Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LIMBAJUL DIRECT
LIMBAJUL INDIRECT
Stilul indirect înseamnă redarea cuvintelor vorbitorului, păstrându-i mesajul dar fără să se
reproducă exact cuvintele sale.
Când se face trecerea de la direct la indirect, se produc mai multe transformări, iar între
predicatele celor două propoziţii există reguli de concordanţă a timpurilor.
Există un număr mare de verbe care ne ajută la indirect. Dintre cele mai des folosite sunt:
Toate acestea sunt verbe introductive şi sunt importante fiindcă timpul la care sunt puse, impune
un anumit timp în cealaltă propoziţie.
dacă verbul introductiv este la prezent, celălalt verb îşi va păstra timpul:
REGULA I
Propoziţia introductivă Propoziţia subordonată
Prezent Păstrează timpul
REGULA II
Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Prezent Tense Past Tense
Exemplu : ”I am at home”, he said. (vorbire directă) - Sunt acasă, spuse el.
He said (that) he was at home. (vorbire indirectă) A spus că este acasă.
REGULA III
Exemplu: ”I have learnt the poem”, he said. (VD) - Am învăţat poezia, a spus el.
He said he had learnt it. (VI) A spus c-a învăţat-o.
REGULA IV
Exemplu: ”I have learnt the poem yesterday”, he said. (VD) - Am învăţat poezia ieri, a spus el.
He said he had learnt the poem the day before. (VI) A spus c-a învăţat-o ieri.
REGULA V
Exemplu: ”I shall learn the poem tomorrow” he said. - Voi învăţa poezia mâine, a spus el.
He said he would learn it the next day. A spus c-o va învăţa mâine.
Sunt întrebările în completare (coada propoziţiei) care-n româneşte înseamnă „nu-i aşa ?”.
Acestea au intonaţie urcătoare atunci când se aşteaptă un răspuns sau coborâtoare atunci când
constituie o constatare sau o ameninţare.
Dacă propoziţia are verbul la afirmativ, verbul întrebării va fi la negativ (polaritate inversă).
Dacă propoziţia are un verb auxiliar sau modal, acesta se reia în întrebare.
Dacă propoziţia are un verb obişnuit, întrebarea va avea pe „to do” la acelaşi timp şi persoană.
Forma negativă va fi întotdeauna cea prescurtată, iar întrebarea se desparte prin virgulă de
propoziţie.
subiectul întrebării este acelaşi cu cel al propoziţiei.
Dacă întrebarea este o exlamaţie de surpriză, bucurie, nemulţumire sau ameninţare, verbul
întrebării are aceiaşi polaritate cu cel al propoziţiei (++,- - ).
Exemple:
- Tom is here, isn’t he ?
- They aren’t ready, are they ?
- Mary has finished her work, hasn’t she ?
- You haven’t met before, have you ?
- John can manage alone, can’t he ?
- She couldn’t come, could she ?
- Your mother baked the cake, didn’t she ?
- Alice speaks English, doesn’t she ?
- You didn’t come home late, did you ?
- Oh, I’m here at last, am I ? (bucurie)
- You will tell me, will you ? (ameninţare)