Sunteți pe pagina 1din 1

Bunătatea, comoară sufletească

Bunătatea este o însușire/virtute, încredere în forțele proprii, îi salvează, aduce liniște și


bucurie celor din jurul său. Omul bun nu face binele pentru a se mândri. Faptele sale sunt
făcute în tăcere, uneori pe ascuns, din dorința de a nu fi lăudat. Mântuitorul este un
exemplu. Poruncea acelora pe care-i ajutase să nu spună cine a făcut minunea. Pentru
omul bun, darul pentru faptele sale este bucuria din sufletul și de pe fața celui ce primește
ajutor. Omul bun este blând. Cine se apropie de un om blând simte o plăcută senzație de
căldură și mângâiere.
La români, bunicul și bunica reprezintă înțelepciunea și bunătatea. În unele părți ale
țării li se spune bunul și buna. Bunătatea lor nu depinde de numărul cadourilor pe care le
fac nepoților, ci de o stare a sufletului lor – blândețea. Blândețea – un rod al iubirii, este o
virtute care se observă într-o atitudine calmă, prietenoasă, înțelegătoare față de cei din
jur.
Modelul suprem de blândețe este Iisus Hristos, Cel care este blând și smerit cu inima.
Tot din iubire izvorăște și iertarea. Nu pot să ierți dacă nu iubești. Gândiți-vă la o mamă
câte iartă copilului său!
Am învățat de la Mântuitorul Hristos să iubim necondiționat, chiar și pe cei care ne
vor răul. Fiind răstignit pe cruce, se ruga pentru aceștia: Tată, iartă-i! Îi cerea Tatălui să-i
ierte pe aceia care L-au condamnat la moarte, care L-au bătut, care L-au încoronat cu
spini.
El ne îndeamnă să iertăm pentru că Dumnezeu este primul care ne iartă. Atunci
dovedim că suntem cu adevărat buni.

1. Folosiți următoarele cuvinte în propoziții cu conținut religios: iubire, bunătate,


blândețe, iertare, Mântuitor, mama, model.

2. Bifați afirmațiile adevărate:

 • Bunătatea izvorăște din iubire.


 • Omul bun așteaptă să fie lăudat pentru faptele sale.
 • Blândețea este același lucru cu iertarea.
 • Nu poți să ierți dacă nu iubești.
 • Mântuitorul ne învață să iubim necondiționat.
 • Răutăciosul are mulți prieteni.