MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

DEPARTAMENTUL MASTERATE, DOCTORATE ŞI
PREGĂTIRE PSIHOPEDAGOGICĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

(REZUMAT)

TEMA

„PARTICULARITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI

PREVENIRII ŞI COMBATERII TRAFICULUI DE
PERSOANE”

Conducător de doctorat
PROF. UNIV. DR.
Georgeta Ştefania UNGUREANU

Doctorand
COŞNIŢĂ Alin

BUCUREŞTI
- 2010 -
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I: CONSIDERAŢII GENERALE

REFERITOARE LA FENOMENUL TRAFICULUI DE
PERSOANE
Secţiunea 1: Retrospectivă istorică asupra fenomenului
traficului de persoane
Secţiunea a 2-a: Elemente de drept comparat
Secţiunea a 3-a: Reglementări juridice referitoare la traficul
de persoane în legislaţia naţională şi internaţională

CAPITOLUL II: ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A

INFRACŢIUNILOR DE TRAFIC DE PERSOANE ŞI
TRAFIC DE MINORI
Secţiunea 1: Infracţiunea de trafic de persoane adulte
1.1. Conţinutul legal
1.2. Condiţii prexistente
1.3. Conţinutul constitutiv
1.4. Forme, modalităţi, sancţiuni
Secţiunea a 2-a: Consideraţii generale privind traficului de
minori
Secţiunea a 3-a: Legislaţia nationala şi internaţională în
domeniul traficului de minori
3.1. Instrumente internaţionale
3.2. Legislaţia nationala în domeniul traficului
de minori

2
Secţiunea a 4-a : Cadrul instituţional referitor la prevenirea
şi combaterea traficului de minori

CAPITOLUL III: ASPECTE DE ORDIN

CRIMINOLOGIC PRIVIND TRAFICUL DE
PERSOANE
Secţiunea 1: Evoluţia fenomenului traficului de persoane în
România.
Secţiuniea a 2-a: Introspecţie asupra cauzelor şi condiţiilor
care determină şi favorizează traficul de persoane
Secţiunea a 3-a: Profilul traficantului şi al victimei

CAPITOLUL IV: MANAGEMENTUL GESTIONĂRII

TRAFICULUI DE PERSOANE ÎN PERSPECTIVA
ADERĂRII LA SPAŢIUL SCHENGEN
Secţiunea 1: Prevenirea şi combaterea traficului de
persoane
1.1 Reducerea amplitudinii traficului de
persoane prin întărirea capacităţii de autoprotecţie a
cetăţenilor şi societăţii la ameninţările traficului de persoane
prin desfăşurarea activităţilor de prevenire
1.2 Consolidarea mecanismului instituţional
de combatere a traficului de persoane
Secţiunea a 2-a: Protecţia şi asistenţa victimelor traficului
de persoane
2.1. Implementarea unui sistem naţional
integrat de identificare şi referire către servicii eficiente de
asistenţă în vederea reintegrării sociale a victimelor
traficului de persoane

3
 2.2. Eficientizarea activităţilor de asistare a
victimelor traficului de persoane
Sectiunea a 3-a: Dezvoltarea cooperării la nivel naţional şi
internaţional în efortul global de reducere a fenomenului
traficului de persoane.
3.1. Coordonarea interinstituţională în
domeniul luptei împotriva traficului de persoane.
3.2. Cooperarea internaţională prin centre şi
puncte de contact compatibile cu Acordul Schengen
Secţiunea a 4-a: Unele aspecte referitoare la managementul
europena şi naţional cu privire la gestionarea dreptului la
liberă circulaţie
4.1. Politica europeană privind gestionarea
dreptului la liberă circulaţie.
4.2. Strategii naţionale privind gestionarea
dreptului la liberă circulaţie.

CAPITOLUL V: RISCURILE PRIVIND CIRCULAŢIA

PERSOANELOR ŞI MIGRAŢIA DIN PERSPECTIVA
DINAMICII INFRACŢIONALE A TRAFICULUI DE
PERSOANE
Secţiunea 1: Aspecte generale privind fenomenul migraţiei
Secţiunea a 2-a: Riscurile fenomenului migraţionist.
Contrabanda cu migranţi şi traficul de persoane
Secţiunea a 3-a: Vulnerabilităţi ale fenomenului
migraţionist
Secţiunea a 4-a: Eliminarea controalelor la frontierele
interne – risc asumat al creşterii criminalităţii specifice
liberei circulaţii a persoanelor
Secţiunea a 5-a: Securizarea frontierei externe – mijloc de
combatere a migraţiei ilegale

4
 5.1. Propuneri ale Comisiei Europene – JAI –
privind arhitectura viitoare a Managementului Frontierelor
Externe ale Uniunii Europene
5.2. Cerinţele Uniunii Europene pentru o
securitate de frontieră de tip Schengen
5.3. Implementarea strategiei sectoriale
(Dublin II) în scopul rezolvării problemei imigraţiei ilegale
5.4. Rolul FRONTEX în cooperarea
operaţională dintre statele membre

CAPITOLUL VI: CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE

LEGE FERENDA

BIBLIOGRAFIE

5
ARGUMENT

La începutul mileniului al treilea, omul

ascede spre „o comunitate fără graniţe, o casă comună, un
adăpost pentru toţi. O asemenea universalitate ar fi
promisiunea unei vieţi plenare, al cărei principiu trebuie
descoperit”1. Astăzi, la câteva sute de ani depărtare în timp,
lumea se confruntă cu schimbările dramatice petrecute în
identităţile şi în simbolurile acestor identităţi care au apărut
după Războiul Rece, iar politicile globale se reconfigurează
îndeosebi de-a lungul liniilor culturale, ceea ce îndreptăţeşte
teoriile lui Samuel P. Huntington despre ceea ce el numeşte
o lume a civilizaţiilor. Este o lume în care identitatea
culturală şi cultura sunt identităţi ale civilizaţiei care
modelează tendinţele de coeziune sau, dimpotrivă, de
dezintegrare şi conflict.
Coordonatele traiectoriei pe care evoluează
societatea umană în prezent relevă o certă stare de anomie,
iar această realitate se datorează câtorva fenomene care
marchează procesele globale, cele mai semnificative fiind,
în opinia lui Huntington2: modificarea caracterului politicii
globale, aceasta devenind multipolară şi multicivilizaţională;
modificarea echilibrului puterii între civilizaţii în sensul că
influenţa civilizaţiei occidentului se diminuează, civilizaţiile
asiatice îşi extind forma lor economică, militară şi politică,
civilizaţia islamică încearcă cu tot mai multă vehemenţă să-
şi impună propriile valori şi convingeri, iar celelalte
civilizaţii încearcă să-şi reafirme valoarea propriilor culturi;

1
Françoi Cavallier, Jean Paul Ferrand, Philippe Ducat, Pierre Magrard,
Sinteze filosofice – Omul, Ed. Antet, Bucureşti, 1999, p.248.
2
Cf. Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii
mondiale, Ed. Antet, Bucureşti, 1997, p.36.

6
tendinţa de cristalizare a unei civilizaţii de bază a noii ordini
mondiale, determinată de faptul că societăţile care au
afinităţi culturale cooperează între ele.
Toate aceste procese au ca element definitoriu pentru
fenomenele anomice deosebirile culturale, ceea ce înseamnă
că, în prezent, cele mai importante distincţii între popoare
nu sunt cele de natură ideologică, politică sau economică, ci
culturală.
Fenomenul globalizării se bazează pe incontestabilul
progres al ştiinţei şi tehnologiei, în care un rol important îl
au evoluţiile în domeniul tehnologiei informaţiei, al
comunicaţiilor, mijloacelor de transport, libertatea de
mişcare a capitalului şi a forţei de muncă şi deschiderea
pieţelor de desfacere. Efectele sale asupra tuturor domeniilor
vieţii sociale sunt, fără îndoială, pozitive, dar atrag după sine
şi fenomene anomice pentru că globalizarea uneşte şi
dezbină în acelaşi timp, apropie şi desparte, omogenizează,
dar şi diversifică, sporeşte bogăţia, dar şi extinde aria
sărăciei, îmbunătăţeşte confortul vieţii, dar aduce şi servituţi
importante3. Totodată, actuala etapă a globalizării a creat în
ordinea internaţională o situaţie inedită prin faptul că aceasta
tinde tot mai mult să nu mai fie o ordine interstatală, ci una
dictată de interesele marilor corporaţii transnaţionale.
Ultimele statistici subliniază faptul că dintre cele 100
principale puteri economice ale lumii (state şi întreprinderi
laolaltă), 51 nu mai sunt state – naţiuni, ci societăţi
multinaţionale4.

3
Cf. Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale, Editura
Antet, Bucureşti, 1995, p. 5.
4
Cf. Xavier Raufer, Cele 13 capcane ale haosului mondial, Editura
Corint, Bucureşti, 2004, p. 27.

7
 Entităţile economice, financiare, culturale, religioase
se eliberează şi ele de frontierele teritoriale şi de normele
juridice naţionale şi se conectează la grupuri analoge,
folosind tehnologii sofisticate, însă, pe acest fond au
proliferat şi s-au globalizat şi fenomenele anomice aferente
fiecărui domeniu. Infracţionalitatea organizată a făcut ceea
ce au făcut şi entităţile licite: a profitat de mondializarea
pieţelor lor, de impactul comerţului electronic, de
accelerarea modalităţilor de schimb pentru a accelera
mişcarea mărfurilor ilicite.
În procesul globalizării, activităţile infracţionale
tipice anomiei se dispersează, îşi schimbă locul şi metodele
folosite pentru a-şi optimiza prestaţiile, confruntă oferta cu
cererea de bunuri, activităţi sau servicii aidoma activităţii
licite, generând apariţia unei pieţe mondiale – infracţionale,
de data aceasta. Este cazul reţelelor de traficanţi de droguri,
al celor de traficanţi de arme, de prostituţie etc., constituite
după toate regulile unei acţiuni eficiente, asemenea celor
mai onorabile companii, ceea ce face ca legăturile între
organizaţiile criminale transnaţionale să fie tot mai puternice
şi mai complexe, internaţionalizarea lor tot mai extinsă, iar
activitatea pe care o desfăşoară să reprezinte o ameninţare
de nivel strategic pentru sistemele financiare naţionale şi
pentru aparatele de stat fragile.
Paleta largă a formelor de manifestare a anomiei
globale include, într-o formă sau alta, într-un grad mai
scăzut sau mai înalt, violenţa. Astfel încât ele afectează
deopotrivă securitatea indivizilor şi a comunităţilor,
generând adesea stări de nesiguranţă individuală şi
colectivă, incertitudine, angoase şi emoţii de tot felul, care
au amploare globală sau locală. Acest dualism al
coordonatelor pe care evoluează viaţa majorităţii indivizilor

8
este asociat în acelaşi timp altuia, anume celui care include
libertatea de mişcare ca semn al promovării sociale,
avansării profesionale şi succesului şi imobilitatea, ca semn
al înfrângerii, al vieţii ratate şi rămânerii în urmă.
Pentru omul societăţii moderne, globalitatea şi
„spaţiul intim social” au devenit deja valori fundamentale
contrare, dorite sau respinse, pentru unii adevărate obsesii
situate în centrul aspiraţiilor, conflictelor sau repulsiilor
existenţiale. Proiecţiile asupra viitorului multor indivizi sunt
astăzi mai mult decât oricând exprimate în termeni de
mobilitate, de opţiune liberă asupra locului de trai, pentru
aceştia noţiunea de „acasă” având o cu totul altă
semnificaţie decât cea originară. Numai că această firească
trăsătură a omului societăţii moderne este exploatată nu doar
de cei care acceptă o dezrădăcinare de mai multă sau mai
scurtă durată pentru a găsi un loc de muncă mai bun, pentru
a studia într-o universitate respectabilă etc., ci şi de
„făuritorii de anomie”, de cei care văd în libertatea de
mişcare mai degrabă libertatea bunului plac, al existenţei în
afara normelor.

CAPITOLUL V
RISCURILE PRIVIND CIRCULAŢIA
PERSOANELOR ŞI MIGRAŢIA DIN PERSPECTIVA
DINAMICII INFRACŢIONALE A TRAFICULUI DE
PERSOANE

3.1. Analiza şi managementul riscului în domeniul

migraţiei ilegale în România

Managementul, indiferent de domeniul de aplicare,

9
presupune ca proces de iniţiere identificarea obiectivelor de
rezolvat în cadrul sistemului de condus. În această direcţie,
România şi-a propus să continue şi să dezvolte procedurile de
analiză a riscului în scopul orientării eforturilor de control pe
zone de risc, astfel încât, în contextul aderării la Uniunea
Europeană, să fie facilitată libera circulaţie a persoanelor şi să
crească eficienţa în prevenirea şi descoperirea faptelor
circumscrise migraţiei ilegale. În acest sens, s-au avut în vedere
actuala viziune strategică naţională privind analiza riscului la
frontierele României, ce se impune în prezentul context
geopolitic. Această activitate s-a concretizat prin dezvoltarea
unor compartimente specializate în cadrul structurilor naţionale
cu atribuţii la frontieră, atât la nivel teritorial cât şi la nivel
central, în scopul furnizării de informaţii factorilor de
conducere/decizie şi personalului operativ de la toate nivelurile
prin: evaluări ale fenomenului de încălcare a legislaţiei de
frontieră cu privire la migraţia ilegală; descrierea potenţialelor
riscuri ce pot apărea în activitatea de zi cu zi, în această direcţie;
sprijin pentru activitatea de investigaţie şi control în cazul
migraţiei clandestin.
Analiza de risc se bazează pe: studiul sistematic al
rezultatelor activităţii operative desfăşurate în cadrul structurilor
responsabile cu gestionarea fenomenului migraţiei; studiul
rezultatelor operative ale altor instituţii internaţionale, relevante
pentru structurile cu atribuţii pe linia controlului fluxurilor
migratorii; studiul evoluţiei tendinţelor, metodelor şi modurilor
de operare adoptate de făptuitori precum şi a fenomenelor
generate de migraţia ilegală transfrontalieră, atât la frontierele
interne, cât şi la cele externe.
Scopul activităţii de analiză a riscului este de a îmbunătăţi
certitudinea despre mediul operaţional. Analiza riscului este
folosită în vederea optimizării managementului integrat al

10
frontierei prin sprijinirea procesului de luare a deciziilor,
precum şi ca metodă de furnizare a informaţiilor cu grad sporit
de certitudine asupra modului de manifestare a fenomenului.
În acest sens, analiza integrată a riscului trebuie să facă
parte din strategia globală a fiecărei instituţii cu atribuţii pe linia
controlului fluxurilor migratorii, astfel încât luarea deciziilor
strategice să conducă la realizarea obiectivelor globale naţionale
pe linia securizării frontierelor.
Analiza de risc este cea care trebuie să asigure furnizarea
informaţiilor necesare şi în volum suficient pentru derularea
corespunzătoare a procesului decizional la nivel strategic.
3.2. Procesul decizional în controlul fluxurilor migratorii
„Riscurile generate de fluxurile migratorii ilegale şi
controlul acestora” – trebuie să fie raportate la: cadrul legislativ
european şi la cel român (armonizarea legislativă); sistemul
managerial al autorităţilor cu competenţe în gestionarea
fluxurilor migratorii; sistemul acţional (securizarea frontierelor
externe şi eliminarea graduală a controlului la frontierele
interne).
Cele patru domenii asigură funcţionarea sistemică, după
cum urmează:
- cadrul legislativ reprezintă expresia cea mai profundă a
democraţiei deoarece normele juridice sunt emanaţii ale
organismelor constituite în urma alegerilor democratice;
- investirea unor autorităţi cu competenţe pentru gestionarea
fluxurilor migratorii conferă legitimitatea necesară acestora în
planul organizatorico-funcţional;
- sistemul managerial asigură conducerea autorităţilor cu
atribuţii pe linia gestionării fluxurilor migratorii şi, în
subsidiar, îndeplinirea obiectivelor fundamentale;
- sistemul acţional asigură supravegherea efectivă a modului
de respectare a condiţiilor impuse de lege şi, acolo unde este

11
 cazul, conduce la descoperirea încălcărilor acestora, la
identificarea făptuitorilor şi, în funcţie de situaţie, la
sancţionarea contravenţională sau la tragerea la răspunderea
penală, corespunzător vinovăţiei.
Evoluţia fenomenului terorist implică, potenţiale noi riscuri
şi ameninţări5 la adresa României, cu atât mai mult cu cât
factori favorizanţi suplimentari în acest sens sunt asociaţi unor
vulnerabilităţi interne de natură să favorizeze organizarea şi
comiterea unor acte teroriste la adresa unor ţinte autohtone sau
străine de pe teritoriul naţional, anterior identificate şi semnalate
de instituţiile abilitate ale statului, specifice poziţiei geo-politice
şi anume:
- situarea în proximitatea unor zone de conflict şi la
intersecţia unor rute predilecte ale fluxurilor migraţioniste;
- statutul de membru al NATO, organizaţie care şi-a asumat
un rol esenţial în prevenirea şi combaterea terorismului;
- angajamentul ferm şi implicarea nemijlocită a statului
roman în campania antiteroristă internaţională;
- relaţiile speciale dintre România şi statele vizate de
activităţi teroriste;
- exacerbarea diferendelor de natura religioasa şi
confesionala, dezvoltarea unor nuclee de orientare anarhica,
radical-contestatara, extremist-teroriste, tendinţe de
autonomizare regională în spaţiul apropiat României, cu
posibilitatea degenerării în acţiuni violente;
- posibilitatea proliferării şi diseminării necontrolate a
tehnologiilor şi echipamentelor necesare procesării substanţelor
chimice periculoase, a produselor strategice şi a celor supuse
controlului destinaţiei finale;

5
Costică Voicu, Mircea Ionescu – Terorismul aerian, Editura
Prouniversitaria, Bucureşti, 2006, pag. 154.

12
 - omogenizarea intereselor în sfera tranzacţiilor cu tehnică
militară, armamente şi muniţii, intensificarea operaţiunilor de
brokeraj şi a transferurilor comerciale fără atingerea fizică a
teritoriului României, generează riscuri şi vulnerabilităţi majore
cu conotaţii asupra respectării tratatelor şi acordurilor
internaţionale în domeniul neproliferării (implicare a unor
operatori autohtoni de profil în tranzacţii cu firme din Ucraina,
Bulgaria, cu grad ridicat de risc, vizând schimbarea destinaţiei
finale spre zonele sensibile);
- dezvoltarea, consolidarea şi specializarea filierelor crimei
organizate, internaţionalizarea acestora prin atingerea unor
elemente de diferite naţionalităţi si includerea teritoriului ţării
noastre în circuitul transnaţional pe linia migrării clandestine, a
traficului ilicit de droguri, fiinţe umane, armament, explozivi,
substanţe toxice, radioactive şi bancnote false;

- extinderea marii criminalităţi economico-financiare,

reprezentată de corupţia şi spălarea banilor murdari, în tarile
din aceasta regiune geografică în care se află şi România;
- creşterea interesului manifestat de unii cetăţeni străini care
provin îndeosebi din zone de conflict militar sau ţări supuse
embargoului internaţional, de a obţine - prin manopere
financiare ilegale - pachetul majoritar de acţiuni la unele
societăţi producătoare şi utilizatoare de substanţe chimice
strategice, în scopul eludării regimului juridic în domeniul
producerii, utilizării, comercializării materialelor şi
tehnologiilor strategice şi al exportării lor directe sau prin
intermediari, în aceste zone sau ţări aflate sub embargo;
- aşezarea României la intersecţia mai multor sfere de
interes geo-politic şi geo-strategic.

13
Secţiunea a 4-a Eliminarea controalelor la frontierele
interne – risc asumat al creşterii criminalităţii specifice
liberei circulaţii a persoanelor
Odată cu eliminarea graniţelor dintre statele membre
ale U.E. şi cu libera circulaţie a bunurilor, serviciilor şi
indivizilor, Europa va prezenta trăsături noi reprezentând
mai mult decât o entitate geografică, devenind un bloc
economic şi politic. Pentru a sublinia această idee s-a creat
noţiunea de graniţă comună care va înconjura suprafaţa
astfel definită. Primii paşi în deschiderea graniţelor actuale
între statele membre UE s-au făcut odată cu acordul
guvernamental privind circulaţia liberă a persoanelor în UE,
Convenţia Schengen (1985 şi 1990; libera circulaţie care se
aplică doar pentru cetăţenii UE). Acest document nu s-a
perfectat fără greutăţi. Mai întâi, unele state au refuzat să
intre în spaţiul Schengen temându-se că mecanismele de
control la graniţa europeană vor fi insuficiente pentru a se
păzi de fluxurile migratoare mari. În al doilea rând, unele
state care au ratificat Convenţia nu au pus în totalitate în
practică acordul astfel că logistica şi veridicitatea graniţelor
comune au devenit dificile.
Uniunea Europeană, în ultimii ani, a făcut remarcabile
progrese în abordarea problemei migraţiei, într-o manieră
concisă şi coordonată. Până în 1992, problema migraţiei şi a
refugiaţilor era doar în grija statelor membre. Însă, odată cu
intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht şi mai târziu
cu cel de la Amsterdam (mai 1999) politicile privind azilul,
libertatea de mişcare a persoanelor, vizele, regulile
guvernelor privind trecerea graniţelor U.E., migraţia şi
drepturile naţiunilor din statele terţe au devenit toate
responsabilităţi ale Comunităţii.

14
 Din analizarea conţinutului Planului de Acţiune pentru
implementarea Programului de la Haga rezultă preocuparea
comunităţii internaţionale pentru crearea unor instrumente
juridice care să asigure dezvoltarea şi monitorizarea politicilor
de promovare a respectului pentru drepturile fundamentale ale
oamenilor.
De asemenea, s-a propus dezvoltarea unei politici
comune referitoare la imigraţie, punându-se accent pe o
încurajare a migraţiei legale la nivelul Uniunii Europene, iar în
acelaşi timp, pe o eficientizare a luptei împotriva migraţiei
ilegale, traficului de fiinţe umane şi în particular, a femeilor şi
copiilor.
Constatându-se impactul pozitiv pe care îl joacă
migraţia în cadrul societăţii şi economiei mondiale, s-a cerut
dezvoltarea unor măsuri de sprijinire a statelor membre şi
stabilirea unor politici mai bune pentru integrarea străinilor, ca
şi prezentarea „impactului pozitiv al migraţiei în cadrul
societăţii noastre şi prevenirea izolării şi excluderii sociale ale
comunităţilor de migranţi.
Acest lucru va contribui la o mai bună înţelegere şi
dialog între religii şi culturi diferite, bazate pe valorile
fundamentale ale Uniunii Europene.
S-a sugerat, de asemenea, dezvoltarea unui
management integrat pentru controlul frontierelor externe, ca şi
al sistemului de vize pentru siguranţa Uniunii Europene,
concomitent cu asigurarea liberei circulaţii a persoanelor şi
realizarea unui echilibru între protecţie şi securitate pe calea
schimbului de informaţii între instituţiile şi autorităţile cu
atribuţii în domeniu.
Toate aceste măsuri sunt de natură să creeze obstacole
reale în calea terorismului, să împiedice crearea de fluxuri de
migranţi care să alimenteze mişcările teroriste, iar libera

15
circulaţie să nu devină o condiţie favorizatoare a acţiunilor
teroriste.
Principalele tendinţe ale evoluţiei fenomenului
criminalităţii transfrontaliere la frontierele României:
• amplificarea şi diversificarea fenomenului
infracţional transfrontalier, dobândirea unui
caracter tot mai bine organizat, conspirat şi
internaţionalizat;
• extinderea fenomenului de conexare a diferitelor
infracţiuni (călăuzirea migranţilor ilegali, traficul
de fiinţe umane, traficul de stupefiante, maşini
furate), aducătoare de mari venituri, cu unele
infracţiuni de amploare, cu consecinţe grave în
rândul populaţiei (acţiuni teroriste,
destabilizatoare etc.), în vederea asigurării
finanţării acestora;
• scăderea numărului de infracţiuni săvârşite cu
violenţă şi creşterea ponderii infracţiunilor a
căror săvârşire presupune organizare, pregătire
minuţioasă şi dotări tehnice de vârf.
Odată cu redresarea economiei României, aceasta va
deveni tot mai atractivă pentru cetăţenii unor state din Asia,
Africa şi chiar din Europa, transformându-se dintr-o sursă
de „forţă de muncă la negru” într-un „consumator”,
determinând mutaţii în volumul, sensul şi destinaţia
migraţiei ilegale, precum şi a infracţiunilor conexe.
În prezent, teritoriul României cunoaşte şase zone în
care se manifestă cu predilecţie fenomenul migrator, în
fiecare dintre acestea constatându-se, pe lângă principiile
general valabile de desfăşurare a acestor activităţi, şi
caracteristici particulare, determinate de specificul fiecărei

16
zone, mijloacele şi metodele folosite, destinaţia şi scopul
urmărit (ţara sursă, ţara ţintă, zona/ţara de tranzit). Astfel:
1. Zona de Est – frontiera cu Republica Moldova
- tendinţele sunt de trecere ilegală a frontierei în
României îndeosebi de către cetăţeni de origine afro-asiatică
(Somalia, India, Irak, Pakistan, Sierra Leone, Sudan,
Afganistan, Bangladesh, China etc.), călăuziţi de membri ai
unor organizaţii criminale din fostele state din CSI (ruşi,
ucraineni, moldoveni);
- ruta practicată este: Asia Centrală/Africa –
Rusia/Ucraina – Republica Moldova – frontiera de Est a
României;
- pentru a nu risca înapoierea în ţările de origine,
migranţii sunt „învăţaţi” de călăuze ca în momentul
depistării de către autorităţi, să solicite azil în România.
Aceasta reprezintă o măsură intermediară pentru
majoritatea, care intenţionează, de fapt, să ajungă în
Occident;
- ca urmare a măsurilor întreprinse de autorităţile cu
competente în domeniu, migraţia ilegală din zona de est a
scăzut considerabil în 2005 (13%), comparativ cu anii
precedenţi (39% în 2002, 20% în 2003 şi 20% în 2004).
2. Zona de Vest – frontiera cu Ungaria
- tendinţele sunt de trecere ilegală a frontierei
îndeosebi de către cetăţenii de origine afro-asiatică, intraţi
prin estul, sudul şi nordul ţării, dar şi de cetăţeni români
dornici să ajungă ilegal în Occident;
- comparativ cu anii precedenţi, migraţia ilegală a
scăzut cu aproximativ 45%.
3. Zona Sudică – frontiera cu Bulgaria
- este folosită pentru intrarea ilegală în România a
unor persoane de origine afro-asiatică (irakieni, afgani,

17
iranieni, pakistanezi etc.) sau kurdă, inclusiv cei care au
solicitat azil pe teritoriul bulgar, care urmăresc tranzitarea
ţării noastre către un stat din Vestul Europei;
- ruta practicată de către cetăţenii străini este: Asia
Centrală – Siria – Turcia – Bulgaria – frontiera de Sud a
României;
- se acţionează la nivelul întregii frontiere,
înregistrându-se o creştere a acestui fenomen, comparativ cu
anii precedenţi;
- migraţia ilegală din zona de sud a scăzut
considerabil în 2005 (6%) comparativ cu anii precedenţi
(62% în 2002, 23% în 2003 şi 9% în 2004).
4. Zona de Nord – frontiera cu Ucraina
este folosită pentru trecerea ilegală a frontierei în
România, de către cetăţeni de origine afro-asiatică, existenţi
în număr mare pe teritoriul Ucrainei, cât şi de către persoane
din spaţiul ex-sovietic;
- ruta practicată este Ucraina (Kiev) – frontiera de
Nord a României – Ungaria.
5. Zona de Sud-Vest – frontiera cu Serbia
- filierele care acţionează în această zonă au ca scop
atât tranzitarea imigranţilor străini prin spaţiul ex-iugoslav
către Germania, Spania şi Italia, cât şi „traficul de carne vie”
cu tinere din spaţiul ex-sovietic şi autohton;
- se acţionează la nivelul întregii frontiere.
6. Zona Aeroportuară
- aeroporturile deschise în trafic internaţional – este
folosită pentru încercarea de intrare ilegală a cetăţenilor
proveniţi din ţări cu tendinţă de migrare (kurzi, chinezi,
irakieni, iranieni etc.);
- se folosesc vize Schengen falsificate (prin ştersături
chimice şi mecanice), paşapoarte falsificate prin înlocuirea

18
fotografiei, a unor file ori uzitarea de paşaportul altei
persoane (în special cei cu interdicţie de intrare într-o
anumită ţară), precum şi folosirea unor rute adiacente, care
includ tranzitul printr-un aeroport din vestul Europei.
Metodele şi mijloacele folosite de migranţi sunt
următoarele:
- folosirea de documente/vize false ori falsificate;
- ascunderea în mijloacele de transport (trenuri de
persoane sau marfă, nave maritime, TIR-uri);
- evitarea punctelor de control pentru trecerea
frontierei (trecerea frontierei prin alte locuri decât cele
permise);
- utilizarea de documente false ori neconforme cu
realitatea la misiunile diplomatice române din străinătate, în
vederea obţinerii vizei de intrare în România.
Dacă anii trecuţi reţelele de migraţiune acţionau, în
special, la frontiera cu Republica Moldova şi Ucraina –
migranţii folosind ruta Federaţia Rusă (Moscova) – Ucraina
– Moldova – România, începând din anul 2003 se constată
că ruta folosită a fost schimbată, cetăţenii străini proveniţi
din ţări cu tendinţa de migrare (irakieni, afgani, indieni etc.)
încercând să ajungă în Occident pe traseele Afganistan –
Iran – Irak – Siria – Turcia – Bulgaria – România sau
Afganistan – Iran – Irak – Turcia – Bulgaria – Serbia –
Croaţia.
În România, în ultimii 19 ani imigranţii, în special,
cei proveniţi din ţările arabe, au comis şi infracţiuni
economice, precum contrabanda şi evaziunea fiscală.
Datorita tendinţelor de enclavizare, de izolare a imigranţilor
în anumite zone, deseori pot apare conflicte între populaţia
locală şi imigranţi.

19
 Din analiza efectuată la nivelul Inspectoratului
General al Poliţiei de Frontieră, rezultă o anume specializare
pe genuri de infracţiuni a imigranţilor, în funcţie de ţara de
origine, şi anume: chinezii - scoaterea de valută din ţară,
migraţie ilegală; irakienii - migraţie ilegală; turcii - migraţie
ilegală, scoaterea de valută din ţară, trafic de droguri,
braconaj; bulgarii - migraţie ilegală, contrabandă, braconaj;
ucrainenii - migraţie ilegală, prostituţie, trafic de armament
şi muniţie; ruşii - migraţie ilegală, trafic de maşini,
armament şi muniţie, călăuze, prostituţie; italienii - trafic de
maşini, armament şi muniţie, călăuze prostituţie; sârbii -
călăuze migraţie ilegală şi prostituţie, trafic de maşini;
iranienii - migraţie ilegală, trafic de droguri; moldovenii
migraţie ilegală, prostituţie, trafic de ţigări, contrabandă cu
mărfuri, trafic de droguri; columbienii - migraţie ilegală;
sirienii - migraţie ilegală, scoaterea de valută din ţară;
polonezii - trafic de droguri; maghiarii - contrabandă (în
special cu benzină), trafic ilegal de persoane.

Riscurile la adresa siguranţei naţionale pot fi: infracţiuni

transfrontaliere, forme ale criminalităţii organizate si terorism.
Odată cu aderarea la Uniunea Europeana la data de
01.01.2007, România şi-a asumat rolul de frontieră estică a
Uniunii Europene, în acest sens, fiind de notorietate faptul că, la
nivel mondial, cel puţin din punct de vedere demografic, dar şi
din cel al dificultăţilor întâmpinate în plan economic, Asia este
considerată principalul rezervor migrator al secolului XXI, iar
faţă de acest continent ne leagă o frontieră verde, relativ uşor de
străbătut, rutele de migraţiune legală-ilegală, deja formate, fiind
suficient de flexibile si capabile să se adapteze la modificările
conjuncturale.

20
 Fluxurile migratorii nu conţin decât, într-o mica măsură o
componentă stabilă, predictibilă, ele manifestând, prin definiţie,
o mare sensibilitate la modificările conjuncturii politice,
economice, geo-strategice, la nivel local, regional şi mondial,
mai ales în ceea ce-i priveşte pe refugiaţi şi azilanţi. În condiţiile
actuale ale globalizării, imigraţia, migraţia în general, nu mai
pot fi tratate sau explicate ca fenomene izolate, ele căpătând din
ce în ce mai mult o amprentă regională şi mondială. Ulterior
aderării, dinamica şi nivelul imigraţiei România nu mai depinde
doar de factori de natură internă (regimul naţional aplicabil în
domeniul migraţiei, politica de stat în domeniu, evoluţia
economiei şi a societăţii romaneşti în ansamblu etc.), un rol
importantrevenind factorilor externi.
În concluzie, imigraţia în România poate fi apreciată doar
dacă avem în vedere fenomenele migratorii regionale, la nivelul
Uniunii Europene, Europei, în ansamblu, şi chiar la nivel
mondial.
În actualele condiţii, România va trebui să pună la punct un
sistem complex de gestionare a imigraţiei, asigurând, parţial sau
Fenomenul migraţionist6, pe lângă beneficiile sale
incontestabile, aduce cu sine şi o serie de pericole, care, dacă nu
sunt anticipate, studiate şi în final luate măsuri de contracarare,
pot pune în pericol ordinea publică şi chiar siguranţa naţională a
unui stat.
Accentuarea interferenţei dintre terorism şi unele
segmente ale crimei organizate. Internaţionalizarea7 unor stări

6
A se vedea S.Peers, Atenţia la diferenţe! Implementarea ineficientă a
măsurilor de azil ale Uniunii Europene de către statele membre,
London, Asociaţia juriştilor în dreptul imigrării şi consiliul refugiaţilor,
1998, p. 37
7
F.Mancini, Crearea unei Constituţii pentru Europa, (1989) 26
Common Market Law Review, p. 595

21
conflictuale a creat condiţii favorizante dezvoltării terorismului,
iar dispariţia unor sponsori tradiţionali ai acestuia a făcut ca
organizaţiile teroriste să se orienteze tot mai frecvent spre
activităţi specifice crimei organizate, ca principală sursă de
finanţare.
Convergenţa dintre terorism şi crima organizată se
realizează fie prin angrenarea nemijlocită a reţelelor teroriste în
acţiuni conexe crimei organizate (cum ar fi traficul de droguri,
contrabanda cu arme, muniţii, explozivi, substanţe toxice ori
radioactive, toate tipurile de activităţi specifice economiei
subterane, migraţiune ilegală), în scopul susţinerii financiare a
activităţilor proprii, fie rin acţiuni complexe, comune, exercitate
de structuri ale organizaţiilor teroriste şi a celor din lumea
interlopă, determinate de interese conjuncturale, de moment sau
de perspectivă, menite a facilita atingerea scopurilor propuse de
fiecare parte.
În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001,
statele membre ale NATO, dar şi cele care au semnat acordurile
internaţionale cu privire la securitatea transporturilor, au
implementat noi măsuri de securitate pentru prevenirea unor
eventuale acţiuni teroriste îndreptate spre obiectivele strategice
sau economice din incinta porturilor.
În consecinţă, a fost întocmit un program de
securizare a porturilor care este numit generic ISPS – Codul
Internaţional de Securitate a Navelor şi Facilităţilor Portuare.
Începând din iulie 2004, România şi-a însuşit codul
ISPS şi a trecut la implementarea acestuia în Portul Constanţa.
Prima măsură a fost aceea a creării unui nou dispozitiv de
siguranţă în Portul Constanţa, astfel încât toţi operatorii portuari
care au facilităţi de transport în Portul Constanţa au fost obligaţi
de administraţia portuară să-şi împrejmuiască perimetrele de
lucru din zona care face legătură între uscat şi navele acostate în

22
danele de operare. Toată activitatea din aceste dane urmează să
fie supravegheată video, iar securitatea este asigurată de agenţi
special pregătiţi.
De asemenea, odată cu aderarea, România va trebui
să îşi asume rolul de frontieră estică a Uniunii Europene. În
acest sens, trebuie să amintim că este de notorietate faptul că, la
nivel mondial, cel puţin din punct de vedere demografic, dar şi
din cel al dificultăţilor întâmpinate în plan economic, Asia este
considerată principalul rezervor migratoriu al secolului XXI, ir
faţă de acest continent ne leagă o frontieră verde relativ uşor de
străbătut, rutele de migraţiune legală/ilegală deja formate fiind
suficient de flexibile şi capabile să se adapteze la modificările
conjuncturale.
Fluxurile migratorii8 nu au decât într-o mică măsură
o componentă stabilă, predictibilă, ele manifestând prin definiţie
o mare sensibilitate la modificările conjuncturii politice,
economice, geo-strategice, la nivel local, regional şi mondial,
mai ales în ceea ce-i priveşte pe refugiaţi şi azilanţi. În condiţiile
actuale ale globalizării, imigraţia, migraţia, în general, nu mai
pot fi tratate sau explicate ca fenomene izolate, ele căpătând din
ce în ce mai mult o amprentă regională şi mondială. Având în
vedere aceasta, se poate spune că în viitor, şi mai ales ulterior
aderării, dinamica şi nivelul imigraţiei în România nu va
depinde doar de factori de natură internă (regimul naţional
aplicabil în domeniul migraţiei, politica de stat în domeniu,
evoluţia economiei şi a societăţii româneşti în ansamblu etc.),
un rol important revenindu-le factorilor externi.
Cu alte cuvinte, imigraţia în România poate fi
apreciată şi explicată doar dacă avem în vedere fenomenele

8
I.Maher, Drept comunitar în ordinea juridică naţională: o analiză a
sistemelor, (1998) 36 Journal of Common Market Studies, p. 217-244

23
migratorii regionale, la nivelul UE, Europei, în ansamblu şi
chiar la nivel mondial9.

Luând în calcul diferite variante posibile de evoluţie

a fenomenelor migratorii (atât la nivel mondial, cât şi în
Uniunea Europeană şi în particular, în cazul României) şi
combinând între ele diferite premise, din studiul efectuat de
Institutul European din România a rezultat „o plajă extrem
de largă de posibilităţi privind manifestarea viitoare a
imigraţiei în România” (nu mai puţin de 24 de variante).
Limita inferioară, obţinută în condiţiile manifestării celor
mai restrictive/nestimulative condiţii/factori de imigraţie, se
ridică la un număr anual de imigranţi de 5,9 mii persoane,
puţin sub raportările efective ale anului 2002. Însă, limita
superioară de 200.000 persoane anual (obţinută pornind de
la premise extrem de permisive şi făcând abstracţie de alţi
factori limitativi) depăşeşte cu mult ceea ce România este
pregătită şi/sau obişnuită să gestioneze în materie de
migraţie.
România va trebui să pună la punct un sistem
complex de gestionare a imigraţiei, asigurând, parţial sau
integral, din fonduri proprii mijloace de cazare şi de
subzistenţă, servicii de integrare socială şi economică etc.
Numai efortul financiar pe care îl presupune găzduirea
interimară a refugiaţilor sau a solicitanţilor de azil până la
finalizarea cererii depuse – care nu reprezintă decât o mică
parte din totalul cheltuielilor ocazionate de gestionarea
acestui proces – poate atinge valori însemnate. Astfel de

9
F.Snyder,Dimensiuni constituţionale ale integrării economice
europene, Kluver, 1996, p. 476; M.Steit şi W.Mussler, Constituţia
economică a Comunităţii europene; De la Roma la Maastricht (1998),
p. 147

24
situaţii trebuie pregătite din timp, mai ales întrucât, spre
deosebire de cazul emigraţiei, unde pierderile/câştigurile se
măsoară în termeni de costuri comparative (care ar fi
câştigul/pierderea ţării în urma plecării definitive/temporare,
cât pierde statul ca investiţie nerecuperată în capital uman
etc.), imigraţia presupune inclusiv costuri financiare
imediate, concrete, care nu suportă amânare. Dacă numai
10% din imigranţii estimaţi în calculele noastre ar intra în
categoria celor care solicită asistenţă, iar cheltuielile unitare
ce revin pe un asistat ar fi de 10 ori mai mici decât cele
înregistrate, de exemplu, în Finlanda, efortul financiar total
care ar trebui asigurat de statul român s-ar putea ridica la
0,6 – 20 milioane EUR, variantei medii corespunzându-i o
sumă de 6 milioane EUR anual.
O apreciere globală10 asupra fenomenului migraţiei
ilegale indică prognoze de acutizare a acestuia în perioada
următoare, datorită, în primul rând, adâncirii decalajelor
economice dintre statele lumii şi nu în ultimul rând, unor
stări ante sau post conflictuale. Aceasta va trebui să conducă
la modificarea şi perfecţionarea formelor şi metodelor de
acţiune ale organismelor care luptă împotriva acestui
fenomen, la o cooperare internaţională mai susţinută şi
acordarea unui sprijin logistic ţărilor din prima linie, printre
care se numără şi România. Numai în condiţiile în care în
România fenomenul va putea fi menţinut sub control, în
ţările ţintă aflate în spaţiul Uniunii Europene vor ajunge mai
puţini migranţi.

Secţiunea a 5-a Securizarea frontierei externe – mijloc

de combatere a migraţiei ilegale
10
J.Gray, Răsărit fals. Deziluziile capitalismului global, Granta Books,
1998, p. 9

25
 5.1. Propuneri ale Comisiei Europene – JAI –
privind arhitectura viitoare a Managementului
Frontierelor Externe ale Uniunii Europene

Conform dispoziţiilor art. 211 din Tratatul CE şi art.

124 EURATOM Comisia este un organ comunitar. În
viitoarea Constituţie Europeană cadrul legal al Comisiei este
reglementat de art. 25, III-250 din proiectul de constituţie.
Comisia nu a avut până acum mari competenţe în domeniul
Colaborării poliţieneşti şi judiciare în domeniul penal,
precum şi în cel al Politicii externe şi de securitate comune a
UE (deci în sfera definită de cel de-al II-lea şi al III-lea
pilon). Acest lucru se poate însă schimba odată cu noua
constituţie elaborată de Conventul European, cu condiţia ca
aceasta să fie ratificată de toate cele 27 de state membre şi
deci să intre în vigoare.
Comisia Europeană este principala instituţie a Uniunii
Europene şi alături de Consiliul Uniunii şi de Parlamentul
European alcătuieşte triunghiul instituţional de decizie la
nivel comunitar11. În urma Tratatului de la Maastricht,
denumirea frecventă a devenit Comisia Europeană.
Propunerea cu privire la un Cod Comunitar al trecerii
frontierelor de către persoane a fost prezentată de către
Comisia Europeană în mai 2004. Această propunere a
Comisiei se înscrie în măsurile pe termen scurt luate
conform Comunicării Comisiei din mai 2002 intitulată
"Către un management integrat al frontierelor externe ale
statelor membre ale Uniunii Europene”. Obiectivul
recomandării12 este acela de a clarifica, restructura,

11
Petre Anghel - Instituţii europene şi tehnici de negociere în procesul
integrării, Editura Universităţii Bucureşti, 2003
12
www.europa.eu.int

26
consolida şi dezvolta legislaţia existentă cu privire la
controlul persoanelor la frontiere. Se doreşte conturarea unui
caracter mult mai "comunitar" pentru regulile din acest
domeniu. Codul propus este structurat pe doua secţiuni, una
cu privire la frontierele interne şi cealaltă cu privire la cele
externe.
Prima secţiune cuprinde toate regulile cu privire la
controlul persoanelor la frontierele externe, inclusiv
următoarele: condiţiile pentru trecerea frontierei externe şi
intrarea într-un stat membru UE; principiile ce guvernează
controlul la frontierele externe; cooperarea dintre statele
membre în acest domeniu. Codul statuează diferite metode
pentru verificarea la frontiere, în funcţie de felul acestora,
respectiv pământ, aer, apă.
La a doua secţiune a Codului se adaptează cele
prevăzute în Acordul Schengen la cadrul instituţional
comunitar cu privire la abolirea controalelor la graniţele
interne. În această parte a Codului se reglementează şi
modul în care aceste controale pot fi reintroduse temporar,
precum şi cauzele care pot conduce către aceasta, în special
ameninţările teroriste.
Rolul Comisiei este redus la propunerea de legislaţie
şi de executare a bugetului. Comisia Europeană partajează
un drept de iniţiativă limitat cu statele membre, prin tratatul
de la Amsterdam lărgit la toate chestiunile ce intră în
domeniul JAI, fapt ce conferă un plus de legitimitate
iniţiativelor, ţinând cont că, dintre instituţiile comunitare,
Comisia reprezintă interesul Comunităţii.
Consiliul ia decizii cu unanimitate, ceea ce
îngreunează considerabil procesul decizional, fiind mult mai
dificilă întrunirea unui consens.

27
 De asemenea, din punctul de vedere al legitimităţii
luării deciziilor, se impune acordarea unui plus de putere
Parlamentului european, care datorită modului specific de
delegare a reprezentanţilor săi prin votul direct al cetăţenilor
europeni s-a considerat îndreptăţit a-şi afirma un rol
crescând în procesul decizional şi în cadrul Comunităţii
europene (în domeniul JAI, nu dispune decât de o
competenţă consultativă). Parlamentul European ţine o
dezbatere anuală asupra punerii în operă a obiectivelor
Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC).
În schimb, Curtea de Justiţie a Comunităţilor
Europene n-are competenţă (cazul PESC) sau are o arie de
acţiune limitată (cazul JAI) în ceea ce priveşte sancţionarea
respectării actelor la chestiuni prejudiciale puse de instanţe
naţionale de ultim resort şi asupra cărora statele i-au conferit
competenţă.
Unul din succesele incontestabile ale Tratatului de la
Nisa este o mai bună asociere a instituţiilor comunitare în
luarea deciziilor, ceea ce reprezintă un pas clar al trecerii
acestui „pilon” de cooperare interguvernamentală spre
integrarea tipic comunitară. Dincolo de întărirea legitimităţii
luării deciziilor de către statele membre, din punctul de
vedere al exprimării opiniei intereselor întregii Uniuni
Europene prin instituţiile sale, reculul, practic, îl reprezintă
faptul că acestea au doar un rol de consultare şi informare13
şi, în consecinţă, de aliniere la reglementările comunitare.
De remarcat sunt eforturile pentru transpunerea în
practică a reformei justiţiei, pentru diminuarea corupţiei,
pentru combaterea criminalităţii organizate şi gestionarea

13
Vlad Ioan Făgărăşanu , idem

28
frontierelor, eforturi ce continuă şi după aderarea României
la Uniunea Europeană14.

5.2. Cerinţele Uniunii Europene pentru o securitate de

frontiera de tip Schengen
Uniunea Europeana practic nu are un alt acquis care
ar prevedea controlul frontierei străine, decât acquis-ul
Schengen. Prin urmare, criteriul în interpretarea noţiunii
"controlului de nivel înalt al frontierei externe" trebuie
căutat în acquis-ul Schengen, apreciind în acelaşi timp că
parţial reprezintă o noţiune politică. Cerinţele de bază pentru
un control efectiv a frontierei externe poate fi găsit în
Capitolul II al Convenţiei Schengen şi în aşa numitul
"Manualul Comun pentru Frontierele Externe". Fără a se
împotrivi acestor reguli specifice, Grupul de Lucru a
Evaluării Schengen are scopul de a specifica câteva criterii
şi cerinţe (inclusiv solicitările aferente controlului de la
frontiera externă) care urmează a fi îndeplinite înainte de
eliminarea controalelor la frontierele interne. Aceste criterii
şi cerinţe nu vor fi aplicabile în mod direct la procesul de
lărgire curent, după cum acestea sunt formulate ocazional
(de la caz la caz), ţinând cont de caracteristicile specifice ale
ţării (inclusiv situaţia sa geografică) şi reprezintă un subiect
pentru evaluare. Cu atât mai mult, Grupul de Lucru a
Evaluării Schengen are un rol anumit în evidenţierea
recomandărilor şi celor mai bune practici.
În acest sens, reuniunea din 16 martie 2008 din
Constanţa a fost o continuare a întâlnirii de la Sofia, din
ianuarie 2008, cu ocazia căreia s-a agreat Declaraţia

14
www.guv.ro/presa/integrare/afis

29
Comună România-Bulgaria privind aderarea la spaţiul
Schengen15.
Cu această ocazie, cele două părţi au stabilit, de
comun acord, calendarul misiunilor de evaluare Schengen,
care vor demara la începutul anului 2009. Documentul
agreat va fi discutat în luna aprilie 2008, în format Troika
(România, Bulgaria şi preşedinţia slovenă a Consiliului UE),
la Bruxelles.
Misiunile de evaluare Schengen se vor desfăşura pe
parcursul a doi ani: 2009-2010, în următoarele domenii:
cooperare poliţienească, protecţia datelor, vize, frontiere
maritime, aeriene, terestre şi SIS.
După procesul de aderare, la hotarele externe
temporare de asemenea se cere un control al frontierei la un
nivel suficient de înalt, în timp ce se apreciază dacă acele
aranjamente speciale la aceste frontiere sunt justificate de a
consolida cooperarea dintre viitorii parteneri Schengen.
Aceasta se efectuează pentru a permite o tranziţie regulată
când sunt anulate controalele frontierelor interne şi pentru a
evita investiţiile inutile. Sistemul de control al frontierei ar
trebui să se bazeze pe cooperarea cu autorităţile care
operează pe cealaltă parte a frontierei. Ar trebui să fie
acceptate modelele practice de cooperare de ambele parţi a
frontierei externe temporare: de exemplu, fiecare care
traversează frontiera este verificat, dar autorităţile de control
din ambele părţi ale frontierei cooperează astfel încât sarcina
administrativă şi logistică să fie situată nu numai în una din
părţile frontierei. Atunci când este posibil, ar trebui să se dea
considerare infrastructurii comune şi echipamentului comun
sau mobil, precum şi controalelor comune. Astfel de

15
www.schengen.mira.gov.ro – Cooperare România – Republica
Bulgaria privind aderarea în comun la spaţiul Schengen

30
mecanisme, infrastructura şi echipamentele oferă o baza
solidă pentru cooperarea efectivă dintre autorităţile relevante
care îşi îndeplinesc obligaţiile pe teritoriul frontierei, chiar şi
după procesul de aderare la Uniunea Europeană a ţărilor
candidate, mai ales în implementarea cooperării în trecerea
frontierei. Cu atât mai mult că, din punctul de vedere al
"utilizatorului" prin aceste aranjamente, efectuarea mai
simplă şi mai discretă a procedurilor de control ar facilita
circulaţia persoanelor şi bunurilor.
În sfârşit, ar trebui să se accentueze că Statele Membre
Schengen vor fi responsabile de controlul frontierei externe
Schengen, până când controlul frontierelor interne este
eliminat vis-a-vis de noile state membre. Oricum, după
aderare cetăţenii noilor state membre nu vor mai fi cetăţenii
unei ţări terţe care trebuie să îndeplinească toate cerinţele de
intrare în ţară.
Pentru cetăţenii Statelor membre UE, va fi suficientă doar
prezentarea sau efectuarea unui document de călătorie.
Din momentul în care controlul frontierei interne este
eliminat cu un stat membru nou, si Acquis-ul Schengen intră
în deplină forţă, noul stat membru fără excepţie va deveni
responsabil pentru protecţia hotarelor sale externe conform
Acquis-ul Schengen. Aceasta, de asemenea, include şi
hotarele cu acele state membre sau ţări candidate cu care
hotarele interne nu au fost încă eliminate.

5.3. Implementarea strategiei sectoriale (Dublin II)

în scopul rezolvării problemei imigraţiei ilegale
Potrivit Rezoluţiei Parlamentului European din 24
aprilie 2008 privind Strategia politică anuală a Comisiei
pentru 2009 atenţia trebuie concentrată spre definirea

31
obiectivelor strategice esenţiale ale Uniunii Europene pentru
2009.
Scopul Planului de Acţiune Schengen este
identificarea şi prioritatea acţiunilor care urmează să fie
adoptate pentru îndeplinirea precondiţiilor pentru
implementarea completă a acquis-ului Schengen, cât de
curând posibil, precum şi implementarea graduală a
acestuia. Măsurile prevăzute de Planul de Acţiune Schengen
sunt finanţate, în principal de la bugetul de stat, din care se
alocă, anual, o cotă ministerelor şi instituţiilor responsabile
pentru implementarea măsurilor necesare. Aceste acţiuni
sunt planificate şi executate de fiecare dintre aceste
ministere/instituţii, în funcţie de calendarul stabilit în cadrul
Planului de Acţiune Schengen şi de strategiile şi planurile de
acţiune sectoriale specifice.

Sistemul European de Identificare Automată a

Amprentelor - EURODAC
Convenţia de la Dublin, semnată la Dublin la 15
iunie 1990 stabileşte principiul conform căruia un singur stat
membru este responsabil cu analiza cererilor de azil.16
Punerea în practică a Convenţiei de la Dublin este facilitată
de crearea Sistemului European de Identificare Automată a
Amprentelor (EURODAC).
Dezvoltarea sistemului de azil pe baza criteriilor eficientei şi
calităţii procedurilor şi adaptarea politicilor şi practicilor în
domeniu pentru a preveni, a descuraja şi a sancţiona
abuzurile la procedura de azil. Prioritară în perioada
următoare este păstrarea unui echilibru între respectarea
deplină a dreptului solicitanţilor de azil şi menţinerea
calităţii deciziilor, în condiţiile soluţionării în termene
16
www.schengen.mira.gov.ro - Frontierele şi migraţia

32
rezonabile a cererilor de azil. Pe termen scurt şi mediu, o
atenţie deosebită se va acorda asigurării capacitaţii
instituţionale şi a logisticii necesare ca stat membru al
Uniunii Europene, în special, prin participarea la
mecanismele Dublin II şi EURODAC, a dezvoltării
mecanismelor privind returnarea voluntară sau forţată către
ţările de origine, precum şi la alte forme de cooperare la
nivelul Uniunii Europene.
De la aderarea României şi Republicii Bulgaria la
Uniunea Europeană, spaţiul comunitar cuprinde încă doua
state care constituie parte a frontierei externe de est a
Uniunii Europene. Următorul obiectiv al celor două state îl
constituie aderarea la Acordul Schengen, eforturi fiind deja
depuse în acest sens. Acest fapt va conduce, pe de-o parte, la
securizarea tot mai eficientă a frontierelor externe ale
Uniunii Europene şi lupta comună împotriva imigraţiei
ilegale, dar în acelaşi timp va face atractivă această regiune
pentru persoane aflate în nevoie de protecţie internaţionala.
Participarea la mecanismul Dublin II, odată cu aderarea la
Uniunea Europeană, va avea ca efect imediat creşterea
numărului de cereri de asistare cu repercusiuni şi asupra
capacitaţii de returnare. În cadrul eforturilor de aderare la
Uniunea Europeana, Guvernul României şi-a asumat în
cadrul capitolului de negociere 24 "Justiţie si afaceri
interne" obligaţia de a pregăti România pentru
implementarea mecanismului Dublin şi a instrumentului sau
tehnic EURODAC, începând cu data aderării. În acest sens,
eforturile guvernamentale se concentrează pe armonizarea
legislaţiei interne în materie de azil, străini şi controlul
frontierei cu prevederile comunitare ale celor doua
mecanisme europene, dar şi prin susţinerea dezvoltării la
nivel instituţional, pentru crearea instituţiilor necesare

33
susţinerii acestor activităţi şi pregătirea personalului sau,
astfel încât data aderării să constituie punctul de plecare
pentru aceste activităţi.17
Regulamentul (CE) nr. 343/200318 al Consiliului din 18
februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de
determinare a statului membru responsabil de examinarea
unei cereri de azil prezentate într-unul din statele membre de
către un resortisant al unei ţări terţe, denumit în continuare
"Regulamentul Dublin II", înlocuieşte "Convenţia de la
Dublin". Regulamentul comunitar, cunoscut sub numele de
Regulamentul Dublin II stă la baza unor acorduri stabilite
între statele membre, privind modalităţile concrete de
cooperare.

CAPITOLUL VIII
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

O ţară cu graniţe deschise este supusă atât efectelor

favorabile ale culturii şi civilizaţiei mondiale, cât şi
infracţionalităţii organizate pe plan internaţional.
Traficul de persoane, ca formă de manifestare a
criminalităţii organizate, are nevoie de pieţe noi de
desfacere, de reţele noi, de filiere necontrolate, având o
viteză de desfăşurare şi o capacitate de adaptare
extraordinare şi dispunând de mijloace băneşti adecvate
scopurilor propuse.
Traficul de persoane, prin formele sale de
manifestare (exploatarea sexuală, munca forţată, obligarea la
cerşetorie sau la comiterea de infracţiuni) continuă să fie

17 Monitorul Oficial, Partea I nr.674 din o3/10/2007 - Hotărâre pentru aprobarea Strategiei naţionale privind
imigraţia pentru perioada 2007-2010, hotărârea nr. 1122/2007 .
18 www.eur-lex.europa.eu

34
unul dintre fenomenele sociale cu o acoperire globală care
aduce importante prejudicii morale, psihice şi fizice
victimelor sale şi nu numai. Acest fenomen devine şi mai
îngrijorător când în capcana reţelelor de traficanţi cad
victime minorii. Nu puţine sunt cazurile în care minorii
ajung în mâinile unor oameni pentru care nimic nu este mai
important decât perspectiva câştigurilor financiare rezultate
din exploatarea acestora.
În ultima perioadă19 exploatarea sexuală a femeilor
este pe primul loc în rândul modalităţilor de exploatare a
victimelor, spre deosebire de 2008, când principala
modalitate de exploatare a fost munca forţată. De asemenea
a crescut procentul fetelor minore exploatate sexual, raportat
la totalul populaţiei de victime exploatate sexual,
înregistrându-se o creştere procentuală faţă de 2008, de la
35% la 40%.
Referitor la nivelul de educație al victimelor
traficului de persoane 64% din femeile care ajung victime
ale traficului de persoane prin exploatare sexuală aveau
finalizate la momentul intrării în trafic, cel mult studii
gimnaziale.
Victimele provenite din mediul rural sunt mai
vulnerabile la traficul în scopul muncii forţate şi pentru
obligarea la cerşetorie. Victimele exploatate prin obligarea
la cerşetorie şi muncă forţată provin în proporţie de 75%
respectiv 62% din mediul rural. În schimb, mediul urban
este un factor de vulnerabilitate pentru exploatarea sexuală.
Persoanele de sex masculin provenite din mediul rural sunt
cele mai vulnerabile la traficarea prin obligarea la cerşetorie.

19
A se vedea statisticile pe anul 2009 ale Agenției Naționale Împotriva
Traficului de Persoane.

35
 Vârsta victimelor exploatate prin muncă s-a înscris
în mod majoritar la categoria 26-40 de ani, 48% din totalul
victimelor exploatate prin muncă; „persoanele în putere de
muncă” sau care au responsabilităţi în susţinerea familiei.
La extremitatea nivelului de vârstă se regăsesc în special
victimele de sex masculin; băieţi cu vârste foarte mici şi
bărbaţi cu vârste peste 61 de ani, ce au fost exploataţi prin
cerşetorie.
Referitor la minorii majoritatea acestor sunt
victime ale traficului intern. Mai mult de ¾ din populaţia de
victime exploatată în trafic intern, este reprezentată de
persoane de sex feminin, dintre care 67,5% sunt minore.
Majoritatea victimelor au fost femei traficate în scopuri
sexuale.
S-a menţinut tendinţa de manifestare a
fenomenului traficului de persoane extern pe relaţia Spania,
Italia, Grecia şi Cehia, cu o apariţie de 56% din totalul
populaţiei de victime identificată în 2009. Cel mai mare
procent de diminuare a traficului extern pentru principalele
ţări de destinaţie a traficului de persoane a fost înregistrat de
Grecia, unde au fost identificate cu 71% mai puţine victime
faţă de anul trecut. Exploatarea prin muncă a femeilor s-a
redus la jumătate faţă de anul precedent, de la 26% din
totalul femeilor victime ale traficului de persoane în 2008 la
13% în 2009. Exploatarea prin muncă sau obligarea la
cerşetorie are loc în principal în străinătate.
Referitor la modalitățile de recrutare, victimele
exploatate sexual sau prin obligarea la cerşetorie au fost
recrutatte de către cunoştinţe sau prieteni, pentru un procent
de 50% din victimele exploatate prin aceste moduri, spre
deosebire de exploatarea prin muncă, unde 54% dintre

36
victime au fost recrutate de către persoane necunocute
anterior victimelor.
De asemenea, ca urmare a corelării stării civile cu
modalităţile de exploatare victimelor traficului de persoane,
prezintă majoritatea victimelor traficate în scopuri sexuale şi
prin obligarea la cerşetorie ca fiind necăsătorite iar cele
tarficate rin muncă ca fiind căsătorite20.

PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Având în vedere lacunele legislative descrise în
conţinutul lucrării, din perspectiva Convenţiei Consiliului
Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane,
apreciez ca fiind oportune următoarele propuneri de lege
ferenda în completarea legii penale speciale şi a legii penale
generale:
1. Reglementarea noţiunii de „victimă a traficului de
persoane” prin care
se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor
prevăzute la art. 12, 13, 15, 17 şi 18 din prezenta lege,
indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate
de parte vătămată. Convenţia Consiliului Europei defineşte
pentru prima dată termenul de „victimă a traficului de
persoane” ca fiind „orice persoană care este subiect al
traficului de persoane, aşa cum este definită în acest articol.”
Faptul că noţiunea de „victimă a traficului de persoane” nu
este definită într-un mod clar şi riguros creează probleme
atât la încadrarea juridică a faptei, cât şi cu privire la

20
A se vedea R.N.Ungureanu, Bianca Tuncay, M.Cazacu Raport
privind situaţia traficului de persoane în România – 2009, Agenţia
Naţională Împotriva Traficului de persoane – I.G.P.R., Bucureşti, 2010,
p.42-43.

37
aplicarea măsurilor de protecţie şi asistenţă de care ar trebui
să beneficieze o victimă a traficului de persoane.

2. Incriminarea faptei de a utiliza serviciile

prevăzute în art.2 alin 2 , prestate de o persoană despre care
beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a
traficului de minori, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune
mai gravă. Această prevedere este necesară ca urmare a
ratificării Convenţiei Consiliului Europei, în vederea
descurajării atât a cererii cât şi a ofertei de servicii de acest
gen.
3. Cauza de nepedepsire prevăzută la art.20, alin.(1)
din Legea nr.678/2001 să facă referire şi la persoana
supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a
exploatării sale infracţiunea trecere frauduloasă a frontierei
unui stat. Astfel va abroga atât prevederile art.70 alin.4 din
O.U.G. 105/2001 privind frontiera de stat a României. A se
vedea, în acest sens art. 15 din Legea nr.24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative: "Evitarea paralelismelor - alin. (1) În procesul
de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări
în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ
ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea
unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere."
Modificare „unui stat” înlocuită „de stat”. acoperă şi
situaţia prevăzută în art.1 din O.U.G. nr.112/2001, respectiv
„(1) Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea
ilegală a frontierei acestuia, săvârşită de către un cetăţean
român sau de o persoană fără cetăţenie domiciliată pe
teritoriul României, constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

38
 4. Includerea în Programul de protecţie a
martorilor, potrivit legii a
victimelor traficului de persoane, în condiţiile în care
furnizează organelor de urmărire penală sau instanţei de
judecată, date şi informaţii cu caracter determinant pentru
identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorilor, în
acest fel asigurându-se o protecţie adecvată.
5. Referitor la mecanismul de identificare şi referire a
victimelor
traficului de persoane21 care, din punct de vedere teoretic,
este un exemplu de bune practice atât la nivel regional cât şi
la nivel internaţional considerăm că acesta ar putea fi
menţionat ca anexă a Legii 678/2001, dându-i, astfel mai
multă forţă.
6. Referitor la cetăţenii români22 aflaţi pe teritoriul
altor ţări, victime ale traficului de persoane, cărora li se
acordă, la cerere, asistenţă de către misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României în acele ţari considerăm
necesar reglementarea în mod expres a faptului că, în
vederea repatrierii cetăţenilor români victime ale traficului

21
A se vedea Ordinului nr. 335 din 29 octombrie 2007 pentru
aprobarea Mecanismului national de identificare si referire a victimelor
traficului de persoane, publicat în Monitorul Oficial nr. 849 din 17
decembrie 2008. Acest ordin comun al ministrului internelor şi reformei
administrative, ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, ministrului
sănătăţii publice, ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse,
preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor
Copilului, ministrului afacerilor externe, procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi ministrului
justiţiei are ca obiect stabilirea modalităţilor de identificare a victimelor
traficului de persoane şi a procedurii de încredinţare a acestora către
furnizorii de servicii de protecţie şi asistenţă.
22
A se vedea art.28 din Legea nr.678/2001.

39
de persoane, Ministerul Afacerilor Externe asigură
transportul acestora.
7. Să se menţioneze că prevederile referitoare la
victimele traficului de persoane cetăţeni români se aplică şi
victimelor traficului de persoane cetăţeni ai unui stat
membru al Uniunii Europene sau Spaţiului Economic
European.
8. Prevederea împrejurărilor în care încetează
perioada de reflecţie, respective:
a) se constată că victimele traficului de persoane
restabilesc, din proprie iniţiativa, contactul cu infractorii;
b) există un pericol pentru ordinea publică şi securitatea
naţională;
c) statutul de victimă a fost invocat în mod nejustificat.
9. Să existe o prevedere expresă cu privire la faptul
că minorilor cetăţeni străini care însoţesc victimele
traficului de persoane sau care sunt ei înşişi victime li se
aplică, în mod corespunzător, prevederile referitoare la
regimul străinilor în România.
10. Introducerea perioadei de reflecţie şi pentru
cetăţenii români - victime ale traficului de persoane, pentru
a elimina discriminarea între cetăţenii străini victime ale
traficului de persoane şi cei români.
11. Fiecare punct de trecere a frontierei externe
să fie prevăzut cu o
funcţie specializată pe identificarea victimelor traficului de
persoane, specializare care să se realizeze ca urmare a
absolvirii unor cursuri ori datorită experienţei obţinută la
locul de muncă.

40
 BIBLIOGRAFIE
- extras -

1. Convenţia Naţiunilor Unite privind crima organizată

transnaţională (Palermo, Italia, decembrie 2000).
2. Planul Uniunii Europene privind cele mai bune
practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi
prevenirea traficului de fiinţe umane publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, 09.12.2005.
3. Convenţia Consiliului Europei privind lupta
împotriva traficului de fiinţe umane – mai 2005.
4. Constituţia României, Legea de revizuire nr.
429/2003, publicată în M. Of. nr. 758/ 22 oct. 2003.
5. Noul Cod penal al României, aprobat prin Legea
nr.286/2009, publicat în M. Of. Nr.510 din 24 iulie 2009.
6. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi
combaterea traficului de persoane publicată în M.Of. nr.783
din 11 decembrie 2001.
7. H.G. nr.1654/2006 privind Strategia naţională
împotriva traficului de persoane în perioada 2006-2010.
8. Ordonanţa de Urgenţă nr. 105/2001 privind frontiera
de stat a României publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 243/2002.
9. Ordin comun al al ministrului administraţiei şi
internelor, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului,
ministrul sănătăţii publice, ministrul muncii, familiei şi
egalităţii de şanse, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului, ministrul afacerilor externe,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi ministrul justiţiei, Nr. 335-2881-1990-
1072-266-A 6880-409/C-2353/C din 29 octombrie 2007,

41
pentru aprobarea Mecanismului naţional de identificare şi
referire a victimelor traficului de persoane, publicat în
M.Of.nr. 849 din 17 decembrie 2008.
10. C.Bârsan, Convenţia europeană a drepturilor
omului, Comentariu pe articole, vol. I, Drepturi şi libertăţi,
Editura ALL BECK, Bucureşti, 2005.
11. I.Chipăilă, C.Drăghici, C.E.Ştefan, Ligia
T.Pintilie, G.Oloeriu, M.C.Ţupulan, Globalizarea
traficului de copii, Editura SITECH, Craiova, 2006.
12. I.Dascălu, G.Ţical, Curs de combatera
criminalităţii organizate, Editura Academica, Bucureşti,
2001.
13. Pasca Florea, Fenomenul infracţional de trafic de
fiinţe umane, Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2010.
14. Popescu Cristian Florin, Lumea în mişcare.
Aspecte juridice şi manageriale privind migraţia, Editura
Prouniversitaria, Bucureşti, 2006.
15. Bianca Tuncay, Traficul de persoane – formă de
manifestare a criminalităţii organizate, teză de doctorat,
Bucureşti, 2007.
16. Prof.univ.dr.Georgeta Ungureanu, Criminologie,
Ed. Academica, Bucureşti 2002.
17. Prof.univ.dr. Georgeta Ungureanu, Gianina
Cudriţescu, Cristina Lixandru, Camelia Voicu – Femeia
contemporană – între deziderat şi realitate, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2004;
18. Prof.univ.dr. C.Voicu, Al.Boroi, Fl.Sandu,
I.Molnar, Mirela Gorunescu,S. Corlăţeanu, Dreptul
penal al afacerilor, ediţia a III-a, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2006.

42
19. Prof.univ.dr.C.Voicu, Adriana Camelia Voicu,
I.Geamănu, Criminalitatea organizată în domeniul
afacerilor, Editura Pildner/Pildner – Târgovişte, 2006.
20. Prof.univ.dr.C.Voicu şi Şt.Prună – Managementul
poliţiei, Editura Mediauno, Bucureşti, 2005.
21. Coşniţă Alin, Dragomirescu Bianca, Târgul de
fiinţe umane, maladie sa secolului XXI, Editura Dosoftei,
Iaşi, 2007.
22. Alin Coşniţă, Bianca Tuncay, Erlick Octavian,
Alexandra Petrache, Particularităţi ale traficului de
minori din România, Editura Unap, Bucureşti, 2010.
23. Gianina Anemona Cudriţescu – Protecţia
juridico-penală a femeii în documentele internaţionale,
Revista „Studii de drept românesc”, nr. 3-4/2002;
24. Ungureanu Georgeta, Dragomirescu Bianca,
Traficul de persoane. Aspecte procesual-penale, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2005.
25. R.N.Ungureanu, Bianca Tuncay, M.Cazacu
Raport privind situaţia traficului de persoane în România –
2009, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de persoane –
I.G.P.R., Bucureşti, 2010.
26. R.N.Ungureanu, Ioana Gentiana Gavril, Ana
Maria Tamas, Traficul de copii în România : studiu asupra
procesului de recrutare /. - Buzau : Alpha MDN, 2009
Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane.
27. Al.Boroi, S.Corlăţeanu –Drept Penal.Partea
generală, Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Ed.
All Beck, Bucureşti 2003.

43