Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Note curs
Acesta este un material intern al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", distribuit pentru a
facilita pregătirea studenţilor în contextul epidemiei COVID-19. Orice reproducere sau utilizare a acestui
material, integral sau parţial, în alt scop decât cel menţionat anterior, fără permisiunea scrisă a autorilor este
interzisă. Orice altă utilizare sau reproducere va fi sancţionată conform legilor în vigoare. Pentru orice
informaţii şi solicitări adresaţi-vă disciplinei Tehnologie farmaceutică şi Biofarmacie.
1
FORME FARMACEUTICE OFTALMICE CU ACŢIUNE PRELUNGITĂ
Colirele uleioase sunt forme oftalmice mai puţin utilizate ca cele apoase. Folosirea lor este
justificată dacă se urmăreşte un contact prelungit cu mucoasa oculară, deoarece prin efectul
depot, prelungesc activitatea medicamentului.
Ca solvent se utilizează vehicule lipofile, în principal uleiul de floarea soarelui neutralizat şi
sterilizat (F.R. X), uleiul de ricin, de arahide, sau de soia. Pentru a obţine colire de vâscozitate
mică se poate întrebuinţa un solvent ca Miglyol 812, trigliceridă a acizilor graşi cu lanţ relativ
scurt (Ca-C12 ) şi care este un ulei foarte fluid.
2
În coli re este necesară asocierea de agenţi antioxidanţi ca tocoferol 0,01 %.
Se pot adăuga şi alte substanţe auxiliare ca: acidul oleic, alcoolul benzilic, 0,05%, cu rol de
mărire a solubilităţii.
Se lucrează aseptic, cu vehiculul sterilizat în prealabil, la 1S0°C, o oră.
Colirele uleioase sunt mai stabile la contaminarea cu microorganisme; De asemenea, nu
necesită izotonizanţi şi nici ajustarea de pH. Colirele uleioase au o utilizare mai limitată, ele nu
aderă de mucoasa oculară, hidrofilă, nu sunt transparente. În locul lor se preferă unguentele
oftalmice.
Sub formă de colire lipofile se prelucrează substanţele liposolubile: alcaloizii bază,
pilocarpina, atropina, cocaina, fizostigmina.
3. SUSPENSII OFTALMICE
Sunt forme oftalmice lichide, sterile, formate dintr-o fază solidă, fin dispersată într-o fază
lichidă, destinate tratamentului afecţiunilor oculare.
Aceste sisteme disperse bifazice sunt indicate în cazul în care substanţele medicamentoase
prezintă o solubilitate scazută în apă, sau sunt instabile în apă (suspensii uleioase) sau când este
necesară o prelungire a acţiunii terapeutice.
În obţinerea suspensiilor oftalmice o mare importanţă o prezintă mărimea particulelor fazei
insolubile (faza disperstă), pentru efectul terapeutic, toleranţa la nivelul zonei oculare cât şi
pentru tehnologia de fabricare.
Pentru că ochiul este sensibil la particule mai mari de 20-25 µm diametru, dimensiunile
particulelor solidului trebuie să fie stabilite şi verificate pe fiecare lot de materii prime şi de
produs finit. În general, mărimea particulelor suspendate trebuie să fie de 5-10 µm sau mai mici.
F.R. X. prevede 90% particule cu dimensiunea de 25 µm şi 10% cu cel mult SO µm.
Forma particulelor are, de asemenea, o mare importanţă: se preferă forma sferică sau
poliedrică, <leoarce cristalele cu extremităţi ascuţite sunt dureroase. Preparatele oftalmice cu
particule de dimensiuni izomerice conduc la efecte terapeutice mai bune.
Faţă de formele parenterale tip suspensie, în cazul preparatelor oftalmice, concentraţia de
substanţă este de obicei mai redusă, ceea ce previne riscul aglomerării particulelor şi măririi
cristalelor, în timpul păstrării. Apariţia de cristale mari s-a observat la unele suspensii oftalmice
cu corticosteroizi.
Se fabrică în mediu aseptic, datorită faptului că unele substanţe sunt termolabile, iar unii
agenţi de stabilitate, vâscozifianţi pot fi degradaţi, prin sterilizare.
Sedimentul suspensiilor oftalmice trebuie să se redisperseze uşor prin agitare. Se
condiţionează în recipiente de sticlă, adecvate, prevăzute cu dop picător. Pe etichetă se specifică,
în plus şi: ,,A se agita înainte de întrebuinţare!"
4. UNGUENTE OFTALMICE
Unguentele oftalmice (Oculenta) sunt forme sterile, de consistenţă semisolidă, obţinute prin
dispersarea substanţelor medicamentoase în excipienţi şi destinate tratamentului afecţiunilor
3
oculare sau în scop de diagnostic. Ele trebuie să corespundă prevederilor monografiei de
generalităţi din FR X „Unguenta ophtalmica".
4
Când se urmăreşte o resorbţie mai rapidă se utilizează baze de unguent de tip H/L (H-
hidrofil, L-lipofil) sau hidrogeluri ( din macromolecule hidrofile) în care caz este necesară
ajustarea pH-ului bazei la neutru.
Cu toate că medicamentele formulate în baze de unguent oftalmice sunt mai puţin supuse
degradării chimice şi microbiene decât soluţiile oftalmice, totuşi se adaugă adjuvanţi adecvaţi:
antimicrobieni, antioxidanţi, stabilizanţi.
Pentru unguentele oftalmice se indică următorii conservanţi: clorbutanol, nipaesteri, alcool
feniletilic, acetatul de fenilmercur.
Excipienţii se pot steriliza în prealabil la 150-160°C, 1-2 ore; vesela se sterilizează prin
căldură uscată: mojare, spatule, la fel tuburile pentru condiţionare din aluminiu. Substanţele
termolabile se pot steriliza cu oxid de etilen.
5
În industrie pentru fabricarea unguentelor oftalmice exigenţele sunt mai severe: pudrele
micronizate conţin, în general, 95% particule sub 5 µm şi 5% între 5-20 µm. Nici o particulă nu
trebuie să depăşească 20 µm.
În farmacie se realizează o pulverizare fină cu parafină lichidă, după care se adaugă
excipienţii necesari, fluizi; în acest caz nu se obţine gradul de fineţe corespunzător. Aceasta
impune utilizarea de materii prime micronizate: hidrocortizon, prednisolon, acetat de
hidrocortizon.
Uneori este posibilă recristalizarea substanţei prin evaporare rapidă: se triturează
substanţa cu un solvent volatil, se obţin cristale foarte fine la evaporarea solventului.
Un alt exemplu îl constituie obţinerea oxidului galben de mercur prin precipitarea soluţiei
apoase de clorură mercurică cu hidroxid de sodiu. Precipitatul obţinut este spălat pentru
îndepărtarea clorurilor şi poate fi dispersat umed în excipientul vaselina-lanolină sterilizat.
6
6. LATEXURI OFTALMICE
Sunt forme oftalmice noi constituite din dispersii stabile de particule polimerice în faza
apoasă, destinate tratamentului afecţiunilor oculare; ele se instilează în ochi, în fundul de sac
conjunctival. Mărimea particulelor dispersate este sub 500 nm, vâscozitatea de lSOOcP iar viteza
de sedimentare este de 1 mm/24 ore.
Se utilizează polimeri şi copolimeri anionici ca: acetat de celuloză, acid metacrilic şi esterul
metacrilic al acidului metacrilic.
Sunt forme noi, experimentale, puţin pătrunse pe piaţa farmaceutică. Asigură o eliberare
controlată sau programată a substanţelor medicamentoase, furnizând o doză precisă şi regulată
7
Cedarea substanţei active din sistemele terapeutice oftalmice se poate realiza prin mai multe
mecanisme:
► prin difuziune;
► prin osmoză;
► prin dizolvare.
1. În cazul eliberării substanţei active prin difuziune există două tipuri de sisteme
terapeutice:
a) sisteme terapeutice tip rezervor;
b) sisteme terapeutice tip matriceal.
8
de natura polimerului, paralel cu difuziunea se produce şi eroziunea parţială a matricei, cu
eliberarea substanţelor active.
Ex. preparatul comercial Soflens cu iodură de ecotiopat ca substanţă activă
(antiglaucomatos), în matriţă de polihidroxietilmetacrilat.
9
SISTEME TERAPEUTICE OFTALMICE NOI
10
- Dendrimeri-sunt sisteme terapeutice submicroscopice (nanoparticule) reprezentate din
macromolecule de polimeri cu forma unor ramificaţii (dendride) în jurul unui nucleu
central. Prezintă posibilitatea ataşării în structura lor a unor grupări de suprafaţă (-amino, -
carboxil, -hidroxil). Dendrimerii reprezintă o formă de transport pentru substanţe active
variate, de natură hidrofilă sau lipofilă .
• ••
•••••
•••••
•••••
Nanosferi Nanocapsulă Lipozom Hidrogel Dendrimer
00000
88888
00000
00000
00000
LENTILE DE CONTACT
1. Lentile de contact dure sunt obţinute din rezine plastice tip polimetil-metacrilat şi sunt
impermeabile pentru oxigen şi umezeală;
2. lentile de contact moi sunt confecţionate din material plastic transparent de tip
hidroxietil-metacrilat, conţin 30 - 80% apă şi sunt permeabile pentru oxigen. Sunt două
tipuri de lentile moi: cu utilizare zilnică şi cu utilizare extinsă (prelungită);
3. Lentile rigide gaz-permeabile (RGP). Au avantaje faţă de ambele tipuri de lentile, dure şi
moi: sunt hidrofobe şi permeabile pentru oxigen;
11
Atât lentilele dure cât şi cele de tip RGP au următoarele avantaje:
- rezistenţă mare;
- rezistenţă pentru absorbţia substanţelor active şi faţă de contaminanţii din mediul
înconjurător;
- permeabilitate vizuală.
Dintre dezavantajele lentilelor de contact se evidenţiază:
- necesitatea unei perioade de acomodare din partea utilizatorului ;
- uşor de îndepărtat de pe ochi.
Dintre categoriile de lentile de contact menţionate frecvent utilizate sunt cele moi. Trebuie
asigurată igienizarea şi tolerabilitatea acestora cu ajutorul unor soluţii speciale, de uz oftalmic:
- soluţii pentru spălare;
- soluţii pentru lubrifiere;
- soluţii pentru umectare;
- soluţii cu antiseptice.
Soluţiile sunt condiţionate steril în recipiente potrivite.
12
Comprimând cu indexul canaliculele situate în colţul ochiului se evită o drenare a soluţi ei
către sacul lacrimal în care principiul activ ar putea fi resorbit şi ar putea antrena un efect
sistemic.
Utilizarea colirelor anestezice este numai de competenţa medicului.
Timpul de contact între principiul activ şi ochi nu depăşeşte câteva minute până la o jumătate
de oră la colirele vâscoase; timpul este ceva mai lung în cazul unguentelor. Deşi au un efect
terapeutic superior colirelor (contact mai prelungit) ele antrenează anumite tulburări de
vedere; de aceea unguentele vor fi preferate să se utilizeze în timpul somnului.
Formele tip insert (Ocusert) permit o eliberare constantă a principiului activ pentru mai
multe ore.
Inconvenientele conservanţilor sunt de asemenea foarte importante.
Este necesară avertizarea pacienţilor purtători ai lentilelor de contact de a le scoate în timpul
tratamentului cu un colir de orice tip ar fi el.
Un interval de două săptămâni după deschiderea unui flacon este o durată maximal
rezonabilă pentru utilizarea unui colir. Forma unidoză evită inconvenientul unei contaminări
de origine iatrogenă. Numai un ochi nelezat nu este expus unei contaminări de origine
iatrogenă.
Colirele fără conservanţi nu antrenează nici o sensibilizare conjunctivală. Chirurgia
glaucomului este mai eficace pe un ochi care nu a primit niciodată un colir care să conţină un
conservant.
Automedicaţia trebuie să fie descurajată - nu se utilizează niciodată un colir fără un sfat
avizat (medic sau farmacist).
13