ADITIVI ÎN DETERGENŢI

Nevoia de curățenie

În cultura lumii, deopotrivă în cultura scrisă, ca și în folclor, au rămas ziceri pline de înțeles
în legătură cu nevoia de curățenie („E cuviincios ca hainele să fie curate şi îngrijite“ –
Erasmus), la orice nivel social („Curăţenia este demnitatea săracului, prin ea el se arată
superior soartei sale“ – George Sand); s-a remarcat nevoia de a dezvolta simțul curățeniei de
la vârstă fragedă („Simţul curăţeniei să fie insuflat copilului până la pasiune!“– F. Nietzsche),
s-a consacrat rostul primordial al femeii în asigurarea curățeniei („Femeia curată te îndeamnă
la viaţă“ și „Curăţenia este darul de căpetenie al femeii“ – proverbe românești“), s-a remarcat
relația dintre curățenie și calitatea vieții umane („Ordinea, curăţenia şi economia înmulţesc
zilele fericite“ – Petre Ispirescu) ș.a.m.d.

Ce sunt detergenții. Tipuri. Utilizări

Detergenții sunt produși realizați prin sinteză industrială, având o alcătuire asemănătoare cu
cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățare, modificând tensiunea
superficială a soluției de spălare. Detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor
pentru că includ aditivi (tenside, acizi, baze, enzime) cu rol de substanțe curățitoare active,
capabile să ajute la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie. Pentru a limita complexitatea
unui detergent, se produc linii de detergenți specializate pe întrebuințări distincte:
îmbrăcăminte, articole de menaj, pardoseli, produse metalice etc.
Detergenții propriuziși (substanța activă de bază din produsul de curățare) sunt, similar
săpunurilor, săruri complexe ale unor acizi sintetizați din produse petroliere –arene,
alchilarene etc. Molecula de detergent are o extremitate lipofilă și hidrofobă (adică se fixează
la o moleculă de grăsime, dar nu se fixează la molecule de apă) și un lanț hidrocarbonat lung,
nepolar, lipofob și hidrofil (adică nu se fixează pe grăsimi, dar se fixează pe molecule de
apă). Extremitățile hidrofile sunt miscibile cu apa, cele lipofile se fixează pe moleculele de
grăsimi, deci moleculele de detergent se fixează la interfața dintre apă și grăsimi, detașând
grăsimile de pe suportul textil.

După natura grupei hidrofile, detergenții pot fi:

-anionici (săruri de natriu ale: sulfaților acizi de alchil, acidului alchil sulfonic sau alchil-aril
sulfonic); spre deosebire de săpunuri, acești detergenți pot fi utilizați și în soluție acidă și în
apă dură; au proprietăți de curățire excelente; nu sunt biodegradabili;

-cationici (conțin o grupare cuaternară de amoniu pe o catenă alcanică, cu radicali alchil);

sunt dezinfectanți puternici (coagulează proteinele din bacterii), fiind folosiți mult în spitale;
conferă fibrelor textile moliciune și delicatețe; nu sunt biodegradabili;

-neionici (catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic și care au ca grupare polară grupa
etoxi și o grupare hidroxil terminală); neavând sarcină electrică, pot fi folosiți deopotrivă în
ape dure sau chiar ape bazice; au multă aplicație în spălătorii și în cosmetică, fiind puțin
agresivi și cu putere spumantă controlabilă; sunt biodegradabili;
-amfoteri (ionizare negativă sau pozitivă, în funcție de condițiile pH-ul apei); spumează bine,
prezintă blândețe și stabilitate; sunt folosiți pentru igiena personală și în curățenia casei.

Producerea detergenților

Unele dintre cele mai cunoscute molecule de sinteză aplicate în producția de detergenți
actuali sunt: dodecilbenzensulfonatul de sodiu, dodecilsulfatul de sodiu (SDS), centrimoniu
bromura, centrimoniu clorura etc.

*Detergenți – termen care se trage din limba latină (detergere – a curăța), prin limba franceză
(détergent); semnifică un produs care are proprietatea de a degresa, curăța, spăla anumite
materiale / produse. Conform Regulamentului Nr. 648/2004/CE al Parlamentului European şi
al Consiliului din 31 Martie 2004 referitor la detergenţi, „Termenul «detergent» poate fi
explicat sumar ca fiind aplicabil tuturor produselor destinate curăţării materialelor textile sau
suprafeţelor dure, sau cu alte cuvinte, tuturor «detergenţilor / produselor de curăţare» care au
o funcţie de curăţare“.

*Detergenți biodegradabili. Produse de curățare care se descompun sub influența

microorganismelor din apă în substanțe nenocive, protejând mediul natural. Criteriile de
biodegradabilitate finală presupun o mineralizare a resturilor de detergent din apele evacuate
în proporţie de 60% ("biodegradabilitate finală" până la dioxid de carbon, apă şi săruri
minerale) în termen de 28 de zile (conform Regulamentului Nr. 648/2004/CE evocat mai
sus).

*Enzime. În murdăria produselor care trebuie curățate este multă materie organică. Rolul
enzimelor (materie de natură proteică) din rețeta detergentului este de a cataliza (mijloci și
ușura) reacțiile de degradare a murdăriei organice, care se va îndepărta apoi mai ușor.

În compozițiile detergenților moderni se disting două categorii de componente:

-componente de bază: surfactanți (substanța activă de bază), abrazivi (agenți pentru

îndepărtarea impurităților solide de spălare), acizi (pentru îndepărtarea impuritățile solubile în
acizi, cum ar fi calcarul; frecvent se folosesc: acid citric și acid acetic), baze (pentru
îndepărtarea de grăsimi și uleiuri prin acțiune alcalină), înălbitori (compuși oxigenați ai
clorului, cum ar fi hipocloritul sau peroxidul de hidrogen în substanțele de albire pe bază de
oxigen), enzime (amilaze – pentru amidon, lipaze – pentru grăsimi, proteaze – pentru
proteine);
-alte componente, care pot fi prezente în detergenții cu acțiuni suplimentare care sporesc
efectul componentelor active sau provoacă efect optic ori imprimă mirosuri distincte:
excipienți (pentru condiționarea produsului și conservarea acestei stări), agenții pentru
dedurizarea apei, parfumuri, înălbitori, antipoluanți (care ajută pentru a preveni sau pentru a
reduce poluarea), polimeri speciali, cum ar fi copolimeri stiren - acrilat (care îmbunătățesc
curățarea covoarelor cu șampon - după evaporarea apei, acești polimeri formează agregate
pulverulente ale particulelor de murdărie, care pot fi îndepărtate comod de pe covor) etc

Aditivi in detergenti
În privința ingredientelor, sortimentul contemporan de detergenți informează utilizatorii că
produsele pe care le cumpără conțin categorii de substanțe (gen surfactanți anionici,
surfactanți neionici, parfum, zeoliți ș.a.m.d.), nu substanțe cu denumirrile lor identificabile.
Reglementările din ultimii ani încearcă o aducere a relațiilor utilizatorilor cu producătorii și
comercianții de detergenți sub semnul corectitudinii, dar lupta e grea și, pe termen lung, se
poartă la un scor în defavoarea utilizatorilor. Din categoria succeselor pentru utilizatori,
merită să menționăm că unii producători au început să menționeze și elemente concrete pe
etichetele produselor de curățat („Citronellol, Hexyl cinnamal, lavandă și uleiuri certificate
organic, apă vitalizată, bilă de bovine etc.“) .Trebuie să observăm că, și în aceste cazuri,
demersurile producătorilor țintesc mai mult către epatare în fața concurenței decât spre
informarea lejeră, ușor de înțeles de către utilizatorii de rând.

Polifosfati

Polifosfații sunt aditivi alimentari ce conțin cel puțin patru grupări fosfat.Aceștia sunt
prezenți și în organism, unde au roluri foarte importante.

Polifosfații sunt descompuși în alimente sau sistemul digestiv în fosfați și aceste grupări se
absorb mai bine decât fosfații prezenți în mod natural în alimente.O cantitate mare de fosfați
în organism poate produce efecte negative grave,în special în cazul persoanelor cu afecțiuni
renale.Nu trebuie să facă parte din alimentația copiilor.

În funcție de tipul de produs,metoda de preparare și de depozitare,polifosfații sunt utilizați

ca stabilizatori, catalizatori sau emulsificatori.Astfel,principalele alimente/produse în care se
găsesc acești aditivi sunt: murături, produse din carne(în special pește),brânzeturi și diverse
produse congelate(în special pește),supe concentrate, ceai instant, băuturi dedicate sportivilor

Enzime

Una din cele mai cunoscute aplicatii ale enzimelor este utilizarea acestora in agenti de spalare
(detergenti). In ultimii 40 ani, utilizarea enzimelor in detergenti a fost una din cele mai mari
aplicatii ale acstora, iar acum sunt acceptate ca ingrediente atat in detergentii lichizi cat si in
cei sub forma de pulbere.

Murdaria vine sub multe forme si consta in proteine, amidon si lipide. Folosind detergentii
in apa, la o temperatura ridicata si o agitare riguroasa este posibila inlaturarea petelor insa,
costul incalzirii apei este ridicat iar datorita agitarii continue, fibrele textile se degradeaza in
timp.Utilizarea enzimelor permite spalarea la o temperatura mica a apei si o perioada mai
mica de agitare.

Detergentii pe baza de enzime trebuie sa fie ieftini si siguri. Incercarile timpurii de utilizare
a proteazelor au stagnat din cauza faptulul ca producatorii si consumatorii au prezentat
hipersensibilitate. Acest lucru a fost rezolvat prin dezvoltarea granulelor de detergent, de
aproximativ 0,5 mm in diametru in care enzima este incorporata in interiorul granulei, ce mai
contine si saruri anorganice (precum NaCl), zaharuri drept conservanti si intarite cu fibre de
carboximetilceluloza. Centrul granulei este invelit in materiale ceroase obtinute din ulei
parafinic sau polietilen glicol. Aceste combinatii de materiale protejeaza enzima de actiunea
altor componente ale detergentului in timpul depozitarii.
 Enzimele utilizate in detergenti sunt catalizatori proteici alcatuiti dintr-un lant de
aminoacizi. Ele sunt asemanatoare proteinelor ce catalizeaza reactiile din toate celulele vii,
proteine ce controlzeaza procesele metabolice transformand nutrientii la molecule simple si
aceste molecule la energie. In rol de catalizatori, enzimele maresc viteza unor reactii chimice
specifice, in conditii blande de temperatura si pH fara a fi alterate sau consumate in proces.
In consecinta, cantitati mici de enzima pot cataliza reactiile a miloane de molecule intr-un
minut. Enzimele functioneaza optim in detergenti la temperaturi de 20-60°C si la un pH de
7,5-10,5.Cea mai mare din aplicatiile enzimelor la nivel industrial a luat nastere la inceputul
anului 1930 avand la baza incercarea lui Röhm de a utiliza in anul 1913 enzime pancreatice
in solutiile utilizate pentru spalare. Aceste enzime pancreatice includ proteaze (tripsina si
chimotripsina), carboxipeptidaze, α-amilaze, lactaze si lipaze.Opinii și sugestii privind
detergenții. Tendințe

Trebuie să ținem seama și de faptul că mulți dintre detergenții actuali au „formulă complexă“,
adică sunt proiectați să fie folosiți în situații foarte variate (apă moale / dură / acidă; pentru
rufe murdare / puțin murdare; rufe albe / colorate, țesături din fibre naturale / chimice), de
aceea au rețete complexe, cu componente care pentru o situație dată nu sunt necesare,
poluând inutil mediul. Există, totodată, detergenți cu destinație clar specificată și ar fi cazul
să fie mai multe astfel de formule: această situație ar asigura economii la utilizatori și un plus
de protecție a mediului.

Care ar fi tendințele în domeniul detergenților? Încă de mai multe decenii au fost stabilite
câteva direcții de anvergură strategică: eficiență mare la spălare (capabili să dea satisfacție
maximă dacă sunt utilizați conform destinației precizate), profil sanoprotecor (non-agresivi
pentru utilizatori), profil ecologic (să fie rapid biodegradabili, nepoluanți), economici (să fie
comercializați la prețuri accesibile și să spele bine la temperaturi de 20-30 oC); aceste
tendințe sunt mai mult doleanțe, dar trebuie observat că, în condițiile unei concurențe bine
protejate, producătorii chiar trebuie să caute formule potrivite ca să asigure întâlnirea cu
cererea; multe din noutățile în domeniu ilustrează acest fapt.

Detergenți pentru mașina de spălat ușor de realizat în casă:

Detergent pudră:

- 250 gr percarbonat de sodiu

- 250 gr sodă de rufe (calcinată - Na2CO3)
- 250 gr bicarbonat de sodiu (NaHCO3)
- Cca. 250 gr săpun rufe ras cât mai mărunt
- Opțional: 10 - 15 ml ulei esențial

Se amestecă toate ingredientele într-un vas până se omogenizează. Se adaugă cca. 30 gr la o

spălare. Pentru haine mai murdare, pătate sau apă foarte dură se adaugă o cantitate mai mare
(între 60-70 gr). La un program de 40 minute al mașinii de spălat și temperatură de 40 grade
Celsius a apei, săpunul ras se dizolvă întotdeauna. Nu mai este nevoie să folosiți produse
anticalcar pentru mașina de spălat.
Atenție:
• depozitați într-o caserolă cu capac sau borcan închis ermetic. Soda calcinată și
percarbonatul de sodiu au efect higroscopic (atrag umiditatea din aer)
• în timpul procesului folosiți mănuși de protecție.
Acest detergent este eficient, natural și ușor de pregătit. Recomandat mai ales pentru
bebeluși, spălarea scutecelor refolosibile, persoane cu piele foarte sensibilă sau atopică.
Detergent lichid:
- 3,7 l apă (sau decoct de nuci de săpun)
- 100 gr săpun rufe
- 250 gr bicarbonat de sodiu
- 10 ml ulei de sâmburi de gref (nu ulei esențial, ci ulei vegetal)
- Opțional: 10 ml ulei esențial
Într-un vas metalic se pune săpunul ras și apa cât să îl acopere (cca. 500-700 ml). Se
amestecă la foc mic până se dizolvă complet. Într-un recipient mai mare se adaugă cca. 3 litri
de apă caldă, care se amestecă cu săpunul dizolvat. La sfârșit se adaugă bicarbonatul de
sodiu. Asigurați-vă că detergentul este omogenizat complet. Nu uitați nici de uleiul de gref.
Acesta are rol de conservant natural.

Se adaugă la fiecare spălare câte jumătate de ceașcă de detergent. Pentru rufe mai murdare, se
poate adaugă o ceașcă întreagă.

Atenție: rețeta indică bicarbonat de sodiu, NU sodă calcinată." Loredana LUTHELO

KASCHOVITS, antreprenor cosmetice naturale.