Fiind cunoscută și sub denumirea de fluorit, fluorina este un mineral din clasa

halogenidelor, cu formula chimică CaF2.

Descriere[modificare | modificare sursă]
Este o fluorină de calciu, care cristalizează în sistemul cubic, fiecare ion de calciu fiind
legat de 2 ioni de fluor. Fluorina are duritatea 4 pe scara de duritate Mohs, cu o
varietate de culori mare, mai frecvent verde și violet. Culoarea mai închisă a cristalului
provine din zăcămintele de uraniu, care determină și caracterul fluorescent la lumina
ultravioletă.

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Fluorina se formează prin răcirea rocilor magmatice, asociate frecvent cu
mineralele: Baritină, Cuarț, Topaz, Calcit, Galenă și Blendă. Mineralul apare în cantități
mai mari ca parte componentă a rocilor vulcanice, granite, pegmatite. Cea mai
mare mină de fluorit se află în rocile vulcanice din Las Cuevas, Mexic, urmată
de China, India, Africa de Sud și SUA. „Blue John” este o mină de fluorit din Marea
Britanie, locuri mai puțin însemnate se găsesc în Franța, Germania.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

 În industrie la producerea fluorului.
 În industria optică la producerea lentilelor, cristalele mai mari sunt produse
artificial.
 Este o piatră prețioasă apreciată.

Istoric[modificare | modificare sursă]
Mineralul era cunoscut încă din Grecia antică; denumirea germană de "Flussspat" ne
arată folosirea lui în tehnologia metalelor. În anul 1824 mineralogul german Friedrich
Mohs descoperă fluorina în lumină ultravioletă.