Sunteți pe pagina 1din 79

INTRODUCERE

În cadrul acestei lucrări mi-am propus să analizez problema dificultăților de învățare


la elevii preadolescenți. Am ales acest subiect intrucât sunt de părere ca aceasta problemă a
dificultăților de învățare este una foarte des intalnită și care poate afecta nu doar situația
școlară a unui elev , cât și viitoarea sa integrare în cadrul societătii sau în câmpul muncii. Este
o problemă care dacă va căpata amploare în rândul tot mai multor elevi, însăsi societatea va
avea de suferit , pentru dezvoltarea acesteia în mod armonios fiind necesar un aport de oameni
cu o cultură și o educație bine dezvoltată.
Am ales vârsta preadolescenței că parte a subiectului principal deoarece consider că
aceasta este una din etapele de viață cele mai dificile, datorită transformarilor ce au loc atât în
ceea ce privește aspectul fizic cât si la nivelul psihicului. Deasemenea elevii preadolescenți
sunt supuși numeroaselor modificări în structura programei școlare, al anasamblului de
metode utilizate în procesul de predare-invațare de către profesori, precum și a exigențelor din
partea cadrelor didactice cât și a familiei. Este o perioada dominată permanent de stare de
confuzie , în care elevul este surprins, adesea speriat de schimbările care intervin . Aceasta
este o terecere de la statutul de copil la cel de adolescent și viitor adult , iar tocmai această
trecere în sine este o dificultate .
În primul capitol am facut o descriere succinctă referitoare la perioada pubertății în
care am specificat : caracteristicile specifice vârstei , tipurile de transformări în plan fizic cât
și al personalitații, problemele cu care se confrunta elevii aflați în această etapă de dezvoltare.
Cel de-al doilea capitol are drept subiect principal problema dificultăților de
învățare . In cadrul acestui capitol am realizat inițial o scurtă descriere a noțiunilor de
“învățare” și “educație” întrucât am considerat această descriere necesară , “ învațarea”
făcând parte din subiectul principal al lucrării.
Am descris deasemenea și noțiunea de eșec școlar precum și cauzele frecvente ale
acestuia , pe care eu personal îl consider ca un rezultat al întâmpinarii oricărui tip de
dificultați care afectează procesul de invățare, împotriva cărora nu s-au luat masuri suficiente ,
corecte sau chiar de loc. În funcție de eficiența modului în care sunt evaluați copiii care
întâmpină aceste probleme iar apoi de planul de intervenție si soluțiile oferite ,aceste
dificultăți pot fi amelioarate sau chiar remediate iar eșecul școlar ( repetenția, abandonul,
rezultatele slabe la examinări) nu iși va mai face apariția.
1
Capitolul I. Preadolescența

1.Caracteristici generale ale preadolescenței

Preadolescența cuprinde perioada de dezvoltare de la 11 – 12 ani la 14- 15 ani (elevii


de clasele V-VII). Este o perioadă a transformărilor atât in plan fizic cât și intelectual făcând
trecerea către adolescența propriu zisă, fiind cunoscută și sub denumirea de pubertate. Este o
vârstă de tranziție intrucât se trece de la perioada copilariei la maturitate, iar acesta tranziție se
realizează lent in mai multe etape .
Perioada preadolescenței se incheie in jurul vârstei de 15-16 ani , când incepe etapa
adolescentei.Caracteristicile predominante ale acestei etape de viată sunt energia puternică si
restructurarea organismului. În aceasta perioadă atat baietii cât si fetele sunt dominați de
sentimente de curiozitate , sunt foarte activi si deseori galagiosi.
Este o vârsta domintaă de dorința de a fi la egalitate cu adulții , o varsta a cautarilor , când
preadolescentul este dornic să ia parte activ la viata sociala , iar absența acestei participări
face ca viața acestuia sa devină monotonă.
Preadolescența este perioada când tinerii încep să înțeleaga modul de rezolvare al unor
probleme cu caracter social, se gandesc ce le-ar plăcea sa profeseze în viitor , încearcă să
devină autonomi și să se desprindă de sub autoritatea părinților. 1 Aceasta este o etapă vieții
în care maturizarea prinde contur , se accentuează caracteristicile constiinței , al constiinței de
sine, se formează personalitatea. Este o perioadă în care psihicul se dezvoltă din ce în ce mai
intens , în care copilul se consfruntă cu diferite tipuri de conficte interioare. Cele mai des
întâlnite manifestări ale preadolescenților sunt caracterizate prin agitație, impulsivitate ,
momente de nelinste, dificultați de concentrare , obseală la efort. 2
Tot în acestă perioadă preadolescentul începe să își definească interesele pentru
anumite domenii precum sportul, lectura , stiinta, filme , tehnica , descoperă ceea ce îl atrage ,
ce îl pasionează cu adevărat. Preadolescentul este dornic de independență își dorește să fie

1
V.A.Krutetki ,I.S.Lukin , Psihologia Preadolescentului, Editura de stat didactica si pedagogica , Bucuresti,
1960,p.5.
2
Emil Verza , Ursula Schiopu, Psihologia varstelor –ciclurile vietii ,Editura ditactica si
pedagogica,Bucuresti,1995, p.202 .
2
autonom în alegerile pe care le face atât în plan personal cât și social. Acesta începe să
dezvolte atitudini , acum își formează concepția despre lume si viață , își conturează interesele
și idealurile precum și aspirațiile in viață. Problema ce mai mare a perioadei pubertății este
aceea a identificării personale , cea a dezvoltării conștiinței de sine . Conștiința de sine începe
să se dezvolte încă din perioada școlară mică . Acesta este determinată de rezultatele
activității precum și de raportarea ei la cerințele celorlați. 3
Procesul de dezvoltare al personalității este destul de dificil datorită opoziției dintre
comportamentele copilarești pe care și le-a însușit până acum și atitudini dobândite sub
influiența cerințelor interne de autonomie sau impuse de către societate. Se creează o
contradicție între cerințele societății si ceea tânărul poate oferi , între așteptările, năzuințele
sale și ceea ce defapt societatea îi oferă.
Datorită acestei contradicții între atitudinile personale și cele ale societății rezultă o
personalitate complicată , aflată mereu în conflictinterior sau cu ceilalți și revoltată. 4
Preadolescența se caracterizează printr-o trecere destul de bruscă de la deprinderi si
obișnuinte pe care copiii și le-au însușit din perioada copilăriei mici, la unele noi , total
diferite. Activitatea școlară a preadolescentului se modifică prin faptul ca începe să studieze
discipline noi , care determină o schimbare a ritmului de muncă cu care se obișnuise, nivelul
de dificultate al cerințelor crește, fiind nevoie de o adevarată restructurare a gândirii, a
modului de memorare și a atentiei. Preadolescentul trece de la un singur învatator așa cum a
fost obișnuit în primii patru ani de școala la mai mulți profesori , fapt ce pentru majarotitatea
preadolescenților constituie un impact major făcându-i să iasă din zona de confort. Pentru
mulți dintre tineri schimbările pot fi destul de neplăcute și pot atrage după sine reacții
negative din partea acestora precum dezinteres, stări de confuzie, agitație etc.
Relațiile cu cei din jur se schimbă deasemenea , el observând aceste schimbări și
dorind să fie recunoscut ca matur si nu considerat în continuare ca un copil. La vârsta
preadolescenței se produc importante modificări și in dezvoltarea fizică ceea ce atrage după
sine sentimente de ingrijorare , diverse complexe , teamă. 5.In această perioadă de regulă la
băieți se întâlnesc etape de exagerare cu substrat sexual , tendințe de agresivitate în
comportament sau vocabular iar fetele trec prin două faze : una de copil –femeie cu atitudini
în contrast ( uneori prea timide alteori prea exaltante) dar și deprinderea de a idealiza
anumite personaje inaccesibile din cărti, fime iar alta de femeie –adolescent , (care se
caracterizează prin curiozitate precum și o mai mare disponibilitate sentimental ).
3
Ibidem, p.203- 217.
4
Emil Verza , Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 2000, p.163.
5
V.A Kurtetki, N.S. Lukin , Educarea atitudinii disciplinate la preadolescenti,Ediitura de stat didactică și
pedagogică,București,1961, pp.3-6 .
3
Preadolescența se poate descrie ca o perioadă de viață deosebit de tumultoasă, cu manifestări
excentrice, moduri de comportare contradictorii,uneori spirit negativist, teribilsm.6

2. Dezvoltarea biofazică în timpul preadolescenței

Prin conceptul de dezvoltare se înțelege un proces complex prin care se


realizaează trecerea de la inferior la superior printr-o succesiune de etape fiecare reprezentând
un stadiu, o unitate functională cu un specific calitativ propriu,acestea aflându-se intr-o
condiționare dialectică. 7
“Perioada preadolescenței poate fi imparțită în subperioade:
- Subperioada prepubertală cuprinsă între 10-12 ani :
Aceasta se carcterizează printr-o creștere în inalțime mai accelerată , schimbări de
ordin fizilogic (de exemplu: apariția pilozității ). Fetele trec mai devreme prin aceasta fază în
jurul vârstei de nouă ani, pe când băieții in jurul vârstei de 11-12 ani. In general se manifestă
o alternanță între momentele de energie, exuberante și momentele de oboseală, apatie,
lene,indispoziție. Copilul este uneori irascibil, alteori mai puțin activ făcând pauze lungi chiar
dacă nu are de-a face cu activitate deosebit de dificila. În scoală statutul sau se modifică
acesta fiind antrenat în activități responsabile și competiționale: concursuri, jocuri, olimpiade
școlare. Acesta nu mai este stăpânit de agitatiția motorie sau labilitatea din clasele primare.
Aceste modificări induc stări de oboseală, dureri de cap , agitație.
Preadolescentul se simte confuz deoarece în unele împrejurări este considerat un copil
iar în altele i se cere să se comporte ca un adult. Apar comportamente diferite și subtile față de
sexul opus , dar și sentimentele de competiție între baieti si fete.
Foarte frecvente sunt conflictele cu părinții , copilul manifestând comportamente opozante
față de aceștia , devalorizând influiența unuia sau chiar amndorura . Preadolescentul va
prefera petrecerea timpului liber cu grupul în loc de petrecerea acestuia cu parintii. “
-Subperioada pubertații propriu-zisa cuprinsă între 12-14 ani :

6
Silvia Briceag , Psihologia Vârstelor Curs universitar, Balți, 2014 , p.210 .
7
Emilia Albu, Psihologia vârstelor curs universitar,Universitatea Petru Maior , Târgu Mureș,2007, p.9.

4
“ Aceasta se remarcă printr-o amplificare a procesului de creștere care se realizează în
mod neproporțional în toate segmentele corpului. Este mai intensă creșterea în înălțime și
lungimea membrelor inferioare și superioare . Trunchiul creste si deasemenea se dezvolta și
masa musculară ceea ce il ajută pe copil să dobandească mai multă forță fizică. Oragnele
interne se dezvoltă, iar la băieți dispare grăsimea datorită dezvoltării musculaturii si a creșterii
articulațiilor pe când la fete țesutul adipos se menține, talia se subțiază iar bustul se măreste.
În plan psihologic aceste schimbări determina stari de confuzie, de discomfort, sentimente de
frustrare. Deasemeanea se remarcă apariția acneelor, a transpirațiilor abundente si mirositoare,
dar și sensibilitatea pielii la emotie (eritem de pudoare).
- Subperioada Postpubertală incepand cu varta de 14 ani:
Aceasta face trecerea către adolescența si este caracterizată printr-o creștere accelerată in
greutate apoi în inalțime.
Apare acneea datorită activității glandelor sudoripare și se remarcă fenomenul de erotism care
se manifestă sub forma de dragoste ”platonică”, în care primează atracția fizică.
Lipsa de concordantă între cresterea oaselor și dezvoltarea mai lentă a mușchilor dau senzația
de dezechilibru si nenidemânare, mișcarile sunt nu sunt bine coordinate deoarece sunt
atrenați și muschii care frânează mișcarea împiedicand activitatea normal a grupelor
musculare. În același timp are loc și cresterea forței muscular , ei incep sa fie mândri de forța
lor pe care adesea o supraapreciază. “8(Emil Verza, 1993)
Tot în această perioadă se deprind destul de repede miscarile complexe si de aceea
trebuie să se acorde o importanță deosebita exersării indemânarii , plasticității și frumuseții
miscărilor deoarece la vârste mai inaintate aceste insușiri se formează mai greu, existând
pericolul ca neindemanarea să rămană permanentă .
La preadolescent se remarcă lipsa de concordanța între creșterea inimii rapidă și cea a
masei corporale care duce la cresterea presiunii sanguine și a tensiunii activității.
Uneori creierul nu este irigat suficient fapt ce duce la stări de oboseală , ameteală , capacitate
redusă de muncă.
Sistemul nervos se află de asemenea în dezvoltare în această perioadă, continuând sa
se desavrsească structura scoarței cerebrale care dobandeste treptat o structură proprie scoarței
adultului . Deasmenea se intensifică , controlul acestuia asupra instinctelor și emoțiilor sub
influiența noilor cerințe , a schimbărilor condițiilor de viață , de invățatura , astfel sistemul
nervos se perfecționează treptat. 9 “(Emil Verza,1993 )

8
Op.cit,Emil Verza, Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București, 1993, p.90.
9
Op.cit, ibidem,p.91.
5
3.Formarea personalității preadolescentului

“Individul se poate defini ca fiind un cumulal însușirilor bilogice înnăscute sau


dobândite iar pe parcursul existenței acestuia se realizează un proces de diferențiere și
diversificare a organizarii lui structural functionale. Individualitatea reprezintă individul care
are modul său de organizare propriu, specific, diferențiat. Prin conceptual de persoana se
ințelege ansamblul insușirilor psihice necesare pentru a ne integra in mediul
socioistoric.Organizarea psihică a persoanei suportă de-a lungul timpului un proces de
dezvoltare,prin care devine diferită si unică, formând personalitatea .10” (Mielu Zlate, 2005)
“Dezvoltarea personalității se realizează prin acumularea și conștientizarea unor noi
conduite și comportamente, de insușiri care permit adaptarea la mediul natural si socio-
cultural. Aceasta are character ascendent fiind presarată cu stagnări și reveniri,dar și cu
reinoiri continue. Este rezultatul acțiunii contradicțiilor între capacitațile deținute de copil
pană la un moment dat și cerințele mediului înconjurător care devin din ce in ce mai complexe
și cresc ca și număr.11” ( Emilia Albu, 2007)
Preadolescența este etapa de viață în care individual iși formează convingerile morale
fiind influiențat de mediul încojurător, de elementele vieții sociale , ale familiei. Un copil care
trăiește într-un mediu adecvat dezvoltării sale , este susținut de către familie în activitațile
pozitive pe care le întreprinde ,este motivat de către profsori și are parte de un colectiv
amiabil iși va forma o părere pozitivă despre viață și deasemenea un caracter pozitiv. La
această vârsta elevii sunt interesați de teme legate de concepția despre lume , sunt foarte curiși
și vor să afle cât mai multe lucruri noi.
Predolescentul se integrează acum mai mult în generația lui , iși creează grupuri pentru
a își exprima propria identitate față de membrii acestuia și față de adulți. Formarea
personalității în perioada preadolescenței se realizaează intr-un mod dezechilibrat , dificil
datorită opoziției dintre comportamentele specifice atitudinii copilărești , anxietatea specifică
vârstelor mici în fața unor situatții mai complicate și concepții noi formale care sunt
influiențate de cele interne de autonomie sau impuse de mediul inconjurător.

10
Op. cit,Mielu Zlate, Manual de psihologie clasa a x a , Editura Aramis, 2005,pp.98-99
11
Op. cit, Emilia Albu, Psihologia varstelor curs universitar,Universitatea Petru Maior , Targu Mures, 2007, p.9
6
Datorită faptului că tânărul devine conștient de resursele sale personale si de
construirea propriei identități., devine mult mai autonom în perioada aceasta realizându-se un
prim pas către maturizare. Preadolescentul își definește propriile interse pentru anumite
domenii (muzică, literatură, stiință) , prin care își găsește modalități de diferențiere de ceilalti ,
se simte original prin activitățile sale și îi oferă identitate.12
“Jean Piaget era de părere că evolutia personalitatii este marcată și de nivelul conștiinței
morale si a judecății morale , iar judecata morală trece prin patru stadii în functie de vârsta:
1. Stadiul judecații morale egocentrice(pana la 4-5 ani) , în care experiențele copilului se
raportează la sine .
2. Stadiul moralei autorități cuprins între 4- 5 ani si 8 ani când copilul se raportează în
principal la adult .
3. Stadiul morale reciprocități între 8-12 ani /13 ani , în care copilul raspunde cu conduite
identice cu cele ale celor cu care relationează.
4. Stadiul moralei echității specific vârstei de după 13 ani , când copilul dobândește
capacitatea de a se transpune imaginative-virtual în locul altei persoane. 13
In perioada preadolscenței viața socială ocupă un rol principal în viața tinerilor , aceștia
constituindu-și grupuri pentru joc sau diverse alte activitați. Criteriul de alcatuire al grupului
se bazează pe personalitatea copiilor si mai puțin pe criterii ce ar putea sta la baza grupului.
Copiii care nu sunt foarte populari adesea nu sunt acceptati in grup , in maajoritatea
cazurilor ei devenind excesiv de timizi , retrași sau deosebit de zgomotoși, egoiști , certăreti
dorind să riposteze printr-un astfel de comportament. Grupul are tendinta de a se revolta
împotriva adulților , care înca îi consideră copii sau le impune anumite reguli ,acesta având
dorința de a-și stabili propriile reguli de unde reiese dorința de autonomie, de idependența .
Alegerea partenerilor de joacă se face de regula după calitățile pe care celalalt le manifestă la
joc si nu doar după simpatie.
Tânărul este la acesată vârstă foarte pasionat de aventură , ce mai des se inspiră din cărți
sau filme , dorește să călătorească , să descopere locuri noi pe care el le considera
fascinante ,este foarte încântat de jocurile de performanță în care sunt prezente aspecte ale
competiției, ale cooperării. “14( Emil Verza, 2000)
“ Una din trăsăturile remercante ale formării personalității preadolescentului este faptul că
în această etapă se conturează stările de acceptanța și cele de respingere în raport cu adulții ,

12
Emil Verza , Psihologia varstelor, Editura Pro Humanitate, Bucuresti,2000,pp.164-168.

13
Op.cit, idem p.173.
14
Op. Cit, Idem,pp.173-175.
7
în care judecata morală și valorică este subordontă exigențelor interioare precum și
atitudinilor negative față de compromisuri. Faptul că tânărul începe să arate interes pentru
cunoaștearea unor domenii posibile de activitate, relevă dobândirea conștiinței de sine. Toate
aceste transformări au influiență pentru dezvoltarea treptată a trasaturilor de personalitate dar
și pentru formarea anumitor comportamente stabile. Tot in acesată perioadă se dezvoltă foarte
mult și spiritual critic al tinerilor, aceștia devenind receptivi la insușirile negative si positive
ale anumitor aspecte, la ceea ce se întampla în jur , observă cu mai multă usurință greșelile
celorlalți.”15( Emil Verza, 2000)
În perioada preadolescenței percepția față de sine se modifică, astfel nucleul sau
centrul personalității devine “eul” și “sinele”. “Eul “ este acela care menține și asigură
raportul , echilibrul între ceea ce societatea impune sau agreează și satisfacerea propiilor sale
necesități, aspirații . Eul este acela care deține cunoașterea .Eul este conștient de “sine”fiind
constituit din trei componente: sinele corporal material , social si spiritual. Sinele material si
corporal se poate referi la corp, îmbracaminte, casă, familie, obiecte diverse, prieteni, intr-un
cuvânt la persoană. Sinele social constă de regulă în reputația sa ca persoană , obiținearea unei
identitați anume, pe când sinele spiritual se referă la constiința propriei activității, a
abilităților psihice și cuprinde ansamblul emoțiilor dar și a actelor de voință.16
Procesul de formare al personalității copilului este un procedeu care se realizează
ierahic pe mai multe niveluri cu mici diferențe de la o componentă la alta . Acestea sunt
dominate de o oarecare armonie specifică fiecărui nivel.17
După cum afirma Autorul Emil Verza citez :“ Puberul simte influiențele sociale și
face un efort constant de adapatare la acestea. El iși asumă în mod conștient un anumit rol
social, se structurează statutul social general si se instalează identitatea. Sunt posibile trei
categorii de rolouri ce devin evidente la puberi:
1. Rolurile naturale, ce iau naștere sub influiența orgănizării sociale prin impunerea
unor situații obligatorii si a desfașurării programate a anumitor actiuni.Acestea sunt rolurile
de vârsta ,sex, naționalitate, cetățenie.
2. Rolurile de adeziune și candidatură ce se realizează tot pe baza organizării sociale în
care subiectul îndeplinește unele responsabilități,o data cu participarea activa. Astfel de roluri
sunt cele de elev,de membru al unei organizații, al unei asociații,etc.
3. Rolurile potențiale și respective , ce au un mare grad de complexitate și iau naștere
prin apariția dorințelor , aspirațiilor, idealurilor.
15
Op. cit,Idem, Psihologia Varstelor, Editura Hyperion , Bucuresti, 1993,p.98.
16
Emil Verza , Ursula Schiopu, Psihologia varstelor –ciclurile vietii ,Editura ditactica si
pedagogica,Bucuresti,1995, p.216
17
Emilia Albu, Psihologia varstelor curs universitar,Universitatea Petru Maior , Targu Mures,2007, pp.9-10
8
Toate aceste roluri iși influiențează relațiile puberului cu cei din jur și pe activitățile
desfașurate. Ele nu rămân imuabile, ci dimpotrivă se modifică datorită influienței
experiențelor și a achizițiilor psihice. Rolurile se ierarhizaează si se consolidează în paralalel
cu evoluția de conduită specific. Acestea sunt concretizate în subidentitațile personalitații.
Pentru puber mai importante sunt subidentitațile: culturale,de apartenență la familie, la grup ,
cele prospective, participative etc. și care vor cunoaște în persoana adolescentului , o
dezvoltare mult mai complexă.”18( Emil Verza, 2000)

4.Dezvoltarea psihică a preadolescentului

Așa cum consideră unii autori “Psihicul este o formă specifică de reacție a
organismului la solicitările mediului cu scopul adaptării la acesta. Psihicul este un rezultat , un
proces , o funcție a materiei, îndeosebi a celei superior organizate care este creierul . Evoluția
psihicului este străns dependentă de transformările progresive ale organismelor , de
19
necesitatea de adaptare cât mai bună la conditiile si solicitările mediului inconjurător”.
( Mielu Zlate, 2005 )
O altă definiție a autorilor este “ În cadrul dezvoltării psihice a fiiniței umane ,
caracteristicile individuale, particularitățile diferitelor fenomene psihice imprimă o notă
specifică dezvoltării , un ritm propriu de creștere și transformare , diferit de la un individ la
altul , cu nuanțe personale ce iși află originea în potențialul său biopsihic, precum și în
condițiile de mediu în care trăiește ”.20( Emilia Albu , 2007)
În perioada preadolescenței se accentuează preferințele pentru anuminte domenii de
învațământ, își face apariția și interesul deosebit pentru un anumit obiect de studio care îl
pasionează în mod special sau mai multe obiecte de studiu, învățarea devenind mult mai bine
organizată cu o încarcătură emotională mai accentuată.

18
Op.cit , Emil verza,Florin Emil Verza, Psihologia varstelor, editura Pro Humanitate,Bucuresti,2000,p.176.

19
Op. cit, Mielu Zlate, Manual de psihologie clasa a x a, Editura Aramis, 2005, p.13.
20
Emilia Albu, Psihologia varstelor curs universitar,Universitatea Petru Maior , Targu Mures,2007, pp.9-10.
9
Există și unele cazuri în care din cauza unor probleme precum fragilitatea psihică sau
întarziere în maturizarea biologică se pot genera probleme de inadaptare socială și școlara.
Copii aceștia nu au capacitatea necesară pentru a raspunde rapid și eficient la cerințele
externe.
În această perioadă se constată un process remarcabil de evoluție sensorial-perceptivă,
totodată evolueză abilitatea copilului de a prelucra și percepe informații vizuale
(mărime,formă.distanță), precum și sensibilitatea acustică . Se dezvoltă și capacitatea de
discriminare pe plan verbal cât si auzul fonematic .Sensibilitatea odorfică devine mult mai
accentuată copilul fiind acum mult mai receptive la tipul de mirosuri, acesta este mai
preocupat decât pănă acum de imaginea sa și de îngrijirea sa personală. 21. Preadolescența este
perioada în care tinerii îsi dezvoltă simțul critic dobândind abilitatea de a distinge caracterul
negativ sau pozitiv al unor situații, însușiri etc. Aceștia încep sa simtă nevoia de afirmare ,
aceea de a fi mereu în centrul atentiei , crește dorința și tendința de originalitate și creativitate
precum și a ieși din anonimat . Deasemenea și atenția voluntara se dezvoltă datorita
îmbogațirii cunoștințelor , iar atenția involuntară și postvoluntară se modifică și ele acum
devenind mai eficiente.Memoria se imbunatațește , iși face apariția și gandirea logică, putând
opera acum cu scheme logice. Tânarul dezvoltă și capacitatea de a argumenta , de a
contrargumenta , de a realiza ipoteze ,iar operațiile de gândire devin formale lucrând asupra
informației prin generalizare si prin transfer.
Limbajul va deține o noua consistență datorită faptului că tânărul iși imbunătațește
cunoștințele verbale iar vocabularul său activ devine mai bogat dezvoltându-se debitul
verbal.22
Dezvoltarea intelectuală a preadolescentului este determinată de mediul cultural și
social al tinerilor . Aceștia devin acum mult mai interesați de vizitarea de locuri noi, muzee ,
expoziții și excursii fiind dominați de sentiementul de curiozitate și dorința de a-și lărgi
spatiul deactivitate. Astfel se contureaza și noi aspiratii , interese noi și are loc o amplificare a
emotionalității si angajării. Se dezvoltă totodată și viața interioară prin diversificarea planului
afectiv dar și prin luarea contactului cu diverse situații de viață multiple mult mai complexe
decât cele de dinainte . Tot în această etapă a vieții iau naștere și sentimentele pozitive și
cele negative , are loc o adevărată “cristalizare afectivă” .23
Preadolescentul se confruntă în această perioadă a vieții cu un comportament disociat
împarțit în doua direcții : una pozitiva , optimista și alta negativă, pesimistă. Prima directie îl
infațisează sub forma de persoană onestă , echilibrată, deschisă iar a doua direcție se distinge
21
Ibidem ,pp.93-95.
22
Gratiela Sion, Psihologia varstelor, Editura Fundatiei Roamnia de maine , Bucuresti,2007, pp.195-197.
23
Emil Verza, Psihologia Varstelor, Editura Hyperion , Bucuresti, 1993, pp.97-98.
10
prin tulburări emoționale , impulsivitate, dezechilibru,apatie, lipsă de armonie. Acesta este
însă foarte dornic să atragă de obicei atitudinea pozitivă a celor din jurul său , insă se
confruntă și cu stări de instabilitate afectivă.24
În relațiile cu parinții predomină de regulă o stare de conflict, sau de tensiune datorată
opoziției și culpabilității , insă există in același timp și dorința de a atrage afecțiunea și
prietenia acestora.
Tot în această etapă a vieții încep să capate contur sentimentele și emoțiile puternice
față de sexul opus , acestea fiind adeseori exagerate , dominate de imagini fantastice cu un
profund caracter idilic. Aceste stări îi induc o stare de placeresau de relaxare , însa îi poate
creea și un discomfort psihic intens. Preadolescentul de regulă exagerează imaginea
persoanei de care este atras , trecând printr-o serie variată de sentimente , de la o stare la alta,
destul de brusc (tristețe, furie, stări euforice, veselie, melancolie, stări de visare). În perioada
preadolescenței se dezvoltă foarte mult și trăsăturile volitive ale caracterului, fiind influiențate
de exigențele mult mai mari ale celor din jur ,se conturează abilitatea tânărului de a își urma
în mod conștient scopurile pe care dorește sa le atingă si de a face față situațiilor dificile și
obstacolelor . 25
Preadolescența este perioada dominată de o emotivitate crescută , tinerii manifestând
sentimente profunde față de tot ceea ce îi inconjoară. Excitabilitatea crescută îi oferă dorința
excesiva a tânărului de a trai intens , de a-și exprima cât mai intens trăirile sale: bucurie,
tristețe, încantare, indignare. Acum, în comparatie cu vârsta școlară mică, sentimentele sunt
mai mult dominate de sfera intelectuală, dar percepțiile și impresiile joacă încă un rol
principal. Prin acest lucru se poate întelege faptul că tânarul posedă un nivel mai amplu de
conștientizare a sentimentelor față de vârstele mai mici. 26

5. Probleme specifice ale preadolescenței

În structura personalității predolescentului intervin schimbări majore în perioada


aceasta, schimbări ce se produc în sfera caracterului și care sunt puternic influiențate de
relațiile cu societatea și schimbările caracteristice ei ,precum și de interacțiunea cu cei din jur .
24
V.A.Krutetki,L.S.Lukin, Psihologia adolescentului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,1960,p.64.

25
V.A.Krutetki,L.S.Lukin, Psihologia adolescentului, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,1960,p.64
26
Ibidem ,pp.68-69
11
Așa cum am menționat și anterior una din insușirile principale care tinde să se amplifice in
acest stadiu, este autonomia și independența cărora li se alatură: responsabilitatea,
conformismul sau noconformismul, teribilismul, îndrazneala, disciplina sau indisciplina,
respectarea normelor și a modelelor morale. 27
Sub influiența creșterii experienței , a realismului , a faptului că acum se modifică
modul in care sunt expuse realitatile vietii, precum și modul in care este perceput de catre
ceilalti , tinerii încep sa simtă neliniștiți , nesiguri pe sine , adesea agitați. Ei caută solutii
soluții de împacare a cerințelor ce se manifestă față de el , consinderandu-le ca dominante pe
cele ale grupului sau pe cele școlare.
Deoarece ritmul de creștere se intensifică , acest lucru determină apariția de
momentede neatenție care se manifestă prin: mai puțină disciplină și tendințe de reverie,
distragere de la ore, pierderea timpului atunci câand îsi face temele. Copilul începe să fie din
ce in ce mai atras de petrecerea timpului liber alături de grupul de prieteni de multe ori
refuzând participarea la alte feluri de activitați precum : ieșirile cu familia, diverse treburi în
gospodărie.28
Datorită excitabilității crescute , tinerii trăiesc mult mai intens la această vârstă atât
sentimentele de bucurie , care deseori se reflectă în stări de exaltare cât și momentele de furie.
Aceste momente de mânie pot fi de multe ori exagerate , adesea cauzate de: atitudinea
considerată nedreaptă fața de el , o apreciere sau mustrare nejustă, comportament brutal,
banuiala nedereaptă sau jignirea deminitații personale. În aceste cazuri adultului i se
recomandă să fie deosebit de calm chiar dacă atitudinea adolescentului este una foarte
irascibilă. Starea de iritare sau tonul ridicat al celui matur nu vor face decât să amplifice
această stare negativă29.
În această etapă a vietii tinerii nu au înca o imagine precisă despre ei însăși, aceștia
manifestând o sensibilitate deosebită față de aprecierea faptelor și rezultatelor activitații lor de
către adulți. Preadolescenții sunt tentați să exagereze impactul unor insuccese trecatoare
,precum și al micilor succese întamplatoare , a unor cuvinte de laudă sau a aprecierilor
negative,constituindu-I ca pe niște indicatori ai insușirilor pozitive și negative ale propriei lor
personalitați.
Tinerii în această etapă a vieții au tendința sa supraaprecieze valoarea noilor sale
aptitudini deprinse, a noilor sale posibilitați , ei considerându-se suficient de maturi. Aceștia

27
Emil Verza, Ursula Schiopu, Psihologia varstelor ciclurile vietii, Editura didactica si
pedagogica,Bucuresti,1997,pp.207-208.
28
Emil Verza, Ursula Schiopu, Psihologia varstelor ciclurile vietii, Editura didactica si
pedagogica,Bucuresti,1997,pp.207-208.
29
V.A Krutetki,I.S.Lukin, Psihologia adolescentului, Editura de stat si pedagogica ,Bucuresti,1960,p.68.
12
au impresia ca forțele și energia lor cresc, observă schimbările fizice care se produc cu
organismul lor . Ei sunt deosebit de mândri de orice realizare în plan școlar sau personal. Într-
un final preadolescenții ajung la concluzia că ei nu se mai deseobesc absolut cu nimic de cei
maturi și doresc să fie tratați ca și egali. De aici apare tendința exagerată spre autonomie dar și
reacțiile violente la încercarile adultului de a subaprecia drepturile și intersele lui. 30
Pentru a evita astfel de situații conflictuale adulții ar trebui să ofere libertatea tinerilor
de a actiona , iar supravegherea activitaților să se realizeze in mod subtil , să i se acorde
atenția cuvenită și fiecare critică oferită să nu fie facută într-o manieră deosebit de ofensivă,
umilitoare . Criticile trebuie să vină insoțite de argumente și mai degraba sub forma unui
sfat,a unei propuneri de realizare mai buna a diverselor situații.
În ceea ce priveste activitatea școlară în perioada preadolescenței, tinerii întampină cel
mai des dificultați datorită schimbărilor ce se produc : apar materii noi , volumul
cunostiințelor ce trebuiesc asimilate se mărește considerabil, învățatorul cu care aceștia s-au
obișnuit în clasele primare este înlocuit de mai mulți profesori, fiecare având moduri proprii
de predare și personalitați diferite, asteptările adulților față de aceștia devin mult mai ridicate.
31

Majoritatea profesorilor consideră această varstă ca fiind una dificilă, aceste greutați
fiind generate mai ales de faptul că aceștia nu țin cont de particularitățile psihice ale
preadolescentului. Acestea trebuie să fie cunoscute de către orice profesor cât și de părinți, iar
munca educativa să se organizeze pe seama acestor particularitați.32
Procesul de maturizare bilogică , intelectuală și morală nu se realizează concomitent și
se pot întâlni și cazuri de maturizare intârziată sau de inadaptare socială. Tinerii cu întarziere
de maturizare și creștere se remarcă prin mentalitatea infantilă și senzatia disconfort datorată
faptului că ei observă diferența între dezvoltarea lor și a celorlati. Există și cazuri de pubertate
timpurie iar cei care se confruntă cu aceasta problema se simt de obicei ,singuri si manifestă
tendința de izolare. 33
O alta problemă cu care tinerii se confruntă în această etapă a vietii este cea a
ignoranței .Tinerii au tendința să ignore în mod conștient anumite evenimente, obiecte, fapte :
evenimente de care nu sunt siguri, domenii despre care știu că există dar nu le cunosc, fapte și
evenimente ce ar putea fi cunoscute dar se schimba mereu, fapte care nu pot fi verificate sau
dovedite.
30
Ibidem, p.47.
31
Ibidem,pp.47-48.
32
V.A.Kurtetki,N.S.Lukin,Educarea atitudii disciplinate la preadolescenti,Editura de stat didactica si
pedagogica,1961,p.3.
33
Emil Verza, Ursula Schiopu, Psihologia varstelor ciclurile vietii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1997,pp.227-228
13
Aceștia incearca sa iși ascunda ingnoranța apelând la diverse strategii , insă pot exista
și cazuri de imaturizare a conștientizării ignorantei. Ele se pot exprima prin: convingerea că
structura cunoștiințelor este unica și neschimbată sau că statutul anumitor concepte este
prioritar intr-un domeniu , consideratia că fiecare idee dedusă este o mare descoperire facută
de el personal,ceea ce duce la minimalizarea domeniilor de specialitate.34
O altă problemă în cazul preadolescenților este posibilitatea delicvenței juvenile. În
ceea ce priveste delicvența în rândul tinerilor aflați în această etapă de viată unii autori releva
faptul ca statisticile arată o crestere datorată problemelor economice si crizei sociale. Dintre
cazurile de delicvență juvenilă foarte puține dintre ele ajung in instanța. Delictele comise de
preadolescenți pot fi diverse: furturi de obiecte marunte,diverse inșelăciuni, vagabondaj,
consumul de droguri sau de acool, scandaluri in locuri publice,agresiuni produse cel mai des
in mediul școlar. Această problemă a delicvenței s-a remarcat ca fiind mai des întalnită in
jurul vârstei de 14 ani.Problema depinde cel mai mult de mediul social si familial din care
provine tânărul, precum și alte elemente : situatia financiară, probleme la invatatură, probleme
de comportament ,stare de sanatate deficitară sau chiar probleme de natura psihică. 35
O alta problemă deosebit de gravă este cea a dificultații de adapatare scolară . La
această vârstă preadolescenții pot fi afectați de schimbările care apar in plan fizic și psihic ,
de schimbările intervenite în programa școlară ceea ce poate conferi o atitudine negativă fată
de scoală ,sau o scădere a rezultatelor scolare . Acest lucru depinde insă și de felul în care
copilul este susținut de către adulți pentru a reuși sa treacă peste aspectele negative ale
schimbărilor si să se antreneze în competiția școalară si să aibă dorinta de a obține rezultate
cât mai bune . Dupa cum afirma si Emil Verza există însă și cazuri de dificultați mai severe
de adaptare școalară cauzate de : “Probleme fiziologice sau psihologice (insuficiențele sau
afecțiunile senzoriale , diferențele de creștere in inalțime, instabilitatea psihonervoasa),
problemele de natură socio-familiala (probleme de ordin emoțional care duc la dezechilibru),
climatul negative din scoala si relatiile tensionate intre profesori si elevi care fac ca elevul sa
interpreteze scoala in mod negative,dezinteresul față de invatatura sau lipsă de motivație,
problemele mentale precum retardul mintal ,tulburari adhd,sau posibilitați intelectuale
reduse.”36( Emil Verza , 2000 )

34
Ibidem, p.252
35
Ibidem, pp.252-254
36
Op.cit,Emil verza, Florin Emil Verza,Psihologia varstelor, Editura Pro Humanitate,Bucuresti,2000, p.182
14
Capitolul II: Dificultăți de învățare la elevii preadolescenți

1.Noțiuni generale despre conceptul de învățare

“Noțiunea de învățare este văzută de mulți autori precum un proces de adaptare a


organismului la mediu iar datorită faptului că aceasta a fost cercetată din diverse puncte de
vedere, definițiile acordate sunt numeroase. Psihologul rus A.N.Leontiev este de opinie că
învățarea este un proces prin care se acumulează experiența individuală de comportament si
este de părere ca elementul esențial al invațării umane este acumularea experienței.
Psihologul A. Clausse abordează invațarea ca o modificare în comportament care se
realizează prin rezolvarea problemelor cu care are de-a face individul în realația sa cu mediul
înconjurător. Robert Gagnè descrie învățarea ca pe o modificare a dispozitiei sau capacitatii
unui om care se pastreaza in timp , el relevă faptul că învățarea este o schimbare a
comportamentului,aceasta putând fi observată prin compararea comportamentului de dinainte
de invațare cu cel de după realizarea activitatii de învatare.”37 ( Valeria Negovan, 2008)
Învățarea este definită de psihologi in general ca o activitate sistematica , dirijată,
realizată într-un cadru organizat (instituții specializate de instruire si educație) orientate in
direcția asimilarii de cunostiințe precum și a formarii structurilor psihice și de personalitate”.
38
( Dorina Salvastrau, 2004)
“Modelul lui R.Gagnè ofera o descriere a procesului de învațare în legatură cu opt opt tipuri
sau forme de invțare :
1. Învațarea de semnale, se poate învăța un răspuns difuz la un semnal
2. Învațarea prin conexiunea stimul-răspuns cu ajutorul căreia care se dobândeste un
răspuns precis la un anumit stimul (discriminat) . Ceea ce este invatat este o conexiune
(Thorndike) sau un operant (Skinner).
3. Învățarea lanțurilor motorii în care sunt învatate lanțuri de conexiuni stimul-raspuns.

37
Op. cit, Op. cit. Valeria Negovan, Psihologia educatiei, Editura Credis, Bucuresti, 2008 pp.33-34
38
Op .Cit, Dorina Silvastrau,Psihologia educatiei,Editura Polirom, Iasi,2004, p.14.
15
4. Asociațiile verbale sau lanțul verbal prin care se invață tot lanțuri dar asocierea se
produce între cuvinte ca semnificanți ai obiectelor.
5. Învațarea prin discriminare multiplă în care se învață “n” raspunsuri diferite la “n”
stimuli diferiți.
6. Învațarea de concept prin care se achiziționează capacitatea de a da un raspuns comun
la o clasă de stimuli diferiți prin anumite caracteristici și asemenători printer altele ,
cele comune fiind criteriul de integrare al obiecteleor in clasa respectivă.
7. Învațarea regulilor care se bazeză pe învațarea unor lanțuri de concepte și verbalizarea
regulii în termeni de genul “Dacă a atunci b”.
8. Rezolvarea de probleme care constă în combinarea de noțiuni, principale și reguli“ 39
( Valeria Negovan, 2008)

Conform autorilor de specialitate citez “ În procesul de învățare elementul esențial îl


constituie prelucrarea și receptarea informației, iar mecanismele care asigură condiția aceasta
sunt: recepția senzorială, percepția dar și reprezentarea unor obiecte sau situatii ce sunt
întampinate de către om în mediu. Informațiile ce reies din prima etapă de prelucrare sunt
apoi procesate cu ajutorul gândirii, memoriei și al imaginației. Cu ajutorul gândirii sunt
accumulate informații de bază despre obiectele din mediu si relatiile dintre acestea. Memoria
este cea care ajută păstrarea informației iar imaginația este o proiecție a realității in mintea
individului în opozitie cu aceasta .
În învațare are loc implicarea unor constructe psihice: metacogniția ( prin care omul
este conștient de propriile resurse cognitive și include deprinderi personale despre a
sti “ ce sa faci” si “cum sa faci”), stilul cognitiv ( care se refera la modul in care oamenii
percep si iși structurează informațiile despre lume , modul în care ei răspund la stimulii
percepuți de mediu), limbajul (are rol de reglare a activitații de învațare iar aptitudinile de
comunicare sunt importante pentru transmiterea și receptarea informațiilor), motivația
(are o importanta deosebită se referă la dorința de învățare, curiozitatea, motivul care
determină persoana să invețe), afectivitatea ( are rolul de a stimula activitatea de învătare
stimulând energia și fiind în strânsă relație cu motivația), atenția (este esențiala invațării ,
este favorizată de condiții fiziologice , psihologice si fizice), personalitatea (are rolul in
învătare de orientare si autoreglaj), temperamentul (este un proces care influientează
dinamica invățării , ca lataura dinamico-energetică a personalitații), Aptitudinea ( se re-
feră la experiența acumulată de individ cât și la moștenirea genetică ), caracterul (acesta este
compus din atitudini si trăsături de character și se află în legatură cu dezvoltarea mo-
39
Op. cit. Valeria Negovan, Psihologia educatiei, Editura Credis, Bucuresti, 2008 pp.33-34.
16
rală , voința, hotărârea, fiind unul dintre cele mai importante forțe de reglare ale învațării),
inteligența (este cea care asigură productivitatea ,eficacitatea maximă a invățarii),
creativitatea ( este cea care care conferă activitații de învațare o nuanța de originalitate ,
noutate , valoare socială ). ”40 ( Valeria Negovan, 2007)
Psihologia recunoaste trei modele ale învatarii modelul asociaționist, modelul constructivist
și modelul invațarii ca procesare a informației. “ Din perspectiva modelului asociaționist
învățarea este înțeleasă ca o asociere între stimuli și comportamente .
El include teoria condiționării clasice , teoria conexionistă și condiționarea instrumentală.
Modelul constructivist consideră invațarea ca o modalitate de constructuire a realității ea fiind
înțeleasă de fiecare persoană conform modelului mental construit .
Modelul învățării ca procesare a informației presupune o abordare a învățării conform căreia
invațarea nu presupune doar elaborarea unui comportament la un anumit stimul ci și
procesarea mai mult sau mai putin profundă a informațiilor primite, formularea de ipoteze si
luarea deciziilor celor mai potrivite în situații problematice . În acest sens abordarea invațarii
este realizată prin raportul la procesarea informațiilor care sunt stocate cu ajutorul memoriei
sub forma unor reprezentări si organizate prin intermediul gândirii.” 41 ( Doina Maria
Schipor,2012)

2. Tipuri de educatie si functiile ei

Termenul de “educație” îsi are originea limba latină prin traducerea lui “e” care
înseamnă “din” și a lui “duco-ere” care se traduce prin verbul “a scoate”. Astfel a rezultat
termenul “e-duco” ( a scoate din) referindu-se la scoaterea celui instruit din starea ințială de
natură , mai exact a crește , a indruma. Educația este acel tip de activitate prin care omul este
pregatit pentru viata prin intermediul totalității influiențelor și acțiunilor organizate în mod
sistematic de către societate . Principalul scop al educatiei este formarea personalitătii umane ,
pregatirea pentru viața socială și mediul înconjurător .
Este cunocut faptul că educația deține o serie de funcții importante precum:
- Funcția cognitivă (se referă la cunoaștere, este aceea prin care se îndeplinește procesul de
40
Op. Cit,Valeria Negovan, Psihologia educatiei, Editura Credis pp.35-37.
41
Op cit, Doina Maria Schipor, Dificultati de invatare,Editura didactica si pedagogica,2012,p.10 .

17
dezvoltare a culturii personale dar și la constituirea capacităților intelectuale)
- Funcția economică (prin intermediul căreia se realizează pregătirea omului pentru munca
productivă , cu ajutorul ei are loc procesul de dobândire a priceperilor si a deprinderilor)
- Funcția axiologică (este cea care sprijină formarea capacității de a aprecire a valorilor, de a
le întelege și clasifica, dar dobândirea discernamantului și a abiltăților de comportament moral ,
a eticii )
Tipurile de educație sunt cunoscute ca find împarțite în trei categorii : educația
formală, educația non-formală și educația informală.
Educația formală este acel tip de instruire și educație care se realizează în școli sau
orice alte instituții de invațamant ,având caracter bine organizat ,sistematic, structurat si dirijat.
Educatia non-formala este o formă de educație desfașurată în afara școlii sau a orelor
de curs , însa este deasmenea bine organizată în mod sistematic, ea aflandu-se într-un raport de
complementaritate cu educatia formala care vine in completarea acesteia . Educația non-
formala se desfășoara de obicei în cadrul activităților extra-scolare , a cercurilor de discipline ,
olimpiade sau concursuri școlare , festivaluri desfășurate în scoala, muzee.
Educatia informală este educația realizată cel mai des în mod involuntary, fară a fi
organizată sau planificată așadar cea nesistematizata. Acesta de multe se produce in mod
accidental prin informatiile transmise de către mediul înconjurător,anturaj, familie, grupuri
sociale , unele experiențe de viață , mass-media. 42
Educația informală se realiaează practic pe tot parcursul vieții , fiind prima forma de educație
cu care omul are de-a face încă din primii ani de viață . Este caracterizată prin sentimentul de
independență și autonomie însă pericolul acestui tip de educație îl contituie posibilitatea
asimilarii neadecvate a informatiilor, a unor informații false sau incomplete iar aici intervine
rolul educației formale care are posibilitatea de a “ filtra” aceste informații și de a le completa.43

3. Insuccesul școlar

Conform autorilor citez “ Sarcina de învățare indiferent de gradul ei de complexitate


este o structură de stimuli a căror receptare ascultă de legile sensibilității (legile intensității ,
sensibilității diferențiale, adaptării ,semnificației, compensării senzoriale etc ) . Obiectul este

42
Palicica Maria, Pedagogie pentru invatamantul agricol,Editura Mirton,Timisoara,2007,pp.16-20.

43
Palicica Maria, Pedagogie pentru invatamantul agricol,Editura Mirton,Timisoara,2007,pp.16-20.
18
perceput clar , ca având pregnant , ca fiind o bună formă , dacă dimensiunile sale , elementele
sale componente: sunt dispuse cât mai aproape una de alta ( legea proximității), una in
continuarea alteia (legea continuității ) sunt dispuse de o paarte si de alta a unei axe de simetrie
(legea simetriei), sunt asemănătoare (legea similarității), au tendința de a se închide într-o
formă oarecare (legea inchiderii). “
“Aceste legi reglează și perceperea materialului de invațatat. Prin componenta sa
mnezica, învațarea se supune legilor memoriei. Uitarea informației stocate se supune în general
, legii lui Ebbinghaus (amintirea păstratată este invers proportională cu logaritmul timpului de
pastare ridicat la o anumită putere). Pierderile de memorie se supun legilor lui Ribot ( se pierd
mai ușor informațiile noi decât cele vechi,mai ușor cele complexe decât cele simple , cele mai
puțin organizate decât cele organizate). Învațarea fiind o activitate motivată se poate afirma că
se supune și legii lui Yerkes-Dadson ( cu cât este mai dificilă o sarcină de învațat cu atât mai
mic este gradul optim de motivatii necesar pentru invatarea rapida )”. 44 ( Valeria Negovan,
2000)
“Succesul scolar reprezintă tot mai mult un etalon al calității tuturor celor implicate în
activitatea scolara : elevi, profesori, parinti, institutii scolare, iar insuccesul școlar este celcare
antrenează deprecierea acestora. Între insuccesul scolar si succesul scolar exista o legatură
dinamică , dialectică și complexă întrucat așa cum nu poate exista success continuu nici
insuccesul nu poate fi definitiv. Unele cazuri pot fi de insucces sau success partial. “ 45 ( Dorina
Sălvăstrau ,2004)
Succesul școlar se poate descrie prin obținearea unor rezultate deosebit de bune in
activitatea instructiv-educativa . Insuccesul școlar constă într-un regres în activitatea de
învatare sau în nerealizarea obiectivleor din cadrul procesului instructive- educativ.
Reușita sau nereușita unui școlar la invățatura trebuiesc appreciate prin raportarea la
obiectivele normelor școlare , dar în afara acestor norme obiective există și cele subiective care
se disting prin modul particular în care elevul sau părinții apreciază rezultatele școlare.
Insuccesul școlar poate fi reprezentat printr-o multitudine de situatii posibile :
rămanerea în urmă la invațatura prin pierderea unor noțiuni importante din materie , rezultate
defavorabile la doar o parte din materii, repetenția, abandonul școlar.
Există însă o deosebire între insuccesul generalizat ( ipostaza în care elevul nu reusește să se
poată integra în viața școlara , acesta are rezultate slabe la invățătura și nu reușeste să
îndeplinescă obiectivele baremului minim la obiectele de învățămant) și insuccesul limitat
44
Op.cit, Valeria Negovan, Psihologia educatiei, Editura Credis, p.39 .
45
Op. Cit, Dorina salvastrau, Psihologia educatiei , Editura Polirom , Iasi, 2004 p.230.

19
( acel caz în care elevul întâmpină dificultați însă doar la o parte din materii de invățământ sau
chiar doar la una singură).
“Insuccesul școlar își poate face apariția doar episodic sau poate fi un fenomen care
durează în timp, iar fazele prin care acesta “isi face aparitia” sunt urmatoarele :
a) faza premergatoare (în care își fac apariția primele probleme de rezolvare a îndatoririlor
școlare , elevul începe treptat să nu mai reușească să țină ritmul cu ceilalți colegi, apar primele
lacune în cunoștiințele sale ; aceasta poate fi o etapă trecătoare dacă este sesizată la timp
problema, în caz contrar va rămâne o necunoscută atât pentru părinți dar și pentru profesori, iar
școlarul nu va înțelege situația în care se află și de ce a ajuns în situația de a avea rezultate
slabe la învățătură ) ; b) faza de retrapaj propriu-zis ( aceasta se distinge prin mari lipsuri în
cunoștințele elevului dar și lipsă de voință pentru îndeplinirea sarcinilor școlare. Copilul capată
o atitudine negativă, manifestandu-se împotriva școlii, deranjează orele, lipsește de la cursuri,
iar deoarece în această fază simptomele sunt ușor de sesizat , apar si primele tendințe de
rezolvare a problemei . Dacă aceste încercări nu sunt aplicate în mod corect eșecul poate
căpata amploare); c) faza eșcului școlar formal (aceasta se caracterizează printr-o gravitate a
problemelor cum ar fi cele de repetenție sau chiar de abandonare a scolii, care poate afecta în
mod negative evoluția personălitații). “ 46Există o serie de factori ce influiențează de regulă
insuccesul școlar iar printre ei se numară : nivelul redus de inteligență, unele probleme de
dezvoltare fizică , probleme legate de instabilitatea emotională, factorii familiali sau de mediu.
O primă etapă în diagnosticarea unui insucces școlar o reprezintă măsurarea
inteligenței , însa trebuie avut în vedere faptul că acest lucru trebuie realizat de către un
specialist iar diagnosticul formulat va trebui să clarifice posibilele deficiențe intelectuale ale
elevului cu dificultați de adaptare în activitatea scolara. În aceste cazuri copiii cu deficit de
intelingență, vor trebui indrumati către scolile speciale. 47
Factori ce pot determina apariția insuccesului școlar:
Factorii de ordin somato-fiziologic ( dezvoltarea fizică , starea de sanatate) sunt cei
care determină instalarea starii de oboseala și influiențează în mod nefavorabil activitatea
intelectuală , capacitatea de concentare , de muncă precum și rezistența la efort. Pot exista si
cazuri de copii care au un nivel de inteligență normal dar care se mobilizează mai greu. Aceștia
nu reușesc să lucreze în același ritm cu colegii lor , nu pot ține pasul, fiind incapabili de a
deveni mai rapizi și astfel generând apariția insuccesului școlar.

46
Op.cit, Idem, pp.231-232.
47
Dorina salvastrau, Psihologia educatiei , Editura Polirom , Iasi, 2004,pp.230-240.

20
Lipsa de motivație este un alt factor care poate influiența în mod negative rezultatele
activității școlara . Există acea categorie de copii care deși au capacitatea necesară pentru a
învăța , datorită lipsei de interes aceștia nu se implică foarte mult în procesul de învatare sau
chiar deloc.
Instabilitatea emotională este un alt factor care poate cauza această problemă,
cracterizandu-se prin stări de dezechilibru , discontinuitate in activitățile desfașurate , stare de
agitație, deficit de atenție. În aceste cazuri elevii nu reușesc să sustină activitați de lungă
durata . Aceștia se plictisesc repede , nu suportă explicatiile lungi și obosesc rapid.
Alti factori deosebit de importanți în apariția insuccesului școlar sunt cei
familiali,aceștia constând în problemele familiale reprezentate de diverse situații : Situația
economică precară a familiei care nu iși poate permite achitarea taxelor de școlarizare sau
achiziționarea diverselor material necesare ceea ce poate duce la abandonul școlar , cazul în
care familia încearcă să facă un efort pentru a suporta cheltuileile dar neajunsurile se pot
transforma adesea în conflicte interfamiliale sau în colectarea unor frustrări datorate situației
material. Aceastea afectează în mod negativ activitatea școlară. 48
Exista și situația în care părinții nu au un nivel de cultură prea bine dezvoltat iar aceștia
manifestând dezinteres față de educație transmit acest lucru și copilului.
Un alt factor de influiența pentru nereușita școlară îl reprezintă rigiditatea metodelor
de predare-invatare si accentual pus în mod exagerat pe memorare , atitudinea deloc pozitivă a
profesorului generând atitudinea opozantă a elevilor față de școala . Ideea invățământului
realizat din punctul de vedere al unei norme unice face să se piardă din vedere diferențele
dintre elevii care au aptitudini distincte , ritm de învatare propriu și grad de înțelegere a
fenomenlor personalizat. Nu este recomandat să se impună unei clase întregi un ritm de lucru
sau metode care nu sunt pe placul decât câtorva elevi. Este recomnadat ca profesorii să apeleze
la strategii de diferențiere și de personalizare care conduc la o mai buna cunoastere a elevilor si
a motivelor profunde pentru care aceștia întampină dificultați.
Un alt factor de influiență pentru insuccesul școlar este modul de evaluare al
profesorului , acela de a acorda pedepsele si recompensele . Acordate în mod excesiv sau
nedrept pot favoriza deasemenea apariția insuccesului școlar.
Există cazuri în care profesorul utilizaeaza mult prea puțin recompense aplicând în
mod excesiv doar pedepse,ceea ce influiențează negativ activitatea elevilor. Acest stil de
predare poate induce stări de frustrare , team permanentă a elevului de a fi examinat îngreunand
concentrarea la lecție. Un alt caz poate fi cel al profesorilor care se bazează excesiv pe
competiția dintre elevi și astfel îi dezavantajează pe școlarii cu un ritm mai lent de învațare ori
48
Ibidem, pp.242-250.
21
cu goluri de cunoștiințe . Rezultatelele acestor elevi nu vor fi considerate suciente în raport cu
cele ale elevilor buni. In concluzie elevul cu dificultăți de invațare ar trebui antrenat într-o
competiție cu el insuși , în care sa încerce depasească rezultatele scăzute la invațatură , sa
progreseze către unele mai bune iar acestuia sa i se ofere feedback-uri în care sa fie informat în
privința progresului făcut. 49

4. Tipuri de dificultati de învățare

Preadolescența este o perioadă destul de dificilă datorită schimbărilor ce intervin la


nivel psihic si fizic generând diverse comportamente specifice adesea cu un caracter negativ.
Este o perioadă de instabilitate emotională în care tânărul începe să își contureze personalitatea
și să își formeze aptitudinile, abilitățile, intersele. Având în vedere caracterul dificil al
preadolescenței ca și etapă de viață , activitatea școlară este influiențată iar dificultățile de
învțare iși pot face apariția .
Asa cum afirmă autoarea Ecaterina Vrăsmaș “ Din punct de vedere al literaturii de
specialitate , termenul “ dificultăți de învățare” a fost interpretat in trei moduri distincte:
- Dificultăți (probleme) pe care unii copii se confruntă în activitatea școlară
- Dificultăți (deficiențe specifice) care in mare parte se referă la probleme de natură
psihica neurologică, fizică , acestea fiind studiate de psiho-pedagogia specială.
- Dificultăți generale (noncategoriale) ale activității de învățare cu care se poate
confrunta orice copil , la un moment dat, chiar dacă este vorba de un elev slab sau unul
bun.” Acestea ii pot plasa chiar și pe elevii buni care intampina probleme la un
moment dat , in aceeași categorie cu cei considerati cu dificultați de învățare.
Prima directie se referă la dificultățile firești pe care copiii le pot intampina în cadrul
activităților școlare. Unii copii au un ritm mai încet de învățare sau prezintă probleme în
adapatarea școlară , iar aceștia nu fac obiectul de studiu al educației speciale . Deși intâmpină
dificultăți acestia deseori nu sunt sprijinți de către profesori fiind considerați leneși sau
dezinteresați.
A doua directie se referă la recunoasterea unor noi probleme , neîncadrate în cele
cunoscute (mentale, de limbaj, psihomotorii) . Acestea sunt dizabilități referitoare la procesul

49
Ibidem, pp.242-250
22
general de învățare , dificultați pe care elevii le întampină în procesul de dezvoltare și se
manifestă în integrarea școlară si socială.
A treia directie, perspectiv curriculară, constituie o asociere a câmpului de concept și
practic (metodele de intervenție ) specifice educației speciale. La orientarea psiho-pedagogică
în abordarea dificultatilor de învățare se alatură și componenta scocio-emotionala” Aceasta are
la bază ideea că orice individ se poate confrunta cu dificultăți de invațare la un moment dat,
într-un anumit domeniu ,dar acest lucru nu trebuie sa determine etichetarea elevului sau
marginalizarea acestuia. De asemenea a treia direcție se bazează pe ideea că orice copil este
capabil să învețe . Activitatea de învățare , mecanismul de adaptare și dezvoltare are un ritm
specific fiecăruia si pune accent pe valoarea socială a învățării. “50
“Exista si un nou mod de abordare , cel noncategorial , care scoate în evidență faptul că
orice dificultate de învățare este o provocare pentru copil, profesor și școală. Dificultățile sunt
văzute ca și particularități ale procesului de învațare,iar etichetarea copiilor trebuie evitată
,orice problemă de intergrare sau adaptare se concretizaează într-o problemă de
învățare.Aceasta consideră că fiecare om învață în felul și în ritmul sau.” 51 (Ecaterina
Vărsmaș, 2000)

5. Diferența între dificultăți specifice și cele generale

“ Dacă până in anii 60 dificultatile de învățare erau asociate termenului de deficient de


intelect sau disabilitate intelectulă, începând cu cu anii 1962-1963 , termnul propus pentru a
desemna o realitate diferită față de deficient de intelect a fost cel de disabilitate de învățare .
Diferența propusă de noul termen a fost una de natura cantitativă , sugerând ideea ca
disabilitatea de învățare cuprinde doar un aspect sau un singur set de aspecte disfunctionale în
procesarea neuropsihologică. Literatura de specilalitate actuală introduce o diferențiere mai
nuanțată , calitativă propunând termenul de dificultate de învățare în locul celui de disabilitate.
Această interpretare a deschis contextul unei suprapuneri posibile între conceptul de
dificultați de învățare si cel de eșec școlar. Ieșirea din acest impas theoretic s-a realizat printr-o
diferențiere intre dificultățile de invățare induse și dificultățile de învățare propriu-zise.
Dificultățile de învățare induse sunt dificultăți provocate de modul în care se învață ( absența
unor tehnici de învatare eficientă , lipsa de eficiență școlară , absenteeism ) sau de mediul în
50
Op.cit, Ecaterina Varasmas, Dificultati de invatare in scoala, Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.10.
51
Op.cit ,idem, p.13.
23
care se învață ( deficențe de predare , suprasolicitare școlară), generând randament scăzut ,
performanță sub limita potențialului deținut. Dificultățile de învățare propriu-zise au un caracter
structural și functional , fiind cauzate de o deficiență de natura organică sau constitutivă. În
felul acesta domeniul dificultăților de învățare ,a fost delimitat de domeniul eșecului
scolar.”52(Doina Maria Schipor,2012)
Autoarea Doina Maria Schipor susține că “Este necesară diagnosticarea cu preacuție a
dificultăților de învațare pentru a nu se creea o confuzie cu alte tulburari specifice care
influientează negativ activitatatea de învățare . Dianosticul de diferențiere se aplică pentru
tulburări precum :
- Deficiență mentală usoară ( se caracterizează prin coeficient de intelingență redus iar
în cazul celor cu dificultăți de învațare acest coeficient este normal)
- Efecte didascogene majore și prelungite ( în cazul eșecului școlar avem de-a face cu
scădearea performanțelor elevului datorată așteptărilor reduse din partea profesorilor
iar în cazul dificultăților de învățare , performanțele sunt scăzute făra să depindă de
asteptările cadrului didactic)
- Tulburări afective grave ( sunt cele care aduc dezechilibru în conduita elevului nefiind
afecatată și performanța scolară pe când dificultățile de învățare diminuează și
performanța )
- Problemele atitudinal –caracteriale ( se referă la dezinteresul copilului față de
activitate , în timp ce în dificultățile de învățare copiii deși sunt perseverenți și fac
eforturi mari, performanțele rămân slabe)
- Tulburările curente și pasagere de învățare ( sunt temporare ,în timp ce în cazul celor
cu dificultăți de învățare se pot agrava în timp)
- Tulburările de adaptare , acomodare și asimilare a mediului școlar ambient ( sunt
adesea prezente doar pentru o perioadă de timp și apar de regulă în urma schimbărilor
de la începutul unui ciclu de școlarizare sau a mediului școlar, iar în cazul dificultaților
de învățare apar independent de aceste moment sau situații)
- Tulburările comportamentale ( apar atunci când un elev nu poate atinge anumite
performanțe școlare și astfel nu reusește să-și satisfacă nevoia de apartență socială sau
de stimă ceea ce il face să recurgă la comportamente neadecvate ;” in general acestea
au un caracter periodic și dispar în urma unui management corect al comportamentului
însă la cei care au dificultăți de învățare este util și necesar un plan de interventie
strategic în plan cognitiv). “53( Doina Maria Schipor, 2000 )
52
Op. cit, Doina Maria Schipor, Dificultatide invatare , Editura didcatica si pedagogica , 2012,p.16
53
Op. cit ,idem,p.6
24
Astfel tipurile de dificultăți s-ar putea împărți în trei categorii : Dificultăți de învățare , eșecul
școlar și deficient de intelect . Copiii cu deficit de intelect au nevoie de suportul unui personal
specializat (medici, psihologi, logopoezi,psihopedagogi) dar și de intervenție specilaizată prin
programe individualizate. Prin intermediul acestei intervenții , copiiii cu dificultăți de învățare
vor putea reuși să obțină la un moment dat , rezultate aproape la fel de bune ca și cele ale
elevilor care nu se confruntă cu această problemă, însă dat fiind faptul că strategiile utilizate
sunt unele diferite , se poate concluziona faptul că problema nu se vindecă , intervenția
specializată fiind cea care “antrenează” în mod eficient pentru obținerea performanțelor.54
Este necesar ca aceste dificultăți să fie descoperite cât mai din timp , întrucat problema
elevului riscă sa se aprofundeze și mai mult precum și starea de neputință iar interesul față de
învățare precum și stima de sine vor scădea.55
Citez opinia autoarei Doina Maria Schipor care consideră: “ un check-list care ar
permite încadrarea unui copil în categoria dificultăţilor de învăţare cuprinde următoarele
aspecte: 1. diferenţă semnificativă între aptitudinile sale intelectuale şi performanţa şcolară;2.
nu a avut succes şcolar sau progresul şcolar a fost minim; 3. prezintă dificultăţi în a utiliza
instrumente şi strategii educaţionale de care colegii săi poate beneficia cu uşurinţă;
4.performanţele sale şcolare sunt inferioare celor ale colegilor; 5. manifestă dificultăţi de
pronunţie; 6. manifestă dificultăţi în însuşirea scris-cititului; 7. manifestă dificultăţi la nivelul
calculului matematic şi al rezolvării de probleme;8. manifestă dificultăţi psihomotorii, spaţiale
şi de orientare; 9. manifestă dificultăţi de comunicare şi relaţionare socială care afectează
negativ învăţarea” 56 ( Doina Maria Schipor, 2000)

7 .Caracteristici generale ale diferitlor tipuri de dificultati de invatare

Există o varietate largă de dificultăți de învățare acestea fiind împarțite după nivelul de
profunzime al problemei în: dificultăți grave, specific, severe , tulburări sau dezordini fie unele
variații ale procesului de învățare.( momente sau perioade în care chiar și un elev considerat
bun la învățatură , se poate confrunta cu unele probleme ).

54
Maria Schipor, Psihopedagogia copilului cu dificultati de invatare-note de curs, 2013, p.7.
55
Ibidem, p.7.
56
Op.cit, Maria Schipor, Psihopedagogia copilului cu dificultati de invatare-note de curs, 2013, p.8.
25
Tulburările de învățare , nu sunt caracterizate ca fiind permanente iar ele se referă în
general la acele dificultăți de organizare sau lipsa unei baze de cunoștiinte corecte care să
asigure învățarea . Sunt acele situații în care cunoștințele accumulate anterior sunt înușite în
mod eronat de către elev sau incomplete iar acesta nu mai reușește să facă față cunoștiințelor
ulterioare și noilor informații care trebuiesc asimilate deoarece el nu deține noțiunile de bază .57
Deficiența se poate defeni ca o degradare (afectare) sau chiar lipsa unei anumite
structuri mentale .
Dizabilitatea se referă la o acțiune combinată cu caracter negativ între factorii de
mediu și cei personali , reprezentând lipsa abilităților necesare pentru a învăța ,antrenante în
activitatea de învățare.
Handicapul poate fi considerat mai exact “o stare “ indusă de societate prin învățare
socială ,în care unii oameni cu anumite dizabilități sunt etichetați drept personae cu handicap.
Copiii cu handicap sunt aceia care necisită o altă modalitate de educație , cea specială , iar
instruirea acestora este desfășurată cu ajutorul unor cadre didactice specializate și în cadrul
unor școli speciale.
Noțiunea referitoare la “dificultăți de învățare” cuprinde toatalitatea problemelor
apărute în procesul dezvoltare dar și în demersul de învățare , în majoritate problemele școlare
pe care elevii la întâmpină. 58
Termenul dificultăți specifice de învățare reprezintă o tulburare la nivelul unuia sau
mai multor procese care sprijină procesul de înțelegere sau utilizarea limbajului scris sau oral.
Acestea pot determina unele defecțiuni în activitațile esențiale procesului de învățare de a
asculta , vorbi, citi , scrie , pronunța sau de a opera cu calcule matematice . Termenul se referă
la unele afecțiuni precum: handicapul perceptiv, probleme cauzate de afecțiuni ale creierului,
unele disfuncții minimale ale creierului , afazia de dezvoltare sau dislexia . Termenul nu se
referă și la copiii care au dificultăți de învățare care sunt generate în primul rând de
handicapurile auditive, vizuale sau motorii , probleme determinate de deficiență de intelect , de
tulburări de personalitate sau emționale, sau de dezavantajele de natură economică, socială ,
familial. Dificultățile școlare sunt diferite față de cele specifice prin faptul că pot fi ameliorate
sau chiar combătute definitiv prin intermediul unor metode adecvate, în schimb dizabilitațile
specifice durează în timp, acestea nu se pot corecta definitiv ci se pot doar compensa sau
remedia. În cazul acestui tip de dificultăți există anumite piedici , probleme în desfașurarea
activității de învățării școlare. Tulburările instrumentale se referă la dereglări ale mecanismelor
funcționale care sunt evaluate ca fiind principale instrumente ale învățării . În literaturile de

57
Ecaterina Varasmas, Dificultati de invatare in scoala, Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.10.
58
Ecaterina Varasmas, Dificultati de invatare in scoala, Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.10
26
specialitate termenul desemnează noțiunea de influiență a dificultăților pereceptiv motorii
asupra invățării și la disfuncțiile de maturizare neurobilogica ca tulburari primare , fiind
introdus chiar termenul de disfuncție cerebral minima ca si denumire. Tulburările instrumentale
sunt de mai multe feluri: motorii, perceptive, de limbaj. Aceste probleme pot fi cauzate de o
serie de factori : factori relațoinali, factori neurobilogici, factori pedagogici.59
Factorii neurobiologici sunt acele probleme de natură patologică, disfuncții cu care copiii se
pot confrunta încă de la naștere (prematuritea, icterul la nastere etc.) .
Factorii relaționali se deosebesc prin relația exintentă între problemele copilului și cele
de comunicare care sunt cauzate de relațiile deficitare dintre acesta și familie , astfel
comunicarea cu familia devine una problematică.
Factorii pedagogici sunt referitori la utilizarea unor metode instructiv educative
neadecvate , precum atitudinea negativă sau rigidă a unor profesori, lipsa de entuziasm în
predare, exigența excesivă sau prea multă autoritate care induc stări de inhibiție sau pot afecta
emotional copilul.60

8.Dificultăți școlare specifice perioadei preadolescenței

Asa cum am mentionat anteriror dificultățile de învățare induse se deosebesc de cele


propriu-zise prin faptul că ele nu sunt consecințe ale unor problemă de natură organică sau
constitutivă. Acestea suntde regulă provocate de un mod deficitar de predare sau învațare
precum și de mediul în care se invata. Ele sunt cele mai frecvent întâlnite în perioada dificilă a
preadolescenței . În general cazurile de dificultăți specifice sunt mai puțin numeroase decât cele
induse , ele fiind abordate de către specialiști iar educarea copiilor au de-a face cu astfel de
probleme se realizează în școli speciale.Esecul scolar este generat cel mai de catre dificultați
induse adică acel tip de dificultați cauzate de anumiți factori , care nu țin de probleme
patologice sau afecțiuni ale psihicului ci doar de influiența mediului școlar, familial .
Autoarea Ecaterin Vrăsmaș considera că “ în abordarea teoretică a eșecului școlar s-a
formulat o serie de teze controversate și anume :
- anormalitatea – considerarea eșecului școlar ca anormalitate
- patologia- identificarea eșcului școlar cu o boala, ca un produs patologic

59
Maria Schipor, Psihopedagogia copilului cu dificultati de invatare-note de curs, 2013,p.4
60
Ecaterina Varasmas, Dificultati de invatare in scoala, Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.25.

27
- influiența socială –eșecul școlar ca un produs al școlii chiar și al societății
Considerarea eșecului școlar drept normalitate este o tendinta suținuta de clasicii
psihopedagogiei speciale A.Binet si Simom, care raportează eșecul la exigentele școlare. Ei
includ în acesată categorie pe acei subiecți care se manifestă ca rebeli la regimul educativ
obișnuit . Fiind incapabili să profite de sistemul educativ care li se aplică celorlalti copii de
aceeași vârsta , ei nu sunt nici infirmi fizic , nici alienate , nici arierați profund ci pur și simplu
sunt anormali sistemului obișnuit.
Teza care consideră eșecul școlar ca o maladie , ca un produs patalogic,anomalie
psihică, aparține tendințelor de medicalizare a problematicii speciale a educației școlare. Printre
aceste teorii se numară cel al minimului cerebral disfuncțional.
Acest sindrom este definit ca un complex de tulburări de învățare și de comportamente
asociate cu anomalii functionale ale sistemului nervos central . Sunt enumerate ca simptome în
ordinea frecvenței: hiperactivitatea, tulburări de labilitate, labilitate emoțională , deficite de
coordonare , de atenție, memorie , impulsivitate crescută, dificultăți de învățare (citit, scris,
limbaj, rostit , calcul ) precum și semne neuro-fizilogice ca : Starbism , dificultăți neuro-
praxice, dar și modificări ale undelor alpha pe encefalogramă.” 61( Ecaterina Vrăsmaș, 2000)
De regulă tinerii petrec majoritatea timpului la școală, activitataea școlară căpătând
adesea o înfățisare negativă pentru aceștia care sunt dornici să își petreacă timpul cu grupul sau
prin activități de recreere . Școala solicită elevul atât din punct de vedere al capacitaților
intelectulae cât și afective , iar uneori acest lucru poate deveni epuizant pentru elevi , mai ales
pentru preadolescenții aflați într-o perioadă de “tranzit” , o etapă a schimbărilor.
În cele mai multe cazuri lipsa de implicare afectivă a profesorilor în cadrul procesului
de predare , sau chiar atitudinea neagtivă a acestuia pot afecta structura personalității
preadolescentului care acum capată contur și poate duce la comportamente deviante din partea
acestora. De exemplu un profesor care încearcă să își impună respectul prin atutidine prea
autoritară , care ridică tonul la elevi și care în loc să caute sa atragă curiozitatea acestora fata de
materia lui își impune doar propriile exigențe, va induce elevilor o stare de discomfort, de
revoltă,de ignoranță în cazul unora.
În perioada preadolescenței la elevi sunt cel mai des întâlnite sentimentele de
inferioritate , de frustrare, sau culpabilitatea care pot afecta la rândul lor în mod negativ situația
la învățătura.
Un alt motiv datorită căruia elevii aflați la vârsta preadolescenței se pot confrunta cu
dificultăți de învățare este faptul ca aceștia sunt “aslatați” de multitudinea schimbări și în plan
școlar. La această vârstă se face de regula trecerea de la ciclul primar al claselor I-IV la cel al
61
Op.cit, Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala, Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.34
28
claselor V-VIII în care apar noi cerințe , numărul materiilor studiate precum și gradul de
dificultate este mărit considerabil , iar stilul unic de predare cu care aceștia s-au obișnuit este
acum înlocuit de multe alte stiluri distincte ale profesorilor care preiau locul învațătoarei.
De multe ori trecerea bruscă nu este tolerată în acelasi fel de către toți elevii. Unii școlari
reușesc să se acomodeze rapid și văd noutățile ca pe o provocare , pe când unii sunt bulversați
percepând schimbarile ca pe un aspect negative și aducand după sine dificultați în adapatarea
scolară și implicit insuccesul școlar.
Preadolescenților în această perioadă li se conturează personalitatea , aceaștia sunt
dornici să fie cât mai apreciați, dornici de popularitate și mai ales să fie considerați capabili și
tratați la egalitate cu cei maturi. În cazul în care profesorul nu va ține cont de această dorință
există posibilitatea ca elevul să capete impresia că este subestimat , fiind foarte posibil ca acesta
sa își piardă interesul față de materia predată de acel profesor. El poate manifesta dezinteres
față de o materie , considearând acest lucru o “razbunare” față de atitudinea profesorului.
Deasemenea criticile dure din partea unui profesor de față de un elev mai ales în
public, pot afecta emoțional elevul dornic de popularitate la aceasta varstă . Acesta consideră
că a fost “umilit” in fața colegilor , afecând încrderea de sine și făcându-l să își piardă interesul
fața de materia respectivă.
O altă problemă ce poate genera dificultăți pentru preadolosecenți în activitatea
școlară este relația tensionată pe care aceștia o au de regulă cu familia , neînțelegerile dintre
“generații”. Tânărul este dornic de independență, nu mai acceptă atât de ușor regulile propuse
de părinti, consideră că acțiunile sale sunt cele mai corecte iar dacă este criticat ripostează . 62El
neglijează activitățile și relaționarea cu familia preferând mai mult compania anturajului de
prieteni . Aceste lucruri pot deveni supăratoare pentru adulți iar daca aceștia nu știu cum sa
gestioneze problemele și au o atitudine negativă sau critică față de copil , atunci apar discuțiile
tensionate . Preadolescentul se va simți “asltat” și va vedea în popria familie un “dușman” .
Aceste nenînțelegeri pot influiența și capacitatea elevului de concentare în procesul de învățare
generând stări de frustrare, sau dorința de răzbunare. În acest caz elevul refuză să mai învețe
doar pentru a își supara printii, pentru a le arata că și el este capabil sa le produca o stare de
discomfort.
Transformările cu care preadolescenții se confruntă determină apariția a numeroase
manifestări iar o parte dintre acestea au caracterul unor dificultați specifice sau diziabilitați
( oboseală la efort prelungit, lipsă de îndemanare , stări de nervozitate, amețeli, lipsă de
concentrare , diverse dureri cauzate de creșterea oaselor sau masei musculare ). Aceste

62
V.A.Kurtetki, ,Educarea atitudii disciplinate la preadolescenti,Editura de stat didactica si
pedagogica,1961,pp.35-40.
29
simptome pot induce o stare de confunzie atât pentru părinți cât și pentru profesori . Este
nevoie de intervenția unui specialist care să realizeze o evaluare amănunțită prin care să se
poată constata daca aceste probleme sunt cauzate de anumite probleme de sanatate mentală sau
fizică sau dacă sunt doar cele specifice vârstei.
Dificultățile cu care se confruntă copiii aflați la vârsta preadolescenței ar putea fi
catalogate drept o formă a dificultaților specifice dar cu caracter temporar , mai exact dificultăți
specifice etapei de vârstă.
Există posibilitatea ca pornind de la aceste dificultăți aparent temporare să se treacă la stadiul
de dificultați permanente dacă peradolescentul nu va fi atent supravegheat și susținut moral în
mod corespunzator de căre adulți. Problemele generate de preadolescență pot rămâne
definitive și se pot agrava în timp iar astfel de la stadiul de dificultăți induse se va face slatul
către cele propriu-zise . ( de exemplu un copil care este criticat mereu de către profesori și
părinți, se poate confrunta cu tulburări emoționale care să genereze depresie, nevroze , stări
permanente de anxietate iar acestea să evolueze în timp ; un alt exemplu ar fi stângăcia
specifică vârstei datorită dezvoltării fizice, care poate rămâne permanentă sau se poate agrava
dacă adolescentul este criticat în loc să fie ajutat sa exersese diverse activități practice ). 63

9.Modalități de identificare a dificultăților de învățare

Depistarea trăsăturilor sau comportamentelor elevilor cu dificultăți de învățare atât


în plan fizic cât și psihic este destul de greu de realizat. Primul pas constă în identificarea unui
grup vast de școlari care se confruntă cu ușoare probleme de invatare . În cadrul unei școli , pot
fi întâlniți elevi care au dificultăți medii și elevi cu dificultăți ușoare de învățare. Mai rare sunt
cazurile de elevi dizabilități de învățare, sau cele de tulburări respectiv, dificultățile specifice.
Se pot întâlni și cazuri de copii cu dificultăți de învățare mai severe care aleg să vină la o
scoală normală. Cele mai dese cazuri de probleme de tipul dizabilitatilor specifice de învățare
se întâlnesc în școlile speciale mai rar în școlile generale. Această categorie de elevi cu

63
Ibidem p. 41

30
disabilități necistă servicii special de sprijin , potrivite pentru fiecare gen de problemă :
profesor logoped, cadrul didactic de sprijin și consilierul școlar . Deși au anumite disabilități și
aceștia au posibilitatea de a se inegra în programele școlare sau în școlile speciale însă o parte
reușesc să se integreze și in școli obișnuite.64
Luând în considerare aceste aspect se poate creea o orientare o mai profunda de
abordare a metodelor de identificare și de intervenție . În majoritatea cazurilor toti elevii se
confruntă la un moment dat cu unele probleme într-un domeniu sau mai multe domenii ale
invatarii , aceste probleme având grade de dificultate foarte diferite, precum și diverse
manifestări.
Procesul prin care se încearcă descoperirea dificultăților de învățare se numește
depistare . Acest proces este realizat de către consilierul școlar , profesori sau părinți. Procedeul
se desfășoară în primul rând prin distingerea indicatorilor , comportamentelor, însușirilor și
caracteristicilor care prin natural lor sugerează existența unor dificultati de invatare . Același
procedeu se aplică și în cazul dificultăților de învățare specifice , cât și la cele nespecifice
usoare, în cazul celor specific fiind necesară și intervenția unui specialist.
Pentru putea realiza acest proces de dipstare aceste dizabiltați de învățare este necesar
să descoperim formele și domeniile de manifestare , trăsăturile generale și caracteristicile
dominante ale diverselor comportamente specifice.
Practica educațională recomandă efectuarea unor precizări care să ofere ajutor în activitatea
de prevenție și remidiere. Prima etapă necesară răspunde la întrebarea < unde se situează
dificultățile școlare în cadrul practic? > . Această primă etapă se referă mai exact la domeniile
în care se pot efectua observații și evaluări ale impactulului asupra procesului de învățare.
Astfel s-a dedus existența unor domenii funcționale și operaționale . Specialiștii precum
Hodder , Wligun, Wiliard , au realizat o delimitare a acestor domenii , considerându-le ca fiind
urmăoarele : sincronizarea motorie, fluctuația perceptivă, capacitatea vizuală , capacitatea
auditivă, limbajul, nivelul de dezvoltare intelectuală , factori de ordin social și personal .
Se poate realiza o clasificare a domeniilor operaționale în care se stabilisec
dificultățile de învățare , acestea fiind: domeniul referitor la probleme ale vorbirii (dislaliile ,
imposibilitatea de a rosti corect suntele, unele grupuri de sunete, a cuvintelor sau propozitiilor
dar și bălbaielile sau problemele de ritm, probleme datorate întârzierilor de vorbire); domeniul
limbajului nonverbal ( psihomotricitate si expresie, dificultati in efectuarea motricitatii fine sau
largi si ale coordonarii psihomotorii); domeniul problemelor legate de limbajul scris
( dificultăți de citire sau de scriere , dislexiile ca deficiențe parțiale de a însuși un text citit , sau
disgrafiile ca deficiențe parțiale de realizare a unui text scis); domeniul problemelor de atenție
64
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.48
31
și de concentrare în desfășurarea unei activități ; domeniul motivatiei; domeniul problemelor
de percepție și orientare ( dificultăți sau imposibilități de organizare a schemelor principale
perceptiv-motorii , capacitate redusă de orientare spatială sau tempora; 65 domeniul problemelor
de operare cu calucule matematice (discalculiile , dificultați sau incapacități de operare în mod
corect cu elementele matematice sau cu paradigmele de rezolvare) ; domeniul problemelor de
reacție la un stimul (deficit de ritm sau mișcări lente ) ; domeniul problemelor de relaționare
sau socializare și al problemelor legate de comportament .
Prin această clasificare a posibilelor probleme de învățare se poate realiza identificarea
acestora mult mai ușor dar se poate și găsi metoda si tehnicile potrivite de interventie.66
Dacă aceste probleme nu sunt semnalate la timp sau dacă în urma evaluărilor este
oferit un rezultat incorect , aceste lucruri pot determina agravarea dificultăților sau poate
determina cazuri în care tânărul va manifesta dezinteres fațăde învățare, va avea o stimă de sine
scăzută putând genera și posibile viitoare probleme de integrare în societate sau profesională. 67
Referitor la factorii care provoacă dificultațile de învățare nespecifice motivele cele
mai frecvente datorită cărora își fac aparitia sunt: neacordarea unui sprijin adecvat în procesul
de învățare încă din perioada copilăriei dar și anumite disfuncții ale structurilor biofuncționale
care stau la baza proceselor de învățare . Aceste probleme în cazul în care sunt depistate la timp
pot fi remediate.
Este necesară o evaluare cât mai elaborată și continuă în cazul dificultăților de
învățare , o observare atentă a personalității copilului și a particularitățlor sale de dezvoltare. În
unele cazuri mai aparte se recomandă evaluarea singulară sau cu obiectiv unic .
Printre parametrii procesului de evaluare complexă de ordin general a problemelor de
învățare se pot enumera factori precum :
- evaluarea permanentă a subiectului
- Raportul referitor la starea de sănătate amănunțit ( vedere,auz , motricitate,starea de
sănătate psihica, neurologică )
- Raportul referitor la starea psihologică
- Evaluarea limbajului
- Raportul cu privire la factorii familial si sociali, antecedente în familie
- Raportul asupra observațiilor realizate în diverse situații ale comportamentului
Procesul de evaluarea al unor elevi este indicat să se desfășoare în doua etape :

65
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.48.

66
Ibidem, p.49.
67
Doina Mariana Schipor, Dificultati de invatare , Editura didactica si pedagogica,2012,p.23.
32
a) În etapa inițială se realizează idenitificarea uneor categorii de indici generali ai dificultatilor
care se depistează , fiind practic un fel de semnal de alarmă.68
b) În cea de a doua etapă are loc procesul de constatare a mai multor factori daunători în
procesul de învățare , este necesar să se aplice anumite teste și procedee știintifice de
măsurare .
Indicii principali ai dificultăților au la bază umatorii parametrii :
- Istoricul de sănătate , precum și raportul actual al stării de sănătate
- Referințe despre posibile problem de întarziere în dezvoltare ( mersul, auzul,
vorbitul,reacții la stimuli etc.)
- Afecțiuni datorate hiper sau hipo-activității
- Istoricul problemelor în familie ( alcoholism,boli mentale, tulburări de comportament
etc.)
- Supravegherea modului de comportare și a ctivității copiilor desfășurată atât de către
educator cât și de către părinți
Această evaluare generală este benefică pentru obținerea unor informații inițiale , însă este
necesară și realizarea unei evaluari detaliate a domeniilor în care se poate interveni.
În problema dificultăților școlare este necesară o evaluare amănunțită prin parametrii
specifici sau prin probe caracteristice .
Această evaluare este indicată caracteristicilor functionale ce se pot măsura și aprecia prin
diverse instrumente specifice fiecărui domeniu în parte. (domeniul psiho-pedagogic, medicină,
psihologie, pedagogie specială etc.) .
Observarea continuă a atitudinilor și a comportamentelor elevilor este instrumentul
utilizat cel mai frecvent si cel mai la îndemână pentru evaluare . Astfel se întocmesc grile de
observație ale comportamentelor în care sunt incluse aceste domenii cu privire la dificultățile
de învățare . Scopul principal al acestor evaluări este acela de a descoperi detalii despre cauza
tipul și gravitatea problemei cu care are de-a face elevul și care sunt factorii care ar putea fi
benefici pentru implementarea unui program de intervenție care să fie cât mai productiv.
Există și posibilitatea ca procedeul de evaluare să fie îndeplinit deasemenea și prin intermediul
testelor.
Sunt cunoscute două categorii de masurători ce se realizează cu ajutorul bateriilor de teste :
1. Măsurătorile de tip indirect – cu ajutorul cărora se pot constata abilitatățile
generale ale copilului , folosindu-se pentru apreciere dimensiuni variate.

68
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,pp.68-69.
33
2. Măsurătorile de tip direct – prin intermediul cărora se pot evidenția însușirile
specifice precum și cele operaționale .69

În funcție de programul deremediere propus dar și de problema existentă se alege și


tipul de măsurători care va fi utilizat .
Există în literatura de specialitate două tipuri de teste care se bazează pe efectuarea
masuratorilor de tip indirect. Specialistul Heward so Oralanski este cel care enumeră o serie
de teste de acest gen și pe care autoarea Ecaterina Vrăsmaș le enumeră astfel:70
- “Teste normative
- Teste care masoara procesele
Ca masuratori directe sunt redate : inventarele informale de citire , testele referntiale si
masuratorile zilnice prin grille obiective .
Testele normative ofera posibilitatea ca scorul obtinut de un copil sa poata fi
comparat cu cel al altor copii . “ Exista foarte multe teste din aceasta categorie.:
- Testul Jowa care masoara deprinderile de baza
- Testul de diagnosticare Stanford , in abilitati matematice
- Diagnosticul Spache , cu scara de citire “( Ecaterina Vrăsmaș, 2000)
Testele care evaluează procesele, au ca referință principală deprinderile utilizate în
procesul de învățare . Acestea au la bază concepția conform căreia dificultățile școlare sunt
determinate de o anumită dificultate de bază , care este mai dificil de depistat direct. Această
dificultate de bază se referă la procesarea, utilizarea, anumitor stimuli si a situațiilor de
învățare și de mediu. În concluzie se referă la o serie de deprinderi generale implicate în
procesul de învățare al individului. Deprinderile acestea se pot descrie prin percepții auditive ,
percepții vizuale, de coordonare motorie etc. Testele sunt utilizate pe principiul că punctual
principal de pornire în constituirea unui proces adecvat de remediere îl reprezintă depistarea
unei probleme perceptive specifice care afectează procesul de învățare. Unele dintre cele mai
utilizate baterii de de teste de acest gen sunt :
- Testul de dezvolatare a perceției vizuale “ Marianne Frosting”
- Testele de abilitati psiholingvistice “Illinois”
Testul Frosting cuprinde cinci subteste acestea reflectând categoria tipurilor de dificultăți
perceptive nonverbale în domenii precum: sincronizarea oculo-motorie, deosebirea dintre fond

69
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,pp.68-69.

70
Ibidem,p.71-72.
34
și formă , fidelitatea formei, modul de așezare al obiectelor într-o suprafață si relațiile
spatiale.”71
Testele Illinois au rolul de a măsura calitățile psiholingvistice necesare utile în procesul de
rostire al cuvintelor și al cititului. Inventarele de citire sunt teste din categoria celor informale
constau în citirea cu voce tare . Aceste teste ajută la descoperirea abilităților de citire , dacă
sunt utilizate frecvent. Cel care efectuează testul poate remarca modul în care elevul rostește
consoane, vocale, silabe, structura cuvântului , ceea ce se omite, tendințele de a inversa silabe
sau cuvinte , substituirile, întreruperea citirii prin pauze dese etc. Astfel examinatorul își poate
creea o părere despre stadiul la care s-a ajuns în activitatea de învățare a citirii, dar și despre
greșelile elevului care trebuiesc remediate.
Testele care se bazează pe unle criterii ( referențiale) se remarcă față de testele
normalizate datorită faptului că punctajul realizat de copil este pus în comparație cu un
parametru impus , spre exemplu un anumit nivel de perfecțiune. Acest tip de teste au
capacitatea de a identifica cerința pentru programul de remediere având în vedere norma
impusă.
Măsurarea directă reprezintă un procedeu realizat zilnic și constă într-un proces constant
de evaluare a deprinderilor copilului , reliefate în comportamente funcționale. Acest procedeu
pretinde utilizarea unei grile bine determinată și are probabilitatea de a se raporta la ansamblul
deprendirelor sau numai la una anume . Un beneficiu al acestei masurări este acela că
desăvârșește ajustarile utile programului ele realizându-se ca o formă continuă de evaluare .
Procesul de evaluare a dificultăților de învățare reprezintă un procedeu complex prin care
se dezvoltă anumite particularități ,aptitudini , abilitati sau deprinderi . Prin intermediul său se
efectuează evaluarea acestor înușiri și se realizează o comparare a lor . Acest procedeu care se
realizează în timp și necistă instrumente variate . Scopul său este de a desfășura activități care
sa dezvolte abilități și de a remedia și identifica unele probleme.
Măsurarea este activitatea care constă în aprecierea valorii unei actiuni, determinarea unor
imperfecțiuni sau fenomene cu ajutorul cifrelor , pe când evaluarea reprezintă procesul de
apreciere a fenomenului prin intermediul datelor colectate prin măsurare.
Cea mai rentabilă evaluare a dificultăților de învățare o reprezintă aceea care se bazează pe o
apreciere globală, incluzând toți parametrii de evoluție psihică ai copilului și bazându-pe se
caracterul unic al dificultăților .
Evaluarea trebuie să fie efectuată încă de la primele semne ale unor probleme, pentru că
intervenția să fie realizată cât mai repede. Dacă intervenția este realizată în timp util aceasta va

71
Op.Cit, Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.71.
35
fi mult mai eficientă, pe când dacă problema evoluează în timp intervenția va fi îngreunată și
nu va mai avea același success ca în primul caz.72
Instrumentele utilizate în cadrul evăluarii, sunt atât cele din domeniul psihologiei cât și
din domeniul pedagogiei . Aceste instrumente constau în anumite probe, teste, rapoarte de
observație formală sau informală.
Procedeul de evaluare este desfășurat cu ajutorul specialistilor psihopedagogi , însă este
necesară și implicarea parinților sau a cadrelor didactice prin activități de sprijin și
supraveghere. Evaluarea reprint un demers prin care mai întâi se pune problema iar apoi se
trece la rezolvarea acesteia conform necesităților constate în primă fază.
Procedeul de evaluare al dificultăților școlare se realizează prin includerea unei
multitudini de informații variate și prin realizarea interpretării acestora . Ținând cont de aceste
interpretări se decid metodele de intervenție.Evaluarea este aplicată în situația copiilor cu
dificultati de invatare cu scopul inițial de a distinge care sunt necesitățile de interventie dar și
ce tip de programe sunt potrivite copilului. O activitate de intervenție în cazul dificultăților de
învățare necesită și o evaluare a programului propus spre utlizare . Prin evaluarea programelor
utilizate, se întelege constituirea unui plan personalizat de interventie. Astfel la un anumit
interval de timp se evaluează cât de adecvat este programul utilizat dar și aptitudinile noi
însușite de copil . La finalul procedeului de intervenție este necesară realizarea unei evaluări
finale.Evaluarea dificultăților școlare are ca reper principal competenețele și aptitudinile
școlarului, ce sunt redate prin comportamente , precum si programul de intervenție. Se poate
deduce faptul că evaluarea are ca scop pricipal realizarea unei intervenții dar și realizarea unei
aprecieri calitative a acesteia. În primul rând procesul de evaluare este întocmit pentru a afla
dacă un elev necesită servicii de educație specială și ce tipuri de inerventie sunt cele mai utile
pentru ei.
În funcție de mijloacele pe care le întrebuințează , tipurile de evaluare a dificultăților se
pot împărți în două categorii : evaluare formală și evaluare informală.73
După cum relatează autoarea Ecaterina Vrăsmaș citez :” Evaluarea formală implică
folosirea unor instrumente de tipul :
- Teste de inteligență , de aptitudini , de invățare
- Teste de înțelegere
- Teste și probe pentru a evidenția abilitățile motorii, discriminarea de tip auditiv, a
culorilor, comportamentele adaptive, abilitățile de limbaj , adaptarea comportamentală
și socială
72
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,p.74
73
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala, Editura integral,Bucuresti,2000,pp.62-63
36
Evaluarea informală include procedeuri si tehnici cum ar fi :
- Observația sistematică
- Analiza probelor de lucru
- Analiza sarcinilor
- Analiza erorilor
- Interviuri
- Chestionare
- Analiza inregistrarilor “74 ( Ecaterina Vrăsmaș)
Procesle de evaluare se pot deosebi prin maniera de a antrena diverse activități. astfel
se poate distinge o altă clasificare a evaluării care se distinge prin doua tipuri și anume
evaluarea statică și cea dinamică.
Deorece pune accentul pe acțiunile propriu-zise ale școlarului , pe ceea ce întreprinde în
mod practic acesta evaluarea statică este considerată ca procedeu de bază . Evaluarea dinamică
are ca scop principal aprecierea potențialului de dezvoltare , aceasta fiind concentrată pe
estimarea proceselor psihologice care sunt implicate în activitățile învățare și în dezvoltare.
Programele de intervenție în cadrul problemelor de dificultăți sunt mai întâi supuse unei
evaluări inițiale , iar ulterior sunt evaluate permanent , pentru a se intervene cu îmbunătățiri
necesare pe parcursul procesului de remediere al problemelor școlare. Sunt urmărite
evoluțiile , schimbări ale comportamentelor,achizitiile .La final se realizează o evaluare finală
a programului în care sunt menționate progresele remarcate pentru o anumită perioadă de timp
precum și tendințele manifestate de revenire a problemei.75

10.Modălități de prevenire și înlăturare a insucceselor școlare

Eșecul școlar este reprezentat de discrepanța creată între cerințele, exigențele și


așteptările cadrelor didactice și capacitatea de muncă reală a elevului , rezultatele acestuia.76
Pentru a preveni și înlătura situațiile problematice de eșec scolar ( repetenția,
abandonul școlar, rezultatele scăzute la exemene ) este esențială în primul rând identificarea
problemei cu care elevulare de a face, înțelegerea iar apoi analizarea atentă a acestei probleme
urmând ca ulterior să fie căutate soluțiile potrivite care să remedieze această situație.
74
Op.cit, idem,p.63
75
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala, Editura integral,Bucuresti,2000,pp.63-64
76
Dorina Salvastrau,Psihologia educatiei,Editura Polirom,Iasi, 2004,p.254
37
Situațiile în care eșecul scolar iși poate face apariția sunt multiple iar fiecare situație în
parte pretinde un mod de intervenție diferit.
În cazurile în care problema este cea a mediului de desfășurare al educației în
regiunile defavorizate (mediul rural sau periferii îndepărtate ale orașelor) este foarte utilă
elaborarea unor politici educaționale inteligibile. Într-o primă fază ar trebui identificat genul de
problemă cu care se confruntă zonele respective iar ulterior ar trebui elaborate anumite
programe de educație prioriaritara. Se pot lua măsuri pentru modernizarea școlilor sau
reabilitarea acestora unde este cazul fie introducerea de mijloace de transport acolo unde
acestea nu există iar distanțele sunt mult prea mari și îngreunează deplasarea .
Îmbunatatirea relației de cooperare dintre școală și familie este un alt aspect ce poate
pereveni sau chiar înlătura eșecul școlar. Există familii în care interesul pentru educație el
părinților este foarte scazut iar acest lucru afectează în mod negativ și viziunea elevului despre
școală. Este necesar ca părinții să fie ajutați de profesori sau consileri școlari să înteleagă
importanța educației și sa manifeste interes pentru instruirea copiilor lor, întrucat doar printr-o
educație riguroasă acestia se vor putea inegra în societate și mai târziu în câmpul muncii.
Această îmbunatățire trebuie sa urmarească sporirea gradului de implicare al parintilor în
activitatea scolară .Se poate deduce astfel rolul important al interacțiunilor între profesori,
consilieri și membrii familiei. În unele cazuri mai complicate se poate apela și la ajutorul
instituțiilor din afara școlii ( instituții medicale, psihologi, specialiști în intervenții
socioeducative, comunitatea locală). 77
O altă soluție benefică pentru evitarea situațiilor de eșec școlar este și dezvoltare
activitătății rolului învățământului preșcolar. Pregătirea cât mai riguroasă a elevilor încă de
dinaintea începerii claselor primare este deosebit de importanată pentru ca viitorii școlari să își
formeze deprinderile de limbaj, de a socialize , să își ănsușescă minime cunoștinte de scris sau
citit. Este foarte important pentru ca viitorul școlar să aibă o bază formată de cunoștințe și
comportamente ,ca orice copil să beneficieze de învățământul preșcolar . Desemenea cadrele
didactice din învațământul preșcolar ar trebui atent instruite pentru că formarea inițială să se
realizeze într-un mod armonios și să ușureze munca profesorilor din școli.
Realizarea unei simplificări a conținuturilor învățământului este o alta metodă de
prevenire a eșecului . O solutie ar fi adaptarea conținuturilor și sintetizarea acestora prin
redarea doar a informațiilor folositoare esențiale, fară a încărca memoria școlarilor cu
informații în exces ,aleatorii mult prea complexe sau cu o exprimare ambiguă.
Deasemenea o metodă ce ar putea contribui la evitarea eșecului școlar ar fi abordarea
interdsciplinară prin corelarea materiilor pe direcția problematicii abordate prin găsirea unui
77
Ibidem,p.256.
38
numitor comun. Astfel se pot creea conexiuni logice între noțiunile întâlnite la o anumită
disciplină și cele care se regasesc și la o altă materie dar care au legătură sau se completează .
Astfel o materie de studiu poate să se transofrme în domeniul de aplicatie al celelilate sau sa
ajute la înțelegerea mai bună a informațiilor prin întâlnirea lor în contexte diferite sau pur și
simplu la memorarea lor mai ușor .
Instruirea riguroasă a profesorilor este unul din aspectele foarte importante în ceea ce
priveste prevenirea insuccesului școlar. Pregătirea profesorului în domeniul pe care acesta îl
predă nu este suficienta pentru activitatea de predare. Este necesară și realizarea unei bune
pregatiri psihopedagogice prin care profesorul sa înțeleagă care sunt tipurile de elevi, metodele
de predare eficiente pentru a atarage interesul acestora , dar și să își însusească metodologiile
de depistare a eventualelor perobleme de învățare. Profesorul trebuie sa stie cum să atragă
atentia elevilor și sa acorde inters elevilor ,să transmită credibilitate prin informațiile pe care
acesta le transmite . Este necesar ca acesta să știe cum sa acționeze în cazul copiilor care nu
reusesc sa își însusească noțiunile elementare ale materiei predate sau în cazul celor care de
regulă înteleg foarte bine materia însa întampină dificultăți la un moment dat. În cazurile grave
în care problemele se repetă în mod constant și nu pot fi remediate profesorul ar trebui să ia
legatura cu dirigentele clasei sau consilierul școlar .
Întocmirea unor strategii de abordare diferențiată a elevilor ce se confruntă cu
problema insuccesului școlar este o alta metodă ce poate contribui la înlăturarea acestuia . Este
utilă în primă fază o bună cunoaștere a elevilor pentru a putea identifica necesitățile sau
lipsurile acestora în ceea ce privește cunoștintele lor. Ulterior se poate realiza distribuirea de
sarcini pe grupe de nivel astfel încat sa se ofere oportunități de succes și pentru copii care
deobicei au rezultate mai scăzute,pentru a le stimula motivația și încrederea în propiile
performanțe, precum și stima de sine.
Un alt mijloc eficient în acțiunea de combatere a insuccesului școlar este și realizarea
unei bune organizări a practicilor educaționale utilizate în clasă . Ar trebui înlăturate atitudinile
de discriminare a elevilor sau de etichetare a acestora .78
Un aspect important este și atitudinea pe care profesorul o are la clasă, fiind necesar
ca aceasta să fie cât mai pozitiva și să fie evitate amenințările sau atitudini care să intimideze
elevii , reacțiile impulsive. Acestia ar trebui să se implice afectiv în activitatea de predare și sa
sporească încrederea elevilor în propriile performanțe si nicidecum să îi critice sau
desconsidere.
Pentru evitarea problemei insuccesului școlar un rol esențial îl au familia și profesorii,
aceștia fiind cei care pot recunoște primele semne de tulburari ale procesului de învățare . Rolul
78
Ibidem,p.255.
39
familiei este pe lângă cel de supraveghere și acela de a sublinia în fața copilului importanța
educaței, a școlii , care sunt beneficiile acestora și ce dezavantje implică lipsa de interes față de
acestea. Familia trebuie sa asigure pe cât posibil un mediu placut , adecvat pentru învțare, să
ofere sprijin moral si să adopte o atitudine pozitivă , încurajatoare. Profesorii sunt cei care ar
trebui să ofere deasemeanea sprijin moral elevilor ,să țina cont de caracteristicile specifice
varstiei, de trăsăturile de personalitate specifice fiecăruia. Desemenea important este și modul
în care sunt abordate problemele . Cazurile de elevi cu probleme la învățătură nu ar trebui
ignorate și nici criticate aspru așa cum deseori se întamplă, mulți nu iși realizaează că elevii cu
astfel de probleme pot avea dificultăți mult mai grave sau diverse probleme care au condus la
insucces școlar și aruncă vina strict pe elev. Este necesară mai multă reflecție din partea
profesorilor pentru a înțelege substratul problemelor de învățare putând apela și la o evaluare
amanunțită din partea specialisitilor. Critica elevului a devenit cea mai usoara practica in cazul
eșecului școlar, întreaga vină pentru rezultatele slabe la învățatura fiind atribuită copilului.
Acest comportament este manifestat de obicei atât de catre parinti cât și de către profesori însă
prina atitudinea de învinuire nu fac decât să agraveze problema. În cazul problemelor de eșec
școlar este necesar ca fiecare să iși recunoască “partea sa de vină” , tocmai pentru a putea
identifica mai exact care sunt cauzele și pentru a ști în ce fel trebuie să se actioneze pentru a le
remedia.79
Între familie , școală și elev ar trebui să existe o relație stransă bazată pe: comunicare ,
înțelegere reciprocă , într-ajutorare.

11.Modalități de intervenție în cazul dificultăților de învățare

În cazul școlarilor care se confruntă cu problema dificultăților de învățare o metodă


benefică ar fi ca aceștia să fie implicați în activități specializate , desfășurate în afara orelor de
curs obișnuite . În cadrul acestor activități complementare intervine rolul specialiștilor care se
ocupă de realizarea acestora și alcătuiesc diverse planuri de intervenție specializată .
În cazul dificultăților de învățare există două tipuri de planuri de intervenție și anume :
planurile de intervenție specializată în dificultățile de învățare și planurile educaționale pentru
școlarii cu dificultăți de învățare.
- Planul de intervenție specializată în dificultățile de învățare :

79
Dorina Salvastrau,Psihologia educatiei,Editura Polirom,Iasi, 2004,p.256.
40
Acea categorie de elevi care prezintă ca rezultat în urma evaluărilor a dificultăți
specifice de învățare necesită un plan de intervenție individualizat. Obiectivul principal al
acestui plan constă în remedierea problemelor , iar activitățile desfășurate prin intermediul său
au menirea de a se corela cu procesul de predare – învatare. Acest plan poate fi completat și
printr-un plan educațional adapatat în funcție de dificultățile cu care elevul se confruntă .
Acest Plan de intervenție specializată cuprinde la rândul sau două părți : un plan de
intervenție specializată cunoscut cu prescurtarea (PIS) și un plan de intervenție personalizată ,
prescurtat (PIP).
Planul de inetrvenție specializată este conceput sub formă de text sau grilă iar prin
intermediul său se poate realiza o mai buna observare și cunoaștere a caracteristicilor,
aspirațiilor , a personalității elevului dar și a metodelor educative care i se potrivesc.
Cu ajutorul planul de intervenție personalizată se poate realiza o abordardare mult mai
mai individualizată a fiecărui tip de probleme cu care școlarul se confruntă , întrucât fiecare
copil este diferit iar aspectul problemelor este distinct de la caz la caz. Prin intermediul său
sunt alese criteriile de evaluare și se realizează o descriere a metodelor și a resurselor care
trebuie sa fie utilizate pentru a acorda ajutor copilului în activitatea de învățare.
La rândul lor planurile pentru intervenția specializată sunt împarțite în două categorii:
- Planurile de servicii
- Planurile de intervenții
Planurile de servicii sunt cele prin care se realizează planificarea și coordonarea tuturor
activitaților desfașurate în situația școlarilor cu CES ( cerințe educative speciale ) . 80 Acestea
au și rolul de a asigura urmările și de a raspunde într-o manieră individualizată nevoilor
fiecăruia și continuă.
Aceste planuri de servicii sunt compuse la rândul lor din mai multe planuri adaptate fiecărui
tip de necisitate a școlarilor cu probleme , ele fiind alcătuite de comisii interdisciplinare dar și
împreună cu familia elevului și școala .
Planurile de interventii sunt planuri personalizate fiind instrumente folosite de catre
profesorul specializat cat si de cadrele didactice.81
Aceste planuri sunt utile pentru determinarea unor obiective personalizate pentru elevul cu
dificultăți . Ele pot fi totodată și un instrument util oricărui profesor pentru a indentifica
locul fiecărui școlar în activitatea de predare- învățare.
În alcătuirea unui plan de intervenție în dificultăți de învățare sunt incluse o serie de
elemente componente :
80

81
Ecaterina Varasmas,Dificultati de invatare in scoala , Editura V&I integral,Bucuresti,2000,pp.96-99.
41
- Date generale despre elev si informații despre problemele inițiale , care sunt cerințele
educative speciale adecvate acelui moment . Aceste date sunt obținute prin diverse
intrumente ,cum ar fi: testele psihologice , diverse probe școlare , metoda observatiei,
discuții cu elevul, anchete sociale , anlizarea produselor activității, raportul asupra
rezultatelor școlare.
- Evaluarea dificultăților prin realizarea unei enumerari a problemelor sau prin
formularea unui diagnostic- prescriptiv
- Un raport prin înregistrarea unor examinări initiale , a examinarilor realizate periodic
precum și a unei examinari de încheiere.
- O descriere a mijloacelor de intervenție cât si a metodelor utilizate
- Un program ce cuprinde etapele intervenției , care constă în pașii ce vor fi urmați în
cadrul intervenției și adaptați genului de probleme întâlnite
- Un raport de inventariere a progreselor sau de consemnare a efectelor intervenției și
observărilor realizate periodic
- Un inventar al modalităților de sprijin suplimentare , care sunt stabilite de către
specialiști dar și împreunaă cu familia și școala
Planul de intervenție trebuie să aibă un caracter individualizat, personalizat potrivit
fiecărui caz în parte ; acesata constă în adaptarea ansamblului de elemente menționate la
fiecare individ si la tipul dificultășilor cu care se confruntă . Constituirea planului de
intervenție reprezintă un demers care se bazaeză pe câteva elemente esențiale:
- Evaluarea capacităților inițiale ca punct de pornire
- Constatarea tipului dificultăților
- Conștientizarea resurselor
- Un raport de descriere al diacnosticului
- Pașii stabiliți pentru intervenție
- Planul educational individualizat :
Acest tip de plan se întocmește printr-un anasmblu de mijloace educative specifice care sunt
orientate spre acordarea de sprijin pentru copiilor care se confruntă cu dificultăți de învățare. 82
Planul educațional este recomandat cu precădere în cazurile elevilor care au dificultăți de
învățare specifice dar care fac parte dintr-o clasă obișnuită . Acesta necesită o colaborare între
cadrele didactice și specialisti pentru a garanta eficiența lui iar pe langă aceasta este necesară
bineînțeles ca în orice tip de problemă și implicarea părinților .
82
Ibidem,pp.99-100.

42
Deorece este un plan educațional , acesta este structurat prin metode de predare
adaptate fiecărui școlar în funcție de cazul său . Progresele trebuiesc urmărite de către cadrele
didactice , acestea având datoria de a interveni pentru suplimentare prin cunoștiințe
particulare sau acțiuni de completare.
Acest tip de planul poate fi aplicat și când vine vorba de organizarea unor acțiuni de
intervenție realizate până ca problema elevului să se agraveze sau sau în cazul acțiuni de
intervenție desfășurate ulterior . Interventiile acestea pot fi realizate în cadrul școlilor sau
prin activități extrascolare.
Există anumite cazuri în care obiectivele pot fi comune pentru o întreagă grupă de
elevi iar atunci poate fi realizat un singur plan educațional pentru un întreg grup, fără a mai fi
utilizat unul individualizat. 83
După cum afirmă autoarea Ecaterina Vrăsmaș citez “ Planurile educaționale
individuale trebuie:
- Să determine creșterea nivelului de realizare a copiilor cu cerințe speciale educaționale
- Să fie văzute ca documente de lucru
- Să utilizeze un format simplu
- Să ofere detalii suplimentare sau diferite de cele puse la dispoziție în general pentru
toți elevii
- Să ofere detalii suplimentare sau diferite de cele puse la dispoziție în general pentru
toți elevii
- Să ofere detalii despre obiectele identificate ca fiind un plus sau diferite de cele
indentificate pentru toți elevii
- Să aibă un limbaj accesibil tuturor celor care lucrează cu ele
- Să poată fi înțelese de toți membrii personalului și de către toți părinții
- Să fie distribuite întregului personal didactic /nedidactic dacă este necesar
- Să promoveze o planificare eficientă
- Să-i ajute pe elevi sa își evalueze propriile progrese
- Să aibă ca rezultat o planificare și o intervenție adecvată din partea personalului
- Să aibă ca rezultat realizarea unor obiective de învățare specificate clar pentru elevii
cu cerințe speciale
Persoanele , specialiștii care se ocupă de remediere – recuperare, compensare sau
corectare în intervenția din dificultătile de învățare sunt diferite în funcție de organizarea unor

83
Ibidem,p.101.

43
structuri specifice sau de sprijin și legat de domeniile și sarcinile directe care le revin
acestora . Putem enumera uramtorii profesionisti :
- Logopedul – care se ocupă de depistarea examinarea complexă și intervenția
personalizată și în grup , în cazul dificultăților si tulburărilor de limbaj
- Consilierul psihopedagog sau consilierul școlar - care se ocupă de problemele de
învățare determinate de neconcentrarea atenției , lipsa instrumentelor generale de
învățare ( abilități de deprindere și capacitați generale și particulare ), în abordarea
matematicii ( raționamente, algoritmi, operaționalitatea gândirii etc.)
- Cadrul didactic de sprijin , profesorul itinerant , profesorul consultant sau alte funcții
educative - care intervin în rezolvarea problemelor de învațare , în structuri diferite de
integrare a copiilor cu cerințe educative speciale sau in sprijinirea școlii obisnuite,
pentru realizarea sarcinilor școlii inclusive ( pentru toti copiii)
- Medicul – care intervine când este vorba despre probleme de sănătate
- Psihologul școlar care are rolul de a evalua psihologic personalitatea și de a sprijini
rezolvarea problemelor legate de adaptarea școlară , sănătate mintală, cunoașterea și
autocunoașterea personalității elevilor “84 ( Ecaterina Vrăsmaș,2008)

12.Soluții pentru eficiența în învățare la elevii predolescenți

Preadolescența este o etapă vieții plină de schimbări,care atrag după sine stările
diverse prin care tinerii trec, fiind confuzi , uneori agitați alteori încântați de aceste schimbări.
Dornici de a se afirma cât mai mult în societate și preocupați în a-și descoperi pasiunile
pentru diverse activități,care la vârsta aceasta mai ales le întaresc personalitatea și stima de
sine tinerii pun de multe ori școala pe ultimul loc. În majoritatea cazurilor activitatea
școlară nu este percepută de tinerii preadolescenți ca fiind o prioritate, mulți văzând în aceasta
o piedică în a-și desfășura activitățile preferate , în petrecerea timpului cu anturajul, temându-
se că își vor pierde prietenii dacă vor acorda prea mult timp doar învățatului . Aceștia sunt
mult mai preocupați de activități relaxante, mai ales datorită faptului că transformările prin
care trec oferă stări de obosedală și prelungite stări de reverie care întrerup activitatea elevilor.
Interesele preadolescenților se leagă în general de activități precum: petrecerea timpului
alături de grupul de prieteni, aspecte legate de vestimetație sau înfățișare în general, diverse
hobby-uri care la această varsta capată contur etc.

84
Op.cit, idem, pp.108-109
44
În cazul în care copilul nu manifestă simptome ale unor dificultăți specifice de învățare
sau probleme de sănatate , ci doar probleme tipice perioadei de preadolescență, acestea se pot
remedia destul de ușor prin intermediul anumitor metode de organizare, de sporire a motivaței
și atenției în ceea ce priveste învățarea fie prin consiliere sau exerciții practice. Un prim pas
care ar putea fi de ajutor nu doar pentru elevii cu dificultăți de învățare ci pentru toți elevii în
general este acela de a îi ajuta să își descopere propriul lor stil de învățare. Stilurile de
învățare se pot descoperi cu ajutor testelor specializate, al chestionarelor ele luând în calcul
modul distinct de percepție al fiecarui elev în parte Aceste stiluri au fost clasificate în funcție
de trăsăturile sau stilurile de percepție dominante : verbale, audititive,vizuale, tactile,
kinestezice, olfactive.
- Stilul verbal , lingvistic (se referă la persoanele care au ca aptitudine principală folosirea cu
ușurință a cuvintelor într-o manieră eficientă, atât verbal cât și în scris; persoanele care au
acest stil de învățare au capacitatea de a comunica și rețin mult mai usor informațiile dacă le
rostesc cu voce tare sau dacă sunt scrise, mai ales dacă sunt transcrise într-o manieră proprie ,
au plăcerea de a citi, însă se pot concentra mai greu în urmarirea discuțiilor) ; 85
- Stilul auditiv ( este specific acelor persoane care au abilitatea de a raspunde emoțional,
acestea fiind foarte receptive la stimulii auditivi ; sunt acele persoane care memorează și
înțeleg mult mai ușor ascultând și se pot concentra de regulă mult mai ușor în cadrul
discuțiilor pe când informațiile scrise li se pot părea dificile)
- Stilul viziual spațial (este caracterstic celor care au abilitatea de a percepe mai bine culorile ,
formele , imaginile, iar în activitatea de învățare pentru o eficiență mai mare pot utiliza
materiale video, imagini,scheme)
- Stilul tactil ( se referă la persoanele care au nevoie de asocierea cuvintelor cu imagini ,
învățarea lor fiind mai ușoară prin lucrul practice,direct cu materialele)
- Stilul interactiv (este specific persoanelor care au abilitatăți de comunicare verbale și
nonverbale; în acest caz activitatea de învățare se face mai ușor prin verbalizare ,prin
intermediul discuțiilor sau prezentărilor)
- Stilul corporal/ kinestezic (este redat prin capacitatea de a manevra obiecte , iar activitatea de
învățare este realizată mai ușor prin asimilarea informaței cu ajutorul mișcărilor, a gesturilor
sau al jocurilor de rol și activități practice)
- Stilul olfactiv (este mai puțin întâlnit , constă în asocierea unui miros sau gust cu o anumită
informație pentru a putea fi asimilată) 86

85
Vezi site-ul: http://www.romedic.ro/stilurile-de-invatare-0P33130
86
Vezi site-ul: http://www.romedic.ro/stilurile-de-invatare-0P33130
45
O data stabilit stilul de învățare cu ajutorul testelor , se pot stabili și metodele cele mai
atractive pentru elevi dar și cele mai eficiente, copilul va ști cum să abordeze activitatea de
învățare pentru a reține mai ușor informațiile.
Un alt aspect deosebit de important este acela de a a-l ajuta pe școlar sa își gestioneze
timpul astfel încât să aibă suficient timp și pentru desfășurarea altor activități decât cea de
învățare. Este foarte important ca activitatea de învățare să se desfașoare într-un spatiu cât
mai liniștit, fără obiecte care atrag atentia în mod deosebit sau factori care pot perba liniștea
iar acest spațiu să fie unul ordonat, suficient luminat. În timpul activității de învățare la
anumite intervale de timp este de recomandat ca elevul să ia o scurtă pauză în care să se
relaxeze. Foarte util ar fi deasemenea ca învățarea sa nu fie realizată pe “ultima suta de metri”
întrucât informațiile reținute nu vor fi de lunga durată. Atunci când elevul citește un text mai
complex este de recomandat să iși sublieneze ideile principale sau să și le transcrie într-o
manieră proprie ,sub forma unor idei principale. Este foarte importantă și atitudinea părinților
modul în care copilul este îndemnat de către aceștia să învețe și foarte utile ar putea fi
discuțiile pe tema educației și a importanței școlii prin intermediul cărora să mențină
motivația de învățare.
În ceea ce privește metodele de predare pe care profesorii le utilizaează în cadrul
unităților de învățământ , o mai bună gestionare a acestora precum și revizuirea lor ar putea
aduce un aport pentru cresterea rezultatelor la învățătura pentru elevi. Profesorii trebuie să
țină cont de caracteristicile vârstei și să adopte metode de predare cât mai interactive , care să
le dea posibiliatea preadolescenților dornici de afirmare să își exprime opinia proprie , precum
și să își arate abilitățile care în perioada aceasta sunt dobândite și de care ei sunt foarte
mândri.
În cadrul activității de predare- învățare , metodele didactice trebuie să fie adaptate
modificarilor și transformarilor cu privire la finalitățile educației, conținuturi ale
învățământului , noile necesități și așteptări ale elevilor și societății. Metodologia ar trebui să
aibă un caracter dinamic și optimist să fie adaptată la modificările ce se produc în
componentele demersului instructiv-educativ. Eficiența acesteia flexibilitatea și deschiderea ei
față de situațiile și exigențele noi , mult mai elaborate ale învățămăntului contemporan.
O metodă nu poate fi considerată ca fiind bună sau rea , putând fi apreciată prin
raportarea ei la situația didactică , caracterul oportunist și adecvarea la situațiile date fiind
criterii care o pot face mai mult sau mai puțin rentabilă.
Conform opiniei autorului Constantin Cucoș : “Considerând că presupozițiile
oportunității , adecvării și congruenței metodologice sunt asigurate , am putea avansa o serie
de exigențe si cerințe spre care ar trebui să evolueze metodologia de instruire:
46
- Punerea în practicăa uor metode și procedee de instruire care care să soluționeze
adecvat noile situații de învățare ; dezvoltarea in cantitate a metodologiei , orin
adoptarea si integrarea unor metode nespecifice , din alte spatii problematice, dar care
pot rezolva satisfăcator unele cerințe ;
- Instrumentalizarae optimă a metodologiei prin integrarea unor mijloace de învățământ
adecvate care au aport autentic în eficientizarea predării – învățării
- Extinderea folosorii unor metode care solicită componentele relationale ale activității
didactice , respectiv aspectul communicațional pe axa profesori-elevi sau pe direcția
elevi- elevi
- Întărirea dreptului elevului de a învăța prin participare alături de alții
- Extinderea utilizării unor combinații și ansambluri metodologice prin alternări ale
unor caracteristici ( în planurile activitate- pasivitate, abstractizare- concretizare,
algoritmicitate – euristicitate etc ) și nu prin dominant metodologică; renunțarea la o
metodă dominantă în favoarea unei varietăți și flexibilității metodologice care să vină
în întâmpinarea nevoilor diverse ale elevilor și care să fie adecvate permanent la noile
situații de învățare.
- Folosirea pe scară mai largă a unor metode active, perceptive , prin activizarea
structurilor cognitive ș operatorii ale elevilor și prin apelarea la metode pasive numai
când este nevoie; maximizarea dimensiunii active a metodelor;
- Cultivarea metodelor de autoinstrucție și autoeducație permanentă , promovarea unor
metode care efectiv îi ajută pe elevi în sensul dorit , adecvarea metodelor la realitatea
existentă , pragmatizarea metodologiei “87
“O posibilă evoluție a educației în perpectivă va avea loc prin centrarea ei și pe baza
exploatării capacității de cunoaștere holistică ( rațiune, sentimente, voință ) a creierului.
Soluția rezolvării problemelor actuale trebuie să vină nu numai din partea educației
instituționalizate .Astăzi obiectivele educației și procesele educative sunt atât de complexe
încât numai o concentrare a eforturilor întreprinse de mai multe instituții , concretizarea în
ceea ce unii au numit cetatea educativă, prin redistribuirea invatamantului către mai mulți
factori, ar putea creea acțiuni ale caror rezultate să fie mulțumitoare.” 88

13.Stresul școlar

87
Op.cit,Constantin Cucos,Pedagogie,Editura Polirom, Iasi,1996,pp.83-84.
88
Op.cit,idem,pp.32-33
47
Stresul în cazul copiilor , apare atunci când aceștia nu reușesc să se adapteze la nou,
fie sunt depășiți de anumite situații sau de responsabilități. Orice copil chiar și la o vârsta
foarte mică poate simți consecințele stresului la nivel emoțional, fie comportamental ori
fizic. Astfel copilul poate manifesta comportamente agresive, să devină izolat , să manifeste
tulburări de somși alimentație, să aibă diverse stări de discomfort fizic sau să devină
dependenți de ajutorul parinților fiindu-le greu să se despertă de aceștia.89
Stresul psihic constă într-o solicitare prea intensă mentală sau nervoasă căreia nu i
se poate face față prea ușor, organismul fiind supus unei stări de uzură, suferință . El
reprezintă în fapt semnalele psihologice si fizilogice pe care organismul le transmite ca
răspuns la acțiunile dificile.
Stresul se manifestă prin diverse stări negative :stări de agitație ,anxietate, nesiguranță
sau dezechilibru , nevrozitate. Acesta reprezintă în fapt o tensiune afectivă , iar această stare
emotională puternică se manifestă sub forma de stres .
Stresul reprezintă o intensificare a tensiunii emoționale , iar în momentul în care se
instalează sunt activate mecanismele conștiente sau inconștiente de aparare cu care intră în
contact și a caror manifestare constă în dorința de a eliminare a pericolului și de a reduce
tensiunea. El este determinat de supradimensionarea pericolului ,de imposibilitaea
organismului de a se acomoda situției, precum și de sentimenele de nesiguranță sau de
anticiparea caracterului nociv al neadaptării.
Factorii stresori au un caracter instigator, violent,spontan , neobișnuit care reprizintă o
amenințare. Situațiile stresante se disting prin intensitate accentuată , bruschețe și alarmare.
În cadrul școlii pot fi întâlnite numeroase astfel de situații care constituie un factor
major în apariția dificultăților de învățare. Aceste situații se regăsesc sub forma unei
multitudini de solicitări , apariția anumitor stări de conflict, emoțiile, tensiunea la careșcolarii
sunt adesea supuși. În cazul în care aceste situații sunt prea intense și au o persistență
accentuată , echilibrul psihic nu are timp suficient pentru a se restabili . Prin aceste situații
rezistența organismului este infrântă și în felul acesta se instalează stresul. Stresul apare
atunci cand mentinerea echilibrului organsmului in situatiile conflictuale cere eforturi prea
mari. Situațiile stresante și factorii
stresori sunt prezenți permanent în jurul iar oamenii și-au format deprinderea de a se adapta
în mod direct proporțional la acțiunea lor. Important este ca noi sa știm care sunt mijloacele
benefice pentru a ameliora efectele neplăcute pe care le cauzează.

89
Site-ul : https://www.portalinvatamant.ro/articole/sfaturi-pentru-scoala-77/stresul-la-copii-cum-se-manifesta-
si-ce-solutii-exista-7096.html
48
Prin prevederea și luarea în considerare a consecințelor indivizii se pot mobiliza
pentru a preveni pericolul care ne amenință iar în cazul în care nu se pot înlatura, cel puțin
sunt mobilizate forțele și resursele proprii ,pentru a diminua sau amortiza tensiunea
emotională oferită de acestea.
Anticiparea posibilității de eșec înaintea unui examen, poate avea efecte benefice
Aceasta îl poate motiva pe elev să depună mai mult efort și să se pregătească temeinic ceea ce
îl va ajuta promoveze examenul respectiv , să înlăture starea de stress. O altă modalitate prin
care problema stresului poate fi combătută ar putea fi dobândirea capacității încă de la
varstele mici de a înfrunta diferite împrejurări stresante sau acțiunea factorilor stresori.
Foarte important în acest sens este să fie stimulată încrederea în propriile capacități ,
formalizarea cu situații cât mai variate care pun în funcțiune capacitatea de a reacționa la
stimuli cu caracter stresant .În cadrul școlilor , se pot lua deasemenea măsuri pentru creearea
unui mediu mai puțin stresant, prin încurajarea spiritului de echipă, de cooperare între elevi,
realizarea unei educații prin care școlarii să fie învățați cum să abordeze unele evenimente
școlare, scum pot gestiona situații ce pot să provoace tensiuni psihice ( concursuri,competiții,
examene ) . Deasemenea stimularea spiritului de solidaritate în realațiile dintre școlari poate
contribui la preîntâmpinarea stresului psihic. Exeresarea acestor comoprtamente defensive în
fața stresului în cadrul familiei cât și în mediul școlar ,al grupului de elevi va asigura
condițiile prielnice pentru ca elevul să fie pregatit pentru situașiile stresante. Comutarea
atenției de la o situație neplacută, stresantă prin abstracție ,către o altă situație placută ce poate
provoca emoții pozitive poate ajuta sîn reflectarea asupra factorilor stresori și la diminuarea
lor ,adica a tensiunii nervoase care poate îi poate afecta pe școlari.90
Un remediu util pentru elevi ar fi acela de a se deconecta și delecta prin activități
care îi fac plăcere, care i se par interesante , utile pentru ca ele pot distrage atenția focalizată
pe situațiile tensionate și înlocui efectul acestora cu unul plăcut.
În ceea ce privește activitatea școlară factorii care pot induce starea de stres unui
elev pot fi de natură fie personală (care se referă la diverse probleme în mediul familial,
problemele cu anturajul pe care preadolescenții le exagerează foarte mult la vârsta lor,
conflicte interioare specifice vârstei, comportamente neadecvate datorate preluate din diverse
medii ) sau de natură școlară ( program mult prea încărcat, exigența exagerată din partea unor
profesori, cerințele care uneori depășesc nivelul cunoștintelor elevilor etc.). În fiecare dintre
cazuri adulții sunt datori să fie alaturi de elev , cadrele didactice ar trebui sa fie într-o

90
site-ul: http://www.consultanta-psihologica.com/disfunctii-in-procesul-de-invatar/
49
permanentă realație de comunicare cu elevii, cu familia acestora iar la rândul ei familia ar
trebui sa se implice prin susținerea morală corespunzatoare a elevului. 91

Capitolul III : Studii de caz

Studiu de caz 1

Dificultăți de adaptare la schimbările din perioada preadolescenței –eșecul școlar

Descrierea cazului

A.D. are 11 ani și este elevă în clasa a- v-a la o școală de stat. În clasele primare a
avut rezultate foarte bune la invatatura însă de la începutul clasei a-v-a a început sa aibă
note foarte mici și nu mai este deloc interesată de școală. Fetița locuiește împreună cu ambii
părinti . Tatăl este cel care aduce venituri în casă și este plecat toată ziua, iar mama este cea
care stă acasă și se ocupă de ea. Mama spune că este foarte ocupată de treburile
gospodariei și nu a mai reușit să o supravegheze foarte mult. La școală A.D. are doar câțiva
colegi cu care se înțelege foarte bine și ei tot cu rezultate slabe și o prietenă foarte bună care
are aceeasi situație la învățatura. Cu restul colegilor nu prea vorbește deoarece îi consideră
increzuti pentru ca au note mari. Spune ca s-au împrietenit deoarece pe cei care au note mici
diriginta i-a pus în băncile din spatele clasei, spunând că în față e locul celor care iși dau
interesul să învețe. Profesorii se plâng că nu este atentăla ore , ea stă și se gândește în altă
parte sau vorbește cu colega de bancă și deranjează orele. A.D. pare foarte multumită de
faptul că reușește să deranjeze orele sau mai ales atunci cand chiuleste de la ore cu prietena
ei, spune ca asa iese in evident ca nu e o tocilara ca altii , vrea sa para amuzanta atunci cand
deranjeaza orele . Desemeanea A.D. este suparata ca acum nu se mai tin serbari de Craciun
sau de primavara, nu mai sunt manualele cu desene multe colorate ,acestea I se par
complicate si cu texte prea lungi iar profesorii sunt vazuti ca niste personaje negative care

91
site-ul: http://www.consultanta-psihologica.com/disfunctii-in-procesul-de-invatar/
50
știu doar să amanenințe cu note mici și să critice. Mama este cea care se ocupa de educația
ei și a observat schimbările. Spune că înainte stătea cu ea să își faca temele pentru că era
mică dar acum a lasat-o singura . De curând însă a descoperit că fetița minte că învață și
defapt colorează pe cărți de desenat sau citeste reviste pentru copii. Ultima dată A.D.
împreună cu prietena ei care i-a dat ideea și-au rupt carnetele de note , au cumpărat altele
de la librarie și au trecut note mai mari în ele. La ședința cu părinții mama a aflat adevaratele
note. În mometul în care părinții au aflat au reacționat impulsiv, i-au rupt toate cărțile de
colorat și revistele și i-au adresat cuvinte dure. De regulă ei au avut tendința să o compare cu
alți copii care în viziunea lor sunt “mai destepți” .

Analiza cazului

Subiectul prezintă dificultați de adaptare întrucat pe parcursul perioadei claselor primare a


obținut doar premiul 1. Acum aflandu-se într-o perioada a schimbărilor ea nu poate înțelege
de ce lucrurile nu mai stau la fel ca înainte , profesorii se comportă diferit față de
învățătoarea care era răbdatoare și le explica mai mult , nu se mai fac serbarile de care ea
era foarte încântată, mama ei nu o mai ajuta la lecții ca înainte pentru ca e de părere că
acum A.D. e mare . Datorită faptului ca fata cunoaște reacțiile dure ale părinților a fost
nevoită să recurgă la minciună. Pentru că diriginta i-a pus în ultimele bănci pe copii cu note
mici aceștia s-au aliat practic împotriva celor care învață bine , considerandu-i tocilari și
deranjând orele . În plus pe fondul repetitiv al expresiilor de genul “ acum ești mare” , ea a
capatat dorința de a arăta ca așa este , și ca acum iși permite să iasă cu prietenii când vrea și
să chiulească de la ore.

Manifestări frecvente :

- Disturbarea orelor
- Stări de reverie în timpul orelor
- Dezinteres față de școală

Bariere în calea învățării :

- Nu se implică în activitățile școlare


- Este de parere că orele sunt plictisitoare
- Este de parere că profesorii sunt răi
51
- Preferă în mod excesiv activitațile tipic copilărești
- Dorința de a fi un copil rebel , de a ieși în evidență prin lucruri rele

Factorii psihosociali care au cauzat comportamentul deviant al copilului :

- Refuzul mamei de a se mai implica în supravegherea activităților de învățare


- Duritatea cu care parinții își critică fetița și modul în care au reacționat prin pedepse
excesive
- Schimbările intervenite în programa școlară și la nivel de cadre didactice
- Atitudinea critică și negativă a profesorilor
- Modul în care diriginta a încurajat starea de dezinteres , punând în ultimele banci pe
cei care au note mici
- Anturajul de copii cu rezultate slabe

Strategii de intervenție utile :

- Sunt necesare a fi stabilite clar anumite reguli iar apoi acestea să fie aplicate
- Discuția cu părinții care trebuie să accepte să ofere sprijin moral copilului să poată
trece peste perioada schimbărilor
- Dialogul între părinți și profesori pentru a-și putea oferi ajutor reciproc
- Stimularea unei atitudini pozitive față de școală prin care sa crească motivația pentru
învățare
- Oferirea de mici recompense pentru orice tip de evoluție
- Discuția părinților cu anturajul negativ cât și cu părinții acestora
- Discuția cu copilul prin oferirea de exemple , pentru a înțelege rolul școlii

Ajutor și intervenții persoane specializate :

- Discuția cu un consilier școlar , care să îi explice mai amanunțit tipurile de invatare,


care este tipul cel mai adecvat pentru ea, cum sa abordeze noua programa școlară

52
- Discuția cu un psiholog, care să îi explice că se află într-o perioadă a schimbărilor și
cum să treacă mai ușor peste ele
- Consilierea parinților
- Terapie prin diverse activitați : desen, muzica , jocul

Plan de intervenție

Comportamentul țintă : este dezinteresata de scoala , nu isi face temele, chiuleste de la


ore , nu este atenta la ore , isi minte parintii des.

Analiza comportamentului :

- Forma de manifestare a comportamentului : vorbește cu colega de bancă în timpul


orelor, intră într-o stare de reverie și e complet neatentă la ce se discută în clasă,
chiulște împreună cu prietena ei preferând să meargă în parc

- Frecvența : zilnic , la toate orele de curs , în general de la jumatatea orei


Iar chiulul se intamplă aproximativ o dată pe saptamană
-Latența : chiar dacă este mustrată de către profesori manifesta o personalitate puternica ,
uneori le raspunde iar când vine vorba de minciună își alcătuiește un plan bine pus la punct

Scop :
- Diminuarea manifestării de dezinteres față de scoală și a comportamentului
opoziționist
- Stimularea dorinței de învățare , de descoperire a încliinațiilor spre diverse discipline
- Combaterea deprinderilor de minciună
- Formarea deprinderilor de a-și organiza programul de lucru astfel încât să aibă timp și
pentru activități de joacă
- Conștientizarea perioadei de tranzit , a schimbărilor care au necesitatea lor , dar și a
faptului că trebuie să respecte orele de curs

Metode si mijloace de realizare :

53
Dialogul cu copilul :

Am purtat o discuție mai amanunțită cu A.D. pentru afla care sunt lucrurile care îi fac placere
dacă există domenii de care este atarasă , care îi stârnesc curiozitatea . În urma discuției am
vrut sa aflu ce înclinații are fetița și care sunt materiile care ii plac . Desemenea am urmărit
să scot în evidență faptul că învățarea poate avea un caracter placut prin satisfacerea
curiozitatilor proprii, prin descoperea unor noi lucruri .

Tot în urma discuției cu A.D. am dorit să aflu exact ceea ce o nemulțumeste legat de
profesori și cum ar putea deveni personaje pozitive din cele negative asa cum îi consideră
fetița. Aceste remarci le-am notat pentru a le transmite parintilor sa discute cu profesorii și
sa știe ce să puncteze .

Metoda expunerii :

I-am expus lui A.D. câteva materiale video cu povești educative în care personajele care
foloseau minciuna nu aveau succes și erau catalogate ca personaje negative . Desemenea
i-am relatat cateva exemple despre importanța școlii și ce se poate întampla cu cei care
nu au interes față de școală.

Metoda jocului :

Dat fiind faptul ca A.D este foarte încântatat de joacă am dorit sa creez imaginea unui joc
pentru activitatea de învățare.

I-am sugerat lui A.D. să își facă un program de lucru, însă am realizat lucrul acesta sub forma
unui joc în care ea are rolul de arbitru și stabilește câte ore să acorde pentru învățat și câte
pentru joacă asa încât la final să aibă timp suficient pentru amandouă . În acest joc i-am
implicat și pe părinți care au rolul de a oferi recompense atunci cand reușește să facă acest
lucru.

Un alt joc pe care I l-am propus și pe care l-am numit “ demonstrează ca poti” , are ca reguli
de baza intocmirea unei liste de comportamente benefice cum ar fi : atenția la ore ,

54
Participarea activă la ore, realizarea corectă a temelor, frecventarea tuturor orelor, lectura
suplimentara . Pentru fiecare dintre acestea A.D va trebui să își ofere câte o floricică în
dreptul lor numai dacă a dus la îndeplinirea criteriilor în ziua respectivă. Dacă va reuși
săstrangă floricelele în mod egal va deveni și ea unul din copii model așa cum îi vede pe
ceilalti. Am întocmit împreună o medalie pe care o va putea purta ca simbol , însă doar după
ce va reusi să parcurgă toți pașii și să adune floricele. Jocul îsi propune defapt să o facă pe
A.D. să îsi îndeplinească sarcinile de lucru , să aibă o conduită normală la școală, însă fară a
avea caracterul de a impune , de a parea fortat , ci sub ideea de joc , pentru ca lui A.D. îi plac
foarte mult jocurile.

Un alt joc pe care I l-am propus l-am numit “ magia cuvintelor” , și consta defapt în
sublinierea prin culori a cuvintelor în timpul învățării, relizarea de schme de logice care să
ușureze procesul de învățare , căutarea în dicționar a cuvintelor noi și notarea în caiet.

Dialogul cu părinții :

Prin discuția cu părintii am vrut sa le aduc acestora în vedere faptul că în acest program de
“recuperare” pentru A.D. este necesară și implicarea lor . În aceasta discuție mi-am popus să
le sugerez câteva idei care ar ajuta-o pe fiica lor. În primul rând le-am sugerat părinților să
discute cu profesorii de la școală să le expună acestora problema de adapatare cu care se
confruta fetița și să le sugereze la randul lor să încerce să adopte o atitudine mai pozitiva
care să determine atracția față de școală. Părinții ar trebui să tinălegatura cu profesorii
pentru a înregistra evolutiile făcute de A.D si unde este cazul să se mai facă eventuale
completări. Desemenea părinților le-am sugerat faptul ca folosirea recompenselor în locul
pedepselor excesive ar putea da rezultat. Pedepsele nu fac pe A.D. decât să o enerveze și să
se ambitoneze mai mult să facă lucruri împotrivă voinței părinților . Așdar în locul pedepselor
parinții ar putea adopta o atitudine mai pozitivă , să discute cu ea să îi explice rolul învățării ,
să afle ce o nemultumește și să caute soluții . Părinții ar trebui deasemeanea să ii
achiziționeze lui A.D. jocuri mult mai constructive , jucării mult mai adecvate pentru varsta ei
care sa dezvolte imaginația, memoria , capacitatea de a gândi . ( Labirinturi, rebusuri, jocuri
de cuvinte, jocuri de cunostințe generale )

55
Concluzii

A.D. este un copil care are o capacitate deosebită de învățare , dat fiind faptul că pană în clasa
a V-a a obținut numai rezultate bune , este un copil care gândește foarte logic lucru care
reiese din felul în care reușeste să își alcatuiască planurile pentru a-și păcăli părinții . Singura
sa problemă este aceea că se confurntă cu perioadă de tranzit de la clasele primare la cele
gimnzaiale . Profesorii au manifestat o atitudine negativa fațăde elevi , amenințându-I sau
ridicând tonul, un exemplu clar fiind diriginta clasei care a încurajat dezinteresul față de
școală punându-I în ultima bancă pe elevii cu rezultate slabe . Părinții la randul lor au
reacționat impulsiv la aflarea rezultatelor școlare ceea ce a condus la minciună din partea fetei
și la întărirea atitudinii negative față de școală .

Rezultate :

A.D s-a aratat foarte încântată de formulă de joc pe care i-am propus-o pentru învățare , dar
și de poveștile demonstrative precum și de materilalele video . Și-a propus să ducă la bun
sfârșit sarcinile jocurilor și obțină cât mai multe recompense. Cu ajutorul utilizării culorilor,
ar schemeleor colorate spune că procesul de învățare a devenit mai distractiv și informațiile
au devenit mai ușor de înțeles. Părinții au fost și ei receptiv , tatăl a început să se implice
mai mult în supravegherea activității de învățare , mama desemenea a înteles că ideea de
joc și de recompensă o atrage mai mult . Desemenea A.D a fost profund impresionată de
poveștile cu personaje care pentru ca foloseau minciuna nu ajungeau să aibă un final tocmai
fericit. Un lucru mai dificil a fost colaborarea cu profesorii intrucât nu toți s-au ratat dispisuși
să ofere ajutor.

Studiu de caz 2

Dificultăți induse – eșec școlar parțial

56
Descrierea cazului

I.C. are 12 ani este elev in clasa a VI-a și locuiește împreună cu părinții și fratele său
mai mic în vârstă de 5 ani . Tatăl este profesor de limba și literatura romană iar mama este
bibliotecară. Literatura și pasiunea pentru cărti și gramatică este caracteristică pentru ambii
părinți pe care au insuflat-o și lui I.C. încă de mic . Baiatul a avut întotdeauna note mari la
limba romana , precum și la materiile care țin de latura științelor umane ( istoria, geografia,
biologia etc) . Problema lui I.C este aceea ca la materiile care provin din latura știintelor excate
precum matematică sau fizică , acesta nu a reușit niciodată să aibă note mai mari de 5 , cât să
poată promova. În ultima perioadă a început sa aiba note mai mici de 5 la teze .
Părinții sunt îngrijorați deoarece deși l-au dus la medatii la matematică , rezultatele
bune nu au aparut. I.C este de părere că aceste materii sunt deosibit de grele , i se par urate și
plictisitoare iar de câte ori încearcă să învețe la aceste materii se enervează pentru ca nu
găsește soluția potrivită pentru rezolvarea exercițiilor și renunță rapid. Preferă să își facă
temele la celelate materii care nu îl obosesc atât de mult. La orele de matematică și fizică
profesorii se plâng ca nu este atent și abia dacă pricepe elementele de bază. Baiatul susține că
iubește materiile la care se poate exprima liber , unde este necesară lectura. De mic mergea la
bibliotecă împreună cu mama sa care îi alegea cărți și i le citea , iar cu tatăl său a învățat să
vorbească în mod corect gramatical .

Analiza cazului

Subiectul prezintă dificultăți de învățare doar la materiile din latura știintelor exacte ,
ceea ce înseamnă ca eșecul școlar este doar parțial. Aceste dificultăti sunt induse , dat fiind
faptul că baiatul a fost modelat încă de mic să îmbrățișeze preocuparea pentru literatura și
științele umane în general , iar pentru matematică absolut deloc. Astfel I.C. nefiind pregătit
pentru abor-darea acestor materii din latura știintelor exacte , i s-au parut ceva cu totul nou
carora nu le-a găsit utilitatea și la care nu s-a putut descurca ceea ce a implicat obținerea unor
rezultate slabe.
I.C își pierde foarte repede răbdarea când vine vorba de rezolvarea temelor la
matemati-că sau fizică . Calculele îl obosesc excesiv și așa că renunță foarte repede să își
rezolve tema preferând să copieze de alți colegi. La fizică I.C. spune că nu are ce să inteleagă
deoarece pro-fesorul nu explică bine deloc ,la orele de fizică este gălăgie în clasă , profesorul
fiind renumit ca unul la orele căruia fiecare face ce ce vrea . La fizică știe sigur că va promova

57
deși nu va primi decât nota minimă de trecere 5. Baiatul a capatat o teamă în a se mai duce la
orele de matemati-
că deoarece profesorii devin irascibili în momentul în care explică iar o parte din elevi nu
înteleg.
De teamă de a nu mai fi umilit acesta a renunțat să mai ceară explicații suplimentare astfel că
prefera să se descurce în limita posibilitatilor. Părinții il susțin cu tot ceea ce pot însă simt că
această situație îi depășește. În ultima vreme I.C. a început să lipsească de la unele ore de
matematică pe motiv că îi dau o dispoziție neplacută și la celelate ore.

Manifestări Frecvente :

- Lipsa de concentrare la orele de matematică


- Stări de confuzie și irascibilitate datorate imposibilității de a rezolva sarcinile de lucru
- Teama de a mai merge la orele de matematică
- Dezinteresul față de materiile care provin din latura științelor exacte

Bariere în calea învățării :

- Nu se implică suficient în înțelegerea noțiunilor


- Nu deține noțiunile de bază
- Consideră materiile din latura științelor exacte ca fiind inutile

Factorii psihosociali care au determinat problema :

- Îndrumarea excesivă a părinților încă din perioada copilariei a lui I.C pentru științele
din latura umană
- Atitudinea profesorilor negativă

Strategii de intervenție utile :

- Discuția cu părinții care ar trebui să îl stimuleze mai mult și în direcția științelor exacte
- Dialogul dintre părinți și profesori pentru ca aceștia din urma să înteleagă situația
- Oferirea de recompense pentru orice tip de evoluție

58
- Discuția cu copilul pentru a înțelege importanța matematimaticii
- Însușirea elementelor de bază pe care copilul nu le-a înțeles încă de la început pentru a
reuși să facă față noilor cerințe mai complexe
-

Ajutor și intervenții persoane specilaizate :

- Consultarea consilierului școlar care ar trebui să intervină să vorbească cu profesorii


să adopte o altfel de atitudine
- Părinții ar trebui sa apeleze la un profesor de matematică care să îi explice copilului de
la început princiipiile de bază , regulile simple și abia apoi pe cele complexe pe care le
studiaza momentan
- Consultarea directorului școlii pentru a –i expune problema profesorului de fizică la
orele căruia nu există disciplină deloc

Plan de interventie

Comportament țintă : este dezinteresat de matematică și fizică, nu își face temele,


absentează de la orele de matematică, este dezinteresat de cele două materii .

Analiza comportamentului

Forma de manifestare ale comportamentului :

- Deși uneori încearcă să fie atent la orele de matematica datorită faptului că nu înțelege
nu se mai poate concentra și renunță să mai fie atent
- La orele de fizică se simte confuz, datorită gălăgiei din clasă și a informațiilor
insuficiente
- Îi este teamă să se mai ducă la orele de matematică pentru a nu își strica dispoziția pe
parcursul întregii zile

59
Frecvența:

- La toate orele de matematică ( 4 ore pe saptamană)


- Lipsește în medie o dată la 2 saptamani , în special când sunt lucrări de control
anunțate

Scop:

- Diminuarea stării de anxietate de a se mai duce la orele de matematică


- Stimularea atitudinii pozitivă față de activitatea de învățare a matematicii
- Eliminarea stării de confuzie la cele doua materii

Obiective :

- Formarea deprinderilor esențiale de calcul , sub forma de joc


- Înțelegerea rolului și necesității celor două materii ( Fizică și Matematică)

Metode si mijloace utilizate

- Dialogul cu copilul , metoda asocierii

În urma discuției am încercat să aflu care sunt lucrurile care îi plac lui I.C. pentru a ști
cum să realizez o legatură între lucrurile placute și matemtică. Am înțles că I.C este
pasionat de ma-
șini și roboți pe care le vede în desene animate . Spunea că i-ar place să poata construi
astfel de lucruri. I-am explicat lui I.C. faptul că aceste mașini sau roboți sunt construite de
oamenii care știu foarte bine matematică, lucru care se pare că i-a capatat atenția pentru
discuție.

Deseamenea am înțeles că este pasionat de cărți de faptul că urmarește personajele , si că


nu i se pare prea complicat să intelegă actiunea dintr-o povestire. Astfel am trasat din nou
o legatura între literatura și matematica. I-am prezentat matematica precum o poveste cu

60
cifre si teoreme , ca fiind personajele principale . Din aceasta poveste trebuie înteleasă
acțiunea personajelor , cifrele și teoremele și cum interactionează între ele , la ce
deznodamânt ajung împreună .

- Metoda expunerii

Am încercat să subliniez și mai mult ideea de importanță pentru matematamtică și fizică și


i-am expus câteva material video în care sunt prezentate realizarile marilor matematicieni,
cum a aparut matematica și ce importanță are în societate .

- Jocul

Pentru ca am înțeles că baiatul este pasionat și de desen , i-am propus să luăm câteva
planșe mari pe care el să iși deseneze figurinele preferate și să scrie totodata și teoremele
in culorile preferate , pe care apoi să și le pună pe un sevalet la expoziție în cameră .
Astfel rotind foile șevaletului pe care el le-a desenat și scris cu teoreme , va învăța zilnic
câte una , iar foaia de pe care a învățat va rămane la vedere pana în zilele urmatoare când
înavata ceea ce e scris pe foaia urmatoare . Jocul își propune defapt atragerea copilului
față de matematică , prin faptul că altfel va citi informațiile , în plus acestea vor ramane la
expoziție și avându-le în față i se vor imprima altfel în memorie.

Dialogul cu părinții

În urma discuței cu părinții am dorit să punctez necesitatea contactării de către acestia a unu
profesor de matematică pentru că baiatul să facă pregătire suplimentară însă nu cum s-a facut
pană acum doar pentru rezolvarea temelor și explicarea conceptelor mai complexe din
materie la care se află acum baiatul . Recomandarea mea a fost să se facă o predare a
notiunilor de baza anterioare pe care baiatul nu și le-a însușit așa cum trebuie atât pentru
fizică cât și pentru matematică . De aceea acum el nu poate face față informațiilor mai grele .
Tot în urma discuției cu părinții le-am sugerat să discute cu directorul școlii situația
profesorului de fizică , precum și cu ceilalti părinți pentru a se lua măsuri .

Concluzii

61
Băiatul are o bună capacitate de învățare , și are toate șansele să își recupereze lipsurile
acumulate . Având în vedere că el are rezultate deosebit de bune la celelalte materii pentru
care I s- a insuflat de mic pasiunea cu puțină susținere și mai multă stimulare a atitudinii
pozitive față de științele exacte , băiatul va reuși să obțină rezultate bune și la aceste materii.
Este nevoie doar de mai multă implicare de data aceasta din partea profesorilor care trebuie
să fie mai rabdatori , dar și din partea copilului care trebuie să înțeleagă necesitatea acestor
materii , să devină mai motivat.

Rezultate

Deoarece părinții au apelat la un profesor bun de matematică pentru meditații căruia i-au
expus problema , I.C. a început să dobandească minimul de cunoștiințe de bază .
Băiatul își dorește să devină inginer și să construiască mașini ca cele pe care le vede in
desenele preferate așa că este motivat să învețe și matematică , în plus a fost impresionat de
una dintre poveștile expuse în care personajele nu știau să calculeze corect, și felul în care
erau văzute în societate. Părinții i-au supravegheat evoluția și i-au acordat de fiecare dată
mici recompense ceea ce au sporit si mai mult dorința de învățare.

Studiu de caz 3

Dificultăți de învățare induse – eșecul școlar

Descrierea cazului

M.D. este elev in clasa a –VI-a și locuiește împreună cu părinții săi și cei trei frați mai mici într-
o casă cu doar 2 camere din mediul rural. Acesta a obtinut rezultate foarte bune la învățătura
cât timp mama sa nu avea servici și se ocupa de gospodarie. Tatăl s-a ocupat mereu de
aducerea de venituri în casă , lucrând la o fabrică și fiind plecat aproape toată ziua. De când
baiatul a început clasa a IV-a , a fost nevoit să aibă grijă de frații săi cât și de treburile din
gospodărie.
62
M.D. a început să aibă rezultate tot mai slabe la învățătura deoarece nu mai are timpul
necesar pentru a învăța. Parinții castigă prea puțin pentru a-i cumpăra toate materialele
necesare pentru școală ceea ce îi inngreaunează și mai mult situația. Atât mama cât si tatăl
său sunt de părere că școala nu este foarte importantă ci doar munca.
Băiatul a avut de multe ori tendința să renunțe la școală . Deși înainte era convins ca e nevoie
de școală pentru a reuși în viață, acum a preluat ideea părinților. In plus la școală este
marginalizat de către colegi și profesori deoarece nu are o situație financiară foarte bună,
neavând haine modene și nici măcar manuale. M.D este foarte dezamăgit , spune că nu are
nici o sansa pentru că este sărac, timp nu are pentru învățat iar la școală se simte singur și
neînțeles.

Analiza cazului

Subiectul se confruntă cu dificultăți de învățare însă nu datorită lui în mod voit ci datorită
situa-
ției în care se află familia sa. Este cazul unor dificultați induse de invațare, mai ales ca pe
parcursul perioadei în care mama sa se ocupa de gospodarie el a reusit sa obtină rezultate
foarte bune la învățătura. Baiatul a început să preia mentalitatea parintilor săi iar acum
manifestă dezinteres față de școală. A început să nu mai fie atent la ore iar de multe ori
abstentează.
Profesorii sunt nemultumiți de activitatea sa , spunând că este un copil care nu își dă interesul
și care nici macar manualele sau rechizitele esentiale nu și le cumpără. A.D a devenit izolat ,
nu vorbește cu nimeni la școală și nici prieteni în afara școlii nu are , se simte deprimat și
confuz.

Bariere în calea învățării

- Lipsă de interes față de școală


- Absenteismul

Factorii psihosociali care au cauzat comportamentul


63
- Atitudinea negativă familiei față de importanța școlii
- Lipsa de timp datorată faptului că băiatul trebuie să se ocupe de gospodarie
- Lipsa resurselor financiare
- Atitudinea colegilor și profesorilor care il marginalizeaza

Strategii și intervenții utile

- Stimularea atitudinii pozitive a copilului dar și a părinților față de școală


- Discuția cu părinții pentru a întelege ca acesta nu trebuie suprasolicitat cu atât de multe
sarcini
- Realizarea unui program de lucru care să includă atat activități de învățare cât și alte
activități
- Stimularea încrederii de sine
- Discuția cu colegii și strângerea de fonduri pentru a-l ajuta să își ia rechizite și cărți

Ajutor și intervenții ale unor persoane specializate

- Consultarea cu consilierul școlar care ar trebui să intervină atât prin discuția cu colegii
baiatului cât și cu profesorii și să le explice situația grea a acestui elev
- Consultarea unui psiholog, deoarece copilului fiind marginalizat i- a scăzut mult stima față de
sine și desemenea se simte singur
- Consultarea unui asistent social care să monitorizeze cazul baiatului și al copiilor lăsați
singuri acasă în grija sa
- Apelul la o fundatie de sprijin pentru elevii care provin din medii defavorizate

Plan de intervenție

Comportament țintă :

64
- Este dezinteresat de școală, lipsește de la cursuri, se simte confuz în ceea ce privește
importanța școlii , nu socializează deloc

Analiza comportamentului

Forme de manifistare a comportamentului :

- Este foarte retras în mediul școlar cât și extrașcolar


- Este foarte tacut la ore cât și în pauze
- Nu se implică în activitățile școlare sau extrașcolare
- Nu este atent la ore

Scop :

- Creșterea stimei de sine


- Integrarea în grupul de elevi și în societate
- Inducerea unei atitudini pozitive față de școală

Obiective :

- Formarea unor deprinderi de comunicare și socializare


- Însusirea rolului educației
- Renunțarea la ideea de abandon școlar
- Încercarea de a-i face pe parinti să iși schimbe opinia față de importanța educației

Metode și mijloace de realizare :

- Discuția cu părinții

În urma discuției cu părinții care cu greu au acceptat acest lucru, am încercat ințial să le
captez atenția și interesul pentru a nu mai fi atat de reticenți . Am purtat astfel initial o
65
conversație în care am dorit să aflu ce își doresc ei pentru fiul lor. Am înțeles astfel ca ei ii vor
binele , să îl vadă sănatos și să își câștige exisistența , să aibă o gospodarie .
Astfel le-am pus o întrebare simplă “ cum credeți că va dobandi toate acestea într-o
societate care cere oameni educați și informați chiar și muncitori fiind?” , astfel singuri s-au
contrazis prin raspunsul lor in afirmatia ca școala nu este importanta. Au cazut intr-un final
de comun acord că și educația are rolul ei.
Am încercat din nou să le captez oarecum atenția și încrederea folsindu-mă de informația
primită de la fiul lor, conform căreia el este cel care are grija de frații mai mici. Binenteles le-
am explicat ca nu este nimic rau în faptul ca băiatul să își ajute familia în treburile
gospodărești sau să își ajute frații mai mici însă, doar într-o oarecare masura , întrucat
fiecare are nevoie de timp pentru lucrurile sale personale , mai ales el fiind copil încă .
Folosind aceasta informație am încercat din nou să evidențiez rolul educației , întrucât
băiatul dacă va acumula suficiente cunoștiințe îi va putea ajuta pe frații săi mai mici și va
reprezenta un model pozitiv pentru ei.
Le-am sugerat părinților să își facă un calcul al veniturilor așa incat copilul să aibă cel putin
strictul necesar în materie de rechizite , manuale sau haine pentru școala. Desemenea le-am
sugerat sa apeleze la o fundație de ajutorare a elevilor nevoiași.
Legat de treburile gospodaresti a ramas ca ei sa îsi intocmească un plan astfel încât , ajutorul
băiatului să nu mai fie necesar iar el să poată învăța.

- Discuția cu copilul

În urma discuției cu M.D. inițial am încercat să aflu ce își dorește el cu adevarat să facă după
terminarea școlii, dar și ce materii , ce domenii il atrag . Scopul acestei discuții a fost acela de
a descoperi ce i-ar putea stimula motivația pentru învățare dar și de a descoperi ce hobby-uri
are pentru a putea participa la diverse cercuri sau cursuri gratuite astfel putând să se
integreze mai ușor societate , să se mai desdindă și să socializeze cu tineri de vârsta lui.
M.D. susține că visează să ajungă să lucreze într-un birou , să nu fie nevoit sa lucreze din
greu într-o fabrica precum parinții , ar fi foarte fericit să urmeze o facultate , spune că nu
prea cunoaște care sunt domeniile .

66
Astfel am încercat sa evidențiez rolul educației în acest context , întrucat pentru a-si realiza
visul de a lucra într-o funcție înaltă sau pentru a urma o facultate este necesar să aibă
rezultate bune la învățatura , lucru care daca abandonează școala este imposibil.
I-am explicat că trebuie să se adreseze consilierului școlar și dirigintelui care să lămurească
problema față de colegi și profesori, iar aceștia în loc să îl critice sau să îl marginalizeze ar
putea oferi o mană de ajutor chiar prin ajutor cu cărti, îmbracaminte , dar și prin simpla lui
integrare în colectiv.

- Consiliere în carieră

M.D este încă la varsta adolescenței însă în urma discuției am realizat că el nu are o idee
formată despre facultați, liceee, care sunt profesiile și ce implică ele.
Mi-am propus să ii prezint care sunt profilele pentru licee, ce universități sunt în România , i-
am descris câteva profesii și care sunt îndatoririle pentru acestea.

- Metoda expunerii

Am utilizat expunerea de materiale video în care sunt descrise unele profesii care i-au atras
atenția în mod deosebit, cel mai încatat a fost de meseria de avocat și de ideea de a se
înscrie la Drept cândva. La liceu și-ar dori sa urmeze latura umana.

- Metoda modelării

L-am întrebat dacă există o persoană care i-a atras atenția în mod deosebit, deoarece el
spunea că vrea să lucreze la birou, acest lucru însemnând că a văzut sau auzit la cineva.
Spune că a văzut la un unchi de-al său care lucrează ca director la o firmă. Deasemenea se
mira cum de ajuns în acea funcție întrucât în trecut era sarac la fel ca și el.
I-am sugerat să îl ia drept exemplu pe unchiul său care a învățat și a mers mai departe cu
studiile , și-a format o educație .

Concluzii

67
M.D. este un copil cu o gandire destul de matură pentru un adolescent, care a fost generată
de greutățile prin care a trecut. El are o capacitate excelentă de învățare iar izolarea de
societate și de restul colectivului se datorează faptului că se simte frustrat, ingrijorat că nu va
reusi să își continuie studiile . Binenteles la această stare de izolare a contribuit și atitudinea
celor din jur care în loc să ajute un copil care se află într-o situație dificilă și este împovarat
de greutăți , le-a fost mult mai simplu să îl marginalizeze . Cu puțin sprijin material , dar și cu
ajutorul părinților care trebuie sa inteleagă faptul că M.D. este totuși un copil încă și are
dreptul la educație și dreptul de a-și petrece timpul liber și in interesul său , M.D. va reuși
treptat să se reintegreze în mediul școlar , și iși va crea un echilibru în activitatea de
învățare .

Rezultate

Datorită faptului că M.D . a apelat așa cum i-am sugerat la consilierul școlar și la diriginte ,
acesta a fost ajutat să se reintegreze în grupul de elevi . Acestia cât și profesorii au fost de
acord să îl ajute cu diverse resurse materiale sau financiare .
M.D. s-a simțit sprijinit, în plus acum este motivat de ideea că trebuie să studieze cu orice
preț ca să ajungă în funcția dorită și are drept model pe unchiul sau.
Părinții au fost mai reticenti , deoarece sunt prea coplesiți de problemele cotidiene , însă un
mic efort din partea lor s-a făcut simțit, prin faptul ca i-au acordat mai mult timp liber .
Financiar nu prea au făcut mari eforturi, deoarece susțin ca au multe cheltuieli , însă cel
puțin mi-au urmat sfatul de a cere ajutor, nu doar de a se conforma cu ideea că un lucru e
imposibil.

Studiu de caz 4

Tulburări de comportament la vârsta preadolescenței – eșec școlar

68
Descrierea cazului

D.I. este un elev în varstă de 12 ani care este în clasa a VI-a și locuiește împreună cu mama sa
și cu bunica . Tatăl său a plecat din țară datorită serviciului. Mama sa este deasemenea
foarte ocupată datorită locului de muncă , fiind manager la o firmă de construcții și în același
timp ocupându-se de o afacere personală în domeniul imobiliar. Bunica este cea care sta cel
mai mult în preajma copilului. Aceasta se plange ca el este foarte neastamparat, ascultă
muzică la maxim , îsi cheamă prietenii acasă și fac gălagie , fac glume pe seama vecinilor care
sunt foarte deranjați și la rândul lor se plâng de comportamentul său. Lucrul cel mai grav
este ca D.I. nu mai este deloc preocupat de școală, ci doar de activitățile cu prietenii , de
filme și cărți care nu au nici o legatură cu învățatul. Înainte de a pleca tatăl său , care avea
mai multă autoritate asupra băiatului , acesta se comporta la fel de rebel însă avea o limită
pentru că știa că va fi tras la răspundere. Atât bunica cât și mama încearcă să îi facă toate
poftele, și deși este un copil neastampărat , se rezumă doar la simple mustrări pe care
baiatul nici nu le bagă în seamă.
Pană la vârsta de 10 ani a fost un copil cu rezultate destul de bune la învățatura și era mult
mai ascultator. Acum însă el a căpătat dorința de independență .
Școala i se pare obositoare , de câte ori se apucă de învățat își găsește alte ocupații, precum
vorbitul la telefon, se gândește în altă parte pur și simplu, sau întrerupe activitatea pe motiv
că trebie sa ia o pauză , iar pauza se prelungește.

Analiza cazului

Subiectul pe langă dificultăți de învățare care se datorează perioadei de tranzit a


adolescenței precum și faptului că tatăl său care avea mai multa autoritate a plecat ,
manifesta totodată și tulburări de comportament prin care vrea să îsi definească autonomia ,
simtindu-se sufocat de atitudinea cu care atât mama cât și bunica îl rasfață în mod excesiv.
La școală are grupul său de prieteni în care susține că nu poate intra oricine. Este foarte
irascibil dacă cineva încearcă să îi facă observație, iar față de profesori manifestă o atitudine
zeflemistă.
Profesorii se plâng că vorbește neîntrebat la ore , făcând glume pe seama a ceea ce se predă.
La capitolul înavățătura însă notele abia sunt de trecere, nu este nici în stare de corijenta dar
nici printre cei mai buni , iar mama se teme sa nu se agraveze situația mai rău de atat.
69
Baiatul este de părere că dacă învață prea mult nu o sa mai aibă timp pentru anturaj și o sa
fie demodat , în plus face glume pe seama învatatului spunand că este inutil.

Bariere în calea învățării

- Consideră sarcinile școlare ca pe o pedeapsă


- Se crede mai presus decât toți chiar și decât profesorii , pe care îi consideră
insignifianți
- Nu se implică în activitațile scolare
- Anturajul și prestigiul în școală sunt mai presus decât învățatul
- Datorită consumului nervos rapid , activitatea inectuală scade
- Nu are rabdare să înțeleagă informațiile, se multumește cu informații superficiale

Factorii psihosociali care au determinat comportamentul

- Lipsa de timp a mamei și plecarea tatălui


- Lipsa de autoritate a mamei si a bunicii in fata copilului
- Agresivitatea verbală folosită în anturaj și în filmele pe care le vede de obicei
- Impresia greșită pe care băiatul și-a format-o despre învățat
- Modelele negative pe care le-a preluat din mediul social

Strategii și intervenții utile

- Stabilirea unor reguli clare și respectarea lor


- Stimularea comportamentelor adecvate și a atiudinii pozitive față de școală
- Includerea în activități extrașcolare
- Realizarea unui program personal de lucru
- Aplicarea de mici pedepse care să-i demonstreze că nu totul i se cuvine așa cum
crede
- Stimularea prin recompense doar atunci când merită

70
Ajutor și intervenții al unor persoane specializate

- Consultarea cu un psiholog , terapie prin implicarea totalului de factori educaționali


cum ar fi : familia, cadre didiactice
- Programe de consiliere pentru tulburări emoționale precum și de comportament
- Tehnici de relaxare, terapia prin arta

Plan de intervenție

Comportamentul țintă

În timpul orelor vorbește neîntrebat , este mereu agitat, își jigneste colegii , profesorilor le
răspunde nepoliticos uneori ,își face temele și se pregătește superficial

Analiza comportamentului

Forma de manifestare a comportamentului

Adresează cuvinte injurioase colegilor , vorbește mult în timpul orelor însă fară a avea
legatură cu școala , se enervează dacă i se face observație uneori aruncă obiecte , se
enervează când nu înțelege un subiect dar trece repede la o stare de indiferență totală

Frecvența

De trei- patru ori pe parcursul unei ore întrerupe pentru diverse glume, sau vorbind cu
colegul de bancă.

Scop

71
- Diminuarea comportamentului irascibil
- Inducerea unei atitudini pozitive față de școală
- Stimularea înclinațiilor față de activități precum cele practice, sportive, artistice

Obiective

- Formarea deprinderii de a vorbi la ore doar pe tema care se discută


- Responsabilizarea în ceea ce privește realizarea unui program de lucru
- Formarea deprinderii de a-I respecta pe cei din jur , inclusiv familia
- Creșterea interesului față de școală

Metode si mijloace de realizare

- Contractul :

Am ales această metodă deoarece m-am gândit că îl va ajuta pe D.I. să își monitorizeze
comportamentul . Am cuprins în acest contract majoritatea comportamentelor neadecvate
pe care deobicei le manifestă copilul , dar și consecințele în cazul nerespectării regulilor.
Aceste reguli se referă la evitarea de a mai manifesta astfel de comportamente precum
( injurii sau cuvinte urâte adresate celor din jur, nerespectarea sfaturilor mamei și a buncii,
întocmirea superficială a temelor , deranjarea orelor ) iar sancțiunile le-am stabilit de comun
accord cu bunica și mama copilului. Astfel am stabilit că pentru fiecare abatere D.I. să nu mai
primească benzile desenate preferate la care este abonat, I se va lua telefonul care ii ocupă
timpul de î nvatare pana isi va efectua complet si corect temele, daca va mai utilize cuvinte
urate fata de cei din jur nu va mai iesi cu prietenii .

- Metoda întăririlor :

Am stabilit deasemenea împreună cu bunica și mama adolescentului un sistem de


recompense pentru a întări comportamentele adecvate . Astfel de fiecare data cand baiatul
va reusi sa sa ducă la bun sfârșit o sarcină de lucru, își va face temele conștiincios, îi va
72
respecta pe cei din jur va primi mici recompense constând în laude , diverse obiecte care îi
fac placere , dulciuri.

- Discuția cu familia :

În urma discuției cu familia am dorit sa aflu mai exact în urma informației conform căreia
tatăl avea mai multa autoritate în fața băiatului , cum reusea acest lucru. Discuția a avut ca
scop să aflu cum proceda tatăl , pentru ca și mama și bunica să poată proceda la fel.
Din relatările mamei am înțeles că tatal petrecea mai mult timp cu baiatul, astfel el ii
caștigase încrederea și evedient și respectul. Cum mama este plecată tot timpul de acasă ,
venind doar seara să îl salute , băiatul a căpătat această lipsă de încredere iar autoritatea
mamei în fața băiatului a scăzut. Bunica a venit de curând să locuiască cu baiatul , pentru a o
ajuta pe mama care este plecată intreaga zi, deci baiatul nu are sută la sută încredere în ea ,
autoritatea bunicii în fața lui fiind la fel de slabă , în plus fiind ocupată cu treburile casnice nu
a intrat într-o relatie de amiciție cu băiatul.
Le-am propus așadar să încerce să intre în lumea lui, să descopere ce îi place , ce personaje
apreciază să discute cu el pe tema lor, să iasă împreună într-un loc care știu că lui îi face
placere dar în acelasi timp sa nu ezite să acorde mici pedepse atunci când e cazul.
Pentru că trece printr-o perioadă de tranzit datorită preadolescenței , activitatea de învățare
poate deveni obositoare datorită schimbărilor , așa că i-am propus bunicii care stă mai mult
timp acasă să supravegheze însă nu în mod excesiv activitatea de învățare a băiatului,
eventual să se implice oferindu-i sprijin moral.

- Întocmirea unui program de lucru

Am stabilit impreuna cu A.D. să întocmim un program de lucru pe care să îl respecte cu


strictețe astfel încât să poată avea suficient timp pentru a învăța dar și pentru activitățile de
joacă și relaxare.

- Implicarea în activități extrașcolare

73
În urma discuției cu elevul am înțeles că unul dintre lucrurile care îi fac plăcere este dansul .
Astfel i-am propus să participe la cursuri de dans , unde și-ar putea consuma energia
negativă și ar învăța să socializeze mai bine , să se disciplineze .

- Implicarea în activități casnice

Pentru a se apropia mai mult de bunica sa , dar și pentru a se disciplina și a deveni mai
responsabil i-am propus lui A.D. să încerce să o ajute din cand pe bunica lui la treburi mai
usoare . Aceste activități i-ar putea distrage atenția centrată doar pe anturaj și pe modul în
care ar putea deveni popular în ochii celoralți.

- Descoperirea stilului de învățare , Chestionarul

Pentru a –și descoperi stilul de învățare și cum trebuie să abordeze activitatea de învățare
prin prisma propriei sale personalități și a înclinațiilor personale , am folosit chestionarul
referitor la stilurile de învățare . Deoarece în urma testului a rezultat că acesta se încadrează
stilului practic, am ales să îi ofer câteva sfaturi utile pentru activitatea de învățare.
I-am propus să asocieze ceea ce este scris în notițe cu imagini, să își facă schițe ale lectiei, să
își scrie notițele cu propriile cuvinte .

Concluzii

A.D. este un elev cu o personalitate foarte puternică , iar acum aflat la vârsta
preadolescenței aceasta a început să prindă contur, dezvolatându-și spiritul critic și dorința
de autonomie. Manifestările execisive ale personalității au atras după sine și dificultăți de
învățare întrucât copilul este mult mai preocupat de anturaj, popularitate decat de învățare.
Nu este un lucru rău că are interes de a socializa, sau faptul că și-a dezvoltat spiritul critic,
dorința de autonomie , însă acestea trebuiesc moderate și îndreptate spre o atitudine
pozitivă.
74
Aici intervine rolul familiei care trebuie sa aiba rolul de arbitru în a-l ajuta pe baiat să își
modereze comportamententul și să se îndrepte spre o direcție pozitivă . Este posibil ca acest
caracter negativ al copilului să fie și o reacție împotriva faptului că tatăl său a plecat din țara,
însă cu puțin mai mult sprijin moral va trece peste această nemulțumire și va accepta că tatăl
său a plecat pentru o perioadă și că acest lucru l-a facut pentru el in primul rand pentru a nu-
i lipsi nimic.

Rezultate

Deși la început A.D. a fost destul de reticent a început să urmeze sfaturile propuse. și-a
întocmit un program de lucru mai eficient și a început să participe la activități extrascolare.
Uneori mai are mici scăpări de a își jigni colegii sau de a deranja orele , dar datorită faptului
că știe că acum va fi sancționat , încearcă să se abțină . Mama a încercat să aloce mai mult
timp pentru a sta
alaturi de baiatul sau , acesta a devenit mai apropiat de ea deși uneori mai are tendința de a-
I respinge observațiile . Datorită faptului că și-a creat un stil propriu de învățare adecvat
personalității sale , rezultatele la învățătura au început să fie mai bune .

Concluzii

Învățarea este un proces care se desfasoară pe tot parcursul vietii. Școala este locul
în care învățarea se realizază într-un cadru organizat , iar rezultatele la învățătura sunt
verificate permanent.
Deoarece elevul petrece cea mai mare parte a timpului la școală , este necesar ca
profesorii să asigure un climat dinamic și optimist și să adopte metode de învățămant cât
mai atractive pentru elevi.

75
În cazurile în care profesorul nu are o atitudine încurajatoare și nu încearcă să
înteleagă tipologia fiecărui copil, aspectele specifice vârstei este posibil ca dificultățile de
învățare să își facă apariția.
Familia are deasemeanea un rol important în stimularea procesului de învățare.
Asigurând copilului un mediu adecvat dar și sprijin moral acesta va avea mai mult inters
pentru învățare. Dacă în familie există unele probleme , copilul poate fi afectat iar
dificultățile de învățare își pot face apariția.
Există și cazuri în care datorită unor probleme de sănatate fizică sau mentală, copilul
să întampine dificultăți de învățare specifice. În aceste cazuri copii fie au nevoie de repaus,
de un control mai amănunțit, sau chiar de repartizarea într-un cadru specializat de
învățamânt pentru copii cu dizabiltati.
În procesul de identificare a copiilor cu dificultăți de învățare un rol important îl au
profesorii , dirigintele clasei care inițial observă problema. Aceștia trebuie să transmită
problemele mai deosebite consilierului școlar. Consilierul șolar intervine prin consilierea
elevului și a părinților . Acesta stabileste care este problema iar dacă este necesar
recomandă mai departe intervenția altor specialisti : Logopezi, psihologi, medici, asistenți
sociali etc.
Preadolescența este o perioadă plină de transformări în care elevul își formează
personalitatea, devine interesat de anturaj și societate, își dorește să fie tratat ca și un
adult,adesea este agitat și în conflict cu cei maturi. De aceea profesorii trebuie să țină cont
de particularitațile vârstei și să gasească modalitatea potrivită de a-I atrage pe elevi . Cu cât
mai devreme sunt descopriți elevii care au probleme de învățare cu atat mai ușor acestea se
vor rezolva iar eșecul școlar poate fi prevenit.

76
Bibliografie

Albu Emilia, Psihologia vârstelor curs universitar,Universitatea Petru Maior , Târgu


Mureș,2007

Briceag Silvia , Psihologia Vârstelor Curs universitar, Balți, 2014

Cucos Constantin,Pedagogie,Editura Polirom, Iasi,1996

Krutetki V.A.,I.S.Lukin , Psihologia Preadolescentului, Editura de stat didactica si pedagogica


, Bucuresti, 1960

Kurutetki V.A., N.S.Lukin, Educarea atitudinii disciplinate la preadolescenti,Editura de stat


didactica si pedagogica,Bucuresti,1960

Negovan Valeria, Psihologia educatiei, Editura Credis, Bucuresti, 2008

Palicica Maria, Pedagogie pentru invatamantul agricol,Editura Mirton,Timisoara,2007

77
Schipor Doina Maria, Dificultati de invatare,Editura didactica si pedagogica,2012

Salvastrau Dorina,Psihologia educatiei,Editura Polirom,Iasi, 2004,p.254

Sion Gratiela, Psihologia varstelor, Editura Fundatiei Roamnia de maine , Bucuresti,2007

verza Emil,Florin Emil Verza, Psihologia varstelor, editura Pro Humanitate,Bucuresti,2000

Verza Emil , Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 2000

Verza Emil , Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București, 1993

Verza Emil, Ursula Schiopu, Psihologia varstelor –ciclurile vietii ,Editura ditactica si
pedagogica,Bucuresti,1995

Zlate Mielu, Manual de psihologie clasa a x a , Editura Aramis, 2005

78
79