Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Programul activităţilor unui proiect este supus unor constrângeri legate de disponibilitatea
resurselor. Dacă resursele sunt limitate, atunci o activitate nu trebuie programată începând cu cel mai
devreme moment de începere a ei, ci începând cu momentul în care devine optimă utilizarea resurselor.
În planificare există două situaţii extreme:
1. Resursele nelimitate, termene fixe - programare cu timp limitat;
2. Resursele limitate, termene flexibile - programare cu resurse limitate.
Dacă se pune problema constrângerilor și de timp şi de resurse, se poate considera iniţial
problema ca şi când ar dispune de flexibilitate fie la resurse, fie la timp.
În cazul în care constrângerile de timp şi cele de resurse sunt incompatibile, atunci una din
acestea trebuie renegociată.
5
6 5
C F
4
4 2
Nr 3 B
persoane 3
2 D
1 E
1 A
5 10 15 20 25 30 35 40
săptămâni
Figura 1. Diagrama iniţială a necesarului de resurse.
Notă: numărul din colţul din stânga sus indică ordinea în care a fost programat blocul respectiv.
Această metodă de a întocmi un program prin poziţionarea activităţilor una după alta este numită
programare serială.
Există şi alte căi de reprezentare a necesarului de resurse. De exemplu, se poate folosi o diagramă
Gantt, în care lăţimea benzilor să reprezinte mărimea resursei sau o diagramă Gantt în care mărimea
resursei să fie dată de numărul scris pe banda respectivă. Aceste variante pot fi folosite in special
atunci când există mai multe activităţi programate a se desfăşura in paralel.
Pornind de la tabloul iniţial al încărcării resurselor se încearcă rearanjarea tuturor activităţilor care
dispun de marjă de timp, astfel încât graficul obţinut să fie cât mai uniform posibil şi să nu ducă la
depăşirea resurselor planificate. Acest pas se numeşte echilibrarea consumului de resurse. Nu există
reguli clare care să ducă la această echilibrare, dar se observă că:
- activităţile nu pot fi mutate decât la dreapta, deoarece nu pot începe înaintea celui mai
devreme moment de start.
- strategia de a ordona activităţile in ordinea crescătoare a rezervelor de timp este avantajoasă
deoarece se observă ușor care dintre activităţile ce dispun de marjă de timp ar putea fi repoziţionată
astfel încât să se reducă vârful de sarcină.
Pentru exemplul prezentat se observă că activitatea F poate fi mutată după sfârşitul activităţii D.
Pentru activitatea C nu se poate aplica același procedeu deoarece ea necesită 5 săptămâni iar spațiul
disponibil este de numai 4 săptămâni. O variantă ar fi aceea de a se minimiza perioada pentru care este
nevoie de cinci persoane, după cum se arată în figura 2.
Ultimul pas în realizarea unui program uniform presupune unele aprecieri şi judecăţi personale,
ori chiar încălcarea parţială a unor reguli pentru a le face mai aplicabile la condiţiile reale.
5
C
4
F
Nr 3 B
persoane C
2 D
E
1 A
5 10 15 20 25 30 35 40
săptămâni
Figura 2. O diagramă mai uniformă a necesarului de resurse