AL.

CALISTRAT

LUPTA PENTRU FOC

.. *

Co!e·c.jl1• .Povestiri �tiinfifico-fantastice•

98
r--··�------···'1•nn....-. -..�--�-��S
�
,_
S
5
Dragi cititori,

va rugăm să ne scrieti impresiile şi observatiile

cu Plivlre la acest roman şi la prezenta1ea lui grafica.

Adresa noaM1ă este: Colectia .. PovestiTi ştiintilico-lantas­

dv. crltice �
·

� tice• o revistei .• Stiinta şi tehnică", Casa Scinteii, Piata

Scinteii nr. 1, 1aionu/ 1. V. Stalin. Bucureşti.
�
w..-�W<o-A<.AI<.«AIIW<.«AA<AWW<,�.».... ����•u����lt� �

MANUSCRISELE NEPUBLICATE
NU SE ÎNAPOIAZĂ

MANUSCRISELE NEDACTILOGRAFIATE
NU SE IAU IN CONSIDERATIE

Coperta-desen: O. IONESCU
 LUPTA PENTRU FOC

Crezu malul cap itolelor precedente)

Inginerul Andrei Vuia. pornind de la premisa cd sttfll'IP[e pol lăsa
impresiuni care s/1 se menfintl Intr-un material sensibil, cum ar ti
rocl'le de naturtl vulcanică, pune la punct un aparat. numit detzdor
sonic, menit sd retransforme aceste impresiuni ln unde sonore. le
telul acesta, impresiunile lntimplătoare /ămte pe un asemr?neu ma­
tr?rial, chiar şl in timpurile cele mai îndepărtate, pot f! ascultate dato·
rtlă inuetJ/iei sale.
Doi prieteni ai inginerului, arheologul Virgil SJanca şi speoloaga
Mariana SatJtl, lşi dau seama de însemndtatea acestei int•enţii pentru
L'!lnoaştereo. trecutului cel mai îndepărtat al societiiţii umane :,; hotă·
tuse sd experimenteze, împreună cu inginerul Vuia, detectorul sanie,
intr-un loc izolat dtn munţi, unde a existat. după toate probubilităţile,
(> aşe;zare sJrlJt•eche a primilor oameni. lnso(iţi de ghidul Şt<'{an Rogo­

bete şi lnzestraţl cu o aparaturd de cea mai bund calitate, ei aiung

la Peştera AlbastrcJ. situată intr-o regiune vulcanică, unde probea:ztJ
detectorul sonic. După unele încercări neconcludente, experie."'t<'le
sint incununate de succes şi aparatul retransmite o seamd de sunete,
d•• cuvinte simple, care dat fiind urmele de culturcJ materiald dt>sco­
perite '" peşterd sint datate de arheolog ca at•ind o vechime de citeva
stlle de mii de ani. In timpul experimentdrii, speoloaga, fdcind o
ttxplorare Intr-o grotă alăturatd care formează un fel de camerd
fotograficd natura/Il, asistă la un fe,,omen uluitor. PerPtele dln fun­
dul grotei. lumiNtt de lanterna ei. puternictl, incep_e sd se "de•!lo-

3
peze- sub in/ luenţu urwr emuna{li ae uupuri de amoniac, dlnd la
ioeald pentru un scurt rdstimp o serie de imug&nt. Ea fşl cheama
pr�tenii şi ei vdd aieuea scene din viaţa oamenilor stravechi, Jupteie
kx cu urşit cavernelor etc. LJin fotografiile şi notele pe care le iau,
precum şi dtn impresiunile sonore detectate de a par atul lui Vuia, e1
1edactea:ztl o povestire intilulală .,Ceata lui Hro-. in L are evocă viala
prtmilur oameni.
Hro este şeful unei cete de fiin ţe uman6. care au pdrăsit pentru
prima datd pad urile spre a se stab1li in peşteri.

--- o --
 (Cnn.ffttuart tffn ttumif'fll lrKut}

Vînătorii cetei pnnseră curaj şi se apro;oiară la rindul lor. Ame­

tit şi rnai tare din cauza aparitiei atitor adversari, Grizu se invirti �
loc fără sa mai atace, in timp ce loviturile curgeau potop drn toaie
părtile. Căzu moale pe labele din faţâ.
Hro se apropie. Prinse �hioaga cu smbt-le miini, cu degeteit!
man cuprinzind coada into.:mai ca un inel şi incepu s-o roteasd
cu putere, apoi o trinti cu o forţă năprasnică in capul ursului, incit
pămîntul vibră uşor de puterea loviturii.
Se auzi un trasnet sec, iar prin craniul crăpat al fiarei se văzur-1
creierii. Unul dintre bărbati, lacom şi fără să rrspecte legea codrului.
se repezi să mănince. Dar cu o ultimii zvicnitură laba fiarei il izbi
cu atita putere. incit il trinti cu coastt"le rupte la vreo zece metri.
- Hro 1 Hro 1 îşi strigă vinătorul numele şi izbi din nou capul
ursului zdrobindu-1. Eu sint Hro cel puternic, care l·a invins pe sin·
gerosul Grizu. Şi puse piciorul pe trupul fi are i răpuse.
- Hro 1 Hro cel pulermc 1 începură sâ strige şi ccilalti numele
!nvingătorului. Hro 1-a invins pe Grizu 1 Hro estl' stăpînul lui Grizu '
Sl' dădură inapoi, căci primul care avea drl'ptul să-şi potolească
foamt"a din trupul vinatulai era invingâtoral.
Făcură apoi cerc In jurul cadavrului. Se prosternară ta fata
fiarei răpuse, căci il ştiau pe Grizu put«nie $Î st.ipia aJ codrului şi
viigăunilor. Ei îl mincau acuma, dar alt Grizu avea să vie inapoi ca
să-i mănince j)e ei şi avea să lie din nou luptă, aşa acuma şi ptnA
la sfîrşit. cit aveau să fie oameni in codru.
Femeile şi copiii se adunaseră ia cerc, ceva ma.i depart e, aştep­
tînd să li se dea şi lor din singele şi carnea vinatului. Vînătorii
apucaseri fiecare cite o piatră ascutită, cu l ea să anume pe vadul
izvorului, şi incepură să spintece anevoie fiara. Il desprinseră lacet
blaaa, pe care o luă Hro şi se tnfăşură Io ea. Şi abia spre sear�
lncepură cu adevărat ospătul cu carne crudă. Dar tnserarea se lăsa
cu repeziciune, aşa că fiecare luă cu el cit putu din carnea acestui
vinat n�aşteptat şi se retrase In copacul unde-şi avea C!Jlcuşul.
Din ziua aceea, Hro rămase vinălorul stimat de cei din jurul său.
Cetele dl' prin copacii Jnvecinati se uniră cu ceata lui, iar bărbaţii, care

5
fnvătaseră cu fnc e f u l să fină măciucile in ie:ullui Hro, a�·eau mai multa
putere In luptă. Văzură însă că lemnul se frînge uşor şi că piatra •!
mai dură. Dar piatra era puţină in pădure. Şi atunci Hro hotari
să pornească cu totii pe firul izvorului, prin pădure, in căutarei
hranei, a unui loc unde Viiha nu p us tieş te linutul iarna cu suflare�
lui in�hetata.

LA MARGINEA PADURII

Inaintarea cetei lui Hro prin padure era anevoioasă. Desişul,

.far şi Inca de necu noscu t îi făceau să meargă cu băgare de
seamă. Ici şi colo intilneau cete izolate de oameni, cu care se lup­
tau uneori şi pe care-i invingeau, căci ei ştiau să mînuiască armele
n1ai bine.
Se făcu lumină şi intuneric de multe ori, iar Oooh strălu.:itorul li
se arătase binevoitor. Intr-o zi, cam pe vremea cind viforosul Viiha
incepu să sulle din crestele întunecate ale muntilor, ajunscra la mar·
ginea pădurii. Iri fata lor se deschidea o vale nu prea largă, dar rare
li se pâru nemaipomenit de luminoasă după traiul in umbra pădurii•
Izvorul devenise un nă\•alnic riu de munte. Pe peretele din•po­
trivă al văii, văzură resfrîngindu·se razele �trălucitorului Oooh şi îşi
făcură atunci socoteala că acolo ii vor găsi in fiecare zi lumina şi
căldura. Trecură apa şi urcară pe una dintre cE"Ie două terase ale văii.
Cei mai lndrăzneli urcară şi pe a d'Jua, care era mai adăpostit:i•
Cind se lăsă însă seara, se retrascră tot in pădure, făcîndu-şi culcuşul
tn copacii bătrîni.
Incetul cu incetul, începură să se avinte mai mult pe vale. Şi cind
primele zile de iarnă începură cu fulguire inght•\ată, indrăznirii sâ
miie peste noapte în peşterile care se deschideau in inima st.ncilor,
Aşa incepu o nouă viaţă ;Jentru ceata lui Hro.
Existenta la adăpostul peşterilor era mai u�oară decit in culcu•
şurile din pădure. Ceata era ferită de ploile reci ale toamnei,
de vinturile inghetate ale iernii şi atunc! cind gerurile erau q1ai nă•
prasnice se refugiau in cea mai ascunsă grotă a peşterii, unde se gră•
mădeau unii peste altii ţinindu·şi astfel cald. Numărul copiilor cn·şh'a
pe zi ce trece şi dacă n-ar fi fost Grizu, care că11ta şi el adesea adâ­
postul peşterilor, sau hiena Kviauu şi mai rar ttgrul cu patru colti ca .
nişte săbii, atunci viata le-ar fi fost oan-cum tihnită.
Anii treceau. Ceata nu se mai avînta decit foarte rar in pădure şi
atunci numai pe la marginea ei, tn căutare de ;>oame şi rădăcini. Vl·
nătorii, care lşi mai învăţaseră meşteşugul, merg•·au ceva mai depafte.
dar atunci numai cu băgare de seamă şi in grupuri, căci pădurea le
rămi' nca duşmanii,
 rntr-o diminea!ă de inceput de vară, atunci ci n d copacii d.idur:j
1•rimii muguri, bărba!ii d i n C<'ala lui Hru porniră la vinâtoare.
- Fano, cerbul cu coarne rămuroasE" 11 \'enit cu ceata lui 1 srusc
llro la sfatul vînătorilor. Fan�; cerbul aduce pe urmele uit- pe Hairh,
r
t grul cu colii albi şi tăioşi. Fano cE"rbul trE"buie să plece 1
- Ceata are nevoie de carne 1 ridic ă glasul un vănător mal tînăr.
Noi să-I tinem pe Fano cerbul şi pe alt Fano cerbul şi încă unul Din
carnea lui vom m i nca no1, vor m i nca copiii şi se vor laee mari şi
-
vînători puternici.
- Ohm 1, r
v in ătorul cel tînăr, nu ştie ce spune 1 mî ii aspru Hro.
Cum o să pr ind em pe Fano cel repede de picior ? Fano nu stă ls
luptă ca să-I răpunem. Hairl, il prinde pe Fano în goană. Ohm nu ştie
sj fugă ca Hairh. Fano trebuie să pleoe 1
·

- Ohm, vinătorul cel tînăr, il poate prind e pe Fano , şi lncă 'l

dată pe Fano şi încă unul d acii toată ceata faee ce spune el·l spus•·
ti aărul şi se ridică în picioare d i n cereul vînători lor ea re stăteau chir·
citi la sfat.
Hro· se rid ică şi el furios, rotindu-şi ghioaga temută de toat�
\ ietălile pădurii.
- Hro ! Hro 1 strigă eL Hro cel puternic, el 1-a ucis pe Grizu <;; i
i-a luat blana, Hro aduce carne· pentru ceată, Hro eere ascultare sau
luptă 1
Ol.m E"ra mai înalt ca Hro. Trupul lui tînăr şi vînjos era acoperit
cu ma i putin pâr decit al celorlalti bătrîn i . Mt>rgea mai drept. miinile
ii erau mai putin lungi, sprincenele mai putin stufoase şi fruntea ma !
l'lltin teşită. Privirile, deşi aspre, scăpi.irau de o lumină vie, în carE"
se citeau in telegerea şi frămîntarea necontenită a gindului.
- Hro este puternic 1 spuse tînărul vînător. Hro este viteaz 1 Şi
Ohm este putl.'rnic şi nu ştie de frică, mai spuse el, dar nu vrea să
lupte cu Hro 1 Ohm vrea să-I vineze pe Fanc 1
Sfatul vinătorilor se im părli in două tabere. De o parte erau bă·
tr;nii, cei de-o vîrstă cu Hro, care-I ştiJu de frică. T n cealaltă tabără
t>rau tinerii, �opiii născuţi în peşterile dm coasta muntelui, care-i ti·
ncau partea lui Ohm.
- Ohm, vinălorul cel tînăr. are dreptate 1 strigau E"i. TI vlnăm
pe Fano cerbul cel sprinten, şi carnea lui va indeslula ceata.
Lu i Hro ii clăntăniră dintii de furie. T i vedea pe tinerii din ceată
ridicîndu-se, zi de zi, mereu mai mulţi. Bătrîn i i, atitia citi mal rămă·
seseră d i ntr-ai lui, se duceau rind pe rind tn străfundurile peşterii,

1 In mom�nhrl In care a trebuit si scrtem numele ac.,stnf llnJr vtnltor, am stat

tR IndoialA Intre fo m a r Oohm şi Ohm, dt"Oarrc� vocala o avea In fmpresfunlle redate
..
de det ctoruf sonic o lungime lntermed;arl Pentru shnpllficare, am ales totuşi
..asiiJ din tl!.mJi formA. cae e •eamlnă cu numele celebrului fizician,
•··
deşi o are
Rlcl O l�ltltrli- CII el (Virgil Stanca).

.,
 de unde nu mai reveneau. Ş� cu l.oată vatejia lui, se temea de tinerf,
mai ales de Ohm, care in fiecare zi născocl'a ceva nou şi care nu s�
sfia de nimeni. CI.Kajul său U inspita respect lui Hro. tşi a.mint�ta da
după·amiaza fierbinte de vară clod se adunaseră nori grei de furtunci
peste vale. �� se intimpla atunci cind Oooh îşi revarsa mai amar­
nic văpaia razelor lui. Atonci începeau bubuiturile care scYiurau
stincile şi dintre norii negri plesnituri de foc izbeau muntele.
Ceata se asaposrise sper rată wb copacii stufooşi de la m argtne 3
pădurii. Tunetul hăulea pe vale, iar copacii se agitau in bătaia vintu·
lui. Şi atum�i cerul se despică, iar Oooh se pră•buşi ca un şarpt: de loc
pe copacul sub care se chinclset"ă cei ma! ITitllti vînători. Copacul
prinee să ardă ca o făclie, iar oamemi de sub el rămaseră pe loc,
chirci\i şi negri, arşi de dogoare.
Jnspăintintală, ceata se năpusti In tot felul de adăposturi, spre a
se depărta de copacu-l iocendiat. Numai Otlm se repezi să cuprindă
fladra, să o reţi.nă. Neştiutor, v o ia să o cuprind ă in palme, dar do­
goarea arsurii ti făcu să se schimonoseascii de durere.
Din ziua aceea, cuvintul lui Ohna avea greutate h:a ceată, căci el
fusese primul care a incercat să prindă flacăra. pe pui•Jl lui Oooh, şi
s·o supună o amenilor.
- Ohm, vinătorul cel tînăr, vrea să-I vineze pe Fano, spuse fu·
rios Hro. Dar FanG va fugi şi va fugi şi vînatul din vale, şi atunci
ceata va pieri de foame... _
-Hro cel puternic să vineze în vale, răspunse atunci Ohm, iar
eu cu cîţiva vînători il vom fugări pe Fano cerbul. Şi de nu-l vom
prinde, tot noi va trebui să dăm hrana care va lipsi cetei ..•
Sfatul se termină. Vinătorii se pregătir.ă de plecare: Hro cu cd ai
lui, înarmaţi cu bîte, o luară in jos pe vale. Acolo era locul unde ve•
neau adesea şi oamenii din c.ltă ceată, aceea a lui Haro, care·l pnuse•
seră pe puiul lui Oooh, flacăra vit> şi dătliloare dt> căldură.
Ohm strînse in jurul său pe toti cei de-o seamă cu el şi mai
adună şi pe băietanii mai răsăriti ai cetei, care aveau să intre curind
in rindul vinătorilor. Se trast>ră spre margint:a pădurii ca să tină sfat.
- Fano este sprinten, începu Ohm sfatul. Noi nu-l putem ajunge
cu ghioagele noastre. Dacă Fana sare de pe peretele de stîncă m

fundul prăpastiei, atunci \"inătorii il pot lua de acolo şi să-i maninc�

carnea. Fano trt>buie să sară de pe peretele de stlncă. Aşa spune Ohm,
vinătorul tel tînăr.
- Oooh il trimite pe Fano să sară de pe peretele de stîncă l
spu�>e atunci "" altul dintre -.ină�Ofi.
- Să-I c:ătrtăm pe Fano, cerbul c el sprinten, spuse ()tam.
Porni $i-·:eeata cE>Ios tineri. Ohm păşea in fruntt>a alor săi, înar­
ma{ �It yo grtîoagă grea şi puternică, mai puternică decit a lui Hro.
De ct nd era copil se obişnuise să culeagă pietrele cele mai tari şi
mai ascutite din care-şi făcea tot felul de unelte de joacă. Cu vremea,
toată ceata ştia că răzuitoarele şi cuţitele de piatră ale tui Ohm erau
cele mai bune şi mai ascuţite. Le aşchia răbdător pin� luau forma pe
care o dorea el. tşi făcea mici topoare de piatră cu care incepuse să
c1oplească lemne şi pe ca.re le arunca eu dibăcie în Yînatul mic, pe
ca re- I dobora in telul acesta.
trrtr-o zi, pe cind privea lndetung ghioaga de lemn cu capul fOr4
mat dintr-o rădăcină lustruită de vreme, li v�i In m mt e să pună tn
locul lemnului de la un capat o bucată de piatră, a� cum ştia el să
aleagă. Căută o cracă groasă şi tare şi lega la capătul ei mai gros,
cu curele din piele de capra, un topor de piatră dintre acelea făcute
de el. Cumpăni arma in mină, izbi cu ea în jur, taie un copăcel tînăr
şi văzu că toată treaba merge mai uşor. Căută atunci o altă craca,
pe care o spintecă la cap şi băga in despicătură lama de cremene 3
toporului, pe care o legă tot cu fişii de piE-le. tntr-o pr ăj ină fixă o
lamă subţire şi ascuţită de silex, [ăurindu-şi astre! prima suliţă.
Aşa era înarmat Ohm. Tineri! îşi lăuriră şi ei arme asemuitoare,
dar !iecare pe măsura măiestrie! lui. Inarmati astre,, pătrunseră în
codru, avindu-1 pe Ohm in iruntea lor.
Ohm adulmeca aerul in jurul sau. Ceilalţi, mergindu-i tăcuţi pe
urme, făceau la fel. Cunoşteau mirosul lui Fano. Vintul le bătea din
fală, aducind tot felul d e izuri ale cadrului. Se apropiară cu încetul
de izvorul cerbilor. Era vremea celui de-al doilea adăpat.
Erau aproape şaizeci de vînători, care se răspîndiră in juru l locu­
lui. aşteptîndu-şi prada. Se tupilaseră la pămînt, prin tufişuri şi
rămaseră nemişcaţi.
Cind Oooh străbătuse jumătate calea spre apus, Fuo şi ceata
lui se aprop1ară de izvor. Călcau cu băgare de seamă, adulmecini
necontenit. Simtea mirosul răspîndit de trupurile fiinţelor cu două
picioare, dar mirosul acesta se a{Ca de !a o vreme fn toată pădut'ea.
Cu toate acestea era neliniştit, căci, oricum s-ar fi intors, adulmeca
mJrosul acesta stăruitor, şi simturile lui ii spuneau că e in pericol.
J şi aduse ceata pînă la firul de apă şi, fn timp ce ciute le şi puii se
adăpau, el sta de strajă, cu capul său minunat, impodobit de coarne
puternice, ridicat drept in sus.
Deodată se iscă o larmă infiorătoare în pădure. Zgomote asurzi·
toare veneau din toate directiile. Vînătorii săriseră in picioare urlind
şi izbind cu armele lor in copacii şi in !ufişuri!e din jur. Ceata cerbi­
lor şi ciuteiQr rămase vreme de o clipită ametită, apoi incercă s:1
fugă. Un grup de vînători ii tăie calea. Luii altă direcfie. Zadarnic.
Nici pe aici nu puteau trece. Zăpăciţi, veniră inapoi la izvor, dar şi
In direcfia asta le era tăiată cafea.

9
 Vreme de aproape o oră, ceata fu hăituită fără milă, pma Cl' se

angajă pe singurul făgaş liber, care ducea alară din pădure, spre
buza prapastiei.
Vînătorii, păstrind necontenit cercul. alergau pe urmele cetei, nf'·
slăbind nici o clipă zgomotul şi sporind astlel panica animalelor.
Ceata izbucni alară din pădure pe terasa care domina prapastia, dar,
uluită de spatiul liber, voi să se Tntoarcă. Dinspre marginea pădurii
urletele se auzeau însă tot mai aproape, tot mai puternice. In cele
din urmă, apăru şi lantul vînătorilor, care-şi agitau armele.
Ceata cerbilor incepu să se rotească pe un spatiu mereu mai res·
trins. In go&na lor rotitoare se apropiau de bur.a prăpastiei, dar de
fiecare dată reveneau zadarnic spre pădure.
Hăituirea dura de vreme îndelungată. Ziua ameninta să se termine
fără rezultat. Ohm se repezi atunci inaintea Cl'tei de cerbi ag·tindu �i
toporul. Fano se oprise şi el. lşi plecă fruntea cu coarnele rămuroase.
Era gata să-şi primească adversarul. Ohm se tE"mca de coarnele cer­
bului şi se oprise la oarecare distanta rotindu·şi toporul. Il rotea
repede, mereu mai repede, pînă ce acesta ii scăpă din miini şi izbi
ct'rbul drept In frunte, zdrobindu-i craniul. Frumosul animal se cutre·
mură tot sub violenta loviturii. Grumazul său puternli: se înfioră şi
se prăbuşi în genunchi.
Cele ce au urmat s-au întîmplat atunci în citE'va clipe. O parte
dintre vînători impinseră citl'va ciute pînă pe buza prăpastiei, Iar bie­
tele animale, nemaiavind încotro, făcură saltul in gol, zdrobindu-se
de stincile ascu\ite din fundul ei. Al\ii, care văzusE"ră lupta dintre
Fano şi Ohm, au rămas atit de uimi\i de indeminarea neasemaită a
semenului lor, uitaseră să mai strige. Momentul fu ·folosit de grosul
cPtei de cerbi, care scăpă prin golul dintre vînători şi cUspăru in pă·
durea apropiată.
- Ohm 1 ot.m 1 îşi strigă vînătorul victoria.
- Ohm 1 Ohm 1 repetară şi tovarăşii săi.
Trupul lui Fano fu încărcat pe spinările lor şi dus în peşterile
locuit� de ceata lui Hro. Al\ii scoaseră ciutele moarte din fundul pră·
pastiei. Ct>ata era îndestulată cu carne pt'ntru mai multă vreme.
Ohm îşi luă partea sa de învingător. Coarnele rămuroase alt> j�i
Fano erau ale lui. Intii voi să şi le Iacă podoabă. Văzînd însă cit
sint de ascutite şi de tari, lrinse citeva ramuri şi le fixă adinc in
nişte prăjini de lemn tare şi văzu astfl' l că suli\ele erau cu mult mai
bune şi mai tăioase dt>Cil cele fiicute din piatră .

O dată cu lăsarl'a inserării sosi şi grupul condus dE' Hro. Urcară

incet polE"ta C<' ducea spre terasa a doua, unde se r�!au peşterile
locuite. Nu vinascră nimic. La vederea prăzii bogate adusă de ceala
lui Ohm au inceput să-şi potoleasdi şt ei foamea mlnctnd din carnea
cerbilor şi a ciulelor, care era gustoasli.
Cind se lăsă amurgul cu lumina lui cenuşie, toată cea ta era
�trinsă in peştera ce a mare, in jurul gră m ez ilor de carne proaspătă.
Tn lata lui Hro se ridica grămada cea mai mare, căci acesta era
dreptul lui de vînător priceput şi stimat.
- Ohm 1-a vinat pe Fano, grăi Hro incruntat, �ci auzise
de întîmplările după-amiPzii din spusele viniilorilor. Ohm este un
\'inăl!'r puternic. Dar el nu 1-a vinat încă pe Grizu.
Hro (inea strins minerul ghioagei lui de lemn şi privea pieziş
spre toporul cu cap greu de piatră al lui Ohm. Ar l i putut să dea cu
ghioaga in tinărul vînător şi să - 1 zdrobească, dar se temea de jude­
cata celei, care nu lngăduia acest lucru.

Ohm il pîndea, la rindul său, pe Hro, pe care-I simtea că -i e duş­

man. In mintea lui s im p lă il pretuia totuşi pe ·Hro şi ştia că , atîta
vr�me cit nu-l va lnvinge in luptă dreaptă, nu-i va putea lua locul.
Şi \a luptă cu Hro nu putea ajunge decit după ce-l va fi doborit şi el
pe Griz u şi-i va fi luat blana. Se ridică atunci în picioare şi, rotind
toporul, strigă :
- Ohm c v înă tor puternic 1 Hro a spus 1 Oh m Il va dobori pe
Gmu şi-i va lua blana 1

OHM IL DOBOARĂ PE GRIZU

Din susul intunecat al văii, de acolo unde apele clocotitoare ale

riului se prăvăleau din inaltul stîncilor înspumindu-se, incepuse sii
bată un vint rece şi tăios. Fru nzele co,Jacilor se ară miseră şi acuma
se aşterneau într-\lll strat gros pe pă m î nt .
Oameni! din �ea ta lui Hro le adunau in grabă, grămădinrlu-le
într-un loc uscat din fundul grotPior, ca să-şi facă culcuş căld uros
pentru vremea cînd să1baticu1 Viit.a, cel cu sullarea geroasă, se va
năpusti de sus, de pe creste, in mantia lui albă şi î nghe\ ată.
L a gura peşterii făcuseră un fel de z i d di n crengi şi bolovani,
pentru ca Viiha să nu poală păt rulfde la ei atunci cind se r ep ez ea
hăulind şi rupînd crengile copacilor.
Tn zilele de v ifo r, cind nimeni nu se încumeta să calce in omă·
tul rece de aiară, se grămădt'aU in co ltu l cel m ai ferit al grotelor

gemîn d din cauza asprimii B ă r ba \ i i , cu trupul acoperit cu

vremi!.
par deS- � o blană, fiicl'au un cerc ·in mijlocul carUia se aşezau
femPile şi copiii. La indemina bărba(ilor se anau bolovani mari �i
�
ascti.tH wteşf din albia riulu i.
·

111
 Cine putea aă �tie? Lui Grizu, cel hocoa, mu-t era k'.amâ oe Viih a
şi s e trezea uneori infometat din somnul de larnă, pornind după pradă.
Ş i ar fi fost vai de omul pe care I-ar fi intilnit. Coltii lui mari şi albi,
ca nişte pumnale, I-ar fi măcinat indată.
In peştera cea mare. �la lui Hro se pregătea de iernat. lntr-G
firidă uscată grămădiseră rădăcini şi fructe, bureti şi ierburi, hran�
săracă pe care le-o dădea eodrul milellar. Dacă io vremea caldă a
lui Ooob mal găseau pe Ici, pe colo resturi de carne lăsate � fiar e
sau vinau chiar ei cu mare greutate, in timpw iernii mî.ocarea Pra
puţină, şi mulţi din ceată nici nu mai apucau vremea caldă. Trupurile
celor care piereau era hrana celorlalti.
Hro şedea îu locul cel mai feri t al p eşterii Puterea lui fără sea·
.

rnăn impunea respect tuturor. Din ceată nu se incullJ('ta nimeni să-I

infrunte. Şi dacă se intimpla ca vreunul să se împotrivească atunci
cind îi lua mincarea din lată, Hro miriia numai, tr osnindu-şi făl·
cile puternice Ieşite putin in afară. Ochii lul scînteiau, iar răzvrălitul
se trăgea temător deo pa r te.
Pe vale se lăsa inserarea. Şuieratul lui Viiha se intetea. Copiii
scinceau tremurind de frig şi lrică, atîrnaU de grumaji.i mamelor.
Ceata, o grămadă de trupuri pătrunse de aerul rece şi umed al toam·
nei, sta ghemuită in fundul pe şteri i . Pînă a doua zi in zori, nici unul
dintre ei nu avea să mai ·iasă in bezna de afară. unde erau stăpîni
fâră tăgadă Grizu şi Haîrh şi Kviauu, hiena fioroasa.
Cu toată întunecimea din grotă, oamenii vedeau chiar şi ln tim·
pul noptii. Perl'tii erau uşor fosforescenti. răspîndind o vagă lumină
albăstruie, care contura masele mari ce s-ar li mişcat. Pe deschizci­
tura mică ce fusese lăsată 1a gura peşterii, pătrundea lumina rece,
albă a lunei, făclnd ca deosebirea tn tre alb şi negru să pară şi mai
t ăio asă.
Deodată, p;intre cei din peş t er ii trecu un freamăt. Pînă şi copiii
încetar.! sil ma i sc!ncPascil. La intrarea 1n grotă, acolo unde erau gră·
mliditi buşteni şi bolovani, se auzea un mormăi1 pe care-I cunoşt e au
cu totii : Grizu 1 Ghearele d e otel ale ursului hirşcăiau pe granitul
dur : smulgînd rind pe rind cite un bolovan şi încă unul din întări·
tura făcutii de oameni. Bolovanii se rostogoleau cu zgomot de tunet
peste terasa povîrnită plnă ce dă dea u undeva in fundul apei.
Grizu 1 V enirea lui Viiha il făcea mai fioros decit tn t im pu l verii,
căci trebuia s ă mănînce mai mult. mult de tol, ca să nu mai trebuiască
să iasă din blrlog pe timpul viscolelor. Şi atunci cind adulmeca fiinte
ascunse in peşteri da năvală slişiind şi ucigind.
- Gtizu 1
ftrcl�:.rtdică dintr-un salt pe pi c io arele groase şi put ernice, pu tin
an:_�-ştotu g enunchii indoit!. Apucă in palma-i enormă un boiova:J

112
cu virf ascutit şi rămase legăn!ndu-se uşor intr-o parte şi alta. Cle•
făia furios din fălci miriindu-şi numele .a
- Hro 1 Hro 1
- Hro 1 Hro 1 strigau şi ceilalţi bărbaţi din ceatil, apuclnd
liecare un 'bo\ovan care le era unea\\ă şi armă.
Femeile duseră copiii cit mai In fundul pqterli, apoi luară, la
rindu-le, pietre şi reteveie groase, se aşezară In spatele bărbajilor,
care făcuseră un semicerc.
Intre timp, Grizu izbea furios zidul de stinci şi trunchiuri de
copaci, nâruindu-1 cu incetul. Capul lui enorm. de vreo jumătate de
metru \ungime, apăru pe neaşteptate tntr-o gaură pe care i:l.butise
s-o facă în perete. Scoase un mormăit furios, aproape un răget, car e-i
înfioră pe cei din peşteră.
- Hro 1 Hro 1 urlă şeful cetei, şi bratul lui se destinse brusc
aruncînd bolovanul în Grizu.
Piatra vijii prin aer 1i izbi cu trosnet lnfundat capul fiarei. Dar
msul se scutură numai, ca şi cum \-ar fi atins un bondar. Capul i se
trase pentru o clipită inapoi, şi două !abe uriaşe, cu ghearele ca nişte
căngi, apucară peretele zgilţiindu-1. Stincile se desprinseră cu un
huiet puternic şi se prăvăliră peste interiorul peşterii, in care pătrunse
acuma mai in voie lumina albă a lunei.
Ursul păşi greoi lnăuntru. Se opri \'1'eme de citeva clipe ametit
de întuneric. lncetul cu încetul, ochii 1 se depr inser i însă şi in::epu
să-şi distingă adversarii. Mirosul trupurilor îi alila nările, iar furia
lui crescu.
Oamenii rămaseră încremeniţi locului, tntr-o tăcere care impre·
sionă şi fiara. Temătoare de vicle�ug, lşi plimbă capul cind intr-o
partl', cind in alta. nehotărindu-se unde să atace.
\/inil\orii ceh�i i nchis eră cercul, prillaind ursul la mijloc. Munci,
la un semn al lui Hro, secaseră strigăte ascuţite de luptă, care-I uluiră
la .inceput pe atacator. Drept in fata ursului se afla Hro, care-şi apu­
case între timp gt.ioaga.
- Hro 1 urla ceata, căutînd parcă să tnspăimintc pe ur s cu nu·
mele şefului, care-I mai lnvinsese o dată. Căci, in mintea lor, Grizu
era mereu acelaşi.
Ursul se ridicase în două picioare, gata să se arunce asupu
aceluia care indraznea să-I înfrunte. Hro îşi încordă bratul, îşi făcu
vint şi izbi cu ghioaga spre capul fiarei. Dar aceasta ii lovi numai
umărul, provocindu-i o rană superficială şi dureroasă. care-I innebuni
de furie. Se repezi inainte. Un luptător al cetei, care încercă să-I
lovească, se prăbuşi şi fu strivit de labele groase ale lui Grizu. Cu o

13
a�ilitate care n ici n-ar fi iost de b3,.uit la o asemel'lea matat•ala,
ursul trl>rU peste trupul celui ucis şi cu un dos de labă il trint, la
pamint pe Hro. Ghioaga acl's!uia zbură undeva in intunl'ric, izlun­
du-se de perete.
Ceata se trase speriată ina poi, aşteptînd ca Grizu să-I zd roh<!a scă
pe Hro. Şi atunci, după socoteala lor, nu mai aveau ce face, ci numai
să aşteptt' judecata singerosului adversar, care avea să ia d•ntre
ei atîta pradă cit ii era pe plac.
I n clipa aceea- se întîmplă însă ceva ct- nu se mai in!imp'ase
de cind era ceata ct'ată. In Joc ca Gr!zu să fie lăsat, dupa legea
·
p:idurii, să-şi ia dreptul lui, cineva ii săN in cale, s(}re a -1 apara
pe Hro.
- Ohm 1 îşi strigă atacatorul n umele.
Fiara uită de adversarul căzu t şi se î ndreptă spre acela care se
ivise pe neaşteptate in cale.
Oamenii din ceată prinseră din nou curaj.
- Ohm 1 răcniră ei cu atîta p utere, incit hăuli peştera pină in
adincurile ei.
O ploaie de bolova ni grei, mai bine şi mai puţin bine ţintiţi,
izbiră ursul, lăcindu-1 să se clatine pe picioarele dinapoi, pe care se
ridic ase.
Ohm avea in mina- dreaptă toporul de piatră fixat in despică tura
u nei crengi groase, care se Justruise de atîta intrebuintare. Incepu să
joace sprinten in lata lui Grizu. Ursul, ameţit de lovituri, era derutat
de deplasările !u\i ale vînătorului. Mi�indu - se in salturi scurte,
act"sta se depărtase puţin de Grizu şi acuma îşi rotea cu repeziciune
peste cap toporul de piatră. Ursul îşi revenise. Se năpusti furios asu­
pra omului. Dar toporul, minuit precis, îi izbi craniul cu putere drept
i ntre ochi. Se auzi trosnetul sec a l oaselor care se despicau sub izbi·
tură. Fiara rămase o clipă ameţită, impi.-trită, a poi mai făcu doi, trei
paşi şi se prăbuşi horcăind intr-o parte.
Ohm îşi apucă sulita pe care o sprijinise de un coif dt' stîncă la
numai doi paşi de teatrul luptei Era sulita cu virful bine ascutit făcut
din ramura de corn de cerb. Se a propie de Gnzu, ochi liniştit locul
riimas descoperit i n partea stingâ a pieptului acestuia şi-şi (iicu vint.
Arma pătrunse c u uşurinţă In trupul fiarei, care rămase nemişcată.
- ot.m ! îşi strigă tînărul victoria.
- Ohm ! răspunseră intr-un singur glas cei din ct'ată.
Jlamenii !51'! dădură inapoi. Ohm se a propie de cadavru şi puse
i!Jn piciul pe- el, a poi scoase un chiot prelung care ră scoli străfundu-
 riie peşterii. Trase de la brîu un cutit, pe care şl·l făuris e dintr-un
os, şi incepu să jupoaie cu indeminare blana ursului. Cei din ceatâ
priviră uimiti noua unealtă, iar respectul pentru el crescu. Ohm era
un vînător puternic �i viteaz. Ohm il invinsese pe Grizu cel fioros.
Ohm avea unelte cum nu aveau el şi putea să le fie conducător.
In pe�teră incepu ospătul, cu toate că era noapte tirzie. Ceata
minca oricind avea hrană. Numai Hro, care-şi revenise din ameteală,
sta deoparte şi nu gusta din t.ă lei le singerinde care fuseseră puse
inainte-a lui. Privirile-! piezişe nu-l mai sl:ibeau pe tînărul vînător,
care se do\'edise mai puternic: decit dinsul.
Se temea de Ohm, de tinereţea şi puterea lui, şi mai ales de acel
ceva pe care nu-l putea defini şi care era inteligenta acestuia, putinta
sa de a crea unelte noi, folositoare cetei. Acest lucru trezi chia r şi la
Hro un sentiment de respect pentru Ohm, de care, bineinteles, el nu
lşi dădea seama.
Hro simtea că timpul lui trecuse. Poate că miine, cînd strălucl­
torul Oooh se va urca din nou peste munti, va trebui să se ducă in
firida cea mai adîncă a peşterii, de unde nu se va mai intoarce.
1 n timp ce Hro era frămîntat de gîndurile acestea, bărbaţii şi
femrile ridicau din nou baricade la intrare. Femeile se duseră apoi
lîngă copii, in timp ce la lumina lunei, care se inăltase de-a binelea,
bărbatii tineau sfat sorbind măduva din oasele ursului răpus.
Chinciti la pămînt, atenti la freamătul necontei1it al cadrului, din
care allau dramele singeroase ale nopţii, hărbatii se sfătuiau.
Ohm se aşezase drept in lata şe!ulut şi deschise s!atul1
- Grizu a plecat iar in beznă, spuse el.
- Grizu vine iar, răspunse Hro. Grizu e puternic. lui Grizu nu-i
e frică de nimeni 1
- Numai de Oooh îi e frică, spuse unul dintre vînători.
- Grizu se teme de puii lui Ooohl Haro şi ceata lui sint stă·
pinii valurilor care ard şi ei nu se tem de Grizu. Nici de Hairh. De
llici o fiară a cadrului. Adu-ne de la ceata lui Haro pe puiul lui Oooh.
- Cine-I stăpîneşte pe puiul l:.si Oooh nu se teme de fiare. Cine-I
stăpîneşte pe puiul lui Oooh nu se teme de muşcătura îngheţată a lui
Viiha, spuse un alt bărbat din sfat.
- Adu-1 pe puiul lui Oooh şi fii tu şef, Qt,m 1 continuă altul.
Ohm privi in jur cu ochi scinteietori.
In mintea lui vedea locul pîlpiind in peştera in care Viiha nu se
mai încumeta să pătrundă. De mult dorea să aducă valul care arde.
Alergasc
-
�
.;-·tadarnic: pe urma trăsnetelor, unde credea că este \·atra
�
loc,fi!ui-��- ��1 ·

'1
5
 OdatA l-a prins furtuna in codru, iar trâsnf'tul car e căzuse in
apropiere aprinse un arbor e fnalt. Bubuitura il speriase însă într-atît,
incit n-a îndrăznit sli-� ridice fata de la plimlnt multă vreme. Cin:l
a trecut iurtuna, focul fusese slins de ploaia torentialA. Acuma "'
aduce lnsă focul - Jl va lua de la ceata lui Haro, care sta departe,
dincolo de codru, pe cealaltă v ale.
- Ceata lui Haro păzeşte pe puii lui Oooh 1 spuse Ohrn. Ei ucid
pe- cei care se apropie de peştera In care arde focul veşnic. Ohm Il va
aduce, cu toate acestea, pe puiul lui Oooh şi va fi şeF.

PLECAREA IN CODRU

In zorii celei de-a doua zi, Ohm se pregăti de plecare. Se inar•

mase cu două top�are de piatră tăioasă, cu un cu{it de os şt suliţa
cu care-I dobortse pe Grizu. Pe umeri purta blana ursului, pe care
şi-o prinsese peste .şold cu o fîşie din pielea de cerb. Aşa pornea să
Infrunte codrul duşmănos şi fiarele lui singeroase şi nenumărate.
Ceata se adunase In faţa peşterii şi privea in tăcere, Krau, unul
d intre bătrînii celei, s puse:
- Ohm, v inătorule tînăr şi puternic, du-te şi ne adu pe puiul
lui qooh. Strălucitorul şi lierbintele Oooh te va ajuta 1
Ohm se pleci in fata lui Krau, căci se temea de el. Apoi se în­
toarse şi porni pe poteca povirnită ce ducea drept spre torentul din
vale. pe care-I trecu printr- un vad cunoscut. Se afundă de partea cea·
laltă a văii in desişul codrului, luînd calea pe care o ştia mai scurtă
:;pre sălaşul cetei lui Haro.
Cei din ceată îl urmăriră cu privirea pTnă ce dispăru între copaci.
Şi din clipa aceea nimeni nu mai pomeni nici un cuvînt desprP el,
căci in mintea lor se pironise gindul că acela care intră sin ur In g
codru nu mai iăseşte niciodată calea de inapoiere.
- Hro 1 strigă a tunci bătrînul vfnălor.

Adună pe vînători şi plecă în căutare de pradă in susul riului, la

adăpătoarea caprelor sălbatice, deoarece voia intr-un fel oarecare
să-şi restabilească prestigiul fa1ă de ceată.
Ohm iăcu temător primii paşi in penumbra de sub bolţile copa­
cilor. In dimineata aceea de toamnă tîrzie, codrul era mai tăcu t d ecit
de obicei. Rar de se auzea cîte u n icnit de pasăre întîrziată prin aceste
meleaguri. Numai râpitoarele treceau ici-colo cu fîlfiiri �oi. Anima·
lt>le de pradă se traseră in culcuşuri şi nu se iveau decit dacă erau
atacate sau tulburate i n timpul odihnei lor,
 Ca şi cum ar fi primit veşti printr-o misterioasă telegr afie, Ohm
prindea fiecare foşnet, Hecare susur. Simturile lui rafinate de viet ate
a pădurii erau incordate la maxim, căci pericolul se putea ivi i n
orice clipă ş i d i n orice loc.
Acum tn telegea d i n trosnetul tndepărtat al crenguţelor că undeva,
destul de departe in fala lui, trecuse o turmă de căprioa re. Vintul
îi aduse u n n.iros aspru pe care-I ştia prea bine : era al lui Hairh,
tigru! cu blana tărcată şi groasă şi cu colţii ca nişte pumnale. Se feri
să nu-i iasă i n cale.
Intr-o pott>nită găsi scheletul unui ela n doborit în timpul noptii.
Oasele albe, fărâ pic de carne pe ele, îi spuneau limpede : Kviauu,
hiena, şi suratele ei ospătaseră aici. Apucă cu mai multă tărie ll'm­
nul suliţei şi se :opropie de schelet. Di ntre resturile cadavrului se
dt>sprinse u n şarpe cu solzi verzi, care se strecură �răbit intre ier­
burile mai inalte din apropierE'. Ohm se opri căci se temea de Siva,
şarpele. Reptila sătulă dispăruse. Vin ătorul se ridic ă şi porni mai
departe. Se furişă cu indeminare prin lăstăriş, iar peste trunct.iurile
de copaci răsturnati de furtună sărea cu uşurin\ă.
Dormi noptile tn scorburile copacilor, ale căror deschizături le
baricada cu crengi groase.
De cind plecase, Intunericul şi lumina se schimbaseră de multe
ori. Vreme a era tot mai rece. Blana lui Grizu îl apăra însă de frig
şi ploaie. Ohm se orienta cu sirnlul sigur al fiintei infrătită cu co­
drul, mergind drept spre ţ i n tă. Ar fi putut să urce spre sâl aşul
cetei lui H aro urmind firul apei. Ştia însă că i-ar fi intilnit pe cel
d i n ct>ată şi ar fi fost pentru ei un vînat lesnicios. De aceea, soco­
tise să tale de-a curmezişul pădurea, să se ascundă in apropierea
săl aşulul şi să fure prin surprindere pe puiul lui Oooh, pentru a-1
aduce la ceata lui.
I n tr-o dimineaţă, vînătorul fu trezit din somn de un huiet tnfio·
rător.
- Pericol 1 îi strigau toate simturile.
Pămîntul în _jur se cutremura.
Cu muşchii incorda\i, se roti încet in directia din care venea zgo­
motul. Se auzeau trosnetul sec al lemnului frînt şi un bubuit infun·
dat ca de furtună. $i, pe măsură ce timpul trecea, bubuitul era tot
mai puter nic.
Acum ştia : Venea Mato, mastodontul uriaş cu coltii răsucit! 'ii
l!llormi, şi turma lui. Dacă nu fugea repede era pierdut, căci nimic
nu scăpa viu de sub picioarele lor. Nimeni nu le putea sta în cale 1
trompele lungi il apucau pe duşman, chiar dacă era el Grizu, şi-1
farima. Apoi il pisălogeau cu picioarele groase ca nişte arbori, de-1
făcea una cu pămîntul.
Ohm adul meci cu băgare de seamă vintul şi porni în goaaă, aşa
ca să-1 aibă tn spate, fugind din calea uriaşilor.

.lli
 T ntrrgul codru era tn lremătare, căci trecerea mastodonţilor lui
Mato spre locurile de iernat înspăimîn t a toate Vit'tătile. Fugeau tur­
mele de cerb i şi căprioare, fugeau hienele, urşii şi chiar şi tigrii fio·
roşi. Elanii şi zimbrii nu se mai temeau de atacurile. fiarelor, căci
toate fiintele pădurii se aflau in acelaşi pericol.
Ohm îşi dădu seama că de şi-ar fi continuat goana ar fi căzut
mai devreme sau mai tirziu din cauza oboselii şi atunci ar li fost
pierdut. Dacă scăpa de Mato, nu scăpa de fiarele celelalte. Căuta
un loc unde să se refugieze. Văzu în inima pădurii o stîncă înaltă şi
atit de groasă incit n-ar fi putut să fie dărîmată nici de mastodonti.
Apucindu- se cu degetele lui puternice şi mobile şi sprijinindu-s e pe
tălpile picioarelor, se căţără pînă in virf. De acolo vedea păd urta pe
o distanţă destul de mare.
Un praf subţire, in tocmai unui fum, stirnit de turma mastodon­
ţilor aflată in iureş plut�·a peste arbori. Bubuitul se apropia, şi Qt,m
·
s• mtea, chiar şi pe stîncă, vibratiile tropotului turmei de mastodo nti.
lală-i 1 Coloşi de culoare cenuşiu-roşcat::., ca nişte frînturi de
munte puse pe patru arbori rotu nzi şi groşi. Capetele uriaşe păreau
ele insele nişte stinci din care ieşeau coltii de fildeş enormi şi răsu­
ciţi şi trompa lungă de citiva metri, ca un trunchi de copac rugos şi
in continuă mişcare. Şi monştrii aceştia erau acoperiti cu un pă r
des. menit să-i apere şi pe ei de muşcăturile vilorosului Viiha. T n
goana lor nebună, mastodonţii dărimau i n cale copacii mai tineri şi
dacă se intimpla ca unul mai bătrîn să le opună rezistenţă il apucau
cu trompele şi-1 smulgeau cu rădăcină cu tot, a ru �-1 în lături.
Turma trccu vreme îndelungată. Se apropia in serarea. Ohm şli:t
că nu poate rămîne pe v irful stîncii deoarece, de-ar li rost ataca!,
n -ar f i avut unde să se refugieze, ci numai să sară in gol. Cobori
in pădurea devastată, pe unde trecuseră uriaşii. Păşea cu băgare de
seamă. Auzi un sci ncet. Era ca un plins de copil şi totuşi nu e1 a al
unui pui de om. lşi incordâ auzul, apucă cu tărie coada toporului de
piatră şi se îndreptă spre i zvorul sunetului.
Găsi o vizuină de lup pe care mastodontH o dărt.QJ.aseră cu totul
in trecerea lor. Lupoaica şi cei şase pu i ai săi ftl! kiuiţi, amestc·
caii cu pămîntul clisos. Numai doi pui scăpaseră cu viaţă 1 Ohm ii
apucă şi-i p_rivi de aproape. In tii se bu�ură că are de mi ncare. Apfli
ii fulgeră prin minte un gind năstruşnic : lu<i puii şi-i băgă la piep­
tul s<iu, in blana de urs. Găsi ceva mai incolo cadavru! proasp;;t al
.unei ciute. lşi tăie cu cutitul citeva hălci de carne, pe care le mes·
tecă cu satisfactie. Lu ă apoi altă �ucată de carne, pe care o fărîmiţ ă
bine l:o gur11, şi o viri cu încetul în gura puilor de lup, aşa cu m
văzuse ci (at şi femeile . cu puii lor de om. Se căţără apoi pe craca
l n a lti a unui copac, îşi aranjă culcuşul şi adormi.
 LUPTA CU HAlaH

tnslinc:tul de vînător al lui Ohm ii spunea că se aprop1ase d e - a

binelea de sălaşul cetei lui Ha ro. Intr-o dim ineata văzu iarba călcat.!
dt· o labă nu prea mare. Urmele ghearelor arătau că pe aic1 tr�u­
scr� oameni. Se plecă şi mirosi locul. Era a�a. Era miros de om, dar
nu dl· om pe Cilre-1 cunoştea.
Soarele lucea peste pădure, aruncind ici -colo pete aurii şi tremu­
ră loare pe frunzele căzute. Intr- un tufiş de alun mai riimâ scserâ
roadt' bune de mincat. Inghiti lacom miezul dulce, după care băll
apă dintr-un şipot care izvora la rădăcina unui stejar.
Vremea avea o rabufnire v!iratică. Aerul se lncălzise uşor. Mires·
· nJt'le dospite ale pădurii se ridicau int.Jcmai c a la inceputul toamnei.
t n zilele indelung3te petrecut e în inima codrului, Ohm se obişnuisc�
c u viata agitată şi plină de pericole şi înţelese că le poate doved i.
I ntre înai ntaşii săi, care săl:t şluiseră in culcuşurile din copaci , lipsiti
d e arme şi unelte, şi el , locuitor al cavernelor, era o deosebire unaşâ.
Apropierea sălaşului lui Haro il făcea să devină acum şi ma• pru­
d t•nt decit fusese pînă atunci. Simtea i n cei din ceata adversă duş·
mani de egală fortă cu el. Şi. fără să- i fie limpede că ceea ce ii ap ro ·
pia era putinta de a gindi, simţea totuşi că i ntre ei nu era vorba d P.
o infruntare a fortei fizice.
Ceva se sch imbase şi in înfătişarea cedrului. Copacii erau cev.t
mai rari. Se vedeau poteci care duceau în toate directiile. Vintul nu ·i
a ducea insă nici un zgomot care să - i semnaleze apropierea iminentă
a sălaşului.
Deodată pădurea prinse să se agite. O nelinişte, nedefinită lncă
rentru vînător, plutea in aer. Ajunsese intr-o poieniţă. Se refugie
imed iat la marginea ei, la adăpostul arborilor.
O ciută străbătu ca fulgerul poiana. Apoi încă una şi încă una.
Ohm se înfioră. t şi pregăti armele pentru lupta. Luă cei doi pu1 de
lup şi-i puse intr-o scorbură înaltă, ca să fie feriti , şi apoi stătu la
pîndă ca să vadă din ce parte vine primejdi a.
lncercă să adulmece, dar aerul greu şi încălzi t al pădurii nu·i
spunea de data asta mai nimic. Nici vintul nu bătea.
De undeva, din adincul pădurii, d in directia din care veniseni
ciutele, răsună atunci un ţipăt pătrunzător. Nu era strigitul unui
animal in primejd ie, ci mai mult un strigăt ca de moarte.
Ohm îşi incordă auzul. Strigatul răsună din nou. Acuma îşi dete
seama de un�e venea. ti recunoscuse chiar. Era strigJtul unui om, 11 1
unei lemei. S e îndreptă repede, d a r c u băgarE' de seamă inlr- a::o!o.

tn mîBa d ·reaptie purta sulita cu virf asc u tit de corn, iar i n s ting:�
unul elin t.apoarele d e piatrâ. Mînuia de altfel cU aceea�i indeminare

19
 armel e şi uneltele cu dreapta şi cu stinga. In codru se făcuse d m
nou linişte. Cu toate acestea, O h m se i ndrtpta sigur spre locul de
unde auzise tipAtul de restrişte, min at de insti nct.
Un alt luminiş. 1 n prima clipită îi păru gol. Dar nu era. lată.
$pre marginea lui, lîn gă un copac zăcea ghemuită o fiintă. O femei.:.
Privirile · ei lnspăimintate erau indreptate spre centrul luminişului,
acolo unde era iarba mai deasă, mai inaltii.
Ohm privi şi el Intr- acolo 1 H airh 1 Tigru!, crud şi fără crutare,
spaima codrilor şi a oamenilor, sta ghemuit ca un ghemotoc uria�
şi tărcat. Spinarea fi era rotu njită şi coada lui puternic ă plesnea,
şuler!nd Intr-o parte şi alta, culcind iarba. Co:ţii fioroşi, lungi şi albi
ii străluceau i n soare d e o parte şi de alta a botului.
Tigrul se pregătea să sară. Nici n - ar fi avut nevoie de mai mult
decît un singur salt spre a sfîşia femeia,. încremenită de groază , din
fata lui. Era o fl!meie din cea t a lui Haro. Ce căuta ea s i n gu ră i n
pădure ? Ohm cercetă c u repeziciune împrejurimea : poate că era•.1
şi luptă tori ai cetei duşmane. Nu 1 Nu era nimeni 1
H'a irh scoase un răget adinc, şi blana tărcată i se increti pe
spinare. Femeia răspunse cu un nou strigă t asc u tit şi r-ăscolitor, ce
izbuti o dată mai mult să intim ideze fiara.
Căscă l a rg botul, şi cele patru cus ture ale colfilor s lr ă l uc i ră In
soarele dimine1ii.
Ot.rn cunoştea legea codrului. Prada era a celui mai tare. Ar fi
putut să se retragă incetinel şi să lase femeia pe seam a lui Hairn.
Era cit pe ce s-o facă, şi, c u loate acestea, ceva de neinteles pentru el
il tintuia locului. Şi acest ceuu nu era decit faptul că acea fiintă era
om ca şi el care infrunta primejdiile codrului neospitaller, care im·
preună cu a l ti semeni lupta pentru a smulge naturii vitreg e pU1inel�·
mij Joace de trai.
.
I mpins de un imbold mai puternic decit in stinctul lui de conser•
vare, Ohm se pie
a pr o incet de locul unde se afla femei a, şi in clipa
in care er a gata să sară i n aintea tigrulu i izbucni cu un urlet care
ar fi înspăimîntat pe oricine.
Surprinsă, fiara se opri pentru o clipă di n salt.
- Ohm i răc ni vinălorul rotindu-ş.i toporul de pi atră, i n timp
ce virful suliţei îl tlnea indreptat spre fiară.
Tigru! Sf' ghemui şi mai mult. Gheare!t> tu! puter nice scurmaa
pămîntul, in timp ce m u �h ii i se incordau pentru salt Dar Ohm pre·
.
văzuse cu o frîntură de secu ndă mai devreme intenţia fiare i şi făcu
o săritură puternică I n tr-o parte.
Tigru! trecu în zbor pe l i ngii el şi c h : u pt' locul und� se afla cu
putin mai înainte vin atorul. Dar In clipa in care era aproapE' sti
ati ngă pă mintul, simti o arsurii in coaste. Ceva străin ii pătrunse
trupul musculos şi se fixase in el, pr1cinuindu-i mai mu l t spaimă decît

20
d W"ere. Era suliţa vlnătorului, pe ca re a�u G aruncase cu vigoare
şi care-şi n imerise ţinta, fării să ră nească lnsă mortal bestia .
Haîrh se intoarse, de data aceas1a greoi, căci anna înfiptă î n
el ti stingherea. Răgetul l u i de furie cutremură păd urea. Tşi căută
d in ochi ad versarul şi, cind il vă zu , se pregă t i din nou .să sară asu­
pr a -i .
Ohm il aştepta. La răgetul tigrulul, răspunse şi el cu un ră.c net
puternic şi î n.cepu să r oteasCă cu repeziciune toporul de piatră, p�
care-) avea ln mină. Şi, mai înainte ca tigru1 si se fi putut des­
prinde de la pămînt, cremenea ascuţită U despică cranhrl, lungindu-1.
Apuctnd cel de-al doilt>a topor, pe care-I purta atirnat la brîu, Ohm
se apropie de fiar ă şi o s!irşi. Labele cu ghearele curbate şi oţt>lite
mai scormoniră vr�me de citeva secunde locul din jur, apoi rămaserA
nemişcatt>. ot,m il învinsese şi pe Hairh 1 Tşi adună armele Qe
î ntoarse spre tocul unde se afla femeia.
Ar.easta nu-şi revenise încă tiin spaimă. Se ghcmuise la pămtnt.
Dar Ohm se oprise la citiva paşi şi op r i v i. l• dădu tîn·oale la
oarecare distantă, apoi se dep.ărtă ca şi cum nici n - a r fi fost pe acolo,
se apropie de cadavru! tigrului şi începu să-l jupoaie.
Revenindu-şi, femeia ridică î ncet ochii privind pr.i11tre gene. Se
înălţă şi se duse î ncet alături de vînătorul acela puternic şi necunoscut.
fără să scoată un sunet, tngenunche şi tncepu să ajute la jupu1t.
"'
i\tunci Ohm o privi. Q
- Uha 1 spuse ea .

- Ohm 1 spuse vînătorul. Apoi o întrebă : U n d e sînt rlizboinic•i

din ceat ă ? căci se tcmt-a să. nu he surprins de e1.
- Sint departe 1 spuse Uha. Au plecat de l a sAş. Puiul lui
Oooh a fugit de l a noi . A venit vîntul mare şi a doborît copacti. Vin•
tu1 mare a adus apele tn sălaş şi I-au Inecat pe puiul lui Oooh. Eu
am fugit in codru şi n-am mai găsit drumul inapoi.M
- Puiul lui Oooh a fugit 1 Puiul lui Oooh a fugit 1 ii trecu
prin minte lui Ohm. Ceata lui Haro a plecat departe ca să caut� uo
sălaş mai bun. Eu am plecat să chem puiul lui Oooh şi m-am rătăcit
de ceată.
Du.pă a tăcere destul de tadelungată, Ohm se adresă femeii 1

- De unde 1-ati luat voi pe puiul lui Onoh ?

- Oooh strălucitorul a coborit într-un copa(", spuse cu glas î ncet
·�i temăklr femeia. Noi t-am prins in vîrful unei criid uscate. Şi de
atunci, zi şi noapte, femeile din ceată i - au dat dl' R:1r!t'are crengi şi

21
lemne, pe care puiul lui Oooh le mistuie. Dar apa 1-a gonit pc puiul
lui Oooh 1
- Şi nu ştii să-I chemi inapoi ? întrebă Ohm.
Femeia privi speriată in jur :
- Taci ! apoi grăi abia şoptit : Ştiu 1 Dar e greu, foarte greu.
l-am chemat, dar Oooh a urcat peste mun.te şi a pierit şi a venit ;.1
iar a pierit, aşa de multe, de multe ori, dar pe puiul lui n u ni l - a
mai dat.
- Să-I chemăm impreună, spuse Ohm. Pe urmă mergi cu mine
la ceata mea. N-o să-ti Iacă nimeni rău. Eu sint Ohm, vinătorul.
- Merg cu tine, consimţi femeia.

OHM CUCEREŞTE FOCUL

Q hm ştia că atunci cind se apropia domnia lui Viiha, cel cu su­

llarea de gheaţă, Oooh se arată tot mai puţin pe cer, că atunci cînd
norii plumburii acoperă bolta nu se mai vii!! luiuarele de foc, �· Oooh
nu mai aprinde copacii. Ploile reci, mărunte şi pătrunzătoare de
toamnă erau fără trăsncte şi fulgere. De aceea, t>l se bizuia numai
pe ştiinţa pe care spunea că o are Uha , ştiinţă care în mintea lui sa
lega de lapte pe care nu le pricepl'a.
In noaptea după uciderea lui Hairh î şi făcură un adăpost irt
scorbura i men să a unui copac. Hienele linoase dădură tîrcoa le adă·
postului, dar sulita lui Ohm le ţinea la respect. Nu le fu frig, caci
·
blana lui Grizu şi aceea a tigrulu i erau mari şi-i lereau de pişcăturl
rece a nopţii de toamnă, care mergea spre sfir�it.
A doua zi, Ohm se trezi Inainte cu mult de răsăritul sdarelui 'ii
o trezi pe femeie.
- Să-I cheh1ăm pe puiul lui Oooh 1
- - Nu se poate �nea, spuse aceasta. Răsullarea umedă a cetii
mai aşterne văluri străvezii prin viroage şi văiuge. :-.lu- 1 putem chem a
pe puiul lui Oooh decit atunc i cind �ucitorul e pe cer, iar lemnul
de care avem nevoie e uscat.
�ămaseră )n apropierea poieni\ei unde se luptase Ohm cu tigru!,
căci numai in asemenea loc ti place lui Ooot. să lumineze. Uha cu•
rălă un 1oc de ierburile :nalle şi încă pline de sevă, ast fel incit pâ•
mîntui apăru chilug. ! 1 bătători şi făcu un lei de vatră. După aceea,
începură să culrt>iere pădurea prin apropiere. căutînd un lem n putreJ
şi nepătruns de umezeală şi o creangă tare şi uscată. Crengii ii· fă·
cură v i ri subţire şi ascutit.
·
Cind s-oarele se ridică de-a binelea, Uha îng-enunche în f11ta ve·
trei -� care o făcuse. Puse pe jos lemnul putred şl-1 fixă intr-un soi
de grop i lâ exact pc ma11ura_ lu1. Cr�anga uscata incepu s-o plimbe
rMreu mai repede pe suprafata lemnului putred, frecind -o tocma i atit
c t t era nevoie să fie i n permant>nt contact.
- Oooh, Oooh. puternicule şi str ă l ucitorule, gîndea Ohm, trirni­
tl· ne pe puiul tau, care nu se teme de Viiha, i ngheţatul, nici de f ia.
rl'le păd urii 1
- Oooh 1 Oooh 1 gemea Uha.
Miinile femeii pl imbau repede şi crea ng a uscată şi
ascuţită peste lemnul putred, c are se incetul cu incetul.
M t rosul tn tepă tor, caracteristic al lemnului dă să se aprindă,
i n cepuse să le gi dile nările.
Ceasurile treceau incet. Pe fata femeii să curgă su-
dnar�a. Ohm, fascinat de jocul necontenit al , nu se mişca
d� lîngă ea. Un fum subtire şi lirav, 11proape impt>rceptibil, Incepu
� , se înfiripe din cind in cind in punctul de contact al lemnelor. Dar
tie flacără nu se vedea nici o urmă.
Veni amiaza. Cei doi se aflau tot ingt1'nunct,eaţi î n fata micuţei
V <"tre. Munceau tot mai stăruitor, căci ştiau că nu vor putea să con­
l l llue şi in timpul noptii, cind ar fi fost cu siguranţă sfişiati de !iar<".
Şi dacă intrerupeau treaba, a doua zi trebuiau să reia totul de la
i n ceput. Tirziu, cind soarele sta să apună, iar poiana se cufundasE" in
l u mina roză -arămie a scăpătatului , Uh.a, fără �ă oprească nici o clipă
jocul miinilor, se a d resă bărbatului :
- Stringe rt>pt>de iarbă uscată, crenguţe subţir i şi lemne uscate.
Puiul lui Oooh se apropie.
Bărbatul se exo>eută fără cricnire.
Din lemnul putred, fumul i n \epă tor se ridica tot mai dens. Fe­
meia mu ncea din · răspu teri, căci o singură cl!pă de oprire ar fi zădăr­
n icit totul. Mişcările ul uitor de repez i pc cart> le făcea erau însoţite
��� gemete necontenite. In cele din urmă, o fliică ruie plăpîndă izbucni
in lemnul putred. Ut.a puse degrabă citeva fire de iarbă uscată Ungă
i l ăcăruia care se mări. Apoi inteti facui pu nind mereu mai multi
iarbă şi citeva crengu\e. Flacăra j ucii uşă Incepu să &runce pi\piiri in
jur. Citeva lemne o intăriră, şi tn scurtă vreme, i n mijlocul poienii,
ardea un foc viu, care l u mina intunecimea ce se l ă sase intre timp.
Femeia şi bărbatul se apropiară atunc i de foc.
- Oooh 1 Oooh 1 Str;i l ucitorule, bine. ai venit tntre noi 1
Ohm tăie in grabă cu toporul lui de piatră o multime de copaci
răşinoşi care se aflau prin apropiere, astfel incit focul puternic tnccpu
să dogorească . Jşi făcu provizii de lemne pentru in treaga noapte, pe
care o petrecură păzind· flacăra atit de greu cucerită.
Fiarele pădurii petrecură însă o noapte de spaimă. Hienele, te­
mute 'şi urite, dădeau tircoale focului, dar fugeau inspăimintate atunci

ZJ
cind Ohm aranca dup§ efe ca t!ciunl aprinşi. Din celelalte fiare nu
se arăta nici una. Zorii ii găsiră lingă u n foc viu.
Ohm se ridică solemn i n picioare. Cu toporul intr-o m 1 na şi
ghioaga In ce�laltă incepu să se rotească in jurul focului. Făcea sal­
turi mari, se rotea pe loc, o pornea apoi mai departe, voind să-şi
arate tn felul acesta bucuria de a fi stăpînul focului şi a l tuturor
fiarelor din pădure. Gesturile lui erau acelea ale unei fiinţe care nu
se teme tfe nimic. Repezea suli\a i nainte, rotea toporul peste cap, strio�
gind cadenţat din răsp�teri 1
- Ohm 1 Ot.m 1
Femeia îl privi o clipă uimită, apoi, ca impins§ de un imbold
lăuntric, prime să se tnvirteasc ă şi ea. Şi astfel, în inima cadrului
fără sfîrşit, cuceritori ai bunului care avea să se dovedească cel mai
preţios �tru ei �i urmaşii lor, cei doi îşi ma nifestară bucuria suc-.
cesulut prin primul dans.
Inainte de a pleca inapoi, la ceată, Ohm îşi aduse aminte de c�i
doi pui df' lup pe care·i lăsase in scorbura din a p ropierea poiemtei,
unde se Of!rise prima dată. Ti aduse în grabă şi-i dădu femeji. Aceas­
ta voi să -i ucidă ca să-t mănince.
- Nu 1 spuse Ohm. Puii rămîn şi cresc la ceată.
Femeia ceru atunci lui Ohm o creangă dreaptă, o curăţă de
coajă şi fnfipse fn ea bucăţi de carne din provizia făcută de vînă tor.
I n tinse carnea peste jeratic, şi tn curind mirosul cărnii fripte gidil.i
nările lui Ohm. La inceput gustă in silă, căc i era obişnuit numa.i cu
carne crud ă, dar dădu curînd de gustul nou şf se bucură.
Ohm pregăti o legătură de crengi răşinoase de conifere pe care o

lui în spinare. Erau făcliile care aveau să poarte pe puiul lui Oooh
pînă la ceată. ;\Joaptea, cind poposeau, se inconjurau cu un cerc de
foc, pe care-I mentineau pînă tn zori, cind porneau mai departe.
Frigul devenise din ce in ce mai aspru in ultimele zile. Dar O hm
nu se mai temea de Viiba, după cum se sim\ea mai tare decît toate
vietăţile pădurii.
*

• •

Dinnoaptea hr care cucerise foe�&i, lJha şi Ohm fuseseră

urmăriti paa ��� pas clip dtna umbrc, care ştiau să se ferească
din eal ea vinhrhU c• să 1111-i b'ădeze şi· să calu fără zgomot. Erau
trei vinătcri din ceata tui Haro.
Ceata lor pornise speriată dm grotele uftde�i aveae sătaşal, in
care flacăra caldă a puiului lui Oooh nn mai izgonea beznele şi fri•
pl. Dar din prima zi a migraţimtii spre alte locuri, unde sperau să
afle brană mai lmbetşugată, fură atacati de fiare şi decimaţi,

2.f
 Numai aceşti trei vînători Izbutiseră si scape şi si se refugieze rn
codru. Aici d ă dură peste Uha şi Ohm, care cuceriseră din nou focul .
Ohm ştia c ă e ultima noapte p e care o m a i petreceau fn inima
cadrului. Mirosul său lin ii semn a l ase din bătaia vintului apropierea
aerului umerl al riu lui care nu mai era departe. Instinctul lui ii dicta
insă să fie cu băgare de seamă, căci pericolele cadrului nu puteau
fi înlăturate toate cu ajutorul lui Oooh. De aceea, noapte de noapte,
fşi organiza culcuşul astfel ca să nu poată fi atacat.
Vînătorii lui Haro erau in fometati. Ei o recunoscuseră însă pe
Uha şi văzuseră că izbutise să-I readucă pe pu iul lui Oooh. Şi atunci
se ivi în minte a lor gîndul să refacă ceata. Vînătorul stră i n trebuia
să vină cu ei, iar Uha să revi n ă in mica lor ceată ca unica feme1e.
Aveau să m a i răpească femei şi de la a lte cete. Chiar de la cea ta
lui Hro.
In toiul nopţii se apropiară pe furiş de focul tntr�inut de Uha.
- Uha 1 strigară incet.
Femeia tresări. 1 se păru că glasul venise d i n i n ima focului şi
aruncă grăbită o mină de găteje pe flacără. O lumină vie se răspîndi
pentru cîteva minute î n jur. Şi l a lumina ei Uha recunoscu pe vînă.
torii din ceata ei, de care se rătăcise in codrul unde Haîrh tigrul nu
ierta pe nimeni. I l trezi pe Ohm. Acesta sări imediat in. picioare, cu
·

sulita şi toporul in mină.

- Noi s i n tem vînătorii lui Haro 1 strigară cei trei. Uha e feme­
ia noastră. Uh a trl'buie să vină la ceată !
- Eu sint Oh m, vină torul cel puternic, care 1-a învins pe Grizu
şi pe Hairh 1 răspunse plia de d�mnitate Ohm. l ată blăliurile lor,
care mă incalzesc. Pe Uha i-am cuterit-o lui Hairt, in luptă dreaptă,
in inima cadrului. U h a nu ma i e a lui Haro, Uba e a lui Ohm 1
Vînătorii ou î n dtă zneaa să se a propie de cercul de foc, căCi locul
nu putea fi cucerit decit in luptă dreaptă.
ln timpul discutiei. însă, focu� incepUSe să se stingă . J(viarru,
bil·na, şi suratele ei prinseră curaj şi se apropiară pe furiş de locua
u n d.- se aUau oamenii. Cei trt'i vînători, aflati dincolo de cercul de
lo�. erau mai expuşi. Atacul i iarelor se produse pe neaşteptate. lnti­
Rriclate totuşi dle J.umina jeraticului, nu izbutiră si doboare pc nici
unul.
Vînătorii lui Haro erau speriaţi. Armde le eran sl-"e : aişte
reteveie. aşa c� aveau şi cei d i a ceata lui Hro. Noaptll'a. cu Hllîirile
ei misterioase, ii făcea să nu se simti siguri «H ei. Şi nici i nă uo*rul
cer(."ulu i de foc nu puteau trece.
Uha pase in grabi lemne pe foc, iar flăcările se inil1ară spre
cerul de păcavă . Hienele se adunaseră grămadă, îDilebunite de foame
şi de furie. In clip a următoare erau gata să se arunce asupra vlnălo·
rilor lui Haro. şi să-i sfişie.
Ohm stălu o c l i pA la îndoială. Dincolo de cercul de foc erau trei
fiinte. Atunci se aprinse in mintea lui luminita aceea vie care-I fa�:u
sâ în (eleagă cii acolo, în inima cadrului, se aflau trei semeni . dr-ai l u i
î n fata unu1 d u ş m a n comun : Kviauu, hiena.
Jn lr·o lulgl.:"rare puse m i na pe lemne apri nse şi tăciuni şi incepu
să arunce spre ceata hienelor, care se dădură cu urlete fioroase i na·
poi. Făcu un salt peste foc. O t.ienă sări spre unul d i ntre v inatori,
dar sulita lui Ohm i se in fipse i n grumaz, ucigi n d -o pe ioc.
- Ohm 1 îşi strigă victoria vinătorul.
- Ohm 1 răcniră şi cei trei din ceata lui Haro, înfh.•rbinlati de
luptă.
Hienele, intimidate, nu indră1.niră ptmtru moment să mat atace.
- Veniti 1 strigă Ohm celor trei şi săn inapoi, tuăun t r u l c�rcu·
lui de foc.
Vlnătorii l u i Haro ti urrnară. Ajunşi însă ·la adă post. tşi arun­
cară reteveiele.
- Voi nu m a i sinteti din ceata lui Ha ro, le spuse Ohm. Voi sin!L•ji
din ceata lui Ohm 1
- S i ntem din ceata lui Ohm, răspunscră vînătorii.

OHM, STĂPINUL CODRULUI

Pentru ceata l u i Hro, ca şi pentru toate v ietătile pădurii, Ince­

p use vremea grea a domniei lui Viiha, cel cu suflarea de ghea tă.
Intr-un inserat, cînd ceata lui Hro se pregătea să se retragă In
peşteră, apăru la poalele cadrului Ohm, urmat de Uha şi de cei trei
v î n ă tori străini. Toti purtau in miini făclii aprinse. Urcară incet panta
povirnită care ducea la peşteră. tn drumul lor, oamenii se retrăgeau
uimiţi.
•

Ceata nu-şi arătă in nici un fel bucuria, atit de uluită era de

cele ce vedea. Bătrî n i i, putin speriati de apropierea focului, se triise·
seră mai spre fundul peşterii, In jurul lui Hro. Pe el îl aştept a acuma
lupta cu Ohm sau să plece si ngu r In corl rul cel fără de sfîrşit.
Vînătorii se adunaseră In jurul lui Ohm. Cu totii simteau că ceata
nu va mai fi condusă de Hro, ci de Ohm, acel a care fnv insese fiarele
pădurii, care le ad usese focul , .pe puiul soarelui, al lui Oooh cel stră·
lucitor.
h
Pe p i atra cea mare d i n m i ocut pl"şterii, U ha făcu un rug Oa­
menii aJunară in grabă lemne ca să· aibă pentru tot timpul noptii.

26
 Lumina vie polei pereţii grotei, care erau u şor losforescen\1. ln
jurul rugului s e răspî ndea o că ldură plăcută, care iradia pină i n col-
1urile cele mai îndepărbte. Copiii lncetaseră să mai scincească şi
chiar bătrlnii se apropiară , pas cu pas, spre a se bucura de binela ·
eerile focului.
1 n fat a rugu lui, care ardea cu flacără vie, băi rin u l Krau ch�mă
barbatii la sfat.

Ohm sta in picioare. Era înfăşurat in blana lui Hairh. In ocJ,Ii

cetei părea măreţ, de neinvins.
- Ohm 1-a invins pe Grizu 1 in c epu el.
- Ohm 1 striga ră vinătnrii tineri din ceată, agitînd u - şi topoa·
relt- de piatră făcute după modelul toporului lui Ohm.
- Ohm !-a învins pe H a irh ! mai spuse el.
- Ot.m !-a î nvins pe Ha irh ! rep..t ară vî n ă torii.
- Ohm 1-a adus pe puiul lui Oooh, care nu va mai pleca de l a noi.
- Ohm e v înătoru l cel mai puternic, Ohm este stăpînul cedrului 1
- Ohm este st ăpînul cedrului, strig a ră v înătorii.
- Hro este stăpîn u l cod rului 1 se auzi a tunci glasul furios a l lui
Hru.
- Hro 1 Hro : scoase el strigătul de luptă, chem i n d ceat a alături
de el.
:'llu - i răs punse nimeni.

- Ohm 1 strigă atunci vinătorul cel tînăr ridicind spre bolta peş­
terii bratele î n armate cu suhta cu virr de corn- şi toporul de piatră
mii ies.trit !egat.
- Ohm � răspunseră cu totii intr - u n gl36.
ln jurul lui H ro nu mai rămase nimeni. Nici chiar bătr înii .

Hro căută să se rctr agii spre iu n d u l peşterii, d ar se răzgindi şi

porni incet spre intra rea peşter ii .
Afară era noapte neagră de iarnă. Viiha, cu suflarea de gl. eaţi ,
şuiera de sus, dinspre culmi, aducind prim a fulguire. !-�ro se mai
Intoarse o dată, a poi porni, cu pasul lu1 greu şi legănat, spre geana
fntunecată a codrulul , din care se auzea urletul fioros şi neier tă tor
a l li are l or . Din pr agul peşterii, Ohm, inconjurat de vînă tori, ii privi
.
mişcarile şi fi chemă ina poi la ceată.
Bă rba ţii ridicară in grabă baricada de la i n trarea peşterii mari,
aşa ca Viiha să nu poată pătrunde !năuntru. Fi arele, atrase
de miro­
sul de t rupuri , nu se lncumetar ă să atace peştera in
.
mij locul căreia
a rdea viu focul. Ohm l�i puse armele alături
. .
; � .

27.
 - Uha va fi phitoar ea focului 1 spuse el cu glas tare.
Femeia se ridică de la locul ei şi se a propi e de vatră.
- Asta e ceata lui Ohm, mai spuse el. Ohm, stăpînul codrulul,
Se culcă fn fa t a focului, pe blana tigrului, şi privi In flăcării<!
dătă toare de viaţă. 1 se părea că vede în pilpiirile lor zori noi p entr u
ceata sa,

E P I L OG
Peştera fn care se adăposta ceata l u i Ohm de�n i in curind ne·
lncăpătoare. Oamenii ieşiri pe tera se le din faţa ei, oc119ari toate
rrotele care put ea u fi loc u i t e Unelte noi, arme noi îi ajutară să
.

cucerească treptat tot locul din jur.

Intr-o zi, pămîntul işi scuturi spinarea uriaşi. Muntii se clătinară.
In peştera de pe terasa superioară nu mal locuia de mult nimeni.
Stinci uriaşe şi bolovani porniră in rostogol, închizîndu·i in trarea ,

ferecînd in Interior urmele vietii acelora care au fost strămoşii oa"'

menilor, păstrindu-le pini în zilele noastre.

- SFI RŞIT -
 CUviNT LĂMURITOR
Partea a doua a povestirii - .,Lupta pentru foc• - se petrece cu
sute de mii de ani inaintea erei noastre. O precizare a epocii nu e
cu puttnftl, deoo,ece in momentul de faţt!J dotarea în arheologie este
unevoioastf, deşi sint perspective ca prin metode noi, cum ar fi cer·
cetarea radiaţiilor carbonului /4, st!J se ajungă la fixarea in timp- mai
sigură a epocilor.
Ceea ce este esenţial, lnsd, e cd ln descrierea uiefli oameni/o'
străvechi ne-am bizuit pe date riguros ştiinţifice, culese din rezulta ­
tele cercetărilOT ft!Jcute la noi ş l l n alte fdri. Desigur, insd, c d evolu­
ţia nu a cunoscut ritmul rapidt am s{fune cinematografle, care reiese
din desftlşurarea acţiunii. Intre ceata condusă de Hro şi aceea con­
dusd de Ohm este un spaţiu de timp care se poate intinde pe zeci şt
· chiar sute de mii de ani. f"iecare pas inainte făcut de primii oamem
a insemnat milenii şi milenii de eforturi. de !ncercăTi adesea neincu­
nunate de succes, dar care au dus in ceiP. din urma la victoria omu­
lui. De asemenea. intre fiinţa care nu stăpînea focul şi omul coTe a
_ ştiut să-şi făureascd unealta care sd-1 producă se intinţl alte sute
de mii de ani. Trecerea dP la viata In pddure la locuirea in cavern e
a Insemnat un pas uriaş pentru oameni, dar un pas care .r-a fi des­
ftlşurat Intr-un rdstimp uriaş.
Paralel cu progresul mijloacelor de producere • celor necesare
traiului a eooluat şi dezvoltarea intelectuald a indioidulu&. Reprezer�­
tarea forţelOT naturii. ivirea unor idei despre IJioţtl, s-au produs in
timp şi pTesupune o elaborare incecdă, migdloastl. Nu e acelaşi Hro,
cel care a tr4it cu ceata în piilltui, cu ocel·o din caverne, ci "" wmaş
oarecare, ca'e va fi trăit poate peste multe zeci de mii de ani.
Este lesne de lnţeles insa cd a cuem enet1 indelungat4 perioaJta
din preistoria UtnaJiităţii n-Qm fi putul s-a cuprindem · in spaliul unei
povestiri dacd n-am fi recws la o convenţie artistic4 prin care sa
sintetizăm dteva sute de mii de ani in cîteva uei de pagini. De
Qceea, in această lucrare, am folosit înt' -un fel metoda cin.emalogra·
#iei, care redd dezooltarea UfiBI flori in cjtet•a secunde sau minute, i�
14nţuind imagini despdrţite de zile sau chiar de săptămîni de evoluţie.
Faum precizdrile de ttrai sas tocmai penlru a uşura
' lnfelegere!l
jiiSta o strădaltiil« noa.!tre.

Al. CALISTRAT

29
 F O C

O R I ZONTAL I

/) Arlti(Jelag ln sudul Americii de Sud. 2) Ars tnăbu�it, {dră fla­

cără şi cu fum - Bucată (pop). 3) Lene ! - Tţi cîntă de foc şi inimă
albastră - A ofensa. 4) Ceată - Oraş în Frart(a. 5) O anumită ..• zi �
- Stă pe... ochi, sub flăcără 1 6) (nainte - personaj .m itologic care
rn inchipuirea oamenilor vechi a răpit focul din cer spre a-l duce oame­
nilor pe păm!nt. 7) Notă muzicală - Descoperitorii unui ,,foc• cele­
bru - Aur (pop). 8) Sint bune . .. de pastramă - Tmpreună cu umna­
rul şi iasca producea foc - Reuni 1 9) Tnflăcărată - Exclanw(ie din
poeziile populare. 10) Desr.drcări electrice însoţite de fulgere şi tunete
puternice - Gîrlă de clrefali. 11) Aruncdtoare de foc uciaător - Lo­
cuinla aceluia pe care mitologia greacă U s ocot ea deţinătorul trdsne­
tului. 12) Tot (mold.) - Viermi - Reuni l 13) Acum (mald.) - A
hăuli - Ion cu sarcină nl.'gatwă 14) Ca focul - 'Scriitor sufllf!tic, au­
torul lucrării ştiinţifiCI.' ,.De la focurile de semnafizarl.', la radio" -
Poet ramin, autorul poeziei ,,Flăcări Pl.' culmi". 15) Autorul romanu­
lui ,Arhipelogul in flăcărr. - Oraşul In care s-a aprins prima oară
fla�ăTa afimpică.

,
 ' VFRTICAL :
fla•ura produsa de un scurldrcuit - Foc la... inimă (mold. ) -
Carbuni aprinşi. 2) Armă de foc - A spena - Culoare. 3) Anle­
meridiun - Se ,·ou,.., irt cuptoarele dirt ... Trunsi:vm:ia - Tncărcatu ra
unm artumile urme de foc. 4) Pe ea se /urmcnzri iucarul razelor de
lumină la ochiul n01 mal (pl.) - Nume musmlin - Oraş _antic in
. Claaldeea . .; ) 1 ncel-incel - Armă de foc folosita prima oura in Spania ,
la l.irr•nada. 6) Trădată de aristocraţia francezii . a căz11t in mina en ­
gjezilnr, care a r uz ind - o de vrăiilorie. au ars-o pe rllR - Maşina in
w r e se introduc pa esete inroşite s pre a li se da o anumită formă prin
pt esa•e (pl.) - Intrare ( pop. ) 7) St răluceşte in constela{ia Argus ­
Jnânerează. 8) Crud - Nişte lei zăpăciţi 1 - O bronza pe Cleopa/ro !
9) Ouiriioarii (abr.) - Vatra focului (pl.) - M amă (mold.). 10) Cele
aoucl părţi obţinute prin tăierea sferei cu un plan - Pămîntul, apa.
aerul şi focul erau singurele din care crl'deuu cei antici că sint fricute
toate celelalte substanţe. / 1 ) Cetate de foc - Localil ate in Olanda -
A tom inrdrcat cu e/eclricitale. 12) Prin ardere, ne dă lrllllinâ şi căl­
Durii - E .d rins le,::o lă de practiră ( pl.) - Oruş ce ardea in "' ordu­
' .te unei. lire din m ina unui imparat 11ebun. f.'J ) Monştrii basmelor, <e
veni !liicări pe nuri - Ţara în cari' a I?XIllodu! prirn11 oarii pr a f ul de
puşdl.

Cu prilejul �

A N UL UI N O U

reda.c(ia colectiei noa.stre urea.ză.

tuturor cititorilor et multă. să.nă./d/e
·Şt succese în muncă, pentru obti­
nerea. a. noi victorii in construirea.
socid/ismului în scumpd nodstră.
pdlrie
LA D E BITE LE O. C . L