PSIHOPATOLOGIE 1

REFERAT

Tulburarea de personalitate  de tip

histrionic (Personalitatea histrionica)

PROFESOR:

Tulburari de personalitate
Definitie. 

Tulburarile specifice de personalitate reprezinta pattern-uri (modele)

de comportament adanc inradacinate si durabile, care se manifesta ca
raspunsuri inflexibile la o gama larga de situatii personale si sociale. Ele
reprezinta deviatii extreme sau semnificative de la modul in care gandeste,
simte si (in special) relationeaza cu altii un individ mediu dintr-o cultura
data. Astfel de pattern-uri (modele) comportamentale tind sa fie stabile si sa
cuprinda multiple domenii ale functionarii psihologice si comportamentale.
Ele sunt asociate frecvent (dar nu intotdeauna) cu grade variate de suferinta
subiectiva si probleme in functionarea si performanta sociala.

Date generale. 

Sub aceasta denumire sunt incluse o varietate de stari si pattern-uri

comportamentale cu semnificatie clinica, care tind sa devina persistente si sa
capete expresia unui stil de viata caracteristic al individului, al modului sau
de relationare cu sine si cu altii.  Tulburarile de personalitate difera fata de
modificarea (schimbarea) personalitatii prin perioada si modul de aparitie:
ele sunt stari ale dezvoltarii care apar in copilarie sau adolescenta si se
continua in viata adulta. Nu sunt secundare vreunei tulburari mentale sau
vreunei boli cerebrale, desi pot preceda sau pot coexista cu vreuna din
acestea.

Istoricul conceptiilor privind personalitatea anormala. 

Conceptul de personalitate anormala in psihiatrie poate fi gasit inca de

la inceputul  sec. XIX, cand psihiatrul francez Pinel a descris 'manie sans
delire'. Pinel a aplicat termenul acesta pacientilor care erau inclinati spre
izbucniri nemotivate de furie si violenta, dar fara a fi deliranti (in perioada
aceea delirurile erau considerate ca esenta bolilor mintale). Probabil ca acest
grup de pacienti includea nu numai pe aceia care ar putea fi considerati acum
ca avand personalitate antisociala, ci si pacienti cu boli mintale care nu erau
deliranti, de exemplu unii pacienti cu manie (Kavka,1949).

Variatiile culturale sau regionale in manifestarile starilor personalitatii

sunt importante, dar cunostiintele specifice in acest domeniu sunt inca
sarace. Tulburarile personalitatii care par a fi frecvent recunoscute intr-o
parte a lumii dar nu corespund nici unui subtip din cele specificate mai jos
pot fi clasificate ca ‘’alte tulburari ale personalitatii” si identificate folosind
un al 5-lea caracter al codului, ca o adaptare a acestei clasificari pentru acea
tara sau regiune. De asemenea, variatii locale in manifestarea unei tulburari a
personalitatii pot fi reflectate in setul de indreptare diagnostice pentru astfel
de stari.

Indreptar diagnostic.
  Situatiile care nu pot fi direct atribuite unor distrugeri cerebrale
masive sau unei boli cerebrale sau unei alte tulburari psihiatrice, si care
indeplinesc urmatoarele criterii:

a       Atitudini si comportament marcat dizarmonice, implicand de obicei

mai multe arii de functionare, de ex. afectivitatea, agitatia, controlul
impulsurilor, modurile de percepere si gandire si stilul de relationare cu
ceilalti;

b       Patternul (modelul) de comportament anormal este durabil, constand in

episoade prelungite si nelimitate de boala psihica;

c       Cornportarnentul anorrnal este irnplicat in mod clar intr-o larga gama

de situatii personale si sociale;

d       Manifestarile rnai sus rnentionate apar in copilarie sau adolescenta, si

continua in viata adulta;

e       Tulburarea duce la un disconfort subiectiv, dar acest lucru poate deveni

evident nurnai tarziu in cursul evolutiei;

f        Tulburarea este de obicei (dar nu intotdeauna) asociata cu probleme

sernnificative in performanta profesionala si sociala.

Tulburarea de personalitate  de tip histrionic

(Personalitatea histrionica)
Caracteristicile importante ale acestui tip de personalitate sunt auto-
dramatizarea, o mare sete de noutate, senzational si distractii si o abordare
egocentrica a relatiilor cu ceilalti.

La o personalitate normala, trasaturile histrionice minore pot fi avantajoase

pentru relatiile sociale. Persoana cu astfel de trasaturi este o gazda simpatica,
se descurca bine ca actor amator si vorbeste cu usurinta in public.
Histrionicii au tendinta sa-si exhibe emotiile si plang sau rad cu usurinta, dar
sentimentele trec repede.
 Cand aceste calitati sunt exagerate, in tulburarea personalitatii de tip
histrionic, aceste trasaturi devin mai putin acceptabile. Persoana
dramatizeaza mai mult decat ar cere un personaj obisnuit; ea pare sa joace in
permanenta un rol, incapabila de a fi ea insasi. Pare adesea ca nu-si da seama
de faptul ca ceilalti pot sa vada dincolo de ceea ce ea afiseaza: in locul
bucuriei pentru noutate, in tulburarea personalitatii de tip histrionic exista o
neobosita cautare de noi experiente, dar cu entuziasm de scurta durata,
persoana plictisindu-se rapid si tanjind dupa ceva nou. Tendinta de a fi
egocentric poate fi mult exagerata in aceasta tulburare de personalitate.
Persoana respectiva este lipsita de consideratie pentru altii, parand sa se
gandeasca numai la propriile interese si bucurii. Este frivola, superficiala,
nechibzuita, cea care pretinde tot timpul si poate recurge la masuri extreme
pentru a-i forta pe altii sa-i indeplineasca dorintele. ’’Santajul’’ emotional,
scenele de furie si incercarile demonstrative de suicid constituie o parte din
arsenalul disponibil. Isi etaleaza foarte usor emotiile, obosindu-i pe ceilalti
cu accesele sale de furie sau cu expresii de disperare. Ea pare sa simta prea
putin din emotiile pe care le exprima. Histrionicii isi revin repede si adesea
par chiar surprinsi cand ceilati nu sunt dispusi sa uite scenele respective la
fel de repede ca ei insisi.

Cu aceste calitati se asociaza si o capacitate de autoamagire care poate

sa ia proportii uluitoare. Persoana continua sa creada ca are dreptate cand
toate faptele au aratat contrariul. Este capabila sa sustina minciuni elaborate,
mult timp dupa ce ceilalti i-au descoperit complet trucurile. Acest model de
comportament este observat, in forma sa extrema, la ‘’mincinosii
patologici’’ si la escroci.

Unele din aceste trasaturi sunt normale in copilarie, mai ales entuziasmele
tranzitorii, trecerea cu usurinta de la ras la lacrimi, bucuria de a pacali si
egocentrismuI. Acest lucru a determinat pe unii psihiatri sa aplice termenul
de imatur acestui tip de personalitate. Totusi, termenuI este imprecis si este
mai bine sa fie evitat.

In tulburarea personalitatii de tip histrionic, viata sexuaIa este de

asemenea afectata, in special la femei exista o provocare sexuaIa combinata
cu frigiditate. Ele se angajaza in etalari de afectiune si cocheteaza, dar sunt
adesea incapabile de sentimente adanci si pot sa nu ajunga la orgasm. Desi
erotizeaza la extrem relatiile lor sociale, aceste persoane nu merg niciodata
pana la capat.
 Schneider a folosit termenuI de psihopati care cer atentie (attention
seeking psychopaths) pentru un anumit grup de persoane cu tulburari ale
personalitatii de tip histrionic. Astfel de persoane incearca in mod constant
sa para mai mult decit sunt in realitate si au pretentii exagerate in ceea ce ii
priveste pe ceilaIti.

In concluzie, tulburare de personalitate histrionica este

caracterizata de:

1.   Auto-dramatizare, expresie teatrala, exagerarea emotiilor;

2.   Sugestibilitate: pacientul este usor de influentat de catre altii sau de

circumstante;

3.   Afectivitate labila si superficiala;

4.   Cautarea continua a senzatiilor puternice, a admiratiei celorlalti si a

activitatilor in care pacientul este in centrul atentiei;

5.   Seductie (erotizare) inadecvata in comportament sau infatisare;

6.   Atentie exagerata acordata atractiei fizice.

7.   Trasaturile asociate pot include egocentrism, autoindulgenta, dorinta

continua de a fi apreciat, existenta sentimentelor usor de ranit si
comportament persistent manipulativ pentru satisfacerea nevoilor proprii.

Aceasta conditie include tulburarea de personalitate isterica si psiho-

infantila.

Cauze

Cauzele apartiei acestei tulburari nu sunt cunoscute, dar pot fi implicate atat
componente ereditare, cat si evenimente din copilarie. Astfel, un individ are
tendinta de a manifesta aceasta personalitatea daca exista
inclinatii genetice in acest sens, sau daca unul dintre parinti manifesta
aceasta personalitatea, iar copilul pur si simplu i-a copiat comportamentul.

Factorii de mediu care ar putea fi implicati includ lipsa de norme, repere,

critici sau pedepse in timpul copilariei - copilul va fi laudat si i se va acorda
atentie doar cand manifesta comportamente aprobate de parinti. Toate
acestea duc la confuzie cu privire la tipul de comportament care castiga
simpatia parintilor.

Tulburarea histrionica de personalitate apare frecvent la femei deoarece

unele simptome ale acestei afectiuni sunt specifice femeilor. De exemplu,
femeile sunt cele care cauta atentie prin manifestari sexuale, desi acest
comportament este mai putin acceptat social in cazul femeilor decat in cazul
barbatilor. Deseori, indivizii cu acest tip de personalitate pot necesita un
tratament impotriva depresiei la finalul unei relatii romantice.

Aspecte care pot duce la riscul de a dezvolta depresie:

• Nu privesc intr-un mod realist situatia in care se afla, dramatizeaza si
exagereaza.

• Nu isi asuma responsabilitatea pentru un esec sau o dezamagire si transfera

vina celorlalti.

• Isi doresc cu ardoare sa traiasca lucruri intense si fac orice sa nu se

plictiseasca, din acest motiv uneori vor fi implicati in situatii periculoase.

Factori de risc

Persoanele care au trecut prin experiente traumatizante in

timpul copilariei sunt predispuse dezvoltarii acestei tulburari de
personalitate, dar si a altora.

Criterii de diagnosticare

Criteriile pentru diagnosticarea tulburarii histrionice de personalitate

mentionate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale
(DSM).

Persoanalitatea histrionica este un model de manifestare afectiva sau

emotionalitate excesiva, care solicita atentia incepand inca din maturitatea
timpurie. In functie de contexte, criteriile de diagnostic sunt:
- se simt inconfortabil in situatii in care nu sunt in centrul atentiei;

- interactiunea cu ceilalti este deseori caracterizata prin comportament sexual

deviat, provocator sau seducator;
- superficialitate: trec rapid de la o emotie la alta;

- este folosit aspectul fizic pentru a atrage atentia;

- un stil de exprimare care impresioneaza si care este lipsit de detalii;

- comportament teatral, pacientul dramatizeaza si manifesta emotii

exagerate, extreme;

- usor de influentat de altii sau de circumstante;

- relatiile cu ceilalti sunt percepute mai intime decat sunt in realitate.

Diagnosticare

Diagnosticul de tuburare histrionica de personalitate este complicat, intrucat

anumite elemente ale aceste afectiuni se pot manifesta simultan cu cele ale
altor tulburari de personalitate.

DSM a introdus in 1994 criteriul sugestibilitatii si criteriul de supraestimare

a intimitatii interumane cu rolul de a sustine exactitatea criteriilor de
diagnostic stabilite in cazul tulburarii histrionice.
Inainte de a stabili tipul de tulburare de personalitate implicata, specialistii
trebuie sa evalueze daca trasaturile specifice tulburarii histrionice afecteaza
subiectul intr-un mod evident. Potrivit DSM, simptomele care provoaca unei
persoane o suferinta semnificativa, pot sta la baza unei tulburari de
personalitate.

Frecvent, diagnosticul de tulburare histrionica de personalitate se pune pe

baza istoricului individual si a rezultatelor obtinute la interviurile
psihologice nestructurate si structurate.

Un individ cu aceasta tulburare prezinta cinci sau mai multe dintre

urmatoarele criterii:

- Se simte inconfortabil in situatii in care nu este in centrul atentiei;

- Interactiunea cu ceilalti este deseori caracterizata prin comportament

inadecvat sexual, seducator sau provocator;
- Trece rapid de la o stare emotionala la alta si afiseaza emotiile in mod
superficial (labilitate emotionala);

- Se foloseste constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia celorlalti;

- Are un stil de a vorbi prin care doreste sa impresioneze, dar care este lipsit
de amanunte;

- Manifesta dramatizare de sine, teatralitate si isi exprima emotiile intr-un

mod exagerat;

- Este usor influentabil atat de ceilalti, cat si de situatii;

- Abordeaza relatiile sociale intr-un mod mai intim decat ar trebui.

In plus, la argumentele anterioare se vor adauga rapoartele de autoevaluare

(bazate pe descrierea experientei personale) ale pacientilor si testele
proiective. Rezultatele testelor de inteligenta indica lipsa perseverentei in
cazul sarcinilor care necesita concentrare.

Scopul diagnosticului diferential este de a deosebi o tulburare psihica de alte

afectiuni similare. De exemplu, exista situatii in care se face confuzie intre
tulburarea histrionica de personalitate si tulburarea de personalitate
borderline.
Caracteristici precum tentativele de suicid, confuzia privind identitatea, dar
si relationarea dificila sunt mai putin intalnite in cazul personalitatii
histrionice.

Se pot face confuzii si intre tulburarea histrionica de personalitate (THP) si

tulburarea de personalitate de tip dependent. Cele doua au in comun nevoia
intensa de apartenenta, insa numai tulburarea de personalitate de tip
dependent se caracterizeaza prin dependenta psihica la un nivel inalt.
O alta diferentiere este aceea ca pacientii cu THP epateaza si folosesc
seductia pentru a socializa, sunt orgoliosi, in timp ce persoanele cu tulburari
de personalitate de tip dependent tind sa manifeste un comportament de
supunere.

Tratament
De regula, persoanele cu tulburare histrionica nu recunosc ca ar avea nevoie
de tratament, fapt care face dificila stabilirea si urmarea unui plan de
tratament. Cu toate acestea initiativa de a apela la un specialist ar putea
apartine si persoanei cu tulburare histrionica de personalitate daca sufera de
o depresie majora in urma unei pierderi sau relatii recent incheiate sau a altor
probleme care le provoaca suferinta.

Psihoterapia este, in general, tratamentul de electie in cazul tulburarilor

histrionice de personalitate. Scopul tratamentului este de a ajuta pacientul sa
descopere motivatiile individuale si temerile asociate cu gandurile si
comportamentul sau, dar si de a ajuta pacientul sa se raporteze la cei din jur
intr-un mod pozitiv, mai putin egocentric.

Medicatia este recomandata pentru a trata simptomele depresiei si anxietatii,

in cazul in care acestea se manifesta.
Majoritatea persoanelor cu aceasta tulburare nu intampina dificultati in
stabilirea relatiilor sociale sau a celor profesionale; problemele apar cand
vine vorba despre relatii intime, care necesita o implicare profunda.
Comportamentul suicidar poate fi intalnit si la persoanele care sufera de
personalitate histrionica. Aceasta tendinta se poate manifesta atunci cand
pacientul doreste sa atraga atentia prin gestul sau.

De regula, actul sinuciderii este planificat, motiv pentru care gandurile si

modul de actiune ale persoanei cu personalitate histrionica trebuie tratate cu
seriozitate. Pentru ca si automutilarea este o actiune caracteristica histrionicului, si
acest aspect ar trebui urmarit si luat in calcul pe parcursul terapiei.

Tipul de
Trăsături esențiale Trăsături asociate Complicații
personalitate
  personalizarea relațiilor
 redusă disponibilitate
 polarizarea sau incapacitate de a
atenției celorlalți menține relațiile
 labilitate și  abilitate pentru noutate,
versatilitate stimulare sau schimbare
dispozițională  auto-ipostaziere în roluri
 tulburări de
 comportament externe sau insolite
somatizare
seducător și  intoleranță la ignorare
 episoade
provocator sau marginalizare
depresive
 catharsis afectiv  incapacitate de amânare
 dependențe
facil  entuziasmare facilă și
medicamentoa
Histrionică  comunicare efemeră
se
colorată, metaforică  comportament
 tentative
 conduită erotizată manipulativ
suicidare
și realitate sexuală  dependență de cel
 sugestibilitate investit afectiv  tulburări de
 impresionabilitate  amenințări cu dinamică 
 permeabilitate suicidul/tentative suicidare
demonstrative
 dramatizarea
conținutului  amnezia
comunicării traumelor/frustrărilor/efect
elor dramatice (la belle
indifférence)