Sunteți pe pagina 1din 25

Universitatea din Oradea

Facultatea de Stiinte Economice


Ciclul II de studii-Masterat
Specializarera: REE

Referat
Parlamentul European

Coordonator:
Mihai Berinde Student:
Darna Alina
Parlamentul european
Parlamentul European este instituţia Uniunii Europene aleasă prin sufragiu universal,
reprezentând o jumătate de miliard de cetăţeni din 27 de state membre ale Uniunii. Este un forum în
care au loc dezbateri politice intense. Deciziile sale se referă la hestiuni care privesc pe toţi cetăţenii
Europei.
De la prima sa alegere prin sufragiu universal în 1979, puterile Parlamentului au crescut
continuu, atât în calitate de colegislator alături de Consiliul Uniunii Europene dar mai ales ca autoritate
bugetară. Parlamentul European veghează asupra respectării drepturilor omului şi este, de asemenea,
gardianul libertăţilor cetăţeneşti şi democraţiei.
Parlamentul European este singura adunare parlamentară multinaţională din lume aleasă prin
vot universal şi singura instituţie a Uniunii Europene supusă, din iunie 1979, votului direct al
cetăţenilor. Alegerile au loc o dată la cinci ani. Cele din iunie 2009 au coincis cu a 30-a aniversare a
primelor alegerilor europene prin sufragiu universal direct. În urma acestui scrutin, Parlamentul numără
736 de deputaţi din 27 de ţări, organizaţi în grupuri formate pe baza afinităţilor politice şi nu a
cetăţeniei.
Sediul oficial al Parlamentului European se află la Strasbourg, la frontiera dintre Franţa şi
Germania, ceea ce simbolizează reconcilierea Europei după cele două războaie mondiale. Aşa cum a
fost decis de către statele membre ale UE, Parlamentul organizează anual la Strasbourg 12 sesiuni
plenare. Comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, unde pot fi organizate sesiuni lenare
suplimentare. Dezbaterile în plen se desfăşoară în toate limbile oficiale ale UE, reflectând astfel
importanţa pe care o acordă Parlamentul unei Uniuni diverse şi multiculturale „unite în diversitate”!

Un rol din ce în ce mai important

Din 1979, tratatele europene succesive au extins competenţele Parlamentului European. În prezent,
acesta are aceeaşi importanţă ca şi Consiliul de Miniştri (care reprezintă guvernele statelor UE) în
elaborarea bugetului comunitar şi a legilor care vizează facilitarea circulaţiei persoanelor, a mărfurilor,
a serviciilor şi a capitalurilor în cadrul UE sau protecţia mediului şi a consumatorilor. Parlamentul are,
de asemenea, atribuţia de a aproba şi de a destitui Comisia Europeană.

Cetăţenii au posibilitatea să adreseze Parlamentului European o petiţie prezentând o plângere cu privire


la aplicarea dreptului european. Deputaţii europeni aleg un Ombudsman (Mediator European)
însărcinat cu examinarea reclamaţiilor cetăţenilor privind cazuri de administrare defectuoasă din partea
instituţiilor şi organelor Uniunii Europene. Ei pot, de asemenea, să creeze o comisie de anchetă atunci
când consideră că dreptul comunitar a fost încălcat.

Pe plan internaţional, Parlamentul European participă la politica externă a UE, avizul său
conform fiind solicitat atunci când UE negociază tratate internaţionale, precum şi pentru aderarea la UE
a unor noi state. Parlamentul European organizează în mod regulat dezbateri pe tema drepturilor omului
şi trimite observatori în toate colţurile lumii pentru a urmări desfăşurarea liberă şi corectă a alegerilor.

Cea mai recentă reformă a tratatelor, convenită în cadrul Consiliului European de la Lisabona,
urmărea să extindă în continuare atribuţiile Parlamentului European în numeroase domenii.

1.Organizarea Parlamentului
Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod
democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre. Ales o dată la
cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente
etc.) care influenţează viaţa fiecărui cetăţean.

Preşedintele şi funcţiile sale


Preşedintele este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, adică jumătate din
legislatura parlamentară.
Preşedintele reprezintă Parlamentul în relaţiile externe şi cu celelalte instituţii comunitare.
• Asistat de 14 vicepreşedinţi,Preşedintele coordonează toate lucrările Parlamentului şi ale organelor
sale constitutive (Biroul şi Conferinţa preşedinţilor), precum şi dezbaterile din şedinţele plenare. În
fiecare an, se organizează douăsprezece perioade de sesiune la Strasbourg şi alte şase perioade de
sesiune suplimentare la Bruxelles.
• Preşedintele se asigură de respectarea Regulamentului de procedură al Parlamentului şi garantează,
prin arbitrajul său, buna desfăşurare a tuturor activităţilor acestei instituţii şi ale organelor sale
constitutive.
• Preşedintele reprezintă Parlamentul în afacerile juridice şi în toate relaţiile externe.
• Acesta se pronunţă cu privire la toate problemele internaţionale majore şi face recomandări menite să
consolideze Uniunea Europeană.
• În deschiderea fiecărei reuniuni a Consiliului European, Preşedintele Parlamentului prezintă punctul
de vedere şi preocupările acestei instituţii referitoare la subiecte specifice şi la punctele înscrise pe
ordinea de zi.
• În urma adoptării de către Parlament a bugetului Uniunii Europene în a doua lectură, Preşedintele îl
semnează, acesta devenind astfel operaţional.
• Preşedintele PE semnează, alături de Preşedintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin
procedura de codecizie.

• Deputaţi

Parlamentul European este alcătuit din 736 de deputaţi aleşi în cele 27 de state membre ale
Uniunii Europene extinse. Din 1979, deputaţii sunt aleşi prin vot universal direct pentru o
perioadă de cinci ani.
• Fiecare stat membru hotărăşte cu privire la modul de desfăşurare a alegerilor, aplicând, însă, aceleaşi
reguli democratice: egalitatea între sexe şi votul secret. În toate statele membre, cetăţenii au drept de
vot la 18 ani, excepţie făcând Austria, unde aceştia au drept de vot la 16 ani.
Alegerile europene respectă deja o serie de reguli comune: votul universal direct, reprezentarea
proporţională şi un mandat de cinci ani care se poate reînnoi.
• Ca regulă generală, locurile în Parlament sunt distribuite în mod proporţional cu populaţia fiecărui
stat membru. Fiecare stat membru dispune de un număr fix de locuri, maximum 99 şi minimum 5.
• Paritatea bărbaţi-femei: reprezentarea femeilor în Parlamentul European este în continuă creştere. În
prezent, mai mult de o treime din deputaţi sunt femei.
• Deputaţii îşi împart timpul de lucru între Bruxelles, Strasbourg şi circumscripţiile lor electorale. La
Bruxelles, participă la reuniunile comisiilor parlamentare şi ale grupurilor politice, precum şi la
perioadele de sesiune suplimentare. La Strasbourg, participă la douăsprezece perioade de sesiune. În
paralel cu aceste activităţi, deputaţii trebuie să aloce timp şi circumscripţiilor lor electorale.
• Deputaţii în Parlamentul European nu se grupează în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de
afinităţile lor politice.
• Aceştia îşi exercită mandatul în mod independent.
• Deputaţii în Parlamentul European, ale căror atribuţii sunt din ce în ce mai importante, influenţează
toate domeniile vieţii cotidiene a cetăţenilor Uniunii: mediul, protecţia consumatorilor, transporturile,
precum şi educaţia, cultura, sănătatea etc.
• Noul statutul al deputaţilor a intrat în vigoare la 14 iulie 2009. Acesta asigură o mai mare
transparenţă în ceea ce priveşte regulile şi condiţiile de muncă ale deputaţilor, introducând totodată
acelaşi salariu pentru toţi deputaţii, plătit din bugetul UE.

• .Grupuri politice
Deputaţii se constituie în grupuri politice; aceştia nu se grupează în funcţie de naţionalitate,
ci în funcţie de afinităţile lor politice. În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul
Parlamentului European.
• Fiecare grup politic îşi asigură organizarea internă, prin desemnarea unui preşedinte (sau a doi
preşedinţi, în cazul anumitor grupuri), a unui birou şi a unui secretariat.
• Distribuţia locurilor deputaţilor în hemiciclu se face în funcţie de apartenenţa politică, de la stânga la
dreapta, cu acordul preşedinţilor de grup.
• Numărul minim de deputaţi necesar pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puţin o pătrime
din state membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparţine unui
singur grup politic.
• Unii deputaţi nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în acest caz, deputaţi neafiliaţi.
• Înaintea fiecărui vot din cadrul şedinţelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele elaborate
de comisiile parlamentare şi depun amendamente.
• Grupul politic adoptă o poziţie în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i se poate
impune o anumită variantă de vot.

• Comisii parlamentare

În vederea pregătirii şedinţelor plenare ale Parlamentului, deputaţii se constituie în comisii


permanente specializate pe anumite domenii.
• Există 20 de comisii parlamentare.
O comisie este alcătuită din 24 până la 76 de deputaţi şi are un preşedinte, un birou şi un secretariat.
Componenţa politică a comisiilor o reflectă pe cea a şedinţei plenare.
• Comisiile parlamentare se reunesc o dată sau de două ori pe lună la Bruxelles. Dezbaterile acestora
sunt publice.
• În cadrul comisiilor parlamentare, deputaţii elaborează, modifică şi adoptă propuneri legislative şi
rapoarte din proprie iniţiativă. Deputaţii examinează propunerile Comisiei şi ale Consiliului şi, dacă
este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul şedinţelor plenare.
• De asemenea, Parlamentul poate constitui subcomisii şi comisii speciale temporare pentru
gestionarea unor probleme specifice, precum şi comisii oficiale de anchetă în cadrul competenţelor
sale de control, pentru a investiga alegaţiile şi modul de administrare a legislaţiei UE.
• Preşedinţii de comisie coordonează lucrările acestora în cadrul Conferinţei preşedinţilor de comisie.

• .Delegaţii
Delegaţiile Parlamentului European colaborează cu parlamentele ţărilor care nu fac parte din
Uniunea Europeană. Delegaţiile joacă un rol important în sprijinirea extinderii influenţei
Europei la nivel mondial.
Există 35 de delegaţii, fiecare fiind alcătuită din aproximativ 15 deputaţi europeni.
Se pot distinge două categorii de delegaţii:
• Delegaţii interparlamentare, a căror misiune constă în menţinerea relaţiilor cu parlamentele ţărilor
din afara Uniunii Europene care nu şi-au depus candidatura pentru aderare
• Comisii parlamentare mixte, care menţin contactul cu parlamentele ţărilor candidate la aderare şi cu
statele care au semnat acorduri de asociere cu Comunitatea.
Parlamentul are, de asemenea, cinci Adunări parlamentare, care reunesc deputaţii Din Parlamentul
European şi parlamentari din Africa, Caraibe şi Pacific (Delegaţia Parlamentului European la Adunarea
Parlamentară Paritară ACP-UE), din zona mediteraneană (Delegaţia Parlamentului European la
Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană), America Latină (Delegația la Adunarea Parlamentară
Euro-Latinoamericană) şi ţările din NATO.
Preşedinţii de delegaţie coordonează lucrările delegaţiilor în cadrul Conferinţei preşedinţilor de
delegaţie.

Organe politice
Conferinţa preşedinţilor

Conferinţa preşedinţilor este alcătuită din preşedinţii grupurilor politice şi Preşedintele


Parlamentului European.
• Aceasta organizează lucrările Parlamentului şi hotărăşte cu privire la toate chestiunile referitoare la
programarea legislativă:
• calendarul şi ordinea de zi a şedinţelor plenare
• componenţa comisiilor, a delegaţiilor şi repartizarea competenţelor între acestea
• programarea legislativă.
• De asemenea, Conferinţa joacă un rol important în relaţiile Parlamentului European cu celelalte
instituţii comunitare, cu ţările terţe şi cu organizaţiile extracomunitare.

Biroul
Biroul este alcătuit din Preşedintele Parlamentului European, cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5
chestori, cu statut de observatori, aleşi de Adunare pe o perioadă de doi ani şi jumătate, care
se poate reînnoi.
• Biroul coordonează funcţionarea internă a Parlamentului:
• estimarea bugetului Parlamentului European
• organizarea administrativă şi financiară
• Secretariatul şi serviciile subordonate acestuia.
Chestorii

Chestorii sunt responsabili, în funcţie de orientările stabilite de către Birou, de chestiunile


administrative şi financiare care îi privesc direct pe deputaţi.
• În cadrul Biroului, cei 5 chestori au un rol consultativ.
• Aceştia se asigură că deputaţii dispun de infrastructura necesară exercitării mandatului lor.

• Secretariatul General
Parlamentul European este asistat de un Secretariat General.
Aproximativ 4600 de funcţionari, selectaţi prin concurs din toate ţările Uniunii şi aflaţi sub
autoritatea unui Secretar General, lucrează pentru Parlamentul European.
• Grupurile politice dispun de propriii lor colaboratori, iar deputaţii de asistenţi parlamentari.
• Parlamentul European se distinge de alte organizaţii internaţionale prin obligaţia de a asigura un
multilingvism integral.
• Parlamentul lucrează în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene - 23 de limbi după aderarea
României şi a Bulgariei şi după ce irlandeza a fost recunoscută ca limbă oficială a Uniunii Europene
din 2007. Toate documentele din cadrul şedinţelor plenare trebuie traduse în 22 dintre aceste limbi, o
excepţie parţială aplicându-se în cazul limbii irlandeze, numai anumite documente fiind traduse în
această limbă.
• Parlamentul European pune la dispoziţie, de asemenea, un serviciu de interpretare, astfel încât fiecare
deputat să se poată exprima în limba sa maternă.
Parlamentul European este, aşadar, cel mai mare angajator din lume de interpreţi şi traducători,
aceştia reprezentând o treime din personalul instituţiei.
• Secretariatul General se află la Luxemburg şi la Bruxelles.

• Parlamentul şi Comisia Europeană

Comisia Europeană, gardianul tratatelor şi organul executiv al Comunităţii, lucrează


în strânsă colaborare cu Parlamentul European.
• Comisia prezintă, explică şi susţine propuneri legislative în faţa comisiilor parlamentare şi este
obligată să ţină seama de modificările solicitate de Parlament.
• Comisia participă la toate şedinţele plenare ale Parlamentului European şi trebuie să îşi justifice
politicile atunci când un deputat solicită acest lucru.
• Comisia este obligată să răspundă întrebărilor scrise şi orale ale deputaţilor.
• Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene, celălalt organ legislativ al Uniunii, alcătuit din miniştrii
statelor membre, participă la lucrările Parlamentului European. Preşedinţia
Consiliului este deţinută prin rotaţie de fiecare stat membru, pentru o perioadă de
şase luni.
• Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de Preşedintele său, poate interveni în oricare dintre
dezbaterile din cadrul şedinţelor plenare.
• La începutul fiecărui mandat, Preşedintele Consiliului Uniunii Europene îşi prezintă programul în
faţa Parlamentului European reunit în şedinţă plenară şi iniţiază o dezbatere cu deputaţii. La sfârşitul
celor 6 luni de mandat, Preşedintele prezintă în faţa Parlamentului European bilanţul său politic.
• Consiliul European reuneşte, de cel mult patru ori pe an, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre
şi Preşedintele Comisiei. Consiliul stabileşte orientările politice generale ale Uniunii Europene. La
sfârşitul fiecărei reuniuni la nivel înalt, Preşedintele Consiliului European prezintă Parlamentului un
raport cu privire la rezultatele activităţii acestuia.
3.Parlamentul European în serviciul cetatenilor europeni

Tineri sau mai puţin tineri, studenţi, populaţie activă, pensionari sau consumatori: indiferent de
statutul nostru, legile europene ne privesc pe toţi, uneori chiar fără să ne dăm seama. Rolul aleşilor
europeni este determinant în numeroase domenii, cum ar fi: alimentaţia sănătoasă, libertatea de a
circula şi de a munci oriunde în Uniune, protecţia mediului etc.

Asemenea tuturor parlamentelor naţionale, Parlamentul European discută şi adoptă legi. Acest
lucru poate să pară normal şi totuşi, pentru o lungă perioadă de timp, lucrurile nu au stat aşa. La
început, deputaţii europeni nu puteau decât să-şi exprime pă-rerea cu privire la propunerile legislative
ale Comisiei Europene; Consiliul de Miniştri, reprezentând guvernele statelor membre, era întotdeauna
cel care avea ultimul cuvânt în adoptarea legilor.

De-a lungul timpului şi tratat după tratat, lucrurile s-au schimbat: rolul şi competenţele
Parlamentului European s-au extins considerabil, acesta devenind un actor principal al procesului de
elaborare a legilor comunitare. În prezent, în majoritatea cazurilor, pentru ca un regulament european
sau o directivă să poată fi adoptate, este necesar ca Parlamentul European şi Consiliul să se pună de
acord asupra conţinutului său: este ceea ce numim „codecizie”.

Astfel, înainte ca o lege europeană să poată fi aplicată în toate statele membre ale Uniunii,
trebuie ca aceasta să fie semnată de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului
de Miniştri.

Telefoanele mobile în străinătate: facturi mai mici

Facturile pentru telefonul mobil sunt mai mici atunci când ne întoarcem din vacanţele petrecute în
străinătate. O reglementare europeană intrată în vigoare în 2007 a dus la plafonarea costurilor
suplimentare ale apelurilor primite sau efectuate în alt stat al Uniunii Europene, în scopul reducerii lor
progresive. Deputaţii europeni au reuşit să obţină ca, din 2009, aceste tarife „de deplasare” sau
„roaming” facturate de către operatori să fie limitate la maximum 0,43 euro/minut pentru apelurile
efectuate şi 0,19 euro/minut pentru apelurile primite. (fără TVA). Tarifele vor scădea şi mai mult
începând din iulie 2011, la 0,35 euro/minut şi, respectiv 0,11euro/minut. În plus, din iulie 2009, costul
unui SMS în roaming nu va putea depăşi 0,11 euro. Trimiterea de mesaje electronice, de fotografii şi
navigarea pe internet de pe telefonul sau calculatorul mobil sunt şi ele supuse unui plafon tarifar în
descreştere, calculat în funcţie de numărul de kilobytes transmişi.
Parlamentul European, organ legislativ cu drepturi depline

Codecizia se aplică în prezent marii majorităţi a textelor europene. Ea priveşte, în principal,


libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor în interiorul pieţei unice europene.
Această procedură este aplicată şi în domenii precum protecţia mediului, drepturile consumatorului şi
securitatea transportului, iar după reforma tratatelor, aplicarea ei va fi extinsă şi în alte domenii, cum ar
fi agricultura. De asemenea, Parlamentul European joacă un rol principal în definirea politicii de
dezvoltare regională, a programelor de sprijin pentru cercetare, educaţie şi cultură, precum şi în
promovarea sănătăţii publice.

De exemplu, deputaţii europeni au facilitat recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi a


calificărilor profesionale de către statele membre: în prezent, este mult mai simplu decât în trecut să vă
exercitaţi profesia într-un alt stat membru al UE. Deputaţii europeni au contribuit şi la adoptarea unor
norme mai stricte în materie de securitate şi etichetare a produselor: acum este mai simplu să vă
orientaţi în magazine printre diferitele produse provenite din întreaga Europă, să alegeţi şi să cumpăraţi,
în cunoştinţă de cauză, produse alimentare cu sau fără organisme modificate genetic. Mai mult, atunci
când cumpăraţi o jucărie care poartă inscripţia „CE”, puteţi fi sigur că aceasta nu conţine substanţe
periculoase. Dacă legislaţia europeană care interzice „ftalaţii” cancerigeni în articolele destinate
copiilor este atât de strictă, acest lucru se datorează în mare parte implicării active a deputaţilor.

De asemenea, Parlamentul European a reuşit să extindă drepturile pasagerilor transporturilor


aeriene şi feroviare, fără a uita persoanele în vârstă şi pe cele cu mobilitate redusă care pot acum
solicita asistenţă. În plus, ce poate fi mai plăcut, în anotimpurile călduroase, decât o baie răcoritoare în
mare sau într-un lac? Standardele europene, devenite mai severe datorită Parlamentului European, vă
garantează că apele in care vă scăldaţi sunt mai curate!

Deputaţii au contribuit, de asemenea, la adoptarea unui pachet de măsuri pentru a face faţă
crizei economice, precum şi pentru a creşte transparenţa şi a îmbunătăţi supravegherea sistemului
financiar european. Parlamentul a participat şi la definirea unor norme care să facă plăţile
transfrontaliere mai simple şi mai pu-ţin costisitoare, cât şi la creşterea de până la 100 000 de euro a
garanţiei depozitelor bancare în caz de faliment al unei bănci.

Uniunea Europeană a adoptat o primă serie de măsuri pentru a limita efectele schimbărilor
climatice în lume prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la automobile, din
industrie şi de la centralele electrice. Parlamentul a susţinut obiectivele de scădere cu 20 % a emisiilor
de gaze cu efect de seră, de creştere cu 20 % a eficienţei energetice şi de a mărire, până în 2020, a
proporţiei energiilor regenerabile la 20% din resursele energetice ale UE.

Deputaţii europeni au iniţiativă

Când Parlamentul European consideră că un proiect de lege este necorespunzător şi nu poate fi


îmbunătăţit, poate respinge textul în întregime. Acest lucru s-a întâmplat în cazul unei directive privind
liberalizarea serviciilor portuare şi în cazul alteia care privea brevetele pentru programele de calculator.

De altfel, deputaţii europeni au şi dreptul de iniţiativă politică ce le permite să sugereze


Comisiei să înainteze propuneri legislative Parlamentului European. Aceştia invită în mod regulat
Comisia şi Consiliul de Miniştri să dezvolte politicile existente sau să elaboreze altele noi.

Astfel, Parlamentul European a solicitat Comisiei să prezinte un proiect de lege destinat


reglementării şi facilitării procedurilor privind moştenirile transnaţionale, pe baza unor recomandări
detaliate.

4.Un portofel european bine gestionat

Autostrăzi noi, plaje mai curate, cercetări efectuate pentru elaborarea de noi medicamente,
studii în străinătate etc.: toţi beneficiem, într-o măsură mai mică sau mai mare, de activităţile finanţate
de Uniunea Europeană. Cine ia deciziile cu privire la programele şi acţiunile care urmează a fi finanţate
la nivel european? Parlamentul European, de comun acord cu guvernele statelor membre. iată câteva
exemple de acţiuni sprijinite de deputaţii dumneavoastră.În fiecare an, pe baza propunerilor Comisiei
Europene, deputaţii europeni negociază luni întregi cu Consiliul de Miniştri (reprezentant al statelor
membre ale UE) în vederea stabilirii cuantumului exact al veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene
pentru anul următor. Bugetul astfel stabilit, cu respectarea plafoanelor fixate pe o perioadă de câţiva
ani, este foarte important, deoarece determină sprijinul pe care Uniunea Europeană îl acordă în fiecare
dintre domeniile sale de activitate pentru a asigura solidaritatea, creşterea economică durabilă şi
coeziunea socială. Parlamentul European poate respinge bugetul şi solicita un nou proiect de buget
dacă priorităţile sale nu au fost luate suficient în considerare.

Promovarea dezvoltării economice durabile...

O mare parte a fondurilor comunitare contribuie la creşterea economică e şi la reducerea


diferenţelor dintre regiunile Europei, prin construirea de autostrăzi şi de căi ferate care leagă statele
membre, prin ajutorul acordat micilor întreprinderi, prin proiecte de cercetare şi inovaţie tehnologică
(de exemplu, pentru dezvoltarea resurselor regenerabile de energie) etc.

Agricultura, singura politică gestionată în întregime la nivel european, beneficiază, de


asemenea, de o parte importantă din buget. Cu sprijinul Parlamentului European, alte domenii capătă o
importanţă din ce în ce mai mare, cum ar fi, de exemplu, protecţia mediului, în special prin crearea de
parcuri naturale regionale, conservarea speciilor protejate, administrarea resurselor de apă, combaterea
efectelor schimbărilor climatice etc.

Promovarea dezvoltării economice durabile...

O mare parte a fondurilor comunitare contribuie la creşterea economică e şi la reducerea


diferenţelor dintre regiunile Europei, prin construirea de autostrăzi şi de căi ferate care leagă statele
membre, prin ajutorul acordat micilor întreprinderi, prin proiecte de cercetare şi inovaţie tehnologică
(de exemplu, pentru dezvoltarea resurselor regenerabile de energie) etc.

Agricultura, singura politică gestionată în întregime la nivel european, beneficiază, de


asemenea, de o parte importantă din buget. Cu sprijinul Parlamentului European, alte domenii capătă o
importanţă din ce în ce mai mare, cum ar fi, de exemplu, protecţia mediului, în special prin crearea de
parcuri naturale regionale, conservarea speciilor protejate, administrarea resurselor de apă, combaterea
efectelor schimbărilor climatice etc.

De asemenea, o parte din bugetul comunitar serveşte la finan-ţarea dezvoltării economice în


lume şi a ajutorului umanitar destinat ţărilor afectate de catastrofe naturale şi de alte situaţii de criză.

Este mult mai eficient să combatem împreună epidemiile, ca de exemplu HIV/SIDA sau gripa
aviară, deoarece acestea nu cunosc frontiere. Încurajată de Parlament, Uniunea Europeană este din ce în
ce mai activă în domeniul sănătăţii publice: de exemplu, ea finanţează numeroase proiecte de cercetare
care au ca scop crearea de noi medicamente.

În ultimii ani, deputaţii europeni au folosit toată puterea de care dispun pentru a dezvolta
programele de promovare a diversităţii culturale europene, care îşi propun să încurajeze circulaţia
produselor şi operelor artistice şi culturale din diferite domenii: cinematografie, muzică, pictură,
fotografie, teatru etc.

Parlamentul a aprobat, de asemenea, crearea unui Fond de adaptare la globalizare dispunând


anual de 500 de milioane de euro pentru a ajuta lucrătorii concediaţi în urma restructurărilor
determinate de contextul internaţional. În 2009, în plină criză economică, domeniul de aplicare al
acestui fond a fost extins iar criteriile sale de intervenţie au devenit mai flexibile.

Investiţii pentru viitor

Parlamentul European îşi exercită, de asemenea, influenţa în ceea ce priveşte cadrul financiar
multianual care fixează plafoanele de cheltuieli pentru fiecare politică europeană. De exemplu, în
timpul negocierii cadrului financiar care acoperă perioada până în 2013, a trebuit ca deputaţii europeni
să convingă cu argumente solide statele membre pentru a obţine sume suplimentare pentru proiecte
considerate importante de către cetăţeni.

Parlamentul a apărat programe cum ar fi Erasmus (care dă posibilitatea, în fiecare an, unui
număr de peste 150 000 de studenţi să meargă să studieze într-o universitate străină) sau programe
privind reţelele europene de transport sau cercetarea şi inova-ţia.

De unde provin fondurile comunitare?

Bugetul Uniunii Europene este finanţat, în principal, prin contribuţiile statelor membre calculate
în funcţie de bogăţia lor naţională. În acest buget intră şi o parte din TVA încasată pe teritoriul UE
pentru bunuri şi servicii, precum şi o parte din taxele vamale percepute la frontierele externe ale UE
pentru produsele industriale şi agricole importate din ţări terţe. Parlamentul European militează pentru
aplicarea, în viitor, a unui nou sistem de finanţare care să permită o legătură directă între Uniune şi
contribuabilii europeni, fără creşterea impozitelor.

Cheltuieli verificate amănunţit

Cu sprijinul Curţii Europene de Conturi, Parlamentul European verifică în permanenţă


gestionareaeficientă a bugetului şi veghează la combaterea eventualelor fraude.

În fiecare an, Comisia Europeană şi celelalte instituţii ale Uniunii trebuie să demonstreze
Parlamentului European că au folosit în mod corect fondurile comunitare pe care le-au avut la
dispoziţie: este ceea ce numim procedura de „descărcare de gestiune”. Cu această ocazie, Comisia
trebuie să ţină seama de recomandările primite de la deputaţii europeni.

Costă mult Europa?

Aproape 1 % din bogăţia naţională a statelor membre, adică aproape 235 euro/locuitor, revine bugetului
anual al UE, care se ridică la peste 100 de miliarde de euro pe an. Este foarte puţin în comparaţie, spre
exemplu, cu sumele încasate prin impozitele naţionale. Aceste fonduri permit finanţarea unor politici
importante pentru cetăţeni. În ceea ce priveşte Parlamentul European, acesta îl costă pe fiecare cetăţean
al UE mai puţin de 3 euro pe an.

5. Apărătorul libertăţilor şi al democraţiei

Singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt aleşi prin vot universal direct,
Parlamentul îşi ia foarte în serios rolul de apărător al libertăţilor şi al democraţiei, atât în Europa, cât şi
în lume. Rolul deputaţilor dumneavoastră constă, în principal, în reprezentarea cetăţenilor la nivel
european şi în transmiterea mesajului lor conducătorilor europeni şi instituţiilor Uniunii.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene reuneşte, în acelaşi text, drepturile civile,
politice, economice şi sociale proclamate până în prezent în diverse documente naţionale, europene şi
internaţionale. Redactată de o Convenţie alcătuităîn special din deputaţi europeni şi naţionali, Carta a
fost proclamată solemn cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Nisa, în decembrie 2000. Unele state
membre, cum ar fi, de exemplu, Regatul Unit sau Polonia, au obţinut, totuşi, o derogare de la punerea
ei în aplicare.

Plasând demnitatea persoanei în centrul acţiunii lor politice, deputaţii europeni citează această
Cartă de fiecare dată când este vorba de a denunţa încălcări flagrante ale drepturilor omului în cadrul
Uniunii Europene.

Parlamentul European acordă o atenţie deosebită principiului toleranţei şi combate cu tărie orice
formă de discriminare pe criterii de sex, origine etnică sau socială, limbă, opinii politice, handicap,
vârstă sau orientare sexuală. Astfel, el luptă pentru combaterea rasismului şi a xenofobiei şi nu pierde
nicio ocazie de a aminti necesitatea respectării normelor europene în materie de egalitate de şanse între
bărbaţi şi femei, exercitându-şi, de asemenea, întreaga influenţă pentru a garanta drepturile persoanelor
cu handicap.

Combaterea tuturor formelor de exploatare a femeii

În multe cazuri, Parlamentul European se află la originea eforturilor pentru combaterea tuturor formelor
de violenţă faţă de femei, a traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale şi pentru eliminarea
sărăciei. De asemenea, face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru promovarea egalităţii între sexe,
contribuind la crearea institutului european însărcinat cu urmărirea progreselor realizate în acest
domeniu. Datorită rezoluţiilor adoptate în şedinţă plenară, Parlamentul European menţine presiunea
asupra guvernelor şi instituţiilor UE pentru ca acestea să îmbunătăţească situaţia femeii.

Protejarea libertăţilor în orice situaţie

Atentatele de la Madrid din martie 2004 şi de la Londra din iulie 2005 au determinat statele
membre să îşi intensifice cooperarea pentru combaterea terorismului. Parlamentul European susţine
eforturile de coordonare în domeniul poliţienesc şi judiciar, singurele garanţii de eficienţă în lupta
împotriva acestor ameninţări fără frontiere, dar refuză, în schimb, ca drepturile cetăţenilor să aibă de
suferit de pe urma unei excesive politici de securitate.

Pentru ca lupta împotriva terorismului să nu aducă atingere valorilor pe care se bazează


democraţia europeană, deputaţii europeni consideră că aceasta trebuie să respecte libertăţile
15individuale. Acesta este mesajul pe care deputaţii europeni îl transmit în mod constant în contextul
tuturor activităţilor în care sunt implicaţi, de la acordurile cu Statele Unite privind transferul datelor
personale ale pasagerilor aerieni şi păstrarea, de către operatori, a coordonatelor telefonice până la
schimbul de informaţii bancare. În paralel, deputaţii au susţinut revizuirea directivei privind spălarea
banilor, astfel încât finanţarea terorismului să fie inclusă în text.

Parlamentul European a jucat, de asemenea, un rol principal în crearea noii Agenţii pentru
Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, cu sediul la Viena, care veghează la aplicarea acestor
drepturi în statele membre. În acelaşi timp, el are relaţii strânse cu Autoritatea Europeană pentru
Protecţia Datelor, al cărei rol este supravegherea protecţiei datelor personale şi a vieţii private pe
teritoriul Uniunii.

Rezolvarea petiţiilor cetăţenilor

Orice cetăţean al Uniunii Europene sau orice rezident al unui stat membru al UE are dreptul să
adreseze Parlamentului European, în nume propriu sau colectiv, o petiţie legată de o chestiune care se
înscrie în domeniile de acţiune ale Uniunii Europene şi care îl priveşte în mod direct. Această petiţie
poate îmbrăca forma unei cereri precise, a unei plângeri, a unei observaţii cu privire la aplicarea
dreptului comunitar sau a unei cereri adresate Parlamentului European în vederea adoptării unei poziţii
referitoare la un subiect anume.

Numeroase petiţii se referă la dificultăţile întâmpinate în aplicarea directivelor comunitare, în


special a celor din domeniul mediului, securităţii sociale, recunoaşterii competenţelor şi a celor privind
aspecte ale funcţionării pieţei unice a UE. În general, ele ilustrează dificultăţile întâmpinate de cetăţeni
în ceea ce priveşte legătura dintre legislaţia comunitară şi dreptul naţional sau cele referitoare la
interpretarea eronată a domeniilor în care se aplică dreptul comunitar. Parlamentul European contribuie
la rezolvarea acestor probleme.

Implanturile din silicon: o legislaţie mai riguroasă în urma petiţiilor

Două petiţii prezentate Parlamentului European în 1998 prezentau efectele negative asupra sănătăţii
umane ale implanturilor mamare din silicon şi solicitau interzicerea lor imediată. Dezbaterile şi
rezoluţiile parlamentare care au urmat, precum şi un studiu realizat la cererea deputaţilor europeni, au
impulsionat Comisia Europeană să clarifice şi să consolideze dispoziţiile luate în vederea informării
pacienţilor, a urmă-ririi şi supravegherii lor. În 2003, o directivă a sporit stricteţea controalelor de
calitate şi de siguranţă necesare înainte ca implanturile mamare să poată fi introduse pe piaţa
europeană.

Controlul asupra Comisiei Europene

Nimeni nu poate deveni preşedinte al Comisiei Europene fără acordul Parlamentului European.
Tot deputaţii europeni sunt cei care îi audiază pe candidaţii la funcţia de comisar (desemnaţi de către
guverne) cu privire la competenţele lor, verificând dacă aceştia corespund postului. Candidaţii
consideraţi necorespunzători pot fi respinşi (aşa cum s-a întâmplat în 2004).

Parlamentul aprobă Comisia, sub formă de colegiu, prin acordarea unui vot de încredere. Acesta
poate, de asemenea, să o oblige să demisioneze în bloc, prin intermediul unei moţiuni de cenzură.
Această cenzură globală a comisarilor (o procedură care necesită majoritatea absolută a deputaţilor şi
2/3 din voturile exprimate) este totuşi considerată ca o „soluţie extremă”. În 1999, perspectiva unui vot
parlamentar de neîncredere la adresa Comisiei Santer, din cauza unei prezumţii de fraudă, a dus la
demisia acesteia.

De altfel, Parlamentul supraveghează îndeaproape activităţile Comisiei, examinând cu atenţie


dispoziţiile prevăzute în rapoartele acesteia privind politicile, legislaţia şi bugetul comunitar.

Comisarii europeni se prezintă în mod regulat în faţa deputaţilor, în comisii sau în plen, pentru
a-şi apăra politicile, pentru a explica măsurile pe care intenţionează să le ia şi pentru a răspunde la
întrebările adresate de către deputaţi.
Supervizarea lucrărilor Consiliului

Preşedinţia Consiliului se întâlneşte în mod regulat cu preşedinţii grupurilor politice ale


Parlamentului European şi participă la sesiunile plenare pentru a-şi expune programul, pentru a
prezenta rezultatele şi pentru a dezbate pe marginea lor împreună cu deputaţii europeni. Adesea,
Preşedinţia participă şi la reuniunile comisiilor parlamentare. La începutul fiecărei reuniuni europene la
nivel înalt (numită şi „Consiliu European”), în cadrul căreia şefii statelor membre adoptă orientările
politice generale, preşedintele Parlamentului îşi prezintă recomandările strategice.

Deputaţii europeni au posibilitatea, în cadrul şedinţei plenare sau în scris, să adreseze


preşedinţiei Consiliului UE întrebări pe orice temă, de exemplu, necesitatea de a lua măsuri pentru
remedierea încălcărilor grave ale drepturilor omului, ale democra-ţiei sau ale statului de drept

Mediatorul European

Parlamentul alege un Mediator European însărcinat cu examinarea cazurilor de „proastă


administrare” de care se fac vinovate instituţiile comunitare şi care sunt reclamate de către cetăţeni şi
întreprinderi, cu scopul de a se ajunge la o soluţionare a litigiilor. Deputaţii europeni definesc, de
asemenea, reglementările privind statutul şi condiţiile generale de exercitare a funcţiilor acestuia.
Mediatorul European îşi desfăşoară activitatea în sediul Parlamentului European.

Cooperare strânsă cu parlamentele naţionale

Parlamentul European participă la stabilirea şi menţinerea de legături strânse cu parlamentele


naţionale ale ţărilor Uniunii Europene. Principalul scop al cooperării interparlamentare este acela de
consolidare a dimensiunii parlamentare a UE, punându-se un accent deosebit pe controlul democratic şi
pe responsabilitatea deciziilor la nivel parlamentar. Cooperarea garantează transparenţa şi deschiderea
sporită a procesului decizional. De asemenea, creşte legitimitatea democratică, calitatea şi eficienţa
procesului legislativ al Uniunii Europene.

Reforma tratatelor prevede creşterea implicării parlamentelor naţionale în procesul instituţional


european.
6.Parlamentul European şi extinderea UE

Parlamentul trebuie să-şi dea acordul atunci când noi state doresc să adere la Uniunea
Europeană. deputaţii verifică, în special, dacă statele candidate la aderare respectă criteriile stabilite de
tratate, mai ales referitoare la respectarea drepturilor omului. Uniunea Europeană nu poate accepta noi
membri în absenţa avizului conform al Parlamentului European. În vreme ce negocierile cu ţările
candidate şi datele de aderare depind de Consiliu şi de Comisie, deputaţii europeni sunt cei însărcinaţi
cu supravegherea procedurii până la momentul aderării, pentru a se asigura că toate condiţiile de
aderare sunt îndeplinite. Orice ţară care îşi prezintă candidatura de aderare la Uniunea Europeană
trebuie să respecte „criteriile de la Copenhaga”, numite astfel după oraşul în care, în 1993, şefii de stat
şi de guvern au stabilit condiţiile de aderare (între timp, aceste criterii au fostconsolidate).Astfel, pentru
a adera la UE, o viitoare ţară membră trebuie să îndeplinească trei criterii:

— criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept,
drepturile omului, respectarea şi protejarea minorităţilor;

— criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă viabile şi capacitatea de a face faţă
cerinţelor pieţei şi presiunii concurenţiale din cadrul Uniunii;

■ UE, de la 6 la 27 de membri

Martie 1957 - Belgia, Franţa, Germania de Vest, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos

Ianuarie 1973- Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit

Ianuarie 1981 -Grecia

Ianuarie 1986 - Portugalia şi Spania

Noiembrie 1990- reunificarea Germaniei, integrarea fostei RDG

Ianuarie 1995- Austria, Finlanda şi Suedia

Mai 2004 -Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi
Ungaria

Ianuarie 2007 -Bulgaria şi România

În legislatura trecută, deputaţii au dezbătut în mai multe rânduri gradul de pregătire al ţărilor
candidate. Ei şi-au dat acordul pentru începerea negocierilor cu Turcia şi Croaţia şi au susţinut
candidatura fostei Republici Iugoslave Macedonia, deşi negocierile oficiale cu această ţară nu au
început încă

7.Parlamentul European în lume

Parlamentul European îşi face simţită din ce în ce mai mult influenţa în politica externă a UE şi
trebuie să-şi dea consimţământul pentru majoritatea acordurilor interna-ţionale încheiate de UE.
Adunări parlamentare paritare permit deputaţilor europeni menţinerea unor legături strânse cu forurile
legislative din întreaga lume. Hemiciclul Parlamentului European reprezintă o importantă tribună
pentru conducătorii internaţionali şi pentru alte personalităţi.

Niciun acord internaţional fără Parlamentul European

Consimţământul deputaţilor europeni este necesar pentru încheierea majorităţii acordurilor


internaţionale în care se angajează Uniunea Europeană. Astfel, o serie de protocoale financiare cu ţări
terţe au fost respinse de către Parlamentul European în numele apărării drepturilor omului. În plus,
deputaţii europeni formulează recomandări Comisiei Europene pentru negocierile comerciale
desfăşurate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi îşi folosesc întreaga putere de
influenţă atunci când trebuie să aprobe rezultatele acestora.

Politica externă a Uniunii, urmărită îndeaproape de către deputaţii europeni

Consiliul de Miniştri consultă Parlamentul pentru deciziile importante de politică externă.


Deputaţii pot cere repunerea lor în discuţie şi pot prezenta recomandări. Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru Politica Externă şi de Securitate Comună este invitat în mod regulat să prezinte, în cadrul
şedinţelor plenare, activităţile UE în lume. În politica de dezvoltare, deputaţii europeni acordă prioritate
combaterii sărăciei şi promovării bunei guvernări, democraţiei şi drepturilor omului.

Parlamentul acţionează în permanenţă pentru a stabili legă-turi politice, economice şi culturale


cu parlamente din întreaga lume. Astfel, deputaţii europeni participă la Adunarea Parlamentară Paritară
Africa, Caraibe şi Pacific (ACP-UE), la Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană (APEM), unde
sunt reprezentate mai ales Autoritatea Palestiniană şi Israel, precum şi la Adunarea Parlamentară Euro-
Latinoamericană (EuroLat).
Conducători din lumea întreagă primiţi la Parlamentul European

Parlamentul European invită regulat şefi de state, prim-miniştri şi alte personalităţi importante
din lumea întreagă să se adreseze deputaţilor europeni în şedinţă plenară. Printre personalităţile primite
la Parlamentul European în ultimii ani îi putem menţiona pe preşedintele Ucrainei, Victor Iuşcenko,
preşedintele Boliviei, Evo Morales, preşedinta Liberiei, Ellen Johnson-Sirleaf, preşedintele
Pakistanului, Pervez Musharraf, preşedintele Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, primministrul
libanez Fouad Siniora, preşedinta filipineză Gloria Macapagal-Arroyo, emirul Qatarului, Hamad bin
Khalifa Al Thani, şi preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili.

8 Drepturile omului înainte de toate

Parlamentul European acţionează, în Europa şi în lume, în favoarea drepturilor omului, a


libertăţilor şi a democraţiei. Parlamentul trimite observatori în toate colţurile lumii pentru a veghea la
buna desfăşurare a alegerilor politice. deputaţii europeni au grijă ca acordurile economice şi comerciale
semnate de UE cu ţări terţe să respecte drepturile omului şi decernează, în fiecare an, premiul saharov
persoanelor care luptă pentru libertatea de gândire.

Parlamentul veghează ca temele privitoare la drepturile omului să figureze între preocupările


europene prioritare şi are iniţiative specifice în domenii cum ar fi prevenirea torturii, protecţia
minorităţilor, prevenirea conflictelor, promovarea drepturilor femeii şi ale copilului, precum şi protecţia
militanţilor pentru drepturile omului.

Parlamentul European susţine activ înfiinţarea şi activitatea tribunalelor internaţionale, cum ar fi


Curtea Penală Internaţională sau tribunalele create special pentru a-i judeca pe autorii crimelor de
război din fosta Iugoslavie şi din Rwanda

Denunţarea încălcării drepturilor omului

Cu ocazia fiecărei şedinţe plenare de la Strasbourg, deputaţii europeni trec în revistă situaţia
drepturilor omului în diferite regiuni ale lumii. Parlamentul adoptă regulat, rezoluţii în care invită
instituţiile europene sau guvernele să ia măsuri imediate pentru a pune capăt încălcării drepturilor
fundamentale.
În fiecare an, Parlamentul European publică un raport anual privind situaţia drepturilor omului
în lume. Astfel, în rapoartele sale, Parlamentul a denunţat, printre altele, genocidul din Darfur,
încălcările libertăţilor din China şi crimele comise în Cecenia.

Parlamentul European se opune cu tărie pedepsei capitale

Parlamentul European condamnă cu tărie, în toate cazurile şi în orice circumstanţă, pedeapsa cu


moartea. Membrii săi au pledat, în nenumărate rânduri, în favoarea unui moratoriu mondial
necondiţionat privind execuţiile, care să fie instituit printr-o rezoluţie ONU. Parlamentul consideră că
această mă-sură va contribui la respectarea deplină a demnităţii umane şi a drepturilor omului. De
exemplu, Parlamentul European a condamnat verdictul tribunalului libian care a solicitat pedeapsa
capitală pentru cinci infirmiere bulgare şi un medic palestinian.

Garantarea unor alegeri democratice

Grupuri de deputaţi europeni sunt trimise în ţări terţe în misiuni de observare electorală. Aceştia
supraveghează derularea scrutinului în ansamblul său şi atrag atenţia autorităţilor şi comunităţii
internaţionale asupra evenimentelor care afectează drepturile cetăţenilor. De exemplu, deputaţi
europeni au participat la misiuni de observare electorală în Ucraina, Republica Democrată Congo,
Liberia şi în Teritoriile Palestiniene.includerea drepturilor omului în acordurile internaţionale

Parlamentul European are competenţa de a refuza acordarea avizului său conform, necesar
pentru încheierea unor acorduri importante cu ţări terţe, în cazul în care constată încălcări ale
drepturilor omului şi ale principiilor democratice. De asemenea, solicită respectarea strictă a clauzelor
privitoare la drepturile omului care sunt incluse în mod sistematic în acest tip de acorduri şi care prevăd
rezilierea acordurilor în cazuri extreme.

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, care poartă numele omului de ştiinţă şi
dizidentului politic rus Andrei Saharov, îşi propune să aducă un omagiu persoanelor şi organizaţiilor
care s-au angajat în apărarea drepturilor omului, a democraţiei şi a libertăţii de exprimare şi care luptă
pentru combaterea intoleranţei şi a oprimării peste tot în lume.

Creat în 1988, acest premiu este atribuit în fiecare an de Parlamentul European în cadrul unei
şedinţe solemne organizate la Strasbourg. În funcţie de calendar, Parlamentul European decernează
acest premiu la o dată cât mai apropiată de 10 decembrie, data aniversară a semnării, în 1948, a
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite.

Printre personalităţile care au primit acest premiu îi putem men-ţiona pe Nelson Mandela
(Africa de Sud), Alexander Dubček (Cehoslovacia), Las Madres de la Plaza de Mayo (Argentina),
Aung San Suu Kyi (Myanmar), Ibrahim Rugova (Kosovo), Organizaţia Naţiunilor Unite şi fostul său
Secretar General, Kofi Annan.

9.Mecanismele Parlamentului European

Viaţa şi activitatea Parlamentului European se desfăşoară conform unui calendar împărţit în 4


tipuri de săptămâni, fiecare reprezentată prin altă culoare. Roz, roşu, albastru, verde: fiecare culoare
corespunde unei etape din activitatea parlamentară. Pentru ca lucrările să se desfăşoare bine, este
nevoie de organizare şi sprijin administrativ. Mecanismul este bine rodat, fiecare are un loc bine
determinat şi nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Săptămâni „roz” pentru comisiile parlamentare

Parlamentul european numără 20 de comisii parlamentare permanente, specializate pe domenii


cum ar fi mediul, transporturile, industria sau bugetul. Ele sunt reprezentative pentru tendin-ţele
politice ale Parlamentului şi reunesc un număr variabil de deputaţi; sarcina lor este de a pregăti lucrările
şedinţei plenare.

În cadrul reuniunilor comisiilor, deputaţii au o primă serie de dezbateri şi de proceduri de votare


asupra unor rapoarte care exprimă opinia lor referitoare la propunerile de legi sau la proiectul de buget
al UE pentru anul următor. De asemenea, ei elaborează „rapoarte de iniţiativă” în care recomandă
Comisiei Europene sau guvernelor statelor membre să acţioneze într-un domeniu specific.

Comisii speciale şi comisii de anchetă

Atunci când este nevoie, Parlamentul poate crea comisii temporare sau comisii de anchetă. De
exemplu, în urma naufragiului petrolierului Prestige, deputaţii au creat în 2003 o comisie care a studiat
mijloacele de consolidare a securităţii maritime. În 2006, o comisie a examinat activităţile CIA în
Europa ca urmare a unor dezvăluiri ale presei conform cărora posibili terorişti ar fi fost transferaţi şi
deţinuţi ilegal în diferite ţări europene de serviciile secrete americane. În 2007, a fost creată o comisie
temporară pentru a studia posibile variante de răspuns la schimbările climatice. Unsprezece ani mai
devreme, o altă comisie de anchetă fusese însărcinată să examineze modul în care Comisia şi guvernele
au gestionat epidemia „vacii nebune”.

Săptămâni „roşii” pentru perioada de sesiune

Perioada de sesiune este momentul principal al vieţii parlamentare. Ea îi reuneşte pe toţi


deputaţii europeni în sala de plen de la Strasbourg şi, pentru sesiuni suplimentare mai scurte, la
Bruxelles. Aici, rapoartele adoptate în comisii sunt din nou dezbătute, modificate şi apoi votate. După
adoptare, ele reflectă poziţia oficială a Parlamentului European.

În afară de rapoarte, deputaţii europeni adoptă şi „rezoluţii” sau îi audiază direct pe


reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Consiliului pe teme de actualitate. Deputaţii europeni primesc în
vizită şefi de stat şi personalităţi din întreaga lume.

Săptămâni „albastre” pentru grupurile politice

Deputaţii europeni nu se reunesc în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile politice.


Pentru a crea un grup politic este necesar un număr minim de deputaţi provenind din diferite state
membre, aceasta fiind o condiţie care nu împiedică reprezentarea tuturor tendinţelor politice. Deputaţii
care nu aparţin nici unui grup politic sunt consideraţi „neafiliaţi”.

Cu ocazia săptămânilor „de grup” care, în general, preced perioadele de sesiune, fiecare grup
politic coordonează şi formulează poziţii pe care le va susţine ulterior în faţa Parlamentului, cu privire
la fiecare dintre subiectele aflate pe ordinea de zi.

Săptămâni „verzi”: deputaţii se află în circumscripţiile lor sau în misiune

Câteva săptămâni pe an sunt rezervate deputaţilor europeni pentru a le permite să se deplaseze


în circumscripţii în vederea exercitării funcţiilor locale şi întâlnirii, pe teren, cu alegătorii, sau să
efectueze misiuni în alte părţi ale lumii. În această perioadă nu sunt programate reuniuni la Bruxelles
sau la Strasbourg

Ce limbă vorbiţi?

Parlamentul dispune de un serviciu multilingv pentru toate reuniunile şi şedinţele plenare, pe durata
cărora deputaţii europeni se pot exprima în oricare dintre limbile oficiale. Tot ceea ce aceştia spun este
tradus simultan de către interpreţi. Datorită traducătorilor, documentele de lucru ale Parlamentului sunt
disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Acest lucru reflectă şi pune în valoare
diversitatea culturală a Uniunii Europene, făcând în acelaşi timp accesibilă activitatea deputaţilor
pentru cetăţeni

Cine ce face în cadrul Parlamentului European?

Ales pe o perioadă de doi ani şi jumătate de către deputaţii europeni, preşedintele Parlamentului
European are un rol-cheie: conduce ansamblul activităţilor parlamentare, prezidează şedin-ţele plenare
şi semnează bugetul şi legile adoptate împreună cu Consiliul. Este reprezentantul Parlamentului la nivel
interna-ţional şi în relaţiile cu celelalte instituţii ale Uniunii. De asemenea, Parlamentul numeşte 14
vicepreşedinţi, fiecare având competenţe specifice.

Conferinţa preşedinţilor îi reuneşte în jurul preşedintelui Parlamentului pe preşedinţii fiecărui


grup politic. Aceasta organizează şi programează lucrările Parlamentului: de exemplu, stabileşte
calendarul şi ordinea de zi a perioadelor de sesiune sau componenţa comisiilor şi a delegaţiilor.

Biroul este organul însărcinat cu rezolvarea chestiunilor administrative, de personal şi de


organizare ale Parlamentului. El este format din preşedintele Parlamentului European, din
vicepreşedinţi şi din chestorii aleşi de către deputaţi. Biroul are competen-ţe şi în ceea ce priveşte
bugetul Parlamentului.

În serviciul deputaţilor europeni şi al Parlamentului se află angajaţii Secretariatului General.


Acesta are ca misiune coordonarea activităţii legislative, organizarea şedinţelor plenare şi a celorlalte
reuniuni. Secretariatul General numără aproximativ 5 000 de persoane – dintre care o treime sunt
traducători şi interpreţi – care lucrează la Bruxelles, Luxemburg, Strasbourg şi în birourile de
informare. Adăugând personalul grupurilor politice, sunt în total în jur de 6 000 de persoane care pun în
mişcare „maşina” parlamentară.
BIBLIOGRAFIE
• Brosura Informativa,”Parlamentul european”, realizata de Direcţia Generală Comunicare a
Parlamentului European, 2009

• www.europa.eu

• http://www.europarl.europa.eu

• http://www.europeana.ro

• http://www.euractiv.ro

• http://www.dreptonline.ro

• http://www.eypromania.eu/