Sunteți pe pagina 1din 5

CURSUL 13

Conţinut : Limbajul direct. Limbajul indirect.


Transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă.
Aplicaţii. Interviul unei personalităţi
Întrebări disjunctive.

LIMBAJUL DIRECT

Vorbirea directă înseamnă redarea cuvintelor persoanei cu exactitate, în citat.


În limba română se marchează cu două puncte şi linie de dialog. În engleză se marchează cu
virgulă şi ghilimele (se pun întotdeauna sus).
Exemplu: ”What is your name ?”, he asked me. - Cum e cheamă ? mă întrebă el.
”My name is George”, I answered. - Mă cheamă George, am răspuns eu.

LIMBAJUL INDIRECT

Stilul indirect înseamnă redarea cuvintelor vorbitorului, păstrându-i mesajul dar fără să se
reproducă exact cuvintele sale.
Când se face trecerea de la direct la indirect, se produc mai multe transformări, iar între
predicatele celor două propoziţii există reguli de concordanţă a timpurilor.
Există un număr mare de verbe care ne ajută la indirect. Dintre cele mai des folosite sunt:

- to say (a spune) - to ask (a întreba)


- to tell (a spune) - to demand (a cere)
- to want to know (a dori să ştie) - to admit (a încuviinţa)
- to accept (a accepta) - to agree (a fi de acord)
- to aknowledge (a recunoaşte) - to inform (a informa)
- to refuse (a refuza) - to answer, reply (a răspunde)
- to think (a crede) - to wonder (a se mira)
- to remark (a remarca) - to advice (a sfătui)
- to promise (a promite)

Toate acestea sunt verbe introductive şi sunt importante fiindcă timpul la care sunt puse, impune
un anumit timp în cealaltă propoziţie.
dacă verbul introductiv este la prezent, celălalt verb îşi va păstra timpul:

REGULA I
Propoziţia introductivă Propoziţia subordonată
Prezent Păstrează timpul

Exemplu : ”I am at home”, he says. (vorbire directă) - Sunt acasă, spuse el.


He says (that) he is at home. (vorbire indirectă) El spune că este acasă.

dacă verbul introductiv este la trecut, se produc transformările:

REGULA II
Vorbirea directă Vorbirea indirectă
Prezent Tense Past Tense
Exemplu : ”I am at home”, he said. (vorbire directă) - Sunt acasă, spuse el.
He said (that) he was at home. (vorbire indirectă) A spus că este acasă.
REGULA III

Vorbirea directă Vorbirea indirectă


Prezent Perfect Past Perfect

Exemplu: ”I have learnt the poem”, he said. (VD) - Am învăţat poezia, a spus el.
He said he had learnt it. (VI) A spus c-a învăţat-o.

REGULA IV

Vorbirea directă Vorbirea indirectă


Past Tense Past Perfect

Exemplu: ”I have learnt the poem yesterday”, he said. (VD) - Am învăţat poezia ieri, a spus el.
He said he had learnt the poem the day before. (VI) A spus c-a învăţat-o ieri.

REGULA V

Vorbirea directă Vorbirea indirectă


Future Future in the Past

Exemplu: ”I shall learn the poem tomorrow” he said. - Voi învăţa poezia mâine, a spus el.
He said he would learn it the next day. A spus c-o va învăţa mâine.

• Celelalte transformări care se produc sunt:

Vorbirea Directă Vorbirea Indirectă


I he / she
you I / we
we they
my his / her
your my / our
mine his / hers
yours mine
our their
me him / her
you me / us
us them
ours theirs
yours ours
this, these that, those
today that day, yesterday
yesterday the day before, the previous day
last month the month before
three days ago three days
here there
now then
last week the week before
last night the night before
on this day on that day
tonight that night
tomorrow the next day, the following day

• Dacă se redă un ordin sau un sfat, la indirect se va folosi infinitivul.


Exemplu: ”Lie down ! „, he ordered his dog”. (VD) - Şezi ! i-a ordonat câinelui său.
He ordered his dog to lie down (VI) I-a ordonat câinelui său să se aşeze.
• Răspunsurile afirmative sau negative se redau la indirect astfel :
- „Yes”, he said He answered in the affirmative
He agreed
He accepted

- „No”, he said He answered in the negative


He refused
He denied
He rejected
• Dacă se redau cuvintele a doi vorbitori, pentru a nu repeta permanent numele sau pronumele, se
pot folosi THE FORMER (primul vorbitor) şi THE LATTER (cel de-al doilea).
• În frazele condiţionale, cuvântul IF (dacă) este înlocuit prin WHETHER.
Exemplu: ”Do you know Jim ?”, Mary asked me.
Mary wanted to know whether I knew Jim.
”Did you have to go there with them?” he asked me.
He asked me whether I had had to go there with them.
”Can you have come with me ?” he asked me.
He asked me whether I could come with him.
• Întrebările speciale, cele care nu pot primi un răspuns scurt (prin da sau nu) şi care se formeazăcu
pronume, adjective sau adverbe interogative se traduc astfel:
- ”Who are you ?” he asked me. - Cine esti ? m-a întrebat.
He asked me who I was. M-a întrebat cine sunt.
- ”Whose are these books ?” he asked me. - Ale cui sunt aceste cărţi ? m-a întrebat.
He asked me whose those books were. M-a întrebat ale cui sunt acele cărţi.
- ” To whom can you give this money ?” he asked me. - Cui poţi da aceşti bani ? m-a întrebat.
He asked me to whom I could give that money. El m-a întrebat cui pot da banii aceia. -
- ”About whom are you talking ?” he asked me. Despre cine vorbeşti ? m-a întrebat.
He asked me whom (who else) I was talking. M-a întrebat despre cine vorbesc.
- ”Of what kind of music are you fond ?” he asked me.
De ce fel de muzică eşti amator ? m-a întrebat.
He asked me of what kind (sort) of music I was fond.
M-a întrebat ce fel de muzică îmi place.
- ”Where is the boy you spoke to ?” he asked me.
Unde este băiatul cu care ai vorbit ? m-a întrebat.
He asked me where was the boy I had spoken to.
El m-a întrebat unde este băiatul cu care am vorbit.
APLICAŢIE

 Treceţi la indirect următoarele propoziţii:

1. ”This is my brother ”, he said.


2. ”These are our friends ”, they said.
3. ”You are in our garden ”, they said.
4. ”I can come by my motor-car ”, John said.
5. ”I shall come by my car ”, Jim said.
6. ”I came by my car”, Tom said.
7. ”I have come by my car”, James said.
8. ”I should come by car”, Clara said.
9. ”You can see us if you turn on the light”,they said.
10. ”You will find us at home if you come earlier ”, they said.

1.He said that was his brother.


2.They said those were their friends.
3. They said we were in their garden.
4. John said he couldcome by his motor-car.
5.Jim said he would come by his car.
6.Tom said he had come by his car.
7.James said he had come by his car.
8. Clara said she would have come by car.
9.They said we could see them whether we turned on the light.
10.They said we would find them at home whether we came earlier.

 Traduceţi în limba română:

1.”Near whom else did you sit ? ” he asked me.


He asked me near whom else I had sat.
2. ”Of what did they die ? ” he asked me.
He asked me what they had died of.
3. ”Past whom did they hurry ?” he asked me.
He wanted to know past whom they had hurried.
4. ”Through whom did you receive this letter ?” he asked me.
He asked me through whom I had received that letter.
5. ”With whom will you go on this trip ? ” he asked me.
He asked me with whom I would go on that trip with.

1. – Lângă cine altcineva ai stat ?


M-a întrebat lângă cine altcineva am stat.
2. – De ce au murit ei ?
El m-a întrebat de ce au murit ei.
3. – De cine au trecut ei în grabă?
El m-a întrebat pe cine au depăşit ei în grabă.
4. – Prin cine ai primit scrisoarea aceasta ?
El m-a întrebat prin cine am primit scrisoarea aceea.
5. – Cu cine voi merge în excursia aceea.
El m-a întrebat cu cine voi mergeîn excursia aceea.

Observaţie. Pentru interviul unei personalităţi vezi anexa.


ÎNTREBĂRILE DISJUNCTIVE
TAG (TAIL) QUESTIONS

 Sunt întrebările în completare (coada propoziţiei) care-n româneşte înseamnă „nu-i aşa ?”.
 Acestea au intonaţie urcătoare atunci când se aşteaptă un răspuns sau coborâtoare atunci când
constituie o constatare sau o ameninţare.
 Dacă propoziţia are verbul la afirmativ, verbul întrebării va fi la negativ (polaritate inversă).
 Dacă propoziţia are un verb auxiliar sau modal, acesta se reia în întrebare.
 Dacă propoziţia are un verb obişnuit, întrebarea va avea pe „to do” la acelaşi timp şi persoană.
 Forma negativă va fi întotdeauna cea prescurtată, iar întrebarea se desparte prin virgulă de
propoziţie.
 subiectul întrebării este acelaşi cu cel al propoziţiei.
 Dacă întrebarea este o exlamaţie de surpriză, bucurie, nemulţumire sau ameninţare, verbul
întrebării are aceiaşi polaritate cu cel al propoziţiei (++,- - ).

Exemple:
- Tom is here, isn’t he ?
- They aren’t ready, are they ?
- Mary has finished her work, hasn’t she ?
- You haven’t met before, have you ?
- John can manage alone, can’t he ?
- She couldn’t come, could she ?
- Your mother baked the cake, didn’t she ?
- Alice speaks English, doesn’t she ?
- You didn’t come home late, did you ?
- Oh, I’m here at last, am I ? (bucurie)
- You will tell me, will you ? (ameninţare)