UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” BUCUREȘTI FACULTATEA DE CHIMIE

APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

Obținerea foliilor termocontractibile

”Shrink hood”

Coordonator: As. Ing. Ionuț RADU Student: Buzatu Ionela Cristina

SIPOL, an IV
 CUPRINS

1. Proprietăți........................................................................................................................................3

2. Metodă de obținere.........................................................................................................................5

3. Bibliografie.....................................................................................................................................7
 1. Proprietăți

În procesul de obținere a foliilor termocontractibile se urmăresc anumite proprietăți

ce caracterizează aceste folii, printre care se enumeră și: strălucire, claritate, transparență,
rezistență mecanică, aderență la suprafețe, contractibilitate mare, temperatură de
contracție, rezistență la sfâșiere etc.[2]
O proprietate importantă este forța de contracție. Aceasta este forța maximă
exercitată pe o direcție anume din unitatea de film etirată în prealabil, la momentul
aplicării căldurii. În cazul filmelor obținute prin extrudare, aceste direcții sunt direcțiile
de extrudare: direcția longitudinală (MD-machine direction) și direcția perpendiculară pe
direcția extruderului, transversală (CD-cross direction). Această forță contează deoarece
ele trebuie să fie relativ proporționale și potrivite aplicației. De exemplu, dacă se dorește
ambalarea unui produs mai flexibil, și aceste forțe sunt prea mari, pot cauza deformarea
produsului. De asemenea, forțele MD și CD influențează tăierea termică a foliei la
ambalare, prin aplicarea unei bare încălzite. Dacă aceste forțe nu sunt suficient de mari pe
direcția perpendiculară cu bara de tăiere, pentru ca folia sa se contracte și șă se
îndepărteze de zona tăierii, folia se va topi în acea zonă și se va lipi de aparat. Dacă
forțele paralele cu zona de tăiere sunt prea mari, folia tinde să se strângă și să formeze
aglomerate.
O a doua proprietate a filmelor termocontractibile este temperatura minimă de
contracție, temperatura minimă la care folia poate fi încălzită pentru a lua forma
obiectului supus ambalării cât mai bine. Această temperatură trebuie să fie mai mică
decât temperatura de topire a polimerului deoarece temperatura trebuie sa activeze doar
segmentele de lanț pentru a se contracta.
Rezistența la sfâșiere contează și ea deoarece nu se dorește propagarea unei rupturi
de-a lungul foliei. [1]
 Dintre tipurile de folii cunoscute, cele din PVC sunt cele mai bune, îndeplinind
toate proprietățile necesare. Le reomandă capacitatea mare de contractare, fiind perfecte
pentru ambalarea a aproape oriăruie tip de obiect, chiar și în cazul obiectelor circulare
precum sticle, căni etc. unde diametrul poate varia longitudinal cu până la 30%.
Dezavantajul acestor folii este costul foarte mare. Acesta se datorează procesului
de obținere deoarece densitatea PVC-ului este cu aproape 50% mai mare decât cea a
polipropilenei, de exemplu.
Deasemenea o altă problemă existentă este aceea a coroziunii și a toxicității
(scăzute, totuși, dar existentă) datorată eliminării de acid clorhidric în momentul
prelucrării sau chiar aplicării foliei.
Prin urmare, vor fi prezentate procese de fabricare a foliilor termocontractibile pe
bază de poliolefine. Aceste filme sunt obținute, în general, din blende de homopolimeri,
copolimeri sau polimeri ternari. Astfel, pentru a obține proprietățile mecanice optime,
filmul este supus unui proces de etirare biaxială. Cu toate acestea, proprietățile mecanice
nu sunt destul de satisfăcătoare în cazul polietilenei.
Pentru a imbunătății aceste proprietăți și pentru a avea caracteristici apropiate
filmelor din PVC, grosimea filmelor din poliolefine trebuie crescută până la 50% sau mai
mult, ceea ce duce la creșterea costului. Însă datorită grosimii mărite, folia se contractă
mai lent la momentul aplicării.
Prin urmare, o variantă optimă ar fi obținerea unui film multistrat pe bază de
polipropilenă care prezintă aderență ridicată, o bună capacitate de contractare și
proprietăți optice satisfăcătoare.[2]
 2. Metodă de obținere

Cea mai utilizată metodă de obținere este extrudarea prin suflare (Figura – 1), iar
pentru acest exemplu s-a utilizat un amestec de polietilenă de joasă densitate și un
copolimer liniar al polietilenei de joasă densitate în raport de 3:1, plus 900 ppm amidă
(erucamide) și 900 ppm de silice (diatomaceous).

Figura - 1. Schema extrudării prin suflare [1]

Amestecul este extrudat la o temperatură peste 204 °C cu un debit de 35 kg/h

printr-un extruder cu o filiera circular de 10.16 cm lungime, cu o distanță între peretele
exterior al filierei și cel interior de 1.52 mm. Prin orificiul de suflare iese aerul la o
temperature de aproximativ 21 °C.
 Pantalonul proaspăt format este condus către un set de role care il vor aplatiza.
După aplatizare, pantalonul este tras de rola A cu o diferență de viteză de rotație de 1.07-
1 pentru a menține tensiunea de operare. Apoi filmul de polietilenă este supus unei
alungiri longitudinal (MD) între rolele A și B cu o diferență de rotație de 1.28-1,
menținute la 88 °C.
Filmul este apoi alungit transversal (CD) la o diefernță de rotație de 1.41-1 cu
ajutorul unor role pentru această etapă fără a modifica temperatura ( Figura – 2).

Figura - 2. Set de role pentru alungire transversal [1]

Ieșind din această etapă, filmul se contractă longitudinal arpoximativ 18% și trece
prin rolele C și D la o diferență de rotație de 1.32-1, la o temperature de aproximativ 88
°C, între care este supus din nou unei alungiri longitudinale. La final marginile sunt tăiate
iar filmul este separate în două fâșii care sunt rulate pe două role de colectare. Folia
obținută fiind formată dintr-un singur strat și etirată biaxial. [1]
 3. Bibliografie

[1] Stephen B. Matthews, Tomas A. Loredo, both of Waynesboro, Walter H. Knox, Herman F.
Simmonns, both of Harrisburg, all of Va.; “HEAT SHRINKABLE POLYETHYLENE FILM AND
METHOD FORTS MANUFACTURE” ; 7 iulie 1981
[2] Gunter Schloegl, Kelkheim, Lothar Bothe, Mainz-Gonsenheim, Guenther Crass, Taunusstein,
Ursula Murschall, Nierstein, Herbert Peiffer, Mainz-Finthen, all of Fed. Rep. of Germany;
“TRANSPARENT SHRINK FILM BASED ON POLYPROPYLENE, PROCESS FOR ITS
MANUFACTURE, AND ITS USE FOR SHRINK LABELS” ; 25 februarie 1992