Sunteți pe pagina 1din 16

Calea Crucii

A parcurge drumul crucii cu Maria


(Izvoare – 2008)

Rugăciune introductivă

Cu un imn din secolul al VIII/IX-lea, deci de peste o mie de ani, Biserica o salută pe
Maria, Născătoarea lui Dumnezeu, ca „stea a mării”: Ave maris stella. Viaţa umană
este un drum. Spre care ţintă? Cum găsim drumul? Viaţa este ca o călătorie pe marea
istoriei, adesea întunecată şi agitată de furtună, o călătorie în care cercetăm stelele care
ne indică ruta. Adevăratele stele ale vieţii noastre sunt persoanele care au ştiut să
trăiască în mod corect. Ele sunt lumini de speranţă. Desigur, Isus Cristos este lumina
prin excelenţă, soarele apărut deasupra întregului întuneric al istoriei. Dar pentru a
ajunge până la El avem nevoie şi de lumini apropiate – de persoane care dăruiesc
lumină scoţând-o din lumina lui şi astfel oferă orientare pentru traversarea noastră. Şi
care persoană ar putea fi pentru noi stea de speranţă mai mult decât Maria, ea care cu
„da”-ul său i-a deschis lui Dumnezeu însuşi uşa lumii noastre; ea care a devenit Arca
vie a Alianţei, în care Dumnezeu s-a făcut trup, a devenit unul dintre noi, şi-a stabilit
cortul său în mijlocul nostru (cf. In 1,14)?
De aceea spre ea ne îndreptăm: Sfântă Marie, (…) tu ai văzut puterea crescândă a
ostilităţii şi a refuzului care treptat se afirma în jurul lui Isus până la ora crucii, în care
a trebuit să-l vezi pe Mântuitorul lumii, moştenitorul lui David, Fiul lui Dumnezeu
murind ca un falit, expus batjocurii, între tâlhari. Ai primit atunci cuvântul: „Femeie,
iată fiul tău!” (In 19,26). De pe cruce ai primit o nouă misiune. Pornind de la cruce ai
devenit mamă într-o manieră nouă: mamă a tuturor celor care vor să creadă în Fiul tău
Isus şi să-l urmeze. Sabia durerii a străpuns inima ta. Murise speranţa? Lumea
rămăsese definitiv fără lumină, viaţa fără scop? În acea oră, probabil, în interiorul tău
ai ascultat din nou cuvântul îngerului, cu care a răspuns temerii tale în momentul bunei
vestiri: „Nu te teme, Marie!” (Lc 1,30).
De câte ori Domnul, Fiul tău, spusese acelaşi lucru discipolilor săi: Nu vă temeţi! În
noaptea Golgotei, tu ai auzit din nou acest cuvânt. Discipolilor săi, înainte de ora
trădării, El le spusese: „Curaj, eu am învins lumea” (In 16,33). „Să nu se tulbure inima
voastră, nici să nu se teamă” (In 14,27). „Nu te teme, Marie!”. În ora din Nazaret
îngerul îţi spusese şi: „Împărăţia lui nu va avea sfârşit” (Lc 1,33). Oare se terminase
înainte de a începe? Nu, lângă cruce, pe baza cuvântului însuşi al lui Isus, tu deveniseşi
mamă a credincioşilor. (…)
Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, Maica noastră, învaţă-ne să credem, să sperăm
şi să iubim cu tine. Arată-ne calea spre împărăţia sa! Stea a mării, străluceşte peste noi
şi condu-ne pe drumul nostru!

(PAPA BENEDICT AL XVI-LEA, Scrisoarea enciclică Spe salvi, 49-50)


Staţiunea I

ISUS ESTE CONDAMNAT LA MOARTE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere: Lc 23, 13-25


13
Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe comandanţi şi poporul 14şi le-a spus: „L-aţi adus
la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu
găsesc în omul acesta nici o vină de care îl acuzaţi. 16Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi
elibera.
“Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit.
Apoi a ieşit din nou afară şi le-a zis: IATĂ OMUL!” (In 19, 4-5).
18
Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba“. 20Pilat,
dorind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21dar ei strigau: „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!“
22
Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nici o vină care să
merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera“. 23Dar ei insistau, cerând cu strigăte
puternice ca el să fie răstignit. 24Atunci Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25El l-a
eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă şi crimă, iar pe Isus l-a lăsat în
voia lor.

Meditaţie
Isus Cristos este condamnat pe nedrept la moarte. Fiul tău, Marie, stă în faţa judecăţii
oamenilor. Nu se găseşte nici o vină într-însul. Şi totuşi este condamnat la moarte: el, care a
făcut doar bine, care a vindecat bolnavi şi a înviat morţi, el care nu dorea decât să iubească. În
calitate de mamă, nu poţi înţelege ceea ce se întâmplă. Eşti nevoită să asişti cum Isus este luat
în râs, batjocorit şi defăimat. Degeaba caută ochii tăi după prietenii fiului tău. Unde sunt? Toţi
l-au părăsit. Privesc doar cum este legat. O iau la fugă. Cu tristeţe eşti nevoită să constaţi că
nimeni nu îl apără. El însuşi tace. Nu se apără. El este liber, în ciuda legăturilor de la mâini.
Chiar şi tu ai mâinile legate le spate. Nu poţi face nimic pentru el, nu îl poţi ajuta. Şi totuşi, în
acest ceas îi eşti mai aproape decât oricine altcineva.
Sfântă Marie, tu eşti mama lui şi mama noastră. Tu ne cunoşti teama de părerile celorlalţi.
Tu ştii cât de mult suntem înclinaţi să-i judecăm pe ceilalţi, fără să cunoaştem motivele,
substratul. De asemenea, ne mulţumim adesea să privim doar, atunci când se petrece o
nedreptate. Nici nu ne deranjează măcar. Aşteptăm doar liniştiţi, ca altcineva să ia iniţiativa în
locul nostru. Ajută-ne să ne controlăm de acum mai mult cuvintele, să nu fim indiferenţi şi
reci faţă de cei de lângă noi, să nu îi condamnăm pe nedrept pe ceilalţi. Ajută-ne ca în ceilalţi
să-l descoperim şi să-l întâlnim pe Dumnezeu.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a II-a

ISUS IA CRUCEA PE UMERI

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere: Mt 27, 27-31


27
Atunci soldaţii procuratorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată
cohorta, 28şi după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie. 29Împletind o coroană
de spini, i-au pus-o pe cap, iar trestia în mâna dreaptă şi, îngenunchind, îşi băteau joc de el
spunând: „Bucură-te, rege al iudeilor!“ 30Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste
cap. 31După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui.
Apoi l-au dus ca să-l răstignească.

Meditaţie
Isus Cristos îşi ia crucea din iubire faţă de noi. Ca şi mamă a lui, nu poţi schimba nimic, nu
poţi face nimic altceva decât să îl însoţeşti, să îi fii alături şi să-i arăţi că eşti pregătită,
asemenea Lui, să împlineşti voinţa Tatălui. Ca şi fiul tău preaiubit, şi tu duci crucea cea mai
grea, cu care ar fi putut fi împovărat vreodată cineva. Doar iubirea ta nemărginită faţă de el te
determină să poţi suporta toate acestea.
Cât de des nu încercăm noi să ne procurăm facilităţi, înlesniri. Mamă cerească, ajută-ne să
ne ducem şi noi cu bucurie crucea ce ne este dată. Ea este cu siguranţă destinată mie şi
nimănui altcuiva. Este într-adevăr adesea foarte greu să rezişti sub povara crucii. Totuşi, când
ne unim cu tine în iubire, ne dăm seama că de fapt tu eşti cel care ne duci crucea aproape
singur. Vrem să avem încredere în acest lucru pentru ca astfel să-ţi putem spune mereu cu
bucurie „Da”. Tu nu ne ceri şi nu aştepţi de la noi decât un singur lucru, să fim pregătiţi să te
urmăm. Dar zilnic, ceas de ceas.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a III-a

ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVOARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere: Ps 37
„Mâna ta, Doamne, apasă asupra mea. Fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu;
sunt prea grele pentru mine. Sunt gata să cad, zdrobit de păcate, iar duşmanii mei sunt tari şi
puternici şi s-au înmulţit cei care mă urăsc fără motiv. Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi mă
acuză, pentru că eu caut binele. Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te
îndepărtezi de la mine! Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, mântuirea mea!”

Meditaţie
Iată că îl vezi pentru prima oară pe acest drum dureros pe scumpul tău fiu căzând.
Ceasurile în grădina măslinilor, trădarea, interogatoriul, biciuirea este prea mult pentru fiul
tău. El merge din ce în ce mai încet. Mâinile nu-l mai ascultă, nu-i mai slujesc la nimic. Totul
devine peste puterile sale şi îţi dai uşor seama ce trebuie să urmeze. El cade la pământ.
Sfântă Fecioară Marie, într-o asemenea ipostază nu l-ai văzut încă niciodată. Va rezista el
oare până la sfârşit? Te întrebi tu, căci ştii prea bine că el a luat asupra sa mai mult decât
aceste bârne de lemn. Din prea marea sa iubire şi îndurare faţă de noi, oamenii, reuşeşte să
regăsească forţa de a se ridica din nou şi, strângând crucea şi mai tare o poartă mai departe. El
doreşte să parcurgă acest drum până la capăt, doar de dragul nostru.
Tu ştii prea bine cât de des dăm zilnic greş. Adesea credem că nu avem suficientă forţă iar
puterile nu ne ajung să ne purtăm crucea, care există în viaţa noastră. Alături de tine dorim să
reflectăm cum am putea să o luăm din nou pe umeri şi să o ducem într-un mod diferit. Ajută-
ne să avem răbdare cu noi şi cu toţi aceia care se descurajează.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a IV-a

ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAMA SA ÎNDURERATĂ

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
„Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse de el. Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus
Mariei, mama lui: Iată, acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca semn
care va stârni împotrivire. Iar ţie o sabie îţi va străpunge sufletul” (Lc 2, 33-35).
„Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi, şi mama lui i-a spus: Fiule, de ce ne-ai făcut
acestea? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi. El însă, le-a răspuns: De ce m-aţi
căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu? Ei însă n-au înţeles cuvântul pe care
li-l spusese” (Lc 2, 48-50).

Meditaţie:
După cum îţi dai deja seama, este vorba de o despărţire pentru o foarte lungă perioadă de
timp. Oare ce se petrece în tine în aceste momente? Cu siguranţă este cea mai grea zi din viaţa
ta. Tu ai renunţat la el pentru noi. Pentru această lume vrednică de milă. Vrei să treci şi prin
această durere sfâşietoare, pentru ca astfel toţi cei care sunt nevoiţi să treacă prin experienţe
asemănătoare să găsească la tine mângâiere şi putere. Cristos ţi-a întâlnit cu siguranţă privirea.
Oare nu a izbucnit din tine nici măcar un „de ce”? De ce nu face acum o minune, el care a
făcut până acum atâtea şi atâtea minuni, pentru alţii? Asemenea lui, nici tu nu vrei însă să stai
în calea voinţei Tatălui. Tu vrei să fii slujitoarea, roaba lui. Şi astfel aştepţi să se întâmple mai
departe tot ceea ce a pregătit şi gândit deja Dumnezeu. Iubirea ta înţelegătoare îi dă fiului tău
putere să îşi continue drumul. Privirea ta spune mult mai mult decât ar fi putut-o face
cuvintele tale.
Aşa ar trebui să se întâmple şi cu noi. Zilnic se petrec astfel de întâlniri. Dacă am fi siguri
într-adevăr că tu mergi întotdeauna alături de noi, că ne vezi, ne priveşti, atunci ar trebui să
avem şi noi faţă de cei de lângă noi o privire, care să valoreze cât o lungă discuţie. Marie, fă
ca cei care ne privesc să te poată vedea în noi pe tine!

Bucură-te Marie…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS SĂ DUCĂ CRUCEA

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el
însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. Pentru că cine va voi să-şi salveze viaţa, o va pierde;
iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va salva” (Mt 16, 24-25).
Simon din Cirene se întoarcea de la muncă, era pe drumul spre casă, când se întâlneşte cu
acel trist cortegiu de condamnaţi. Pentru el e poate un spectacol obişnuit. Soldaţii se folosesc
de dreptul lor de a sili şi pun crucea pe spatele lui de om robust de la ţară (Cf. Mt 27,32).

Meditaţie:
Simon din Cirene este constrâns să-l ajute pe fiul tău să-şi ducă crucea. Cât de mult nu ţi-ai
fi dorit tu, mama Lui, să îl poţi ajuta în acele momente grele. Povara preţioasă este acum
încredinţată unui străin. Ajutorul tău nu este cerut, nu este căutat. Totuşi vedem şi de această
dată cât de creatoare şi inventivă este iubirea. Astfel descoperi o altă modalitate de a-l ajuta pe
fiul tău iubit. Precum iubirea ta este discretă, nu bate la ochi şi nu deranjează pe nimeni, la fel
este şi modul tău de a suferi.
Iubită Mamă cerească, deschide-ne ochii şi arată-ne unde putem pune şi noi umărul, unde
putem ajuta, unde este nevoie într-adevăr de noi. Nu inoportun, ci la momentul şi în locul
potrivit. Şi atunci când ajutorul nostru se reduce doar la a susţine pe cineva prin rugăciunea
noastră sinceră, să fim convinşi că Dumnezeu e cel care ne susţine de fapt pe toţi şi ne poartă
pe braţe. Ajută-ne să devenim pentru ceilalţi persoane cărora le pasă de grijile şi problemele
lor şi care pun umărul la purtarea lor apăsătoare. Învaţă-ne să devenim un adevărat Simon,
care îi ajută pe alţii să-şi ducă crucea.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a VI-a

VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS CU O MARAMĂ

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
„Despre tine a spus inima mea: „Căutaţi faţa mea. Eu caut, Doamne, faţa ta. Nu-ţi ascunde
faţa de la mine, nu-l respinge cu mânie pe credinciosul tău” (Ps 27, 8). 0
Din mulţime, Veronica, o femeie simplă, este mişcată de suferinţa lui Isus şi cruzimea
soldaţilor. Ea nu se întreabă ce gândesc oamenii. Curajoasă, pătrunde prin mulţime şi îi oferă
Domnului marama pe care el îşi întipăreşte faţa.
„Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la el, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie
drag. Dispreţuit era, şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi obişnuit cu suferinţa,
unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa” (Is 53,2-3).

Meditaţie:
Veronicăi nu-i pasă de mulţime. Ea dărâmă zidurile răcelii şi indiferenţei din jur. Curajul ei
este de-a dreptul uluitor. Sfântă Fecioară Marie, cât nu te-a bucurat pe tine acest gest plin de
compasiune şi de iubire! E ca şi cum te-ar fi ajutat pe tine personal. În centru se află o
persoană care îşi pune în pericol viaţa pentru fiul tău. Poţi astfel să constaţi de la distanţă că
mai există oameni care ţin la Isus. Iar acest lucru te întăreşte în durerea ta profundă. Veronica
nu îl poate elibera pe Isus din strânsoarea sa, dar pentru aceasta nu renunţă. Ea face tot ceea ce
îi este posibil. Printr-o privire Isus îi dă de înţeles cât de preţios poate deveni un simplu gest
nesemnificativ
Mamă Marie, dă-ne şi nouă curaj să venim în ajutorul altora prin toate mijloacele ce ne
stau la dispoziţie, indiferent cât de mici şi nesemnificative ar părea în ochii fraţilor noştri. Cea
mai neînsemnată slujire poate fi semnul unei mari iubiri. Un cuvânt bun, o privire prietenoasă
şi binevoitoare, un gest: toate acestea sunt nimicuri, care pot împlini lucrări măreţe.
Transformă-ne inimile, vindecă-le de egoism pentru ca să recunoască mizeria şi suferinţele
celor care ne sunt aproape.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a VII-a

ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVOARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
„Dar el a luat asupra sa durerile noastre şi cu suferinţele noastre s-a împovărat. Şi noi îl
socoteam pedepsit, bătut de Dumnezeu şi umilit. Dar el fusese străpuns pentru păcatele
noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Is 53,4-5).
„Când mă clatin ei se bucură, se adună, se strâng împotriva mea ca să mă lovească, ca să
mă sfâşie fără încetare; mă ispitesc şi mă batjocoresc în fel şi chip, scrâşnesc din dinţi
împotriva mea. Tu ai văzut, Doamne, nu sta în tăcere. Doamne, nu te îndepărta de mine” (Ps
35, 15-16.22).

Meditaţie:
Din nou fiul tău se prăbuşeşte la pământ şi experimentează limitele puterilor sale. Şi pentru
a ispăşi mândria oamenilor, se prăbuşeşte mai profund decât un simplu om. Totuşi depăşeşte
aşteptărilor tuturor şi cele mai înalte pretenţii şi se ridică din nou, pentru a merge mai departe,
căci iubirea îl determină şi îl împinge să soarbă din potirul ce i-a fost încredinţat până la fund.
El vrea să facă pentru ai săi mai mult decât suficient. Iubirea nu spune niciodată: ajunge, e
suficient.
Teama de a cădea, teama că nu mai facem faţă, teama că nu se va împlini totul precum
sperăm şi aşteptăm de la viaţă ne blochează. Vrem de fapt să ne purtăm crucea, dar în realitate
dorim să-i hotărâm noi înşine greutatea, pentru ca nu cumva să cad şi să stăm bine, în picioare
în faţa şi în ochii celorlalţi. Şi când se întâmplă sa cădem, găsim repede atât de multe scuze.
Mamă cerească, învaţă-mă să accept şi să înţeleg că suferinţele, căderile şi ridicările noastre
pot deveni pentru alţii binecuvântare. Nu îmi permite să spun vreodată „ajunge, este
suficient”.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a VIII-a

ISUS MÂNGÂIE FEMEILE DIN IERUSALIM CARE PLÂNG

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
27
Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau.
28
Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci
mai degrabă plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri. 29Căci iată vor veni zile în care veţi spune:
«Fericite cele sterile şi cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!».
30
Atunci veţi începe să spuneţi munţilor: «Cădeţi peste noi!» şi colinelor: «Acoperiţi-ne!»
31
Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?“

Meditaţie:
În suferinţa sa nespusă, Isus le aude pe femeile ce îl urmează văitându-se şi plângând. Ele
simt adânc suferinţa fiului tău. Şi totuşi, nu reuşesc în totalitate să îl privească, să treacă peste.
Tu cunoşti inima plină de compasiune a fiului tău şi intuieşti că acum se va opri, pentru a le
întări pe femei. El nu se gândeşte deloc la sine. El oferă altora mângâiere. Dar le face şi atente
asupra adevăratului motiv al tristeţii, care constă în păcatele oamenilor. Fiul tău ţi-a fost
model în toate. De aceea ai devenit mângâietoarea mâhniţilor. Tu dăruieşti lumină tuturor
acelora care trăiesc în eroare.
Ajută-ne, mamă, nu numai să nu trecem niciodată nepăsători pe lângă suferinţa altor
oameni, ci mai mult, să-i mângâiem şi să-i întărim în suferinţa lor. Compasiunea nu ajunge
aproape niciodată. De asemenea nu serveşte nimănui să îi judecăm pe ceilalţi. Trebuie să ne
schimbăm. Fiecare dintre noi. Aici şi acum. Ajută-ne să învăţăm de la tine ce înseamnă a-i
întări cu adevărat pe ceilalţi. Mângâierea e mai mult decât compasiunea ieftină faţă de cineva.
Descoperă-ne căi prin care să putem face celorlalţi vizibilă iubirea mângâietoare a fiului tău.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a IX-a

ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVOARA CRUCII

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
Istovirea lui Isus creşte, drumul urcă, crucea îl apasă tot mai greu şi el cade a treia oară.
„Nimic nu este sănătos în trupul meu şi nu este pace în oasele mele. Căci fărădelegile mi-
au acoperit capul, ca o povară prea grea pentru mine. M-au încovoiat şi m-au gârbovit cu
totul; toată ziua umblu în mâhnire. Sunt frânt şi istovit cu totul, strig din cauza zbuciumului
inimii mele. Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de mine!” (Ps
38).

Reflecţie:
Cu fiecare pas puterile fiului tău dumnezeiesc slăbesc din ce în ce mai mult. Vezi cum din
nou, aflat la capătul forţei sale fizice, cade la pământ, total istovit. Ce dureros pentru el! Ce
dureros pentru tine ca Mamă să trebuiască să asişti la aceasta, fără a-l putea ajuta cu ceva.
Neputinţa îţi umple inima. Ce se va întâmpla mai departe? Totuşi crezi în continuare, ai
certitudinea că totul se află în mâinile lui Dumnezeu, crezi cu tărie în continuare că „la
Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. El găseşte soluţii şi ştie numeroase alte mijloace,
chiar şi în situaţiile care nouă ni se par fără ieşire.
Noi cădem mai des decât o singură dată pe zi, cu multe situaţii şi lucruri nu ne oprim
niciodată din a da greş, ne imaginăm adesea că propria cruce este cu siguranţă mult mai grea
decât a celorlalţi. Crucea slăbiciunilor şi vinei noastre personale ne apasă din ce în ce mai
greu. Mamă iubitoare, ajută-ne să găsim la tine încredere şi ajutor, pentru a căpăta astfel
suficiente puteri ca să ne ridicăm din nou şi să fim aproape şi celor care se poticnesc şi cad
lângă noi. Învaţă-ne să înţelegem că nu trebuie să luăm totul în mâinile noastre, ci trebuie doar
să avem încredere în cel care ne învăluie cu iubirea sa îndurătoare.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a X-a

ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINELE SALE

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
Ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa.
Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o
sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice:
„Au împărţit hainele mele între ei, şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi”. Tocmai aceasta au
făcut soldaţii (In 19,23-24).

Meditaţie:
Iată că acum trebuie să asişti neputincioasă la o altă scenă dureroasă: cămaşa fiului tău, pe
care tu ai ţesut-o dintr-o bucată de sus până jos, este smulsă şi aruncată de pe el. I se ia şi
ultimul lucru pământesc pe care-l mai poseda. Lux şi confort nu a avut cu siguranţă niciodată.
Dar aceşti oameni nu se dau înapoi de la a-l priva şi de ultima fărâmă de demnitate. Nimic nu-
i mai aparţine. El se lasă sărăcit la extrem, pentru ca noi să ne îmbogăţim. Mai înjosit şi mai
sărac nu poate ajunge nimeni. Mai rău decât toate rănile ustură, doare ruşinea. De jur împrejur
mulţime gură-cască şi ranchiunoasă. În realitate, deşi Isus este făcut de batjocura şi de râsul
tuturor, nimeni nu se poate atinge de măreţia sa. Demnitatea sa nu-i poate fi luată de absolut
nimeni.
Sfântă Marie, tu ştii cât de des este lezată în zilele noastre demnitatea persoanei umane,
demnitatea femeii, demnitatea copiilor nenăscuţi, demnitatea persoanelor învârstă. Ajută-ne să
o ocrotim, ori de câte ori avem ocazia. Ajută-ne să luptăm pentru onoarea celorlalţi, dar să
reuşim să rămânem noi înşine calmi, tăcuţi atunci când nu ni se acordă atenţia şi
recunoaşterea pretinsă ori aşteptată.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a XI-a

ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
6
El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu egalitatea sa cu Dumnezeu, 7ci s-
a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a
fi, a fost socotit ca un om. 8S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă
moartea pe cruce.
9
Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit Numele care este mai presus de orice
nume, 10pentru ca în numele lui Isus, să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de
pe pământ şi al celor de dedesubt, 11şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn
spre gloria lui Dumnezeu Tatăl (Fil 2, 6-11).
33
Când au ajuns la locul numit Craniul, l-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta
şi altul la stânga. 35Poporul stătea şi privea, iar conducătorii îşi băteau joc de el. 36Şi soldaţii îl
luau în râs când se apropiau de el şi-i aduceau oţet, 37spunând: „Dacă tu eşti regele iudeilor,
salvează-te pe tine însuţi“. 38Deasupra lui era şi o inscripţie: „Acesta este regele iudeilor“ (Lc
23, 33-38).

Meditaţie:
Cum poţi tu ca şi mamă să priveşti asemenea grozăvie, fără să poţi rupe neputinţa ce te
ţintuia din toate părţile? Nici o lovitură de ciocan nu îţi scapă, nici o ironie şi nici un cuvânt
de batjocură primite de fiul tău iubit nu te ocoleşte. Tu cunoşti chinul interior şi părăsirea pe
care le simte fiul tău. Nu există nici o posibilitate de a da înapoi. Este pironit pe cruce şi nu îl
mai poţi ajuta cu absolut nimic, decât să aştepţi împreună cu el ca acest ceas îngrozitor să
treacă.
Prin răceala şi lipsa noastră de iubire îl ţintuim pe Fiul tău Isus Cristos din nou în fiecare zi
pe cruce. De fiecare dată când ne urmăm doar propria noastră voinţă, pătrund cuiele şi mai
adânc în rănile sale. Iartă-ne! Dă-ne tu forţa necesară pentru ca să suportăm „cuiele” primite
spre a le simţi în viaţă şi să ispăşim astfel măcar o parte din pedeapsa meritată pentru căderile
noastre repetate.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a XII-a

ISUS MOARE PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie,Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
44
Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua.
45
Soarele s-a întunecat. Catapeteasma sanctuarului s-a sfâşiat la mijloc. Isus a strigat cu glas
puternic: „Elì, Elì, lemá sabactaní?“ care înseamnă „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai părăsit?“ 47Unii dintre cei care erau de faţă spuneau: „Acesta îl cheamă pe
Ilie?“ 49Iar ceilalţi spuneau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!“ 50Dar Isus a strigat
din nou: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu“. Şi spunând aceasta, şi-a dat sufletul
(Lc 23, 44-49).

Meditaţie:
Încă mai vorbeşte. Şi cuvânt după cuvânt se întipăresc toate în inima ta de mamă. Pe
undeva simţi că „Da”-ul tău de odinioară nu a fost în zadar. De la înălţimea crucii Fiul tău ni
te dăruieşte nouă ca mamă. Iubirea ta de mamă şi grija ta maternă trebuie să se extindă şi
asupra noastră. Acesta este cuvântul de despărţire, de rămas bun al lui Isus. Acesta este
ultimul său dar făcut nouă, în timp ce îşi dă viaţa ca răscumpărare pentru cei mulţi, pentru toţi
ai săi. Şi tu, Sfântă Fecioară Marie te dăruieşti împreună cu el Tatălui ceresc, lăsând să se
săvârşească ceea ce nu poţi cuprinde, rămânând alături de fiul tău, asociată fiind la lucrarea sa
de răscumpărare.
Sfântă Fecioară Marie, tu darul plin de viaţă al Domnului nostru! Ajută-ne să fim
totdeauna gata asemenea ţie să jertfim ceea ce avem mai preţios şi mai scump, atunci când
Tatăl ne-o va cere. Şi ajută-ne să avem curajul de a-ţi spune în rugăciune: „Eliberează-mă de
eu-ul meu, de ego-ul meu, dacă stă în calea iubirii autentice!”

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a XIII-a

ISUS ESTE LUAT JOS DE PE CRUCE

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
„Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că această
sâmbătă era zi mare – iudeii i-au cerut lui Pilat să zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de
acolo. Atunci au venit soldatii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care
era răstignit cu el. dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele
picioarelor, ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă.
După aceea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, l-a rugat pe Pilat să-l lase să
ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis” (In 19, 31-38).

Meditaţie:
Acum îţi este permis să-l ţii pe fiul tău iubit pentru ultima oară în braţe. Eşti singură cu el
şi cu Tatăl. Gândurile tale zboară cu aproape treizeci de ani în urmă. După cum a venit în
această lume, la fel o şi părăseşte, în cea mai cruntă mizerie, suferinţă şi cel mai crud dispreţ.
El, cel pe care l-ai purtat în braţe pe când era doar un prunc, zace acum judecat şi pedepsit
amarnic înaintea ta. Îi priveşti rănile. Şi noi suntem vinovaţi de tot ceea ce i s-a întâmplat. Dar
tu îi ierţi pe toţi aceia care l-au maltratat pe fiul tău, ba chiar te rogi pentru ei.
Mamă preaiubită, spune-ne ce trebuie şi ce putem face, pentru a corespunde iubirii
dumnezeiescului tău fiu şi iubirii tale de mamă. Arată-ne ce sacrificii şi jertfe aşteaptă el de la
noi. Ajută-ne să acceptăm şi să purtăm cu răbdare suferinţele noastre prezente ca pe o ispăşire
pentru multele noastre păcate.

Bucură-te, Marie…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Staţiunea a XIV-a

ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT

V. Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm;


R. Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Descriere:
59
Iosif a luat trupul lui Isus, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat 60şi l-a pus în mormântul său
nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a
plecat. 61Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie şedeau acolo, înaintea mormântului (Mt 27,
59-60).
54
Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta. 55Atunci s-au apropiat femeile care veniseră
împreună cu el din Galileea, au văzut mormântul şi cum era aşezat trupul lui. 56Apoi s-au
întors şi au pregătit miresme şi balsamuri, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege (Lc 23,54-56).

Meditaţie:
Ce clipă îţi este dat să trăieşti, maică preasfântă! Acum despărţirea exterioară este
inevitabilă. Pentru câteva momente trebuie să experimentezi singurătatea şi părăsirea. Pentru
mulţi din prietenii fiului tău pare totul acum fără nici un sens, fără nici un rost, istorie trecută.
Dar nu şi pentru tine. Întrucât nu ai încetat nici o clipă să crezi în milostivirea lui Dumnezeu,
inima ta îşi regăseşte încet liniştea. Tu te încredinţezi întru totul lui Dumnezeu şi eşti ferm
convinsă, că el nu face nici măcar o greşeală.
Mamă lui Dumnezeu şi mama noastră, mă minunez în faţa forţei tale şi te rog dobândeşte-
mi perseverenţă. Cât de des nu mă rog eu parcă într-un mod atât de firesc „Facă-se voia ta…”
Dar chiar gândesc eu astfel?! Cât de greu înţeleg eu voinţa Tatălui! El aşteaptă „Da”-ul meu.
Iar aceasta mă priveşte într-un mod personal. Cât de des nu sfârşesc toate speranţele noastre
umane pe marginea gropii! Şi atât de rar suntem în stare să recunoaştem în aceasta mâna lui
Dumnezeu şi providenţa sa. Dar tu ne înveţi să avem încredere că Dumnezeu nu poate greşi
niciodată, că la Dumnezeu nu există lucruri întâmplătoare.

Slavă Tatălui…

V. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe cruce


R. Miluieşte-ne pe noi.
Rugăciune de încheiere

Scumpă Maică a lui Dumnezeu şi a oamenilor,


Suferinţa Fiului tău şi modul în care l-ai însoţit pe acest drum sfâşietor
Să ne fie întotdeauna model, izvor de noi forţe şi mângâiere.
Tu vrei să ne fii cu adevărat alături,
Atunci când Tatăl ne aşează în faţă exigenţele şi aşteptările sale.
De mână cu tine învăţăm să nu îl dezamăgim niciodată.
Ia-ne cu tine în drumul tău alături de Fiul tău preaiubit.
Ia-ne cu tine spre adevăratul şi cel mai frumos scop al vieţii noastre.
Ia-ne cu tine la Tatăl.

Doamne Isuse Cristoase, tu ne-ai chemat ca să venim cu tine la Tatăl.


Cu tine vrem să rămânem mereu,
Cât timp durează drumul nostru, călătoria noastră.
Fii tu Cuvântul de care să ascultăm cu fidelitate,
La care să luăm mereu aminte şi pe care să-l urmăm întocmai,
Fii tu lumina, care să ne lumineze pe tot parcursul vieţii noastre,
Fii tu forţa care să ne pătrundă şi să ne întărească.
Fă să devenim în toate una cu tine
Şi fă să ajungem la fericirea desăvârşită şi eternă. Amin.