SEMINAR - 7

Infracţiuni contra domiciliului şi vieţii private

VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 224 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau
loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul
de a le părăsi la cererea acesteia (alin 1)
Varianta agravată: în cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul
nopţii ori prin folosirea de calităţi mincinoase.(alin 2)

Obiect juridic: relaţiile sociale privitoare la libertatea persoanei, sub aspectul libertăţii vieţii
domestice, a dreptului de a trăi şi locui fără teama unei imixtiuni din partea altor persoane.
Obiect material: domiciliul „violat”, indiferent dacă i s-a adus sau nu o stricăciune.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Exemplu: săvârşeşte această infracţiune tutorele care pătrunde fără drept în casa în care locuiesc minorul şi
mama acestuia, chiar dacă se prevalează de drepturile sale de administrare a averii minorului, întrucât
incriminarea ocroteşte dreptul locativ al unei persoane şi nu dreptul de proprietate.
Infracţiunea se săvârşeşte şi în coautorat, instigare şi complicitate.
Subiect pasiv: persoana care foloseşte domiciliul violat şi care are dreptul să permită sau să
refuze prezenţa unei alte persoane în acesta.
Legea ocroteşte pe deţinătorul legal al locuinţei, indiferent cât de precar este titlul său.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează fie prin acţiunea de pătrundere, fără drept, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă
sau loc împrejmuit care ţine de acestea, fie prin acţiunea de a refuza părăsirea locuinţei sau
a celorlalte locuri la cererea persoanei care le foloseşte.
Prima variantă normativă presupune ca făptuitorul să fi introdus tot corpul în locul vizat, şi nu
doar capul sau piciorul ori o mână.
În cazul în care locuinţa este compusă din mai multe încăperi, este suficient ca făptuitorul să
fi pătruns doar într-una dintre acestea.
Prin locuinţă se înţelege orice loc destinat efectiv şi actual uzului domestic al uneia sau mai
multor persoane.
Nu interesează dacă acest loc este: închis sau parţial deschis, stabil sau mobil (ex. rulotă),
dacă reprezintă o locuinţă permanentă sau una temporară (ex. casă de vacanţă, cameră de
hotel, cabina unui vapor, cuşeta unui tren, camera din vilă, cortul instalat într-o staţiune,
camera de cămin etc.).
Întrebare: este „locuinţă” celula în care condamnatul este încarcerat? NU. Dar camera în
care dorm militarii într-o cazarmă? NU. Dar chilia unui călugăr? DA.

1
Pentru a fi locuinţă se cere ca spaţiul să fie efectiv locuit. Imobilul gol sau nelocuit, chiar dacă
există forme de repartiţie sau proprietate, nu poate fi susceptibil de violare de domiciliu.
Poate fi, în schimb, în anumite condiţii, tulburare de posesie (art. 256 C.pen).
Întrebare: autoturismul poate fi asimilat termenului de „locuinţă”? NU. Dar autocarul? NU.
Încăperea este parte dintr-o construcţie destinată să fie folosită drept locuinţă şi care este
utilizată ca atare în mod efectiv.
Dependinţele sunt locurile care, direct sau indirect, sunt în relaţie de dependenţă faţă de
locuinţă. Ele sunt o prelungire a locuinţei, un accesoriu (deoarece întregesc folosirea
locuinţei). Ex. bucătăria, cămara, pivniţa, magazia, boxa de la subsol, camerele de baie,
spălătoria, culoarul, vestiarul, camerele de trecere, grajdurile, şoproanele, chioşcurile,
pavilioanele. Nu contează dacă acestea sunt acoperite sau nu ori dacă fac corp comun cu
locuinţa sau sunt separate !!!
Locul împrejmuit este orice loc care este delimitat printr-o îngrădire de jur-împrejur cu gard,
perete, sârmă etc., care serveşte unui anumit scop (ex. grădină, curte, livadă) şi care ţine de
locuinţă sau de dependinţă.
Dacă „locul” nu are nicio legătură cu uzul domestic şi cu libertatea persoanei, nu se află sub
ocrotirea legii !!!
Metoda de pătrundere în locurile menţionate în lege poate avea diverse forme: prin
constrângere, prin inducere în eroare, prin amăgire, pe faţă sau pe ascuns, în prezenţa sau
în lipsa victimei etc. Legiuitorul acceptă „orice mod” (ex. efracţie, escaladare, folosirea de
chei mincinoase etc.).
Legea cere ca pătrunderea să fie realizată fără drept, adică în mod abuziv, fără nicio
justificare legală ori fără consimţământul victimei.
Dacă pătrunderea în locuinţa victimei s-a făcut în scopul săvârşirii unei alte infracţiuni (ex.
omor, viol etc.), care a şi fost comisă, va exista un concurs de infracţiuni.
În situaţia săvârşirii unei infracţiuni de furt sau tâlhărie, violarea de domiciliu se absoarbe în
variantele agravate ale acestor infracţiuni !!!
Acţiunea se poate realiza şi printr-un refuz al făptuitorului de a părăsi locuinţa sau celelalte
locuri la cererea victimei. Aceasta presupune că pătrunderea s-a făcut în mod legal (sau cu
consimţământ), însă autorul, fie direct (în mod vădit, făţiş), fie indirect (ex. se ascunde),
refuză să o părăsească.
În varianta în care pătrunderea a fost fără drept, iar autorul refuză să părăsească locuinţa la
cererea victimei, se va reţine o singură infracţiune (unitate de infracţiune).
Pentru reţinerea variantei agravate, este necesar (în plus) ca:
1. autorul să fi fost înarmat – nu este necesar ca acesta să poarte arma propriu-zisă
vizibil, ci doar să o aibă asupra lui. Dacă este vorba despre un instrument cu rol de armă, va
fi necesar ca autorul să îl folosească.
2. fapta a fost săvârşită pe timpul nopţii – va exista această agravată chiar dacă locuinţa
era luminată artificial. Este necesar să se fi instalat întunericul ca fenomen natural. Nu este
relevantă o oră anume. Infracţiunea este mai gravă întrucât, pe timpul nopţii scade puterea
de reacţie (sau de apărare) a victimei.
3. prin folosirea unei calităţi mincinoase – de exemplu, autorul s-a dat drept rudă, poliţist,
funcţionar la telefoane/cablu, lucrător de la gaze/electricitate etc.). Este vizată înlăturarea
opunerii victimei. Dacă s-a efectuat şi un act legal, va fi reţinută în concurs şi infracţiunea de
uzurpare de calităţi oficiale (art. 258 C.pen).

2
b) Urmarea imediată: starea de încălcare a libertăţii persoanei privind domiciliul.

c) Raportul de cauzalitate: între activitatea făptuitorului şi rezultatul socialmente periculos

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de violare de domiciliu se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
Dacă făptuitorul pătrunde într-o locuinţă folosită de mai multe persoane, având
consimţământul uneia dintre acestea, se consideră că nu există intenţie. Autorul acţionează
cu convingerea că este îndreptăţit să intre şi să rămână în acea locuinţă.
Întrebare: ce se întâmplă dacă o altă persoană din locuinţă solicită imperativ autorului să
părăsească incinta?
Eroarea subiectului activ asupra inexistenţei consimţământului persoanei care foloseşte
locuinţa este o cauză de neimputabilitate.

FORME
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică atunci
când făptuitorul a pătruns în locuinţa victimei fără consimţământul acesteia ori a refuzat să o
părăsească la solicitarea sa.
Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.

3
 VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL (art. 225 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: pătrunderea fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile în care o persoană
juridică sau fizică îşi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea
persoanei îndreptăţite.(alin 1)
Varianta agravată: în cazul în care fapta este săvârşită de o persoană înarmată, în timpul
nopţii ori prin folosirea de calităţi mincinoase.(alin 2)

Obiect juridic: relaţiile sociale privitoare la libertatea persoanei, sub aspectul libertăţii de a-şi
desfăşura nestingherită activitatea profesională într-un sediu
Obiect material: sediul „violat”, indiferent dacă i s-a adus sau nu o stricăciune.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Infracţiunea se săvârşeşte şi în coautorat, instigare şi complicitate.
Subiect pasiv: persoana care foloseşte sediul violat şi care are dreptul să permită sau să
refuze prezenţa unei alte persoane în acesta.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează fie prin acţiunea de pătrundere, fără drept, în oricare dintre sediile în care îşi
desfăşoară activitatea o persoană fizică sau juridică, fie prin acţiunea de a refuza părăsirea
acestora la cererea persoanei îndreptăţite.
Sediul este locul, spaţiul, în care se desfăşoară activităţi lucrative ori unde se află organele
de conducere ale unei persoane juridice, subiect de drept public sau privat. Aceeaşi definiţie
este valabilă şi în cazul sucursalelor sau agenţiilor ori reprezentanţelor persoanei juridice.
b) Urmarea imediată: starea de încălcare a libertăţii persoanei privind stabilirea şi utilizarea
corespunzătoare a sediului profesional.

c) Raportul de cauzalitate: între activitatea făptuitorului şi rezultatul socialmente periculos

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de violare a sediului profesional se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

FORME
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică atunci
când făptuitorul a pătruns fără drept în sediul persoanei fizice sau juridice ori a refuzat să îl
părăsească la solicitarea persoanei îndreptăţite.
Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.

4
 VIOLAREA VIEŢII PRIVATE (art. 226 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau
înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei
persoane aflată într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei
convorbiri private.(alin 1)
Varianta agravată: divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a
sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin (1), către o altă persoană sau către
public. (alin 2)
Varianta agravată: plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video,
în scopul săvârşirii faptelor de la alin (1) şi alin (2)

Obiect juridic: ansamblul relaţiilor sociale referitoare la intimitatea persoanelor.

Obiect material: fotografiile, documentele, înregistrările de pe benzile magnetice sau sub
forma datelor informatice stocate pe mijloace adecvate, materialele filmate, fişierele audio, în
care se regăseşte imaginea sau vocea victimei.
Mijloacele tehnice cu ajutorul cărora au fost realizate interceptările sau înregistrările privind
victima nu constituie obiect material al infracţiunii, întrucât nu sunt corespondentul material
al valorii sociale încălcate.
Subiect activ: orice persoană responsabilă penal.
Infracţiunea se săvârşeşte şi în coautorat, instigare şi complicitate.
Subiect pasiv: orice persoană a cărei intimitate a fost lezată prin activităţile menţionate în
lege.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Se realizează prin acţiuni alternative de fotografiere, captare sau înregistrare de imagini,

ascultare cu mijloace tehnice sau înregistrare audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau
încăpere ori dependinţă etc. sau a unei convorbiri private.
A fotografia înseamnă a fixa imaginea unui obiect sau unei persoane pe o placă sau hârtie
fotografică ori pe un film sau a procesa imaginea sub forma de date informatice pe un suport
de stocare adecvat.
Captarea sau înregistrarea de imagini semnifică obţinerea de imagini cu ajutorul unor
echipamente specifice (camere video), prelucrarea şi stocarea acestor informaţii (în format
magnetic sau digital) pe un suport adecvat.
Ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrare audio presupune utilizarea unor echipamente
special concepute pentru a capta şi stoca sunete (ex. reportofoane clasice sau digitale,
echipamente de conversie a vibraţiei unor obiecte în semnal audio etc.).
Pentru a se reţine infracţiunea este necesar ca sunetele, imaginile sau informaţiile să provină
din interiorul unei locuinţe, încăperi sau dependinţe ţinând de aceasta, fără consimţământul
persoanei vizate ori fără permisiunea legii.

5
Simpla fotografiere sau filmare a unei locuinţe sau încăperi private nu constituie infracţiune.
Este necesar ca acţiunea să se desfăşoare asupra unei persoane care se află în aceste
incinte.
Unele păreri din doctrină conturează ideea că infracţiunea subzistă şi în cazul în care fapta
sunetele sau imaginile sunt, după caz, captate, obţinute sau ascultate, de la victima care se
afla în afara locuinţei, în spaţiul împrejmuit ţinând de aceasta.
Dacă fapta se săvârşeşte într-un loc public (piaţă, bar, restaurant, birou, aeroport,
universitate etc.), este absolut necesară condiţia ca acţiunea de captare, înregistrare sau
ascultare să aibă ca obiect o conversaţie privată (între două sau mai multe persoane) !!!
Fapta de a intercepta o conversaţie privată care a avut loc prin intermediul mijloacelor de
comunicare electronică (email, chat, telefon etc.) constituie infracţiunea de violarea secretului
corespondenţei – art. 302 C.pen).
Cerinţa cea mai importantă – activitatea să fie realizată FĂRĂ DREPT.
Va acţiona cu drept angajatul poliţiei judiciare sau parchetului care pune în practică măsurile
de supraveghere tehnică dispuse de o instanţă de judecată.
Va acţiona ilegal, detectivul particular, întrucât, prin Legea 329/2003, acesta are dreptul să
efectueze investigaţii cu privire la persoane, bunuri, fapte sau activităţi, însă numai cu
respectarea strictă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei.
De asemenea, aceştia nu vor putea să instaleze aparatură de interceptare a comunicaţiilor
ori de captare a sunetelor şi imaginilor şi nici să procedeze la folosirea acestor echipamente
în realizarea investigaţiilor.
Aceleaşi restricţii le sunt impuse şi ziariştilor.
În situaţia variantei agravate, făptuitorul divulgă, difuzează, prezintă sau transmite, fără drept,
sunetele sau imaginile captate ori înregistrate în public sau unei terţe persoane.
A divulga înseamnă a face cunoscut, a dezvălui, a destăinui cuiva o situaţie.
Difuzarea presupune distribuirea, propagarea, punerea în vânzare, răspândirea sunetelor
sau imaginilor prevăzute la alin (1).
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca divulgarea, difuzarea, prezentarea sau
transmiterea sunetelor sau imaginilor către public sau către o altă persoană să se facă FĂRĂ
DREPT.
Această condiţie este îndeplinită când nu se poate invoca vreo cauză justificativă generală
(vezi art. 19-22 C.pen) sau specială (art. 226 alin 4).
În alin. (5) este prevăzută o altă variantă agravată, atunci când are loc plasarea, fără drept,
de mijloace de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video într-o locuinţă, încăpere sau
dependinţă ţinând de aceasta.
Plasarea presupune aşezarea, montarea, punerea de microfoane, camere video sau web în
vederea captării de sunete sau imagini ori a unei convorbiri private. Dacă după plasarea de
mijloace tehnice, aceeaşi persoană trece efectiv la realizarea scopului, atunci se va reţine
doar varianta agravată de la alin. (5), urmând ca realizarea scopului sau nu să fie luată în
considerare la individualizarea pedepsei.

b) Urmarea imediată: starea de încălcare a intimităţii (vieţii private) a persoanei.

c) Raportul de cauzalitate: între activitatea făptuitorului şi rezultatul socialmente periculos

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate.

6
LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de violare a vieţii private se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.
Fapta prevăzută la alin. (5) se săvârşeşte cu intenţie directă.

FORME
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică atunci
când s-a realizat captarea, ascultarea ori înregistrarea sunetelor, imaginilor sau convorbirii
private.
Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.

CAUZE JUSTIFICATIVE SPECIALE

Potrivit art. 226 alin. (4) nu constituie infracţiune fapta săvârşită:
a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată, în cadrul căreia au fost
surprinse sunetele, imaginile sau convorbirile, dacă justifică un interes legitim.
Interesul legitim poate fi public, al unei autorităţi sau instituţii. Va fi, astfel justificată acţiunea
făptuitorului care previne astfel un pericol care ameninţă acea autoritate sau instituţie.
Exemplu: făptuitorul înregistrează şi dezvăluie conţinutul unei convorbiri cu o altă persoană care intenţionează
să se angajeze paznic la o societate, din care rezultă interesul acestuia din urmă de a fura noaptea bunurile
societăţii.
Interesul legitim poate fi şi privat. Va fi justificată acţiunea făptuitorului care înregistrează
persoana cu care are o convorbire, din care rezultă că aceasta din urmă recunoaşte că are o
relaţie intimă cu soţia sa (a făptuitorului).
b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută sau auzită de
făptuitor.
Exemplu: victima deschide fereastra şi se dezbracă lasciv, privind provocator pe făptuitorul care o fotografiază.
c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii
unei infracţiuni.
Exemplu: o persoană acceptă să poarte asupra sa tehnică de înregistrare audio şi se întâlneşte cu un
funcţionar public, iar din convorbire rezultă fapta acestuia de luare de mită ori trafic de influenţă.
d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a
căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei
vătămate.
Exemplu: fotografierea primarului unei localităţi în timp ce întreţine relaţii sexuale cu amanta sa în condiţiile în
care localitatea este inundată, iar autorităţile locale nu sunt coordonate corespunzător în acţiunile de salvare.

7
 DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 227 C.pen)

Conţinut legal:
Varianta tip: divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei
persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat la
cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei sau funcţiei şi care are obligaţia păstrării
confidenţialităţii cu privire la aceste date.

Obiect juridic: relaţiile sociale privitoare la intimitatea persoanei, la dreptul acesteia de a i se

respecta secretul datelor sau informaţiilor care o privesc şi care sunt încredinţate unor
persoane care îndeplinesc o funcţie sau desfăşoară o profesie la care aceasta este nevoită
să apeleze.
Obiect material: NU ARE.
Subiect activ: este circumstanţiat (calificat), în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană
care exercită o profesie sau o funcţie care implică păstrarea confidenţialităţii asupra
informaţiilor personale ale victimei.
Profesia este o îndeletnicire permanentă care are ca obiect prestarea de servicii şi care
presupune o pregătire specială (ex. avocaţii, preoţii, farmaciştii, medicii etc.).
Funcţia presupune o însărcinare cu caracter permanent sau temporar, cu sau fără
remuneraţie, în serviciul unei autorităţi sau instituţii publice ori al unei persoane juridice de
drept privat (ex. procuror, poliţist, judecător, ofiţer de informaţii, lucrător bancar etc.).
Legiuitorul are în vedere doar acele funcţii sau profesii, care, prin natura lor sau prin modul în
care sunt reglementate, au legătură cu ascultarea unor confidenţe ori cu aflarea de secrete
sau date personale.
Funcţiile sau profesiile trebuie recunoscute de lege !!!
Exemplu: în situaţia în care o persoană apelează la serviciile unei ghicitoare şi îi face confidenţe, iar aceasta
dezvăluie public informaţiile aflate nu se va reţine infracţiunea.
Participaţia penală este posibilă doar sub forma instigării şi complicităţii.
Subiect pasiv: persoana ale cărei secrete sunt dezvăluite de către subiectul activ
circumstanţiat.

LATURA OBIECTIVĂ
a) Elementul material

Constă într-o acţiune de divulgare, fără drept, a unor date, de către persoana care avea
obligaţia asigurării confidenţialităţii acestora.
Divulgarea presupune darea în vileag, aducerea la cunoştinţa unei sau mai multor persoane
a datelor referitoare la victimă.
Nu are relevanţă dacă divulgarea s-a făcut direct sau indirect ori dacă s-au divulgat toate
informaţiile sau numai o parte dintre acestea.
Fapta se poate comite şi prin omisiune, dacă autorul nu a luat măsuri de protecţie a
informaţiilor confidenţiale despre victimă şi o altă persoană a avut acces la acestea.
Exemplu: un medic lasă deschis pe masă dosarul medical al unui pacient, iar un alt pacient citeşte şi ia la
cunoştinţă despre diagnosticul primului).

8
Datele susceptibile a fi divulgate pot fi orice informaţii sau referinţe cu privire la o persoană şi
care, prin natura lor, prin voinţa persoanei ori printr-o dispoziţie legală constituie un secret.
Pentru existenţa infracţiunii se cere ca divulgarea să se realizeze FĂRĂ DREPT.
Fapta va fi comisă cu drept atunci când natura informaţiilor necesită divulgarea lor
neîntârziată. Exemplu: informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni, iar Codul penal prevede
obligaţia de denunţare a faptelor de natură penală (art. 266, art. 267, art. 410). În acest caz
prevalează interesul public superior celui personal.
!!! Nu se poate invoca secretul profesional pentru neîndeplinirea obligaţiei de denunţare.
Pentru existenţa infracţiunii, legea mai cere ca fapta să fie de natură să aducă prejudicii unei
persoane. Prejudiciile pot fi materiale sau morale. Prejudiciile nu trebuie produse în mod
efectiv, ci pot fi numai potenţiale.
Întrebare: va comite infracţiunea frizerul care dezvăluie unei alte persoane mijloacele folosite
de un client pentru a-şi vopsi părul? NU. Fiindcă nu este vorba despre un prejudiciu serios.
b) Urmarea imediată: starea de încălcare a libertăţii persoanei privind informaţiile despre
viaţa sa privată.

c) Raportul de cauzalitate: între activitatea făptuitorului şi rezultatul socialmente periculos

produs trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta este, însă, prezumată, întrucât
starea de afectare a dreptului persoanei derivă nemijlocit din fapta incriminată.

LATURA SUBIECTIVĂ
Infracţiunea de divulgarea secretului profesional se săvârşeşte cu intenţie directă sau
indirectă.
Scopul şi motivele care au determinat săvârşirea infracţiunii nu au nicio relevanţă.

FORME
Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a produs consecinţa cerută de lege.
Actele de pregătire şi tentativa nu sunt incriminate.