere î n a f a r a acestora.
C u e x c e p ţ i a unora toţi preferă marea.
Dan n-a dansat cu nimeni d e с â t cu ea.
- numeral cu valoare substantivală, precedat de
locuţiunile prepoziţionale afară de, în afară de, în afara, cu
excepţia sau de adverbul de mod de restricţie decât:
Toţi au jucat bine afară de unul.
Î n a f a r ă d e a l t r e i l e a , toţi medaliaţii au obţinut
timpi mai buni decât vechiul record.
217
 C u e x с e p ţ i a c e l o r d o i toţi au citit cartea
recomandată. 218
Nimeni nu a adus flori d e с â t al doilea.
- adverb precedat de adverbul de mod de restricţie decât:
Nu citeşte ziarul niciodată deсât sâmbăta.
Topica Stă atât în faţă, cât şi după cuvântul faţă de care exprimă
ideea de excepţie. Stă numai după cuvântul determinat
complementul circumstanţial de excepţie construit cu
adverbul decât.
Punctuaţia Se desparte prin virgulă numai dacă se insistă asupra lui
Observaţii 1. Complementul circumstanţial de excepţie
construit cu locuţiunile prepoziţionale afară de, în
afară de şi în afară poate fi confundat cu un
complement circumstanţial cumulativ.
Complementul circumstanţial de excepţie, de
tipul amintit mai sus, apare în propoziţii negative, iar
cuvântul faţă de care exprimă excepţia este un
substantiv, însoţit de un adjectiv pronominal negativ
(nici un, nici o) ori nehotărât (alt, altă, alţi, alte), sau
un pronume negativ (nimeni, nimic, nici unul, nici
una) ori nehotărât (altcineva, altceva) sau un adverb
negativ (niciunde, nicicând, niciodată, nicicum) ori
nehotărât (altundeva, altcândva, altcumva):
În afară de sport nu face nimic în timpul liber. (c.c.
excepţie)
În afară de sport mai face şi altceva în timpul liber.
(c.c. cumulativ)
2. Complementul circumstanţial de excepţie
construit cu adverbul decât poate fi confundat cu alte
părţi de propoziţie (subiect, complement, atribut, nume
predicativ).
Complementul circumstanţial de excepţie
presupune prezenţa în propoziţie a unui pronume sau
adjectiv pronominal negativ ori nehotărât sau a unui
adverb negativ ori nehotărât:
Nu a venit nimeni decat Ion, (c.c. de excepţie)
Nu a venit decât Ion, (subiect)
Nu vine niciodată nechemat decât joia.(c.c de excepţie)
Nu vine nechemat decât joia. (c.c. de timp)

219

EXERCIŢII
1. Completaţi propoziţiile următoare cu complemente
circumstanţiale de excepţie:
a) La ora 6 şi 40 de minute nu pleacă nici un tren..........
b)..........................ea nu iubeşte nici un animal.
c) Ea nu urmăreşte nici o emisiune TV............................
d) El nu este punctual niciodată......................................
e).........................toţi locatarii au căldură suficientă.
2. Identificaţi complementele circumstanţiale de
excepţie din textele următoare şi arătaţi prin ce sunt
exprimate:
a) Nici unul nu părea să fie îngrijorat de soarta bateriei
afară, poate, de ofiţer. (Marin Preda)
b) Goneau unul lângă altul în tăcere, aplecaţi peste
coamele cailor şi până aproape de întâiul sat prin care
trebuiau să treacă, în afară de un automobil cu nişte faruri
puternice, nu întâlniră pe nimeni. (Marin Preda, Moromeţii)
c) Nu auzeau alte zgomote decât clocotul ceaunului de
pe pirostrii, vâjâitul înfundat al şuvoiului din dosul casei şi, pe
la răstoace, râsetele celor doi copii sau mugetul unui viţel
despărţit de maică-sa. (Gala Galaction)
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ
220 DE EXCEPŢIE (C. EXC.)
Rolul în frază Este propoziţia care îndeplineşte funcţia unui complement
circumstanţial de excepţie, arătând ce se exclude de la cele
exprimate în regentă.
Cuvântul - subiect:
determinat N-a venit n i m e n i decât cine trebuia.
din - complement direct:
prop o z i ţ i a
regentă Noi nu am făcut a l t c e v a decât că l-am ajutat.
- complement indirect:
În afară de cum va fi. vremea nu am mai discutat despre
nimic.
- complement circumstanţial:
Nu-l vizităm n i c i o d a t ă decât când ne cheamă.
Nu pleacă n i с i u n d e în afara de unde îl trimiţi.
- nume predicativ (rar):
El nu va ajunge n i m i c , decât ceea ce vor părinţii săi.
Elemente - locuţiuni conjuncţionalc: afară că, în afară că:
joncţionale În afară сă merge la servici nu mai face nimic.
- conjuncţia că, precedată de adverbul de mod de restricţie
decât:
Nu s-a comunicat nimic d e c â t с ă mâine va ploua.
- pronume relative: cine, care, ce, ceea ce, cât, câtă, câţi,
câte, precedate de locuţiunile prepoziţionale afară de, în
afară de, în afara sau de adverbul de mod de restricţie
decât:
N-a venit nimeni în a f a r ă de сine a fost invitat.
Noi n-am făcut nimic d e c â t ceea ce ni s-a cerut.
Redacţia nu trimite revista la nimeni d e с â t la с â ţ i
s-au abonat mai mulţi ani la rând.
- adverbe relative: unde, când, cum, cât, precedate de
adverbul de mod de restricţie decât:
Nu pleacă niciodată la plimbare d e c â t с â n d are timp.
Nu-l poţi trimite niciunde d e c â t u n d e vrea el.
- adverbul de mod de restricţie decât:
Toată ziua n-a făcut nimic deсât s-a odihnit.
221
Topica Stă atât în faţa regentei, cât şi după aceasta, în afară de cele
introduse prin decât, care stau numai după regentă.
Punctuaţia În mod obişnuit nu se desparte prin virgulă de propoziţia
regentă.
Observaţii 1. Regenta propoziţiei circumstanţiale de excepţie include
un pronume, un adjectiv sau adverb negativ (nimeni,
nimic, nici unul, nici una, nici un, nici o, niciunde,
niciodată, nicicum etc.) sau un pronume, adjectiv sau
adverb nehotărât (altul, alta, altcineva, altceva, alt,
altă, altundeva, alt-cândva, altcumva etc.).
2. Prezenţa pronumelor, adjectivelor şi a adverbelor
negative şi nehotărâte şi negaţia din faţa predicatului
înlătură confuzia cu propoziţia circumstanţială
cumulativă introdusă prin pronume relativ precedat de
locuţiunile prepoziţionale în afară de şi în afara:
În afară de cine au fost invitaţi n-a mai venit nimeni,
(prop. circ. de excepţie)
În afară de cine au fost invitaţi au venit şi alţii, (prop. circ.
cumulativă)
EXERCIŢII
1. Completaţi textele următoare cu propoziţii circumstanţiale de
excepţie:
a) Noi n-am făcut la Sinaia nimic..............................................
b) Ei nu pleacă la munte cu nimeni.............................................
c) ...................................................n-am citit nimic.
d) Un astfel de accident nu se poate întâmpla niciodată.............
2. Identificaţi propoziţiile circumstanţiale de excepţie din frazele
următoare:
a) Credeai că altă treabă n-au ei în parlament decât să
discute că ai tu fonciire multă de plătit? (Marin Preda, Moromeţii)
b) ... fetele astea s-au făcut şi ele mari şi altă zestre decât că
sunt vrednice şi cinstite n-au. (Marin Preda, Moromeţii)
c) ... ele au stat acolo tot timpul şi nimic altceva n-au făcut
decât să stea şi să se tot uite cum se scurg spre horă fetele de seama
lor. (Marin Preda, Moromeţii)
222
ELEMENTUL PREDICATIV SUPLIMENTAR
Definiţia Este partea secundară de propoziţie care însoţeşte un verb sau,
mai rar, o interjecţie predicativă, exprimând o caracteristică sau
o acţiune s i m u l t a n e cu acţiunea verbului şi
r e f e r i t o a r e la un nume (sau o construcţie echivalentă) cu
diferite funcţiuni pe lângă acel verb.
Cuvântul Referirea la un nume nu se face direct, ci prin intermediul
determinat verbului şi de aceea elementul predicativ suplimentar este o
parte de propoziţie cu dublă subordonare: atât faţă de un verb,
cât şi faţă de un nume (substantiv, pronume sau o parte de
vorbire cu valoare de substantiv). Elementul predicativ poate
exprima:
- o î n s u ş i r e simultană cu acţiunea şi referitoare la:
 subiect:
A p a Răutului с u r g e a pe vale subţire şi limpede... (M.
Sadoveanu) = Apa Răutului curgea pe vale + apa Răutului
era subţire şi limpede, în timp ce curgea pe vale.
 complement direct:
Înainte de examen noi l-am v ă z u t pe Сătălin destul de o
p t i m i s t. = înainte de examen noi l-am văzut pe Cătălin +
Cătălin era destul de optimist când l-am văzut.
 complement indirect:
Lui A n t o n îi zicem Toni. = Lui Anton îi zicem + el este
Toni când i ne adresăm.
 complement de agent:
Profesorul apreciază numai rezolvările făcute singuri de
e l e v i. = Profesorul apreciază numai unele rezolvări +
aceste rezolvări sunt făcute singuri de elevi.
- o a c ţ i u n e secundară (verb la gerunziu) simultană cu
acţiunea principală şi referitoare la:
 subiect:
Numai D u n ă r e a , neostenită, curge mereu şuşotind. (Z.
Stancu, Florile pământului) = Numai Dunărea, neostenită,
curge mereu + Dunărea şuşoteşte în timp ce curge.
  complement direct:
Neamurile lui î 1 văzură venind încet pe poarta bisericii..
(M. Sadoveanu) = Neamurile îl văzură + el venea încet în
timp ce îl vedeau neamurile.
 complement indirect:
Ne-am pomenit cu el solicităndu-ne ajutorul. = Ne-am
pomenit cu el + el ne solicita ajutorul când ne-am pomenit
cu el.
Prin ce - adjectiv:
parte de Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă. (N. Labiş)
vorbire - substantiv cu sau fără prepoziţie:
poate fi Noi o ştiam elevă bună.
exprimat Toţi colegii îl credeau de la oraş.
- pronume:
După voce eu l-am crezut altcineva.
- numeral cardinal sau ordinal:
Noi am plecat cinci şi am rămas până la urmă doi.
Luminiţa a terminat cursurile prima, iar Victor a ieşit al
doilea.
- verb la modul gerunziu:
Vulturii pluteau neobosit scăldânda-şi aripile în lumină.
(Gala Galaction)
Topica Stă întotdeauna după verbul la care se referă.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de verbul determinat.
Observaţii 1. Elementul predicativ suplimentar exprimat prin
adjectiv poate fi confundat cu un complement
circumstanţial de mod exprimat prin adverb din cauza
omonimiei parţiale dintre cele două părţi de vorbire.
Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv se
acordă cu numele la care se referă în gen şi număr, în timp
ce complementul circumstanţial de mod rămâne invariabil:
Râurile de câmpie curg leneşe spre mare. (element
predicativ suplimentar). Râurile de câmpie curg leneş spre
mare. (complement circumstanţial de mod).
2. Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv
sau substantiv nume de persoană ori de profesiune poate fi
224 confundat cu un atribut adjectival, respectiv substantival,
care stă la începutul propoziţiei şi se desparte prin virgulă:
Ea a venit rugată de mine. (element predicativ
suplimentar).
Rugată de mine, ea a venit imediat, (atribut) El s-a angajat
electrician la un atelier auto. (element predicativ
suplimentar) Electrician foarte bun, el a găsit repede un
servici. (atribut)
3. Elementul predicativ suplimentar exprimat prin verb la
modul gerunziu poate fi confundat cu un complement
circumstanţial de mod. Pentru a fi complement circumstanţial
de mod verbul la gerunziu trebuie să exprime o acţiune care
poate caracteriza acţiunea principală şi nu o acţiune însoţitoare
a acesteia (Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, p. 308):
Vine alergând (ţopăind, sărind într-un picior) = complement
circumstanţial de mod
Vine cântând (râzând, plângând) = element predicativ
suplimentar 4. Cel mai frecvent elementul predicativ
suplimentar stă după verbe care exprimă ideea de deplasare (a
pleca, a sosi, a intra, a ieşi, a se apropia, a se depărta etc.)
sau verbe tranzitive cu complement direct (a auzi, a vedea, a
găsi, a lăsa, a face etc.)
Ea a plecat (a intrat, s-a apropiat, s-a depărtat) veselă.
Le-am văzut (am auzit, am găsit, am lăsat) cântând.
5. Elementul predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv
se acordă cu subiectul şi complementul la care se referă numai
în gen şi număr şi stă întotdeauna în cazul nominativ.
 EXERCIŢII
1. Completaţi următoarele propoziţii cu elemente
predicative suplimentare exprimate prin adjective:
a) Noi nu am văzut-o niciodată............................
b) De la şcoala noastră toţi elevii pleacă bine.............
c) Acest tânăr a fost considerat.................... pentru
serviciul militar.
d) Bunico, mă bucur că te-am găsit.....................
e) Friptura nu-i place decât......................bine.
2. Completaţi următoarele propoziţii cu elemente
predicative suplimentare exprimate prin verbe la gerunziu:
a) Am întâlnit-o în oraş....................cumpărături
mătuşa mea.
b) Pe el nu l-am auzit niciodată........................urât.
c) L-ai văzut vreodată...................la vioară?
3. Identificaţi elementele predicative suplimentare şi
arătaţi prin ce sunt exprimate:
a) Altfel nu m-aş fi putut lămuri cum [...] mă trezii
deodată agăţat pe o aşchie de stâncă, de unde sub
picioarele mele prăpastia se deschidea neagră, fioroasă şi
fără fund. (C. Hogaş)
b) În timp ce privesc neclintit într-acolo şi aştept
lansarea proiectilului următor, ştiu că şi însoţitorul meu
trebuie să-l fi zărit pe bărbatul acela, şi, cum nu mai
urmează nici o detunătură şi văzduhul ne înconjoară tăcut cu
pânza lui de spaimă, mă întorc spre dânsul, privindu-l cum
stătea ghemuit în iarbă, la vreo şase metri înaintea mea.
(Zaharia Stancu)
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
PREDICATIVĂ SUPLIMENTARĂ (PR. SUPL.)
226 Rolul în Corespunde unui element predicativ suplimentar şi exprimă o
frază acţiune simultană cu acţiunea regentei şi referitoare la
subiectul, complementul direct sau complementul indirect al
regentei.
Cuvântul - verbul-predicat şi subiectul său:
determinat Aproape de culme s e v ă d c a p r e l e negre cum sar
din din stâncă în stâncă. (= Aproape de culme se văd caprele
propoziţia negre + ele sar din stâncă în stâncă în timp ce sunt văzute)
regentă - verbul-predicat şi complementul său direct:
N o i l - a m v ă z u t p e H a g i cum a marcat
primul gol. (noi l-am văzut pe Hagi + el a marcat primul
pe gol când l-am văzut noi)
- verbul-predicat şi complementul său indirect:
N e u i t ă m l a e l cum citeşte. ( = Ne uităm la el + el
citeşte în timp ce noi ne uităm la el)
Elemente - conjuncţii subordonatoare: că, să şi locuţiunea
joncţionale conjuncţională fără să:
El ne ştie că suntem punctuali.
Profesorul ne-a făcut să înţelegem mai bine fenomenul.
Colegul meu a intrat fără să salute.
- pronume şi adjective pronominale relative: cine, care, ce,
cât, câtă, câţi, câte:
El mă ştie сi n e sunt.
Noi îl cunoaştem сâte parale face.
- adverbe relative: cum, precum, cât şi ce adverbial (sinonim
cu „cât de“):
Unele lucruri nu pot fi lăsate cum sunt.
Au văzut-o cu toţii сât este de mare.
Fiecare o ştie се frumoasă s-a făcut.
Topica Propoziţia predicativă suplimentară stă întotdeauna după
propoziţia regentă.
Punctuaţia Nu se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.
Observaţii 1. Propoziţia predicativă suplimentară determină frecvent
un verb tranzitiv cu un complement direct (a auzi, a
găsi, a lăsa, a şti, a vedea etc.). În absenţa
complementului direct din regentă, propoziţia secundară
este subordonată completivă directă:
Te-am văzut că pleci. (PR. SUPL.) Am văzut că pleci.
(CD)
2. În clasele V-VIII propoziţia predicativă suplimentară
este analizată, după caz, propoziţie completivă directă
sau circumstanţială de mod.

EXERCIŢII

Identificaţi în frazele următoare propoziţiile predicative suplimentare

şi arătaţi cuvintele din regentă la care se referă acestea:
a) Si acum iată-l pe sergentul ăsta, militar de astă dată,
că nici măcar nu-i trece prin minte că nu mai are, poate, nici
două zile de trăit. (Marin Preda)
b) Fii atent la sergentul lonescu, dacă îl vezi ca uita de
tun ori se bagă cu capul la pământ ca să scape, împuscă-l,
dacă eu nu mai sunt în viaţă. (Marin Preda)
c) Imediat când îi vedea că prea se cred pe undeva
pe-acasă, pe mirişte, lua poziţia de drepţi şi începea să comande:
la tun fuga marş! (Marin Preda)
d) - Mă, locane, eu te susţin - zise Moromete ca şi mai
înainte, fără să-şi ia ochii de pe ziar. (Marin Preda, Morometil)
e) Văzându-I că se depărtează, Ion al lui Miai ii striga şi
se ridică şi el de pe butuc. (Marin Preda, Morometil)
f) Mă duc acolo şi mă odihnesc şi să te văd pe tine ce ai
să faci! (Marin Preda, Morometil)

228
 ANALIZA SINTACTICĂ A PROPOZIŢIEI
ŞI A FRAZEI

230

ANALIZA SINTACTICĂ A PROPOZIŢIEI
P r o p o z i ţ i a este o comunicare făcută cu ajutorul unui
singur predicat. Ea cuprinde ca părţi principale subiectul şi
predicatul, iar ca părţi secundare atributul şi complementul.
A analiza o propoziţie înseamnă a identifica părţile de
propoziţie şi a arăta raporturile dintre ele.
În raport de c o o r d o n a r e se găsesc mai multe părţi de
propoziţie de acelaşi fel: subiecte, nume predicative, atribute sau
complemente.
În raport de s u b o r d o n a r e se găseşte cuvântul
determinant faţă de cel determinat, adică atributele şi complementele
faţă de cuvintele pe care le determină.
Subiectul şi predicatul se găsesc pe acelaşi plan; între ele nu
este nici raport de coordonare, nici de subordonare.
Etapele analizei sintactice a propoziţiei sunt următoarele:
1. se precizează predicatul;
2. cu ajutorul predicatului se stabileşte subiectul, care poate fi
exprimat, subînţeles, inclus în desinenţa verbului sau poate lipsi;
3. se delimitează părţile de propoziţie care determină subiectul
(grupul sintactic al subiectului);
4. se delimitează părţile de propoziţie care determină
predicatul (grupul sintactic al predicatului).
De reţinut că, la rândul lor, atributele şi complementele pot fi
determinate de atribute (dacă sunt exprimate prin substantive sau
pronume) sau de complemente (dacă sunt exprimate prin adjective,
verbe la un mod nepersonal sau adverbe).
În propoziţie nu au funcţie sintactică substantivele în cazul
vocativ, conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, interjecţiile (cu
unele excepţii), iar prepoziţiile, locuţiunile prepoziţionale şi articolele
se analizează împreună cu cuvintele pe care le însoţesc. Adverbul
232
negativ nu se analizează împreună cu cuvântul la care se referă (de
obicei un verb).
Părţile de propoziţie se exprimă prin părţi de vorbire, deci
analiza sintactică trebuie completată cu cea morfologică.
Există diferite moduri de a efectua în scris analiza sintactică:
1. Se ia fiecare cuvânt şi se precizează funcţia lui în propoziţie,
analizându-se apoi partea de vorbire prin care se exprimă.
De exemplu: Miei albi fugeau către izvor.
Miei = subiect, exprimat prin substantiv comun, simplu, genul
masculin, numărul plural, cazul nominativ, nearticulat;
albi = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv propriu-zis,
variabil, cu două terminaţii, genul masculin, numărul plural, cazul
nominativ, gradul pozitiv;
fugeau = predicat verbal, exprimat printr-un verb predicativ,
conjugarea a IV-a, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a
plural, diateza activă, intranzitiv, forma afirmativă, regulat;
către izvor = complement circumstanţial de loc, exprimat prin
substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul
acuzativ, nearticulat, precedat de prepoziţia simplă către.
2. O analiză sintactică cu referiri mai sumare la morfologie se
poate face notând partea de propoziţie cu majuscule deasupra
cuvintelor analizate (SB = subiect, PV = predicat verbal, PN = predicat
nominal, AT = atribut, CD = complement direct, CI = complement
indirect, CL = complement circumstanţial de loc, CT = complement
circumstanţial de timp, CM = complement circumstanţial de mod, CZ
= complement circumstanţial de cauză, CS = complement
circumstanţiel de scop) etc., iar partea de vorbire prin care se exprimă
- cu litere mici, dedesubtul cuvintelor respective (s = substantiv, adj
== adjectiv, pron = pronume, num = numeral, vb = verb, adv = adverb
etc.)
De exemplu:
PV SB CL AT AT
Alunece luna prin vârfuri lungi de brad.
vb s prep + s adj prep + s
 3. Uneori, pentru simplificare, se poate face schema propoziţiei:
De exemplu:
Amintiri crâncene răscoliră deodată mintea şi inima lui Tudor.
SB PV
Amintiri ------------------------------ răscoliră
crâncene deodată mintea inima
AT CM CD CD
lui Tudor
AT
ANALIZA SINTACTICĂ A FRAZEI
F r a z a este unitatea sintactică superioară propoziţiei,
alcătuită din două sau mai multe propoziţii, dintre care cel puţin una
este propoziţie principală.
Analiza frazei urmăreşte aplicarea în practică a cunoştinţelor
acumulate pe parcursul studierii sintaxei şi contribuie la sesizarea şi
însuşirea unor principii de construire corectă şi armonioasă a unităţilor
sintactice.
Rezultatele ei depind însă nu numai de însuşirea, în prealabil,
a unor noţiuni despre raporturile sintactice, funcţiile sintactice ale
părţilor de vorbire, corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi
propoziţiile subordonate, ci şi de respectarea unor etape, a căror
succesiune este în general obligatorie.
Prima etapă include operaţiile următoare:
1.1. Lectura textului pentru înţelegerea cât mai exactă a
sensului frazei;
1.2. Sublinierea cuvintelor cu rol de predicat;
1.3. Încercuirea elementelor joncţionale;
1.4. împărţirea frazei în propoziţii şi numerotarea lor;
1.5. Verificarea delimitării corecte a fiecărei propoziţii.
Etapa a doua, analiza sintactică propriu-zisă a frazei,
cuprinde, de asemenea, mai multe operaţii:
2.1. Identificarea propoziţiei (propoziţiilor) principale;
234
2.1. Precizarea felului propoziţiei (propoziţiilor) secundare şi
stabilirea propoziţiilor de care depind acestea;
2.2. Alcătuirea schemei.
Cele mai importante aspecte, care trebuie avute în vedere când
parcurgem aceste etape, sunt:
1.1. Este necesară lectura atentă, chiar de mai multe ori, a
textului pentru a putea surprinde toate nuanţele, iar dacă el este un
fragment dintr-o operă literară cunoscută, el trebuie uneori încadrat
într-un context mai larg (vezi textul discutat la 1.5).
1.2. Trebuie identificate şi subliniate verbele (predicative şi
copulative), locuţiunile verbale, folosite la un mod personal, adverbele
predicative (după ele urmează, obligatoriu, o conjuncţie
subordonatoare {că, să, ca...să, mai rаr dacă, de) şi interjecţiile care
au funcţia de predicat (iată, iacă, uite, hai şi unele onomatopee). Este
necesar ca verbele copulative fără nume predicativ în propoziţie (vezi
lista lor la capitolele Verbul, Predicatul) să rămână în atenţia noastră,
eventual să fie notate cu x deasupra, pentru
etapa 2.2.
1.3. Elementele joncţionale în frază sunt:
1. conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale
2. pronumele şi adjectivele relative
3. pronumele şi adjectivele nehotărâte
4. adverbele relative
5. adverbele nehotărâte
1.3.1. Conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale, după
raporturile sintactice exprimate cu ajutorul lor, sunt de
două feluri:
a) c o o r d o n a t o a r e (leagă între ele, în frază, două
propoziţii principale, două propoziţii secundare care determină
aceeaşi regentă sau, mai rar, o parte de propoziţie cu o propoziţie
secundară cu aceeaşi funcţie sintactică). Ele sunt de mai multe
feluri;
- copulative: şi, nici, nu numai (că)... dar (şi), nu numai
(că)... ci (şi)
- adversative: dar, iar, însă, ci,
- disjunctive: ori, sau, fie
- conclusive: deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, în
consecinţă, vasăzică.

b ) s u b o r d o n a t o a r e (leagă o propoziţie secundară de
regenta ei):
- universale: că, să, ca să, dacă, de 236
- specializate (leagă un singur tip de propoziţie subordonată)
Observaţii: în anumite situaţii că şi să nu sunt conjuncţii
subordonatoare şi deci deci nu leagă propoziţii secundare:
1. Că nu este element joncţional subordonator când face parte
din locuţiunea conjucţională adversativă numai că:
Vin, n u m a i că (=dar) nu voi sta mult timp.
2. Să nu este element joncţional subordonator când modul
conjunctiv are valoare de imperativ: Să mergem! Să vină toţi la
concurs! sau intră în componenţa formei populare de viitor: Am să
vin (=voi veni) şi eu la serbare.
Următoarele propoziţii au conjuncţii şi locuţiuni
conjuncţionale specializate:
- propoziţia circumstanţială de loc (CL): nu are;
- propoziţia circumstanţială de timp (CT): în timp ce, în vreme
ce, până, până ce, până să, pe când, ori de câte ori {în timp ce, în vreme
ce, pe când pot întroduce în frază şi propoziţii circumstanţiale
opoziţionale);
- propoziţia circumstanţială de mod (CM): parcă, de parcă, ca
şi cum, ca şi cînd (rar, numai după verbul copulativ a fi, introduc
propoziţii predicative), precum, pe măsură ce;
- propoziţia circumstanţială de cauză (CZ): căci, deoarece,
fiindcă, întrucât, pentru că, din cauză că, din pricină că, din moment
ce, de vreme ce, pe motiv că;
- propoziţia circumstanţială de scop (CS): pentru ca să (foarte
rar, introduce propoziţii circumstanţiale consecutive, si opoziţionale);
- propoziţia circumstanţială condiţională (CŢ): în caz că;
- propoziţia circumstanţială concesivă (CV): deşi, cu toate că,
chiar dacă, chiar de, măcar că (să, dacă, de), oricât;
- propoziţia circumstanţială consecutivă (CNS): încât;
Propoziţii circumstanţiale studiate numai în liceu:
- propoziţia circumstanţială de relaţie: în ce priveşte, în ceea
ce priveşte, cât priveşte;
- propoziţia circumstanţială opoziţională: în loc să;
- propoziţia circumstanţială cumulativă: pe lângă că, după ce
că, las' că, plus că; în afară că (introduce şi propoziţii
circumstanţiale de excepţie);
- propoziţia circumstanţială de excepţie: nu are (în afară că
introduce şi propoziţii circumstanţiale cumulative)
1.3.2 Pronumele şi adjectivele relative: cine, care, ce, ceea ce,
cât, (cătă, câţi, câte).
1.3.3 Pronumele şi adjectivele nehotărâte: oricine, oricare,
orice, oricât (oricâtă, oricâţi, oricâte), cu variantele orişicine,
orişicare, orişice, orişicât (orişicâtă, orişicâţi, orişicâte). Au rol de
cuvânt de legătură numai când sunt urmate de un predicat. Să se
compare enunţurile:
Citeşte orice, (nu leagă propoziţii)
Citeşte/ orice găseşte. (leagă o propoziţie completivă directă
de regenta ei)
1.3.4. Adverbele relative: unde, încotro, când, cum, cât.
1.3.5. Adverbele nehotărâte: oriunde, oricând, oricum, oricât,
cu variantele, orişiunde, orişicând, orişicum, orişicât (vezi
observaţia de la 1.3.3)
1.4. Deoarece elementele joncţionale enumerate la 1.3
introduc propoziţii, reiese că ele constituie începutul acestora şi
segmentarea frazei în faţa fiecărui jonctiv rezolvă în general
delimitarea propoziţiilor:
Când dădu peste moşul/ ce întindea cârlige/ se făcu foc de
supărare/ şi începu/ să ţipe la el/ să le ia de acolo/ să nu sperie
peştele din prima zi/. (Fănuş Neagu)
În delimitarea propoziţiilor trebuie să se ţină seama de
următoarele reguli:
1.4.1. Fiecare propoziţie are un singur predicat.
1.4.2. Elementul joncţional ocupă în mod obişnuit locul întâi
în propoziţie, cu următoarele excepţii:
a) conjuncţia coordonatoare adversativă însă;
Ei au plecat cu avionul1/, noi însă am preferat trenul2/.
b) pronumele relativ în cazul genitiv:
Oraşul1/pe străzile căruia ne plimbăm acum/are o istorie
multiseculară1/.
c) elementul joncţional precedat de un adverb de mod de
întărire (chiar, mai ales, tocmai, şi cu sensul „chiar") sau de
restricţie (decât, doar, numai), care face parte din propoziţia
secundară, după cum dovedeşte schimbarea topicii:
 Vin la tine1/ numai dacă am timp2./ = Numai dăcă am timp1/
vin la tine2/. 238
d) elementul joncţional al propoziţiei concesive, dar numai în
vorbirea populară:
De piatră de-ai fi fost1/, şi nu putea2/ să nu-ţi salte inima de
bucurie3/. (I. Creangă)
1.4.3. Nu au element joncţional propoziţiile principale şi
propoziţiile secundare coordonate prin juxtapunere cu o altă
propoziţie secundară anterioară. (Alte cazuri vezi la 2.1)
1.4.4. Două elemente joncţionale situate la începutul frazei se
despart întotdeauna:
Şi 1/ pe când femeile se crucesc de mirare,2/ pleacă cu flăcăul
spre reşedinţa jandarmeriei...1/ (I.Al.Brătescu-Voineşti)
Dacă1/ ce ne-am propus2/se va realiza1/, vom fi foarte
bucuroşi3/.
1.4.5. Două elemente joncţionale din interiorul frazei rămân la
aceeaşi propoziţie numai dacă primul coordonează propoziţia
subordonată (introdusă prin al doilea element joncţional,
subordonatei") cu o propoziţie anterioară, construită, de obicei, cu un
cuvânt de legătură identic:
Oiţă bârsană1,/
De eşti năzdrăvană2/
Şi de-a fi3/ să mor
În câmp de mohor4,/
Să-i spui lui vrâncean1/... (Mioriţa)
În această frază conjuncţia şi coordonează două propoziţii
circumstanţiale condiţionale (2 şi 3), care sunt subordonate faţă de
propoziţia 1.
1.4.6. Trei elemente joncţionale succesive la începutul frazei
se despart astfel: ultimul rămâne unde se află, penultimul aparţine
celei mai apropiate propoziţii fără element joncţional, iar primul
trebuie încadrat într-o propoziţie fără jonctiv, situată la distanţă mai
mare:
Şi 1/ fiindcă 2/ ce am de făcut3/ este greu de realizat singur 2/,
mi-am adunat prietenii de nădejde1/.
Schematic, repartizarea celor trei jonctive se prezintă astfel:
Şi fiindcă ce …………………
1.5. Verificarea împărţirii corecte a frazei în propoziţii
presupune următoarele operaţii:
a) Rescriem textul pe propoziţii, una sub alta, verificând să nu
avem două elemente joncţionale (vezi excepţia admisă la 1.4.5);
b) transformăm propoziţiile subordonate în propoziţii
principale prin:
- renunţarea la elemente joncţionale;
- înlocuirea verbelor la modul conjunctiv (mod al
subordonării) cu aceleaşi verbe, dar la modul indicativ;
- completarea propoziţiei cu un adjectiv demonstrativ (acesta,
aceasta, aceştia, acestea), dacă ultimul cuvânt este substantiv
articulat cu articol hotărât şi este precedat de o prepoziţie;
c) citim fiecare propoziţie pentru a vedea dacă toate cuvintele
au funcţie sintactică în propoziţie.
În cazul în care propoziţia nu este corect delimitată, cuvintele
în plus nu se leagă de celelalte părţi de propoziţie şi trebuie să le
căutăm un loc în altă propoziţie.
De pildă, fraza următoare:
La urmă, Agripina ştia că mai erau pe acasă şi alte gospodine, care
trebuie să fi fugit cum fugise şi ea, prin pădure, şi turcii negreşit că se
luaseră după ele. (Gala Galaction)
După sublinierea predicatelor, identificarea elementelor
joncţionale şi împărţirea în propoziţii fraza arată în felul următor:
La urmă, Agripina ştia 1/ că mai erau pe acasă şi alte gospodine,2/
care trebuie3/ să fi fugit4/ cum fugise şi ea, prin pădure5/ şi turcii
negreşit6/ că se luaseră după ele7/.
Verificarea delimitării corecte:
a) 1. La urmă, Agripina ştia
2. că mai erau pe acasă şi alte gospodine
3. care trebuie
4. să fi fugit
5. cum fugise şi ea, prin pădure
 6. şi turcii negreşit
7. că se luaseră după ele.
b) Fără elemente joncţionale şi după înlocuirea verbului la modul
conjunctiv, propoziţiile devin:
1. La urmă, Agripina ştia
2. mai erau pe acasă şi alte gospodine
3. trebuie
4. au fugit
5. fugise şi ea, prin pădure
6. turcii negreşit
7. se luaseră după ele.
c) Lectura fiecărei propoziţii evidenţiază următoarele cuvinte care
nu au funcţia sintactică în propoziţia în care au fost încadrate:
1. prin pădure este complementul circumstanţial al verbului au fugit
întrucât numai femeile din sat au fugit prin pădure, în timp ce Agripina a
ales poteca care urma şuvoiul Iablanicioarei, „o scară de bolovani şi
rădăcini";
2. turcii nu are funcţie sintactică pe lângă adverbul
predicativ negreşit; substantivul are rol de subiect al predicatului
se luaseră din propoziţia 7.
Rezultă deci că propoziţiile 4, 5, 6 şi 7 nu au fost delimitate corect.
Aceste propoziţii au, corect, următoarea alcătuire:
4. au fugit... prin pădure
5. fugise şi ea
6. negreşit
7. turcii... se luaseră după ele.
2.1. Analiza propriu-zisă a frazei începe cu identificarea propoziţiei
(propoziţiilor) principale, care nu au element joncţional subordonator şi
care, citite separat, au înţeles. Unele propoziţii principale, regente ale unor
propoziţii subiective, predicative, completive directe - în mod obişnuit - ale
unor propoziţii atributive şi circumstanţiale cu adverbe corelative în
regentă - de cele mai multe ori -citite fără aceste subordonate, nu cuprind o
comunicare completă. De aceea, singurul criteriu sigur pentru identificarea
propoziţiei principale este absenţa elementului joncţional subordonator.
Este adevărat că, uneori, şi raportul subordonator se poate realiza
prin juxtapunere (fără element joncţional), ca de pildă în frazele:
240
1. Ai carte, ai parte.
2. Vrei, nu vrei, te luăm cu noi.
3. Azi am întârziat: n-a sunat ceasul.
Aceste fraze echivalează cu:
1.Dacă ai carte1/, ai parte2/. (1. CŢ; PP.)
2.Chiar dacă vrei1/, chiar dacă nu vrei 2/, te luăm cu noi3./ (1. CV; 2.
CV; 3. PP.)
3.Azi am întârziat1/ fiindcă n-a sunat ceasul2/. (1. PP; 2. CZ)
Aceste cazuri sunt însă destul de rare şi intonaţia ne arată
că propoziţiile subliniate nu stau pe acelaşi plan cu propoziţia principală,
ele fiind propoziţii subordonate.
Un loc aparte între propoziţiile principale îl ocupă propoziţia
i n с i d e n t ă . Ea apare de obicei în frază pentru a indica intervenţia
unui personaj, predicatul ei fiind exprimat printr-un verb de declaraţie (a
spune, a zice, a întreba, a răspunde etc.). Ea este încadrată între virgule
sau linii de pauză:
- Rogu-te, mână mai tare, moş Luca, 1 /zic eu,2! să nu se mai uite
satul ca la urs la noi!3/ (I. Creangă)
2.2. Propoziţiile secundare se identifică prin prezenţa unui element
joncţional subordonator (excepţie, vezi 2.1) şi prin rolul lor sintactic faţă
de un cuvânt din propoziţia regentă.
Felul propoziţiei subordonate se stabileşte în funcţie de:
a) anumite c a r a c t e r i s t i c i ale elementului
r e g e n t , în cazul propoziţiilor subordonate subiectivă, predicativă,
atributivă, completivă directă şi completivă indirectă;
b) с o n ţ i n u t u 1 p r o p o z i ţ i e i s u b o r d o n a t e , în
cazul propoziţiilor circumstanţiale.
Astfel, pentru a identifica o propoziţie subiectivă, predicativă,
atributivă, completivă directă şi completivă indirectă ne vine în ajutor
tocmai cercetarea atentă a cuvântului determinat din propoziţia regentă,
întrucât aceste propoziţii sunt introduse în frază prin aceleaşi elemente
joncţionale:
Nu se ştia că plecăm la munte.
Adevărul este că plecăm la munte.
Mă bucură ştirea că plecăm la munte.
El nu ştia că plecăm la munte.
Noi nu suntem siguri că plecăm la munte.
În aceste fraze, propoziţia secundară, că plecăm la munte are, pe
rând, rolul de subiect, nume predicativ, atribut, complement direct şi
complement indirect, deoarece elementul regent este
diferit, având anumite particularităţi morfologice şi sintactice (verb
reflexiv impersonal, deci fără subiect; verb copulativ fără nume
predicativ; substantiv; verb tranzitiv fără complement direct;
respectiv adjectiv).
(Trăsăturile cele mai importante ale elementului regent al
acestor propoziţii sunt evidenţiate în schemele recapitulative, în
secţiunea Cuvântul determinat în propoziţia regentă).
Propoziţiile circumstanţiale (de loc, de timp, de mod, de cauză,
de scop, condiţionale, concesive şi consecutive) au o oarecare
independenţă faţă de regentele lor, în sensul că identificarea lor nu
este dependentă de anumite caracteristici, obligatorii, ale elementului
regent. Dovada este faptul că aceeaşi propoziţie regentă poate fi
determinată de propoziţii circumstanţiale diferite:
Plecăm unde ne-am propus.
Plecăm după ce obţinem bilete de tren.
Plecăm cum au plecat şi ceilalţi.
Plecăm, fiindcă a început vacanţa.
Plecăm ca să ne odihnim.
Plecăm, deşi nu e timp frumos.
Plecăm, dacă vine şi el cu noi.
Plecăm, încât rămâi singură.
În aceste fraze, verbul plecăm este complinit, în ordine, de o
propoziţie circumstanţială de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop,
concesivă, condiţională şi consecutivă.
Propoziţiile circumstanţiale pot fi legate de regentele lor atât
prin conjuncţii universale (că, să, ca să, dacă, de), cât şi prin
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale specializate (vezi 1.3.1). În
primul caz, înlocuirea conjuncţiei universale cu una specializată este
un criteriu sigur de verificare a circumstanţei pe care o exprimă
propoziţia respectivă:
Tremură atât de tare că (=fiindcă) a venit fără palton. = CZ
Tremură atât de tare că (= încât) ne-a speriat pe toţi. = CNS
Revenind la propoziţiile din fraza discutată la 1.5, ele sunt:
1. La urmă Agripina ştia = propoziţie principală (nu are
element joncţional subordonator);
2. că mai erau pe acasă şi alte gospodine = propoziţie
secundară completivă directă, subordonată faţă de propoziţia 1 (are
rol de complement direct al verbului tranzitiv fără complement direct
ştia);
3. care trebuie = propoziţie secundară atributivă, subordonată
242 faţă de propoziţia 2 (are rol de atribut al substantivului gospodine);
4. să fi fugit... prin pădure = propoziţie secundară subiectivă,
subordonată faţă de propoziţia 3 (are rol de subiect al verbului
impersonal trebuie);
5. cum fugise şi ea = propoziţie secundară circumstanţială de
mod, subordonată faţă de propoziţia 4;
6. şi... negreşit = propoziţie secundară completivă directă,
subordonată faţă de propoziţia 1 (are rol de complement direct al
verbului tranzitiv fără complement direct ştia), coordonată copulativă
prin şi cu propoziţia 2;
7. că turcii se luaseră după ele = propoziţia secundară
subiectivă, subordonată faţă de propoziţia 6 (are rol de subiect al
adverbului predicativ negreşit).
Prin simplificare, aceeaşi analiză se poate realiza prin folosirea
simbolurilor şi indicarea, în paranteză, a propoziţiei regente:
1. P.P. 5. CM (4)
2. CD (1) 6. CD (1)
3. AT (2) 7. SB (6)
4. SB (3)
2.3 Schema, care încheie analiza sintactică a unei fraze, reflectă
raporturile dintre propoziţii. În schemă propoziţiile sunt redate prin
numerele lor de ordine (însoţite de simbolul propoziţiei), aşezate pe
mai multe planuri:
- în planul întâi: propoziţiile principale;
- în planul al doilea: propoziţiile subordonate care determină
propoziţiile principale;
- în planul al treilea: propoziţiile subordonate care determină
pe cele din planul al doilea;
- în planul al patrulea: propoziţiile subordonate care
determină pe cele din planul al treilea
şi aşa mai departe.
Raportul de coordonare este marcat printr-o linie orizontală
(deasupra se notează conjuncţia, dedesubt se notează felul raportului
de coordonare: copulativă, adversativă, disjunctivă sau conclusivă; în
absenţa conjuncţiei se precizează că raportul de coordonare
copulativă se realizează prin juxtapunere).
Propoziţiile principale incidente sunt plasate în schemă la
acelaşi nivel cu celelalte propoziţii principale, dar fără să fie legate
 de acestea printr-o linie orizontală, simbolul raportului de coordonare. 3. a) Analizaţi fraza;
Raportul de subordonare este marcat prin linii verticale sau b) Identificaţi şi analizaţi sintactic şi morfologic verbele la
oblice care unesc subordonată cu regenta ei. moduri nepersonale;
Astfel schema frazei discutate se prezintă în felul următor: c) Construiţi două propoziţii în care ţară să îndeplinească,
pe rând, funcţia de complement direct şi, respectiv,
complement indirect în cazul dativ:
Îl urmăresc cu gândul de-a lungul veacurilor, îl văd cu
pieptul dezvălit în zloată şi-n bătălii, muncind ca să plătească
dările ţării, luptând ca să-şi apere pământul, căzând şi
ridicându-se iar, murind la şes şi renăscând în munţi, pururea
tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile ce-au dat să-l răpuie.
(Al. Vlahuţă)
4. a) Analizaţi fraza;
b) Transformaţi vorbirea directă în vorbire indirectă;
c) Găsiţi sinonimele cuvintelor frumos, iubire, falnic,
mândru:
Într-o ţară aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de glorios,
în mijlocul unui popor atât de deştept, cum să nu fie adevărată
religie iubirea de patrie, şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii
strămoşi de odinioară, mândru că poţi spune: „Sunt român!”
TEXTE PROPUSE PENTRU ANALIZĂ (Al. Vlahuţă)
1. a) Analizaţi fraza; 5. a) Analizaţi fraza;
b) Identificaţi şi analizaţi sintactic şi morfologic b) Identificaţi atributele şi arătaţi felul lor;
substantivele cu rol de atribut; b) Construiţi o frază cu aceeaşi schemă:
c) Precizaţi gradele de comparaţie ale adjectivelor din text: Codrule, Măria ta,
Aduşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici, în Lasă-mă sub poala ta,
urma celei mai vajnice lupte ce-au văzut timpurile vechi, am Că nimica n-oi strica
păstrat în sângele nostru vitejia acelor două popoare mari din Fără numa-o rămurea,
care ne tragem... (Al. Vlahuţă) Să-mi atârn armele-n ea.
2. a) Analizaţi fraza; (Eminescu, Literatură populară)
b) Analizaţi sintactic şi morfologic ultima propoziţie; 6. a) Analizaţi fraza;
c) Arătaţi cum s-au format cuvintele urmaş, biruitor, a b) Identificaţi atributele adjectivale şi pronominale;
răzbate, măreţ: c) Arătaţi cum s-au format cuvintele iscoditor, socoteală, a
... şi nu o dată, în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am arătat împărtăşi, simţire, ceva:
urmaşii vrednici şi ai legionarilor biruitori care-au vânzolit lumea Cât despre mine, lungit, cum stăteam în fundul cel mai
ş-au abătut codrii ca să răzbată în cetatea lui Decebal, şi ai adânc al peşterii mele, fără teamă de priviri iscoditoare, îmi
uriaşilor învinşi, care, nemaiputându-se apăra, şi-au dat o făceam socoteală cum aş putea împărtăşi posterităţii depărtate
moarte aşa de măreaţă şi tragică în flăcările Sarmizegetusei. deosebitele simţiri, pe care le încearcă cineva, când e aruncat
(Al. Vlahuţă) de viu şi fără păcate, în gurile de flăcări ale Tartarului! (C.
Hogaş)
244
 7. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic textul subliniat;
c) Construiţi trei propoziţii în care univers să fie, pe rând,
subiect, complement indirect în cazul dativ şi
complement direct:
De la o vreme, musca îşi schimbă planul de atac şi
începu să bată părţile mai slabe ale citadelei, ca şi cum adică
Pisicuţa n-ar fi avut nici picioare, nici coadă, nici dinţi şi, mai cu
seamă, darul nepreţuit de a-şi scutura cu atâta putere pielea
spetelor sale, încât geniul strategic al tuturor muştelor
universului, la un loc, ar fi rămas neputincios faţă de
cutremurul prăpăditor al spinării şi al coastelor ei. (C. Hogaş)
8. a) Analizaţi fraza;
b) Identificaţi atributele adjectivale şi arătaţi prin ce sunt
exprimate;
c) Explicaţi cum s-au format cuvintele descărcare,
zguduitor, îndrăzneţ:
Fierbeau văzduhurile şi cerurile clocoteau sub
descărcările zguduitoare ale tunetelor, şi pământul înfricoşat
se cutremura nemernic, sub ropotul de trăsnete care cădeau
asurzitoare prin întuneric, ca nişte imense boambe de flăcări,
şi spulberau, ca şi cum ai sufla într-un scop de ţărână, frunţile
de stânci îndrăzneţe ale celor mai semeţi dintre munţii săi. (C.
Hogaş)
9. a) Analizaţi fraza;
b) Identificaţi locuţiunile adverbiale şi arătaţi funcţia lor
sintactică;
c) Construiţi trei fraze în care pronumele relativ care să
fie, pe rând, în propoziţia pe care o introduce, atribut
pronominal genitival, complement direct şi complement
indirect:
Vezi! de aceea, mătrăguna
A-nvăţat un brusture
Să le spuie-n faţă una
Care să le usture. (G. Topârceanu)
10. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
subiect;
c) Transformaţi (contrageţi) propoziţia circumstanţială de
timp în complement circumstanţial de timp:
În sfârşit[...] toată noaptea cea dinainte de plecare, până
s-au revărsat zorile, m-am frământat cu gândul, feliu şi chip,
246 cum aş putea îndupleca pe mama să mă deie mai bine la
mănăstire. (I. Creangă)
11. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic textul subliniat;
c) Alcătuiţi familia cuvântului a învăţa:
Şi doar mă sileam şi eu, într-o părere, s-o fac a înţelege
pe mama că pot să mă îmbolnăvesc de dorul ei... şi să mor
printre streini! că văru-mieu Ion Mogorogea, Gheorghe
Trăsnea, Nică Oşlobanu şi alţii s-au lăsat de învăţat şi despre
asta, tot mănâncă pâne pe lângă părinţii lor. (I. Creangă)
12. a) Analizaţi fraza;
b) Identificaţi adverbele şi locuţiunile adverbiale şi arătaţi
funcţia lor sintactică;
c) Alcătuiţi familia cuvântului tânăr.
Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi întinereşti. (Nicolae Labiş)
13. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
atribut;
c) Identificaţi cuvintele folosite cu sens figurat:
S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la vadurile
lablanicioarei şi ar fi secat şuvoiul dintr-o sorbire, dar mai avea
atâta minte să cugete că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi
prăpădit şi osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos.
(Gala Gaiaction)
14. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
c) Arătaţi care cuvinte din text au omonime:
Mi se pare că la Curtea-ţi nu se ştie ce se cade
Unui sol trămis de craiul, unui sol imperial. (Al. Davila)
15. a) Analizaţi fraza;
b) Construiţi o frază cu aceeaşi schemă;
c) Identificaţi arhaismele din text:
 De-o vrea pace, pace fie; iar de-o vrea război, să-i spui
C-am aflat la el ducaturi, ţări mănoase, scumpe scule,
Şi ca-n ţara mea străbună, mai sunt Gheorghiţe destule.
(Al. Davila)
16. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic textul subliniat;
c) Construiţi cinci fraze în care dacă să introducă,
succesiv, o propoziţie subordonată subiectivă,
predicativă, completivă indirectă, atributivă şi
condiţională:
Dacă mor de fier sau pară, chiar ei nu o ştiu, dar mor;
Şi, murind, sărută sânul ţării mume, căci îi doare
Plânsul ei bătrân ре-obrajii înc-a unui fiu ce-i moare!
(Al. Davila)
17. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic textul subliniat;
c) Alcătuiţi familia cuvântului mână:
Pârcălabe, vreau poporul meu să fie înştiinţat
De unirea şi-nrudirea care-aici s-au încheiat
Ca să pomenească ţara, ea pe-o zi de praznic mare,
Ziua când din letopiseţ şi-a şters anii de-nchinare,
Iar eu m-aş ruga la Domnul şi-i voi mulţumi smerit,
Că de mâna ucigasă-n astă noapte m-a ferit. (Al. Davila)
18. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
c) Găsiţi trei cuvinte de legătură sinonime cu căci:
Nu mă înşel, căci dacă mazurii mei vor răcni numai o dată,
cu străşnicie, în limba lor, vor veni toţi ceilalţi şi vă vor pune pe
toţi cu feţele la pământ. (M. Sadoveanu)
19. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic predicatele din text;
c) Găsiţi sinonimele cuvintelor val, roadă, muncă:
Să curgă val de lacrimi şi sângele ca râul,
Ce roadă vor aduce când munca nu le-ajută?
(V. Voiculescu)
20. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
atribut;
c) Conjugaţi verbul a crea la modul indicativ, timpul
prezent:
La ţărmul Muncii, stă Omul şi-ancorează,
Căci cea mai veche Taină şi Lege de pe Lume
E munca ce urzeşte, înalţă şi creează. (V. Voiculescu)
248 21. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
atribut;
c) Alcătuiţi familiile cuvintelor copil şi român:
Ne-ai vrăjit copilăria şi bunicii şi părinţii,
Tot ce e simţire naltă, caldă, suflet românesc,
Ai vibrat pâna-n zenitul unde aştrii se-ntâlnesc. (Victor Eftimiu)
22. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi cuvintele cu rol de subiect;
c) Construiţi o frază cu aceeaşi schemă:
Noi n-am lunecat peste nimeni
În tulbure-al gloriei ceas,
Stă frunza în codri ciulită
Să dea, de-i primejdie, glas. (Ana Blandiana)
23. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic adverbele şi
locuţiunile adverbiale;
c) Alcătuiţi familiile cuvintelor drum şi pădure:
Lumina-i bună acum ca apa de izvor
Şi nu e greu s-ajungi la neamuri
De departe, să trimiţi din vreme veste
Că eşti pus pe drum şi vei ajunge
Prin păduri degrabă. (loan Alexandru)
24. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic ultima propoziţie;
c) Arătaţi cum s-au format cuvintele ceva, pesemne, a
destăinui, putere, aplicare:
Vru să spună ceva, pesemne să destăinuie acea idee care îi
copleşise în clipele acelea sufletul, dar avu puterea s-o păstreze
numai pentru el tocmai pentru ca s-o poată pesemne pune în
aplicare şi să rămână secretul lui. (Marin Preda)
25. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
c) Transformaţi (contrageţi) ultima propoziţie în parte de
propoziţie:
 Nu uitaţi că sunt şi eu sergent, dom' sublocotenent, zise
artileristul cu acea expresie ca de petrecere, care atrăsese
atenţia tuturor de când venise (Marin Preda)
26. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic predicatele din text;
c) Alcătuiţi familia lexicală a verbului a lega:
Şi una e să mori la datorie, când te izbeşte un glonţ ori o
schijă, şi alta e să fii legat de un stâlp şi să te execute plutonul
de execuţie. (Marin Preda)
27. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic prima propoziţie;
c) Construiţi trei propoziţii în care verbul a judeca să fie
folosit la diatezele activă, reflexivă şi pasivă:
Asta nu e important, a răspuns colonelul german,
urmează să declaraţi la cercetări de ce, fapt e că l-aţi omorât şi
trebuie să fiţi judecaţi cu toţii, toată bateria. (Marin Preda)
28. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
c) Transformaţi (contrageţi) propoziţiile secundare în părţi
de propoziţie:
Am încredere, dom', colonel, i-am răspuns eu, îmi dau
seama că ne-aţi salvat viaţa, dar nu ştiu ce s-a întâmplat cu
pistolarul. (Marin Preda)
29. a) Analizaţi fraza;.
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
atribut;
c) Construiţi o frază în care pronumele relativ ceea ce să
aibă funcţie de subiect în propoziţia pe care o introduce:
Vrură să salute, dar palidul ofiţer le făcu un semn de
nerăbdare şi le spuse ceea ce comandantul său îi spusese iui,
trecând însă sub tăcere amănuntul că erau atât de vulnerabili
cum îi atrăsese atenţia colonelul. (Marin Preda)
30. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
c) Găsiţi două locuţiuni conjuncţionale sinonime cu ca şi
când:
Nimeni nu-l văzuse certând sau înjurând vreun tunar, dar
nici glumind cu ei şi se purta ca şi când tunul ar fi fost o
vieţuitoare supranaturală, în jurul căreia nu te poţi hlizi ca un
prost sau sta cu cracile în sus şi fumând cu nepăsare. (Marin
Preda)
250 31. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic textul subliniat;
c) Găsiţi antonimele cuvintelor bine, a apropia, greu:
- Băieţi, zise caporalul Ana, ochiţi bine şi fără frică, nu
trageţi fără rost, că dacă îl lăsăm să se apropie, o să fie mai
greu. (Marin Preda)
32. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
b) Găsiţi omonimele cuvintelor din ultima propoziţie:
Nu loviră pe nimeni, dar sub protecţia lor atacanţii
îndepărtaţi începuseră să facă salturi lungi trăgând şi ei din
mers şi făcând un zgomot de luptă care paraliză pentru câteva
clipe întreaga baterie. (Marin Preda)
33. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de
atribut;
c) Înlocuiţi substantivele din text cu sinonime:
Aceste pârâituri creau impresia că poziţia artileriştilor e
asaltată din toate părţile de un inamic numeros şi că sfârşitul
lor se apropia. (Marin Preda)
34. a) Analizaţi fraza;
b) Înlocuiţi conjuncţia deşi cu trei locuţiuni conjuncţionale
sinonime;
c) Găsiţi omonimele cuvintelor din text:
Dar poate că pistolarii, deşi văzuseră că erau aproape de
ea, nu putuseră totuşi să-şi mai continue salturile lor lungi?
(Marin Preda)
35. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele relative din
text;
c) Găsiţi sinonimele cuvintelor subliniate:
Pe el nu-l speriaseră exploziile, se uitase şi văzuse din
care parte veneau acei atacanţi care ţineau bateria sub focul
pistoalelor, împiedicându-i pe tunari să se ridice o secundă
pentru a arunca la rândul lor cu grenade în cei care îi asaltau.
(Marin Preda)
 36. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele cu rol de atribut;
252
c) Construiţi patru propoziţii în care recoltă să
îndeplinească, pe rând, funcţiile de subiect, nume
predicativ, atribut substantival genitival şi complement
direct:
De la holdele din Bărăgan,
Cu spicul greu atârnând sus
În vârful înaltelor lănci
Pierdute cândva de oastea lui Darius, CHEIA EXERCIŢIILOR
Am ştiut că tot ce ne calcă pământul
Devine paşnică recoltă. (Marin Sorescu)
37. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic pronumele din text;
c) Găsiţi cinci conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale
sinonime cu căci:
Nu cerem nimăniu nimic, însă oricine dacă el
vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi o avem la masă,
căci he-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.
(Nichita Stănescu)
38. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi morfologic cuvintele cu rol de complement;
c) Construiţi o frază cu aceeaşi schemă:
Cei din faţă simţiră că i-au pierdut şi grăbiră în trap până la
un colţ al malului de unde începea o pădure de plopi pe o limbă
de pământ îngustă. (Fănuş Neagu)
39. a) Analizaţi fraza;
b) Analizaţi sintactic şi morfologic ultima propoziţie;
c) Găsiţi sinonime cuvintelor a însoţi şi albie:
Ceilalţi îl însoţiră pe Şuşteru până la locul unde albia râului
se vedea întinzându-se drept înainte - o dâră de cretă ce nu se
mai isprăvea nicăieri, (Fănuş Neagu)
40. a) Analizaţi fraza;
b) Analiza sintactică şi morfologică a textului subliniat;
c) Transformaţi în propoziţii corespunzătoare
complementele exprimate prin verbe la moduri
nepersonale:
Şi aducându-şi aminte de o vorbă auzită de maimulte ori de
la tat-său: „de banul nemuncit nici praful nu s-alege înainte de
a aţipi în căruţă îşi zice că el chiar de nu l-ar întreba nimeni,
dacă i s-ar întâmpla să găsească o pungă cu bani, ar duce-o la
primărie la domnul şef de jandarmi. (I.AI. Brătescu-Voineşti)
 Lu / mi / nii / să / ne-a / jun / gă.
cv cv cvs cv cs v cvc cv

F O N E T I C A Exerciţiul 3
254
a - e - ro - port
1 2 3
1. două vocale în hiat se despart;
2. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
consoanei;
Exerciţiul 1
3. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
agent (5 litere - 5 sunete), aspru (5 litere - 5 sunete), bucium (6 litere - consoanei.
6 sunete), cărţi (5 litere - 5 sunete; ultimul sunet este vocala / ba - ca - la - u - re - at
nesilabică), cinci (5 litere - 4 sunete), chenar (6 litere -5 sunete), 1 2 3 4 5
deputaţi (8 litere - 8 sunete; ultimul sunet este vocala i nesilabică),
examen (6 litere - 7 sunete), exterior (8 litere - 9 sunete), farmec (6 1. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
litere - 6 sunete), geantă (6 litere - 5 sunete), generai (7 litere - 7 consoanei;
sunete), gheaţă (6 litere - 5 sunete), ghem (4 litere - 3 sunete), ghimpe 2. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
(6 litere - 5 sunete), hanorac (7 litere - 7 sunete), invincibil (10 litere -
10 sunete), însuţi (6 litere - 6 sunete; ultimul sunet este vocala i consoanei;
nesilabică), meci (4 litere - 3 sunete), ochelari (8 litere - 7 sunete; 3. două vocale în hiat se despart;
ultimul sunet este vocala i nesilabică), senatori (8 litere - 8 sunete; 4. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
ultimul sunet este vocala i nesilabică), tinichigiu (10 litere - 9 sunete),
vechi (5 litere - 3 sunete). consoanei;
5. două vocale în hiat ce despart.
con - tra - ar - gu - ment
Exerciţiul 2 1 2 3 4
1. în cazul unui grup de trei consoane între vocale despărţirea se
La / stea / ua / ca / re-a / ră / să / rit
face între prima şi a doua consoană a grupului;
cv ccsv sv cv cs v cv cv cvc 2. în cazul cuvintelor derivate şi compuse se ţine seama de
E-o / ca / le-a / tât / de / lun / gă structura cuvântului;
sv cv cs v cvc cv cvc cv 3. în cazul unui grup de două consoane între vocale despărţirea
Că / mii / de / ani / i-au / tre / bu / it se face între cele două consoane;
4. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
cv cvs cv Vcvn svs ccv cv vc consoanei.
e - lec - tro - teh - ni - că
1 2 3 4 5
 1. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în
faţa consoanei;
2. în cazul unui grup de două consoane între vocale despărţirea
2. în cazul unui grup de trei consoane între vocale, despărţirea se face între cele două consoane;
se face între prima şi a doua consoană a grupului;
3. în cazul cuvintelor derivate şi compuse se ţine seama de 3. două vocale în hiat se despart.
structura cuvântului (electrotehnică este cuvânt compus); par - tid
4. în cazul unui grup de două consoane între vocale despărţirea 256 1
se face între cele două consoane. 1. în cazul unui grup de două consoane între vocale despărţirea se
face între cele două consoane.
5. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în
faţa consoanei; con - trar
l
as -tru 1. în cazul unui grup de trei consoane între vocale despărţirea se
l face între prima şi a doua consoană a grupului.
1. în cazul unui grup de trei consoane între vocale despărţirea ma - es - tru
se face între prima şi a doua consoană a grupului;
1 2
ac - tu - al
1 2 1. două vocale în hiat se despart;
2. în cazul unui grup de trei consoane între vocale despărţirea
1. în cazul unui grup de două consoane între vocale despărţirea se face între prima şi a doua consoană a grupului.
se face între cele două consoane;
sim - plu
2. două vocale în hiat se despart. 1
na - ţi - u -ne 1. în cazul unui grup de trei consoane între vocale despărţirea
1 2 3 se face între prima şi a doua consoană a grupului.
1. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa ling - vis - ti - că
consoanei; l 2 3
2. două vocale în hiat se despart; l. în cazul grupului de trei consoane ngv între vocale
despărţirea se face între a două şi a treia consoană a grupului;
3. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa
consoanei. 2. în cazul unui grup de două consoane între vocale
despărţirea se face între cele două consoane;
Exercitliul 4 3. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face
a - fec - tu - os înaintea consoanei.
1 2 3 in - o - pe - rant
1. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa 1 2 3
consoanei; 1. În cazul unui cuvânt format prin derivare sau compunere
(inoperant este cuvânt derivat) despărţirea ţine seama de structura
cuvântului;
 2. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa V O C A B U L A R U L
consoanei;
3. în cazul unei consoane între vocale despărţirea se face în faţa STRUCTURA VOCABULARULUI
consoanei. Exerciţiul 1
Exerciţiul 5 arhaismele (subliniate cu o linie): agă, aliotman, butcă, caimacan,
Sunt corecte următoarele accentuări: ciubucciu, dardă, dijmă, gealat, giubea, hatman, husar, ienicer,
intim / intim/ (ambele pronunţări sunt considerate corecte), unic, mahmudea, mameluc, musaip, nefer, postelnic, sâneaţă, spahiu, vizir.
fenomen, diplomă, epocă. regionalisme (subliniate cu două linii): cioareci, ciubotă, clop,
Exerciţiul 5 cucuruz, curechi, dolman, fain, foraibar, glod, goz, ilău, leică, lobdă,
Sunt corecte următoarele accentuări: lubeniţă, musai, pălan, piparcă, raclă, ţinţirim.
íntim / intím/ (ambele pronunţări sunt considerate corecte), únic, neologismele (subliniate cu linie întreruptă): absurd, activ, baril,
biofizică, cascadă, complex, descriptiv, emerit, eolian, hibernare,
fenomén, díplomă, épocă. imanent, lapidar, metropolă, nectar, piscină, regulament.
Exerciţiul 2
caftan = manta; firman = decret; iatagan = sabie; iminei = pantofi;
jalbă = reclamaţie; pehlivan = acrobat; peşcheş = cadou; polcovnic =
colonel; sâneaţă = puşcă; ucaz = ordin.

ÎMBOGĂŢIREA VOCABULARULU

Exerciţiul 1

a îmboboci, a încuraja, a înfiora, a înflori, a îngălbeni, a înnopta, a

înnoda, a împărţi, a împodobi, a înroşi.

258
Exerciţiul 2 a culege, culegător, cules, a reculege, reculegere;
a descalifica, a descentra, a descompune, a descumpăni, a a cunoaşte, cunoaştere, cunoscut, cunoscător, a recunoaşte,
dezgropa, a dezminţi, a dezorganiza, a despăgubi, a dezrobi, a recunoaştere, cunoştinţă, recunoştinţă, necunoscător;
dezumfla. a lega, legătură, nelegat, legăturică, a dezlega, dezlegare;
260 rădăcină, rădăcinos, rădăcinuţă, a înrădăcina, înrădăcinat, a
Exerciţiul 3 dezrădăcina, dezrădăcinare, dezrădăcinat;
blândeţe, fierar, frumuseţe, limpezime, mulţime, oţelar, răutate, rece, a răci, răceală, răcitură, răcoare, a răcori, răcitor, răcorit,
scriitor, seninătate, străinătate, strungar, şcolărime, tinereţe (tinerime), răcire;
topitor, vânzător. zi, zi-muncă, ziulică, zilişoară, zilnic, zilier.

Exerciţiul 4
amarnic, castaniu, ceţos, cenuşiu, darnic, molatic,
muncitoresc, paşnic, pământesc, pământiu, pământos, primăvăratic, CUVINTE MONOSEMANTICE ŞI
ploios, singuratic, spătos, şcolăresc, zilnic.
POLISEMANTICE
Exerciţiul 5
El are un scris frumos. (adj.) El scrie frumos. (adv.)
Exerciţiul 1
Concurentul a dat un răspuns inteligent. (adj.) Ea a răspuns a) a îndrepta,în sus;
inteligent. (adv.) b) a creşte, a se scumpi;
Păstrăvii trăiesc în apa repede de munte. (adj.) El a răspuns a) a se scula de jos, părăsind poziţia „de aşezat sau culcat =
repede. (adv.) sens de bază;
c) a face să se audă, să răsune cu putere;
Exerciţiul 6 d) a construi, a clădi.
Dimineaţa e răcoare. Noi învăţăm ziua. Noaptea ne odihnim.
Lunea avem educaţie fizică. Vara elevii merg în tabără la mare. Exerciţiul 2
Copitele cailor calcă (bătătoresc), iarba.
Exerciţiul 7 De supărare nu-i calcă (trece) nimeni pragul.
Derivare = D; compunere = C; schimbarea valorii gramaticale = Gospodina calcă (netezeşte) rufele uscate.
SVG: apus (SVG), arhicunoscut (D), ascuţitoare (D), băieţel (D), bănuţ
(D), binevoi (C), bolboroseală (D), brumăriu (D), cumsecade (C), Exerciţiul 3
douăzeci (C), durere (D), fiecare (C), fiindcă (C), fiinţă (D), a Pâinea se taie mai uşor cu un cuţit ascuţit.
îngălbeni (D), învăţătură (D), legătură (D), a limpezi (D), muncitor Locomotiva a scos un şuier ascuţit.
(D), oarecum (C), răsărit (SVG), răuvoitor (C), râuleţ (D), scurtătură Fratele meu este mai dezvoltat decât cei de vârsta lui.
(D). Obiectivul nostru este să devenim o ţară dezvoltată.
Duminică am vizitat galeria de pictură a muzeului.
Exerciţiul 8 Minerii au coborât în galerie.
a bate, bătătură, bătător, bătaie, a răzbate, a străbate; Elevii au urmărit cu interes experienţa din laborator.
a crea, creator, creare, a recrea, recreat;
 Interesul nostru este să învăţăm cât mai bine.
Oltul este cel mai mare râu interior din ţara noastră.
Acasă avem un interior plăcut.
Luna străluceşte pe cer.
În această lună este mai frig.
Noi ne pregătim din timp pentru olimpiadele şcolare.
Bunica a pregătit pentru noi multe bunătăţi.
Câinele tău este cam slab.
Adversarii noştri au dat la concurs răspunsuri slabe.
Plumbul se topeştela 327,5°C.
El а topit banii în câteva zile.
Fratele meu а fost transferat în altă întreprindere.
Căldura se transferă de la un corp la altul.
Exerciţiul 4
În cădere şi-a fracturat o coastă.
Drumul de coastă urca şerpuind.
Pisicuţa s-a dezlegat din pripon.
În timpul liber dezleg careuri de cuvinte încrucişate.
Benzina se evaporă foarte repede.
Speranţele noastre s-au evaporat când echipa adversă a marcat al
doilea gol.
Ea a îndoit scrisoarea şi a introdus-o în plic.
Mă îndoiesc că se va ţine de cuvânt.
În timpul războiului au murit milioane de oameni nevinovaţi.
Mircea moare după matematică.
Noi ne-am născut în România.
Nici o invenţie nu se naşte din senin.
Vecinul meu a pescuit un somn de două kilograme.
El a pescuit stafidele din cozonac.
Soarele răsare vara foarte devreme,.
Deodată în faţa maşinii a răsărit un pieton neatent.
Tata se săpuneşte înainte de a se rade.
Părinţii m-au săpunit pentru isprava făcută.
Când plouă, apa râului este tulbure.
Din cauza temperaturii avea o privire tulbure.
Exerciţiul 5
Se rezolvă cu ajutorul dicţionarului.
SINONIMELE
Exerciţiul 1
262 Se rezolvă cu ajutorul dicţionarului.
Exerciţiul 2
Un ceas este făcut (alcătuit) din sute de piese. Etc.
Exerciţiul 3
În România sunt (există) numeroase rezervaţii naturale.
Şcoala noastră este (se află) în centru.
După-masă voi fi (mă voi găsi) pe stadion.
El este (provine) din Cluj-Napoca.
Cât a fost (a costat) cartea?
Dacă a întârziat a fost (s-a întâmplat) pentru că a greşit drumul.
Cât voi fi (voi trăi), n-o voi uita pe învăţătoarea mea.
Exerciţiul 4
Şi ridicând a doua oară sabia, urlă atât de îngrozitor, încât
mazurii, speriaţi, traseră frâiele şi năvăliră pe poartă.
Exerciţiul 5
a) artă, măiestrie, virtuozitate, meşteşug;
pricepere, iscusinţă, îndemânare, dibăcie, ingeniozitate,
abilitate, talent;
tocmeală, târguială, învoială;
toropeală, amorţeală, somnolenţă, moleşeală;
margine, hotar, frontieră, graniţă, extremitate, limită;
marinar, matelor, matroz, corăbier, vaporean.
b) a amâna, a încetini, a tărăgăna, a lungi, a temporiza, a
tergiversa, a trena;
a duce, a deplasa, a transporta, a căra, a purta;
a modifica, a transfigura, a înnoi, a preface, a schimba,
a transforma;
a încuviinţa, a aproba, a consfinţi, a îngădui, a permite;
a construi, a edifica, a ridica, a clădi, a înălţa;
a face, a alcătui.
 OMONIMELE
Exerciţiul 1
1. a) poartă, verb, „duce dintr-un loc în altul” şi poartă, subst.
„deschidere amenajată într-un zid sau gard”; 264
b) război, subst., „luptă, conflict armat” şi război, subst.,
„unealtă casnică de ţesut”;
c) bancă, subst., „scaun lung pentru două sau mai multe
persoane” şi bancă, subst., „instituţie financiară care
efectuează operaţii de plată şi de credit”;
Exerciţiul 2
a) vie, adj., să vie, verb şi vie, subst.;
b) lege, subst. şi să lege, verb;
Exerciţiul 3
Avea o constituţie robustă. Orice republică are o constituţie.
El a bătut un cui în perete. Cui îi trebuie această carte?
Tata s-a ras cu o lamă nouă. Lama este un animal ierbivor din
America de Sud.
Faţă de duşmanii ţării ne purtăm fără milă. O milă marină are
1852 m.
Reprezentanta ţării noastre a obţinut la sol medalia de aur. Sol
este o notă muzicală.
Bunica a tors lâna. Orice gimnast sau înotător are un tors
armonios.
Scamatorii apelează întotdeauna la un truc. Vagonul de tramvai
silenţios este montat pe un truc de tip nou.
Pentru transmiterea mesajelor urgente se folosesc unde radio.
Unde locuieşti?
ANTONIMELE
Exerciţiul 1
Un strung complex efectuează mai multe operaţii decât unul
simplu.
O metodă simplă de calcul este preferabilă uneia
complicate. Traseul de creastă e dificil, în timp ce drumul prin
pădure e uşor.
4 e divizibil, în timp ce 3 e indivizibil.
La munte este timp nefavorabil, dar pe litoral timpul este favorabil
pentru plajă.
Obstacolul este vizibil de la mare distanţă, dar în caz de ceaţă
devine invizibil.
În camerele de locuit avem geamuri transparente, iar în baie geam
mat.
În zona ecuatorială plouă mereu, dar niciodată nu ninge.
Deşi are prieteni pretutindeni, nicăieri nu se simte mai bine ca
acasă.
Prefer un prieten sincer unui om prefăcut.
Exerciţiul 2
a) bunătatea, răutatea;
b) bogat, sărac; prost, deştept; nerod, de spirit; tânăr, bătrân;
PARONIMELE
Exerciţiul 1
a) originar; b) original; c) familiale; d) familiar; e) complimente;
f) complementul.
Exerciţiul 2
Comisia arbitrală i-a dat dreptate.
Hotărârea lor a fost arbitrară.
Am căutat în atlas continentul Australia.
Bluza ei este din atlaz.
Între cele două fenomene există un raport cauzal.
Fiecare prepoziţie are un regim cazual.
O companie de pompieri a stins incendiul în câteva minute.
Campania agricolă de toamnă a fost fructuoasă.
Aranjamentul floral a fost de mare efect.
Pentru trasarea liniilor curbe ne folosim de un florar.
 Examenul s-a desfăşurat oral.
În fiecare zi avem un orar echilibrat.
Al doilea şi a doua sunt numerale ordinale.
Ieri am studiat fracţiile ordinare. MORFOLOGIA
Cu locuţiunea conjuncţională până să se poate exprima numai
raportul temporal.
În timpul verii eu locuiesc temporar la bunici.
 SUBSTANTIVUL

Exerciţiul 1
a) codrii - subst. com., simplu; masc., pl., N., art. cu art. hot. -i, sub.;
ca o mână - subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. nehot. o, Ac,
precedat de adv. de comp. ca, atr. subst. prep.;
de vreascuri - subst. com., simplu, n., pl., neart., Ac, precedat de prep.
simplă de, atr. subst. prep.;
de usturime - subst. com., simplu, fem., sg., neart., Ac, precedai de
prep. simplă de, c.c. cz.;
sub văpaia - subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. hot. -a, Ac.,
precedat de prep. simplă sub, c.c.l.;
incendiului - subst. com., simplu, n., sg., art. cu art. hot. -lui, G., atr.
subst. gen.
b) luna - subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. hot. -a, N., sub.;
prin vârfuri - subst. com., simplu, n., pl., neart., Ac., precedat de prep.
simplă prin, c.c.l . ;
de brad - subst. com., simplu, masc., sg., neart., Ac., precedat de prep.
simplă de, atr. subst. prep.;
falanga - subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. hot. -a,
N., sub.;

266
 al serii - subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. gen. (pos.);
al şi art. hot. -i, G., atr. subst. gen.;
vânt - subst. com., simplu, n., sg., neart., Ac., c.d.;
teiul - subst. com., simplu, masc., sg., art. cu art. hot. -l, N., sub.;
creanga - subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. hot. -a
Ac., c.d.
268
Exerciţiul 2
În spatele unei grădini se află casa mea. Gardul grădinii este
din lemn.
În strălucirea unei scântei este lumină. Strălucirea scânteii te
orbeşte.
În apa unei mări se află mult peşte. Valurile mării se izbesc de
ţărm.
Exerciţiul 3
Răspunsul elevului (atr. subst. gen.) a fost prompt. I-am dat
elevului (c.i.) o carte. Cartea aceasta este a elevului (nume pred.).
ARTICOLUL
Exerciliid 1
a) cartea - subst. art. cu art. hot. enclitic -a, fem., sg., N.;
lui Radu - subst. art. cu art. hot. proclitic lui., masc., sg., G.;
b) o carte .- subst. art. cu art. nehot. o, fem., sg., Ac;
lui Radu - subst. art. cu art. hot. proclitic lui, masc., sg., D.;
c) copiilor - subst. art. cu art. hot. enclitic -lor, masc., pl., D.;
o poveste - subst. art. cu art. nehot. o, fem., sg., Ac.;
d) petalele - subst. art. cu art. hot. enclitic -le, fem., pl., N.;
florilor - subst. art. cu art. hot; enclitic -lor, fem., pl., G.;
(la) căderea- subst. art. cu art. hot. enclitic -a, fem., sg., Ac.;
nopţii - subst. art. cu art. hot. enclitic -/, fem., sg., G;
e) fetelor - subst. art. cu art. hot. enclitic -lor, fem., pl., V.
Exerciţiul 2
a) Un fluture şi o albină zburau deasupra unei flori şi а unor copaci.
b) Admir holdele aurii ale câmpiilor, brazii trufaşi ai munţilor, albastrul
pur al cerului, privirea senină a copiilor. Toate sunt marea frumuseţe a
ţării mele.
c) Crestele celor mai înalţi munţi erau acoperiţi de zăpadă.
Celui mai bun atlet şi celor mai bune atlete li s-au acordat medalii.
Exerciţiul 3
a) al - art. pos. (gen.), masc., sg., însoţeşte un pron. pos.;
a-l – a – prep. simplă, însoţeşte un verb la modul inf. (a aştepta);
-l- pron. pers., pers. a III-a, masc., sg., Ac., f. neacc.;
b) a- art. pos. (gen.), fem., sg., însoţeşte un pron. pos.;
a- prep. simplă, însoţeşte un verb la modul inf. (a citi);
c) ai - art. pos. (gen.), masc., pl., însoţeşte un pron. pos.;
a-i -a- prep. simplă, însoţeşte un verb la modul inf. (a cumpăra);
-i - pron. pers., pers. a III-a, sg., D., f. neacc.;
d) cea – art. dem. (adj.), fem., sg., N. (însoţeşte un adjectiv);
ce-a – ce– pron. rel., Ac.;
-a - verbul auxiliar a avea cu care se formează timpul perfectul compus
(a întrebat).
e) ce-l - ce- pron. interog., N.,;
-l – pron. pers., pers. a III-a, sg., masc., Ac., f. neacc.;
cel - art. dem. (adj.), masc., sg., Ac. (însoţeşte un adjectiv);
f) ce-i - ce- pron. interog., Ac.;
-i – pron. pers., pers. a III-a, sg., masc. D., f. neacc.;
cei - art. dem. (adj.), masc., pl., N. (substantivizează participiul
plecaţi).
ADJECTIVUL
Exerciţiul 1
- gradul pozitiv: bătrân, harnic, sperios, senin, vioi;
- gradul comparativ de superioritate: mai bătrân, mai harnic, mai
sperios, mai senin, mai vioi;
 - gradul comparativ de egalitate: tot aşa de (la fel de) bătrân, tot
aşa de (la fel de) harnic, tot aşa de (la fel de) sperios, tot aşa de (la fel
de) senin, tot aşa de (la fel de) vioi; 270
- gradul comparativ de inferioritate: mai puţin bătrân, mai puţin
harnic, mai puţin sperios, mai puţin senin, mai puţin vioi; 270
- gradul superlativ relativ: cel mai bătrân, cel mai harnic, cel
mai sperios, cel mai senin, cel mai vioi sau cel mai puţin bătrân, cel mai
puţin harnic, cel mai puţin sperios, cel mai puţin senin, cel mai puţin
vioi;
- gradul superlativ absolut: foarte (tare, prea) bătrân, foarte
(tare, prea) harnic, foarte (tare, prea) sperios, foarte (tare, prea) senin,
foarte (tare, prea) vioi.
Exerciţiul 2
a) rece - adj. var., o term., n., sg., N., gr. poz.;
sfânt = adj. var., două term., masc., sg., N., gr. poz.;"
c) măreţ = adj. var, două term., masc., sg., N., gr. poz.;
bogat = adj. var., două term., n., sg., Ac., gr. poz.;
nalt - măreţ = adj. var., două term., masc., sg., Ac., gr. poz,;
înarmaţi = adj. (provenit din participiu), var., două term., masc., pl.,
Ac., gr. poz.;
c) grozav de prăvălatică = adj. var., două term., fem., sg., N., gr. sup.
abs.;
ţăpure = adj. var., două term., fem., pl., Ac., gr. poz.;
Exerciţiul 3
imensă = adj. var., două term., fern., sg., Ac., nu are grade de
comparaţie;
colosale - adj. var., două term., fern., pl., N., nu are grade de
comparaţie;
nevăzute = adj. (provenit din participiu), var., două term., pl., N.,
nu are grade de comparaţie;
mistuitor = adj. var., două term., n., sg., Ac., gr. poz.;
Exerciţiul 4
roşietici = epitet, sugerează culoarea norilor după răsăritul
soarelui;
neclintit = epitet, sugerează încremenirea naturii în miezul
zilei toride de vară;
şters - epitet, sugerează lipsa contururilor din cauza
distanţelor;
alb - epitet, sugerează strălucirea soarelui;
topită = epitet cu valoare metaforică, sugerează atât strălucirea soarelui,
cât şi căldura metalului incandescent.
Exerciţiul 5
Adjectivele cu funcţie stilistică de epitet sunt: largi, imense,
vijelioase.
Lectura cărţilor ne deschide orizonturi largi de cunoaştere.
Omul are posibilităţi imense de a stăpâni tainele naturii.
Apele vijelioase au fost domolite de barajele construite de-a lungul
râului.
PRONUMELE
Exerciţiul 1
noi - pron. pers., pers. I, pl., N., sub.;
al nostru = pron pos., un obiect - mai mulţi posesori, pers. I, N., nume
pred.;
Exerciţiul 2
nostru = adj. pron. posesiv (se acordă cu subst. sângele), mai mulţi
posesori - un obiect, pers. I, n., sg., Ac., atr. adj.;
acelor = adj. pron. dem. de dep. (se acordă cu subst. popoare), n., pl.,
G., atr. adj.;
(din) care = pron. rel., n., pl., Ac., c.i.;
ne = pron. refl., pers. I, pl., Ac., f. neacc., fără funcţie sintactică (marcă
a diatezei reflexive);
Exerciţiul 3
mi- = pron. pers., pers. I, sg., D., f. neacc., atr. pron. (det. subst.inima);
(în)ea = pron. pers., pers. a III-a, fem., sg., Ac., f. acc., precedat de
prep. în, c.c.l.
 s- = pron. refl., pers. a III-a, pl., Ac., f. neacc., c. d.;
ai mei = pron. pos., mai multe obiecte - un posesor, pers. I, N.,
sub.;
mă = pron. refl., pers. a I, sg., Ac., f. neacc., c.d.;
eu = pron. pers., pers. I, sg., N., sub.
Exerciţiul 4 272
care = pron. interog., sg., N., sub.;
(din) voi = pron. pers., pers. a II-a, pl. Ac., f. acc., precedat de
prep. din, atr., prm. prep.;
(asupra) mea = adj. pron. pos., un posesor - un obiect, pers. I,
Ac., precedat de prep. asupra, c.i.
Exerciţiul 5
însăşi = adj. pron. de întărire, fem., sg., N., atr. adj.;
(la) toţi = pron. nehot., masc., pl., Ac., precedat de prep. la,
c.i.;
ne = pron. pers., pers. I, pl., D., f. neacc., c.i.
Exerciţiul 6
v- = pron. pers., pers. a II-a, pl., Ac., f. neacc., c.d.;
(pe) cine = pron. rel., Ac., c.d.
Exerciţiul 7
toţi = pron. nehot., masc., pl., N., sub.;
care = pron. rel., N., sub.
Exerciţiul 8
se= pron. refl., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie
sintactică (marcă a diatezei reflexive);
(la) unii = pron. nehot., masc., pl., Ac., precedat de prep. la,
с.i.;
(la)alţii = pron. nehot., masc., pl., Ac., precedat de prep. la,
с.i.;
(pe) care = pron. rel., Ac., precedat de prep. pe, с.d.;
-i = pron. pers., pers. a III-a, masc. pl., Ac., f. neacc., reluarea
с. d. pe care.
Exerciţiul 9
ei - pron. pers., pers. a IlI-a, fem., sg., G., atr. pron. gen.;
toată = adj. pron. nehot. (se acordă cu subst. pădurea), fem., sg.,
N., atr. adj.;
care - pron. rel., N., sub.;
o = pron. pers., pers. a III-a, fem., sg., Ac., f. neacc., с. d.
NUMERALUL
Exerciţiul 1
a) un = num. card, propriu-zis, simplu, masc. Ac., atr. adj.;
douăsprezece = num. card. propriu-zis, compus, fem., Ac., atr.
adj.;
câte patru=num. card, distributiv, Ac., atr. adj.;
câte şapte = num. card, distributiv, Ac., atr. adj.;
b) zece= num. card, propriu-zis, simplu, N., atr. adj.;
c) zece= num. card, propriu-zis, simplu, N., atr. adj.;
c) (pe) cel de-al doilea =num. ord. substantivizat, masc., Ас., с.d.;
celui întăiu = num. ord. substantivizat, masc., G., atr. subst. gen.;
pe cel de-al treilea - num. ord. substantivizat, masc., Ас., с.d.;
celui al doile = num. ord. substantivizat, masc., G., atr. subst. gen.;
pe cel de-al patrule = num.-ord. substantivizat, masc., Ac., c. d.;
celui al treile = num. ord. substantivizat, masc., G., atr. subst. gen.;
d) două = num. card, propriu-zis simplu substantivizat, fem., pl., N.,
sub.;
al treilea = num. ord. substantivizat, n., N., sub.;
Exerciţiul 2
cinci = al cincilea, a cincea; nouă - al nouălea, a noua;
doisprezece = al doisprezecelea, a douăsprezecea; douăzeci - al
douăzecilea, a douăzecea; patruzeci şi doi - al patruzeci şi doilea, a
patruzeci şi doua; o sută treizeci şi şase - al o sută treizeci şi şaselea,
a o sută treizeci şi şasea.
Exerciţiul 3
şase - câte şase; nouă - câte nouă; şaptesprezece - câte
şaptesprezece; douăzeci şi nouă - câte douăzeci şi nouă; patruzeci -
274
câte patruzeci.
Exerciţiul 4
trei - tustrei; patra - tuspatru; cinci - tuscinci.
Tustrei au trecut linia de sosire. Au fost la teatru tuspatru.
Tuscinci au obţinut premii la olimpiada de matematică.
Exerciţiul 5
doi - îndoit; o sută - însutit; o mie - înmiit.
Faţă de colegii săi a depus un efort îndoit.
Câştigul său a fost însutit.
Cu ajutorul microscopului electronic imaginile sunt mărite înmiit.
Exerciţiul 6
cinci - de cinci ori; zece - de zece ori; douăzeci şi unu - de
douăzeci şi unu de ori; o sută - de o sută de ori; o mie - de o mie de
ori.
Am sunat de cinci ori. L-am căutat de zece ori până l-am găsit.
Am încercat să rezolv problema de douăzeci şi unu de ori. Am auzit
de o sută de ori relatarea celor petrecute la cabană. Acest satelit s-a
învârtit în jurul pământului de o mie de ori.
Exerciţiul 7
Îmi va povesti el odată ce s-a întâmplat atunci.
El a greşit numai o dată.
VERBUL
Exerciţiul 1
a) lasă = pred. verb., verb pred., conj. I, mod imp., pers. a II-a,
sg., diat. act., tranz., reg., f. afirm.;
n-oi strica = pred. verb., verb pred., conj. I, mod ind., viit. I (f.
pop.), pers. I, sg., diat. act., tranz., reg., f. neg.;
să atârn = pred. verb., verb pred., conj. I, mod conj., prez., pers. I,
sg., diat. act., tranz., reg., f. afirm.
b) se repezi = pred. verb., verb pred., conj. a IV-a, mod ind., p.s., pers. a III-a,
sg., diat. refl., intranz., reg., f. afirm.;
ridică = pred. verb., verb pred., conj. I, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat.
act., tranz., reg., f. afirm.;
puse = pred. verb,, verb pred., conj. a III-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat.
act., tranz., reg., f. afirm.;
ţâşni = pred. verb., verb pred., conj. a IV-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg.,
intranz., reg., f. afirm.;
se strecură = pred. verb., verb pred., conj. I, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg.,
diat. act. pron., tranz., reg., f. afirm.;
ajunse = pred. verb., verb pred., conj. a III-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg.,
diat. act., intranz., reg., f. afirm.;
târându- = c.c.m., verb pred., conj. a IV-a, mod gerunziu, diat. act., tranz., reg.,
f. afirm.;
începu = pred. verb., verb. pred., conj. a III-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg.,
diat. act., tranz., f. afirm.;
să urce = pred. verb., verb. pred., conj. I, mod conj., prez., pers. a III-a, sg., diat.
act:., tranz.. reg., f..afirm.;
c) aşteptă = pred. verb., verb pred., conj. I, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat.
act., tranz., reg., f. afirm.;
văzu= pred. verb., verb pred.; conj. a II-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat.
act., tranz., reg., f. afirm.;
îndepărtăndu-se = c.c.m. (e.p.s.), verb pred., conj. I, mod gerunziu, diat. act.
pron., tranz., reg., f. afirm.;
o luă = pred. verb., loc. verb, conj. I, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat. act.,
intranz., nereg., f. afirm.;
intră = pred. verb., verb pred., conj. I, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat. act.,
intranz., reg., f. afirm.;
tinse = pred. verb., verb pred., conj. a III-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg., diat.
act., tranz., reg., f. afirm.;.
vârî = pred. verb., verb pred., conj. a IV-a, mod md., p.s., pers. a III-a, sg., diat.
act., tranz., reg., f. afirm.;
reveni = pred. verb., verb pred., conj. a IV-a, mod ind., p.s., pers. a III-a, sg.,
diat. act., intranz., reg., f. afirm.
a)
 m- are funcţia de c.d.; poate fi înlocuit cu un pron. pers.); aş putea =
Exerciţiul 2 diat. act.; (a) îndupleca = diat. act.
a) nu eşti tare = verb cop., formează un pred. nom. 276 b) ceru - diat. act.; să fie transferat = diat. pas.; nu văzu = diat.
împreună cu numele pred. tare; act.; se fereau = diat. act. pron. (pron. refl. se are rol de c.d.;
b) a fost închisă = verb auxiliar, ajută la formarea diatezei poate fi înlocuit cu pronume personal mă, îl etc.)
pasive;
c) era = verb predicativ (este sinonim cu „se găsea, se afla“).
ADVERBUL
Exerciţiul 3
văzând = c.c.t., expr. prin verb pred,, conj. a II-a, mod
gerunziu, diat. act., tranz., reg., f. afirm.; Exerciţiul 1
a mă gândi = c.d., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, mod a) necontenit - adv. de mod;
inf., prez., diat. refl., intranz., reg., f. afirm.; dintr-o dată = loc. adv. de mod;
zicând = c.c.m.(e.p.s.), expr. prin verb pred., conj. a III-a, mod b) cu grijă - loc. adv. de mod;
aici - adv. de loc;
gerunziu, diat. act., tranz., reg., f. afirm.; dincoace = adv. de loc;
de stat = sub., expr. prin verb pred., conj. I, supin, intranz., din când în când = loc. adv. de timp;
nereg., f. afirm. c) decât = adv. de mod (de restricţie);
din ce în ce = loc. adv. de mod;
Exerciţiul 4 deasupra = adv. de loc;
Pentru cele 5 propoziţii puteţi folosi locuţiunile verbale d) astfel = adv. de mod;
următoare: mereu = adv. de timp;
a avea loc (= a se desfăşura), a da ortul popii (= a muri), a e) prea zgomotos = adv. de mod; odată
duce de nas (= a înşela), a face cu ou şi cu oţet (= a certa), a o lua (= = adv. de timp.
a merge, a pleca), a pierde din vedere (= a uita), a pune la cale (= a
plănui) etc. Exerciţiul 2
a) mai târziu = gr. comp. de sup.;
Exerciţiul 5 b) cel mai bine = gr. sup. rel.
veneau - intranz.; aveau – tranz.; erau - verb intranz.; erau -
verb intranz.; spionau - verb tranz. Exerciţiul 3
Exerciţiul 6 gr. poz.: departe, repede;
Verbele la modul indicativ, timpul viitor sunt următoarele: nu gr. comp. de super.: mai departe, mai repede;
vor fi trădaţi, n-o să cadă, va fi (mai destoinic), va străbate, îţi vei gr. comp. de egal.: tot aşa (la fel) de departe, tot aşa (la fel) de
aduce aminte(a), au să cadă(b). repede;
gr. comp. de infer.: mai puţin departe, mai puţin repede;
Exerciţiul 7 gr. sup. rel.: cel mai (puţin) departe, cel mai (puţin) repede;
a) să nu-mi uit = diat. act. pron. (pron. refl. -mi are funcţia de atr. gr. sup. abs.: foarte (tare, prea) departe, foarte (tare, prea)
pron. al subst. vorba); s-au revărsat - diat. refl. (pron. refl. este repede.
marcă gramaticală); m-am frământat = diat. act. pron. (pron. refl.
Exerciţiul 4
a) clar - adv. de mod.; b) clar = adj. b) sau = conj. simplă, coord. disj.;
Exerciţiul 5 c)deci - conj. simplă, coord. concl.;
El se exprimă frumos. Ea mi-a explicat limpede problema. casă - conj. compusă, subord.;
El a vorbit scurt. şi - conj. simplă, coord. cop.;
să = conj. simplă, subord.;
PREPOZIŢIA d) şi = conj. simplă, coord. cop.; să = conj, simplă,subord.;
Exerciţiul 1 e)să = conj. simplă, subord.; dacă = conj. simplă, subord.
a) pe (Ac.), de pe (Ac.), cu (Ac.), de (Ac.), prin (Ac.); Exerciţiul 2
b) din (Ac.), asupra (G.),de (Ac.), fără (Ac.); a) două prop. principale;
c) de la (Ac.), din (Ac.), de (Ac.); b) două prop. principale; două atribute;
d) cu (Ac), de (Ac.), cu (Ac.), de (Ас.), сu (Ас.), pe (Ac.) la c) două compl. indirecte.
(Ac.); Exerciţiul 3
e) la (Ac.), cu (Ac.), pe (Ас.), си (Ас.), cu (Ас.). sau = conj. coord. disj.;
Exerciţiul 2 s-au = pron. refl. + verb auxiliar;
în urma = loc. prep., leagă un c.c.l. de verbul determinat; iar = conj. coord. adv.;
în = prep. simplă, leagă un c.i. de adjectivul determinat; i-ar = pron. pers. + verb auxiliar;
cu = prep. simplă, leagă un c.c.m. de verbul determinat; casă = subst.;
la = prep. simplă, leagă un c.c.l. de verbul determinat; ca să = conj. subord. compusă;
de = prep. simplă, leagă un atr. de subst. determinat; deşi = adj.;
în jurul = loc. prep., leagă un c.c.l. de adj. determinat; deşi = conj. subord.
dintr- = prep. simplă, leagă un atr. de subst. determinat;
INTERJECŢIA
cu = prep. simplă, leagă un atr. de subst. determinat;
cu= prep. simplă, leagă un atr. de subst. determinat; Exerciţiul 1
a) iată = interjecţie, pred. verb.;
b) Ha-ha = interjecţie, fără funcţie sintactică;
c) măi = interjecţie, fără funcţie sintactică.
 CONJUNCŢIA
Exerciţiul 1
a) şi = conj. simplă, coord. cop.; şi - conj. simplă, coord. cop.;
să - conj. simplă, subord.

278
SINTAXA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI

280
SUBIECTUL
Exerciţiul 1
a) nişte nouraşi = sub. simplu; prăpastiile = sub. simplu;
b) (tu) = sub. inclus; aceasta = sub. simplu; (tu) = sub. inclus;
c) Măriuca şi Vlad = sub. multiplu; grădina şi casa = sub.
multiplu;
d) veşti = sub. simplu; ştirile = sub. simplu; ce - sub. simplu;
ce = sub. simplu; toţi = sub. simplu;
e) lacrima= sub. simplu; ce= sub. simplu;
Exerciţiul 2
a) eu = sub. simplu, expr. prin pron. pers., pers. I, sg., N.;
prop. 2 are sub. inclus (tu); (tu) = sub. simplu, expr. prin pron. pers.,
pers. a II-a, sg., N.;
b) dumneata = sub. simplu, expr. prin pron. pers. de politeţe,
pers. a II-a, sg., N.;
c) ce = sub. simplu, expr. prin pron. interog., N.; cine = sub.
simplu, expr. prin pron. interog., N.;
d) atacul= sub. simplu, expr. prin subst., com., simplu, n.,
art. cu art. hot. -l, N.; unul = sub. simplu, expr. prin pron. nehot., n.,
sg., N.; celălat - sub. simplu, expr. prin pron. dem., de depărtare,
masc., sg., N.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ
Exerciţiul 1
a) să se răzleţească deoparte = elementul reg.: expr. verb.
impers. drag era; cuvântul de legătură: conj. subord. să;
să se uite cu băgare de seanţă, la ierburi şi la lighioni =
elementul reg.: expr. verb. impers. drag era; cuvântul de legătură:
conj. subord. să;
b) ca aşa băiat cu tragere de inimă la învăţătură să nu meargă,
mai departe = elementul reg.: expr. verb. impers. e păcat; cuvântul de
legătură: conj. subord. compusă ca... să;
c) să vadă pe câmp - elementul reg.: verbul refl. impers. se
întâmplase; cuvântul de legătură: conj. subord. să;
Exerciţiul 2
a) cel harnic: Cine este harnic/ are rezultate bune.
b) sportul: Îi place/ să facă sport.
c) de câştigat: Nu-i greu/ să câştigi un meci.
d) a citi: Să citeşti/ înseamnă a-ţi îmbogăţi cunoştinţele.
e) rezultatele: Mă interesează/ ce rezultate aţi obţinut la
concurs.
Exerciţiu! 3
Modele de fraze construite după schemele date:
a) Cine învaţă temeinic1/ îşi îmbogăţeşte cunoştinţele2/ şi ştie3/
să se descurce în orice împrejurare 4/.
a) Cine este bolnav1/ ia medicamentele2/ pe care i le-a prescris
medicul3/.
c) Dacă lipseşte1/ înseamnă2/ că este grav bolnav4/, sau Ceea ce
am aflat astăzi1/ este2/ că traseul excursiei s-a modificat3/.
 PREDICATUL
282
Exerciţiul 1
a) crede = pred. verb.; nu (cred) = pred. verb. subînţeles;
ghicesc = pred. verb.; nu sunt primejdioasă = pred. nom.; am =
pred. verb.; să trăiesc - pred. verb.;
b) nu putui = pred. verb.; se întinsese - pred. verb.; năzuia
- pred. verb.; să se adăpostească = pred. verb.; ai fi putut = pred.
verb.; erau mai iscusite = pred. nora.;
c) pot = pred. verb.; să-mi închipui = pred. verb.; zise =
pred. verb.; nu s-a renunţat = pred. verb.; te pomeneşti - pred.
verb.; au îngropat = pred. verb.; ai rămas = pred. verb.; te
pomeneşti = pred. verb.; ai fi fost cel mai viteaz = pred. nom.; ai
scăpat = pred. verb:;
d) era veche = pred. nom.; spunea = pred. verb.; aştepta
=
pred. verb.; nu veneau= pred. verb.;
e) auzi = pred. verb.; se ridică = pred. verb.; se uită =
pred. verb.; ce să fie = pred. nom.; era = pred. verb,; venea = pred.
verb.; nu putea = pred. verb.; să fie Agripina = pred. nom.; avea =
pred. verb.;
f) au fost urgisiţi = pred. verb. (diat. pas.); (au fost)
prigoniţi = pred. verb., (diat. pas.); s-au ţinut = pred. verb.; au
venit = pred. verb.; au fost călcaţi = pred. verb. (diat. pas.); (au
fost) supuşi = pred. verb.; a lovit = pred. verb.; a plecat = pred.
verb.;
g) suntem seminţe = pred. nom.; e al nostru = pred. nom.;
ştim = pred. verb.; ştim = pred. verb.; suntem şi lacrimă şi dinte =
pred. nom.
Exerciţiul 2
Modele:
El va deveni un bun mecanic. La prima vedere problema
părea de nerezolvat. Ea s-a făcut farmacistă.
Exerciţiul 3
Modele:
Pred. nom. cu nume pred. expr. prin subst.: El este colegul
meu de bancă. Ea este câştigătoarea concursului.
Pred. nom. cu nume pred. expr. prin adj.: Prietenul meu pare
întotdeauna atent. Ţara mea este minunată.
Pred. nom. cu nume pred. expr. prin verb la modul inf.:
Dorinţa noastră -este de a ne prezenta cât mai bine. A învăţa
temeinic înseamnă a te pregăti pentru viaţă.
Exerciţiul 4
Modele:
Ea a însemnat în caiet rezultatul experienţei. (pred. verb.)
Prietenia înseamnă oricând o mână întinsă. (pred. nom.)
Am ajuns cu bine la destinaţie. (pred. verb.)
El a ajuns inginer electronist. (pred. nom.)
Excursioniştii au rămas la Predeal două zile. (pred. verb.)
Profesorul nostru de matematică a rămas neschimbat. (pred.
nom.)
Noi ieşim de la cursuri la ora 13. (pred. verb.)
La terminarea facultăţii ea va ieşi profesoară. (pred. nom.)
Exerciţiul 5
Modele:
Colegul meu este în clasă. (verb pred.)
Nu sunt ajutat întotdeauna de colegi. (verb aux. al diatezei pas.)
El este prietenul meu. (verb cop.)
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ
Exerciţiul 1
a) specialişti: Noi vom deveni peste câţiva ani 1/ ceea ce ne-
am propus2./
b) găsirea: Problema cea mai urgentă este1/ să găsim soluţii
pentru a spori productivitatea muncii2/.
c) trezirea: Pomii înfloriţi înseamnă1/ că natura s-a trezit la
2
viaţă /.
Exerciţiul 2
Modele:
a) Ideea lui este să aplicăm regulile învăţate.
b) Dorinţa noastră este să obţinem un loc de frunte.
c) Întrebarea ta este cum vom proceda în acest caz.
d) Concluzia raportului este că am obţinut rezultate bune.
e) Problema noastră este să găsim cea mai bună soluţie.
Exerciţiul 3
Modele:
a) Ceea ce n-am ştiut1/ este2/ că în vacanţă vom pleca la mare3.
b) Dacă întârzie1/ înseamnă2/ că nu cunoaşte drumul3/.
Exerciţiul 4
a) că plănuiesc ceva în încremenirea lor;
b) că fusese la început sărac lipit; încă nu se cunoştea;
c) numai cât se vede cu ochii.
ATRIBUTUL
Exerciţiul 1
a) cântăreţ = atr. subst. apoz. (det. subst. greierul); neobosit =
atr. adj. (det. subst. cântăreţ); al zilelor - atr. subst. gen. (det. subst.
cântăreţ); de vară = atr. subst. prep. (det. subst. zilelor); ocrotitoare
= atr. adj. (det. subst. înălţimea); a ierburilor - atr. subst. gen. (det.
subst. înălţimea).
b) singura - atr. adj. (det. subst. cărare); mai lesnicioasă = atr.
adj. (det. subst. cărare); câteva = atr. adj. (det. subst. case); de
oameni = atr. subst. prep. (det. subst. case); întemeiate - atr, adj. (det.
subst. case); acest = atr. adj. (det. subst. cuib); de vulturi - atr. subst.
prep. (det. subst. cuib).
c) această - atr. adj. (det. subst. istorisire); unei prisăci =
atr. subst. gen. (det. subst. liniştea); mea = atr. adj. (det. subst.
284inima); durerii = atr. subst. gen. (det. subst. răsunetul); lor = atr.
pron. gen. (det. subst. durerii).
d) de lângă Otopeni = atr. subst. prep. (det. subst. tunarii);
sigur = atr. adj. (det. subst. mod); ce = atr. adj. (det. subst. rol); lor =
atr. pron. gen. (det. subst. bateria); a capitalei = atr. subst. gen. (det.
subst. apărarea); a puncte - atr. subst. gen. (det. subst. apărarea);
altor = atr. adj. (det. subst. puncte); esenţiale = atr. adj. (det. subst.
puncte); ale situaţiei = atr. subst. gen. (det. subst. puncte); militare =
atr. adj. (det. subst. situaţiei).
e) puternică = atr. adj. (det. subst. suflare); de vânt - atr. subst.
prep. (det. subst. suflare); trecătoare = atr. adj. (det. subst. suflare);
iute = atr. adj. (det. subst. suflare); de pieire = atr. subst. prep. (det.
subst. glas); strecurăndu-se - atr. verb. (det. subst. glas); umbros =
atr. adj. (det. subst. nesfârşitul);- al depărtărilor = atr. subst. gen.
(det. subst. nesfârşitul).
f)împărătească = atr. adj. (det. subst. linişte); mai depărtate =
atr. adj. (det. subst. tălăngile); ale turmelor = atr. subst. gen. (det.
subst. tălăngile); de deasupra = atr. adv. (det. subst. turmelor).
g) din Bărăgan = atr. subst. (det. subst. holdele), cu spicul = atr.
subst. prep. (det. subst. holdele); greu = atr. adj. (det. subst. spicul);
atârnând = atr. verb. (det. subst. spicul); înaltelor = atr. adj. (det.
subst. lănci); lănci = atr. subst. gen. (det. subst. vârful);-pierdute = atr.
adj. (det. subst. lănci); lui Darius - atr. subst. gen. (det. subst. oastea);
paşnică = atr. adj. (det. subst. recoltă).
h) munţilor = atr. subst. gen. (det. subst. straşina); ţării = atr.
subst. gen. (det. subst. marginea); frumoase = atr. adj. (det. subst.
râuri); dătătoare = atr. adj. (det. subst. râuri); nenumărate = atr. adj.
(det., subst. pâraie); de argint = atr. subst. prep. (det. subst. cărări);
întinsele = atr. adj. (det. subst. şesuri); ale Valahiei = atr. subst. gen.
(det. subst. şesuri); blânde = atr. adj. (det. subst. dealurile); ale
Moldovei = atr. subst. gen. (det. subst. dealurile).
i) frumoasă = atr. adj. (det. subst. ţara); cu un trecut = atr.
subst. prep. (det. subst. ţară); glorios = atr. adj. (det. subst. trecut);
deştept = atr. adj. (det. subst. popor); adevărată = atr. adj. (det.
subst. religie); de patrie = atr. subst. prep. (det. subst. iubirea).
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ
Exerciţiul 1
a) că soarta lor se lega în clipele acelea de a ofiţerului = AT det.,
neiz. (elementul regent: subst. presimţire);
ca ei să se poarte bine în luptă = AT det., neiz. (elementul regent:
subst. norocul);
(şi) să dea ordinele cele mai bune, = AT det., neiz. (elementul
regent: subst. norocul);
(şi)...şi vieţile lor vor fi mai ferite = AT det., neiz. (elementul
regent: subst. presimţire);
b) cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiţă = AT det.,
neiz. (elementul regent: subst. fânul);
c) care or să vă mitralieze = AT det., neiz. (elementul regent: subst.
avioanele); să doborâţi pe urmă iar bombardierele = AT det.,
neiz. (elementul regent: subst. şansa); care se vor ridica = AT
det., neiz. (elementul regent: subst. bombardierele);
d) ce-n tremur prin sita genelor se frânge = AT det., neiz. (elementul
regent: subst. lacrima); ce-n pustie neputincioasa jale-i plânge =
AT det., neiz. (elementul regent: subst. cântul).
e) care ţâşneau — AT det., neiz. (elementul regent: subst. peşti);
care urca încet pe cer = AT det., neiz. (elementul regent: subst.
prada).
Exerciţiul 2
a) unde (=în care) -n umbră plâng doinele; şi (unde = în care) râde
hora.
b) unde (=în care) mucenicii noştrii, muritori într-o credinţă;
moştenire-şi lasă vlaga şi nădejdea-n biruinţă.
Exerciţiul 3
Modele:
Pleacă în locul unde l-am trimis. (AT)
Pleacă unde l-am trimis. (CL)
Vine în clipa când îl chem. (AT)
Vine când îl chem. (CT)
A rezolvat problema în modul cum a învăţat. (AT)
A rezolvat problema cum a învăţat. (CM)
286
COMPLEMENTUL DIRECT
Exerciţiul 1
a) un cer (det. verbul tranz. să ani); sicriu (det. verbul tranz. nu
voi); un pat (det. verbul tranz. împletiţi).
b) planul (det. verbul tranz. schimbă); părţile (det. verbul
tranz. să bată); picioare, coadă, dinţi, darul (det. verbul tranz. n-ar fi
avut); pielea (det. verbul tranz. a scutura).
c) dumbrăvile, luncile, prundul, ţarinile, câmpul, dealuri (det.
verbul tranz. cutreieram).
d) pe Tudor, îl (det. verbul tranz. priveau); trupul (det. verbul
tranz. trage), -l (det. verbul tranz. leapădă).
e) -/(det. verbul tranz. nu a urecheat), jumătate (det. verbul
tranz. pierduse), gogoşile (det. verbul tranz./acea;/), pe care, -i(det.
verbul tranz. creştea).
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
COMPLETIVĂ DIRECTĂ
Exerciţiul 1
a)ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă şi mai zbuciumată
-CD (det. verbul tranz. mă întreb, verb cu două c.d. la diat. act.);
ce neam de oameni a stal mai viteaz şi mai întreg în faţa atâtor
dureri = CD (det. verbul tranzitiv mă întreb, verb cu două c.d. la
diat.act.).
b) c-ai depăşit adesea dreptul dat de o solie = CD (det. verbul tranz.
ştiu);
c-ai cătat = CD. (det. verbul tranz. ştiu);
să zdruncini scaunul din temelie = CD (det. verbul tranz. ai
cătat);
că te-ai dus chiar pân-acolo = CD (det. verbul tranz. ştiu);
că crime sunt acestea = CD (det. verbul tranz. ştiu);
с-ar fi dreptate dreaptă = CD (det. verbul tranz. ştiu)
c) dacă nu se oprise prea târziu = CD (det. verbul tranz. nu ştia);
că nu-şi aducea bine aminte = CD (det. verbul tranz. declară);
 cum se petrecuseră lucrurile - CD (det. loc. verb. tranz. nu-şi
aducea aminte);
să spună = CD (det. verbul tranz. ar fi putut);
că închizătorul armei soldatului era la el în buzunar = CD (det,
verbul tranz. să spună)
d) de ce e doar caporal =. CD (det. verbul tranz. nu înţelegea);
să fie subofiţer = CD (det. verbul tranz. putea);
cum e făcut = CD (det. verbul tranz. ştia);
(şi) cum funcţionează un tun = CD (det. verbul tranz. ştia)
e) ce caut în sat la dumneavoastră = CD (det. verbul tranz. ai să
înţelegi);
cum mă cheamă = CD (det. verbul tranz. oi spune)
COMPLEMENTUL INDIRECT
o muscă = subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. nehot.
o, Ac.;
la tot- prep. simplă + pron. nehot., n., sg., Ac.;
la toate = prep. simplă + pron. nehot., fem., pl., Ac.;
-i- pron. pers., pers. a III-a, sg., masc., D., f. neacc.;
faţă de trupă = loc. prep. + subst. com., simplu, fem., sg.,
neart., Ac.;
faţă de el = loc. prep. + pron. pers., pers. а Ш-а, sg., masc.,
Ac., f. acc.;
de omor = prep. simplă + subst. com., simplu, n., sg., neart.,
Ac.;
le = anticiparea c.i. lor prin pron. pers., pers. a III-a, pl.,
masc., D., f. neacc.;
lor = pron. pers., pers. a III-a, pl., masc. D., f. acc.;
le = pron. pers., pers. a III-a, pl., masc. D., f. neacc.;
cu o crăiasă я prep. simplă + subst. com., simplu, fem., sg.,
art. cu art. nehot. o, Ac.
Exerciţiul 3
Vezi rezolvarea exerciţiului 1 a, b, c, d, e.
 Exerciţiul 1
288
a) asupra tuturor (det. verbul rotind);
b) a nu mă desfăta (det. verbul a opri); la lupta (det. verbul PROPOZIŢIA SUBORDONATA
privind); între ea şi o muscă (det. verbul se încinsese);
c) la tot (det. adj. atenţi); la toate (det. adj. atenţi); COMPLETIVĂ INDIRECTĂ
d) -i (det. verbul nu ieşea); faţă de trupă (det. verbul să
justifice); faţă de el (det. verbul să justifice);
e) de omor (det. verbul să nu spui); le, lor (det. verbul să nu Exerciţiul 1
spui), le (det. verbul să spui); cu o crăiasă (det. verbul m-am însurat). a) dacă a văzut (det. verbul să se îndoiască); (şi) a auzit cu
Exerciţiul 2 adevărat (det. verbul să se îndoiască);
asupra tuturor = prep. simplă + pron. nehot., pl., masc., G.; b) s-aştepte (det. verbul nu se pricep).
de a nu mă desfăta = verb. pred., conj. I, inf., prez., diat. act. Exerciţiul 2
pron., tranz., reg., f. neg.;
la lupta - prep. simplă + subst. com., simplu, fem., art. cu Nu se pricep la aşteptat (la aşteptare).
art. hot. -a, Ac.; Exerciţiul 3
între ea = prep. simplă + pron. pers., pers. a III-a, sg., fem., a) de laudă; Atitudinea lui este demnă/ să fie lăudată.
Ac., f. acc.; b) de cele auzite; Sunt bucuros/ de ceea ce am auzit.
c) la reuşita; Mă gândesc/ că excursia va reuşi.
d) de dreptatea; Nu sunt convinşi/ că avem dreptate.
e) de greşeala; Ţi-ai dat seama/ că ai făcut o
greşeală?
COMPLEMENTUL DE AGENT
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
COMPLETIVĂ DE AGENT
 Exerciţiul 1
a) de imensitatea = с. de ag. (det. verb diat. pas. eşti copleşit),
expr. prin. subst. com., fem., sg., Ac., art. hot. -a, precedat de prep.
simplă de;
b) de o căldură = с. de ag. (det. verb part. înfierbântat), expr.
prin subst. com., simplu, fem., sg., Ac., art. nehot. o, precedat de
prep. simplă de;
c) de o solie = с. de ag. (det. verb part. dat), expr. prin subst.
com., simplu, fem., sg., Ac., art. nehot. o, precedat de prep. simplă
de;
d) de razele = с. de ag. (det. verb part. luminată), expr. prin
subst. com., simplu, fem., pl., Ac., art. cu art. hot. -le, precedat de
prep. simplă de;
de un aer = с. de ag. (det. verb part. muiată), expr. prin subst.,
com., simplu, n., sg., Ac., art. nehot. un, precedat de prep. simplă de;
e) de o adresă = с. de ag. (det. verb part. însoţită), expr.
prin subst. com., simplu, fem., sg., Ac., art. nehot. o, precedat de
prep. simplă de.
Exerciţiul 1
Vei fi ajutat întotdeauna de cine îţi este prieten adevărat.
Adeverinţa a fost eliberată de cine era îndreptăţit.
Cântecul a fost interpretat de cine a luat locul întâi la
festival.
Vagoneţii sunt împinşi de cine sunt angajaţi în acest scop.
Tablourile au fost privite cu admiraţie de cine a participat
la vernisaj.
Exerciţiul 2
a) O casă mai mare este construită de cine are bani.
b) Şoarecii sunt mâncaţi de ce se naşte din pisică.
c) A fost recomandat de cine îl cunoaşte foarte bine.
Exerciţiul 3
de ceea ce timpul aduce oricărei alcătuiri a firii; det. verb
diat. pas. nu sunt iertate.

Exerciţiul 2 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC

Exerciţiul 1
Melodia a fost ascultată de toţi. Romanul a fost citit
şi de fratele meu. Concursul a fost câştigat de echipa a) colo, sus, în vie;
cea mai bună. Lucrarea a fost întocmită de un b) pe dânsul, prin palatini, prin colibe, jos, la şesuri, sus, la
colectiv. Acest roman a fost scris de Mihail munte;
c) prin dreptul tribunalului, în sân, din oraş, în căruţă,
Sadoveanu. din chimir;
Exerciţiul 3 d) în urmă, pe poartă, la subsuoară, în şa, spre Murgeni,
Maria a fost văzută de mine în oraş. (pron. pers.) spre mazuri, spre curtea;
Această problemă poate fi rezolvată de oricine (pron. nehot.) e) prin sat, de pe-acasă, la noi.
De cine ai fost ajutat? (pron. interog.) .

290
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP
Exerciţiul 1
a) pe unde se ducea = CL; Exerciţiul 1
b) de unde venise = CL; a)când se gândea la lipsa lui de mijloace şi la ajutorul - CT;
Exerciţiul 2 b) când se înviorează = CT;
Modele: şi (când) începe = CT;
Îl iau cu mine oriunde merg. Orişiunde te uiţi, vezi semnele c)cum umblă pe poteca din marginea drumului = CT;
toamnei. Plec încotro mi s-a spus. d) Când doarme plugul pe rotile în pacea serilor de toamnă = CT;
Exerciţiul 3 e)când în clipa cea mai grea văd = CT;
La începutul verii plecăm unde ne vom petrece vacanţa. (CL) f) După ce domnul şef i-a povestit istoria toată = CT
Încă nu se ştie unde ne vom petrece vacanţa. (SB) Prietenii noştri ştiu după ce i-a arătat banii = CT.
unde ne vom petrece vacanţa. (CD) Noi nu ne-am hotărât unde ne
vom petrece vacanţa. (CI) Nu am ales încă locul unde ne vom petrece Exerciţiul 2
vacanţa. (AT) Modele:
Când termin lecţiile deschid televizorul. (CT)
În momentul când termin lecţiile deschid televizorul. (AT)
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP
Exerciţiul 1 Exerciţiul 3
a) astăzi = adv. de timp; Modele:
veacuri = subst. com., simplu, n., pl., neart., Ac.; Vin, cănd plouă. (CT)
b) după un popas = prep. simplă + subst. comun, simplu, n., sg., art. Nu se ştie cănd plouă. (SB)
cu art. nehot. un, Ac.; Noi nu ştim cănd plouă. (CD)
c) luându-ne rămas bun = loc. verb., modul gerunziu; Noi nu suntem siguri cănd plouă. (CI)
d) în ziua - prep. simplă + subst. com., simplu, fem., sg., art. cu art. Toamna este anotimpul cănd plouă. (AT)
hot. -a, Ac.; dis-de-dimineaţă = loc. adv.;
e) de zile = prep. simplă + subst. com., simplu, fem., pl., neart., Ac.;
f) apoi = adv. de timp;
g) odată = adv. de timp;
h) ieri = adv. de timp; adv.;
astăzi = adv. de timp;
i) într-o noapte = loc. adv.;
când = adv. rel. de timp;
pe la orele = prep. compusă + subst. com., simplu, fem., pl., art.
cu art. hot. -le, Ac.;
j) atunci = adv. de timp;
numaidecât = adv. de timp;
apoi = adv. de timp;
imediat = adv. de timp;

292
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL
294 DE CAUZĂ
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD
Exerciţiul 1
a) de emoţie = c.c.cv., expr. prin prep. simplă + subst. com.,
Exerciţiul 1
simplu, fem. , sg., neart., Ac.;
a) ca apa (det. adj. verzi); a batjocură (det. verbul zâmbesc); b) de oboseală = c.c.cv.., expr. prin prep. simplă + subst.
b) neobosit (det. verbul pluteau); scăldăndu-şi (det. verbul com., simplu, fem., sg., neart., Ac.;
pluteau) - poate fi analizat şi ca e.p.s.; din pricina = c.c.cz., expr. prin subst. com., simplu, fen;., sg.,
dând (det. verbul pluteau) - poate fi analizat şi ca e.p.s.; ari. cu ari. hol. -a. Ac. precedat de prepoziţia din:
c) de-a dreptul (det. verbul cobora); frăngăndu-se (det. verbul c) de mirare = c.c.cz., expr. prin prep. simplă + subst. com.,
cobora) - poate fi analizat şi ca e.p.s.; zdrobind (det. verbul cobora) -
poate fi analizat şi ca e.p.s.; cu vuiet (det. verbul zdrobind); simplu, fem., sg., neart, Ac.;
d) pe cheful (det. verbul să fac); fără voinţă (det. verbul să d) de usturime = c.c.cz., expr. prin prep. simplă + subst. com.,
plec); simplu, fem., sg., neart., Ac.:
e) din nou (det. verbul veniră); fără o precizie (det. verbul e) de groază = c.c.cz., expr. prin prep. simplă + subsl. com.,
lăsară). simplu, fem., sg., neart., Ac.

Exerciţiul 2
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ a) deoarece a avut emoţii;
CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD b) pentru că erau foarte obosiţi:
Exerciţiul 1 c) fiindcă n-au mai văzut aşa ceva;
d) din cauză că simţeau o usturime înnăduşită;
a) că îmi arată cu mâna = CM (sau prop. pred. supl.); e) fiindcă a fost cuprins de o groază lăuntrică.
ca şi сând asta l-ar fi interesat pe el în clipele acelea = CM;
ca şi cănd de aici ar fi venit pericolul = CM;
b) cu cât privea mai mult cerul fără nori = CM;
c) fără să zică nici o vorbă = CM (sau prop. pred. supl.).

Exerciţiul 2
Şi noi am rezolvat cum a rezolvat el problema. (CM)
Nu se ştie cum a rezolvat el problema. (SB) Colegii ştiu cum a
rezolvat el problema. (CD)
M-am gândit mult timp cum a rezolvat el problema. (CI)
Ne-a surprins pe toţi modul cum a rezolvat el problema. (AT)
Exerciţiul 3
a) nici mai vesel, nici mai trist ca celelalte = cum le-a început şi
pe celelalte;
foarte bine = cum am dorit-o şi eu.
295
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ
Exerciţiul 1
a) că n-am spus destul = CZ;
că n-am spus nimic de ele = CZ;
b) căci stropii rodnici rana pământului sărută = CZ;
c) că ţi-i braţul frânt = CZ;
căci o dată în viată, mi-ai făcut un bine = CZ;
d) poziţia bateriei fusese reperată - CZ;
o ploaie de gloanţe se abătu asupra lor = CZ;
e) căci mârţoagele lui de cai erau vlăguiţi din cale-afară, şi slabi şi
ogărjiţi ca nişte mâţi de cei leşinaţi = CZ;
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP
Exerciţiul 1
a) spre a-şi găsi = prep. simplă + verb pred., conj. a IV-a,
mod inf., prez., diat. act. pron., tranz., reg.;
b) spre a învia = prep. simplă + verb pred., conj. I, mod. inf.,
prez., diaz. act., intranz., reg., f. afirm.;
c) pentru spălat = verb pred., conj., I, mod supin, tranz., reg., f.
afirm.;
d) pentru a căpăta = prep. simplă + verb pred., conj. I, mod
inf., prez., diat. act., tranz., reg., f. afirm.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP
Exerciţiul 1
296a) ca să-şi ieie nădejdea = S;
să-şi caute de drum = CS;
b) ca să poată revedea pe Magda cât mai curând = CS;
ca să facă un ocol grabnic în satul lui = CS;
c) ca să ţie-o cuvântare în această chestie = CS;
d) ca s-alerge fără preget, la iubitul său vecin = CS;
să-i cureţe moşia de păgân şi de străin = CS;
e) să fiu tot cu voi = S;
să-mi aud cânii =CS.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONDIŢIONAL
Exercitiu 1
Modele:
În locul prietenului meu, eu aş fi plecat în excursie.
În caz de ploaie, nu mai plec la plimbare.
Muncind, reuşeşti.
Voi pleca devreme, altfel nu voi ajunge la timp.
Exerciţiul 2
a) trăind = c.c.cţ., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, mod
gerunziu, diat. act., intranz., reg., f. afirm.;
nemurind = c.c.cţ., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, mod
gerunziu, d. act., intranz., reg., f. neg.;
b) în locul lui = c.c.cţ, expr. prin loc. prep + pron. pers., pers.
a III-a, sg., masc., G.
 În ciuda condiţiilor atmosferice nefavorabile, activitatea aeroportului
nu s-a întrerupt nici o clipă.
Cu toată admiraţia1/ pe care i-o purtăm2/, am dezaprobat faptele sale.1/
Chiar neatent, el observă greşelile imediat.
Fără a citi ziarele în fiecare zi, este totuşi destul de informat.
Chiar terminând şcoala generală tot va păstra legăturile cu foştii
colegi.

298

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ

Exerciţiul 1
a) de nu eram daţi în seama lui moş Luca = CŢ;
b) Dacă duşmanul ar cere legăminle ruşinoase de la voi = CŢ;
c) dacă privirea aprigă a lui Şoimaru nu i-ar fi îngheţat vorba
pe buze = CŢ.
Exerciţiul 2
Modele:
Dacă aş fi ştiut ora plecării, aş fi venit la timp.
De-ar fi avut mai mult timp, ar fi venit cu noi.
Să fi ştiut, ţi-aş fi spus.
Exerciţiul 3
M o d e l e:
Ajunge la timp, dacă pleacă acum. (CŢ)
Nu se ştie dacă va veni cu noi. (SB)
Întrebarea este dacă va putea termina lucrarea la timp. (PR)
El nu ştie precis dacă poate rezolva problema de geometrie. (CD)
Noi nu suntem siguri dacă medicul îşi va da avizul. (CI)

COMPLEMENTUL CIRСUMSTANŢIАL
CONCESIV
Exerciţiul1
a)mort-copt = c.c.cv.. expr. prin adjective, var., cu două term.,
masc., sg., N.;
b) cu toate acestea = c.c.cv., expr. prin loc. adv.
Exerciţiul 2
Modele:
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ

Exerciţiul 1
a) oricât de îndârjit şi de lung fu acest atac = CV;
b) chiar dacă din gură taci = CV;
c) în orice unitate te-ai piti = CV;
d) cât eşti de mare = CV.

Exerciţiul 2
Modele:
Deşi plouă, totuşi se plimbă prin parc.
Dacă aş avea timp, tot n-aş merge la meciul de astăzi.
Să fi alergat mai tare, tot n-aş fi ajuns la timp.

COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CONSECUTIV

Exerciţiul 1
Modele:
Învaţă de minune.
Deşi are numai şase ani, cântă la vioară de mirare.
Ea croşetează de mai mare dragul.

CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ

Exerciţiul 1
a)să-mi deie povaţ unul ca dânsul = CNS;
b) de ni-era mai mare ruşinea, de ruşinea lui moş Luca =
CNS;
c)să deie mână de ajutor ucigaşilor = CNS;
d) de-ţi părea tot anul zi de sărbătoare = CNS;
e)că mii de ani i-au trebuit luminii = CNS;
f) de ne degera mâduva-n oase de frig = CNS.
 PĂRŢI DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢII SUBORDONATE
STUDIATE ÎN LICEU

COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL SOCIATIV

Exerciţiul 1
a) împreună cu tânărul = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu,
masc., sg., Ac., art. hot. -l, precedat de loc. prep. împreună cu;
b) cu moş = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, masc., sg.,
Ac., neart., precedat de prep. simplă cu;
c) cubeşica = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg.,
Ac., art. hot. -a, precedat de prep. simplă cu;
d) cu căii = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, masc., pl., Ac.,
art. hot. –i precedat de prep. simplă cu;
cu ei = c.c.soc., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, pl., masc., Ac.,
f. acc., precedat de prep. simplă cu;
e) cu flinta = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, fem.,
sg., Ac., art. hot. -a, precedat de prep. simplă cu;
cu coasa = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg., Ac.,
art. hot. -a, precedat de prep. simplă cu;
cu furca = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg., Ac.,
art. hot. -a, precedat de prep. simplă cu;
f) cu oricine = c.c.soc., expr. prin pron. nehot., Ac., precedat de
prep. simplă cu;
g) cu alai = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, n., sg., Ac.,
neart., precedat de prep. simplă cu;
h) си-Vasile Baciu = c.c.soc., expr. prin subst. propriu, compus,
masc., sg., Ac., precedat de prep. simplă cu;
i) cu cămaşă cu tot = c.c.soc., expr. prin subst. com., simplu, fem.,
sg., Ac., neart., precedat de loc. prep. cu... cu tot.
Exerciţiul 2
a)cu maşina = c.c.soc
300 b) cu maşina = c.c. instr.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ SOCIATIVĂ
Exerciţiul 1
a) El colaborează cu cine trebuie.
b) Cu cine nu are caracter nu trebuie să te împrieteneşti
niciodată.
c) Într-o expediţie pe Everest poţi pleca numai cu cine este
antrenat.
d) Într-un bloc cu mai multe apartamente fiecare familie
împarte cheltuielile de întreţinere cu cine mai locuieşte acolo.
Exerciţiul 2
a) Dansează numai cu cine îi place.
b) A plecat cu ce avea pe el.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL
INSTRUMENTAL
Exerciţiul 1
a) prin sabia = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu, fem.,
sg., Ac., art. hot. -a, precedat de prep. simplă prin:
b) cu un ceaslov = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu,
n., sg., Ac., art. nehot. un, precedat de prep. simplă cu;
c)cu ochii = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu, masc.
pl., Ac., art. hot. -i, precedat de prep. simplă cu;
d) cu o pupăză - c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu,
fem., sg., Ac., art. nehot. o, precedat de prep. simplă cu;
e) cu sabia = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg.,
Ac., art. hot. -a,- precedat de prep. simplă cu;
302 f) cupriviri = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu, fem., pl.,
Ac., neart., precedat de prep. simplă cu;
g) cu aplauze = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu,
fem., pl., defectiv de numărul sg., Ac., neart., precedat de prep.
simplă cu;
h) cu ce = c.c.instr., expr. prin pron. interog., invariabil, Ac.,
precedat de prep. simplă cu;
i) cu lumina = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu, fem.,
sg., Ac., art. hot. -a, precedat de prep. simplă cu;
j) cu dinţii = c.c.instr., expr. prin subst. com., simplu, masc.,
pl., Ac., art. hot. -i, precedat de prep. simplă cu;
cu cele = c.c.instr., expr. prin pron. dem. dep., fem., pl., Ac.,
precedat de prep. simplă cu;
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ INSTRUMENTALĂ
Exerciţiul 1
Mi-am notat cu ce am avut la îndemână.
Până acolo nu poţi călători decât cu ce ţi se pune la dispoziţie.
Cu ce va produce centrala atomo-electrică de la Cernavodă se
va rezolva deficitul energetic al ţării.
Exerciţiul 2
a) Se săpaseră puţuri din care apa era scoasă cum se putea.
b) Dacă Achim are să stea toată vara la Bucureşti înseamnă că
el va tunde oile şi cine ştie ce are să facă cu ce are să câştige din
vânzarea lânii.
 COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE
RELAŢIE
Exerciţiul 1
a) după vorbă - c.c.rel., expr. prin subst. com., simplu, fem.,
sg., Ac., neart., precedat de prep. simplă după;
după port = c.c.rel., expr. prin subst. com. simplu, n., sg., Ac., neart.,
precedat de prep. simplă după;
b) pentru mine (apare de patru ori) = c.c.rel., expr. prin pron.
pers., pers. I, sg., Ac., f. acc., precedat de prep. simplă pentru;
c) pentru un civil = c.c.rel., expr. prin subst. com., simplu,
masc. sg., Ac., art. nehot. un, precedat de prep. simplă pentru; pentru
un militar = c.c.rel., expr. prin subst. com., simplu, masc., sg., Ac.,
art. nehot. un, precedat de prep. simplă pentru;
d) de vorbit = c.c.rel., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, supin,
intranz., reg., f. afirm.;
e) de bucuroasă = c.c.rel., expr. prin adj., var., cu două term.,
cu patru forme flexionare, fem., sg., Ac., gradul poz., precedat de
prep. simplă de.
Exerciţiul 2
În privinţa matematicii nu ne facem probleme.
Cu privire la excursie nu am luat încă nici o hotărâre.
Privitor la reformă încă nu avem toate legile necesare.
De curioasă ea este foarte curioasă din fire.
De citit el citeşte foarte mult.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE RELAŢIE
Exerciţiul 1
În ce priveşte drepturile omului în România au avut loc
schimbări radicale.
Avem greutăţi numai în ceea ce priveşte scrierea cu â.
Cât priveşte timpul liber, ei au optat pentru sport.
Exerciţiul 2
a) în ce priveşte problema discutată = C.REL.;
b) în ce priveşte literatura = C.REL.; în ce priveşte politica =
C.REL.;
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL OPOZIŢIONAL
304
Exerciţiul 1
a) în locul zilelor = c.c.opoz., expr. prin subst. com., simplu,
fem., pl., G., art. hot. -lor, precedat de loc. prep. în locul;
b) în locul meu = c.c.opoz., expr. prin adj. pron. pos., un pos.
- un ob. posedat, pers. I, n., sg., Ac., precedat de loc. prep. în locul
(adj. pron. pos. meu se acordă în gen, număr şi caz cu subst. locul
din structura locuţiunii prepoziţionale);
c) în locul unuia = c.c.opoz., expr. prin pron. nehot., n., sg.,
G., precedat de loc. prep. în locul;
d) în locul d-tale = c.c.opoz., expr. prin pron. de politeţe, pers. a
II-a, sg., G., precedat de loc. prep. în locul.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ OPOZIŢIONALĂ
Exerciţiul 1
a) în loc să stea nemişcat ca fraţii lui = prop. circ. opoz.;
b) în timp ce mari părţi din lume mai scoteau strigătele
barbariei = prop. circ. opoz.;
c) în loc să se sperie la sfârşit = prop. circ. opoz.;
d) ca mai încolo, la vreo sută de păşi, râzgândindu-se, s-o
apuce mult mai la stânga, tăind prin islaz = prop. circ. opoz.
Exerciţiul 2
De unde până ieri a fost timp frumos, astăzi plouă cu găleata.
Constanţa este situată la mare, pe când Braşovul este lângă
munţi.
Ieri s-au bătut pentru ca astăzi să se împace.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL CUMULATIV
306
Exerciţiul 1
a) Pe lângă nuvele am citit şi câteva romane.
b) La festival pe lângă alţi invitaţi a participat şi formaţia Sfinx,
c) Câştigătorul concursului a primit un televizor pe
lângă cărţi
d) În afară de zilele lucrătoare magazinul este deschis şi duminica.
e) În afară de baschet îmi place şi handbalul.
Exerciţiul 2
a) pe lângă celelalte = c.c.cum., expr. prin pron. dem. de dep.,
fem., pl., Ac., precedat de prep. compusă pe lângă;
b) în afară de acestea = c.c.cum., expr. prin pron. dem. de
aprop., fem., pl., Ac., precedat de loc. prep. în afară de;
c) în afară de... companii – c.c.cum., expr. prin subst. com.,
simplu, fem., pl., Ac., neart., precedat de loc. prep. în afară de;
d) în afară de cei = c.c.cum., expr. prin pron. dem. de dep.,
masc., pl., Ac., precedat de loc prep. în afară de;
e) pe lângă asta = c.c.cum., expr. prin pron. dem. de aprop.,
fem., cu sens neutru, sg., Ac., precedat de prep. compusă pe lângă.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ CUMULATIVĂ
Exerciţiul 1
a) În afară că învaţă bine mai practică şi paraşutismul.
b) Azi e şi frig, în afară că ninge.
c) Pe lângă că nici n-a plătit-o integral mai are şi pretenţia de
a i se schimba marfa cumpărată.
d) Lipseşte mult de la şcoală, pe lângă că nici nu prea învaţă.
e) Pe lângă că se ceartă cu vecinii pune radioul foarte tare.
Exerciţiul 2
a) după ce sunt nefericit = prop. circ. cumul.
b) după ce că eşti chior = prop. circ. cumul.
c) pe lângă că-şi păgubeşte stăpânul = prop. circ. cumul.
COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE
EXCEPŢIE
Exerciţiul 1
a) La ora 6 şi 40 de minute nu pleacă nici un tren decât
rapidul de Bucureşti.
b) În afară de pisici ca nu iubeşte nici un animal.
c) Ea nu urmăreşte nici o emisiune TV în afara filmelor
seriale.
d) El nu este punctual niciodată decât lunea.
e) În afară de cei de la ultimul etaj toţi locatarii au căldură
suficientă.
Exerciţiul 2
a) afară de ofiţer = c.c.exc, expr. prin subst. com., simplu,
masc., sg., Ac., neart., precedat de loc. prep. afară de;
b) afară de un automobil = c.c.exc, expr. prin subst., com.,
simplu, n., sg., Ac., art. nehot. un, precedat de loc. prep. afară de;
c) decât clocotul = c.c.exc, expr. prin subst., com., simplu, n.,
sg., Ac., art. hot. -l, precedat de adv. de mod de restricţie decât;
(decât) vâjâitul = c.c.exc, expr. prin subst., com., simplu, n., sg.,
Ac., art. hot. –l, precedat de adv. de mod de restricţie decât;
(decât) râsetele = c.c.exc, expr. prin subst., com., simplu, n.,
pl., Ac., art. hot. -le, precedat de adv. de mod de restricţie decât;
(decât) mugetul = c.c.exc, expr. prin subst., com., simplu, n.,
sg., Ac., art. hot. -l, precedat de adv. de mod de restricţie decât.
 PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ
CIRCUMSTANŢIALĂ DE EXCEPŢIE
Exerciţiul 1
a) Noi n-am făcut la Sinaia nimic decât ne-am odihnit,
b) Ei nu pleacă la munte cu nimeni decât cu cine are
echipament corespunzător.
c) În afară de ceea ce ni s-a recomandat n-am citit nimic.
c) Un astfel de accident nu se poate întâmpla niciodată decât când
eşti neatent.
Exerciţiul 2
a) decât să discute - prop. circ. de exc.
b) decât că sunt vrednice şi cinstite = prop. circ. de exc.
c) decât să stea = prop. circ. de exc;
şi să se tot uite = prop. circ. de exc.
ELEMENTUL PREDICATIV SUPLIMENTAR
Exerciţiul 2
a) Am întâlnit-o în oraş făcând cumpărături pe mătuşa mea.
b) Pe el nu l-am auzit niciodată vorbind urât.
c) L-ai văzut vreodată cântând la vioară?
Exerciţiul 3
a) acăţat = e.p.s., expr. prin adj. (provenit din part.), var.,
cu două term., cu patru f. flexionare, masc., sg., N.;
neagră = e.p.s., expr., prin adj., var., cu două term., cu patru f.
flexionare, fem., sg., N., gradul poz.;
fioroasă = e.p.s., expr. prin adj., var., cu două term., cu patru f.
flexionare, fem., sg., N., gradul poz.;
fără fund = e.p.s., expr. prin subst. com., simplu, n., sg., Ac., neart.,
precedat de prep. fără;
b) neclintit = e.p.s., expr. prin adj. (prov. din part.), var.,
cu două term., cu patru f. flexionare, masc., sg., N., gradul poz.;
tăcut = e.p.s., expr. prin adj. (prov. din part), var., cu două term., cu
patru f. flexionare, n., sg., N., gradul poz.;
privindu = e.p.s., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, gerunziu, d. act.,
tranz., reg., f. afirm.;
ghemuit = e.p.s., expr. prin adj. (prov. din part.), var., cu două term.,
cu patru forme flexionare, masc., sg., N., gradul poz.
Exerciţiul I
a) Noi n-am văzut-o niciodată tristă (veselă, supărată,
neatentă etc.).
b) De la şcoala noastră toţi elevii pleacă bine pregătiţi.
c) Acest tânăr a fost considerat apt (bun, inapt etc) pentru
serviciul militar.
d) Bunico, mă bucur că te-am găsit sănătoasă (neschimbată,
bucuroasă, veselă, optimistă etc).
d) Friptura nu-i place decât rumenită (condimentată) bine.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ
SUPLIMENTARĂ
Exerciţiul 1
a) că nici măcar nu-i trece prin minte = PR. SUPL.;
308 b) că uită de tun = PR. SUPL.; ori se bagă cu capul la pământ =
PR. SUPL.;
c) că prea se cred pe undeva pe-acasă, pe mirişte = PR. SUPL.;
d) fără să-şi ia ochii de pe ziar = PR. SUPL.;
e) că se depărtează = PR. SUPL.;
f) ce ai să faci = PR. SUPL.
REZOLVAREA TEXTELOR PROPUSE
2.саrе-au vânzolit lumea = AT, det., neizolată, subord. faţă de
PENTRU ANALIZĂ prop. 1 (are rol de atr. al subst. legionarilor), coord. cop. prin şi cu 3;
3.ş-au abătut codrii = AT, det., neizolată, subord. faţă de prop. 1
(are rol de atr. al subst. legionarilor), coord. cop. prin şi cu 2, regentă
faţă de prop. 4;
4. ca să răzbată în cetatea lui Decebal = C3, subord. faţă de prop.
3;
5. care, nemaiputându-se apăra, şi-au dat o moarte aşa de măreaţă
şi de tragică în flăcările Sarmizegetusei = АT explicativă, izolată, subord.
faţă de prop. 1 (are rol de atr. al subst. uriaşilor).
 1.
a) 1. Aduşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici în urma celei
mai vajnice lupte... am păstrat în sângele nostru vitejia acelor doua
popoare mari – P, regentă faţă de propoziţiile 2 şi 3;
2. ce-au văzut vremurile vechi = AT, subordonată faţă de prop. 1
(are rol de atr, al subst. luptă);
3, din care ne tragem= AT, subord. faţă de prop. 1 (are rol de atr.
al subst. popoare).
b) Traian - atr. subst. apoz., expr. prin subst. propriu, simplu,
masc., sg., N., neart.;
popoare - atr. subst. gen., expr. prin subst. comun, simplu, n., pl.,
G., neart.
c) celei mai vajnice = gr. sup. rel.;
vechi = gr. poz.;
mari = gr. poz.
2.
A) 1. Şi au o data, în zbuciumul atâtor veacuri, ne-am arătat
urmaşii vrednici şi ai legionarilor biruitori ...şi ai uriaşilor învinşi = P,
regentă faţă de prop. 2, 3 şi 3;
310
b) care = sub., expr. prin pron. rel., N.;
nemaiputându- = c.c.cz., expr. prin verb pred., conj. a II-a,
gerunziu, act., reg., f. neg. ;
se = c.d., expr. prin pron. refl., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc;
se apăra = c.d., expr. prin verb pred., conj. I, inf., prez., act.
pron., reg., f. afirm.;
şi- = c.i., pron. refl, pers. а III-а, pl., D., f. neacc.;
şi-au dat = p.v., expr. prin verb pred., conj. I, ind., p.c, pers. a
IlI-a, pl., d. act. pron., tranz., nereg., f. afirm.;
o moarte = c.d., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg., Ac.,
art. cu art. nehot. o;
aşa = c.c.m., expr. prin adv. de mod;
de = prep. simplă;
măreaţă = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4
forme, fem., sg., Ac., gr. poz.;
şi = conj. coord. cop., leagă două atribute;
tragică = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4
forme, fem., sg. , Ac., gr. poz.;
în flăcările = с.c.l., expr. prin prep. simplă + subst. com.,
simplu, fem., pl., Ac., art. cu art. hot. -le;
Sarmizegetusei = atr. subst. gen., expr. prin subst. propriu,
simplu, fem., sg., G., art. cu art. hot. -i.
 с) urmaş = format prin derivare cu suf. -aş din verbul a urma;
biruitor = format prin derivare cu suf. -itor din verbul a birui;
a răzbate = format prin derivare cu prefixul răz- din verbul a bate;
măreţ = format prin derivare cu suf. -eţ din adjectivul mare.
312
3.
a) 1. Îl urmăresc cu gândul de-a lungul veacurilor = P, coord.
cop. prin juxt. cu prop. 2;
2. îl văd cu pieptul dezvălit în zloată şi-n bătălii, muncind...,
luptând..., căzând şi ridicându-se iar, murind la şes şi renăscând în
munţi, pururea tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile = P, regentă
faţă de prop. 3, 4, 5, coord. cop. prin juxt. cu prop. 1;
2. ca să plătească dările ţării = CS, subord. faţă de prop. 2;
3. ca să-şi apere pământul = CS, subord. faţă de prop. 2;
3. ce-au dat = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 2; (are
rol de atr. al subst. nevoile), regentă faţă de prop. 6;
4. să-l răpuie = CD, subord. faţă de prop. 5 (are rol de c.d. al
verbului tranz. au dat).
b) muncind = c.c.m. (Gramatica Academiei îl consideră e.p.s.),
expr. prin verb pred., conj. a IV-a, gerunziu, act., intranz., reg., f.
afirm.;
luptând = c.c.m, (e.p.s.), expr. prin verb pred., conj. I, gerunziu,
act., intranz., reg., f. afirm.;
căzând - c.c.m. (e.p.s.), expr. prin verb pred., conj. a II-a,
gerunziu, d. act., intranz., reg., f. afirm.;
ridicându-şe = c.c.m. (e.p.s.), expr. prin verb pred., conj. I,
gerunziu., tranz., (pron. refl. se are rol de c.d.) reg., f. afirm.;
murind = c.c.m. (e.p.s.), expr. prin verb pred., conj. a IV-a,
gerunziu, act., intranz., reg., f. afirm.;
renăscând = c.c.m. (e.p.s.), expr. prin verb pred., conj. a III-a,
gerunziu, act., intranz., reg., f. afirm.;
c) Ne iubim ţara. (c.d.) Ţării îi închinăm toate forţele noastre, (c.i.)
4.
a) 1. Într-o ţară aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de glorios, în
mijlocul unui popor atât de deştept, cum să nu fie o adevărată religie
iubirea de patrie = P, coord. cop. prin şi cu prop. 2;
2. şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de
odinioară, mândru = P, regentă faţă de prop. 3, coord. cop. prin şi cu
1;
3. că poţi spune = CI, subord. faţă de prop. 2 (are rol de c.i. al
adj. mândru);
4. „Sunt român!" = P independentă, enunţiativă,
neexclamativă, simplă, afirm.
b) că eşti român.
c) frumos = minunat, încântător, admirabil, fermecător, plăcut;
iubire = dragoste, afecţiune, amor;
falnic = măreţ, impunător, grandios, impozant, semeţ;
mândru = fericit, mulţumit, satisfăcut, încântat.
5.
a) 1. Codrule, Măria ta, lasă-mă sub poala ta = P, reg. faţă de
prop. 2;
2. că nimica n-oi strica fără num-o rămurea = CZ, subord. faţă
de prop. l, reg. faţă de prop. 3;
3. să-mi atârn armele-n ea = CS, subord. faţă de prop. 2.
 b) Măria = atr. apoziţional;
ta = atr. adj.
ta = atr. adj. 314
o = atr. adj. (expr. prin num. card.)
-mi = atr. pron.
c) Model: Am întârziat pentru că m-am oprit să stau de
vorbă cu un prieten.
6.
a) 1. Cât despre mine, lungit... îmi făceam socoteală = P, reg.
faţă de prop. 2, 3;
2. cum stăteam în fundul cel mai adânc al peşterii mele, fără
teamă de priviri iscoditoare = CM, subord. faţă de prop. 1;
3. cum aş putea împărtăşi posterităţii depărtate deosebitele
simţiri = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 1 (ate rol de atr. al
subst. socoteală), reg. faţă de prop. 4;
4. pe care le încearcă cineva = AT expl., izolată, subord. faţă
de prop. 3 (are rol de atr. al subst. simţiri), reg. faţă de prop. 5;
5. când e aruncat de viu şi fără păcate, în gurile de flăcări ale
Tartarului = CT, subord. faţă de prop. 4.
b) atribute adjectivale: lungit, cel mai adânc, mele, iscoditoare,
depărtate, deosebitele;
atribute pronominale: îmi
c) iscoditor = format prin derivare cu suf. -itor din verbul
a iscodi;
socoteală = format prin derivare cu suf. -eală din verbul a
socoti;
a împărtăşi = format prin derivare cu prefixul îm- şi sufixul -i
din. subst. părtaş;
simţire = format prin derivare cu suf. -ire din verbul a simţi;
ceva = format prin compunere din ce + va.
7.
a) 1. De la o vreme, musca îşi schimbă planul de atac = P
coord. cop. prin şi cu prop. 2;
2. şi începu = P coord. cop. prin şi cu prop. 1, reg. faţă de
prop. 3 şi 4;
3. să bată părţile mai slabe ale citadelei = CD, subord. faţă de
prop. 2 (are rol de c.d. al verbului tranz. începu);
4. ca şi cum adică Pisicuţa n-ar fi avut nici picioare, nici
coadă, nici dinţi şi, mai cu seama, darul nepreţuit de a-şi scutura cu
atâta putere pielea spetelor sale = CM, subord. faţă de prop. 2, reg.
faţă de prop. 5;
5. încât geniul strategic al tuturor muştelor universului, la un
loc, ar fi rămas neputincios faţă de cutremurul prăpăditor al spinării şi
al coastelor ei = CNS, subord. faţă de prop. 4.
b) de la o vreme = c.c.t., expr. prin loc. adv. formată din
subst. com., simplu, fem., sg., Ac., cu art. nehot. o + prep. comp. de
la;
musca = sub., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg., N.,
art. cu art. hot. -a;
îşi = atr. pron.,.expr. prin pron. refl., pers, a III-a. sg. D., formă
neacc.;
îşi schimba = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. I, ind.,
p.s., pers. a III-a, sg., diat. act. pron., tranz., reg., forma afirm.;
planul = c.d., expr. prin subst. com., simplu, n., sg. Ac., art. cu
art. hot. -l,
de atac = atr. subst. prep., expr. prin subst. com., simplu, n.,
sg., Ac., neart., precedat de prep. simplă de.
c) Мodel: Universul este infinit. (subiect). Savanţii
cercetează universul cu ajutorul sondelor spaţiale, (c.d.) Cercetătorii
acordă universului toată atenţia. (c.i.)
 8.
a) 1. Fierbeau văzduhurile = P, coord. cop. prin şi cu prop. 2 şi
3;
2. şi cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale
tunetelor = P, coord. cop. prin şi cu prop. 1 şi 3;
3. şi pământul înfricoşat se cutremura nemernic sub ropotul de
trăsnete = P, coord. cop. prin şi cu prop. 1 şi 2, reg. faţă de prop. 4 şi 5;
4. care cădeau asurzitoare prin întuneric, ca nişte imense
boambe de flăcări = AT determ., neizolată, subord. faţă de prop. 3 (are
rol de atr. al subst. trăsnete), coord. cop. prin şi cu prop. 5;
5. şi spulberau... frunţile de stânci îndrăzneţe ale celor mai
semeţi dintre munţii săi = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 3
(are rol de atr. al subst. trăsnete), coord. cop. prin şi cu prop. 4, reg.
faţă de prop. 6;
6. ca şi cum ai sufla într-un strop de ţărână = CM, subord. faţă
de prop. 5.
b) Atributele adjectivale sunt: zguduitoare (adj.), înfricoşat
(adj.), imense (adj.), îndrăzneţe (adj.), săi (adj. pron. pos.).
c) descărcare = format prin derivare cu suf. -are din verbul a
descărca,
zguduitor - format prin derivare cu suf. -itor din verbul a
zgudui;
îndrăzneţ = format prin derivare cu suf. -eţ din verbul a
îndrăzni.
9.
a) 1. Vezi= P, coord. cop. prin juxt. cu prop. 2;
2. de aceea, mătrăguna a-nvăţat un brusture = P, regentă faţă de prop.
3, coord. cop. prin juxt. cu prop. 1;
3. să le spuie una-n faţă = CD, subord. faţă de prop. 2 (are rol
de c.d. al verbului tranz. cu dublu complement direct a-nvăţat),
regentă faţă de prop. 4;
4. care să le usture = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 3
(are rol de atr. al pron. nehot. una).
b) de aceea = c.c.cz., expr. prin loc. adv.;
în faţă - c.c.m., expr. prin loc. adv.
c) Mătrăguna1/, al cărei interlocutor era un brusture 2/, era
foarte vorbăreaţă1/, (atr. pron. gen.)
Cartea1/, pe care o studiezi acum2/ îţi va folosi în viitor1/, (c.d.)
Prietenul / căruia îi scrii2/ îţi va răspunde negreşit1/, (c.i.)
10.
a) 1. In sfârşit, toată noaptea cea dinainte de plecare... m-am
frământat cu gândul, feliu şi chip = P, regentă faţa de prop. 2 şi 3;
2. până s-au revărsat zorile = CT, subord. faţă de prop. 1;
3. cum aş putea îndupleca pe mama = AT det., neizolată,
subord. faţă de prop. 1 (are rol de atr. al subst. gândul), regentă faţă
de prop. 4;
4. să mă deie mai bine la mănăstire = CI, subord. faţă de prop.
3 (are rol de c.i. al verbului a îndupleca).
b) Prop. I = subiect inclus (eu);
Prop. 2 = zorile, expr. prin subst. com., simplu, masc. pl.
(defectiv de număr), N., art. cu art. hot. -le.
316 317
 Prop. 3 = subiect inclus (eu);
Prop. 4 = subiect subînţeles (mama).
c) până s-au revărsat zorile = înainte de revărsatul (revărsarea)
zorilor.
11.
a) 1. Şi doar mă sileam şi eu, într-o părere = P, reg. faţă de
prop. 2;
2. s-o fac a înţălege pe mama = CI, subord. faţă de prop. 1 (are
rol de c.i. al verbului intranz. mă sileam), reg. faţă de prop. 3, 6 şi 7;
3. că pot = CD, subord. faţă de prop. 2 (are rol de c.d. al
verbului tranz. a înţălege), coord. cop. prin juxt. cu prop. 6 şi 7, reg.
faţă de prop. 4 şi 5;
4. să mă îmbolnăvesc de dorul ei = CD, subord. faţă de prop. 3
(are rol de c.d. al verbului tranz. pot), coord. cop. prin şi cu prop. 5;
5. şi să mor printre streini = CD, subord. faţă de prop. 3 (are
rol de c.d. al verbului tranz. pot), coord., cop. prin şi cu prop. 3;
6. că văru-mieu Ion Mogorogea, Gheorghe Trăsnea, Nică
Oşlobanu şi alţii s-au lăsat de învăţat = CD, subord. faţă de prop. 2
(are rol de c.d. al verbului tranz. a înţălege), coord. cop. prin juxt. cu
prop. 3 şi prin şi cu prop. 7;
7. şi despre asta, tot mănâncă pâne pe lângă părinţii lor = CD,
subord. faţă de prop. 2 (are rol de c.d. al verbului tranz. a înţălege),
coord. cop. prin şi cu prop. 6 şi 3.
b) să mă îmbolnăvesc = pred. verb., expr. prin verb pred., conj.
a IV-a, conj. prez., pers. I, sg., diat. refl., intranz., reg., forma afirm.;
de dorul = c.c.cz., cxpr. prin prep. simplă + subst., com.,
simplu, n., sg., Ac., art. cu art. hot. -l;
ei = atr. pron. gen., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, sg.,
fem., G.
c) a învăţa, învăţare, învăţat (subst.), neînvăţat, învăţ (subst.),
dezvăţ (subst.), învăţător, învăţătoare, învăţătorime, învăţăcel,
învăţătoraş, a reînvăţa, reînvăţare.
12.
a) 1. Eu nu ştiu = P, regentă faţă de prop. 2 şi 3;
2. cum să cred atâtea veşti = CD, subord. faţă de prop. 1 (are rol de
c.d. al verbului tranz. nu ştiu);
3. când din scrisori eu văd = CZ, subord. faţă de prop. 1,
regentă faţă de prop. 4;
4. precum matale din zi în zi întinereşti = CD, subord. faţă de
prop. 3 (are rol de c.d. al verbului tranz. văd).
b) nu = adv. de mod de neg., fără funcţie sintactică.
cum = c.c.m., expr. prin adv. rel. de mod;
când = c.c.t., expr. prin adv. rel. de timp;
precum = e.c.m., expr. prin adv. rel. de mod;
din zi în zi = c.c.m., expr. prin loc. adv.
c) tânăr, tinerel, tinereţe, tineresc, tineret, a întineri, întinerire,
întinerit, neîntinerit, a reîntineri, reîntinerit, reîntinerire.
13.
a) 1. S-ar fi trântit întreagă în omătul = P, regentă faţă de prop.
2, coord. cop. prin şi cu prop. 3;
2.ce fierbea la vadurile Iablanicioarei = AT det., neizolată,
subord. faţă de prop. 1 (are rol de atr. al subst. omătul);
3.şi ar fi secat şuvoiul dintr-o sorbire = P, coord. cop. prin şi cu
prop. 1, coord. adv. prin dar cu prop. 4;
4.dar mai avea atâta minte = P, coord. adv. prin dar cu prop. 3,
regentă faţă de prop. 5;
318 319
 5. să cugete = CNS, subord. faţă de prop. 4, regentă faţă de
prop. 6, 7 şi 8;
6. că ar fi rămas pe loc trăsnită = CI, subord. faţă de prop. 5
(are rol de c.i. al verbului intranz. să cugete), coord. cop. prin juxt. cu
prop. 7 şi 8;
7. copiii s-ar fi prăpădit = CI, subord. faţă de prop. 5 (are rol
de c.i. al verbului intranz. să cugete), coord. cop. prin juxt. cu prop. 6
şi prin conj. şi cu prop. 8;
8. şi osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos = CI,
subord. faţă de prop. 5 (are rol de c.i. al verbului intranz. să cugete),
coord. cop. prin şi cu prop. 6 şi 7.
b) Iablanicioarei = atr. subst. gen., expr. prin subst. propriu,
simplu, fem., sg., G., art. cu art. hot. -i;
о = atr. adj., expr. prin num. card, propriu-zis, fem., Ac.;
atâta = atr. adj., expr. prin adj. pron. nehot., fem., sg., Ac.;
ei = atr. pron. gen., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, sg.,
fem., G.;
de până atunci = atr. adv., expr. prin prep. compusă + adv. de
timp.
c) omăt, fierbea, trăsnită.
14.
a) 1. Mi se pare = P, regentă faţă de prop. 2;
2. că la Curtea-ţi mi se ştie = SB, subord. faţă de prop. 1 (are
rol de sub. al verbului impers. se pare), regentă faţă de prop. 3;
3. ce se cade unui sol trămis de craiul, unui sol imperial,= SB,
subord. faţă de prop. 2 (are rol de sub. al verbului impers. nu se ştie).
b) mi = c.i., expr. prin pron. pers., pers. I, sg., D., f. neacc.;
se = pron. refl., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie
sintactică;
-ţi = atr. pron., expr. prin pron. pers., pers. a II-a, sg., D., f.
neacc.;
se= pron. refl., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie
sintactică;
ce = subiect, expr. prin pron. rel., N.;
se = pron. reflex., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie
sintactică;
c) mi = pron. pers. şi mi = subst. „notă muzicală";
pare = verbul a părea şi pare = adj. par „divizibil cu 2” la
fem., pl.;
ce = pron. interog., pron. rel., adj. interog., adj. rel., adv.
sol = „ambasador", sol = „notă muzicală” şi sol = „pământ”;
de = prep., de = conj. subord., de = interjecţie şi de = pron. rel.
(regional).
15.
a) 1. De-o vrea pace = CŢ, subord. faţă de prop. 2;
2. pace fie = P, regentă faţa de prop. 1, coord. adv. prin iar cu
prop. 3;
3. iar... să-i spui = P, regentă faţă de prop. 4, 5 şi 6, coord. adv.
prin iar cu prop. 2;
4. de-o vrea război = CŢ, subord. faţă de prop. 3;
5: c-am aflat la el ducaturi, ţări mănoase, scumpe scule = CD,
subord. faţă de prop. 3 (are rol de c.d. al verbului tranz. să spui),
coord. Cop. prin şi cu prop. 6;
320 321
 6. şi că-n ţara mea străbună, mai sunt Gherghiţe destule = CD,
subord. faţă de prop. 3 (are rol de c.d. al verbului tranz. să spui),
coord. cop. prin şi cu prop. 5.
b) Dacă plouă, stăm acasă, iar dacă va fi timp frumos,
comunică prietenilor că vom pleca spre cabana Omu şi că vom
rămâne acolo două zile.
c) curte, sol, crai.
16.
a) 1. Dacă mor de fier sau pară = CD, subord. faţă de prop. 2
(are rol de c.d. al verbului tranz. nu ştiu);
2. chiar ei nu o ştiu = P, reg. faţă de prop. 1, coord. adv. prin
dar cu prop. 3;
3. dar mor= P, coord. adv. prin dar cu prop. 2, coord. cop. prin
şi cu prop. 4;
4. şi, murind, sărută sânul ţării mume = P, reg. faţă de prop. 5,
coord. cop prin şi cu prop. 2 şi 3;
5. căci îi doare plânsul ei bătrân ре-obrajii înc-a unui fiu = CZ,
subord. faţă de prop. 4, reg. faţă de prop. 6;
6. ce-i moare = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 5 (are
rol de atr. al subst. fiu).
b) murind = c.c.t., expr. prin verb pred., conj. IV, gerunziu,
diat. act., intranz., reg., forma afirm.;
sărută = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. I, ind., prez.,
pers. а III-а, pl., diat. act., tranz., reg., forma afirm.;
sânul = c.d., expr. prin subst., com., simplu, masc., sg., Ac.,
art. cu art. hot. -l;
ţării = atr. subst. gen., expr. prin subst. com., simplu, fem., sg.,
G., art. cu art. hot. -i;
mume = atr. subst. apoz., expr. prin subst. com., simplu, fem.,
sg., G., neart.
с) М о d е 1 e:
Nu se ştie dacă va fi timp frumos. (SB) Întrebarea este dacă vom
primi ajutorul solicitat. (PR) Noi nu suntem siguri dacă va veni cu
noi. (CI) Mi-am pus mereu întrebarea dacă omenirea va găsi drumul
spre pace. (AT)
Poţi fi un om informat numai dacă citeşti ziarele. (CŢ)
17.
a) 1. Pârcălabe, vreau = P, coord. adv. prin iar cu prop. 6, 7,
reg. faţă de prop. 2, 4;
2. poporul meu să fie-nştiinţat de unirea şi-nrudirea = CD,
subord. faţă de prop. 1 (are rol de e.d. al verbului tranz. vreau), reg.
faţă de prop. 3;
b) că = conj. subord., simplă, leagă o prop. CZ de regenta ei,
nu are funcţie sintactică;
3. care-aici s-au încheiat = AT det., neizolată, subord. faţă de
prop. 2 (are rol de atr. al subst. unirea, înrudirea);
4. ca să pomenească ţara, ca pe-o zi de praznic mare, ziua =
CS, subord. faţă de prop. 1, reg. faţă de prop. 5;
5. când din letopiseţ şi-a şters anii de-nchinare = AT det.,
neizolată, subord. faţă de prop. 4 (are rol de atr. al subst. ziua);
6. iar eu m-oi ruga la Domnul = P, coord. adv. prin iar cu
prop. 1 şi coord. cop. prin şi cu prop. 7;
 7. şi-i voi mulţumi smerit = P, coord. cop. prin şi cu prop. 1 şi 8. că de mâna ucigaşă-n astă noapte m-a ferit= CZ, subord.
6, reg. faţă de prop. 8; faţă de prop. 7.
322 323
 de mâna = c.i., expr. prin subst., com., simplu, fem., sg., Ac.,
art. cu art. hot. -a, precedat de prep. simplă de;
ucigaşă = atr. adj., expr. prin adj., var., două term., 4 forme,
fem., sg., Ac.;
în noapte - c.c.t., expr. prin subst., com., simplu, fem., sg., Ac.,
precedat de prep. simplă;
astă - atr. adj., expr. adj. pron. dem. de apropiere, fem., sg.,
Ac.;
m- = c.d., expr. prin pron. pers., pers. I, sg., Ac., formă neacc.;
a ferit= pred. verb., expr. verb pred., conj. a IV-a, ind., perf.
comp., pers. a III-a, sg., diat. act., tranz., reg., forma afirm.
c) mână, mânuţă, mânucă, mânuşiţă, mânoaie, mânoc, mănuşă,
a mânui, mânuire, mânuit (adj.), mânuit (subst.), nemânuit, a înmâna,
înmânâre, îndemână, îndemânare, îndemânatic.
18.
a) 1. Nu mă înşel = P, reg. faţă de prop. 2 şi 4;
2. căci... vor veni toţi ceilalţi = CZ, subord. faţă de prop. 1,
coord. cop. prin şi cu prop. 4;
3. dacă mazurii mei vor răcni numai o dată, cu străşnicie, în
limba lor = CŢ, subord. faţă de prop. 2;
4. şi vă vor pune pe toţi cu feţele la pământ = CZ, subord. faţă
de prop. 1, coord. cop. prin şi cu prop. 2.
b) mă = c.d., expr. prin pron. refl. pers. I, sg., Ac., f. neacc.;
lor = atr. pron. gen., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, pl., G.;
ceilalţi - sub., expr. prin pron. dem. de dep., masc., pl., N.;
vă = c.d., expr. prin pron. pers., pers. a II-a, pl., Ac., f. neacc.;
pe toţi = c.d., expr., prin pron. nehot., masc., pl., Ac., precedat
de prep. pe.
c) căci = deoarece, întrucât, fiindcă, pentru că etc.
19.
a) 1. Să curgă val de lacrimi şi sângele ca râul = CV, subord.
faţă de prop. 2;
2. Ce roadă vor aduce = P, regentă faţă de prop. 1 şi 3;
3. când munca nu le-ajută = CZ, subord. faţă de prop. 2.
b) să curgă = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a III-a,
conj., prez., pers. a III-a, sg., act., intranz., reg., f. afirm.;
vor aduce = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a III-a,
ind., viitor I, pers. a III-a, pl., act., tranz., reg., f. afirm.;
nu ajută = pred. verb., expr. verb pred., conj. I, ind., prez.,
pers. a III-a, sg., act., tranz., reg., f. neg.
c) val = talaz;
roadă = recoltă, belşug;
muncă = activitate, acţiune.
20.
a) 1. La ţărmul Muncii numai, stă Omul = P, coord. cop. prin
şi cu prop. 2;
2. şi-ancorează = P, regentă faţă de prop. 3, coord. cop. prin şi
cu prop. 1;
3. căci cea mai veche Taină şi Lege de pe Lume e munca = CZ,
subord. faţă de prop. 1 şi 2, regentă faţă de prop. 4, 5 şi 6;
4. ce urzeşte = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 3 (are rol de
atr. al subst. munca), coord. cop. prin juxt. cu prop. 5 şi 6;
5. înalţă = AT, det., neizolată, subord. faţă de prop. 3 (are rol
de atr. al subst. munca), coord. cop. prin juxt. cu prop. 4 şi prin şi cu
prop. 6;
324 325
 6. şi creează = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 3 (are
rol de atr. al subst. munca), coord. cop. prin şi cu prop. 4 şi 5.
b) muncii = atr. subst. gen., expr. subst., com., simplu, fem.,
sg., G., art. cu art. hot. -i;
cea mai veche = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2
term., 2 forme, fem., sg., N., gr. sup. rel.;
de pe lume = atr. subst. prep., expr. prin prep. compusă +subst.
com., simplu, fem., sg., Ac., neart.
c) eu creez, tu creezi, el creează, noi creăm, voi creaţi, ei
creează.
21.
a) 1. Ne-ai vrăjit copilăria şi bunicii şi părinţii, tot = P. reg.
faţă de prop. 2, coord. cop. prin juxtapunere cu prop. 3;
2. ce e simţire, naltă, caldă, suflet românesc = AT det.,
neizolată, subord. faţă de prop. 1 (are rol de atr. al pron. nehot. tot);
3. ai vibrat până-n zenitul = P, reg. faţă de prop. 4, coord. cop.
prin juxt. cu prop. 1;
4. unde aştrii se-ntâlnesc = AT det., neizolată, subord. faţă de
prop. 3 (are rol de atr. al subst. zenitul).
b) ne- = atr. pron. în D., expr. prin pron. pers., pers. I, pl., D.,
f. neacc.;
tot = atr. pron. apoz., expr. prin pron. nehot., sg., N.;
naltă = atr. adj., expr. prin adj., var., 2 term., 4 forme, fem.,
sg., N., gr. poz.;
caldă = atr. adj., expr. prin adj., var., 2 term., 4 forme, fem., sg.,
N., gr. poz.;
românesc = atr. adj., expr. adj., var., 2 term., 3 forme, n., sg., N.
c) copil, copilaş, copilită, a copilări, copilărie, copilăreşte;
român, româncă, românaş, românesc, România, româneşte, a
româniza, românizare.
22.
a) 1. Noi n-am lunecat peste nimeni în tulbure-al gloriei ceas =
P, coord. cop. prin juxt. cu prop. 2;
2. stă frunza în codri ciulită = P, reg. faţă de prop. 3, coord.
cop. prin juxt. cu prop.1;
3. să dea... glas = CS, subord. faţă de prop. 2, reg. faţă de prop.
4;
2. de-i primejdie = CŢ, subord. faţă de prop. 3.
b) prop. 1: noi = sub., expr. prin pron. pers., pers. I, pl., N.;
prop. 2: frunza = sub., expr. prin subst., com., simplu, fem., sg., N.,
art. hot. -a; prop. 3: (ea) = sub. subînţeles; prop. 4: primejdie = sub.,
expr. subst. com., simplu, fem., sg., N., neart.
c) La apariţia norilor pe cer, excursioniştii se grăbesc, măresc
ritmul ca să poată ajunge, dacă începe furtuna, la adăpost.
23.
a) 1. Lumina-i bună acum ca apa de izvor = P, coord. cop. prin
şi cu prop. 2;
2. şi nu e greu = P, reg. faţă de prop. 3 şi 4, coord. cop. prin şi
cu prop. 1;
3. s-ajungi la neamuri de departe = SB, subord. faţă de prop. 2
(are rol de sub. al expr. verb. impers. nu e greu), coord. cop. prin juxt.
cu prop. 4;
326 327
 4. să trimiţi în lume veste = SB, subord. faţă de prop. 2 (are rol
de sub. al expr. verb. impers. nu e greu), reg. faţă de prop. 5 şi 6,
coord. cop. prin juxt. cu prop. 3;
5. că eşti pus pe drum = AT det., neizolată, subord. faţă de
prop. 4 (are rol de atr. al subst. veste), coord. cop. prin şi cu prop. 6;
6. şi vei ajunge prin păduri degrabă = AT det., neizolată,
subord. faţă de prop. 4 (are rol de atr. al subst. veste), coord. cop. prin
şi cu prop. 5.
b) acum = c.c.t., expr. prin adv. de timp;
ca = adv. de comp., fără funcţie sintactică;
greu = nume pred., expr. prin adv. de mod, gr. poz.;
de departe = art. adv., expr. prin prep. simplă + adv. de loc, gr.
poz.;
din vreme = c.c.m., expr. prin loc. adv.;
degrabă = c.c.m., expr. prin adv. de mod, gr. poz.;
c) Drum, drumeag, drumuleţ, drumuşor, drumeţ, a drumeţi,
drumeţie, drum-de-fier, drumar;
Pădure, pădurice, pădurar, pădurăreasă, păduros, pădureţ, a
împăduri, împădurire, împădurit (adj.), neîmpădurit, a reîmpăduri,
reîmpădurire, reîmpădurit (adj.).
24.
a) 1. Vru = P, coord. adv. prin dar cu prop. 5, reg. faţă de prop.
2 şi 3;
2. să spună ceva = CD, subord. faţă de prop. 1 (are rol de c.d.
al verbului tranz. vru), coord. cop. prin juxt. cu prop. 3;
3. pesemne să destăinuie acea idee = CD, subord. faţă de prop.
1 (are rol de c.d. al verbului tranz. vru), regentă faţă de prop. 4,
coord. cop. prin juxt. cu prop. 2;
4. care îi copleşise în clipele acelea sufletul = AT det.,
neizolată, subord. faţă de prop. 3 (are rol de art. al subst. idee);
5. dar avu puterea = P, regentă faţă de prop. 6, coord. adv. prin
dar cu prop. 1;
6. s-o păstreze numai pentru el = AT det., neizolată, subord.
faţă de prop. 5 (are rol de atr. al subst. puterea), regentă faţă de prop.
7 şi 8;
7. tocmai pentru ca s-o poată pesemne pune în aplicare = CS,
subord. faţă de prop. 6, coord. cop. prin şi cu prop. 8;
8. şi să rămână secretul lui = CS, subord. faţă de prop. 6.
coord. cop. prin şi cu prop. 7;
b) şi = conj. coord. cop. simplă, fără funcţie sintactică;
să rămână secretul = pred. nom., expr. prin verb cop., conj. a
III-a, conj., prez., pers. a III-a, sg., act., intranz., reg., f. afirm. + nume
predicativ, expr. prin subst. com., simplu, n., sg., N., art. cu art. hot.
-l;
lui = atr. pron. gen., expr. prin pron. pers., pers.a III-a, sg.,
masc. G.
c) ceva = format prin compunere din ce + va;
pesemne = format prin compunere din pe + semne;
a destăinui = format prin derivare cu prefixul des- din a tăinui;
putere = format prin derivare cu suf. -ere din a putea;
aplicare = format prin derivare cu suf. -are din a aplica.
25.
a) 1. Nu uitaţi... dom' sublocotenent = P, regentă faţă de prop.
2;
2. că sunt şi eu sergent = CD, subord. faţă de prop. 2 (are rol de
c.d. al verb. tranz. nu uitaţi);
328 329
 3. zise artileristul cu acea expresie ca de petrecere = P i.,
regentă faţă de prop. 4;
4. care atrăsese atenţia tuturor = AT explicativă, izolată,
subord. faţă de prop. 3 (are rol de art. al subst. expresie), regentă faţă
de prop. 5;
5. de când venise = CT, subord. faţă de prop. 4.
b) eu = sub., expr. prin pron. pers., pers. I, sg., N.;
care = sub., expr. prin pron. rel., N.;
tuturor = atr. pron. gen., expr. prin pron. nehot., pl., G.
c) de când venise = de la venirea lui.
26.
a) 1. Şi una e = P, regentă faţă de prop. 2, coord. cop. prin şi cu
prop. 4;
2. să mori la datorie = SB, subord. faţă de prop. 1 (are rol de
sub. al pred. nom. una e), regentă faţă de prop. 3;
3. când te izbeşte un glonţ sau o schijă = CT, subord. faţă de
prop. 2;
47 şi alta e = P, regentă faţă de prop. 5 şi 6, coord. cop. prin şi
cu prop. 1;
5. să fii legat de un stâlp = SB, subord. faţă de prop. 4 (are rol
de sub. al pred. nom. alta e), coord. cop. prin şi cu prop. 6;
6. şi să te execute plutonul de execuţie = SB, subord. faţă de
prop. 4 (are rol de sub. al pred. nom. alta e), coord. cop. prin şi cu
prop. 5.
b) una e = pred. nom., expr. prin verb cop., conj. a IV-a,
ind., prez., pers. a III-a, sg., act., intranz., nereg., f. afirm. + nume
predicativ antepus, expr. prin pron. nehot., fem. cu sens neutru,
sg., N.;
să mori = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, conj.,
prez., pers. a II-a, sg., act., intranz., reg., f. afirm.;
izbeşte = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, ind.,
prez., pers. a III-a, sg., act., tranz., reg., f. afirm.;
alta e - pred. nom., expr. prin verb cop., conj. a IV-a, ind.,
prez., pers. a III-a, sg., act., intranz., nereg., f. afirm. + nume pred.
antepus, expr. prin pron. nehot., fem. cu sens neutru, sg., N.;
să fii legat = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. I, conj.,
prez., pers. a II-a, sg., diat. pas., intranz. (tranz. la diat. act.) reg., f.
afirm.;
să execute = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. I, conj.,
prez., pers. a III-a, sg., act., tranz., reg., f. afirm.
c) a lega, legare, legator, legătoreasă, legătură, legăturică,
legătorie, a dezlega, dezlegare, dezlegat (adj.), legat (adj.), nelegat,
legat (subst.).
27.
a) 1. Asta nu e important = P, coord. cop. prin juxt. cu prop. 3,
6 şi 8;
2. a răspuns colonelul german = P i.
3. urmează = P, regentă faţă de prop. 4, coord. cop. prin juxt.
cu 1,6 şi 8;
4. să declaraţi la cercetări = SB, subord. faţă de prop. 3 (are rol
de sub. al verbului impers. urmează), regentă faţă de prop. 5;
5. de ce (se subînţelege: l-aţi omorât) = CD, subord. faţă de
prop. 4 (are rol de c.d. al verbului tranz. să declaraţi);
6. fapt e = P. reg. faţă de prop. 7, coord. cop. prin juxt. cu prop.
1 şi 3, prin şi cu prop. 8;
7. că l-aţi omorât = SB, subord. faţă de prop. 6 (are rol de sub.
al pred. nom. fapt e);
330 331
 8. şi trebuie = P, reg. faţă de prop. 9, coord. cop. prin şi cu
prop. 1, 3 şi 6;
9. să fiţi judecaţi cu toţi = SB, subord. faţă de prop. 8 (are rol
de sub. al verbului impers. trebuie).,
b) asta = sub., expr. prin pron. de aprop., fem. cu sens
neutru, sg., N.;
nu e important = pred. nom., prin verb cop., conj. a IV-a, ind.,
prez., pers. a III-a, sg., Ac., intranz., nereg., f. neg. + nume pred.,
expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4 forme, n., sg., N., gr. poz.
c) Un bun matematician judecă problema înainte a o rezolva.
(diat. act.)
Cel care a greşit a fost judecat în faţa clasei. (diat. pas.)
Cei doi vecini s-au judecat de mai multe ori. (diat. refl.)
28.
a) 1. Am încredere, dom' colonel = P, coord. cop. prin juxt. cu
prop. 3 şi 5;
2. i-am răspuns eu= P i.;
3. îmi dau seama = P, reg. faţă de prop. 4, coord. cop. prin
juxt. cu prop. 1 şi coord. adv. prin dar cu prop. 5;
4. că ne-aţi salvat viaţa = CI, subord. faţă de prop. 3 (are rol de
с. i. al loc. verb. intranz. îmi dau seama);
5. dar nu ştiu = P, reg. faţă de prop. 6, coord. adv. prin dar cu
prop. 1 şi 3;
6. ce s-a întâmplat cu pistolarul = CD, subord. faţă de prop. 5
(are rol de с. d. al verb. tranz. nu ştiu).
332
b) i- = c.i., expr. prin pron. pers., pers., a III-a, sg., D., f.
neacc.;
eu = sub., expr. prin pron. pers., pers. I, sg., N.;
îmi = pron. refl., pers. a III-a, sg., D., f. neacc., fără funcţie
sintactică;
ne = atr. pron., expr. prin pron. pers., pers. I, pl., D., f. neacc.;
ce = sub., expr. prin pron. rel., N.;
s- = pron. refl., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie
sintactică.
c) Am încredere, dom'colonel, i-am răspuns eu, îmi dau
seama de salvarea vieţii noastre, dar nu ştiu întâmplarea cu
pistolarul.
29.
a) 1. Vrură = P, reg. fără de prop. 2, coord. adv. prin dar cu
prop. 3 şi 4;
2. să salute = CD, subord. faţă de prop. 1 (are rol de c.d. al
verb. tranz. vrură);
3. dar palidul ofiţer le făcu cu semn de nerăbdare = P, coord.
adv. prin dar cu prop. 1, coord. cop. prin şi cu prop. 4;
4. şi le spuse ... trecând însă sub tăcere amănuntul = P, reg. faţă
de prop. 5 şi 6, coord. cop. prin şi cu prop. 1 şi 3;
5. ceea ce comandantul său îi spusese lui = CD, subord. faţă de
prop. 4 (are rol de с. d. al verbului tranz. spuse);
6. că erau atât de vulnerabili = AT det., neizolată, subord. faţă
de prop. 4 (are rol de atr. al subst. amănuntul), reg. faţă de prop. 7;
7. cum îi atrăsese atenţia colonelul = CM, subord. faţă de
prop. 6
b) palidul = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4
forme, masc., sg., N., gr. poz.;
 de nerăbdare = atr. subst. prep., expr. prin prep. simplă + 31.
subst. com., simplu, fem., sg., Ac., neart.;
său = atr. adj., expr. prin adj. pron. pos., un posesor - un obiect a) 1. Băieţi, ...ochiţi bine şi fără frică = P, coord. cop. prin juxt.
posedat, pers. a III-a, masc., sg., N. (se acordă cu subst. cu prop. 3
comandantul); 2. zise caporalul Ana = P i.;
c) Nu ştiu1 / ceea ce s-a întâmplat.2/ 3. nu trageţi fără rost = P, reg. faţă de prop. 4, coord. cop. prin
juxt. cu prop. 1;
30. 4. că .. .o să fie mai greu = CZ, subord. faţă de prop. 3, reg.
a) 1. Nimeni nu-l văzuse certând sau înjurând vreun tunar = P, faţă de prop. 5;
coord. adv. prin dar cu prop. 2, coord. cop. prin şi cu prop. 3; 5. dacă îl lăsăm = CŢ, subord. faţă de prop. 4, reg. faţă de
2. dar (pred. subînţeles: n u - l văzuse) nici glumind cu ei = P, prop. 6;
coord. adv. prin dar cu prop. 1, coord. cop. prin şi cu prop. 3;
3. şi se purta = P, reg. faţă de prop. 4, coord. cop. prin şi cu 6. să s£ apropie = CI, subord. faţă de prop. 5 (are rol de
prop. 1 şi 2; ci. al verb. tranz. cu с d. lăsăm).
4. ca şi când tunul ar fi fost o vieţuitoare supranaturală = CM,
subord. faţă de prop. 3, reg. faţă de prop. 5;
5. în jurul căreia nu te poţi hlizi ca un prost sau sta cu cracile
în sus şi fumând cu nepăsare = AT explicativă, izolată, subord. faţă
de prop. 4 (are rol de atr. al subst. vieţuitoare).

b) Băieţi = subst., com., simplu, masc., pl., V., neart., fără

funcţie sintactică;
zise = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a III-a, ind., p.s.,
b) nimeni - sub. expr. prin pron. neg., N.; pers. a III-a, sg., tranz., reg., f. afirm.;
-l = с. d., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, sg., masc., Ac., f. caporalul = sub., expr. prin subst., com., simplu, masc., sg., N.,
neacc; art. cu art. hot. -l;
cu ei = с i., expr. prep. simplă + pron. pers. а III-a, pl., masc. Ana = atr. subs, apoz., expr. prin subst., propriu, simplu, masc.,
Ac., f. acc.; sg., N., art. cu art. hot. -a.
se = pron. refl., pers. a III-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie c) bine – rău; a apropia – a depărta; greu – uşor.
sintactică;
în jurul căreia = c.c.l., expr. prin loc. prep. + pron. rel., fem.,
sg., G; 32.
te = pron. refl., pers. a II-a, sg., Ac., f. neacc., fără funcţie a) 1. Nu loviră pe nimeni = P, coord. adv. prin dar cu prop. 2;
sintactică. 2. dar sub protecţia lor atacanţii îndepărtaţi începură = P, reg.
c) ca şi cum, de parcă. faţă de prop. 3, coord. adv. prin dar cu prop. 1;
334 335
 3. să facă salturi lungi trăgând şi ei din mers şi făcând un
zgomot de luptă = CD, subord. faţă de prop. 2 (are rol de c. d. al verb.
tranz. începură), reg. faţă de prop. 4;
4. care paraliză pentru câteva clipe întreaga baterie = AT det.,
neizolată, subord. faţă de prop. 3 (are rol de atr. al subst. zgomot).
b) pe nimeni = c.d. expr. prin. prep. simplă + pron. neg., Ac.;
lor = art. pron. gen. expr. prin pron. pers., pers. a III-a, pl., G.;
ei = sub., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, pl., N.;
care = sub., expr. prin pron. rel., N.
c) care- pronume şi care = subst. car la pl.;
baterie = subunitate de artilerie, baterie = vas cu gheaţă în care
se pun sticle cu băutură, baterie = sursă de electricitate şi baterie =
ansamblu de instrumente de percuţie.
33.
1. Aceste pârâituri creau impresia = P, reg. fată de prop.
2 şi 3;
2. că poziţia artileriştilor e asaltată din toate părţile de un
inamic numeros = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 1 (are rol
de atr. al subst. impresia), coord. cop. prin şi cu prop. 3;
3. şi că sfârşitul lor se apropia = AT, deţ., neizolată, subord.
faţă de prop. 1 (are rol de atr. al subst. impresia), coord. cop. prin şi
cu prop. 2.
b) aceste = atr. adj., expr. prin adj. pron. dem. de aprop., fem.,
pl., N. (se acordă cu subst . pârâituri);
artileriştilor = atr. subst. gen., expr. prin subst., com., simplu,
masc., pl., G., art. cu art. hot. -lor;
toate = atr. adj., expr. prin adj. nehot., fem., pl., Ac. (se acordă
cu subst. părţile);
numeros = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4
forme, masc., sg., Ac., gr. poz.;
lor = atr. pron. gen., expr. prin pron. pers. а III-а, pl., G.
c) pârâituri = zgomote; impresie = senzaţie; poziţie =
amplasament;
artilerişti = tunari; părţi = direcţii; inamic = duşman, vrăjmaş;
sfârşit = moarte, distrugere.
34.
a) 1. Dar poate = P, regentă faţă de prop. 2;
2. că pistolarii ... nu putuseră totuşi = SB, subord. faţă de prop.
1 (are rol de sub. al adv. pred. poate), reg. faţă de prop. 3 şi 5;
3. deşi văzuseră = CV, subord. faţă de prop. 3, reg. faţă de
prop. 4;
4. că erau aproape de ea = CD, subord. faţă de prop. 3 (are rol
de c. d. al verb. tranz. văzuseră);
5. să-şi mai continue salturile lor lungi = CD, subord. faţă de
prop. 2 (are rol de с d. al verb. tranz. nu putuseră).
b) cu toate că, chiar dacă, măcar că.
c) dar = conj. coord. adv. şi dar = cadou; poate = verbul a
putea şi poate = adverb; de = prep., de = conj., de = interj. şi de
= pron. rel. (regional);
mai = adv., mai = a V-a lună a anului şi mai = ciocan de lemn.
336 337
 35.
a) 1. Pe el nu-l speriaseră exploziile = P, coord. cop. prin juxt. cu
prop. 2 şi 3;
2. se uitase = P, coord. cop. prin juxt. cu prop. 1 şi prin şi cu
prop. 3;
3. şi văzuse = P, reg. faţă de prop. 4, coord. cop. prin şi cu
prop. 1 şi 2;
4. din care parte veneau acei atacanţi = CD, subord. faţă de prop.
3 (are rol de с. d. al verb. tranz. văzuse), reg. faţă de prop. 5;
5. care ţineau bateria sub focul pistoalelor, împiedicându-i pe
tunari = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 4 (are rol de atr. al
subst. atacanţi), reg. faţă de prop. 6;
6. să se ridice o secundă pentru a arunca la rândul lor cu
grenade în cei = CI, subord. faţă de prop. 5 (are rol de с.i. al verb.
tranz. cu с. d. împiedicând), reg. faţă de prop. 7;
7. care îi asaltau = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. 6
(are rol de atr. al pron. dem. de dep. cei).
b) care (prop. 5) = sub., expr. prin pron. rel., N.;
care (prop. 7) = sub., expr. prin pron. rel., N.
O b s e r v a ţ i e : Care (prop. 4) este adj. pron. relativ şi
îndeplineşte funcţia de atr. adj. al subst. parte.
c) speriaseră = înspăimântaseră, înfricoşaseră, tulburaseră;
văzuse = zărise, observase, descoperise, băgase de seamă;
împiedicând = oprind;
a arunca = a azvârli, a lansa;
asaltau = atacau.
338
36.
a) 1. De la holdele din Bărăgan, cu spicul greu atârnând
sus în vârful înaltelor lănci pierdute cândva de oastea lui Darius,
am ştiut = P, reg. fată de prop. 2;
2. că tot ...devine paşnică recolta = CD, subord. faţă de prop. 1
(are rol de c.d. al verb. tranz. am ştiut), reg. faţă de prop. 3;
3. ce ne calcă pământul = AT det., neizolata, subord. faţa de
prop. 2 (are rol de atr. al pron. nehot. tot).
b) din Bărăgan = atr. subst. prep., expr. prin prep. simpla +
subst., propriu, simplu, n., sg. (defectiv de nr.), Ac., neart.;
cu spicul = atr. subst. prep., expr. prin prep. simplă + subst.,
com., simplu, n., sg., Ac., art. cu art. hot. -l;
greu = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4 forme,
n., sg., Ac., gr. poz. (se acordă cu subst. spicul);
atârnând = atr. verb., expr. prin verb pred., conj. I, gerunziu,
act., intranz., reg., f. afirm.;
înaltelor = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4
forme, fem., pl., G., gr. poz. (se acordă cu subst. lănci);
lănci = atr. subst. gen., expr. prin subst., com., simplu, fem., pl.,
G., art. cu art. hot. -lor (apare la adjectivul antepus);
pierdute = atr. adj., expr. prin verb., conj. a III-a, participiu,
fem., pl., G. (se acordă cu subst. lănci);
lui Darius = atr. subst. gen., expr. prin subst., propriu, simplu,
masc., sg., G., art. cu art. hot. proclitic lui;
ne = atr. pron. în D., expr. prin pron. pers., pers. I, pl., D., f.
neacc.;
paşnică = atr. adj., expr. prin adj. propriu-zis, var., 2 term., 4
forme, fem., sg., N., gr. poz. (se acordă cu subst. recoltă).
c) Recolta din acest a n a fost excelentă. (sub.)
Strângerea recoltei s-a făcut la timp şi fără pierderi. (atr.
subst. gen.)
339
 Praşila efectuată la timp înseamnă recolte mari de porumb,
(nume pred.) Irigaţiile sporesc recolta obţinută, (c.d.)
37.
a) 1. Nu cerem nimănui nimic = P, coord. adv. prin însă cu
prop. 2;
2. însă oricine ...-l numim şi prieten şi vecine = P, reg. faţă de
prop. 3, coord. adv. prin însă cu prop. 1;
2. dacă el vrea = CŢ, subord. faţă de prop. 2;
3. Aici şi pâinea, sarea, noi o avem la masă = P, reg. faţă de
prop. 5;
4. căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă = CZ, subord.
faţă de prop. 4.
b) nimănui = с i., expr. prin pron. neg., D.;
nimic = c. d., expr. prin pron. neg., Ac.;
oricine = c. d., expr. prin pron. nehot., Ac.;
el = sub., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, sg., masc., N.;
-l = reluarea с.d. oricine, expr. prin pron. pers., pers. a III-a,
sg., masc., c., f. neacc.;
noi = sub., expr. prin pron. pers., pers. I, pl., N.;
o = relurea c. d. pâinea, sarea prin pron. pers., pers. a III-a, sg.,
fem., Ac., f. neacc.;
ne = с.i., expr. prin pron. refl., pers. I, pl., D., f. neacc.;
-o = с d., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, sg., fem., Ac., f.
neacc.;
ne = с.i., expr. prin pron. refl., pers. I, pl., D., f. neacc.
c) căci = fiindcă, întrucât, deoarece, pentru că, din cauză
că, din pricină că etc.
38.
a) 1. Cei din faţă simţiră = P, reg. faţă de prop. 2, coord. cop.
prin şi cu prop. 3;
340
2. că i-au pierdut = CD, subord. faţă de prop. I (are rol de с. d.
al verbului tranz. simţiră):
3. şi grăbiră în trap până la un colţ al malului – P, reg. faţă de
prop. 4, coord. cop. prin şi cu prop. 1;
4. de unde începea o pădure de plopi pe o limbă de pământ
îngustă = AT explicativă, izolată, subord. faţă de prop. 3 (are rol de
atr. al subst. colţ).
b) l- = с d., expr. prin pron. pers., pers. a III-a, pl., Ac., f.
neacc.;
în trap = с.с.m., expr. prin prep. simplă + subst. com., simplu,
n., sg., Ac., neart.;
până la un colţ = с.с.1., expr. prin prep. compusă + subst. com.,
simplu, n., sg., Ac., art. cu art. nehot. un:
de unde = с.с.1., expr. prin prep. simplă + adv. rel. de loc;
pe o limbă = c.c.1., expr. prin prep. simplă + subst. com.,
simplu, fem., sg., Ac., art. cu art. nehot. o.
c) El a învăţat să schieze de mic şi acum are şansa să
ajungă campion.
39.
a) 1. Ceilalţi îl însoţiră pe Şuşteru până la locul = P, reg. faţă
de prop. 2;
2. unde albia râului se vedea întinzându-se drept înainte - o
dâră de cretă = AT det., neizolată, subord. faţă de prop. l (are rol de
atr. al subst. locul), reg. faţă de prop. 3;
3. ce nu se mai isprăvea nicăieri = AT det., neizolată, subord.
faţă de prop. 2 (are rol de atr. al subst. dâră).
341
b) ce= sub., expr. prin pron. rel., invar., N.;
nu se isprăvea = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a IV-a, ind.,
imp., pers. a III-a, sg., diat. refl., intranz., reg., f. neg.; mai = adv. de
mod intensiv fără funcţie sintactică; nicăieri = с. с. 1., expr. prin adv.
de loc.
c) a însoţi = a întovărăşi, a escorta, a urma;
albie = matcă, curs.
praful = sub., expr. prin subst. com., simplu, n., sg., N., art. cu
art. hot. -l;
nu s-alege = pred. verb., expr. prin verb pred., conj. a III-a,
ind., prez., pers. a III-a, sg., refl., intranz., reg., f. neg.
c) aducându-şi aminte = când şi-a adus aminte;
înainte de a aţipi = înainte să aţipească.

40.
a) 1. Şi aducându-şi aminte de o vorbă auzită de mai multe ori
de la tat-său... înainte de a aţipi în căruţă îşi zice = P, reg. faţă de
prop. 2 şi 3.
2. de banul nemuncit nici praful nu se alege = AT
(apoziţională), subord. faţă de prop. 1 (are rol de atr. apoz. al subst.
vorbă);
3. că el ...ar duce-o la primărie ori la domnul şef de jandarmi =
CD, subord. faţă de prop. 1 (are rol de с.d. al verbului tranz, îşi zice),
reg. faţă de prop. 4 şi 5;
4. chiar de nu l-ar întreba nimeni = CV, subord. faţă de prop.
3;
5. dacă i s-ar întâmpla = CŢ, subord. faţă de prop. 3, reg. faţă
de prop. 6;
6. să găsească o pungă cu bani = SB, subord. faţă de prop. 5
(are rol de sub. al verbului impers. s-ar întâmpla).
 b) de banul = с. i., expr. prin subst. com., simplu, masc.,
sg., Ac., art. hot. -l;
nemuncit = atr. adj., expr. prin adj., var., 2 term., 4 forme,
masc., sg., Ac.;
342 343
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Academia Republicii Socialiste România, Gramatica limbii române,
ediţia a doua, tiraj nou, Editura Academiei R.S.
România, Bucureşti, 1966, vol.I-II.
AVRAM, MIOARA, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei R.S.
România, Bucureşti. 1986.
AVRAM, MIOARA. BRÎNCUS, GRIGORE, BULGĂR,
GHEORGHE, CIOMPEC, GEORGETA.
DIACONESCU, ION, HRISTEA THEODOR
(coordonator), BQGZA-IRIMIE, RODICA, ŞUTEU,
FLORA, Sinteze de limba româna, Ediţia a treia revăzută
şi din nou îmbogăţită. Editura Albatros. Bucureşti, 1984.
CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, GH., Morfologia limbii
române. Editura Ştiinţifică. Bucureşti, 1974.
CIOMPEC, GEORGETA, DOMINTE. CONSTANTIN, FORĂSCU,
NARCISA, GUŢU-ROMALO, VALERIA, VASILIU,
EMANUEL, Limba română contemporană. Fonetica.
Fonologia. Morfologia (sub coordonarea acad. Ion
Coteanu). Ediţie revizuită şi adăugită, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1985.
COTEANU, ION. Gramatica de bază a limbii române. Editura
Albatros, Bucureşti, 1982.
COTEANU, ION, FORĂSCU, NARCISA, BIDU-VRÂNCEANU,
ANGELA, Limba română contemporană. Vocabularul.
Ediţie revizuită şi adăugită. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1985.
DIACONESCU, ION. Infinitivul în limba română. Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
DIACONESCU, ION. Probleme de sintaxă a limbii române actuale.
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.
DIMITRIU, C. Gramatica limbii române explicată. Morfologia.
Editura Junimea, Iaşi, 1979.
HODIS, VIOREL. Apoziţia si propoziţia apozitivă. Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
IORDAN, IORGU, GUŢU-ROMALO, VALERIA. NICULESCU
ALEXANDRU. Structura morfologică a limbii române
contemporane. E d i t u r a Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
IORDAN, IORGU, ROBU, VLADIMIR, Limba română
contemporană, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978.
IRIMIA, DUMITRU, Structura gramaticală a limbii române.
Verbul. Editura Junimea, Iaşi, 1976.
IRIMIA, DUMITRU, Structura gramaticală a limbii române.
Sintaxa. Editura Junimea, Iaşi, 1983.
IRIMIA, DUMITRU, Structura gramaticală a limbii române.
Numele şi pronumele. Adverbul. Editura Junimea, Iaşi,
1987.
KIRÁLY, FRANCISC, Lexicul limbii române. Tip. Universităţii din
Timişoara, 1983.
METEA, ALEXANDRU, DRINCU, SERGIU, Analize gramaticale,
Editura Facla, Timişoara, 1974.
METEA, ALEXANDRU, DRINCU, SERGIU, Modele şi teste
rezolvate de analiză gramaticală pentru admiterea în
licee şi învăţământul superior, Editura Petrion, Bucureşti,
1992.
NEAMŢU, G.G., Elemente de analiză gramaticală, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
NEAMŢU, G.G., Predicatul în limba română, Editura Ştiinţifică si
Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
NICOLESCU, AUREL, Probleme de analiză a frazei, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
NICOLESCU, AUREL, Probleme de sintaxă a propoziţiei. Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.
SÂRBU, RICHARD, Antonimia lexicală în limba română. Editura
Facla, Timişoara, 1977.
ŞERBAN, VASILE, EVSEEV, IVAN, Vocabularul românesc
contemporan. Editura Facla, Timişoara, 1978.
VINŢELER, ONUFRIE, Probleme de sinonimie, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
344
 C U P R I N S
Cuvânt înainte (AlexandruMetea)................................................. 5
Abrevieri (AlexandruMetea).........................................................
Izvoare.......................................................................................... 11
FONETICA ........................................................................ 13
Sunet. Literă. Alfabet. (Alexandrii Metea).................................... 14
Vocale. Semivocale. Consoane (Alexandru Metea)...................... 18
Diftong. Triftong. Hiat. (Alexandru Metea).................................. 20
Accentul (Alexandru Metea)......................................................... 22
Silaba (Alexandru Metea)............................................................. 25
Despărţirea cuvintelor în silabe (Alexandru Metea) ..................... 27
VOCABULARUL............................................................. 31
Structura vocabularului (Alexandru Metea)................................... 32
Îmbogăţirea vocabularului (Alexandru Metea).............................. 37
Familia lexicală (Alexandru Metea).............................................. 45
Cuvinte monosemantice şi polisemantice (Alexandru Metea)....
Sinonimele (Constantin Vintilescu).............................................. 51
Omonimele (Constanţa Deatc)..................................................... 54
Antonimele (Constantin Vintilescu).............................................. 57
Paronimele (Constanta Deatc, Alexandru Metea)......................... 59
MORFOLOGIA.................................................................. 63
Substantivul (Margareta Ocolişan, Alexandru Metea) ................ 64
Articolul (Margareta Ocolişan)..............................................,.... 70
Adjectivul (Eugenia. Felicia Gligor)............................................. 72
Pronumele (Adriana Balea, Alexandru Metea).............................. 76
Numeralul (Florica Popa)............................................................. 92
Verbul (Elena Marinescu)............................................................. 95
Adverbul (Ileana Alexeev)............................................................ 104
Prepoziţia (Ileana Alexeev)........................................................... 108
Conjuncţia (Ileana Alexeev)............................................................110
Interjecţia (Ileana Alexeev).............................................................112
Analiza morfologică (Alexandru Metea).........................................113
SINTAXA PROPOZIŢIEI ŞI A FRAZEI..................................119
Subiectul (Ileana Alexeev)..............................................................120
Propoziţia subordonată subiectivă (Ileana Alexeev)..........................123
Predicatul (Florica Petreanu)..........................................................127
Propoziţia subordonată predicativă (Alexandru Metea)......................131
Atributul (Alexandru Metea)............................................................136
7 Propoziţia subordonată atributivă (Alexandru Metea).........................140
Complementul direct (Silvia Rogobete)...........................................145
Propoziţia subordonată completivă directă (Silvia Rogobete)............147
Complementul indirect (Florica Maria Puşcaş)...............................150
Propoziţia subordonată completivă indirectă (Florica Maria
Puşcaş)............:............................................................................152
Complementul de agent (Alexandrii Metea)....................................155
Propoziţia subordonată completivă de agent (Alexandru
Metea)............................................................................................157
Complementul circumstanţial de loc (Silvia Rogobete).................. 159
Propoziţia subordonată circumstanţială de loc (Silvia
Rogobete)....................................................................................... 161
Complementul circumstanţial de timp (Virginia Macovei)...............162
48 Propoziţia subordonată circumstanţială de timp (Virginia
Macovei)........................................................................................166
Complementul circumstanţial de mod (Florica Maria Puşcaş) ...169
Propoziţia subordonată circumstanţială de mod (Florica Maria
Puşcaş)...........................................................................................171
Complementul circumstanţial de cauză (Adriana Balea) .................174
Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză (Adriana
Balea).............................................................................................175
Complementul circumstanţial de scop (Alexandru Metea)................ 177
Propoziţia subordonată circumstanţială de scop (Alexandru
Metea)............................................................................................179
Complementul circumstanţial condiţional (Florica Popa)................181
Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională (Florica
Popa)............................................................................................182
Complementul circumstanţial concesiv (Alexandru Metea)..............184
Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă (Alexandru
Metea)...........................................................................................186
347
346
Complementul circumstanţial consecutiv (Alexandru Metea)........188
Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă (Alexandru
Metea)............................................................................................189
PĂRŢI DE PROPOZIŢIE SI PROPOZIŢII STUDIATE
ÎN LICEU............................................................................193
Complementul circumstanţial sociativ (Alexandru Metea).............194
Propoziţia subordonată circumstanţială sociativă (Alexandru
Metea)............................................................................................197
Complementul circumstanţial instrumental (Alexandru Metea) ...199
Propoziţia subordonată circumstanţială instrumentală (Alexandru
Metea)............................................................................................201
Complementul circumstanţial de relaţie (Alexandrii Metea)..........203
Propoziţia subordonată circumstanţială de relaţie (Alexandru
Metea)............................................................................................206
Complementul circumstanţial opoziţional (Alexandru Metea).......208
Propoziţia subordonată circumstanţială opoziţională (Alexandru
Metea)...........................................................................................210
Complementul circumstanţial cumulativ (Alexandru Metea).........212
Propoziţia subordonată circumstanţială cumulativă (Alexandru
Metea)'...........................................................................................215
Complementul circumstanţial de excepţie (Alexandru Metea) ....217
Propoziţia subordonată circumstanţială de excepţie (Alexandru
Metea).............................................'..............................................221
Elementul predicativ suplimentar (Alexandru Metea)....................223
Propoziţia subordonată predicativă suplimentară (Alexandru
Metea)].......................................................................................... 227
ANALIZA SINTACTICĂ A PROPOZIŢIEI SI A
FRAZEI..............................................................................231
Analiza sintactică a propoziţiei (Silvia Rogobete)..........................232
Analiza sintactică a frazei (Alexandru Metea)................................234
Texte propuse pentru analiză (Alexandru Metea) ..........................244
CHEIA EXERCIŢIILOR.....................................................253
Fonetica..........................................................................................254
Vocabularul....................................................................................259
Morfologia.....................................................................................267
Sintaxa propoziţiei şi a frazei........................................................280
Rezolvarea textelor propuse pentru analiză....................................310
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ............................................344

348