Sunteți pe pagina 1din 66

P r iv e liş ti

Ieşene
::: SIMPLU ITINERAR R E PO R T ER IC ESC

de ;
}£ A N P A S C A L

Institut de Arte Grafice .G U T E N B E R G ' Iaşi


De acelaş :

A PA R U T E :
INSEILĂRI: proză şi versuri
prefaţă d e: Enric Furtună

IN LUCRU:
STRANIA VIAŢĂ A LUI DUMITRU JORNEA
Roman

TRADUCERI:
Apărute :
NUVELE, VERSURI din :
Maxim Gorki, Pierre Miile, Maurice Ma-
gre, Jack Londoti, în următoarele publica­
ţiuni: r Cuvântulu pag. literară. „Excclsior
„Rcalitatcaa etc.

TRA D U C E R I :
In lucru :
NUVELE, AMINTIRI — Maxim Gorki
VIAŢA DE LA FUND — Fcdor Dostocvscki {roman)
C- - \ - . <vn. V\Lţ ^
CUTREERÂND MAHALALELE IAŞULUI

Prin infernul „Broscăriei4*

A n d a n te
Din capul locului, cată sa recunoaştem că n'am purces
intru descoperirea a niscaiva pământuri neexplorate.
Sunt, poate, aceste nefericite „străzi", necunoscute cen-
triştilor sau, obcialitâţiJor care deţin sacul cu grăunte al
onor. Primăriei, dar altfel, sunt pământuri cunoscute, pă­
mânturi populate, poate prea populate.
Păcatul, recunoscut dealtfel de multa lume, al laşului,
<ste ca, in loc sa-şi inhunâtăţeascâ starea edilitară, în mar­
ama puterilor saie bugetare, — rămânând pe loc, stabil, el
din contra, se intinde, se împrăştie pe toate râpele şi văile,
fie aceste locuri oricât de departe de oraş, fie aceste pă­
mânturi, oricât de nesănătoase, pentru cei mari, caşi pentru
cei mici, copiii...
Per pedes , apost ol or um
Adică în limbai neaoş, cu tramvaiul nostru propriu, am
luat o coborând Sft. Lazăr, strada relativ curâţică la înce­
put şi, orientându-ne după... miros,-—Broscăria, vedeţi dvs.
arc mirosul ei, cum Lapuşneanu şi-l are pe al el,—am a|uns
la destinaţie
M i z e r i e ...
Dela început chiar, te loveşte in ochi mizeria, jalea de
nedescris, pe tine biei cetăţean ai „municipiului" laşi, când
\ezi .de visu" periferia.
Casele (?!) stau sa se dărâme, — oamenii de acolo, aşiş-
deri,.. Copul, firavi, piperniciţi, viitori .cetăţeni" ai urbei
4

Barnova. Femeile, mamele, au o privire de câine bătut, a-


mngat din poata in poarta,,,
„Ciceronele" nostru, — un biet omuleţ, blând şi sarac,
cu duhul, dar şi de bani — ni arată pe prispa din faţa
unei casc minuscule, şezând, un barbat slab, ofint, şi o fe­
meie cam de 28— 30 ani, ceva mai rumena la faţă
— „Ii vedeţi pe aceştia ? El este salahor dar nu gâ
se^te de lucru, şi cum copiii cer mâncare, nevasta sc du e
ia cerşit.
Il întreb : .dar dece nu se duce ca la lucru undeva, ca
spălătoreasă, sau la altele in casa ?
— „Vezi că, e mai lesne aşa,.
Merg mai departe. Acum câteva zile, a bătut ploaeo.
In centru de mult nu se mai ştie de ea Dar aici, vor mai
trece zile, poate săptămâni, daca nu vor veni alte ploi intre
timp, şi smârcurile, mlaştinile tot se vor vedea, st vor tace
simţite.,. Intr adevar, un verde comun apei stătute nc ajun­
gă, dureros, privirea...
Mizerie pretutindeni, mizeria se rasfaţâ şi se plimb,i ca
Vodă p r in lobodă. Ori încotro iţi întorci privirea, vezi mi­
zeria. ruina, jalea, aratându-si colţii..
Nici tu stradă, nici tu, ceva trotuar, pamant plav, pă­
mânt infect, aburind şi absorbind mizeria.
Trec mereu, mai departe..,
Ar cadi a f el i ce
Jale, jale, |ale... Copiii ţi se uita'n ochi, — copiii ţi se
uitan mâini; caută o bucata de pâine, ceva, — Ii-j toarne.
Ochi aprinşi, ochi seci, ochi şterşi de vlaga...
Copii murdari, neîngrijiţi. — copii ai nimănui - „ca o
iampă micuţă, când începe uleiul să-i lipsească... “
Casele, o mizerie, acoperişuri sparte, prin care desigur,
ploaia işi găseşte uşor intrarea., curţile, focare de boli...
Cine se mai îngrijeşte de exterior, când burta e goain 7
Cine mai poale avea grija de curăţenie, când copiu cer
pâine Pesie tot, paragină, pătaduire, ncingrijire...
„Fl uvi ul l aşul ui **
Albia vechiului curs al Bahluiului, fermentează făru tea­
mă de oprire, miros pestilenjinl. muşiţă şi ţânţari. Boală -i
desnadejde.
Cui sa vorbeşti ? Ce sa mai întrebi ?
5

Palatul Administrativ, maiestuos, işi etalează, de sus,


turlele şi bnuteriiie sale ornamentale.
I a r in vale, m ai jo s de P alat, o mână şi an creerde
om, a smuls indolenţei, a smuls ţ â n ţ a r ilo r şi celorlalte,
o bună bucată de păm ânt şi, acolo, unde de demult, m
vrem uri tare de dem ult, îşi găsiau p rie ln ic loc co p iii
mizeriei, pentru jo c u ri şi h artă, astăzi, se răsfaţă in
voie, fericirea şi soarele!... E Ştrandul.
Oare e.,ţi am. câte decenii, câte vieţi umile se vor mai
p iradui aci in aceste mizerii, pană se va găsi omul. cu
inima şi voinţa, care sa sustragă pământul acesta din ghia-
ra hrepâroaţn a mizeriei ?
Când dă D-zeu, şi nu ploua mai multa vreme, praful,
ombinat cu c arn elemente din smârcurile ce nconiura dm
belşug locul, găseşte foarte lesne caseie şi piepturile lccui-
lortlor. incuibându-se ca la ei acasă,,.
Propuneri
In treacat ho zis, — oare Primăria n ar putea, cât de
cât măcar, ingriji aceste mizere „străzi" trimiţând cateta
. ire de pietriş de râu. şi sâ dispuie astuparea gropilor ce
m comoară ca un brâu, drumul 7
Le spun d. primar Bogdan ?
întoarcerea de pe f r o n t
La înapoiere, trecem un podeţ dm scânduri, dedesubtul
o r a .1, rasare, un nour de ţânţari de mlaştina, Trecem m
s rada Trancu, apoi in Borteanu ), după care, dam in str
Văduvelor !.
Ac . ace laş aspect de mizerie, case dărăpănate, scunde,
in care soarele nu pătrunde cu anii. Oamcn struiţi, olî,iţi
ne lipsuri, rup.i de mizerie, p.us o tabneuţa, tare, zice-se,
utilizează personal exclusiv femenm, ca tund mai eftin si
mei... mnleabnl (Iar tu barbute, la-te inginer" sau da iaca '■
Dar apropus de Broscăria, ştiţi, de asta vara, ea poarta
numele marelui nostru satiric 1. ] , Caragiale ?
, Mare comedie, dorn’l e ! .
Ba nu zău. dece fapta s a tăcui vinovat Carageale. ca
s.: nn-rile, cum sa zi ein. acest alront din partea laşulu
Cmc ne picate lămuri?
Prin viroagele şi coclaurile Tg. Cucului
11
In târgul Cucului, casele cu doua şi trei etaje, par nişte
parveniţi, rătăciţi între rude sarace şi mizere...
Ciadinlc mari şi spaţioase, sunt privite de semenele"
modeste, cu mirare şi cu spaimă: li-i trica măruntelor că­
suţe patriarhale, sa nu li se pravalc in coaste, „uriaşii".
Dugncmle cu marfa dubioasă, sunt vizitate necontenit
de modeste femei cu cumpărături minuscule de 3 iei zaliar,
de 4 lei untdelemn, de 1 leu sare.
Pe trotuare. încurcând trecerea pietonilor, samovarele
pântecoase, conţinând „fierbinte porumbieiu' sunt păzite d<
femei gravide, cu feţe pistruite, buhăite, cu ochi urduroşi.
„1 leu bucata, şi doui la un leu“... Amatori sunt rari.
In măruntele dughemţe—şandramale de scânduri putre­
zite,— sc vând : harbujii încălziţi de soare, pruncie perele,
care sunt gustate intai de către simandicoasele doamne
muşte şi apoi deabea, pipăite, aduimecate, de mâinile m c
mult sau mai puţin curate, ale fiecărui cumpărător m parte
Branşe
O branşă bântuita de filoxera sărăciei de lucru patru
zile pc săptămână, a cotropit aci o bu ia parte u.n ast
brusc transformate in „saloane" de Întinerire.
Se bat pe client,—cu vorba şi cu fapta:
„Hai la mine!"
„Ba la mine, ca-i mai bme !“
Brutarii deasemeni sunt puzderie aci,
Şi in acest cartier, mizeria in genere, se atla ca la ca
tiCtiSrl,
Copii murdari, rupţi, nespălaţi, umplu case.e, curţile,
drumurile.
Bărbaţii, cu perpetua griţa a pâinei, cu ochi secaţi, unu
orbiţi de neîngriţire, se vântură de colo-colo, după lucru ;
seceta pe tot frontul, şomajul îşi urmeaz • impasibil, drumu
pre irând in cale-i ruină, jale,
Ma i t h u s şi Ma h a l a u a
I eoria social-economiea a lui Maithus,—cel cu diminuarea,
silita, a naşterilor in păturile sarace — a dai un tias.o foi
midahil; mobila cea mai uzitată aci a fost şi este, )< atpinui
Aici sunt mai mulţi copii decât pâine în casă.
Femeile blestema,—jargonul e toarte bogat—dar bărbaţii
sc scuza, spunând ca singura distracţie cc-şi pot îngădui cu
toată criza —este femeia lor... O fi! Se aud dm zori de zi,
in miez dc noapte, ţipete, mpirii, blesteme, din care daca
dar Împlini 1 la suta, ar fi prăpăd.
F e t e l e se p l i mbă
Seara după cc-au robotit ziuiica’ntreagă, care pe acasă,
care la lucru, fetele ies la plimbare ţanţoşe vopsite ţipător,
ca rodin subţirele, scurte, dând delicat şi elegant din...
spate, şuşotind verzi şi uscate..
„Elena Doamna" este strada preferată,unde se fâţâie de
• do-colo, urmate de la nucă distanţa, de Juni amorezi de
14-16 ani, cu ochi vicleni, perverşi, cari îşi dau cu coatele
admonestând feteie :
..Beinca ! Deb.-ra 1 Şunca ‘ iar dânselc, întărâtate dc
scara de vară, lc fac: „zât !*. .
Pe A r o n V o d ă
Mai jos de Cum m, dam in strada \ron \ oda. Din
v- oala Falmud-Thora-M ire. se aud murmure, şoapte de copii...
In vremea asta ie crâncen utihtanstD.se face aici şcoala
şi se invaţa tineretul evreesc de pe aci şi împrejurimi...
Strada, nepietruită nmcar cât de primitiv, „trotuarul
idem. au un aspect jalnic. . ruina şi nuzene dintr'un capăt
:u altul...
In faţa unei case. pe un scăunel, un bătrân, barba alba.
învins de boa,.). oFeuzu şi respira sacadat, din greu ..
Din casele mărunte, ies c o p ii la joaca. Cei mici, privesc
ca lind, din mâinile mamelor sau dintr'un scaun special,
utilizat de nu ştiu câte generaţii. Femeile, fac treburile gos
podariei cu mis< ari mole mie, respirând greu, îngreuiate —
p r ,i des de rodul pântecului lor
l in căţeluş, sfrijit şi pitic, ma priveşte straniu, apoi, brusc,
isbucneşte iutr un scheJălan tembel şi făru rost.
Pe Ho t in
Dam in sirada } Iot in. I n gospodar mai înstărit, îşi pii-
\e- . de buruieni mu u sa gr idmâ
Biserica Sf tu şietan. in vechiul şi sobrul stil moldo­
venesc, işi etaleaza de sus, minuscula clopotniţă cu crucea
idem.
In ţurul ei: porumb, arbori fructiferi, răcoare.

Pe A 1 b i n e (
Linişte patriarhală. Poate, de unde e sărbătoare • Schim­
barea la fată.
L n aeroplan, două, patru, planeaza asupră-ne in azurul
cerului şi, cu sgomotul motorului, ni reaminteşte de oraş,
Intr o curte de gospodar, o cloşcă, îşi conduce proge­
nitura. căutând, scormonind hrana, iar cocoşul, de departe,
11 priveşte, admirându-şi isprava.
Case mărunte, râsleţe, răcoare. Casc de gospodari mijlocii.
Pe Do c h i a
O casa frumoasa, alba, cu veranda, de gospodar înstărit,
îşi etaleaza’n soare, albeaţa şi curăţenia. In juru-i, flori,
iarba, fiori. Intr o uliţă lăturalnică, un cal—numai piei- a şi
oasele—cearca gustul ierbei... Ceva mai încolo, la margine
de drum, movile de murdării, aruncate de gospodine — sistem
oriental — sunt vizitate matinal de domnii porci şi familia,
Aspecte de s a t
Linişte, pace, — linişte;— de departe, mai din vale, s aud
vajnice lătrături de câini ; te-ai crede ia ţara.
— Casele, mult răzleţite, una de alta : intre ele, curţi
spaţioase cu pomi fructiferi, flori; animalele domesti c,
traesc avi în strictă intimitate cu stăpânii. Viaţă cuminte,
viaţa patriarhala, fara de dorinţele noastre mari, fără „r
manţuri'1.
— Intr’o mocirlă, un porc, doarme cu o beatitudine de
îmidiat. Aeroplanele virează mereu, iar sgomolul lor tre­
zeşte copiii. E dimineaţa.
Aspecte de o r a ş
Un oltean tânăr, cu două coşuri încărcate de plinul
mari: î, striga : „Pere, pere, hai la pere !“ trezind câinii
— 0 dudue nostima, matinală, trece grăbit aferata, pe
lang,. noi purtând intr'o mâna umbrela, iar in ceaiallâ, ro­
manul . V endettaL
o

Dealungul „Bulevardului Brătianu44


III
Când scobori târgul Cucului, pc dreapta, pe drumul ce
duce la „Eternitatea" dat mir un bărăgan — oropsit— unde
vara sufla Simunul, cu praf in vârte|uri formidabile, iar pe
timp de ploi sau iarna, se poale — şi e preferabil — a eşi
cu lotci...
Acest loc uitat de Dumnezeu şi de oficialitate, esie nu­
mii — m derâdere — „bulevard I...
„Strada" este formata dmtr'o mixtura de movili şi râpi,
pc toată întinderea sa. până la iatrctăerea cu strada Va-
sile I.upu.
Rar, trăsura dc oraş care sa se hazardeze pe aci, ia_
dacu o tace, ia zece pici dc pe om...
\ ara, când praful in grosime de 25 cm. este răscolit de
trecerea carelor sau a maşinelor, şi foarte ades, de vânt,—
sau, pe timp de vreme urâtă, locuitorii pripăşiţi pe aci nu
sunt dc loc de invidiat.

Jonglerii fără voie


1 act să vezi de câta echilibristică dau dovada trecătorii
pc vreme rea, spre a scăpa, cât de cât, cu fa,a curata din
greul impas.
Gardurile, uiuciie, sunt utilizate cu febrilitate pentru
escaladarea— cu şanse problematice a noroiului şi apelor
murdare...
„Se c a u t ă un i n v e n t a t o r "
Daca un negustoraş inventiv, din cei ai 1 se vântura cu
sutc-j'- in cautarea unei afaceri noui, ar don să faca bani,
alun i su lanseze aci şi aiurea,- moda catalige,or.,.
Ca profesor, ca mentor, pentru inceput, propunem pe
..maestrul" tu aria, Karamelia
— Aideţi, dară, domnilor, cine vrea sa se îmbogăţească ?

„ Ai c i ş e z u m şi p l â i i s u m ”...
Cunoaştem de multă vreme aceasta arteră, destui dc
populată, şi loc de trecere şi n ani avut incâ norocu. sa
''edem o piatră niacar p- drum sau pc tro tu ar'.,
(Este ştiuta meteahna co p u E r de a se gratifica cu pie
IO

tre. Ei bine : copiii dc pc aci, sc deplasează in alt car­


tier—Tataraşii—pentru aprovizionare cu aceste ustensile !).
Dar sa lăsăm gluma • e macabra, deşi nu pare ..
Său perindat de la război încoace atâtea comisii interi
mare. — atâţia „binevoitori" ai târgului acesta au plâns —
cu lacrimi de crocodil —văzând parâduirea, halul mizerabil
ai străzilor laşului, şi halul — supcrmizerabil — al mahala­
lelor sale,— şi nimeni, nimeni n a pus mâna voinică, intru
abolirea, întru vindecarea acestor râ n i!...
„ l a ş ul , i n t e l e c t u a l , laşul etc.“
Strigam pe toate gamele „laşul intelectual" laşul pro­
motor al ideilor mari“ ! etc. atâtea Iraze sfornaitoare— ,. cc
dii coada vor sa sune' — şi încă nimeni nu s a înhumat
sincer, cu trup şi suflet la salvarea laşului din halul neno­
rocit m care se află deia război încoace !
Domnilor edili,—-actuali sau in spe,— plecaţi-va urechea
la strigatul laşului muribund !
Deschideţi larg. ochiul vostru şi siiiţi-vă sa vedeţi mizeria,
pilea oraşului!
Şi mai ales : la o parte vorbele ; „am fi făcut am li
d res"—sau: o să facem, o să dregem; fapte, fapte!

T h a t is t h e question!
Sa lăsam vorbele, laudele, osanalele 1 Nu mai v- 1imn
acu de vorbe.
Pietruiţi drumurile, relaceţi trotuarele, desfundat,: can.i-
1uri le. dc unde exala mirosuri, miasme'
Reparaţi sirazile, trotuarele, pi care pietonii -i rup
ghetele şi picioarele blestemând de zei şi dumnezei
Canalizaţi canalizaţi
Ha z de năcaz
Un câmp vast şi liber, împrejmuit cu sarma ghimp.ua-
păzeşte., o vasta băltoacă de apa murdară şt ur.ît miie-i-
t' iarc.
Aproape dc ca, o labricâ sc căzneşte sa lucreze
P, „strada" în faţa unei cişmele femei cu feţe dev
tata di mizerie, sporovaiese. sc lamciitcaza lo n r a oun.«-
nilor. contra lui Dumnezeu, aşteptând rândul la apa
„Cişmeaua' curge in pieuri economicoase şi timpul
treci
Prin curţi murdărie, pe drum murdărie coji de hai buji,
resturi dc ahnienie şi duhoare specifică străzilor necana­
lizat c.
Pisici moarte. găini moarte, stau aruncate pe drum. şi
treime să trecem pe Lirica ele cu batista la nas
I U Sfânta indolenţa de sus şi până jos'

„Hai la h a r b u j i, li a r b u j i !“
Un pinu cu buze respectabile, striga • „doi lei chila,
doi lei ', iar un altul de pe o cât uţa unde sc află c coţat,
confirma: llnrbun harbup vindem "
Z me i i copiilor
Unrropesc şi îmbracă in haine multicolore, «armanele
sârme de telegraf.
Iu iaţa urn i pornţc.o femeie slaba, pistruiată, şi putând
coiic.ir.’, i u Quasimodo, ist blestema copiii, care cer struguri.
— \h, sărmanele lunţe
M i/cria le intimei â. le ia mintea, nu mai ştiu de sunt
•î ei oameni au ba'
Ttece o maşina, răscoleşte praful până iu naltul ti rului,
îl trimite i:i case şt îşi vede mamoasa, de drum
Un colţ de stradă...
I .i intreiaerca .bulevardului” cu strada Tataraşi. in (aţa
t .1 .-.ei iu X . o' canalul este mereu astupat şi ciun . ; ro­
nţ.nul este aci la nivel cu strada, când ploua şi apele se
aduna dm di .il de Taiaiaşi i otropc.si a u tot locul, şi pic
laim irebu sa iuta cale ini -arsa ţie celălalt .trotuar” iu
, i einşi fericita start .
Dai a „Trotuarul” din faţa acestei casear h eu adevarat
cum îl arata numele, apa ar ramam-a pe drum. dar dm
p.:i atc in loi dc aş.a e\ a este pamant moali, eu rar pic-
iris m.meat şt şpa!ai de pici
Urcdem că .-nor Primam va avea in vedere sa îri-
mc-iia aci ic v i oameni tu cele necesare pentru repararea
riu a i a a ' •-u i părţi de loc. aiul dc uuh/.ută de pieioni.
-12

Prin cartierul Tătăraşilor


IV

Mattinata
începând dm faţa jud. I coboară în panta repede, strada
Pădure. Trotuarul drept, este cotropit încet încet, de mai I
de doi metri înălţime de care este împreimuit ca de ta
brâu de lut, urât mirositor...
Malul ar trebui pietruit aci, aşa cum este mai la vale.
Coborând mai jos dam în :
Strada Tataraşi
Începutul tataraşilor este cu aspect de ghctto : căsuţe
mărunte, meseriaşi, băcanii minuscule, debite de tutun, ct
atmosfera încărcata de varii miasme, dintre care victorios,
se simte gustul porumbului fiert şi al „gaz-gazului" de vis-
a-vis, pe care o băcanioară ie expune însoţită cu aite a.i-
mente „delicioase"
A fost ]ale aci recent cu ploaia, trotuarul complect dis­
trus, apele venind din dealul Tataraşilor bulur, ca de o-
lucei, au pătruns in casele cu nivelul la „trotuar" sau strai ,
iar locuitorii sunt siliţi s'o scoata cu căldările.
Remarcăm la una din bacunn o firma nostimă .,La b -
cânia veselă" (?!)
Curţi mizere, locuitorii tramd puzderie, unii înghesuiţi n
câte o cămăruţă minuscula, cu familie cu tot... pe strada,
pietrele dislocate de ploi.
Puzderii de „străzi *. . .
„Strada" Profesor Paul.,.
„ Tuf eseu
,, Mâcarescu
„ Mahalaua Armenimei
,, Gălaţeanu
„ Mizil etc. etc.
Biete uliţe murdare, căsuţe mizere, cu femei, cu copii
mulţi, numite in derâdere . străzi". Pe strada Gaiaţeana
vre-o patru oameni se căznesc să reaşeze pietrele dis,ocale
de ploile crunte căzute recent.
„S t r a d a 41 B a ş - C e a u ş
Acelaş aspect, plus noroi cleios.
1. L. Basarabeanu, talentatul ziarist ieşan, trece agale,
cu veşnica ţigara în gură, ţine iu mâini ziarul „Lumea".
Slab şi ofilit, o aratare de om. Ne ras, pare mereu în
doliu. Da, în doliu după umanitatea ce tot mai mult sucombă.
„Har cke, aparul'.,.
Un biet nenorocit idioţit şi tâmpit din bătae,— se spune
ca dm armată,—îşi câştiga o mizeră existenţă cărând cofe
cu apă pe la locuitorii tăliraşeni şi Bulv, Bralianu.
Sperios şi înfricoşat de oameni, nevoie mare.
Se vede. de unde a pătimit de pe urma lor. Rupt şi
veşnic flamand, după ce-şi termină „robota", il vezi cu o
bulca de pâine într'o mână şi cu un harbuz în cealalta ru­
pând dm ele, hulpav... de dormit, doarme pe unde-1 apucă
noaptea.
Când are momente de furie, injura şi blestemă pe cine-i
ese'n cale.
Ia, un biet nenorocii!

, Ri v e n nebunul"
Un fost „cetăţean*' al urbei socolene, tâmpit şi une-ori
furios : locuitorii se cam feresc din calea sa.
Are o mama bătrână, şi cu minţile, tot cam p'aci, ea il
apară c. nd. cu rătăcită sa minte, se leagă aşa, nitam-msam
de oameni, iar drept muljumită, o bate, nebunul... zi-i mamă
şi pace !
Umblă haimana de ici-colo, şi nu ezită sa ceară de po­
mană: ham, o ţigara, etc. li vine uneori o toana de traznit
cu leu ca; se sue în podul casei, şi de-acolo bombardează
pe trecători cu pietre, râzând sadic.
Strada I on C r e a n g ă
Un preot voinic şi rumen la faţă, trece grăbit strada,
urmat de Ia distanţă de un piciu desculţ.
Un S-lt. sclivisit ca de parada, cu ochelari de soare,
trece ţanţoş, salutat servil de un biet ostaş.
Lângă un gard, un oltean, îşi controlează atent, catas­
tiful de „intrarea şi eşirea muri urilor".
Coşurile sunt aproape goale de marfă
Poarta o pălărie care, odaia, trebue sa fi fost gambelta...
14

Un satean a dejugat boii in plina stradă şi îşi striga


marfa de sezon: harbuiii. Capricii edilitare: căsuţe clădite
disperat, una dispare in curte, alta esă în strada cu traista
in proţap.,, clădite fără de controlul serios al cuiva, (de
altfel aşa se procedează şi la centru .
O casă nouă, neisprăvită, fără de uşi sau ferestre, casca
ochii in go!. Un porc cotrobue cu hărnicie într'o grămada
de gunoi in stradă.

O raită pe străzi mai dosnice


V
Pe I C r e a n g ă
Un copac uscat, lipsit de seva. îşi arată goliciunea cren­
gilor sale, acum. în plin sezon dc haine multicolore. Ruşine!
P c garduri, pe case exod • anunţuri nenumărate dc vân­
zare. de închiriat. Pc prispa unei căsuţe vechi, într'o curie
cu copaci şi porumb, o băbuţa, şade şi toarce din fuior.
In juru-i, m soarele de dimineaţa, sc sbengue nepoţii; suin
soarele de diamante, căsuţă parc un palat feeric aparţinând
unei rase dc pitici.
Strada „Muceni ci ". . .
Intr’adevâr iată un nume dc stradă predestinat ţi cate
dc fapt. sar cuveni să fie anexai multor ..străzi ieşene
Într'o curte, de pe prispă, un piciu blond cu oclui albaşuu
experimentează o., cadcrc dc apa
Strada Cal araşi
Drum peîruit cu pietriş mărunt „distracţia copiilor1' L i­
nişte. I 11 meseriaş stoler.— desigur şomer,— trccc agale cu
lădiţa cu scule, privind cu oclu obosiţi prin curţi doar
doar se va găsi cineva sa aibă nevoe dc el. Prin ferestrele
unu casc cu flori la vedere, o duduiţa dc l a ,S acre-O vin
priveşte melancolic în strada.
Stradela „Pl ăcer i l or *
O uliţă goală de viaţa, dar plină cu noroi Stradela a
plăcerilor, cine sa-şi fi bătut joc de tine
Căsuţe îmbrăcate în linişte, curţi cu copaci, flori
15

O căsuţă minusculă csic întrecută în inalţimc dc un şir


dc Hoarca soarelui
Strada Ateneului
0 uliţa murdară, plină dc smârcuri, cu apă şi noroi o
ţarancă cu faţa pistruiata, voinica, cu pieptul labarţat de
mulţi ţanci, trece agale, cu pas masurat.
Stradela Cuza-Vodă
Linişte. Parc ceva mai curăţicâ. O cucoană monumen-
lala cu picioare idem. trece sufocându-se. Uff!
Strada Dr. E. S a v i n i
1 liţa mizera cu glod şi porci din helşug. lutr’o curte o
gospodina vânjoasa, harnica şi tară dc prihana expune pe
Irânghu „cameşale' dumneaei şi ale dumnealui, la soare.
Strada Stejar
O uliţa lutoasa cu larv>i vine de apa de ploaie, câmp
liber, curţi spaţioase, copaci. Drum de ţara.
Contraste lângă o casa noua in stil modern o c ă s u ţ ă
putre da cu ferestrele călătorite spre pământ acoperişul de
sinii, iarămiţar de vremi.
Apoi, o casa de chirpici, tara acoperiş lara lercstrc
sau uşi.

Strada Aurel Vl ai cu
Pe-o magherniţa de scânduri o tirrna: „Frizeria II\gi-
enica" .aşteapta muşterii Coşul tabrieci Poreckt. lauseaza
tumul spre ceruri O gârlă murdară, suhf nn podeţ primim
S t r a d a V a s i l e Lu p u
O leinee pamccoasa trece agale, strada, trasând molcom
după danSa o vacă,idem Lcrnec şi vita. se supun orbeşte
naturii Intre» curte, legaţi de un par. doi boi rumega cu­
minţi. cine ştie ce gânduri Langa un gard trei ţigani au­
tentici. cu plete respectabile, şi ochi lugaii. cu teţe normal
tuciurii, şâd jos şi rup hulpav dintrun harbuz barosan,
cumpărat,— vorba sa fie'
In faţa unei dugheniţc care vinde dc toate" o bala
busta groasa, işi curăţă delicat nasul— putând concura cu
16

al lui d an asc—-şi apoi. iot delicat îşi şterge degetele de


rochie
Pe stradă— noroi, apă — noroi.
Căruţe de ţarani, trec încet aducând la târg harbuii, ză-
moşi. zarzavaturi. Un camion cu soldaţi, de la aviaţie rrece
grăbit la deal, spre oraş, împroşcând in juru-i: noroi şi
apa murdară
O maşina trece vijelios condusă de-o doamna cu ţigara
in gura.
Estompă
Ceva mai încolo, pe un câmp vast, este astăzi iarmaroc
de vite. gcatnbaşii, mişuna de colo colo, şmecheri, cântă­
rind din ochi ici o vita, colo, un cal burduliânos, de povara.
Noroiul ui alte ingrediente, clipoceşte subt picioare
Intr un car de ţarani, cocoţata între alţi doi ţâm i o le­
nta de vre-o zece am, priveşte la lume cu ochi bovini
Pe dealurile învecinate, cariate de ploi, luturile îşi ras­
iala surpamrile galbene, glodoasc.
O cireada se vede in /.are, urcând mai la deal, la păşune
Câte un schcialâit de câne alungat, trezeşte hăul.
Trudă şt scârbă; laşul cu pcriicria, se inunde mereu
spre satele înconjurătoare, fara stavilă, ca un bolnav ce
nn-şi găseşte locul.
Dinţi o căsuţă ca o cutie de chibrituri un moşne ig bă
irun-batrân. rasate brusc, cu mustăţile sfarojite de atâta
fumai mahorcă „iarba dracului'1, o ia in goana pe drum
- picioarele deapanâ iute-iute spre oraş, ca şt cum I ar adasta
cine ştie ce ircbun grabnice.
In urma-i, baba rămasă în prevazul u-ii moşim deşte
ceva în gura ştirba: mesteca vorbe.

Pe „Elena Doamna “ în jos...


VI

Aspecte
O strada care'şi trage sucul vieţii din 1 g. Cucului şi
dm străzile învecinate
Magazinele de galanterie, de manufactura, droguene.
ir

haine gata şi de ocazie, bacâmoarele modeste, etc. stau


şi aşteaptă rarii cumpărători.
Al luxul clientelei este Sambafa ca şi promenada fetelor
şi a băieţilor de prin camerele vecine, tot aici îşi an locul
preferai.
Singurul negustor dc pe aci, caic mai face dever fru­
mos i:i aceste vremuri, este brutăria şi iabrica dc ape ga­
zoase Lupu — penii ui â vinde cel mat eltin produsele sale.
Cafenelele sunt cu ghiotura şi toate işt au clientela lor,
compusa din şomeri, muncitori mici meseriaşi, mici ne­
gustori
In piaţa 1 g. Cucului dc unde se mtretae cinci drumuri,
se perinda din /.om zilei la namiaza. mulţime dc oameni
m i ujiţi. in i atitare de lucru . căuiare zndarnn a
Aşa se \an tura sarmauii oameni, zile nfregi. ca pe urmă
sa şi stampere aleanul prin calcncle unii, prin cârciumi
ţi nlerioc alţii iar puţini se tlu^ pe acasă să se mm certe
s u nexasta

Spectacole sonore
IV lănya ( incma pe vremuri „GheltzcC care huraia aici.
sal i*d«.Knud eartterclc sărăcimii care se ţenează sa meargă
I un spectacol m centru. — s ini şa alte spectacole la tel
vi'' .. sonore 1
Certuri, scandalul î lai ufe di cheflii, unu. după cheiuri
mi \in şi tuna alţii avand chef dc -.carta, liindca n 'a u cu
cc face chef.
.ovriwi preospeţi Co\rigei I., trece, expectorând jar*
vouic un b.ct omuleţ sfrijit, eu coşul plin de m arii
C -I " v la cocoşei .. îmbie un batran uscat, clientela
uiv i/ibila
MervpTn h u l o voce, m u departe
Sf i i t ul u i I z r a e l i t , are im ispe, l occideuud şt apare ca
un " e v r i , Idora lo, pen1r'i bolită-li -ic tot felul . itl
mei ii 1 asuln a , lumea suportă asrăzi atatea greutâp a
mu o ntizeii: -neai nu e de mirare.
i ' stradela niarunia. da u-i m [Aiuraşi. coborând la
căsuţe mu i. cu mizerii mar ;, femei, i op» mulţi.
11 aA *•' de '■'i'ii .i — o mn a bâcamoard. expune la
' liarbuji /.sm-»şi. /ar iturt şi altele
I rom anii J . p e . n . ' j , adu u d:n drepiui Spitalului este
îs

intact; in schimb, ccl din dreapta, e intr un hal de 11c-


descris '
Propriu zis, nici nu se află aci cev a similar, doar bor­
dura de pietre mari, se mai latâie. „Trotuarul" e călătorit
dc multa vreme-. Ceva mai încolo, pe aceasta parte este
un zid din piatră. înalt, susţinând la rându-i zidul dc lui
aci fiind o ridicatura de pământ, iar sus, sunt cocoţate
casc de locuit.
Acest faimos zid este mereu — zi şi noapte— utilizat
•drept... vespasiană publica -1 nu mai întrebaţi ce murdărie
şi ce miros infect exala.
O are Primai ia, n ar putea sa Iaca ceva in aceasta pn
vinţa? Nu de alta. dar mai trec p au şi alţii dci at bieţi;
locuitori siliţi sa treaca vrând-nevrând şi-i ruşine pentru
„laşul intelectual'...
Ceva mai încolo, este fabrica Bucovina asta;i lu­
crează cu personal redus, reducând şi salariul lot ramaşi.
Vremuri grele, vremuri nişte.
Un mi c g h e t t o . .
Lase mărunte, casc mizere, locuiton idem. copii bata
tormd strada, îughesuindu-se intre căruţele ce trec intre
carele ţăranilor ce staţionează act cu marfă.
O căsuţă minusculă, adâposteşle un croitor mutai n
cent , Firmă frumoasa, reclama din belşug,promiţând cven
tualei clientele, „lucrări ireproşabile*.
Două saloane de întinerire îmbie clienţii modeşti
„La Saul" este atelierul condus dc un tânăr bălai, o
ochi albaştri inteligenţi. Băcănioarc minuscule «.arcimiu
mari. praf. căldură muşte. — marfa dc asta. i din bilşug
aci...

Prin infernul „TăetoareiN..


Ml
Aspecte-
începând din „Elena Doamna", terminus. — colţ cu
•strada \ asilc Lupu, — începe in linie dreapta „strada'
7 aetoaret
IU

Pe ambele părţi ale drumului mai slau ochiuri dc apa


mărturii prelungite ale recentului potop
Intro magherniţa dc scânduri, unde zumzuc de zor
muştele de... diverse rasc.se afla de vânzare : fructe . proas-
peie" zarzavaturi idem, şi alte .delicatesuri* mai mult sau
mai puţin .proaspete"
Pe zidul unei casuţe-chichineaţa măruntă, împrejmuită
de o curte cu porumb uscat, si cu floarea soarelui exube-
rant. sta lipit, un bilet de im tunat
O băbuţă, moşmoliml vorbe in gura ştirba, umbla prin
curte, fara treaba Un teren v ast şi liber, desparte „sirada".
e acoperit complect dc apă murdara, in care se bălăcesc
in voie, raţele
Locul acesta este ţarmuit de un gard de scânduri pu­
trezite dc multă umezeală, şt de o căsuţă mizera, cu aco­
perişul ile tablă ruginita, prin care desigur, apele cerului
pairutid cu uşurinţa.
Pe acoperiş, sunt puşi bolovani grei, cn sa nu ia vaniul
tablă.Din balta improvizata se aud vagi glasuri de broaşte
„Sirada" Taeioarei, este legată —tot in linie dreapta— de o
ulicioara murdara, plină de smârcuri re exala infect, pe
care porcii — vajnici amatori de asemenea cartiere, — le
las oles, cu vie satisfacţie
Acestei uliţe murdare, 11 zice asta zi;
„Strada Ţ e p e ş Vodă"
„Unde eşii tu, Ţepeş. Doamne
Dinu o „casa" un jucau rachiuc cu urechile bleei ca
■Je oear. mă priveşte cu ochi tembeli
.S irad a" c zebrata cu împroşcaturile zoilor ale gospo­
dinelor ic şi spală rutele. I.a distanţă de cate zece metil
vai un sialp vie lemn, cu un bcc minuscul, hal sus, luna
naiul ca vai de el.
In privinţa asta un locuitor depe ani făcând ha/ de
uc< az uc spune ca iese uneori seara pe strada, cu un fe­
linar aprins ca sa vadă. bei ul
Doleanţele locuitorilor
Apa. acest clement de prima necesitate lipseşte din
belşug.
Locnitoiii suferă amarnic de lipsa ei Pentru nev oile lor
multiple, sunt nevoiţi sa se căciulească avan pe la unul
20

sau altul, .pm iligiat al apei" caic o ţine în curte sub


p.i/â. precum apa datatoare de viaţa din cea poveste, m
cu chiu cu vai. capata câte o (ară
N ara ca \ ara se mai duc pc la alţii, mai cată din alte
.străzi*, dar in anotimpul rau mi/eria e mai grea de su­
portat.
Apa,-—lipsa cannlîzare-basm.tot drumul am scos mereu
batiste sa ne ferim cât de cat, de mirosul pestilenţial ci
cvalu din (ut
Locuinţe lacustre
lti general, locuitorii din acest binecuvântat cartier, zai
intro neagra şi fara de slai mizerie
Locuinţele lor strâmte mi: ere. în jurul cărora. smârcun
si băltoace stau ca un zid de apărare împotriva sănătăţii
copiii, ofiliţi, buimăciţi de perpetuă ioarac. mizerie fara
nădejde de eşire decât odaia cu moartea.
In curtea unei casc. un tânăr meseriaş în mână eu n
lopata, nivelează terenul; astupa cu pământ jii.-v, re­
făcute de ploi şi de apele ce rasbat dm .strada* in 1’1,u
în case.
I r gospodar serios de pc nici, iu o ca- . şi <uj
mai Doamne ajma ni sp .ne ca e aşteptat d. ColciQ. 1,1
mai da din când în i m l. prin asemenea glodaru
1 intrctaerea dintre trada Ţcpeş \ odă şi o alta — ( ■-
laica Mica— drumul este complect blocat de apa i r '■
ce 7ar ai î şi înconjoară cotropind un •. ird nou, mljand ..
cui tea unei t acc noui.
„Strada C e t a t e a - Mică"
I n gospodar d>- prin es: lo i. m s’ -utic u ne
muri îşi avea aici sălaşul, un bim omuleţ s a r." cr di-iiul
şi cu mate,— mi. de iarna, şi curma iu deri. ici' • 1
•l.v pc'rcila d e ; „Cciatea-MiCa".
Dell un caţ>at In ai ul mata „strada" este o -'
mocirla iu uoroiu. apa mdar» şi er- pi Tniic>i
caii căruţaşi!oi în trecere işi rup p. .■».,t. ’
Recent, sa început ia cerea unu . •i c .u.t primi?;' •
in : :c... In u ele locuri ram.-. i -.rn»' . in -- r'-'
n a i 'st mac ar necoul iar un şan. sap;. ; -en;. i. :u •'
.ipcJ-. r i - k cuiobau de p. c
21

In acest cartier se afla un depozit de... oase. care in­


fectează aerul şi aşa destul de pestilenţial.
Ce e cu aceasta magazie

Eldorado
O imensa băltoacă, ocupa un spaţiu destul de mare.
unde căruţă şi cal se împotmolesc fără impotrn ire.
Aproape de cartierul Bulev, Bratianu, colţ Cetatea
Mica o hazna firavă este mereu asaltata de bieţii oameni.
Lingă hazna, o respectabila baltoaca de apa şt noroiu urat
mu osii or,
111 depărtarea zărilor albastre, ridic ând ochii depe acest
i irm de jale sc vad turlele a doua biserici îmbrăcate in
•alb
începând din acest loc „strada" iesâ in plin câmp.
Pământ blestemat
P.imant jilav, pământ fara pn de verdeaţă, coiroptt şi
Iu,; iun tnercu. din pliu de ţânţari de toate soiurile .>i mă­
rimile praf şi miros infect Gura de vărsare a canalurilor
oralului, se varsă de a. i. îulr'un mod barbai.de nedescris.
Imensa prăpastie de murdarii şi loc ferice pentru ţânţari
i boii
Fabrici... moarte
t> fabrica de săpun. încă una.— o fabrică de pielărie,
î mu o linişte mormantala.. câţiva oameni, pnn prejuru-
i !e se mişca vag. încet, inii o vasta tăcere funerara
In dosul f.ib icei de pielărie se unt afla şi depozitul
Ic v îdanje. care p irlumeaza colorat aerul.

Prin infernul periferiei laşului...


VIII
In peregrinările noastre anterioare, pnn mahâl.ilile la-
ului, am constatat multe mizerii, muite nenorociri.
Stra/.i şi trotuare, ce poarta in batjocură această pre-
enitoasa tit : latura. Fără apa, fâr.i canalizare, lumina nici
de leac, bezna iniricoşatoare. Pe vreme ploioasa sau când
re topeşte zapada, să te pazeasca Domnul de ce ţi se poate
întâmpla dacă te hazardezi pe a ic i!
Iar pe vreme de îngheţ, de viscol, sau zăpadă abun­
dentă, cetăţenii de prin aceste locuri uitate de oameni şi de
Dumnezeu, stau închişi în cocioabele lor dărăpănate, infecte,
precum şobolanii prin găuri.

Celebra frază a lui Dante din opera sa, „Infernul .


(„Lasaţi orice speranţă voi cari intraţi a ici!“, ar trebui pusă
cu litere vizibile de la distanţa, pe zidurile căsuţelor mi­
zere de prin amărâtele locuri ale ..stradei" Vântu. Aici e
adevăratul mfern !

Ma d a m’ J e a n e t t e „ciceronele'...
Madam Jeanette, — nume simandicos sub care se as­
cunde o biată bătrânică in lupta cu greutăţile — e cic.i, „o
propietara" prin aceste meleaguri.
La ea şeade eu chirie o bătrână femeie de optzeci de
ani, Hase Găinareasa, dar,— mi se jeluia Mdm. Jeanette,—
nu are de unde-i cere minuscula chirie şi se gândeşte s <>
evacueze.
.C a am şi eu, nevoile m ele!” Ajungem după un drum
greu şi obositor, cu suişuri şi coborâşuri, la „casa' Ha ■
„lată, aici e palatul unde şade Hase, domnule ziarist"
Ha s e , b ă t r â n a g ă i n ă r e a s ă...
Intr'o cămăruţa,— chichineaţâ infectă,— având dimensiunea,
şi sunt darnic, 1.50 m. pe 1.50, înaltă de 1,70 mtr. măsurat
cu statura, nevoit fiind să mă aplec chiar înăuntru, sade
bătrâna Hase; bolnavă, împreuna cu doua nepoate, fete
între 20— 22 ani, chinuite, cu feţe neumane, îndobitocite de
crunta mizerie. Nepoatele i-au rămas In grija de la doua
fiice moarte Orfane, fara părinţi, păradmndu-şi tinereţii, cu
bătrână şi bolnava lor bunică.
In aceasta mizeră cocioab,. in care n'am unde ţine nici
cameie, Irăesc oameni, semeni. Ca sa pot să intru, n 'am
încovoiat de-abinelea, iar „uşa" peticita pe de lături c i
cârpe, a rămas întredeschisă, cu toate silinţele ce mi am dat
cercând s'o închid. O ferestruică de închisoare, cu geamul
spart, lipit cu hârtie de jurnal, găuri pentru primenirea ae­
rului care rămâne totuşi, infect. O plită dc tabla, arsă de
îndelungă îmrebuinţare, cu picioare şchioape, Pe |os, pă­
mânt gol, pământ jilav : restul: nici tu scaun, nici tu ma' a :
de altfel n'ar avea loc. Ilase are şi un fiu, bolnai din timpul
răsboiului, un biet stoler astăzi şomeur, un „bun cunoscut"
al Spitalului Israeiit.
I n i m ă de m a m ă
Şi când strânge bătrână un ban, il dăruie fiului bolnav,
care, — colac peste pupăză — are nevastă cu doi copii mă­
rişori.
Stau pe o bancă primitivă, improvizata din scânduri, iar
în spate îmi cad bulgări din lutul ce se desprinde din pă­
rete. Mă simt indispus. Aproape să regret venirea mea aici.
E un aer atât de dureros, combinat cu varii miasme, ce tc
sutocâ, provocând o tuse convulsiva.
Pe un .pat" aproape putrezit, improvizat pe două lăzi
goale, şad cele doua fate şi scarmanâ pene de gâscă pentru
a le transforma in fulgi.
In aer plutesc fulgi deşi.. „Mai bine am muri. decât aşa
viaţa!" face una din feie. .Taci, nu spune aşa, te aude
Dumnezeu'" spune sperioasa Mdm. leanette. „Da' las' s.i
m'auda".
Es din casă, ameţit, plin de fulgi şi de lut răzleţit pe
palton.
A d o u a v i z i un e - . Adel a Rol l er
Sunt condus,— aşi putea spune înşfăcat—sa merg sa văd,
sa vad tot aiteie.
Adela Roller, o femeie in vârsta, firava, uscata, văduvă
cu trei copii.
Aceiaş strada. No. 7 : o camera jegoasă, aer sufocant,
irespirabil, mizerie fara frâu. Plafonul din bârne crăpate,
boit cu roşu; pe la colţuri, plase, cuiburi de păianjeni. Un
pat — dar ce p at!— cariat de insecte, cu perne murdare, in­
fecte. de cari te apropii cu scârba.
Prin geamul opac, vezi cum zapada a ajuns la nivelul
ferestrei. Pe pricliiciu, un castron acoperit cu o farfurie
rupta in două.
Viziuni asemănătoare se succed !
Ru b l a , vădana
Are un baiat de 22 am— scutit de serviciul militar— pi­
cioare betegile, chip imbecilizat de veşnică mizerie. Se uita'n
los, la picioarele sale. din care unul c desculţ, murdar, iar
24

ol douilea, incălţat cu un bocanc veclxiu. Poartă o camaşe


ruptă, jegoasă, de i se vede pieptul uscat, murdar.
Mobilier specific : un pat vecluu de lemn, cu perne de
saci, umplute cu cârpe, o sobă de tabla, pe care fierbe,
intr o oală de tuciu o bizară mixtură; (el spune că c„ceai )
în alta, fasole,— apă chioară,
O masa veche, neacoperitâ, un fierestrău; pe peretele dm
fund, o oglinda ciudată, din vremuri imemoriale. A er ires­
pirabil, sudoare, pământ jilav. Acelaş cartier No. 17
O mu m i e u i t a t ă de m o a r t e
Şeindlc.—bătrână, bolnava, uscată, stafidită. Pergameni
viu. Ochi urduroşi, plânşi, roşii, in lacrimi, Scarţâe dm in-
cheeturile anchilozate, pare să tot aibe optzeci de ani ; şade
la o fiică, al cărei bărbat, croitor, e in prezent şomeur
Zace pe un pat scund, cu o pernuţa mică sub cap. Se
plânge de mizerie şi singurătatea ei „De vre-o opt săptă­
mâni, sunt bolnava, şi n'am de nici unele, inainte vreme,
lucram pe la casele altora, gătiam cuşer. Din opt copii, am
ramas cu această fiică; dm nefericire, ea nu mă poate u-
•juta, fiind în mizerie".
C l a r a B i n i s —s t r a d a „A l i s t a r“
Şade intr'o cămăruţă, cu chirie, la o văduvă, pe num:
N iculiţa.
Bărbatul, are 64 ani, fost baiaş, astazi fără ocupaţie,
bolnav. Patru copii; are o fata de 23 am, logodită cu in
tânăr care in prezent face armata, apoi un băiat de 10 altul
de 7 şi un băeţcl de doui ani, Stă pus intr o covata. culcat
pe cârpe murdare. Scânceşte, slab, ofilit, cu iaţa galbenii,
murdară.

Am f st primit pretutindeni cu ochii in lacrimi, iar la


vorbele de îmbărbătare, de speranţă, ui-uu răspuns că pan i
azi încă nimeni din oraş n a venit sa ic vada mizeria, du
rerea, jalea.
lata de ce „Caravana Milosteniei“, va binemerita, tre­
când cu ofranda dăruită dc inimile caritabile, şi dăruind
cate ceva. acestor nenorociţi şi oropsiţi ai soartei!
Iarna în mahalalele laşului — Intre şomeri
IX
P r i n c a f e n e l t l e d i n Tg. C u c u l u i
— l ’nde c sgomoful, unde-s vociferările de altădată 1
Şarada, criza cumplita au pus linţoliu de tăcere lunc-
rara pesfc roţi Manechine dezacordate. -asa-mt apar bieţii
oameni amaraţi, jucând prin cafenele varii jocuri şi baud
tacticos im i cai apos, parca numai in puterea unui obi-
ceiu strâvechiu.
Feţe rebegite, scrijelate cu dungile mizeriei, străbătând
«ie s u b masca tom nată a fiecăruia din cei ce s adunaţi in
aceasta mohorâta şi indecisa zi de iarna Din când in când,
un oarecare, uita dc el şi de ceilalţi, expectorând un râset
parca de lup flămând hâulind prm cele păduri. Este aci,
' \asta pepinieră de şomeuri de mate categoriile, cu varii
meserii, nsiazi moarie sau pe aproape,—stoleri uimii dul­
ciuri, /idari, zugravi. Imn ţionari dc prăvălie şi de birou.
— unsiţi m căutarea unui leu rebegit. A p o i. cro ito ri— <an
nu mai au cc croi — <îsman fără dc ghete in picioare.—
luacţionari fără luncţie
— Mani aşezat la o masă. am comandat u n ceai.p re
cum hi' şi începui sa explorez terenul. In turn-mi. zumzet
liniştii fai a exclamaţiile populare. voioase. de alladaia
hm m i colţ al eatenelii. stă patronul l u jale se mia In
modestele consumaţii comandate dc cin nţu sai de astazi,
cu gândul tânjind la cele dc ultâdara Prin uşa intredes
chisa, sbiK'ncştc, odaia <u o răbufnire de frig o fetiţa li
ra\a cu laţa ofilita, avand cearcănele mizeriei la ochi. Cu
andale rupte în picioare, rochiţa subţire, uzata, pe cap
<■> boneta « anala de vicme. După aspect î am dat zece
uni Jur nare decât şapre A venii «u un ceainic in mana.
■a cumperi, apa Icana
Desigur, când an exa cumpăra la cafenea, in luna Ia
miarie, apa fcaria, asia înseamnă «â lemnele sunt., in pâ
<lurc. sau la depozitul o v nd« cu preţ de farmacie ş. Ia
alţii, privilegiaţi ai soarta, — dai nu la acest c«'pil a ia '.; .
Am iirmarit-u «u privirea, ş. ml o opt imiu-se la
i usa utidv' stau trei hi t.ulaS S a oprit mnga un om m «.
ss 40 eic am, eu l.iţti supta bai ba ncrasa. avand pe t«i;>>
Mlglllatiie abi uuzaiite ale imz« te .
20

. fată. dâ-mi cinci Ici să cumpăr o pâine la Lupu*.


Cel \izat, se cnuta prin buzunar, găseşte patru lei.— îi
mai lipseşte un leu : „Moisâ, — spune el vecinului,—dă nu
un le u !“.
„Dar mai îmi datorezi şase; vezi să mi-i dat că am
ne\ oic '*.
M e n d e 1, un vechiu cunoscut. . .
Amicul meu. , Ciceronele* care asfavară înfr o escapadă
prin prea frumoasa arteră a Broscăriei. — de 1 mai
spune astăzi; Ion I uca Caragiale — şade aici retras la o
masa lângă un pahar şi farfurioară, goale
I fără palton, într’o haina veche, jerpelită, parca scoasa
dintrun cazan de slănină rânceda. Ncras de multă vreme,
murdar, — pare scos chiar acum dintrun canal.
II întreb ce mai face.
I n zâmbet trist, c răspunsul... privirca-i parcurge în-
treaga-i făptură, dela haina jerpelita, decolorată, cu grăsime
la reveniri, la pantalonii cu genunchi şi petici multicolore
şi la .ghetele* scâlciate ce cască guri hămesite. Iu compania
sa, părăsesc cafeneaua jelaniei decis să revăd locul „unde
şezut-am şi plâns-am“ asiă vară.
„strada" Broscăriei,—sau Ion Luca Carageale...
Dintre cartierele mărginaşe ale laşului, acesta e cel m ii
blagoslo\it în mizerie şi murdărie. Prin faptul ca c intr >
vale, c menit să fie un cast receptoi de glod.
Modestele căsuţe par toate, miniaturi ticluite din cutii
de chibrituri suedeze... de sus din deal, unde sc află co o -
ţ. t Palatul Administrativ, cu dantelăriile şi turnuleţele sale
chichineţc le firacc, ne apar şi mai minuscule: jiu arii de
copii, — de copii ai sărăciei perpetue.
In aceste văgăuni primitive, focare de boli vieţuiesc
oameni.
Sărăcia dictează act legile ei de fier. Nici canaliza;e
nici lumină, apă. nimic decât gropi şi râpe. movile de
gunoi si noroi ramase de anul trecui, vânturate do haine
iele animale, în toate părţile. Dar a mai rămas uiţi ce e a ;
pe gardurile de scânduri putrezite, aplecate pe o coa ta
ohkv-asc. se mă. zares, din vremi electorale: o cn u t h
herula o gaură de covrig gu\ornamentală.
Peste firavele acoperişuli dc tabla putrezită huna de
strecurătoare, locuitorii precauţi ca sâ nu le ia vântul
acoperişul şandramalei pun pietre şi bolovani.
Cu m trâesc oamenii...
lata ne ajunşi la el acasă... până aici, gropile pline cu
noroi cleios, acoperire cu o slaba pojghiţă de zâpadâ amă­
gitoare cc şi a pierdut albeaţa, ne-a u n ific a t timplându-ne
cu aceiaşi clisă de norom.
Intrăm in curte. Murdărie, noroitx. apă murdara, mize­
rie crâncena ce se multiplica la maximum intrând in .casă".
C casa lui, deci draga doamne, se cheamă că e p ro ­
prietar.
Interior tegos, pereţi nevăruiţi cu anii, plafonul din
bârne de lemn inegrit de lum, umflate de apa ce i rumpe
.Im belşug, cu pânze pe la colţuri unde painjenii îşi au
sălaşul O masă şchioapă, aşternuta cu o cârpă de culoare
dubioasa,— trei scaune, părăsite de cineva pe maidan şi
culese drept podoaba... doua paturi, de provenienţa identi­
ca. Pe ele. perne rupte murdare, aşezate in dezordine. Aer
greoiu. irespirabil.
Pe paturi, stau doi copii; o fetiţă de patru ani mur­
darii parul sburlit, neîngrijit.
I n baeţcl de trei am, in aceiaşi stare de necurăţenie,
■u ochi bulbucaţi
„Femei a visurilor sale"...
Parc si ca. mama. nu departe de imagina ce atent
despre scheletul omenesc urâtă, uscaia. murdura, cu nasul
lung, parcă adulmecând mizeria doi ochi bovini, tâmpiţi
de mizerie
1 îmbrăcata într o rochie uzata, cârpită, decolorata, des-
trăr'ată
Ochi bovini, îndobitociţi de mizeria perpetua in care
sc sbate din copilărie I n tata netrebnic, abandonâhdu-şi
soţia şi cei doi copii in voia soarfei, apoi ea însăşi, soţie
nenorocita a unui biet om sărae cu duhul şi de cele ne­
cesare. un biet salahor cârpactu şi copii copii cari vin.
\ in mereu. Iară de oprelişte
Iun spune de mizeria în care se sbate. de lipsurile,
crâncene ce indura cu toţi unt <ere un aiutor l e s.i lc-
dau ? ce sa le spun
Oel mult ii pot compătimi mangâere beţiva, iluzorie
2S

i o spun de ce nu se duce la Primărie să ceară un ajutor.


.A m fost de multe ori şi am plecat cu cc-am venit''
\ ocinii nc mai ajută din când în când. oameni miloşi,
buni, dar şi ci, cu sarăcia lor. Apoi ne mai rugăm pc la
unele rude. dar ccl mai ades suntem refuzaţi...
Am plecat cu jalea in inimă cu gândul la durerea cea
mare fără de graniţe. în care se sbatc omenirea semenii
noştri lipsiţi de toate.
Iar alţii, care mai au ceva. cei mai mulţi se includ er­
metic intre cei patru pereţi, ‘-ă nu vadă, să nu dmlă.
P c strada murdara, trec înfiorate de frig, de foame,
umbrc-oaineui. in luptă cu mizeria.

Prin Copoul monden şi romantic


X

E ora 8 dimineaţă.
Pe strada Carol e linişte sepulcrală.
Clădirile frumoase sunt parcă adormite intru domnu.
Pietoni rari, urcă dealul Copoului, singurateci.
In faţa nouei clădiri a Universităţii,— a carci lu.rare
merge suficient de incet, — statuea iui Mihail Emmescu sta
de vreme îndelungată invelită intr'o pânză ce şna perdut
culoarea şi rezistenţa, de timp şi intemperii
Nu vrea să-şi dee arama pe faţa, din pudoare... artistica?...
Turn-Babel în mi n i a t u r ă
E dimineaţa. Aer curat.
Guvernante,— blonde, brune, frumoase, tinere sau mm
puţin, — se vântura de colo-colo, cu cărucioarele, sau ca
copiii de mână. Se aud fraze scurte, întrebări, ctc.
„Ioi, iştenem, iştenem !* se lamentează unguroaica.
. Şto pişit na gazett ?" e curioasa rusoaica.
J hank You !*', ţuguie buzele englezoaica
„Audi du wirst mick einmal betruegen !" sentnnenta -
7.ează într'un duo cu epoleţii de reangajat focos, nemţoai, a
„Jankale, kim ţu m ir!" face, speriată, evreica.
,,Da ci mai faci matali !" spune, bucuros de vedere,
moldoveanul.
P r i n g r ă d i n ă , cu l u n e t a
Cărucioarele de copii scârţâie pe nisipul grâdinei, du­
când departe dc noi continuarea atâtor conversaţii. Dc când
cu Ştrandul, Copoul este vizitat mai puţin. Cei patru lei de
piatra, uzaţi şi coşcoviţi de intemperii duc— până când ? —
in spinare, piramida... oicui lei !
La o masa dc la restaurant, stau cinci reangajaţi cu doi
„ţivitr şi beau bere stătută, cu acompaniament dc alune
americane.
Mesele suni cam văduvite de amatori.
Oamenii prefera sa se plimbe ; unii discutând cu îm er-
şnnare. alţii făcând cu ochiul guvernantelor şi fetelor de tot
soiul, iar alţii se plimbă tăcând chitic.
Florile întrumuseţeaza şi dispun ochiul şi gândul la pri­
velişti şi reverii plăcute,
Ln vizitator—după îmbrăcăminte — ţumatate oraşan, ju­
mătate satean, citeşte „Lumea",
O privire mai atenta m- face sa constatam cu stupoare
> i omul nostru ţine ziarui pe dos.
Se vede, de unde azi, lumea e pe dos.
S ă g e ţ i ne v e n i n o a s e
Muzica militară îşi acorda instrumentele şi curând va
purcedt sa ne- toace la cap.
Sa ne resemnam, să ascultam.
Demonul nu ne Insă in pace.
Mai notez in treacat—două nostime dudui -una blonda
ca spicul gramul, alta, de un brun cam tuciuriu dar totuşi
s npatu â. sau aşezat aproape de noi şi încep o discuţie in
limba neaoş pasareaseă, pe care dansele, desigur ar vroi
s i deie dv. pt a lui... Pau, Morand.
O li poam de pe vremea iui Vercingelonx.
Muz’ca cama ■ „Marş Florentin" apoi .Flori de primă-
\ara' de prea vestitul barman.— Lgmont* ctc.
En r i c Furtună
GiDgaşul p >et al sufletelor blazate,—poetul Enric F u r ­
tunii ■ plimb,i, agale, cu corpul apiecat, încovoiat de
c; iadv .1.
Va^d trup şi «atlet sânt bănie, stoarse de vi aga. de
'■atr nemilosul soare tor.iJ. -.tul totuşi cugetaşi, desigur.
.'O

«e mângâie cu gândul la iarna magnifică, la iarna zăpezilor


albe ce va su vie...
Cum se lamenta maestrul Franşois Villon :
„Mais, ou sont Ies neiges d’antant ?"
Un f e r m e c ă t o r
Poetul .Veacului T ân ăr'— am numit pe Gcorge Lesnea,
poetul de larga inspiraţie. îşi etalează spiritul eteaetera, in
compania unei nostime dudui.
Poete ! laşa noua ale vieţii mărunte plăceri, ci tu. avân-
ta-te din nou şi adu-ne noui încântări pentru suflet
Da' parcă ne-aude ?!
„ R o me o a n d J u 1 i e 11 a“
Un grup de elevi de liceu fumează cutezători, cu acre
de spadasini consumaţi, (igari prohibite. Din când in când
— pe furiş—mai intervine pe la ochi batista salvatoare
O tânăra pereche braţ la braţ, se plimbă agale intre co­
paci, .ochi în ochi şi gura'n gura' ferindu-se de priviri
indiscrete
Dm depărtare, se aud gorniştii de la 13. Un tânăr elev
din grupul „emancipaţilor' se ridică, ca aruncat de un arc
şi salută curtenitor o duduie care trece cu gândul di parte.
Crengile înfrunzite ale , copacilor, mişcate de un uşor
zefir, par nişte enorme evantaiii.
Un tânăr naiv
In compania unei fetişcane cu ochi de drac, găseşte de
cuviinţă, intr'o astfel de împrejurare sa facă savante co­
mentarii pe marginea „Foamei" lui Georg Fink.
Tinere naiv, ce, vrei sâ-ţi alungi partenera?
Lasa-1 dracului pe Fink :
Zi,— de vrei— ceva din Ţine !

Un d o mn m e t i c u l o s . . .
Un domn chel, cu barbişon şi ochelari verzi, meticulos
şi grijuliu de haine, scoate batista şi şterge praful de pe
scaun apoi se aşeaza mulţumit de ispravă.
Mu z i c ă ş i... m u z i c ă
La restaurant a venit muzica civila, cu instrumente „cla
sice" cu repertoriu clasic'şi cu orchestranji, tot cam... clasici.
31

Un tânăr doniuan, profitând de iradierile muzicii, man-


dolineazâ unei dudui ia ureche, o frază, desigur „expro­
priată" de undeva recent:
„Ma cherie I quand on aime on est si fort!"... şi gata
treaba: a fâstâcit duduia,

Peregrinând prin Sărârie...


XI

Privelişti
Sararia, începând dela farmacia lellea, colţ cu strada
Cu/.a-Yodă are aspect de ghctto. iniei negustori de haine
vechi, librarii—antiquam, care au de \an/are c îrţi cariate
di vreme şt de molii—tinichigii modeşti, bâcanioare idem.
Gimnaziul Wachtel.— actuala şcoală Junimea, pri\ tgheazâ
cu melancolic locul pe care. nu dc mult, se alia vechea
clădire
In această şcoala, işi arc sălaşul, biroul „Lom Dr Steu-
cnuau" care aetiveaza pentru ndicarca unui bust in nu
moria acestui mare oin, — bust care c gata. - precum şi
„l ni\ersitatea Libera" de sub direcţia publicistului Carol
Dnmer.
lntr'o schiţa dc autobiografie, I)r. Steuerman. regretatul
medic, literat (ost director al acestei şcoli, ne spune ca,
pe când era copil, era silit sa taca distanţa enorma dc la
Moara dc I oc, unde domicilia, pana in strada Sarărie
unde urma cursul primar la Junimea.
Pe aceiaşi strada, la Gimnaziul Alcx. (. cl Bun. urmase
Ycrea, medicul, poetul şi amorul de piese,— astăzi stabilit
la Bucureşti.
Tot in acest renumit cartier îşi avea „îStatul M ajor’
socialismul generos de pe vremuti, in frunte cu fraţii N ă­
dejde,
Timpuri trecute, pierdute in adânca veşnicie.
l 'nde mai sunt entuziaştii ' — unde trubadurii, visătorii,
idealiştii
Chiar şi locurile de alta data, iţjfgîna sunt, înconjurate
dc uitare /V
Cum spune poetul Ycrca
5'2

„Brâu de dealuri tot mai poarta


biciul laşi. dar ec sublime
locuri din împrejurime,
zac uitate de mulţime. — Lume moarta
D a .- nenorocirea laşului, este că oamenii lui cei mai
de va/ă fii sai cci mai buni, mai capabili il abandonează,
soarfei sale. eschivându-se dela datoria sfânta t e li in­
cumba . aceia de-a lucra ui râvnă. Iu desmormuntarea la­
şului care. astazi pare un strigoi, un mort-viu
Şi t otuşi, v i a { a!...
O nostima duduie blondă, ochi albaştri, trup elastic,
sportiv, trece rapid pe bicicleta, aruncând ochiri semeţe de
înfruntare, în juru-i.
Case, curţi spaţioase, flori, copaci, viaţa solitară, tihnita
Biserica Vulpe ; ciopote minuscule bat voioase, răspândind
în aer, sunete plăcute: ding, dang, ding.
Strada Vulpe: o uliţă cariata de ploi, cu pietriş răzleţit,
coboară abrupt... o gradină cil copaci feluriţi sc răsfaţă in
soare, strada Vulpe coboară mereu, în zig-zag capricios;
pare mai curând albia unui parau secat. Pe la margini, a
flora îmbelşugata de copăcei piti i, efemeri, cresc peste
gardul de scânduri putrezit... toaca Bisencei bat - rar şi siir s.
Pe S ârâric: o maşina sc încălzeşte la soare singuratica,
în plină strada... o căsuţă minuscula, este întrucâtva între­
cută ca mărime de cele două coşuri ale sale... linişte în­
trerupta de rar latrat de câine.,, clopotele se aud bătând
pios, cu resonanţe argintii
Intr'o curte un domî colonel, bine legat, aruncă po­
rumb orateniilor din juru-i.,, pe strada [din..- de soare, doi
câini aibi, ftocoşi, se dau de-a tumba.
B iserica S j-tu Haralambie, albă, maiestuoase, îşi imbi ?
clopotele intru praznuirea sărbătoarei.
Stradclu Cerchez : dona gospodine voluminoase stau ta
taifas dintr'o curie in alta, iar copiii — al , dracii! — le trag
de poale.
Stradela Scâricicu : pietruita, <u clădiri c va mai ar -
toas . da in Ţ iu iţ ii de jos. O bătrânică, cu coafura dup
moda veci e, reliefata intr'un coc in -ariul capului, lu fir-
de par alb pe la tâmple şi pe făţâ-i zbârcită, aşezata pe un
scaune.', in cerdacul casc; dumneaei, ■ te-le aten t. u-
m c a '. •.« ocKuani pe nas, pare o bătrânica înv iată dm
33

povestiriîe iui Andersen... in zare, se vede un deal văduvit


de iarbă, pe care caută hrană o cireadă de vaci.
Pe stânga, cum intri in strada Scăricica, pe un gard de
scânduri, scrie cite ţ:
Strada Sim ion B ărnuţiu (fost Ţicâul de Sus). începutul
e promiţător; glodăraie, şi porci, ce se scaldă in băltoace...

La bojdeuca lui Creangă, din Ţicău


XII
„La r â u l V a v i l o n u l u i ş e z u t - a m
şi p l â n s - a r a . . . “
Ne apropiem de .bojdeuca' lui Creangă.
De vis-a-vis de bojdeucă, se aud cântece religioase, la­
mentări cu tremolo oriental. E o sinagogă.
Printr'o portiţă, cobor câteva trepte de ciment şi, latâ-
ma-s în curte. Pe un stâlp de lemn, o tăbliţă pe care scrie:
Ion Creangă, bojdeuca unde a trăit”. Porumb, Hori simple,
un copac mai bătrâior, la umbra căruia, altădată Ion
Creanga işi gândia, îşi plăsmuia povestirile sale. Astazi, sub
copac este instalată o plită de tabla, pe jumătate arsa de
ntrebuinţare.
Un copil, măturând — cică — curtea, împrăştie pralul a-
bundent, peste tot.
O cişmea cu apă de Cirio. O fetiţă mi-a spus că nu este
bună la băut, tiind sarată, este împrejmuită cu un brâu de
zid cimentat, rupt intr'o parte.
Lângă acelas copac, un loc murdar; noroi si apă, in
care doi porci voluminoşi, se tăvălesc guiţând de fericire.
Mai departe, pe o piatră, in picioare, având sus chipul
in email al lui Creangă scrie:
IOAN CREANGA
părintele literaturei populare, născut in satul Humuleşti jud.
Neamţu ia 1837, încetat din viaţă la 31 Decembrie
1889 in etate de 52 ani
O pisică vărgată ca o zebra, toarce liniştit intre flori..
Un câine pitic, dar plinuţ, ne priveşte duşmănos, intrebân-
du-ne parcă, cu ce drept i-am încălcat hotarul.
O cloşcă burzuluită, îşi caută puii rătăciţi pe undeva.
„Bojdeuca" este in prezent ocupată de domnul Ion Nichi-
toaie, „funcţionar" la laboratorul de vegetale al Universi­
tăţii locale.
Şade aici de aproape şapte ani.
Universitatea i-a îngăduit sa locuiască gratis, „ca s o în­
grijească".
Lasciati ogni s p e r anz a. . .
Din capul locului, vom spune că cele ce scriem aci sunt
purul adevar Boideuca este despărţita in doua printr’un
coridor îngust unde se plimbă în voie, raţele sfătoase.
Cetăţeanul Nichitoaie este plecat undeva cu nevaslâsa
şi „onorurile“ ne gazda ni le face o fetişcană de vre-o 12
ani oacheşa, înconjurată de alte două fetiţe-surori,
„Gazda" ne îmbie pe-o bancă afară în curte, la aer,
aşternând o velinţă curata pentru nepoftitul musafir.
M'am dus apoi în casă, sa văd interiorul cum arată,
poate că va fi mai acâtărei.
Interiorul bojdeucei
Pereţii sunt daţi recent cu lut, în frânturi disparate, ta­
vanul din bârne de lemn, este pc ici-colo. cotropit di plase
de painjen... casa. pustie—ba nu pe jos, iiitr’un colţ /anm
doi harbuji şi jumătate, iar din prag, pol teste după se
minte de harbuji, o cloşca, clo-clo..
Pc pereţi, un tablou al Junimei din anul 1 b*>2 la mijloc
Vasile Alexandri, bardul de la Mirceşti, iar in juru-i, siek
de mai modesta strălucire.
O pictura reprezintă bojdeuca de pc vremea când trata
Creanga, — un alt tablou, în peniţă, semnat di N. Con
btanfînescu 1 9 1 S, infaţişeaza dosul bojdeucei cu o b a r ,
ni ca în cerdac, fosta locatară de pc vremuri. Pe un soclu
de scânduri simple,intr’uu colţ. bustul lui Creangă in „dups
I n carton vechiu. ros, mâzgălit de muşte, inlaţişcaza pi
domnitorul Cuza în mare ţinuta
O fotografic a poetului Mihnil luninescu ui mustăţi m
pieţe respectabile, alta, înfăţişând pe Creanga, haibo- şt
păros nevoie mare pe verso-ul acestoi fotografii, scrie
Donat de dl. Prof. I. Borcca.
O veche lotograiie reprezintă un grup de trei A C.
Cuza, ioan Creangă N A Bogdan.
Alta, mai recenta,— comitetul bojdeucei: C Grigorcscu'
35

Dr N. Leon, A. C Cuza. 1. S. Ioncscu, Arhitect Popescu,


N. A. Bogdan. Şumulcanu, A. Alimaneştcanu.
Trei registre cu semnături. începând din anul 1918 în­
coace, unele interesante, altele, aferate.
O „mostră" de bibliotecă...
Cărţi disparate, rupte, reviste uzate, efc. .A stra" lui
Ig. Hertz, „Cum am ucis pe Rasputin". revista .A urora"
a d-rului l.upu. „Lamura". .Cazul Generalului Iliescu",
apoi câteva numere răzleţe din revista „Ion Creangă" 1 913.
Apoi. dnerse calendare de ziare vechi, cărţi de cetire,
de matematică, etc. ctc.
Cam acesta ai fi interiorul „bojdeucei" Iui Creanga.
Aiurea şi la noi...
In alte lot uri. la alte neamuri, casa, locul unde au vieţuit
oamenii mari ai neamului, sunt păstrate, îngrijite ea yn altar,
unde se oficiază şi unde se capata imbold spre a calatori
mai departe, pe căile idealului.
Plăci de marmoră se pun pe case pe ziduri, intru po­
menirea scriitoi ului.
Stat şi particular, dau cu drag şi smerenie, obolul lor.
pentru pastrarca intacta a tezaurului întregii naţiuni.
Sc comemorează se reaminteşte mereu uaţiunei, faptele
mari. operile eroului, scriitorului!
Şi oare, nu este scriitorul, poetul, adevăratul erou al
naţi unei7
Dar la noi ?! Ruina şi paragina!
lalea şi desnadejdea te cuprinde la vederea halului în
care noi, urmaşi pigmei la trup şi pigmei la sullet, ştim sa
paşti im tezaurul trecutului comoara lasatâ de scriitori1
V ai! in naprasmea noastra goana prea curând uitam dc
oamenii mari ai neamului !
„Moş N e c h i f o r , Coţcarul“
Vino, vino dt svânta cu biciul graiului lău lara de frica
şi fara de prihana, marasmul, indolenţa noastra. ruşinoasa 1
Vino' cat mai este vreme, vino ca sa salvam din ghia
rele distrugerii din ghiarclc ruşinei .bojdeuca” unde tu.
ai losi plăsmuit dc marele nostru lauritoi de tipuri. Ion
Lreanga
Prin cartierul „hainelor vechi
XIII

Strada Costache Negri...


Decanul telalilo r... adica al neguţătorilor de haine
vechi, este „tata Aron" om in vârsta, dar totuşi voinic ca
bradul verde.
Astăzi încă, ora lui de sculare este in zorii zilei când
ceilalţi „confraţi" dorm in braţele lui Morpheu.
Altă generaţie !
Negustor corect,— multe hoţii, multe furturi de obiecte
importante, le-a descoperit acest om sever şi scump la
vorbă, dar energic şi hotărât in ceiace face.
Lumea din iuru-i, il respecta şi îi ştie de frică ! Este
omul care merge la judecaţi — şi a avut multe, —cu piept
deschis si cu ferma hotărâre de doborâre a numeroşilor
săi inamici de breaslă.
Colegii sai il invidiază, pentru mintea lui clară, pentru
căsuţa ce şi-a putut agonisi in mdeiunga-i şi trudnica-i viaţa
de copil sarman şi orfan, de om matur şi sârguincios cu
respect de banul muncit. A răsbit prin vicisitudinile vieţii
care l-a înăsprit inima.
Ceilalţi „tovarăşi de breaslă" au cei mai mulţi chimirul
— „de ocazie" mai mult sau mai puţin, doidora.
Se ceartă de patruzeci de ori pe luna, pentru minus­
cule daraveri in genul lor, se ciorovâesc, vocilereaza cu
desinvoltură cu mâinile şi cu gura — după tipic, — se
combat şi işi pun unul altuia beţe in roate, ea imediat a-
poi, răcorindu-se, sa discute in corpore, varii chestiuni de
pontica, sociale, economice, etc. ctc.
Seceta pe tot frontul clienţilor.
Oamenii sarmani, cumpărătorii modeşti ai ciubotelor
desperechiate, .ghetelor" cu rezistenţa strict circumscrisă
la câteva săptămâni,— „hainelor" cariate şi raspurtate, de­
colorate, sunt acum majoritatea, la munca câmpului, — o
parte sunt şomeri iar alta parte, depun micile lor câştiguri
ia „cassa de bancă" Michei Weinştein, — vechiul vad de
spirt* ase, unde oficiază cu gesturi simbolice, însuşi tata
Michei, acompaniat de ajutoare.
Dar mai sunt şi alte „case de banca" de acelaş gen,
37

unde bietul om işi poate depune in toată sig u ra n ţa , ago­


nisita modesta a muncii sale de Sisif.
Micile magazine,— cu firme mari,— galanterie, manufac­
tură, mobile ; băcănioare, etc, etc. îşi duc traiul modest,
in adâstarea unui .CE* isbavitor de creditori şi fisc; un
foc venit la tim p si in Smpreiurări mai mult sau mai puţin
misterioase, — o lichidare mai mult sau mai puţin „co­
recta* etc. şi in aşteptare, mai tapeaza creditorii.
.M ercu r"—zeul negoţului şi al hoţilor ! — ce legătură
adecuata'— aproba cu seninătate şi senilitate, aceste esca­
pade savărsite de emulii sai, în margina codului cinstei.
Magaziile cu mobilă veche de ocazie, cu insecte tot de
. ocazie ! îşi imbie rarii clienţi, oameni modeşti, mizeri,
care mai întâi ofteaza, pleaca, iar revin, doar.— doa- le-o
mai laşa ceva din preţ negui toiul jişicber... sânt o
pletora ac;, s ciorovaesc avan pentru un client sarac şi
problematic.
— Atelierele de .lăzi de arta* pentru gospodinele de
pe la perileiii şi dela ţara, sunt aci exclusiv exploatate de
fraţii Herşcovici, la distanţă de case.
Strada C i z m ă r i e i (? !)
O stradelă cam murdară. — uneori cu movile de gunoi
cu prăvălioare diverse, ducând o existenţă modesta.

S t r a d e l a Capela Armeană
Nu vedem act nicâeri, ceva amintitor de vre-o .capela"
— fie ea chiar şi... militarii,
O stradelă murdara, pietruită primitiv, până zilele aces­
tea fără trotuar, cu o brutărie cu pâine bună —
Artinian Agop — cu multe care de ţărani, staţionând şi
încurcând drumul şi doua băcănii, una vis-a-vis de alta,
datând cu mulţi ani dinaintea rasboiului ; — interesant este
că fiecare îşi are clientela sa şi stau bine.

S p e c i f ic u l s t r a d e l e i.„
Dar stradela este vestita datorită faptului ca aci, îşi arc
sediul prea vestitul Michei — Crepcic — cel cu băuturile
nefalşiticate, — şi locul de întâlnire al ţăranilor vizitatori
ai oraşului nostru.
Ne reamintim de un caz nostim, petrecut aci in timpul
rasboiului; venise ordin ca spirtoasele sa tic vărsate, dis­
truse.
Şi. cum ordinul venise din partea autorităţilor militare,
oamenii procedară la varsarea butoaielor cu licoarea dia­
volului.
Sa fi văzut cum ostaşii lui Tâtucă Ţarul, sau întins pe
jos. în noroi, cu limbele scoase de un cot şi se puseră pe
lins, lângă bordura trotuarului (.,
Nici cu ameninţarea de împuşcare, Iwan, Serghei et
comp. nu putură fi alungaţi de pc acest loc al huzurului,
pentru ei, o adevărată „Arcadia felice"1

Strada Armeană
O strada curată, liniştită, înfrumuseţată dc biserica ar­
menilor, impunătoare, curte spaţioasă cu flori şi copan să­
diţi cu socoteala.
Pe această arteră îşi are sălaşul marele nostru comedian
Verncscu Vâlcea, care îşi plimbă agale paşii săi de om
sfătos.
Mai departe, pe strada Costache Negri, printr'o ulicioară
îngustă, dăm la vechea biserică armenească datând se zice
de pe la 1475... o jalnică ruină, cu crăpături pericutoasi ,
distrusa de timp şi intemperii, lăsată pradă distrugem vi­
novate, de către indolenţa de nedesminţit.
Nimeni oare n'are inima şi bunăvoinţă să rest tuie. sa
restaureze cât dc cât măcar, acest edificiu din vremuri atât
de străvechi ?
Stat şi particular, zac în aceiaşi crasă indolenţă.
Vis-a-vis de aceasta ruina, este şcoala Sf-tu Sava ast i
pustie, — doar e vacanţa, — dar când e şcoala, freamătă
vasta clădire şi curtea spaţioasa, de zumzetul copilelor in
recreaţii !

Prin „Lipscanii" Iaşilor


X IV
S t r a d a l u i V o d ă C u za...
...priveşte cu ochiu îngăduitor la harmalaia şi zumzetul
-lupului seinii din Târgul Cucului.
In lata. farmacia Jellca. colţ Sarărie. unde un bici iram
30

vani parodioza. sarman şi mizer, vijelioasele consore bucu


rcştcnc. — suind Ictno dealul Sarariei, şchiopătând şontâc-
şontâc, oprindu-se ori-unde ori-când, şi suferind de ram o­
lismentul... picioarelor.
I.âtiga un chioşc de ziare, o bancă spaţioasă pentru în­
delunga odihna a acelora cari aşteapta, — voia e la Dum­
nezeu !— ca sa vie însfârşit. tramvaiul. Iţi vine să spui, când
vezi tramvaiele ieşene, că e trenul Crasna Huşi, poetizat
de nefericitul Rarbu Nemţeanu:
„Când dai semnal ca pleci, zâmbim cu toţii",..
şi Ieşenii ini le-au pus in anecdotă ;
Dc-au cumva o treabă.
Pornesc pe tos.— cu tine merg atunci.
Când nu au nici o grabă..
Oare se va găsi odată poetul inspirat care sa cânte pa­
triarhalul umblet al trăim aiului îeşan ? Cieorge Lesnca, po­
ete ' Ia vezi: nu cumva lira ţi-ai putea instruiri în viers săl­
tăreţ, parodiind mersul animalului antideluvian, poreclit in
derâdere tranivaiu îeşan '

O r a ş u l mo r t :
Artera Cuza \ oda, nu de mult era foarte animată Ne­
numărate magazine de galanterie, încălţăminte, mumitac-
lura, mode, cu. Asta/i au mai ramas doar magazinele, cli­
enţii razleţindu se de tot...
U biata cafenea, văduvită de clienţi, adasta pe Sf-tu
Dumitru ca muşteriu dc drept. Rari clienţi sărmani se van
tura. hlepcăind un ceai dubios. Mulţimeu magazinelor eta­
lează vitrine bogate in văzul trecătorilor, cari trec suspi
nând şi sunând prin cele buzunare doar clinchetul usc at
al cheilor.. Turnul Goliei. pe care maestrul Ionel 1codo-
icanu il transpune acuma mtr un roman, — malţa cu su
perbic. zidurile-i arhaice..

Aspect
Prefectura Poliţiei: din turte ies intr’o cadenţa npro
\imafiva, un grup de sergenţi. I nii din ei, cu feţe lom
bro/iem . par nişte nuiv-lugi evadaţi dm celule întunecoase
cari prinzând pe adevaraţii proprietari ai gradului, i au in­
c l us in locul lor iar ei seduc voioşi ■-pre ahe v eştile isprăvi..
Palatul Emanoil Morcov iu ; De o spaţiozirate de conac
40

boeresc, se străvede dintre copacii cc’l înconjoară ca un


brâu verde.
Trasuri cu un cal, sau cu doi, trec agale, caii abia tră­
gând. ca după un mort Sus, pe capra, moţâe birjarul : de
plictis, de mizerie. Clădirea fara sfârşit a Institutului Gre
gorian-. aspect de cazarma fcmcnina. De aproape, îşi eta-
lcaza ornamentele şi ruinele!) frumosul Teatru Naţional.
Sărmanul 1 De decenii adasta omul energic, care. cu glas
de tunet să strige in faţa puternicilor zilei sâ-i dete banii
pentru însănătoşirea cea m a rc: nu mai vrea mizere palia­
tive: moloz aruncat printre crăpături!
Palatele bancare: Banca Dacia, inimoasa clădire, zace
în vast întuneric, îşi deplânge soarta vitrega. Zeul finan
ţclor, este un lanos modern cu multe feţe.. Banca Mol­
dova: vechia seniorie a marelui om de bine şi emerit fi­
nanciar, Wacluel, a suferit la rându-i marele şoc nervos
vina, marea vină, o are regimul politic care a putut în­
gădui ca o asemenea instituţie de utilitate, sa cada la rebut
ca o simplă scrisoare insuficient timbrată Cine ştie . poate
că din umbra, pândeşte spiritul lui Wachtcl, care o va re­
genera • atunci, desigur îşi va recâştiga admiraţia marilor
oameni politici ai vremurilor noastre...
H o te l C o n tin e n ta l: recent reclădit, renovat şi pus sub
conducerea unor oameni pricepuţi, adastă resemnat să 1ie
vizitat de lume.
Criză, criza peste tot. Şj vom termina cu un vers im­
provizat :
U ff criza, criza :
Duce-te-ai, de te-ni tot duce,
Toamna nu mi-te apuce'.

Strada Păcurarilor, bârlogul scopiţilor...


XV

Peregrinând printrt sectanţii scopiţi


Viziuni ieşene
In mult tihnita noastra urbe blagoslovita dela Dumne­
zeu cu multă sărăcie, multa mizerie, cu tot titlul onorhic,
41

de cetate a culturii, sunt încă elemente de exploatat de


pana unui reporter in goana după palpitant
In oraşul nostru părăsit de către intelectualii de frunte
ca o corabie ciumată, singurii cetăţeni cari rămân credin­
cioşi locului unde s au aciuat dela început sunt; scopiţii.
In goana noastră am dat peste unele documente inte­
resante pe care le aşternem in faţa ochilor cetitorului, lată
intre altele, corespondenţa urmată între un adept de vaza
al sectei scopiţilor dela noi şi marele scriitor şi filozof,
contele Lew Tolstoi, atât de cetit la noi.
Scrisoarea unui scopit către Tolstoi
Iaşi. 12 April 1908
M u lt S tim ate Lcon Nicolaevici,
In jurnale, am cetit canvaua noului Dvs. op: „Părintele
Sergiu“. Sfârşitul este înspăimântător şi poate duce la dis­
perare pe toţi acei cari cred şi şi-au format convingerea
că numai castitatea este temelia isbavini. Adică pentruce
toate stradănuirile. daca la urma urmelor, omul nu se poate
împotrivi pasiunii sexuale şi trebuie sa cada ? Incheerea
aceasta va avea o inrâurire rea asupra desvoltarci spiri­
tuale a omenire), căci omenirea întreaga este atenta la
orice cuvânt al dvs. Deaceia mi-a venit ideia îndrăzneaţă
sa va propun alt sfârşit povestirii dvs. După omorârea fetei,
după fuga desperare, încercare de sinucidere, eroul da
peste un sectant castrat, care l'a convins să intre in obştia
lor, unde, intr'adevăr, el a găsit liniştea sufleteasca. Daca
dela cea dintâi ispita in loc de deget şi-ar fi taiat mem­
brul care ii necaiea, conform învăţăturii lui Chnst, n ar fi
murit nici fata, n'ar fi căzut nici el in pa_al. Fără îndoială
că acest sfârşit al povestirii are să revolte pe mulţi: simţul
de conservare este aşa de inerent fiecăruia 1 Dar e logic
şi conform perceptelor lui Christ.
Şi nici nu e contra legilor naturei, că ci; cme învăţă pe
animal, daca nu natura, să-şi muşte coada sau un picior,
prins in capcana ? mai bine să piara un membru decât tot
corpul.
Daca pentru lucrarea dvs. aveţi nevoie de date asupra
vieţii şi doctrinei scapeţilor, sânt la dispoziţia dvs.
Iwun Alexundrovici Ermacov
42

Răspunsul l ui Tolstoi
La aceasta, prin d. N. I. Gusew, secretar, — contele
Tolstoi, răspunde.
Jasnaia—Poliana, guv, Tuia, 25|4|9Q8
Stimate Iwan A lexandrovici ,
L. N. Tolstoi, a primit scrisoarea dvs. care Ta interesat
foarte mult. El v ar fi recunoscător dacă i-aţi trimite acele
in cel mai inalt grad interesante date despre doctrina re­
ligioasa, împărtăşită de către dvs. din viaţa scapcţilor de
care aţi scris iui Lew Nicolaevici, Contele Tolstoi admira
puterea credinţei şi curajul cu care coreligionarii dvs. tra­
duc in faptă aceia ce cred ; dar nu împărtăşeşte, nu poate
fi de acord cu aceasta doctrină.
Va trimitem o broşura compusa din scrieri ale lui Leon
Nicolaevici, .Bărbatul şi femeia', consacrată chestiunii
luptei cu poftele sexuale: vederile sale despre castraţie,
daca ele va interesează, sânt înserate la pag. 36— ."8.
Va doresc toate cele bune,
Secretar, A'. I. Gusew
Părerile Iui Tolstoi asupra practicei scopite
In mai sus pomenita lucrare a lui Tolstoi, referindu-se
la scopiţi, spune ; .Mă întrebaţi de scapeţi: de-i adevărat
ce se spune despre dânşii că sunt oameni răi şi de înţeleg
ei bine evanghelia, castrându-se pe ei înşişi şi pe alţii, pe
baza versetului 12, cap. 19 Matei" — „la întâia întrebare,
răspund: oameni rai, nu exista, ca toţi oamenii sunt fiii
aceluiaş părinte, toţi fraţi, toţi deopotrivă, nici mai bum,
nici mai răi unul decât altul". Din celece-am auzit despre
ei, reesă ca duc o viaţă morală şi sunt oameni muncitori"...
„La a doua întrebare, adica de înţeleg ei bine evanghelia
pe baza căreia se castrează pe ei şi pe alţii, răspund cu
toată convingerea’ ca greşit înţeleg ei evanghelia -i cas­
trându-se pe ei însăşi dar mai cu seama, pe alţii, săvârşesc
nişte fapte ce sunt cu totul potrivnice adevâralu m creşti­
nism"... Christ propovăduieşle cumpătarea • dar cumpătarea
este un merit ca şi orice virtute, cana ajungi la dânsa prin
sforţarea credinţei, i a r nu atunci, când a ju n a i la ea, p rin
im p o sib ilita tea de a p ă c ă t u i ! Asta ar fi ca i cum un
om, spre a nu se ghiftui şi-ar provoca o boală de stomac.
ori, ca sa nu se bată, şi-ar taia manile, sau, spre a nu
injura, şi-ar tăia limba... Dumnezeu a făcut pe om aşa cum
este, ia insuflat duhul dumnezeiesc in corpul sau fizic,
pentru ca acest duh să înfrâneze slăbiciunile trupului iară
nu să-şi ciuntească corpul, îndreptând, chipurile, cecace a
făcut Dumnezeu “...
Corelaţii
Cetitorii sunt în curent cu fantastica descoperire făcută
in orăşelul austriac Graz, care a ieşit din anonimat prin
găsirea unui cuib de... sectanţi moderni, scopiţi ! Fantasticul
mai constă şi în faptul ca această singulară ideic, originară
dm antibelica Rusie cu sute de secte diverse şi-a putut
găsi adepţi intr'un teren occidental...
Astăzi, când, înşişi urmaşii scopiţilor veritabili o mai
slăbesc cu stricta aplicare a... repausului sexual, sa se gă­
sească oameni cari sa purceadă pe această cale— cică —
pentru a diminua supta populaţia — ceva în genul peri­
matei teorii a lui Maltus— este cel puţin curios 1 Nu vom
nara aci lucruri, fapte descrise amplu, în ziare la timpul
său ci cu temei, ne vom aventura la noi acasa, in cartierul
unde îşi au sălaşul ultimii reprezentanţi ai veritabililor sec­
tanţi scopiţi...
Păcurarii, b â r l o g u 1...
Intr e însorită şi calma după amiaza, uc am av enturat,
perpede- apostolorum, in cartierul lor general, să spicuim
câte ceva din realul, practicul vieţii scapcţilor. Aproape de
fabrica Buclioltzer, în faţa unei casc, stau de vorbă, tnol-
i um, doua bătrâne cu feţe scrijelate, ofilite, pe cap bas-
maluţe albe. puni tute cu bobiţe negre.
Pe o bancă un grup de vre-o opt, cu căciuli unii. alţii
cu şapei cunoscute siau de vorba in dialect rus. împestri­
ţat pe ici colea, cu v arii cuvinte dela noi. Feţe uscate,
dungate de pielea ce prisoseşte pe faţă. ochi mici adormiţi,
voci subţiratice, piţigăiate: sunt scapeţii...
In faţa unui gard v opsii cu roşu, pe o banca improvi
zata din doua lăzi goale in faţa unei măsuţe scunde, pe
•are sta un voşiiliţ cu struguri negri şi seminţe de floarea
soarelui, alături un cântai Vânzătorii sunt doi tipici re­
prezentatul ai sectei Vremurile grele iau silii să mai a-
bundoneze birja comoda,—dar în şomaj,— de dă ndu se ne­
gustoritului.
44

O R u s i e în m i n i a t u r ă
La casele lor, porţi înalte, curţi spaţioase, grajduri cu
rate Casele sobre, liniştite, vegetând parca de lipsa co
piilor Viaţa li se scurge lin Nu beau alcool, nu fumează,
sunt vegetarieni convinşi. Femeile sunt bune gospodine, în­
grijind de casă cu drag, şi, când au copii, ii ţin curaţi,
cuviincioşi.
Le place sa facă prozeliţi. Ceiacc, pe vremuri, cu pro
misiuni pecuniare, sau de pură ideologie cu alţii, prin pro­
pagandă, le reuşia uneori sa capteze câte un biet creştin,
deziluzionat de viaţă.
Astăzi, chiar unii dintre ei, nu mai agreiaza a d - l i t t e r r u m ,
curioasa şi singulara doctrină. De altfel pe zi ce trece,
numărul lor scade, unii murind la vârstă frumoasă, iar nas
terile şi prozelitismul, cum am spus. sunt rare, extremi;de
rare. Cam la fel cu singuratecii indieni „Piele roşii" din
munţii Americei, cari. din foşti sta-pâmtori ale imenselor
pracrii americane, trăind o xiaţă mărginită la clanul lot
ofilit, sunt astăzi număraţi pe degete.
Sărbători şi o b i c e i u r i
Odata pe an, scapeţii fac o petrecere, la caic. ceaiul
este pus Ia locul de cinste cum, la noi. vinul...
I'u samovar uriaş, fierbe şi cântă fără contenire, me­
lancolice litanii acompaniat de clinchetul paharelor mereu
golite şi iar umplute... Îmbrăcaţi în halate albe, în picioare
cu ciorapi numai, femei şi bărbaţi se servesc din bebug
cu licoarea aromata a veritabilului ceai rusesc.
După care, asudaţi, spre a nu raci, se usucă cu şcr\ etc
groase spre a mai domoli sudoarea.
Metamorfoze
Birjarii scopiţi. urmând — voluntar sau ba — impulsul,
ritmul vremii sau metamorfozat în abili şi uneori chiulangii
şofeuri de automobile, căpătând precum cameleonul, cu ­
loarea locului unde se află obiceiurile detestabile ale ade­
văraţilor şofeuri ■ fumatul băutură şi un dispreţ suveran
pentru bietul pieton ca dumneata cctitorule. ca scriitorul
acestor rânduri..
4.S

Figuri din laşul de altădată in laşul


nostru de astăzi
XVI
Cu d-na Emilia Caudella Ia 92 de ani despre Eduard
Caudella, prietenul şi mentorul marelui
nostru George Enescu
St r . N e c u l a i G a n e
Linişte de moarte. învăluită într o vastă tăcere funerara,
nici o iiinţa omenească nu se zăreşte in tot lungul străzii.
Singurul indiciu că, totuşi, viaţa îşi arc aci reprezen­
tanţii sai. e lătratul vag, iudepartat. al unui câine.
Iar de departe, se aude zumzetul lclurit al picţu SI-tu
Spindon
Interior
Când am intrat in casa. a venit sa tu deschidă însăşi
d-na Emilia Caudella, venerabila bătrâna De o modestie
excesiva, sfielnica asemeni fecioarei, s a retras cu paşi lili­
putani, in linişte, din taţâ-ne, parca, evaporându-se.
I n moment desonentat planând în aer. am fost scos
apoi din acest impas de cârre duduia Clara Caudella, fiica
mai mică, care, simpatica, afabila, m a poftit in salon. 1 am
cerut scuze pentru eventualul deranj pricinuit, şi totodată,
l-am expus motivele prezenţei melc, poale, inoportune in
acel moment „Dai nu ne deranjezi de te l. din contra, Iii
bine venit in casa noastră... deşi, astăzi, am avut niţeluş de
trebăluit dar pentru ziarul .Lumea cu plăcere imi tai rimp '
Interior sobru, excesiv de sobru, marginii la strictul ne­
cesar Pe pereţi tablouri, fotografii de iamilie şi de amici
şi simpatizanţi Stau la o masa, cu duduia Clara. De din­
colo, din aJlu odaie se nud şoapie scurie, este d na Emilia
cu fiica mai mare, Mary, cam suferindă
liicic sullelc devastate, în sulerinţi morale şi fizice, de
îndelungă vreme Nu sau înrrcbat de mnlie ori—poare nici­
odată— ce pot cere vieţii; vieţii, care aproape ii doborase:
odaia prin moartea unicului lrate, mort de o boala grea,
în floarea vieţii, m Mai 1 0 1 6 , ahadata in 1024 prin moartea
pariu telul, a lui Eduard Caudella.
Şi. de atunci i>i duc suferinţele de neînchipuit aceste
46

doua copile, in cuibul uscat şi învechit, doar cu o bătrâna


mama, bolnavă şi veşnic cu lacrimile în ochii secaţi de
vlagă.
Acu, nu mai vor nimic, nu mai spera la nimic. Ci. su­
porta jugul vieţii cu nepăsarea caracteristică firilor mari
incluse în ele înşile.
Eduard Caudella
Născut in Iaşi la 22 Maiu 1841. mort la 1624, deci la
83 ani, în str. Costachc Negri—pe atunci Podul Yechiu —
intro casă modestă din apropierea farm. Hertzenberg. <hu
părinţi artişti. Francisc Caudella. dc origină italiana, \cnit
iu ţara la 1870 la 16 ani; din copilărie Hduard fu pre
destinat carierei muzicale ; tatal său Francisc Caudella. a
fost un desăvârşit muzicant: pianist, organisf, violonist şi
compozitor.
In anul 1853 plecă la Berlin acompaniat de părintele
sau, unde a învăţat la maeştrii mari şi dădu midie con
certe. Apoi.se îndrumă la Paris, unde iaraşi lua lecţiuni de
la mari muzicanţi. In 1888 se înapoiaza, stând o bună bu­
cată de vreme la Schcia, jud Roman, la iamiha C. Stui za,
unde. părintele său era profesor de muzică Dar după un
an dc şedere irucluoasa pleca din nou la Berlin împreuna
cu Matei Sturza, care muri Ia Neapole dc tifos
Pri m v i o l o n i s t al l ui V o d ă Cu z a
In anul 1860. întorcâiidu-se în ţară, lu numit prun vi­
olonist al Curţii Domnitorului Cuza, prin decret iu regula,
mai fiind gratificat şi cu 200 de galbeni.
Aranjat cu viitorul, pleca în toamna anului i ‘-nO la
Paris unde dădu un concert care avu un succes deplin
fiind elogiat de marii critici muzicali.
Fiind incă în străinătate, primi înştiinţare dc numirea
sa ca profesor de violină la Conservatorul ieşan, totodată
î se incredinţă şi conducerea teatrului Naţional ieşan, unde
stătu îimp de 14 ani.
La C a r m e n Sylva
Inamic dc razboiu. când pleca la Bucureşti, mergea m
totdeauna la Palatui Regal unde era primii in mod exirem
de aicctuos de către marele Rege Carol 1, şi de regretata
Regină Elisabeta
•47

Carmen Sylva, cu sufletul Ei sensibil de poela. vorbea


•cu Eduard Caudella de muzica, arta, ctc. şi vremea se
scurgea pana venea marele rege şi-i despărţea cu’n zâmbet
George Enescu
Când a venit la noi in casă prima oara. cu tatal sau.
era un copil tare neastâmpărat şi răsfăţat. Tata l'a audiat
cu multa atenţie şi apoi şi-a dat cum se zice, verdictul:
- -A rc talent copilul, dar frebue şlefuit; te aşi povaţui
sa-1 trimiţi neaparat în străinătate", ceiace tatal lui Enescu
făcu întocmai.
Ceiace a fac.,t ca gloria lui Gcorgc Enescu sa fie aşa
dc marc, este tocmai datorită faptului că şi-a apropiat cui
iura muzicală europeană, şi de la cei mai mari maeştrii
ai lumii.
Şi astazi de câte ori vine la laşi, nc vizitează, galant
Iarob Ne gr uz z i
Cu Iacob Negruzzi satt moşu lack, cum 11 spuneam noi
copiii, tata era prieten din copilărie. Se plăceau mult, unul
pc altul
Au şi lucrat împreună, parc-mi-sc. la „Hatmanul Bal
tag' iii colaborare iu 1 L Carqgiale, tata contribuind cu
muzica.
Ai u. sa dus in lumea ccalalta şi moşu lack, curând ne
vom duce şi noi.
Concerte ieşene de a l t ă d a t ă
In casa Mavrocordat. (actualul laborator de chimic dc
pe strada Saulescu), se făcea săptămânal muzica, sub i on­
dinei ea tatei Apoi. pleca ades la Srhein. la familia Sturza,
unde statea cu lunile şi unde laccau cu toţii tnuzt supe­
rioara.
E l e v i i l ui Ca u d e l l a
Sunt poftit într'o alta pdan und atârna pe pereţi mai
multe tablouri. O fotografie marc din 1 0 1 2 , reprezintă pc
maestrul Caudella cu eleni sai Jos. pe lotograhe sta scris
„Marelui Maestru şt mult iubitului nostru profesor Ed.
Caudella, oi semn de malta admiraţmne devotament şi re
cunoştinţa", 1 Ginea Lulu KJepper Aurel Klepper M.
Bârsan, Baldovin, Romeo Draghici, I închelştcm-Doiuu eic.
4S

In special, elevii Drăgluci şi Klepper, actualul arhitect—au


iest elevi foarte iubiţi şi recunoscători maestrului De la
aceştia, a căpătat în dar un tablou marc, înfăţişând gentile
muzicale în frunte cu divinul Bethowen. O fctografic marc.
reprezintă pe Regina «Elisabefa, cu o dedicaţie augustă,—
„fur Hcrrn Caudella," Elisabeth... — Alta, reprezintă pe
Georgc Enescu cu un autograf,,,Iubitului Maestru Ed, Ca-
udella. bunaratca şi gentileţe în persoană. — Al său totdea­
una recunoscător şi afectuos admirator, Georgc Enescu,
- 1010—"
P â r i nţ ii l u i C a u d e l l a
O fotografie mare, înfăţişează părinţii, astfel: F.duard
Caudella. in picioare, tânăr in floarea vrâsrei, cu un bar-
bişon pe atunci Ia modă, ţine o baghetă în mâna... pe două
scaune majesruoşi. stau; mama, tricotând la ciorap, iar
tata! cântând la violoncel. Un alt tablou al lui Bethowen.
Duduia Clara imi spune ca e o raritate,—are pe el un a-
utograf al lui adresat în termeni ditirambici lui Rndoll
Arhiducele Austro-Ungarici, fratele moştenitorului de tron,
care a murit in condiţiuni dramatice, cu Mana Vccera ..
.Seinei Kais, Koenigl. lloheit und Eminenz dom durch
lauchtigsfcn, etc.. etc
Ludovic von Beethowen.
Nef er i ci r i
Simţindu-se rau, Duduia Mari, sora mai marc. Duduia
Clara mă paraşi ducându-se în odaia sorci sale, in camera
unde ma aflu. vine bătrâna D-na Emilia. E cu lacrimile n
oclu, slabă, ofilită, cu ochii roşiţi de plâns, a ramas aşa, ni
picioare, clătinând din cap, a jale
li *-pun; Dc ce nu luaţi loc, D-na ? Lasă mata, ca doar
toata ziua nu fac alfa decât şed.“ Am părăsit casa doam
nelor Caudella, dormdu-lc multa sănătate, iar la ph-cars
am fost condu*- dc duduia Clara.
IJc strada liniştita unde nu se zăreşte nici ţipenie di
om, bigul e parca mai puţin hofn, decât in casă...
49

IAŞII. N O A PT E A ...

O raită prin localurile de noapte...


Taverne ieşene
X V II
„Coroana" — Spelunci şi hoteluri „de lux" — Strada
Gării — strada plăcerilor tarifate...
— C intorule. vrei sa facem împreuna o mica plimbare
prin locuri umblate? Dacă eşti de acord, haidem.
Dat sa ştii ca astazi, promenada noastră va fi prin lo­
curi comune, vulgare: printre semeni, unde nu e defel de
rigoare tracul, ci. din contra; car mai simplu, aşa e bine.
aşa vom fa c e !.
1'nde \om merge'tnai întâi?
Eu, in calitate de cicerone, te m it iubite, la... , t o-
reaua' Pe strada (rarei, unde se desfac patru drumuri,
se afla localul .pentru distracţii familiare". „Coroana*
Ziua nfreâgă, spaţiosul local doarme adânc, somn de
moarte: nici muşlele, nici celelalte ale lor consore de c a ­
non nu mişca linişte mormântală...
Cum spunea poerul duios, Savescu :
„ I n cetatea m o r ţ ilo r
L in iş te şi pace,
I a r de-asupra p o r ţilo r ,
In cetatea m o rţilo r.
Crucea strâmba zace"
Seara începând dela orele 1 0 înainte începe aici veri­
tabila viata.
l.mnc pestriţă sc vântura de ici colo
lat -ne ajunşi.
Dinăuntru, rasbat chiote, frânturi de voci, melodii la
moda. gălăgie Iară frâu.. Intram.
In aer fum. fum fum.. Miros de alimente, de oţeluri
si vinuri dubioase, — miros de mititei şt salamuri Şi
toate acesica combmaie cu vani miresme, sudori Pe jos
scuipat coji de seminţe, mucuri dc ţigări..
„L e s b e I 1 e s de n u i t' ...
Pite şi icmeile sau pe graiul poporului şi al elevilor
50

de liceu-, .damele"... Mnrgot e bruneta de colo, voinica,


robusta, piept puternic, bun pentru sugaci dar ea, prelerâ
sa se închiriere cu toptanul, amatorilor de o ora de vo ­
luptate remunerată.
Sade la o masă. cu alt grup de .fete'.
Fifi, blondina — anul trecut era pare-ni-se şatena —
Euhosina cea cu coşuri multe pe fruntea bovina...
Stau la masa şi vorbesc, un ,.argo“ misterios, straniu,
cu rezonanţe streine, utilizând din belşug, termeni, cuvinte
dure, cetite de noi în intimitate, în .Amantul Lady-ei C ha-
terley*...
La alte mese. femei aşicaptu clientul de o oră sau de
o noapte, care le va plăti o modestă consumaţie. Toate
fumează.
Stup de cinice cu mină languroasă, de circumstanţa, cu
sânt atârnând ca sacii de porumb...
Sunt fetele de diferite categorii, din multele spelunci ale
amorului tarifat din preajma gârei. SuLele conduse de in­
stincte primare, pretenţios costumate, parul tuns .ala gar-
ţone".
Ni trebuie gesturi libere, graiu adequat, degajat de ce­
remonialul şi morga cerută in centru, cari aici, apar dea-
dreptul deplasate, comice...
Un tip sc uita atent la Margor Fata cearca . norocul" :
Tipul insă. refuză, blazat... Margot, răspunde prin câteva
obrăznicii de suburbie. Şi gata „fleoriul"...
Programe „ a r t i s t i c eu...
Când ma gândesc ca subtilul maestru îeşan, poetul fin,
Topârceanu. este silit de slujba sa de „lnspcctoi ai A rte­
lor", să viziteze din când in când, localuri „aitislice" de
genul acesta, aici şi în provincie, ma apuca mila.
Programele .artistice" deboşerii peiimate, duete, cuplete
cântate,— vorba vine de diseuze sau de diseuri mai mult
sau mai puţin, tuciurii, chelneri obraznici, i îupind fetele in
văzul onor. publicului, zâmbetul de fecioara imaculată, al
dansatoarei cu faţa scri]elată, atestând ca arta ci a trei ut
odata ou ea, prin ciur şi dârmon, - totul te îmbie sa bei,
să uiţi...
Vox p o p u l i,„
Publicul: ceferişti fardaţi cu negru veritabil, ostaşi in
51

„congediu", reangajaţi, lucrători, muncitori, şi... femei.


Boite ca la comedie, jignitor despuiate, cântă şi ţipa
isteric, chemând chelnerul care'intârzie, .prietenul* carev a
plaţi consumaţia, sau „omul ei“...

U r m a r e a...
Cetăţeanul, după ce petrece cu „dama",cherchelit şi „a-
ran)at“ dc-abinelea. e dus de ea pe sus. la un hotel.—spe­
lunca — unde doarme de-a’npieioarele, îmbrăcat, strângând
în braţele-i obosite, „femeia visurilor sale*.
Ca apoi, dimineaţa, sa se trezească mahmur, cu ama-
reala şi cocleală n j>ura, cu oasele larâmate, ciupit întreaga
noapte de insecte, cu buzunarile văduvite de bani, de port
moneu...
Ţipete, gălăgie: .fraerul" reclamă la poliţie, unui domn
comisar somnoros precum ca... .porumbiţa" Margot, sau
Miţa sau Siţa l'a abandonat în noapte, ca o parşi\a. luând
drept „souvemr d'aruour", banişoru fraerului" (tară cioc şi
tara bani).
De riscurile amorului tarifat !...
Acestea sunt imagini nefalşificate ale localurilor de
noapte periferice, din la>ul nostru somnolent şi amarat...

Peregrinând prin Cetăţuia


Cetatea lui Vodă Duca
.Din deal din Cetaţuie. umbre pale
Se ’ntind în jo s: pe drum sclipesc lumine,
Iar laşul, îngrădit de verzi coline
Sub raze de luceferi doarme 'n vale* ..
Mihai Codreanu iSonet;

XVIII
Prezentare:
împrejurimile Cetăţuei, sunt deadreptu! măreţe.
De jur-împrejur dealuri străjuite de copaci. In vale,
jos, de unde am urcat drum greu, porumbul mai freamătă
în vânt.
Sas, în zările tării, o pasăre măiastră lăurită de om—
se ia de harţă cu aerul, cu cerul, cu păsările, înfruntând pri­
mejdii, De aici, din dealul Cetăţuiei, coşurile înalte ale fabri-

I
52

ciior par mulţime: te-ai crede într'un mic Manchester,


Turlele mulţimei de biserici îşi etalează crucea, simbo­
lul dumnezeirei. De undeva, se aud bătăi ritmice, cu sunet
de lemn: sunt dogari. Pregătesc butoacle pentru primirea
vinului.

Pa no r a ma f e e r i c ă a l a ş ul ui
Întreg oraşul, pare un tărâm al încântării, al vieţii feri­
cite : Area du. lelix. Casele, străzile, măhălâlile mizere,— totul
s a şters, s'a contopit în aceiaşi notă. Doar unele instituţii sfi­
dează această fericită contopire: Palatul Ad-tiv, Mitropolia,
Galala. etc.
In jurul nostru, linişte. Nici urmă de glas, nici urmă de
picior de om.
Urcăm, urcăm. Ne suim pe nişte firave şi uscate scări
de lemn, prin cari seva misterioasă a pământului a răzbătut
în fire de iarbă,
O cur t e v a s t â ’ n p u s t i u
Nu întâlnim ţiptnie de om. Doar un biet şi pricăjit că­
ţel, incezrcâ vocea, apoi recade dormitând, în iarbă Se aud
totuşi voci de undeva. Ne apropiem de gura unui beciu de
unde a răshatut svoana. Întrebăm de Părintele Stareţ Tneo-
dosie Bontcanu :
„Păi, Sfinţia-Sa e dus cu treabă la Sfânta Mitropolie,
dar o zăs să aşteptaţi că vine la amiaz“... Ne învârtim prin
curte, bucuroşi de singurătate. Putem vedea totul prin ehii
noştri. Continui drumul, in neştiie, doar vmu nimeri undeva.
Ajung la nişte scări de piatră, care urcă undeva, într’o casă.
Pătrund într’o sală vastă, goală, în stil gotic cu ogive,
străbătută parcă de un răsuflet străvechi. Icoane de Sfinţi pe
ziduri. Pe o masă. acoperita de ziare vechi: un tablou a!
1. P. S S. Patriarh Muon, un tablou al Voevodului Miliaiu,
un tablou al d-lui Niculaie lorga
kt marc racla de lemn masiv în care a stat craniul lui
Minau Viteazul iu vremea îăsboiului După răsboiu a fost
dus la Bucureşli, la Mănăstirea Dealului. Un tablou mart,
vec. iu, aproape şters, înfăţişează pe Ştelan cei Mar cu so­
ţia ua Di armia Maria de Mangop, şi copiii, in lrunte cu Bog­
dan Vodă.
Alt tablou înfăţişează pe Duca Vodă cu familia sa. cu
însemnarea numelui fiecăruia. în litere slavone.
53

Apoi. o cruce de lemn, de acum 3 - 400 de ani, fru­


mos sculptata, găsită un dc mult într’o firidă. Tot aici se mai
află un tablou al lui Antonie Russet Vodă, domnul Moldovei,
cu familia sa Am aliat apoi că aici se plânueşte un muzeu.
Această sală îi servea lui Duca Vodă pentru Siarnl Ţarii.
Aici se aduna el cu boerii pentru judeţul treburilor. După
Duca Vodă. ea a fost destinată de Dimitri Cantemu ca sală
de bibliotecă. Apoi, Mitropolitul Dosoftei, a folosit-o ca odaie
de lucru. Aici.—sc spune— a făurit el psaltirea sa în versuri.
Pereţii scrijeliţi, mai păstrează urme a'e unor sfinţi pictaţi in
vremuri de mult apuse.
Se apropie ora prânzului. Călugării se 'ntorc dela tre­
burile lor. Se îndreaptă la chilii, unde, după cc se soală. se
pun la masa. Sunt poftit într'o odaie unde găsesc, te curând
întors din oraş, pe Părintele Stareţ Thcodosie Bonteanu.
Suntem serviţi cu un borş călugăresc, din zarzavaturi,
foarte gustos, cu puţină carne de pasere. Ca desert, o caîe-
luţă neagră şi prune brumate.
In plină istorie
.Sala unde luăm noi masa. dragul meu, a adăpostit pe
vremuri, să tot fie 250 de ani pe Sultanul Turciei Mahomed
al IV lea— cuceritorul Vienei— care. înlorcându-se în ţara sa,
sc opri pentru puţin, la vasalul său, Domnul Duca Vodă în
ţara Moldovei.
Sultanul a întrebat pe Duca Vodă cam cât l’a costat
frumoasa cetate Trei mii de galbeni, răspunse Voevudul.
Cum? se minună Sultanul. 3000 de galbeni? Fu credeam
mai mult. S- ved treaba, ştii să storci bine poporul tău..
Intr adevăr Duca Vodă Iu renumit pentru telul cum a
ştiut să pună biruri pe supuşii săi.
Ci ne a f o s t Duc a V o d ă ?
Chcorghe Duca era ginerele Iul Isiiate Vodă Dabija,
(căruia, se spune. îi plăcea să beie vinul din oală FI domni
in trei rânduit Se îmbogăţi foarte stoivând b-iruri multe şi
lăcomindu-se la tot ‘ciul dc câştiguri, f a dovadă de încre­
dere. Sultanul Preiei ii dote firman să eărmuia'.ă I kraina,
cu titlul de hatman.
Duca Vodă luă c i dansul mulţi .Mo'Jov. ni cari sc în­
mulţiră şi apoi rămaseră acolo. Din pricina ncsaţtului, a lă­
comie-) sale, sc răsculascră intr un rând ţăranu din Oiheiu şi
54

I ăpuşna, cu un anume Mihalcea Hâncu în frunte şi îl isgo-


niră. pentru puţina vreme, din scaunul domniei. Cu ajutor
de la Turci, deia Tătari, Duca se întoarce, bătu pe răsculaţi,
Ia Chişinău.

Un Cantemir, general al lui Vodă Duca


In fruntea armatelor lui Duca Vodă, se afla atunci un
Cantemir în calitate de conducător de oaste regulată. Era
tatăl viitorului Domn şi cărluiar al Moldovei.
Drept muljămită că-i ajutase să potolească răzmiriţa ţă­
ranilor în frunte cu Hâncu, Duca Vodă îl ridică la rangul de
serdar, cum ar fi astăzi, comandant militar al Basarabiei..
Prin deşteptâciunea sa, ajunse temut şi pizmuit de toată
boerimea. In cele din urmă, în timp ce Duca Vodă se afla
la asediul Vienu n 68 3 )cu sultanul .Mahomed al patrulea,
Cantemir fuge în Muntenia, la Şerban Cantacuzino Domnul
Mumeiiiei, care îi Pgădui sprijin pentru ocuparea tronului
Moldovei.
Din acest Cantemir, oştean viteaz dar fără cart , se
născu Dimitrie Cantemir, ce! mai învăţat om din vremurile
acelea şi care după fratele său, Antioh Cantemir, ajunse —
pentru scurtă vreme — Domn al Moldovei

Prin Cetăţuia, în căutarea trecutului...


Odoare bisericeşti, străvechi. Odaia misterioasă a
Doamnei lui Duca Vodă, cu fiicele, etc.
„Pieri legenda strălucirii sale 1
Şi’nmonnântatâ ’n scumpele ruine,
Povestea vremilor celor senine
Suiâde’n somn cu zâmbete de jule“...
Mi hai C o d r e a nu (Sr neti

Biserica Mănastirei Cetăţuia este pe dinafara, aidoma cu


Trei Lrarchi, numai că nu are aurâr.iie bisericei depe stra­
da Ştefan cel Mare.
A fost ridicată în anul domniei lui Duca Vodă, 1669, La
intrare, dam peste un clopot uriaş, crăpăt, nemai fund uti­
lizat E primul clopot al bisericei, lucrat la Danzig. Anno
d o m in i 1669 — cum scrie cu litere latine pe clopot Sf.'nta
slujba in biserică se face astfel: de doua ori pe zi şi odată
pe noapte.
55

Interior;
Pereţii, în interior, sunt complect acoperiţi cu picturi de
sfinţi. In decursul a mai bine de două veacuri şi jumătate,
picturile s'au pastrat inca bine. Sfinţii sunt lucraţi în stil
bizantin, bărboşi şi impunători.
Pe zidul dinspre uşa de intrare, se află pictat Duca Vodă
cu soţia şi prinţesele. El ţine în mâini modelul bisericei
ctitorită de dânsul. Tronul lui Duca şi al Mitropolitului Do-
softei, stau alaturate. Sunt din lemn masiv, cu arta lucrate.
Mai remarcăm o icoana depe vremea lui Ştefan cel Mare,
in argint, cu pietre dc smaragde, înfăţişând pe sfântul
Nicolaie.
Mo r mâ n t u l l ui D u c a V o d ă r
Sub o lespede de peatra, scrisa cu litere slavone şterse,
aproape invizibile ochiului liber, se z|ce că se află mor­
mântul lui Duca Vodă, Căzut în disgraţia Sultanului, Duca
vegeta, înstremat de ai s«i şi stingher, încât nici ultimu-i
lăcaş, mormântul, nu i se putu stabili.
Sub altă peatră, scrisă tot cu litere slavone, e mor­
mântul Domniţei Mana, una din liice.
St ranc vechi, de lemn, fin lucrate, sunt rar vizitate de
puţinii credincioşi cari mai urcă astăzi spre părăsită Ce-
tuţuie. Calauza noaslra, inteligentul şi prea bunul Părinte
Theodosie Bonteanu, numai pridideşte sa ni arate tot ce
este mai interesant de văzut. Aşa, vedem o evanghelie cu
tartaţe de argint, fin lucrat, operă de arta. de acuma 250
de ani, donata Monastirei Cetăţuia de Mihai Vodă Raco-
vitză, urmaşul lui Duca Vodă Evanghelia e scrisa in greaca.
Apoi, un „orar" lucrat şi brodat cu fir de aur şi argint, de
domniţa Anastasia fiica lui Daca. Un aghiazmatar dc argint,
vechi şi el.
<
Ma i c a D o m n u l u i „Axioniţa- :
Am mai văzut şi admirat aici, o foarte frumoasa icoana
a Maicei Domnului cu pruncul Isus. Aceasta icoana este
atat de bine reuşita, cu atata artă e redată privirea Maicei
Domnului. încât ramai uimit.
I oa.n t este considerată ca făcătoare de minuni Ea este
opera călugărilor de la Muntele Athos. Originalul se afla
la Sfântul Munte. Acestei io an e a Maicei Domnului, i se
spune; „ A x io m a ', ceiace înseamnă, după imba greacă
56

„Cuvme-se cu adevărat* adică, sa ne închinam Ei.


Acest imn, „Axionul", închinat Maicei Domnului, se
zice că a fost scris pe o piatră aflata la Sfântul Munte de
însuşi Arhanghelul Ga vrii, (Părintele Stareţ Theodosie Bon-
teanu ni spune că piatra scrisa de Arhanghelul Gavril se
afla în prezent la Patriarhia din Constantinopole),

O d a i a m i s t e r i o a s ă a Do a mn e i
l ui Du c a V o d ă
Când vremurile se anunţau grele pentru Domnie—Doa­
mna se retrăgea cu prinţesele într’o odae scundă ferita de
ochi indiscreţi, la adapost sigur. Coborâm treptele de piatra
calcinate astăzi. Respiraţia ni este î n g r e u i a t ă de
lipsa de aer, O uşă mică, masiva, dă intr o cameră scunda
cu ferestruici — trei la număr—zăbrelite. Un chemineu ar­
haic. Pe jos pietre grele. Prin scundele ferestruici zărim
frânturi din oraşul aflat în vale, jos, departe...

Printre culegătoarele de cârpe

Pe malurile Bahluiului, peregrinând prin „Trei Calici",


îndiguiri din... gunoaie
XIX
început
Ancheta de faţa,— mărturisim,—o facem solicitat de câţiva
cetăţeni cari locuesc in mult nefericitul cartier „Trei Calici*.
Ne-au chemat sa ne arate, — ştiind ca facem deosebite
incursiuni intre cei umili, — indiguirile ce se fac aici, oare
revoluţionează arta îndiguirilor din întreaga lume.
Nefericita mahala, am gasit-o in aceiaşi stare, aşa cum am
mai vnzut'o şi in alţi ani. Lume multă îşi deapanâ zilele a-
mare aici. Vara sau pe vreme frumoasa: belşug de praf şi -
de miresme ucigătoare. Iarna, sau pe vreme urâta, când 1
se nazare Bahluiului să se umfle'n pene,—liotca de apa eare
cuprinde totul.
Dr u m de ţ a r ă :
Pe tot lungul „străzii", o piatra nu găseşti: ci numai
pământ uscat, crăpat, mirosind urât, pe vreme „frumoasă"
şi piin de apă putredă, impotmolindu-te, pe vremea rea.
57

Hopuri cascate'n gol, opresc necăjiţii oameni, surugii sau


rari birjari, silindu-i sa rezolve niscaiva probleme de echi­
libristică, punând în funcţie şi vocabularul de sudâhni la
adresa calendarului.

Pescari improvizaţi
Aşezaţi turceşte, pe vine, cu picioarele'n apă, umili ce­
tăţeni de prin partea locului, cu plasa aruncată in apa, a-
daslă peştele.
Dar, cel mai ades, se prind altele : oale stricate, pline
de mâl, broaşte şi cârpe grele de apa.

Culegătoarele de c â r p e
Pe malul Bahluiului piin de gunoaie, larmucsc porci
slabi, pgariţi şi câini de pripas, scormonind aprig in cău­
tarea hranei. Dm când in când, isbucneşte o bâtae in lege
intre mulţii pretendenţi la 1 cui cel mai bun la festin. Fe­
mei,— umbre de fem ei—cu feţe palide, încercănate, cu bro­
boade murdare in cap, scormonesc in rând cu animalele,
in gunoaie,e ce viermuesc pline dc muşte mari, in căutarea
unor lucruri .de preţ" cârpe, petici, bucăţi de sac, cutii
goale de tablă, etc, imbogaţindu-şi propria lor sărăcie sau
pentru a le da in schimbul unei bucăţi de pâine ru astupe
hămesite guri de copii, cari sunt aici prâsiiâ.
reorin lui Malthus, cel cu stăvilirea naşterilor in patu­
rile sarace, nu se repudiază nicâeri mai mult decât in a-
ceste cartiere de crâncena sărăcie.
Copiii, aiuta şi ei pe cât pot la munca mamelor, pu
nand lucrurile culese in boarfe cusute fir cu fir. un fel de
saci. Dnn din ei insa. fiind de capul lor, fără părinţi, işi
a]ula lor inşişi. Unul dm aceştia, se apropie milogmdu-se
pentru un leu. Pe faţa sa am văzut multă durere, dar şi un
viitor dureros. Maxim Gorki, a descris cu pana măiastră,
tragedia ac stor copii ai nimănui, cari ajung apoi criminali
sau hoţi ; rar de tot insa, din aceşti copii răsare câte un
om sau chiar un supra om" însăşi un Maxim Gorki, etc.
Di guri di n... g u n o a i e !
Stand de \orba cu un umil slu]baş a] Primăriei, lin hiet
pnvtav care se afla prin acele meleaguri in ace] moment,
I am întrebat ce este cu gunoaiele depuse dealungul Bah-
luiuJui.
5s

— Păi, facem „indiguere'1... La mirarea mea, omul mă


lămuri •
— „Uite, domnule, cum facem: noi strângem aici toate
căruţele cu gunoaie din oraş, le impraştiem peste tot malul,
unde e mai jos, jar peste aceste gunoaie vom depune pă­
mânt. Aşa, vom urca niveiul malului iar Bahluiul nu-şi va
mai face de cap prin curţile şi casele oamenilor'.
S o c o t e a l ă r e a...
Dar, Bahluiului, atunci când vine mare, puţin ii va păsa
de oricâte mormane de gunoaie s'or găsi in calea sa: le
va lua cu dânsul, imprâştimdu-le in tot lungul albiei sale,
care astfel se va urca încă, in loc să se adâncească. Unde
mai punem, ca gunoaiele depuse aici, in acest loc, sunt prea
aproape de oraş, fiind un focar de infecţie perpetuă, in-
tr'adevăr, in penuria de care suferă Primăria noastră, nu
mai ştie singură ce e bine şi ce e rau.

De v o r b ă cu o f e me i t
Stând cu o femeie care culegea cârpele, am întrebat-o
ce are de gând sa facă cu ele,
— „Culeg, domnule, petici, cârpe, sa am ceva pe ele. Le
vând cui are nevoie. La fabrici şi ateliere. Le spăl, le curăţ
de pământ, şi mi se dă pe ele după şi împăcare.
Aşa. mă hrănesc pe mine, bărbatul care e chic-trar dar
acu e şomer şi-i bolnav in pat dm Paşte, şi patru copţi,
intre şase şi doisprezece ani".
Cu d a r a b a n a , la ma h a l a
La întoarcerea din aceste triste locuri, ni se prezintă
o scena tragica: în faţa unei case, se strânsese lumea ca la
u rs; bătea darabana fiscului, sa vândă lucrurile unui ce­
tăţean.
Tăcere era intre cei de afara, din jurul casei, tăcere,
nemişcare, moarte, era în casa omului căruia ii batea da­
rabana.
D rerea sinceră, adevărata, aproape nu are nevoe de
vorbe, care mai mult ascund decât desvaiue adevărul.
Fiscul până si in aceste nefericite locuri dm preajma
inundaţiilor trecute şi viitoare desigur, îşi lace mendrele,
executând lumea nevoiaşa, pe capete.
59

O imagine: „Insula morţii a laşului"


XX
Hotelul Trayan
Cel mai mare hotel din Iaşi, pe vremuri, hotelul Traian,
repauzează astăzi intru Domnul, Toate cele patru ctaie, in­
clusiv mansarda, sunt goale şi s locuite poate de umbrele
miilor de locatari de-o zi sau noapte. In exterior r pereţi
coşcoviţi, tammundu-se ’n voie, tara de opreliştea cuiva,—
geamurile cote mai multe, sparte. Nici tu ceva ca o amin­
tire de perdea , nici cel mai mărunt semn ca vasta ciadire
păstrează ntransa oarecum vr un semn, vre un germene de
viaţă Moartea, nemişcarea veşnica, tronează maţestuos în
vasta clădire a repauzatului Teitlcr
Asta, ia etaje : dai parterul ? Aici se schimba chestia.
Cale Trayan
Afară de borile dinspre strada Arcu şi G a ra — făurite
ia pereţii „Trayanului'' nevolnic şi servind la minuscule
dugncniţe de : mobilă de ocazie, ceasornicărie, cismarie tu­
tungerie, etc. şi de prăvăliile din faţă, mai acatarci. avem
ves da cai'n ea unde, un zumzet viu ne spune că viaţa aici
Di are gălăgioşii reprezentanţi denumiţi : negustori si mi-
siţi. Ce este negustorul astazi? Şi ce este misitul? Cam
una şi aceiaşi • un soiu de omuleţi, numai nerv i, veşnic în
berbere, cu păiuria pusă neglijent pe ceata, haina, pe vre­
mea a-ta de criza, de rigoare ponosita, lucitoare,- ghetele
pline de praf, dovedind cui nu-i crede pe cuvânt şi onoare
ca omul est-' extrem de ocupat...
Are arpint viu mir'insul, neputându-se aciui un moment
locului Ba i vezi ici, ha dincolo * ici propune cuiva— poate
şi el un biet şi plin de grip şi de „dales" negustor, o a-
tav ere ,,strălucită" de unde e rost de câştig suta la suta.,.
D in e,o . m faţa câtorva ţipi smiandicoşi, cari sorb tac­
tic''Şi din cafele negre, ne ploconeşte mieros, cn tremo'o'n
gias, ; : opunandu-ie cine ştie ce raritate pc care numai el
o ştie, o poate avea. „Aşa să ani eu bine la nevasta şi
capiu mei cum ştiu cu ca este o afacere faină!* Cei dela
mă*., intor ochii aiuri : cunosc ci omul. La alta masa, se
ev ■a table d. patru tineri nepăsători Şi şomeri La alta,
domino, uneori tronează şi mândrul şah.
60

De cărţi, nu mai vorbim. Sunt agreate de fiecare mai


dihai ca cele aşa zise de cetit. In aer; fum gros, fum des.
Fiecare fumează. Unu fumează tutun dela Remese, alţii de
la d-ta sau d-ta.
Nu e s t e şomaj!
Fiindcă toată lumea de aici se afla în treabă; unul ta­
pează, altul este tapat; unul cere datoria din an-iarnâ;ce­
lalalt, amabil, promite. Deci fiecare este ocupat
Afacerile serioase, insă, tot aici se încheie. E un târg
al negustorilor de cereale dm provincie şi loco, cari tăi-
fâsuesc şi pun la cale preţul grânelor in toamna ce vine.
Până atunci, fiecare din ei vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte...
D e v e r
Se face mare dever cu ceiauri şi cafele negre. La mese,
publicul între un act şi altul, adică între un ceai ri urmă­
torul. citeşte ziare • „Dimineaţa" şi . Lumea' trec dm mana
in mâna. Chelnerii aleargă de coio-colo, obosiţi, fanaţi de
puţinul somn apucat. M’am servit şi eu: cafea bună, gust
aromatic.
F i n a l
Am ieşit pe balconul care deserveşte cafeneaua : lumea
din Piaţă umblă forfota in caularea cuiva sau a ceva Am
intrat in largul lumii, pierzându ne ’ntre semeni cu mintea
plină de cele văzute şi auzite in vestita cafenea .Traian".

Raită prin cartierul Gării


Printre apaşi, borfaşi, întreţinuţi şi femei uşoare...
XXI
Prezentare:
La orele 11 seara, întreg cartierul gării încă dormitează ■
nenumăratele bodegi, cârciumi, ete,, stau în întuneric. Dea-
bia de la orele din miez de noapte, sunt invadate de Clien­
tela lor obişnuita- umili muncitori, ceferişti, ostaşi in c o n ­
cediu, servitori şi servitoare, in eautarea unei distra, ţii u„
şoarc şi,— subsemnaţii în caularea materialului nosiru.

Coboram agale strada Arco, urmăriţi de la distanţa de


ol

fluturi de noapte : suntem oare clienţi ? Iluzia li se spul­


beră curând.
Iată-ne v s-a-vis de vestita „Coroana" local pentru dis­
tracţii familiare colţ iu str. Zugravilor Lângă un gard, pi
tita de lumină, o tată. înaltă, slabă, boită ţipător cu o „şa-
lim â “ decolorata, rupta, pe cap, adasta clienţi Dm puzderii
de cafenele şi cârciumi, pândesc „oamenii" fetelor: mocâr-
ţami icgoşi, cu mutre vinete, smocuri de par unsuros căzut
pe frunte, ca in fimelc de cinema cu apaşi.
Sunt indivizi de ultimă speţă, „întreţinuţii”. Pe lângă pa­
tronii, patroane.e n „ţaţele" infecte, cart-şi fac dc
pc urma negoţului cu fete, case cu etaj şi dau bani cu do­
bânda grasă, ace-ti indivizi, certaţi cu morala, sunt jecmă­
nitorii nefericitelor femei. Şi nu odată ele suportă groaz­
nic bătăi de ia aceşti stăpâni aprigi. Oameni, morţi oricărui
sentiment de milă faţă de semenii lor.

H a r a l a m b i e Căl i n eseu
In lata anei cafenele, un tip misierios E îmbrăcat eu-
raţc\. lia n a neagră. Poarta şapcă de culoare deschisa Că­
măşi alba, fără guler, fără cravată, neras. Ţine mâinile in
buzunar Se vede, aşleapla pe cineva Colegul Gail, il recu­
noaşte. Cum cunoaşte pe aţâţi alţii in acest vast cartier,
l itru in vorbă cu cl. Ce faci Călincscule? Ai scapat de la
C alala? Oho, de când' Da' ce, eram să stau acolo cât
lumea 1 M'au tăcut scăpat fraţii, tovărăşii... Calmescu c>te
un vestit spărgător, hoţ de buzunare, de siil mai superior.
In închisoare fiind, şi bun de gură, s'a dat drept, bol-
t v:. faţa dc arestaţii comunişti de acolo, şi ei. ii proteiau
şi-i aiutau cu mâncare şi bani rupţi dc la gura lor. Astea
ni 1 >pune râzând şmechereşte, cu gura deschisa de i se
vad dinţii de aur.— „Eu şi bolşevic, ha. ha, ha ! Dar la Ga­
la a aveam nevoie de ei, vezi bine".— Ei. acu. ce te faci?
Ci- mai învârteşti ? Când mai dai o lovitura ceva îl ches­
t i o n e a z ă prietenul Gali.
Ca ni, dc parca ar fi vorbit de niscaiva afaceri corner
ciăl* , lîarulambie Calineseu, răspunse: „Pe draeu1 Nu mai
este ce tura la la şi! (?!) 1‘. sărăcie mare domnule! Îmi mut
c.(acerbe in alt oraş şi banii câştigaţi ii voiu cheltui la Iaşi",
Omul nostru e galant cu oraşul, precum se vede.
62

Scandal
,,Gineştc-l măi I Atingc-I la scăfârlie! Da i la etaj Da-i,
•da-i!“
..acestea erau o parte dm strigatele ce se nuziau din
tr'o cafenea, nu departe. Am purces grabnic sa vedem ce-i 1
Doi vlăjgani voinici, se bateau pentru o pradă făcut :
împreuna, Un biet „husân“ (fraier, prost, in dialectul bor­
faşilor), a fost uşurat de portofel şi se certau tovaraşn
pentru conţinut,— câţiva poli calici. Scaune, mese, zburau
val-vârtej.
Mardeala (bătaia) face parte integranta din tabieturile
borfaşilor cari se respectă. După ce se mai linişti b.itaia
iar cei doi beligeranţi cu nasurile însângerate, s’au aşezat
la loc, îşi făcu intrarea şi autoritatea, să vadă cam ce i.
Ştergând-.' englezeşte prin dosul afenelii. doi vestiţi
borlaşi îţi împart impresiile: „Hi, Laclie, deac u mâine s .
ne schimbam cuibarul câ ni-1 sufla „gabarii" (poliţia;
Un r u s n e a c se s p o v e d e ş t e
Ne-a fost dat sa vedem încă un tip, „ru: neacul". Ni
el nu-şi cunoaşte al nume. Rusneacul ii zice becare. 1
blond, ochi albaştri, tânăr. Vorbeşte curat româneşte, cu
accent basarabean. E i:n mic borfaş. Stă in lai catcnehi î
îşi sgaia ochii Înăuntru. Ce faci rusule ? Ce vânt te-a.ius.
pe a ici? Tot liber? îl ambaleaza Gali. Da, dom'le n r is i
Tot liber. Liber şi crap de foame. Iaca. azi n an mânca:
deci! un covrig de doi şi de un franc seminţe, K iară gli ;
în picioare, deşi-i noapte şi e vreme friguroasa.
— Da' ce, nu mai mişcă ?
— Ce sa mişte, nu vezi ce criza? —Du-te la muncă, ma
rusneacule şi ai să ai de mincare berechet ! nu vezi a
eşti un zdrahon?— Aşi munci dar n'am la ce ; da-mi d-la
ceva de lucru şi bucuros oi lucra.
Rusneacul pleca, meriecind un rist dc seminţe ?i -u-
lutînd cu donă degete, neglijent, la cozorocul săpcii slinoase
Ai î ă c u t l o z u l ?
Vocabularul mi se îmbogăţeşte cu multe cuvinte noui
Sunt plastice, inedite, savuroase.
Amicul Gali vede un alt tip. II opreşte cu un „pist"
energic şi-i se adresează deodată: „Ei, domn' Niculaie, ai
făcut astăzi lozul (adică suma). Şt răspunsul căzu tot atit
6s

dc repede: ,,Incă nu. Caut un husin cu multe vede". (Un


fraer cu mulţi gologani).

Raită prin cartiere ieşene după un diluviu...


X X II

Locuinţe lacustre
Am purces intru vizitarea periferiilor laşului cotropit
de apa. Suntem în cursul diluviului. Am luat-o dealungul
liniei ferate in spre Nicolina. De o parte şi de alta a dru­
mului de lier unde „toate cântecele pier1'—-vorba poetului
—puzderie de apa.
Pământul e lucios, moale, ca malul din margine de rau.
Urme vizibile ale potopului. Pe imia ferată, oam< ni in
cautarea ineditului. In zare, dealul Galăţei, prelins de lungi
intortochiate limbi de apa, în mers capricios spre matca
Bahluiuiui.
„Bahl ui ul e, rău blestemat!"
Când Prutul făcea graniţa intre noi şi pravoslavnica
Rusie, poetul cânta lalea unui popor care-şi vedea rupt in
două trupul, de un „rau blestemat", Prutul. Astăzi, ieşenii
periferici, car’ se văd porniţi la fiecare patru luni in beje­
nie datorita nahluiului şi anexelor sale efemere.il blestema,
invocând duhurile pământului su-1 sece, sa-1 reabsoarba.

„Buturuga mi c ă "
..rasloarna carul mare. Aşa ni apare efemerul şi bicis­
nicul părăuaş, Nicolina, care a turbat de-al-binelea, utnflân-
du-se, pătrunzând in curţile şi casele oamenilor nev'iaşi,
atrăgând in hora jocului sau ticălos blândul şi muit speci­
ficul „rau" ieşan, Bahluiul.

In bej eni e
In curtea cantonului C. F R, oameni, epave umane,
strâng boarfele lor mizere cu gând s'o şteargă din nou -
cu căţel şi purcel — din laţa prăpădului apelor deslanţuite.
Unde se vor mai aciuia aceşti oropsiţi ai unei soarte vi­
trege ? Din nou vor împânzi străzile.
64

C a r t i e r e l e p e r i f e r i c e - S t r a d a Rai ul ui ,
sau I n s u l a n e f e r i c i r i i
Parca, un duh rau sau un mare mucalit a botezat car­
tierele periferic. îmbâcsite de mizerie, de ruina, cu nume
simandicoase unele, dulci altele ^Strada Blondelor', a
, Micsunelelor". a .Plăcerilor", (of, of !) a „Paradisului" etc
la to , pe aici, strada , RaiuiUi" toam ne, doamne, ce mai
iad, ce mai infern1 Biete căsuţe mizere, cari trăiesc din
mila Măriei-Sak, întâmplarea, hazardul. Iarna-vara, in a-
ceias siare bicisnica când sgâllăite de furtuni si vânturi,
când, cotropite de ape haine.

Aspecte di n „Rai u"


O .c a s '" din nueie si lut cariată de ape cc-a vizitat-,
din belşug, isi araţi scheletul firav, desgolit de carne (lut
O parte din casă e in apă, altă parte in afară, pe un
dâmb. Trei f iicâi ui aspect de basarabeni, cară apă dm
casă, m ca oameni necăjiţi, iniură ca ia usa cortului ; m '
găerea romanului Ja mare ananghie.

Ma h a l a u a Ha t ma n u l Şendr ea
Mahalaua nenorocită cu multă mizerie, multă apăru,
glod si puţină, extrem de puţină bucurie omenească. Căsuh
căzute intr’o r-nă, cu acoperişuri şubrezite, pereţii coşcovi, 1
Mizeria cruntă se iăfăe ca ia ea acasă

Vi ct i ma cef er eul ui
In dreptul liniei ferate, nu departe de apă, un câine
mort, capul tărămat de tren, zace cu picioarele răschirate n
sus, de cine ştie când. Biet câine de pripas ce soartă rea
te-aduse pradă zeumi modern din oţe, si foc ? Apele Bah-
luiuiui vin mereu, mereu, groase de parcă ar conţine nis­
caiva untură de peste.
Şi curios c câ dm promisiunile din vara .reeutâ, când
se spusese de oficialitate câ nu se va mai permite •ă: avi,or
s3 locuiască aici, s‘a aies doar,., apa !

F I N E

S-ar putea să vă placă și