Violența în sport

Violența este caracterizată prin utilizarea forței excesive și a constrângerii de către un

individ, grup sau clasă socială în scopul impunerii voinței asupra altora.
Cele mai multe sporturi profesionale implică o anumită formă de contact. Din nefericire,
acest lucru conduce adesea la izbucniri necontrolate din partea atleților sau a fanilor acestora. În
timp ce aceste ieșiri sunt văzute, de cele mai multe ori, doar ca o parte din spectacol, unde
trebuie trasă linia dintre agresiunea competitivă și violență?
Dacă definim violenţa ca folosirea nesancţionată sau nelegitimă a forţei fizice într-un
mod vătămător sau distructiv, atunci sporturile ne confruntă cu un paradox: meciurile de box şi
un număr de alte manifestări sportive implică o cantitate considerabilă de forţă fizică ce este
orientată către vătămarea interpersonală dar, cu toate acestea, nesancţionată. De asemenea, există
situaţii în care anumite tipuri de acţiune agresivă sau violentă sunt esenţiale pentru ca oamenii să
se bucure de aceste activităţi.
Astfel, cel mai potrivit exemplu al violenței în sport s-ar referi, de obicei, la acte fizice
violente inutile și intenționate comise în timpul unui joc sportiv sau motivat de unul, adesea în
legătură cu sporturile de contact precum fotbalul american, hocheiul pe gheață, rugby-ul, fotbal
de asociere, box-ul, artele marțiale, wrestling-ul și waterpolo-ul și, atunci când se referă la
jucătorii înșiși, implică adesea un contact fizic excesiv de violent sau potențial ilegal, dincolo de
nivelurile normale de contact așteptate în timpul jocului. Aceste acte de violență pot include
încercări intenționate de a răni un jucător sau antrenor de către un alt jucător sau antrenor, dar pot
include, de asemenea, amenințări sau vătămare fizică reală suferite de jucători sau antrenori din
partea fanilor sau din partea celor care se angajează în vizionarea sportului sau amenințări și acte
de violență efectuate de fani sau spectatori asupra fanilor opuși sau altor spectatori.
Violența susținută de echipele sportive datează din epoca romană, când susținătorii
echipelor de curse de cară erau frecvent implicați în revolte majore. De obicei, problemele
politice și / sau teologice care au stat la bază au contribuit la alimentarea revoltelor legate de
evenimentele sportive din epoca romană. Revoltele din Nika din 532 au fost în special mortale,
iar zeci de mii de oameni au fost uciși.
Printr-un „proces civilizator”, multe sporturi moderne au devenit mai puțin tolerante la
vărsarea de sânge decât versiunile anterioare, deși încă mai rămân multe aspecte violente ale
acestor sporturi.
Totuși, sportivii recurg uneori la violență, în speranța de a răni și intimida adversarii.
Astfel de incidente pot face parte dintr-o strategie dezvoltată de antrenori sau jucători. În cazul
comportamentului de box, neregulat sau extrem de violent al unuia dintre concurenți rezultă
adesea ca luptătorul să încalce regulile și să fie penalizat cu reducerea punctelor sau, în cazuri
extreme, cu descalificarea. Tactica ilegală în box include lovirea adversarului pe spatele capului,
sub burtă în timpul clinchingului și în spate.
 Violența poate fi, de asemenea, legată de naționalism sau o ieșire din cauza tensiunilor
sociale subiacente. Adesea este legată de alcool.
Câteva exemple, pe scurt, ale agresiuni în sport produse atât de fani cât și de jucători:
 În anul 59 d.Hr., un spectacol de gladiatori din Pompei a dus la o revoltă la care au
participat rezidenți din Pompei și din Nuceria vecină, ceea ce a dus la numeroase decese.
După o investigație a Senatului Roman, orașului Pompei i se interzice să organizeze
spectacole de gladiatori timp de 10 ani.
 Finalul Cupei Scoției din 1980, dintre rivalii amarului Old Firm, Celtic și Rangers, a fost
marcat de o revoltă la fața locului între fanii rivali. Rezultatul a fost interzicerea
alcoolului din meciurile de fotbal scoțiene.
 2 aprilie 2005, Lee Bowyer și Kieron Dyer, coechipierii echipei de la Newcastle United,
au fost eliminați după ce s-au luptat aproape de finalul pierderii cu 3-0 a echipei față de
Aston Villa. Mai mulți jucători de la Newcastle și un jucător de la Villa i-au separat pe
cei doi înainte ca unul să fie rănit grav, dar tricoul lui Bowyer a fost rupt în dispută.
 Primul concurs în ceea ce va deveni una dintre cele mai intense rivalități în sporturile
universitare din SUA: un joc de baseball din 1895 între Brigham Young Academy, acum
Brigham Young University, și Universitatea din Utah, s-a încheiat într-o egalitate fără
scor, urmând ca fiecare jucător din ambele echipe să își părăsească dugout-urile, bullpen-
urile sau băncile și spre zona de joc pentru a se lupta unul cu altul.
 Un alt joc din aceeași eră a avut un jucător din Utah care a obținut o lovitură de bază cu
două ieșiri în a noua repriză într-un joc egal. Alergătorul principal ar fi putut să marcheze
necontestat alergarea câștigătoare, dar el a hotărât în schimb să îl accidenteze pe
prinzătorul celor de la BYU, care stătea pe partea de jos a plăcii acasă (partea opusă a
unui alergător care se îndrepta spre casă). Alergătorul a fost scos de pe teren și eliminat,
iar BYU a continuat să câștige în reprizele suplimentare.
 Într-un joc NBA din 9 decembrie 1977, Kermit Washington, din Los Angeles Lakers, se
lupta deja cu Kevin Kunnert de la Rockets din Houston, când Rudy Tomjanovich al
Rockets a venit spre ei. Văzând un bărbat în uniformă de adversar care se grăbea spre el,
Kermit s-a întors instinctiv și l-a lovit pe Tomjanovici în față, rezultând o accidentare
aproape fatală a lui Tomjanovici. NBA-ul l-a suspendat pe Washington pentru 60 de zile
(26 de jocuri) și l-a amendat cu 10.000 de dolari. Un juriu civil I-a acordat lui
Tomjanovici 3,2 milioane de dolari. Acest incident este subiectul cărții ”The Punch” de
John Feinstein.
 La 19 noiembrie 2004, infamul Pacers-Pistons a avut loc în Auburn Hills, Michigan. Se
situează printre cele mai grave episoade de violență sportivă din istoria sportului
american. Cunoscută sub numele de ”Malice de la Palace”, a fost o altercație care a avut
loc într-un joc al NBA între Indiana Pacers și campionul apărător Detroit Pistons.Cu
Pacers în frunte cu un scor de 97–82 și 45.9 secunde rămase, centrul celor de la Pistons,
Ben Wallace, a încercat o aruncare finală, dar a fost faultat grav din spate de Ron Artest,
atacantul lui Pacers, acum cunoscut sub numele de Metta Sandiford-Artest. Furios,
Wallace, l-a împins apoi pe Artest. Băncile s-au golit și a avut loc o luptă pe teren între
jucătorii ambelor echipe. După ce lupta a fost întreruptă, un fan a aruncat o băutură din
 tribune în direcția lui Artest, în timp ce acesta era întins pe masa marcatorului pentru a se
răcori. Artest s-a dus imediat după fan, stârnind o bătaie masivă între jucători și
spectatori, care s-a întins de pe scaune până în teren și a durat câteva minute.După meci,
NBA a suspendat nouă jucători pentru un total de 146 de jocuri și la pierderea din salariu
a 11 milioane de dolari. Cinci jucători au fost acuzați de atac și, în cele din urmă,
condamnați la un an de probațiune și serviciu comunitar. Cinci fani s-au confruntat, de
asemenea, cu acuzații penale și li s-a interzis să participe pe viață la jocurile Pistons.
Lupta a determinat, de asemenea, NBA-ul să crească securitatea între jucători și fani și să
limiteze vânzarea alcoolului în jocuri.
 În timpul turneului lor din 1974 în Africa de Sud, Lions au avut numeroase apeluri de
”99” care a fost o politică de contraatacuri simultane. Căpitanul Willie John McBride a
instigat o politică de „one in, all in” - adică atunci când un Lion riposta, toți ceilalți
trebuiau să se alăture sau să lovească Springbok-ul cel mai apropiat. Făcând acest lucru,
arbitrul nu va fi în măsură să identifice niciun singur instigator și astfel va fi lăsat la
alegere dacă să trimită întreaga echipă afară din meci sau niciunul. În acest sens, apelul
„99” a avut un mare succes, întrucât niciun jucător al celor de la Lions nu a fost eliminat
în timpul turului. În același turneu, jocul de la „Battle of Boet Erasmus Stadium” a fost
unul dintre cele mai violente meciuri din istoria rugby-ului.
 La 24 august 2008, în timpul Jocurilor Olimpice, Ángel Matos din Cuba a lovit un
arbitru, după ce i s-a spus că a fost descalificat în meciul pentru medalia de bronz. Lumea
Taekwondo l-a interzis ulterior pe viață, împreună cu antrenorul său.
Federaţiile pot combate violenţa în sport prin instituirea de pedepse clare şi stricte pentru
actele violente ale sportivilor. Însă în cazul fanilor violenți singura soluție optimă este intervenția
promtă și optimă a cadrelor de justiție și interzicerea intrări în locurile în care se desfășoară
jocul.