REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Contribuții la evaluarea farmacognostică și biologică a

unor specii din familia Geraniaceae

Conducător doctorat,
Prof. Univ. Dr. Monica Hăncianu
Doctorand,
Drd. Cristina Elena Iancu

2016
Contribuții la evaluarea farmacognostică și biologică a
unor specii din familia Geraniaceae

~Rezumatul tezei~

Conducător doctorat,
Prof. Univ. Dr. Monica Hăncianu
Doctorand,
Drd. Cristina Elena Iancu

2016
 Teza de doctorat „Contribuții la evaluarea farmacognostică
și biologică a unor specii din familia Geraniaceae” conține 165 de
pagini, 28 tabele şi 106 figuri și 235 titluri bibliografice.

Numerotarea figurilor, tabelelor și cuprinsul din cadrul

rezumatului păstrează aceeași formă ca și în teza de doctorat.

Cuvinte cheie: Pelargonium, extracte vegetale, UHPLC, GC-MS,

efecte antioxidante, C2C12, A375, MDA-MB-231, HaCaT, test
scratch, MTT, activitate biologică in vitro/ in vivo.

Comisia de referenți a acestei teze este formată din:

Președinte Prof. Univ. Dr. Lenuța Profire
Prof. Univ. Dr. Cristina Dehelean - Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Victor Babeș” Timișoara
Prof. Univ. Dr. Cătălin Tănase – Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” Iași
Conf.Univ. Dr. Cornelia Mircea – Universitatea de Medicină
și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași
Conducător științific Prof. Univ. Dr. Monica Hăncianu
 CUPRINS

MULȚUMIRI .......................................................................................... iii

ABREVIERI............................................................................................. iv
PARTEA GENERALĂ .............................................................................1
CAPITOLUL I. Stadiul actual al cunoașterii cu privire la familia
GERANIACEAE ..................................................................................... 1
I.1. Încadrarea sistematică a geraniaceelor............................................................1
I.2. Genul Geranium…......................................................................................... 3
I.3. Genul Pelargonium....................................................................................... 12
I.4. Profilul chimic al unor specii din familia Geraniaceae ............................... 27
I.5. Geraniaceele de la etnomedicină la fitopreparatele moderne....................... 41
PARTEA PERSONALĂ ........................................................................ 47
MOTIVAREA ALEGERII SUBIECTULUI TEZEI, SCOPUL ȘI
OBIECTIVELE URMĂRITE................................................................. 47
CAPITOLUL II. Evaluarea caracterelor macroscopice și histo-anatomice
ale frunzelor speciilor Pelargonium peltatum, pelargonium zonale,
Pelargonium radens, Pelargonium hispidum,Pelargonium grandiflorum,
prin analiză microscopică ....................................................................... 49
II.1. Analiza macroscopică a frunzelor provenite de la cinci specii de
Pelargonium investigate....................................................................................... 49
II.2. Analiza histo-anatomică a speciilor investigate.......................................... 51
CAPITOLUL III. Obținerea și caracterizarea fitochimică a extractelor
etanolice și metanolice din frunzele speciilor de Pelargonium hispidum,
Pelargonium grandiflorum, Pelargonium radens, Pelargonium peltatum,
Pelargonium zonale..................................................................................60
III.1. Obținerea extractelor etanolice 50C/ metanolice ......................................61
III.2. Obţinerea fracţiunilor volatile ...................................................................62
III.3. Analiza fitochimică a extractelor obținute din frunzele de P. hispidum,
P.grandiflorum, P. radens, P. peltatum, P. zonale ............................................64
CAPITOLUL IV. Evaluarea activității antioxidante a unor extracte
vegetale obținute din specii de Pelargonium............................................89
IV.1. Determinarea capacității de scavenger de radicali liberi (radical
DPPH)..................................................................................................................91
IV.2. Determinarea capacităţii de scavenger a cationului radical ABTS
............................................................................................................................96
IV.3. Determinarea capacității reducătoare .......................................................101
IV.4. Capacitatea de chelatare a ionul feros ......................................................105
IV.5. Capacitatea de scavanger a radicalului anion superoxid ..........................110
CAPITOLUL V. Acțiunea antibacteriană și antimicotică ....................117
CAPITOLUL VI. Evaluarea acțiunii antiinflamatoare a Pelargonium
hispidum, pelargonium grandiflorum, Pelargonium radens, Pelargonium
peltatum, pelargonium zonale prin teste in vitro și in vivo
...............................................................................................................123
VI.1. Testul de stabilitate a membranei eritrocitare .......................................124
VI.2. Evaluarea in vivo a activității extractelor metanolice în testul edemului
indus chimic (TPA-indus) .......................................................................129
CAPITOLUL VII. Investigarea efectelor biologice dezvoltate de
extractele metanolice ale speciilor de Pelargonium pe linii celulare
...............................................................................................................133
VII.1. Evaluarea viabilității celulelor prin testul MTT ..................................135
VII.2. Evaluarea capacității de diviziune celulară prin tehnica scratch .........141
CAPITOLUL VIII. Concluzii generale. Elemente de originalitate.
Perspective de viitor…………………………………………..........…147
CONCLUZII GENERALE ...................................................................147
ELEMENTE DE ORIGINALITATE ...................................................151
PERSPECTIVE DE CERCETARE ......................................................151
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ..........................................................152
LUCRĂRI PUBLICATE IN EXTENSO DIN TEMATICA TEZEI DE
DOCTORAT………………………………………………………….166
 Mulțumiri
Finalizarea tezei de doctorat reprezintă momentul în care se încheie o
etapă importantă din pregătirea mea profesională. Acesta este rezultatul
efortului meu susţinut pe parcursul celor patru ani de studii şi cercetări. Ea se
datorează totodată şi celor care m-au ajutat, mi-au fost alături şi împreună am
format o echipă pe plan profesional şi nu numai.
Deosebită recunoştinţă datorez doamnei Prof. Univ. dr. Monica
Hăncianu, în calitate de coordonator ştiinţific, pentru efortul depus şi pentru
răbdarea de care a dat dovadă în îndrumarea competentă şi permanentă pe
parcursul elaborării şi realizării acestei teze de doctorat.
Sincere mulţumiri doamnei Conf. Dr. Cornelia Mircea – coordonator
didactic al Disciplinei de Biochimie Farmaceutică și Laborator Clinic, pentru
sprijinul științific și moral de care am beneficiat continuu și necondiționat.
Mulţumesc distinselor cadre didactice referenţi oficiali: doamna Prof.
Univ. Dr. Cristina Dehelean – Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor
Babeș” Timișoara, domnului Prof. Uni. Dr. Cătălin Tănase – Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” Iași, doamnei Conf. Dr. Cornelia Mircea –
Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași.
Doresc să aduc mulţumiri deosebite doamnei Conf. Dr. Ana Clara
Aprotosoaie și doamnei Șef lucrări Dr. Oana Cioancă, de la disciplina de
Farmacognozie, de asemeneai domnului Conf. dr. Mihai Apostu, de la disciplina
de Chimie Analitică, ca membri în comisia de îndrumare, pentru sugestiile şi
suportul moral oferit, care au contribuit la finalizarea acestui demers ştiinţific.
Mulțumesc cu multă recunoștință doamnei Șef lucrări Dr. Oana Cioancă
pentru răbdare și susținere necontenită, împreună cu suportul științific care au
contribuit la finalizarea acestei teze de doctorat.
Mulțumiri respectuase domnului Academician Prof. Univ. Dr. Constantin
Toma pentru amabilitatea și expertiza oferită în domeniul histoanatomiei
vegetale.
Sincere mulţumiri Prof. Dr. Habil. Lucian Hrițcu, Laboratorul de
Fiziologie animală, Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza” Iași, pentru ideile inovative care au susținut această cercetare.
Mulţumesc, în mod special, echipei de management a proiectului
„Parteneriat strategic pentru creșterea calității cercetării științifice din
universitățile medicale prin acordarea de burse doctorale și postdoctorale –
DocMed.Net_2.0” POSDRU/159/1.5/S/136893, pentru suportul ştiinţific şi
material acordat.
Cele mai calde mulţumiri se îndreaptă către colectivele: disciplinei de
Farmacognozie, Microbiologie și Industria Medicamentului pentru ajutorul şi
înţelegerea de care au dat dovadă pe parcursul acestor patru ani. Disciplinei de
Biochimie Farmaceutică și Laborator Clinic pentru ajutorul necondiționat şi
sfaturile oferite pe parcursul cercetărilor din cadrul tezei de doctorat.
Îmi manifest cu drag recunoştinţa faţă de familia mea pentru
înţelegerea şi suportul moral acordat în toţi aceşti ani, când am fost nevoită să
acord exclusivitate muncii mele profesionale.
 Abrevieri
A375 Celule ale melanomului uman
AAPH Dihidrocloridul de potasiu
ABTS Acidul 2,2´-azinobis(3-etilbenztiazolin-6-sulfonic)
ADN Acidul dezoxiribonucleic
ALT Alanin aminotransferaza
ANOVA Analiza statistică a variantelor
AST Aspartat aminotransferaza
ATP Acidul adenozin trifosforic
BAX Proteină membră a familiei Bcl-2
BHT Hidroxi toluen butilat
C2C12 Mioblaste
CE50 Concentrația eficace 50
DAD Detector cu diodă
DER Raport drog extract
DMEM Mediul de cultură Dulbecco's Modified Eagle Medium
DMSO Dimetil sulfoxid
DPPH 2,2-difenil-1-picrilhidrazil
et. al. și alții
FCS Ser fetal bovin
FID Detector cu ionizare în flacără
G(+) Bacterii gram pozitive
G(-) Bacterii gram negative
GC Gaz-cromatografie
GSH Glutation
H2O2 Peroxid de hidrogen
HaCaT Keratinocite
HIV Human Immunodeficiency Virus
HPLC High Performance Liquid Chromatography
HRBC Human red blood cell
ICRS Infecțiile căilor respiratorii superioare
LLC-PK1 Celule epiteliale renale
MDA-MB-231 Celule ale cancerului de sân
MS Spectrometrie de masă
MTT Bromura de 3-[4,5-dimetiltiazol-2il]-2,5-difeniltetrazol
NADH Nicotinamid adenin dinucleoid
NADHNa2 Nicotinamid dinucleotid disodic
NO Monoxid de azot
ORL Otorinolaringologia
p21 Proteină
PGG Pentagaloil glucopiranoza
PMS Fenazinmetosulfat
SKH-1 Șoareci fără păr
SOD Superoxid dismutaza
SRO Speciilor reactive de oxigen
TBC Tuberculoza
TNFα Factorul de necroză tumorală alfa
TPA 12-o-tetradecanoilforbol-13-acetat
TRIS 2-amino-2-hidroximetil-propan-1,3-diol
UHPLC Ultra high performance liquid chromatography
UV Ultraviolet
VEGF Factorului de creștere a edoteliului vascular
VIS Vizibil
 MOTIVAREA ALEGERII SUBIECTULUI TEZEI, SCOPUL ȘI
OBIECTIVELE URMĂRITE

De-a lungul timpului, oamenii au recurs la resursele naturale, atât

ca sursă de hrană, dar în egală măsură pentru a se trata și a se proteja.
Istoria ne arată că plantele medicinale sunt preferate ca remedii
indiferent de nivelul de dezvoltare socială și industrială. Este bine
cunoscută rezistența bacteriană la diferite clase de chimioterapice ceea ce
pune problema imposibilității unor rezultate favorabile ale tratamentelor
abordate în cadrul bolilor infecțioase (1). Deși au existat perioade în care
diferite medicamente de sinteză au fost considerate de neînlocuit, sursele
vegetale intrând într-o zonă de umbră, odată cu supradezvoltarea și
apariția a numeroase boli așa numite „ale civilizației moderne”, lumea
științifică și-a îndreptat atenția din nou spre acestea, în speranța găsirii
unor soluții valoroase pentru terapia modernă (2). Sunt vizate patologii
numeroase cu componentă inflamatorie precum reumatismul, artrita
reumatoidă, dar și multe altele pentru care soluția alopată propune clase
de antiinflamatoare steroidine și/ sau nesteroidiene, neselective și/ sau
selective, dar care sunt grevate de numeroase efecte adverse care duc la
abandonul schemei de tratament. Există, deci, o serie de premise care
impun cercetări în sensul valorificării resurselor naturale cu potențial
teraputic clar. De aceea atenția noastră s-a îndreptat către specii ușor
accesibile dar puțin studiate din punct de vedere chimic și biologic,
pornind de la datele în medicina tradițională.
Speciile de Pelargonium se regăsesc în istoria medicinei
moderne de pe vremea Maiorului britanic Stevens care a lansat în 1897
un medicament Steves` Consumption Cure pentru tratamentul
tuberculozei (3). Experiența sa dobândită în Africa de Sud a reprezentat
baza introducerii unor preparate din umckaloabo (decoct de rădăcini de
Pelargonium sidoides ) deși primul studiu clinic a fost realizat abia în
1920 pe 800 de pacienți. Rezultatele promițătoare obținute de către
medicul Adrien Sechehaye au fost publicate în 1930, stabilind astfel un
prim tratament antituberculostatic până la apariția citostaticelor de
sinteză. Astăzi sub forma preparatului modern Kaloba® se
comercializează un extract fluid din rădăcini pe P. sidoides ce are ca
domeniu de indicație infecții acute și cronice din sfera ORL și căilor
respiratorii superioare și inferioare (4).
În acest sens, scopul lucrării de față este acela de a evidenția noi
surse înrudite cu această specie de Pelargonium, puțin accesibilă în
zonele noastre care să constituie resurse importante cu valoare
terapeutică. Conform cu datele cuprinse în capitolele anterioare din
1
 partea generală a acestei teze, reprezentanții genului Geranium au fost
frecvent confundați cu cei ai genului Pelargonium, ambele categorii
aparținân aceleiași mari familii Geraniaceae. Pornind de la aceste
aspecte, cercetările din această lucrare s-au axat predominant pe mușcate
acoperite cu peri glandulari, inițial încadrate în genul Geranium, dar care
conform cu datele recente din literatura de specialitate sunt denumite
Pelargonium. Astfel, cercetările de față încearcă să evidențieze o serie de
date biologice și chimice cu privire la speciile aclimatizate în România,
din perspectiva corelațiilor cu datele din literatura de specialitate.
Obiectivele concrete ale prezentei teze de doctorat, cuprind
realizarea unor tipuri de extracte de origine vegetală cu potențial
farmacoterapeutic, pe care le vom analiza din punct de vedere al
randamentului de obținere, compoziției chimice și activității lor
biologice. În acest scop, în cercetarea noastră ne-am orientat către o
specie indigenă (Pelargonium zonale) şi patru specii aclimatizate la noi
(Pelargonium hispidum, Pelargonium grandiflorum, Pelargonium
peltatum şi Pelargonium radens) din genul Pelargonium, familia
Geraniaceae, produse vegetale bogate în principii active. Trebuie
menționat, de la bun început, că cercetările propuse au loc în premieră,
speciile selecționate nefiind studiate anterior din punct de vedere al
posibilelor utilizări terapeutice. În plus, testele care vizează evidențierea
potențialului biologic sunt teste standard care pot susține rezultatele
obținute pentru extracte standardizate care să poată fi incluse în forme
farmaceutice de uz terapeutic. Totodată, datele științifice în domeniu la
nivel internațional numără puține publicații și acestea pe alte specii
înrudite. Deci, avem avantajul unui domeniu puțin studiat și publicabil.
Obiectivele specifice au constat în:
 Identificarea unor elemente mofologice și histo-anatomic specifice
fiecărei specii incluse în studiu, care să poată permite diferențierea
acestora;
 Caracterizarea fitochimică a claselor de principii bioactive prin metode
de analiză moderne urmărind prezența unor compuși importanți, din
punct de vedere calitativ și cantitativ;
 Obținerea unor extracte selective în funcție de clasele predominante de
compuși care ar putea induce efecte biologice specifice;
 Evaluarea potențialului biologic in vitro și in vivo al extractelor din
punct de vedere al activității antioxidante, antimicrobiene,
antiinflamatoare și citoprotectoare.

2
Capitolul II. Evaluarea caracterelor macroscopice și histo-
anatomice ale frunzelor speciilor Pelargonium peltatum,
Pelargonium zonale, Pelargonium radens, Pelargonium
hispidum, Pelargonium grandiflorum, prin analiză
microscopică

Speciile incluse în studiu sunt Pelargonium peltatum (L.)

L'Heretier, Pelargonium radens H.E. Moore, Pelargonium grandiflorum
(Andrz.) Willd., Pelargonium hispidum (L.) Wild. și Pelargonium zonale
(L.) L'Heretier cultivate în serele Grădinii Botanice din Iaşi „Anastasie
Fătu”.
Fiecare specimen a fost menținut în condițiile de creștere similare
și propice acestor plante. Materialul vegetal a fost prelevat înainte de
analiza propriu-zisă și prelucrat corespunzător, contraprobele fiind
depuse în colecția Laboratorului de Farmacognozie UMF „Grigore T.
Popa”, Iași. Evaluarea detaliilor structurale macro- și microscopice ale
peţiolului şi limbului foliar de la cele 5 specii de Pelargonium a subliniat
îndeosebi caracterele histo-anatomice cu valoare taxonomică.

II.1. Analiza macroscopică a frunzelor provenite de la cinci specii de

Pelargonium investigate
Materialul vegetal a fost reprezentat de frunzele mature prelevate
de la P. hispidum, P. grandiflorum, P. radens, P. peltatum, P. zonale.
După detașarea de pe tulpină probele au fost evaluate cu lupa și cu ochiul
liber la lumina zilei pe un un fond de culoare deschisă. Aspectele fiecărei
frunze au fost observate atât pe suprafața superioară, pe cea inferioară,
cât și la nivelul pețiolului.

Rezultate și discuții
Caracteristicele macroscopice ale probelor investigate în prezenta
teza de doctorat sunt surprinse în fotografiile cuprinse în figura II.1.
Astfel, se poate observa că P. hispidum prezintă frunze simple,
mari cu aspect palmat-lobate, cu lobi ascuțiți, margine dințată, ambele
suprafețe acoperite de peri (vizibili și cu ochiul liber) și un pețiol foarte
lung, umflat la bază, lățimea frunzei fiind de 4-6 cm. Culoarea este
verde-deschis.
P. grandiflorum este o plantă cu frunze mici, diametrul lor fiind de
3-4 cm, simple, palmat-lobate, cu margini arcuite, ușor crenate. Prezintă
peri pe ambele suprafețe ce îi conferă un aspect catifelat, dar totodată
ușor aspru. Pețiolul este scurt (aproape de dimensiunea limbului foliar) și

3
îngust la bază. Frunza este de culoare verde-crud și prezintă miros plăcut
asemănător cu cel de trandafir.
P. radens reprezintă o altă specie caracterizată în cadrul acestui
studiu ce prezintă frunze cu o lungime a limbului foliar de 5-7 cm,
palmat-sectate. Marginile frunzelor sunt răsfrânte spre suprafața
inferioară, conferind acestora aspect arcuit și foarte segmentat. Pețiolul
depășește lungimea limbului foliar și prezintă tija rotunjită. În comparație
cu celelalte specii, perii sunt mai denși pe partea inferioară, greu vizibili
cu ochiul liber, dar la atingere conferă frunzelor o oarecare asprime.
Culoarea este verde-intens, iar mirosul ușor citrat este profund și
pregnant.
P. peltatum prezintă frunze palmat-lobate, cu marginile crenate, de
dimensiuni între 3-5 cm. Pe suprafața frunzelor perii sunt rari, partea
superioară fiind aproape glabră și coriace. Pețiolul este foarte lung și
rotunjit. Aspectul general al frunzei este lucios, iar culoarea este verde
intens către centrul limbului foliar, marginile fiind deschise la culoare.
Mirosul este neplăcut, intens și ușor citrat.
P. zonale este o specie de mușcată aromată, cu frunze cărnoase,
palmat-lobate, cu marginile crenate, cu diametrul de 4-6 cm. Prezintă
până la 7 lobi, acoperiți de peri scurți, foarte fini, pe ambele suprafețe.
Un element distinctiv este prezența unei zone întunecate în nuanțe
maronii sub forma unui inel la mijlocul limbului foliar. Această zonă
concentrează compuși din clasa taninurilor și antocianilor având rol
atractant. Pețiolul este cărnos și relativ scurt. Mirosul este caracteristic,
ușor neplăcut, repelent.
a b c

d e

Fig. II.1: Aspectul macroscopic diferențiat al frunzei speciilor de Pelargonium

investigate: a). P. zonale, b). P. hispidum, c). P. radens, d). P. grandiflorum, e).
P. peltatum

4
 II.2. Analiza histo-anatomică a speciilor investigate

Materialul de studiu a fost reprezintat de frunzele aflate în stare de

anteză, ale celor 5 specii de Pelargonium incluse în studiu. Pentru fiecare
dintre probe au fost efectuate secţiuni superficiale și transversale prin
limbul foliar şi peţiol. Fiecare secțiune a fost colorată cu verde iod şi roşu
rutheniu și apoi analizate la microscopul fotonic NOVEX (Holland).
Fotografiile au fost realizate cu microscopul cu cameră foto Olympus
încorporată (5).

Rezultate și discuţii
Cercetarea de față prezintă o importanță taxonomică deosebită ce
vine în completarea datelor din literatură referitor la analiza histo-
anatomică a frunzei speciilor de Pelargonium.
P. peltatum: peri tectori relativ frecvenţi, uni- sau bicelulari, lungi;
peri secretori rari şi scurţi, având o celulă bazală (inserată între celulele
epidermice), un pedicel (2-3 celule scurte, suprapuse) şi o glandă
unicelulară. (Figura II.2)

Fig. II.2: Secțiune transversală prin pețiolul frunzei de P. peltatum

P. zonale: peri tectori rari, lungi, subţiri şi groşi, pluricelulari (3-

4 celule), cu vârful obtuz; peri secretori frecvenţi, scurţi (pedicel cu 2-4
celule) şi foarte lungi (pedicel cu 3-4 celule, din ce în ce mai lungi spre
vârf), cu glanda piriformă ori sferică, mai rar lung-triunghiulară, cu
unghiurile rotunjite. (Figura II.3)

Fig. II.3: Secțiune transversală prin pețiolul frunzei de P. zonale

5
 P. radens: peri tectori foarte mulţi (unii mai scurţi, unicelulari,
alţii foarte lungi, bicelulari, de grosime diferită); peri secretori mulţi, doar
scurţ) şi cu glanda sferică. (Figura II.4)

Fig. II.4 Secțiune transversală prin pețiolul frunzei de P. radens

a. Aspect general; b. Detaliu peri tectori; c. Detaliu peri glandulari

P. hispidum: peri tectori extrem de mulţi, peri secretori scurţi şi

de lungime mijlocie, cu glanda foarte mare, sferică. (Figura II.5)

Fig. II.5: Secțiune transversală prin pețiolul frunzei de P. hispidum

a. Aspect general; b. Detaliu peri tectori; c. Detaliu peri glandulari

P. grandiflorum: peri tectori foarte mulţi (cei mai mulţi

unicelulari, ceilalţi cu 2-3 celule, de lungime şi grosime diferită şi cu
vârful ascuţit); peri secretori foarte mulţi, relativ scurţi (pedicel cu 3-4
celule), cu glandă piriformă. (Figura II.6)

6
 Fig. II.6: Secțiune transversală prin pețiolul frunzei de P. hispidum a.Aspect
general; b. Detaliu peri glandulari cu glandă piriformă

Sistematizat, observațiile microscopice cu privire la pețiol și la

țesuturile conducătoare corespunzătoare sunt cuprinse în tabelul II.1.

Tabel II.1: Structura diferenţiată a ţesuturilor conducătoare pentru cele 5 specii

incluse în studiu
SPECIA
CARACTERISTICI P. P. P. P. P.
peltatum zonale radens hispidum grandiflorum
-11 -10
Număr fascicule -10 fascicule -8 fascicule -19-21 fascicule
fascicule fascicule
-4 mai
-4 mari
-4 groase -5 mari -4 mici
(numeroase
-6 subţiri -6 mici -4 groase -11-13 foarte
Tip fascicule vase
-1-2 vase de -14 la baza -6 subţiri mici (doar
lemnoase)
lemn peţiolului elemente
-4 mici
liberiene)
foarte -1 mare -1mare marginit
Fascicul central -1 mare -1 mare
mare/gros -1 mic de 2-3mici
prezente şi la prezente la faţa
Elemente
absente absente absente periferia externă a
sclerenchimatice
liberului liberului

Perii secretori variază foarte mult ca lungime şi număr pe

unitatea de suprafaţă, având o celulă bazală (între celulelele epidermice),
un pedicel pluricelular şi o glandă unicelulară (sferică sau circulară).
Diferențele și asemănările dintre specii pot fi sistematizate succint după
cum se poate observa în tabelul II.2 și figurile de la II.7 la II.11
prezentate în cadrul tezei de doctorat.
Mezofilul este diferenţiat în cele două ţesuturi asimilatoare:
palisadic (totdeauna unistratificat) la faţa superioară a limbului şi lacunos
(pluristratificat) la cea inferioară, deci limbul are o structură bifacială
heterofacială (dorsiventrală).

7
 Capitolul III. Obținerea și caracterizarea fitochimică a extractelor
etanolice și metanolice din frunzele speciilor de Pelargonium
hispidum, Pelargonium grandiflorum, Pelargonium radens,
Pelargonium peltatum, Pelargonium zonale

Pentru a evalua proprietățile benefice ale celor mai importante

grupe de compuși prezenți în frunze, s-a urmărit obținerea unor extracte
care să asigure izolarea atât a compușilor hidrofili cât și a celor lipofili. În
acest sens s-au obținut două tipuri de extracte cu solvenți diferiți (etanol
50c și metanol absolut) care au fost analizate concomitent cu ajutorul
metodelor și tehnicilor de analiză (6).

III.1. Obținerea extractelor etanolice 50c/ metanolice

Toate probele au fost prelucrate urmărind același procedeu de
lucru: 2 g produs vegetal au fost extrase cu 2 x 40 mL etanol 50°respectiv
metanol absolut într-un balon cu șlif de 100 mL, pe baia de apă, la reflux,
timp de 45 minute. Extractele reunite au fost filtrate printr-un filtru de
vată și filtrul a fost spălat pentru completarea volumului obținut la 100
mL utilizând același solvent, într-un balon cotat. După răcire, extractele
au fost aduse în capsule de dimensiuni corespunzătoare pentru
concentrare în etuva termostatată de 40C obținându-se extractele uscate
corespunzătoare (98). Probele au fost codificate astfel: P1 (P. hispidum),
P2 (P. grandiflorum), P3 (P. radens), P4 (P. peltatum) și P5 (P. zonale).
În funcție de tipul de extract la numele de cod s-a adăugat indicele
corespunzător E (hidroalcoolic) sau M (metanolic) conform cu solventul
de extracție folosit.

Rezultate și discuții
Extractibilitate
Valorile DER înregistrate pentru extractele hidro-alcoolice și
pentru extractele metanolice sunt prezentate în tabelul III.1.

Tabelul III.1: Cantitatea de extract obținută din probele de Pelargonium

Extractibil DER* m/m
Codificare Sursa
E** M*** E** M***
P1 P. hispidum 0,58837g 0,3155 g 3,3992 6,3391
P2 P. grandiflorum 0,59366g 0,2745 g 3,3689 7,2859
P3 P. radens 0,48753g 0,2546 g 4,1023 7,8554
P4 P. peltatum 0,58920g 0,3042 g 3,4362 6,5746
P5 P.zonale 0,69577g 0,4149 g 2,8745 4,8204
*DER= masă produs vegetal: masă extract obținut;
**E-extract hidro-acoolic, ***M-extract metanolic
8
 Rezultatele obținute prin calcularea DER au indicat că cel mai bun
solvent de extracție a fost etanolul 50c. Din punct de vedere al
extractibilității, cu ambele tipuri de solvenți, cel mai avantajos produs
vegetal s-a dovedit cel furnizat de specia Pelargonium zonale obținându-
se cantitățile cele mai mari de extracte.
La polul opus s-a situat produsul vegetal (frunzele) de la
Pelargonium radens care la extracție a generat cele mai mici cantități de
extracte.

III.2. Obţinerea fracţiunilor volatile

Fracţiunile volatile din probele de Pelargonium supuse analizei au
fost separate folosind metoda de separare prin distilare cu vapori de apă.

Tabelul III.2: Randamentul de extracție a uleiurilor volatile din frunzele speciilor

de Pelargonium
mL ulei volatil/100 g produs
Specie
vegetal (%, v/m)
Pelargonium hispidum 1,167%
Pelargonium grandiflorum 0,667%
Pelargonium radens 0,834%

Condițiile de cultură biologică, temperatura, umiditatea cât și

lumina naturală, influențează producția plantei în ce privește
componentele volatile. În cazul probelor investigate, ce s-au dezvoltat în
aceleași condiții, specia cea mai bogată în ulei volatil a fost P. hispidum.

III.3. Analiza fitochimică a extractelor obținute din frunzele de P.

hispidum, P. grandiflorum, P. radens, P. peltatum,
P. zonale

Evaluarea conținutului de acizi polifenolcarboxilici, flavonoide,

antociani și taninuri în extractele vegetale, s-a realizat conform
umătorului plan:
 Identificarea și analiza semicantitativă a unor compuși
polifenolici: acizi polifenolcarboxilici, flavonoide,
antociani/taninuri, prin metodă UHPLC.
 Determinarea cantitativă a flavonoidelor prin spectrofotometrie
UV-VIS.
 Determinarea cantitativă a conținutului în polifenoli totali din
probele analizate prin spetrofotometrie UV-VIS

9
 III.3.1. Identificarea și analiza semicantitativă a unor compuși
polifenolici: acizi polifenolcarboxilici, flavonoide, antociani/taninuri,
prin metodă UHPLC

Metoda utilizată în acestă teză de doctorat a fost adaptată

cromatografiei de lichide ultra rapide ceea ce înseamnă creșterea
eficienței odată cu scăderea consumului de reactivi și solvenți.
Cromatogramele înregistrate pentru fiecare probă în parte au fost
efectuate într-un timp relativ redus, de maxim 25 minute, folosind soluții
diluate de probe, metoda fiind totodată caracterizată prin linearitate,
sensibilitate și selectivitate ridicată (7-9).
În scopul verificării și validării metodei folosite, dar și pentru
calculul concentrațiilor compușilor ce au putut fi identificați, s-au realizat
o serie de scări etalon pentru fiecare standard utilizat. Acestea au fost
alcătuite pe baza datelor obținute după cinci injectări pentru fiecare
concentrație utilizată (0,17-20µg/mL).
Rezultate și discuții
Pentru fiecare probă este prezentată cromatograma UHPLC
obținută în condițiile de lucru descrise mai sus. Identificarea celor mai
importante componente a fost realizată prin compararea spectrelor UV și
a timpilor de retenție cu etaloanele utilizate.
catehină cvercetol-3- epicatehină
arabinozidă

luteolină

cvercetol

Fig. III.4. Cromatograma HPLC pentru extractul etanolic din Pelargonium

hispidum (P1E) Catehină (1); Rutozidă.(2); Acid cafeic(3); Cvercetol-3-
arabinozidă(4); Epicatehină(5); Luteolină(6); Cvercetol(7);Kaempferol(8).

10
 catehină epicatehină derivat de
acid galic

luteolină

apigenol

Fig. III.5. Cromatograma HPLC pentru extractul etanolic din Pelargonium

grandiflorum (P2E) Catehină (1); Derivați de acid cinamic.(2); Rutozidă(3);
Epicatehină(4); Derivați de acid galic(5); Luteolină(6); Apigenol(7).

catehină rutozidă cvercetol-3-arabinozidă

epicatehină

kaempferol

Fig. III.6. Cromatograma HPLC pentru extractul etanolic din Pelargonium

radens (P3E), Catehină (1); Rutozidă (2); Cvercetol-3-arabinozidă(4);
Epicatehină(5); Kaempferol (6).

11
 catehină cianidol-3-O-glucozidă epicatehină derivați ai acidului
galic

cvercetol

apigenol

Fig. III.7. Cromatograma HPLC pentru extractul etanolic din Pelargonium

peltatum (P4E) Catehină (1); Cianidol-3-O-glucozidă (3); Epicatehină (5);
Derivați ai acidului galic (5a); Cvercetol (8); Apigenol (9).

catehină cianidol-3-O-glucozidă cianidol-3-O-rutinozil

epicatehină

apigenol

Fig. III.8. Cromatograma HPLC pentru extractul etanolic din Pelargonium

zonale (P5E), Catehină (1); Cianidol-3-O-glucozidă (3); Delfinidol-3-O-
rutinozida (4); Epicatehină(5); Apigenol (7).

12
 catehină derivat cinamic epicatehină luteolină

cvercetol

kaempferol

Fig. III.9. Cromatograma HPLC pentru extractul metanolic din Pelargonium

hispidum (P1M) Catehină (1); Derivați de acid cinamic.(2); Epicatehină(5);
Luteolină(6); Cvercetol(7);Kaempferol(8).

catehin rutozidă epicatehină luteolină

ă

apigenol

kaempferol

Fig. III.10. Cromatograma HPLC pentru extractul metanolic din Pelargonium

grandiflorum (P2M), Catehină (1); Rutozidă(2); Epicatehină (4); Luteolină(6);
Apigenol (7); Kaempferol(8).

13
 catehină rutozidă cvercetol-3- derivați ai acidului galic
arabinozidă

apigenol

kaempferol

Fig. III.11. Cromatograma HPLC pentru extractul metanolic din Pelargonium

radens (P3M), Catehină (1); Rutozidă (2); cvercetol-3-arabinozidă(4); Derivați
ai acidului galic (5);Apigenol (6); Kaempferol (7).

catehină cianidol-3-O-glucozidă epicatehină cvercetol

derivați ai
acidului galic

kaempferol

Fig. III.12. Cromatograma HPLC pentru extractul metanolic din Pelargonium

zonale (P5M), Catehină (1); Cianidol-3-O-glucozidă (4); Epicatehină(5);
Cvercetol(7); Derivați acid galic (8; )Kaempferol(9).

Privind în ansamblu spectrul componentelor identificate în cele

două tipuri de extracte se poate concluziona că numărul compușilor
chimici prezenți este mai mare în extractele etanolice. Analizând
comparativ cele cinci extracte hidroetanolice se remarcă probele
14
corespunzătoare obținute din frunzele de P. zonale (P5E) și P. peltatum
(P4E) care, pe baza etaloanelor utilizate, s-au dovedit a avea compoziția
cea mai complexă, cu cel mai mare număr de componente identificate. În
proba P4E se remarcă de asemenea, prezența derivaților de cianidol și
delfinidol, în cantități importante, derivați care nu au fost regăsiți în
celelalte extracte analizate.
În ce privește prezența rutozidei, proba P2E este de departe cea
mai bogată probă cu 31,198 µg/ mg extract uscat. Între extractele
metanolice tot proba de P. grandiflorum se remarcă pentru prezența
rutozidei în cantitate ridicată.
Catehina se găsește în cantități mai mari în extractele hidro-
alcoolice, cea mai bogată probă fiind P2E (13,898 µg/ mg extract uscat)
urmată de P4E (10,910 µg/ mg extract uscat).
În probele metanolice aceeași substanță, catehina, se găsește în
cantități mari în P5M (10,930 µg/ mg extract uscat) urmată de P1M
(8,717 µg/ mg extract uscat).

III.3.2. Determinarea cantitativă a flavonoidelor prin

spectrofotometrie UV-VIS
Studiul chimic cantitativ a urmărit cuatificarea complecșilor de
culoare roz formați în urma reacției dintre flavonoide și clorura de
aluminiu în prezența nitritului de sodiu, cu absorbanță λ=510 nm (10,11).

III.3.3. Determinarea cantitativă a polifenolilor totali

Conținutul fenolic total al probelor de analizat a fost cuatificat cu
reactiv Folin-Ciocâlteu utilizând acidul galic ca și standard. Polifenolii în
prezența reactivului formează complecși de culoare albastră
colorimetrabili la λ=765 nm (12-14).

Rezultate și discuții
Particular, pentru extractele noastre s-a dovedit că solvenții polari
au favorizat o extractibilitate mai bună; de aceea în practica farmaceutică
trebuie ținut cont de solubilitatea compușilor care se regăsesc în materialul
vegetal.
Comparând cu extractele metanolice, se observă că Pelargonium
grandiflorum (P2M) prezintă concentrația cea mai mică, însă și în cazul
acestui tip de extract, Pelargonium zonale (P5M) rămâne specia cu
conținutul cel mai ridicat în polifenoli totali.

15
 Fig. III.15. Analiza comparativă a conținutului în polifenoli totali și flavonoide
în extractele etanolice și metanolice studiate

Determinarea cantitativă a flavonoidelor în cazul extractelor

etanolice așează crescător speciile, astfel: P4˂ P5˂ P3˂ P1˂ P2,
comparativ cu extractele metanolice a căror evoluție cantitativă este: P2˂
P5˂ P3˂ P1.

III.3.4. Analiza profilului chimic al fracțiunilor volatile de

Pelargonium hispidum, Pelargonium grandiflorum, Pelargonium
radens prin metoda GC-MS-FID

Uleiurile volatile pentru speciile investigate Pelargonium:

hispidum, grandiflorum, radens au fost separate conform metodei
indicate în FRX capitolul IX.

Rezultate și discuții
Analiza prin metoda graz-cromatografică a uleiurilor volatile ale
Pelargonium: hispidum, grandiflorum și radens au revelat diferența
importante între numărul și tipul componentelor volatile.
Totodată era de așteptat să existe aceste variații dat fiind caracterele
macro- și microscopice diferite, însă randamentul de extracție mic nu a
permis studiul biologic amănunțit al acestor compuși volatili.
Profilul GC-MS al cromatogramelor înregistrate pentru uleiurile
volatile este prezentat în figura III.16, iar imaginea gromatogamelor GC-
FID în figura III.17.

16
Fig.III.16. Profilul GC-MS al uleiurilor extrase din speciile inestigate P.
hispidum, P. grandiflorum, P. radens

17
Fig.III.17. Cromatograme GC-FID ale uleiurilor extrase din specii de
Pelargonium: P. hispidum, P. grandiflorum, P. radens

18
 Capitolul IV. Evaluarea activității antioxidante a unor extracte
vegetale obținute din specii de Pelargonium

Întrucât speciile studiate de noi prezintă un conținut ridicat în

polifenoli, ne-am propus ca evaluarea in vitro a potențialului antioxidant
al acestor extracte să se realizeze prin următoarele teste:
 determinarea capacităţii de scavenger faţă de radicalul
difenilpicrilhidrazil (DPPH),
 investigarea capacităţii de chelatare a ionului feros,
 determinarea capacității de chelatare a radicalului 2,2′-
azinobis-(3-etilbenzotiazolin-6-sulfonic acid) ABTS•+,
 determinarea capacității reducătoare,
 investigarea capacității de scavanger a anionului radical
superoxid.

IV.1. Determinarea capacității de scavenger de radicali liberi

(radical DPPH)
Radicalul 2,2-difenil-1-picrilhidrazil prezintă o pereche de
electroni neparticipanți ai celor doi atomi de azot, soluția sa prezentând
culoare violet închis. La tratarea soluției cu un scavenger de radicali
liberi rezultă difenilpicrilhidrazina (DPPH-H) cu viraj de la violet la
galben pal, cu scăderea absorbanței maxime la 517 nm.

Rezultate și discuții
Radicalul DPPH este un compus sintetic ce nu se regăsește la acest
nivel, însă este frecvent folosit pentru screening-ul potențialului
antioxidant datorită reactivității crescute față de compușii naturali (15).
Încercând să poziționăm pe o axă descrescătoare a potențialelor
antioxidante cele nouă extracte investigate, vom obține următoarea scară:
P5M ˃P4E ˃P5E ˃P1M ˃P2E ˃P3M ˃P1E ˃P2M ˃P3E.

Fig. IV.3. Reprezentarea grafică a valorilor CE50 (μg/mL) obţinute la evaluarea

extractelor etanolice prin testul DPPH

19
 Acid galic
P5
P3
P2
P1

0 20 40 60
Fig. IV.4. Reprezentarea grafică a valorilor CE50 (μg/mL) obţinute la evaluarea
extractelor metanolice prin testul DPPH

IV.2. Determinarea capacităţii de scavenger a cationului radical

ABTS

Metoda se bazează pe generarea radicalui cationic ABTS prin

oxidarea acidului 2,2´-azinobis(3-etilbenztiazolin-6-sulfonic) în prezența
persulfatului de potasiu și reducerea acestuia de către antioxidantul
generator de atomi de hidrogen cu măsurarea spectrofotometrică a
absorbanţei la 734 nm.

Rezultate și discuții
Radicalul ABTS este frecvent utilizat pentru evaluarea in vitro a
capacității de scavenger de radicali.

Fig. IV.7. Reprezentarea grafică a valorilor CE50 (µg/mL) obţinute la evaluarea

extractelor etanolice prin testul ABTS

20
Fig. IV.8. Reprezentarea grafică a valorilor CE50 (µg/mL) obţinute la evaluarea
extractelor metanolice prin testul ABTS

Luând în calcul valorile CE50 pentru testul ABTS in vitro,

ordinea descrecătoare de aranjare a probelor este: P4E ˃ P5E ˃ P5M ˃
P2E ˃ P1M ˃ P1E ˃ P3E ˃ P2M ˃ P3M.

IV.3. Determinarea capacității reducătoare

Metoda se bazează pe capacitatea substanţelor reducătoare de a
reduce fericianura de potasiu la ferocianură de potasiu care reacţionează
cu ionul feric şi formează un complex de culoare albastră cu absorbanţă
maximă la 700 nm.

Rezultate și discuții
Rezultatele obținute confirmă datele din literatură în sensul unei
linearități între concentrația compușilor antioxidanți prezenți în mediul de
reacție și activitatea imprimată (16).

Fig. IV.11. Reprezentarea grafică a valorii CE50 (µg/mL) a extractelor etanolice

în cadrul testului de determinare a capacității reducătoare

21
 Fig IV.12. Reprezentarea grafică a valorii CE50 (µg/mL) a extractelor
metanolice în cadrul testului de determinare a capacității reducătoare

Corelând rezultatele determinărilor cantitative ale claselor de

compuși prezenți în extractele hidro-alcoolice și metanolice ale speciilor
de Pelargonium cercetate, cu datele obţinute în urma efectuării acestui
test, în funcție de tipul de extract și capacitatea reducătoare a acestora,
cele nouă extracte investigate pot fi ierarhizate descrescător, astfel: P5M
˃ P5E ˃ P4E ˃ P2E ˃ P3M ˃ P1E ˃ P1M ˃ P3E ˃ P2M.

IV.4. Capacitatea de chelatare a ionul feros

Fe în prezența ferozinei formează un complex de culoare roz cu
2+

absorbanță la 562 nm. Prezența în mediul de reacție a unui agent de

chelatare determină reducerea absorbanței complexului format.

Rezultate și discuții
Chelatarea ionului feros conferă protecție față de stresul oxidativ
prin diminuarea concentrației acestuia în mediul de reacție ceea ce duce
la scăderea radicalilor hidroxil generați în mod normal în urma reacțiilor
tip Fenton.

Fig IV.15. Reprezentarea grafică a valorilor CE50 (µg/mL) în cadrul testului de

chelatare a fierului pentru extractele etanolice

22
Fig IV.16. Reprezentarea grafică a valorilor CE50 (µg/mL) în cadrul testului de
chelatare a fierului pentru extractele metanolice

Ierarhizarea probelor în ceea ce privește capacitatea de chelatare a

ionului feros poate fi următoarea: P4E ˃ P5E ˃ P3E ˃ P2E ˃ P3M ˃ P1E
˃ P1M ˃ P2M ˃ P5M.

IV.5. Capacitatea de scavanger a radicalului anion superoxid

Radicalul anion superoxid, generat de sistemul nicotinamid –

adenindinucleotid redus – ferozinmetosulfat, reduce nitratul de tetrazol
(NBT) la un formazan de culoare albastră cu absorbanță la 560 nm.

Rezultate și discuții
Este unanim acceptat faptul că stresul oxidativ induce distrugeri la
nivel celular, prin accelerarea mecanismelor de îmbătrânire celulară
extrapolate la nivelul întregului organism. De aceea, principiile active
care prezintă efecte antioxidante au atras atenția cercetătorilor tot mai
mult în ultimii ani (17).

Fig. IV.19. Reprezentarea grafică a CE50 (µg/mL) a extractelor etanolice din

cadrul testului de scavanger de anion superoxid

23
 Fig. IV.20. Reprezentarea grafică a CE50 (µg/mL) a extractelor etanolice din
cadrul testului de scavanger de anion superoxid

Conform valorilor înregistrate pentru concentrația eficientă 50

ordinea descrescătoare a potențialului de scavanger de anion radical
superoxid a fost următoarea: P5M ˃ P5E ˃ P4E ˃ P2M ˃ P1M ˃ P2E ˃
P3M ˃ P1E ˃ P3E.
Compușii responsabili de activitatea antioxidantă a extractelor
vegetale, în general, sunt reprezentați de polifenolii totali.

Capitolul V. Acțiunea antibacteriană și antimicotică

Activitatea antimicrobiană a extractelor din frunzele de

Pelargonium a fost măsurată prin metoda disc-difuzimetrică în agar
Mueller-Hinton, conform standardelor internaționale, când s-a măsurat
diametrul zonei de inhibiție a probelor comparativ cu cele ale
standardelor.

Rezultate și discuții
Chiar de la început se impune precizarea că nici una dintre probe,
indiferent de tipul de extract, nu a fost activă față de tulpina de E.coli
ATCC 25922, ceea ce limitează utilizarea extractelor de Pelargonium în
infecțiile microbiene induse de aceasta. Activitatea antibacteriană și
antimicotică a fitocomplexelor izolate din cele cinci probe de
Pelargonium investigate poate fi sistematizată în funcție de tipul de
extract și tulpina bacteriană testată în modul următor:
După tipul de extract:
 extractele metanolice au avut o activitate mai intensă decât acel
al extractelor etanolice față de germenii G(-).
 extractele etanolice mai active decât cele metanolice pe tulpinile
G(+).
24
 După tipul de tulpină bacteriană/ fungică ordinea descrescătoare a
intensității de acțiune în funcție de diametrul zonei de inhibiție măsurat,
este:
 S. aureus: P3M ˃ P5E ≥ P1E ˃ P5M ˃ P2E ˃ P2M ˃ P3E ˃ P4E.
 S. lutea: P5E ˃ P4E ˃ P2E ≥ P1E ˃ P3E, valorile obținute au fost
comparabile cu cele ale ampicilinei.
 Pseudomonas aeruginosa: P5E ˃ P5M ≥ P3M ˃P4E ˃ P2M
≥P1M; P1E, P2E, P3E au fost inactive.
 C. albicans: P5M ˃ P3M ≥ P1M ˃ P2M, diferențele de valoare
obținute se încadrează în limita a ± 0,5 (diferențe nesemnificativ
statistic) (extractele etanolice au fost inactive).
 C. glabrata: P5M ˃ P1M ˃ P2M ˃ P3M. (extractele etanolice au
fost inactive).
 C. parapsilopsis: P5M ˃ P3M ˃ P1M ˃ P2M. (extractele
etanolice au fost inactive).

Ca aspect general se poate corela concentrația în polifenoli totali a

probelor cu activitatea antimicrobiană și antimicotică, în sensul că
probele mai bogate în compuși fenolici sunt mai active (P4, P5). De
asemenea prezența fenolilor liberi în extractul metanolic influențează
direct proporțional proprietățile antimicotice ale probelor. Nu s-a putut
evidenția o corelație de acest gen și în cazul flavonoidelor, concentrația
acestora în probe nu a avut o relevanță semnificativă.

Capitolul VI. Evaluarea acțiunii antiinflamatoare a Pelargonium

hispidum, Pelargonium grandiflorum, Pelargonium radens,
Pelargonium peltatum, Pelargonium zonale prin teste in vitro și in vivo

Inflamaţia este un proces patologic a cărui dezvoltare implică

participarea de enzime, mediatori chimici proinflamatori, extravazarea de
fluide, migrare celulară, lezare tisulară, dar şi procese de refacere tisulară
(18).

VI.1. Testul de stabilitate a membranei eritrocitare

Metoda spectrofotometrică se bazează pe evaluarea in vitro, în
mediul hipoton, a stabilității membranei eritrocitelor în prezența
substanțelor cu efect protector. Agresiunea mediului hipoton induce liza
eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei care determină colorarea soluției
în roșu și creșterea absorbanței maxime a acesteia la 560 nm.

25
Rezultate și discuții
Rezultatele obținute la evaluarea capacității extractelor vegetale de
a crește stabilitatea membrane eritrocitare și în mod indirect de a
previziona efectul antiinflamator, sunt reprezentate grafic în figurile VI.1
și VI.2.
Analizând comparativ efectul protector indus de cele două tipuri de
extracte, se observă că în general extractele metanolice au efect protector
mai intens comparativ cu cele hidro-etanolice.

Fig. VI.1. Reprezentarea grafică a capacității de stabilizarea a membrane

eritrocitare a extractelor etanolice din Pelargonium sp.

Fig. VI.2. Reprezentarea grafică a capacității de stabilizarea a membrane

eritrocitare a extractelor etanolice din Pelargonium sp

Se observă însă că proba P5E prezintă efect mai intens pentru

extractul etanolic, deși extractul metanolic conţine cea mai mare cantitate
de polifenoli.

26
 VI.2. Evaluarea in vivo a activității extractelor metanolice în testul
edemului indus chimic (TPA-indus)
Efectul antiedematos/ antiinflamator al probelor investigate s-a
evidențiat pe model animal TPA-indus, când în urma tratamentului se
observă o reducere a parametrilor inflamatori caracteristici (dimensiunea
bazei urechii, lungimea și masa acesteia).

Rezultate și discuții
În general, valorile obținute au reprezentat determinările după o
singură aplicație topică a TPA ceea ce concordă cu datele din literatura
de (19). Exprimarea maximă a edemelor s-a observat la 24h de la
administrarea TPA, cu diferențe importante în cazul loturilor tratate cu
extractele de Pelargonium investigate conform figurii VI.3.

Fig. VI.3. Efectul antiedematos al extractelor de Pelargonium în

edemul urechii de șoarece TPA-indus (24h)

La aceeași doză (5mg/ mL) aplicată topic efectul cel mai intens
de reducere al edemului se observă la lotul tratat cu extract metanolic de
P. zonale, la care inflamația față de martorul negativ scade cu
aproximativ 70%, iar față de martorul pozitiv (tratat cu Indometacin) cu
aproximativ 30%. Pentru celelalte loturi tratate cu extract de P. radens și
cu extract de P. grandiflorum se observă o ameliorare a procesului
edematos, cu aproximativ 50% față de martorul negativ. Extractul
metanolic de P. hispidum prezintă un efect antiedematos de 45% față de
martorul negativ. Diferențe semnificativ statistic au fost notate și pentru
celelalte loturi tratate cu extracte de Pelargonium, pentru care însă
potențialul înregistrat a reprezentat o reducere a edemului între 5 și 15%
față de martorul pozitiv.

27
 Capitolul VII. Investigarea efectelor biologice dezvoltate de
extractele metanolice ale speciilor de Pelargonium pe linii celulare

În urma rezultatelor obținute anterior la testele in vitro și corelând

cu datele din literatură, am apelat la o serie de teste pe linii celulare
pentru a completa tabloul acțiunilor biologice. Totodată analizând cele
două tipuri de extracte, hidroalcoolice și metanolice, din punct de vedere
al acțiunii antioxidante, antiinflamatoare și antimicrobiene, am ales
extractele metanolice pentru testele pe liniile celulare. Acestea au fost
izolate de la nivelul musculaturii șoarecilor – C2C12, keratinocite de la
nivelul pielii umane – HaCaT, celule ale cancerului de sân – MDA-MB-
231 și celule ale melanomului uman – A375.

VII.1. Evaluarea viabilității celulelor prin testul MTT

Soluția galbenă de MTT (bromura de 3-[4,5-dimetiltiazol-2il]-2,5-

difeniltetrazol) este redusă la formazan violet (Fig. VII.1), în prezența
celulelor vii. Absorbanţa soluţiei după solubilizarea în DMSO se
determină spectrofotometric la 550 nm.

Rezultate și discuții
Rezultatele obținute în urma testului MTT sunt prezentate în
figurile VII.2 – VII.5.

Fig. VII.2. Reprezentarea grafică a procentului de viabilitate celulară a C2C12 în

funcție de concentrația extractelor metanolice utilizate

28
 Fig. VII.3. Reprezentarea grafică a viabilității celulelor HaCaT la tratarea cu
extractele metanolice a speciilor de Pelargonium în funcție de concentrație

Fig. VII.4. Reprezentarea grafică a viabilității celulelor MDA-MB-231 la

tratarea cu extractele metanolice a speciilor de Pelargonium în funcție de
concentrație

Efectul protector al extractelor cercetate în cadrul acestei teze de

doctorat este strâns legat de compoziția chimică. Compușii direct
responsabili de această activitate biologică sunt de tipul polifenolilor și în
general sunt cei care prezintă potențial antioxidant prin prisma
caracterului lor reducător.

29
 Fig. VII.5. Reprezentarea grafică a viabilității celulelor A375 la tratarea cu
extractele metanolice a speciilor de Pelargonium în funcție de concentrație

VII.2. Evaluarea capacității de diviziune celulară prin tehnica

Scratch

Metoda se bazează pe evaluarea in vitro a capacităţii extractelor

vegetale de a stimula procesul de refacere a legăturilor intercelulare care
au fost distruse pe cale mecanică (20).

Rezultate și discuții

Luând în considerare rezultatele obținute în cadrul testelor

anterioare, atât teste antioxidante cât și testele de viabilitate celulară, am
realizat acest test pe extractele metanolice utilizând două concentrații
0,0195 mg/mL și 1,25 mg/mL și s-au fotografiat plăcile cu camera foto
integrată în microscop.
Efectul extractelor asupra viabilităţii celulare diferă de la un tip de
celulă la alta datorită metabolismului particular al acestora, dar şi datorită
compoziţiei calitative şi cantitative variabile de la un extract la altul.
Rezultatele obţinute în urma efectuării acestor teste au demonstrat
că gradul de citotoxicitate al extractelor este strâns legat de compoziția
chimică a acestora. De asemenea sunt importante şi liniile celulare pe
care s-au realizat testările, acestea fiind linii celulare sănătoase (HaCaT,
C2C12) asupra cărora efectul citotoxic al extractelor trebuie să fie minim,
dar și linii canceroase (A375, MDA-MB-231) pentru care procentul de
viabilitate ar trebui să fie cât mai scăzut, iar efectul antimigrator cât mai
pronunţat.

30
 0h 3h 24h Soluţia

Control

DMSO

P1M
(0,0195
mg/mL)

P1M
(1,25
mg/mL)

P2M
(0,0195
mg/mL)

P2M
(1,25
mg/mL)

P3M
(0,0195
mg/mL)

P3M
(1,25
mg/mL)

P5M
(0,0195
mg/mL)

P5M
(1,25
mg/mL)

Fig.VII.6. Efectul antimigrator al extractelor metanolice asupra celulelor A375

31
 0h 3h 24h Soluţia

Control

DMSO

P1M
(0,0195
mg/mL)

P1M
(1,25
mg/mL)

P2M
(0,0195
mg/mL)

P2M
(1,25
mg/mL)

P3M
(0,0195
mg/mL)

P3M
(1,25
mg/mL)

P5M
(0,0195
mg/mL)

P5M
(1,25
mg/mL)

Fig.VII.7. Efectul antimigrator al extractelor metanolice asupra celulelor MDA-

MB-231

32
 0h 3h 24h Soluția

Control

DMSO

P1M
(0,0195
mg/mL)

P1M
(1,25
mg/mL)

P2M
(0,0195
mg/mL)

P2M
(1,25
mg/mL)

P3M
(0,0195
mg/mL)

P3M
(1,25
mg/mL)

P5M
(0,0195
mg/mL)

P5M
(1,25
mg/mL)

Fig.VII.8. Efectul antimigrator al extractelor metanolice asupra celulelor HaCaT

33
 Capitolul VIII. Concluzii generale. Elemente de originalitate.
Perspective de viitor.

CONCLUZII GENERALE

Teza de doctorat Contribuții la evaluarea farmacognostică și

biologică a unor specii din familia Geraniaceae are ca obiectiv
principal evidențierea acțiunilor biologice ale unor extracte
(hidroalcoolice și metanolice) din specii de Pelargonium: P. hispidum, P.
grandiflorum, P. radens, P. peltatum și P. zonale. Aceste specii sunt
aclimatizate la noi, ele provenind din Africa de Sud, cu excepția P.
zonale care este indigenă.
Trebuie menționat că cercetarea propusă are loc în premieră,
speciile selecționate nefiind studiate anterior din punct de vedere al
posibilelor utilizări terapeutice.
Prin cele menționate, susținem faptul că datele care s-au obținut au
un impact major în domeniul cercetării plantelor medicinale și al obținerii
de extracte standardizate cu potențial terapeutic.
În plus, testele care vizează evidențierea potențialului biologic sunt
teste standard care pot confirma obținerea unor extracte standardizate
care să poată fi incluse în forme farmaceutice de uz terapeutic, fapt care a
permis evidențierea următoarelor concluzii:

Evidențierea caracterelor macroscopice și histo-anatomice ale

frunzelor de Pelargonium a permis, așa cum era de așteptat, diferențierea
speciilor.
Diferențele macroscopice majore au fost observate în ceea ce
privește morfologia și caracterele organoleptice ale frunzelor.
Cele mai multe diferenţe de structură la nivelul frunzei la cele 5
specii sunt de ordin cantitativ, cu valoare taxonomică, ce se referă la
pețiol, limb foliar și peri secretori/ tectori. Pețiolul și limbul foliar diferă
între specii din punct de vedere structural, al dimensiunilor, localizării
acestora, frecvența și densitatea lor, precum și prezența și frecvența
celulelor oxalifere.
Perii secretori sunt elemente de individualizare între specii,
importanţi pentru calitatea şi cantitatea uleiului volatil cu proprietăţi
biologice. Aceștia se află la nivelul pețiolului, mai puţini la P. peltatum,
iar cei mai numeroși, foarte lungi, se regăsesc la P. radens, P. hispidum,
P. grandiflorum. Pe de altă parte, perii situați pe limbul foliar sunt mai

34
numeroşi şi, adesea, lungi, la P. hispidum şi P. zonale, iar perii scurți și
numeroși sunt caracteristici celorlalte specii.
După obținerea extractelor etanolice și metanolie s-a calculat
raportul drog-extract (DER) care a indicat că cel mai bun solvent de
extracție a fost etanolul 50c. Din punct de vedere al extractibilității cel
mai avantajos produs vegetal s-a dovedit cel furnizat de specia
Pelargonium zonale pentru care s-au obținut cantitățile cele mai mari de
extracte, cu ambele tipuri de solvenți.
Analiza UHPLC a celor două tipuri de extracte ale speciilor de
Pelargonium studiate a pus în evidență prezența următorilor compuși:
catehină, epicatehină, cianidol și derivați ai cianidolului, rutozidă,
cinarozidă, cvercetol, luteolină, kaempferol, derivați de acid galic.
Dintre acizii polifenolici, în cantitatea cea mai mare, s-au regăsit
acidul rozmarinic (3,473 µg/mg extract uscat) în extractul etanolic de
Pelargonium grandiflorum, acidul clorogenic (4,862 µg/mg extract uscat)
și acidul cinamic (3,005 µg/mg extract uscat) în extractul etanolic de
Pelargonium zonale.
Acidul clorogenic se găsește în cantitate de 4,451 µg/mg în
extractul metanolic al Pelargonium radens. Din acest punct de vedere
extractul metanolic este superior extractului etanolic corespunzător
aceleiași specii.
În urma determinării cantitative a principiilor active s-a
constatat pentru extractele etanolice că cea mai mare cantitate de
polifenoli totali se regăsește în extractul de P. zonale, iar extractul de P.
grandiflorum este cel mai bogat în fracțiunea flavonoidică.
În cazul extractelor metanolice conținutul cel mai ridicat în
polifenoli se regăsește în extractul de P. zonale, iar extractul din P.
hispidum este cel mai bogat în flavone.
Randamentul de obținere al fracțiunilor volatile s-a plasat în
jurul valorii de 1%, cel mai ridicat randament fiind în cazul P. hispidum
(1,167%). În urma analizei organoleptice s-a observat că uleiurile volatile
au avut culori de la galben-verde (P. radens), verde deschis (P.
grandiflorum) la verde intens (P. hispidum). De asemenea, au prezentat
mirosuri relativ asemănătoare, de lămâie, mirosul cel mai pregnant
constatându-se la uleiul speciei Pelargonium hispidum.
Analiza prin metoda graz-cromatografică (GC-MS și GC-FID)
a uleiurilor volatile de Pelargonium hispidum, P. grandiflorum și P.
radens a revelat diferențe importante între numărul și tipul componentelor
volatile. În cazul uleiului de Pelargonium grandiflorum s-au detectat
compuși precum linalolul, derivați de geraniol, cis-rose-oxid, comparativ
cu P. hispidum pentru care majoritari au fost mentona (15,70%), timolul,
35
pinenul și eucaliptolul. Componenta volatilă majoră a frunzelor de P.
radens a fost izomentona (85%) însoțită de cantități foarte mici de pinen,
terpinen, limonen, mircen, cimen și piperitonă.
Evaluarea activității biologice a extractelor a debutat cu
evidențierea acținii antioxidante. Acest efect se bazează pe prezența în
extractele hidroalcoolice și metanolice a polifenolilor, care prezintă
capacitate antioxidantă în forma lor redusă, sau prooxidantă în forma lor
oxidată (sistemul redox fenol - semichinone – chinone).
Se poate concluziona că cea mai bună capacitate de scavenger de
radical DPPH o are extractul metanolic obținut din Pelargonium zonale.
Pe baza acestui test a fost evaluat potențialul antioxidant pentru cele nouă
extracte investigate, rezultatele conducând la următoarea ierarhizare:
P5M ˃P4E ˃P5E ˃P1M ˃P2E ˃P3M ˃P1E ˃P2M ˃P3E.
Rezultatele pentru testul ABTS, exprimate prin valorile CE50,
ierarhizează extractele astfel: P4E ˃ P5E ˃ P5M ˃ P2E ˃ P1M ˃ P1E ˃
P3E ˃ P2M ˃ P3M.
După investigarea capacitatății reducătoare a extractelor
speciilor de Pelargonium ordinea celor mai active este următoarea: P5M
˃ P5E ˃ P4E ˃ P2E ˃ P3M ˃ P1E ˃ P1M ˃ P3E ˃ P2M.
Evaluarea probelor în ceea ce privește capacitatea de chelatare a
ionului feros poate furniza următoarea succesiune: P4E ˃ P5E ˃ P3E ˃
P2E ˃ P3M ˃ P1E ˃ P1M ˃ P2M ˃ P5M.
Conform valorilor înregistrate pentru concentrația eficientă 50,
ordinea descrescătoare a potențialului de scavanger de anion radical
superoxid a fost următoarea: P5M ˃ P5E ˃ P4E ˃ P2M ˃ P1M ˃ P2E ˃
P3M ˃ P1E ˃ P3E.
Compușii responsabili de activitatea antioxidantă a extractelor
vegetale, în general, sunt reprezentați de polifenolii totali. Corelând
capacitatea antioxidantă exprimată de extractele hidroalcoolice dar și de
cele metanolice ale speciilor de Pelargonium (P. hispidum, P.
grandiflorum, P. radens, P. peltatum, P. zonale) cu concentrațiile în
polifenoli totali se poate afirma că rezultatele testelor (DPPH, ABTS,
determinarea capacității reducătoare și capacitatea de scavanger al
anionului superoxid) sunt direct proporționale cu prezența fracțiunii
polifenolice.
Rezultatele obținute sunt în strânsă legătură nu doar cu intensitatea
de acțiune, ci și cu tipul de compuși și extractele în care aceștia
predomină, precum și cu mecanismele prin care activitatea antioxidantă a
polifenolilor poate fi evidențiată.

36
 Testele realizate au evidențiat corelații între sensibilitatea anumitor
clase de compuși și tehnicile și metodele utilizate pentru stabilirea
potențialului antioxidant în mod specific.
Activitatea antibacteriană și antimicotică a fitocomplexelor
izolate din cele cinci probe de Pelargonium investigate poate fi
sistematizată în funcție de tipul de extract și tulpina bacteriană testată în
modul următor:
În funcție de tipul de extract:
 extractele metanolice au avut o activitate mai intensă decât acel
al extractelor etanolice față de germenii G(-).
 extractele etanolice mai active decât cele metanolice pe tulpinile
G(+).
În funcție de tipul de tulpină bacteriană/ fungică ordinea
descrescătoare a intensității de acțiune în funcție de diametrul zonei de
inhibiție măsurat, este:
 S. aureus: P3M ˃ P5E ≥ P1E ˃ P5M ˃ P2E ˃ P2M ˃ P3E ˃ P4E.
 S. lutea: P5E ˃ P4E ˃ P2E ≥ P1E ˃ P3E, valorile obținute au fost
comparabile cu cele ale Ampicilinei.
 Pseudomonas aeruginosa: P5E ˃ P5M ≥ P3M ˃P4E ˃ P2M
≥P1M; P1E, P2E, P3E au fost inactive.
 C. albicans: P5M ˃ P3M ≥ P1M ˃ P2M, diferențele de valoare
obținute se încadrează în limita a ± 0,5 (diferențe nesemnificativ
statistic) (extractele etanolice au fost inactive).
 C. glabrata: P5M ˃ P1M ˃ P2M ˃ P3M. (extractele etanolice au
fost inactive).
 C. parapsilopsis: P5M ˃ P3M ˃ P1M ˃ P2M. (extractele
etanolice au fost inactive).

Evaluarea acțiunii antiinflamatoare pentru cele nouă extracte

diferite s-a realizat atât in vitro cât și in vivo.
Analiza rezultatelor corespunzătoare celor două categorii de
extracte indică o foarte bună capacitate de stabilizare a membranei
eritrocitare exprimată de extractele investigate, capacitate care este
apropiată de a diclofenacului sau chiar mai puternică.
Referitor la efectul protector asupra membranei eritrocitare, toate
probele analizate (cu excepţia P4E), la concentraţia de 5 mg/mL prezintă
un efect scăzut comparativ cu al diclofenacului. Această observaţie
sugerează faptul că la concentraţii mari extractele de Pelargonium pot
influența negativ permeabilitatea membranei eritrocitare prin
fitocomplexul pe care îl conţin.

37
 În general, extractele metanolice au efect protector mai intens
comparativ cu cele hidro-etanolice.
Evaluarea in vivo a activității extractelor metanolice în testul
edemului indus chimic (TPA-indus) a demonstrat că la aceeași doză
(5mg/ mL) aplicată topic, efectul cel mai intens de reducere al edemului
se observă la lotul tratat cu extract metanolic de P. zonale. În acest caz,
inflamația față de lotul control scade cu aproximativ 70%, iar față de
martorul pozitiv (tratat cu Indometacin) cu aproximativ 30%. Pentru
celelalte loturi, lotul tratat cu P. radens și lotul tratat cu P. grandiflorum
se poate observa o ameliorare a procesului edematos, astfel acesta se
reduce cu aproximativ 50% față de martorul negativ.
Extractul metanolic de P. hispidum prezintă un efect
antiedematos, comparativ cu celelalte extracte metanolice, de 45% față
de lotul control. Rezultate avantajoase au fost notate și pentru celelalte
extracte de Pelargonium, pentru care însă potențialul înregistrat a
reprezentat o reducere a edemului între 5 și 15% față de martorul pozitiv.
Investigarea pe linii celulare a efectelor biologice dezvoltate de
extractele metanolice ale speciilor de Pelargonium s-a realizat prin
efectuarea testelor de viabilitate celulară și testul scratch. Acestea au
demonstrat că gradul de citotoxicitate al extractelor este strâns legat de
compoziția chimică a probelor.
Testele realizate pe linii celulare sănătoase (HaCaT, C2C12) au
demonstrat că viabilitatea acestor celule este dependentă de concentrația
aplicată și de tipul de extract. Astfel se constată că fracțiunea extractivă
în care predomină flavonoidele dezvoltă un efect citoprotector mai
important.
Pe liniile canceroase (A375, MDA-MB-231) procentul de
viabilitate și efectul antimigrator este inhibat la creșterea concentrației de
extract aplicate. S-a constatat că extractele mai bogate în fracțiunea
polifenolică prezintă un efect citotoxic mai intens.

38
 ELEMENTE DE ORIGINALITATE

Originalitatea studiului de față constă în investigarea pentru prima

dată a frunzelor de Pelargonium hispidum, Pelargonium radens,
Pelargonium grandiflorum, Pelargonium peltatum și Pelargonium zonale
din punct de vedere farmacognostic și biochimic.
Astfel, am realizat caracterizarea histo-anatomică a frunzelor celor
cinci specii, precum și evaluarea profilului chimic din punct de vedere
calitativ și cantitativ a celor două tipuri de extracte (hidroalcoolic și
metanolic).
Pentru cele cinci extracte hidroalcoolice și pentru cele patru
extracte metanolice am analizat:
 capacitatea antioxidantă in vitro a extractelor,
 efectul antibacterian și antifungic,
 efectul antiinflamator pe model indus chimic, precum și
capacitatea protectoare pe membrana eritrocitară,
 potențialul citoprotector/ citotoxic pe linii celulare normale și
canceroase.

PERSPECTIVE DE CERCETARE

În urma corelării rezultatelor obținute în cadrul acestei teze de

doctorat se poate susține desfășurarea unor studii în următoarele direcții:
 fracționarea extractelor în scopul identificării compușilor
responsabili pentru acțiunile biologice pe care aceștia le
prezintă,
 caracterizarea efectelor biologice a fracțiunilor volatile,
 extinderea studiilor asupra speciei Pelargonium peltatum, cu
precădere asupra extractelor metanolice,
 stabilirea mecanismelor apoptotice/ necrotice care stau la
baza efectelor citoprotectoare/ citotoxice evidențiate pentru
extractele analizate,
 realizarea unei culturi experimentale în câmp pentru speciile
Pelargonium zonale, Pelargonium peltatum și Pelargonium
grandiflorum care au furnizat extracte valoroase din punct
de vedere chimic și biologic.

39
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Kolodziej H, Kayser O. Pelargonium sidoides DC. – Neueste

Erkenntnisse zum Verständnis des Phytotherapeutikums Umckaloabo.
Z.Phytother1998; 19: 141–151.
2. Bladt S. Zur Chemie der Inhaltsstoffe der Pelargonium reniforme
CURT. – Wurzel (Umckaloabo). München: Dissertation, Ludwig-
Maximilians-Universität, 1974.
3. Helmstädter A. Umckaloabo – Late vindication of a secret remedy.
Pharm. Historian 1996; 26: 2–4.
4. Watt C, Breyer-Brandwyk MG. Medicinal and Poisonous Plants of
Southern and Eastern Africa. Edinburgh: Livingstone, 1962.
5. Gostin I, Toma C, Damian M. Histo-anatomical data regarding the
aerial vegetative organs in some species and varieties of Pelargonium
L. An.şt.Univ. „Al.I. Cuza” s. II a Biol veget 2000; 46: 23-32.
6. Trifan A. Contribuții la studiul farmacognostic și biologic al unor
specii de plante medicinale cultivate în zona subcarpatică a
Moldovei: stabilirea variabilității chimice. UMF „Gr.T.Popa” Iași,
2012.
7. Gacea O. Cercetări privind calitatea farmaceutică a produsului
Chamomillae flos. UMF „Gr.T.Popa” Iași, 2010.
8. *** Farmacopeea Română, ediţia a X-a. Bucureşti: Editura Medicală,
1993.
9. ***Farmacopeea Europeană, ediţia a 6-a, Strasbourg, EDQM, 2008.
10. Ismail M. Central properties and chemical composition of Ocimum
basilicum essential oil. Pharm Biol 2006; 44: 619-626.
11. Wangensteen H., Samuelsen A.B., Malterud KE. Antioxidant activity
in extracts from coriander. Food Chem 2004; 88: 293-297.
12. Malterud KE, Farbrot TL, Huse A., Sund RB. Antioxidant and
radical-scavenging effects of anthraquinones and anthrones.
Pharmacol 1993; 47: 77-85
13. Prior RL, Wu XL, Schaich K. Standardized methods for the
determination of antioxidant capacity and phenolics in foods and
dietary supplements. J Agric Food Chem 2005; 53: 4290-4302.

40
14. Csepregi K, Kocsis M, Hideg É. On the spectrophotometric
determination of total phenolic and flavonoid contents. Acta Biol
Hung 2013; 64: 509–518.
15. Piao X, Piao X-L, Kim HY, Cho EJ. Antioxidative activity of
geranium (Pelargonium inquinans Ait) and its active component,
1,2,3,4,6-Penta-O-galloyl-β-D-glucose. Phytotherapy Research 2008;
22(5): 534-538.
16. Lopez-Alarcon C, Denicola A. Evaluating the antioxidant capacity of
natural products: A review on chemical and cellular-based assays.
Analytica Chimica Acta 2013; 763: 1-10.
17. Harman D. origin and evaluation of the free radical theory of aging: a
brief personal history. Biogerontology 2009; 10: 773-781.
18. Vane JR, Bolting RM. New insights into the mode of action of anti-
inflammatory drugs. Inflammation Res 1995; 44:1-10.
19. Passos GF, Medeiros R, Marcon R, Nascimento AFZ, Calixto JB,
Pianowski LF. The role of PKC/ERK1/2 signaling in the anti-
inflammatory effect of tetracyclic triterpene euphol on TPA-induced
skin inflammation in mice. Euro J of Pharmacol 2013; 698: 413-420.
20. Dehelean CA, Șoica C, Ledeți I, Aluaș M, Zupko I, Gălușcan A,
Cinta-Pinzaru S, Munteanu M. Study of the betulin enriched birch
bark extracts effects on human carcinoma cells and ear inflammation.
Chem Central J 2012; 6: 137-145.

41
LUCRĂRI PUBLICATE IN EXTENSO DIN TEMATICA
TEZEI DE DOCTORAT

 Articole publicate în reviste ISI

Iancu C, Cioancă O, Mircea C, Mocanu M, Hăncianu M. Pelargonium

SP: characterization of the polyphenols and their biological potential.
Farmacia (FI=1,162), 2016; 64(3): 333-338.

 Articole publicate în reviste BDI

Iancu C, Cioancă O, Mircea C, Hăncianu M. Contributions regarding the

leaf histo-anatomy of some Pelargonium species. Rev Med Chir Soc Med
Nat 2013; 117(3): 812-818.

 Lucrări prezentate la conferințe de specialitate naționale și

internaționale

Iancu C, Mircea C, Cioancă O, Ifrim C, Cojocaru A, Hăncianu M.

Evaluarea interrelației compoziție chimică-acțiune antioxidantă la
Pelargonium sp. Congresul Național de Farmacie din România, Ediția a
XV-a, 24-27 septembrie 2014, Iași, Volum de rezumate, p. 132. ISBN
978-606-544-252-8.

Iancu C, Cioancă O, Mircea C, Hăncianu M. Polyphenols and the in

vitro activity of five pelargonium species. 9th CAMPSEC Conference on
Medicinal and Aromatic Plants of Southeast European Countries, 26-29
mai 2016, Plovdiv, Bulgaria, Poster.

Iancu C, Ciancă O, Tuchiluș C, Hăncianu M, Mircea C. Antimicrobial

and antioxidant properties of Pelargonium SP. Leaf extracts. 2nd
International Young Scientists Symposium, 15-17 septembrie 2016,
Wroclaw, Polonia. Volum de rezumate, p. 34.ISBN 978-83-7055-591-7.

Iancu C, Cioanca O, Mircea C, Spac A, Robu S, Hancianu M. Rose-

scented Geraniums cultivated in Romania – essential oil profile. The 12th
National Symposium with International Participation, 6-9 septembrie
2016, Piatra Neamț, Poster.

42