Sunteți pe pagina 1din 21

Tema de proiect:

Să se calculeze proiectarea ambreiajului automobilul indicat prin tema de proiect la


disciplina ” Dinamica Autovehiculelor “.

Automobilul proiectat are următoarele caracteristici:


-tipul autovehiculului: autofurgon;
-sarcina utila: 1.100 kg;
-viteza maximă în palier [Km/h]: 143;
-panta maximă în priză directă [%]: 2;
-panta maximă [%] : 40;
-alte particularităţi: MAC – 4x2.

Proiectul va cuprinde:

A.Memoriul de calcul
1.Studiul tehnico-economic al soluţiilor utilizate la autovehicule similare;
2.Alegerea justificată a soluţiei pentru care se optează;
3.Calcule propriu-zise (moment de calcul,forţă de apăsare,garnituri de frecare,
verificarea la încălzire,arcuri de presiune,arbore,discuri,mecanism de acţionare);
4.Evidenţierea jocurilor din ambreiaj şi a modalităţilor de reglare a acestora de-a
lungul perioadei de utilizare;
5.Evidenţierea şi discutarea comparativă a 1-2 soluţii noi în construcţia ambreiajelor
autovehiculelor (automobile noi, prototipuri, brevete, prezentarea eventualelor idei
personale în domeniu).

B.Materialul grafic
1.Desen de ansamblu al ambreiajului în două proiecţii;
2.Schema sistemului de acţionare a ambreiajului.
CALCULUL AMBREIAJULUI

1. Justificarea alegerii modelelor similare

Pentru realizarea proiectului este util să se studieze principalele caracteristici


constructive ale unor modele similare.
Alegerea modelelor similare este necesară deoarece nu există o documentaţie
completă cu privire la particularităţile constructive şi caracteristicile autovehiculului de
proiectat. Cu ajutorul acestor modele similare se pot observa elementele comune ale acestor
autovehicule şi tendinţa lor spre anumiţi parametri.
Prin analiza principalelor caracteristici ale acestor modele se obţin informaţii ce pot fi
folofite la proiectarea autovehiculului din tema de proiect. Aceste informaţii ne oferă o
imagine de ansamblu pentru autovehiculul deproiectat,nişte limite in care acesta trebuie să se
încadreze.
Alegerea şi analiza modelelor similare oferă astfel o documentaţie,o bază de plecare
pentru proiectarea autovehiculului primit prin tema de proiect.
Cele şase modele similare au fost alese din [4],pe baza sarcinii utile cu o eroare de
aprox. 5%.

Tabel 1.1
Fiat Ford Toyota Nissan Peugeot Renault
Ducato Transit Hiace Window Minibus Master
10 Van T35
Putere maximă[Kw] 62/4750 71/5250 88/4800 74/4800 62/4750 69/4750
Cuplu maxim [Nm] 160/2500 150/5250 198/2600 177/2400 160/2500 161/2900
Ambreiaj ET/me ET/me ET/hy ET/hy ET/me ET/hyp
Cutie de viteze Fiat 5-G Ford mt Toy G55 - 5-G vsy R un5vsy
Rap.transmisie tr.I 3,727:1 4,17:1 4,452:1 3,592:1 3,727:1 4,27:1
Rap.transm. tr. max. - - 0,854:1 0,821:1 0,767:1 0,87:1
Rap.transm. înapoi 3,154:1 3,76:1 4,472:1 3,657:1 3,154:1 3,55:1
Formula riţilor 4x2 - 4x2 4x2 4x2 6x2
Diferenţial - - HR/au HR/au - -
Suspensie roţi E/st E/st E/st E/st E/st E/E/E
faţă/spate
Arcuri faţă/spate Sf/Bl Sf/Bl Tor/Bl Tor/Bl Sf/Bl Sf/tor/tor
Amortizoare T/T T/T T/T T/T T/T T/T/T
faţă/spate
Frînă de serviciu h+vu/v:sc h+vu/v:s h+vu/v:s h+vu/v:s H+vu/v:s h+vu/v:s
Frînă de parcare Hr Hr+mu Hr Hr Hr 4Hr
Dimensiuni pneuri 185R14C 225/70x1 195/70R 185R14 185R14 205R16
Greutate proprie 1580 1885 1630 - 1935 2800
Sarcină utilă 630 - 1170 - 1065 2100
Greutate punte faţă - 1500 1320 1350 1550 1780
Greutate punte spate - 2000 1745 1680 1700 2x1800
Legendă:

-ET/me=ambreiaj monodisc cu fricţiune cu comandă mecanică;


-ET/hy= ambreiaj monodisc cu fricţiune cu comandă hidraulică;
-ET/hyp= ambreiaj monodisc cu fricţiune cu comandă hidropneumatică;
-vsy=cutie de viteze complet sincronă;
-HR/au=diferenţial autoblocant ce blochează roţile spate;
-E=suspensie independentă;
-/st=axărigidă;
-T/T=amortizoare telescopice;
-H+Vu/sch=frână hidraulică pe toate roţile ,servo-asistată,frână pe disc;
-Sf/Bl=arcuri elicoidale faţă /arcuri cu foi pe spate;
-Tor=bară de torsiune.

2. Studiul tehnico-economic al soluţiilor utilizate la autovehicule similare

Analizând modelele similare din punct de vedere al tipului de caroserie folosit se


observă că această soluţie pentru caroserie ,cu post de conducere semiavansat este mai puţin
întâlnită, tendinţa fiind să se folosească caroserie cu post de conducere avansat.
Analizând cele şapte modele similare alese, din punct de vedere al masei proprii
se observă că aceasta variază între 1580[Kg] la modelul 1 şi 2800[Kg] la modelul 6, celelalte
modele având: -1885[Kg];
-1630[Kg];
-1935[Kg];

Sarcina utilă variază între 630[Kg] la modelul 1 şi 2100[Kg] la modelul 6, iar


din punct de vedere al repartiţiei sarcinii totale pe punţi, aceasta se analizează procentual,
valorile numerice fiind date în tabelul 1.2.

Tabel 2.1
Model Ga[Kg] Masa totală pe Masa totală pe Formula
puntea spate[%] puntea faţă[%] roţilor
2 3500 43 57 4x2
3 2800 47 53 4x2
5 3000 51,6 48,4 4x2
6 4900 36.3 63,7 6x2

Observaţie:

Pentru celelalte modele nu s-au calculat aceste procente deoarece nu au existat


suficiente date privitoare la repartiţia sarcinii pe punţi.
Din tabelul de mai sus se poate observa că la modelele 2 şi 3 repartiţia sarcinii pe punţi
este oarecum asemănătoare.Modelul 5 prezintă o repartiţie mai mare a sarcinii pe puntea din
faţă , iar la modelul 6 se observă că aproximativ o treime din sarcina totală este repartizată pe
punţile din spate, modelul 6 având trei punţi.
Tabel 2.2
Model Tip motor Putere maximă [Kw]/
[rot/min]
1 MAC 62/4750
2 MAC 71/5250
3 MAC 88/4800
4 MAC 74/4800
5 MAC 62/4750
6 MAC 69/4750

După cum se observă şi din tabelul 1.3. există o preferinţă pentru echiparea acestui tip
de autovehicul cu motor diesel. Avantajul acestei alegeri constă în obţinerea unei puteri mai
ridicate decât în cazul echipării cu motor pe benzină.Puterea dezvoltată de motor la cele şase
modele sinilare nu variază în limite foarte largi. Puterea maximă obţinută este cuprinsă în
intervalul [62;88] la modelele 1şi 5 şi respectiv 3.Se observă astfel că cele mai multe valori
ale puterii se grupează în partea inferioară a intervalului.
Din punct de vedere al momentului maxim transmis se observă că acesta variază în
limite relativ mici. Limita inferioară este de 150[Nm] obţinut la o turaţie de 5250[rot/min] la
modelul 2 , iar limita superioară 198[Nm] obţinut la 2600[rot/min].Din tabelul 1.1. se observă
că momentele maxime transmise nu au o distribuţie simetrică în intervalul mai sus
menţionat,ci se observă o aglomerare a acestora în jurul valorii de 160[Nm].
Din punct de vedere al ambreiajelor folosite la echiparea autovehiculelor similare se
constată că trei dintre acestea sunt echipate cu ambreiaj monodisc cu comandă mecanică ,
două cu ambreiaj monodisc cu comandă hidraulică şi doar un autovehicul este echipat cu
ambreiaj monodisc cu comandă hidropneumatică.
Suspensia folosită în dotarea modelelor similare este preponderent suspensie
independentă pentru puntea faţă şi axă rigidă pentru puntea spate.această combinaţie este
întâlnită la modelele 1,2,3,4 şi 5, modelul 6 fiind echipat cu suspensie independentă pe toate
cele trei punţi.
Din punct de vedere al arcurilor folosite se observă că există o preferinţă pentru
folosirea arcurilor elicoidale pentru puntea faţă şi arcuri cu foi pentru puntea spate.Se mai
întâlnesc soluţii cu bară de torsiune la puntea faţă, la puntea spate fiind folosite tot arcuri cu
foi.Amortizoarele folosite sunt aceleaşi pentru toate cele şase modele similare.Constructorii
acestora au optat pentru folosirea amortizoarelor telescopice.
Analizând autovehiculele similare din punct de vedere al frânei de serviciu utilizate se
constată că toate cele şase modele similare sunt dotate cu frână hidraulică servoasistată pe
toate roţile, frână pe disc.Şi în cazul frânei de parcare toate modelele similare sunt dotate cu
acelaşi tip de frână.Toate acestea folosesc frână de parcare pe roţile din spate.
Din punctul de vedere al ambreiajului folosit, solutia generalizata este cea monodisc
uscat cu arc diafragma, deoarece sarcinile maxime ale acestor modele nu sunt atat de mari
incat sa justifice folosirea ambreiajelor cu arcuri periferice.
Mai jos sunt prezentate cateva tipuri de ambreiaje folosite in general la acest tip de
autovehicul. In figura 1 avem un ambreiaj monodisc cu arcuri periferice, iar in figura 2 un
ambreiaj hidraulic.
Figura 1. Ambreiaj monodisc cu arcuri periferice

Figura 2. Ambreiaj hidraulic.

1 - Pompa centrifuga; 2 – turbina; 3 – carcasa; 4 – arborele cotit al motorului;


5 - arborele primar al cutiei de viteze; 6 – supapa de evacuare; 7 – rezervor; 8 – pompa
de alimentare; 9 – supapa de siguranta; 10 – radiator; 11 – supapa de admisie a
lichidului in ambreiaj.
Figura 3.
a) Ambreiaj mecanic cu doua discuri
b) Ambreiaj mecanic cu arcuri periferice dispuse pe doua cercuri
c) Ambreiaj mecanic cu arcul central elicoidal

3. Calculul puterii motorului şi determinarea caracteristicii lui exterioare

Pe baza performanţelor şi a caracteristicilor tehnice din tema de proiectare, se


stabilesc în prealabil parametrii iniţiali care intervin în calcule:
-greutatea proprie a autovehiculului Go;
-greutatea totală a autovehiculului Ga;
-alegerea pneurilor şi calculul razei de rulare rr;
-stabilirea coeficientului aerodinamic K;
-stabilirea ariei suprafeţei transversale maxime A;
-randamentul transmisiei ηt.
Stabilirea acestor parametri se face pe baza studiului peralabil al organizării de
ansamblu al autovehiculului şi pe baza valorificării datelor statistice privitoare la autovehi-
culele cu caracteristici şi performanţe apropiate de cele ale autovehiculului de proiectat,
ţinând seama de perspectivele şi tendinţele de dezvoltare în domeniul autovehiculelor rutiere.
Greutatea proprie a autovehiculului se determină făcând o medie a greutăţilor auto-
vehiculelor considerate ce modele similare (tabel 1.1).
Go = G1o + Go 2 + Go 3 + G05 + G06

unde indicii 1,2,3,5,6 reprezintă numerele de ordine ale modelelor similare alese.

Go=(1580+1885+1630+1935+2800)/5=1966[Kg]

Valoarea obţinută se rotunjeşte prin scădere considerându-se Go=1900[Kg]


După stabilirea greutăţii proprii a autovehiculului se determină greutatea totală a
acestuia cu formula:
Ga= Go+G
unde G – sarcina utila;
Deci greutatea totală va fi:

Ga=1900+1100=3000[Kg]

În continuare se va considera greutatea totală a autovehiculului Ga=3000[Kg] .


Calculul puterii motorului se face pornind de la determinarea puterii motorului din
condiţia de viteză maximă.Aceasta se determină cu formula:
3
KAV max
Ga fV max +
PV max = 13
270 ητ

unde f - coeficientul de rezistenţă la rulare şi este cuprins între f=(0,0124 0,018)


se consideră f=0,013;
ηt- randamentul transmisiei ηt=(0,924 0,98)
se consideră ηt=0.96
K,A-coeficientul aerodinamic respectiv aria secţiunii maxime
se aleg din [1] tabelul 3.8.⇒K=0,029[Kg.f.s2/m4]
A=3,6[m2]

0,029 . 3,6 .144 3


3000 . 0,013 .144 +
PV max = 13 = 114 [CP ] ≈ 83[ Kw ]
.
270 0,96

Puterea motorului se determină cu formula:


PV max
Pmax =
nV max n n
α1 + α 2 ( V max ) 2 + α 3 ( V max ) 3
nP nP nP
nV max
unde =0,84 0,9
nP

nV max
se alege =0,85
nP

Se consideră că autovehiculul este echipat cu motor Diesel cu injecţie în volum.Pentru


un astfel de motor coeficienţii α1 ,α2 ,α3 au următoarele valori:
α1=0,5 ; α2=1,5 ; α3=-1

83
Pmax = = 92 [ Kw ]
0,5. 0,85 +1,5. (0,85 ) 2 −1. (0,85 ) 3

Turaţia de putere maximă se alege făcând o medie a valorilor turaţiilor de putere


maximă a modelelor similare slese.
Se obţine nP=4800[rot/min]

nV max
= 0,85 ⇒ nV max = n P ⋅ 0,85 = 4800 ⋅ 0,85 = 4080 [rot/min]
nP
Pentru efectuarea graficului puterii şi determinarea momentului maximal motorului se
consideră o gamă de turaţii pentru care se calculează puterea şi momentul datele numeri- ce
fiind trecute în tabelul 1.2.
Formulele utilizate sunt următoarele:
n n n
P = Pmax [α1 + α2 ( ) 2 + α3 ( ) 3 ]
nP nP nP
P
M = 716 ,2 [ daNm ]
n

Tabel 3.1
n 500 850 1200 1550 1900 2250 2600 2950 3300 3650 4080
P 6,18 11,96 18,68 26,14 34,12 42,4 50,7 59 67 74,3 82,3
M 12,0 13,7 15,1 16,4 17,5 18,8 19,0 19,5 19,7 19,8 19,6

4.CALCULUL PROPRIU-ZIS AL AMBERIAJULUI MECANIC

La calculul ambreiajului se urmăreşte stabilirea dimensiunilor elementelor principale


ale acestuia, în raport cu valoarea momentului motor şi pe baza parametrilor constructivi ai
motorului şi autovehiculului.

Determinarea momentului de calcul

Pentru transmiterea de către ambreiaj a momentului motor maxim fără patinare,pe


toată durata de funcţionare este necesar ca momentul de frecare Ma al ambreiajului să fie mai
mare decăt momentul maxim al motorului. În acest scop se introduce în calcul un coeficient
de siguranţă β.
Momentul de calcul va fi:
M c = β ⋅ M max

La alegerea coeficientului β se ţine seama de tipul şi destinaţia autovehiculului precum


şi de particularităţile constructive ale ambreiajului.
Se alege β=1,7 ⇒ Mc=1,7.19,8=33,66[daNm].

Determinarea momentului de frecare al ambreiajului

Pentru determinarea momentului de frecare al ambreiajului se consideră un coeficient


de frecare μ=0,28
Pentru momentul de frecare total avem:
2
M a = π ⋅ µ ⋅ p ( Re3 − Ri3 )
3
unde Re –raza exterioară a suprafeţei de frecare
RI - raza interioară a suprafeţei de frecare
F
Unde: p = π ( R 2 − R 2 )
e i

Observaţie:

Pentru ambreiaje prevăzute cu mai multe perechi de suprafeţe de frecare momentul


este:

2 R 3 − Ri3
M a = π ⋅ F e2
3 Re − Ri2

2 R 3 − Ri3
M a = π ⋅ F ⋅ i e2
3 Re − Ri2

unde i-reprezintă nr.de suprafeţe de frecare i= 2nd


nd- reprezintă nr. discurilor de frecare
Se alege ambreiaj monodisc uscat cu arcuri periferice datorită construcţiei simple şi
faptului că este un ambreiaj foarte întâlnit la modelele similare.
Raza exterioară este:
λ ⋅ M max
Re =
π (1 − C 2 )i

Ri
unde C = , C=(0,534 0,75)
Re
Se alege C=0,53 2
λ =(354 40) [cm / daNm ] pentru ambreiaje monodisc uscat
Se alege λ =35
35 ⋅19 ,8
Re = ≈ 124 [ mm ]
Deci π (1 − 0,55 2 ) 2
Ri = C ⋅ Re = 0,53 ⋅ 124 = 65,75[mm ]

Se alege din STAS 7793-67 De=250[mm]⇒Re=125[mm]


DI=150[mm] ⇒RI=75[mm]

Re + Ri 125 + 75
Rm = = = 100[mm]
2 2

Determinarea forţei de apăsare asupra discurilor ambreiajului

Se determină din condiţia ca momentul de frecare al ambreiajului să fie egal cu


momentul de calcul Mc
β ⋅ M max 1,7 ⋅ 19 ,8 ⋅ 10 3
F= = ≈ 600[ daN ]
µiR m 0.28 ⋅ 2 ⋅100
Momentul de frecare al ambreiajului este:
2 R 3 − Ri3 2 1253 − 753
Ma = µ ⋅ F ⋅ i e2 = ⋅ 0, 28 ⋅ 2 ⋅ 600 ⋅ ⋅ 10− 3
3 Re − Ri 3
2
125 − 75
2 2

M a = 51,45[ daNm ]

Dacă se consideră forţa F uniform distribuită pe suprafeţele de frecare, presiunea p va


fi dată de relaţia:
600 ⋅10
p= = 0.19[ MPa ]
π ( Re2 − Ri2 )

Aria suprafeţei garniturilor de frecare este:


A = π ( Re2 − Ri2 )i = π (125 2 − 75 2 ) 2 = 628[cm 2 ]

Calculul arcurilor de presiune

Arcurile de presiune ale ambreiajului sunt solicitate după un ciclu asimetric.


Arcurile periferice sunt în general arcuri cilindrice din sârmă trasă şi au o caracteristică liniară
Pentru determinarea diametrului sârmei şi a diametrului de înfăşurare trebuie să se
cunoască:- Fa=forţa totală ce trebuie dezvoltată de arcuri;
-na=nr. de arcuri;
-F’a=forţa pe care trebuie să o dezvolte un arc.
Avem relaţia: F’a= Fa/ na
Observaţie: na-se alege în general ca multiplu de 3 pentru a avea o apăsare uniformă a
arcurilor asupra discului de presiune.
Pentru microbuze F’a trebuie să se încadreze între 404 80[daN].Pentru diametrul
exterior al garniturilor de frecare între (2004 280)[mm] se recomandă să se aleagă între (9-
12) arcuri.Se aleg 9 arcuri.

F + Fr
Fa =
cf

unde :Fr= forţa datorită arcurilor care ajută la obţinerea unei debreieri complete.
cf= coeficient care ţine seama de forţele de frecare.
Pentru ambreiaje monodisc cf=0,94 0,95. Se alege cf=0,95. Calculul se face pentru un
ambreiaj decuplat când fiecare arc dezvoltă forţa F’’a .
Pentru a rezulta un ambreiaj care se manevrează fără dificultate se recomandă ca la
decuplare creşterea forţei arcului să nu depăşească cu 154 25% din valoarea ei iniţială.
F "a = (1.151,25) F ' a
Fr = na ( F "a − F ' a )
Se alege: F "a = 1,2 F ' a ⇒ Fr = 9(1,2 − 1) F ' a = 0,2 Fa

F = c f Fa − Fr
F = c f Fa − 0,2 Fa
F 600
Fa = = = 800 [ daN ]
c f − 0,2 0,95 − 0,2

Fa 800
F 'a = = = 88 ,8[ daN ]
na 9

F "a =1,2 F ' a =106 [ daN ]


Calculul efortului unitar τ pentru solicitarea la torsiune

8k
F "a D
d =
unde D=diametrul mediu de înfăşurare al arcului;
D= diametrul sârmei arcului;
d ta πτ
k=coeficient de corecţie al arcului;

-unde se notează cu c=D/d.


τ =
8k
F "a D
d 3 π
Se recomandă : c=54 8. Se alege c=5.
Pentru arcurile de ambreiaj τta=7000[daN/cm2]
Coeficientul k se calculează cu relaţia:
4c − 1 0,615
k= +
4(c − 1) c
4 ⋅ 5 −1 0,615
k = + =1,3
4(5 −1) 5

Deci diametrul sârmei va fi:


8 ⋅ 1,3 ⋅106 ⋅10 2 ⋅ 5
d= = 5[ mm ]
π ⋅ 7000

Se alege din STAS 893-67 sârmă trasă din oţel carbon de calitate având d=5[mm].

Determinarea numărului de spire

Pentru determinarea numărului de spire ns se pleacă de la formula săgeţii:


8F ' a D 3 ns
f =
Gd 4
-unde f=săgeata arcului;
G=modul de elasticitate transversal .
G = 8 ⋅10 5 [ daN / cm 2 ]
Gd 4 f
ns =
8F ' a D 3

D=c.d=5.5=25[mm]
Fa'
Se notează: k1 = -rigiditatea racului
f

Gd 4
ns =
8 D 3 k1

Când ambreiajul este cuplat forţa dezvoltată de arc este F’a , deci vom avea:

F 'a F'
k1 = '
⇒ f1' = a
f1 k1

Când ambreiajul este decuplat forţa dezvoltată de arc este F”a ,deci avem:
Fa" Fa"
k1 = ⇒ f1 "
=
f 1" k1

Fa" − F 'a

f1 =f 1
"
−f 1
'
=
k1

Fa" − F ' a
k1 =
∆f 1

Săgeata suplimentară Δf1 corespunzătoare deformării arcului la decuplare se poate


determina funcţie de jocul necesar între suprafeţele de frecare în poziţie decuplată. Δf1 se
determină cu relaţia: ∆f 1 = 2n d ⋅ j d
-unde nd= nr. discurilor conduse;
-jd= jocul dintre o pereche de suprafeţe de frecare pentru decuplarea completă a
ambreiajului.
Se recomandă pentru ambreiaje monodisc jd=0,54 0,7[mm].Se alege jd=0,7[mm].
Deci săgeata suplimentară Δf1 va fi:
∆f1 = 2 ⋅ 0,5 = 1,4[ mm ]

106 − 88 ,8
k1 = =12 ,3[ daN / mm ]
1,4

8 ⋅10 5 ⋅10 −2 ⋅ 5 4
ns = = 3,25 ≈ 4[ spire ]
8 ⋅ 25 3 ⋅ 12,3

Deoarece spirele de la capetele arcului nu sunt active, numărul total de spire nt


Se determină cu relaţia:
nt = n s + 2 = 4 + 2 = 6[ spire ]

Determinarea lungimii arcului în stare liberă

Lungimea arcului în stare liberă se determină cu relaţia:


Lo = L1 + f 1
-unde Lo=lungimea arcului în stare liberă;
L1= lungimea arcului în poziţia decuplată a ambreiajului.
L1 = (n s + 2) d + j s ( n s +1)

-unde ns=nr. de spire active;


js=distanţa minimă între spirele arcului în poziţia decuplată a ambreiajului.
j s ≥ 0,1d = 0,1 ⋅ 5 = 0,5[mm ]

Se alege js=1[mm]
L1 = ( 4 + 2) ⋅ 5 + 1 ⋅ (4 + 1) = 35[ mm ]

8 Fa" D 3 n s 8⋅ 1 06 ⋅2 5 3 ⋅4
f1 = = −
=1
0 ,6[ m
m ]
G 4
dDeci lungimea arcului 8 ⋅ 1
în stare liberă va ⋅
0 5
fi: 5
4
⋅10 2

Lo = 32 +10 ,6 = 42 ,6[ mm ]

Verificarea la încălzire a ambreiajului

Pentru verificarea la încălzire a ambreiajului trebuie să se determine mai întâi


urmptoarele mărimi: rr = λro
d
rn = +H
2
-unde rr=raza de rulare a roţii;
ro=raza liberă a roţii;
rn=raza nominală a roţii.
Se consideră autovehiculul echipat cu anvelope 185R14C conform STAS SR 13288-1994
Deci avem: B=185[mm]; (balonaj)
.
D=14 22,4=314[mm] (diametrul jantei)
H=B(0,824 1,05) (înălţimea secţiunii anvelopei)
. .
H=B 0,9=185 0,9=166,5[mm]
Pentru calcule se poate aproxima ro= rn.
314
rn = ro = +166 ,5 = 323 ,5[ mm ]
2
λ = (0,945 ÷ 0,950 ) -coeficientul de deformare al pneului;
Se alege λ = 0,945

rr = 0,945 ⋅ 323 ,5 = 305 ,7[mm ]

2
357,3Ga rr
L=
i s21 ⋅ io2 -lucrul mecanic de frecare;

-unde is1=raportul de transmitere în treapta I;


io= raportul de transmitere al transmisiei principale;
Se consideră : - io=4,1
-is1=4,4
357 ,3 ⋅ 3025 ⋅ 305 ,7 2
L= = 310 [daNm ]
4,12 ⋅ 4,4 2
Verificarea la încălzire se face cu relaţia:
γ ⋅L
∆τ =
427 ⋅ c ⋅ g p

-unde γ=coeficient ce exprimă partea din lucrul mecanic L consunată pentru


încălzirea piesei care se verifică;
c=căldura specifică a piesei.
C=0,115[Kcal/Kg8 C]
gp=greutatea piesei care se verifică în [daN]

Pentru discul de presiune al ambreiajului monodisc γ=0,5


ρoţel=(77504 7850)[Kg/m3]
În cazul ambreiajului monodisc se verifică discul de presiune.Acesta se construieşte
masiv pentru a putea înmagazina o cantitate cât mai mare de căldură.
Verificarea se face cu observaţia că Δτ în timpul unei cuplări nu trebuie să depăşească
18 C.
Volumul discului de presiune este:

π ( De2 − d e2 ) π (250 2 − 30 2 )
V = g⋅ = 20 ⋅ ⋅ 10 −9 = 0,9 ⋅ 10 −3 [m 3 ]
4 4
-unde g=grosimea discului de presiune;
g p = ρV = 7800 ⋅ 0,6 ⋅10 −3 = 7,02[daN ]

0,5 ⋅ 310
∆τ = = 0,44 °C ≤ 1°C
427 ⋅ 0,115 ⋅ 7,02

Calculul arborelui ambreiajului

Arborele ambreiajului (care este şi arborele primar la schimbătorului de viteze) are o


porţiune canelată pe care se deplasează butucul discului condus. Arborele este solicitat la
torsiune de către momentul de calcul al ambreiajului Mc.

Diametrul interior se determină cu relaţia:

βM max
di = 3
0,2 ⋅ τ at
unde τat-solicitarea admisibilă la torsiune
τat=(10004 1200)[daN/cm2]
Diametrul interior al arborelui canelat se adoptă din STAS după care se adoptă şi
celelalte elemente ale canelurii.Se face verificarea la strivire şi la forfecare.
Forţa F care solicită canelurile se consideră că este aplicată la distanţa rm faţă de axul
arborelui şi se determină cu relaţia:
βM max 4 βM max 4 ⋅ 1,7 ⋅ 19,8
F= = =
rm de + di 32 + 26

Unde rm-raya medie a arborelui canelat;


de-diametrul exterior al arborelui canelat;
dI- diametrul exterior al arborelui canelat;

33 ,66 ⋅10 −4
di = = 24 ,8[ mm ]
0,2 ⋅1100

Se alege din STAS 1768-68 arbore canelat 10x26x32


4 ⋅1,7 ⋅19 ,8
Deci F = = 2321 ,3[ daN ]
(32 + 26 ) ⋅10 −3
Înălţimea danturii este:
D − d 32 − 26
h= = = 3[mm ]
2 2

Verificarea la strivire în cazul ambreiajului monodisc este dată de relaţia:


F 4 βM max
ps = =
z ⋅ l ⋅ h z ⋅ l ⋅ h( d e + d i )

4 ⋅1,7 ⋅19 ,8
ps = = 214 ,8[daN / cm 2 ] ≤ p sa = ( 200 ÷ 250 )[ daN / cm 2 ]
10 ⋅ 32 ⋅ 3 ⋅ (32 + 26 )

Unde l=de-lungimea butucului condus;


h-înălţimea canelurii supusă la strivire .
Efortul unitar la forfecare se determină cu relaţia:
F 2321 ,3 ⋅10 2
τf = = = 181,35[daN / cm 2 ] ≤ τ fa = (200 ÷ 300 )[ daN / cm 2 ]
z ⋅l ⋅b 10 ⋅ 32 ⋅ 4

unde b-lăţimea canelurii;


Calculul mecanismului de acţionare
Se urmăreşte ca parametrii determinaţi să se încadreze în limitele prescrise.Se
determină cursa totală a pedalei şi forţa la pedală.
Se alege mecanism de acţionare hidraulic
Conform principiului lui Pascal se poate scrie:
F1 d12
=
F2 d 22

unde d1-diametrul cilindrului de acţionare;


d2- diametrul cilindrului receptor.
Forţa F2 se determină funcţie de forţa de apăsare a discurilor:
d f
F2 = F ⋅ ⋅
c e
Forţa F1 se determină funcţie de forţa la pedală:
a
F1 = F p ⋅
b
Înlocuind F1 şi F2 rezultă:
F F
Fp = =
ηa i a im ⋅ ih ⋅ ηa

a c e
unde im= b ⋅ d ⋅ f raport de transmitere mecanic;
d2 2
ih = ( ) raport de transmitere hidraulic;
d1
ηa=(0,954 0,98) randamentul de acţionare al mecanismului hidraulic.
Cursa totală a manşonului rulmentului de presiune (sm) se determină cu relaţia:
s m = sl + j d ⋅ i p ⋅ i

unde sl=cursa liberă a manşonului;


sl=(24 4)[mm]
se alege sl=3[mm]
jd=jocul ce trebuie realizat între fiecare pereche de suprafeţe de frecare pentru o
dcuplare completă a ambreiajului;
jd=0,7[mm]

i=numărul perechilor de suprafeţe de frecare;


i=2
ip=raportul de transmitere al pârghiilor de debreiere.
Se alege ip=1,5
Sm=3+0,7. 1,5. 2=5,1[mm]
Se determină cursa pistonului cilindrului receptor cu relaţia:
c
s2 = sm ⋅
c d
unde d = 2

Deci cursa pistonului cilindrului receptor va fi :


s2=5,1. 2=10,2[mm]
Volumul de lichid activ în cilindrul receptor este :

πd 22 c
V2 = s m ⋅ ⋅
4 d
d2=30[mm]
π ⋅ 30 2
V2 = 5,1 ⋅ ⋅ 2 = 7,2[cm 2 ]
4
Datorită faptului că presiunea de lucru este redusă , iar conductele de legătură au o
lungime relativ mică, se poate neglija deformaţia conductei , iar volumul de lichid refulat din
cilindrul pompei centrale se poate considera egal cu volumul generat de pistonul pompei
receptoare (V1=V2).
Cursa pistonului pompei centrale se determină cu relaţia:
4 ⋅ V2 4 ⋅ 7,2 ⋅ 10 2
s1 = = = 4[cm] = 40[mm]
π ⋅ d 12 π ⋅ 15 2
d2 d 30
= 2 ⇒ d1 = 2 = = 15[mm]
d1 2 2
Cursa totală a pedalei de ambreiaj este:
a
s p = s1 ⋅ = 40 ⋅ 3 = 120[ mm ]
b

Forţa la pedală Fp se poate micşora prin mărirea randamentului mecanismului de


acţionare ηa .Forţa la pedală (la ambreiajele fără servomecanisme auxiliare) nu trebuie să
depăşească 15-25 [daN] deoarece consumul prea mare de effort fizic conduce la obosirea
excesivă a conducătorului auto.
Forţa la pedală se determină astfel:
a
F1 = F p
b
d2 2 a d
F2 = F1 ( ) = Fp ( 2 ) 2
d1 b d1

d f
F2 = F ⇒
c e
c e a c e d2 2
⇒ F = F2 = Fp ( )
d f b d f d1

F 600
Fp = = = 16,6[daN ]
a c e d 2 2 3 ⋅ 2 ⋅ 1,5 ⋅ 4
( )
b d f d1

Condiţii generale impuse ambreiajului

În afară de condiţiile impuse ambreiajului la decuplare şi cuplare, acesta trebuie să mai


îndeplinească următoarele:să aibă durata de serviciu şi rezistenţă la uzură cât mai mare;
să aibă o greutate proprie cât mai redusă ; să ofere siguranţă în funcţionare; să aibă o
construcţie simplă şi ieftină; parametrii de bază să varieze cât mai puţin în timpul exploatării;
să aibă dimensiuni reduse, dar să fie capabil să transmită un moment cât mai mare; să fie
echilibrat dinamic; să fie uşor de întreţinut.
Durata de funcţionare a ambreiajului depinde de numărul cuplărilor şi decuplărilor,
deoarece garniturile de frecare se uzează mai ales la patinarea ambreiajului. La fiecare cuplare
lucrul mecanic de frecare la patinare se transformă în căldură datorită căreia temperatura de
lucru a garniturilor de frecare creşte. Experimental s-a constatat că la creşterea temperaturii de
la 208 C la 1008 C, uzura garniturilor de frecare se măreşte aproximativ de două ori.

BIBLIOGRAFIE
[1] Gh.Frăţilă-“Calculul şi construcţia automobilelor” –E.D.P. 1977
[2] Untaru- “Automobile” –E.D.P. 1968
[3]Stoicescu A.P.-“Dinamica autovehiculelor” vol.I –Ed. U.P.B. 1973
[4]A.Tudor,I.Marin-“Ambreiaje şi cuplaje de siguranţă cu fricţiune.Îndrumar de
proiectare” –I.P.B.1985
[5](***)-Inufa Katalog 1994
[6]Ligia Petrescu-“Elemente de grafică computerizată-AutoCAD”-U.P.B. 1998
[7]Ligia Petrescu-“Graeică inginerească ”- U.P.B. 1997
CUPRINS

Tema de proiect………………………………………………...2
Calculul ambreiajului…………………………………………..4
Justificarea alegerii modelelor similare………………………..4
Studiul tehnico-economic al soluţiilor utilizate
la autovehiculele similare………………………………..5
Calculul puterii motorului şi determinarea caracterisicii
lui exterioare……………………………………………..6
Calculul propriu-zis al ambreiajului mecanic…………………..8
Determinare coeficientului de siguranţă al ambreiajului după uzarea garniturilor

După uzarea garniturilor de frecare forţa cu care un arc de presiune acţionează asupra
discurilor ambreiajului devine F”’a .Datorită uzurii garniturilor, arcurile de presiune se
destind.
Coeficientul de siguranţă după uzarea garniturilor de frecare βu se determină cu relaţia:
M a'
βu =
M max

Unde M’a –este momentul de frecare al ambreiajului după uzarea garniturilor de


frecare.
Calculul momentului M’a se face cu relaţia:

M = µ ⋅ i ⋅ F ⋅ n a ⋅fRm
'
a
"'
a '
F a
"'
=
Fa 2

f
Săgeata f2 se calculează cu relaţia f2=f-Δu unde Δu este uzura admisibilă pentru
garniturile de frecare ale ambreiajului.
Cunoscând uzura admisibilă Δu1 pentru o garnitură de frecare şi numărul discurilor
conduse nd se poate calcula Δu cu relaţia:

∆u = 2 ⋅ n d ⋅ ∆u1
Uzura admisibilă pentru o garnitură de frecare este Δu1 =1,54 2[mm]. Pentru
transmiterea de către ambreiaj a momentului Mmax ,fără patinare, când garniturile de frecare
sunt uzate, trebuie ca βu/ 1.
Se consideră ∆u1 = 1,5
∆u = 2 ⋅1,5 = 3[ mm ]

f 2 = 10 ,6 − 3 = 7,6[ mm ]

7,6
Fa"' =88 ,8 ⋅ = 63 ,66 [ daN ]
10 ,6
M a' = 0,28 ⋅ 2 ⋅ 63,66 ⋅ 100 ⋅ 10 −3 ⋅ 9 = 32,08[daNm ]

32 ,08
βu = = 1,62 ≤ 1
19 ,8