Sunteți pe pagina 1din 6

INSTALAŢIA DE BALAST

DESCRIEREA INSTALAŢIEI ŞI IMPLEMENTAREA ACESTEIA LA


BORDUL NAVEI

Rolul instalaţiei de balast la bordul unei nave este acela de asigura pescajul, asieta
longitudinală şi transversală şi stabilitatea navei prin ambarcarea de greutăţi la bord (lichide, apă
de mare) şi poziţionarea centrului de greutate al navei în mod corespunzător asigurării bunelor
condiţii de navigaţie şi exploatare ale acesteia
Navele de transport mărfuri generale ambarcă la bordul lor cantităţi de balast ce se
încadrează în limitele [2]: (0,2…0,3) ∙Δ. Navele petroliere au caracteristic faptul că ambarcă
balast cu o greutate ce se înscrie în intervalul (0,3…0,5) ∙Δ.
Componenţa instalaţiei de balast este prezentată în cele ce urmează:
- prize şi chesoane de fund şi bordaj;
- magistrală de apă de mare;
- pompe de balast cu agregatele lor de acţionare;
- valvule de trecere pentru (de)conectarea pompelor (de) la sistemele de
tubulatură;
- casete de distribuţie;
- sisteme de tubulaturi;
- valvule comandate de la distanţă corespunzătoare fiecărui tanc;
- tancuri de balast;
- sorburi şi dispozitive de măsurarea nivelului apei în tancuri;
- valvule de bordaj.
Apa de balastare preluată din mare prin prizele de fund şi bordaj, dotate cu valvule
Kingston destinate (de) cuplării magistralei de balast (de) la priză şi împiedicării scurgerii apei
din instalaţie în exterior cu ajutorul pompelor de balast, este stocată la bord în tancuri speciale
denumite tancuri de balast.
Prizele de fund şi de bordaj sunt prevăzute cu filtre mecanice grosiere, dispozitive de
suflare şi dezgheţare ce constau în serpentine (inele) perforate alimentate cu aer comprimat sau
abur supraîncălzit plasate în chesoanele de fund şi de bordaj [8]. Prizele constituie parte
integrantă a magistralei de apă de mare ce poate fi uşor recunoscută în compartimentul maşini
datorită faptului că este constituită din conducta cu diametrul cel mai mare din toate cele
existente în compartiment. Amplasarea prizelor trebuie să se facă în zonele de pe suprafaţa
operei vii în care depunerile de nisip şi de mâl sunt minime.
La golirea tancurilor apa este refulată de către pompe peste bord prin intermediul unor
valvule de bordaj situate în zona liniei de pescaj maxim. Aceste valvule sunt de sens unic
împiedicând pătrunderea apei din exteriorul navei în instalaţie.
Pompele de balast sunt prin excelenţă pompe de debite foarte mari şi sarcini pe aspiraţie
şi refulare relativ scăzute (înălţimea maximă de aspiraţie nu depăşeşte 5-6 m), fapt pentru care
sunt preferate în construcţie pompele de tip centrifugal sau axial autoamorsabile [12], antrenate
de motoare electrice de turaţie corespunzătoare. Atât pompele cât şi celelalte echipamente
electrice, mecanice şi hidraulice sunt navalizate în vederea asigurării rezistenţei acestora la
acţiunea puternic corozivă a aerului şi apei mării precum şi la acţiunea stropilor de apă.
Rolul pompelor este acela de a asigura umplerea sau golirea tancurilor de balast într-un
timp cât mai redus. În conformitate cu prevederile impuse de Societatea de Clasificare, în
practica exploatării navale se recurge la umplerea sau golirea tancurilor de balast pe cale
gravitaţională dacă durata necesară efectuării operaţiunii respective o permite şi dacă
poziţionarea tancului faţă de linia de plutire pe care se află nava este avantajoasă, aceasta
realizându-se în vederea evitării consumului de energie suplimentar şi uzurii inutile a
echipamentelor instalaţiei.
Tubulatura instalaţiei de balast trebuie să asigure, prin construcţie, vehicularea
debitelor de apă impuse în perioadele de timp corespunzătoare prevederilor Registrului. Toate
tubulaturile vor fi astfel montate încât să asigure funcţionarea corectă a instalaţiei şi la înclinări
transversale de maxim 5° şi să nu fie expuse îngheţului [9].
La punerea în funcţiune a instalaţiei se verifică rezistenţa şi etanşeitatea tubulaturii la o
presiune a fluidului de lucru de 4 bar sau la o presiune egală cu cea furnizată de pompa de stins
incendii când aceasta asigură preponderent funcţionarea instalaţiei. Ţevile utilizate sunt din oţel
căptuşit la interior cu material cu efect protector contra coroziunii (ex: policlorură de vinil, zinc).
Tancurile de balast sunt tancuri de tip structural, fiind dotate cu tubulaturi individuale
astfel încât să existe posibilitatea umplerii sau golirii fiecărui tanc sau grup de tancuri în parte. În
acest scop la bordul navei există magistrale de balast corespunzătoare tancurilor din cele două
borduri din prova compartimentului maşini (tancuri de subpunte, gurnă şi dublu fund) şi picului
prova, şi o altă tubulatură de alimentare a tancului de balast din picul pupa. Cuplarea sau
decuplarea acestora la refularea sau aspiraţia pompelor de balast se face prin intermediul unor
casete de distribuţie (distribuitoare hidraulice cu sertar cu secţiuni de trecere mari) comandate
electromecanic. Toate racordările tancurilor la magistrale sunt prevăzute cu valvule comandate
(în general de tip fluture) hidraulic de la distanţă şi sorburi. Toate valvulele comandate sunt
prevăzute cu comandă directă, locală sau de la distanţă. Armătura telecomandată va avea o
comandă locală care trebuie să acţioneze independent de cea de la distanţă (mecanică), de pe
puntea pereţilor etanşi. Dacă este posibil aceste acţionări vor fi directe (ex: roată de mână). Dacă
amplasarea valvulei nu permite accesul direct la aceasta (ex: valvule situate în dublul fund sau în
tancul de balast din picul prova), acţionarea manuală locală poate fi înlocuită printr-o acţionare
manuală de la distanţă (ex: acţionare mecanică cu tije îmbinate cardanic sau acţionare hidraulică
cu pompă de mână). Casetele valvulelor şi valvulele cu comandă manuală trebuie să fie
amplasate în locuri care, în condiţii normale de exploatare, sunt permanent accesibile. Toate
armăturile de reglaj şi casetele de valvule se amplasează de obicei în zona compartimentului în
care se montează şi pompele de balast. Protecţia suprafeţelor interioare ale tancurilor la acţiunea
corozivă a apei de mare este realizată prin amplasarea în interiorul tancurilor a plăcilor de zinc
cu rol protector.
Nivelul apei din tancuri este determinat prin intermediul traductorilor de nivel
încorporaţi în construcţia fiecărui tanc. Nivelul citit de acestea este trimis prin mijloace electrice
la postul de comandă-maşini, unde, prin introducerea valorii nivelului în diagrama de capacitate
a tancului (diagramă ce prezintă dependenţa dintre nivelul lichidului dintr-un tanc şi volum,
abscisă şi ordonată a centrului de greutate al lichidului înmagazinat în tanc), se determină
volumul de apă existent în tanc. Traductorii utilizaţi folosesc diferite principii funcţionale, în
ultimul timp fiind utilizaţi traductorii electronici integraţi care au capacitatea de a memora
diagrama de capacitate a tancului şi de a reda permanent cantitatea de apă prezentă în tanc.
Prezenţa valvulelor şi casetelor de distribuţie comandate, traductorilor de nivel al apei
din tancuri împreună cu acţionarea electrică a pompelor de balast permit gestionarea centralizată
a întregii instalaţii din postul central de supraveghere şi comandă al compartimentului maşini
(PSCM).
Sorburile sunt ajustaje tronconice (pâlnii) dispuse în pupa fiecărui tanc de balast şi cât
mai aproape de planul diametral al navei. Se pot monta sorburi şi în zona gurnei la tancurile din
regiunea gurnei. Sorburile pot fi prevăzute sau nu cu filtre mecanice grosiere pentru evitarea
antrenării pe tubulatură a eventualelor impurităţi mecanice de dimensiuni mari.

ELEMENTE DE EXPLOATARE A INSTALAŢIEI

Există posibilitatea folosirii ca tancuri de balast şi a tancurilor de combustibil după ce


acestea s-au golit complet cu condiţia ca la debalastare să se efectueze o operaţie de separare a
apei de substanţele petroliere antrenate. În acest caz este interzisă folosirea ca pompă de rezervă
a pompei de stins incendii pentru evitarea pătrunderii în instalaţia de stins incendii a reziduurilor
petroliere.
Tancurile de balast sunt situate cât mai departe de centrele de greutate şi de carenă ale
navei în vederea maximizării efectului de reducere/amplificare a amplitudinii oscilaţiilor
transversale ale navei pe mare montată şi a efectului de ajustare a asietei navei. Astfel, tancurile
vor fi poziţionate în zona bordajelor, dublului fund şi picurilor. Umplerea tancurilor se
recomandă a fi completă în vederea eliminării consecinţelor negative induse de prezenţa
suprafeţelor libere asupra stabilităţii navei.
Funcţionarea instalaţiei de balast ca instalaţie de asietă prevede conectarea atât pe
aspiraţia cât şi pe refularea pompelor de balast, prin intermediul casetelor de distribuţie, a
conductelor de legătură cu tancurile de balast în vederea transvazării apei dintr-un bord în altul
sau între tancurile din prova şi pupa navei cu scopul obţinerii asietei dorite, în vederea apupării
sau limitării amplitudinii oscilaţiilor navei (prin pomparea continuă în contratimp a apei dintr-un
bord în altul).
Importanţa unei bune funcţionări şi fiabilităţi a instalaţiei de balast-asietă se extinde şi
prin prisma asigurării vitalităţii navei, având în vedere importanţa asigurării flotabilităţii şi
nescufundabilităţii navei prin limitarea înclinării acesteia – se evită în acest fel imersarea navei
până sub linia de siguranţă – şi utilizarea, în caz de necesitate deosebită, a pompelor de balast la
golirea compartimentelor inundate şi asigurarea debitelor de apă necesare stingerii de incendii
apărute la bordul navei prin cuplarea pompelor de balast la instalaţia de santină, respectiv la cea
de stins incendii cu jet de apă. Interconectarea instalaţiilor de balast, santină şi stins incendii
prezintă avantaje pentru toate instalaţiile în cazul avarierii pompelor vreuneia dintre acestea,
această metodă fiind utilizată şi pentru reducerea numărului de pompe utilizate (pompele dintr-o
altă instalaţie pot fi folosite/considerate ca pompe de rezervă pentru celelalte instalaţii). În acest
grup poate fi inclusă şi pompa de rezervă a instalaţiei de răcire cu apă a motorului principal.

PREVEDERI A.N.R. PRIVIND INSTALAŢIA DE BALAST

Registrele navale prevăd o serie întreagă de condiţii referitoare la caracteristicile


constructiv-funcţionale ale instalaţiilor de balast cu care sunt dotate navele. Autoritatea Navală
Română impune următoarele cerinţe:
- asigurarea corectării poziţiei centrului de masă al navei conform
necesităţilor impuse de stabilitatea navei, în timp util;
- asigurarea drenării tancurilor de balast în cazul înclinărilor îndelungate ale
navei de maxim 15° în plan transversal şi de maxim 5° în plan longitudinal;
- funcţionarea instalaţiei trebuie să excludă posibilitatea inundării arbitrare a navei,
degradarea de către apă a mărfii transportate sau pătrunderea apei în
combustibil;
- nepoluarea în funcţionare a acvatoriilor cu apă amestecată cu reziduuri
petroliere sau cu alte produse prevăzute în convenţiile internaţionale (ex:
MARPOL – 73/78);
- dispunerea de mijloace de acţionare locală şi de la distanţă a pompelor şi
de aparate pentru măsurarea cantităţii de apă în locurile de colectare;
- materialele de construcţie utilizate să fie rezistente la acţiunea apei de
mare;
- prezenţa în componenţa instalaţiei a unui număr minim de armături de
manevră şi fitinguri demontabile.

INSTALAŢIA DE BALAST PENTRU NAVA PROPRIU ZISĂ

Instalaţia de balast asigură balansarea şi debalansarea tancurilor din dublul fund , picul
prova şi pupa , tancurile laterale superioare şi a magaziilor de marfă 3 şi 5.
Instalaţia este deservită de două electropompe centrifuge verticale neautoamorsabile , având Q =
1000 m3/ h şi H = 25 mCA , amorsarea lor făcându-se cu un sistem separat de amorsare.
Timpul de deplasare a tancurilor de balast este de aproximativ 10 ore, iar la debalastarea
inclusiv a magaziilor 3 şi 5, timpul este de aproximativ 17 ore.
Pentru stripuirea tancurilor de dublu fund, este prevăzută o magistrală cu ramificaţii la bord.
Valvulele sunt de colţ, acţionate hidraulic. Strippingul se face cu pompele de santină sau cu
ejectorul de stripping , alimentat de la instalaţia de stins incendiu cu apă.
Debalastarea tancurilor laterale superioare se face direct peste bord prin valvule cu ventil
montate în interiorul tancurilor sau cu pompele de balast. Valvulele pentru debalastare sunt
acţionate manual de pe puntea principală.
Sistemul de amorsare a pompelor de balast include 2 electro pompe de vid cu Q = 150
m3/h şi vacuum de (500…….600) mmHg fiecare şi aparatele de masură şi control.
O electropompă de balast este folosită ca pompă de răcire (cea din Tb) iar cealaltă face
drenarea de avarie a CM. Pompele de balast au acţionare locală şi de la distanţă din panoul de
comanda a instalaţiei de santină – balast.
În cazul în care tancurile laterale marfă, orificiile de scurgere se vor etanşa cu o flanşă oarbă şi
garnitură. Etanşarea se face prin scaunul valvulelor fără a se demonta valvula de pe poziţie.