Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(cel putin asa sustin factorii de decizie), farmacistii au constatat ca sunt deseori constransi sa lase pe locul
doi sau uneori sa uite de etica si deontologia profesionala.
Pentru a demonstra aceasta sustinere, este necesar
sa amintesc doar cateva principii din Codul de
Etica si Deontologie al Farmacistului:
-art. 5: „Farmacistul exercita profesiunea sa in
respectul vietii si al persoanei umane”;
-art. 6: „Farmacistul are obligatia sa acorde
asistenta farmaceutica oricand si oriunde nevoile
ocrotirii sanatatii o impun”;
-art. 12: „Farmacistul trebuie sa fie devotat, in
egala masura, tuturor persoanelor interesate de
serviciile sale farmaceutice”;
-art. 23: „Farmacistul nu trebuie sa se lase supus
nici unor constrangeri financiare, contabile, tehnice sau morale, care ar putea aduce prejudicii
independentei sale”;
-art. 27: „Farmacistul are obligatia de a asista egal toti pacientii, fara discriminari, in ordinea solicitarii
acestora, cu exceptia prescriptiilor medicale de urgenta”.
Cum putem aplica aceste principii in momentul de fata? Cum putem astazi sa ne exercitam profesiunea in
respectul fata de pacient si in folosul acestuia?
Nu putem vorbi despre drepturile pacientilor fara a tine cont de principiile din Codul de Etica si
Deontologie al Farmacistului. In domeniul farmaceutic, drepturile pacientului pot fi deduse doar din
Codul de Etica al Farmacistului.
Care sunt caile de urmat atunci cand aceste drepturi - multe, putine - nu sunt respectate? Inainte de
orice, trebuie de la bun inceput inteles ca atat asiguratul, cat si asiguratorul pornesc la drum fiecare cu
drepturile si obligatiile sale. Asiguratul are obligatia sa achite contributia si are dreptul sa primeasca
asistenta medicala si farmaceutica in schimb, iar asiguratorul are obligatia sa rezolve problemele
asiguratului si are dreptul sa decida sistemul de masurare si motivare a celor calificati, sa rezolve direct
aceste probleme. Practica de pana acum demonstreaza ca suntem departe de atingerea acestor
deziderate.In ultimii ani, am auzit, de nenumarate ori pe zi, cum ni se impun normele europene in diverse
domenii. „Carta farmaciei europene” este o astfel de norma. Cerem autoritatilor sa ne impuna si aceasta
norma europeana, pe care ne-o asumam si care are urmatoarele principii:
• -farmacia este profesiunea artei de a vindeca;
• -relatiile dintre farmacist si sistemele de sanatate se stabilesc pe baza principiilor liber consimtite,
garantand independenta farmacistului si libera alegere de pacient a farmaciei;
• -pacientul are ca drept fundamental posibilitatea de a-si alege singur farmacistul;
• -proprietarul unei farmacii trebuie sa fie farmacist, pentru a evita ca interese straine de sanatatea
publica sa intervina in eliberarea medicamentelor.
Oprindu-ma numai la aceste principii, ma intreb cum pot fi ele puse in aplicare, in conditiile proastei
intelegeri a liberei concurente in domeniul farmaceutic?
Cum putem vorbi de rolul determinant al eticii si deontologiei profesionale in conditiile in care, in
prezent, se pune pro¬blema disparitiei farmaciei independente, al carei proprietar este farmacistul si care
promoveaza modelul etic al farmaciei in detrimentul modelului mercantil?
Nu trebuie sa fii un mare specialist, ci doar sa arunci o
privire asupra disciplinelor predate in cadrul Facultatilor de
Farmacie, ca sa intelegi ca, spre disperarea unora,
farmacistul ramane cel mai complet si calificat specialist in
domeniul complex al medicamentului. Cu toate acestea, in
sectorul farmaceutic din Romania s-a permis si s-a incurajat
acapararea acestuia de neprofesionisti, pentru care principiile
eticii si deontologiei nu exista. Singura etica a acestora este
profitul cu orice pret, rezultat din afacerea numita
„farmacie”. Datorita acestei politici, promovata de toate
guvernele, farmacia din Romania a devenit tot mai mult o
afacere comerciala si din ce in ce mai putin o institutie
sanitara.
Constatam ca cetateanul simplu, pacientul real sau potential alearga dupa un loc de munca, dupa
un trai decent, dupa un strop de liniste, dupa un medicament salvator, dupa nostalgiile trecutului, dupa
sperantele viitorului, fiecare dupa posibilitati. Cati dintre acestia realizeaza ca, prin impunerea
concurentei intelese gresit de cei care ar trebui sa le apere sanatatea, siguranta sanatatii si a vietii se pierde
incet, dar sigur?
Si pentru ca in momentul de fata avem la conducerea tarii un guvern liberal, as vrea sa amintesc
principiul dupa care s-a condus liberalul Horia Rusu: „Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este
moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral
sa-ti afirmi propria identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti
altii sunt deocamdata mai multi”.Cati dintre cei care au acelasi principiu in viata vor mai putea multa
vreme sa se conduca dupa acesta?