Sunteți pe pagina 1din 57

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI, CLUJ –NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator :

Conf. univ. dr. HORAȚIU CATALANO

Absolventa:

PETRI (HARAPAȘCU) MĂRIOARA CORNELUȚA

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI, CLUJ –NAPOCA

1
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

EXTENSIA NĂSĂUD

UTILIZAREA JOCULUI DE ROL ÎN VEDEREA

ANTRENĂRII ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE ȘI

INTERACȚIUNE SOCIALĂ

COORDONATOR:

Conf. univ. dr. HORAȚIU CATALANO

ABSOLVENT:

PETRI (HARAPAȘCU)MĂRIOARA-CORNELUȚA

2020

2
CUPRINS
ARGUMENT………………………………………………………….................pag5
I. COMUNICAREA –ASPECTE TEORETICE
I.1. Comunicarea………… …………………………….. ………..........................pag7
I.2. Modele ale comunicării………..……………………………...…………..…..pag8
I.3. Comunicarea educațională………………………………………………...…..pag10
I.4. Dezvoltarea abilităților de comunicare la preșcolari........….………..........…..pag12
II. JOCUL – PRINCIPALA FORMĂ DE INSTRUIRE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
II.1.Jocul –activitate dominantă la vârsta preșcolară……………………..………pag16
II.2. Funcțiile jocului……………………………………………………….…...…pag17
II.3. Jocul de rol în grădiniță………………………………………………..…..…pag23
III. FUNDAMENTAREA PRACTICĂ A LUCRĂRII
III.1. Tema cercetării…………………………………………..…………………..pag31
III.2. Obiectivele cercetării……………………………………...................……....pag31
III.3. Tipul cercetării………………………………………................................….pag31
III.4. Ipoteza cercetării………………………………………….....………….…...pag31
III.5. Variabilele cercetării…………………………...………….…....................…pag31
III.6. Coordonatele majore ale metodicii cercetării………………………...…..… pag31
III.7. Metodologia cercetării……………………………..……..………………......pag32
III.8. Designul cercetării………………………..…………………..…………........pag34
III.9. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării………………………....….pag46
9.1. Efectuarea de comparații între rezultatele estimate la grupa experimentală și la
grupa de control în postest…………………………...…………………………… pag46
9.2. Efectuarea de comparații între rezultatele estimate în cadrul aceleași grupe, la
etapele de preexperiment și postexperiment……………………………………...…pag48
III.10. Concluziile cercetării…………………………………………………….......pag52
III.11.Limitele cercetării………………………………………..………………..…pag 53
CONCLUZIILE LUCRĂRII..…………………………………………………pag 54

3
BIBLIOGRAFIE………………………………………………..……..….……..pag 55

ARGUMENT

4
Jocul are un rol foarte important în dezvoltarea integrală a copiilor. Jocul nu este
doar o metodă de distracție ci de asemenea este forma cea mai importantă ,interesantă și
mai atractivă pentru copii de a învăța.
Jocul este aceea formă naturală de a integra copiii în mediul din care fac parte, de
a învăța, de a interacționa cu cei din jur, de a înțelege regulile societății căreia aparțin.
Prin joc copiii învață să cunoască lumea, să interpreteze realitatea, dezvoltă conduite
sociale, își asumă roluri, învăță reguli, exteriorizează sentimente și descarcă impulsuri și
emoții.
Copilul este foarte curios din fire, își dorește să exploreze, să cunoască cat mai
mult lumea pe care o descoperă prin joc. Jocul este cheia către cunoașterea acestui
labirint plin de necunoscute pentru el .
Pentru preșcolari, aproape orice activitate înseamnă joc, iar prin joc își
anticipează conduitele superioare. Pentru copil, jocul este munca, este binele, este
datoria, este idealul vieții. Jocul este sintagma, atmosfera în care ființa sa psihologică
poate să respire și în consecință poate să acționeze.(Eduard Claparede, 1975).
Prin joc copilul interacționează cu ceilalți din jurul său și astfel își dezvoltă
abilitățile de comunicare.
Societatea în care trăim este o societate a comunicării, deoarece se pune tot mai
mult accent pe rafinarea și multiplicarea mijloacelor de comunicare . De aceea consider
că, pentru a putea face față cerințelor societății în care trăiește un individ, acesta trebuie
pregătit corespunzător încă din grădiniță. George Morrison(1988) asociază succesului în
învățare o sumă de abilități și deprinderi pe care le consideră ABC-ul învățării, între
care: limbajul, independența, controlul impulsului, abilități interpersonale, fond de
experiență, sănătate fizică și mentală.
La grădiniță, cu deosebire la grupa mare, când copilului i se solicită și i se
antrenează susținut spre dezvoltare procesele psihice (senzoriale) și procesele cognitive
(superioare), precum și alte procese reglatorii, în vederea formării sale ca ființă umană
cu personalitate, comunicarea devine procesul primar și esențial de cunoaștere, de
însușire de informații. La preșcolaritate se are în vedere dezvoltarea comunicării verbale

5
și a limbajului corporal al copiilor, prin antrenarea gândirii și a abilităților de
comunicare.
Când vorbim despre abilitățile de comunicare, avem tendința de a considera că
acestea se dezvoltă oarecum natural, de la sine, în familie, în interacțiunea cu adulții,
când aceștia comunică cu copilul la nivelul lui de înțelegere sau explică verbal sau
nonverbal anumite acțiuni, în diverse situații. Însă toate acestea nu sunt suficiente,
pentru a-și dezvolta abilitățile de comunicare.
Tocmai de aceea, în lucrarea de față mi-am propus să prezint modul în care se
pot dezvolta și activiza abilitățile de comunicare a preșcolarilor prin activitatea lor
principală, jocul. Voi încerca să demonstrez că prin abordarea în cadrul grupei de copii
a unor jocuri de rol adecvate nivelului de dezvoltare al subiecților, abilitățile de
comunicare ale acestora se vor îmbunătății considerabil.

CAPITOLUL I

6
COMUNICAREA - ASPECTE TEORETICE

I.1. Comunicarea
Comunicarea este procesul de transmitere și recepție de idei, informații și
mesaje. Actul de comunicare este un proces complex în care două sau mai multe
persoane interacționează și printr-un schimb de mesaje cu coduri similare, încearcă să se
înțeleagă și să se influențeze reciproc, astfel încât obiectivele lor sa fie acceptate așa cum
a fost planificat, folosind un canal care acționează ca suport în transmiterea
informațiilor.
O comunicare nu numai transmite informații, dar în același timp impune
comportament.
Din punct de vedere etimologic conceptul comunicare provine din latinescul
-comunis- care înseamnă stăpânit în comun cât și din latinescul -comunico- care
înseamnă a uni, a împărtăși, după cum preciza Noica.
Comunicarea umană este esența legăturilor interumane exprimată prin
capacitatea de a descifra permanent sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul
simbolurilor și al semnificațiilor generale, în vederea obținerii stabilității ori a unor
modificări de comportament individual sau de grup.
Comunicarea umană se efectuează în sisteme și limbaje complexe care trec ușor
de la limbaje verbale la cele neverbale, de la gest la simbolul matematic sau al culorilor,
de la sunete la tonuri, de la ritmuri la tăcere.
Comunicarea este de fapt în opinia lui Rousseau expresia vieții. Totul este
comunicare, spune Francoise Dolto, pentru ea se va afla în inima vieții umane, sociale.
Exprimarea noastră îndeplinește nu numai o nevoie personală ci și una socială, a
celorlalți, cărora de fapt ne adresăm cu sau fără voia noastră. A comunica înseamnă a
interacționa, fie direct, fie imediat, prin intermediul unor canale speciale și/sau
specializate.

7
Comunicarea se realizează întotdeauna într-un context spațio-temporal,
organizațional și socio-afectiv particular, context care, în funcție de caracteristicile sale,
influențează semnificativ conținutul, forma și eficiența comunicării.
I.2. Modele ale comunicării
Orice act de comunicare presupune prezența obligatorie a câtorva
comportamente: un emițător, care transmite un mesaj către un receptor, prin
intermediul unui cod și cu ajutorul unui canal de comunicare. Toate aceste elemente apar
în orice reprezentare schematică a comunicării, de tipul modelului.
De-a lungul timpului s-au impus diferite modele ale comunicării, care analizează
și explică din diverse unghiuri acest proces. Profesorul Cristian Stan, În syllabusul
Pedagogia comunicării pentru învățământul primar și preșcolar prezintă șapte modele
ale comunicării:
a.Modelul antic: Modele în comunicare au apărut încă din antichitate. Aristotel s-
a focalizat pe dimensiunea retorică, importanța primordială deținând-o persuasiunea.
Filosoful grec distinge un emițător și un receptor între care circulă un mesaj.
Factorii importanți în persuasiune sunt atribute ale celor trei elemente din
schemă :mesajul (conținutul, aranjamentul, felul în care a fost rostit),
ethosul(personalitatea emițătorului și argumentele pe care le include în mesaj), starea de
emoție (trăită de receptor).
b. Modelul social: Harold Laswel, de profesie sociolog, propune în 1948 o
analiză a procesului de comunicare în termenii funcțiilor ce le are în societate: de
supraveghere a mediului (atenționarea membrilor comunității asupra pericolelor și
oportunităților); de corelare a diferitelor componente ale societății; de transmitere a
moștenirii sociale între generații.
Autorul stabilește o corespondență cu rolurile sociale. Actanții supravegherii
sunt politicieni, diplomații. Realizatorii corelării sunt pedagogii, jurnaliștii.
Transmițătorii moștenirii sociale sunt familia și educatorii școlari. Modelul apare ca o
înșiruire de interogații: Cine?Spune ce ?Prin care canal?Cu ce efect?

8
Newcomb aduce în discuție și modelul triunghiular, cunoscut și sub denumirea
„ABX”. Este aplicabil atâta timp cât există o relație între elementele constituente
(emițător, receptor, mediu).
Comunicarea are funcția de a menține simultan orientarea indivizilor unul către
celălalt și către obiectele din mediul exterior. Procesul de comunicare este interactiv și
selectiv. Apar mai multe alegeri: la sursă, la transmitere, pe canal la recepție.
c. Modelul comunicării în masă: Este realizat de Westley și Mac Lean în 1957.
Pune accent pe feed-back, diferențiind situațiile de comunicare: diada – unde sursa
învață imediat răspunsurile, și comunicarea în masă – unde răspunsul este minimalizat
sau întârziat.
d. Modelul lingvistic: Jakobson adoptă un punct de vedere funcțional. Modelul
lui Jakobson rămâne schematic lipsind din el contextul, situația de comunicare. Cea care
va perfecționa modelul comunicării este Catherine Kerbrat ORECCHIONI(1980). Este
unul din cele mai noi studii, fiind publicat în 1980. Modelul Orecchioni subliniază
caracterul interactiv al comunicării, de aceea competențele cu care sunt abilitați
emițătorul și receptorul coincid. Pentru că rolurile lor se schimbă alternativ între ei,
fiecare situație de comunicare are propriile sale caracteristici, din ele rezultând și
constrângerile. Astfel, discursul unui politician are alte reguli decât cel al unui profesor,
sau al unui medic.
e. Modelul informațional – static: Este elaborat în 1949 de doi cercetători –
Shannon, inginer la Bell telephone, preocupat de acuratețea transmiterii mesajului
telefonic - și Weaver – care a extins teoria la toate tipurile de comunicare. Modelul
presupune o sursă, de unde un mesaj este trecut unui transmițător, unde este codat într-
un semnal, asupra căruia acționează zgomotul în drumul lui către receptor, unde este
decodat și trecut la destinație.
„Zgomotul” are o dublă natură: fizică și psihologică(reveriile, stările,
sentimentele). Pentru a combate zgomotul se introduce redundanța, se transmit mai
multe semne decât e necesar.

9
Informația este o valoare matematică aflată în raport invers cu probabilitatea
ocurenței semnelor și informația transmisă, mesajul fiind o succesiune de semne extrase
dintr-un repertoriu (sursă de informație). Teoria se bazează pe faptul că în construirea
mesajului, sursa are posibilitatea de a alege între elementele repertoriului pe cele care le
consideră adecvate. Din perspectiva emițătorului, cantitatea de informație este o expresie
a gradului său de libertate în alegerea semnelor, iar din perspectiva receptorului,
cantitatea de informație este o expresie a gradului de surpriză al mesajului.
Cel mai mare neajuns al teoriei este reprezentarea feedbak-ului, modelul fiind
unidirecțional. Totuși sesizarea dublei naturi a zgomotului are aplicabilitate în educație.
Starea fizică și psihică a profesorilor și elevilor poate influența negativ sau pozitiv
comunicarea didactică. Practica educațională cunoaște și situații în care elevul nu este
interesat în învățare, ceea ce transformă comunicarea într-un proces unidirecțional, doar
de la profesor la elev.
f. Modelul cibernetic: Norbert Wiener este autorul unui model variabil și pentru
oameni și pentru mașini. Acesta presupune un sistem de comunicare cu proceduri de
control care permit unui sistem să se adapteze la schimbările din mediu. Este similar
evaluării, care asigură ajustarea strategiilor educaționale în vederea obținerii unui
randament crescut.
g. Modelul pedagogic: Cel mai frecvent întâlnit model de comunicare în tratatele
de pedagogie este cel al lui Meyer-Eppler. Mesajul pornește de la emițător, care îl
codează, e trecut printr-un canal receptorului, care îl decodează. Asupra canalului
acționează agenți perturbatori, denumiți generic „zgomot”. În procesul didactic,
intersecția dintre repertoriul emițătorului (profesorul) și repertoriul receptorului (elevul)
contribuie la o bună înțelegere a lecțiilor. Acest repertoriu comun este mic în primii ani
de școală, dar crește odată cu avansarea în achiziționarea cunoștințelor. Este unul din
factorii care demonstrează caracterul dinamic al procesului de învățare. Zgomotul este,
ca și la modelul informațional, fizic (zgomot, lumină, temperatură etc.) și psihic (starea
profesorului și elevilor, factori de personalitate etc.).

10
I.3. Comunicarea educațională
Adevărata comunicare nu este dată de un expeditor (cadrul didactic) care
transmite informația și un receptor ( elevul, copilul) care primește informația, ci de două
sau mai multe ființe sau comunități care fac schimb și împărtășesc experiențe,
cunoștințe, sentimente, prin acest proces de schimb ca ființe umane, stabilesc relații între
ele trecând astfel de la existența individuală izolată la existența socială a comunității.
Obiectivul major al comunicării educaționale realizate în procesul de învățământ
este formarea și dezvoltarea capacităților generale de comunicare, de relaționare cu
semenii și cu mediul din care fac parte.
Copiii trebuie să dobândească încă de la vârsta preșcolară capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a-și exprima în mod inteligibil impresiile, gândurile, ideile,
ceea ce va constitui o bază în activitatea și viața socială de mai târziu.
În procesul instructiv-educativ, prin intermediul abilităților de comunicare se
realizează transmiterea cunoștințelor, lărgirea orizontului cu noile prezentări. Deci
abilitățile de comunicare pot fi privite din două puncte de vedere: pe de o parte ca
mijloc de comunicare, iar pe de alta parte, ca mijloc de cunoaștere.
Copilul se folosește de abilitățile de comunicare în fiecare zi, în fiecare clipă a
vieții sale pentru formularea cerințelor, trebuințelor, a bucuriilor, în organizarea vieții și
a activității lui. Însușindu-și diferite abilități, copilul dobândește mijlocul prin care poate
realiza comunicarea cu cei din jur în forme superioare, poate ajunge la cunoașterea tot
mai deplină a realității obiective.
La preșcolaritate se are în vedere dezvoltarea comunicării verbale și a limbajului
corporal al copiilor, prin antrenarea gândirii. Trebuie scos în evidență faptul că, în
primul rând, ce înseamnă nedobândirea deprinderilor de comunicare sau ce implică
aceasta: la nivel comportamental se manifestă o formă de timiditate, care îl împiedică pe
copil să stabilească relații cu colegii săi în activitățile comune; copilul se manifestă
circumspect, reținut, fiind inapt. Atât copilul are de suferit, cât și familia sa, și trebuie
subliniat faptul că o colaborare bună cu familia, în care dialogul informează reciproc
părțile despre comportamentul copilului, ori în care exersarea sau extinderea activităților

11
din grădiniță sunt preluate și continuate acasă, constituie o premisă de normalitate sau
normalizare a cazului. Totodată, sunt acte de comunicare care mijlocesc realizarea unor
fenomene educaționale fără ca acestea să se desfășoare neapărat într-un cadru
instituționalizat și cu un control strict al eficienței comunicării. Educația presupune un
ansamblu de influențe, de acțiuni deliberate, explicite sau implicite, sistematice sau
nesistematice care, într-un fel sau altul, contribuie la formarea personalității unui
individ. Educația se realizează, așadar, nu numai în instituții specializate, ca proces
organizat de influență, ci și în familie, în grupurile de copii, în organizații confesionale,
cluburi etc.
Comunicarea este un proces continuu, în cadrul căreia se realizează o
permanentă interacțiune de tip stimul-răspuns. Comunicarea este inevitabilă, orice
comportament uman prezentând o modalitate de a transmite un mesaj. Aceasta nu se
limitează doar la transmiterea de informații, mesajul transmis având nu numai rol
funcțional, ci și rol de modificare a comportamentului celui care recepționează mesajul.
I.4. Dezvoltarea abilităților de comunicare la preșcolari
Educația preșcolară este concepută în zilele noastre ca o parte a educației
timpurii, adică a acelor programe care desăvârșesc o abordare complexă cu privire la
valoarea influențelor educaționale la vârstele mici. Obiectivul principal al educației
preșcolare este formarea nucleului de personalitate a copilului în și prin relațiile sociale
pe care le oferă grădinița și abia în plan secund pregătirea pentru intrarea în școală.
Încadrarea în grădiniță a unui copil de vârstă preșcolară reprezintă o premisă
necesară dar nu și suficientă, pentru a-i sprijini și stimula dezvoltarea personalității.
Spus altfel este vorba de orientarea actuală în pedagogie cunoscută sub numele de
educație pentru toți copiii, orientare ce presupune programe de educație cât mai
incluzive, adică, „ programe care să asigure accesul și participarea tuturor valorizând
diversitatea și acordând importanța fiecărui copil în parte. (Vrășmaș,1999). În educația
preșcolară contemporană se tinde spre o valorizare și potențare a diferențelor dintre copii
adoptându-se metode și tehnici didactice axate pe eficiența și flexibilitatea învățării, pe
respectarea individualității și valorizarea diferențelor.

12
Aceasta presupune schimbări în practicile educative din grădiniță, în sensul că
educatoarea trebuie să acționeze în direcția orientării pozitive a atitudinii, limbajului și
metodei pedagogice. Prin tot ceea ce face, educatoarea va trebui să asigure șansele egale
de a se dezvolta plenar fiecărui copil în parte. Copilul preșcolar este actorul unui proces
de formare în cadrul căruia fiecare gest, privire, cuvânt, experiență de învățare îl
influențează într-o direcție pozitivă.
În grădiniță flexibilitatea programului instructiv-educativ, are ca scop creșterea
calității educației la vârsta preșcolară, și totodată atingerea cunoașterii prin intermediul
învățării experiențiale, proiectată cu ajutorul jocului , generator de satisfacții și
motivație internă. Procesul învățării se organizează acum în cadrul domeniilor
experiențiale: domeniul științe, domeniul om și societate, domeniul limbă și comunicare,
domeniul estetic și creativ, domeniul psihomotric.
Domeniile experiențiale sunt problematici generale în care se încadrează
situațiile și experiențele de învățare, construite pornind de la nevoile identificate la
nivelul grupei de copii. Acestea se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a
copilului, respectiv domeniului psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-
emoțional, domeniul cognitiv. Mai jos voi enumera și detalia domeniile experiențiale
pentru învățământul preșcolar.
Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și
intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitelor niveluri de
manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvări la scop sau utilizare.
Experiențele și trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca și a
proceselor de a construi, compune sau a inventa. Prin intermediul unor asemenea
experiențe copiii acumulează cunoștințe și abilități, ca și o sporită receptivitate
perceptivă, care le va permite să reacționeze de o manieră personală la ceea ce văd, aud,
ating sau simt. Aceste experiențe pot fi prezente în orice componentă curriculară, dar cu
deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative,
emoționale și uneori acționale la stimuli (muzica, activitățile artistico-plastice, drama,
euritmia etc.).

13
Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți
oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează
evenimentele. Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc
tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a
ordona mediul.
Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât
membrii comunității să-și poată procura produse mai multe, mai ieftine și de mai bună
calitate. De aceea, se apreciază că preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu prin
manipularea unor materiale și executarea unor lucrări care țin de domeniul abilităților
practice, prin constatarea proprietăților materialelor, prin selecția unor materiale în
funcție de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea și calități estetice,
cum ar fi textura, culoarea sau forma etc.
De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se dorește ca preșcolarii să
înțeleagă ființele umane angrenate în construirea propriului viitor și propriei lumi, trăind
viața de zi cu zi. Totodată, este important ca preșcolarii să înțeleagă faptul că situațiile
prezente își au originile în situații din trecut, să observe similarități sau diferențe între
oameni sau evenimente, să își imagineze viața în alte perioade istorice.
Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilități
de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experiențiale personale ale copiilor.
Din acest punct de vedere, ei vor fi încurajați să se angajeze în explorarea activă, din
punct de vedere uman și social, a zonei sau cartierului în care locuiesc.
Familiile acestora, mediul fizic, uman și social pot fi utilizate ca resurse de
învățare. Pe de altă parte, textul literar, imaginile și alte materiale audio-vizuale pot fi
utilizate ca surse de informare.
Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca
și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.
Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devin
capabili să exploreze experiențele altor persoane și să-și extindă astfel propriul
repertoriu de experiențe semnificative. Se urmărește ca aceștia să vorbească cu

14
încredere, clar și fluent, utilizând modalități de exprimare adecvate pentru diferite
categorii de auditoriu.
Se recomandă ca toate instituțiile de învățământ preșcolar să furnizeze contexte
în care preșcolarii să se poată exprima și să utilizeze activ mijloacele de comunicare. Din
această perspectivă, se apreciază că studiul operelor literare specifice vârstei rafinează
gândirea și limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înțelege situații interpersonale
complexe și aduce o contribuție importantă la dezvoltarea capacităților de evaluare.
Tot în cadrul acestui domeniu includem și primul contact cu o limbă străină sau
regională. În acest sens, copilul va fi obișnuit sistematic să asculte sonoritatea specifică
limbii studiate, să o recunoască, să reproducă ritmul, fonemele și intonația( atenție, el
este sensibil la particularitățile limbii necunoscute, cum ar fi: succesiunea silabelor
accentuate sau neaccentuate, ritmul….etc.). De asemenea, copilul va fi ajutat să învețe
cuvinte care să îi permită să vorbească despre el însușii și despre mediul înconjurător,
care să îi permită să vorbească despre el însuși și despre mediul înconjurător, care să îi
faciliteze relații/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective și care să
îl ajute să participe oral la viața/activitatea din clasă/comunitate.
Activitățile cele mai potrivite pentru această învățare sunt: memorarea de
cuvinte/propoziții, cântece și jocuri muzicale; imitarea ritmurilor diferite, acompaniind
frazele auzite și repetate cu o tamburină și jocuri de limbă. Astfel, copilul va fi
încurajat/stimulat să învețe și câteva elemente ale culturii țării/regiunii respective (istoria
locurilor, creații artistice specifice, mâncăruri, activități tradiționale etc.).
Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane
cu care se află în interacțiune.
Astfel, se consideră necesar ca preșcolarul să fie pus în contact cu domeniul
matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea
de cumpărături în magazine. În această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările
acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr și de asemenea, ei
vor putea fi implicați în activități de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă.

15
Dezvoltarea capacităților de raționament, inclusiv de raționament abstract, va fi
încurajată în conexiune cu obiecte și activități familiare în sala de grupă sau la
domiciliul copiilor. Este considerată deosebit de semnificativă concretizarea ideilor
matematice în experimente, utilizarea lor împreună cu alte concepte și elemente de
cunoaștere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere,
pentru creșterea clarității sau relevanței unor mesaje.
De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la
contextul disciplinelor matematice, ci să-i ofere posibilitatea de a explora și contexte ale
unor alte componente curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi:generarea unor
desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activități,
cuantificarea unor rezultate, analiza proporțiilor unei clădiri etc.
Totodată, preșcolarii pot fi încurajați să efectueze experimente, să utilizeze în
condiții de securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze și să
comunice rezultatele observațiilor științifice, să utilizeze diferite surse de informare, să
rezolve probleme, să caute soluții, să sintetizeze concluzii valide.
Domeniul psiho-motric acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale,
mobilitatea generală și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca
și elemente de cunoaștere, legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.
Activitățile prin care preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu sunt
activitățile care implică mișcare corporală, competiții între indivizi sau grupuri, având ca
obiect abilitățile psihomotorii, ca și activitățile care pot avea drept rezultat o mai bună
suplețe, forță, rezistență sau ținută.

16
CAPITOLUL II
JOCUL- PRINCIPALA FORMĂ DE
INSTRUIRE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

II.1 Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară


Jocul este cel mai eficient mijloc prin care copiii intră în contact cu lumea,
înțeleg evenimentele din jur și învață din ele. Jocul îl angajează total pe copil, îi
stimulează dezvoltarea pe toate planurile, fiind modul predominant de organizare al
activității la preșcolari.
Jocul reprezintă o activitate de pregătire pentru viață, de exersare a capacităților
cognitive, de stimulare afectiv-motivațională și volatilă, de dezvoltare a unor trăsături de
caracter. Jocul este activitatea care dă specific preșcolarității. Datorită resurselor sale
educative el este utilizat atât ca formă de activitate, cât și ca metodă de instruire.
Prin joc, interacționând cu obiectele din jur, cu adulții, cu copiii de aceeași
vârstă, preșcolarii își dezvoltă propriul sistem de cunoștințe despre sine, lume și viață,
despre relațiile care există între obiecte, oameni etc. Copiii se joacă cu tot ce îi
înconjoară: cu jucării, cu degetele, cu picioarele, cu hainele. În timpul jocului își
folosesc într-o manieră jucăușă toate simțurile: văz, auz, gust, miros, atingere, pentru a
afla totul despre lucrurile cu care intră în contact.
Deși jocul are o istorie scurtă ca domeniu științific, în realitate, istoria jocului are
aceeași vechime cu istoria umanității deoarece jocul este prezent în toate culturile fiind
una dintre cele mai vechi forme de interacțiune socioumană.
„O definiție unitară și exhaustivă a noțiunii de joc este greu de identificat, fie din
cauza marii diversități a formelor sale de manifestare – de la jocurile sacre și inițiatice
din perioada preistorică la teoria jocurilor logice și matematice sau la jocurile specifice
fiecărei etape de dezvoltare umană -, fie din cauza resurselor informative vaste și
voluminoase” (Catalano, 2018 ,p.67).
Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preșcolară
principala activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o

17
activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă. Pe parcursul jocului
copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de
mișcare, dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogățește cunoștințele.
Manifestându-și dorința de a participa la joc și la activitatea celor din jur, copilul își
asumă rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni. Astfel,
jocul este social prin natura lui. Însăși posibilitatea de a-și imagina realitatea, de a o
reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul își satisface
nevoile prezente și se pregătește de viitor.
În grădiniță, jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de
activitate, realizând procesul de învățare într-un mod mai atractiv, mai antrenant și mai
ușor de asimilat de către copil. Pentru copil, totul este joc: în primele luni de viață,
acesta se joacă cu corpul său; mai apoi copilului îi face plăcere să reproducă elemente
din ambianța lui apropiată; după care copilul începe să imite adultul (mama, medicul,
educatoarea) și, de aici, se naște jocul de rol-atât de utilizat astăzi.
II.2. Funcțiile jocului
La vârsta antepreșcolară și preșcolară, jocul este o realitate permanentă. Jocul
contribuie decisiv la asigurarea stării de bine, a sănătății și fericirii copiilor, acestea fiind
trei dintre condițiile unei învățării autentice, de durată .
Jocul, învățarea și dezvoltarea se află în relație de interdependență, deoarece
jocul sprijină învățarea și dezvoltarea, învățarea se produce în contextul jocului, iar
dezvoltarea constituie un sprijin important pentru joc. Prin activitatea de joc li se oferă
preșcolarilor prilejul de a exersa achizițiile dobândite în contexte de învățare formale,
nonformale și informale.
Copilul de 0-6 ani se joacă cea mai mare parte a timpului și pe măsura creșterii și
dezvoltării, joaca sa ia forme din ce în ce mai complexe și diverse, influențând și
subordonând toate celelalte acțiuni de viață, interese și preocupări. Jocul preșcolarilor
obține astfel un caracter multiacțional ( Glava, 2002 ), activitatea practică, învățarea,
hrănirea sau îmbrăcarea, luând forma unei conduite ludice . Manifestările de joc au acum
un caracter dinamic; ele evoluează și obțin caracteristici noi și forme variate, chiar

18
interesante .Din perspectivă pedagogică, jocul este considerat un mijloc de instruire, o
formă de educație, o modalitate educațională și terapeutică, având astfel o varietate de
semnificații de natură constructivă. Particularitățile fiecărui joc în parte, reacțiile
comportamentale ale participanților la joc, precum și ansamblul repercusiunilor generate
de practicarea anumitor jocuri au permis identificarea anumitor funcții specifice
activităților ludice. Diversitatea acestora –de altfel, dată de varietatea jocurilor –le-a
permis specialiștilor (pedagogi ,psihologi, antropologi ș.a.) delimitarea unor funcții
specifice care se configurează sistemic astfel: funcții de factură prioritar psihologică,
funcții cu un marcant specific educațional sau funcții prioritar pedagogice și funcții de
natură socială. U.Șchiopu, E.Verza, T. Predescu, R. Răduț- Taciu și alții au sistematizat
funcțiile jocului astfel:
a. Funcția de cunoaștere sau funcția cognitivă , informativă
Jucându-se, de la cele mai fragede vârste, fără să conștientizeze neapărat acest
lucru, copilul învață; acumulează noi date, informații, cunoștințe, își formează și
exersează un set de deprinderi, priceperi și obișnuințe, sarcinile jocului orientând
procesul cunoașterii (Bocoș, 2017).
Prin intermediul jocului, copilul achiziționează informații, concepte, noțiuni
necesare înțelegerii și integrării lumii reale. Investigând realități fizice diverse,
manipulează, alege, ordonează, clasifică, măsoară, se familiarizează cu proprietățile
diverselor lucruri și dobândește cunoștințe despre greutate, duritate, înălțime, volum,
textură, categorii, serii și familii de obiecte, legile lumii fizice, etc .În reflectarea
realității sociale, exersează statusuri, roluri, limbaje, reguli specifice, a căror învățare
sistematică, noncontextualizată ar fi în mare parte imposibilă la această vârstă.
De exemplu, printr-un joc de rol, copilul primește informații despre cum este o
anumită persoană, ce anume o caracterizează și ce comportament manifestă; numai
astfel poate să pună în aplicare rolul primit. În cazul jocurilor didactice, funcția
informativă se regăsește în specificul sarcinilor de lucru, dar și în specificul dirijării
acestora.

19
Chiar dacă pe baza exercitării funcției de cunoaștere/cognitive, informative a
jocurilor deprindem unele date /informații despre viața reală, acestea nu contribuie
nemijlocit și integral, exhaustiv la procesul adaptării noastre la anumite contexte, ci
numai înlesnesc acomodarea eului la realitate.
b. Funcția de stimulare,dezvoltare complexă a personalității jucătorului
Această funcție se exprimă, de obicei, în jocurile dinamice, de mișcare, de
competiție, de manipulare, fiind specifică vârstei copilăriei; necesitatea și utilitatea
mișcării trebuie cultivată de timpuriu, mijlocul cel mai eficient fiind practicarea efectivă
a exercițiului fizic, prin forma lui specifică – copilăriei. Sănătatea fizică, corporală este
întreținută prin participarea copiilor la activități ludice, de joc. Prin joc, este stimulată
prioritar componenta motorie a personalității copilului, împreună sau nu cu o altă
dimensiune a acesteia. De cele mai multe ori, la încheierea unui joc, participanții sunt
hotărâți să reînceapă jocul, să o ia de la capăt, sunt mulțumiți de ceea ce au realizat, nu
resimt oboseala specifică învățării sau muncii și au un tonus pozitiv.
De exemplu, dezvoltarea motricității reprezintă un proces complex, de durată, pe
parcursul căruia, în relaționarea cu copilul, aportul activităților este foarte important.
Noi, în calitate de adulți, îi putem ajuta mult pe cei mici să își dezvolte motricitatea ,
punându-le la dispoziție jucării, acuarele, plastilină, pensule, ștampile, cărți și diverse
materiale procurate din mediul înconjurător, care să fie folosite drept „jucării”cu rol de
dezvoltare a simțului tactil. Este important să acordăm o atenție sporită dezvoltării
motricității fine, în primul rând, pentru a pregăti degetele pentru activitățile zilnice ale
vieții, care au la bază detaliul – spre exemplu, încheiatul și descheiatul nasturilor,
legarea șireturilor, utilizarea tacâmurilor în timpul servirii mesei, desenatul, scrisul,
introducerea aței în ac etc. Jocurile de șnuruire, labirinturile cu bile, jocurile mozaic
satisfac funcția de dezvoltare complexă a personalității jucătorului, alături de: pictatul cu
palma, dactilopictura, decuparea unor forme după contur, umplerea/golirea unor
recipiente, îmbrăcarea/dezbrăcarea păpușilor, construirea cu ajutorul cuburilor ș.a.
c. Funcția adaptativă și formativ-educativă

20
Această funcție este exprimată prin faptul că jocul modelează dimensiunile eului,
ale personalității autonome și creative a copilului, contribuie la formarea ,
conștientizarea propriei persoane, diminuarea egocentrismului și integrarea în mini-
societatea de copii, ameliorarea capacităților intelectuale, fizice, a trăsăturilor de
caracter, educarea spiritului de competiție, de fairplay, de dreptate; toate sunt câștiguri în
planul personalității copilului, obținute prin participarea la joacă, la jocuri. Această
funcție se referă, așadar, la faptul joacă, la implicarea motivației intrinseci a acestuia în
joc, la dezvoltarea afectivă, la dezvoltarea anumitor aptitudini.
Altfel spus, este vorba despre acele sarcini ale jocului care privesc dezvoltarea
însușirilor biopsihice ale copiilor și elevilor, înarmarea cu abilități și tehnici de muncă
intelectuală și aplicative, dezvoltarea unor calități care-i fac capabili să se integreze
ulterior cu ușurință în activități sociale. În virtutea idealului educațional de actualitate, se
urmărește, de la cea mai fragedă vârstă, ca individul să fie un participant activ la
conturarea propriului destin.
Jocul își propune să îmbine acțiunile din câmpul ludic cu asimilarea de
cunoștințe și formarea unor capacități de cunoaștere într-un mod relaxant, dar și eficient.
De asemenea, stările emoționale specifice acestui tip de activitate stimulează și
intensifică procesele de muncă antrenate, fixează cu mai multă ușurință cunoștințe,
priceperi și deprinderi.
Pe de altă parte, prin intermediul strategiei de joc desfășurate într-un climat
educațional securizant, se pot asimila modele de vorbire și modele de relații
interpersonale, se pot forma mult mai ușor și pe înțelesul copiilor atitudini și convingeri.
Ca să înțelegem specificul jocului ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie să
cunoaștem și celelalte sensuri care i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific
umană, activitate dominantă la vârsta preșcolară, factor hotărâtor în viața copilului
preșcolar. Aceste sensuri complementare indică fie poziția jocului în raport didactic cu
celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educațional.
În plus, jocul educă atenția, abilitățile și capacitățile fizice, trăsăturile de caracter,
precum perseverența, spiritul de ordine, cinstea, răbdarea; atitudinea față de colectiv

21
(socializarea, spiritul de competiție, umanitatea) modelează comportamentul prin
raportare la anumite prototipuri.
d. Funcția cathartică, de echilibrare și tonifiere
Această funcție face din jocuri activități de tip loisir și justifică faptul că jocul
descarcă și reîncarcă potențialitățile personalității. Caracterul compensator al jocului este
legat de funcțiile cathartice și proiective. Practicarea diversă, dar și constantă a jocurilor
deschide o perspectivă nouă a acestei funcții; viața tot mai zgomotoasă, încărcată,
stresantă are nevoie de momente de reechilibrare fizică și psihică, de detașări și
compensări, care se pot obține prin practicarea unor activități cu caracter ludic, recreativ,
distractiv, de loisir.
Funcțiile jocului se schimbă în raport cu vârsta. Dacă pentru un copil jocul
reprezintă o activitate fundamentală, pentru adult, jocul este un înlocuitor al muncii, al
prestării unor activități profesionale. și unul, și celălalt se descarcă prin joc,dar se și
încarcă energetic,poate chiar își dezvoltă anumite probleme, conflicte, trăiri confuze, se
informează și socializează cu alții. Jocul le alungă plictiseala atunci când nu au nimic de
făcut sau le poate asigura relaxarea.
Toate activitățile ludice susțin că există o anumită stare psihologică specifică
celui/celor care se joacă, o stare de puritate, de nevinovăție, de entuziasm, dar și stări
complementare acestora; toate justifică denumirea acestei funcții.
Pentru înțelegerea funcției cathartice a jocului, în general, trebuie să analizăm
activitatea ludică ca pe o îmbinare armonioasă între artă și comunicare-amintim faptul că
Platon, Aristotel, Schiller, Schopenhauer și alții (printre care românii D.M. Pippidi, R.
Teodorescu, T. Vianu) au recunoscut de-a lungul timpului puterea cathartică a artei. Fără
a asimila arta jocului și jocul artei, asemănările dintre acestea sunt sesizabile la nivelul
simțului comun. Astfel, „în tradiția Greciei Antice, evocarea acțiunilor cathartice este
întâlnită în poezia homerică, în poemele lui Hesiod și în cultele misterelor de la Delphi
și Eleusis. În epoca Renașterii, reapare interesul pentru art-terapie, în special utilizarea în
scop medical al muzicii. Recunoașterea legăturii dintre corp și psihic a făcut ca în
psihoterapiile moderne să fie inevitabilă aprecierea rolului nonverbalului în procesul

22
terapeutic. De altfel, funcția de catharsis se centrează pe nevoia indivizilor de a-și elibera
tensiunile și de a-și exprima emoțiile, mai mult decât pe nevoia de a comunica cu alții.
Descărcarea cathartică ia de cele mai multe ori forma plânsului, a suspinelor, a
izbucnirilor de furie, de revoltă, a folosirii de gesturi sau cuvinte dure (bineînțeles, cu
limitarea de rigoare, de a nu produce rău propriei persoane sau celor din jur). Unele
persoane folosesc gesturi sau cuvinte pentru descărcarea afectului. Catharsisul înseamnă
exprimarea liberă și deschisă a trăirilor afective, înlăturarea mecanismelor de apărare,
acceptarea propriilor emoții și sentimente și a propriului eu.
e. Funcția terapeutică
De obicei, orice activitate ludică ne permite crearea unei lumi imaginare în care
ne refugiem, pentru că este vorba despre o lume paradisiacă, lipsită de restricții. Cu
ajutorul jocului, de altfel, ne putem păstra echilibrul vieții psihice.
Jocul reprezintă un suport psihologic pentru tratarea unor disfuncții și chiar a
unor patologii. Spre exemplu, prin practicarea jocurilor terapeutice ajungem să nu ne
mai temem de reacția celorlalți, deoarece personajul din joc poate spune orice, iar
reproșurile și criticile îi sunt adresate acestui personaj, nu nouă. De asemenea, prin jocul
terapeutic ne fortificăm voința și sporim capacitățile atenționale. În cazul unui conflict
sau criză personală, prin joc ne regăsim mai ușor echilibrul emoțional.
În cadrul terapiei prin joc, putem să alegem diverse modalități: jocuri cu nisip și
apă, jocuri cu diverse obiecte, jocuri sociale etc.
De cele mai multe ori, subiecții care prezintă risc în dezvoltarea unui
comportament antisocial cunosc și probleme de dezadaptare școlară, rezultat al unei
stime de sine scăzute, al unor deficite perceptiv-motrice- tulburări în dezvoltarea
limbajului, lipsa exercițiului de exprimare a trăirilor etc. Pentru aceștia, se poate derula
și un program de ludoterapie concomitent cu derularea programului de intervenție
cognitiv –comportamentală, incluzând jocuri și activități stimulative pentru învățare și
prevenirea tulburărilor de comportament, activități ludice care vizează formarea imaginii
corporale și/sau conștiința, jocuri dedicate interacțiunii de grup, activități și jocuri pentru

23
creșterea stimei de sine, activități ludice de autoexprimare, activități ludice perceptual-
motorii, jocuri dedicate stimulării anumitor procese psihice.
Astăzi sunt tot mai evidente valențele educaționale și psihopedagogice ale
poveștilor terapeutice, care pot fi încadrate în derularea diverselor activități ludice.
f. Funcția socială
Ca prima formă de activitate umană fundamentală, este firesc ca jocul să
constituie un element și un factor important de socializare.
Prin excelență, jocul constituie cadrul specific al unui antrenament al
spontaneității și al libertății de expresie, un stimul important în cultivarea receptivității și
a sensibilității, a mobilității și a flexibilității psihice.
În cadrul programului instructiv-educativ copiii/ preșcolarii sunt atrași într-un
proces de construire sau elaborare a unui comportament care să le permită afirmarea
eului prin descoperirea competențelor ori prin constatarea dificultăților pe care le au de
le învins.
Jocul are funcția de socializare a copilului, ceea ce se explică prin tendința mereu
accentuată a copiilor de a se acomoda la reacțiile, comportamentele celorlalți, dar și de a
asimila relațiile cu cei din jur la eul propriu. Această funcție este prezentată mai ales în
jocul cu reguli, care înseamnă acceptarea normelor exterioare lui, dar care, odată
asimilate, devin un bun câștigat de copil. Funcția de socializare este concretizată în
exersarea prin joc și, în special, cele de cooperare, de competiție sau de rol presupune
relaționare, adaptare a acțiunilor proprii la acelea ale unui partener de joc, asumare a
responsabilității propriului comportament și respectarea convențiilor comportamentale
impuse de o anumită situație.
Obligat de contextul ludic să se dedubleze, să interpreteze roluri diverse, copilul
ajunge să-și formeze un sens al identității proprii și să acumuleze elemente ale imaginii
de sine, lucru înlesnit tocmai de ocaziile oferite de joc, de o analiză a sinelui din
perspective variate. De aceea, socializarea este prima dimensiune de care depinde
adaptarea la mediul școlar instituționalizat.

24
În contextul jocului, unde relațiile interpersonale și cele de grup sunt principalele
modalități de relaționare, încep să se formeze primele trăsături caracteriale care se vor
condensa în conduita copilului. Socializarea copilului se finalizează cu adaptarea
acestuia.
II.3. Jocul de rol în grădiniță
Jocul de rol constituie jocul cu cele mai multe valențe în dezvoltarea generală și ,
în special , în dezvoltarea limbajului, a abilitaților de comunicare. Jocul de rol este o cale
foarte importantă pentru copii de a reprezenta întâmplările prin care au trecut, precum și
ceea ce știu ei despre oameni și situații. Prin jocul de rol, copiii utilizează elementele pe
care ei le-au înțeles în legătură cu evenimentele la care au fost martori sau la care au luat
parte, ajungând astfel să înțeleagă semnificațiile lucrurilor și evenimentelor din jur.
În vederea dezvoltării abilităților de comunicare, educatoarea trebuie să-și
propună scopul de a stimula vorbirea, audierea și socializarea prin toate felurile de joc.
Materialele pot fi foarte diverse: legate de tot ceea ce implică colțul căsuței, cu veselă și
haine; jocuri de construcție cu piese mari și mici, echipament pentru apă și nisip,
echipament pentru jocurile în aer liber, materiale naturale pentru activități creative:
fotografii, desene, imagini de persoane având diferite profesii.
Jocurile de rol ale copiilor sunt puternic influențate de mediul socio-cultural de
proveniență, de rutinele, obiceiurile tradiționale și modalitățile de vorbire și exprimare
ale familiei și comunității de origine. În jocul de rol, copiii trebuie lăsați să utilizeze
limbajul care le este familiar – jucându-se (de-a familia), copiii vor imita în mod evident
comportamentul și limbajul propriei familii. Totuși, educatoarea trebuie să le arate și alte
forme de comportament și de vorbire, utilizate în diferite situații: de exemplu, cum
vorbește și se poartă un doctor sau conducătorul de tren, șoferul de autobuz, profesorul,
vânzătorul.
Cadrul didactic poate să interpreteze o serie de situații(scurte scenete) cu aceste
personaje, fie jucând împreună cu copiii, fie utilizând păpuși.
Se poate iniția un joc de rol utilizând desene, fotografii, o carte, pentru a povesti
întâmplări simple. Jocul de rol, de asemenea, cel mai indicat pentru introducerea în

25
comportamentul copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi folosirea saluturilor,
prezentarea unor persoane necunoscute.
„Jocul de rol este o metodă didactică creativă și interactivă, bazată pe experiența
directă și indirectă a participanților, care se desfășoară pe baza unui scenariu și a unor
roluri cu conținut inspirat din realitate sau imaginat”(Catalano, 2018, p. 74).
Prin joc, anumite subiecte sunt mai accesibile și mai relevante pentru copii.
Plurivalența jocului de rol ne permite să afirmăm că acesta poate fi abordat în toate
momentele unei zile din grădiniță, la intensitate diferită, în funcție de conținuturile
învățării, de nivelul de vârstă, de experiențele anterioare, de materialele didactice avute
la dispoziție, de personalitatea și disponibilitatea cadrului didactic și de obiectivele pe
care le vizează.
Jocul de rol implică o interdependență între cogniție, motricitate și
socioemoțional, iar acei copii care inventează scenarii de joc complexe și diverse sunt
mai competenți din punct de vedere social, se pricep mai bine să mențină relații sociale
cu alți copii, să negocieze, să rezolve conflictele apărute, să-și regleze emoțiile adecvat
( Bergen, 2002).
Prin interpretarea sau asumarea unui rol, copilul are posibilitatea să lege mai ușor
ceea ce învață de o situație concretă, conștientizează mai bine utilitatea și relevanța
cunoștințelor și a capacităților dobândite. Pe de altă parte, jocul de rol oferă un context
prielnic pentru a înțelege că viața nu se ghidează întotdeauna după principii logice, că
vorbele sau gesturile oamenilor pot fi înțelese diferit și pot avea consecințe diferite, că
sentimentele, trăirile sau așteptările sunt diferite etc. Dar aceasta înseamnă o prelucrare
didactică a jocului de rol. Jocul nu se organizează pentru că este amuzant, ci pentru că
este amuzant, ci pentru că poate facilita înțelegerea unor situații, a unor relații, a
implicațiilor unor acțiuni sau decizii, anumite subiecte devenind relevante sau accesibile
preșcolarilor ( Catalano & Albulescu, 2019).
În preșcolaritate, jocul de rol redă un aspect mai mult sau mai puțin real, în
funcție de reprezentările de care dispune copilul și de resursele materiale avute la
dispoziție. Asumarea interpretării unui rol se realizează diferit, în funcție de vârstă, dar

26
și de experiențele de viață ale participanților. Gândit în această manieră, un rol nu
reprezintă un demers totalmente stabil, ci avem de-a face cu o combinație dinamică între
două categorii de factori: situaționali ( cerințele sarcinii) și personali ( valorile,
atitudinile, motivația, abilitatea) ( Pânișoară, 2008).
„Specialiștii în educație care s-au aplecat asupra jocului de rol propun
următoarea clasificare:
1. Jocul de rol ca practică mentală: înainte de a începe să faci ceva este bine să
faci o repetiție mentală ( proiecția respectivă este un indicator al șanselor de succes).
2. Jocul de rol ca intrare în „pielea altcuiva”; imaginarea identității și
comportamentelor unei alte persoane ( prin intrarea în pielea altcuiva poți răspunde la
întrebări de tipul: De ce ești cum ești? Cum ai putea să te schimbi în bine? Cine este
celălalt? Cum poți relaționa mai bine cu altcineva?).
3. Metamorfoza mentală – imaginarea unui statut decât cel uman (se spune ca
Michael Faraday și-a imaginat că era un atom sub presiune și, în consecință, a dezvoltat
teoria electromagnetică!)”(Constantin, Dumitrescu, Gavrilă, Savarin&Stoicescu, 2009,
p.67).
Există o serie de avantaje evidente ale utilizării jocului de rol, dintre care
menționăm:
- valorifică experiența de viață a copilului;
- valorifică informațiile/ cunoștințele dobândite în contextul formal, informal,
nonformal;
- obișnuiesc copiii să devină spontani, făcând față unor situații inedite;
- educă răbdarea, învață să-și aștepte rândul, să respecte reguli;
- responsabilizează copiii, fiind un bun exercițiu pentru rolurile sociale pe
care le vor juca mai târziu;
- poate deveni un instrument esențial al învățării, întrucât poate apropia
copilul de domenii sau lucruri noi, dificil de înțeles în alt context;
- creează ocazii pentru formarea unor convingeri și atitudini;

27
- învață lecții de viață importante, întrucât poate fi pus în postura de a înfrunta
situații complicate, în care trebuie să cedeze, să negocieze sau să găsească soluții pentru
a le depăși;
- conștientizează efectele sau consecințele acțiunii sale asupra celorlalți sau
asupra mediului;
- învață să accepte și alte puncte de vedere și să le înțeleagă;
- dezvoltă abilități de lider;
- stimulează gândirea, imaginația și creativitatea;
- contribuie la dezvoltarea socioemoțională;
- facilitează comunicarea asertivă, procesul socializării și familiarizează copiii
cu diverse situații din viața cotidiană;
- contribuie la dezvoltarea limbajului și a comunicării;
- sprijină formarea corectă a stimei de sine;
„Trebuie remarcat faptul că jocul de rol transcende întregul parcurs școlastic al
unui individ, în consecință îl întâlnim și la vârsta preșcolarității și școlarității mici și
mijlocii, dar și în învățământul liceal sau chiar universitar (în cadrul activităților practice
sau de seminar).
Dacă metodica, conținuturile sau actorii diferă de la o etapă de vârstă la alta,
etapele jocului de rol rămân o constantă a acestui tip de joc la toate nivelurile de vârstă.
Indiferent de vârstă sau de conținut, metodica jocului de rol are următoarele
etape:
a. Identificare/ determinarea, alegerea și analizarea unei ipostaze reale sau
fictive, al cărei conținut poate fi atribuit acțiunii de simulare și poate fi corelat cu o
finalitate specifică vârstei participanților;
b. Adaptarea conținutului jocului în funcție de vârsta participanților, de
resursele materiale avute la dispoziție sau de concepția proprie, de limitele de timp, de
variantele jocului de rol la care se poate face apel ( dramatizare, jocuri de dramatizare
sau de creație cu subiecte din povești și basme sau cu subiecte din viața cotidiană, teatrul
de umbre, teatrul de păpuși sau teatrul de marionete) și de obiectivele vizate;

28
c. Proiectarea scenariului și a structurii rolurilor în concordanță cu potențialul
participanților și cu numărul lor ( în funcție de context, pot fi realizate fișe de descriere
atât pentru scenariu, cât și pentru fiecare rol, dar există și situații în care rolurile pot fi
interpretate ad-hoc);
d. Atribuirea/autoatribuirea rolurilor și conștientizarea de către participanți a
sarcinilor de realizare;
e. Crearea ambientului propice desfășurării jocului de rol prin amenajarea
spațiului la nivel simbolic sau real, în funcție de conținutul, variantelor și complexitatea
jocului;
f. Însușirea conținuturilor fiecărui rol atribuit de către fiecare participant sau
îndrumarea realizată de cadrele didactice, precum și construcția spontană a rolurilor, în
funcție de contextul formal sau nonformal și de variantele de joc;
g. Desfășurarea propriu-zisă a jocului de rol, în care participanții interpretează
rolurile în concordanță cu scenariul prealabil;
h. Analizarea modului în care s-a desfășurat jocul pe baza unor discuții libere,
enunțarea unor aprecieri globale și individuale menite să asigure feedback
participanților, acesta având caracter ameliorativ, acolo unde situația o impune;
i. Realizarea unor generalizări și promovarea și diseminarea bunelor practici
cu dovezile corespunzătoare”( Catalano,2018, pp. 74-75).
Pentru o implicare activa din parte copiilor în cadrul tuturor activităților, este
necesar ca preșcolarii să fie stimulați pentru a deveni subiecți ai actului de învățare pe
plan obiectual, mintal și verbal, iar metoda care asigură o astfel de implicare este jocul
de rol. Prin implicarea în joc și prin interpretarea unui rol, preșcolarii joacă rolul vieții
sociale pentru care, de altfel, se pregătesc. Interpretând anumite roluri culturale,
științifice, anumite statusuri profesionale etc., preșcolari viitori indivizi ai societății își
formează anumite competențe, abilități, atitudini, comportamente, convingeri etc.
Analizând jocul de rol din perspectiva valențelor multiple pe care le declanșează,
putem să identificăm o serie de funcții pe care le îndeplinește această categorie de
jocuri:

29
1.„ funcția informativă familiarizează participanții cu anumite comportamente,
valori, atitudini și moduri de a fi sau gândi, specifice rolurilor interpretate sau
celorlalte roluri puse în scenă;
2. funcția formativă se concretizează prin realizarea și atingerea diferitelor
finalități specifice stadiului de dezvoltare și nivelului de vârstă al participanților ;
3. funcția socială se evidențiază prin interpretarea rolurilor asumate care se
constituie în facilitatori ai procesului de socializare (primară, secundară sau
resocializare);
4. funcția motivațională creează premisele dezvoltării capacității de empatie, a
identificării participanților cu personajul interpretat și cu aspirațiile celor din
preajmă;
5. funcția anticipativă se realizează în contextul interpretării unor roluri necesare
ocupării ulterioare a unor status-uri sociale;
6. funcția evaluativă se manifestă prin identificarea și validarea aspectelor
pozitive și invalidarea celor negative, pe baza unor judecăți de valoare, atribuite
rolurilor ți conținuturilor specifice acestora;
7. funcția simbolic-imaginativă în sensul folosirii unor obiecte în calitate de alte
obiecte, prin transformarea sau substituția acestora, prin atribuirea altor
proprietăți sau prin referire la obiecte/locuri absente” (Catalano, 2016,p.4).
În urma enumerării acestor funcții ale jocului de rol, se creează premisele
plurivalenței acestuia, în sensul formării și dezvoltării plenare a personalității umane,
formată din trăsături emoționale, cognitive și comportamentale, care se învăță și se
dezvoltă prin experiențe dobândite în contexte favorizate și de joc de rol.

30
CAPITOLUL III
FUNDAMENTAREA PRACTICĂ A LUCRĂRII

III.1. TEMA CERCETĂRII:


Jocul de rol - modalitate de dezvoltare a abilităților de comunicare și interacțiune
socială
III.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII:
 Evidențierea importanței jocului de rol în activizarea și dezvoltarea abilităților de
comunicare;
 Prezentarea modului prin care abilitățile de comunicare și interacțiune socială sunt
îmbogățite și activizate prin jocul de rol;
 Studierea eficienței jocului de rol prin analiza comparativă a rezultatelor la testele
inițiale și finale pentru grupa experimentală și cea de control;
III.3. TIPUL CERCETĂRII: Cercetare didactică experimentală
III.4. IPOTEZA CERCETĂRII:
Presupunem că implementarea în cadrul activităților din grădiniță a unor
jocuri de rol va contribui la dezvoltarea abilităților de comunicare ale preșcolarilor de
nivel II.
III.5. VARIABILELE CERCETĂRII:
Variabila independentă: utilizarea frecventă a jocurilor de rol în activitățile din
grădiniță la preșcolarii de nivel II.
Variabila dependentă: creșterea nivelului dezvoltării abilităților de comunicare
III.6. COORDONATELE MAJORE ALE METODICII CERCETĂRII:
 Locul de desfășurare al cercetării: Grădința X și Grădinița Y, județul Bistrița-
Năsăud.
 Perioada de cercetare: cercetarea s-ar fi desfășurat pe o perioadă de șase
săptămâni, în cadrul semestrului al II-lea, din anul școlar 2019-2020.
 Eșantionul de participanți: cercetarea s-ar fi desfășurat pe un eșantion de 40

31
de copii de nivel II (cu vârsta cuprinsă între 5-7ani) de la două grupe diferite( o
grupă formată din 20 de copii va fi lotul de control iar cealaltă grupă formată din
20 de copii vor forma lotul experimental.
 Eșantionul de conținut: jocul de rol în vederea antrenării abilităților de
comunicare și interacțiune socială.
Jocurile de rol derulate la ambele grupe:
1. „ De-a magazinul”
2. „De-a familia”
3. „La televizor”
4. „De-a constructorii”- coșulețe pentru ouăle de Paște
5. „De-a cofetarii”- prăjiturele pentru Iepurașul de Paște
6. „De-a voluntarii”- pregătirea pachețelelor pentru un cămin de bătrâni unde ar fi
mers în vizită
7. „De-a grădinarii”- plantarea de florii
8. „De-a fermierii”- îngrijim și hrănim animalele
9. „ O duminică în familie”
10. „Gașca Zurlii”- cântăm ,dansăm
11. „Copacii și soarele”
12. „ Florile și albinele”
13. „La bibliotecă”
14. „ De-a veterninarii”
III.7. METODOLOGIA CERCETĂRII:
Metodele și instrumentele de cercetare utilizate :
În lucrarea de față aș fi utilizat următoarele metode de cercetare pentru colectarea
datelor necesare desfășurării pedagogice : experimentul, observația sistematică, iar ca
instrument-fișa de monitorizare și evaluare.
Experimentul pedagogic l-aș fi utilizat aplicând variabila independentă
reprezentată de utilizarea jocului de rol în activitățile din grădiniță la cele două grupe de
nivel II pentru a putea observa în ce măsură această metodă aduce modificări în variabila

32
dependentă ce face referire în cazul nostru la dezvoltarea abilităților de comunicare și
interacțiune socială. Așadar experimentul constă în verificarea ipotezei acestei cercetării
și în verificarea eficienței acesteia în utilizarea ei la grădiniță.
Observația este o altă metodă ce aș fi ales-o pentru verificarea ipotezei. Ca
metodă de cercetare pedagogică, ea constă în urmărirea atentă, intenționată, după un
plan, a unui fenomen sau a unui complex de fenomene educaționale, în condițiile lor
normale, naturale. Observația se poate realiza atât într-un cadru organizat cât și într-
unul neorganizat, de asemenea se poate efectua în orice moment al activității didactice.
Observația are ca scop surprinderea comportamentului copiilor atât în momentul
desfășurării jocului de rol cât și în momentele în care copiii se manifestă liberi, atât
individual cât și în grup.
Utilizarea instrumentului –fișa de monitorizare și evaluare – aș fi utilizat-o în
etapa de pretest și în etapa postexperimentală pentru a îmi putea face o idee generală
despre nivelul de dezvoltare a abilităților de comunicare și interacțiune cu cei din jur.
Cercetarea s-ar fi realizat pe parcursul a trei etape:
 Etapa de pretest sau constatativă
 Etapa de intervenție experimentală
 Etapa postexperimentală sau finală
În etapa de pretest m-aș fi asigurat că cele două grupe de copii care asigură
eșantionul de lucru sunt relativ de același nivel din toate punctele de vedere ( intelectual,
moral, comportamental) și aș fi aplicat ca test de evaluare inițială două jocuri de rol
pentru a stabili nivelul abilităților de comunicare și interacțiune socială a fiecărui copil,
atât în grupa de control cât și în grupa experimentală. Aș fi ales două jocuri de rol
deoarece fiecare copil are personalitatea sa și aș fi vrut să fiu sigură că, în cazul, în care
un copil este mai retras sau mai puțin implicat în prima activitate, este așa deoarece
acesta este nivelul lui de dezvoltare și nu deoarece tema activității nu este pe gustul său
sau ar fi intr-o zi în care nu este la capacitate maximă de funcționare ceea ce ar duce la
neimplicare. Deci folosind două jocuri de rol aș fi putut afla cu mai mare exactitate

33
nivelul inițial de dezvoltare al abilităților de comunicare și interacțiune socială al
copiilor.
În etapa de intervenție experimentală la lotul experimental aș fi utilizat jocul de
rol zilnic în cadrul activităților desfășurate, iar la lotul de control aș fi utilizat jocul de rol
de două ori pe săptămână. În această etapă metodele pe care le-aș fi folosit ar fi fost:
experimentul, observația sistematică, iar ca instrument de culegere a datelor aș fi folosit
grila de consemnare a participării elevilor la activitate. Această grilă aș fi utilizat-o la
ambele grupe, în cadrul unui număr egal de activități având aceeași temă. Scopul
utilizării acestei grile ar fi fost acela de a determina modul în care jocul de rol solicită
implicarea și participarea activă și conștientă a copiilor în propriul proces de învățare.
În etapa postexperimentală sau finală aș fi aplicat două jocuri de rol identice atât
lotului experimental cât și lotului de control pentru determinarea nivelului de dezvoltare
a abilităților de comunicare și de interacțiune socială. În această etapă metoda pe care aș
fi folosit-o ar fi fost observația, iar ca instrument de evaluare-fișa de monitorizare și
evaluare. Tot în această etapă aș fi comparat rezultatele obținute inițial cu rezultatele
obținute în urma experimentului.
III.8. DESIGNUL CERCETĂRII :
Cercetarea s-ar fi realizat pe o perioadă de opt săptămâni, în cadrul diferitor
activității având la bază jocul de rol.
În etapa preexperimentală mi-aș fi propus următoarele:
- Alcătuirea eșantionului de participanți;
- Evaluarea inițială a celor două grupe prin aplicarea a două jocuri de rol
identice și observarea lor timp de o săptămână;
- Completarea fișelor de monitorizare și evaluare a capacităților;
- Stabilirea eșantionului de conținut pentru cele două grupe participante la
experiment;
În etapa preexperimentală aș fi recoltat datele de start, pe bază de observații,
probe –adică jocuri de rol, conturând astfel nivelul de cunoștințe și deprinderi, existent
în momentul inițieri experimentului, în grupa experimentală și de control.

34
Pentru a începe cu date concrete cercetarea aș fi pus în aplicare cele două jocuri
de rol care în lucrarea de față au rol de teste inițiale, jocurile fiind:
Test de evaluare inițială 1- joc de rol
Subiectul: „De-a magazinul”
Mijloc de realizare: joc de rol
Obiective operaționale:
- să se adreseze „vânzătorului/vânzătorilor” în propoziții complete și corecte
gramatical;
- să precizeze corect produsul pe care dorește să-l cumpere;
- să folosească corect formulele de salut:„Bună ziua!”, „Ce doriți, vă rog?”,
„Poftim!”, „Mulțumesc!”, „Mai poftiți pe la noi!”, „La revedere!”
- să manifeste spontaneitate și creativitate în interpretarea rolului asumat;
- să identifice soluții pentru rezolvare a situațiilor problemă apărute;
Material didactic: rafturi din carton, bani de jucărie, două case de marcat de
jucărie, jucării de pluș, hăinuțe, fructe, cărți, ecusoane pentru vânzători
Desfășurarea activității:
Este amenajat un mic magazin într-un colț cu rafturi din carton și pe fiecare raft
câte un produs spre vânzare și o masă pe care este așezată casa de marcat.
Se aleg doi vânzători pentru început iar când sună clopoțelul cei doi se schimbă
și vin alți doi vânzători, restul de copii sunt cumpărători iar când sună clopoțelul doi
dintre cumpărători se fac vânzători.
Copiii cumpărători intră în magazin, salută apoi cer politicos produsul dorit;
după ce primesc produsul, cumpărătorii plătesc cu bani de jucărie produsul, mulțumesc
vânzătorului, salută și pleacă.
Test de evaluare inițială 2- joc de rol
Subiectul: - „De-a familia”
Mijloc de realizare- joc de rol
Obiective operaționale:
- să participe activ la joc atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de auditor;

35
- să coopereze pentru realizarea unui proiect comun;
- să respecte reguli de comportare civilizată în societate și în familie;
- să manifeste spontaneitate și creativitate în interpretarea rolului asumat;
- să identifice emoțiile altor persoane în diverse situații;
- să interacționeze cu membrii familiei;
Material didactic: costume pentru fiecare personaj, farfurii, tacâmuri, pahare,
cantă cu apă, față de masă, bucătărie de jucărie,fructe, fuior, sucală, trusă de șurubelnițe,
mașină de jucărie.
Desfășurarea activității:
Se vor purta discuții de grup despre tema jocului, despre fiecare rol și care ar fi
sarcinile fiecărui rol. Rolurile vor fi alese de către copii sub supravegherea și îndrumarea
doamnei educatoare în vederea alegerii corecte a rolurilor fără să apară situații
conflictuale (roluri:mama, tata, bunica, bunicul, copiii, mătușa, unchiul, nașa, nașul).
Mama cu mătușa și nașa vor pregăti masa și o salată de fructe, bunica toarce, bunicul
face țevi la sucală pentru urzeala bunicii, copiii se joacă, tata, unchiul și nașul repară
mașina. Bunicii au grijă și de nepoți.
În timpul desfășurări jocurilor aș fi observat comportamentul fiecăruia, cum se
exprimă, dacă participă la activități, atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de
auditor, dacă are rețineri, dacă înțelege și transmite mesaje simple către ceilalți
participanți, dacă se exprimă verbal sau prin gestică (mimică), dacă își adaptează
propriile comportamente la cerințele grupului/jocului, dacă manifestă toleranță față de
cei din jur, dacă manifestă prietenie, dacă influențează negativ comportamentul colectiv
al grupului,dacă se transpune în rolul ales, dacă relaționează cu cei din jur, dacă
comunică cu cei din jur, dacă are capacitatea de a rezolva situații conflictuale etc.
În urma aplicării acestor jocuri aș fi notat copiii în funcție de cât de bine s-au
descurcat în realizarea lor, dacă au interacționat cu ceilalți, dacă au comunicat între ei
etc.
Notarea s-ar fi realizat cu ajutorul adverbelor de frecvență:
- permanent

36
- deseori
- uneori
- rareori
Probabil rezultatele ar fi fost următoarele:

Tabel III.1. Estimăm că, în condițiile desfășurării experimentului am fi


avut următoarele rezultate la testul de evaluare inițială, pe patru grupe valorice, la
cele două grupe de copii implicate în cercetare:

Frecvența Nr.de copii Procent Nr.de copii Procent


Grupa Grupa de
experimentală control

Permanent 3 15% 4 20%

Deseori 8 40% 7 40%

Uneori 7 35% 7 30%

Rareori 2 10% 2 10%

Pe lângă aceste două teste inițiale (jocuri de rol), aș fi urmărit comportamentul


lor în decursul unei săptămâni pentru a mă asigura că rezultatele obținute în urma
evaluări sunt cât mai aproape de adevăr, desigur aș fi consultat și educatoarea care îi
cunoaște mult mai bine pe copii pentru a avea un rezultat cât mai sigur, ca nu cumva
copiii să fi avut o săptămână mai diferită sau să nu îi influențeze prezența mea acolo
fiind o străină.
Aș fi folosit o fișă de monitorizare pentru lotul experimental și una pentru lotul
de control precum urmează:
Fișa ar fi avut indicatori în 4 puncte, de la 1 la 4, astfel:
 1- permanent

37
 2- deseori
 3- uneori
 4- rareori
Comportamente și abilități pe care le-aș fi vizat:
C1- Participă activ la activitate/joc?
C2- Comunică verbal cu cei din jur?
C3- Utilizează gestica/mimica în comunicarea cu cei din jur?
C4- Înțelege și transmite mesaje simple?
C5- Interacționează cu colegii?
C6- Cooperează atunci când lucrează în echipă?
C7- Manifestă toleranță față de cei din jur?
C8- Influențează negativ comportamentul colectiv grupului?
Aș fi utilizat două astfel de fișe, câte una pentru fiecare lot.
Cu ajutorul observației aș fi completat fișele pentru a stabili nivelul
comportamental la care se află cele două grupe.
Primul indicator vizat al fișei de monitorizare face referire la implicarea copilului
în activitate/joc, să vedem capacitatea preșcolarilor de a se implica activ, încrezători
într-o activitate, dacă sunt timizi sau foarte încrezători în sine. Copiii încrezători în
forțele proprii își asumă responsabilități, se comportă independent, sunt mândri de
realizările lor, se implică în activități/sarcini noi fără frică, fără reținere, își exprimă atât
emoțiile negative cât și pe cele pozitive. Copiii timizi evită să realizeze sau să se implice
în activități/sarcini noi, prezintă lipsă de încredere, au reținere în a se manifesta liber față
de persoane noi sau față de situații noi. Acest indicator este important în a afla
încrederea pe care o au unii copii în forțele proprii. Încrederea în sine favorizează
relațiile sociale între preșcolari dacă sunt implicați în activități de grup.
Al doilea indicator vizat face referire atât la modul de exprimare, în ceea ce
privește aspectul fonetic și sintactic, cât și la bogăția vocabularului determinând calitatea
limbajului și a comunicării și volumul vocabularului activ. Un copil care este
comunicativ verbal, este un copil sociabil, un copil care poate dobândi ceea ce își

38
dorește mai ușor, poate fi înțeles mai ușor de cei din jur, ceea ce ajută la socializare între
preșcolari, la socializarea cu adulții din jurul copilului.
Al treilea indicator – abilitatea de comunicarea prin mimică, prin gestică este o
componentă esențială în viața de zi cu zi. Însă ce m-ar fi interesat ar fi fost cât de des
preferă să utilizeze această formă de comunicare față de cea verbală, acest fapt putând fi
cauza dezinteresului față de activitate, cauza timidității sau chiar a altor probleme.
Cel de-al patrulea indicator urmărește dacă copilul are abilitatea de a înțelege
mesaje simple ce i se transmit și de a transmite la rândul său mesaje simple. Astfel dorim
să aflăm cât de des înțelege ce i s-a transmis, dacă înțelege va răspunde mesajului prin
faptă sau prin transmitere de mesaj. Este important ca preșcolarul să înțeleagă ce i se
comunică pentru a se putea integra mai ușor, pentru a-și face prieteni mai ușor.
Cel de-al cincilea indicator face referire la abilitatea de interacțiune a
preșcolarului cu colegii, felul în care se implică în activități alături de ceilalți, la modul
cum îi abordează, dacă este încrezător sau timid în apropierea colegilor, dacă își face
repede prieteni sau preferă să stea singur, să se joace singur. Încrederea în sine duce la
relaționare socială în cadrul activităților în grup, pe echipe, în cadrul jocului liber.
Cel de-al șaselea indicator vizează comportamentul de cooperare a copilului în
cadrul activităților desfășurate în grup. Dorim să aflăm dacă copilul deține abilitatea de a
împărți, abilitatea de a sta la rând, abilitatea de a respecta instrucțiunile celorlalți.
Preșcolarii au nevoie de aceste abilități în cele mai multe situații sociale, cu scopul de a
comunica și de a se înțelege cu ceilalți membrii ai grupului fără să stârnească o situație
conflictuală.
Cel de-al șaptelea indicator face referire la abilitatea de a tolera pe cei din jur. Un
copil care îi tolerează pe ceilalți este un copil fericit care evită situații conflictuale însă
uneori poate chiar suferi dacă este prea permisiv.
Cel de-al optulea indicator vizează influența negativă pe care o poate aduce un
copil comportamentului colectiv al grupului. Influențele negative sunt uneori mult mai
rapid receptate ceea ce duce la tulburarea liniștii, la devierea de la importanța activității
în sine. Observam cât de dese sunt aceste influențări și aș fi încercat să aflu cauza

39
acestui comportament dezirabil, dacă vrea să atragă atenția, dacă s-a plictisit, dacă nu îi
place activitatea sau dacă vine cu un astfel de comportament din afară, din cadrul
familiei desigur întrebând-o și pe educatoare.
În decursul a o săptămână aș fi urmărit cele două loturi pentru a identifica modul
în care comunică, interacționează între ei și cu educatoarea.
În urma rezultatelor estimate mai sus, am realizat diagrama de mai jos unde se
poate observa apropierea valorică a celor două grupe de copii evaluate, drept urmare ar
fi putut fi incluse în cercetarea experimentală, în vederea testării ipotezei de cercetare.
În continuare grupa experimentală va fi consemnată – E, iar grupa de control va
fi consemnată – C
Diagrama III.1. Compararea estimării rezultatelor
la testele de evaluare inițială la cele două grupe care ar fi fost implicate în cercetare

45

40

35

30

25 permanent
deseori
20 uneori
rareori
15

10

0
%E %C

40
În urma estimării rezultatelor de la evaluarea inițială am constatat apropierea
valorică a celor două grupe, astfel ele ar fi putut fi cuprinse în cercetarea experimentală.
Pe lângă metodele de cercetare mai sus amintite aș fi folosit și observarea directă a celor
două grupe de copii și aș fi discutat cu cele două educatoare.
Etapa experimentală
În etapa de intervenție experimentală metoda de bază ar fi fost experimentul și
jocul de rol susținute de observația spontană.
Observația spontană ar fi avut drept scop surprinderea unor elemente ale
comunicării în cadrul activităților liber alese și a acțiunilor de interacțiune între copii.
Experimentul ar fi constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii
în cadrul activităților zilnice de predare – învățare a metodei interactive „Joc de rol”, în
cadrul grupei experimentale și efectul produs ca urmare a introduceri în cadrul
activităților liber alese, în doar două zile din cinci active ale săptămânii, la grupa de
control.
În cadrul acestei etape aș mai fi realizat :
- Introducerea variabilei independente – realizarea activităților prin utilizarea
frecventă a jocului de rol în activitățile zilnice, la grupa experimentală;
- Analiza și evaluarea impactului formativ a metodei interactive „Joc de rol”;
- Întocmirea unei grile de observare a activității cu scopul de a măsura
comparativ gradul de solicitare a implicării copiilor în activitate;
- Aplicarea grilei pentru patru activități, la fiecare din cele două grupe, având
aceleași jocuri de rol;
- Analiza comparativă a rezultatelor înregistrate în urma aplicării grilei de
observare ale activității;
Pentru a realiza o cercetare cât mai elocventă aș fi urmat, în această etapă,
planificarea proiectelor tematice și a temelor activităților, așa cum au fost stabilite în
comun pentru ambele grupe în planificarea detaliată a temelor activităților și
modalităților de realizare pe parcursul întregului an școlar.

41
Grila ar fi conținut zece itemi ce descriu comportamente ale copiilor în timpul
activității, posibilitățile de activizare a abilităților de comunicare și interacțiune socială.
Pentru toți itemii cuprinși în grilă aș fi utilizat patru indicatori de măsurare a frecvenței
acestora în activitate și anume: mult, mediu, puțin, deloc.
Grila ar fi arătat după cum urmează:
Grila III.1. Estimăm că, în condițiile desfășurării experimentului grila de
consemnare a participării copiilor la activitate ar fi fost:
X- indicator atins într-o activitate realizată la grupa experimentală
Y- indicator atins într-o activitate realizată la grupa de control
Nr. Itemii urmăriți Mult Mediu Puțin De
crt loc
.
1. Copiii se folosesc de comunicarea verbală în XXXX XX
timpul activității YY YYY YY Y

2. Activitatea oferă copiilor posibilitatea de a XXXXX


comunica/interacționa cu ceilalți copii YY Y YY

3. Există ocazii de a transmite/ percepe mesaje XXX X


nonverbale Y YY Y
4. Este utilizat jocul în scopuri variate, cu XXXX
conținuturi variate , corespunzător grupei de Y YYY Y
nivel II
5. Își îmbogățește vocabularul activ și pasiv pe XXXX X
bază experienței, activității personale și/sau Y Y YYY
a relațiilor cu ceilalți
6. Își adaptează propriul comportament social XXXX
la cerințele grupului și ale comunității Y Y YY Y
restrânse în care trăiește(mediul grădiniței,
grupul de joacă)
7. Negociază, ia poziție față de diverse situații XXX
și participă la decizii comune Y YY Y Y

8. Trăiește în relații cu cei din jur stări afective XXXX


pozitive, manifestă prietenie, toleranță, Y Y YY Y
armonie, concomitent cu învățarea Y
autocontrolului

42
9. Capătă abilitatea de a interrelaționa cu cei XXXX
din jur, respectând normele de Y Y YYY Y
comportament, principiile și valorile Y
acceptate la nivelul grupului din care face
parte

10. Adoptă comportamente relaționale adecvate XXX X


în diferite contexte sociale Y YY YY

Din compararea rezultatelor înregistrate la cele două grupe aș fi constat că la


activitățile realizate la grupa experimentală prin utilizarea locului de rol în cadrul
activităților zilnice, frecvența este net superioară.
Etapa postexperimentală
În cadrul acestei etape aș fi realizat următoarele:
- Evaluarea finală a nivelului celor două grupe prin aplicarea a două jocuri de
rol (teste finale) identice atât grupei experimentale cât și grupei de control;
- Analiza comparativă a rezultatelor la testele finale, obținute de copiii din
grupa experimentală și din grupa de control;
- Analiza comparativă a rezultatelor la testele inițiale cu rezultatele testelor
finale la ambele grupe;
- Verificarea validității ipotezei cercetării;
Pentru o analiză finală a grupei experimentale și a grupei de control aș fi aplicat
următoarele teste de evaluare finală-jocuri de rol:
Test de evaluare finală 1- joc de rol
Subiectul: „ La bibliotecă”
Mijloc de realizare: - joc de rol
Obiective operaționale:
- să folosească formule de politețe în cadrul jocului de rol;
- să participe cu interes la activitate;
- să manifeste spirit cooperant în activitatea de grup;

43
- să-și coordoneze mișcările corporale și expresia facială pentru a exprima o
emoție/comportament;
- să manifeste bună dispoziție realizând sarcinile cu plăcere;
Material didactic: rafturi, cărți, măsuțe, scaune, laptop
Desfășurarea activității:
Aș fi amenajat o mini bibliotecă, iar într-un colț al bibliotecii aș fi făcut „Colțul
cunoașterii”, adică aș fi așezat în formă de cerc pernițe care au atașat pe ele o carte, loc
în care copiii care frecventează biblioteca pentru a citi să se refugieze acolo.
Se va alege un bibliotecar iar restul de copii vor fi copiii de la Grădinița Norișor
ce merg în vizită la bibliotecă pentru a achiziționa cărți și pentru a lectura. La intrarea în
bibliotecă copiii vor saluta și pe parcursul vizitei se vor adresa bibliotecarului cu
pronume de politețe. Câțiva copii își vor alege cărți și se vor duce la „Colțul
cunoașterii”, alți vor cere diferite informații bibliotecarului iar bibliotecarul trebuie să îi
convingă pe copii cât de fascinantă este lumea cărților. La plecare copiii vor mulțumi și
vor saluta politicos.
Test de evaluare finală 2.- joc de rol
Subiectul: „ De-a veterinarii”
Mijloc de realizare:- joc de rol
Obiective operaționale:
-să adopte comportamente adecvate rolurilor asumate: doctori veterinari, asistent,
client-pacient;
- să se comporte civilizat respectând norme de conviețuire socială;
- să identifice soluții pentru rezolvarea situațiilor problemă apărute;
- să manifeste spontaneitate și creativitate în interpretarea rolului asumat;
- să comunice verbal, paraverbal și nonverbal cu partenerii de joc;
Material didactic: halate albe, animale de jucărie, trusă de medic, cuști pentru
animăluțe (cutii de carton cu iarbă, cu rumeguș), telefoane de jucărie, scaune, mese,
creion, caiet,
Desfășurarea activității:

44
Aș fi amenajat cabinetul și sala de așteptare unde sunt scaune și biroul
asistentului care primește pacienți, răspunde la telefon pentru a-i programa pe pacienți
într-o anumită ordine. Se împart rolurile, se explică puțin demersul activității și începe
desfășurarea jocului de rol.
După ce medici și asistentul sunt la cabinet educatoarea vine cu un apel telefonic
deoarece Iepurașul Zizi nu se simte prea bine și ar dori o programare la veterinar pentru
a-l trata dacă se poate. Asistentul răspunde și îi face programarea, notând în caiet,
spunându-i că este un virus puternic și că toate animalele se vor îmbolnăvi. Educatoarea
observă că toate animăluțele sunt triste și le împărtășește copiilor ceea ce i-a spus
asistentul și îi întreabă pe copii dacă vor să ajute la salvarea animăluțelor. Copiii sunt
entuziasmați să devină salvatorii animalelor și fiecare se face responsabil de câte un
animăluț, pun mâna pe telefon și în grabă își fac și ei programare la veterinar. Vin
pacienți în funcție de programare și așteaptă câte șase în sala de așteptare pentru
consultație. Medici consultă fără încetare și prescriu rețete, iar pe animăluțele cele mai
bolnave le pune în cuști pentru o observare mai îndelungată și pentru un tratament mai
special, stăpânii lor vor sta alături de ele până când vor primi ultimul tratament.
Toate animalele sunt tratate, iar copiii sunt fericiți că au ajutat la salvarea lor.
În timpul derulării jocurilor de rol aș fi observat ca și în etapa preexperimentală
comportamentul fiecărui copil atât de la grupa experimentală cât și la grupa de control,
cum se exprimă, dacă participă la activități , atât în calitate de vorbitor cât și în calitate
de auditor, dacă are rețineri, dacă înțelege și transmite mesaje către ceilalți participanți,
dacă se exprimă verbal sau prin gestică (mimică), dacă își adaptează propriile
comportamente la cerințele grupului /jocului, dacă manifestă toleranță față de cei din
jur, dacă manifestă prietenie, dacă influențează negativ comportamentul colectiv al
grupului, dacă se transpune în rolul ales, dacă relaționează cu cei din jur, dacă are
capacitatea de a rezolva situații conflictuale etc.
În urma aplicării acestor două jocuri de rol aș fi notat comportamentul
preșcolarilor într-o fișă de monitorizare ca și în etapa de preexperimentală, atât pentru
lotul experimental cât și pentru lotul de control în funcție de cât de bine s-ar fi

45
descurcat în realizarea lor, dacă au interacționat cu ceilalți, dacă au comunicat între ei
etc. Consider că frecvența comportamentelor dezvoltate ar fi fost în favoarea grupei
experimentale așa cum se poate observa mai jos.

III.9.PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR CERCETĂRII

9.1. EFECTUAREA DE COMPARAȚII ÎNTRE REZULTATELE


ESTIMATE LA GRUPA EXPERIMENTALĂ ȘI LA GRUPA DE CONTROL ÎN
POSTTEST
Analizând și comparând rezultatele testelor de evaluare finală s-ar fi constatat
procentul avansat al copiilor de nivel foarte bun și mediu din grupa experimentală, care
au evoluat, comparativ cu nivelul copiilor din grupa de control.
Notarea s-ar fi realizat cu ajutorul adverbelor de frecvență :
- permanent
- deseori
- uneori
- rareori
Probabil rezultatele ar fi fost următoarele:

Tabel III.2. Estimăm că, în condițiile desfășurării experimentului


am fi avut următoarele rezultate a testului de evaluare finală, pe patru grupe
valorice, la cele două grupe de copii implicate în cercetare

Frecvența Nr.de copii Procent Nr.de copii Procent


grupa grupa
experimentală experimentală

Permanent 6 30% 5 25%


Deseori 9 45% 7 35%

46
Uneori 3 15% 5 25%
Rareori 2 10% 3 15%

În diagrama de mai jos se poate observa procentul avansat al copiilor care ar fi


avut comportamente, abilități mai dezvoltate din grupul experimental, comparativ cu
nivelul copiilor din grupa de control.

Diagrama III.2. Compararea estimării


rezultatelor la testarea finală a celor două grupe
50
45
40
35
30 Permanent
25 Deseori
Uneori
20
Rareori
15
10
5
0
Categoria 1 Categoria 2

E- grupa experimentală C- grupa de control

9.2.EFECTUAREA DE COMPARAȚII ÎNTRE REZULTATELE


ESTIMATE ÎN CADRUL ACELEAȘI GRUPE, LA ETAPELE DE
PREEXPERIMENT ȘI POSTEXPERIMENT

47
Comparând rezultatele pe care presupunem că le-ar fi obținut grupa
experimentală la testele de evaluare în etapa de pretest și etapa posttest remarcăm o
evoluție semnificativă a copiilor din grupa experimentală în urma utilizării jocului de rol
în cadrul activităților liber alese în fiecare zi timp de șase săptămâni.

Tabel III.3. Rezultatele estimate la testele


de evaluare la grupa experimentală la pretest și posttest

Frecvența Pretest Procent Posttest Procent

Permanent 3 15% 6 30%

Deseori 8 40% 9 45%

Uneori 7 35% 3 15%

Rareori 2 10% 2 10%

În diagrama de mai jos se poate vizualiza evoluția frecvenței comportamentelor


copiilor de la uneori înspre deseori și permanent, dar și a celor care ar fi evoluat de la
deseori la permanent și de la rareori la uneori.

Diagrama III.3. Compararea rezultatelor estimate la


testele de evaluare la grupa experimentală între pretest și posttest

48
50%
45%
40%
35%
30%
permanent
25% deseori
uneori
20%
rareori
15%
10%
5%
0%
%Pretest %Posttest

Tabel III.4. Estimăm că, în condițiile desfășurării experimentului am fi avut


următoarele rezultate ale testelor de evaluare la grupa de control la pretest și
posttest
Frecvența Pretest Procent Posttest Procent
Permanent 4 20% 5 25%
Deseori 8 40% 7 35%

Uneori 8 40% 5 25%

Rareori 2 10% 3 15%

În diagrama de mai jos se poate vedea evoluția frecvenței comportamentelor copiilor de


la uneori la deseori și permanent, precum și a celor care au evoluat de la uneori la permanent și
de la rareori la uneori.
Diagrama III.4. Compararea rezultatelor estimate la

49
testele de evaluare la grupa de control între pretest și posttest

45

40

35

30

25 permanent
deseori
20 uneori
rareori
15

10

0
%Pretest %Postest

Pentru privire mai de ansamblu asupra evoluției celor două grupe aș fi comparat numărul
de copii care au înregistrat progres și aș fi obținut următoarele date: estimăm că la grupa
experimentală au evoluat un număr de nouă copii în procent de 45%, iar la grupa de control au
evoluat un număr de patru copii în procent de 20% . Diagrama de mai jos arată comparativ care
ar fi fost nivelul evoluției dintre grupa experimentală și grupa de control în cazul în care
experimentul s-ar fi desfășurat.

Diagrama III. 4. Compararea estimării procentelor de


copii care ar fi înregistrat progres la cele două grupe

50
Progres %
50%
45%
40%
35%
30%
Progres %
25%
20%
15%
10%
5%
0%
Grupa E. Grupa C.

După cum putem observa în urma estimării acestei cercetări și a datelor expuse diferența
între cele două grupe este una semnificativă în urma experimentului, ceea ce ar fi evidențiat
importanța utilizării jocului de rol în cadrul activităților pentru preșcolarii de nivel II. În urma
utilizării jocului de rol în cadrul activităților zilnice liber alese la grupa experimentală, copiii ar fi
mai implicați, mai activi, mai conștienți de propriul proces de dezvoltare, ar avea performanțe
vizibile în comparație cu grupa de control, atât în ceea ce privește comunicarea orală,verbală și
nonverbală cât și în ceea ce privește comportamentul lor social, interrelaționarea socială.

51
III.10. CONCLUZIILE CERCETĂRII
În urma cercetării realizate și a datelor ce s-au presupus s-a ajuns la concluzia că
optimizarea predării-învățării în cadrul activităților din grădiniță se poate realiza prin utilizarea
jocului de rol deoarece acesta oferă preșcolarilor ocazia de a-și concretiza nevoia de a lucra
împreună, într-un climat prietenos,colegial de întrajutorare și sprijin reciproc, promovează
învățarea activă care dezvoltă gândirea critică, îi învață pe copii să-și emită și să-și susțină
propriile idei, dezvoltându-le astfel creativitatea. Jocul de rol presupune colaborare și cooperare
între copii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă. De asemenea folosirea jocului de
rol în actul educativ nu este doar o activitate distractivă pentru preșcolari, ci este un instrument
esențial al învățării, aducând cu sine avantaje ca: dezvoltarea capacității de a lua propriile decizii,
capacitatea de a găsi soluții creative la diverse probleme, dezvoltarea abilităților de comunicare,
dezvoltarea abilităților sociale și emoționale, dezvoltarea empatiei, dezvoltarea limbajului,
responsabilizarea copiilor etc.
Perioada preșcolarității este extrem de importantă pentru dezvoltarea abilităților de
comunicare, deoarece comunicarea reprezintă condiția primordială pentru dezvoltarea integră a
subiectului și conviețuirea eficientă în societate a acestuia.
Jocul de rol constituie jocul cu cele mai multe valențe în dezvoltarea generală și, în
special în dezvoltarea abilităților de comunicare a copilului. Jocul de rol este o cale foarte
importantă pentru copii de a reprezenta întâmplările prin care au trecut, precum și ceea ce ei știu
despre oameni și situații. Jocul de rol este, de asemenea, cel mai indicat pentru introducerea în
comportamentul copiilor a unor conduite sociale, cum ar fi folosirea saluturilor, prezentarea unor
persoane necunoscute, toleranță etc.
Am conceput această cercetare pentru a verifica validitatea ipotezei cercetării. Prin
prezentul studiu asupra utilizării jocului de rol în dezvoltarea abilităților de comunicare și
interacțiune socială, s-ar fi evidențiat faptul că în fața unor activități tradiționale de povestire,
convorbire, memorizare, jocul de rol este mult mai eficient. Acest lucru l-ar fi demonstrat
evoluția grupei experimentale, care ar fi realizat un progres sporit, față de grupa de control, care
la rândul ei ar fi marcat o ușoară evoluție, dar nesatisfăcătoare. Desigur cea care ar fi decis ce
metodă este mai eficientă în dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune socială ar fi

52
fost educatoarea deoarece ea trebuie să posede cunoștințe temeinice despre copii și evoluția lor,
dar și metodologia activităților instructiv-educative din grădiniță.
Chiar dacă această lucrare este doar o presupunere, eu susțin ceea ce am prezentat în
lucrare deoarece în cei trei ani, în perioada în care am realizat practica am observat desfășurarea
mai multor jocuri de rol și am văzut cu cât entuziasm se implică copiii, cum interacționează între
ei pentru a duce la bun sfârșit sarcina fără a prezenta nici măcar o clipă, stare de plictiseală. De
asemenea am fost uimită de ce propoziții au formulat în moment ce interpretau un anumit rol, și
asta copii, care poate de abia scoteau câte un cuvânt în momentul în care erau abordați direct
într-o anumită activitate.
III.11. LIMITELE ȘI AVANTAJELE CERCETĂRII
Pentru o obiectivare cât mai clară a acestei presupuse cercetării, voi enumera limitele care
consider eu că ar fi fost în desfășurarea acestui experiment. Întrucât fiecare copil are
individualitatea sa, evoluează diferit, apar uneori schimbări imprevizibile în dezvoltarea lor, au o
educație diferită din familie, compararea nivelului copiilor poate fi în contradictoriu chiar dacă în
același timp pare demonstrabil. Copiii sunt într-o continuă dezvoltare, evoluție, de aceea aș fi
comparat două grupe de nivel relativ asemănător, o grupă la care să utilizez jocul de rol zilnic iar
cealaltă la care să utilizez jocul de rol doar de două ori pe săptămână pentru a avea rezultate cât
mai clar posibile, însă rezultatele pot fi influențate și de alți factori care nu pot fi controlați de
educatoare, precum vârsta diferită a copiilor, lipsa unor baze materiale necesare jocului de rol
pentru fiecare temă studiată etc.
Jocul de rol ajută copiii extravertiți dar constituie o limită pentru copiii introvertiți, iar
statisticile spun că mai mult de 50% din copiii pe care îi educăm au o fire introvertită. Copiilor
introvertiți nu le place să își asume diferite roluri, de aceea s-ar putea să nu participe cu plăcere
la jocul de rol. Din cauza acestui fapt exista posibilitatea ca cercetarea să nu fi fost foarte
relevantă în acest caz.
Limita cea mai mare în desfășurarea acestui experiment a fost restricțiile cauzate de
pandemia aceasta care nu ne-a lăsat să desfășurăm cercetarea aplicată ci presupusă.
Avantajele acestei cercetări consider că ar fi fost utilizarea aceluiași eșantion de conținut
stabilit în concordanță cu planificarea proiectelor tematice și a temelor activităților pentru ambele

53
grupe în cadrul acestui experiment, consider eu că ne-ar fi condus spre un rezultat cât mai
elocvent.
Utilizarea fișei de monitorizare a comportamentelor copiilor atât pentru lotul
experimental cât și pentru lotul de control în perioada preexperimentală și în perioada
postexperimentală ar fi fost de asemenea un punct forte în acest experiment.
Un alt punct important în obținerea rezultatelor ar fi fost grila de consemnare a
participării copiilor la activitate utilizată în perioada experimentală în cadrul activităților de joc
de rol, confirmarea ipotezei, oportunitatea implementării experimentului la două grupe de același
nivel, o foarte bună colaborare cu doamnele educatoare de la grădinița în care s-ar fi realizat
cercetarea.
CONCLUZIILE LUCRĂRII
Cunoscut fiind faptul că, comunicarea are un rol hotărâtor în formarea și dezvoltarea
personalității copiilor, în interrelaționarea acestora, mai ales în aceste vremuri în care trăim unde
viitorul adult trebuie să fie un individ al societății din care face parte, contribuind la dezvoltarea
ei, de aceea cadrele didactice trebuie să găsească cele mai eficiente mijloace de activizare și
dezvoltare a copilului.
Una dintre aceste mijloace de activizare și dezvoltare a copilului este jocul. Dacă copilul
va percepe jocul ca pe o activitate interesantă, relaxantă și cu o mare lejeritate, atunci jocul se va
transforma într-o situație educativă pentru acesta solicitându-l într-un mod atractiv, normal și
autentic.
În grădiniță pentru fiecare activitate de educare și învățare ce se va desfășura sub formă
de joc (exemplu:joc de rol) se va ține seama de vârsta copiilor, de aptitudinile acestora, de
personalitatea fiecăruia, de preferințe, de interesele copilului, de necesitatea de dezvoltare
personală a acestuia.
Lucrarea este structurată în trei capitole. Primul capitol face referire la comunicare, la
modele ale comunicării, la comunicarea educațională, la dezvoltarea abilităților de comunicare la
preșcolari. Cel de-al doilea capitol face referire la joc , la funcțiile jocului, la importanța utilizării
jocului de rol în grădiniță și la rolul acestuia în dezvoltarea abilităților de comunicare și
interacțiune socială.

54
Al treilea capitol detaliază cercetarea experimentală pe care aș fi pus-o în aplicare în
decursul anului școlar 2019-2020.Cercetarea experimentală ar fi valorificat relația dintre cele
două variabile și anume utilizarea frecventă a jocurilor de rol în activitățile din grădiniță
(variabila independentă) și creșterea nivelului dezvoltării abilităților de comunicare (variabila
dependentă).
Aș fi dorit ca prin această cercetare să demonstrez eficacitatea utilizării jocului de rol în
cadrul activităților educative ale preșcolarilor de nivel II, în special în optimizarea dezvoltării
abilităților de comunicare, a aptitudinilor de socializare.
Jocul a fost, este și va fi un punct important în dezvoltarea copiilor, în special jocul de rol
care vine cu o tematică familiară și ușor abordabilă, dând frâu liber imaginației fiecărui copil.

55
BIBLIOGRAFIE

1. Albulescu, I., Catalano, H., (2019), Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar,


Didactica Publishing House, București;
2. Bârsan, N.,(1995), Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului și comunicării
orale la preșcolarii mari, Editura Didactică și pedagogică, București;
3. Bergen,D.(2002),The role of pretend play in children`s cognitive development. Early
Childhood Research& Practice,4(1),n1;
4. Bocoș, M.,(2007),Teoria și practica cercetării pedagogice ,Editura Casa Cărții de
Știință, Cluj-Napoca ;
5. Bocoș, M., Avram, I., Catalano, H., Someșan, E.,(2009), Pedagogia învățământului
preșcolar- instrumente didactice, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
6. Bocoș, M., Juncan, D.,(2017), Teoria și metodologia instruirii. Teoria și
metodologia evaluării, Editura Paralela 45, Pitești;
7. Catalano, H.,(2018), Procesul de învățământ: direcții epistemice, pragmatice și
experiențiale, Editura Didactică și Pedagogică, București;
8. Catalano, H., Albulescu, I.,(2018), Pedagogia jocului și a activităților ludice,
Editura Didactică și Pedagogică, București;
9. Catalano, H., Albulescu, I.,(2019), Didactica Jocurilor, Editura Didactică și
pedagogică, București;
10. Claparède, E.,(1975), Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura
Didactică și Pedagogică, București;
11. Cucoș, C.,(2006), Pedagogie,Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Polirom,
Iași;
12. Dumitra, M.,(1999), Educarea limbajului în învățământul preșcolar-comunicarea
orală, Editura Compania, București;
13. Glava,A., Glava C.,(2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia,
Cluj-Napoca;

56
14. Lespezanu, M., (2007), Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura
Omfal Esențial, București;
15. Morrison, S.G.,(1988), Early Childhood Educacion Today, Fourth edition, Merril
Publishing Company, Columbus;
16. Pânișoară, I.O. (2008), Comunicarea eficientă –ediția a III-a, revăzută și adăugită,
Editura Polirom, Iași;
17. Preda, V., Copilul și grădiniță, Editura Compania, București;
18. Soitu, L., Pedagogia comunicării, Editura Didactică și pedagogică, București;
19. Stan, C., Pedagogia comunicării-suport de curs, anul II, P.I.P.P.;
20. Vrășmaș, E., (1999), Educația copilului preșcolar, Editura Pro Humanitate,
București;
21. ***(2019), Curriculum pentru educație timpurie a copiilor de la naștere până la
vârsta de 6 ani), Ministerul Educației Naționale,București;

57

S-ar putea să vă placă și