Universitatea din București

Facultatea de Filosofie
Școala Doctorală a Facultății de Filosofie, Departamentul de
Filosofie Politică

Jean-Jacques Rousseau și John-Stuart Mill:

Despre Protestele din România

Lucrare Finală pentru Cursul

Interpretarea Textelor Filosofice

Vlad Costea, Doctorand în anul 1

Coordonator: Prof. Dr. Ion Bănșoiu

1
Preambul:

“Dacă vom înlătura din pactul social tot ce nu este de natura lui, îl vom găsi rezumat în
următorii termeni: fiecare dintre noi își pune în comun întreaga persoană și putere, sub
conducerea supremă a voinței generale, și primim apoi pe fiecare membru ca parte
indivizibilă din întreg.” (Jean-Jacques Rousseau, ”Despre Contractul Social sau Principiile
Dreptului Politic”, în traducerea lui Nicolae Dașcovici, ediție re-editată și îngrijită de
Alexandra Bârna, Mondero, 2007, p. 33).

“Grotius afirmă că un popor se poate dărui unui rege. Deci, chiar după părerea lui Grotius,
poporul e popor și înainte de a se dărui unui rege. Însăși dăruirea aceasta este un act civil,
care presupune o deliberare publică. Prin urmare, înainte de a examina actul prin care
poporul își alege un rege, ar fi bine să examinăm actul prin care poporul este un popor,
deoarece acest act, fiind neapărat anterior celuilalt, este adevăratul fundament al societății.”
(Jean-Jacques Rousseau, ”Despre Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic”, în
traducerea lui Nicolae Dașcovici, ediție re-editată și îngrijită de Alexandra Bârna, Mondero,
2007, p. 32).

“<<Găsirea unei forme de asociere care, prin totalul forței comune, să apere și să ocrotească
persoana și bunurile fiecărui asociat în parte, astfel încât oricine s-ar uni cu ceilalți să nu se
supună, totuși, decât sie însuși și să rămână liber cum a fost și până atunci>>. Așa se pune
problema fundamental, pe care o rezolvă contractual social.” (Jean-Jacques Rousseau,
”Despre Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic”, în traducerea lui Nicolae
Dașcovici, ediție re-editată și îngrijită de Alexandra Bârna, Mondero, 2007, p. 32).

“Cu toate că societatea nu se bazează pe un contract şi cu toate că inventarea unui contract

în scopul de a deduce din el obligaţii sociale nu slujeşte nici unui scop pozitiv, oricine se
bucură de protecţia societăţii datorează acesteia ceva în schimbul acestui beneficiu, iar
existenţa în cadrul societăţii face absolut necesar ca fiecare să fie obligat să respecte o
anumită linie de conduită faţă de ceilalţi. Această conduită constă, mai întâi, în a nu aduce
daune intereselor altuia; mai precis, anumitor interese care, fie prin dispoziţii legale exprese,
fie printr-o înţelegere tacită, trebuie privite ca drepturi; şi, în al doilea rând, constă în
suportarea, de către fiecare, a părţii ce-i revine (şi care trebuie fixată pe baza unui principiu
echitabil) din ostenelile şi sacrificiile pe care le reclamă apărarea societăţii ori a membrilor
săi de prejudicii şi maltratări. (John Stuart Mill, ”Despre Libertate”, în traducerea lui Adrian-
Paul Iliescu, Humanitas, 1994, p. 97).

2
 1. Introducere, Concepte și Scop

Jean-Jacques Rousseau și John-Stuart Mill, prin operele lor cele mai cunoscute („Despre
Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic” și respectiv „Despre Libertate”), prezintă
argumente de o relevanță perpetuă pentru înțelegerea relației dintre cei care guvernează și
cei guvernați, precum și raporturile dintre cei aflați, în egală măsură, în situația de a fi
guvernați. Deși scrierile lor reflectă alte momente din evoluția societății umane și preced
aplicarea unor concepte precum drepturile non-discriminatorii de implicare și participare
politică a cetățenilor sau legiferarea consultării publice și a transparenței în procesul de luare
a deciziilor, ideile pe care le promovează pot fi utilizate pentru a legitima diverse curente de
gândire și practici din sfera politicii contemporane.

Astfel, prin intermediul unor pasaje din Rousseau și Mill se va încerca explicarea legitimității
evenimentelor celor mai marcante, discutate și memorabile din societatea românească a
începutului de an 2017: protestele masive împotriva guvernului condus de Sorin Grindeanu,
împotriva practicilor de legiferare cvasi-autoritare pe care le-a utilizat, dar și contra inițiativei
de amnistiere și grațiere a unor pedepse fără a organiza dezbateri publice sau consultări
corespunzătoare, prin emiterea de Ordonanțe de Urgență. Dintr-o perspectivă paralelă, va fi
prezentată și situația contra-manifestațiilor organizate pentru susținerea votului popular,
care solicită demisia principalului apărător ale principiilor statului de drept, Președintele
Klaus Iohannis. Această diferență de motivații și argumente va juca un rol important în
enunțarea ideilor și, în cele din urmă, la trasarea unor concluzii ce vizează scopul lucrării și
întrebarea de cercetare.
Abordarea nu va fi una juridică și nu va viza aspecte precum constituționalitatea sau
raportarea la surse din sistemul legislativ românesc sau străin. În schimb, problematica va fi
dezvoltată din perspectiva filosofiei politice, prezentând argumente din scrierile lui Jean-
Jacques Rousseau și John Stuart Mill, cu scopul de a răspunde la întrebarea „Sunt protestele
celor câteva sute de mii de români legitime din punctul de vedere al scopului?”.

3
Pentru a răspunde corespunzător și fără divagații la această problemă, se va porni de la
presupunerea că prevederile Ordonanței de Urgență 13/2017 (indiferent de mijloacele
utilizate în încercarea de a o promulga) este o parte integrată din programul de guvernare
promovat în timpul campaniei electorale de către alianța PSD + ALDE, care deține
majoritatea parlamentară în ambele camere și poate valida în interes propriu propunerile
pentru guvern. Eliminarea acestui criteriu și a acestei discuții legate de conținutul și intențiile
programului de guvernare reduce semnificativ eventualele analize de declarații și discursuri
politice, păstrând conținutul eseului în interiorul sferelor de filosofie politică pe care
Rousseau și Mill le acoperă. Din motive ce vizează calitatea lucrării și relevanța ei pentru
domeniul filosofiei politice, se vor discuta concepte și idei, iar raportarea la evenimente va fi
redusă la minimul necesar pentru explicarea și exemplificarea situațiilor: astfel,
aplicabilitatea conceptuală poate fi extinsă pentru oricare alt protest anti-guvernamental
asemănător, indiferent de spațiu și timp.

Deși Rousseau s-a făcut remarcat cel mai mult în sfera filosofiei politice prin ideile sale
radicale privind societatea, devenind izvorul din care numeroase regimuri autoritare și
mișcări revoluționare și-au extras legitimitatea 1, el a fost și un precursor al idee moderne de
solidaritate socială: individul servește voința generală, ceea ce îl transformă într-o parte a
unui întreg2. În plus, filosoful elvețian s-a opus ideii hobbesiene de contract social negativ,
care pornește de la presupunerea că natura umană este caracterizată de egoism și interese
individuale urmărite chiar și cu prețul vătămării celor din jur: pentru Rousseau, Leviathanul
nu este un sistem politic opresiv sau un tiran care se impune pentru a stabili ordinea, ci suma
voințelor unei majorități – ceea ce intitulează o voință generală. Mai mult, acesta definește
rolul cetățeanului într-o comunitate, responsabilitatea pe care el o are față de cei care
constituie societatea (înțeleasă ca o formă de solidaritate colectivă), dar și importanța
originilor, a primei convenții de a fi guvernat3.

1
Jacob Leib TALMON, „The Origins of Totalitarian Democracy”, Londra, 1955, în Lucio COLETTI, „From Rousseau
to Lenin - Studies in Ideology and Society”, Tradus de John MERRINGTON și Judith WHITE, Monthly Review
Press, New York, p. 146.
2
Jean-Jacques ROUSSEAU, ”Despre Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic”, în traducerea lui Nicolae
Dașcovici, ediție re-editată și îngrijită de Alexandra Bârna, Mondero, 2007, p. 33.
3
Ibidem, p. 32.

4
Pe de altă parte, John Stuart Mill este considerat unul dintre părinții liberalismului modern și
teoriile sale cele mai importante pentru această lucrare includ principiul limitării libertății
individuale doar în situația în care ea produce vătămări în relație cu ceilalți, dar și ideea că
fiecare membru al unei comunități trebuie să suporte o parte echitabilă în apărarea
societății și a membrilor săi de eventualele prejudicii și maltratări 4. Filosoful englez dezvoltă
argumentul lui Rousseau privind responsabilitatea socială și solidaritatea, dar refuză ideea
de voință generală: în opinia lui Mill, responsabilitățile față de societate nu se stabilesc într-
un mod colectiv prin abordarea mulțimii ca un întreg unitar, ci într-un mod echitabil și bazat
pe abilitățile, talentele și posibilitățile fiecărui individ 5. S-ar putea afirma că astfel de
argumente au dat naștere unor concepte moderne progresiste prin care se caută justiția
socială prin redistribuire, urmând logica unor criterii corecte și obiective în relație cu
individul și societatea din care el face parte – totuși, dat fiind faptul că raportarea analizei
din această lucrare are la bază idei fundamentale ale statului ce vizează relația guvernant-
guvernat și probleme de legitimitate, această extensie a ideilor nu va fi luată în considerare.

Prin acest exercițiu de reinterpretare și actualizare a unor texte filosofice a căror vechime
este de 255 și respectiv 158 de ani, o discuție mai puțin populară sau corectă din punct de
vedere politic va fi dezvoltată prin revenirea la două idei fundamentale din scrierile autorilor:
prima convenție care stă la baza formării comunităților politice, precum și rolul solidar pe
care îl are fiecare cetățean în relație cu propriile drepturi garantate de această primă
convenție. Ca o extensie a întrebării principale de cercetare, privind legitimitatea
protestelor, se va pune și problema legii și ordinii care prevalează într-o societate: este mai
important să devenim solidari pentru păstrarea criteriilor și principiilor care stau la baza
formării statului, sau să ținem cont de voința politică imprimată de o majoritate?
Cu alte cuvinte, dacă se presupune că prima convenție a statului a inclus principii ale statului
de drept, este legitimă opoziția în fața unei majorități care își exercită voința indirect, prin
reprezentanți legitimați de o majoritate? Aceste două probleme sunt fundamentale pentru
înțelegerea și, în cele din urmă, găsirea unei soluții de compromis pentru cele două tabere,
iar secțiunea următoare a lucrării va analiza contextul și textele celor doi autori.

4
John Stuart MILL, „Despre Libertate”, în traducerea lui Adrian-Paul Iliescu, Humanitas, 1994, p. 97.
5
Ibidem.

5
 2. Context

Evenimentele politice care au început în România în luna ianuarie a anului 2017, care au
drept consecință încercările guvernului Grindeanu de a modifica prin Ordonanță de Urgență
prevederi ale Codului Penal și Codului de Procedură Penală, și care au determinat sute de mii
de cetățeni din țară și din străinătate să își manifeste public nemulțumirile prin participarea
la proteste, reprezintă cea mai amplă manifestație politică din ultimii 27 de ani și un moment
de cumpănă pentru viitorul statului român.
Dincolo de problemele de natură juridică pe care măsurile înaintate și promovate de către
guvern le generează, apar din nou întrebări care vizează prima convenție cetățenească și
însăși natura statului - și în ciuda faptului că status quo-ul este rezultatul mai multor ani de
legiferare și deliberare, iar identificarea exactă a acestei prime convenții este o sarcină
dificilă tocmai din cauza diferitelor viziuni de guvernare care au existat în primii 27 ani de
post-comunism, se poate conveni asupra a două principii fundamentale pe care lunga
perioadă de tranziție către democrație ar fi trebuit să le fundamenteze: dezbaterea și
deliberarea transparentă a modificărilor legislative, prin îndelungi consultări cu specialiști din
domeniul vizat și membri ai societății civile (pe scurt, practici de bună guvernare), dar și
principiul fundamental al statului de drept prin care nimeni nu este mai presus de lege și cei
afectați în mod direct de sancțiuni de natură penală nu ar trebui să se afle în poziții de
putere prin care pot influența propria soartă într-un mod injust față de cetățeni și principiile
statului.
Cum aceste două elemente esențiale ale unui stat democratic modern sunt încă puse la
îndoială de către organizații internaționale din care România face parte 6, sute de mii de
cetățeni care au ieșit din proprie inițiativă pentru a-și exprima public nemulțumirile 7, dar și

6
Cosmin RUSCIOR, „Comisia Europeană: Urmărim cu Foarte Mare Îngrijorare Evoluțiile Recente din România”,
RFI România, 1 februarie 2017, Disponibil la Adresa: http://www.rfi.ro/politica-92795-comisia-europeana-
romania-oug-justitie-coruptie.
7
Digi 24, „A Patra Zi de Proteste. Peste 300.000 de Oameni au Ieșit în Stradă”, 3 februarie 2017, Disponibil la
Adresa: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/seara-4-proteste-300000-in-tara-150000-bucuresti-
662798.

6
de către președintele statului8 și reprezentanți diplomatici ai statelor partenere 9, se poate
afirma că manevrele politice ale guvernului și reacțiile cetățenilor au generat o criză politică
fără precedent în cei 27 de democrație: s-a activat o dimensiune de solidaritate și implicare
civică mult mai puternică, iar legitimitatea suveranului și voința acestuia sunt atacate cel mai
tare din direcția actorilor non-politici cu rol predominant de validare prin vot a structurilor
politice și de recunoaștere prin consimțământ a autorității.
În situația în care convenim că „Proclamația de la Timișoara” 10 este, într-adevăr,
fundamentul primei convenții care stă la baza statului român democratic de astăzi, atunci
reactualizarea documentului în cadrul protestelor din februarie-martie 2017 11 legitimează
argumentul privind necesitatea analizei și comentariului filosofic privind rolul cetățeanului
de a deveni solidar în situațiile în care drepturile, protecțiile și garanțiile care i-au fost oferite
în cadrul primei convenții de recunoaștere a suveranității statului. De fiecare dată când
dezbaterea despre crizele politice își găsește argumente chiar în originile statului și încearcă
să reactualizeze acest contract social, filosofia politică a celor care au pus bazele principiilor
statelor moderne își prelungește validitatea și redevine relevantă pentru dezbateri. Atunci
când ne referim la Mill și Rousseau, vorbim despre părinți ai constituțiilor moderne, al căror
spirit și ale căror idei sunt impregnate în cultura politică ulterioară lucrărilor pe care le-au
publicat. Protestatarii români, în diferite faze ale activității, au adus argumente aparținând
celor doi filosofi - și din același motiv prezenta analiză își dobândește relevanța.

Pe scurt, s-a realizat o întoarcere la prima convenție privind autoritatea dintr-o societate
omenească și s-a activat componenta de solidaritate cetățenească: astfel, idei ale lui
Rousseau (contopirea intereselor și idealurilor particulare într-o voință generală cu un scop
8
Florentina PEIA, Georgiana TĂNĂSESCU (ed.), Adrian DĂDÂRLAT (ed.), „Iohannis: Am Venit în Piața
Universității Să-mi Arăt Indignarea; o Gașcă de Politicieni Vrea să Slăbească Statul de Drept”, Ager Pres, 22
ianuarie 2017, Disponibil la Adresa: http://www.agerpres.ro/politica/2017/01/22/presedintele-klaus-iohannis-
in-piata-universitatii-18-29-39.

9
Ștefan PANĂ, „Ambasadorul SUA, Despre Proiectele de OUG Privind Justiția: Nu Considerăm Oportună Nicio
Măsură care Slăbește Statul de Drept în România”, News.ro, 19 ianuarie 2017, Disponibil la Adresa:
http://www.news.ro/justitie/interviu-ambasadorul-sua-despre-proiectele-de-oug-privind-justitia-nu-
consideram-oportuna-nicio-masura-care-slabeste-statul-de-drept-in-romania-
1922403019002017011316551914.
10
Revista 22, „Proclamația de la Timișoara 1990-2010”, Nr. 294, Martie 2010, Disponibil la adresa:
http://revista22.ro/7768/22-plus-nr-294----proclamatia-de-la-timisoara-1990-a€-2010.html.
11
Revista 22, „Noua Declarație de la Timișoara, Petiția pentru Noul Guvern PSD și Decalogul Anticorupției”,
Publicat la data de 12 februarie 2017, Disponibil la adresa: http://revista22online.ro/70260344/noua-
proclamatie-de-la-timisoara-petitia-pentru-noul-guvern-psd-si-decalogul-anticoruptiei.html.

7
bine definit) și Mill (exercitarea responsabilității cetățenești față de stat și instituțiile sale
stabilite prin convenții de consimțământ, în opoziție față de actorii politici aflați la
conducere) au fost puse simultan în aplicare și și-au găsit punctul de convergență în
desfășurarea protestelor. Tocmai din aceste motive și cu scopul de a oferi răspunsuri mai
clare întrebării principale de cercetare privind legitimitatea protestelor, secțiunea următoare
va fi dedicată analizării pasajelor de text selectate.

3. Analiza Textelor lui Jean-Jacques Rousseau și John Stuart Mill

În vederea realizării acestei analize, textele din preambulul lucrării vor fi disecate în funcție
de argumentele relevante pentru dezbatere și se va aplica o abordare de convergență și
continuitate: atât Rousseau cât și Mill se referă la tipuri de solidaritate și principii prin care
individul contribuie la binele comunității din care face parte. Diferențele de viziune și
perspectivă vor fi prezentate ca tare și se va considera că scrierile lui Mill este sunt o
dezvoltare a gândirii politice anterioare, care îl include implicit și pe Rousseau. Tocmai din
același motiv o comparație directă este injustă și prea puțin relevantă pentru îndeplinirea
scopului care stă la baza studiului actual.
O altă precizare despre această analiză se referă la exemplificarea și proiectarea conceptelor
filosofice identificate în texte și prezentate: deși ele aparțin unor etape distincte din evoluția
societăților umane și reflectă câteva dintre cele mai strălucite idei ale modernității, studiul
final se va realiza prin proiecția către status quo-ul protestelor. Într-adevăr, în selecția
materialului ar fi putut să fie incluși și autori din filosofie sau sociologie care au explicat
fenomene asemănătoare dintr-o perspectivă mai recentă și bazată pe evenimente reale – și
există o multitudine de studii despre mișcări sociale prin care s-ar fi putut explica
fenomenele. În același timp, dat fiind faptul că, în situația protestelor din România, se revine
la discuții despre legitimitatea celor aflați la guvernare și sunt readuse în dezbatere
argumente ce vizează o prima convenție de exercitare a actului de guvernare, Rousseau este
esențial pentru discuție. În baza unor considerente similare și având la bază teoriile despre
solidaritate socială și principiul de libertate individuală absolută în situația în care exercitarea
ei nu cauzează daune celorlalți (iar această dimensiune a protestelor trebuie să fie și ea
analizată), ideile lui John Stuart Mill sunt și ele de o relevanță incontestabilă – iar secțiunea

8
următoare a lucrării va argumenta în favoarea acestei relevanțe și va ajuta la o lămurire a
întrebării de cercetare.

A. Jean-Jacques Rousseau – „Despre Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic”

Pe parcursul celor trei fragmente selecționate din opera filosofului elvețian (disponibile în
preambulul lucrării), sunt prezentate concepte care stau la baza primei convenții pe care,
sub diverse formulări, o invocă protestatarii români. În primul rând, va fi discutată ideea
esenței pactului social care implică o dăruire totală față de voința generală. În calitatea sa de
continuator al ideii de contract social fundamentată de Thomas Hobbes în „Leviathanul”,
Rousseau respinge negativismul și pesimistul autorului englez și consideră că oamenii nu au
nevoie de un lider sau o autoritate pentru a fi guvernați. În schimb, acesta prezintă o
încredere mai mare în natura umană și capacitatea indivizilor de a raționa. Pentru Jean-
Jacques Rousseau, singura autoritate legitimă este cea constituită de o majoritate care
identifică idei convergente și unitare pentru o mai bună organizare și guvernare. Din același
motiv, se vorbește despre punerea în comun a întregii persoane și puteri: ideea sugerează că
individul devine o parte a unui întreg în momentul în care se supune acestei voințe generale
și, prin urmare, efortul depus pentru scopurile identificate va fi total. În lipsa unei
individualități și a unor interese private, dăruirea față de conducerea supremă a unei sume
mediane de voințe devine inevitabilă – fiecare membru devine o parte din întreg, o mică
rotiță funcțională dintr-un mecanism12.
În contextul actual, în urma unor experiențe cu regimuri autoritare și totalitare care și-au
identificat justificările discursive tocmai în această unitate bazată pe dedicare totală,
afirmațiile filosofului elvețian devin îngrijorătoare și pot fi considerate depășite în analiza
democrațiilor contemporane. În același timp, retorica unității și a voinței superioare este
utilizată atât de către protestatarii care identifică o cauză comună și o susțin în ciuda altor
diferențe care i-ar putea divide, cât și de către sistemele electorale bazate pe victoria unei
majorități (justificarea legitimității votului în baza unui număr mai mare este unul dintre
principiile fundamentale într-o democrație funcțională, întrucât legitimitatea politică este
dobândită doar printr-un consimțământ exprimat).

12
Jean-Jacques ROUSSEAU, op. cit., p. 33.

9
Al doilea fragment selecționat din lucrarea lui Rousseau face parte din Capitolul V, intitulat
„Trebuie să ne Referim Totdeauna la Prima Convenție” și conține o parte esențială pentru
dezvoltarea argumentului: „poporul este popor și înainte de a se dărui unui rege” 13. În
consecința afirmației, se poate afirma că există convenții privind elemente comune precum
limba, cultura și interesele unei comunități de oameni care se perpetuează și evoluează
odată cu tranziția către alte regimuri politice. Această idee este accentuată și de afirmația
următoare a lui Rousseau: oferirea consimțământului de a fi guvernat presupune o
deliberare publică și constituie baza unui act civil cele două părți implicate: cei guvernați și
cei care guvernează. Filosoful își continuă argumentația introducând conceptul de
continuitate în rândul celor guvernați chiar și în perioadele tranziționale dintre regimuri
politice: poporul este un popor înainte de a îmbrățișa o formă de autoritate care să îl
guverneze14.
Mai mult, odată cu acceptarea autorității unui nou „rege”, indiferent dacă ne referim la
persoana unui suveran sau la o republică democratică, se stabilesc o serie de principii și idei
care stau la baza așa-zisei prime convenții. Și de fiecare dată când vor apărea situații de criză,
aceste principii vor fi readuse în discuție. În situația protestelor, o consecință a unei situații
de criză politică, se discută despre stat de drept ca fiind un element fundamental care stă la
baza primei convenții post-comuniste, identificată des cu prevederile Proclamației de la
Timișoara15.

Cel de-al treilea fragment selecționat pentru analiză exprimă o formă ideală de contract
social: cel în care participanții își păstrează autonomia și libertatea inițială chiar și după
momentul în care convins asupra unei noi forme de guvernare 16. Chiar dacă afirmația poate
părea paradoxală și contradictorie cu dăruirea totală menționată anterior, ea are sens în
contextul autorului: pentru Rousseau, voința generală este ceva existent în gândirea unei
majorități semnificative dintre oameni, care ar putea să aibă o aplicabilitate pozitivă. Dacă
membrii unei comunități identifică scopuri comune, dăruirea întregii persoane și a puterii
devine o consecință firească pentru că tocmai s-a convenit pentru punerea în practică a unor

13
Jean-Jacques ROUSSEAU, op. cit., p. 32.
14
Ibidem.
15
Revista 22, „Proclamația de la Timișoara 1990-2010”, Nr. 294, Martie 2010, Disponibil la adresa:
http://revista22.ro/7768/22-plus-nr-294----proclamatia-de-la-timisoara-1990-a€-2010.html.
16
Jean-Jacques ROUSSEAU, oc. cit., p. 32..

10
idealuri imprimate în mințile celor mai mulți dintre oameni. Mai mult, această asociere prin
contract social presupune apărarea și ocrotirea atât a persoanei, cât și a bunurilor pe care le
deține – ceea ce, în mod clar, este o utopie. În aceeași măsură în care oamenii nu pot
renunța complet la interesele personale pentru a-și vor dărui în mod voit întreaga existență
cu scopul realizării un ideal oricât de măreț, includerea bunurilor este la fel de discutabilă
chiar și în cazul celor mai generoși dintre indivizi.
Totuși, privind într-un context mai larg, putem observa cum Rousseau a pus bazele
inalienabilității proprietății private (în ciuda tranzițiilor dintre formele de asociere, ea nu
poate fi înstrăinată fără consimțământ), dar și a libertăților care preced însăși existența
individului. Înainte și după intrarea în convenții sociale, omul trebuie să rămână la fel de liber
și nicio intervenție exterioară nu îi poate lua această libertate. Acest argument este relevant
pentru situația protestelor pentru a exprima ideea de manifestare nemărginită a
nemulțumirilor pentru sistemele politice, indiferent de motiv sau scop: actul de a protesta
este o chestionare a autorității care, chiar dacă nu are o finalitate justificabilă, reprezintă o
exercitare a libertății individuale sau colective, pe care niciun sistem politic sau formă de
orânduire nu o poate elimina.

B. John Stuart Mill – „Despre Libertate”

În vederea realizării unei analize argumentative pe baza ideilor și conceptelor expuse în

opera sa cea mai cunoscută, „Despre Libertate”, a fost selecționat un singur fragment care
surprinde chiar esența lucrării: în primul rând, este vorba despre principiul de libertate
absolută în lipsa vătămării intereselor sau drepturilor altuia și, în al doilea rând, este expus
un principiu de solidaritate socială și responsabilitate față de societate și comunitate,
manifestat printr-un mod echitabil față de toate părțile implicate 17. Dacă primul argument
reprezintă esența liberalismului modern și a sistemelor legislative care au în centru individul
și urmăresc maximizarea celui mai înalt grad de libertate prin păstrarea ordinii, atunci cel de-
al doilea vine ca o completare și stabilește că societatea nu se bazează doar pe o bună
conduită: trebuie să existe o serie de convenții privind buna purtare, care să includă sacrificii
echitabile pe care fiecare cetățean trebuie să le facă pentru o conviețuire armonioasă. Pe

17
John Stuart MILL, op. cit., p. 97.

11
scurt, oricine se bucură de avantaje din partea societății (reprezentate de orice tip de
protecție sau favoruri) trebuie să returneze favorul prin propriile acțiuni.
În prima parte a fragmentului, Mill afirmă că societatea nu se bazează pe un contract și
introducerea unuia doar pentru a inventa obligații sociale are un scop negativ. Prin urmare,
cetățenii ar trebui să acționeze din responsabilitate și un simț de solidaritate față de ceilalți,
și nu din motivele impuse de o lege coercitivă, care limitează chiar libertatea individuală.
Acest conflict dintre libertate și obligații față de semeni este rezolvat de către filosoful englez
prin apariția de înțelegeri, convenții sociale și cutume echitabile pentru toate părțile
implicate. Societatea nu ar trebui să creeze obligații care restrâng cadrul de exercitare a
libertății individului, cu excepția situațiilor în care acțiunile îi afectează într-un mod negativ
pe ceilalți. În opinia lui Mill, cât timp nu se produce un efect de vătămare a existenței sau a
proprietății semenilor, atunci libertatea individuală ar trebui să fie absolută – mai ales când
este vorba despre acțiuni care afectează doar propria persoană. Cu toate acestea, există o
responsabilitate pe care fiecare individ o are pentru beneficiile pe care le primește din
partea societății, indiferent dacă este vorba despre drepturi sau despre diverse forme de
ajutor. În acest sens, trebuie să existe un sacrificiu sau o osteneală echitabilă în funcție de
posibilitățile fiecărei persoane, pentru a returna favorurile sau privilegiile primite și, în
același timp, pentru a ajuta la perpetuarea ordinii sociale de care beneficiază 18.

În situația protestelor din România, există două interpretări care derivă din această linie de
argumentație: în primul rând trebuie să fie luat în considerare impactul pe care acțiunea de a
protesta îl are asupra celorlalți și dacă există interese vătămate; în al doilea rând, trebuie să
fie adresate întrebări cu privire la returnarea unor favoruri primite de la societate prin actul
de a protesta. Se poate afirma că protestele împotriva guvernului afectează un număr de
indivizi, dar ele sunt legitimate doar de apărarea unui principiu fundamental al statului de
drept pe care încearcă să îl protejeze. Cât timp este vorba de apărarea unor principii care
stau la baza primei convenții a statului și nu există argumente direcționate asupra unor
indivizi care dispun de legitimitatea votului, atunci motivul este mai mult decât justificat
pentru că scopul de conservare a ordinii este unul nobil și fundamental sistemic. Dacă
înlăturarea uneia sau mai multor persoane din funcții publice presupune conservarea

18
John Stuart MILL, op. cit., p. 97.

12
sistemului politic și a ordinii dezirabile, atunci coincidența poate să fie și ea justificată, dar în
limitele prevăzute de lege (în cazul contemporan, o eventuală demisie a unor indivizi nu ar
trebui să însemne anularea votului majoritar care a fost acordat pentru un anumit partid
politic). Apărarea membrilor societății de „prejudicii și maltratări” 19 este, în sinea ei, o
acțiune nobilă care se aplică și în cazul drepturilor și vine în completarea ideii de libertate
absolută, restricționată doar în situația în care efectele sunt de vătămare pentru ceilalți.
În cazul returnării favorurilor față de societate sau un grup restrâns de indivizi prin
participarea la proteste, problema este dependentă, în aceeași măsură de scop. Astfel, cât
timp este vorba despre idei și concepte care sunt în concordanță cu legile și cutumele aflate
la baza primei convenții (care uneori poate avea forma unei constituții), atunci protestele
sunt justificate de către ordinea convenită privind funcționarea aparatului instituțional.
Dacă, în schimb, este vorba despre persoane sau grupuri de actori politici a căror activitate
nu se află într-o legătură directă cu vătămarea și vicierea unor principii ale statului, atunci
legitimitatea actului de protest este îndoielnică. Prin urmare, se poate vorbi despre un
serviciu public, sau returnarea unui bine primit, doar în situația în care sunt apărate principii
și mecanisme de funcționare asupra căror s-a convenit, în detrimentul indivizilor care își
exercită mandate cu perioadă limitată.

4. Analiza Ideilor și Conceptelor prin Raportare la Contextul

Protestelor din România

Indiferent dacă ne referim la protestul anti-guvernamental din Piața Victoriei (și mișcările
sociale solidare din alte orașe) sau cel anti-prezidențial din fața Palatului Cotroceni (alături
de alte manifestații pentru susținerea guvernului), realizăm că se discută despre expresii ale
solidarității prin care se reiterează idei și principii fundamentale pentru stat. Atât pretențiile
pentru menținerea și consolidarea statului de drept, cât și cerințele de respectare a votului
popular, se bazează pe aceeași revenire la prima convenție. Pentru ambele situații există
revendicări politice aflate la poluri opuse în raporturile de putere și cele ideologice, și
amândouă presupun asumarea unor sacrificii (în special propriul timp liber) pentru un ideal
mai înalt.

19
John Stuart MILL, op. cit., p. 97.

13
În același timp, diferențele apar în materie de scop și consecințe: dacă susținerea statului de
drept este un scop nobil, admirabil și indispensabil pentru toți actorii dintr-o republică
democratică, urmarea unei voințe generale care suprimă principiile statului de drept în
numele majorității este un țel cu implicații periculoase pentru democrație.
În termenii lui Jean-Jacques Rousseau, vorbim despre o voință generală care, din diverse
considerente (și în special prin idei care substituie principiile cu alte oferte mai pragmatice)
se opune unor idei înrădăcinate în prima convenție. Consecințele nu sunt cunoscute de către
toți susținătorii aflați de această parte, însă motivele susținerii au în spate un program de
guvernare care le favorizează propriile interese sociale și economice. Astfel, situația se
transformă într-un schimb de favoruri și permisiuni: cât timp veniturile încasate lunar de
anumite segmente ale populației sunt crescute, atunci opoziția față de practicile unui guvern
orientat împotriva statului de drept scade substanțial.
Tocmai din acest motiv trebuie să introducem în analiză două dintre ideile și principiile
identificate în textele anterior interpretate. În primul rând, este vorba despre conceptul
rousseaunian privind scopul fundamental al contractului social: fiecare individ implicat în
acest pact ar trebui, în mod ideal, să își păstreze libertatea inițială. Intrarea într-o convenție
socială nu ar trebui să contribuie în vreun fel la înlănțuirea individului (exprimată de
Rousseau ca fiind motivul principal care legitimează existența unui contract social echitabil).
Atunci când statul de drept este suprimat și sunt create precedente privind iertarea unor
pedepse anterior condamnate de societate, atunci fiecare cetățean devine expus la acest
tratament arbitrar și se poate aștepta la o lipsă de predictibilitate a sistemului juridic: chiar și
în situația în care infracțiunile sunt iertate sau dezincriminate, există oricând riscul la o
revenire care să răstoarne ceea ce s-a crezut a fi o nouă orânduire. Și chiar dacă revizuirile
pentru Codul Penal și Codul de Procedură Penală sunt menținute în timp, cel păgubit va fi tot
cetățeanul care suportă consecințele: conviețuirea alături de infractori ajunși în legalitate
care le pot fi lideri, sau chiar un regim de taxe orientat spre acoperirea pierderilor financiare
cauzate de dezincriminarea anumitor prejudicii. O altă consecință notabilă este aceea a
precedentului periculos pentru stabilitatea pe termen lung a sistemului juridic: balanța
puterilor în stat va fi dezechilibrată, iar efectele pot include acțiuni viitoare de intervenție în
raporturile dintre puterile legislative, executive și judecătorești, în defavoarea celei din
urmă.

14
Prin urmare, chiar dacă există consecințe favorabile pe termen scurt pentru anumite
categorii de cetățeni, susținerea votului popular ca o formă de revenire la prima convenție,
doar pentru a acoperi o serie de acțiuni care încalcă în mod evident chiar integritatea
convenției, este o inițiativă iluzorie care legitimează acțiuni viitoare cu un impact
asemănător. În esență, susținerea unor indivizi cu un rol important în guvernarea statului în
detrimentul ideilor fundamentale în baza cărora s-a fondat statul, este o încălcare a
contractului social și o modalitate periculoasă de a submina din drepturile și libertățile
cetățenești, indiferent de scopul urmărit pe termen scurt și mediu.
Toate aceste argumente conduc la ideea de solidaritate a lui John Stuart Mill: în ciuda
existenței unei multitudini de legi, societatea nu se bazează pe un contract semnat de către
toate părțile implicate și explicitat într-un mod care acoperă toate detaliile. Există, totuși, o
obligație morală a fiecărui membru – iar aceasta presupune eforturi de respect reciproc
(neaducerea de prejudicii și daune în relație cu ceilalți, ca urmare a transformării intereselor
individuale într-o prioritate) și de suportare a unor osteneli și sacrificii revenite fiecăruia într-
un mod echitabil. Scopul acestor acțiuni, în viziunea lui Mill, este acela de a apăra societatea
și pe membrii săi.
Astfel, se poate afirma că acțiunea de a protesta, indiferent de mijloace, pentru principiile
unei prime convenții reprezintă ceva mai mult decât un act admirabil de civism: este un
sacrificiu necesar pentru conservarea ordinii și a sistemului politic asupra căruia s-a convenit.
A participa timp de câteva ore la o manifestație publică pentru a apăra principiile statului de
drept este una dintre ostenelile pe care Mill le-ar aproba, întrucât țelul urmat este exact
această apărare a societății și a membrilor săi de prejudicii și maltratări. Fiind vorba despre
iertarea faptelor unor criminali economici sau a unor indivizi imorali, prejudiciile și
maltratările nu au o formă fizică (așa cum au abuzurile fizice). În același timp, costurile
suportate de către societate pentru a acoperi aceste prejudicii sunt injuste și demne de
condamnat și, din același motiv, acțiunile de protest capătă legitimitate și sunt întărite de
intenții nobile față de orânduirea politică.
Așa cum s-a stabilit anterior, contra-manifestațiile pentru demiterea președintelui aflat în
funcție, dar și pentru susținerea unui guvern care promovează iertarea unor acte imorale și
costisitoare pentru restul populației (fără a purta discuții extinse pe tema modificărilor
prezentate), deși pot intra sub aceeași umbrelă de revenire la prima convenție și de
solidaritate socială, maschează și apără intenții destructive pentru însuși echilibrul sistemului

15
politic. Iar apologia abuzului prin justificări ce denotă un interes individual (persoane
cunoscute care pot beneficia de grațiere sau amnistie, sau chiar beneficii materiale rezultate
din susținerea guvernului) este doar o falsă impresie pentru solidaritate civică.

Nu în ultimul rând, trebuie să fie discutată situația vătămării intereselor celorlalți prin
acțiunea de a protesta. Indiferent de argumentele individului (care, conform ideilor lui
Rousseau, ar trebui să își păstreze libertatea sub orice orânduire politică și este îndreptățit să
protesteze chiar și dacă nu are temei, în virtutea libertății) , cât timp există susținători care
nu sunt de acord, intervine un conflict de interese. Medierea acestui conflict, conform liniei
de argumentație a lui John Stuart Mill, se realizează doar prin identificarea drepturilor
irefutabile și inalienabile, precum și raportarea la principiile societății. Cât timp este vorba
despre o acțiune care vizează returnarea către societate a unui favor pentru protecția și
beneficiile primite, iar țelul se află în sfera de interes pentru fundamentele societății și nu
doar pentru indivizi, atunci se poate deduce că inițiativa este legitimă. A apăra principiile
unui stat democratic este un bine mult mai mare decât apărarea demnității publice a unui
individ. Și, prin comparație, cele două proteste opuse din punct de vedere ideologic pe care
le-am observat în România se diferențiază într-un punct esențial: apărarea statului de drept
de intervenții arbitrare periculoase reprezintă un scop sistemic mult mai nobil decât
legitimarea unor practici mai puțin democratice (chiar dacă textul Ordonanțelor de Urgență
este unul corect și just, modul de promovare și lipsa discuțiilor cu specialiști avizați și membri
ai societății civile sunt acte de condamnat) prin iterarea rezultatului unui vot și a beneficiilor
oferite de un program de guvernare.
Pe scurt, scopul apărării statului de drept este unul care capătă o personalizare politică prin
prisma evenimentelor, în timp ce acela al apărării votului pornește de la ideea de apărare a
unor indivizi și a unor actori politici. Dacă primul țel este gândit pentru a avea efecte pe
termen lung, cel de-al doilea vizează doar un program de guvernare care, inevitabil, se va
încheia într-o perioadă de timp.

5. Concluzie

16
Jean-Jacques Rousseau și John Stuart Mill, prin lucrările lor fundamentale „Despre Contractul
Social sau Principiile Dreptului Politic” și respectiv „Despre Libertate”, reușesc să surprindă
esența tuturor regimurilor politice și a convențiilor pe care cetățenii le realizează cu proprii
reprezentanți, cu scopul de a se lăsa guvernați în numele unor idealuri superioare. Pentru
ambii autori, libertatea este absolută și incontestabilă, deși limitele ei sunt definite diferit:
Rousseau vorbește despre un individ care poate fi liber doar în interiorul unui contract social
care îi garantează păstrarea drepturilor, libertăților și a proprietății (deși implică asocierea cu
o voință generală față de care își dedică voluntar energia, resursele și existența), în timp ce
Mill promovează ideea de principiu al vătămării (nimeni nu poate interveni asupra libertății
propriei persoane cât timp nu sunt afectat într-un mod negativ și alți indivizi). În plus, Mill și
Rousseau promovează principii ale solidarității sociale, având ca punct comun ideea de
responsabilitate față de comunitate: pentru elvețian trebuie urmată voința generală ca
indice suprem al corectitudinii, în timp ce filosoful englez propune distribuirea de sarcini care
asigură conservarea și buna funcționare a comunității, urmând un mod echitabil și bazându-
se pe responsabilitate față de cei care l-au sprijinit pe individ 20. În plus, una dintre ideile
semnificative ale lui Jean-Jacques Rousseau pentru dezvoltarea prezentului argument și
pentru soluționarea întrebării de cercetare este legată de revenirea la prima convenție în
perioade de crize: întrucât există elemente civice și culturale care preced existența
sistemelor politice și ‚poporul e popor înainte de a se dărui unui rege” 21, atunci și orânduirea
politică trebuie să se bazeze și pe această cultură a convențiilor care sunt readuse în discuție
în momentele de criză.
Atunci când aceste elemente teoretice sunt aplicate asupra protestelor din România, se
poate concluziona că legitimitatea manifestațiilor este menținută și justificată doar în
perioada în care revendicările urmăresc principii fundamentale ale statului, precum statul de
drept și supremația legii. Deși protestele împotriva Președintelui României pot fi justificate în
mod negativ de simpatiile pe care le-a arătat față de tabăra anti-guvernamentală și în mod
pozitiv cererea respectării votului popular pentru guvernare, niciuna dintre solicitări nu
poate rămâne validă cât timp implică o acceptare tacită a încălcării statului de drept. Cu alte
cuvinte, un element fundamental pur al statului, complet lipsit de ideologie și pe care fiecare
grupare politică ar trebui să îl susțină, este atacat într-un mod indirect de către membri ai

20
John Stuart MILL, op. cit., p. 97.
21
Jean-Jacques ROUSSEAU, op. cit., p. 32.

17
coaliției aflată la guvernarea țării, iar argumentele pentru propria susținere au rolul de a
distrage atenția de la scop și practici.
Prin urmare, pentru a aborda direct întrebarea principală de cercetare, protestele împotriva
Ordonanțelor de Urgență și a modificării legislației penale de către oameni vizați în mod
direct de eventualele efecte, sunt justificate și legitime. Ele nu deservesc ideii lui Rousseau
de voință generală tocmai din cauza minorității numerice în raport cu voturile exprimate,
însă se încadrează perfect în protecția societății prin sacrificii și osteneli, prin intermediul
unui principiu echitabil (idee enunțată de către Mill). Poate că, în situația în care ar observa
evenimentele, Rousseau ar considera că voința generală trebuie respectată, chiar dacă se
încalcă prevederi ale primei convenții - și, prin urmare, votul popular prevalează în fața
apărării principiilor statului. Presupunerea este totuși contrazisă de idealul păstrării libertății
individuale și al proprietății, în situația în care aceste garanții devin incerte. Prin urmare,
legitimitatea unor proteste pentru susținerea votului popular este diminuată de pericolul
destabilizării ordinii – ceea ce se poate spune și despre tabăra cealaltă de protestatari.
Însă argumentul definitoriu pentru a justifica protestele celor care solicită respectarea
principiilor statului de drept este dat de Mill: filosoful englez vorbește despre obligații sociale
izvorâte tocmai din protecția de care fiecare individ se bucură: în baza acestui principiu al
echitabilității, fiecare ajutor și fiecare favoare trebuie să fie returnate. Prin urmare,
manifestarea nemulțumirii față de încălcarea convenției de bună viețuire (înțeleasă în
termenii lui Mill ca fiind o semnalare a vătămării) este mai mult decât un act civic voluntar:
este o obligație pentru fiecare cetățean responsabil să participe la apărarea sistemului,
principiilor și idealurilor care au fost clădite pentru a mai bună comuniune.
În ierarhia de valori a lui John Stuart Mill, apărarea valorilor este mai importantă decât
respectarea rezultatului unui vot, mai ales în situația în care principiul din urmă pare a fi
viciat de interesul dezincriminării unor fapte care îi condamnă pe unii dintre cei care
guvernează.

În concluzie, se poate afirma că această revenire la prima convenție pe care au realizat-o

românii, cu scopul de a identifica valori fundamentale ale statului și de a le apăra, reprezintă
un act curajos de civism și o exercitare exemplară a responsabilităților cetățenești. Conform
teoriilor celor doi filosofi enunțați, protestele sunt mai mult decât justificate, iar acțiunile de
manifestare a nemulțumirii sunt profund înrădăcinate în cultura libertății: cetățenii au

18
dreptul de a protesta chiar dacă nu au un temei justificabil, doar în virtutea exercitării
libertății. În aceeași măsură, totuși, nu se poate vorbi despre proteste legitime în lipsa unor
principii de bază care să fi fost încălcate de către un actor politic, un partid, sau un grup. Dar
cum toate criteriile prezentate sunt îndeplinite de către protestatarii din Piața Victoriei și toți
cei care afișează solidaritate față de cauza lor, atunci se poate concluziona asupra unei
legitimități clare și lipsite de dubii. Protestele ample din România sunt o formă validă și
legitimă de manifestare și au un scop care justifică ardoarea susținerii ideilor.

19
Bibliografie:

Cărți:
Mill, John Stuart – ”Despre Libertate”, în traducerea lui Adrian-Paul Iliescu, Humanitas,
1994”.

Rousseau, Jean-Jacques - ”Despre Contractul Social sau Principiile Dreptului Politic”, în

traducerea lui Nicolae Dașcovici, ediție re-editată și îngrijită de Alexandra Bârna, Mondero,
2007.

Articole:

Digi 24, „A Patra Zi de Proteste. Peste 300.000 de Oameni au Ieșit în Stradă”, 3 februarie
2017, Disponibil la Adresa: http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/seara-4-
proteste-300000-in-tara-150000-bucuresti-662798.

Pană, Ștefan, „Ambasadorul SUA, Despre Proiectele de OUG Privind Justiția: Nu Considerăm
Oportună Nicio Măsură care Slăbește Statul de Drept în România”, News.ro, 19 ianuarie
2017, Disponibil la Adresa: http://www.news.ro/justitie/interviu-ambasadorul-sua-despre-
proiectele-de-oug-privind-justitia-nu-consideram-oportuna-nicio-masura-care-slabeste-
statul-de-drept-in-romania-1922403019002017011316551914.

Peia, , Florentina, Tănăsescu, Georgiana (ed.), Dădârlat, Adrian (ed.), „Iohannis: Am Venit în
Piața Universității Să-mi Arăt Indignarea; o Gașcă de Politicieni Vrea să Slăbească Statul de
Drept”, Ager Pres, 22 ianuarie 2017, Disponibil la Adresa:
http://www.agerpres.ro/politica/2017/01/22/presedintele-klaus-iohannis-in-piata-
universitatii-18-29-39.

Ruscior, Cosmin, „Comisia Europeană: Urmărim cu Foarte Mare Îngrijorare Evoluțiile Recente
din România”, RFI România, 1 februarie 2017, Disponibil la Adresa:
http://www.rfi.ro/politica-92795-comisia-europeana-romania-oug-justitie-coruptie.

Pană, Ștefan, „Ambasadorul SUA, Despre Proiectele de OUG Privind Justiția: Nu Considerăm
Oportună Nicio Măsură care Slăbește Statul de Drept în România”, News.ro, 19 ianuarie

20
2017, Disponibil la Adresa: http://www.news.ro/justitie/interviu-ambasadorul-sua-despre-
proiectele-de-oug-privind-justitia-nu-consideram-oportuna-nicio-masura-care-slabeste-
statul-de-drept-in-romania-1922403019002017011316551914.

Revista 22, „Noua Declarație de la Timișoara, Petiția pentru Noul Guvern PSD și Decalogul
Anticorupției”, Publicat la data de 12 februarie 2017, Disponibil la adresa:
http://revista22online.ro/70260344/noua-proclamatie-de-la-timisoara-petitia-pentru-noul-
guvern-psd-si-decalogul-anticoruptiei.html.

Revista 22, „Proclamația de la Timișoara 1990-2010”, Nr. 294, Martie 2010, Disponibil la
adresa: http://revista22.ro/7768/22-plus-nr-294----proclamatia-de-la-timisoara-1990-a€-
2010.html.

Talmon, Jacob Leib, „The Origins of Totalitarian Democracy”, Londra, 1955, în Lucio COLETTI,
„From Rousseau to Lenin - Studies in Ideology and Society”, Tradus de John MERRINGTON și
Judith WHITE, Monthly Review Press, New York

21