Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursul 6
Cursul 6
Cele mai frecvente urgenţe cardiovasculare care pot apărea în timpul tratamentelor
sto.matologice sunt
durerea toracică, ce poate avea diferite cauze
edemul pulmonar acut.
DUREREA TORACICĂ
Reprezintă una din cele mai frecvente probleme care apar în cadrul urgenţelor.
Cauzele acesteia pot fi foarte multe iar unele pot avea o evoluţie gravă în absenţa
tratamentului şi de aceea trebuie realizat un diagnostic rapid iar tratamentul să fie imediat şi
corespunzător.
Bolile cardiace ischemice reprezintă princiala cauză de deces în tările industrializate.
Durerea apare:
la efort
după fumat excesiv,
surescitare psihică
prînzuri copioase,
Are durată de câteva minute şi cedează la repaus sau administrarea de nitroglicerină
Sublingual.
Este produs de o tromboză coronariană care produce o oprire a fluxului coronarian iar în lipsa
tratamentului se produce necroză miocardică.
de lovitură de pumnal,
localizare şi iradiere asemănătoare cu cea din angina pectorală
durata este mai lungă, peste 30 minute şi cedează mai greu sau nu răspunde la nitroglicerină.
anxietate
senzaţia morţii iminente
agitaţie, astenie marcată.
Se estimează că produce 7.2 milioane de decese anual în întreaga lume.
Pleurita
dureri toracice localizate, influenţate de respiraţie.
Apar secundar unor afecţiuni pulmonare de tipul: pneumonie, tuberculoză, infarct pulmonar,
carcinom bronşic.
Embolia pulmonară:
Se caracterizează prin: dispnee care se instalează acut, dureri mai ales in expir,
fără stază pulmonară pe radiografia toracică
tuse iritativă, tahicardie
apar semne de tromboză cu diametre diferite ale membrelor inferioare şi durere la presiune
în caz de embolii masive se produce scăderea tensiunii arteriale şi pierderea conştienţei.
Ruptura de anevrism
tabloul clinic este grav, apare brusc după efort sau după tuse dureri atroce cu iradiere în braţe,
spate, abdomen sau membre inferioare.
În anevrismul de aortă abdominală apare abdomenul acut.
Anevrismul disecant:
durerea este asemănătoare cu cea din infarct miocardic
evoluţia durerii este în crescendo, cu modificarea localizării
simptomatologie de şoc.
Nevralgia intercostală
prin iritaţia unuia sau mai multor nervi intercostali se declanşează durerea în teritoriul aferent
Apare frecvent în: herpes zoster, boli reumatice, costale, modificări ale coloanei
vertebrale.
Durerea: este accentuată sau declanşată de palparea zonelor de emergenţă a nervilor intercostali;
Ischemia miocardică apare: datorită unui flux coronarian redus parţial sau total
de obicei ca urmare a obliterării unuia sau mai multor artere coronare printr-un tromb sau
placă ateromatoasă.
Dezechilibrul între nevoia de oxigen a miocardului şi aport este dependent de:
gradul de obstrucţie coronariană, vasul sau vasele implicate, circulaţia colaterală
efort
Insuficienţa cardiacă este produsă în urma unor afecţiuni cardiace diverse şi se manifestă prin
simptome şi semne care indică incapacitatea inimii de a asigura necesarul corpului de oxigen.
Insuficienţa cardiacă are 4 grade de gravitate (NYHA- New York Heart Asociation)
Etiologie şi fiziopatologie
Măsurile profilactice
care vor fi luate în cazul existenţei insuficienţei cardiace sunt:
anamneză care să evidenţieze durata bolii, tratamente efectuate, capacitatea de efort, durata
medicaţiei; atenţie la posibilitatea de anticoagulare orală;
administrarea de antibiotice profilactic la cei cu indicaţie;
monitorizare în timpul intervenţiei; tratarea bolnavului în poziţie şezândă sau semişezândăşi
nu orizontală;
administrarea de oxigen pe mască, folosirea de anestezice fără adrenalină, optimizarea
tratamentlui insuficienţei cardiace prin administrarea de diuretice, antihipertensive.
Oprirea sau continuarea tratamentului antiagregant sau anticoagulant precum şi protocolul de
tratament periintervenţie se face în colaborare cu specialistul cardiolog sau de medicină
internă, în funcţie de riscul de apariţie a complicaţiilor la oprirea tratamentului şi de
potenţialul de sângerare al intervenţiei.
Este de preferat ca la aceşti pacienţi tratamentul să se facă în condiţii de monitorizare atentă şi
a parametrilor hemostazei.
La aceşti pacienţi se va asigura un tratament local atent, cu folosirea unei tehnici îngrijite, cu
evitarea delabrărilor largi tisulare şi a traumatismului precum şi cu folosirea unor agenţi
hemostatici locali de tipul Gelfoam, Thrombostat, Tissucol sau a tehnicilor chirurgicale Laser
Măsurile de urgenţă în insuficienţa cardiacă acutizată
Clinostatism;
Dopamină 3-10 µg/kg/min sau Dobutamină 2,5-15 µg/kg/min;
După stabilizarea tensiunii arteriale tratament cu diuretice şi vasodilatatoare.
Tulburările de ritm cardiac şi implicaţiile lor în practica stomatologică
Tulburările de ritm cardiac sau aritmiile pot fi clasificate după diverse criterii şi anume:
după origine : ventriculare sau supraventriculare;
după modul de instalare : paroxistice sau cronice;
după frecvenţă : aritmii cu ritm rapid, cu ritm normal sau cu ritm lent.
după evoluţie: benigne sau maligne. (cu impact hemodinamic sau chiar o evoluţie progresivă
spre exitus).
Extrasistolia
Este cea mai frecventă aritmie.
Poate fi cu origine supraventriculară sau ventriculară.
Cea supraventriculară este de obicei benignă, dar poate fi şi o stare premergătoare tahicardiei
şi fibrilaţiei ventriculare, de o gravitate considerabilă, ce impun măsuri de urgenţă.
Etiologie :
apare la persoane sănătoase în condiţii de abuz de tutun, cafea, stress;
la persoane cu labilitate vegetativă;
în suferinţe ale aparatului cardio-vascular de tipul: cardiopatie arterială, insuficienţă
cardiacă de orice cauză;ischemică, valvulopatii, cardiomiopatii, miocardite, hipertensiune.
Afecţiuni extracardiace:
hipertiroidism, tulburări hidroelectrolitice şi acidobazice,
tratament antiaritmic, cu simpaticomimetice, cu digoxin.
Manifestări clinice:
Subiectiv poate fi asimptomatică sau pot apare bătăi cardiace anormale puternice sau
încetinite, cu pierderea unor bătăi sau senzaţia de oprire a inimii.
Obiectiv pulsul este modificat ca ritm, iar la auscultaţie se percepe întreruperea succesiunii
normale a zgomotelor cardiace prin suprapunerea unor bătăi suplimentare.
Extrasistolele ventriculare se clasifică în funcţie de gravitate în 5 clase Lown.
Clasa I: mai puţin de 30 extrasistole unifocale pe oră
Clasa II: mai mult de 30 extrasistole unifocale într-o oră
Clasa III a: extrasistole multifocale
Clasa III b : extrasistole bigeminate
Clasa IV a: extrasistole în cuplete
Clasa IV b: extrasistole în salve, pase de tahicardie ventriculară
Clasa V: extrasistole cu fenomen R/T.
Risc crescut de aritmie periintervenţională prezintă pacienţii din clasele III-V Lown.
Anestezie cu Xilină simplă cu atât mai mult cu cât este cunoscut efectul antiaritmic al xilinei
în extrasistolele ventriculare;
Sedative sau anxiolitice;
Terapie cu antiaritmice în cele supraventriculare (verapamil, betablocante, disopiramidă,
propafenonă) ;
Terapie cu antiaritmice în cele ventriculare (xilină, propafenonă, mexitil, disopiramidă,
betablocante, cordarone);
fenitoin în intoxicaţia digitalică.
Tratamentul antiaritmic se face sub control ECG şi poate consta în administrarea unor
medicamente (adenozina, betablocante, amiodaronă) sau efectuarea cardioversiei.
În afara mecanismului de apariţie prin creştere tonusului vagal, bradicardiile mai pot apărea
în:
TRATAMENT
În cazul crizei Adams-Stokes când apare o scădere a ritmului inimii până la 20 bătăi pe minut,
lovitură presternală,
masaj cardiac,
respiraţie artificială,
se administrează Adrenalină în 500 ml Glucoză 5% sau Isuprel- i.v
Tratamentul se încheie cu trimiterea pacienţilor în servicii specializate de cardiologie.
Hipertensiunea arteriala
esenţială
secundară
HTA secundara
renovasculară;
endocrină- feocromocitom, sindrom Cushing, sindrom Conn, hipertiroidism, carcinoid,
contraceptive orale
neurogenă;
din cadrul eclampsiei, preeclampsiei;
indusă de medicamente sau droguri- IMAO, cocaină, amfetamine).
folosirea unor tehnici de anestezie corectă, cu verificarea permanentă prin aspiraţie a locului
de injecţie a anestezicului, fiind interzise injectarea intravasculară în anestezia la tuberozitate,
spina Spix, gaura palatină;
Hipotensiunea arterială
Hipotensiunea arterială este definită ca şi scăderea tensiunii arterisle sistolice sub 90 mmHg
o reducere a valorilor tensiunii arteriale cu peste 40% din valoarea tensiunii de referinţă a
pacientului respectiv.
Prin criză hipotensivă se înţelege prăbuşirea acută, tranzitorie a presiunii sanguine, însoţită de
obicei de bradicardie, ameţeli, greaţă.
Cauza o reprezintă o bruscă perturbare a reglării tonusului vagal la nivel vascular.
Criza hipotensivă se instalează frecvent la persoane tinere, anxioase sau irascibile mai ales în
ortostatism.
Dacă pacientul îşi pierde în plus şi conştienţa avem de a face cu o sincopă vasovagală.
Poate apare:
în cazul administrărilor unor doze mai mari de vasodilatatoare sau antihipertensive,
în lipotimie,
în sincopă, putând evolua până la criza Adams-Stokes când se instituie tratamentul respectiv.
Poate evolua sub forma unei crize vagale, situaţie în care se administrează medicaţia
corespunzătoare.
La un pacient cunoscut cu hipotensiune arterială care se află sub tratament de întreţinere cu
anticoagulante şi antiagregantel există un risc hemoragic crescut şi de aceea trebuie luate
toate măsurile de control al hemostazei.
Se evită delabrări largi ale mucoasei şi se practică sutura îngrijită a plăgii.