SOCIETATEA •

$TIINJA & TEHNICA S.A.

Societate cu capital de stat,

8nticipatla
Revista lunara de literatura §i art! SF
(nr. 504/octom~ri~ 1993) . - ..
editata de Societatea .~tunta & Tehmca S.A.
functionimd sub ,?~_id~
Ministerului Cercetaru 'tl
Tehnologiei, inmatricu~ata
in Registrul ComertuiUI cu
nr. J40/6775/1991

Consiliul de administratie
lOAN ALBESCU
GABRIELA BULIGA
CORNEL DANELIUC
ADINA CHELCEA
Director onorific
ALEXANDRU MIRONOV
Redactor literal
MIHAl DAN PAVELESCU
Secretar de redactie cllo @ [J)ilfu:D~ JkJ ~
Q ~~ £o l1ffirn~ 0
PAVEL D. CONSTANTIN
TehnorOOa.ctare computerizata
PAVEL D. CONSTANTIN llBo ZllJJJ@[]cg ~mJJrril w~@~
o~@OO:m~o
Coperta
WALTER RIESS
Difuzarea
GROSU LAURENTJU
(telefon: 617 72 44 sau
617 60 10, int. 1151)
Adresa: Piata Presei Libere
Wo ffiJJciJrJJlJtft.fJ ~~
nr. 1 Bucure§ti, cod 79781
o[f~~Dri'o 0
Telefon: 617 72 44 sau
617 60 10, int. 1151 ~ 1JtmJ@[]m1] 'ilfu:rJ[pmJJmfj ((JJVf))
o~LJID~~~o
Tiparul:
Tipografia ,INTERGRAPH"
T elefon: 769 35 68

Abonamentele se pot face Ia ~----------------~

oficiile PO~?tale (nr. Catalog
4004/1993), precum !li direct Ia
redactie. Cititorii din strainatate
se pot abona prin Rodipet S.A.,
PO BOX 33-57.
Fax: 004-1-312 9432 sau 004-
1-312 9433. Telex: 11995
Piata Presei Libere nr. 1, •
sector 1, Bucure~?ti. ROMANIA
Paginile evidentiate cu si~la
M TS" sunt realizate cu spriji-
"
nul Ministerul Tieneretului ~i
Sportului, in cadrul programu-
lui national de stimulare a cre-
ativitatii tinerilor.
 O amenii se culca mai
intotdeauna cu fata spre
rasarit- spune Faulkner
- dar de plecat pleaca mereu spre
apus. Dau in drumul lor peste
insule, descopera Americi sau
e,ueaza in visare - dar pleaca mai
intotdeauna spre apus.
Am stat de curand, pe betonul
pietei centrale a unui ora§ de vis,
San Francisco, incercand sa
traiesc senzatia primilor coloniza-
,Sillicon Valley", alaturi de alte mil
de intreprinderi in care se coc
roadele mintii, universitati uria~e
intinse pe zeci de hectare, cu pre-
mianti Nobel predand studentilor
'tiintele secolului XXI, un talme,-
balme, organizat ~i functional, cu
fiecare metru patrat de sol acoperit
de civilizatia omului.
lnventatorii §i consumatorii de
pove,ti, pentru 'i despre ziua de
maine, nici nu se puteau intalni

tori ai Californiei, porniji din estul altundeva decat in California.

sau centrul Americii catre apus- Aceasta a fost prima mea impresie
a§a cum se cuvine - americani de atunci cand m-am a1iezat, pentru
toate natiile, care ajunsesera Ia inregistrarea Ia WorldCon, Ia o
capatul drumului !fi dadusera coada uria§a, intinsa de-a lungul a
acolo, Ia marglnea Oceanului doua blocuri.
Pacific- peste ce crede~? Peste o Serbarile mondiale ale S.F.
_poiana cu iarba manoasa, scaldata
de izvoare. Yancheii au rasuflat urmau sa se desfa1ioare Ia
adanc, !fj-au priponit caii !fi vitele !}i Moscone Center, o cladire aparent
au hotarit sa adaste acolo, pentru mica §i nevinovata, dar care s-a
ca generatiile de urma!}i sa se dovedit a avea patru etaje subte-
poata bucura de blandetea vremii, rane, sala mare (de 8 mii de locuril)
de verdele ierbii, albastrul apelor situandu-se aproximativ sub una
oceanului !Ji viata tihnita ... din arterele principale de circulatie
.•. Vi at a tihnita? Cladiri de ale ora,ului. Cat despre partici-
beton, aluminiu !}i otel inalte de panti, am fost cucerit din prima
peste 60 de etaje, doua aeropor- secunda: era exact lumea pe care
turi, scuipand Ia fiecare minut mi-o inchipuiam, de Ia momentul in
avioane peste cerul San Francisco- care am pus mana (cam acum 37
ului, zeci de vapoare brazdand gol- de ani) pe numarul de debut al
ful, milioane de vehicule terestre Colectiei de Povestiri ~tiintifico-
gonind pe sute de kilometri de . Fantasticel Adica scriitori, arti~ti,
super!}osele, poduri (minunea savanti din toate domeniile, editori
tehnica numita Golden Gate de carte, revista ~I - mai ales - fani
Bridge) chiar peste apele oceanu- de toate culorile 'i toate gabari·
lui, viaducte, tuneluri, uluitorul turile. De Ia sugari, pana Ia venera-
MTS 9/n/iolpafia - - - - - - - - - - - - - - /

ConFrancisco
bili japonezi, brazil.ieni, francezi,
elvetieni, ucrainieni §i ru§i, plus
noi, cei 4 romani care zburaserim
16 ore de-a latul unui ocean, apoi
peste un continent, pentru a ne
striga §i noi dreptul Ia un loc in
inima lumii de maine.
Trasnaia de vis numiti
ConFrancisco (a§a s-a numit acest
al 51-lea WorldCon) s-a lipit imedi-
at de inima mea. ~i fiind eu nascut
de aceea§i mama ca toti ceilalti
8000 prezenti acolo, m-am potrivit
in mod firesc peisajului, aducand,
blneinteles, elementele pitore§ti
proprii, plus aerul de cetitean (bar-
bar?), civilizat mai pe Ia portile ori-
entului.
A fost stra§nic. Am condus
cinci seminarii Ia WorldCon, eu, un
umil membru al cenaclului ,Henri
2---------------------------~~MTS
Coanda" din Craiova. M-am intalnit
cu Poul Anderson §i sotia lui,
Karen, cu extraordinarul Fred Pohl
§i splendida lui consoarta,
Elisabeth Ann Hull, di'rectoarea
unui centru de cercetari pentru
S.F. • of Course. Cu Robert
Silverberg, Ben Bova, Sam
Moskowitz, Jack Cohen, G.R.R.
Martin, cu excentricul (chlar §I pen-
tru S.F.I) Harlan Ellison.
Cu astronautii §i speciali§tii de
Ia NASA, · cu astronomi din
Portland §i de Ia Palo Alto, cu pro-
fesori de Ia marile universitati din
California, cu juni milionari din
,Sillicon Valley", Wizkids (tlneri
vrajitori) intr-ale informaticii.
A apirut pe acolo §i un
imparat al SUA (§i protector al
Mexicului) Voshua Norton I,
reinviat, dupi un secol de absenta
(cici un asemenea personaj a exis-
tat, intr-adevar, in San Francisco -
monarhismul nu avea cum sa
prinda Ia americani, dar cali-
fornienii au gustat gluma), alaturi
de inSU§i Mark Twain fi - n-o sa
credeti! -de un ,Sfantu Sillicon",
preot al unel noi religil, pe nume
computeristical
A fost, gandesc acum, privind
inapoi cu mare placere, un vis
splendid, pe care l-am vis at alituri
de dumneavoastri.
il voi povesti cu incetul .in·faze
viitoare, in aceasta mica. agora a
paginilor de fata. ,
Sunt multe de spus, dar, mai
ales, imi dau seama acum, dupi
ConFrancisco, sunt multe de ficut.
Ca adept (fanatic) al teoriei S.F.·
ului aplicat, pentru mine San
Francisco a fost o adevirati mana
cereasci §i un nou punct de start.
••. lar daci zeii S.F.-ului ne
ajuti, un punct de start §i pentru
.cititorii Colectiei •••, v-o promit.
Alexandru Mironov /bJ

0 foarte scurta introducers
.SF este un ciocan admirabil: intenjionez sa-l
folosesc ori de ciite ori voi simji nevoia sa lovesc in
jurtoaiele sau in capajanile ~celora care nu-i lasa
pe oameni in pace.•
Marturisirea de mai sus ii apartine lui Ray
Bradbury . Oare cati scriitori romani de SF
imparta~esc acest crez literar, intr-o societate spe-
cializata in trucarea realitajii?
Ca-n UBIK, mortii vorbesc
La sf!r~itul lui Decembrie '89 , in Quark 50,
regretatul Dan Meri~ca i~i intitula articolul de fond
.Ficjiunea subversiva", purcedand apoi sa susjina
patima~ .disidenta" SF-ului romanesc de-a lungul
.lepocii de Aur". Mi-e teama ca, in acel moment de
grajie, cand totul parea atat de simplu ~i de Ia
ind~mana, Dan Meri!ica s-a in~elat.
In ceea ce prive~te publicarea lui Solin Antohi,
Luca Pitu sau Dan Petrescu, e un merit real peste
care nu se poate trace. Situajia a fest insa pur con-
juncturala, dovada cii dupa revolujie cei in cauza ~i­
au urmat drumul propriu, lara a mai reveni Ia SF. In
ceea ce prive~te textele originate, lucrurile stau cu
totul altfel. Cele cateva povestiri care merita denu-
mirea de subversive, fie n-au aparut, fie au aparut
ciuntite de cenzura exact atat cat trebuia pentru a
deveni inofensive, fie au lost .cosmetizate" de
autorii in~i~i in vederea publicarii. Oesigur, au axis-
tat §i unul-doua texte cu problema ~~ care chiar au
vazut lumina tiparului a§a cum fusesera ele conce-
pute de autor, dar publicarea lor era un fel de
supapa de siguranta - din cand in cand, mai trece ~i
altceva, sa nu mai fie peisajul atat de moncton. in
tot restul cazurilor, majoritare, SF-ul romanesc
plutea in acel comod no man's land allimbajului
esopic. Cultivand parabola, metafora; aluzia sau
simbolistica greoaie, textele in cauza aveau o jinta
atit de vaga pentru pretinsa lor subversivitate, incat
aceasta era invariabil diluata pana Ia disparijie.
A§Sdar, afinnajia lui Dan Meri§ca sufera o nuanjare
esentiali : nu scriitorii romani de SF practicau
fictiunea subversiva, ci genul insu~i, prin tematica
tradijionala, se preta acestei interpretari.
Simulacre
SF-ul romanesc n-a lost nicicand deliberat sub-
versiv. Nici n-ar fi avut cum. Cand e~ti bolnav, nu-ti
arde sa opui rezistenja; te la~i pe mana medicului ~i
faci ce ji se spune. Or, ca ~i societatea in care s-a
nascut :fi dezvoltat, SF-ul nostru a lost §i este inca
bolnav de mimetism. Boala in sine e letala, fiindca
~terge ceea ce inseamna diferenta specifica intr-un
spajiu socio-cultural dat. Simptomele sunt cu atilt
MTS ~mlclpn/ia _ _ _ _ _ _ _ _ ___;___ _ _
mai evidente acum, cand scuza presiunii regimului
nu mai poate fi invocata. Exemplele abund8, atat Ia
nivel macrosocial (v. perindarea modelelor demo-
cratice, de Ia suedez Ia japonez, sau ochelarii de
soare :fi chewing-gum-urile politi~tilor), cat ~i Ia eel
microsocial (v. emisiunile de varietati cretine ale
TVR copiate dupa cele Ia lei de cretine, dar profe-
sional realizate, din Vest). Cel mai adesea,
mimetismul e un refugiu sigur in lata schimbarii,
oferind o solutie comoda §i adoptabili lara vreun
efort deosebit. Uneori, el se traduce prin luarea in
deradere a modelului, reflex de autoaparare prin
care imitatorul se crede distantat superior de
imitajie. lntelectual, e una din cele mai joase :fi, in
acela~i limp, facile opjiuni: de ce sa-li bati capul sa
injelegi, cand mutt mai u~or e sa-li baji joe? Pe
scurt, mimetismul inseamna moartea originalitatii.
Ce/e doua stigmate ale SF-ului
in uteratura SF, Florin Manolescu scrie: .( ... )
Pentru a deveni o literatura matura, orice SF trebuie
sa indeplineasca doua condilii:
1. sa devina con~tient de propria lui traditie.
2. Sa patrunda in con~tiinta criticii §i a istoriei
generate a unei literaturi."
Sa analizam un pic prima conditie. Traditia
implica specificitate ~i originalitate. Aceste doua
caracteristici ar trebui sa se regaseasca in creajia
unui intreg domeniu cultural, in cazul de faja in SF-
ul romanesc. Ele lin mai degraba de o stare de spi-
rit, nu de ni§te atribute pur formate. Traditia mai
implica :fi altceva: asimilarea, de catre creator, a
experientei culturale ee-l precede. Or, examinarea,
fie §i fugara, a celor interesati de SF - cititori, teo-
reticieni, scriitori - releva o exasperanta insuficienta
culturala fata de gen. Cauzele sunt diverse; efectele
se amplifica de Ia categorie Ia categorie. Publicul
larg i~ datoreaza mo:flenirea in discutie celor 45 de
ani de istorie inghe-tati. Situarea Romaniei in afara
circuitului liber de idei, caracteristic socieUijii occi-
dentale, a dus Ia orientarea gustului spre un
evazionism compensatoriu de sorginte socials ~. In
consecinta, Ia atrofierea simtului pentru imaginar. In·
cazul oamenilor de litera, majoritatea dintre ei au
luat contact cu SF-ul anglo-saxon prin
intermediul traducerilor europene, in spe- -
cial cele franceze, intr-o perioada cand ~ ..
acestea aveau carenje susceptibile sa
detumeze sensuri majore ale originalului.
Ei imparta~esc, alaturi de scriitori, un dis-
pret de-abia mascat pentru §tiinte, fie ele
soft sau hard, inabil suplinite prin a~-zise-
@ .
le virluli literare. (Simptomatica e recenzia
aparuta in Romania literara Ia antologia r.;1
lmperiul oglinzi/or strambe, unde autorul \:::7
se extaziaza indelung in lata textului lui lji]
Ov. S. Crohmalniceanu, La Winnipeg,
unde nu ne vom intoarce niciodata. ~
Nuveleta in sine e printre cele mai bune
pe care le-a dat SF-ul romanesc, doar ca
e scrisa spre finale anilor '70; or, Philip =
Dick folosea exact aceea~i idee - distinctia ~
om-android prin raspunsul emotional - in
Vanatorul de recompense, aparut in 1968.
in schimb, recenzentul abia daca baga in
seama cu mull mai valoroasa nuvela a lui
3
Roger Zelazny, Plasmuitorul, trecand cu non§alanJA
peste un alt text incitant, Lume mica, semnat Bob
Shaw). Nivelul acesta de receptare a SF-ului moo-
dial a marcat profund, cum era de a§teptat, scrierile
de gen autohtone. Nu de ieri de-alaltaieri, ci de ani
buni, SF-ul romanesc se zbate cu disperare intre
distopie ~~ postapocalips, pe de o parte, evaziuni
belicos-aventuroase !JI defulari lirico-siderale, pede
alta. Asta c!nd nu copiaza,.declarat sau nu, modele
americana din perioada razboiului rece. De fapt, aici
e tragedia. SF-ul ~Ji-a dobandit individualitatea artis-
tic! Ia SFar§itul secolului XIX, o data cu con!Jtienti-
zarea implicatiilor aduse de revoluJia transporturilor,
teoria evoluJionista, mutatiile sociale !Ji amenintarea
unui razboi mondial (cf. Brian Stableford). Cele mai
avansate societiiJi, deci cele mal deschise
schimbarilor, erau, in acel moment, Anglia, SUA ~i,
intr-o oarecare masura, Franta.
lata de ce SF-ul apartine, in latura sa esenJiala,
anume cea speculativa, cu precadere spaJiului
anglo-saxon. Acolo, drumul intre ~tiinta ca atare
(rezervati, prin natura ei, unei comunitati restr!nse)
~~ concretizarea ei in tehnologie (raspuns imediat Ia
nevoile unor mari mase umane- accesibilitate) e
mult mai scurt decat in Est. (Stanislaw Lem sau
fratii Strugatki nu sunt decat excepJiile care con-
firma regula.) Astfel, pe langa lipsa tradiJiei proprii,
un alt handicap major §i autoimpus al SF-ului
romanesc e raportarea mimetica Ia o tradiJie
strain a.
Ceea ce duce Ia dezinteres faJa de gen, adicA
lnsucces de public §i de critica. lntervine aiel a doua
conditie enuntata de Florin Manolescu. Ea insa
functioneaza in ambele sensuri. AdicA intre critica §i
scriitori se stabile§te o relaJie bijective. Mainstream-
ul, de pilda, a beneficia!, de-a lungul istoriei sale, de
un permanent feedback intre teorie §i practica
(Umberto Eco e un astfel de caz). SF-ul, in schimb,
a fost !Ji a ramas, din punct de vedere teoretic, un
gen autodidact. Cei mai buni critici ai lui provin, de
regula, din interiorul mi~Jcarii. Abia din a doua
jumatate a aniior '70 a patruns SF-ul in mediul uni-
versitar american. Comunitatea §tiinJifica a Sfar§it
prin a-1 adopta - un scriitor SF Ia JPL e ceva
obi~Jnult; cea literara amana, inca, o discutie
serioasa asupra genulu!. Dar ce are a face aici
mimetismul? Eo certa dovada de imaturitate !Ji
neseriozitate. Alia cum se-ntampla cu ultima mare
dragoste a generatiei '90, in majoritate debutanJi,
am numit cyberpunk-ul. Gen seduciitor prin
atributeie sale, el a nascut in ultimul timp un val de
texte autohtone in aceea§i vana fl care imbina
epigonismul c]e suprafata cu jargonul esoteric, total
inaccesibil neavizatilor SF. !?i asta echivaleaza cu
frica de originalitate. Scriitorul roman de SF i~Ji
n
inc!eparteaza pubiicul ~i. in acela~i limp, refuza
criticii rolul constructiv IIi formativ pe care ea 1-ar
putea exercita. El crede ca unica ie~ire e sa imite
(mimeze) acel tip de SF de care se simte atras ''
carQ·i confera un slaM Qe cunoscator intr-ale gef'1U·
lui, nedepa~ind de fapt un cere restrans de iniJiali.
Tn plus, exista §i atractia iluzorie a girului de calitate
occidental, american in cazul de lata. A§a se
ajunge Ia imprumutul de realitate Ia mana a doua,
metoda sigura pentru a produce un SF supus celui
de-al tre!lea ~tadiu platonician de degradare ontica •
copie dupa copie.
Or, a fi original nu inseamna sa reiei ce au spus
al!ii inaintea ta sau sa spui ce nu s-a mai spus pana .
acum, ci sa spui ceea ce ai tu de spus.
Cyberpunk: 0 concluzie
De!Ji necomercial, sau poate tocmai de aceea,
SF-ul romanesc nu face figura aparte in peisajul
european de gen, mai ales in eel estic. !?i tolu~Ji,
mentionam mai devreme doua nume: Lem §i
Strugatki. Fiecare, in felullui, ofera un remediu pen-
tru mimetism. Scriitorul polonez se bazeaza pe
erudiJie vasta ~~ cultura enciclopedica; din pacate,
catastrofalui nostru decalaj de 45 de ani face
aceasta soluJie caduca, pentru mull timp de-acum
incolo. 0 rezolvare mai accesibila ~i familiara a SF-
ului nostru o dau romanele frajilor Strugajki: recur-
sui Ia spiritualitate. in cele mal abiJioase scrieri sam-
nate de ei, un cititor cAt de cat avizat va recunoa~te
spiritul n.JS care impregneaza creatia lui Dostoievski,
dar 'i a lui Tarkovski. N-am pretentia de a identifica
acum un sentiment echivalent Ia romani. Cred ca
liiozofia lui Blaga, de exemplu, ar putea fi un punct
de plecare in acest sens.
A§ .mai intarzia insii asupra a doua observatii:
1) In cartea sa, Florin Manoiescu atribuie SF-
ului cinci specii - opera spatiala, distopia, fantezia
eroica, ucronia ~~ romanul poliJist - !Ji ~Jase teme -
c!latoria interplanetara, razboiul lumilor, catastrofa,
lumile ascunse, universul paralel §i c!latoria in timp.
in ciuda acestui numar restrans, in SF-ul romanesc
s-a scris pana acum o singura ucronie, iar univer-
surile paralele ~Ji calatoria in timp, cu ale sale para·
doxuri temporale, raman inca sa fie explorate. lar
daca fantezie eroica avem, subgenul hard SF
straluce§te prin absenJa. ·
2) Pomeneam mal inainte cuvfmtul .dezinteres".
lstoria ultimilor trei ani ne-a facut martori Ia o
avalan~a de evenimente. SF-ul romanesc e nein·
teresant, pentru ca se afla, paradoxa!, in total divort
eu realitatile sociale. Paradoxa!, deoarece o particu-
laritate a SF-ului in raport cu mainstream-ul e
reprezentarea lumii in transformare. Conventia re-
alist! e statica, cea SF dinamica. A ignora in conti·
nuare aceasta conditie esentiala pentru gen
inseamna a abdica cu bunii-~Jtiinta de Ia respon-
sabililaJile ce decurg din condiJia de artist. !?i cea
mal importanta e de a-1 invata pe aljii sa
gandeasc!.
Mirrorshades
Fictiune subversiva, idei periculoase: sunt
notiuni lipsite de continut. Orice ficJiune care il face
pe om sa gandeasca e subversiva, orice idee care
prinde radacina e periculoasa. SF-ul, ca mediu prin
excelenta conceptual, trebule doar sa deschida
ochii ~~ sa priveasca in jur, lasand deoparte
ochelarii cu Ientile reflectorizante.
E o raspundere de care scriitorul roman de SF
nu mal poate fugi Ia infinit. ii trebuie eurajul sa ~Ji-o
asume.
in caz contrar, el se va alatura simulacrelor
dickiene care ne-au invadat.
Cristian Lazarescu !bJ
 P colorat
iata Roiiie stralucea
in noapte.
.Coca-Cola", .Marlboro",
• Moskovskaia", strigau
reclamele luminoase ce
acopereau zidul Kremlinului.
Ivan cobori din camioneta,
dand multumit din cap.
Uria§UI .MacDonald's"
atarnat deasupra mausoleu-
lui era stins.
.Deci §efu' s-a tinut de
cuvant, le-a Hiiat curentul!"
Se indrepta spre scarile
de marmurii, pa!llii sai
rezonand ciudat in piata
goala. Profesional, deschise
poarta de tier forjat, racaind
putin incl.lietoarea cu o
sarma indoita. Intra inauntru.
Luminile de afara se reflectau
stins in sticla sicriului.
Desfacu rapid §Uruburile,
ridicand capacul lli rupand
sarmele sistemului de alarma
devenit inutil. Un val de frig
se ridica in incapere - Lenin
era acolo, palid §i trist ca o
papu§a de ceara. 11 lua cu el,
ducfmdu-1 in spate, §i-1 a§ezii
in camionetii.
***
P deasupra
rofesorul se apleca
cadavrului,
incizand pielea deshidratata.
Preleva cateva tesuturi, apoi
cusu ranile §i il baga in con-
gelator.
- Ivan, in seara asta il
duci inapoi.
Luindu-§i lamelele cu
preparate, se. indrepta spre
laborator. A!lla cum se a§tep-
tase, unele tesuturi erau inca
vii. Le a§eza in mediul nutritiv
MTS ~nlidpo/ia - - - - - - - - - - - - - - .5
al ma!llinii de clonat, pro-
gramand-o pentru un proces
de reconstituire accelerata.
***
W' enin doi se odihnea,
...,eganandu-se lena§ in
hamac. Terminase de mult
de citit teancul de carti vechi
de langa el§i acum medita.
Marxismul era, in fond, o
doctrina fo.arte interesanta;
pacat insa ca oamenii se-
colului XX n-o folosisera cum
trebuie. Ehei, sa fi trait el
atunci ...
Profesorul intra, aducand
un alt vraf de carti.
-Cum merge?
- Ma cam plictisesc ... hei,
· sper ca nu . mi-ai ad us alte
consideratii tampite asupra
ideilor lui Marx, ca alea de
ieri! Cine o fi fost cretinul ala
de Lenin?
- 0 sa vezi... §i profesorul
ii intinse masiva .lstorie a
partidului comunist".
***
P este alte trei zile,
Lenin doi ingurgitase
toate informatiile referitoare
Ia Lenin. Pe miisura ce afla
mai multe, simtea cum il
cuprinde furia. Cum dracu'
putuse asta sa deformeze in
a§a hal minunata viziune pro-
letara a neamtului? Dar nu-i
nimic. El avea sa remedieze
gre§eala - nascut cu un secol
mai tarziu, se va intoarce §i
va realiza acest maret vis ...
Profesorul ii intrerupse
firul gandurilor.
- E§ti gata?
Lenin doi aproba
nerabdator, il urma pe profe-
sor prin labirintul culoarelor,
apoi intrara in laborator.
- Sa-ti vad hainele. A~a.
intoarce-te. E bine.
Intra in dulapul ingust al
batiscafului temporal.
- Norbc!
li)i v~rtejul timpului intors
indarat il sorbi. ..
***
S eluxos
trezi intr-o inciipere
mobilata. Privi
indelung lambrlurile aurite,
a
pan cand ameteala il· parasi
~i i~i dadu seama unde se
afla. Era In cabinetul de lucru
al acelui Lenin. Se scutura §i
incepu sa cerceteze atent
interiorul.
Deodata U§a se deschise.
- Tovara§e Lenin, un
oarecare Karasov solicita o
audienta.
Mda. Venise timpul sa
intre in pielea celuilah.
- Sa potteasca.
Din spatele U§ii se auzira
strigate, o bufnitura puternlca
~i Karasov navali in cabinet,
urland:
- Triiiasca sfantul 1ar!
Moarte comuni§tilor!
Focul de arma impro§cii
mobila cu sange. Lenin doi
zacea pe du~umea, cu 0
gaura sangeranda in locul
fetei, §i cea de-a doua re-
volutie bol§evica nu mai avu
loc.
Eduard Pandele h
 \
0 PLIMBA~E
P ilotii au o zicala: o asolizare buna e
orice asolizare de Ia care pleci pe
picioarele tale.
Poate ca Sanjiv ar fi reu§it mai bine, daca
ar fi fost in viata. Trish o facuse cat de bine se
pricepuse. Avand In vedere situatia, era o
asolizare mult mai buna decat avea dreptul sa
pretinda. ·
Lonjeroanele de titan, subtiri ca ni~te
creioane, nu fusesera niciodata prolectate
pentru a suporta forta unei asollzari. Peretii
ermetici de grosimea hartiei se umflasera §i
se sfaramasera, impra§tiind fragmente de
epava in vid §i pe un kilometru pat rat de
suprafata lunara. Cu un moment inaintea
impactului i§i aminti sa ejecteze rezervoarel.e.
Nu avu loc nici o explozie, dar nici o asollzare
nu ar fi putut sa fie suficient de lina pentru ca
Moonshadow sa riimima intreaga. intr-o
tacere sinistra, fragila nava se turtise §i se
lmprii§tiase ca o cutie de aluminiu aruncata.
Modulul de pilotaj se despicase §i se
desprinsese de corpul principal al navel.
Fragmentul se rezema de peretele unui
crater. Cand acesta inceta sa se mai mi§te,
Trish desfacu centurile care-a tineau pe
scaunul pilotului §i cazu incet spre Iavan. Se
.orienta in raport cu gravitatia neobi§nuita, gasi
un pachet EVA neavariat §i-1 cupla Ia costum,
apoi ie§i tara§ Ia lumina soarelui prin gaura
zimtata unde fusese ata§at modulullocuinta.
Statu pe suprafata lunara cenu§ie §i privi
indelung.
Umbra i se intindea dinainte, o balta de
negru ca tU§UI, in forma unui om fantastic de
alungit. Peisajul era accidental §i complet
pustiu, colorat in nuante dezolante de cenu§iu
fli negru. · §i apa atat timp cat soarele continua sa
: Magnifica pustietate, §Opti.
In spatele sau soarele plutea chiar deac
supra muntilor, reflectandu-se de pe
6 -----------------------------~~~~~TS
LA SOARE '
sfaramaturi de titan IIi otel impri§tiate pe
campia cu cratere.
Patricia Jay Mulligan i§i plimba privirea
peste peisajul lunar pustiu §i incerca sa nu
planga.
M ai intai urgentele. Scoase radioul
din compartimentul sfaramat al
echipajului §i-1 Tncerca. Nimic. Nu
era nici o surpriza; Pamantul se afla dincolo
de orizont, iar in spatiul cislunar nu era nici o
alta nava.
Dupa !?e cauta putin ii gasi pe Sanjiv §i pe
Theresa. In gravitatia scazuta erau absurd de
U§Or de c~rat. N-avea nici un rost sa-i
ingroape. li a§eza. intr-o ni§a intre doua
stancl, cu fetele spre soare, spre apus, catre
locul unde Pamantul era ascuns in spatele
unui lant de munti negri. incerca sa se
gandeasca Ia cuvintele pe care s-ar fi cuvenit
sa le spuna §i nu reu§i. Poate ca era Ia fel de
bine; oricum nu cuno~tea slujba potrivita pen-
tru Sanjiv.
- Cu bine, Sanjiv. Cu bine, Theresa. Mi-a§
fi dorit•... Mi-a§ fi dorit ca lucrurile sa fi fost
altfel. lmi pare rau.
Vocea nu-i era decal o §Oapta.
- Mergeti cu Dumnezeu.
incerca sa nu se gandeasca Ia cat de
probabil era sa li se alature cat de curand.
Se sili sa gfmdeasca. Ce-ar fi facut sora
ei? p..r fi supravietuit. Karen ar fi supravietuit.
lntai: inventariaza obiectele de care dispul.
Ca prin minune, era vie ~i nevatamata.
Costumul sau spatial era in stare de
functionare. Sistemele vitale erau alimentate
de panourile solare ale costumului; avea aer
straluceasca. Scormonitul prin qucatile epavei
ii aduse o mullime de pachete cu mancare
intacte; nu avea sa moara de foame.
 AI doilea: cheama in ajutor. in acest caz,
ajutorul eel mai apropiat se afla Ia un sfert de
milion de mile, dincolo de orizont. Avea
nevoie de o antena puternica ~~ de un pisc de
pe care sa se vada Pamfmtul.
in computerul sau, Moonshadowtrans-
portase cele mai bune harti ale Lunii din cate
fusesera facute vreodatif. Pierdute. Pe nava
fusesera §i alte harti; erau impra~tiate printre
epave. Reu~ise sa gaseasca o harta
amanuntita a Marii Nubium - inutila "~i un
planiglob mic, conceput spre a fi folosit ca
indice de nume. Trebuia sa se foloseasca de
el. in masura in care putea sa-!ii dea seama,
locul impactului era chiar deasupra marginii
estice a lui Mare Smithii - "Marea lui Smith".
Muntii din departare ar fi trebult sa marcheze
marginea marii ~i. cu putin noroc, sa aiba
vedere asupra Pamantului.
· l§i verifica costumul. La comanda,
panourile solare se intinsera Ia avergura
maxima, ca ni~te aripi de libelula supradimen-
sionate, !ii licarira in culorile prismatice pe
cand se roteau pentru a se intoarce catre
soare. Veritica daca sistemele costumului se
incarcau alia cum trebuie §i porni Ia drum.
De aproape, muntele era mai putin abrupt
decat pAruse de Ia locul impactului. In
gravitatia joasa, escaladarea nu era cu nimic
mai dificila decat mersul, de~i antena parabo-
lica de doi metri ii stanjenea echilibrul.
Ajungand pe culme, Trish fu recompensata de
priveli§tea unei feliute subtiri, albastre, Ia ori-
zont. Muntii de pe rnalul indepartat al vaii erau
inca in intuneric. l§i salta radioul pe umar §i
porni sa traverseze valea urmatoare.
De pe piscul urmator Pamantul se zarea
deasupra orizontului, o sfera albastra mar-
morata cu alb, pe jumatate ascunsa de munti
negri. Deplie tripodul pentru antena §i orienta
cu grija emitatorul.
- Alo? Aiel astronauts Mulligan de pe
Moonshadow. Urgenta. Repet, este o urgenta.
Ma aude cineva? . putut sa fie scoasa de rotatie a§a de repede
i§i lua degetul de pe butonul transmisie §i
a§tepta un raspuns. dar nu auzi nimic in afara
§Oaptei blande a electricitatii statice solare.
- Aici astronauta Mulligan de pe
Moonshadow. Ma aude cineva?
Facu din nou o pauza.
- Moonshadow cheama pe oricine.
Moonshadow cheama pe oricine. Este o
urgenta.
- ... shadow, aici centrul de control
Geneva. Te receptionam slab, dar clar.
Rezista, acolo sus.
Expira cu un icnet brusc. Nici macar nu-lli
daduse seama ca-lli tlnuse respiratia.
MTS~~--------------------------- 7
D up a cinci m.inute rotatia Pamantului
scosese antena terestra din zona de
receptie. in acel interval - dupa ce i§i
depa~isera surprinderea ca era un
supravietuitor de pe Moonshadow- Trish afla
parametrii problemei. Asolizarea t.usese
aproape de terminatorul apusean; insa~i
marginea partii luminate a Lunii. Rotatia Lunii
este lenta, dar inexorabila. Soarele avea sa
apuna peste trei zile terestre. Nu era nici un
adapost pe Luna, nici un loc unde sa a~tepte
scurgerea noptii lunare de paisprezece zile.
Celulele sale solare aveau nevoie de lumina
Soarelui pentru a-i improspata aerul.
Cautarea pe care-o facuse printre epave nu
daduse Ia iveala nici o butelie nefisurata, nici
o baterie, nici un mijloc de-a aduna o provizie
de oxigen.
l?i nu puteau in nici un fel sa lanseze o
misiune de salvare inaintea caderii noptil.
· Prea multi .nu".
Statu in tacere, privind peste campia acci-
dentata catre cornu! albastru, subtirel, gandin-
du-se.
Dupa cat eva minute antena de Ia
Goldstone fu adusa prin rotatie in zona de
receptie, iar radioul reveni bazaind Ia viata.
- Moonshadow, ma auzi? Alo,
Moonshadow, ma auzi?
- Aici Moonshadow.
Lasa butonul de transmisie §i a§tepta
indelung in tacere ca vorbele sa-i fie duse
spre Pamant.
- Receptie, Moonshadow. Confirmam ca
fereastra cea mai apropiata pentru o misiune
de salvare este peste treizeci de zile. Poti
rezista atflt de mult?
Se hotari §i apasa butonul de transmisie.
- Astronauts Mulligan de pe .Moonshadow.
Am sa fiu aici, a§teptandu-va. lntr-un fel sau
altul.
A~tepta, dar nu veni nici un raspuns.
Antena receptoare de Ia Goldstone n-ar fi
din zona de receptie. Verifica radioul. Cand
scoase capacul, vazu ca placa imprimata a
circuitului de pe baterie se crapase putin de Ia
asolizarea fortata, dar nu vedea nici vreun fir
rupt, nici piese desprinse de-a binelea. 0 lovi
cu pumnul - prima regula a lui Karen pentru
electronice: daca nu merge, pocne§te-1 - reori-
ents antena, dar nu-i folosi Ia nimic. Era clar
case stricase ceva inauntru. ·
Ce ar fi facut Karen? N-ar fi stat pur §i
simplu acolo, nici n-ar fi murit, asta era sigur.
Mi§ca-te, PU§toaico. Cand o sa te prinda
apusul ai sa mori.
li auzisera raspunsul. Trebuia sa creada
ca-i auzisera raspunsul §i ca aveau sa vina
dupa ea. Tot ce avea de facut era sa
supravietuiasca.
Antena parabolica era prea incomoda ca
s-o care dupa ea. Nu putea sa-~i permita
nimic in afara celor strict necesare. La apusul
Soarelui aerul sau avea sa se sfiH§easca.
Puse jos radioul ~~ incepu sa mearga.
C omandantul misiunii, Stanley, privi
atent radiografiile rnotorului sau. Era
patru dimineata. In noaptea aceea
n-avea sa mai doarma; era programat sa
zboare Ia Washington Ia ora §ase ca sa
depuna marturie dinaintea Congresului.
- Dumneata hotara§ti, comandante, zise
tehnicianul. Nu gasim defecte in radiografiile
pe care le-am facut motoarelor de zbor, dar ar
putea fi ascunse. Graficul de zbor nominal nu
duce Ia o suta douazeci, a§a ca palele ar tre-
bui sa reziste chiar daca exista un defect.
- Cat de mare e Tntarzierea daca scoatem
motoarele pentru inspectie?
- Presupunand ca sunt okay, pierdem o zi.
Daca nu, doua, poate trei.
lrltat, comandantul Stanley batu darabana
cu degetele. Ura sa fie fortat Ia luarea decizi-
ilor pripite.
- Care ar fi"procedura normal a?
- ln mod normal am vrea sa mai
inspectam -o data.
- Faceti-o.
Ofta. Alta intfuziere. Undeva, acolo sus,
cineva conta pe el sa ajunga Ia timp. Daca
mai era vie. Daca semnalul radio taiat nu
semnifica Tntreruperea catastrofala a
functlonarii altar sistema.
Daca fata ar putea gasi o modalitate de
supravietuire fara aer.
P e Pam ant ar fi fost un pas de mara-
ton. Pe Luna era o alergare u~oara.
Dupa zece mile deplasarea intra Tntr-
un ritm U§Or: jumatate mars, jumatate jogging
§i jumatate in salturi, ca ale unui cangur cu
mi§cliri lente. Cel mai mare du§man al ei era
plictiseala.
Colegii sal de Ia academia - partial
invidio§i pe notele record care o facusera sa
fie aleasa prima din clasa pentru o misiune - o
luasera tara mila peste picior pentru ca avea
sa zboare intr-o misiune ce urma sa ajunga Ia
cativa kilometrl de Luna fara sa asolizeze.
Acum avea §ansa sa vada Tndeaproape mai
mult din suprafata lunara decat oricine de-a
lungul istoriei. Se intreba ce gandeau colegii
ei acum. Avea sa aiba o poveste intreaga de
spus - doar daca putea supravietui ca s-o
spuna.
Piuitul alarmei pentru caderi de tensiune o
smulse din reverie. Verlfica displayul pe cand
trecea in revista lista de control cu intretinerea
sistemelor. Timp EVA scurs, opt virgula trei
ore. Functiile sistemului, parametri normali,
cu exceptia faptului ca panourile solare
furnizau curent mult sub norma. Dupa cateva
momenta descoperi necazul: un strat subtire
de praf pe panourile solare. Nu era o pro-
blema serioasa; putea fi §ters. Daca nu putea
gasi un mers care s-o Tmpiedice sa arunce
praf pe panouri, atunci va trebui sa se
opreasca Ia intervale de cateva ore pentru a
face ~;:uratenie. Reverifica panourile §i-§i con-
tinua drumul.
Cu Soarele nemi~cat dinaintea sa ~i cu
nimic altceva ded1t cornul albastru, hipnotic al
Pamantului rotindu-se Tncet ~i ridicandu-se
imperceptibil de Ia orizont, atentia incepu sa-i
hoinareasca. Moonshadow fusese etichetata
drept o misiune u~oara, un zbor cartografic pe
orbita joasa care sa cerceteze suprafata pen-
tru viitoarea baza lunara. Moonshadow nu
fusese niciodata conceputa pentru asolizare,
nici pe Luna, nici altundeva.
Asolizase cu ea. oricum; trebuia s-o tacit
Mergand spre vest, peste campia stearpa,
Trish avu CO§maruri despre sange §i
prabw;;ire, Sanjiv murind langa ea; Theresa
deja moarta in modulul laborator; Luna ivindu-
se uria!ia. rotindu-se sub un unghi nebunesc
pe monitoare. Opre§te rotirea, indreapta-te
spre terminator - cand razele solare cad in
unghi ascutit, lumina te ajuta sa vezi cat de
accidentata e suprafata. Economise§te com-
bustibil, dar aminte§te-ti sa ejectezi rezer-
voarele cu un moment inaintea impactului,
pentru a evita explozia.
Acela e un capitol incheiat. Concentreaza-
te asupra prezentului. Un picior inaintea
celuilalt. lar. lar.
Alarma pentru caderi de tensiune piui din
nou. Deja e praf?
Privi in jos Ia minitabloul de control §i, cu
un ~oc, ilii dadu seama ca mersese o suta
cincizeci de kilometri.
Oricum, era timpul pentru o pauza. Se
a~eza pe un bolovan, sco~se un pachetcu
mancare din rucsac §i regia un cronometru
pentru cincisprezece minute. Sigiliul ermetic al
pachetului de hrana era proiectat sa se
potriveasca in orificiul din partea de jos a
vizierei sale. Avea sa fie important sa
impiedice nisipul de a intra in microecluza.
Verifica sigiliul ermetic de doua ori Tnainte de
a introduce pachetul in costum, apoi impinse
batonul de mancare inauntru pentru a putea
sa Tntoarca fata §i sa rupa cu dintii bucatele.
Batonul era tare §i dulceag.
. Privi spre vest, peste campia u~r valurita.
Orizontul parea plat, ireal; un fundal pictat pe
care aproape 1-ar fi putut atinge. Pe Luna ar fi
trebuit sa fie u~or sa mentina o viteza medie
de cincisprezece sau chiar douiizeci de mile
pe ora - scazand tlmpul pentru somn, poate
zece. Putea sa mearga tare, tare departe.
Lui Karen i-ar ti placut: totdeauna ii
placuse sa se plimbe prin zone pustii.
- Destul de driigut, in felul lui, nu-i a§a,
surioara? zise Trish. Cine-ar fi crezut ca
exista atatea nuante de cenu~iu? Plaja ne-
aglomerata berechet - piicat ca-i atat de mult
de mars pima in apa.
· Era timpul sa mearga mai departe. i§i con-
tinua drumul pe un teren in general plat, de§i
ciuruit pretutindeni cu cratere de toate marimi-
le. Luna e surprinzator de plata; doar un pro-
cent din suprafata are o panta mai mare de
cincisprezece grade. Peste movilele mici
sarea cu. U§Urinta: pe cele mari, mai rare, le
ocolea. In gravitatia sdizuta nu era nici o
problema. Marse mai departe. Nu se simtea
obosita, dar cand i~i verifica displayul §1-~1
dadu seama cii mersese timp de douazeci de
ore, facu un efort sa se opreasca. Dormitul
era o problema. Panourile solare erau proiec-
tate sa fie deta~ate de costum pentru
u~urarea intretinerii, dar n-aveau nici o re-
zerva care Sa alimenteze sistemele Vitale in
timp ce erau deta§ate. in cele din urma gasi
un mod de a intinde cablul scurt indeajuns de
mult ca sa-i permiHi sa rezeme panourile
langa ea, a§a ca se putea intinde tara sa
intrerupa alimentarea cu energie. Trebuia sa
aiba gija sa nu se intoarca peste panouri.
Totul fiind aranjat, constata ca nu putea
dormi. Dupa un timp fu cuprinsa de o motaiala
agitata, visand nu despre Moonshadow, cum
se a§teptase, ci pe sora ei, Karen, care - in
visul sau - nu era deloc moarta, ci doar ii
facuse o farsa, prefaca.ndu-se ca moare.
Se trezi dezorientata, cu dureri musculare,
apoi i§i aminti deodata unde era. Pamantul
era Ia o palma deasupra orizontului. Se ridica,
casca §i incepu sa alerge spre vest, peste
nisipul cenu§iU ca praful de pu§cii.
Picioarele se sensibilizasera acolo unde o
rodeau cizmele. i§i modifica ritmul, trecand de
Ia alergare U§oara Ia sarituri mici, apoi Ia sal-
turi lungi de cangur. 0 ajuta cat de cat; nu
indeajuns. Simtea ca ii apareau bii§ici pe
picioare, dar §tia ca nu exista nici o posibili-
tate sa-§rscoata cizmele ca sii-§i ingrijeasca
sau macar sa-§i examineze picioarele.
Karen o pusese sa mearga in excursii cu
picioarele pline de bii§ici, §i nu suportase
vaicarelile sau slabirea ritmului. Ar ti trebuit
sii-§i argaseasca bocancii inainte de excursie.
La o li'esime din acceleratia gravitationala te-
restra macar durerea era suportabila.
Dupa o vreme, picioarele pur §i simplu ii
amortira.
Peste craterele mici sarea; pe cele mai
MTS c;;l'a/iclpnfin - - - - - - - - - - - - - - 9
mari le ocolea: in cele §i mai mari cobora §i le
traversa. La vest de Mare Smithil intra intr-o
zona foarte erodata §i terenul devenl acciden-
tat. Trebui sa incetineasca. Pantele pe care
cobora erau in plin soare, dar fundurile
craterelor §i vaile erau inca in umbra.
Ba§icile i se sparsera, iar durerea era un
canteF strident §i discordant inchis in cizmele
sale. l!ii mu§Ca buzele ca sa nu planga ~~ con-
tinua. Dupa atte cateva sute de kilometri, era
in Mare Spumans - Marea Spumel - ~I calea
era din nou neteda. Traversa Spumans, apol
lobul nordic al Fertilitatii §i ajunse dincolo, in
Marea Lini~tii. Aproximativ in cea de-a ~asea
zi de cand pornise Ia drum a trecut pe langa
Baza Lini§tii; se uita cu atentie dupa ea Ia ori-
zont in timp ce-~i continua mersut, dar nu
viizu nimic. Dupa cat a.putut sa presupuna, a
trecut pe langa ea Ia cateva sute de kilometri;
devia deja catre miazanoapte, cautand 0
trecatoare putin mai Ia nord de craterul lulius,
Caesar, spre Mare Vaporum, ca sa ocoleasca
muntii. Stravechiul loc de asolizare era prea
mic pentru a fi reperat, cu exceptia cazulul in
care aproape ar fi calcat in el.
- Ca sa vezi, zise. Am batut atata drum, ~~
singura atractie turistica pe-o raza de o suta
de metri e inchisa. Cam a~a par sa mearga
lucrurile de fiecare data; nu-i a§a, surioara?
Nu era nimeni care sa radii de gluma el,
a~a ca dupa un moment rase ea insa~i.
T reze§te-te din visuri confuze, privind
cerul negru ~~ lumina solara
nemi~cata, casca ~i incepe sa mergi
inainte de a fi complet trezita. Soarbe apa
calda, insipida, incercand sa nu te gande~ti
din ce este reciclata. Pauza, curata-ti
panourile solare, viata ta, cu grija deosebita.
Mergi. Pauza. Dormi iar, cu Soarele tintuit pe
cer in aceea~i pozitie unde era cand te-ai
trezit. in ziua urmatoare ia-o de Ia capat. 9i
iar. ~i iar.
Pachetele nutritive lasa reziduuri putine,
dar dupa cateva zile tot trebuie sa te a~ezi pe
vine, sate U§Urezi. Sistemele vitale nu pot
recicla de§eurile solide, a§a ca a§tepti ca
scafandrul sa deshidrateze reziduurile §i apoi
sa arunce in vid pulberea maronie,
sfaramicioasa. ~irul urmelor iti e marcat de
resturile pulverizate, greu de distins pe fondul
intunecat al prafului lunar.
Mergi spre vest, mereu spre vest, Ia intra-
cere cu Soarele.
P amantul era sus pe cer; nu mai putea
sa-l vada tara sa-§i dea capul mult
pe spate. Cand Pamantul ii ajunse
chiar deasupra capului, se opri ~i sarbatori
evenimentul, mimand deschiderea unei sticle
 Desen de Walter Riess
invizibile de §ampanie pentru a bea in
saniHatea lmaginarilor sai tovara§i de
calatorie. Soarele era acum mutt deasupra
orizontutui. Tn §ase zite de catatorie parcur-
sese pe jos un sfert din circumferinta lunara.
Trecu Ia sud de Copernicus, Ia mare dis-
tanta, pentru a se feri cat mai mutt posibil de
grohoti§Ufi fara Sa traverseze lanturi
muntoase. Terenul era straniu, cu stanci mari
cat casele, marl cat rezervoarele unei navete
spatiale. Pe alocuri terenul era aluhecos,
acolo unde pietri11ul ceda locul gramezilor de
bolovani, coloanelor azvarlite de impactul ca-
taclismelor petrecute cu miliarde de ani in
urma. l§i alese drumul cum se pricepu mai
bine. Lasa radioul deschis §i, din mers. facu
un comentariu:
- Vedeti pe unde calcati alci, terenul e
lunecos. Ajungem Ia un deal; credeti c-ar tre-
bui sa-l urcam sau sa-l ocolim?
Nimeni nu exprima vreo opinie. Contempla
dealul stfmcos. Asemanator cu o inaltime vul-
canica veche, de§i ea nu-§1 daduse seama ca
aceasta regiune fusese activa odata. Teritoriul
dimprejur avea sa fie dificil. Din varf avea sa
poata studia terenul pentru etapa urmatoare.
- Okay, ascultati cu totii. Urcu§ul ar putea
/0 - - - - - - - - - - - - - . . . . . . . . ; . . . . c:.;,/~IITS
sane faca problema aici, a§a ca stati aproape
Iii uitatl-va unde calc. Nu faceti imprudente -
mai bine incet §I sigur decat lute ~~ cu gatul
rupt. Aveti intrebari? ·
Tacere; bun.
Atunci, okay. 0 sa luam o pauza de cinci-
sprezece minute cand 0 sa ajungem in varf.
Urmati-ma.
Dincolo de grohoti11urile lui Copernicus,
Oceanus Procellarum era neted ca un teren
de golf. Trish alerga pe nisip ca intr-o planare
tina, dreapta. Karen §i olandezul pareau tot-
deauna ca raman in urma sau ca 0 iau
inainte, dincolo de campul sau vizuat. Prostul
de caine tot se mai tinea dupa Karen, de§i
Trish era aceea care-1 hranea §i-i umplea cu
apa strachina zi de zi de cand plecase Karen
Ia facuftate. Felul in care Karen refuza sa
ramana aproape, in urma ei, o enerva pe
Trish - Karen promisese s-o lase pe ea §efa
expeditiei de data asta - dar i §i tinea senti-
ment ale pentru sine. Karen zisese ca-i o
pacoste mica ~ji neastamparata, dar ea era
hotarita sa-i arate ca se putea purta ca un
adult. Oricum, harta era Ia ea. Daca se
ratacea Karen, avea sa-i fie invatatura de
minte.
 Coti din nou U§Or spre nord pentru a profi- fusese oricum o greutate inutila: norocul ei ca
ta de terenul neted pe care i-1 promitea harta. nu se gandise sa-l arunce. Testa incheietura
Privi imprejur sa vada daca era Karen i n prea- cu precautie . N-ar fi suportat un §OC prea
jma, §i fu uimita sa constate ca Pamfmtul era mare, dar daca ea nu topaia prea mult ar fi
rotund ca o minge, Ia mica inaltime deasupra trebuit sa tina. Oricum era vremea sa faca o
orizontului. Bineinteles, Karen nu era acolo. pauza.
Ea murise cu ani in urma. Trish era singura Cand se trezi i§i analiza situatia. in timp
intr-un costum spatial care producea · ce nu fusese atenta, terenul devenise muntos
mancarimi §i putea §i-i rodea pielea de pe incetul cu incetul. Urmatoarea etapa ~vea sa
coapse pana cand aproape o transforma in fie mal greu de parcurs decat ultima portlune.
carne vie. Ar fi trebuit sa-l faca mai maleabil, - Era §i timpul sate treze§ti, somnoroaso,
dar cine ar fi crezut ca va trebui sa mearga zise Karen.
atat de mult imbracata cu el? Gasca, se intinse §I intoarse capul pentru
. Nu era corect ca ea trebuia sa poarte cos- a privl inapol Ia §irul de urme. La capatul lun-
tum spatial, iar Karen nu. Karen reU§ea sa gului drum, Pamantul se ivea Ia orizont ca o
faca o multime de lucruri pe care ea nu le cupola albastra, mititica, deloc indepartata,
putea face, dar cum de nu trebuia sa poarte singura pata de culoare intr-un peisaj cenu§iu
costum spatial? Toti trebuiau sa poarte cos- uniform.
tum spatial. Asta era regula. Se intoarse catre - Douasprezece zlle ca sa faci jumatate
Karen s-o intrebe. Karen rise cu amaraciune. din inconjurul Lunii mergand pe jos, zise. Nu-i
- Nu trebuie sa port costum spatial, rau, PU§tOaico. Nu-i grozav, dar nu e rau. Te
surioara mea neastamparata, pentru ca sunt antrenezi pentru un maraton sau a§a ceva?
moarta. Zdrobita ca un gandac §i ingropata, iti. Trish se ridica §i incepu sa alerge, iar
aminte§ti? picioarele ii intrara automat in ritm pe cand
A, da, asta era. Atunci, okay, daca Karen sorbea din instalatia de reciclare a costumului,
era moarta, atunci nu trebuia sa poarte cos- , incercand sa-§i alunge din gura gustul amar.
tum spatial. I se paru perfect logic timp de a~i Fara sa se mal i ntoarca, o chema pe Karen,
cativa kilometri, §i alergara impreuna mai care ~ra undeva in spate.
departe intr-o tacere comuna pana cand lui - Mi§Ca-te, trebuie sa ajungem i n ni§te
Trish i i veni brusc un gand. " locuri. Vii, sau ce faci?
- Hei, stai a§a - daca e§ti moarta, atunci in lumina soarelui, aproape lipsita de
cum poti sa fii aici? umbre, solul .era spalacit, bidimensional. Fu
- Pentru ca nu sunt aici, prostuto. Sunt o dificil pentru Trish sii-§i gaseasca drumul,
excrescenta a imaginatiei tale mult prea impiedicandu-se de pietre care erau aproape
active. invizibile in peisajul plat. Un picior in fata
Cu un §OC, Trish privi peste umar. Karen celuilah. Jar. lar.
nu era acolo. Karen nu fusese niciodata incordarea drumului disparuse de mult,
acolo. lasand in urma o hotarire implacabila de a-§i
• Tmi pare .rau. Te rog, vino inapoi. Vrei, te atinge scopul, care, Ia randul el, se transfor-
rog? mase intr-un fel de amorteala mintala. Trish
Se impiedica §i cazu de-a berbeleacul, petrecu timpul palavragind cu Karen ,
alunecand printr-un §Uvoi de praf in adancitu- povestindu-i aman11nte intime din viata ei,
. ra unui crater. Pe cand luneca, se zbatu cu sperand in secret ca lui Karen avea sa-i fadi
disperare sa ramfma cu fata in jos, sa nu se placere, ca avea sa-i spuna ceva care sa-i
rostogoleasca peste fragilele aripi solare de dea de inteles ca e.ra mandra de ea. Deodata
• pe spate. Cand, in cele din urma se ~pri, cu observa ca n-o asculta; se pare ca plecase Ia
tacerea vuindu-i in urechi, de-a lungul sticlei plimbare §i-o lasase singura cand nu fusese
ca§tii sale era o zgarietura lunga, ca o cica- atenta. Se opri pe marglnea unul §ant lung,
trice prost vindecata. Vizorul dublu securizat §erpuit. Arata ca o albie de rau, a§teptand o
rezistase, din fericire, altfel nu s-ar fi uitat Ia ploaie zdravana ca sa se umple, dar Trish §tia
~- . ca nu continuse niciodata apa. Fundul
l§i verifica costumul. Nu erau sparturi, dar §antului era acoperit doar de pulbere, uscata
lonjeronul de titaniu care sustinea aripa ca praful de oase. incet, i§i croi drum pana
stanqa a panourilor solare se indoise §i era jos, atenta sa nu alunece iar §i sa nu ri§te
aproape rupt. Ca prin minune, nimic altceva avarierea fragllelor sistema vitale. Ridica
nu fusese distrus. Sqoase panourile §i studie privirea spre mal. Karen statea pe margine,
lonjeronul avariat. II indrepta aproape de facandu-i semn cu mana.
pozitia in~iala cum se pricepu mai bine §i fixa - Hai o datii! Nu te mai mo§mondi, ametito
incheietura cu un creion mecanic legat ca o - vrei sa stai aici pentru totdeauna?
atela cu doua bucatele de sarma. Crelonul • Cine ne grabe§te? Suntem in avans.

-------------------------------11
Soarele e sus pe cer §i-am facut jumatate din
lriconjurul Lunii. 0 sa reu~im tara sa
transpiram prea tare.
Karen coborl panta, alul).ecand ca un
schior pe pulberea marunta. l§i lipi fata de
casca lui Trish ~i o privi in ochi cu o intensi-
tate dementa care aproape o sperie.
- Surioara mea lene~a. te grabe~te faptul
c-ai facut jumatate din inconjurul Lunii, ai ter-
minat cu partea U§Oara §i de-aici lnainte sunt
doar munti ~i terenuri accidentate, ai de mars
§ase mil de kilometri intr-un costum spatial
rupt, iar daca lncetine§ti §i la~i Soarele sa ti-o
ia lnainte, §i-apoi dai peste mea 0 problema
midi-mititica, doar una, vei fi moarta, moarta,
moarta Ia fel ca mine. Nu ti-ar place, crede-
ma. Acum baga-}i dragala§UI, mititelul, lenev~
iorul de poponet m viteza §i mi§Ca-te!
. ~i. lntr-adevar, avansarea era lenta. Nu
putea face salturi lungi In josul pantelor, a§a
cum obi§nuia, dici lonjeronul rupt ar fi cedat,
iar ea ar fi trebuit sa se opreasca pentru o
reparatie anevoioasa. Nu mai erau campii ne-
tede; pretutindeni pareau sa fie campuri cu
stanci, pereti de crater sau munti. in cea de-a
optsprezecea zi ajunse Ia o boita naturala
uria§a. I se Tnalta deasupra capuiui lli o privi,
cople§ita, intrebandu-se cum se putuse forma
pe Luna o asemenea structura.
- Nu din cauza vantului, asta-i sigur, zise
Karen. Lava, imi lnchipui. A trecut printr-o
creasta stancoasa, topind-o partial, §i-a curs
mai departe, lasand gaura; apoi, de-a lungul
erelor, bombardamentul cu micrometeoriti a
netezit marginile colturoase. Draguta, totu~i.
nu-i alia?
- Magnifica.
Nu departe de balta intra intr-o padure de
cristale subtiri ca acele. La Tnceput erau mici,
spargandu-i-se sub picioare ca sticla, dar apoi
ta~nira deasupra ei, turle cu c_ate §ase fete lii
minarete colorate fantastic. l~i croi drum in
tacere printre ele, orbiHi de padurea luminii ce
scanteia printre turlele de safir. in cele din
urma, jungla de cristal se rari !li fu inlocuita de
stanci gigantice din cristal, sclipind irizate in
lumina soatelui. Smaralde? Diamanta?
. - Nu §tiu, pulltoaico. Dar ne stau in caie. 0
sa fiu bucuroasa cand vor ramane in urma
noastra.
~i dupa o vreme se rarira §i stancile sclipi-
toare, pana cand pe pantele colinelor mai
ramasera risipite doar cateva clipiri de
culoare, iar apoi, in cele din urma, pietrele au
fost doar pietre, ascutite §i poroase.
Crater Daedalus, mijiocul fetei lndepartate
a Lunii. De data asta n-a fost nici o
sarbatorire. Soarele i~i oprise ascensiunea
lene~a cu muiUi. vreme in urma, iar acum co-
bora imperceptibil catre orizont Tnaintea lor.
12----------------~------------
- E o Tntrecere cu Soarele, pulltoaico, §i
Soarele nu face pauze sa se odihneasca.
Pierzi teren.
- Sunt obosita. Nu vezi ca sunt obosita?
Cred ca sunt bolnava. Ma doare tot corpul.
mi-mi pace. Lasa-ma sa ma odihnesc. Doar
cfileva minute In plus? Vrei, te rog?
- T e poti odihni cand o sa fii moarta.
Karen rase pe un ton strident, gatuit. Trish
i§i dadu seama deodata ca era in pragul
isteriei. Bruse inceta sa mai rada.
- Mergi mai departe, pu§toaico. Mi§Ca-te!
Suprafata lunara trecea pe sub ea, o roata
cenu~ie, chinuitoare, neregulata.
Straduinta §i bunele intentii nu puteau
ascunde faptul ca soarele o intrecea. in
fiecare zi, cand se trezea, Soarele se afla
putin mai jos inaintea ei, batandu-i in ochi
cava mai direct.
in fata ei, in stralucirea Soarelui vedea o
oaza, o insulita de copaci §i iarba in de§ertul
fara viata. Deja auzea oracaitul broa§telor:
braap, braap, BRAAP!
Nu. Nu era nici o oaza; asta era sunetul
unei alarme de avarie. Se opri, dezorientata.
Supraincalzire. lnstalatia ge aer conditional a
costumului se defectase. li lua o jumatate de
zi sa gaseasca valva infundata de Ia lichidul
de racire ~~ alte trei ore, leoarca de sudoare,
sa gaseascii 0 metoda de desfundare fara sa
lase pretiosui lichid sa se impralltie in spatiu.
So~rele cobori cu inca o palma catre orizont.
li batea direct in fata acum. Umbre de
stanci se intindeau catre ea ca ni§te tentacule
hamesite, chiar ~i eel mai mic parand
infometat §i rau. Karen mergea iar alaturi de
ea, dar acum era tacuta, posaca.
- De ce nu vrei sa vorbe~ti cu mine? Am
facut ceva? Am zis ceva ce nu trebuia?
Spune-mi.
- Nu sunt aici, surioara. Sunt moarta. Cred
c-a venit vremea sa fii pusa in fata acestui
fapt.
- Nu spune asta. Nu poti sa fii moarta.
- Ai in minte o imagine idealizata despre
mine. Lasa-ma sa plec. Lasa-ma sa p/ec!
- Nu pot. Nu pleca. Hei - iti aminte§ti cand
am economisit toti banii no§tri de buzunar
timp de un an de ziie ca sa putem cumpara un
cal? :;>i-am gasit un pisoi ratacit care era tare
bolnav, !li-am luat cutia de pantofi plina cu
marunti~ul nostru §i-am dus pisoiulla veteri-
nar, iar el a vindecat pisoiul. dar n-a vrut sa ne
ia nici un ban?
- Da, imi amintesc. Dar tot n-am reu~it
niciodata sa economisim indeajuns ca sa
luam uncal. ·
Karen ofta.
- Crezi ca mi-a fost U§Or sa erase cu 0
surioara neastamparata calcandu-mi tot tim-
oul pe urme, incercand sa imite tot ce
lk~~ . Tntunericul veni catre ea ca un demon. ln
- Dar nu eram neastamparata.
- Ba erai.
- Nu, nu eram. Te adoram.
Oare a~a era?
.- Te divinizam.
- ~tiu ca asta faceai. Sa-ti spun drept,
pu~toaico, asta nu u~ura deloc situatia. Crezi
ca-mi era u~or sa fiu divinizata? Sa trebuiasca
sa fiu tot timpul un model de perfectiune?
Cristoase, cat timp am fost Ia liceu, cand
vroiam sa ma droghez trebuia s-o intind qe-
acasa ~i s-o fac pe ascuns, caci ~tiam ca altfel
sora-mea cea mica o s-o faca ~i ea.
- Nu te-ai drogat. Niciodata.
- Maturizeaza-te, pu~toaico. Ce naiba,
bineinteles c-am fiicut-o. Totdeauna,erai chiar
in spatele meu. Tot ce faceam, ~tiam c-o sa
ma urmezi §i-o sa incepi imediat sa faci ~i tu.
Trebuia sa ma lupt al dracului de tare ca sa fiu
in fata ta, iar tu, fir-ai sa fii, rna urmai tara mari
eforturi. Erai mai isteata decat mine - ~tii asta,
nu-i a~a? - ~i cum crezi ca rna simteam din
cauza asta?
- Bine, dar eu? Crezi ca pentru mine era
UliOr?
Crescand cu o sora moarta - indiferent ce
faceam, auzeam: .Pikat ca nu poti semana
mai muh cu Karen" lli .Karen n-ar fi facut a~a"
§i .Karen, daca ar fi. .. ". Cum crezi ca rna
simteam eu din cauza asta, mm? Tu ai scapat
ieftin - eu am fost aceea care a trebuit sa
traiasca Ia inaltimea standardelor unui
blestemat de inger. ' imprejur ni!lte indicii. N-ar fi trebuit sa fie deja
• Complicat, pulitoaico. Mai bine decat sa
tii moarta.
- Fir-ar sa fie, Karen, te-am iubit. Te
iuqesc. De ce a trebuit sa pleci?
• ~tiu asta, pu~toaico. N-am putut face
nimic. lmi pare rau. ~i eu te iubesc, dar tre-
buie sa plec. Poti sa ma Ialli sa plec? Poti sa
fii doar tu insati acum §i sa nu mai incerci sa
fii eu?
• Am sa ... Am sa incerc.
- Cu bine, surioara.
- Cu bine, Karen.
Era singura printre umbrele care s~ inde-
seau, pe un camp pustiu, accidentat. In fata
ei, Soarele aproape atingea coama dealurilor.
Praful pe care il ridica, lovindu-1 cu picioarele,
reactiona straniu: in loc sa cada pe teren,
plutea Ia o jumatate de metru deasupra solu-
lui. Fu uimita de fenomen, apoi vazu ca peste
tot imprejurul ei pratul se ridica de pe sol in
tacere. Timp de o clipa crezu ca era alta halu-
cinatie, dar apoi i§i dadu seama ca _era un tel
de efect al sarcinilor electrostatice. lnainta iar
prin ceata de pulbere lunara care se indesea.
Soarele se inro§i, iar cerul capata o nuanta
MTS c;¢nliclpafia - - - - : - - - - - - - - - - - - /3
inchisa de purpuriu.
spatele ei doar varfurile muntilor erau lumi-
nate, poalele disparand in negura. Terenul din
fata ei era acoperit cu balti de tu~ pe care tre-
buia sa le ocoleasca. Radiolocatorul era pus
in functiune, dar receptiona doar paraziti. Ar fi
putut sa identifice baliza de semnalizare de pe
Moonshadow numai daca locul asolizarii
fortate ajungea in raza ei vizuala. Probabil ca
aproape ajunsese acolo, dar nimic din peisaj
nu i se parea familiar, nlci macar pe departe.
in fata - oare acela era muntele pe care
urease pentru a comunica prin radio cu
Pamantul? Nu putu sa-!li dea seama. Se urea
pe el, dar nu vazu bila de marmura albastra.
Sa fie urmatorul?
Negura i se ridicase pana Ia genunchi.
Trish se tot impiedica de pietre nevazute in
intuneric. Pa~ii sai smulgeau scantei din
pietre, iar in spatele ei urmele luceau slab.
Fenomene triboluminescente, se gandi ea -
nimeni nu mai vazuse asta, niciodata. Nu
putea sa moara acum, nu atat de aproape.
Dar negura nu voia sa a~tepte. Pretutindeni in
jurul ei intunericul se a~ternea ca un ocean
nebanuit, iar stancile ie~eau din valurile
mareei in lumina muribunda. Alarma pentru
caderea de tensiune incepu sa ciripeasca, in
timp ce fluxul de negura ii cuprindea panourile
solare. Locul asolizarii fortate trebuia sa fie
pe-aici pe undeva, trebuia sa fie. Poate ca
baliza de localizare era defecta? Se urea pe
un deal, Ia lumina, cautand cu disperare
acolo o misiune de salvare?
Doar varturile muntilor erau in lumina. Se
indrepta catre muntele eel mai apropiat !li mai
inalt pe care-1 vedea, §i-lii croi drum catre el
prin intuneric, impiedicandu-se §i tarindu-se
prin oceanul de tu~. ridicandu-se in cele din
urma Ia lumina, ca un inotator luptandu-se
pentru o gura de aer. Se ghemui pe insula
stancoasa, cuprinsa de disperare, in timp ce
mareea de negura se ridica incet imprejurul
ei. Unde erau? Unde erau?
A casa, pe Pamant, lucrarile Ia misi-
unea de salvare avansasera intr-un
ritm frenetic. Totul era verificat §i
rasverificat - in spatiu, treaba facuta de
mantuiala era o invitatie pentru moartea
nea!lteptata -dar misiunea de salvare fusese
totu§i pandita de mici problema §i intarzieri
minore, intarzieri care ar fi fost chestiuni de
rutina pentru o misiune obi~nuita, dar care se.
proiectau urialle, amenintatoare, asupra
apropiatului termen limita al misiunii.
Programul era aproape imposibil de
aglomerat - lansarea misiunli fusese aranjata
peste patru luni, nu patru saptamani.
Tehnicienii lnscri~i pentru concedii se oferira
voluntar sa lucreze ore suplimentare, In timp
ce furnizorii ci!irora in mod normal le trebuiau
saptamani intregi sa livreze piesele, le livrau
peste noapte. Asamblarea finala a inlocuitoru-
lui lui Moonshadow, care initial trebuia numit
Explorer, dar acum fusese grabnic rebotezat
Rescuer, a fost accelerata, iar vehiculul de
transfer lansat spre statia spatiala cu cateva
luni inaintea programului initial, Ia mai pujin
de doua saptamfmi dupa asolizarea fortata a
lui Moonshadow. Doua navete incarcate cu
combustibil urmara grabnic, iar vehiculul de
transfeJ fu cuplat cu capsula de aterizare ~i
testat. In timp ce echipajul de salvare exersa
pe simulator scenarii posibile, modulul de ase-
lenizare, cu motoarele inspectate ~i inlocuite,
fu modificat in graba pentru a suporta o a treia
persoana Ia decolare, testat, iar apoi lansat
pentru jonctiunea cu Rescuer. La patru
saptamani dupa accident, nava era alimentata
~i gata de plecare, echipajul pregatit ~i traiec-
toria calculata. Naveta cu echipajul fu lansata
prin ceatl'i deasa pentru a se intalni cu
Rescuer pe orb ita.
La treizeci de zile dupa ce semnalul
nea§teptat de pe Luna dezvaluise existenta
unui supravietuitor al expeditiei Moonshadow,
Rescuer parasi orb ita, indreptandu-se spre
Luna.
. in varful c. restei muntoase aflate Ia
D vest de locul accidentulul, coman-
dantul Stanley trecu inca o· data
reflectorul· pe deasupra epavelor !Ji clatina din
cap, uluit.
- Uimitoare manevra de pilotaj, zise. Se
pare ca a folosit motorul TEl pentru franare,
apoi a a~ezat-o pe vernierele RCS.
- lncredibil, murmura Tanya Nakora. Pacat
ca asta n-a salvat-o.
Jurnalul calatoriilor Patriciei Mulligan era
scris pe sol, imprejurul epavei. Dupa ce
echipa de salvare cercetase sfaramaturile,
gasira ~irul singuratic de pa~i care mergea
drept spre vest, traversa creasta !li disparea
dineolo de orizont. Stanley lasa in jos binoclul.
Nu se vedea nici o urma.de pa!Ji care se
intorceau.
- Se pare c-a vrut sa vada Luna inainte sa
i se termine aerul, zise el.
Clatina incet din cap inauntrul ca§tii.
- Ma-ntreb cat de departe a ajuns?
- Nu s-ar putea cumvasa fie in viata?
intreba Nakora. Era G:> pu§toaica tare inge-
nioasa.
- Nu indeajuns de ingenioasa ca sa
respire vid. Nu-ti face iluzii - misiunea asta de
salvare a fost o farsa politic a de Ia inceput.
N-am avut nici o ~ansa sa mai gasim aici pe
cineva inca in viata.
~~ - - - - - - - - - - - - - 9/~MTS
.- Totu!li, trebuia sa incercam, nu-i a§a?
Stanley scutura din cap ~i-~i lovi casca.
- Stai un pic, scarba de radio imi face fi-
guri. Receptionez un fel de feedback -
aproape ca suna ca o voce.
- li)i eu o aud, comandante. Dar n-are nici
un sens.
Vocea din radio era slaba.
- Nu inchideti luminile. Va rog, va rog, nu
inchideti lumina...
Stanley se intoarse spre Nakora.
-Tu o... ?
- 0 aud, com andante ... dar nu cred.
Stanley lua de jos reflectorul !~i incepu sa
baleieze orizontul. ·
- Alo? Rescuer o cheama pe astronauta
Patricia Mulligan. Unde naiba e~ti?
C ostumul spatial fuse!)e alb imaculat
odinioara. Acum era cenulliu murdar
din cauza pulberii lunare, doar
panourile solare zdrentuite §i indoite de pe
spate aratau lustruite cu grija. Silueta
dinauntru era aproape tot atat de
zdrentaroasa. ·
Dupa o masa ~i o bale, i~i rec~patase
coerenta ~~ era gata sa explice.
- A fost varful muntelui. M-am urcat acolo
ca sa raman Ia lumina ~i. Ia limita, am ajuns
suficient de sus ca sa va aud radiourile.
Nakora aproba. .
- Asta ne-am imaginat !ji noi. Dar rest'ul -
luna trecuta - chiar ai mers pe jos Tn jurul
Lunii? Unsprezece mii de kilometri?
Trish dadu din cap.
- Asta-i singurullucru Ia care m-am putut
gfmdi. Mi-am zis, e aproximativ distanta dintre
New York !li Los Angeles, dus-intors - au fost
oameni care au mers atat pe jos !Ji au
supravietuit. Viteza medie de mers era cu
putin sub zece mile pe ora. Fata indepartata a
fost partea cea mai grea - s-a dovedit a fi mult
. · mai accidentata decflt fata apropiata. Dar
stranie ~i ciudat de frumoasa, pe alccuri. N-ati
crede ce lucruri am vazut.
Clatina din cap lli rase incetiljor.
- Eu nu cred unele dintre lucrurile pe care
le-am vazut. Cat de imensa e - de-abia i-am
scrijeli} suprafata. 0 sa ma intorc, coman-
dante. lti promit.
- Sunt sigur c-o vei face, zise comandantul
Stanley. Sunt sigur c-o vei face.
Dupa ce nava decola de pe Luna,
Trish privi pentru ultima oara
suprafata. Timp de o clipa i se paru
ca vede o silueta singuratica stand pe
suprafata lunara, fluturandu-l}i mana in semn
de ramas-bun. Nu flutura mana ca raspuns.
Privi din nou, iar afara nu era nimic, doar o
pustietate magnifica.
Traducerea: Florin Patea /lJJ
 PAULUS TEODOR. Mai ai
inca muh de citit (~i asimilat).
pentru a depalii faza de
pasti~jare a lur R2D2 §i
C3PO.
FLORIN. SPADA.
lnteresant ca debut. Sunt
totu§i convins ca se pot reu§i
lucruri mult mai bune~ A§tept
§i alte texte.
VIOREL (Simaria?) Exista
unele idei, dar din gama calor
folosite de majoritatea debu-
tantilor. Recomand
frecventarea unui cenaclu de
specialitate. in Timi~joara
sunt (erau) doua, in Lugoj
unul...
GEORGESCU ROXANA.
Multumim pentru aprecieri §i
urarr. Din pacate, textele trim-
ise nu sunt convinQiitoare.
ldeile. sunt banale, tar stilu1
pacatuie§te prin excesul de
actiune simplista. "Grima per-
facta" mi s-a parut ceva mai
buna. A~tept §i altceva.
VASILE MOISESCU. 1)
Am retinut textul, c~re mi se
pare promitator. 2) lncercari
au mai existat (v. Constantin
Cozmiuc, Marius Alecu);
oricum, este o alternativa pe
care o sustin, deoarece mi se
pare de-a dreptul interesanta.
Mihai Dan Pavelescu Jl:JJ

Organizate de Asociafia pentru Arte
Prospective GENEZE din Buzau, in col abo rare
cu MTS -Departamentul Tineret ~~ Fundafia pen-
tru Tineret Buzau, in pitoreasca statiune Sarata
Monteo~. in perioada 24 - 26 septembrie 1993 -
probabil ultimele zile frumoase de toamna calda
ale acestui an - Zile/e Cenaclului Pozitronic s-au
concretizat, pentru cei circa 50-60 de participanJi
locali ~~ din tara (Bucure~ti, Ploie!lti, lall'·
Craiova, Cluj, Piatra Neamt !ii chiar... Basarabia)
prin prelegeri pe tema legaturilor trecute ~i
viitoare intre paranormal ~i SF - Ia care au linut
expuneri scriitorul ton Tugui, conferentiarul F orin
Munteanu ~i alte persoane interesate de subiect
- inclusiv terapeu~i practicand metode
neconventionale (trad1tionale), bioenergetice ~~
fitoterapeutice - precum ~i printr-un concurs liter-
ar SF cu premii. . mandarea spre publicare cu .prioritate pentru val-
ln restul timpului, schimburi de idei, cenacluri
nocturne ~~ controverse pe teme ~in~fiCe fii lite rare.
Juriul concursului a fost alclituit din subsem-
natul, Gramescu Mihail, scriitor membru al
Uniunii Scriitorilor din Romania, desemnat de cei
participanJi ca pre§edinte al juriului, Mircea Liviu
Goga, scnitor ~i redactor Ia postul Radio Craiova
~~ Dan Pana - unul dintre conducatorii cenaclului
Pozitronic din Buzau. Preselectia textelor a fost
facuta de Adrian Banuta, redactor lief al
~umalului SF". · vulpi"a lui Vasile Rebreanu.
Nivelul valoric al textelor prezentate Tn faza
finala a fost deosebit de elevat, fapt oglindit !li
prin numarul mare de premii acordate, precum !ji
prin cele inca vreo 20 de texte recomandate de
juriu pentru publicare.
S-au acordat urmatoarele premii:
Marele premiu, oferit de Asociatia GENEZE-
Buzau povestirii Drum cafre lumi imposibile de
Alina Popov (cenaclul H.Coanda-Craiova), pre-
miul special oferit de lnspectoratu/ pentru Cultura
Buzau, povestirii Full Man a lui Gabriel Braila
(cenaclul SFera); premiile .Jurnalului SF" textelor
Viermele Perfectiunii de Mihai Haulica (cenaclul
Quasar-la~i) ~i Dolce Vita de Traian Badulescu
(cenaclul Planetar SF-Bucure~ti); premiile Radio
Craiova lui Ovidiu Gheorghe Ruta (cenaclul V.
Papilian din Cluj) - pentru ambele texte cu care a
participat - Tn pnmul rand pentru eel intitulat Nada.
S-a acordat premiul Prima Verba (pentru debut
SF) textului C8.ntecu//ui lgorde tulia Teodorescu
(cenaclul Pozitronic-Buzau) - o superba metafora
poeticli rezonand ma(:lic ~~ religios.
Pentru genun anexe s-au acordat
urmatoarele premii speciale, constand in reco-
oarea artistidi. ie~ita din comun: fanteziei eroice
Noma de Florin Ursu; fictiunii speculative Natura
Moarta de Monica Nicolau (grupul Ponci), socio-
fictiunii Mantuire Mecanica de Ciprian
Campeanu (Quasar-la!ii) !ji foarte greu Tncadra-
bilului text Zapada ~i Lupi de Cristian Hriscu,
amintind prin problemele de incadrare Ia un gen
anume intre realism (mainstream) !ii fantastic de
o alta "piatra de incercare" a criticii romane§ti de
acum mai bine de un deceniu - • Vanatoare de
Premiul de ~rafica a fost acordat de organi-
zatori lui lonut Banutii.
0 intalnire placuta !ji reu!jita Ia nivel cultural-
demna de felicitari pentru eforturile pe care le-a
presupus din partea gazdelor.
Mihail Gramescu Jt:JJ

Dezlegarea jocului din numarul trecut:

1.EMOTII- OWEN; 2.CAI- MURRAY; 3.US- FOC -IL- M; 4.ATOL- ANGLIA; 5.TOLOS-
ZIARE: 6.00 - RUS- NC - R; 7.ROSAS -REED; a.NP- ACEA- UL; 9.ETERN - P- ROY;
1O.M - CINTEZA - E; 11.MOINA - DOCIL; 12.ANI - HAECKEL

------------~~-----------------/5
 5CENARIU yl
OES!:.Ne:

~e.-::.s----

:,T(;::> 1-iCTOARE LE. ,-,._ .

~~TABIL i TAH'. ANTI-C,
~.L'R l>1ALA- ..
\1AT2Rt.;~JZ:..\Rt: i\ y-"1

. Sl 70T t:A IJE C'B k£1. ;lt£1VE!?\ ::£

/vtATERIALIZA- .ii\t ;~!_;i\1£.:.. . A5JUP;i\·t1
c,:: CEI 3 ,J<;,'LOMETR/ Al L?-?4ME7i?.V
LU P/T!.Ji. .4!1ft\t ... uA/vfE/'11 !:>1
MARFU?I ~N 7C.l47Z' CUT.:-·RIL£
Gclv\IVEI Sc:::.Y5EJ~..!,' PE .
MA4't!A - Vll;C5V T..

I L \
.1 1(.·
,- \ .'_
Hoi/ sosm PE MMDA- vwc&Vr 5£
R.k:!PiNOIRA- T!v ORA5UL i!-,Ef.AR,
MfNATI 0£ /NTERE ::,E, .
5I TOTUL AR Fl CONTifl/UAT ASA
. UACA~ ' '

T elefon.ul a sunat mult
timp. lntr-un tarziu a
Tntins mana, cu ochli
Tn.chi~i , a pipait cu degetele
conturul pernitei, discul, recep-
torul '' pana Ia urma a
raspuns.
- Ce mai faci, iubitule?
(o voce ·abraznica §i alintata de
femeie).
- Cine e? intreba cu limba
Tnclelata de somn.
Vocea tace o vreme, apoi
continua pe acela§i ton:
- Nu te-ai trezit pana Ia ora
asta, lene scumpa ce e§ti?
Scoala-te imediatl Sa te
gasesc imbracat, spalat §i
mancat, ca daca nu, te
mananc eul Ai inteles?
Enervat, Ti striga ca nu e
ora cea mal potrivita pentru
bancuri proaste §i Tnchide. Se
intoarce cu fata Ia perete §i
incearca sa adoarma Ia loc. Nu
mai reU§e§te. Aprinde veioza §i
se uita Ia ceas. Ochii il ustura.
Abia ii mai poate tine deschi§i. .
Tncearca din nou sa adoarma.
Dupa o vr~me se scoala §i se
imbraca. l§i aprinde o tigara.
Se plimba de colo-colo prin
camera. Nu §tie ce sa faca Ia
ora asta atat de neobi§nuita.
Se a~eaza pe marginea
patului; eu fata in maini.
Treptat, gfmdul se amesteca in
mod lncoerent cu visul. lmagini
baroce, deformate, scalcite.
Munca, telefonul sunand, totul
capata p_roportii uria§e, fiecare
amanunt al serii precedente se
transforma unul in altul ca sa
se piarda pe rand in neant.
Se treze§te tresarind. Se
intinde imbracat pe pat.
Tnchide ochii. Nu mai poate
adormi. Este treaz de tot. Se
duce Ia bucatane §i mananca.
Telefonul suna iar. Aceea§i
voce il anunta ca e vis-a-vis ''
if a§teapta sa coboare .
Convine ca e vorba de o
f l ----'------------......._____. C;;l/n./V~
gluma, i§i pune totu§i paltonul
§i lese.
Viscole§te. 0 lumina
palida, vestind ca peste cateva
ore avea sa inceapa o noua zi.
Traverseaza. Nu e nimeni pe
Strada. Vantul maturii zapada.
Se pregate§te sa se intoarca.
Se aude strigat. Cineva ii fage
semn din cabina telefonica. In
spatele geamului acoperit cu
flori de gheata ii zambe,te 0
figura de femeie tanara, fru-
moasa, cu buzele ro§ii lipite de
sticla. Se apropie de cabina.
Ea Ti face semn sa intre.
Se inghesuie unul in
celalalt, in spatiul ingust. Ea se
uita Ia el in sus, cu ochi umezi
§i mari, bagandu-i in nas o
§Uvita de par care miroase, in
mod paradoxa!, a fan proaspat
cosit.
- De unde ma CUnO§ti?
Ea rade.
Negiisind altceva de zis, o
invita Ia el.
- Nu, multumesc, e§ti foarte
dragut. Sunt insii grabita. Nu
am timp acum. Eram in trecere
§i fiindu-mi dor, nu am mai avut
rabdare sa a!?tept §i mi-am zis
ca nu 0 sa te supere faptul ca
insist sa ne rovedem atat de
eurand.
- ~~ ce vrei sa facem? Hai
sane plimbiim cu ma~ina.
- N-am timp. Altiidata.
• ~~ ce vrei sa facem? Sa
stam inghesuiti in cabina asta
§i sa ne uitam unul Ia celalalt?
- Daca te deranjeaza atiit
de tare §i nu-ti face placere sa
ma vezi...
- Nu e vorba de asta!
- ... hai sa ne plimbam pe
strazi.
- Vino Ia mine.
- Nu am timp.
- Daca te duci undeva, te
conduc eu cu ma~ina.
- Asta nu se poate.
Se plimbara pe strazi. Nu
reu§ise in nici un chip sa
inchege 0 dlscutie cat de cat
coerenta, in urma careia sa
poatii intelege de unde il
CUnOB§te ea. Parea ca il
cunoa~te totu~i foarte bine.
"E o gluma, e o glumal
Cinevai-a dat numarul meu de
telefon §i adresa. Cineva i-a
spus cum arata camera mea §i
toate celelalte."
Parca ghicindu-i gandurile,
ea ii spulbera banuiala
spumind:
- Cand te intorci acasa, te
rog sa scoti fotografia logodni-
cei din spatele noptierei. Nu se
cade,nu?
- De unde §tii? ...
"De unde poate §ti?
Fotografia a cazut aseara,
cand am stins veioza. Nimeni
nu putea sa afle asta.M
Apoi ii dadu prin minte ca e
o vecina din blocul de vis-a-vis.
"Ar fi putut sa vada cu un
binqclu pe geam. E clar."
lncepu sa rada de perspi-
cacitatea lui. Facu ~i ni!}te
apropouri pe tema asta. Ea
zambi.
- Aici ne despartim. Te rog
sa nu ma urmare§ti. 0 sa vin
pe Ia tine cand va fi cazul. ~i.
te rog, mai g€mde~te.te Ia mine
din cand incand. Mi-ar face
placere.
~~ pleca grabita. •
Se lumina de ziua. l~i diidu
seama ca e in fata easel §i nu
intelese cum de nu a observat
asta de Ia inceput.
in camera, veioza ardea
a~a cum o lasase. Scoase
poza Vivianei de dupa nopti-
era. Privi surazand spre fer-
eastra.
~i toate rationamentele i se
naruira fara a-i lasa nici 0
portita de scapare. Jaluzelelel
l§i amintea precis cum le
trasese in ziua precedenta,
cand venise de Ia servici . De
altfel, privind pe geam, observa
ca bolcul din fata era dispus un
pic mai Ia dreapta §i ca nimeni
nu ar fi putut sa vada coltul
camerei in care se afla patul ''
noptiera.
lntins pe pat. Nemi§cat.
Percepea in mod exterior, pur
senzorial, cA in spatele
jaluzeleiQr s-a facut zi. Apoi ca
se Tnsereaza. Apot ca
e noapte
iar. Dar asta nu insemna nimic.
Nici nu i!ii pusese proble-
ma sa se duca Ia serivici, .de!ii
de obicei era un calvar pentru
el chiar !ii ideea unei Tntarzieri.
Absenta nemotivata nu avus-
ese niciodata.
La trezit Ia realitate soner-
ia. Era Viviana.
- Ce s-a Tntamplat? E~ti
bolnav?
- Nu.
- Ai fost plecat?
- Nu.
- De ce n-ai venit Ia servi-
ci?
El tace. l~i da seama ca Ti e
foame. l!ii aduce aminte c8 n-a
mAncat decAL.
- Am dat o mie de tele-
foane. De ce n-ai raspuns? 5-a
intamplat ceva?
- Da.
- Ce?
- Nu ~tiu.
Viviana il prive§te alent:
- Vrei sa terminam? Te-ai
plictisit?
- Da, cred ca ar trebui sa
terminam.
- Te-.ai plictisit de mine?
- Nu. Te iubesc.
- Atunci e vorba de o alta.
- Nu.
- Atunci?
- Nu ftiu. Lasa-ma acum. 0
sa vorbim alta data.
Viviana izbucne§te in plans
!ii iese trimtind ulia.
. Au dat telefon intal. Apoi,
,eful in persoana a venit sa-l
vadi. A Tntrebat de ce. A Tncer-
cat sa-l convinga.
PAna Ia urma i-a aprobat
cererea de demisie.
TrecuserA douiizeci !Ji
doua de zile. !?I in seara aceea
a sunat, el a deschis, 9i in prag
era ea.
- Te-ai mai gandit Ia mine?
Stupida intrebare,
raspunde el morocanos.
Ea rAde incAntata. Se juca
in fata oglinzii, aranjflndu-'i
pi'uul. El tncepu brusc: ·
~~----------------------------~-------- 1'9
- Trale!Jll, speri crezi. iti
ft;
faci planuri de viitor. aranjezi
viata intr-un anumit tel. lntretii
relatll cu diferite persoane.
lube11ti, sau poate doar crezi ci
e9ti indrigostit. Toata lumea
a,teapta sa audi ci peste
cAteva zile e nunta. Te Tntelegi
cu ea minunat. AI toate ,anse-
lesa fi avansat in cunind Tntr-o
functie inalta. Toti sunt
multumiti de tine. Toata lumea
te simpatizeaza. Totul e clar,
simplu !ii precis. lti cumperi
apartament, mobila, ma!Jina
mica. Nu ai nici un motiv sa fi
nemultumit. Vine insa momen-
tul cilnd Tn viata ta apare
Necunoascuta.
~1. dintr-o data, termini cu
logodnica firi sa-i poti da nici
o explicatie plauzibila, ili dai
demisia de Ia servici, vinzi
ma11ina, devil un om retras, de
neinteles, lrascibll !ii trist. De
fapt, cine e!iti, cum te cheama,
de unde ma cuno!Jti !ii care
sunt retatiile dintre noi?
Ea se uita Ia el prin
oglinda. Ca 'i cilnd 1-ar fi venit
in mod nea!Jleptat o idee, se
apleaca !§i scoate din noptiera
oglinda mica pe care el o
folosea cAnd se radea.
- Vino sa vezi ceva! ii
spune.
f?i el se apropie. Ea B!ieaza
oglinzile una ln fata celeilalte.
El prive§te §i vede imaginea ei
reflectflndu-se dintr-una Tntr-
alta, din ce in ce mai adAnc,
mai departe, mai mic, mai
nectar.
Pierduse notiunea timpului.
Nu mai ie~ise de mult nicaieri .
Dormea. Era treaz. Vorbea.
Tacea. Privea. l§i amintea.
Lucrurile se succedau tara nici
o ordine precisa. Ea aparea ''
disparea Ia anumite intervale,
dar nu putea sa stabileasca
nici o legitate. Gasise Tntr-o zi
ceasul stat. Uitase sa-l
intoarca. Fara sa ,tie ce ora
este, din zi sau din noapte, it
intoarse l;i-1 lasa ticaind pe
masa. Uneori T!ii amintea de el
§i it Tntorcea, tara sa-l
potriveasc Tnsa. Treceau une-
ori zile, poate chiar saptamfmi,
intre momentul cand se oprea
'i momentul cilnd el it intorcea
din nou.
C&ld 'i-a pus pe ea haina,
1-a cazut ceva din buzunar. Nu
Tl;i daduse seama ce e, dar a
tacut.Ea 1-a sarutat ~i a plecat.
Dupa aceea el a ridicat de
jos obiectul. Era o fotografie. 0
batrana cu parul lung, despletit
Iii alb, stratucitor de alb.
Ceva te izbea din primul
moment. Nu r,i dadea seama
ceanume.
Batnina avea ophi spalacitl,
mflini pe care pielea se lipise
de os. Fata ii arata ca un
pergament in care ar fi fost
inf.ii§urat un bolovan colturos,
Doi dinti hilzi razbateau de sub
buza inferioara, lungi Iii subtiri,
pana Ia nivelul nasului. Unghil
enorme §i ascutite, crapate
pflna Ia rlidacina. MAna
dreaptii se sprijinea pe un bas-
ton lucios. Mflna stflnga, cu un
briliant cat un ou de porumbel,
o tinea Tntinsa inainte,· ca pen-
tru a arata celui ce privea
fotografia piatra stravezie in
care privirile se pierdeau intr-
un spatiu imprecis care le sor-
bea in golul orb al sticlei de
ca~une. (Carbune :}i cenw1a).
li veni in minte ideea inex-
plicabila ca hoa~ca are multe
mii de ani, de timp...
0 raza de lumina sticli
orbitor §i metalic in bastonul
din mana ei dreapta ~~ Tntrezari
o clipa gravat in materialul din
care era facut, ca intr-o lama,
cuvintele: Ad astra ex pulvis.
- Unde stai? o intreba o
data.
- Unde stau?
- Da.
- Nu pot sii-li spun.
·De ce?
- Nu trebuie.
Zambe~te catre el. Apoi
fata ei deveni serioasa. lt
privelite atilt de neclintit incAt
intoarce el caput primut, invol-
untar, motivand parca gestul
prin cautatul unei ~gari.
- Stai undeva, intr-adevar?
Nu se trezise cand ea it
mAngaiase pe par. Oe§i
dormea mutt, era din ce in ce
mai obosit. Atunci ea a ridicat
jaluzelele. Lumina a patruns in
camera, scotand Ia iveala pra-
ful ce se a~temuse pe masa de
scris, pe _carti. pe lucrurile
nefolosite. lntr-un colt se zarea
o imensa pfmza de paianjen de
praf tremunind intr-un curent
imperceptibil de aer.
El deschide ochii ~~ vede
conturul ei in lumina. Ea se
uita pe geam. $i spatele ei se
coco~eaza treptat, mainile spri-
jinite de fereastra sunt subtiri
~iunghiile, ca ni~te ghiare,
zgarie sticla. Parul, in lumina, e
alb, orbiter de alb.
Se intoarce catre el. E ea,
cea dintotdeauna. lluzia
starnita de centre-jour
inceteaza.
- Te-ai trezit? Vino repede
sa vezi ceva caraghios!
Langii ea, Ia fereastra. 0
cuprinde cu mana pe dupa
umeri ~~ ii urmare~te cu
pliicere buzele cum se mi~ca
atunci cand roste1?te:
- Nu te uita Ia mine! Uitii-te
pe geam.
I ntoarce. ochii incet,
nevenindu-i .sa ~i-i desprindii
de pe chipul frumos. Cine e ea
pentru el? panii cand se vor
mal vedea? De unde vine,
ctind intra Ia el in casii
zambind Iii sarutandu-1 in
prag? Unde se duce, cand lese
~~ dispare in haul impalpabil ~i
abstract ascuns sub cuvtintul
.afara"? Pana cand vor fi
impreuna? $1 de cand se
cunosc?
- Vom fi impreuna mereu.
Nu te voi piirasi niciodata.
Nimic nu ne poate desparti.
intotdeauna am fost impreuna.
Tii minte Cire~ul mare din vie?
SUiteai pe crengile de jos Iii te
uitai pe ceea ce vedeal intaia
oarii, deasupra ta, Iii picioarele
Iii mainile ti se muiaserii ~~ te
furnicau. Til minte? La foarte
putin mai sus de capul tau (ce
blond ~~dulce erai! ca o fata),
sub fusta larga ~i ro~ie a
femeii, camea tare ~i bronzatii,
parul negru ~?i gros §i chiar
sanii, de jos in sus, albi ~~ tari
in umbra bluzei, proiectandu-
se direct pe cerul albastru ca
norui. ..Jii minte?
- Da, da.
- Eram cu tine. Sau in
noaptea cand a ie1?it fata aceea
PO----------------~~
numai in camal?a de noapte,
subtire l?i stravezie, sa-ti aduca
apa de Ia fantana §i te-al Sculat
de Ia masa §i te-ai dus dupa ea
~~ ai imbrati~at-o ca s-o ajuti sa
treacii de lant ~~ ea s-a inters ~~
v-ati sarutat §i ea statea cu
picioarele goale in mocirla de
langa jgheabul vitelor. Tii
minte?
- Da.
- $i atunci. $i cand te plim-
bai pe malul lacului cu
PU~?toaica ~~ soarele apunea de
cealalta parte ~?i apa era ro~?ie
~~ ea calca prin iarba necosita
~i tu o tineal pe dupa mijloc ~i
simteai cum respire ~i cum ii
bate inima !li v-ati urcat in
barca §i vaslele se mi~cau
incet printre florile de nuferi
albe !li se prindeau ierburi de
vasle !li el i se ridicase rochia
~I i se vedeau pulpele albe ~~
fine §i tu iti descheiase~i
cama§a !li s-a oprit barca Ia
celalalt mal §i ai prins-o de o
radacina ie~ita din pamant,
ra.dacina era alba ~~ goala, ~~
voi ati urcat panta acoperita de
padurea- cea rara ~~ ea s-a
sprijinit cu spatele_ de un
salcam batran ~~ ai sarutat-o !li
ati ie!lit apoi Ia marginea
padurii ~~ v-ati intins alaturl ~~
tu te uitai Ia cerul acoperit de
stele ~~ ea statea cu ochii
inehi!li !li pamantui era cald §i
ea s-a apiecat peste tine §i te-a
siirutat §i avea buzele
racoroase !li ti·a spus ca te
iube1?te §i v-ati intors Ia barca
~~ apa era lini~tita acum ca o
oglinda !li barca fo!lnea pe ier-
buri moncton !li te-ai uitat Ia ea
~~ in parul el ramasese un fir
de iarba verde contrastand cu
buzele ro§ii. ~~ ochii intunecati
~i ea tacea. lti aminte§ti?
- Da.
- $i atunci. $i cand voiai sa
te casatore§ti neaparat cu cea
care te chemase Ia ziua ei 1?i a
dansat cu eel mal bun prieten
al tau §i i-ai vazut sarutandu·se
§i ai baut pahar dupa pahar cat
timp ei au stat incuiati in
cealalta camera ~~ pe urma te-
al a§ezat pe treptele din fata
easel §i ea a venit fil te-a
mangaiat pe cap ~i s-a a§ezat
langii tine ~~ ~i-a liplt obrazul
de al tau l?i ai inceput sa plangi
~~ ai sarutat-o ~~ te-ai ridicat ~~
ai plecat ~i Ia coltul strazii te-ai
oprit sa vomezi. Mai til minte
ce ai simtit atunci?
- Da.
- Mai tii minte? ~~ bine ~~
atunci eram cu tine. lntotdeau-
na!
.Doamne, cate cunoa§te
despre mine! De unde poate
sa !ltie ea toate astea? Nu i le-
am spus niciodata. Nicl ei, nici
nimanui", gandi el.
- Dar de unde cuno~ti toate
astea? Cine e~ti?
- Lasa acum. UiUi-te §i tu
ce caraghios. Uita-te pe geam
cand i~ spunl
Pe geam se vedea strada
pustie, blocul din fata. inalt §i
orb ~i rece, piatra rece, tara
ferestre, tara U§i, incat iti
puneai intrebarea inevitabil ce
reprezinta constructia asta §i
toate celelalte constructii oarbe
ti mute, cine le-a facut, cand ~~
cu c_e scop, Ia ce slujesc?
In rest nu era nimic. Strada
cunoscuta ~~ cladirile cunos-
cute. Nimic.
Se intoarse ciitre ea mirat.
il framanta problema ca
sentiment, ce senza~e, cum se
numesc ~~ care sunt relatiile
dintre ei.
Stiitea intins pe pat, cu
ochii inchifii, cu mainile Tncru-
cil?Ste pe piept.
Soneria suna.
Sti:itea intins pe pat, cu
ochii inchi§i, cu mainile incru·
cil?Ste pe piept.
Era ea. Statea in fata U~iii.
Apasa pe sonerie.
Statea intins pe pat, cu
ochii inchi~i. cu mainile incru-
Cil?Ste pe piept.
Ea apasa iar pe buton.
Soneria zbarnaie prelung.
Dar el sta. nemi~cat, intins
pe pat, cu ochii inchi~i §i cu
mainile incruci§ate pe piept.
Ea. sta in fata u~ii. Se
intoarce. Coboara sciirile. lese
din imobil. Traverseaza.
Pleaca pe stra.da larga, printre
cladirile gigantice ~~ cenu~ii.
El stii pe pat, intins, cu
ochii inchi§i §i cu mainile incru-
cil?Ste pe piept.
Mihail Griimescu h
I

Desen de Walter Riess

[pcl}cDJ CUJ [f®ciD

fJ®[f[[ru®ctciDQcl)
 O bscuritatea avea un miros greu, ca frunzele arborelui Fomalhaut Aa; raspandea o
aroma acra ~a focul de brusa de pe Rigel; fremata de trepidatii ca o casa de dans a
Proscril?ilor. In ea plutea un zumzet grav ~i vibrant, asemanator celui produs pe Terra
de o vlespe ranlta.
Un mecanism tical U§or. 0 poarta ovala se deschise in umbra.
Prin orificiu filtra o dulce lumina verzuie, insotind mireasma unica, incarcata de aromele ve-
getate u~or acide ale unei planete necunoscute. ·
Nuanta ver:Zuie a luminii era cauzata de ramurile spinoase care se incalceau in fata chepen-
gului deschis. Pentru ochii obi~nu~i cu intunecoasele priveli~ti ale spa~ului, acest oval stralucitor
zabrelit de crengi Tnlantuite, groase cat bratul, constituia o imagine llocanta.
0 mana aparu din umbra, apropiindu-se de bariera verde. .
Pi nil transluctzi, lun~i cat degetul, fremetara, se retractara alene, apoi ·atacara - gre~ind tint a
cu un milimetru, dicl mana i§l oprise inaintarea.
Mana nu se ret rase, ci intarzie in apropierea spinilor, ca ~~ cum ar fi dezmierdat pericolul.
Un raset vesel §i vioi acoperi zumzetut de viespe ranita al obscuriUitii.
"Va trebui sa pulverizez armata asta blastemata de pumnale ca sa pot ie§i din epava"-
gandi Elven. "Totu§i am avut noroc. Hati~ul asta de rr. ·ni a amortizat caderea rachetei ~i
mi-a salvat viata".
Deodata tresari. Zumzetul care rasuna in spatele lui se modifica pe nesimtite, articulandu-se
in cuvinte:
- E§ti rapid, Elven! .
- Mai rapid decat oricare dintre astronavele voastre de urmarire - raspunse Elven, fara a se
intoarce. Mal rapid chiar decat lumina.
- Ai ajuns departe, Elven. La zeci de ani lumina.
- La sute - corecta Elven.
- Si totu§i iti vorbesc, Elven.
- Dar nu §titi unde sunt. Am plonjat orbe§te in subspatiu. $1 n-aveti nici un punct de reper.
Discursut tau, Fedris, se adreseaza infinitului.
- Sa §til insa - insista vocea viespei ranite - ca oricat de repede ~~ de departe vei fugi, unde-
va tot va trebui sa te opre§ti. $1 at unci, noi tot te vom regasi.
Elven, cu privirea atintita pe cadrul verde al pof1ii, chicoti cu veselie:
- Voi·sii ma gasiti! $1. ma rog,unde, Feris? Pe care dintre milioanele de planete ale
Confederatiei? Pe care din sutele de milioane care nu fac parte?
Vocea bazaita se facea tot mal slaba:
- lumea ta natala este moarta, Elven. Dintre toti Proscri~ii, tu e~ti singurul care te-ai strecu-
rat prin barajele noastre. ·
De asta data, Elven nu mai raspunse. Se pipai Ia gat §i scoase cu precautie un medalion, in
care era incrustata o mica sfera alba, nu mai mare ca o albina. 0 a~eza in palma, ca pe un
obiect pretios, §i o privi cu sumbra ironia. Apoi, cu aceea§i grijii cu care se umbla cu o am uleta
sau un feti§, o repuse in medalion.
Vocea nu mai era decat un murmur spectral:
- E~ti singur, Elven. Singur cu miresmele !li spaimele universului. Necunoscutul te va gasi
inaintea noastra, Elven. Timpul, spatiul ~i destinul se vor uni, conspirand impotriva ta. Hazardul,
el insu!li, va fl...
Vocea fantomatica transmlsa de radio se stinse, odata cu epuizarea ultimului strop de
energie care mal subzista in echipamentul deteriorat al astronavei.Tacerea invalui cabina
sfartecata aparatului.
Elven hohoti strident.
Fedris - psihologul! Fedris - nebunul!
Acest Fedris oare chiar credea ca-l va putea slabi moralul ca amenintari de vrajitor primitiv,
care face apella puterile sugestiei?
De pP..rca ar mai fi auzit vreodatii de un Proscris care sa creada in supranatural!
l;ii totu~i. existau in univers situatii care sa depalieasca limltale intelegerll, stranii frumuseti
nascute in strafund\Jrile mintii supuse pericolului. lnsa numai Proscri~ii le cuno~teau . Caci
asemenea senzatii vor riimane pe vecie ignorate de jalnicele turme domesticite ale
Confederatiei, care nu respecta dedit siguranta §i la!litatea - a§a cum a facut-o dintotdeauna
cea mai mare parte a umanitatii - ~~ care ii urasc pe adeptii frumusetii ~~ ai primejdiei. Cum i-au
urat pe Proscri§i, mergand pana Ia a-i distruge pe toti... cu o unica exceptie.
Singur, spusese Fedris? Elven zambi enigmatic, atinse medalionul ee-l purta Ia gat §i se
ridica dintr-un salt.
ln cateva minute gasi in epavii obiectul de care avea nevoie.

22--------------------------------~~
 "~i acum, Fedris - murmura el - am de indeplinit o mica opera de creatie. Sau, mai curand,
de re-creatie". . ·
lndrepta spre orificiul verde teava unui pulverizor. Nu se auzi nici o explozie, insa crengile
fura agitate de un tremur; incepura sa se innegreasca, in timp ce spinii dispareau,
transformfmdu-se intr-o pulbere cenu~ie tina, care se raspAndi in vant. Elven se apropie de
poarta ti ramase o clipa in prag; cu parul blond, cu buzele incremenite intr-un zambet rece, cu
ochil stralucitori, era frumos ca un tanar zeu sau ca un demon adolescent, in bluzonul sau negru
brodat cu fir de platina.
Apoi se apleca spre exterior, dirija in jos pulverizorul sau cu ultrasunete lli degaja o zona cir-
culara in hati~ul de maracini. Cand termini, sari pe pamant ~i picioarele sale atingand solul
starnira un nor de pulbere fina.

E lven opri pulverizorul, i§i §terse fruntea cu dosul palmei, zambi batjocoritor Ia adresa
propriei enervari crescande ti privi padurea de radacini care-1 inconjura din toate
partite. Fizionomia acesteia ramasese neschimbata dealungul kilometrilor pe care-i
parcursese. Mereu aceia~i spini asemanatori unor pumnale de sticla, mereu acelea~ti tufi~turi cu
frunze ascutite, crescand din acela~i sol rotiatic. Nici un semn al vreunei schimbari de peisaj.
~~ nici cea mai vaga urma de vietate, daca se facea abstraqie de spinii in~i~ti. care lasau
impresia ca-l repereaza ori de cate orl se apropia prea mult. Cu titlu de experienta se lasase
intepat de unul dintre ei - unul minuscul, inca ~ur- lji rezultatul fusese infiorator de usturator.
Ciudate melaaguri! Mintea lui Elven cauta necontenit o explicatie. Sa fie vorba mai degraba
de o plantatle, nu de o padure? Ori plantele acestea satura cu otrava tot mediul inconjurator, tot
a~ta cum sequoia terestra i§i imbiba trunchiul cu lignina? Se stradui sa surada, insa un fior ii
strabatu 11ira spinarii.
Dar. in absenta oricarei vieti ani male, care putea fi rostul spinilor?
Ce codru ridicol! Evoca prin monotonia sa padurile vrajite din vechile basme terestre cu
zane. 0 idee care 1-ar fi incantat pe doctorul Fedris!
Macar daca ar fi avut, cat de cat, idee de coordonatele spatiale ale planetei, tot ar mai fi
putut ghici sau aproxima celelalte forme de viatii. Sporii care dau naljtere vietii migreaza prin
spaliu de Ia o fume Ia alta, astfel ca sistemele solare, sau chiar aglomerarile stelare, tind sa aiba
simllitudini biologice. Numai ca el calatorise mult prea repede, cu viteza colosala a celei mai
rapide astronave a Proscri9ilor, pentru a mai fl putut sa observe lji stelele. ~~ iata ca acum ii era
imposibil sa-ti dea seama unde se afla.
Oupa cum - i~i amintii el - lui Fedris ii era imposibil sa-llocalizeze. Ca 111 oricarui alt sistem
de veghe spatiala. Cacl nici macar el insufil nu-fji prev~use sosirea: Ia iefjlrea din sub-spatiu
intrase in coliziune cu un meteorit ti astronava sa avariata deviase instantaneu spre cea mai
apropiata planeta.
Poate dupa caderea noptii §i aparitia stelelor, va reu~i sa se orienteze. Bineinteles, daca
exista noapte pe aceasta fume. l?i daca plafonul norilor grofji se va risipi.
T~i consulta busola. Acul acestui instrument primitiv, dar util, function a. Bine macar ca .plane-
ta are un camp magnetic. ~i. probabil, o alternanta zi/noapte - pentru a intretine viata vegetala -
cu o temperatura acceptab1la.
0 data ce va fi le§it din padurea asta, va fi in masura sa puna pe picioare un plan de
actiune. l?i sa gaseasca ora9el Chiar fji un singur orafj! · .
Puse busola in buzunarul bluzonului, mangllind cu o stranie afeqiune, aproape cu respect,
medalionul ee-l purta Ia gat. Apoi privirea lui se opri din nou pe incalcitura vegetala care il
inchidea calea.
Da, parea o replica exacta a acelor paduri vrajite, prin care, pentru a-ti croi drum, cavalerii
din pove~ti erau nevo~i sa manuiasca cu ardoare spadele.
Era mult mai U§Or cu pulverizatorul - §i in rezervoarele sale ultrasonice mai era suficient
combustibil pentru a-~i deschide cafe pe kilometrl !jl kilometri intregi.
lntoarse capul pentru a privi tunelul pe care-1trasase pana acolo.
Prin cenufja de culoarea ardeziei care acoperea solul, incepeau deja sa rasara mlad~e verzi.

T; ufele de maracini erau atat de dese, incat Elven fu luat prin surprindere cand patrunse
n lumini§. Cu o clipa mai inainte vedea numai o impletitura stufoasa de ramuri
·nnegrite sub jetul invizibll al pulverizatorului. Apoi aparu brusc un gol §i. dupa cativa
pa§l, se t rezl nu pe taramul zanelor, cl intr-un decor in care s-ar fi putut infiripa, Ia origine,
pove§tile cu zAne.

~nlidpali&---------------- 23
 Lumini§UI avea aproape un kilometru in diametru. Padutea de maracini il inconjura intr-un
cere compact. La vreo suta de metri in dreapta lui Elven, un paraia~ se strecura clipocind din
vegetatia veninoasa. traversand poiana in lungul unei val cu marginile U§Or abrupte. La o oare-
care distanta de parau se inalta o mica colina, pe coasta careia se razletea un pale de casute
cenu§ii. 0 §UVita de fum scapa dintr-unui dintre acoperi§uri. in jurul caseior se zareau cateva
carute ~~ unelte agricola rudimentare.
in afara spatiului ocupat de casute, fiecare palma de loc din lumini~ era cultivata. Pantele
colinei erau plantate; Ia inte~vale regulate, cu arbori scunzi indircati cu fructe aurii §i ro§ii.
Petecul de campie era acoperit de gradini de legume §i de lanuri de cereale, unduind in adierea
vantului. Se putea observa totu§i ca, aparent, culturile se opreau Ia vreun metru de liziera
maracini§UIUi.
Se auzi un muget 0 turma de vite aparuse Ia poalele colinel, manata catre p€llcul de case
de un barbat inve§mfmtat intr-o tunica grosolana. Un animal mic, dupa toate aparentele o
pisica, ta§ni din casa al ciirel horn fumega §I alerga in intampinarea vitelor, alintandu-se de
picloarele lor. 0 tanara femeie aparu in prag, privind scena cu bratele incruci§ate.
Din intreg acest tablou se degaja o atmosfera de pace §i tihna rurala, care"l emotiona pe
Elven. Probabil ca asemenea cotloane idilice existasera pe Pamantul vremurilor de demult.
incordarea nervoasa a lui Elven scazu sub influenta acestei privel§ti pastorale.
0 alta tfmara femeie aparu de dupa un boschet, chiar in fata lui, §i-1 privi cu ochii marl. Era
imbracata cu uh pieptar verde dintr·o tesatura tina de fibre vegetale. Elven ghicea in ea un anu-
mit farmec primitiv §i, in acela§i timp, sofisticat. Semana cu una dintre fetele Proscri§ilor
care s-ar fi inve§mcintat in straie tarane§ti. Dar chipul ii era eel al unui copil inspamantat.
inainta spre ea prin lanul fo§nitor. Fata cazu in genunchi:
- 0, Doamne ... 0, Doamne ... - murmura ea cu greutate. Apoi pronunta in graba, intr-o
impecabila limba terrestriana: .crutati-ma, stapfme, §i acceptati-mi veneratia!"
- Te voi cruta numai daci:i-mi raspunzl Ia intrebari- replica Elven, profitand lmediat de
situatie. Cum se nume§te aceasUi poiana?
• Poiana • raspunse ea.
- ~~ mai cum?
- Poiana, §i atat. Nu mai exista altele.
- Atunci, eu de unde am venit? - intreba Elven.
Ochii ingroziti ai fetei se marira ~i mai mult.
- Nu ~tiu. .
Cu pletele sale aramii, fata era de o rara frumusete.
Elven se incrunta:
- Cum se nume§te aceasta planeta?
Ea il privi nedumeriHi:
- Planeta? Ce inseamna planeta?
"Se pare ca. dupa toate celea, o sa am §i dificultati de comunicare" - gandi Elven. Apol i§i
continua interogatoriul:
- Care este soarele vostru?
- Ce-i acela soare?
Cu un gest de nerabdare, ii indica cerul cu mana:
- Ce este acolo, sus, nu dispare niciodaUi?
- Binevoiti sa intrebati- raspunse ea cu glas tremurator- daca cerul nu dispare?
- Cerul este mereu Ia tel?
- Nu. Uneori este mal luminos. Acum o sa se faca noapte.
- Lace distanta de aici se afla marginea padurii?
• Nu inteleg ce vreti sa spuneti.
Privirea fetei remarca atunci gura tunelulul pe care !ii-I croise cu pulverizatorul in masa vega-
tala. Expresia de frica aproape religioasa care i se citea pe chip se transform a, in acea clipa, in
groaza.
- Ati invins spinii venino!ii • murmura ea ~i se prosterna, cositele ei maturand soluL Apoi
adauga cu o voce scancita: "Nu-mi faceti rau, o, A-tot-puternicule!"
- Nu pot inca sa-ti fagaduiesc - replica sec Elven. Cum te nume~ti?
• Sefora - raspunse fata intr-un suflet.
• Ei bine, Sefora, condu-ma Ia poporul tau.
Fata se ridica §i o lua Ia fuga ca un porumbel haituit, catre p€ilcul de case.

2~-----------------------------------~~m
 C and Elven ajunse in fata c.asel al carei horn fumega, cu pa§i lenti care corespundeau-
dupa cum credea el - demnitatii rolului sau, era deja a§teptat. Doi tineri pusera un
genunchi in pamant in fata sa, iar femeia, pe care o observase mai Tnainte stand Tn
prag, ii ie~i in intampinare cu un platou incarcat cu fructe purpurii §i aurii.
lnvingatorul-spinilor-venino§i gusta, apoi, cu un scurt semn de aprobare, indeparta ofranda,
de§i gasise delicioase fructele.
La intrarea in ferma, fu intampinat de Sefora, care, ro§ie ca focul, aducea schimburi §i o cofa
cu apa calda. Cu timiditate, fata arata spre cizmele ce le avea in picoare. El ii indica cum sa le
desfaca §i, cateva momante mai tarziu, era intins pe un culcu§ de piei de animale umplut cu
frunze aromate, in timp ce fata ii spala cu respect picioarele.
Neinteresat, pentru moment, sa afle lucruri prea importante, se multumi sa flecareasca alene
cu Sefora. Astfel, Ti afla varsta - 20 de ani. Existenta ei se rezuma Ia muncile campulul §i Ia
jocuri rustice. Unul dintre tineri, pe nume Alfors, devenise de curand tovara§ul sau.
Afara, cerul cenu§iU se intuneca cu rapiditate. Celalalt tfmar, eel pe care Elven il vazuse
prima oara manand vitele §i care se .numea Kors, aduse cateva lemne ~~ inviora focul, care,
trosnind, izbucni in flacari luminoase. In acest timp, Tulya - tovara§a lui Kors - i§i facea de lucru
in jurul cuptorului, de unde se raspandea o ispititoare aroma de bucate.
Atmosfera era intima, de§i putin afectata. La urma urmelor - i~i zise Elven - doar nu prime§ti
in fiecare zi, acasa, un zeu Ia masa. Totodata , Ia sfar§itul cinei, in cursu! dl.reia se servise
tocana '' paine proaspat scoasa din cuptor, dulceata de fructe §i un vln U§or, binevoi sa
zambeasca in semn de satisfactie §i atmosfera deveni mai putin rigida, ba, in unele momente,
chiar vesela.
Alfors cimta cateva ode inchinate naturii, acompaniindu-se Ia o harfa cioplita grosolan, §i
apoi Sefora §i Tulya dansara. Kors se indeletnicea cu atatarea focului :;;i cu umplerea cu vin a
cupei lui Elven, disparand din cand in cand. fara indoiala pentru a ingriji de vite.
Elven se simtea bine dispus. Aceste fapturi simple aveau totu:;;i un nu-§tiu-ce care le facea
sa se asemene cu cei de teapa sa - cu Proscri§ii. Vadeau o urma a acelui spirit liber §i
nepasator, atat de urat de catre cetatenii Confederatiei. (De altminteri, dupa o oarecare vre-
measemanarea deveni greu de suportat §i, cu un gest poruncitor, le infrfma veselia §i entuzias-
mul).
Totodata, nu neglija sa se documenteze, observand tot ee-l inconjura §i punand intrebari.
lnsa ceea ce afla, era mai degraba surprinzator, decat folositor. '
Cei patru tineri erau singurii membri ai comunitatii.Nu cuno:;;teau existenta vreunui alt grup
asemanatorcu allor.
Nu vazusera vreodata soarele sau stelele. Era vorba, in mod cert, de o planeta ale direi axe
de rotatie l}i revolutie erau paralele, ceea ce avea drept rezultat uh climat invariabil pe fiecare
latitudine, poiana situandu-se sub un plafon etern de nori. Elven i~i zise ca, mai tarziu, va putea
verifica justetea acestei ipoteze observand dadi zilele §i noptile sunt mereu egale.
Dar faptul eel mai straniu era ca cele doua cupluri nu se aventurasera niciodata dincolo de
limitele lumini§ului. Padurea de maracini, care in mintea lor se intindea Ia infinit, constituia pen-
tru ei un obstacol de nedepa§it. Flacarile o innegreau numai, fara a o consuma. Securile se
toceau atacand-o. lar spinii insufletiti de o viata diabolica le inspirau o teroare superstitioasa.
Teate aceste informatii il condusera pe Elven Ia o intrebare care se impunea:
- Unde sunt parintii vo:;;tri? - se adresa el lui Kors. ·
Acesta ridica sprancenele uimit:
- Parintii nol}tri? .
- Binevoiti a intreba de fapturile stralucitoare? il intrerupse Tulya cu tristate. Au plecat.
- Fapturi stralucitoare? se mira ironic Elven. Oameni ca voi?
- 0, nu! Fapturi de metal, cu roti in loc de picioare §i brate lungi care se indoiau in toate
·directCiil~.
- at e
d I . d . w f' I tw . w S- f Sw . t ' . I d
mu t m1-a~ on sa 1u ce e e - comen a v1satoare e ora. a a1 ro,1 m oc e
plcioarele astea infioratoare, §i un glas dulce care nu se schimba niciodata, §i o minte a-tot-§tiu-
toare, care nu se supara §i nu cearta. ·
- Cand au plecat, ne-au spus de ce trebuie sane paraseasca- relua Tulya. Ca sa invatam
sa traim prin noi in§ine, nesprijinindu-ne decat pe propriile noastre forte. a§a cum o fac toate
vietuitoarele. Dar noi le-am iubit §i le-am regretat intotdeauna.
Elven facu uz de insu§irile sale speciale de sondaj mental §i trebui sa constate evidenta:
spunea adevarul. Cei patru fusesera crescuti de roboti! Dar in ce scop?
Vreo duzina de ipoteze, pe cat de fantastice, pe atat de improbabile, ii trecura prin minte. l§i
aminti de cele spuse de Fedris in legatura cu misterele universului §I zambi rece.
~i acum fu randullor sa puna intrebari, ceea ce o facura cu glasuri §Ovaitoare, oglindind in

~~-------------------------------25
continuare in aceea§i teama respectuoasa.
El se multumi sa le raspunda:
• Eu sunt un inger negru venit din ceruri. Cand Dumnezeu a creat universul, ~i-a spus ca ar
fl un loc teribil de plicticos, daca nu s-ar gasl cateva suflete gata sa-~i asume toate riscurile §i sa
infrunte toate pericolele. A~a ca a semanat, icl ~~ colo, printre turmele nesfar~ite de ingeri
domestici, cateva parcele de temperament salbatic, astfel incat sa existe in permanenta cineva
care sa rupa hulubele ~~ sa sara peste uluci. Care sa sparga tarcuirle care impiedica hoardele
domestice sa admire frumusetile necunoscute ale noptilor pline de pericole (Eiven zambi §agal-
nic, in timp ce fllcarile ii lumlnau obrazul in stranii reflexe). ~ cum am rupt eu bariera padurii
voastre de maracini.
in jurullor noaptea era neagra. Urciorul de vin era aproape gol.
Elven casca. lmediat gazdele sale se apucara sa-i pregateasca culcu§ul de odihna.
Motanul culcat in fata focului mocnit se i"idica ~~ veni sa se alinte de picioarele lui Elven.

P rima licarire a zorilor il trezi pe Elven ,; el se ridica din pat, facand atat de putin zgo-
mot, incat nu deranja pe nimeni, nici macar motanul. Ezita un moment in camera plina
de o lumina tulbure, in care plutea un iz de jar stins §i de vin. 0 clipa gandi ca ar fi
placut sa duca aici o existents de zeu de silvestru, adorat de pastori ~~ de oimfe.
Apoi atlnse medalionul de Ia gat §i·§l scutura capul. Nu aiel era locul unde ar fl putut sa-~i
indeplineasca misiunea - numarul de exemplare era mult prea redus. li trebuiau ora§e, ora§e
mari... .
Aruncii o ultima privire gazdelor adormite - pletele Seforei incepuserii deja sii capete reflexe
ro§iatice in semiintunericul ce se destrama - §i ie§i afara.
Dupa cum se a§teptase, padurea i§i reparase deja pagubele suferite §i reinchisese bre~a pe
care el §i-o croise. Apuca in directia opusa, travesra poiana ocolind colina §i, de cealalta parte,
se gasi din nou fata in fata cu zidul verde. Consultandu-~i busola i~i fixa directia, opusa celei
unde naufragiase astronava. Apoi puse pulverizorul in functiune.
Pfma pe Ia inceputul dupii-amiezii - apreciind ora dupa modificarea intensitatii luminii -
strabatuse vreo cincisprezece kilometri §i i§i spunea ca poate ar fi fost mai bine sa fi ramas
ceva mai multa vreme in epava, pentru a-§i me~teri un levitator. Daca s-ar fi putut ridica, macar
~~ cu o suta de metri, ~i-ar fi putut face o idee despre topografia acestei paduri blestemate!
Caci ea il inconjura mereu, veljnic neschimbata, aidoma padurilor de basm, ce se intind Ia
nesfar§it. Ghimpii continuau sa se retracteze ii sa atace, ori de cate ori se apropia prea mult ii •
in spatele lui • vlastare verzi nu incetau sa strapunga stratul de cenu~a care-i marca trecerea.
Ce tranzitie - gandea el: sa treci de Ia zborul ultrafotonic al astronavel Ia mersul de melc.
Motiv suficient sa impinga Ia disperare chiar ~I pe un Proscris §i sa-l faca sa se gandeasca de
doua ori, inainte de a se deda placerilor simple ale vietii de zeu campestru.
Dar, o data mai mult, i§i pipai medalionul, deschfzandu-1 §i scotand mica sfera, pentru a-i
contempla in palma stralucirea. Un zambet ii inflori pe buze.
Fedris credea ca numai unul singur dintre Proscr"i putuse evada de pe pi aneta asediata.
Dar, !n fond, ce §tia Fedris?
9tia ca, inainte de a ajunge Ia astronava, Elven scapase - deghizat - redutabilelor cordoane
de politie ale Confederatiei. ~~ ca, in cursul acestei evadari, fusese perchez~ionat de doua ori,
atat de minutios, incat, cu exceptia unui miracol, n-ar fi putut ascunde asupra lui ceva mai mare
decat acest minuscul obiect.
insa obiectul in cauza era suficient. El singur ii cuprindea pe toti Proscri§ii.
Oamenii de alta data fusesera fascinati de mitul "omului invizibil". insa nu le-a trecut nicio-
data prin minte ca wOmul invizibil" a existat dintotdeauna, ca fiecare dintre noi este Ia origine un
om invizibil: simpla §i unica celula de Ia care porne§te evolutia fiecarul individ.
Ori aceasta sfera minuscula continea elementele genetice ale tuturor Proscri§ilor, cromo-
zomii §i genele fiecaruia dintre ei. VIana, cea cu ochi infocati, Nar temerarul, Forten eel cu rasul
bland; toti erau acolo, precum ~~ alti un millard! Dublurile tuturor locuitorilor nimidti ai planetei
Proscri§ilor, care nu a~teptau, pentru a rena§te, decat sa fie incorporate in celule denucelate ~~
apoi hranite in organismul unei mame.
Asta in ceea ce prive§te mo§tenirea corporals. Cat despre mo§tenirea sociala - Elven va fi
acolo pentru a o trans mite.
9i dupa aceea, totul va putea fi reluat de Ia inceput. inca o data Proscri§ii vor putea sa se
abandoneze viselor lor grandioase, §i nebune§ti, demne sa zdruncine cosmosul ~~ sa faca fata
splendidelor lui pericole. 0 data mai mult i~i vor putea dezvolta cercetarile pentru crearea ato-
mului gigant, germenul noilor universuri, cercetari care determinasera Confederatia sa-i dis-

26---------......._------~~
truga.
La inceputurile erei §tiintifice, fizicienii emisesera ipoteza atomului gigant primitiv, sursa
unica, care a dat na11tere intregului univers. ~i acum venise timpul sa se incerce obtinerea unor
asemenea atom!, pornind de Ia energia captata in subspatiu. ·
~i ce conta daca noile universuri nascande puteau - sau trebuiau - sa-l distruga pe eel
vechi?
$i ce conta frica trumelor domestice ale Confederatiei?
w~·oate acestea TREBUIAU sa reinceapa!"- gandea Elven.
Totu§i, oricat ar fi fest de solemna hotararea sa, sa mearga inainte il indemna contactul
vlastarelor de maracini, pe care le simtea crescandu-i sub tal pi.
o ora mai tarziu, pulverizorul sau dezintegra un talme§-balme§ de crengi incalcite, lasand o
fereastra prln care aparu cerulllber.
Se trezi intr-un lumini§ de circa un kilometru in diametru. Tn fa\a sa clipocea un piuaia11. al
carui curs dadea na§tere unei mici vai, marginite de lanuri. Putin mai incolo se inalta o mica
colina. cu pantele acoperite de gradini. Pe povarni§ul eel mai apropiat, se zareau impra§tiate
casute cenu§ii §i scunde. 0 §Uvita de fum se ridica deasupra uneia dintre ele. De dupa colina
aparu un barbat manand 0 turma de vite.
Elven alunga in graba primul gfmd ce-i trecu prin minte §i-§i spuse ca. probabil, i s•a
dereglat busola, ca o forta necunoscuta 1-a abatut in permanenta. facandu-1 sa mearga in cere,
pfma Ia readus din nou in punctul de unde plecase. (Primul sau gand - imediat cenzurat - fusese
ca se afla in prezenla unuia dintre misterele supranaturale prevestite de Fedris.)
Apoi, de parca tlmpul, Ia r€mdul sau, s-ar fi derulat inapoi, intr-un ciclu inch is (o alta idee pe
care o respinse inca §i mai precipitat), o vazu pe Sefora stand in picioare langa tufi§ul pe care-1
cuno§tea atat de bine, chiar in fata sa.
Oarecum surprins de placerea ce il incerca revazand-o, Elven o striga §i se indrepta ciitre
ea.
Vazandu-1, fata ridica mana §i-i arunca cava. Elven schita un gest de prindere, crezand ca
este vorba de unul din acele fructe viu colorate. Apoi, abia daca avu timpul sa faca un salt in
Iaturi.
Caci acel "ceva" era un cutit cu lama stralucitoare §i bine ascutita.
- Sefora! - striga el din noiJ.
Nimfa cu cosite aramii se intoarse §i o lua Ia fuga urland:
- Alfors! Kors! Tulya!
Elven aterga pe urmele ei. Chiar dupa prima casa, cazu intr-o ambuscada improvizata, se
pare, pe moment. Altars §i Kors ta§nira dintr-o §Ura, proferand amenintari §i agitand, unul un
fierastrau, celalalt un ciocan. Ceva mai aproape, pe U§a bucatariei aparu §i Tulya cu un satar in
mana. Ea fu prima care-I ajunse §i Elven o imobiliza, apucand-o de incheietura mainii, ceea ce
o dezechilibra o clipa. . . .
Aproape tara sa gandeasca, sub presiunea evenimentelor, trase o scurta rafala cu pulveri-
zorul in directia celui mal avansat dintre barbati.
Kors se impletici !li-!li ridica in fata ochilor ciotul mainii transformate in pulbere.
Apoi fu randul lui Alfors sa-l atace. Fierastraul imens cu care era inarmat avea dinti lungi de
mai multi centimetri. Partea sa inferioara fu pulverizata odata cu mana lui Alfors, in timp ce
cealalta jumatate, proiectata inainte, despica aerul §Uierand pe langa capullui Elven.
Kors, urland de durere, reveni in atac, cu ciocanul trecut in mana valida. Elven cosi cu o
descarcare de forta maxima, care-i tri:msforma pieptul intr-un vulcan de cenu§a involburata. Se
intoarse apoi §i-1 despica in doua pe Alfors, chiar in momentul cand Tutya, care profitase de
cele cateva secunde pentru a se elibera, i§i abatea satarul asupra-lui.
Reu§i printr-o minune sa-l evite, se arunca Ia pamant tragand-o pe Tulya dupa el §i-i pulve-
riza gatul din apropiere. · ·
Frecandu-§i cu furie fata cu mana pentru a indeparta pulberea fihii de care fusese
impro§cat, Elven ilii ridica privirea Ia timp pentru a o vedea pe Sefora repezindu-se asupra
lul,precedata de cei trei dinti amenintatori ai unei furci .
• - Sefora! - striga el incercand sa se ridice, tara insa a reu§i, caci corpul Tulyei ii imobiliza
picioarele.•Sefora!" - mai striga inca o data cu ton rugator, insa tanara femeie nu paru sa-l
auda, iar chipul nu-i era decat o masca de ura.
Actiona din nou pulverizorul §i atat coltii furcii, cat §i obrazul Seforei, cositele ei aramii, se
topira mtr-un nor de praf cenu§iu. Corpul decapitat. cabrat intr-un unghi bizar, se rasuci dezor-
.donat, apoi se prabu§i, rostogolindu-se de doua ori, in timp ce manerul furcii ramase tara dinti
se infipse in tarana. ~~ o data cu aceasta se lasase tacerea, tulburata numai de mugetui
indepartat al unei vaci.

~~---------------------------------- 1!7
 Elven se degaja precipitat de resturile Tulyei §i se ridica tremurand. Contempla priveli§tea cu
ochi ingroziti, scuturat de un acces convulsiv de tuse. Cuprins de repulsie, se indeparta de norul
de pulbere cenu§ie care invaluia locul dramei. Ajuns Ia aer curat, i§i recapata suflul golindu·§i
profund de mai multe ori plamfmii, apoi - dupa o ultima privire posomorata Ia cele patru corpuri
dezarticulate, peste care se depunea praful - incerca sa gaseasca o explicatie calor intamplate.
in mod cert, o forta magnetica ii dereglase complet busola, facandu-1 sa se into{lrca de unde
a plecat. Totu§i, nici climatul, nici ciclul zilelor §i noptilor nu erau de factura polara. lnsa, pana Ia
urma, nu exista nici un motiv care sa impiedice ca axa de rotatie a unei planete sa fie foarte
indepartata de axa sa magnetidi.
lnexplicabila comportare a gazdelor sale din ajun constituia o enigma mult mai dificila. Era
greu de crezut ca simpla lui dispar~ie, chiar daca in ochii lor era un zeu, i-ar fi putut ofensa atat
de profund incat sa-i incite Ia omor. Desigur, vechlle populatii ale Terrei executasera nu numaJ o
data zei sau simboluri ale divinitatii, insa aceasta constituia obiectul unui ritual, nu manifestarea
unei frenezii sangeroase.
Sii fi fost oare posibil ca Fedris sa le fi infectat judecata, asmutindu-i impotriva lui? Dispunea
oare Fedris de vreun mijloc ultraluminic care sa faca intregul univers alergic Ia persoana sa?
Nu, toate acestea nu puteau fi decat fantasme morbide §i absurde.
Poate ca incantatoarele sale gazde rustice fusesera victimele unui fel de nebunie ciclidi?
inalta din umeri §i se hotara sa intre in casa pentru a-§i pregati ceva de mancare. Cand ter-
mina masa, cerul se intunecase. Aprinse focul in vatra §i se apuca sa me§tereasca, cu materi-
alele de prin buzunare, o mica busola giroscopica. Luera- cu indemanare §i, in acela~ji timp,
mecanic, ca §i cum ar fi construit o jucarie pentru un copil.
De mai multe ori remarca motanul, care~l atintea cu privirea din pragul U§ii, insa animalul
fugi, ori de cate ori il chema §i nici nu se lasa ispitit de mancarea pe care i-o pusese in fata
vetrei.
De grinzile tavanului atarnau ulcioare de vin, insa prefera sa nu se atinga de ele. Peste o
vreme, se instala in culcu§UI pe care-1 ocupasera Kors ~ji Tulya in noaptea precedentii. Focul se
stingea §i obscuritatea inviiluia odaia.
Se stradui sa alunge din minte amintirea celor ce zaceau afara, insa, o data sau de doua ori
nu se putu impiedica sa nu revadii trupul decapitat al Seforei, prabu§indu-se in spasme.
Pe pragul U§ii, ochii motanului sticleau in umbra.

C and se trezi, afarii era deja lumina. l§i adunii lucrurile, rontaind un fruct. Motanul se
feri de el cand ie§i. l§i intoarse privirea de Ia locul incaierarii din ajun: in jur, mu§tele
deja bazaiau. Ocoli delu§orul, indreptfmdu-se spre punctul de unde ie§ise dimineata
trecuta din lumini§. Piidurea de maracini, cu ridicola sa luxurianta de basm, astupase total
bre!jla.
In functiune, motoraliul busolei giroscopice, indrepta pulverizatorul catre zidul verde §i·l
actiona. Munca era Ia tel de monotona ca !}i mai inainte, insa, de asta data, o facea cu o
sumbra hotarare §i o lugubra incapatanare. La intervale regulate, i~i consulta giro-busola,
intorcandu-se mereu cu precautie pentru a examina tunelul, ce se strangea deja, departe in
spatele sau, pe masura regenerarii blestematei vegetatii.
Mintea sa imagina proiecte de viitor pe tern:1en lung. Putea spera ca, timp de o generatie, sa
scape de Fedris ~i de fortele Confederatiei. lnainte de expirarea acestui termen trebuia sa
gaseasca o civiltzatie importanta - de preferinta urbana • sau o societate cuprinzand un numar
ridicat de fapturi domestice superioare, al caror stapan sa devina, probabil, prin instaurarea unei
noi religii. Astfel, ar fi incheiat toate preparativele pentru reproducere, iar germenii Proscri§ilor,
aglutinati in medalion, vor putea fi separati !}i inseminati in corpul unor mame vii sau nu. Dar eel
mai probabil - vii. $i tara indoiala neumanii, pentru a atenua dificultatile sociologies. Cl amuza
ideea Proscri§ilor rezamisliti de oi sau capre, daca nu de vreo rasa de mamifere total necunos-
cuta, iar el se imagina cu ironia conducandu-~i straniile turme pe pa~unile valurite, cantand din
nai ca anticul zeu Pan - pfma in clipa cand il1i dadu seama ca mintea lui faurea, de asemenea,
imaginea Seforei §i Tulyei dansfmd in jurul sau, fapt care ii intrerupsese in mod dezagreabil vis-
area.
Trebuia mai apoi sa-i creasca pe Proscril1i, asigurfmdu-le conditiile de dezvoltar'e materiala
§i intelectuala. lpotetica comunitate sup usa ordinelor sale i§i va asuma prima dintre aceste
sarcini; cat despre cea de a doua, aceasta ii va reveni lui personal, ~i microcasetele bibliotecii
educative a astronavei naufragiate vor completa propriile sale cuno§tinte. Va trebui, de aseme-
nea, sa recurga Ia roboti de un tip sau altul. Amintindu-~i de conversatia din saara trecuta, din
care reie§ise ca existau, sau existaserii' roboti pe aceasta planeta, cazu intr-o u~ara reverie, nu

-------------------------------~~
fara a continua sa observe giro-busola.
l?i astfel se scurse ziua pentru Elven. care. ceas cu ceas. inainta invaluit in norul de pulbere
starnit de pulverizatorul sau, pana in momentul cand, chiar daca atentia ii ramasese treaza,
cazu intr-o stare quasi-hipnotica. Un val de amintirl tulburatoare ii invada gandurile: tenebrele
subspatiului, ochii plsicli sticlind in prag, atingerea matasoasa a: blanitei ei pe gleznele sale.
gatul pulverizat al Tulyei, corpul cabrat al Seforei prabu~indu-se pe o traiectorie stranie, viziunea
imaginara a planetei Proscri§ilor, redusa in ruine §i acoperita de reziduuri radioactive, zumzetul
de viespe al radiolilui epavei, Fedris ~I murmurul sau spectral: .Necunoscutul te va gasi,
Elven ...". .
Fu luat cu totul prin surprindere cand padurea de maraclni facu brusc loc unui spatiu liber.
Se afla in marginea unui luminill de circ:a un kilometru in diametru. Un paraia!i clipocea vesel
printre lanurl de grane._ Mal departe se zarea o col ina inverzita de livezi, cu casute cenu!ili §i
scunde, raspandite pe pante. Deasupra uneia plutea un nori!iOr de fum. _
Abia daca simti intepaturile spinilor cand facu un pas inapoi, incercand cu oisperare sa-§i
ordoneze gandurile. Probabil cazuse prada unei forte in stare, asemenea unui magnet, sa dere-
gleze chiar §i o giro-busola, capabila sa-i altereze p€ma §i perceptia realitatii spatiulul
inconjurator.
Nu putea exista o alta explicatie. Altfel ar fi trebuit sa admita ca se gasea intr-adevar, Tntr-
una din acele paduri fermecate din pove§ti, in care, sub influenta vrajilor, toate drumurile te due,
inexorabil, inapoi in punctul de plecare. •
Se intreba daca va zari roiul de mu§te care, probabil ca plana in apropierea casutelor. In
acea clipa auzi un fo§net in tufi§ul din fata sa §i o voce, cu intonatii infiorator de familiare,
rasuna:
- Tulya! Vino repede Tncoace!

·cuprins de un tremur nervos. Apoi mu~chii i se pusesera mecanic in mi~care §i

nainta ca un automat, pentru ca, dupa cat.iva pa!?i, sa se opreasca brusc din nou, in
mijlocul spicelor ce-i ajungeau pana I~ brau.
Apoi, deodata, Sefora §i Tulya ta!inira din ascunzatoarea spicelor, ca doua copile zburdal-
nice §i alergara spre el, cu ochii stralucitori §i chipurile vesele. Un ras malitios rasuna in gatul
Tulyei, pe care-1 vazuse transformandu-se in pulbere noaptea trecuta. $1 pletele aramii ale
Seforei, care -se topisera sub ochii lui, intr-un vartej de colb murdar, fluturau jucau!ie in adierea
vantului.
Voi sa fuga catre padure, insa ele ii taiara calea, razand in hohote. I se paru ca-l parase§te
orlce forta cand mainile lor il atinsera !ii se lasa tarat de ele, impleticindu-se, cu impresla ca
oasele ii sunt de ceara inghetata.
- Nu-ti facem nimic! - illini~jtea Tulya, intre doua hohote de ras.
· Vai, Tulya, uite-1 cat este de timid!
- Cred ca are ceva pe suflet, de-i a§a de nefericit, Sefora!
- Eu §tiu ce: are nevoie de dragoste, Tulya! -
l?i Elven simti bratele Seforei in jurul gatului, buzele ei umede §i carnoase cautandu-i gura.
Cu un fior de dezgust, incerca sao respinga §i fata fu cutremurata din nou de un hohot de ras.
Cu ochii strans inchi~i. Elven incepu sa scanceasca. ·
Cand ii redeschise, se afla langa casutele cenu~jii. ln jurul gfi\ului ii atarnau ghirlande de
flori, lar barbia ii era manjita de zeama fructelor. Alfors §i Kors aparusera §i ei, iar acum cei
patru locuitori ai poienii dansau cu exuberanta in jurul lui, in lumina crepusculara a amurgului,
tinandu-se de maini ~~ razand fara incetare.
Sub impulsul unei porniri de neinfranat, Elven izbucni !ii el intr-un ras salbatic, incurajat de
priyirile lor, apoi incepu sa se inv{uteasca in mijlocul horei pe care 0 formasera in jurullui, in
timp ce ceilalti ii aruncau ochiade complice. Apoi T~ji ridica pulverizorul~ji, continuimd sa se
rasuceasca precum un titirez, jj matura pana cand hora lor fu redusa Ia un cere de mu!iuroaie
de c0enu~a. f~ ~ • . ~ ~ -d~ • . • ~ ~ . . . .
upa care, ara a mceta o c11pa sa ra Cl, 1§1 remcarca cu gestun mecan1ce pu 1venzoru 1§!
scoase din buzunar un bec-fulger cu lumina race, care ii releva micul univers de spini verzi §i
pulbere scamoasa ce i1 inconjura. Treptat, rasul i se modula in melodii. Cel mai adesea fredona
un vechi lied centaurian, al carui refren suna:
"Aiunecand cu gandul prin stele - iubita mea Debora -
Pe-ale luminii raze, tesute-n fire reci,
Chiar daca pot IJita de Galaxie - iubita mea Debora -
Sarl!tu! tau pe buze ma urmare~te-n veci."

~--~--~----------------------------29
 Numai ca i se intampla adesea sa pronunte wSefora", in loc de wDebora", §i cand ajungea Ia
.sarutul pe buze" nu se putea impiedica, din cand in cand, sa nu se infioare Ia amintirea
imbrati§iirii pe care i-o daduse, inalnte de a o ucide pentru a doua oara. Uneori avea senzatia
ca este urmiirit de oi §1 de capre zburdalnice, sau de tot felul de mon§trii stranil, care in realitate
erau surorile §i fratii sai.
Alteori il insoteau numai doua nimfe, una dintre ele cu cosila ca jaratecul. Ele dansau impre-
jurul sau §i cantau intr-un glas cu el, cu voci clare §i cristaline, zambindu-i cu perversitate.
Catre dimineata, frant de oboseala, i§i scoase rucsacul din spate §i-llasa in drum: putin mal
tarziu, i§i smulse medalionul de Ia gat !Ii-I azvarli pe jos.
Cum cerul incepea sa se lumineze, nimfele §i animalele disparura: iar el i§i aminti ca este o
personalitate importanta §i periculo~. §I ca i se intamplase ceva cu totul imposibil.
Numai daca ar fi reu§it sa-fii adune putin gandurile, ca sa-§i dea seama ce §i cum ...
Pe n~a§teptate, padurea de maracini ramase in urma. .
Se afla Ia liziera unui lumini§ de aproape un kllometru in diametru, strabatut de un paraia§,
dincolo de care se inalta o colina acoperita de livezi. Lanuri se intindeau de-o parte §i de alta a
vaii §i, pe coast a colinel, erau risipite cateva casute cenu§ii. Dintr-una se ridica o dara de fum ...
~~ o vazu pe Sefora venind catre el, inaintand mladioasi in mijlocullanului valurit de o boare
de vant. .
Cu un urlet de groaza, o tintl cu pulverizorul. lnsi ea era inca prea departe pentru a Intra in
raza de actiune a armei ti unmal o parte a lanului - cam.pana Ia jumatatea drumului intre ei - fu
redusa in cenu§a. Fata se intoarse ii o lua Ia fuga in direelia caselor, in timp ce el o urmarea,
trag_and Ia intamplare §i pulverizand totul in drum.
ln momentul in care el se apropiase suficient pentru a o atinge, fata disparu intra. doua case.
in aceea§i clipa, cava se incolaci ca un tarpe in jurul genunchilor lui Elven. ~i el cazu cu fata in
jos, in timp ce un lat ii cuprindea pieptul, imobilizandu-i bratele pe langa corp.Pulverizorul ii sari
din mana, cazand in iarba.
Zvarcolindu-se pe pamant, sufocat, ii vazu pe AHors §i K~rs privindu-1, pe cand i§i strangeau
lli mai tare lassourile in jurul lui, pentru al imobiliza cu totul. U auzi pe Alfors intrebimd: .Sefora,
n-ai nimic?" §i o voce feminlna raspunzand: wNu. Lasa-ma sa-l vad'.
Apoi chipul Seforei aparu in raza sa vizuala, aureolat de un nimb de pulbere. Fata se apleca
privindu-1 cu curiozitate race fii parul ei ii dezmierda obrazul.
Atunci Elven i§i stranse pfeoapele ti urli, urla fara intrerupere...

• T otul este elementar de simplu §i, bineinteles, deloc supranatural • ii declara lui
Fedris directorul lnstitutului de Cercetarl Umane, in timp ce-§1 mula buzele intr-o
cupa cu vin auriu de Magellan. Elven a mars tot timpul in linie dreapta!
Fedris se incrunta. Era un omulet. a carul expresie de ingrijorare nu putuse fi §tearsa nici de
cele mai sofisticate tratamente psihanalitice
- lntreaga Galaxie vi este adanc recunoscatoare pentru capturarea lui Elven - raspunse el.
Nu ne-am gandit niciodata ca ar fi putut ajunge atat de departe. Nu indraznesc si-mi lmaginez
ororile de care am scapat ca prin urechile acului.
- Personal, n-am nici un merit - remarca directorul. Totul n-a fost decat o chestiune de noroc
§i bine ca i-au cedat nervii. Elven a mers spre pierzanie. Desigur, dumneavoastra ii pregiitiseti
terenul, sugerandu-i cas-ar putea intalni cu supranaturalul.
- Nu era dedit o amenintare vaga §i lipsita de orice sens, rostita intr-un moment de dispe-
rare - spuse Fedris, ro§ind U§Or. •
§!
. - ~~ to~u~i, ea ~i-~ exerc~at infl~enta. In plus, Elven a avut ne§ansa d!abolica de a ateriz~
ch1ar 1n phna executle a pro1ectulu1 nostru de pe Magellan 37. 91 asta, trebu1e s-o recunosc, ar f1
bagat in sperieji pe oricine - adauga surizand directorul.
Fedris tresari: ·
• Tn fond, ee-l cu proiectul acesta? ~tiu numai ca este inconjurat de eel mai desavar§it
secret.
Directorul se lasa pe spate in fotoliul sau:
- Explicarea §tiintifica a comportamentulul uman a prezentat intotdeauna dificultali extraor-
dinare. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au vrut sa analizeze fenomenele sociale, 1n acela§i
mod ca §i problemele ridicate de fizica §i chimie. Ei au incercat sa cunoasca cu precizie ce
cauze produc anumite efecte determinate. Dar s-au lovit in permanenta de un obstacol major.
- lmposibilitatea de a exercita un control precis.
- Exact - aproba directorul. Cu cobaii, spre exemplu, este foarte U§Or. Se iau, spre exemplu,

30 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ~aDcipa{ia
doua grupuri de cobai, avand fiecare aceia§i factori ereditari §i acelea§i conditii de viata. Apoi se
modifica un anumit factor in interiorul unuia dintre grupuri §i se observa rezultatele. ~~ aceste
rezultate sunt demne de incredere, caci celalalt grup sluje§te de etalon, permi\And de a se verifl-
ca ce se intampla cand nici unul dintre factori nu este modificat.
- Deci, daca inteleg eu bine, vreti sa spuneti ca...?- intrebii surprins Fedris.
- Este acela~i gen de experienta ca §i cea care o efectuam pe Magellan 37. Tnsa, in loc de
cobai, utilizam fiinte omene!iti. Cu§tile lor sunt reprezentate de lumini§Uri de circa un kilometru
diametru, posesand acela~i cllmat, acela§i relief, acelea§i culturi, acelea~i animale domestice,
fiecare dintre ale identice pana in eel mal amanunt detaliu. Gratiile sunt inlocuite de padurea de
maracini, care a fast plantata special in acest scop de botani§tii no§tri. Pensionariicu§tilor-
cobaii umani experimentali - sunt toti gemeni identici... de~i termenul de gemeni in serie ar fl
fost mai potrivit in acest caz. Fiecare grup a fost crescut in mod absolut asemanator, de catre
robotitinand loc de doici §i educatori, care le-au insuflat un ansamblu invariabil de sarcini.
Robotil au fast retra§i cand protejatii lor dobandisera o maturitate suficienta pentru a se intretine
singuri §i a deveni subiectele observatieie noastre. Bineinteles, observatiile respective se
efectueaza pe ascuns.. §i 1n mod intermitent, ceea ce i-a permis - din nefericire - lui Elven sa
produca cateva pagube serioase, inainte de fi capturat.
intelegeti acum ce s-a intamplat? in padurea de maracini in care ratacea Elven, exista
aproximativ o suta de lumln~uri identice, dispuse Ia intervale regulate, unele dupa allele. Toate
sunt ldentice, in fiecare traind o Sefora, o Tulye, un Alfors §i un Kors. Elven a crezut ca se
invarte intr-un cere inchis, de§i1 in realitate, el nu a incetat sa mearga in linie dreapta. in fiecare
zi dadea peste un nou lumini~. In fiecare saara intalnea o noua Sefora.
Directorul gusta din vin §i continua:
- Fiecare grup era identic, cu exceptia unui singur factor - acel factor de baza care constituie
varianta supusa experimentarii - §i aceasta nu a facut decat sa-i faca realitatea §I mai
infioratoare, §i mai insuportabila. Caci, vedeti dumneavoastra, grupurile cu care a intrat in con-
tact erau programate pentru studierea reactiilor unei comunitati :.~mane fa§a de straini. Noi am
introdus anumite modifidiri in educatia lor roboticii, in functie de care primul grup manifesta
supunere, al doilea - ostilitate violenta, al treilea ospitalitate exagerata §i al patrulea - suspiciune
extrema. Pacat ca nu a intalnit mai intai pe cel·de al patrulea grup, de§i. ca sa tim sinceri, ei
n-ar fi reu§it sa-l captureze, daca Elven nu ar fi fost deja ca §i paralizat de groaza sa de
supranaturaL
Directorul i§i goli cupa de vin §i-i zambi lui Fec:lris, continuand:
- Deci, dupa cum vii spuneam, totul a fost un pur noroc. Pot sa vii repet ca eu am fost eel
mal surprins cand am descoperit, in cursul unui control de rutina. ca subiectele mele de expe-
rienta fiicusera un prizonier, reducandu-1 total Ia neputinta. Un intrus care vorbea fiirii nici o
noima. ~~ m-am simtit cazand din nori cfmd am aflat ca este chiar Elven.
Fedris clatina din cap, tuguindu-§i buzele:
- Nu mii pot impiedica sa nu-l compatimesc pe nenorocitul asta. 1?i totodata inteleg §i pentru
ce proiectul dumneavoastra este strict secret.
- Ei, ~a - spuse directorul - experimenHirile practicate pe fiinte umane sunt un concept pe
care cea mai mare parte a oamenilor refuza sa-l admita. ~~ totu§i, este mai bine a§a, decat sa
conducl intreaga omenire fara nici un control. Mai mult, noi avem o grijadeosebita pentru
"cobaii" no§tri. Din clipa in care ne vom fi terminat studiul asupra fieciiruia dintre, ii vom integra -
dupa reec:lucarea care se .impune -in cadrul societiitii confederate.
- in orice caz... - incepu ganditor Fedris. ·
- Probabil vreti sa spuneti cii asemenea proiecte au unele contingente cu ideile Proscri§ilor?
- Mda, oarecum - admise Fedris. .
· - ~~ eu am aceea§i impresie ... uneori - recunoscu directorul surazand, inainte de a umple din
nou cupa invitatului.

S i, in acest timp, in piidurea de maracini de pe Magellan 37, mliidite verzi, repede trans-
formate in ramuri spinoase, se impleteau deasupra unui medalion continfmd o mica
sferii alburie, intemnitandu-i pe toti Proscri§ii - cu exceptia lui Elven - intr-un minuscul
morrrtnt vegetal.

Traducere de Mihaela f}i Cristian lonescu /i!5J

Q/~-------------------------------3/
 lJOJ~ctD.J:UD... lJD~CPOJQJJJD [0\ID
(Urmare din numikul trecut)

-La 25 octombrie se na~te, Ia Timi§oara, Mircea OPRITA. licenjiat in filologie al Universitatii din
Cluj, redactor, prozator ~i critic literar SF. Debuteaza in 1964 cu povestirea "Un cilntec din Aldebaran",
publicata in C.P.S.F. in 1976, lacea de-a 111-a sesiune a "Eurocon", s-a numarat printre laureati.
Maestru al genului scurt, opera sa literara este concentrati in cateva culegeri de inalta Jinuti literara:
"intalnire cu meduza" (1966), "NopJile memoriel" (1973), "Adevarul despre himere" (1976), "Figurine de.
ceara" {1978) ~i "Semnullicomului" (1980). Remarcabil este !ii romanui"Argonautica", aparut in 1970
l?i apoi in 1980 intr-o varianta revazuta. A publica! §i studii sintetice, dintre care amintim "H.G. Wells -
utopia modema" (1983) ~i "Scenarii ale contrautopiei". De asemenea, a actionat in directia popularizarii
literaturii SF romane§ti alcatuind doua antologii in limba germana: "Die baste aller Welt - Rumanische
Science Fiction" (1979) §i "SF aus Rumanian" (1983, iri colaborare cu Herbert W. Franke).
- La 14 iulie se na~te in ora~ul Cheadle (comitatul Cheshire) scriitorul Christopher PRIEST. Debut
in 1966 cu povestirea "The Run" aparuta in revista "Impulse". lnedita inca in limba romans, opera sa -.
de!ii redusa din punct de vedere cantitativ- Este excepjionala, atat din punctul de vedere al tematicilor
abordate, cat §i al mijloacelor artistice de exprimare. lata cilteva titluri de referinta: "The Head and the
Hard" (1971), "Real-Time World" (1971), "The Inverted World" (1974), "An Infinite Summer" (1974),
"The Space Machine" (1976).
-in ora11u1 Milwakee se na§te Peter STRAUB, unul din marii mae§tri ai fantasticului contemporan.
A abordat totu~i ~~ genul SF cu "Floating Dragon" (1983; premiul "Hugo") ~i "The Talisman" (scris in
colaborare cu Stephen King).
-La 30 august inceteaza din viaja Abraham MERRITT (n. 1884), unul dintre creatorii genului
"heroic fantasy". A debutat in 1£'17 cu povestirea "Through the Dragon Glass", publicata in "All Story
Magazine". Amintim din creatia sa: "The People of the Pit" (1918; trad. "Fiintele abisului"), "The Moon
Pool" (1918), ''The Conquest of the Moon Pool" (1918), "The Metal Monster" (1920), "The Face in the
Abyss" (1923), ''The Ship of lshtar" (1924), "Dwellers in the Mirage" (1932). A publica!, de asemenea,
~i proze fantastice.

Aparilii !'lditoriale:
- STATELE UNITE: "Skeleton- Men of Jupiter" de E.R. BURROUGHS; "Secret Opar", "Doorway
into Time" ~i "Judgement Night" de Catherine L. MOORE; "Earth Last Citadel" de Catherine L. MOORE
& Henry KUTINER; "Clash by Nighr- de Lawrence O'DONNELL (pseudonim reprezentand pe Henry
KUTTNER); "Time Locker" ~i "Shock" de Lewis Padgett (pseudonlm comun pentru colaborarea
Catherine L. MOORE & Henry KUTTNER); "Symbiotica" (episodullll din seria "Jay Score") de Eric
Frank RUSSELL (1905-1978); "The Weapon Makers" (trad. "Fauritorii de arme"), "The Book of Ptath",
"The Storm", "The Great Enigme" §i "Concealment" de Alfred Elton VAN VOGT~ .
- MAREA BRITANIE: "Perelandra" de Clive Staples LEWIS (1898-1963; universitar §i membru al
Academiei Regale Britanice, in ale carui scrieri teologia cre§tina se imbina armonios cu preceptele
.SF); "Animal Farm" (trad. "Ferma animalelor") de George ORWELL (1903-1950).
-FRANTA: "Les Sabines" (trad. "Sabinele"), "La carte" §i "Le decret" de Marcel AYME (1902·
1967); "Ravage" de Rene BARJAVEL (1911-1985).
- BELGIA: "Malpertuis", "L'Histoire du Wulkh" §i "La cite de l'indicible peur" de Je~m RAY (pseudon-
imullui Raymond-Jean-Marie DE KREMER; 1887-1964).
- GERMANIA: "Das Glassperlenspiel" (trad. "Jocul cu margele de sticla") de Hermann HESSE
(1877-1953).
- ROMANIA: "Dincolo de stele" de Alexandru HERTZUG; "Manechinul lui l9or" §i "Ciudata
intamplare" de Victor PAPILIAN (1888-1956).
Periodice:
- in octombrie i§i inceteaza apariJia o alta revista care a avut o mare important! in promovarea
fenomenului SF Este vorba despre "UNKNOWN WORLDS", care a aparut §i sub titlul "UNKNOWN
FANTASY FICTION". Aparuta in maitie 1939, revista condusa de John W. Campbell-jr. a contribuit Ia
lansarea de noi condeie, intre care eel mai stralucit a fost Fritz Leiber. intra ilustratori se numara grafi-
cieni ca Virgil Finlay, Hans Wesso, Howard V. Brown, F. Haucke, W.J. Scott §i allii,

(Continuare in numarul viitor)

Mihaela ~; Cristi;m /onescq ¢:n

32
 1 2 3 4 5 6
1 CAMPANIILE PUBLICITARE?
~-r--r--r~r-;--;~
2
1---+--+-
3
t--t---t-
4
~-r--
5
lr--r--
6
7
8
~-r--
9
10
11
12 t--t--+-+-
lt.iteratura ·SF (s) I
ORIZONT AL: 1. Scriitor polonez, un
adevarat ,clasic" al genului, autorul romanului
.Solaris" (2 cuv.). 2. Scriitor rus, autorul
romanelor .Aelita" Iii ,Hiperboloidul inginerului
Garin"- ,Razboiul. .. ", cunoscut roman al scri-
itorului H.G. Wells (nom. sg.). 3. Paradis -
Povestire a scriitorului Nikolai Gudanet,
aparuta in almanahul ,,Anticipatia" - Titlul unei
povestiri cu tematica temporala, aparuta in
almanahul ,Anticipatia", apartinand scriitoarei
canadiene Elisabeth Vonarburg (neart.). 4.
Omenesc - Anotimpul alb. 5. Gene! - .Fiautul
de ...", povestire a scriitoarei Usa Tuttle -Carte
Ia final! - Miros specific. 6. Roman in care scri-
itorul A.N. Tolstoi relateaza desfii!iurarea unei
revolutii populare pe Marte - A seca. 7. Animal
tibetan - Prefix cu sensu! de .trei". 8. Autor
francez din a dirui opera au aparut Ia noi
romanul .Seniorii razboiului" §i culegerea de
povestiri',Pianeta cu §apte mii§ti" (Gerard) -
Parfumat. 9. lute Ia start! - Operatie matema-
tica. 10. Regiune, tinut- Est Ia vest! - Bine!
11 .•... dubla" roman al scriitorului Robert A.
Heinlein - ,Un ... de lege", titlul unei povestiri a
scriitorului Isaac Asimov. 12. Caderi de apa-
Titlul unui roman al scriitorului englez Brian
Aldiss, im.agine halucinanta a unui Pamant
invadat de regnul vegetal aflat intr-o evolutie
debordanta.
VERTICAL: 1. Autori rulji, din a caror
opera amintim .Picnic Ia marginea drumului"
•
NEPLACERI $1 E$ECURI iN
s ALEGETI CALEA NOASTRA $1
YETI DESCOPERI 0 LUME NOUA!
m MERIDIAN ADVERTISING
AGENCY
SedUttmprinrigoare
•
Tel.: 615.61.37, Fax: 312.17.06 Bucurl'jti
§i ,Piciul" (Arkadi §i Boris) - Sec. 2. Anotimp -
•... aeriana", povestire in stilul cyberpunk,
apartinand scriitorilor William Gibson §i
Michael Swanwick (neart.). 3. A se coaliza in
vederea unei actiuni comune - Lied nefina-
lizat! - Cadavru. 4. Nes! - , ... , robotul",
culegere de povestiri despre roboti a scriitoru-
lui Isaac Asimov (pl.) - Prenumele lui Asimov.
5. Dispozitiv Ia razboiul de tesut- •... de bra-
cart", titlul unei povestiri a regretatului Vladimir
Colin (neart. pl.). 6 .•... gol", titlul unui roman
al scriitorului Isaac Asimov (neart. pl.) - Abis!
- .Da",Juat in sens invers! 7. Sclipire -
Coborir'te sub efectul gravitatiei. B. , ...
martiale moderne", ciclu de doua povestiri,
apartinand scriitorului Alexa.ndru Ungureanu
(neart. sg.) - Ramii§ita. 9. William Lean -
Numele unuia dintre robotii asimovieni - Vis Ia
final. 10. ,De Ia Pamant Ia... ", roman in care
Jules Verne utilizeazii drept vehicul pentru
exploratorii sai spatiali un uria§ obuz -
Locuitoare ale Armeniei. 11. Emotie Ia debut!
- Apa amestecata cu gheata (reg. pl.) -
.Tara... purpurii", roman al scriitorilor A. §i B.
Strugatki (nom. sg.). 12. .intalnire cu...", titlul
unui volum de povestiri al scriitorului Mircea
Oprita -Tudor Negoita - Nota muzicala.
DICTIONAR: INII
Ovidiu Ru[a $:n
 BUSINE$$
TECH
INTERNATIONAL
Un ghid al reu~itei In
afaceri; invatati de Ia
americani

Stlinti sl tehnlci
t t t

Un AS al publicatiilor ~tiintifice ~i tehnice

0 veritabila enciclopedie ~tiintifica ~i tehnica

Stlinti sl tehnlci
t t t

PSIHOLOGIA
Codul reu~itei In viata
Cheia cunoa~terii de
sine

PSIHOLOGIA