Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1
punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuația – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte
și să dezvolte subiectul propus.
BAREM
2. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Dai exemple de verbe și pronume la persoana I Dai exemple de verbe și pronume la persoana a
și de citate care să ilustreze trăirile naratorului III-a, faci un scurt rezumat al acțiunii prin care
(interogații retorice, fragmente în care își explici că naratorul este omniscient (cunoaște
exprimă diferite emoții, apar frecvent punctele atât acțiunile exterioare, cât și ce gândesc și ce
de suspensie). simt personajele).
BAREM
4. Comentează textul de mai jos, în minimum 50 de cuvinte, evidențiind relația dintre ideea poetică și
mijloacele artistice. Doar pentru texte lirice (POEZII)!!!
Genul liric exprimă în mod direct sentimentele, trăirile, stările, atitudinea și viziunea poetului, prin
intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice.
Temă literară = aspectul general al realității înfățișat în opera literară într-un mod artistic, într-o
viziune personală. Ex.: natura, iubirea, creația, moartea, timpul, copilăria, războiul, satul etc.
Motiv literar = aspect concret al unei teme evidențiat în opera literară. De exemplu, motive legate
de tema naturii: lacul, izvorul, codrul, iarna, vara, marea, luna, stelele, soarele etc.
Eu liric = individualitate creatoare diferită de persoana reală a autorului, prin intermediul căreia
acesta își face simțită prezența în textul poetic.
Mărci ale eului liric = cuvinte și forme gramaticale ale unui cuvânt prin care se manifestă
subiectivitatea în text (de exemplu: pronume la persoana I – eu, mie, pe mine sau la persoana a II-
a – tu, pe tine, ție; verbe la persoana I și a II-a, interjecții – ah, oh, vai; substantive în cazul vocativ
care arată adresarea directă – Doamne; adjective posesive – mea, ta).
Mijloacele artistice sunt reprezentate de figuri de stil și imagini artistice.
Figuri de stil:
epitet („buze dulci”, „noapte neagră”, „nuferi galbeni” – M. Eminescu),
personificare („pădurea tace”, „codrul suspină”, „trunchiurile poartă suflete sub coajă”),
metaforă („soarele” – metaforă pentru ideal, „drumul” – metaforă pentru destin),
comparație („fața-i roșie ca mărul” – M. Eminescu, „fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi
albi” – V. Alecsandri),
enumerație („Tot e alb: pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare” – V. Alecsandri),
inversiune („vesela, verde câmpie”, „duioasele-amintiri” – V. Alecsandri)
Imaginile artistice au adesea la bază o figură de stil:
Imaginile vizuale („Dormeau adânc sicriele de plumb” – G. Bacovia). + personificare
Imaginile auditive („Și-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna” – V. Voiculescu).
Imaginile olfactive – („Sub șirul lung de mândri tei” – M. Eminescu). + epitet personificator
Imagini gustative – („dulce ca o zi de vară” – M. Eminescu).
Imaginile dinamice – („Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare” – M. Eminescu). + repetiție
Imaginile statice – transpun artistic senzația de amorțire a peisajului („Niciun zbor în atmosfera, pe
zăpadă – niciun pas” – V. Alecsandri).
O carte mică,
N-am luat cu mine
Decât o carte subțire,
Așa ca o frunză.
Așa ca o viață de om.
M-am gândit c-o să mă doară spinarea.
C-o să mă doară numele
Care-o va căra.
Marin Sorescu, Povara
INTRODUCERE În poezia Povara de Marin Sorescu, are ca temă creația și valorifică motive
-încadrarea în gen literare sugestive, precum motivul „cărții” și cel al „numelui”. Ideea poetică
literar este reprezentată de povara propriei opere, pe care poetul o creează cu mare
- tema textului dificultate.
CUPRINS În acest sens, motivul „cărții” sugerează totalitatea sentimentelor și a
ideilor care stau la baza unei creații unice, iar „numele” este simpla condiție a
artistului, a cărui viață trecătoare lasă în urmă doar textul scris. Mărcile
- comentarea lirismului de tip subiectiv sunt verbele și pronumele de persoana I: „n-am luat
figurilor de stil cu mine”, „m-am gândit”, „o să mă doară”.
(câte o idee la Ideea centrală a poeziei este adusă în prim-plan cu ajutorul figurilor de stil.
fiecare) Comparația „o carte mică/Așa ca o frunză/Așa ca o viață de om” sugerează
relația dintre existența umană și creație, precum și importanța aparent minoră
- comentarea a unei cărți care poate fi dată uitării, asemenea vieții unui individ. Deși opera
imaginilor nu conține multe file, de fapt ea cuprinde esența întregii existențe a poetului.
artistice Așa-zisa „durere de spinare” este o metaforă a suferinței de natură spirituală
pe care o resimte eul liric, truda de a scrie și durerea de a nu fi înțeles. De
asemenea, metafora „o să mă doară numele” sugerează condiția umilă a
creatorului istovit în urma efortului depus pentru a crea opera și dezamăgit de
lipsa unei aprecieri din partea celorlalți.
CONCLUZII Așadar, în poezia Povară, poetul își exprimă concepția despre rolul
artistului, acela de a da cititorilor opere valoroase. Poetul-modest consideră că
își poate dărui scrierile, pentru a fi citite cu înțelegere, oricărui semen.
Discursul liric simplu și direct este o marcă a liricii lui Marin Sorescu.
BAREM
sorginte = izvor
INTRODUCERE Textul poetic „Dor zadarnic” de Al. Macedonski este construit în jurul
ideii de curgere dureroasă a timpului pusă în relație cu pierderea vitalității, a
îndrăznelii de a visa și a împlini visuri.
CUPRINS Poezia este structurată în trei catrene (strofe de câte 4 versuri) cu rimă
încrucișată și prezintă cele trei vârste ale omului: copilăria, tinerețea și
bătrânețea. Copilăria este un timp al bucuriei, în care lumea pare o reiterare
a paradisului originar, un sațiu terestru cu vegetație în floare, în care râsul
Figuri de stil cristalin al izvorului este râsul fără griji al acestei vârste. Imaginile sunt
vizuale și tactile („e umed cimbrul pe coline”, „Măceșii par o florărie”), iar
figura centrală este personificarea („Sorgintea râde cristalină”).
Strofa a doua mizează pe imagini vizuale și auditive ce construiesc
simbolul cheie al secvenței – ciocârlia care se înalță spre cer, ca imagine a
speranței, a elanului și al îndrăznelii ființei tinere. Epitetele „roze ceruri” și
„cântece semețe” sugerează veselia asociată acestei vârste. Cromatica este
reprezentată de trandafiriul cerului, culoare a trezirii la viață.
Titlul Strofa finală este rezervată vârstei singurătății și a nostalgiei și vine să
lămurească titlul operei („Dor zadarnic”), căci bătrânețea este timpul
regretelor și al privirii înapoi spre „râul blond” (copilărie) și „ziua roză”
Mărcile eului (tinerețe) și vârsta singurătății și a tristeții. Starea generală este una de
liric „nevroză”.
Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la
dorul de copilărie. Mărcile eului liric sunt verbele și pronumele de persoana
I („rămân”, „meu”) și a II-a („ești tu”, „venit-ai”) și exclamațiile retorice
(„Ești tu, ești tu, copilărie!”, „Napoi venit-ai, tinerețe!”).
CONCLUZII Așadar, poezia „Dor zadarnic” este o meditație asupra trecerii ireversibile
a timpului. Fiecare vârstă este caracterizată de o stare de spirit și de o
viziune asupra lumii.