Metale - caracterizare generală

 
Metalele se află în tabelul periodic dedesubtul liniei îngroșate, în toate
grupele secundare și în grupele principale 1, 2, 13, 14, 15 și 16 . Unele
elemente aflate la limita de separare a nemetalelor de metale în sistemul
periodic (B, Si, Ge, As, Sb, Te și Po) au unele proprietăți caracteristice
metalelor și altele caracteristice nemetalelor și se mai numesc și semimetale.
Tot metale sunt și elementele din cele două șiruri aflate dedesubtul sistemului
periodic: lantanidele și actinidele.

Atomii metalelor au tendința de a ceda electroni și de a forma ioni pozitivi.

Datorită faptului că formează ioni pozitivi, metalele au caracter
electropozitiv. Caracterul electropozitiv este cu atât mai pronunțat cu cât se
cedează mai puțini electroni și cu cât electronii sunt cedați de pe un strat mai
îndepărtat de nucleu.
Ionii pozitivi, în procesul de electroliză, migrează spre electrodul negativ
 
numit catod, motiv pentru care se mai numesc și cationi. Cationii au pe
ultimul strat configurație stabilă de gaz nobil (dublet sau octet), sau
configurații stabile datorate semiocupării sau ocupării complete a
substratului d de pe penultimul strat. (d5 sau d10)
 
Valența metalelor este egală, în general, cu cifra unităților din nr. grupei în
care se găsește elementul respectiv.
Unele metale au o singură valență, aceasta fiind egală cu cifra unităților din
numărul grupei:
Metal Grupa Valența
Na, K, Li 1 I
Ca, Mg, Ba 2 II
Al 13 III
Sc 3 III
Zn 12 II
 
Multe metale din grupele secundare pot avea mai multe valențe. Una dintre
valențele unui metal este, de obicei, egală cu cifra unităților din numărul
grupei. Există și metale care nu respectă această regulă:
Metal Grupa Valența
Cu 11 I, II
Sn, Pb 14 II, IV
Mn 7 II, III, IV, VII
Cr 6 III, VI
Fe 8 II, III
În stare liberă metalele se găsesc sub formă de rețele atomice formate din
foarte mulți atomi uniți prin legătură metalică. Atomii sunt aranjați ordonat.
Legătura metalică permite electronilor din stratul exterior să se miște liber de
la un atom la altul, acest lucru fiind determinant pentru proprietățile fizice ale
metalelor.
 

Nemetale - caracteristic generale

 
Nemetalele se află în tabelul periodic în grupele 13-18 deasupra liniei
îngroșate.

Unele elemente aflate la limita de separare a nemetalelor de metale în

sistemul periodic (B, Si, Ge, As, Sb, Te) au unele proprietăți caracteristice
metalelor și altele caracteristice nemetalelor și se mai numesc și semimetale.
 
Atomii nemetalelor au tendința de a accepta electroni și de a forma ioni
negativi. Datorită faptului că formează ioni negativi, nemetalele au caracter
electronegativ. Caracterul electronegativ este cu atât mai pronunțat cu cât se
acceptă mai puțini electroni și cu cât electronii sunt acceptați pe un strat mai
apropiat de nucleu. Numărul de electroni acceptați de un atom de nemetal
este egal cu 18 - nr. grupei în care se găsește elementul respectiv. Astfel,
caracterul nemetalic crește în perioadă de la stânga la dreapta , iar în grupă de
jos în sus. Elementul cu cel mai pronunțat caracter electronegativ
este fluorul, urmat de oxigen.

Z=1 H (K-1e ) + 1 e- → H- (K-2e )

- -

Z=8 O (K-2e , L-6e ) + 2 e- → O2-(K-2e , L-8e )

- - - -

 
Ionii negativi, în procesul de electroliză, migrează spre electrodul pozitiv
 
numit anod, motiv pentru care se mai numesc și anioni. Anionii nemetalelor
au pe ultimul strat configurație stabilă de gaz nobil (dublet sau octet).
 
Valența nemetalelor în compușii binari cu hidrogenul, cu care formează
legături covalente simple, sau cu metalele, în care nemetalele participă sub
formă de ioni, este egală cu numărul de electroni puși în comun, respectiv
acceptați, deci 18 - nr. grupei în care se găsește elementul respectiv. (CH4,
Ca3N2, NH3, H2S, H2O, Na2O, FeO, FeS, HCl, HBr, KCl, BaCl2 etc.)
În compușii cu oxigenul, nemetalele formează legături covalente prin punere
în comun de electroni și, cu excepția fluorului, pot avea mai multe
valențe. Valența maximă a unui nemetal față de oxigen este egală cu cifra
unităților din numărul grupei. (CO2, CO, N2O5, NO2, N2O3, NO, N2O, P4O6,
P4O10, SO2, SO3, Cl2O7, Cl2O5, Cl2O3, Cl2O etc.)
 
Florul are mereu valența 1, iar oxigenul are mereu valența 2.
 
În stare liberă nemetalele se găsesc sub formă de:
 
• molecule monoatomice, caracteristice gazelor nobile (He, Ne, Ar, Xe, Kr,
Rn)
• molecule diatomice (H2, O2, N2, Cl2, F2, Br2, I2)
 

• molecule poliatomice (P4, S8)

 
• rețele atomice formate din foarte mulți atomi uniți prin legături covalente (C
- grafit sau diamant, Si, P roșu, P negru)

 
Formele diferite sub care se găsește același element în natură se
numesc forme alotropice. Acestea diferă prin structură și proprietăți.
Grafitul și diamantul sunt forme alotropice ale carbonului, alături de fulerene,
iar fosforul are trei forme alotropice: fosforul alb, fosforul roșu și fosforul
negru.