TIPURI DE STUDII EPIDEMIOLOGICE

CLASIFICARE

1. STUDII DESCRIPTIVE

a. Raportări de caz

b. Serii de cazuri

c. Studii corelaţionale (populaţionale)

d. Studii transversale (cross-sectional surveys)

2. STUDII ANALITICE

a. Studii observaţionale

Studiul caz-control

Studiul de cohortă

b. Studii intervenţionale

Trialurile clinice

1. STUDII DESCRIPTIVE

1
 Urmăresc descrierea caracteristicilor de distribuţie ale bolii, în funcţie de
determinanţii acesteia : persoană, timp, loc

▒ Caracteristici personale: vârstă, status marital, ocupaţie, educaţie, venit,

etnie, stil de viaţă, etc

▒ Caracteristici de loc:

- distribuţia geografică a bolii

- variaţii internaţionale

- variaţii regionale/ locale

- variaţii urban/rural

▒ Caracteristici de timp:

- variaţii pe termen scurt (sezon, săptămână, zile)

- variaţii pe termen lung (schimbări seculare)

a. RAPORTAREA DE CAZ

Reprezintă un studiu epidemiologic descriptiv de bază, ce constă în descrierea

atentă şi amănunţită a profilului unui singur pacient, realizată de unul sau mai mulţi
medici.

Reprezintă cea mai frecventă modalitate de prezentare a articolelor în revistele

medicale de specialitate.

Când raportarea de caz este extinsă la o serie de cazuri care descriu

caracteristicile unei boli la un anumit număr de pacienti atunci este vorba o SERIE DE
CAZURI.

2
 b. STUDII CORELAŢIONALE

Acest tip de studiu epidemiologic descripitv foloseşte datele întregii populaţii

pentru a compara frecvenţa bolii între diferite grupuri populaţionale de-a lungul unei
perioade de timp sau pentru a compara frecvenţa bolii în aceeaşi populaţie, dar în
diferite perioade de timp.

Statusul bolii şi statusul de expunere sunt evaluate în acelaşi timp

Avantaje:

- reprezintă primul pas în investigarea relaţiei dintre expunere şi boală

- compară datele de frecvenţă ale bolilor în diferite regiuni geografice

Dezavantaje:

- imposibilitatea determinării legăturii dintre expunere şi boală la anumiţi

indivizi

- imposibilitatea controlului efectelor potenţialilor factori de confuzie

c. CROSS SECTIONAL SURVEYS

Acest tip de studiu epidemiologic descripitv se derulează rapid şi este ieftin din
punct de vedere al cheltuielilor. Dezavantajul acestui tip de studiu este dat de faptul că
nu poate stabili relaţia cauzală dintre datele colectate.
Acest studiu efectuat pe o singură populaţie are ca scop determinarea modificării
caracteristicilor esenţiale ale unei boli de-a lungul timpului.

3
 2. STUDII EPIDEMIOLOGICE DE TIP

ANALITIC : au ca scop analiza asocieri cauză- effect (expunere-boală)

a. Studii observaţionale

Studiul caz-control

Studiul de cohortă

b. Studii intervenţionale

Trialurile clinice

1. STUDIUL DE TIP CAZ-CONTROL

Este un studiu analitic observaţional care ia în considerare status real al bolii şi

nu expunerea la factorii de risc. Cazurile sunt selectate atât dintre pacienţii care
prezintă boala, cât şi dintre cei sănătosi (fără a interesa daca au fost sau nu expuşi
factorilor de risc).

Avantaje:

 rapid şi ieftin

 optim pentru evaluarea bolilor multifactoriale, cu perioadă de latenţă mare,

precum şi pentru evaluarea bolilor rare

Dezavantaje:

 dificil de stabilit relaţia temporară dintre expunere şi boală

Criteriul de selecţie a subiecţilor este reprezentat de statusul real al bolii.

4
 Se urmăreşte: prezenţa/ absenţa expunerii la factorii de risc.

Se determină: probabilitatea expunerii printre cazuri şi martori, precum şi rata de

expunere.

TRECUT ÎNCEPUTUL STUDIULUI

EXPUŞI

CAZURI
NEEXPUŞI

EXPUŞI
CONTROL

NEEXPUŞI

Direcţia de colectare a datelor

Analiza datelor pentru studiul caz-control

Probabilitatea expunerii pentru cazuri =

5
 Probabilitatea expunerii pentru control =

Rata de expunere = =

EXPUŞI NEEXPUŞI
BOALĂ a b
PREZENTĂ
BOALĂ c d
ABSENTĂ

EXEMPLU
2 loturi de studiu: subiecţi bolnavi (cu carii) numiţi cazuri şi subiecţi sănătoşi (fără
carii), numiţi control
a. Criteriul de selecţie al subiceţilor: prezenţa / absenţa cariilor la subiecţii celor
2 loturi (statusul real al bolii)
b. Se urmăreste expunerea la factorul de risc (consum de hidrocarbonate în
antecedente), atât la cazuri cât şi la martori
c. Se determină
- câţi dintre subiecţii care au carii au consumat hidrocarbonate în
antecedente
- câţi dintre subiecţii care nu au carii au consumat hidrocarbonate în
antecedente
- câţi dintre subiecţii care au carii nu au consumat hidrocarbonate în
antecedente

6
 - câţi dintre subiecţii care nu au carii nu au consumat hidrocarbonate în
antecedente
- rata de expunere
-
2. STUDIUL DE COHORTĂ

Este un studiu epidemiologic analitic observaţional de tip longitudinal, în care

subiecţii sunt clasificaţi în funcţie de prezenţa sau absenţa expunerii la factorii de risc şi
sunt urmăriţi de-a lungul unei perioade de timp.
Obiectivul acestui studiu este de a compara rata incidenţei (IR) unei boli într-o
populaţie supusă unui factor de risc cu cea a unei populaţii care nu a fost expusă
acţiunii factorului de risc luat în consideraţie.
Studiul de cohortă poate fi de tip retrospectiv (istoric) sau de tip prospectiv.
Studiul de cohortă de tip retrospectiv presupune faptul că, informaţiile privind
expunerea la factorul de risc au fost înregistrate în trecut, iar rezultatele, respectiv
boala, sunt analizate în prezent.
Studiul de cohortă de tip prospectiv ia în consideraţie factorii de risc (expunerea
la boală) ce acţionează în prezent, iar rezultatele studiului sunt luate în considerare pe
toată perioadă de derulare a studiului.
În general, într-un studiu de cohortă se analizează:
Criteriul de selecţie al subiecţilor în lot reprezentat deci de expunerea la un
anumit factor de risc
Se urmăreşte dacă subiecţii fac sau nu boala
Se determină riscul de a face boala la expuşi, riscul de a face boala la neexpuşi,
rat de risc şi diferenţa de risc.
Subiecţii studiului sunt clasificaţi în expuşi şi neexpuşi acţiunii factorului de risc,
şi se urmăreşte câte persoane din cele două loturi fac sau nu boala.

Boală prezentă
Factori de risc prezenţi
Boală absentă

7
 Boală prezentă
Factori de risc absenţi
Boală absentă

Analiza datelor într-un studiu de cohortă

BOALĂ BOALĂ
PREZENTĂ ABSENTĂ
EXPUŞI a b
NEEXPUŞI c d

RIsc la expuşi = CIP1 =

Risc la neexpuşi = CIP0 =

Rata de risc = CIP1 / CIP0

Diferenţa de risc = CIP1 - CIP0

EXEMPLU
Pacienţii sunt selectaţi în raport cu statusul de expunere la un anumit factor de
risc şi clasificaţi în 2 loturi de funcţie de expunerea la factorul de risc (consum de
hidrocarbonate).
Se urmăreşte:
- câţi subiecţi din lotul celor care consumă hidrocarbonate fac carii
dentare şi câţi nu
- câţi subiecţi din lotul celor care nu consumă hidrocarbonate fac carii
dentare şi câţi nu
Se determină:
- rIscul de a face carii la expuşi
- riscul de a face carii la neexpuşi
- rata de risc

8
 - diferenţa de risc

3. STUDII INTERVENŢIONALE

Trialurile clinice reprezintă studii epidemiologice analitice intervenţionale, a

căror caracteristică principală este grupul de control cu care se compară celelalte
grupuri pe care s-a efectuat o intervenţie.

Colectarea datelor la începutul studiului este esenţială. Pentru a obţine rezultate

concludente se elimină orice grad de subiectivitate, motiv pentru care alegerea
grupurilor se realizează la întămplare (ramdomizat), pentru ca fiecare subiect să aibă o
şansă egala de a face parte dintr-un anumit grup. Practic, studiul presupune existenţa
a 3 grupuri de subiecţi:

- grupul martor căruia i se administează un placebo

- grupul II, a cărui subiecţi primesc un medicament consacrat

- grupul III care va primi medicamentul nou

Trialurile clinice se pot efectua în:

- simplu orb: subiectul nu ştie ce medicament i se administrează
- dublu orb: nici subiectul şi nici medicul nu ştie ce medicament primeşte.
(singura care ştie acest lucru este asistenta care distribuie
medicamentele)
Trialurile clinice pot fi:
a. terapeutice: se realizează în rândul subiecţilor care suferă de o boală, cu
scopul de a determina abilitatea unui agent / procedură terapeutică de a conduce la
diminuarea simptomatologiei, prevenirea recidivelor sau scăderea ratei de deces prin
acea boală
b. preventive: evaluează dacă utilizarea unui agent sau procedură
terapeutică reduce riscul de apariţie a unei boli. De exemplu, clătirea cu soluţii
fluorurate reduce riscul de apariţie a cariilor