12-13. Istoricul bioeticii.

Principiile etice care

stau la baza cercetarii stiintifice pe subiectul
uman. Principiile bioeticii: beneficenta, non-
maleficenta, autonomia, justitia. Dezvoltarea
bioeticii.
Nevoia de bioetica.
Conflicte si dileme.

Prof. GC Curca
Prof. de medicina legala si Bioetica
Discipl. Medicina legala si Bioetica,
Depart. 2 Stiinte Morfologice
Fac. de Medicina, UMFCD Bucuresti
 Repere ale eticii medicale in Europa
450 IH
• Juram Hipocratic (cca 450 iH): a creat relatia medic-
pacient a dezvoltat practica medicala clinica la patul
bolnavului, a sustinut necesitatea existentei corpului
profesional, a sustinut o declaratie de intentie
(Juramantul) la intrarea in practica medicala ca un
normativ al moralitatii profesionale ce trebuie acceptat
si implinit de catre toti, nevoia de solidaritate colegiala,
umanismul si competenta profesionala.
• Etica medicala (studiul filozofic al moralei in practica
medicala) incepe o data cu practica medicala la patul
bolnavului si Juramantul Hipocratic ca si normativ al
moralitatii actului medical, ca si reglementare a
moralitatii relatiei medic-pacient.
Organizatie socio-profesionala Non-maleficenta
Beneficenta Competenta, profesionalism
Independenta
Juramantul Hipocratic Egalitarism, Nondiscriminare
Justitie Fidelitate
Pro-viata: nu eutanasiei, avortului Responsabilitate
“Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra
dupa abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu,
si atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe
copii sai ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara
vreun acord scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor
mei si catre discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.
Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin
departe orice vatamare si injustitie.
De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință.
Tot așa nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata
si arta mea.
Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta
munca.
Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie
din vina mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi
sau sclavi.
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care
nu trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de
catre toti oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intam"
 REPERE ALE ETICII MEDICALE IN LUMEA ARABA

931
In “Etica Medicului” (Adabul Tabib) scrisa de Ishap bin Ali Al Rahawi (854-931) in
Al Raha, nordul Siriei se descriu cu doua secole anterior sistemului “Hisbah”,
sistemul de licentiere al medicului, norme cu privire la documentatia medicala,
folosirea actelor si documentelor medicale in educatia profesionala, controlul
calitatii actuliu medical, rezolvarea litigiilor, etc. [1,2].
“...medicului nu ii este permis sa ingrijeasca pacienti pana cand nu trece testele
mentionate mai sus si examinarile. Daca le trece ii va fi permis”. Medicul, cand va
intra la pacient sa il trateze, mai intai va cere o coala alba de hartie pe care dupa o
evaluarea a pacientului va scrie numele pacientului, prima zi a bolii apoi a doua si
a treia dupa cum sunt. Am gasit acea boala. Boala mi s-a aratat prin aspectul
urinii, pulsului, sau ce alte semne am vazut. I-am prescirs medicamente si ce
medicamente i-am prescris, ori ce dieta.”[3]
[1] Al- Shaizari’s book. On Supervision (Hisbah) over Physicians, Oculists, Orthopedists and Surgeons
[http://earchiving.wordpress.com/category/medical-record-keeping-islam-5th-century/]
[2]M. Zuheir Al Kawi, History of medical records and peer review, Editorial, King Faisal Specialist Hospital, 1997
[3]Ishaq bin Ali Al Rahawi. Adabul Tabib (Ethics of the Physician). Verification by Dr. Muraizen Saeed Assiri. Issue No. 9.
Riyadh: King Faisal Center for Research and Islamic Studies, 1992:264-5.
• Apoi va pleca si va lasa ce a scris familiei pacientului. Cand va reveni
va urmari daca sunt semne de schimbare si va inregistra la fel de
fiecare data in fiecare vizita a sa. Daca vede vreun semn de
inrautatire va mentiona aceasta. Daca inrautatirea apare dupa cum
a spus va nota aceasta pana la sfarsitul bolii cu fiecare iintalnire a
pacientului. Daca pacientul recupereaza va pastra aceste
documentari pentru a-si aduce aminte in cazul in care o boala
asemanatoare apare si la alta persoana pe care o trateaza. [3]
• Daca pacientul moare si cineva ridica intrebare cu privire la calitatea
ingrijirii atunci doctorul se va intalni cu cei ce au experienta va
aduce cu sine documentarea pentru a fi examinata de cei ce au
cunsotiinte profesionale. Daca boala a decurs dupa cum a spus el si
semnele bolii sunt cele cunsocute si caracteristice iar
medicamentele si ingrijirea au fost satisfacatoare, medicului I se va
multumi si el va pleca. Iar daca nu, va primi ce merita…”[3].
930-1000 In Lumea araba
Normele documentate de practica medicala erau cunoastere comuna si
adaptate dupa normele grecesti. Mai tarziu aceste norme au devenit lege prin
decretul din anul 931 AD al califului abasid “Al Muqtader” prin care nici un
medic nu avea voie sa ingrijeasca un pacient pana cand nu va parcurge o
exminare si nu va primi un certificat care sa ateste ca a trecut acea
examinare”[4].

Sistemul “Hisbah” (sistemul de control al calitatii) a fost aplicat in medicina

pentru prima data in lumea araba in secolul 11 descris in cartea lui Al Shaizari
[1]

4. Ibn Abi Osaibiaa. Uyunul Anbaa fi Tabaqatil Atibbaa (Sources of the News in the Ranks of Physicians). Verification by Nizar Reda.
Beirut: Al Haya House, Beirut, 1992:302.

Juram Maimonide (cca. 1170 dH) in Europa mediteraneana

si Asia : umanism si competenta profesionala, a valorizat calitatile medicului si
nevoia lor de autodezvoltare, prin calitatile sale morale actul medical castiga in
moralitate, a sustinut valori prudentiale si toleranta fata de diversitate, nevoia de
colegialitate. A initiat modelul de tratament bio-psihologic.
 1170 In Europa mediteraneana si Asia
Juram Maimonide (cca. 1170 dH): umanism si competenta profesionala, a valorizat calitatile
medicului si nevoia lor de autodezvoltare, prin calitatile sale morale actul medical castiga in
moralitate, a sustinut valori prudentiale si toleranta fata de diversitate, nevoia de
colegialitate. A initiat modelul de tratament bio-psihologic.
• "Dumnezeul meu, pune in inima mea iubirea pentru arta si pentru toate creaturile.
• Sa nu accepti ca setea de castig si de glorie sa imi influenteze arta, pentru ca dusmanii adevarului si ai iubirii de
oameni sa nu ma poata abuza ori sa ma indeparteze de la datoria mea nobila de a face bine copiilor tai.
• Sustine forta inimii mele pentru ca sa pot fi intotdeauna gata sa servesc atat pe cel sarac cat si pe cel bogat, pe
prieten dar si pe dusman, pe cel bun cat si pe cel rau.
• Fă, Doamne, ca in cel atins de boală să nu văd altceva decît omul suferind.
• Fa astfel ca spiritul meu sa ramana liber si clar la patul bolnavului si sa nu se rataceasca inainte de a inregistra tot
ceea ce experienta si stiinta m-au invatat.
• Fa astfel ca bolnavii sa aiba incredere in mine si in arta mea pentru a urma sfaturile mele si prescriptiile mele.
Indeparteaza de patul lor pe sarlatanii inarmati cu miile lor de sfaturi sip e cei care stiu tot pentru ca vanitatea poate
esua cele mai bune intentii ale artei si conduce adesea spre moarte.
• Daca ignorantii ma blameaza fa astfel ca iubirea mea pentru arta sa imi fie aparatoare si sa ma faca invulnerabil
pentru ca sa pot continua fara sa tin seama de prestigiul, renumele si varsta dusmanilor mei. Da-mi Doamne,
indulgenta si rabdare pe langa bolnavii incapatanati si grosolani.
• Fa astfel ca sa fiu ponderat in toate, dara fara limita in iubirea pentru stiinta. Nu ma fa sa cred ca pot totul. Da-mi
forta, vointa si ocazia de a cunoaste mereu mai mult.
• As putea astazi afla lucruri nestiute ieri caci arta este mare dar spiritul omului este patrunzator si mereu mai in fata.
• Fă-mă să ţin seama, în faţa celor din breasla mea, de sfaturile celor cu adevărat ştiutori şi ale celor dornici să mă
înveţe să înţeleg, căci mare şi necuprinsa este întinderea ştiinţei!”
(traducere literara dupa Soulier, Du Serment d'Hippocrate à l'éthique médicale, Thèse médecine, Marseille, 1985
[http://wij.free.fr/maimonid.htm])
• Istoria si traditia eticii medicale in spatiul
european, mediteranean si al Asiei constituie
o mostenire valoroasa care va fi preluata in
Europa iluminismului perioada in care in
intreaga Europa se va generaliza ca norma a
moralitatii actului medical Juramantul
Hipocratic pentru valorile sale morale dar si
pentru conceptul de solidaritate a corpului
profesional medical pe care il sustine (breasla)
 1900 in Germania
• In 1891 ministerul Prusac al interiorului a emis o directiva catre toate inchisorile ca
testul la tuberculina utlizat in tratamentul tuberculozei sa “nu fie folosit in nici un caz
impotriva vointei pacientului”.
• Dar primele regulamente si norme despre cercetarea stiintifica in Europa au fost
emise de catre Ministerul Prusac pentru afaceri medicale, religioase si educatie in
1900. Acestea au fost ocazionate de catre cazul Neisser care a ajuns sa fie discutat
chiar si in Parlamentul Germaniei unde a intrunit consensul cu privire la introducerea
bazei legale a consimtamantului informat si a deschiderii secretului profeisonal:
“Directorii medicali sunt atentionati ca orice interventie medicala alta decat
diagnosticul, ingrijirea, imunizarea sunt exclluse cat timp subiectul uman e minor ori
lipsit de competenta din orice ratiuni” sau daca subiectul nu si-a dat consimtamantul
intr-o forma lipsita de ambiguitate dupa o examinare corespunzatoare a posibilelor
consecinte negative ale interventiei. Orice cercetare ori interventie trebuie implinite
numai de catre directorul medical sau cu autorizatia lui ori a ei.“
• [http://web.archive.org/web/20080304153538/http://www.bmj.com/archive/7070nd1.htm]

• Intr-un raport olograf, Emil vow Behring argumenta in referire la cazul Neisser ca
autoexperimentarea trebuie intotdeauna sa preceada experimentul pe pacienti. Emil
vow Behring aprecia ca experimentarea pe subiectul uman este neetica daca se
efectueaza fara consimtamantul voluntar la subiectului.
 1931 in Germania
• “In 1931 Reich-ul german a emis un regulament detaliat cu privire la
“Ghiduri pentru noi terapii si experimentarea umana”. Ghidul
distinge clar intre cercetarea terapeutica (“noi terapii”) si cea non-
terapeutica (“experimentarea umana”) si stabileste un set de
precautii stricte.

• “Noile terapii pot fi aplicate numai daca exista consimtamantul sau

proxi consimtamntul a fost dat in clar si indiscutabil dupa o
prealabila informare. Noi terapii pot fi introduse fara consimtamant
numai daca sunt urgent ceerute si nu pot fi amanate datorita nevoii
de a salva viata sau a preveni deteriorarea sanatatii….”In aceste
cazuri un raport va documenta clar aceste preconditii. Cercetarea
non-terapeutica “nu este permisa fara consimtamant”.
• [http://web.archive.org/web/20080304153538/http://www.bmj.com/archive/7070nd1.htm]
1939 in Germania

• In 1939 insa decretul “Eutanasiei” (actiunea T4) devine

politica de stat si prin ordinul direct al celui ce conducea
guvernul nazist va fi pusa in aplicare.

• Decretul de “eutanasie” al deficientilor: “Reich Leader

Bouhler and Dr. Brandt are charged with the responsibility
for expanding the authority of physicians, to be designated
by name, to the end that patients considered incurable
according to the best available human judgment
[menschlichem Ermessen] of their state of health, can be
granted a mercy death [Gnadentod]”. A. Hitler, 1939,
(Traducere in engleza, citat de Robert Jay Lifton, The Nazi Doctors: Medical Killing and the
Psychology of Genocide, Basic Books 1986, 64, http://en.wikipedia.org/wiki/Action_T4)
Experimente desfasurate pe subiecti umani in lagare de concentrare
naziste in al doilea RM
1. gemeni (Auschwitz),
1939-1945
2. transplant de muschi/oase/nervi (Dachau)
3. traumatisme cranio-cerebrale (Dachau)
Al doilea RM
4. hipotermie (Dachau)
5. malarie (Dachau), Experimente desfasurate asupra
6. altitudine inalta (Dachau) prizonierilor, Shirō Ishii, unitatea 731
7. gaze iritante (1935-1945): arme biologice si toxice de
8. sulfonamida (in trat. Streptocociilor) lupta
9. tetanos, gangrena gazoasa http://en.wikipedia.org/wiki/Unit_731
10. apa de mare (exper. pe romi),
11. sterilizare (Auschwitz, Ravensbrück)
12. eugenie, igiena rasiala (Ravensbrück)
13. otravuri (Buchenwald)
14. bombe incendiare cu fosfor
http://en.wikipedia.org/wiki/Nazi_human_experimentation Profesionisti
Posedand cunoastere, independenti,
Clasa care munceste abilitati sporite, expertiza antreprenori, persoane
Persoane limitate in si isi aduce onorabil ridicata, capabili ce creaza locuri de
Indezirabili, raufacatori, cunoastere si abilitati: aportul la bunul mers sa-I invete pe altii, etc.: munca, capital:
neasimilati, marginalizati, prost platiti, saraci al societatii: Bine platiti foarte
care franeaza dezvoltarea Echitabil platiti bine platiti
sociala generand prejudicii
si cheltuieli ce depasesc
beneficiile comunitare: fara plata

Valoare sociala si genetica redusa Valoare sociala si genetica ridicata

Francis Galton, 1883: eugenie (http://en.wikipedia.org/wiki/Eugenics)

 Tribunalul de la Nuremberg, 1947
• 23 de medici care au fost banuiti ca au dsfasurat ori comandat
experimente pe om, ori ca au condus destinele sistemului medical in
perioada Germaniei naziste in care s-au constatat atrocitati la adresa
libertatii si demnitatii umane au fost adusi in judecata medicilor in
Tribunalul de la Nuremberg in 1947.
• acuzati de:
1. Crime de razboi: experimente medicale pe om fara consimtamantul
subiectului, pe prizonieri de razboi si civi din tarile ocupate, de crime,
brutalitati, cruzimi, torturi, atrocitati si alte acte inumane. Uciderea in masa
a prizonierilor de razboi si a civililor din tarile ocupate, stigmatizarea lor p
emotive de varsta, tulburare psihica, boala incurabila, handicap fizic, si
uciderea lor prin administrarea de gaz, injectie letala si alte metode in case
de ingrijire, aziluri, sau camp concentrational.
2. Crime impotriva umanitatii
3. Participare si apartenenta de membru intr-o organizatie
criminala
• http://en.wikipedia.org/wiki/Doctors'_Trial
1949 in Germania
CODUL DE LA NUREMBERG (1949)

1. Consimţământul voluntar al participanţilor într-un experiment este esenţial.

2. Rezultatele care urmează să fie obţinute din experiment trebuie să fie benefice pentru
societate, iar aceste rezultate nu pot fi obţinute prin alte mijloace.
3. Studiul trebuie să fie fundamentat pe rezultatele obţinute din experimente pe animale şi
cunoştinţe privind istoria naturală a bolii, astfel încât rezultatele anticipate să justifice
desfăşurarea experimentului.
4. Orice suferinţă sau lezare fizică sau psihică inutile trebuiesc evitate în timpul desfăşurării
experimentului.
5. Nici un experiment nu trebuie efectuat dacă există indicii că acesta ar putea duce la decesul
sau lezarea participanţilor, cu excepţia situaţiilor în care cercetătorul participă el însuşi ca subiect
în experiment.
6. Gradul de risc asupra subiecţilor nu trebuie să depăşească importanţa umanitară a problemei
cercetate în experiment.

7.Trebuie luate măsuri adecvate pentru a evita lezarea sau decesul participanţilor.

8. Experimentele trebuiesc conduse numai de către persoane cu calificare ştiinţifică.
9. Participanţii au dreptul de a decide terminarea participării într-o cercetare la orice moment
dacă ei consideră că participarea nu mai poate fi continuată.
10. Cercetătorul care conduce experimentul trebuie să fie pregătit să-l încheie dacă el consideră
că continuarea experimentului va duce la producerea de leziuni, dizabilităţi sau decesul
participanţilor.
 Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial
1950 in Suedia
1.Experimentel Vipeholm, Suedia, 1950: zahar pentru copii handicapati mental pentru a
cerceta progresia cariei dentare

1950-1960 in SUA
2. Thalidomida
In ultimii ani ai decadei 1950 talidomida a fost aprobata ca sedativ in Europa dar nu si in
SUA. Cu toate acestea medicamentul a fost folosit pentru a controla greata si insomnia pe
timpul sarcinii. S-a descoperit ca produce malformatii la fetus. Cele mai multe paciente nu
stiau ca medicamentul era in uz fara a fi aprobat; de asemenea nu li s-a cerut nici un
consimtamant medical pentru ca se realiza o cercetare in masa asupra lor.
12,000 de copii s-au nascut cu malformatii. [http://www.cgu.edu/pages/1722.asp]
1950-1972 in SUA
2.Willowbrook hs.(1963-1966): hep. B, Ygl
Intre anii 1950-1972 copii cu handicap mental au fost infectati intentionat cu virusuri
hepatitice in spitalul Willowbrook State School, Staten Island, New York in scopul de a
dezvolta un vaccin. Intre 1963 - 1966, parintilor li se spunea ca vor fi ingrijiti in spital daca
vor semna un consimtamant care va avea ca scop vaccinarea lor. In realitate insa procedurile
nu erau acoperite de constimant pentru ca aveau un cu totul alt continut , copii fiind hraniti
cu extracte de fecale provenit din fecalele pacientilor infectati.
[http://en.wikipedia.org/wiki/Unethical_human_experimentation_in_the_United_States]
 1964, Helsinki (WMA)
DECLARATIA DE LA HELSINKI
Principii etice pentru Cercetarea Medicala pe subiecti umani
(iunie 1964, amendata de 9 ori ultima oara in 2008).
• In 1964, the World Medical Association established recommendations guiding
medical doctors in biomedical research involving human participants. The
Declaration governs international research ethics and defines rules for "research
combined with clinical care" and "non-therapeutic research." The Declaration of
Helsinki was revised in 1975, 1983, 1989 and 1996 and is the basis for Good Clinical
Practices used today.
• Issues addressed in the Declaration of Helsinki:
• Research with humans should be based on the results from laboratory and
animal experimentation
• Research protocols should be reviewed by an independent committee prior to
initiation
• Informed consent from research participants is necessary
• Research should be conducted by medically/scientifically qualified individuals
• Risks should not exceed benefits
1967
• Cristiaan Barnard, 1967, Decembrie 3
• Decide sa realizeze transplantul de cord pe care tehnic il stapanea
prin experiment pe animale, luand cordul din pieptul unui donor
decedat prin stop respirator iresuscitabil fara a face RCR dupa
cum cerea standardul diagnosticului de moarte la acel timp
(standardul criteriului respirator-circulator).
• Dupa consimtamantul tatalui tanarului decedat pe numele
Darvall, Barnard fara a astepta oprirea cordului ori fara a resuscita
cardio-respirator a deschis toracele acestuia gasind inima batand
(heart beating donor), a injectat-o cu KCl pentru a o opri si intruni
criteriul mortii persoanei cat si tehnic apta pentru transplant.
Apoi a transplantat-o ortotopic. [McRae, D. (2007). Every Second
Counts. Berkley.]
• Criteriile pentru moartea cerebrala au fost formulate dupa acest
eveniment printr-un articol pivotal in anul urmator, 1968, de catre
comitetul ad hoc de la Univ. Harvard SUA, criterii in uz si astazi.
1970 in SUA
• Van Rensselaer Potter, biochimist, intelege disocierea care se
produce intre stiinta medicala si etica medicala si lanseaza o
chemare oamenilor de stiinta din lume pentru ca mai multa stiinta
sa aduca mai multa moralitate si pentru asta sugereaza infiintarea
unei stiinte noi, care sa constituie o “stiinta a supravietuirii” care sa
pazeasca moralitatea in stiinta si pe care a denumit-o bioetica
(bios = viata, ethos = moralitate).
• El defineste primul bioetica in intelesul actuli medical si al
cercetarii medicale ca pe "o nouă disciplină care să combine
cunoaşterea biologică cu cea a sistemului valorilor cultural
umane”, o etica globala care sa lege omul de mediul din jurul sau.
• Termenul de bioetica a fost creat prima data de Jahr
in 1929 in relatie cu etica cercetarii asupra plantelor si
Animalelor.
1969-1970 in SUA

• Se infiinteaza de catre Daniel Callahan si Willard Gaylin in

1969 cu sediul la Hastings on Hudson (NY), Institutul de
Societate, Etica si Stiinte ale Vietii (Institute of Society,
Ethics and the Life Sciences), cunoscut sub numele de
Hastings Center ca o instituţie dedicată studiului
aspectelor etice, sociale şi legale ale ştiinţelor medico-
sanitare.

• Se infiinteaza de catre Hellegers, Joseph and Rose Kennedy

Institute for the Study of Human Reproduction and
Bioethics denumit Kennedy Institute of Ethics la
Universitatea Georgetown in 1971.
1972 in SUA
Tuskagee, 1972, Jean Heller
• In cadrul unui experiment realizat intre anii 1932 si 1972 pe 399 de barbati de culoare,
Serviciul de Sanatate Publica al Statelor Unite a studiat efectele infectiei avansate cu sifilis,
fara sa incerce sa-i vindece pe pacientii despre care se stia ca sunt bolnavi. "What was done
• Subiectii alesi pentru experimentul de la Tuskegee au fost in cea mai mare parte analfabeti cannot be undone.
din cele mai sarace regiuni ale statului Alabama lipsiti de orice suport medical.
• Pe langa examinarile medicale gratuite, voluntarilor li s-au oferit mese gratuite, iar famiile But we can end the
acestora si-au dat in cele din urma acordul pentru realizarea autopsiilor in schimbul unor silence.
ajutoare banesti pentru inmormantare, se precizeaza pe site-ul Universitatii Tuskegee. We can stop turning
• Washington Evening Star: “Pacienti cu sifilis au murit fara tratament” . Cu aceste cuvinte
studiul Tuskagee, unul dintre cele mai infame studii de cercetare a devenit cunoscut
our heads away.
publicului si astfel un subiect de presa. “Pentru 40 de ani Departamentul medical de Stat al We can look at you in
SUA a condus un studiu in care oamenii au fost pe post de guinea pig, fara tratament the eye and finally
adecvat, au murit de sifilis si de efectele acestuia”. “Studiul a fost condus ca prin
autopsiere sa se determine care sunt efectele pe care boala aceasta le produce asupra say, on behalf of the
omului”. American people:
• Desi participantii la studiu au fost examinati de medici, nici unuia dintre ei nu i s-a spus ca what the United
fusese infectat cu sifilis. Ei nu au fost tratati dar li s-a spus in schimb ca sufereau de “sange
rau” (bad blood). States government
• In cele din urma, sifilisul a determinat la cei mai multi aparitia unor tumori sau unor boli did was shameful.
de inima sau le-a provocat orbirea, paralizia si in final moartea. And I am sorry.“
• In mai 1997, putinii supravietuitori ai experimentului au fost invitati la Casa Alba, unde Bill Clinton, 1997
presedintele de atunci al SUA, Bill Clinton, le-a cerut iertare in numele poporului american,
pentru prima data cand o astfel de scuza publica este adusa la acest nivel propriului popor.
• Catre sfarsitul anului 1972 doar 74 de subiecti mai erau in viata. Din cei 399 de subiecti, 28
au murit de sifilis, 100 de complicatii ale bolii, 40 si-au infectat sotiile iar 19 au dat nastere
unor copii cu sifilis congenital.
 Karen Ann Quinlan (29 martie 1954 – 11 iunie 1985)
 1975: la 21 ani, Quinlan a suferit un SCR si apoi a intrat in
SVP. Dupa ce a fost menţinuta în viaţa pe un ventilator timp
1975 in SUA
de cateva luni, fără ameliorare, părinţii ei au solicitat
spitalului sa intrerupa îngrijirea activa pentru a-i permite sa
moara.
 Conducerea spitalului a refuzat Karen Ann
 Cazul este creditat ca debut al domeniului modern al
bioeticii. Quinlan
 Desi Quinlan a fost inlaturata in 1976 de la aparatele care o
tineau in viata, a mai supravietuit in stare de PVS timp de
circa 9 ani pana cand a murit de pneumonie in 1985.
 Cazul Quinlan continua sa ridice întrebări importante în
teologia morală, bioetica, eutanasie, tutore legal şi drepturile
civile.
 Cazul Quinlan a afectat practica medicala si juridica din
întreaga lume.
 Cazul a venit ca o confirmare a nevoii de etica in medicina
intocmai dupa cum a prefigurat van Potter si a lansat public
bioetica.
 Cazul a condus spre infiintarea comisiilor de etică în spitale,
aziluri şi case de îngrijire
 De asemenea a condus spre dezvoltarea directivelor de
sănătate in avans (living will, power of attorney, engl.)
1979 in SUA

Se incheie dupa 7 ani de ancheta cercetarea cu rpivire

la cazul Tuskagee iar Comisia indreptatita de catre
Senatul american sa elaboreze norme de etica
viitoare pentru cercetarea stiintatifica pe subisti
umani isi incheie lucrul emitand raportul de la
Belmont, document initiatic al cercetarii stiintifice si
al dezvoltarii bioeticii.

• Raportul Belmont (1979). Principiile cercetarii stiintifice pe

subiect uman trebuie sa cuprinda:
1. Respectul persoanei
2. Beneficenta
3. Justitie
Principiile bioeticii Imperative etice ale cercetarii
1.Respectul 1) Fiecare persoana este un
persoanei (respectul agent autonom
fata de fiinta umana) 2) Recunoasterea unicitatii,
libertatii, independentei,
valorii si demnitatii
umane, egale intre toti, a
dreptului la
autodeterminare, a
dreptului de a fi informat
2.Beneficenta 1) Datoria de a face bine
izvorand din calitatea
morala
2) Subiectilor cercetarii sa
nu li se faca rau
3) Maximizarea beneficiilor
si minimizarea riscurilor
3.Justitie 1) Nondiscriminare
2) Ingrijire medicala
egalitarian si echitabil
http://www.hhs.gov/ohrp/humansubjects/guidance/belmont.htm
Modificat dupa: http://www.niehs.nih.gov/research/resources/bioethics/timeline/index.cfm
Aplicatibilitatea principiului
• Autonomie
• Consimtamantul informat: informare,
intelegerea informatiei, voluntariat, decizie
• Orice persoana cu autonomie diminuata
(vulnerabila) are dreptul la protectie
• Evaluarea riscurilor si beneficiilor: natura si
scopul trebuie sistematic evaluate.
• Spre deosebire de actul medical in care
indicatia profesionala prevaleaza asupra
analizei riscurilor, in cercetare indicatia poate fi
depasita dar prin compensatie analiza riscurilor
si beneficiilor prevaleaza
• Selectia/excluderea
• Beneficiile si riscurile sa fie distribuite echitabil
• Protectia vulnerabili
RESPECTUL FATA DE FIINTA UMANA
Respect: sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva (DEX)
• Presupune recunoasterea unicitatii, libertatii, independentei, valorii si demnitatii, egale intre
toti, a dreptului la autodeterminare (a decide asupra propriei sale persoane), a dreptului de
a fi informat
• Persoanele vulnerabile
• Formele de implinire:
– Autonomie (competenta si capacitate decizionala; persoane vulnerabile)
– Consimtamant informat (competenta si voluntariat; informare –corecta si completa- si
intelegere; decizie si autorizare).

Ghid CIOMS : “CI este C dat de o persoana competenta care (1) primeste informatia, (2) intelege
informatia, (3) decide in interesul propriei persoane fara a fi subiectul coercitiului, intimidarii
sau aflata intr-o stare de vulnerabilitate”
http://www.recerca.uab.es/ceeah/docs/CIOMS.pdf
(International Ethical Guidelines for Biomedical Research Involving Human Subjects )
Prepared by the Council for International Organizations of Medical Sciences (CIOMS) in
collaboration with the World Health Organization, Geneva 2002
BENEFICENTA: a proteja binele fizic, psihic, social
• A reduce riscul la minim
• A aborda cercetarea si rezultatele stiintifice si
din perspectiva comunitara
• Presupune si implica deopotriva Non-
maleficenta
• Maximizarea beneficiului si minimizarea
riscurilor pt. cei inclusi in cercetare
JUSTITIE

• Distributie echitabila a riscurilor si beneficiilor

• Recrutare echitabila a subiectilor
• Protectie speciala grupurilor vulnerabile
• Este echitate in cercetarea intreprinsa?
• Putem stii daca este echitate in studiul de cercetare daca:
1. Vom cauta cine are beneficiile si cine are riscurile si vom afla ca
ele se afla de aceeasi parte, cel ce risca fiind si cel ce afla
beneficiu
2. Daca cercetarea realizeaza o distributie egala si echitabila a
riscurilor si beneficiilor
3. Cum se face inrolarea (cum sunt alese persoanele care
beneficiaza ori cele ce raman in afara studiului): beneficiile catre
cei ce se afla in nevoie sii cei ce risca sa fie cei ce beneficiaza, sa
nu existe persoane care risca air altele care beneficiaza
1979 in SUA

Sunt fundamentate conceptual principiile bioeticii

1. Beneficenta
2. Nonmaleficenta
3. Autonomia
4. Justitia (dreptatea)
Beauchamps si Childress, 1979, Principles of Bioethics
2003-2005 sub egida Unesco
Se defineste bioetica
“At the request of the Director-General, the International Bioethics Committee (IBC)
therefore drafted the Report of the IBC on the Possibility of Elaborating a Universal
Instrument on Bioethics finalized on 13 June 2003.”
[http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001302/130223e.pdf]

• Universal Declaration on Bioethics and Human Rights, Declaratia Universala a

Bioeticii si Drepturilor Omului, UNESCO, 2005
Bioetica in sens larg (gr. Bios = viata, ethos = comportament): Camp de studiu
stiintific sistematic, pluralistic si interdisciplinar care abordeaza teoretic si
practic problemele morale generate de medicina si stiintele vietii in raport cu
omul si relatiile omului cu biosfera.
Bioetica in sens restrans : Camp de studiu stiintific sistematic, interdisciplinar
care abordeaza teoretic si practic problemele morale generate de medicina.
BIOETICA MEDICALA (etica biomedicala) in sens si mai restrans abordeaza
teoretic si practic problemele morale generate de mijloacele moderne de
investigatie si tratament si tehnologia medicala moderna in medicina.
 DOCUMENTE LEGALE CARE RECUNOSC SI IMPUN
PRINCIPIILE BIOETICII
1. Declaratia universala privind bioetica si drepturile omului UNESCO 2005
2. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01);
3. Constitutia OMS (Basic Documents, Forty-fifth edition, October 2006)
4. Norme ale Uniunii Europene, tratate si conventii, recomandari
5. WMA: Helsinki (cercetare), etc.

Asociatia Medicala Mondiala (WMA)

[http://www.wma.net/en/10home/index.html] este organizatia
mondiala a medicilor care promoveaza cunoasterea eticii medicale si
practica medicala din interiorul respectarii normelor etice
profesionale.

Printre actele emise de WMA se numera:

– Declaratia de la Geneva, 1948
– Codul de la Nuremberg, 1949
– Codul International al Eticii Medicale, 1949
– Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
– Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981
– etc.
• Principlismul (principiile bioeticii) nu este singura paradigma
morala la patul bolnavului.
• El se adauga teoriilor etice ale binelui ce au fundamentat de
milenii etica medicala si practica medicala la patul bolnavului
constituind etica relatiei medic-pacient.
Un medic de medicina generala dintr-un spital mai mic este contactat de un
reprezentant al unei organizatii medicale importante cunsocuta pentru
echipamente si aparatura dar si cercetare stiintifica.
Reprezentantul ii solicita medicului sa participe intr-un trial clinic privind un nou
medicament antiinflamator nonsteriodian. Medicul ar trebui sa prescrie noul
medicament in locul medicamentelor existente in fisele pacientilor si sa tina o
evidenta a administrarii.
I se propune participarea la un congres international cu acoperirea taxelor de
participare si transport.
I se spune ca toate etapele de verificare a studiului au fost respectate, studiul este
aprobat si are avizele etice necesare.
Medicul isi intreaba colegii despre studiu: toti ii confirma ca studiul e serios iar ei au
acceptat deja oferta; cu totii au deja planuri pentru excursia ocazionata de
participarea la congres.
Medicul se gandeste daca sa inroleze pacientii sai in studiu sau nu. Decide sa o faca
gandind avantajele sale.
Face bine?
organismelor profesiei medicale.
medicala. În caz de nevoie, pentru lamurirea deplina, medicul este dator sa solicite sprijinul
împrejurarilor de fapt si de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare
Medicul este dator sa depuna toata diligenta si sa staruie pentru lamurirea tuturor
Codul Deontologic al Colegiuliu medicilor din Romania, ART. 43 Diligenta medicului.
• Barbat 30 de ani vine in Urgente cu sangerare GI. I se monteaza 1
cateter vv de 22 g la UPU. Endoscopie: ulcer dd. Se interneaza.
• Sangereaza pe timpul noptii. Accepta transfuzia si semneaza CI
pentru T care i se administreaza pana dimineata.
• Se dispune pe sectie montarea unui cateter periferic mai mare
pentru a acoperi nevoile unei resangerari si I se cere unui rezident sa
o faca. Acesta esueaza dupa mai multe incercari dificile pentru
pacient.
• Rezidentul sugereaza montarea unui cateter central. Obtine acordul
medicului coordonator. Revine la pacient si ii prezinta riscurile si
beneficiile spre a obtine CI. Pacientul refuza. Semneaza de refuz.
• Peste noapte sangereaza din nou, Devine hTA si isi pierde
cunostiinta. I se monteaza in urgenta prin abord un cateter periferic
femural. Intra in SCR si este resuscitat.
• Se constata decesul.
 Opinii ale personalului medical dupa decesul
pacientului
• Medicii sunt frustati si tristi pentru ca desi au manifestat dorinta de
a ajuta un bolnav tanar nu au putut ajunge la o finalitate favorabila

• Pacientul a avut o alegere gresita;

• Medicii au respectat principiile practicii medicale si ale bioeticii:

beneficenta (toate analizele testele au fost facute cu dorinta de a
face bine) , non-maleficenta (cand s-a constatat ca se poate
produce rau spa suspendat punctia) , autonomie (CI a fost semnat si
nu s-a trecut la cateterizarea jugularei fara un CI), justitie (toti
pacientii primesc acest tratament standardizat)

• Medicii si-au exercitat datoria cu responsabilitate

• Moartea este o tragedie

• Principiile bioeticii au fost respectate?
• DA/NU

• Ingrijirea medicala a respectat valorile morale si principiile

etice in practica medicala si relatia medic-pacient?
• DA/NU

• Exista obligatii morale ce decurg din cazul de mai sus si care nu

au fost asumate?
• DA/NU

• Exista o datorie neimplinita? O datorie de diligenta

neimplinita?
• DA/NU
Obligatia morala Valori morale in Valori corective Apelare in relatia medic-pacient
joc
Suferinta Empatie, Regret “Ne pare rau” (regret, condoleante)
Compasiune, Compasiune, “Cred ca va doare; stiu ca e neplacut
Benevolenta, Incurajare, (compasiune)”.
A face bine Respect “Fiti curajos! Stiu ca doare, va trece
(incurajare)
“Suntem alaturi! de dvs” (respect)

Greseala proprie Reparatie, Recunoastere, “Trebuie sa va spun ca…/ exista ceva ce

A nu face rau, A spune adevarul, trebuie sa stiti…” (recunoastere)
A face bine A cere iertare, “Este prima data cand mi se intampla…/
Reparatie nu mi s-a mai intamplat / este prima
data cand incerc” (a spune adevarul)
“Ma scuzati/ma iertati…” (iertare)
“Nu va speriati/impacientati voi chema
pe altcineva imediat…/ exista
posibilitatea de a corecta si vom face…”
Reparatie)
Promisiune Fidelitate, Securizarea increderii “Aveti incredere…vom corecta”,
Respect “Ramanem alaturi de dvs. cat va fi
necesar…”, “Vom face ce este mai bine
pentru dvs…”, “Nu veti pati nimic…
“(Promisiune de ingrijire/tratament si de
neabandon)