CONTRIBUȚII PERSONALE CU PRIVIRE

LA DIMINUAREA POLUĂRII

Factorii cu impact negativ asupra mediului și care necesită măsuri legislative coerente
și urgente sunt: explozia demografică, supra-industrializarea, mega-urbanizarea, criza
resurselor energetice și alimentare. Toți acești factori produc cel mai îngrijorător fenomen
pentru soarta mediului: poluarea și degradarea profundă și uneori ireversibilă a unora dintre
componentele acestuia și în mod special asupra omului. De aceea, suntem cu toții datori să
întreprindem orice măsură, să folosim orice instrument juridic, economic, social disponibile,
care să producă efecte vizibile pozitive asupra calității mediului.
Consider că, normele de protecție ale mediului devin din ce în ce mai necesare pentru
înlăturarea efectelor negative produse, pentru refacerea echilibrului om-natură, pentru
lichidarea agresivității factorului antropic. Ca o primă măsură, în ceea ce privește folosirea
instrumentelor de reglementare în domeniul protecției mediului, consider că acestea trebuie
aplicate cu strictețe, fără abatere de la normele acestora. Agenția Națională pentru Protecția
Mediului (A.N.P.M.) este principala autoritate de reglementare în acest domeniu, fiind
imperios ca atunci când realizăm o activitate cu impact asupra mediului sau când observăm
astfel de activități care produc efecte negative să ne asigurăm că acestea se desfășoară
conform avizelor, autorizațiilor, obligațiilor și acordurilor A.N.P.M.
În conformitate cu aceste instrumente, aș realiza o analiză completă și o monitorizare
majoră la nivelul întregului sector economic, dacă unitățile economice își desfășoară
activitatea în raport cu aceste reglementări. Informațiile care ni se relevă din mass-media, scot
în evidență o situație deficitară din acest punct de vedere, în municipiul București și în toate
județele. Este necesară mai degrabă o acțiune de prevenire prin aplicarea acestor reglementări
în totalitate decât aplicarea unor sancțiuni după ce fapte cu profund impact negativ asupra
mediului s-au produs deja. În fapt, în acest domeniu, noțiunea de prevenție este mai puțin
folosită în general, urmărindu-se mai mult contravenția.
În al doilea rând, aș obliga fiecare unitate economică ce produce efecte asupra
mediului să realizeze studii de impact cu profesionalism maxim (în conformitate cu normele
politicilor publice europene) asupra activității pe care acestea o desfășoară. Analiza
rezultatelor evaluării mi-ar permite să disting dacă activitatea ce urmează să o desfășoare
unitatea respectivă are un impact negativ asupra mediului. Evident, aceste studii de impact se
realizează și sunt reglementate, însă, în administrația românească, ori sunt realizate sectorial,
neurmărind decât efectul într-un anumit sector, ori sunt realizate în așa fel încât să ocolească
efectele pe termen lung, ori sunt realizate în funcție de interese personale sau de grup. De

1
exemplu, un proiect economic, poate fi benefic pe termen scurt sau mediu, însă efectele
acestuia pe termen lung să fie negative. De asemenea, fiecare operator economic, pe lângă
măsurile specifice, reglementate prin lege, (de limitare a emisiilor poluante, de modernizare a
filtrelor și a instalațiilor de producere etc.) trebuie obligat să se angajeze în realizarea de
proiecte publice care să prevină și să repare degradarea mediului (acțiuni de ecologizare,
împăduriri). Există campanii și inițiative în acest domeniu realizate de către companiile care
activează în peisajul economic românesc însă acestea se realizează în foarte multe cazuri în
scop publicitar, imagistic. Trebuie, realizat un cadrul specific prin care fiecare operator
economic să acționeze direct sau prin compensare financiară (certificate de emisie, taxe de
mediu, subvenții) la acțiuni de combatere a poluării, de refacere a calității mediului.
În ceea ce privește instrumentele juridice, domeniul reglementărilor legislative și al
sancțiunilor cu privire la încălcarea normelor de mediu este vast și cuprinzător. Legislația
românească coroborată cu legislația comunitară cuprinde reglementări în toate domeniile ce
cuprind protecția mediului: calitatea apelor, aerului, solurilor, managementul deșeurilor,
controlul poluării industriale şi managementul riscului, însă problema principală în acest
domeniu îl reprezintă modul în care sunt aplicate de către factorii responsabili. În România nu
există încă o cultură a respectării legilor și nici a aplicării acestora, în spiritul și litera lor. De
aceea se ajunge la foarte multe abuzuri și probleme în ceea ce privește respectarea calității
mediului. Să luăm, de exemplu, legea nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice. Câte habitate de genul acesta sunt protejate în totalitate așa cum
prevede legea? În foarte multe dintre cazuri, acestea se confundă cu o serie de probleme,
pornind de la distrugerea zonelor protejate, la activități de poluare. În câte din cazurile acestea
se aplică sancțiuni așa cum prevede legea? Din toate datele, diseminate din mass-media, o să
observăm o slabă activitate de aplicare a legii. Propunerea mea ar fi: înăsprirea sancțiunilor în
domeniu, aplicarea lor cu rigoare, o legislație clarificată și unitară (care să elimine portițele
juridice de care se folosesc cei care încalcă legea), o arie jurisdicțională mai cuprinzătoare
pentru Garda de Mediu etc.
În ceea ce privește voluntariatul, aș porni de la baza educațională. În România nu
există o cultură a voluntariatului sau este foarte slab dezvoltată. Într-adevăr se fac pași în acest
domeniu, se înființează asociații de voluntari, ONG-uri, inclusiv în domeniul mediului, însă
acțiunea este departe de a avea volumul și intensitatea dorite. Este evident nevoie de un mai
mare efort din partea fiecăruia dintre noi, pentru implicarea în acțiuni de voluntariat. Se poate
porni de la nivelul școlar, dar nu ca urmare a unor constrângeri de ordin pedagogic sau

2
profesional (nevoia de proiecte educative pentru dosarul personal) ci trebuie realizată o
schimbare mentală, atât la nivelul celor adulți, cât și în rândurile tinerilor, în care fiecare să fie
conștient că trebuie să acționeze și să contribuie la activități de protecție a mediului. Aș
propune înființarea la nivelul fiecărei primării a unui serviciu special care să dezvolte și să
coordoneze acțiunile de voluntariat de la nivel de comunitate cât și prin cooperarea cu
organisme specializate din afară iar factorilor de decizie de la nivel guvernamental sau
județean atribuirea unor fonduri speciale pentru sprijinirea logistică a acțiunilor de voluntariat.
Spun acest fapt, din proprie experiență. Sunt tineri care doresc să participe la acțiuni dedicate
mediului, de exemplu (ecologizări, împăduriri) însă susținerea administrațiilor locale este greu
sesizabilă.