Începând cu anul 1979, membrii parlamentului european sunt aleși direct datorită

extinderii uniunii si faptul ca numărul de parlamentari care revenea fiecărui stat membru era
supus unei renegocieri permanente . Tr. de la Lisabona a stabilit o limita maxima, atât cu
privire la nr de parlamaentari ( 759 sau 1) cat si cu privire la numărul minim si maxim de
parlamentari ce revine fiecărui stat in parte ( indiferent de nr de locuitori niciun stat nu poate
avea mai putin de 6 sau mai mult de 96 de membrii ai parlamentului european. Aceasta
îndemnamd in practica ca s-a fixat un nr minim pt reprezentarea statelor mici ale mici ale ue
( Luxemburg , Malta , Cipru ) si un nr maxim pt reprezentarea Germaniei care a pierdut astfel
3 locuri in parlament ( având 99 de locuri dupa intrarea in viguare a tratatului de la Nisa) .

Parlamentul European

PE are in primul rand o funcție legislativă fiind una din cele doua camere ale
legiuitorului uniunii alături de consiliu in procedura legislativă ordinara. Aceasta procedura
numita inițial co-decizie presupune inițierea unui regulament sau a unei directive de către
Comisie care trimite proiectul către cele doua instituții, parlament si consiliu. Fiecare
instituție având posibilitatea de a admite,respinge sau face amendamente. In cazul in care fie
Parlamentul fie Cnsiliul admit sau resping proiectul, procedura se încheie in acel punct. Daca
se aduc amendamente cealaltă instituție va admite, respinge sau propune noi amendamente
intr-un termen de 3 luni . Dupa a doua lectura se întrunește un comitet de conciliere, o comisie
de mediere compusă dintr un număr egal de pArlamentari Europeni ai respectiv reprezentanți
ai consiliului. Prin aceasta procedura se încearcă ajungerea la un compromis cu privire la o
forma comuna a textului. In cadrul procedurii de mediere, comisia are rod de mediator intre
parlament si consiliu. Daca se ajunge la un text comun , acesta este trimis simultan celor doua
instituții care trebuie sa il Adopte, Parlamentul decizând prin vot cu majoritate simpla, iar
consiliul prin vot cu majoritate calificata. In cadrul procedurii legislative PE nu poate decât sa
respingă sau sa modifice neavând rol de inițiativa . Doar comisia poate sa propună. Inafara
rolului sau legislativ, Parlamentul mai are un rol in formarea unei noi Comisii trebuind sa
voteze conform tratatului de la Lisabona asupra candidaturii președintelui comisiei si apoi sa
acorde un vot de încredere comisiei nou formate . Parlamentul poate si sa retragă încrederea
acordată comisiei adoptând cu un vot de doua treimi o moțiune de cenzura . ( acest lucru nu s
a întâmplat in practica pana acum).

Parlamentul controlează Comisia si prin Intrebările si Interpelările adresate comisarilor

de către membrii săi. Comisiile Parlamentului European sunt de asemenea organizate astfel
încât sa poată exercita un control asupra Comisiei întrucât comisiile parlamentare corespund
directoratelor.

Consiliul sau Consiliul de Miniștrii

Consiliul deși este format din miniștrii de resort ai guvernelor statelor membre nu
constituie un organ executiv in arhitectura instituționala a Uniunii. Acesta având atribuții
legislative. Consiliul funcționează in configurație cum ar fi : consiliul afaceri generale si
consiliul afaceri externe . Ambele configurații Find compuse din miniștrii de externe ai celor
28 de state. Consiliul ECOFiN compus din miniștrii de finanțe , consiliul JAI ( justiție si
afacer interne ) format din miniștrii de justiție .

Aceste configurații se întrunesc la Bruxelles lunar pentru a decide cu privire la măsuri care
intra in competentă unui anumit resort. Din punct de vedere practic consiliul alcătuiește vârful
acestei piramide care este formată la baza din grupuri de lucru si la mijloc din reprezentanții
statelor membre . La Bruxelles așadar din ambasadorii statelor membre pe langa Uniune
aceștia formând Comitetul reprezentanților permanenți. Grupurile de lucru erau formate din
funcționari in general la nivel de secretar de stat ai celor 28 de state membre , negociază o
prima forma a unei noi măsuri .

Aspectele mai sensibile sunt apoi renegociate in comitetul rep permanenți si doar
deciziile de importantă maxima ajung sa fie discutate in adunarea miniștrilor ca atare. Din
punct de vedere juridic deciziile in consiliu începând cu actul european unic se iau prin
majoritate calificata, inițial tripla majoritate iar dupa intrarea in viguare a tr de la Lisabona
dubla majoritate . 55% din state ale căror populații însumate rep 65 % din pop totala a UE
( intr-un UE 27 dupa ieșirea MB 55% din state înseamnă cel putin 15.) din punct de vedere
practic se recurge rareori la adoptarea unei măsuri prin vot încercându se întotdeauna sa se ia
o decizie prin consens . Se spune despre consiliu ca acesta acționează in umbra votului
înțelegându-se prin aceasta metafora ca reprezentanții statelor in consiliu atunci cand încearcă
sa ajungă la un consens inteleg in mod tacit ca se poate recurge la vot .

Consiliul european

Consiliul European a funcționat pt multa vreme inafara tratatelor ca o întrunire

informala a șefilor de stat sau de Guvern ai statelor membre. Formula sefu de stat sau de
guvern tine cont de specificului fiecărui stat in parte Germania fiind reprezentata de către
Cancelar iar MB de Primul ministru ( de ex) in statele cu regim semi-prezidențial stabilirea
instituției care reprezintă statul la întrunirile consiliului Ruropean a fost mai dificila din cauza
naturii duale a executivului. In cazul României aceasta chestiune a fost tranșata de o decize a
Curții constituționale din anul 2012 prin care curtea a stabilit ca președintele ca șef al statului
înzestrat cu atribuții extinse in domeniul afacerilor externe are competentă de a reprezenta
România președintele putând sa delege aceasta competentă primului- ministru . Curtea
constituțională a revenit apoi, precizând ca presedintele nu are un drept discreționar cu privire
la aceasta delegare trebuind sa si întemeieze decizia pe motive clare si sa respecte primcipiul
cooperări loiale dintre instituții .

Consiliul uniunii europene are rolul de a trasa linii generale cu privire la acțiunile
uniunii linii care nu sunt obligatorii ca decizie dar funcționează ca o indicație pentru Comisie
si Consiliu . Tr. De la Lisabona prevede si un rol decizional al Consiliului European care
poate prin vot unanim sa decidă asupra unor modificări ale tratatelor institutive ale Uniunii.
De ex. Consiliul poate activa asa numita clauza pasarela astfel încât printr-un vot unanim in
Consiliul european daca niciun Parlament național nu se opune, se poate modifica forma de
adoptare a unei decizii In consiliul de miniștrii trecându se pentru viitor de la o procedura
legislativă specială la procedura legislativă ordinara (de ex. In cazul acordului de aderare la
zona shengen este necesară in continuare unanimitatea in consiliul JAI. Dar cum votul
unanim in consiliul European ar putea modifica tratatul in aceata privința astfel încât pentru
viitor acest tip de decizie sa se adopte prin vot cu majoritate calificata.

Comisia

Comisia uniunii europene este formată din comisari desemnați de către cele 28 state ale
Europei. Prin tr. De la Lisabona s a încercat o simplificare a modului de funcționare al
uniunii astfel încât numărul de comisari europeni sa se reducă la doua treimi din totalul
statelor, fiecare stat ajungând sa desemneze un comisar prin rotițe. Aceasta simplificare
vizează ajungerea la o comisie care sa funcționeze analog unui guvern național.

Niciun guvern al unui stat membru nu are 28 ministere . In acesta posibilitate a foat
blocată de Irlanda, comisia actuala fiind in continuare compusă din cate un comisar pt fiecare
stat membru. Comisia funcționează prin directorate generale, fiecare directorat având o
competentă exclusiva cu privire la o anumită materie. Directoratele sunt conduse de comisari
si cuprind funcționarii europene, așadar un aparat democratic conform importantei
domeniului.
 Aparatul democratic al comisiei a crescut exponențial mai ales dupa valul de aderare
din 2004 însumând in mom de fata zeci de mii de funcționari . ( unul din cele mai importante
directorate – concurenta , militează inclusiv pt folosirea unor reguli administrative aparte,
diferite de cele aplicabile restului comisiei).

Comisia este considerată gardianul tratatelor, aceasta având atribuții esențiale de

natura legislativă, executivă, si cu indicație jurdociara. Doar comisia poate iniția acte
normative. Nici Parlamentul si nici consiliul neavând acest drept . ( chiar si in cazul in care
comisia primește inițiativa cetățenească europeană, are latitudinea de a decide singura daca
inițiativa respectiva se va transforma intr un proiect de regulament sau directiva.

Comisia are de asemenea, in cadrul procedurii legislative, de a media intre

Parlamentul European si Consiliul de Miniștrii , vorbindu-se in acest sens despre un trialog .
In procedura de implementare Comisia funcționează ca mediator pentru comitetele formate
din funcționari publici ai statelor membre in asa numita procedura de comitologie. ( procesul
legislativ din cadul unei legi comisia inițiază un regulament sau o directiva, decizie cadru
( cand existau) trimite la parlament si la consiliu, ambele pot sa adopte versiunea celeilalte
instituții si se adopta , sau sa respingă si iar se încheie procedura . Se pot face amendamente –
si se pot comfirma. Acest luctu se intampla de 2 ori, daca nu se ajunge la consens se ace o
comisie de mediere, reprezentanți ai parlamentului si ai comisiei. Avem state extrem de
diverse . Pana la intrarea in vig a Tr. de la Lisabona se facea cate un comitet. Multe comitete
formate din rep statelor membre sub autoritatea comisiei. Fiecare comitet avea o procedura
distincta ( 1995) toate comitetele trb sa aleagă una din 4 proceduri . Ordonanța nu se aplica
prin ea însăși, trb ordin de ministru care stabilește criterii. Comitetele funcționau ca un for de
implementare , dupa tratatul de la Lisabona s a renunțat la procesul de comitologie .
Implementarea – se deleagă tot comisii. Controlată de parlament si consiliu)

In ceea ce privește implementarea dreptului european comisia are atribuții de a

implementa in mod direct anumite programe si întreaga politica a uniunii privind concurenta.
( in acest ultim sens comisia inițiază acțiuni directe in fata instanței in viguare a Curții
europene de justiție cu privire la abuz de poziție dominanta, fapte restrictive de concurenta si
acte neloiale pentru presa). In ceea ce privește atribuțiile comisiei in cadrul procedurii
judiciare, in cazul in care un stat membru nu transpune sau transpune defectuos dreptului
european de exemplu o directiva, comisia poate iniția p acțiune in neîndeplinirea obligațiilor
asa numita procedura de infringement. Dupa ce da statului in cauza posibilitatea de a remedia
încălcarea si de a da explicații Comisiei. ( de ex. comisia a inițiat o astfel d eprocedura cu
privire la legea care obliga lanțuri de magazine, sa cumpere din lanțul scurt alimentar 50% din
carnea de din carnea legumele si lactatele proaspete . ( lanț scurt- de aproape – tot ce
înseamnă proaspăt trb cumparat din lanțul scurt).

Curtea constituțională de justiție

Curtea constituțională de justiție este compusă din judecători desemnați de către state. Acei
judecători trebuind sa primească condițiile pentru a putea fi uniți la cele mai înalte Instanțe ale
statului in cauza. ( cu alte cuvinte România poate cuprinde ca judecător la curtea de justiție a
UE fie un judecător de la înaltă Curte de Casație si Justiție fie un alt candidat care întrunește
cerința pentru a putea fi numit magistrat al Curții Constituționale, așadar 18 ani vechime in
învățământul superior de specialitate sau intr o profesie juridică).

Curtea de justiție funcționează in cncluente de 3,5 si 15 judecători . Completul de 15

judecători se numește Mare camera. In fata Curții europene de justiție, instanța suprema ,
funcționează si avocați generali, aceștia având rolul de a dezlega problemele de drept aflate pe
locul Curții si de a le oferi judecătorilor ca atare o sinteaza a practicii de drept european si
propuneri de interpretare. Judecătorii nefiind obligați, deși in practica o fac, sa urmeze in
hotărârea corpului concluziile propuse de avocatul general . Curtea europeană de justiție
decide in planul anumitor proceduri. Cele mai importante fiind : acțiunea neîndeplinire a
obligațiilor ( procedura de infringement), acțiunea de anulare, acțiunea directa si trimiterea
preliminara sau prejudiciala.

Acțiunile prejudiciare sau preliminare privesc o cerința adresată Curții de către o

instanța de judecată dintr un stat membru, aceasta procedura se numește preliminara deoarece
judecătorul național suspenda soluționarea controlului pana in momentul in care primește de
la curtea europeană de justiție o interpretare asupra unui principiu sau a unei norme de drept
european si in cauza care se afla pe locul instanței naționale. Curtea Europeană de Justiție
trebuie sa acorde un răspuns, ea putând refuza doar in baza asa numitei doctrine Acte Clair .
Daca instanța se pronunțase deja anterior cu privire la interpretarea prevederii respective de
drept european. (Instanțele românești – tribunale județene , curți de apel si un CCJ. Fiacre din
instanțele astea o sa adreseze întrebări preliminare la Curtea Constituțională a României .
Trimiterea preliminara se duce spre curtea de jurstitie europeană – întrebând o daca
corespunde cu privire la dr european chestiunea x).

Trimiteri prejudiciare pot fi adresate Curții Europene de Justiție si de către curțile sau
tribunalele constituționale ale statelor membre deși acestea, in practica, nu sunt obligate si cel
mai adesea nu trimit astfel de solicitări. Tribunalul federal constituțional german a trimis o
singura solicitare cu privire la programul de operațiuni financiare directe al băncii centrale
europene in anul 2014 iar Curtea constituțională a României a facut o singura trimitere
preliminara in cursul anului trecut cu privire la implicațiile dreptului european asupra
recunoașteri sau nerecunoasterii in dreptul intern a unei căsătorii intre parteneri de același sex
încheiata in alt stat membru.

Națiunile ce privesc solicitarea adresata Curții de Justiție a UE de către Consiliu, Comisie,

Banca Centrala Europeana, Parlamentul European si Consiliul European de a anula un act
pentru motive de incompetenta , încălcarea unor norme fundamentale de procedura, încălcarea
tratatelor, sau oricăror norme de drept referitoare la aplicarea tratatelor sau in caz de abuz de
putere. Acțiunea in anulare in mod excepțional se poate iniția si de carte orice persoana fizica
sau juridică împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct si individual
precum si împotriva actelor normative care o privesc direct dar nu presupun măsuri de
executare. In cadrul acestei proceduri statele membre, Consiliul, PE si Comisia ai statut de
reclamanți privilegiații in timp ce persoanele fizice sau persoanele juridice se drept privat sunt
reclamanți neprivilegiati. Prin reclamanți neprivilegiati se înțelege ca persoanelor fizice sau
juridice ART 263 din Tratat impune cerințe foarte numeroase de demonstrate a interesului
procesual in măsura in care aveți reclamanți trebuie sa demonstreze ca un anumit act normativ
le privește direct si individual, ceea ce este in practica foarte dificil . Intr o hotărâre din 2004
de exemplu care privea o acțiune a unor pescari din Normandia care doreau anularea unor
standarde xu privire la mărimea ochiurilor plaselor de pescuit.

Curtea a decis ca deși din punct de vedere practic acea măsura afecta un nr de câteva zeci de
societăți ea nu putea fi caracterizata drept o măsura care le viza direct si individual. Întrucât
oricine se putea afla in acea situație obținând o licența in pescuit. ( o plângere pentru un act
normativ – standardizare – sa nu fie ochiurile prea mici ca erau niste pești mici – sa nu
dispară).