Tehnologie Farmaceutică şi Biofarmacie

Lucrări Practice

Anul III, Semestrul 2

Sedinta 9
' '

Acesta este un material intern al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", distribuit
pentru a facilita pregătirea studenţilor în contextul epidemiei COVID-19. Orice reproducere sau
utilizare a acestui material, integral sau parţial, în alt scop decât cel menţionat anterior, fără
permisiunea scrisă a autorilor este interzisă . Orice altă utilizare sau reproducere va fi sancţionată
conform legilor în vigoare. Pentru orice informaţii şi solicitări adresaţi-vă disciplinei Tehnologie
farmaceutică şi Biofarmacie.

1
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

Soluţii extractive apoase

INFUZII
Operaţia de infuzare:
- se foloseşte la extragerea componentelor active din produsele vegetale care prezintă
ţesuturi friabile (flori, frunze, ierburi).

Tehnica de preparare (F.R. X):

Produsul vegetal se aduce la gradul de mărunţire prevăzut în monografia respectivă. În
continuare, pentru fiecare gram de produs vegetal se folosesc pentru umectare 3 mL apă. După
5 minute se adaugă masa de apă prevăzută, încălzită la fierbere şi se lasă în contact 30 minute.
Se filtrează prin vată sau tifon şi soluţia obţinută se completează la masa prevăzută prin spălare
cu apă si prin stoarcerea reziduului. Dacă soluţia extractivă rezultată depăşeşte 100g se adaugă
un amestec de p-hidroxibenzoat de metil şip- hidroxibenzoat de propil (75mg nipagin şi 25mg
nipasol, pentru fiecare 100g soluţie extractivă rezultată).
Această tehnică suferă unele modificări în cazul produselor vegetale cu uleiuri volatile, cu
alcaloizi şi în cazul frunzelor de digitală:
• produsele vegetale care conţin uleiuri volatile se umectează cu 0,5 mL alcool diluat
pentru 1 g produs vegetal; fac excepţie florile de tei care se extrag după procedeul general
de infuzare, fără umectare cu alcool;
• produsele vegetale care conţin alcaloizi sunt extrase cu apă la care se adaugă acid
citric, acid tartric sau acid clorhidric în cantitate egală cu conţinutul în alcaloizi al
produsului vegetal luat în lucru;
• infuzia de digitală se prepară fără umectarea frunzelor.

Infuzie de flori de tei

Flori de tei (I) 6g
Apă până la 100 g

Este o soluţie extractivă apoasă obţinută prin infuzarea florilor de tei.

Preparare

Florile de tei mărunţite corespunzător, astfel încât să treacă prin sita I, se cântăresc, se aduc
într-un pahar Berzelius şi se umectează cu 18 g apă (3 g apă la 1 g produs vegetal). Amestecul
se lasă în repaus în vas acoperit timp de 5 minute, apoi se adaugă apa distilată încălzită la
fierbere. Se poate lua o cantitate de apă în plus faţă de vehiculul necesar extracţiei ( egală cu de
trei ori cantitatea de produs vegetal). Astfel dacă preparăm 100 g infuzie, vom lua 118 g apă ( 6
x 3 = 18 g + 100g). Se lasă în repaus, în infuzorul acoperit, la temperatura camerei, timp de 30
de minute.
Soluţia extractivă se filtrează prin tifon şi vată şi se completează la masa prescrisă, prin
presarea şi eventual spălarea cu apa a produsului vegetal (reziduului).
2
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

Descriere

Soluţieslab opalescentă, de culoare brun-gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic (de tei) şi

gust slab mucilaginos.

Observaţii

Produsul vegetal Tiliae jlos este constituit din inflorescenţele cu sau fără bractee, uscate
după recoltare, de la arborii: Tilia tomentosa (tei alb, tei argintiu), Tilia cordata (tei roşu, tei
pădureţ) şi Tilia platyphyllos (tei mare). Gradul de mărunţire este corespunzător sitei I,
caracteristic ţesuturilor friabile (flori). Raportul produs vegetal:solvent este cel general 6g %.
Florile de tei conţin mucilagii, flavono ide şi tanin uri (in bractee) .
Produsul vegetal are şi un conţinut scăzut, de numai 0,06 g % ulei volatil (farnesol-alcool
sescviterpenic, aciclic care imprimă mirosul plăcut). Prin infuzare se urmăreşte de fapt
extracţia mucilagiilor, motiv pentru care umectarea se face cu apă (3 g de apă pentru 1 g de
produs vegetal), nu cu alcool (folosit pentru umectare atunci când se urmăreşte extracţia
uleiurilor volatile).
Deoarece produsul vegetal conţine tanin uri în bractei, la prepararea infuziei se foloseşte un
infuzor de sticlă, deoarece taninurile pot reacţiona cu metalul, provocând colorarea soluţiei în
albastru.

Conservare
Infuzia se pastrează la rece (2-8°C) timp de 1 - 2 zile sau 10 zile dacă conţine conservanţi
(amestec de nipaesteri).

Acţiune

Emolientă, expectorantă şi antiinflamatoare (datorată mucilagiilor), diaforetică, uşor

sedativă, antiseptică (datorită farnesolului).

Întrebuinţări

În afecţiuni ale căilor respiratorii (reduce inflamaţia mucoasei).

Rp/

Infusionis Tiliae floris (I) 6% 100,00 g

Phenylephrini hydrochloridi 0,05g
Natrii benzoatis 2,00g
Sol. ammonii chloridi anisati 2,00g
Sirupi balsami Tolutani 10,00 g
M.f.sol.
D.S.int. 2 linguri pe zi.

3
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

Formula reprezintă o soluţie medicamentoasă magistrală, de uz intern, care are ca vehicul

o soluţie extractivă apoasă-infuzia de flori de tei.
Pentru elaborarea acestui preparat se parcurg următoarele etape :
1. prepararea infuziei de flori de tei: raport produs vegetal : solvent - 6%, grad de
mărunţire produs vegetal - sita I, umectare cu apă;
2. verificarea cantităţilor prescrise ( dozele maxime pentru substanţele puternic
active);
3. prepararea soluţiei magistrale (solubilitatea, stabilitatea componentelor).

l. Prepararea infuziei de flori de tei - a se vedea formula anterioară;

2. Verificarea cantităţilor prescrise:
În acest preparat clorhidratul de fenilefrină (CF) este substanţa puternic activă pentru
care trebuie verificate dozele maxime. Deoarece dozele maxime nu se găsesc în FR X putem să
comparăm dozele cu un preparat industrial. Recomadările sunt de a nu depăşi 40 mg în 24 de
ore.
30 g sol. 0,04 g CF
Dmax 24 h = 0,04 g
114,05 g sol. y = 0,15g CF
Dozele maxime pentru clorhidratul de fenilefrină nu sunt depăşite.

3. Prepararea soluţiei magistrale

Clorhidratul de fenilefrină este o pulbere cristalină albă, fără miros. Este solubilă în apă
1:10 şi creează în soluţie un pH slab acid (aproximativ 5).
Benzoatul de sodiu - uşor solubil în apă, imprimă soluţiei un pH uşor alcalin.
Soluţia de clorură de amoniu anisată imprimă soluţiei un pH uşor acid, este o substanţă
volatilă.

Tehnica de lucru:
Se prepară 100 g infuzie de flori de tei. Se împarte în 2 porţiuni: într-una se dizolvă
clorhidratul de fenilefrină, în cealaltă se dizolvă benzoatul de sodiu.
În flaconul d e condiţionare primară, colorat, se cântăreşte siropul de balsam de Toiu, se
adaugă în picături soluţia de clorură de amoniu anisată şi apoi soluţiile obţinute anterior,
treptat, sub agitare uşoară. Se închide flaconul, se etichetează pentru uz intern, cu menţiunea
"A se agita înainte de întrebuinţare!"

Descriere

Soluţie limpede, gălbuie, plăcut mirositoare.

Observaţii

Soluţia de clorură
de amoniu anisată face excepţie de la regula generală de preparare,
conform căreia substanţel e volatile se adaugă la finalul preparării, deoarece se urmăreşte
evitarea precipitării uleiurilor volatile în prezenţa vehiculului apos. Încorporarea acestei soluţii

4
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

se face într-un vehicul vâscos (sirop), iar adăugarea vehiculului apos se face treptat şi sub
agitare.
Soluţia finală nu se filtrează. Se condiţionează într-un flacon de capacitate mai mare, care
permite agitarea soluţieişsi redispersarea unui eventual sediment.

Acţiune

Emolientă, diaforetică, uşor sedativă- prin infuzia de flori de tei; decongestionant nazal -
clorhidratul de fenilefrină; expectorantă - benzoat de sodiu, soluţia de clorură de amoniu
anisată, siropul de balsam de Toiu.

Întrebuinţări

în afecţiuni ale căilor respiratorii: bronşite acute, subacute, calmarea tusei.

Infuzia de rădăcină de Valeriana

Rădăcină de valeriana (II) 3,0 g
Alcool diluat 1,5 g
Apă până la 100 g

Este o soluţie extractivă apoasă obţinută prin infuzarea rizomului (rădăcinii) de valeriană.

Mod de lucru

Din produsul vegetal mărunţit corespunzător (S II) se cântăresc 3 g; se umectează cu 1,5 g

alcool diluat (1g = 56 picături) şi se lasă în repaus în vas acoperit (infuzor) timp de 5 minute
după care se adaugă 100 g apă distilată încălzită la fierbere şi se menţine în vas acoperit la
temperatura camerei 30 minute. Soluţia obţinută se filtrează prin vată şi tifon şi se completează
la 100 g prin spălarea cu apă distilată a produsului vegetal.

Proprietăţi

Lichid limpede sau slab opalescent, brun-roşcat, cu pH acid (~5) şi miros caracteristic,
aromatic (de valeriană).

Observaţii

Rădăcina de valeriană (odolean) reprezintă rizomul plantei Valeriana officinalis (familia

Valerianaceae), uscat după recoltare la o temperatura de cel mult 40°C. Produsul vegetal
conţine cel puţin 25% substanţe solubile şi cel puţin 0,3% V/mulei volatil (F.R. X). Concentraţia
uleiului volatil poate varia între 0,2-2%. Compoziţia uleiului volatil este complexă: amestec de
mono- şi sesviterpene, aciclice şi ciclice, acizi volatili, esteri, alcooli terpenici (borneol). Multă
vreme s-a considerat că izovalerianatul de borneol este principiul activ al acestui produs.

5
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

Produs vegetal mai conţine alcaloizi, valepotiaţi (valtraţi), acizii valerianic şi izovalerianic,
glicozide, enzime.
Componentele active răspunzătoare de efectul terapeutic al produsului vegetal (sedativ)
sunt reprezentate de uleiul volatil, acizii valerianici şi valepotriaţi (valtraţi).
Cantitatea de produs vegetal luată în lucru este de 3g%, una din excepţiile din F.R. X, în ceea
ce priveşte raportul produs vegetal-solvent, iar mărunţirea se face corespunzător sitei II
(conform F.R. X). Umectarea produsului vegetal se face cu alcool diluat deoarece se urmăreşte
extracţia uleiului volatil.
pH-ul acid este imprimat de acizii valerianici şi izovalerianici din uleiul volatil şi se va ţine
cont Ia asocierea infuziei cu substanţe instabile în mediu acid.

Conservare
Se prepară în cantităţi mici, necesare consumului şi se păstrează la temperaturi cuprinse
între 2 şi 8 °C, timp de cel mult 2-3 zile.

Întrebunţări

Pentru acţiunea sedativă.

Rp.

I II
Infusionis Valerianae radicis 50,00 g 50,00 g
Natrii bromidi
Kalii bromidi aa 1,00 g 1,00 g
Phenobarbitali 0,10 g
Papaverini hydrochloridi 0,10 g
Sirupi simplicis 5,00 g 5,00 g
M. f. sol.
D. s. ext. 3 linguri pe zi
Formulele I şi II descriu soluţii magistrale de uz intern, care au ca vehicul o soluţie

extractivă apoasă, infuzia de rădăcină de valeriana.

Etape:
1. Studierea asocierilor din formulă;
2. Verificarea dozelor maxime;
3. Prepararea infuziei;
4. Prepararea soluţiei magistrale.

6
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

Formula I
1. Bromura de sodiu si bromura de potasiu sunt substanţe foarte uşor solubile în apă

(electroliţi puternici).
Fenobarbitalul este o substanţă puternic activă (Separanda). Este insolubil în cantitatea de
vehicul prescrisă (solubil 1:1100 în apă); de aceea se va înlocui cu fenobarbital sodic (calcul
stoechiometric: lg fenobarbital-+ 1,1 g fenobarbital sodic). În formulă se înlocuieşte cu 0,11g
fenobarbital sodic).
În mediul acid (pH=5) creat de infuzia de valeriana va precipita fenobarbitalul. De aceea-+
infuzia se neutralizează cu soluţie de hidroxid de amoniu, NH4OH 10 % sau hidrogencarbonat
de sodiu, NaHCO3 5% înainte de dizolvarea fenobarbitalului sodic.
2. Este necesar să se facă verificarea dozelor maxime:
• Pentru fenobarbital sodic (FNa):
Dmax o dată= 15 g sol. 0,3 g FNa 45 g sol. 0,6 g FNa
Dmax 24 h = 0,6 g
0,3 g 57 g sol. x = 1,14 g FNa 57g sol. y = 0,76g FNa

Dozele maxime pentru fenobarbitalul sodic nu sunt depăşite ( în formulă: 0,1 lg).
• Pentru bromura de sodiu, bromura de potasiu: Dmax o dată= 3 g Dmax 24 h = 9 g
Dozele maxime pentru cele două bromuri nu sunt depăşite (în formulă: câte lg).
3. Prepararea infuziei se face conform metodei descrise anterior: radacină de valeriană (II),
3g%, umectare cu alcool diluat.
4. Prepararea solu,tiei magistrale:
Se neutralizează infuzia de rădăcină de valeriană cu o soluţie alcalină, soluţie de hidroxid
de amoniu 10% sau hidrogenocarbonat de sodiu 5%, (adăugată în picături în prezenţa hârtiei
indicator). Într-o porţiune de infuzie se dizolvă cele două bromuri, substanţe uşor solubile. În
cealaltă porţiune se va dizolva fenobarbitalul sodic.
În flaconul de expediţie se cântăreşte siropul simplu, proaspăt preparat, se adaugă soluţia
de bromuri şi la sfârşit soluţia de fenobarbital sodic. Se omogenizează prin agitare. Se închide
flaconul bine. Se etichetează corespunzător, uz intern, cu menţiunea "A se agita înainte de
întrebuinţare!"

Conservare:

Se păstrează la loc răcoros, cel mult 2-3 zile.

Întrehunţări

Pentru acţiunea sedativă imprimată de infuzie, bromuri şi fenobarbital. Se administrează

în stări de hiperexcitabilitate nervoasă, în insomnii.

7
Lucrare practică nr. 9

An III, sem II

Formula II
1. Bromurile de sodiu şi de potasiu sunt substanţe foarte uşor solubile în apă, cu reacţie

neutră.

Clorhidratul de papaverină este o substanţă puternic activă (Separanda), solubilă 1: 25 în

apă,stabila la pH acid;
În soluţie avem o asociere între o sare a unui alcaloid şi bromuri alcaline, putând apărea
fenomenul de salefiere, o incompatibilitate de natură fizică. Acest lucru se manifesta prin
precipitarea papaverinei bază dacă concentraţia în bromuri este> 5%. În soluţie bromurile sunt
prescrise în concentraţie de 4%. Nu apare acest inconvenient.
2. Este necesar să se facă verificarea de doze:
• Pentru clorhidrat de papaverină (CP):
15 g sol. 0,2g CP 45g sol. 0,6 g CP
Dmax O dată=0,2 g Dmax 24 h=0,6 g
57gsol. x=0,76gCP 57gsol. y = 0,76g CP

Dozele maxime pentru clorhidrat de papaverină nu sunt depăşite.

• Pentru bromura de sodiu, bromura de potasiu: Dmax o dată= 3 g Dmax 24 h = 9 g
Dozele maxime pentru cele două bromuri nu sunt depăşite (în formulă: câte lg).

3. Prepararea infuziei se face conform metodei descrise anterior: radacină de valeriană (II),
3g%, umectare cu alcool diluat.

4. Prepararea solutiei magistrale:

În jumătate din cantitatea de infuzie de rădăcină de valeriană se dizolvă clorhidratul de

papaverină, în cealaltă jumătate se dizolvă bromurile.
În flaconul de expediţie colorat se cântăreşte siropul simplu, se aduce mai întâi soluţia de
papaverină şi apoi soluţia de bromuri, treptat sub agitare. Se închide flaconul bine. Se
etichetează corespunzător, uz intern, cu menţiunea "A se agita înainte de întrebuinţare!"

Conservare: Se păstrează la loc răcoros, cel mult 2-3 zile.

Acţiune: Sedativă, datorita infuziei şi bromurilor şi antispastică imprimată de papaverină.

Exercitiu
Comentaţi tehnica de preparare a infuziei de flori de muşetel. Ce principii active se extrag
din produsul vegetal? Daţi exemple de substanţe medicamentoase cu care se poate asocia
infuzia în diferite preparate pentru administrare internă sau externă.