CucuOana Victoria

MedicinaanulIV,grupa3

-COMBATEREA MITULUI-
Este indicatsă reducem doza de opioide când pacientul
este inconștient sau în fază terminală

“Înţelepciunea înseamnă prevenţie, este profilaxia sufletului” aforism de Michelle Rosenberg.

Îngrijirea paleativă reprezintă o subspecialitate medicală relativ nou întalnită,care a
evoluat substanțial în ultimele șase decenii. La sfârșitul anilor ’40 a purtat numele de îngrijire
de ospiciu, act medical special destinat îmbunătățirii calității vieții pacienților cu boli
terminale. Atât nemulțumirea cât și neliniștea privind îngrijirea de tip hospice a pacienților
neoplazici, rezultată în urma procedurilor curative au avut drept consecință atragerea atenției
asupra trăsăturilor vieții.Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recunoscut, în 1990,
îngrijirea de tip hospice ca o specialitate distinctă, definită ca: o abordare care îmbunătățește
calitatea vieții pacienților și a familiilor lor care se confruntă cu problemele asociate bolii și
care pot pune viața în viață, prin prevenirea și alinarea suferinței, prin identificarea precoce,
evaluarea și tratamentul impecabil al durerii și altor probleme, fizice, psihosociale.
Durerea este o noțiune de bază, ce nu poate fi definită, dar care poate fi sistematizată
în două tipuri: durerefazică și durere tonică. Prima tipologie descrie o durere cu debut brusc,
provocată de anumite leziuni, cu caracter ascuțit, intensitatea sa fiind direct proporțională cu
intensitatea stimulului dureros și care dispare odată cu înlăturarea sa, în timp ce a doua
ilustrează o durere de lungă durată a cărei intensitate în marea majoritate a cazurilor nu se
poate decela punctul de plecare și care e însoțită în permanență de o foarte importantă
componentă afectivă.
Simptomele experimentate de bolnavii de cancer au impacturi diferite asupra calității
vieții. Niveluri ridicate de durere, depresie, tulburări de somn și oboseală au fost asociate cu
cel mai grav statut funcțional al pacientului și cu cea mai mică valoare a calității vieții.
Simptomele pacienților spitalizați cu cancer avansat au o semnificație prognostică pentru
predicția supraviețuirii. Un studiu recent a evidențiat importanța controlului simptomelor, prin
demonstrarea ameliorării simptomaticii conform Scalei de evaluare a simptomelor Edmonton,
asociată cu indicatori prognostici pentru supraviețuire.
Medicamentele sunt necesare pentru controlul multor simptome la pacienții cu cancer
terminal. De fapt, pacienții cu cancer în faze destul de avansat, cu speranțe de viață scurte, nu
au în mod obișnuit un singur simptom, ci chiar unele multiple, concomitente, cunoscute sub
denumirea de grupuri de simptome.
Clasele de medicamente frecvent utilizate în managerierea simptomelor descrise în
cazul pacienților neoplazici includ analgezice, urmate de laxative și antiemetice.În urma unui
studiu efectuat cu privire la abordarea terapeutică a substanțelor în cazul bolilor aflate în fază
terminală,s-a ajuns la concluzia că morfina, acetaminofenul, dexametazona, fentanilul și
metoclopramidul au fost cele mai frecvent utilizate pentru controlul simptomelor în ultimele
luni de viață ale pacientului. Analgezicele, în special opioidele puternice au fost prescrise
constant la cel mai mare număr de pacienți, urmate de metoclopramidă.
Opioidele sunt adesea folosite ca medicamente, deoarece conțin substanțe chimice
care relaxează organismul și pot calma durerea. Opioidele cu prescripție medicală sunt
utilizate mai ales pentru a trata durerea moderată până la severă.Opioidele se leagă și
activează receptorii opioizi pe celulele situate în multe zone ale creierului, măduvei spinării și
a altor organe ale corpului, în special cei implicați în sentimente de durere și plăcere. Când
opioizii se atașează de acești receptori, blochează semnalele de durere trimise din creier către
corp și eliberează cantități mari de dopamină în întregul corp.În cazul pacienților neoplazici
tendința este administrarea coninuă pentru a rezulta o concentrație relativ constantă de
medicament în organism, în vederea asigurării confortului bolnavului lipsindu-l de
disconfortul provocat de durere.
În cazul pacienților în fază terminală este mai indicat să presupunem că durerea este
încă prezentă și să continuăm administrarea regulată a medicației, astfel încât bolnavul are
parte de un exitus adecvat, pe cât posibil ușor de îndurat. Atunci cand ceva interferează cu
interacțiunile din creier care permit conștientizarea, nivelul de conștiență al unei persoane se
poate modifica în mai multe moduri. Alterarea gradului de conștiență este printre cele mai
frecvent întâlnite condiții medicale. Conștiența poate fi măsurată conform unui spectru care
variază de la starea de veghe completă la comă profundă. Nivelul alterat de conștiență al unei
persoane, aflată în stadiu terminal,poate fi concretizat sub una din următoarele
forme:stupoarea, caracterizată prin lipsa de reacție a unei persoane, condiție în cazul căreia cel
afectat poate fi adus la realitate doar prin stimulare dureroasă puternică și repetată și coma,
stare în care persoanele par a dormi, dar nu pot fi trezite. Deseori reflexele sunt absente, iar
picioarele și brațele sunt rigide. De asemenea, ritmul respirației se încetinește în timpul comei.
Coma înseamnă pierderea toatală a conștienței. În astfel de situații evaluarea durerii de către
personalul medical este extrem de dificilă și nu se recomandă scăderea dozei de medicament
deoarece prin definiție, paliația este o formă a medicinii care are ca scop primordial alinarea
suferinței.Din punct de vedere al pacientului aflat în stadiu terminal,faţă de alte calmante, la
care există o doză maximă care le limitează eficienţa, doza de Morfină se poate creşte
nelimitat. Dacă durerea creşte, datorită evoluţiei bolii, medicul poate creşte doza. Toleranţa -
mărirea dozei de Morfină pentru obţinerea aceluiaşi efect - se instalează foarte rar la bolnavii
cu dureri cauzate de cancer. În această situaţie se poate schimba Morfina cu un alt
medicament de pe aceeaşi treaptă. La momentul actual nu există studii care să evidențieze
nivelul de reacție al pacientului aflat într-o stare de alterare psihică.
În încheiere, managementul durerii la bolnavul final poate fi complex și provocator,
necesitând o abordare holistică. Strategiile analgezice multimodale sunt de obicei folosite
pentru a gestiona cu succes durerea și alte simptome. Există acum o varietate de formulări de
opioide pentru a trata durerea moderată până la severă. Aspectele psihosociale asociate bolii
terminale trebuie luate în considerare și gestionate cu implicarea unei echipe de îngrijire
paliativă multidisciplinară.

Bibliografie:
1.Senderovich H, McFadyen K. Palliative Care: Too Good to Be True? Rambam Maimonides Med J
2020; March 22. p.2.
2. Fulga I, Coman OA, Coman L, Zugravu A, Ghiță I, Stanciu L et al. Farmacologie. 2nd ed. București
(România): Editura Medicală; 2015. p. 287.
3. Do Yeun Kim, Seong Yoon Yi, Hye Ran Lee. Evaluation of prescribing medications for terminal
cancer patients near death: Essential or futile. PMC 2013; 45(3): 220-225.
4. NIDA. Prescription Opioids. National Institute on Drug Abuse website.
https://www.drugabuse.gov/publications/drugfacts/prescription-opioids. June 27, 2019. Accessed
April 27, 2020
5.King S, Hawkins JP, Valentine J. Management of pain in the terminally ill. Anaesthesia & Intensive
Care Medicine;Volume 17, Issue 11, November 2016, Pages 555-559.