CAIETELE

VICTOR RIZESCU (coord.)

Ideologii
române[ti
[i est-europene

EDITURA
 CAIETELE
Colecþia este coordonatã de P A U L C E R N A T ,
C O S M I N P E R } A [i V I C T O R R I Z E S C U .
Apare împreunã cu revista

Redactori: C OSMIN P ER}A , R AUL H ULUBAN

Coperta colec]iei: G HEORGHE B EJAN
Tehnoredactare: I ONU} T OLONTAN
Secretariat tehnic: J ENI G HINEA

© Funda]ia Amfiteatru, Bucure[ti, 2008

Str. Mexic nr. 2, bl I3, sc. 1, ap. 1, sector 1, Bucure[ti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ideologii româneşti şi est-europene / Victor Rizescu

(coord.). - Bucureşti : Cuvântul, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-88613-5-0

I. Rizescu, Victor (coord.)

32(4)
 Ideologii
[i istorii conflictuale:
tradi]ii române[ti
[i est-europene
8Victor Rizescu8

Dezbaterea ideologic` româneasc` s-a tradus \ntot-

deauna printr-o confruntare a interpret`rilor istorice. Vii-
torul a fost proiectat la noi cu fa]a \ntoars` spre trecut, tot
astfel cum st`pânirea asupra prezentului a fost revendicat`
de tabere rivale \n limbajul nara]iunilor fondatoare. |n mod
firesc, ideologiile structurate \n jurul unor discursuri isto-
rice au pus \n mi[care o redutabil` dinamic` a viziunilor is-
torice orientate ideologic. Cel mai adesea, subiectul predi-
lect al acestor istorii cu func]ie legitimatoare a fost tocmai
critica structurilor ideologice ale epocilor anterioare. Pen-
tru a plasa corect \n istorie curentele de idei române[ti cu
aderen]` social`, care au influen]at spiritul public [i formele
politicii, trebuie s` \ncepem prin a clasa diversele lecturi par-
tizane pe care ele le-au c`p`tat succesiv [i a le deslu[i resor-
turile. Istoricul ideologiilor române[ti este nevoit s` r`t`-
ceasc`, deci, printr-un labirint de istorii ideologice. La fel ca
\n multe alte chestiuni, trebuie s` ne \ntreb`m \n ce m`sur`
aceast` situa]ie este o maladie local` sau doar forma parti-
cular` a unui fenomen universal.
Chiar f`r` s` invoc`m arhaica [i \nr`d`cinata \nclina]ie
uman` de a c`uta la cap`tul timpului perfec]iunea \ncepu-
turilor, cu siguran]` politica reprezent`rilor istorice concu-
rente nu a fost o inven]ie româneasc`. Istoricii ideilor i-au

5
reconstituit originile \n chiar acele locuri unde a debutat via]a
politic` modern`. |nainte de a se ralia ideii de progres, re-
volu]iile moderne au \nceput prin a se exprima \n termenii
legitimit`]ii restaurate [i au pretins s` recupereze vechi drep-
turi [i privilegii, compromise de guvern`ri abuzive1. Ulterior,
Revolu]ia Francez` a servit ca o oglind` – tot mai \ndep`rtat`
dar niciodat` acoperit` privirii – a alternativelor politice
moderne. Aceasta a f`cut ca interpretarea sa neutr` s` apar`
ca o iluzie, orice perspectiv` istoric` asupra laboratorului po-
litic revolu]ionar antrenând o op]iune ideologic` cu reper-
cusiuni \n prezentul autorului, dup` cum orice asemenea an-
gajament ideologic a generat un anumit mod de a evalua fap-
tele, oamenii [i simbolurile ce populeaz` scena istoric` re-
volu]ionar`. Acela[i exemplu ne arat` cât de dificil` este cri-
tica istoriilor ideologice [i tentativa de a ie[i din cercul lor vi-
cios: François Furet a respins lecturile istorice care confer`
legitimitate dictaturii leniniste prin invocarea precedentului
iacobin, pentru a e[ua \ntr-o retoric` ce \nchide interpreta-
rea revolu]iei [i a \ntregii culturi revolu]ionare \ntr-o critic`
a totalitarismului din secolul al XX-lea2.
|n orice caz, postmoderni[tii radicali nu se vor mira s`
descopere \n mediul cultural românesc o asemenea plura-
litate conflictual` a reprezent`rilor istorice cu func]ie ideo-
logic`. Unii dintre ei au putut afirma c` pendularea \ntre re-
prezent`ri ale trecutului, \n absen]a oric`rei posibilit`]i de
a le mai sorta prin apelul direct la fapte [i m`rturii, a ajuns
s` defineasc` starea natural` de existen]` a omului cultivat.
Lucru adev`rat mai ales \n ce prive[te episoadele de istorie
cultural`: „[…] discu]ia despre Hobbes tinde s` se \nf`]i[eze
tot mai mult ca o disput` asupra interpret`rilor existente de-
cât asupra operei \ns`[i. Cât despre oper`, ea pare s` nu mai
figureze decât ca un pretext aproape uitat al r`zboiului in-
terpret`rilor \n curs de desf`[urare. […] Cu alte cuvinte, nu
mai avem de-a face cu texte, nici cu substan]a trecutului is-
toric, ci doar cu interpret`rile lor“3.

6
 Nu trebuie s` ne \ntreb`m deci cât de normal este h`]i[ul
românesc al perspectivelor istorice „situate“ ideologic, ci ca-
re este topografia sa particular`. |n plus, dac` nu suntem dis-
pu[i s` subscriem pesimismului postmodernist exprimat \n ci-
tatul anterior – dup` cum [tim, deja destul de demodat –, tre-
buie s` accept`m distan]area critic` [i c`utarea obiectivit`]ii
ca pe un efort ne\ncetat. Ne-am obi[nuit s` privim instru-
mentaliz`rile comuniste ale istoriei – o practic` obi[nuit` a
dictaturilor – ca pe un fapt cunoscut, cu o existen]` indis-
cutabil` (chiar dac` interpretarea propus` de Katherine Ver-
dery – dup` care fenomenul nu trebuie abordat ca rezulta-
tul exclusiv al manipul`rilor puterii, ci ca produsul com-
peti]iei dintre actori sociali diver[i pe o pia]` a bunurilor sim-
bolice definit` prin controlul statului – s-a bucurat de prea
pu]in` popularitate la noi). Anii postcomuni[ti ne-au
obi[nuit, de asemenea, cu o competi]ie pentru autoritate
simbolic` purtat` \n jurul memoriei comunismului sau al
momentului cultural 1930. Posteritatea tradi]iilor de gândi-
re istoric` de acest fel ini]iate \naintea instaur`rii comunis-
mului nu a fost recunoscut` \ns` ca un fapt de la sine \n]eles,
[i \nc` mai pu]in au fost aceste curente de idei abordate ca
forme redutabile de organizare a intereselor \n societatea
timpului. A[a se face c`, dac` deform`rile cele mai naive [i
populare ale istoriei au ajuns s` fie invocate ritualic – [i \n
bun` m`sur` exorcizate inutil – \n calitate de proiec]ii ve[nic
iradiante ale imaginarului colectiv, multe construc]ii istori-
ce cu o veritabil` func]ie ideologic` \ntârzie s` fie identificate,
cartografiate [i clasificate ca atare. O explica]ie este, des-
igur, alergia postcomunist` fa]` de orice problematic` ce a
c`p`tat conota]ii caracteristice \n epoca anterioar`. Printre
altele, chiar termenul de „ideologie“ este acum folosit la noi
mai mult \n accep]iunea foarte specific` de perspectiv` to-
talizant` asupra lumii \n descenden]` gnostic` (cea mai cu-
noscut` este desigur defini]ia lui Alain Besançon), [i nu \n cea

7
mai larg` – preferat` spre exemplu de istoricii „contex-
tuali[ti“ de felul lui Quentin Skinner – de discurs cultural
conectat biunivoc cu dinamica social`.
Chiar dac` nu reprezint` un caz particular de prolifera-
re a reprezent`rilor istorice cu func]ie ideologic` – formu-
late fie pentru a ap`ra ordinea instituit` fie pentru a-i con-
testa legitimitatea –, România apar]ine unui spa]iu de civi-
liza]ie \n care asemenea forme culturale au fost umplute cu
un con]inut specific. |n toate ]`rile Europei de Est, epoca is-
toric` ce a debutat \n preajma momentului 1800 s-a
desf`[urat sub semnul unei continue dezbateri asupra mo-
derniz`rii dup` model occidental. Pân` \n anii imediat ul-
teriori celui de-Al Doilea R`zboi Mondial – cu prelungiri
dincolo de ei, \n propor]ii diferite de la o ]ar` la alta – con-
fruntarea dintre diversele proiecte [i strategii de dezvoltare
s-a desf`[urat pe fundalul unui angajament puternic [i
cvasi-consensual \n favoarea ideilor na]ionale [i a obiecti-
velor construc]iei na]ionale. Continua redefinire a identit`]ii
colective, \n rela]ie cu provoc`rile occidentaliz`rii, a fost co-
relat` cu permanenta analiz` a structurilor sociale, perfor-
man]elor economice [i tradi]iilor culturale ale locului, eva-
luate dup` etalonul – adesea interpretat eronat [i simplifi-
cat abuziv – al aceleia[i civiliza]ii apusene. |n consecin]`, fie-
care familie ideologic` a revendicat \n folosul s`u istoria
na]ional`, invocat` de fiecare dat` pentru a conferi autori-
tate unei anumite abord`ri a imperativelor moderniz`rii.
Lecturile conflictuale ale trecutului medieval [i premodern
au fost urmate de altele, având ca obiect primele etape ale
procesului de schimbare accelerat` sub impactul influ-
en]elor externe. Ini]ial, asemenea interpret`ri ale caracte-
risticilor [i traiectoriei istorice na]ionale aveau func]ia de a
dezv`lui gradul de compatibilitate dintre corpul social lo-
cal [i structurile civiliza]iei interna]ionale a capitalismului
liberal. Ulterior, apelul la istorie a devenit necesar pentru a
stabili [ansele de succes regional ale diverselor viziuni re-

8
volu]ionare menite s` \ndep`rteze neajunsurile aceleia[i or-
dini burgheze.

Putere [i opozi]ie
Istoria ideologiilor din perioada moderniz`rii precomu-
niste române[ti – care s-a desf`[urat pe parcursul a mai
pu]in de un secol [i jum`tate – poate fi \mp`r]it` \n dou`
mari etape, separate de pragul anilor 1860. |n fiecare dintre
ele, o elit` social` [i politic` dominant` a fost supus` unei
contest`ri violente din partea unei contra-elite intelectuale
ale c`rei discursuri critice au invadat spa]iul public [i l-au
controlat hegemonic. |n ambele cazuri, discursurile menite
s` ra]ionalizeze sistemul existent [i s` \i confere o baz` ideo-
logic` au ocupat o pozi]ie minoritar`. Mai \ntâi, elita boie-
reasc` de origine premodern`, consolidat` prin Regula-
mentele Organice, s-a confruntat \n acest fel cu contesta]ia
culturii pa[optiste, primind un sprijin ideologic din partea
discursului conservator. Ulterior, elita modernizatoare gru-
pat` \n jurul Partidului Liberal a avut de \nfruntat „cultura
critic`“, ale c`rei argumente centrale au fost forjate ini]ial de
conservatorismul evolu]ionist al grup`rii culturale junimis-
te, pentru a fi apoi \nsu[ite, reelaborate [i traduse \n alte idio-
muri ideologice – \ntotdeauna \ns` cu aceea[i ]int` social`
principal`. De aceast` dat`, ra]ionalizarea intelectual` a
statu-quo-ului a c`p`tat expresii incomparabil mai sofisticate,
care [i-au f`cut \ns` apari]ia foarte târziu, \n anii 1920, prin
sociologiile istorice complementare ale lui {tefan Zeletin [i
Eugen Lovinescu – chiar dac` elemente disparate ale acestor
construc]ii teoretice au ap`rut cu ceva timp \nainte.
Victoria politic` a liberalismului pa[optist – \n perioada
ce a urmat \ndep`rt`rii protectoratului rusesc \n urma
R`zboiului Crimeei [i a Conven]iei de la Paris – a mers \n
paralel cu transformarea sa \ntr-o ideologie a guvern`rii –

9
\nso]it` de practicile aferente – cu o rezonan]` public` foar-
te limitat` [i foarte diferit` prin con]inut de mesajul inte-
lectual insurgent ale epocii \ncheiate. Populismul demo-
cratic fervent al oamenilor de la 1848 las` loc liberalismu-
lui elitist, baricadat \mpotriva intruziunii maselor prin le-
gile votului cenzitar, dup` cum proiectele de reform` social`
clamate imprudent [i ineficient \n epoca revolu]ionar` sunt
abandonate pe timp neprecizat \n favoarea unei abord`ri
graduale a problemei ]`r`ne[ti, cu toat` considera]ia pen-
tru echilibrul social [i exigen]ele dezvolt`rii na]ionale.
Pa[opti[tii subscriu f`r` rezerve la teoriile economice ale li-
berului schimb – de sorginte britanic`, dar \nsu[ite de ei pe
filier` francez` –, pe care le vedeau ca pe un complement ne-
cesar al op]iunii lor occidentaliste4. Partizanii liberalismu-
lui br`tienist, \n schimb, se aliniaz` opiniei lui Friedrich List,
dup` care modernizarea capitalist` dup` model occidental
presupune controlul protec]ionist al rela]iilor de schimb
dintre metropolele capitalismului mondial [i periferia lor
agrar` româneasc`, precum [i interferen]a curent` a statu-
lui cu procesele economice. Linia de continuitate dintre
cele dou` etape ale liberalismului modernizator, peste punc-
tul de inflexiune al transform`rii sale din partid de opozi]ie
\ntr-o component` a elitei guvernante aflat` \n continu` as-
censiune fa]` de rivala sa conservatoare, este adeziunea
ferm` la programul construc]iei na]ionale, v`zut` ca dezi-
deratul major [i prioritatea absolut` a politicilor de trans-
formare social`. Aceast` form` de liberalism autoritar va
\ntruni, dup` Primul R`zboi Mondial, aprobarea lui Zele-
tin [i Lovinescu, ce \i vor recunoa[te deschis caracterul „oli-
garhic“ pentru a-i oferi – cu ajutorul unor instrumente in-
telectuale diverse asamblate \n jurul determinismului mar-
xist sau al sociologiei transferurilor culturale dintre civiliza]ii
– argumentele inevitabilit`]ii istorice.

10
 Dac` liberalismul de guvern`mânt se exprim` \n idio-
muri culturale foarte diferite de acelea ale antecesorului
s`u de opozi]ie, tab`ra ideologic` pe care ne-am obi[nuit s`
o vedem – prin utilizarea mecanic` a unor taxonomii occi-
dentale – ca pe o simpl` \ntrupare local` a dreptei conser-
vatoare occidentale manifest` o remarcabil` [i \n[el`toare
continuitate discursiv`. Ideea „organismului“ na]ional, a
c`rui cre[tere natural` nu poate fi violentat` prin grefe le-
gislative [i institu]ionale f`r` a produce un sindrom persis-
tent al inautenticit`]ii [i disfunc]ii sociale [i culturale de du-
rat`, se aclimatizeaz` \n mediile intelectuale române[ti trep-
tat, din epoca primelor ecouri locale ale Revolu]iei France-
ze [i ale reac]iilor contrarevolu]ionare provocate de ea \n
Occident. Ea se precizeaz` \n epoca Revolu]iei de la 1848,
pentru a fi preluat` apoi de junimism, care a transmis-o la
rândul s`u, cu pre]ul ad`ug`rii unor noi inflexiuni, cultu-
rii tradi]ionaliste. Diferen]ele dintre aceste etape ale gândi-
rii politice organiciste nu sunt \ns` mai pu]in semnificati-
ve. Astfel, conservatorismul boieresc al perioadei pa[optis-
te se pronun]a \n favoarea societ`]ii de drepturi [i privile-
gii particulare ale vechiului regim, \n vreme ce succesorul
s`u din vremea monarhiei constitu]ionale accept` ca pe un
fapt consumat [i evalueaz` pozitiv egalitatea civil` instau-
rat` \n virtutea unor drepturi universale [i legisla]ia napo-
leonian` care o \nso]e[te. Mult mai semnificativ este \ns`
faptul c` primul discurs conservator românesc se revendic`
de la \n]elepciunea autentificat` de secole a a[ez`mintelor
str`vechi, \n timp ce urma[ul s`u evolu]ionist \[i bazeaz`
pledoaria \n mod exclusiv pe autoritatea [tiin]ei sociale oc-
cidentale, al c`rei interpret local autorizat se consider` a fi.
Respingând falsa modernitate româneasc` pentru caracte-
rul s`u ne-organic, el respinge deopotriv` „barbaria orien-
tal`“ ce a precedat modernizarea, f`r` a pune niciodat` la
\ndoial` valabilitatea modelului occidental ca unic reper al

11
proiectelor de dezvoltare. Prin aceast` ultim` atitudine, ju-
nimismul se dovede[te mai degrab` un continuator al
pa[optismului pe care \l blameaz`, decât al conservatoris-
mului politic pe care \l sus]ine. |n fine, \nrudirea dintre
companionii lui B`lcescu [i discipolii lui Maiorescu se ma-
nifest` \nc` [i mai pregnant \n privin]a func]iei sociale \nde-
plinite, \n epoca respectiv`, de fiecare dintre cele dou`
grup`ri. Ambele coaguleaz` [i dau o expresie coerent` ne-
mul]umirilor fa]` de sistemul existent, constituindu-se \n
veritabile „culturi de opozi]ie“ \n raport cu elita con-
duc`toare a epocii.

Sociologii ale elitelor

Sociologia s-a n`scut, \n Occident, \n rela]ie strâns` cu
viziunea conservatoare. Aceea[i und` de [oc a schimb`rii ce
a dat na[tere unei gândiri [i sensibilit`]i specifice dreptei po-
litice a stimulat [i reflec]ia asupra structurii [i dinamicii so-
ciale, iar transform`rile induse de procesul egaliz`rii
condi]iilor [i de revolu]ia industrial` au fost evaluate de
c`tre \ntemeietorii noii discipline la fel de negativ ca [i de
c`tre liderii contrarevolu]iei. Temele intelectuale lansate \n
aceast` cheie ideologic` au migrat mai târziu pe suprafa]a
spectrului politic, fiind \ncorporate de marxism [i de teoriile
sociologice liberale5. Critica social` româneasc` a cunoscut
o traiectorie de evolu]ie diferit`. Ea a fost alimentat` ini]ial
nu de sentimentul de perplexitate \n fa]a schimb`rii nest`vi-
lite, ci de revela]ia \napoierii [i a stagn`rii. Analiza condi]ii-
lor sociale locale a fost declan[at` nu de compara]ia dintre
zvârcolirile lumii urbane, industriale [i burgheze [i armo-
nia vremurilor patriarhale, ci de cea dintre priveli[tea de-
plorabil` a lumii autohtone [i splendoarea celei apusene.
|nsemn`rile lui Dinicu Golescu pot fi privite ca textul fon-
dator al culturii pa[optiste nu doar pentru c` au impus re-

12
perul occidental ca un criteriu de evaluare al performan]elor
autohtone \n toate domeniile, dar [i pentru c` au identifi-
cat principala surs` a r`ului \n structura economiei agrare
[i \n formele de organizare social` marcate de slabele virtu]i
ale clasei boiere[ti. Elaborate [i radicalizate \n deceniile
urm`toare, pân` la lucr`rile Comisiei Propriet`]ii de la
1848 [i dincolo de ea, judec`]ile de acest fel au fost plasate
\ntr-o perspectiv` istoric` asupra originilor [i evolu]iei ra-
porturilor juridice [i economice dintre boieri [i ]`rani.
Sociologia critic` junimist` – elaborat` de aceast` dat`,
ca [i sociologia incipient` occidental`, cu materiale intelec-
tuale preluate din repertoriul conservatorismului european
– a construit, \n circumstan]e pe care o nou` genera]ie de
intelectuali le percepeau ca radical diferite de cele ale primei
jum`t`]i de secol, o alt` defini]ie a raporturilor de putere din
societate. De[i marea proprietate funciar` era reprezentat`
\n ambele partide de guvern`mânt [i chiar \n rândurile
grup`rii culturale a[ezate „\n contra direc]iei“ urmate atunci
de lumea româneasc`, junimi[tii au considerat c` ea se afla
deja \n defensiv` \n fa]a unei categorii sociale al c`rei re-
prezentant politic privilegiat era Partidul Liberal [i care se
autodefinea ca burghez`, func]ionând \n fapt ca o pseudo-
burghezie birocratic` ce spolia societatea prin intermediul
mecanismelor statului. Servind o ma[in`rie institu]ional`
dispropor]ionat` fa]` de resursele economice [i nevoile so-
ciale reale ale na]iunii, [i care se amplifica \n continuare din
cauza presiunilor sale crescânde, clasa func]ion`reasc` f`r`
nici un rol productiv ac]iona ca un handicap al moderniz`rii
dup` model capitalist al c`rei promotor \n România pre-
tindea c` este. Descriind sistemul politic [i social local ca pe
o „democra]ie bugetivor`“ (P. P. Carp) sau denun]ând fal-
sificarea culturii sub zodia „politicianismului“ birocratic
(Constantin R`dulescu-Motru), conservatorismul junimist
– ce opta, \n acord cu interesele marii propriet`]i funciare

13
dar \n dezacord cu programul industrializ`rii prin metode
interven]ioniste al partidului advers, pentru politica eco-
nomic` a liberului schimb interna]ional – se putea reco-
manda ca un reprezentant mai autentic al gândirii [i prac-
ticii liberale europene decât liberalismul oficial al locului.
|n epoca pa[optist`, ideile socialiste nu au ocupat o
sec]iune distinct` a spa]iului politic, func]ionând doar ca o
component` a viziunii culturale de ansamblu adoptate de
intelectualitatea reformatoare. „Saint-simonismul“ [i „fou-
rierismul“ se bucurau de o larg` popularitate printre criti-
cii sociali care combinau entuziasmul fa]` de liberalismul
economic manchesterian cu o pledoarie pentru armoniza-
rea intereselor divergente [i fraternizarea dintre clase, de la
care se a[tepta s` fie \nsufle]ite de acela[i elan na]ional6. |n
anii 1880, spectrul ideologic românesc se extinde prin
ad`ugarea unei componente marxiste, rezultat` de aceast`
dat` nu din importul teoriilor occidentale ci prin contami-
nare din partea culturii revolu]ionare ruse[ti. Cele dou`
curente rivale din cadrul acestei culturi a stângii – populis-
mul agrar ce c`uta o cale de acces spre socialism prin oco-
lirea capitalismului [i social-democra]ia ce considera c`
evolu]ia spre lumea socialist` pe calea orânduirii capitalis-
te este destinul de fier al oric`rei societ`]i – se revendicau cu
egal` t`rie ca interpret`ri autorizate [i veritabile ale mar-
xismului \n lumina provoc`rilor est-europene. Transplan-
tat` pe teritoriu românesc, dezbaterea ruseasc` s-a contopit
cu controversele locale despre configura]ia capitalismului
periferic, pentru a da na[tere unor viziuni sociologice situate
deopotriv` \n orizontul marxismului interna]ional [i \n
descenden]a junimismului. Teoriile lui Stere [i Gherea, la fel
ca [i ale ]`r`ni[tilor sau social democra]ilor interbelici care
i-au continuat, au denun]at cu toat` vehemen]a fireasc` a
stângii injusti]ia [i caracterul perimat al economiei agrare,
reelaborând \n acela[i timp ideea confra]ilor conservatori
din cadrul culturii critice anti-br`tieniste despre ascen-

14
den]a clasei func]ion`re[ti cu majoritate liberal` asupra
celei mo[iere[ti cu predominare conservatoare \n interiorul
sistemului politic [i social românesc.

Istorii concurente
|n fiecare din cele dou` etape istorice pe care le-am de-
limitat mai sus, dezbaterea asupra realit`]ilor contempora-
ne s-a tradus printr-un conflict al interpret`rilor istorice re-
feritoare la epocile anterioare. Izvorât` din revela]iile tr`ite
de mediile cultivate autohtone ale „momentului Dinicu
Golescu“ \n fa]a civiliza]iei apusene [i animat` \n egal`
m`sur` de ardoarea na]ionalist` [i de crezul occidentalist,
cultura pa[optist` trebuia s` acrediteze ideea unei compa-
tibilit`]i de esen]` – care s` fac` posibil` acultura]ia rapid`
– dintre societatea româneasc` [i ]`rile situate pe o treapt`
evolutiv` superioar`. Dovada acestei esen]e comune a mol-
dovalahilor [i a occidentalilor – care, altminteri, era deja fur-
nizat` de argumentul recent redescoperitei romanit`]i a
celor dintâi, un semn evident al apeten]ei lor pentru occi-
dentalizare – a fost g`sit \n trecutul mai \ndep`rtat al ]`ri-
lor din R`s`rit. |n plus, gloria trecutului medieval, prin ca-
re na]iunea român` se dovedea depozitara acelora[i \nsu[iri
ca [i popoarele din Apus, trebuia s` fie invocat` ca un ar-
gument al inautenticit`]ii –[i ca atare al ilegitimit`]ii – for-
melor sociale [i politice prezente, rezultate din degenerarea
unor a[ez`minte s`n`toase ca urmare a opresiunii str`ine [i
a subversiunii interne. |n viziunea istoric` pa[optist`, care
a c`p`tat expresia cea mai caracteristic` \n scrierile lui
B`lcescu, Evul Mediu românesc ofer` priveli[tea unei so-
ciet`]i cvasi-egalitare de ]`rani proprietari [i neaservi]i, ca-
pabil` s` furnizeze o for]` militar` redutabil` statului voie-
vodal. Subminat` de extinderea puterii aristocratice sub
influen]a st`pânirii turce[ti, a guvern`rilor fanariote [i apoi
a protectoratului exercitat de autocra]ia ]arist`, democra]ia

15
medieval` a disp`rut, \mpreun` cu mica proprietate ]`r`-
neasc` liber`, l`sând loc unor inegalit`]i sociale flagrante ce
alimenteaz` sl`biciunea politic`. Cum trecutul \ndep`rtat
românesc [i prezentul occidental \[i dau mâna \ntr-o con-
damnare a istoriei recente [i a a[ez`mintelor contempora-
ne locale, rezult` c` influen]ele democratice [i socialiste ve-
nite din Apus vor deschide drumul regener`rii na]ionale, iar
vechile libert`]i medievale vor fi re\ntemeiate sub o form`
nou`, \n acord cu spiritul timpurilor.
Ambi]ia de a oferi o dezlegare sociologic` a chestiunii
]`r`ne[ti \l \mpinge deci pe autorul eseului „Despre starea
so]ial` a muncitorilor plugari \n Principatele Române \n de-
osebite timpuri“ (1846) s` elaboreze primele rudimente ale
unei sociologii istorice române[ti. Teza sa central` – prio-
ritatea propriet`]ii ]`r`ne[ti fa]` de cea boiereasc` –, având
rolul de a acredita legitimitatea \mpropriet`ririi, va fi \ntâm-
pinat` de teza opus`, formulat` de pe pozi]ii conservatoa-
re de Barbu Catargiu. Ambele teorii vor avea o bogat` pos-
teritate. Extinse [i reelaborate \n contextul celei de-a doua
etape a chestiunii agrare, de la \nceputul secolului al XX-lea,
ele vor fi \nsu[ite de intelectuali critici [i istorici profe-
sioni[ti cu orient`ri politice diferite, care au reu[it treptat –
doar par]ial [i nu \n aceea[i m`sur` – s` disocieze miza [ti-
in]ific` a dezbaterii de dimensiunea sa ideologic`. Totu[i,
perspectiva istoric` „democratic`“ a lui B`lcescu a putut fi
folosit` tot atât de bine de Radu Rosetti pentru a argumen-
ta – \n asociere cu poporani[tii – necesitatea unei noi \mpro-
priet`riri [i de Nicolae Iorga pentru a respinge statul mo-
dern \n numele democra]iei organice medievale, \nainte de
a fi reinterpretat` novator de Henri H. Stahl [i integrat` \n
corpul unei veritabile sociologii istorice moderne ce satis-
face toate criteriile cercet`rii obiective. |n acela[i fel, teoria
„aristocratic`“, dezvoltat` succesiv \n scrierile junimi[tilor
C. Giurescu, G. Panu [i I. C. Filitti, a fost \ncorporat` \n sin-

16
teza istoric` original` – deopotriv` [tiin]ific [i ideologic – a
lui P. P. Panaitescu, pentru a fi apoi redescoperit`, din mo-
tive cu totul diferite, \n cadrele istoriografiei marxiste din
prima faz` a comunismului, ce trebuia s` interpreteze epo-
ca medieval` româneasc` \n lumina modelului teoretic cu
valabilitate universal` al modului de produc]ie feudal7.
Istoriile ideologice produse de pa[opti[ti [i de adversa-
rii lor se refereau la lumea tradi]ional`. Cele ale epocii post-
pa[optiste au fost absorbite de marea dilem` a moder-
niz`rii, conceptualizat` vreme de opt decenii, de la faimoa-
sele eseuri din 1868 ale lui Maiorescu pân` \n anii 1940, \n
termenii opozi]iei dintre forme [i fond. Dac` pa[opti[tii
condamnau protipendada regulamentar` ca pe un efect al
degener`rii sociale ce urma s` fie redresat` prin influen]a
salvatoare a Occidentului, istoria polemic` a culturii criti-
ce denun]` elita modernizatoare – de la \nceputurile sale
pa[optiste pân` la coagularea sa \ntr-un partid de gu-
vern`mânt – ca pe produsul unei abord`ri gre[ite a obiec-
tivelor occidentaliz`rii. Condus` de o fals` burghezie care
prezideaz` asupra unei distorsiuni a economiei capitaliste –
ce combin` o reeditare a feudalismului \n ve[minte legisla-
tive moderne cu o industrie artificial` [i bugetivor` – [i a
unei culturi inautentice, societatea româneasc` este angajat`
pe o alt` traiectorie de evolu]ie decât Occidentul. Mai grav,
ea a deviat [i se dep`rteaz` \n continuare de la acea traiec-
torie tocmai din cauza strategiei de recuperare a decalajelor
de dezvoltare. Tentativa de a arde etapele pe parcursul unei
moderniz`ri accelerate, propagând schimbarea social` de
sus \n jos prin intermediul statului, a aservit ]ara clasei bi-
rocratice [i clientelei sale industriale [i bancare, \n coabita-
re cu mo[ierimea neofeudal`. A[a cum vor preciza nu doar
autorii de stânga, dar [i conservatorul R`dulescu-Motru,
toate aceste elemente ale elitei conduc`toare ac]ioneaz` ca
agen]i coloniali ai burgheziei occidentale, interesat` s` in-

17
tegreze România \n circuitele capitalismului mondial f`r` s`
contribuie la restructurarea sa capitalist` intern`.
De[i s-au exprimat ca teoreticieni ai autenticit`]ii cultu-
rale, junimi[tii nu au construit o teorie a specificului na]io-
nal. Ei au respins \ns` viziunea pa[optist` despre români ca
un popor occidental prin esen]a sa latin`, \mpreun` cu lec-
tura pa[optist` a istoriei medievale. Pornind de la aceast` cri-
tic`, tradi]ionalismul post-junimist ini]iat de Eminescu a lo-
calizat caracteristicile autentice ale na]iunii \n universul
]`r`nesc anterior moderniz`rii. Câteva [coli tradi]ionaliste
ulterioare au elaborat defini]ii diferite ale matricei stilistice
na]ionale, ce au privilegiat fie componenta sa religioas` or-
todox`, fie fondul s`u etnic primordial de sorginte tracic`.
Aceste redefiniri identitare au fost \nso]ite de o contestare a
viziunii istorice hegeliene, ce ierarhiza culturile pe o traiec-
torie evolutiv` culminând cu modernitatea occidental`8. |n
cele din urm`, noul relativism cultural românesc s-a \ntâl-
nit cu curentele europene de critic` a modernit`]ii, pe plat-
forma ideologic` a revolu]iei conservatoare.
Pe parcursul ultimelor dou` decenii, viziunile culturale
elaborate de Eliade, Cioran sau Noica \n orbita experimen-
tului politic de dep`[ire a modernit`]ii liberale pe calea
dreptei radicale au p`rut s` focalizeze \n mod esen]ial per-
plexit`]ile [i tribula]iile ideologice române[ti \n fa]a pro-
voc`rilor moderniz`rii. Prin compara]ie cu aceast` popu-
laritate – exprimat` deseori \n termeni negativi –, con-
struc]iile ideologice ale lui Zeletin [i Lovinescu continu` s`
exercite o hegemonie t`cut` asupra presupozi]iilor domi-
nante ale viziunii noastre istorice despre caracterul [i rolul
structurilor sociale [i al curentelor ideologice \n procesul de
modernizare. Dac` junimi[tii plasau entuziasmul imitativ
pa[optist [i egoismul de clas` al birocra]iei din epoca br`tie-
nist` pe aceea[i linie a calamit`]ilor, cei doi ap`r`tori ai eli-
tei politice din anii 1920 ne-au obi[nuit s` ignor`m dife-
ren]ele dintre cele dou` vârste ale liberalismului românesc,

18
ascunzându-ne astfel natura programului modernizator \n
favoarea c`ruia au pledat nemijlocit. Oferindu-ne propria
lor istorie legitimatoare ca pe o expresie a lucidit`]ii [i spi-
ritului critic, ei au plasat lecturile istorice provenite din
tab`ra culturii critice \n categoria prejudec`]ilor tradi]io-
naliste. Ata[ând cultura de opozi]ie pa[optist` la propria ge-
nealogie [i respingând-o \n bloc pe cea de descenden]` ju-
nimist` ca pe o barier` \n calea moderniz`rii, ei ne invit` s`
accept`m ca p`r]i inevitabile [i benefice ale trecutului fe-
nomene pe care suntem obi[nui]i s` le consider`m anoma-
lii ale prezentului. Aceasta nu este, probabil, decât cea mai
important` dintre mo[tenirile ideologice ce ne-au fost trans-
mise de perspectivele istorice cu func]ie legitimatoare ale
epocii precomuniste9.

Repere comparative
Pe m`sur` ce integrarea european` se \nr`d`cineaz` \n
con[tiin]e iar procesul de restructurare mondial` \nceput
odat` cu dezagregarea blocului sovietic \[i continu` cursul,
contururile Europei de Est ca o regiune istoric` distinct` de-
vin tot mai neclare. |n anii 1980, intelectualii polonezi, cehi
[i unguri au revendicat pentru ]`rile lor o identitate istoric`
„central european`“, apt` s` sublinieze tradi]iile lor com-
patibile cu pluralismul occidental [i implicit inadaptabile la
autoritarismul comunist hr`nit dintr-o cultur` politic` di-
ferit`10. Dup` 1980, ideii de Europa R`s`ritean` i-a fost
contestat` valoarea euristic`, ea fiind denun]at` de unii ca
o inven]ie intelectual` occidental` a R`zboiului Rece iar de
al]ii, mai radicali, ca no]iunea central` a unui discurs hege-
monic „orientalist“ cu origini iluministe11. Compara]iile
intra-regionale nu s-au bucurat la noi de prea mult` popu-
laritate academic` \n ultimele decenii, pesemne pentru c`
p`reau s` implice asumarea unui inconfortabil statut peri-
feric. Iat` c` procedeul de a plasa istoria româneasc` \ntr-o

19
perspectiv` regional` are nevoie acum de o pledoarie
\ndreptat`, de aceast` dat`, \mpotriva unor tendin]e inte-
lectuale interna]ionale.
|n epoca de apogeu a R`zboiului Rece [i la \nceputul pe-
rioadei de maxim` dezvoltare a studiilor comparative des-
pre modernizare, Hugh Seton-Watson – unul dintre fon-
datorii studiilor est-europene din Occident – descria
jum`tatea r`s`ritean` a b`trânului continent ca pe cel mai
important laborator istoric al proceselor de schimbare ge-
nerate de expansiunea planetar` a civiliza]iei moderne [i al
dinamicii ideologice asociate cu acelea[i transform`ri: „Is-
toria recent` a Asiei, Africii [i Americii Latine a ar`tat c`
multe fenomene considerate anterior a fi specifice Europei
de Est erau de fapt caracteristice pentru fenomenul general
al impactului occidental asupra societ`]ilor ne-occidentale.
[…] Aceast` descoperire plaseaz` istoria Europei de Est
[…] \ntr-o nou` perspectiv`, pe care observatorii externi din
jurul lui 1914 nu o \ntrez`reau. […] Istoria regiunii respec-
tive prezint` un interes mai general datorit` acelor aspecte
ale dezvolt`rii sociale [i culturale prin care ea se aseam`n`
sau se deosebe[te de evolu]ia Europei Occidentale pe de o
parte [i de cea a ]`rilor «subdezvoltate» din afara Europei pe
de alt` parte“12.
Aceast` viziune despre Europa de Est ca cea mai apro-
piat` [i mai asem`n`toare dintre periferiile Occidentului [i
ca un teren de experimentare al fenomenelor moderniz`rii
cu care s-au confruntat, \n etape ulterioare, societ`]ile gru-
pate pân` nu demult sub rubrica Lumii a Treia \[i p`streaz`,
cred, valabilitatea, ca perspectiv` istoric`, [i dup` ce studii-
le despre modernizare au trecut prin câteva schimb`ri suc-
cesive de paradigm`13, iar disolu]ia comunismului mondial
a impus o nou` geografie mondial` a dezvolt`rii [i \napo-
ierii14. Tr`ind revela]ia decalajelor de dezvoltare \naintea
celor din alte p`r]i ale lumii ne-occidentale, elitele politice

20
[i intelectuale est europene au elaborat r`spunsuri caracte-
ristice la dilemele occidentaliz`rii. Structurile intelectuale
ap`rute \n Europa de Est a epocii precomuniste vor fi apoi
redescoperite \n alte contexte ale moderniz`rii tardive. Di-
feren]ele indiscutabile dintre cele trei mari subdiviziuni ale
regiunii – Rusia, Europa Central` [i Balcani –, datorate
unor evolu]ii de lung` durat`, nu \mpiedic` deci invocarea
acesteia ca un \ntreg \n rela]ie cu cea mai emblematic` din-
tre experien]ele sale istorice15.
Cele cinci texte reunite \n acest volum prezint` câteva
perspective complementare asupra dezvolt`rii curentelor
de idei \n Europa de Est, din primele decenii ale secolului al
XIX-lea pân` \n epoca interbelic`. |n trei dintre ele, proble-
ma asupra c`reia am st`ruit \n paginile anterioare – aceea a
recursului constant la istorie pentru a legitima proiecte de
modernizare [i a pleda, \n strâns` leg`tur` cu ele, legitimi-
tatea unor op]iuni politice – ocup` o pozi]ie central`. Astfel,
articolul lui Maciej Janowski intitulat „Trei istorici“ este
foarte explicit \n acest sens. Studiind comparativ discursu-
rile istoriografice poloneze, cehe [i maghiare, el distinge \n
toate cele trei cazuri acelea[i dou` etape de evolu]ie, \n ori-
zontul c`rora viziunile istorice cele mai reprezentative sunt
solidare cu op]iunile ideologice dominante ale acelora[i
epoci. Mai \ntâi, acea formul` a na]ionalismului ce rezoneaz`
cu o adeziune f`r` rezerve la proiectul occidentaliz`rii rapi-
de – dominant` \n toate cele trei ]`ri \n deceniile de \nceput
[i de mijloc ale secolului al XIX-lea – este sus]inut` de per-
spective istorice care „occidentalizeaz`“ retrospectiv istoria
na]iunii r`s`ritene pentru a-i dovedi acesteia compatibilita-
tea profund` pentru modernizare dup` tipar occidental [i
identitatea de esen]` cu lumea apusean`. Ulterior, aceste
forme de gândire istoric`, \n cadrele c`rora na]ionalismul ro-
mantic se coreleaz` cu liberalismul [i radicalismul demo-
cratic, sunt criticate \n numele sobriet`]ii [tiin]ifice, dar to-

21
todat` respinse \n lumina unor op]iuni politice conserva-
toare, ce combin` o atitudine mai pu]in entuziast` fa]` de
Occident cu o perspectiv` ostil` fa]` de mo[tenirea primu-
lui val al moderniz`rii locale. Autor al unei c`r]i de referin]`
despre istoria liberalismului polonez16, Janowski abordeaz`
de aceast` dat` curentele de gândire politic` ale Europei
Centrale pe versantul raport`rii lor la trecut.
Textul Dianei Mishkova despre „Interesanta anomalie a
liberalismului balcanic“ parcurge drumul invers, pornind de
la efortul de a defini caracteristicile liberalismului din Ser-
bia, Bulgaria [i România secolului al XIX-lea, pentru a se
concentra apoi asupra viziunilor istorice \ncorporate \n
acelea[i discursuri liberale. Cele dou` articole se \ntregesc nu
doar dup` criteriul geografic. |ntr-adev`r, este remarcabil c`
autoarea descoper` \n toate cazurile cercetate comparativ
perspective istorice menite s` legitimeze proiectele respec-
tive de modernizare liberal` [i care se conformeaz` foarte bi-
ne modelului istoriografiei romantice de orientare politic`
liberal` [i democratic` pe care Janowski \l stabile[te cu re-
ferire la Polonia, Cehia [i Ungaria. Angajamentul ideologic
al liberalilor din Balcani – de-a lungul deceniilor care co-
respund epocii pa[optiste române[ti – se traduce prin des-
coperirea unor precedente locale \ndep`rtate ale practicilor
libert`]ii [i a unor versiuni indigene medievale ale demo-
cra]iei organice, care certific` apeten]a pentru moderniza-
re a na]iunilor \n cauz` [i \nr`d`cineaz` totodat` ideile po-
litice recent importate din Occident \n istoria na]ional`.
Formula „na]ionalismului occidentalist“ se v`de[te a fi
ac]ionat, astfel, pe \ntreaga suprafa]` a regiunii, ca princi-
palul suport ideologic al moderniz`rii „entuziaste“ din pri-
mele trei sferturi ale veacului al XIX-lea.
Tocmai pentru a sublinia deosebirea frapant` dintre
aceast` form` discursiv` dominant` \n epoca primei \ntâl-
niri cu modernitatea din Europa de Est [i pluralitatea dis-

22
cursurilor politice [i istorice care s-au format \n perioada
urm`toare, autorul acestor rânduri [i-a \ng`duit s` reia aici
un text de-al s`u, ce red` un fragment din dinamica isto-
riilor ideologice române[ti. „Cum poate fi citit Kog`lnicea-
nu?“ juxtapune câteva lecturi conflictuale ale epocii pa[op-
tiste elaborate de autori din primele decenii ale secolului al
XX-lea, care elaboreaz` pe marginea distinc]iei – cu o lung`
carier` ideologic` – dintre abordarea mecanic` a moder-
niz`rii adoptat` de revolu]ionarii munteni [i organicismul
lui Kog`lniceanu [i al pa[optismului moldovenesc. Diver[ii
interpre]i ai liderului politic [i intelectual din secolul al
XIX-lea \l revendic` pe acesta, succesiv, pentru genealogia
familiilor ideologice de care apar]in. Lectura paradoxal`
oferit` de gândiristul Radu Dragnea se situeaz`, cred, \n
r`sp`rul caracteriz`rilor curente ale tradi]ionalismului re-
ligios din anii 1920 [i al clasific`rilor utilizate \n mod con-
ven]ional pentru a descrie dezbaterile perioadei interbelice.
Giganticul imperiu rusesc a constituit, cu siguran]`, tea-
trul celei mai dramatice confrunt`ri asupra dezirabilit`]ii,
strategiilor [i ritmului moderniz`rii care s-a desf`[urat vreo-
dat` \n cadrul unei na]iuni confruntate cu eviden]a decala-
jelor de dezvoltare. Istoria intelectual` rus` din secolul al
XIX-lea a cristalizat paradigme intelectuale ale c`ror avata-
ruri [i aproxim`ri pot fi descoperite \n toate celelalte ]`ri din
zon`, [i prin raportare la care acestea din urm` pot fi mai
bine \n]elese. Andrzej Walicki s-a impus ca un clasic al su-
biectului, iar articolul s`u intitulat „Gândirea social` rus`“,
reprodus aici, este un rezumat concentrat a trei dintre cele
mai cunoscute c`r]i ale faimosului reprezentant al „[colii de
la Var[ovia“ de istorie intelectual`17. Titlul, pu]in \n[el`tor,
este caracteristic pentru o viziune asupra subiectului
\mp`rt`[it` de Walicki cu al]i autori din domeniu dar exem-
plificat` de el poate cel mai bine: \n Rusia [i \n \ntreaga Eu-
rop` de Est, „gândirea politic`“ a avut ca obiect analiza so-

23
ciet`]ii \n lumina proiectului de modernizare. Pentru a-i
\n]elege formele specifice trebuie s` o abord`m deci, \n
mod preponderent, prin dimensiunea sa social`. Din nou,
nara]iunile istorice – care caut` \n trecutul \ndep`rtat al Ru-
siei argumente \n favoarea unor opinii politice sau diag-
nostice sociologice ale prezentului, sau care fac bilan]ul
moderniz`rii pentru a reitera obsesiva \ntrebare „ce-i de
f`cut“ – ocup` o pozi]ie central` \n text, chiar dac` nu \ntr-
o manier` la fel de explicit` ca \n cazurile celorlalte trei ar-
ticole men]ionate mai sus.
Redefinirile identitare [i ideologice operate prin com-
para]ie cu na]iunile \nvecinate s-au interpenetrat cu cele gu-
vernate de logica raport`rii la Occidentul modern. Subiec-
tul „alterit`]ilor constitutive“ ale identit`]ilor colective s-a
impus de mult \n domeniul studiilor despre Europa de Est,
dar articolul inedit al lui A. S. St\kalin, „Rusia [i Polonia:
identit`]i colective \n oglinzi paralele“ aduce o perspectiv`
recent`. L-am inclus aici pentru a ad`uga o dimensiune
esen]ial` procesului de constituire, diferen]iere [i reprodu-
cere a discursurilor ideologice est-europene.

Bucuria de a \ntocmi o asemenea antologie nu ar fi fost

posibil` f`r` ajutorul câtorva persoane, c`rora \mi face
pl`cere s` le adresez aici mul]umirile mele. Raluca Dun` [i
Gabriela Eftimie au tradus textele lui Walicki, Janowski [i
Mishkova. Lui Lauren]iu Constantiniu i se datoreaz` nu
doar traducerea articolului lui St\kalin, dar [i sugestia de a-l
include \n volum. Raul Huluban, Cosmin Per]a [i Ionu]
Tolontan au colaborat la redactarea c`r]ii pentru tipar. |n
fine, Sorin Antohi se cuvine amintit aici cu gratitudine pen-
tru imboldul ini]ial de a strânge câteva texte despre istoria
intelectual` est-european` \ntre coper]ile unui volum al
colec]iei ce \nso]e[te pa[ii revistei Cuvântul.

24
Note:
1. J. G. A. Pocock, Politics, Language and Time: Essays on Political
Thought and History, London, Methuen, 1972; Idem, „Conservative En-
lightenment and Democratic Revolutions: the American and French
Cases in British Perspective“, \n Government and Opposition 23, 1989,
pp. 81-106.
2. Michael Scott Christofferson, „An Antitotalitarian History of the
French Revolution: François Furet’s Penser la Révolution française in the
Intellectual Politics of the Late 1970’s“, \n French Historical Studies 22: 4,
1999, pp. 557-611. Vezi [i François Furet, dir., L’Héritage de la Révolu-
tion française, Paris, Hachette, 1989.
3. F. R. Ankersmit, „Historiography and Postmodernism“, \n History and
Tropology. The Rise and Fall of Metaphor, Berkeley, The University of Ca-
lifornia Press, 1994, pp. 162-163. Desigur, al]i istorici ai ideilor consider`
c` \[i pot asuma sarcina de a descoperi, de exemplu, „Ce a spus deci Marx
pentru ca noi s`-l fi putut face s` spun` atâtea lucruri?“: vezi Raymond
Aron, Le marxisme de Marx, ed. par Jean-Claude Casanova et Christian
Bachelier, Paris, Éditions de Fallois, 2002, p. 629.
4. Eugen Demetrescu, Influen]a [coalei economice liberale \n România \n
veacul al XIX-lea, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, 2005
[1935]; Jacques Valier, Brève histoire de la pensée économique, d’Aristote
à nos jours, Paris, Flammarion, 2005.
5. Robert A. Nisbet, The Sociological Tradition, New York, Bacic Books,
1966; Reinhard Bendix, „Tradition and Modernity Reconsidered“, \n
Comparative Studies in Society and History 9: 3, 1967, pp. 292-346; Mas-
simo Boffa, „Contre-Révolution“, \n François Furet, Mona Ozouf, dirs.,
Dictionnaire critique de la Révolution française, vol. 4: Idées, Paris, Fla-
marion, 1992 [1998], pp. 87-101.
6. G. Zane, „Saint-simonism [i fourierism \n România“, \n Studii, ed. de
Elena G. Zane, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1980, pp. 61-81.
7. Florin Constantiniu, De la R`utu [i Roller la Mu[at [i Ardeleanu, Bu-
cure[ti, Ed. Enciclopedic`, 2007, pp. 237-262.
8. Ana Siljak, „Between East and West: Hegel and the Origins of the
Russian Dilemma“, \n Journal of the History of Ideas 62: 2, 2001, pp.
335-358.
9. Victor Rizescu, „Subverting the Canon: Oligarchic Politics and Mo-
dernizing Optimism in Pre-communist Romania“, \n New Europe Col-
lege Yearbook 2002-2003, pp. 283-328.
10. Sorin Antohi, „Habitudini mentale: geografii simbolice \n Europa de
dup` 1989“, \n Sorin Antohi, Vladimir Tism`neanu, coord., De la uto-

25
pie la istorie. Revolu]iile din 1989 [i urm`rile lor, trad. de Marilena Andrei
et al., Bucure[ti, Curtea Veche, 2006, pp. 107-131.
11. Larry Wolff, Inventing Eastern Europe: the Map of Civilization on the
Mind of the Enlightenment, Stanford, Stanford University Press, 1994.
12. Hugh Seton-Watson, „The Intellectuals and Revolution: Social Forces
in Eastern Europe since 1848“, \n Richard Pares, A. J. P. Taylor, eds.,
Essays Presented to Sir Lewis Namier, London, Macmillan, 1956, pp.
429-430.
13. Andrew C. Janos, „Paradigms Revisited. Productionism, Globality,
and Postmodernity \n Comparative Politics“, \n World Politics 50: 1, 1997,
pp. 18-149.
14. B. R. Tomlinson, „What Was the Third World?“, \n Journal of Con-
temporary History 38: 2, 2003, pp. 307-321.
15. Ivan T. Berend, „The Historical Evolution of Eastern Europe as a Re-
gion“, \n Ellen Comisso, Laura D’Andrea Tyson, eds., Power, Purpose and
Colective Choice. Economic Strategy in Socialist States, Ithaca and London,
Cornell University Press, 1986, pp. 153-170.
16. Maciej Janowski, Polish Liberal Thought before 1918, Budapest, Cen-
tral European University Press, 2004.
17. Andrzej Walicki, „Leszek Kolakowski and the Warsaw School of the
History of Ideas“, \n Critical Philosophy 1: 2, 1984, pp. 5-23.

26
 Gândirea social` rus`:
o introducere la istoria
intelectual` a Rusiei
din secolul al XIX-lea
8Andrzej Walicki8

Din perspectiva prezentului, secolul al XIX-lea \n istoria

intelectual` rus` apare ca o epoc` autonom` [i bine contu-
rat`. A fost un secol \n care ru[ii educa]i au ajuns s` fie fas-
cina]i de ]ara lor ca de o dilem` ce se cerea dezlegat`; un se-
col \n care problema de a \n]elege de unde vine [i \ncotro se
\ndreapt` Rusia \n istorie – ce putea fi abordat` din per-
spectiv` filozofic` [i deopotriv` sociologic`, istoric`, [i eco-
nomic` –prezenta un interes vital pentru orice rus dornic s`
r`spund` la „afurisita \ntrebare“ ce-i de f`cut?
Aceast` preocupare absorbant` cu „destinul rusesc“ nu
avea nimic \n comun cu provincialismul \ngust. Dimpo-
triv`: to]i gânditorii ru[i de secol XIX, indiferent de atitu-
dinea pe care o adoptau fa]` de Occident, erau profund „oc-
cidentaliza]i“, \n sensul c` erau familiariza]i cu, [i profund in-
teresa]i de via]a intelectual` european`; ei a[ezau Rusia \n
contextul problemelor europene [i, \n reflec]iile lor despre
destinul Rusiei, utilizau instrumentele de gândire concepute
de min]ile cele mai luminate ale ]`rilor occidentale dezvol-
tate. Unul dintre avantajele specifice ale \napoierii era ace-
la c` Rusia putea s` \nve]e din experien]a Europei [i s` se fo-
loseasc` de realiz`rile acesteia, iar impactul cultural [i inte-
lectual al Occidentului ac]iona ca un puternic catalizator
pentru dezvoltarea gândirii sociale ruse[ti. Tocmai prin

27
adâncirea [i intensificarea contactelor culturale s-a ridicat
Rusia la nivelul con[tiin]ei de sine, \nzestrându-se cu o in-
telighen]ie ve[nic preocupat` de a deslu[i sensul istoriei
na]ionale [i traiectoria sa de evolu]ie1.

Karamzin [i decembri[tii
Domnia lui Alexandru I a fost o epoc` de tranzi]ie. |n
unele privin]e a fost \nceputul unei noi ere; \n altele, o con-
tinuare a secolului precedent. Acest caracter dual este bine
exemplificat de dou` structuri ideologice ale timpului, re-
levante pentru dezvoltarea ulterioar` a gândirii ruse[ti. De[i
diferite [i chiar conflictuale, ele aveau totu[i ceva \n comun:
ambele exprimau spiritul plin de contradic]ii [i ambi]iile po-
litice ale micii nobilimi ruse[ti occidentalizate, scoas` din
amor]eal` de r`zboaiele napoleoniene [i de proiectele con-
stitu]ionale ale \mp`ratului. Cele dou` grup`ri intelectuale
erau conservatorismul lui Karamzin [i liberalismul revo-
lu]ionar al decembri[tilor.
Nikolai Karamzin (1766-1826), cunoscutul scriitor sen-
timental care a cur`]at limba rus` de arhaismele slavonei
vechi, fusese \n tinere]ea sa un mason liberal, adept al unui
umanitarism cosmopolit; mai târziu, \ns`, când ideile tim-
pului au fost „clarificate“ de Revolu]ia Francez`, a devenit
un \ndârjit conservator na]ionalist. |n adâncul sufletului,
spune el2, a „r`mas \ntotdeauna un republican“, dar studiul
mai aprofundat al istoriei ruse[ti [i reflec]iile asupra Euro-
pei contemporane l-au convins cât de salutar fusese pentru
]ara sa ca institu]iile „republicane“ ale perioadei kievene s`
fie zdrobite de autocra]ie, care r`m`sese de atunci [i avea s`
r`mân` \n continuare singurul „palladium al Rusiei“. El a
formulat aceste opinii \n Istoria statului rus, lucrare neter-
minat` \n 12 volume [i, mai ales, \n „Memoriu despre ve-
chea [i noua Rusie“ (1811), text cu caracter confiden]ial
adresat lui Alexandru I [i menit s` contracareze proiectele

28
constitu]ionale ale lui Speranski3. Realizarea acestor pro-
iecte, spunea Karamzin, ar fi \nsemnat o violare a tradi]iei
na]ionale [i a drepturilor istorice nobiliare. Autocra]ia nu
trebuia s` degenereze \n tiranie, ca \n vremea lui Ivan cel
Groaznic. Monarhul rus se bucur` de o putere absolut` [i
indivizibil` \n sfera politic`, dar nu [i asupra vie]ii sociale [i
private a supu[ilor. Petru cel Mare a comis multe erori
\nc`lcând aceast` regul` nescris` tradi]ional`: a umilit bo-
ierii [i Biserica, a distrus unitatea dintre clasele de sus [i ce-
le de jos ale societ`]ii, a jignit spiritul na]ional [i a rupt con-
tinuitatea istoriei ruse[ti.
Asemenea erori nu trebuia s` se mai repete niciodat`.
|n critica sa la adresa lui Petru cel Mare, Karamzin a for-
mulat multe idei ce vor deveni ulterior o parte integrant` a
slavofilismului [i a altor curente de gândire conservatoare
din Rusia secolului al XIX-lea. Totu[i, conservatorismul
s`u era foarte diferit de cel al slavofililor. Prin interesul s`u
pentru continuitatea istoric` [i spiritul na]ional, el se ma-
nifesta ca un discipol al lui Montesquieu, [i nu ca un con-
servator romantic; respectul s`u pentru religie se men]inea
\n limitete unei sobriet`]i pragmatice, iar idealizarea oa-
menilor de rând ca purt`tori ai unor valori superioare \i era
complet str`in`. Subliniind c` Rusia nu trebuia s` imite Eu-
ropa, el nu o concepea nici ca pe o antitez` spiritual` [i cul-
tural` a Occidentului.
Activitatea [i programul strict politic al decembri[tilor
nu ]in de subiectul acestui eseu4. M` voi limita la remarci ge-
nerale despre „revolu]ionarismul nobiliar“ al acestora, pro-
blem` care se contureaz` bine prin referire la vederile lor is-
torice. |mpotriva apologiei pe care Karamzin o f`cea auto-
cra]iei ruse[ti, decembri[tii au oferit o apologie a principii-
lor republicane prezente \n istoria Rusiei. Ei invocau cu en-
tuziasm „republicile“ medievale din Pskov [i Novgorod,
fiind convin[i c` „vechiul spirit rusesc al libert`]ii“, de[i

29
\n`bu[it \n repetate rânduri, era \nc` viu. Rileev credea c`
ar fi fost suficient` o b`taie a vechilor clopote pentru ca oa-
menii din Novgorod, care nu se schimbaser` de-a lungul se-
colelor, s` se strâng` \n pia]a ora[ului. Kakhovski vedea
comunele ]`r`ne[ti ca pe ni[te „mici republici“, r`m`[i]e vii
ale vechii libert`]i slave5. Autocra]ia era v`zut` de de-
cembri[ti ca o institu]ie str`in`, de origine t`tar`. Ivan cel
Groaznic era tratat de ei ca un tiran sângeros; atunci când
se refereau la lupta lui cu nobilimea, ei luau partea celei din
urm` (vezi, de exemplu, „Duma“ lui Rileev, despre Kurb-
ski). Sfatul Boieresc [i Adunarea General` a }inuturilor, ce
\nfloriser` sub primii Romanovi, erau v`zute ca germeni ai
guvern`rii reprezentative moderne.
Fa]` de Petru cel Mare, decembri[tii aveau o atitudine am-
bivalent`. El era deopotriv` un despot, ca Ivan cel Groaznic,
[i creatorul Rusiei moderne, occidentalizate. N. I. Turgheniev
\l numea „tiran“, dar N. A. Bestuzev declara c` „\l iubea cu pa-
siune pe acel tiran“6; Rileev \l pre]uia pe Petru, dar \n acela[i
timp \l idealiza pe hatmanul Mazepa care luptase \mpotriva
lui Petru pentru vechile drepturi ale cazacilor (vezi poemul
lui Rileev, „Voinarovski“). Despotismul lui Petru putea fi tre-
cut cu vederea de decembri[ti, datorit` reformelor lui, dar cel
al succesorilor s`i nu-[i mai g`sea nicio scuz`. Ca atare, ei co-
mentau cu v`dit` simpatie tentativa de reform` constitu]io-
nal` e[uat` a vechii aristocra]ii de la 1730.
|n opinia lui Pu[kin, care cuno[tea bine mediul decem-
brist, mi[carea acestora era ultima faz` a vechii lupte dintre
autocra]ie [i aristocra]ia ruseasc`. Aceast` perspectiv` era cu
siguran]` exagerat`, dar con]inea [i un gr`unte de adev`r.
„Revolu]ionarismul nobililiar“ era \n esen]` un amestec
particular \ntre idealizarea retrospectiv` a „vechilor li-
bert`]i“ – care \nsemnaser` desigur, chiar dac` nu exclusiv,
libert`]i pentru nobili – [i noul liberalism burghez; astfel,
mul]i decembri[ti credeau c` lupt` pentru restaurarea li-
bert`]ii \n Rusia. E semnificativ, \n aceast` privin]`, faptul

30
c` ei erau foarte interesa]i de Polonia, care fusese \n trecut
un exemplu clasic de ]ar` a „republicanismului“ feudal [i era
pe cale s` devin` un exemplu la fel de clasic de „revolu]io-
narism nobiliar“; de asemenea, se sim]eau aproape de Le-
lewel, care, polemizând cu Karamzin, punea accentul pe
principiile „republicane“ ce ac]ionaser` \n istoria na]iuni-
lor slave7.
Exista, totu[i, o diferen]` important` \ntre „revolu]io-
narii nobili“ ru[i [i cei polonezi. Decembri[tii (spre deose-
bire de polonezi) d`deau glas unui mod de gândire mai apro-
piat de iluminism decât de romantism. Chiar [i aceia care
(asemenea lui Rileev [i Küchelbecker) simpatizau cu unele
tendin]e romantice din literatur` erau foarte departe de
na]ionalismul romantic, care trata na]iunile ca pe indivi-
dualit`]i colective unice, fiecare dintre ele având de \mpli-
nit o misiune special` \n istoria universal`. Pestel, \n pro-
iectul s`u constitu]ional numit „Justi]ia ruseasc`“, definea
na]iunea ca o simpl` aglomerare de indivizi vie]uind \n ace-
la[i stat [i colaborând pentru bun`starea general`8 (nu e de
mirare, deci, c` rusificarea minorit`]ilor na]ionale \n cadrul
viitorului stat constitu]ional i se p`rea o sarcin` meritorie,
ra]ional` [i u[or de \ndeplinit). Proiectul constitu]ional al
Societ`]ii Nordice (elaborat de Nikita Muraviev) pleda, \n
opozi]ie cu centralismul lui Pestel, pentru o federalizare a
statului rus, dar acest federalism se baza pe o viziune la fel
de mecanic` [i anistoric` a societ`]ii: e suficient s` ne gân-
dim la faptul c` grani]ele dintre „statele“ viitoarei federa]ii
ruse urmau s` fie trasate \ntr-o manier` complet artificial`,
f`r` a se acorda nici o aten]ie criteriilor istorice [i etnice.
Convingerea decembri[tilor c` „vechile libert`]i ruse[ti“
puteu fi restaurate nu era, cu toate acestea, decât o form` de
auto-am`gire. De fapt, libertatea pentru care luptau ei nu
era altceva decât noua libertate burghezo-liberal` din Oc-
cident. Mi[carea lor poate fi caracterizat` drept „liberalism
revolu]ionar“ – o combina]ie care nu s-a mai repetat nicio-

31
dat` \n istoria ulterioar` a gândirii revolu]ionare ruse[ti. Din
acest punct de vedere cauza decembri[tilor nu a g`sit niciun
succesor \n Rusia. Se spune adesea c` decembri[tii l-au sti-
mulat pe Herzen; e oarece adev`r \n aceast` afirma]ie, dar
nu trebuie s` trecem cu vederea faptul c` cel din urm` era
un „nobil revolu]ionar“ covertit apoi la populism [i care a
ajuns s` se delare nesatisf`cut de viziunea „pur liberal`“ a li-
bert`]ii. Pestel – cel mai radical dintre decembri[ti – este
adesea tratat ca un precursor al „iacobinilor“ ru[i din anii
’60 [i ’70. Faptul este de \n]eles dac` lu`m \n considerare
concep]ia sa despre lovitura de stat militar` [i \nclina]iile sa-
le centraliste, dar op]iunea sa pentru doctrina liberal` a li-
bert`]ii politice [i pentru o economie de tip laissez faire \l
distinge net de ceea ce se va numi „iacobinism“ \n a doua
jum`tate a secolului. |n mod caracteristic, \n gândirea po-
litic` ruseasc` de dup` decembri[ti liberalismul a \ncetat s`
mai fie revolu]ionar, tot astfel cum revolu]ionarii au \nce-
put s` \ntoarc` spatele mo[tenirii liberale a Occidentului.

Slavofilii [i occidentali[tii
|nfrângerea mi[c`rii decembriste a inaugurat o nou`
epoc` \n gândirea ruseasc` – o epoc` \n care intelighen]ia ru-
seasc`, pierzându-[i speran]a \ntr-o schimbare politic`, [i-a
redirec]ionat aten]ia dinspre chestiunile politice spre cele
filozofice. Sub domnia despotic` a lui Nicolae I, orice acti-
vitate politic` a devenit imposibil`; profunda insatisfac]ie
existent` \n mediile educate a fost astfel \n mod necesar „in-
teriorizat`“, transferat` deci \n sfera „gândirii pure“, unde
[i-a g`sit expresia \ntr-o c`utare intens` a sensului vie]ii per-
sonale [i a celei na]ionale9. Cel mai important rezultat al
acestor c`ut`ri filozofice a fost reformularea problemei fun-
damentale a rela]iei dintre Rusia [i Occident.
Primul gânditor care a conferit adâncime filozofic` aces-
tei probleme a fost, indubitabil, Petr Ceaadaev (1794-1856).

32
Ca tân`r ofi]er al g`rzii regale el a fost apropiat de de-
cembri[ti, dar nu mai târziu de 1821-1822 a suferit o criz`
spiritual` ce l-a \ndreptat spre religie, criz` acutizat` dup`
suprimarea insurec]iei decembriste. Rezultatul a fost ciclul
de opt „Scrisori filozofice“, scrise (\n francez`) \ntre 1828 [i
183110. Dintre aceste „Scrisori“ doar prima – consacrat` pro-
blemelor ruse[ti – a fost publicat` (\n ziarul Telescop, 1836)
\n timpul vie]ii autorului.
Urmându-i pe tradi]ionali[tii francezi11, Chaadaev abor-
da \n „Scrisorile“ sale problema autonomiei morale [i inte-
lectuale a individului. Ordinea natural` a lucrurilor, argu-
menta el, se bazeaz` pe dependen]` [i supunere; intelectul in-
dividual trebuie subordonat ra]iunii universale a umanit`]ii.
Fiin]a e stratificat` ierarhic: la vârf se afl` Dumnezeul trans-
cendent; emana]ia sa este „lumea con[tiin]ei“ – adic` a
con[tiin]ei sociale supra-individuale –, vie]uind \n confor-
mitate cu tradi]ia [i dezvoltându-se odat` cu ea; dedesubt se
afl` con[tiin]a empiric` a indivizilor izola]i; pe treapta cea
mai de jos se afl` natura pre-uman`. Ceaadaev vedea esen]a
istoriei [i punctul nodal al „con[tiin]ei universale“ \n cre[ti-
nism, iar cea mai „istoric`“ [i „social`“ form` de cre[tinism
era pentru el Biserica Romano-Catolic`. |n opozi]ie cu Eu-
ropa (mai ales cu Europa catolic`), Rusia era, \n ochii s`i, o
]ar` uitat` de Providen]`, f`r` trecut [i viitor, o na]iune ciu-
dat` c`reia \i lipsea continuitatea supraindividual` a tradi]iei,
vie]uind izolat` fa]` de restul omenirii [i f`r` s` joace niciun
rol \n istoria universal`. Ru[ii erau, prin urmare, condam-
na]i la sterilitate, având a se sim]i ve[nic asemeni unor „no-
mazi f`r` patrie“, indivizi singuratici [i diviza]i suflete[te.
Nu-i de mirare c` prima sa „Scrisoare filozofic`“ a tre-
zit o indignare extrem` \n cercurile oficiale [i printre ru[ii
conservatori [i na]ionali[ti. Ceaadaev a fost declarat nebun
[i a fost pus sub supraveghere medical`, revista Telescop a
fost desfiin]at` iar editorul s`u, Nadejdin, a primit o
amend`.

33
 |n „Apologia unui nebun“ (1837), Ceaadaev [i-a modi-
ficat vederile asupra Rusiei, reformulându-le mai pe gustul
patrio]ilor ru[i. A recunoscut c` „lipsa istoriei na]ionale“
putea constitui [i un soi de privilegiu: f`r` „povara trecu-
tului“, Rusia nu avea de \ntâmpinat niciun obsatcol pentru
a \nv`]a din experien]a Europei [i pentru a-[i \ntemeia vii-
torul pe baze pur ra]ionale. Astfel, acest admirator rus al
tradi]iei a formulat opinia c` privilegiul specific al Rusiei
consta \n faptul c` era o tabula rasa – o viziune care, trans-
mis` prin intermediul lui Herzen, avea s` se potriveasc` bine
cu ]elurile revolu]ionarilor ru[i.
|n controversa dintre slavofili [i occidentali[ti, pozi]ia lui
Ceaadaev era mai degrab` atipic`. El era un \nfocat occiden-
talist, f`r` s` fie \ns` nici liberal, nici democrat; iubea Europa
veche, aristocratic` [i idealiza Evul Mediu ca pe o epoc` a or-
dinii universale [i unit`]ii spirituale. Ca [i slavofilii, el tânjea
dup` o reconciliere \ntre filozofie [i religie, ceea ce l-a \mpins
c`tre anti-hegeliana „filozofie a revela]iei“ a lui Schelling.
Slavofilii (termenul fusese la origine o porecl`) erau un
grup de latifundiari educa]i care criticau occidentalizarea
Rusiei [i predicau \ntoarcerea la „adev`ratul cre[tinism“ [i la
principiile slave ale vie]ii ruse[ti de dinainte de Petru. Ideo-
logia lor, care s-a cristalizat la sfâr[itul anilor ’30, era, \ntr-un
fel, un r`spuns la pesimismul lui Ceaadaev. Pentru ei, ceea ce
Ceaadaev spusese despre ru[i \n general era \n esen]` corect
\n privin]a ru[ilor occidentaliza]i: ace[tia erau \ntr-adev`r
„nomazi apatrizi“, aliena]i [i dezr`d`cina]i; dar ei puteau
s`-[i recâ[tige patria [i s`-[i recapete s`n`tatea moral` prin
\ntoarcerea spre popor, care r`m`sese fidel cre[tinismului or-
todox [i vechilor principii slave ale „vie]ii comunitare“.
Principalul filozof al slavofililor a fost Ivan Kireevski
(1806-1856). Gândirea sa filozofic` [i istoriozofic` se baza
pe critica ra]ionalismului [i a individualismului european.
Ra]ionalismul \n via]a social` – argumenta el – duce la ato-
mizarea societ`]ii; societatea ra]ionalizat` este un artefact

34
mecanic, care \i leag` pe oameni unul de altul f`r` a izbuti
s`-i uneasc`. Un prototip al societ`]ii de acest fel era Roma
antic`, al c`rei ra]ionalism juridic a exercitat o influen]` fa-
tal` asupra cre[tinismului occidental. Un alt factor care a de-
terminat dezvoltarea istoric` a Europei au fost cuceririle –
surs` de antagonisme, f`când imposibil` crearea unei so-
ciet`]i organice, cu unitate interioar`. Rusia, care nu a ex-
perimentat nici influen]a Romei, nici vreo ocupa]ie, era,
spre deosebire de Occident, o societate \nchegat` \nl`untru,
bazat` pe comunitatea de credin]` [i obiceiuri, o societate
ai c`rei factori integratori nu erau simplele interese, ci con-
vingerile morale, nu lucrurile ci valorile.
Antiteza dintre Rusia [i Europa o presupunea – dup` Ki-
reevski – pe cea dintre dou` tipuri de personalit`]i [i dou`
tipuri de cunoa[tere: personalitatea integral` se opunea ce-
lei dezintegrate; cunoa[terea integral` [i vie era contrapus`
gândirii abstracte [i logice. Ra]ionalismul este o boal` care
distruge unitatea primordial` a spiritului; cunoa[terea ra]io-
nal` transform` realitatea \ntr-un agregat de fragmente izo-
late sau \n cel mai bun caz \ntr-un ]esut dialectic de no]iuni
abstracte, f`r` substan]`. Doar unind toate for]ele spiritua-
le, prin concentrarea religioas` a spiritului, putem g`si \n noi
\n[ine „r`d`cina interioar` a cunoa[terii“ [i atinge, prin ea,
„o viziune integral`“. Pentru a-[i sus]ine vederile, Kireevski
se referea la critica lui Schelling la adresa lui Hegel,
ad`ugând, totu[i, c` filozofia pozitiv` cre[tin` ce \i servea ca
postulat lui Schelling putea s` r`sar` doar din solul
cre[tin`t`]ii ortodoxe ruse12.
Ideile lui Kireevski au fost dezvoltate de Alexei Kho-
miakov (1804-1860), care a creat teoria slavofil` despre bi-
seric`. |n tratatul s`u intitulat „Biserica este unic`“ [i \ntr-
o serie de scrisori c`tre teologul W. Palmer de la Oxford (pe
care a \ncercat s`-l converteasc` la cre[tinismul ortodox)13,
el definea Biserica drept „un organism viu al adev`rului [i
iubirii“, o comunitate supraindividual` bazat` pe principiul

35
lui sobornost, adic` unitate \n spa]iul libert`]ii [i concilierii
– din cuvintele ruse[ti sobor (consiliu, adunare) [i sobirat (a
aduce \mpreun`, a uni). Sobornost, conceput ca un dar al
Sfântului Duh, era, dup` Khomiakov, o precondi]ie a
adev`ratei comunit`]i [i a veritabilei cunoa[teri. Bisericile
occidentale, infestate de ra]ionalism, [i-au pierdut acest dar
de nepre]uit [i trebuiau s` aleag`, prin urmare, \ntre „uni-
tate f`r` libertate“ (catolicismul) [i „libertate f`r` unitate“
(protestantismul). Singura depozitar` a adev`ratului so-
bornost era, dup` Khomiakov, Biserica Ortodox`. |n ciuda
acestei concluzii, operele sale ecleziologice au fost interzise
\n Rusia [i publicate \n str`in`tate: din punctul de vedere al
Sfântului Sinod, sobornost era un principiu periculos, echi-
valând cu o negare a autorit`]ii [i o neglijare a formelor ex-
terioare, institu]ionale, ale vie]ii religioase.
Printre slavofilii genera]iei urm`toarte, cel mai original
gânditor a fost Konstantin Aksakov (1817-1860). |n tinere]e
el fusese, ca [i prietenul s`u cel mai bun, Iu. Samarin, un he-
gelian, [i \ncercase s` g`seasc` calea de mijloc \ntre slavofi-
lism [i occidentalism; mai târziu, \ns` (la mijlocul anilor
’40), a devenit un na]ionalist ardent [i cel mai fanatic inamic
a tot ce \nsemna Occident. Preocup`rile sale de c`petenie se
\ndreptau spre interpretarea filozofic` a istoriei ruse. Occi-
dentul – sus]inea el – alesese „adev`rul exterior“, \n timp ce
Rusia reprezenta „adev`rul interior“. Prin „adev`r inte-
rior“ el \n]elegea vocea con[tiin]ei, tradi]iile interiorizate ale
societ`]ii; prin „adev`r exterior“, \n]elegea formele aliena-
te, „artificiale“ ale vie]ii sociale, \n primul rând toate formele
juridice [i politice. Legea [i Statul, dup` el, reprezentau
„principiul sclaviei“, care \nlocuia con[tiin]a uman` cu un
„aparat institu]ional extern“. Autocra]ia \n sfera politicii era,
\n teoria lui Aksakov, nu doar compatibil` cu libertatea, dar
chiar o condi]ie esen]ial` a ei: libertatea era conceput` nu ca
libertate politic`, ci ca eliberare de politic [i o asemenea li-
bertate nu putea exista decât sub un conduc`tor autocrat,

36
care s` poarte pe umerii s`i povara guvern`rii. |n Rusia mos-
covit`, rela]ia dintre „Stat“ [i „P`mânt“ consta \n non-in-
terven]ie mutual`: oamenii nu \ncercau niciodat` s` con-
duc`, iar monarhii nu se amestecau \n via]a social`. Ideea de
stat absolut, care poate altera sau distruge \n mod arbitrar
principiile active ale societ`]ii, a fost introdus` \n Rusia de
c`tre Petru cel Mare14. Dup` reformele sale violente, doar
via]a poporului a p`strat vechiul „adev`r interior“. }`r`ni-
mea patriarhal` ruseasc` [i-a g`sit \n Aksakov admiratorul
cel mai entuziast [i necritic. Comuna ]`r`neasc` era v`zut`
de el ca celula de baz` a unei societ`]i ideale, unite de prin-
cipiile morale ale unanimit`]ii [i concordiei, f`r` loc pentru
egoism [i dispensându-se de „adev`rul exterior“ impus cu
for]a de justi]ie.
Slavofilismul era, prin urmare, o utopie retrospectiv`, o
form` a nostalgiei dup` armonia pierdut`, o variant` ru-
seasc` a romantismului conservator, situat` \n opozi]ie cu
institu]iile [i valorile civiliza]iei capitaliste moderne. Uto-
pismul romantic \i depsebea pe slavofili de Mihail Pogodin
(1800-1875), cunoscut istoric [i editor al ziarului Moscovitul,
care altminteri se situa de partea lor \n lupta \mpotriva oc-
cidentaliz`rii. Pogodin nu tânjea dup` Rusia de dinainte de
Petru; dimpotriv`, el era un apologet al lui Petru cel Mare,
\n calitatea sa de creator al puterii politice ruse[ti. El consi-
dera c` superioritatea Rusiei asupra Occidentului rezida \n
institu]ia autocra]iei nelimitate [i nu \n comuna patriarhal`
sau \n spiritul lui sobornost din biserica rus`. Vederile lui
sunt adesea etichetate drept „na]ionalism oficial“, dar acest
procedeu este \ntrucâtva \n[el`tor: el era un panslavist con-
vins [i din acest punct de vedere nu putea fi un purt`tor de
cuvânt al cercurilor oficiale, care se ag`]au de principiile le-
gitimismului tradi]ional15.
|n timpul domniei lui Alexandru al II-lea, noile condi]ii
politice au f`cut posibil [i chiar au impus ca slavofilii s`
treac` de la teorie la practic`. Slavofilismul a fost transfor-

37
mat pe de o parte \n panslavism, [i pe de alt` parte \n aripa
dreapt` a liberalismului nobiliar. Ivan Aksakov (fratele lui
Konstantin Aksakov) a devenit liderul mi[c`rii panslaviste:
Samarin [i Ko[elev au jucat un rol activ \n emanciparea [er-
bilor, ap`rând comuna ]`r`neasc` ca pe un meterez \mpo-
triva proletariz`rii [i un furnizor de mân` de lucru ieftin`
pentru domeniile nobiliare. |n ambele cazuri, utopia ro-
mantic` a fost abandonat` [i \nlocuit` de scopuri politice
mai realiste, cu o acceptare cel pu]in tacit` a moderniz`rii
capitaliste a statului rus.
S` ne \ntoarcem acum la occidentali[ti. Figura cea mai
important` a acestui grup a fost faimosul critic literar Vissa-
rion Belinski (1811-1848). |n anii ’30 el era entuziasmat de
filozofia german` [i, \mpreun` cu tân`rul Bakunin, era li-
derul spiritual al cercului filozofic ini]iat de Nikolai Stan-
kevici (1813-1840). Ca [i al]i membri ai cercului, el trecu-
se prin [coala hegelianismului. Teza lui Hegel, „ceea ce es-
te real este ra]ional, ceea ce este ra]ional este real“, l-a f`cut
s` proclame (spre sfâr[itul lui 1837) „reconcilierea“ sa filo-
zofic` cu „realitatea“. De fapt, era vorba despre o pseudo-
reconciliere, izvorât` din sentimentul dureros al neputin]ei
protestului individual \mpotriva unei realit`]i sociale oribile,
dar puternice. „Ra]iunea“ realit`]ii, sus]inea Belinski, este o
lege necesar` a dezvolt`rii acelui Weltgeist, complet inde-
pendent de voin]a subiectiv` a indivizilor; revolta unui in-
divid \mpotriva Ra]iunii Istoriei, spunea Belinski, este
\ntotdeauna particular` [i prin urmare futil`, subiectiv` [i
ira]ional`. La \nceputul anilor ’40, Belinski renun]a la „re-
concilierea“ sa, realizând c` no]iunea sa de „realitate ra]io-
nal`“ nu fusese suficient de dialectic` [i c` ar fi trebuit s`
dezvolte [i „ideea de nega]ie“. El s-a revoltat \mpotriva teo-
diceei istoriozofice, a respins mo[tenirea iluminismului
francez, a \nlocuit istoricismul conservator cu filozofia he-
gelian` de stânga „a ac]iunii“ [i a propus ideea de individ
liber, autonom, ireductibil la condi]ia de simplu instrument

38
al unor for]e impersonale. La sfâr[itul vie]ii sale el s-a apro-
piat mult de materialismul lui Feuerbach, \n care recu-
no[tea antropocentrismul filozofic, cel care elibera indivi-
dul de puterea despotic` a „spiritului absolut“ [i reabilita
„latura natural`“ a existen]ei umane.
|n estetica sa, Belinski s-a inspirat din idealismul [i ro-
mantismul german16, pe care a \ncercat s` le transforme \ntr-
un fundament teoretic pentru realismul literar – reprezen-
tat \n Rusia de Gogol – [i de ceea ce se va numi mai târziu
„[coala naturalist`“. El a \ncurajat dezvoltarea unui carac-
ter na]ional distinctiv al literaturii ruse, dar a protestat vi-
guros \mpotriva stabilirii unei opozi]ii dintre acesta [i va-
lorile general umane sau a limit`rii lui la sfera folclorului [i
la temele istoriei na]ionale. Arta era pentru el „contempla-
rea imediat` a adev`rului sau gândirea \n imagini“; \n cri-
tica literar`, el revendica „metoda social` [i istoric`“. V`zând
\n literatur` un instrument puternic \n slujba gândirii pro-
gresiste, el a propagat ideile democrate [i a ajuns s` fie re-
cunoscut, de o \ntreag` genera]ie de scriitori [i cititori ru[i,
drept un educator [i drept cea mai important` autoritate
moral`. Cât de pasionat` era atitudinea sa fa]` de literatu-
ra rus` se poate vedea din faimoasa sa scrisoare c`tre Gogol
(15 iulie 1847)17, pe care l-a acuzat violent c` tr`deaz`, \n ul-
tima sa carte (Pagini alese din coresponden]a cu prietenii), mi-
siunea progresist`, de emancipare, pe care o aveau scriito-
rii ru[i.
Logica interioar` a c`ut`rilor filozofice ale lui Belinski l-a
condus spre un conflict deschis cu slavofilii. Valorile sale
se aflau \ntr-un conflict acut cu conservatorismul roman-
tic: el concepea personalitatea ca pe o negare radical` a cre-
din]ei [i tradi]iei „imediate“, acceptate ca atare, f`r` nicio re-
flec]ie critic` asupra lor; postula autonomia individului [i
vedea esen]a istoriei \n cre[terea gradului de individualiza-
re a omului [i \n ra]ionalizarea societ`]ii; accepta – de[i nu
\n mod necritic – burghezia, progresul european [i solicita

39
continuarea occidentaliz`rii \n Rusia. Reformele lui Petru
cel Mare constituiau pentru el nu o apostazie na]ional`, ci
placa turnant` \n procesul de transformare a „poporului“
patriarhal rus \ntr-o „na]iune“ modern`.
To]i occidentali[tii \mp`rt`[eau ideea de personalitate li-
ber`, autonom` – nimic altceva decât ideea \mpotriva c`re-
ia slavofilii \[i construiser` concep]ia lor despre personali-
tatea armonioas`, „integral`“, a omului \n stadiul pre-in-
dividua]iei. Astfel, Timofei Granovski (1813-1855), mem-
bru al cercului lui Stankevici [i, mai târziu, profesor de is-
torie european` la Universitatea din Moscova, va interpre-
ta istoria ca pe un proces de „individualizare a maselor
prin intermediul gândirii“ [i va proclama c` libertatea per-
sonalit`]ii era principalul criteriu al progresului. Discipolul
lui Granovski, Konstantin Kavelin (1818-1885), a aplicat
aceast` concep]ie la istoria Rusiei, argumentând, \n „Per-
spectiv` asupra rela]iilor juridice din vechea Rusie“ (publi-
cat \n primul num`r din revista Contemporanul, 1847), c`
procesul istoric rusesc consta \n disolu]ia gradual` a leg`tu-
rilor sociale patriarhale [i \nlocuirea lor prin ordinea juri-
dic` a Statului centralizat, care las` mai mult spa]iu pentru
libertatea individual`. V`zut din aceast` perspectiv`, Petru
cel Mare ap`rea ca primul individ complet emancipat din
istoria ruseasc`.
Vederile lui Kavelin au fost dezvoltate mai târziu de Bo-
ris Cicerin (1828-1904), filozof, istoric [i jurist, care a
combinat economia politic` liberal` [i o ferm` ap`rare a
drepturilor civile cu hegelianismul de dreapta [i cu sus]ine-
rea unui stat puternic, centralizat. El se considera un disci-
pol al lui Granovski [i, de[i din punct de vedere cronologic
apar]inea unei genera]ii mai tinere, el a r`mas \ntr-un anu-
mit sens „un om al anilor ’40“. Ca liberal pro-occidental
convins, era un adversar al slavofililor [i al populi[tilor, pe
care \i acuza de a ignorara rolului legii [i al formelor juridice
\n via]a social`. Spre deosebire de slavofili [i de Cern\[evski,

40
el cerea abolirea comunei ]`r`ne[ti, \n care vedea cea mai
mare opreli[te pentru dezvoltarea normal` a Rusiei, sus-
]inând (\n mod eronat) c` era o institu]ie artificial` [i rela-
tiv modern`, creat` de Stat pentru a impune ]`ranilor o res-
ponsabilitate fiscal` comun`. |n construc]iile sale istorice el
a reprezentat (\mpreun` cu Kavelin) a[a-zisa „[coal` eta-
tist`“ – un curent de gândire care \ncerca s` dovedeasc` fap-
tul c` statul fusese \ntotdeauna principala for]` creatoare [i
progresist` din istoria rus`.
Alt curent occidentalist era reprezentat \n anii ’40 de Va-
lerian Maikov (1823-1847), un tân`r critic literar foarte
apropiat pentru un timp de cercul de la Petersburg al lui Bu-
ta[evici-Petra[evski. |n acest cerc (activ din 1845 pân` \n
1849) se purtau dezbateri ideologice \n jurul doctrinelor so-
ciali[tilor utopici francezi [i al materialismului antropolo-
gic al lui Feuerbach. Petra[evskienii combinau \ntr-un stil
propriu viziunea utopic` a lui Fourier cu naturalismul lui
Feuerbach: \n ambele doctrine ei g`seau ideea de „reabili-
tare a materiei“ [i de iminent` regenerare a umanit`]ii („Ar-
monia“ lui Fourier, idealul lui Feuerbach de om nealienat,
„asemenea lui Dumnezeu“); filozoful german \i ajuta s`
elimine ideea de Dumnezeu din \nv`]`tura lui Fourier, dar
numai pentru a o \nlocui cu ideea „antropoteistic`“ de „di-
vinitate a Omului“. Astfel, interesul lor pentru Feuerbach se
armoniza pe de o parte cu reac]ia pozitivist`, naturalist`,
\mpotriva idealismului filozofic, dar, pe de alt` parte, le per-
mitea s` r`mân` fideli spiritului maximalist al unei epoci ca-
re \mbr`]i[a toate sistemele [i viziunile utopice ale mântui-
rii intramundane. Ei [i-au exprimat o parte din idei \n cele
dou` p`r]i ale Dic]ionarului de buzunar de cuvinte str`ine,
publicat \n 1845-184618. Ideologia lor politic` [i social`
\ncerca s` combine fourierismul cu ideile republicane sau cel
pu]in constitu]ionale, dar aceasta nu a dus la transformarea
cercului lor \ntr-o organiza]ie politic` clandestin` (Petra-
[evski \nsu[i se opunea la asemenea tendin]e). Totu[i, \n

41
ciuda acestui fapt, din punctul de vedere al guvernului
]arist, activit`]ile cercului erau extrem de periculoase – mai
ales prin prisma mi[c`rilor revolu]ionare care se petreceau
\n Occident. Principalii membri ai cercului au fost aresta]i
[i (\n decembrie 1849) condamna]i la moarte. Doar \n ul-
timul moment \nainte de execu]ie a fost schimbat cumpli-
tul verdict printr-unul de exil cu munc` silnic` \n Siberia.
Printre cei 21 de Petra[evski[ti care au trecut prin aceast` ex-
perien]` de co[mar era [i scriitorul Feodor Dostoievski.
Valerian Maikov reprezenta minoritatea pre-pozitivist`
cu o gândire sobr` din cercul lui Petra[evski. El combina
filozofia lui Feuerbach nu cu \nv`]`tura lui Fourier, ci cu
ideile lui Comte [i Mill, [i credea \n [tiin]`, ca propulsor
prim al progresului social. Occidentalismul s`u – [i din
acest punct de vedere vederile sale erau \mp`rt`[ite pe de-
plin de Petra[evski – se traducea printr-un soi de „umanism
cosmopolit“: sentimentul na]ionalit`]ii, afirma el, sl`be[te
odat` cu progresul civiliza]iei; un individ, pentru a se eman-
cipa cu adev`rat, trebuie s` se ridice peste na]ionalitatea sa
[i s` scape de tr`s`turile specifice ale contextului s`u na]io-
nal. Ar trebui ad`ugat c` aceste opinii erau direc]ionate nu
doar \mpotriva slavofilismului, dar [i \mpotriva vederilor lui
Belinski, care trata na]iunile ca pe „individualit`]i ale ome-
nirii“ [i care vedea \n ele instrumente indispensabile ale pro-
gresului istoric19.
Astfel, \n opozi]ie cu slavofilismul, mi[carea occidentalist`
ruseasc` a anilor ’40 nu a fost o [coal` de gândire omogen`;
a fost mai degrab` un numitor comun al unor curente po-
ten]ial divergente, o platform` comun` pentru to]i gândito-
rii – atât democra]i ca Belinski, cât [i liberali modera]i precum
Kavelin – care credeau c` Rusia putea [i trebuia s` urmeze
modelul general al progresului european. El se formase prin
opozi]ie cu slavofilismul [i era condamnat s` se dezintegre-
ze \n fa]a unor noi probleme, imposibil de rezolvat \n cadrul
unei controverse istoriozofice abstracte despre valorile ruse[ti

42
[i cele europene. Dup` evenimentele revolu]ionare din anii
1848-1849, ru[ii progresi[ti, con[tientizând pe deplin c` pro-
gresul european era un proces contradictoriu [i c` Europa nu
era un \ntreg omogen, au fost for]a]i s` ajung` la concluzia c`
no]iunea de „occidentalism“ era prea general` [i c` trebuiau
s` aleag` m`car \ntre Occidentul burghez [i cel socialist.

De la occidentalismul hegelian
la „socialismul rus“
Un caz edificator pentru disolu]ia occidentalismului de-
mocratic este reprezentat de evolu]ia ideologic` a lui Alek-
sandr Herzen (1812-1870). Nota distinctiv` a biografiei sa-
le intelectuale e dat` de faptul c`, \nc` de la \nceput, el con-
sidera epoca sa ca pe una de criz`, din care – \n concordan]`
cu legile „palingenezei“ sociale – se va na[te o lume nou`,
regenerat`. |n cercul studen]esc de opozi]ie pe care l-a or-
ganizat \mpreun` cu prietenul s`u Nikolai Ogarev (1813-
1877) [i \n timpul anilor de exil la Perm, Viatka [i Vladimir
(1834-1840), el a studiat, al`turi de filozofia german`, ope-
rele romanticilor sociali francezi (saint-simoni[tii, Leroux,
Ballanche) [i, sub influen]a lor, a comparat civiliza]ia Eu-
ropei contemporane cu civiliza]ia decadent` a Romei anti-
ce, iar pe sociali[tii europeni cu primii cre[tini. Acest mod
de a gândi l-a f`cut s` se \ntrebe dac` nu cumva ru[ii, [i sla-
vii \n general, nu jucau \n istorie rolul noilor barbari. Deja
\n prima jum`tate a anilor ’40, el lua \n considerare posibi-
la valabilitate a unor idei ale slavofililor sau ale poetului po-
lonez Adam Mickiewicz20, expuse de acesta \n conferin]ele
sale de la Paris.
Cu toate acestea, \n operele sale filozofice din anii ’40, ca-
re sunt [i cele mai bune produc]ii ale hegelianismului de
stânga din Rusia, Herzen a r`mas un occidentalist. Era in-
teresat \n mod particular de „filozofia ac]iunii“, pe care o
concepea \n opozi]ie cu „panlogismul“ lui Hegel21. |ntr-o se-

43
rie de eseuri cu titlul „Diletantismul \n [tiin]`“ (1843), el
scria: „Ac]iunea e personalitatea \ns`[i“22. Aceasta \nsemna c`,
pentru a deveni o personalitate, omul trebuia s` dep`[easc`
„natura sa natural` imediat`“, s` se ridice la nivelul gândi-
rii impersonale, abstracte, s` se piard` \n domeniul „Gene-
ralului“ [i apoi s` se reg`seasc` [i s` se exprime prin activi-
tatea con[tient`, liber`, schimbând lumea \n direc]ia ra]io-
nal` pe care o dore[te. |n opera sa filozofic` cea mai im-
portant`, „Scrisori despre studiul naturii“ (1845), problema
personalit`]ii era expus` pe fundalul dezvolt`rii istorice a
atitudinilor filozofice despre Natur`. Leitmotivul „Scriso-
rilor“ era imperativul reconcilierii dintre empirismul natu-
ralist (identificat cu materialismul) [i idealismul, cu o in-
sisten]` special` asupra ideii ca aceast` reconciliere s` se rea-
lizeze nu doar de dragul [tiin]ei, ci spre beneficiul persona-
lit`]ii umane. Idealismul, dup` Herzen, reprezenta „Gene-
ralul“ [i amenin]a s` ignore [i s` anihileze individualul;
„materialismul“, pe de alt` parte, amenin]a s` reduc` omul
la particularit`]ile sale naturale „imediate“; viitoarea sintez`
a celor dou` puncte de vedere ar salvgarda drepturile indi-
vidului [i ar „reabilita natura“, dar f`r` ca marile realiz`ri ale
idealismului, ce ridicaser` omul la nivelul gândirii abstrac-
te, s` se piard`.
La \nceputul anului 1847, lui Herzen i s-a permis, \n ce-
le din urm`, s`-[i realizeze vechiul proiect de a c`l`tori \n Oc-
cident. El nu fusese niciodat` un admirator f`r` dis-
cern`mânt al Occidentului burghez, dar Fran]a lui Louis-
Philippe i s-a p`rut chiar mai rea decât se a[teptase. |n „Scri-
sori din Fran]a [i Italia“ (1847-1852), el [i-a dat glas senti-
mentelor printr-o critic` estetic`, \n not` oarecum aristo-
cratic`, a civiliza]iei burgheze occidentale, pe care a prezen-
tat-o ca pe t`râmul urât al mediocrit`]ii banale. Victoria
burgheziei \n revolu]ia de la 1848 a fost pentru el un [oc vio-
lent, care l-a f`cut s`-[i piard` credin]a \ntr-un progres ine-
vitabil, conceput teleologic. |n cartea sa De pe cel`lalt ]`rm

44
(1850), el s-a desp`r]it pân` la urm` de hegelianism23: istoria,
afirm` el, nu are nicio „Ra]iune“, nu e decât un joc orb al no-
rocului, o etern` improviza]ie, care nu se repet` niciodat`.
Dup` ce a ajuns la concluzia c` socialismul nu avea ni-
cio [ans` \n Europa, de vreme ce Europa \[i g`sise deja
„echilibrul“ \n structura burghez`, Herzen a conceput o
doctrin` a „socialismului rusesc“, dezvoltat` mai ales \n
lucr`rile sale „Du développement des idées révolutionnai-
res en Russie“ (1850), „Le peuple russe et le socialisme“
(1851) [i „Lumea veche [i Rusia“ (1854). Afl`m aici câteva
idei caracteristice ale lui Ceaadaev, ale slavofililor [i ale oc-
cidentali[tilor liberal-democra]i din anii ’40. Ca [i Ceaadaev,
creatorul „socialismului rusesc“ afirma c` Rusia era o ]ar`
f`r` istorie, o ]ar` unde nici o „povar` a trecutului“ nu va
\mpiedica introducerea unei noi organiz`ri sociale, mai bu-
ne. Ca [i slavofilii, el credea c` imensa superioritate a Ru-
siei asupra Occidentului rezida \n comuna ]`r`neasc` [i \n
lipsa unei tradi]ii juridice ferme a propriet`]ii private; el cre-
dea, totu[i, c` structurile sociale „comunitare“ trebuiau s`
fie p`trunse de „ideea de personalitate“, care fusese impor-
tat` de Rusia din Occident, fiind \ncorporat` \n intelighen]ia
ruseasc`, mai ales \n mica nobilime educat`. Libertatea in-
dividual`, gândea Herzen, se dezvoltase cel mai deplin \n
Anglia, dar aceast` dezvoltare fusese pl`tit` cu dispari]ia to-
tal` a principiului comunitar; de cealalt` parte, ]`ranul rus
\[i p`strase via]a comunitar`, dar fusese \nghi]it de ea. Sar-
cina „socialismului rus“ era prin urmare acela de a recon-
cilia valorile intelighen]iei ruse[ti occidentalizate cu „co-
munismul“ ]`r`nimii ruse: „de a p`streza comuna [i a eli-
bereza individul“24.
|n ciuda deziluziei sale fa]` de Occident, Herzen a ales s`
emigreze, s-a stabilit la Londra [i a organizat, cu ajutorul de-
mocra]ilor polonezi, societatea Presa Ruseasc` Liber`. (Din
1856 el a fost ajutat \n aceast` sarcin` de c`tre Ogarev.) |n
primii ani ai domniei lui Alexandru II, publica]iile sale – mai

45
ales ziarul The Bell – au exercitat o influen]` puternic` asu-
pra cercurilor liberale din Rusia. Aceast` influen]`, totu[i,
nu a putut supravie]ui valului crescând de [ovinism rusesc
ce a urmat insurec]iei poloneze din 1863 (Herzen s-a situat
de partea polonezilor). La mijlocul anilor ’60 autoritatea lui
Herzen dec`zuse chiar printre revolu]ionari, care vedeau \n
el pe reprezentantul unei genera]ii dep`[ite [i \l acuzau de
aristocratism [i liberalism. {i el, de altfel, a criticat aspru ca-
racterul rudimentar [i plebeu al rivalilor s`i [i a accentuat
cu mândrie, \n splendidele sale memorii, Trecutul [i gândi-
rea mea, c` era unul dintre „oamenii anilor ’40“25.
Ar trebui ad`ugat c`, spre sfâr[itul vie]ii sale, Herzen nu
a mai opus Rusia Europei, [i-a recuperat \ncrederea \n so-
cialismul occidental [i a renun]at la viziunea sa catastrofic`
despre demolarea revolu]ionar` a „vechii lumi“. |n scriso-
rile sale deschise c`tre Bakunin („Scrisori c`tre un vechi ca-
marad“, 1869), el \[i punea toate speran]ele \n Interna]io-
nala I, v`zând \n ea o organiza]ie care, spre deosebire de
mi[carea anarhist`, prefera s` foloseasc` metodele de lupt`
legale, non-revolu]ionare.

„Ilumini[tii“ anilor ’60

|nfrângerea Rusiei \n R`zboiul Crimeei, \mpreun` cu
moartea nea[teptat` a lui Nicolae I, au creat o situa]ie \n ca-
re schimb`rile politice [i sociale erau de neevitat. Noul ]ar,
Alexandru al II-lea, a \n]eles c` unele reforme, \nainte de
toate emanciparea [erbilor, nu mai puteau fi amânate, c` era
necesar` o relaxare a sistemului autocratic al lui Nicolae I.
„Liberalismul“ s`u era unul cu jum`tate de inim`, dar to-
tu[i a suscitat speran]e, a creat atmosfera unui „dezghe]“ [i
a permis dezvoltarea unei opinii publice relativ puternice,
cu orient`ri politice bine definite.
|n domeniul gândirii socio-politice, evenimentul cel mai
important a fost apari]ia unui nou radicalism democratic. El

46
exprima idei [i atitudini ale elementelor non-conformiste din
raznochintsy, adic` intelighen]ia provenit` din afara nobili-
mii, oamenii educa]i de origine modest`, care au \nceput s`
joace un rol proeminent \n via]a intelectual` [i social` a Ru-
siei. Organul principal al noii tendin]e era ziarul lui Nekra-
sov Contemporanul, iar conduc`torii s`i ideologici erau
amândoi fiii unor preo]i de ]ar`: Nikolai Cern\[evski (1828-
1889), jurnalist cu o minte enciclopedic`, de savant, [i dis-
cipolul s`u, criticul literar Nikolai Dobroliubov (1836-1861).
Sim]ind acut diferen]a dintre ei [i „oamenii anilor ’40“, ei
s-au prezentat ca reprezentan]i ai „oamenilor noi“, cu totul
deosebi]i de liberalii ideali[ti [i nehot`râ]i ai nobilimii. Sem-
nificativ din acest punct de vedere este mai ales articolul lui
Dobroliubov „Ce este oblomovismul?“ (1859), o lung` re-
cenzie a romanului Oblomov, de Goncearov: „oamenii ani-
lor ’40“ erau acuza]i aici de visare lene[` [i de paralizia
voin]ei, rezultat al e[ecului lor \n a se rupe de mentalitatea
[i modul de via]` parazitar al clasei privilegiate26.
|n vederile lor filozofice, „oamenii noi“ reprezentau ma-
terialismul [i ra]ionalismul sim]ului comun, combinate cu
o credin]` ferm` \n natura uman` conceput` ca \n mod fun-
damental neschimb`toare [i ra]ional`. Conceptele de „ra]iu-
ne“ [i „natur` uman`“ le-au servit ca mijloace puternice \n
lupta pasionat` \mpotriva institu]iilor, tradi]iilor [i preju-
dec`]ilor unei societ`]i semi-feudale, o lupt` similar` ace-
leia purtate de gânditorii Iluminismului francez; pentru
acest motiv ei au [i fost numi]i mai târziu „ilumini[tii ru[i“.
Ra]ionalismul anistoric [i dogmatic de secol XVIII era pu-
ternic \nr`d`cinat mai ales la Dobroliubov, care vedea esen]a
\ns`[i a progresului \n lupta pentru tendin]ele „naturale“ ale
dezvolt`rii [i \mpotriva celor „nenaturale“. Vederile filo-
zofice ale lui Cern\[evski, expuse mai ales \n Principiul an-
tropologic \n filozofie (1860)27, erau mai complicate, pentru
c` el \ncerca s` combine naturalismul [i ra]ionalismul Ilu-
minismului cu câteva elemente de istoricism [i cu dialecti-

47
ca hegelian`. El se considera un discipol al lui Feuerbach, [i
\ntr-adev`r existau câteva motive tipic feueurbachiene \n
antropocentrismul s`u, \n ap`rarea dârz` a individului
uman \mpotriva uzurp`rilor sale din partea ipostazelor he-
geliene ale „Universalului“. Identific`m aceste motive chiar
[i \n estetica sa, \n teza de tinere]e despre „Rela]ia estetic` a
artei cu realitatea“ (1853), \n care proclama c` cea mai
\nalt` [i mai autentic` frumuse]e se g`se[te nu pe t`râmul
idealurilor platonice ale Spiritului hegelian, ci printre oa-
menii vii, din carne [i oase, printre fiin]ele umane (conclu-
zia logic` a acestei judec`]i era c` arta este un simplu sub-
stitut al naturii [i c` frumuse]ea e totuna cu plin`tatea
vie]ii). |n etic`, el a dezvoltat o teorie a „egoismului ra]io-
nal“, foarte asem`n`tor teoriei lui Helvetius [i doctrinei
utilitarismului englez. |n ansamblu, totu[i, „principiul an-
tropologic“ al lui Cern\[evski coincidea \n esen]` cu mai
schematicul concept de „natur` uman`“ al lui Dobroliubov;
componenta sa moral` inseparabil`, accentul asupra an-
tropocentrismului [i eliber`rii individului \l distingeau de
scientismul pozitivist, f`cându-l consonant cu adev`ratul
spirit al Iluminismului european.
|n multe privin]e – ca de exemplu \n aderen]a sa la vi-
ziunea conform c`reia eliberarea individului este valoarea
central` [i criteriul de baz` al progresului istoric, \n con-
vingerea c` Rusia ar trebui s` recunoasc` umil superiorita-
tea realiz`rilor occidentlale [i s` \nve]e din acestea –
Cern\[evski a continuat linia ccidentalismului rusesc. To-
tu[i, a existat un moment (\n anii 1856-1857) când el a cre-
zut c` trebuie s` se rup` de epigonii occidentalismului [i s`
se declare, din mai multe puncte de vedere, mai aproape de
pozi]iile slavofililor. Aceast` apropiere se referea la atitudi-
nea sa fa]` de economia politic` liberal` [i de comuna
]`r`neasc`. El chiar a propus slavofililor un fel de alian]`
pentru a ap`rara \mpreun` comuna \mpotriva economi[ti-
lor liberali, care cereau abolirea ei dimpreun` cu abolirea

48
aservirii feudale. Totu[i, aceast` alian]` nu putea ajunge la
o finalitate, \ntrucât motiva]iile celor doi parteneri erau
complet diferite: slavofilii doreau s` men]in` rela]iile sociale
pre-capitaliste \n sate, \n timp ce Cern\[evski vedea comu-
na ca pe un mijloc potrivit pentru tranzi]ia direct` spre un
colectivism socialist ra]ional.
|n articolele sale de economie politic` (care erau uneori
criticate, dar \ntotdeauna apreciate superlativ de c`tre
Marx), Cern\[evski opunea liberalismului burghez o
concep]ie a „economiei politice a oamenilor muncii“. El \i
denun]a pe apologe]ii industrializ`rii burgheze c` fac un
idol din „binele na]ional“, neglijând bun`starea oamenilor.
El recuno[tea deschis progresul dezvolt`rii capitaliste din
Occident, dar era con[tient de asemenea de tragicele sale
contradic]ii [i \[i dorea pentru patria sa un progres mai
uman [i, \n acela[i timp, mai rapid. |n „Critica preju-
dec`]ilor filozofice \mpotriva comunei ]`r`ne[ti“ (1859), el
argumenta c` Rusia – [i ]`rile \napoiate \n general– puteau
profita de pe urma experien]ei [i achizi]iilor [tiin]ifice ale
Occidentului „pentru a trece peste fazele intermediare ale
dezvolt`rii sau cel pu]in pentru a le reduce substan]ial du-
rata“28. Argumentul s`u principal \n favoarea comunei se
baza pe o viziune dialectic` a progresului: el sus]inea c` pri-
ma etap` a oric`rei dezvolt`ri era, de regul`, similar` ca
form` celei de-a treia; astfel, colectivismul comunal primi-
tiv era asem`n`tor ca form` colectivismului dezvoltat al so-
ciet`]ii socialiste, ceea ce poate face mai u[oar` tranzi]ia
c`tre acesta din urm`.
Critica lui Cern\[evski la adresa liberalilor se ridica [i
\mpotriva liberalismului politic. |ntr-o serie de articole de-
spre istoria politic` francez`, el distingea net \ntre liberali,
care ]inteau spre o libertate „pur [i simplu politic`“, [i de-
mocra]i, care se preocupau \n primul rând de bun`starea so-
cial` a oamenilor. El nu a ezitat s` spun` chiar c` Siberia era
o ]ar` mai democratic` decât Anglia, \ntrucât ]`ranii sibe-

49
rieni tr`iau mai \n largul lor decât proletarii englezi („Mo-
narhia din Iulie“, 1858). Aceast` concep]ie despre demo-
cra]ie a exercitat o influen]` profund` asupra gândirii po-
puliste ruse[ti, dar, ca o ironie a sor]ii, nu acesta a fost ulti-
mul cuvânt al lui Cern\[evski. Metodele nedemocratice ce
se foloseau pentru a preg`ti abolirea [erbiei l-au convins c`
libertatea politic` era, \n Rusia, o condi]ie necesar` a
adev`ratului progres social. Astfel, \n „Scrisori f`r` adres`“
(1862) – adresate de fapt ]arului Alexandru al II-lea – el a
trecut de partea nobilimii liberale din Tver’, care cerea o
constitu]ie liberal` pentru Rusia29.
Evolu]ia gândirii lui Cern\[evski a fost \ntrerupt` de ares-
tarea (1862) [i deportarea lui \n Siberia r`s`ritean` pentru
munc` silnic`. A fost acuzat de activit`]i revolu]ionare, mai
ales de redactarea unei proclama]ii c`tre ]`rani, dar acuza]ii-
le au r`mas nedovedite. |n exil, p`strându-[i integritatea
pân` la final, a refuzat cu hot`râre s` cear` \ndurare. |n
temni]`, a[teptând judecata, a scris romanul Ce-i de f`cut?30.
Aici i-a \nf`]i[at pe „oamenii noi“ din Rusia – „egoi[tii ra]io-
nali“, devota]i cauzei progresului – precum[i [i un tip de re-
volu]ionar ascetic, care se sacrific` pentru cauz` (Rahmetov).
Datorit` aprob`rii unui cenzor, romanul a fost publicat \n
Contemporanul [i a devenit o surs` important` de inspira]ie
pentru mai multe genera]ii de tineri progresi[ti ru[i.
Dup` \ndep`rtarea lui Cern\[evski [i moartea lui Do-
broliubov, cel mai popular scriitor din tab`ra democrat` a
fost Dmitrii Pisarev (1840-1868), publicist [i critic literar la
ziarul Cuvântul Rus31. Vederile sale politice erau relativ mo-
derate dar, cu toate acestea, nici el nu a sc`pat de persecu]ie
[i a stat la pu[c`rie patru ani. (A fost condamnat \n 1862
pentru scrierea unei proclama]ii ilegale \n ap`rarea lui Her-
zen. |n pu[c`rie, totu[i, i s-a permis s` citeasc` [i s` scrie, a[a
c` \n anii de temni]` nu [i-a \ntrerupt activitatea literar`.)
Preocuparea lui principal` era emanciparea individului de
credin]ele [i regulile de comportament tradi]ionale; el atri-

50
buia un rol fundamental \n eliberarea oamenilor de preju-
dec`]ile [i leg`turile sociale ira]ionale tocmai dezvolt`rii [i
populariz`rii [tiin]elor naturale. |n articolele sale a pledat
pentru atitudinea „reali[tilor gânditori“, al c`ror prototip li-
terar \l vedea \n Bazarov, eroul „nihilist“ din romanul lui
Turgheniev P`rin]i [i copii32; opunându-se genera]iei
„ta]ilor“, el era de acord s` se numeasc` pe sine \nsu[i „ni-
hilist“ \n sensul \n care respingea tot ce nu se putea justifi-
ca din punct de vedere realist [i utilitar. Pentru el, cel mai
mare du[man al „realismului“ era „esteticul“, prin care
\n]elegea o atitudine estetic` [i idealist` \n fa]a vie]ii, carac-
teristic` intelectualilor proveni]i din rândurile nobilimii. |n
lupta sa obsesiv` \mpotriva „esteticului“ a mers atât de de-
parte \ncât s` proclame c` prin crea]ia [i consumul produ-
selor „strict artistice“ se contrazice principiul „economiei de
for]e materiale [i intelectuale“, a[a c` muzica [i artele plas-
tice sunt cu totul inutile pentru omenire. |ntr-o recenzie
(„Distrugerea Esteticii“, 1865), el a interpretat teoria este-
tic` a lui Cern\[evski ca ducând la eliminarea total` a este-
ticului, iar \n articolele sale strânse sub titlul „Pu[kin [i Be-
linski“ a ridiculizat poezia lui Pu[kin [i a criticat aprecierea
ei de c`tre Belinski, pe care l-a caracterizat drept un „semi-
realist“. Aceste atitudini de iconoclasm agresiv [i radicalism
puritan \n domeniul artei constituiau un soi de compensa]ie
pentru modera]ia programului s`u social, care se reducea la
recomandarea muncii lini[tite, r`bd`toare, pentru progre-
sul material [i intelectual.
|n ciuda arogan]ei sale adolescentine [i a dogmatismu-
lui s`u utilitar, Pisarev a avut o contribu]ie considerabil` la
„luminarea“ noii intelighen]ii democrate. Influen]a sa a
fost semnificativ` mai ales printre elevii de liceu [i s-a \ntins
pân` \n cele mai \ndep`rtate col]uri ale Imperiului Rus.
Spre deosebire de Cern\[evski, el nu a fost atins de ideile so-
cialiste [i a fost prea pu]in interesat de problema agricultu-
rii; importan]a sa se limiteaz` la lupta pentru un om nou,

51
ra]ional, \ncrez`tor \n for]ele sale, eliberat de prejudec`]i [i
capabil s` munceasc` din greu pentru binele comun.
Aceast` lupt` era \ns` atunci una din sarcinile de c`p`tâi ale
„ilumini[tilor ru[i“.

Anarhi[ti [i populi[ti
A doua jum`tate a secolului al XIX-lea a fost marcat` \n
Rusia de apari]ia [i dezvoltarea mi[c`rii revolu]ionar-de-
mocrate. Ideologiile acestei mi[c`ri s-au inspirat din mai
multe surse: \n primul rând din Cern\[evski, dar [i din emi-
gra]ii politici apar]inând genera]iei „p`rin]ilor“, ca de exem-
plu Herzen, Ogarev [i Mihail Bakunin (1814-1876). Teoriile
lui Bakunin sunt importante nu doar pentru impactul lor
asupra gândirii ruse, dar mai ales ca expresia cea mai arti-
culat` ideologic a anarhismului european33.
Via]a lui Bakunin a fost vijelioas` [i pitoreasc`. |n anii
’30, ca lider al cercului lui Stankevici, el c`uta salvarea \n fi-
lozofia german` [i interpreta hegelianismul ca pe o filozo-
fie conservatoare a „reconcilierii“. La \nceputul anilor ’40 a
plecat la Berlin – „Noul Ierusalim“ al ideali[tilor ru[i – [i
foarte curând a devenit un hegelian de extrem` stâng`, un
apostol al „nega]iei“ radicale, revolu]ionare, a „lumii vechi“34.
Curând dup` aceasta el s-a desprins de filozofia german` [i
a \nceput „c`utarea unui Dumnezeu \n Revolu]ie“. La
sfâr[itul acestei lungi [i furtunoase cariere revolu]ionare, ce
a cuprins [i o perioad` de panslavism revolu]ionar, el a
ajuns liderul recunoscut al mi[c`rii anarhiste europene [i
principalul oponent al lui Marx din cadrul Interna]ionalei I.
Operele sale teoretice de c`p`tâi – Imperiul knuto-germanic
[i revolu]ia social` (1871) [i Statul [i anarhia (1873) – re-
prezentau o polemic` pasionat` \mpotriva lui Marx, pe
care \l acuza de etatism german [i intelectualism evreiesc [i
cu care se lupta de pe pozi]iile spontaneit`]ii revolu]ionare
inerente, credea el, \n caracterul popoarelor latine [i slave.

52
 Miezul anarhismului lui Bakunin se afla \n concep]ia sa
despre libertate. El identifica libertatea cu spontaneitatea
ira]ional` a vie]ii [i o opunea nu determinismului (a fi de-
terminat din`untru nu \nseamn` a fi supus unei for]e exte-
rioare), ci unor forme variate de alienare, mai ales religiei
autoritariste [i statului. Spre deosebire de Stirner, Bakunin
nu predica o revolt` individualist` \mpotriva societ`]ii;
dimpotriv`, era un colectivist convins. Anarhismul s`u se
baza pe o distinc]ie ferm` \ntre „societate“ [i „stat“: prima
constituie mediul „natural“ al oamenilor, deci o depen-
den]` interiorizat`, pe când statul este putere alienat`, for]`
anti-social` strâns legat` de obliga]iile legale [i de institu]ia
propriet`]ii private, care distruge \n oameni instinctele so-
ciale \nn`scute. Societatea se poate dispensa complet de
stat [i de toate formele de interven]ie dinafar`; nici chiar [ti-
in]a nu ar trebui s` interfereze cu dezvoltarea ei spontan`.
„Socialismul [tiin]ific“ al lui Marx, argumenta Bakunin, va
fi \n mod necesar birocratic [i autoritar: va duce la o tiranie
a „gândirii abstracte“ asupra „vie]ii reale“, la dictatura ce-
lor \nv`]a]i asupra oamenilor muncii, needuca]i.
Cel mai capabil continuator rus al gândirii lui Bakunin
a fost prin]ul Piotr Kropotkin (1842-1921), un populist re-
volu]ionar care \n 1876 a reu[it s` scape din fort`rea]a Petru
[i Pavel din Sankt Petersburg, s-a stabilit \n Elve]ia [i a de-
venit unul dintre teoreticienii de frunte ai anarhismului
european. El era mai pu]in radical decât Bakunin; princi-
palul accent al gândirii sale era pus nu atât pe ideea distru-
gerii totale [i imediate a statului, cât, mai degrab`, pe cea a
auto-guvern`rii de tip comunitar [i a cooper`rii \n via]a so-
cial`. |n opera sa clasic` Ajutorul mutual ca factor al evo-
lu]iei el a protestat \mpotriva societ`]ii capitaliste, com-
petitive [i a justific`rilor sale ideologice oferite de „darwi-
nismul social“. El \nsu[i un naturalist [i un evolu]ionist, a
\ncercat s` arate c` evolu]ia biologic` [i istoria social` erau
propulsate nu doar de lupta pentru existen]`, dar [i de pu-

53
ternici factori de cooperare. De[i suprimat de etatism, aju-
torul mutual constituia \nc` o surs` de progres etic [i o for]`
social` regeneratoare; \nflorirea lui deplin` urma s` fie
atins` \n societatea anarhist` [i comunist` a viitorului.
|n anii ’70, ideile lui Bakunin au exercitat o puternic` in-
fluen]` asupra ideologiei populismului rus; marea mi[care
„|napoi la Popor“ (1874) a fost inspirat` \n mare parte de
aceast` credin]` a lui \n instinctele revolu]ionare ale ]`ra-
nului rus [i de viziunea lui asupra unei federa]ii de comu-
ne ]`r`ne[ti auto-guvernate; mai mul]i tineri care au luat
parte la aceast` mi[care – aceia care credeau \n posibilitatea
unei erup]ii revolu]ionare imediate – s-au numit pe ei \n[i[i
„bakunini[ti“. |n ansamblu \ns`, populismul, ca structur` de
gândire, era foarte diferit de anarhism. Populi[tii erau preo-
cupa]i nu atât de problema „etatismului [i anarhismului“
cât mai degrab` de cea a strategiei – capitaliste sau non-ca-
pitaliste – de dezvoltare economic` [i social`. Existau po-
puli[ti cu \nclina]ii anarhiste puternice, dar exista de ase-
menea [i un \ntreg curent de gândire populist` care postu-
la \nt`rirea [i extinderea interven]iei statului, v`zând \n
aceasta singurul remediu posibil \mpotriva tendin]elor ca-
pitaliste din via]a economic` (G. Eliseev [i a[a-zisul „po-
pulism legalist“).
Cuvântul „populism“ (narodnichestvo) are mai multe
\n]elesuri35. Din punct de vedere istoric, \n sensul s`u cel mai
strict, el se refer` la un curent de gândire revolu]ionar` ca-
racteristic organiza]iei „P`mânt [i Libertate“ din a doua
jum`tate a anilor ’70 – care punea accent pe ac]iunile \ntre-
prinse \n mijlocul oamenilor (i.e., printre ]`rani), \n numele
idealurilor autentice ale ]`r`nimii (ca opuse idealurilor in-
telighen]iei). Pare totu[i adecvat s` folosim termenul „po-
pulism“ [i \ntr-un sens mai larg, denumind toate ideologiile
democratice din Rusia (atât revolu]ionare, cât [i non-revo-
lu]ionare) care, \ncercând s` reprezinte interesele micilor
produc`tori \ntr-o societate \napoiat`, post-feudal`, c`utau

54
moduri de dezvoltare non-capitalist`. |n acest sens [i
Cern\[evski a fost un populist, de[i el nu era cu siguran]` \n
primul rând un populist. |nainte de orice, el era un „ilumi-
nist“, principalul accent al concep]iei sale c`zând pe ele-
mentul anti-feudal, mai degrab` decât pe cel anti-capitalist;
\n ciuda vederilor sale despre comuna ]`r`neasc`, idealiza-
rea formelor economice arhaice (atât de caracteristic` gân-
dirii populiste) \i era complet str`in`. Populismul propriu-
zis a luat o form` definitiv` doar dup` abolirea [erbiei, \n
condi]iile dezvolt`rii capitaliste. Putem spune c` populi[tii
erau discipolii lui Cern\[evski, care, dup` ce au perceput
(adesea [i cu ajutorul lui Marx) contradic]iile dezvolt`rii ca-
pitaliste, [i-a pierdut \ncrederea \n progresul „european“; ei
au v`zut \n capitalism doar un fenomen de regres [i au
combinat opozi]ia lor democratic` fa]` de tot ce era „feu-
dal“ cu idealurile nostalgice ale socialismului ]`r`nesc.
Mi[carea revolu]ionar` specific populist` s-a configurat
la \nceputul anilor ’7036. Tr`s`tura ei specific` era dat` de o
prejudecat` profund` \mpotriva constitu]ionalismului [i a
parlamentarismului liberal, v`zute ca simplu instrument al
domina]iei burgheze. Lupta cu scopuri „politice“ se opunea,
pentru ei, luptei cu scopuri „sociale“ (economice), prima fi-
ind nu doar neglijat`, dar [i respins` sec ca „burghez`“ \n
con]inutul ei de clas`. Formal, pozi]ia populi[tilor coinci-
dea \n acest punct cu pozi]ia lui Bakunin, dar exista totu[i
o diferen]` de accent: Bakunin proclama c` sociali[tii nu ar
trebui s` ia parte la lupta politic`, ci s` ]inteasc` spre zdro-
birea oric`rei forme de putere politic`; populi[tii, de cealalt`
parte, puneau accentul pe rela]ia strâns` dintre „libertatea
politic`“ [i dezvoltarea capitalismului, concluzionând c` o
constitu]ie liberal` ar \nt`ri \n Rusia clasele capitaliste [i ar
d`una serios [anselor unei transform`ri socialiste rapide.
Aceast` \nc`p`]ânat` [i ciudat` „indiferen]` politic`“
era \n deplin` armonie cu psihologia masochist` a „nobili-
mii cu con[tiin]a marcat`“, care, al`turi de raznochintsy, a

55
jucat un rol important \n mi[carea revolu]ionar` ruseasc`.
Respingerea „luptei politice“ era pentru ace[ti tineri un act
de auto-renun]are, pe care \l f`ceau ca reprezentan]i ai
]`r`nimii, pentru care „libertatea politic`“ constituia ceva
abstract [i inutil. Acest puternic spirit al sacrificiului de
sine, \mpreun` cu credin]a ardent` \n marea misiune pro-
gresist` pe care intelighen]ia se credea chemat` s` o \mpli-
neasc` \n istoria Rusiei, [i-a g`sit expresia \ntr-o c`rticic` in-
titulat` Scrisori istorice (1869). Autorul era Piotr Lavrov
(1823-1900), filozof [i sociolog, care \n anul urm`tor a fu-
git \n str`in`tate, unde a devenit unul din liderii recunoscu]i
ai mi[c`rii revolu]ionare ruse[ti37. Enorma popularitate
câ[tigat` printre tinerimea democrat` de Scrisorile istorice s-a
datorat mai ales unui capitol, „Pre]ul progresului“. Posibi-
litatea de a vorbi despre progres, cugeta Lavrov, a fost pl`tit`
scump de rasa omeneasc`. Dezvoltarea personal` a câtorva
membri ai claselor privilegiate a fost posibil` datorit` mun-
cii [i suferin]elor mai multor genera]ii de oameni exploata]i
din greu. „Minoritatea care are con[tiin]`“ nu ar trebui s`
uite niciodat` aceast` datorie [i ar trebui s` depun` toate
eforturile pentru a [i-o pl`ti.
Sentimentul puternic c` „datoria fa]` de popor“ trebu-
ie pl`tit` prin fapte i-a condus pe populi[ti spre respingerea
demonstrativ` a tuturor teoriilor care afirmau c` progresul
este „obiectiv“, inevitabil [i automat; \n circumstan]ele din
Rusia, aceste teorii nu erau decât unelte convenabile pentru
apologe]ii progresului capitalist, care aprobau [i justificau
suferin]ele maselor referindu-se la „legile obiective ale isto-
riei“ [i la „legile de fier ale economiei politice“. |mpotriva
unui astfel de „obiectivism“ Lavrov [i-a configurat propria
ap`rare a „subiectivismului“. |n acest demers, a fost sus]in-
ut de alt gânditor populist, criticul literar Nikolai Mihai-
lovski (1842-1904). Tr`s`turile comune ale vederilor lor
au fost etichetate (mai degrab` neinspirat) drept „sociolo-
gie subiectiv`“ sau „metod` subiectiv`“.

56
 Premisele de baz` ale „sociologiei subiective“ pot fi cu-
prinse \n trei afirma]ii. Mai \ntâi, ea este o ap`rare a eticu-
lui – o convingere ferm` c` valorile nu pot fi derivate din
fapte, c` r`ul moral nu poate fi justificat „[tiin]ific“ [i c` pro-
testul moral \mpotriva suferin]ei este important [i obliga-
toriu, indiferent de condi]iile „obiective“. |n al doilea rând,
„sociologia subiectiv`“ reprezint` o pozi]ie epistemologic` [i
metodologic`, ce neag` sau pune \n discu]ie posibilitatea
metodelor „obiective“ \n [tiin]ele sociale. Conform acestei
viziuni, cunoa[terea istoric` [i sociologic` nu poate fi ni-
ciodat` cu adev`rat „obiectiv`“, pentru c` depinde de
emo]iile incon[tiente sau (cazul mai fericit) de idealurile
\nsu[ite \n mod con[tient de c`tre oamenii de [tiin]`. |n al
treilea rând, ea este o filozofie a istoriei care pretinde c` „fac-
torul subiectiv“ – gândirea [i voin]a uman` – se poate opu-
ne efectiv a[a-ziselor „legi“ ale dezvolt`rii [i poate s` joace
un rol decisiv \n procesul istoric. Lavrov [i-a bazat pe aces-
te idei „filozofia practic`“, \n care sus]inea c` „indivizii care
gândesc critic“, dac` s-ar uni \ntr-un partid, ar putea deveni
o for]` social` capabil` s` modifice st`rile de lucruri actua-
le \n sensul indicat de propriile lor scopuri „subiective“.
|n ciuda premiselor comune, teoria progresului a lui
Lavrov era diferit` de cea a lui Mihailovski. Pentru Lavrov,
progresul \nsemna dezvoltarea individului [i \ncarnarea
treptat` a adev`rului [i a drept`]ii \n institu]iile sociale, un
proces \ndeplinit prin mijloacele gândirii critice a indivizi-
lor care lucreaz` pentru a-[i transforma cultura. Prin „cul-
tur`“ , Lavrov \n]elegea o structur` social` sta]ionar` bazat`
pe religie, tradi]ii [i obiceiuri, func]ionând f`r` gândire cri-
tic`.Apari]ia „indivizilor care gândesc critic“ constituia
punctul de cotitur` al istoriei, \nceputul unei transform`ri
graduale a „culturii“ \n „civiliza]ie“, adic` \ntr-o structur`
social` dinamic`, dependent` de activitatea con[tient` a
oamenilor. Marea fascina]ie exercitat` de aceast` teorie se
datora, desigur, faptului c` tinerii populi[ti sim]eau c` ar fi

57
ei \n[i[i ni[te „indivizi care gândesc critic“. Pe de alt` par-
te, \nv`]`tura lui Lavrov nu se \mp`ca prea bine cu ideali-
zarea comunist` a comunei ]`r`ne[ti, care, indiferent de ro-
lul ei poten]ial \n scurtarea tranzi]iei spre socialism,
apar]inea mai degrab` „culturii“ sta]ionare. |n]elegând acest
lucru, adep]ii care l-au urmat pe Lavrov, spre deosebire de
„bakunini[ti“, nu au f`cut apel la „instinctele“ ]`ranului rus,
ci au \ncercat s`-l lumineze, s`-i trezeasc` gândirea critic`.
Mihailovski, care era preocupat de combaterea teoriilor
lui Spencer, nu \mp`rt`[ea credin]a lui Lavrov dup` care is-
toria Europei moderne, cu toat` suferin]a maselor, era o is-
torie a progresului. |n tratatele sale „Ce este progresul?“
(1869) [i „Lupta pentru individualitate“ (1875), el a propus
o concep]ie sociologic` ce pretindea c` dezvoltarea diviziu-
nii muncii \n societate era \n mod esen]ial un regres, de vre-
me ce se ajunsese la ea cu pre]ul dezintegr`rii [i fragment`rii
personalit`]ii umane. „Progresul“, scria el \ntr-un pasaj fai-
mos, este „o gradual` apropiere spre individul integral, spre
cea mai deplin` [i mai diversificat` diviziune a muncii \ntre
organele omului [i cea mai redus` posibil diviziune a mun-
cii \ntre oameni“38. Doar \ntr-o societate omogen`, egalita-
rist`, individualitatea uman` poate fi divers`, integral`,
\mplinit`. Acesta era un argument potrivit \n favoarea
unei utopii ]`r`ne[ti nostalgice, ce idealiza economia natu-
ral` [i autarhia primitiv` a comunei ruse[ti. }`ranul rus,
sus]inea Mihailovski, tr`ie[te o via]` primitiv`, dar deplin`;
el \[i este suficient sie[i din punct de vedere economic [i de
aceea independent, „\mplinit“ [i „\ntreg“; el \[i satisface
nevoile prin munca mâinilor sale, folosindu-[i toate capa-
cit`]ile, fiind agricultor [i pescar, p`stor [i artist, \ntr-o sin-
gur` persoan`. Absen]a sau sub-dezvoltarea formelor de
„cooperare complex`“ face ca ]`ranii din Rusia s` fie mu-
tual independen]i, \n timp ce „cooperarea simpl`“ (adic` cea
\n care oamenii sunt implica]i ca „fiin]e \ntregi“) \i une[te
\ntr-o solidaritate moral` bazat` pe simpatie mutual` [i

58
\n]elegere. Trebuie distins \ntre nivele [i tipuri de dezvolta-
re. Comuna ]`r`neasc` reprezint` un nivel mai sc`zut de
dezvoltare decât o \ntreprindere industrial` capitalist`, dar
\i este superioar` acesteia ca tip de dezvoltare. Acela[i lucru
r`mâne valabil \n cazul individualit`]ii: omul occidental
este situat, cu siguran]`, la un nivel de dezvoltare mai ridi-
cat, dar, \n acela[i timp, el apar]ine unui tip inferior celui al
]`ranului rus, care nu [i-a pierdut \nc` „integraliatea“ sa pri-
mitiv`. Provocându-i pe liberali, Mihailovski a afirmat c`
era complet lipsit de temei s` credem c` individul fusese eli-
berat de capitalism; dimpotriv`, capitalismul a transfor-
mat individul \ntr-un „simplu organ“ al organismului so-
cial, sacrificând f`r` mil` omul concret, viu, pentru idolul
„maximei productivit`]i“.
Printre autorii care l-au influen]at pe Mihailovski \n ela-
borarea acestei perspective asupra capitalismului, cel mai im-
portant era Marx. |n Capitalul, populi[tii au descoperit dra-
matica poveste a exproprierii micilor produc`tori, care au
fost deturna]i \n mod for]at de la mijloacele lor de subzis-
ten]` (pentru a folosi limbajul lui Mihailovski) [i au fost de-
poseda]i de „auto-suficien]a“ [i „integralitatea“ lor indivi-
dual`. Ca [i al]i populi[ti, Mihailovski a tras de aici conclu-
zia c` ]ara lui trebuia s` treac` peste „etapa capitalist`“ [i c`
ru[ii trebuiau s` fac` orice pentru a preveni industrializarea
dup` modelul englez. Mai mult, adaptarea vederilor lui
Marx la propria concep]ie l-a convins pe Mihailovski c` so-
cialismul modern [i comuna ]`r`neasc` nu ar reprezenta
decât niveluri diferite ale aceluia[i tip [i, decii, c` \n Rusia
cauza muncitorilor era \n esen]` una conservatoare, so-
lu]ionarea ei depinzând de p`strarea [i dezvoltarea formelor
existente de munc` [i de proprietate din cadrul comunei.
Totu[i, o alt` variant` de populism a fost avansat` \n anii
’70, de c`tre Piotr Tkacev (1844-1886) – teoreticianul de
frunte al „iacobinilor“, un curent „blanquist“ al mi[c`rii re-
volu]ionare ruse[ti. Discipol \ntârziat al lui Morelly [i Ba-

59
beuf, el a fost purt`torul de cuvânt al acelui „comunism pri-
mitiv“ care, dup` Marx, „nega personalitatea omului \n
toate sferele“39. Criticându-l violent pe Lavrov, el respingea
cu totul „principiul individualit`]ii“, v`zând \n el chinte-
sen]a ideologiei burgheze, profund str`in` de popor [i
\ndreptat` \mpotriva acestuia. „Formula“ lui de progres
cerea un nivel cât mai \nalt posibil de individualitate, ega-
litate „psihologic`“, intelectual` [i moral` pentru indivizi,
ca o pre-condi]ie a fericirii sociale. El a respins de asemenea
„subiectivismul“ sociologic, \n care a v`zut [i o doz` peri-
culoas` de relativism [i a pretins c` teoriile sale erau „evi-
dente logic“[i, prin urmare, adev`rate \ntr-un sens obiectiv,
absolut. |n concep]iile sale politice, Tkacev era un revo-
lu]ionar extremist elitist. Sarcina „nivel`rii indivizilor“ urma
s` fie preluat` de c`tre avangarda revolu]ionar`, care, ajun-
gând la putere, avea s` organizeze un sistem centralizat de
cre[tere [i de educa]ie a copiilor, frânând dezvoltarea indi-
vidualit`]ilor excep]ionale pentru a p`stra astfel egalitatea
intelectual` [i moral` \n societate.
Este interesant s` observ`m c` Tkacev a fost primul re-
volu]ionar rus care a \ncercat s` asimileze \n ideologia sa câ-
teva elemente din marxism. Deja \n anii ’60, el scria c` „via]a
social` \n toate manifest`rile ei, inclusiv literatura, [tiin]a, re-
ligia, formele juridice [i politice, este rezultatul unor princi-
pii economice clare, care se afl` la r`d`cina tuturor feno-
menelor sociale“40. El a \mprumutat f`r` \ndoial` aceast`
idee de la Marx, dar a interpretat-o \n mod diferit, respin-
gând opinia conform c`reia un nivel \nalt de dezvoltare eco-
nomic` ar fi condi]ia necesar` a socialismului. |n Rusia,
afirma el, revolu]ia socialist` putea izbândi ori \n viitorul
\ndep`rtat, dup` ce ]ara va fi trecut prin toate fazele capita-
lismului ori chiar \n acel moment, \nainte ca economia capi-
talist` s` prind` r`d`cini, deci atâta timp cât ideile egalitare
aveau \nc` o baz` economic` \n institu]iile comunale ale po-
porului rus. Existen]a celei de-a doua posibilit`]i era pentru

60
el o dovad` a faptului c` Rusia era, dup` toate probabilit`]ile,
mai aproape de socialism decât Occidentul capitalist. Aceast`
opinie a fost ridiculizat` de Engels; Tkacev i-a r`spuns lui En-
gels \ntr-o „Scrisoare deschis`“ (1874), acuzându-l de tr`da-
rea oportunist` a adev`ratului spirit revolu]ionar [i de ne-
cunoa[terea condi]iilor din Rusia41. Populi[tii ortodoc[i,
care credeau \n munca printre oameni [i prin oameni, au
condamnat aspru elitismul lui Tkacev [i l-au suspectat pe
acesta c` ar \ncerca s` \nlocuiasc` revolu]ia „politic`“
printr-una „social`“. Totu[i, importan]a acordat` de Tkacev
organiz`rii centralizate a revolu]ionarilor [i luptei politice
imediate \mpotriva autocra]iei [i-a g`sit un teren ideologic
mai favorabil \n a doua jum`tate a anilor ’70, când dez-
am`girea fa]` de metodele „non-politice“ de lupt` cuprinsese
\ntreaga mi[care revolu]ionar`. Critica lui Tkacev la adresa
diverselor forme de munc` printre oameni a servit drept ca-
talizator pentru ideologia acelor populi[ti care, \n 1879, s-au
desp`r]it de organiza]ia P`mânt [i Libertate pentru a-[i crea
propriul partid, botezat Voin]a Poporului.

Gândirea reac]ionar`
Asasinarea lui Alexandru al II-lea de c`tre membrii
grup`rii Voin]a Poporului a avut rezultate diferite fa]` de
cele scontate de conspiratori: ceea ce a urmat a fost o lung`
perioad` de reac]iune continu`, promovat` [i simbolizat` de
figura \ntunecat` a lui Konstantin Pobedono]ev, influen-
tul procuror-general al Sfântului Sinod. Trebuie totu[i s`
observ`m c` spiritul acestei reac]iuni rapide se n`scuse
mai devreme, \n timpul domniei „]arului eliberator“. Ex-
plozivul val de [ovinism reac]ionar \n favoarea Rusiei Mari,
ce lupta pentru domina]ia rus` asupra slavilor [i rusifica-
rea for]at` a a[a-ziselor „teritorii de frontier`“ (mai ales Po-
lonia), fiind \nso]it de ura \ndreptat` \mpotriva revolu]io-
narilor [i a liberalilor [i de un flagrant anti-semitism tot mai

61
intens dateaz` din timpul insurec]iei poloneze a anului
1863. De atunci \ncolo, aceast` orientare ideologic` a jucat
un rol important \n politica guvernului rus.
Ar fi imposibil s` descriem \n aceast` scurt` prezentare
evolu]ia tuturor curentelor de gândire reac]ionar` din Ru-
sia. Ca o alternativ`, ne vom ocupa de doi gânditori carac-
teristici, totu[i foarte originali: Nikolai Danilevski (1822-
1885) [i Konstantin Leontiev (1831-1891). Primul era teo-
reticianul de frunte al panslavismului rus, care a devenit o
mi[care organizat` dup` R`zboiul Crimeei, a ob]inut pri-
mele succese la Congresul Slav de la Moscova din 1867 [i a
atins maxima dezvoltare \n anii de dinaintea r`zboiului
ruso-turc din 1877. Cel de-al doilea, un romantic al reac]iu-
nii, a fost cel mai pitoresc [i mai extremist gânditor reac]io-
nar rus. Lui \i apar]in sinistrele cuvinte: „Rusia ar trebui
\nghe]at` pentru a o salva de la putrezire“.
Cartea lui Danilevski, Rusia [i Europa (1871), era o \ncer-
care de a a[eza „ideea slav`“ pe fundamente naturaliste [i de
a o salva astfel de influen]a slavofilismului romantic [i a
„sentimentalismului mistic“ din timpul Sfintei Alian]e.
Concret, aceasta \nsemna o negare hot`rât`, dac` nu chiar
brutal`, a valorilor umane universale, o respingere a uni-
versalismului atât ra]ionalist, cât [i cre[tin. Dup` Dani-
levski, nu exist` lucruri precum „Umanitatea“, civiliza]ia
uman` sau progresul uman general; unit`]ile reale ale stu-
diului istoric sunt „tipuri istorico-culturale“ diferite, auto-
suficiente (de[i nu \n mod necesar [i \nchise) [i care nu pot
fi \n]elese ca simple „etape“ ale unei istorii pretins „univer-
sale“. Fiecare „tip istorico-cultural“cunoa[te un ciclu de
dezvoltare organic`, dar e absurd s` vorbim despre o dez-
voltare general` a „Omenirii“. Civiliza]ia eropean` sau ro-
mano-germanic` a intrat deja \ntr-o perioad` de declin, dar
slavii, din fericire, nu apar]in Europei – ei au deci menirea
de a crea, sub hegemonia Rusiei, o \ntreag` nou` civiliza]ie,
mai puternic` [i mai plutivalent` decât toate cele care au

62
precedat-o. Pentru a-[i \mplini aceast` menire, Rusia tre-
buia s` cucereasc` Constantinopolul, s`-i elibereze pe slavi
de sub st`pânirea turceasc` [i austriac`, s`-i uneasc` „sub
aripile vulturului rusesc“ [i astfel s` devin` o putere politic`
invincibil`. |n aceast` lupt` pentru putere toate mijloacele
sunt permise. Etica cre[tin` nu impune obliga]ii decât \n sfe-
ra rela]iilor individuale; statele [i na]iunile nu au suflet, a[a
c` nu pot avea valori superioare propriilor interese p`mân-
te[ti. |n politic` nu e loc pentru idealism [i umanism; sin-
gura regul` este „ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte“ sau
„principiul utilit`]ii“ al lui Bentham.
La ea acas`, Rusia ar trebui, desigur, s` se angajeze
\ntr-un r`zboi \mpotriva influen]elor distructive ale Occi-
dentului decadent – mai ales \mpotriva liberalismului [i
„umanismului abstract“. Astfel, teoria „tipurilor istorico-
culturale“ – \n sine o interesant` anticipare a viziunii lui
Spengler – s-a dovedit a fi o teorie a na]ionalismului reac]io-
nar [i a expansionismului f`r` niciun scrupul.
Leontiev, care timp de zece ani a fost consulul Rusiei \n
Turcia, nu era un panslavist, de[i \n anumite privin]e se con-
sidera un discipol al lui Danilevski. Principala tendin]` \n
gândirea sa o constituia dezgustul adânc, aristocratic [i es-
tetic, fa]` de civiliza]ia burghez` a Occidentului. |n filozo-
fia istoriei elaborat` de el (prezentat` pe larg \n tratatul s`u
„Bizantinismul [i lumea slav`“, 1875), el a propus o doctrin`
tripartit` a procesului de dezvoltare istoric`. Conform aces-
teia, orice organism cultural se ridic` de la stadiul unei
„simplit`]i ini]iale“ la cel al unei „complexit`]i \nfloritoare“,
prin individualizarea p`r]ilor sale [i comasarea lor \ntr-o
„despotic` unitate a formelor“. Punctul culminant al aces-
tei etape este reprezentat de stadiul unei diversit`]i maxime
\n interiorul unei uniuni morfologice individualizate; dup`
aceea, dezvoltarea intr` \ntr-o faz` de declin – p`r]ile indi-
vidualizate devin din nou omogene, organismul cultural ca
\ntreg trece printr-un proces distructiv de „simplific`ri se-

63
cundare“ [i printr-o „inter-fuziune nivelatoare“, care duc \n
final la disolu]ia [i moartea sa. Occidentul capitalist al mo-
dernit`]ii este un trist exemplu de cultur` muribund`; Ru-
sia ar putea \nc` s` evite acest destin sumbru, cu condi]ia s`
se bazeze pe fundamentele bizantinismului, a c`rui mo[te-
nire a fost p`strat` de autocra]ia rus` [i de cre[tinismul or-
todox. F`r` bizantinism, ru[ii, [i slavii \n general, nu sunt
decât un „material etnografic“ pasiv, c`ruia \i lipse[te o in-
dividualitate cultural` distinct`. Mi[c`rile na]ionale \n rân-
dul slavilor din Balcani sunt \n mod fundamental odrasla
„proceselor liberal-egalitariste“, anti-culturale [i nivelatoa-
re din Occident. Rusia ar trebui prin urmare s` abandone-
ze programul panslavist de sprijinire a acestor mi[c`ri. |n
prezent, ar fi mai bine ca ea s` ofere sprijin turcilor [i fana-
rio]ilor greci, pân` când Rusia \ns`[i, vindecat` de cancerul
liberalismului [i revolu]ionarismului, va fi \n stare s`-[i
sus]in` drepturile de unic mo[tenitor al Imperiului de
R`s`rit.
Leontiev era [i un gânditor religios – la sfâr[itul vie]ii sa-
le el chiar s-a c`lug`rit \n secret. El a abjurat orice soi de
cre[tinism sentimental, „colorat \n roz“, \nclusiv „demo-
cratismul ecleziastic“ al slavofililor, a apreciat valoarea re-
ligioas` a fricii, timor Domini, [i a predicat un cre[tinism bi-
zantin „negru“, bazat pe rit, ascez` [i supunerea fa]` de au-
toritate. A respins cu sadism orice form` de credin]` opti-
mist` \n fraternitatea uman`, \n armonia [i fericirea uni-
versal`. Toate marile religii erau, \n ochii lui, „doctrine ale
pesimismului, care aprob` suferin]ele [i nedrept`]ile vie]ii
p`mânte[ti“42.
Remarca lui Leontiev despre „cre[tinismul roz“ era
\ndreptat` \mpotriva lui Dostoievski, care, \n discursul s`u
despre Pu[kin (din aprilie 1880) a profetizat reconcilierea
dintre rebela intelighen]ie ruseasc` [i umilul popor rus pravo-
slavnic. {i mai dezgust`toare erau pentru Leontiev \nv`]`tu-
ra lui Tolstoi [i filozofia religioas` a lui Vladimir Soloviev, pe

64
care ini]ial \l admirase, dar care apoi \l dezam`gise crud,
pentru c` se ag`]ase de idealurile liberale ale progresului.
S` ne oprim acum la ideile acestor trei scriitori men]io-
na]i mai sus. Ei au fost, f`r` \ndoial`, foarte diferi]i, dar fie-
care dintre ei a participat la re\nvierea interesului pentru re-
ligie care a avut loc \n Rusia \n ultimele decade ale secolu-
lui al XIX-lea.

Literatura profetic` [i filozofia mesianic`

Pentru c` nu e nevoie de nicio introducere pentru Fio-
dor Dostoievski (1822-1881) [i Lev Tolstoi (1828-1910), ne
vom m`rgini s` facem un scurt rezumat al contribu]iilor
acestora la gândirea filozofic`, religioas` [i social` ruseasc`.
|n romanele lui Dostoievski se desf`[oar` o uria[` con-
trovers` – controversa dintre umanismul rebel, ateist [i
„adev`rul cre[tin“, \ntre „omul-ca-Dumnezeire“ [i „Dum-
nezeul-ca-umanitate“. Civiliza]ia Europei moderne s-a
ab`tut de la calea lui Christos, calea Dumnezeului-om, [i a
ales \n schimb deificarea omului. Atât capitalismul, cât [i so-
cialismul, erau, \n ochii lui Dostoievski, rezultatul
\ndep`rt`rii de Dumnezeu – primul ap`rea ca un regat al
ra]ionalismului calculat [i al libert`]ii individualiste care-
[i permite orice; al doilea, ca o \ncercare arbitrar` de \nlo-
cui leg`turile sociale dizolvate printr-o uniune artificial` [i
for]at`. Ruptura de tradi]ia cre[tin` a eliberat for]ele ira]io-
nale distructive din oameni (vezi |nsemn`ri din subteran`,
1864) [i a dat na[tere unei gândiri pernicioase, care a dus la
descompunerea unit`]ii spirituale, non-ra]ionale a societ`]ii
[i, de aici, la dezintegrarea personalit`]ii umane. F`r` Dum-
nezeu, libertatea individualist` \i duce pe oameni ori la si-
nucidere (vezi sinuciderea lui Kirilov din Demonii, 1872), ori
la cel mai deplin imoralism, \n care totul e permis (vezi teo-
ria lui Raskolnikov din Crim` [i pedeaps`, 1866); reversul ei
este despotismul diverselor „teorii abstracte“ care \ncearc`

65
s` salveze omenirea f`r` ajutorul lui Dumnezeu (vezi idei-
le lui {igalev din Demonii). Poporul rus, mai ales umilul
]`ran rus, era conceput ca un „purt`tor de Dumnezeu“,
p`strând \n credin]a sa ortodox` r`d`cinile unei viitoare re-
gener`ri (vezi ideile lui {atov din Demonii [i versiunea lor
modificat` din Jurnalul unui scriitor). „Hoinarii“ ru[i, adic`
alienata intelighen]ie occidentalizat`, erau chema]i s` se
prosterneze \n fa]a poporului, totu[i cu recunoa[terea fap-
tului c` arz`toarea c`utare a adev`rului [i universalismul vi-
ziunii lor vor amplifica [i \mbog`]i valorile tradi]ionale.
Un rezumat al ideologiei lui Dostoievski poate fi g`sit \n
ultimul s`u roman, Fra]ii Karamazov (1880), mai ales \n ca-
pitolul cu titlul gr`itor „Pro [i contra“. Ivan Karamazov se
revolt` aici \mpotriva teodiceei, refuz` s` accepte „armonia“
pl`tit` cu pre]ul suferin]ei nevinova]ilor. Aceast` revolt` \l
conduce \n cele din urm` spre sistemul prezentat \n „Le-
genda marelui inchizitor“43. Confruntarea acestui sistem
cu t`cutul Christos [i cu figurile lui Alio[a Karamazov [i a
c`lug`rului ortodox, b`trânul Zosima, trebuia s` dove-
deasc`, \n inten]ia lui Dostoievski, c` revolta \mpotriva lui
Dumnezeu nu poate duce decât la o total` distrugere a li-
bert`]ii [i c` adev`rata libertate este posibil` doar \ntru
Christos, care a spus c` omul nu tr`ie[te doar cu pâine.
Spre sfâr[itul vie]ii sale, Dostoievski era \n rela]ii amicale
cu Pobedonos]ev, iar ideile lui erau exploatate intens de cer-
curile reac]ionare. Cu toate acestea, Dostoievski \nsu[i nu a
fost doar un reac]ionar; \nl`untrul lui, a existat mereu o ne-
lini[te moral`, care i-a subminat utopismul conservator [i
care a f`cut ca scrierile sale s` devin` tot mai ambigue, dar
[i mai profunde. De aceea [i opera sa a ajuns mo[tenirea co-
mun` a mai multor curente de gândire, printre care [i ra-
mura ateist` a existen]ialismului.
De[i a fost un adversar hot`rât al ra]ionalismului, ca gân-
ditor religios, Dostoievski nu poate fi numit un transcen-
dentalist – \ntrucât pe el \l preocupa \n primul rând func]ia

66
social` a religiei, importan]a miracolului pentru solidarita-
tea social` [i integritatea individual`. Vederile religioase
ale lui Lev Tolstoi erau \nc` [i mai mundane; Tolstoi, dup`
ce trecuse, la sfâr[itul anilor ’70, printr-o criz` spiritual`
(magnific descris` \n Confesiunile sale), s-a \ntors spre cre-
din]`, dar, creându-[i propria versiune de cre[tinism, unul
heterodox, complet ra]ionalist [i moralist. Era o doctrin`
neortodox` de tip „evanghelic“, prosl`vind via]a omului
simplu [i respingând natura divin` a lui Christos, de[i ve-
dea \n el cel mai mare \ndrum`tor moral al omenirii.
Aceast` doctrin`, expus` pe larg de Tolstoi \n Ce cred eu
(1884), Ce-i de f`cut? (1886), |mp`r`]ia lui Dumnezeu se
afl` \n tine (1893) [i alte tratate, era un amestec bizar de
cre[tinism non-confesional, ra]ionalist, [i utopism social
nostalgic, amintind \n multe privin]e de ideile anarhi[tilor
[i populi[tilor ru[i, dar diferit de acestea prin accentul pus
pe respingerea violen]ei. Textul biblic fundamental era,
pentru Tolstoi, Predica de pe Munte, cu accentul s`u asu-
pra caracterului non-violent al rezisten]ei \n fa]a r`ului.
Prin r`u, Tolstoi \n]elegea tot ce contrazicea bunul sim] [i
modul de via]` al oamenilor simpli, truditori, mai presus de
orice al ]`r`nimii patriarhale, a c`rei via]` i se p`rea cea mai
natural`, mai ra]ional` [i mai cre[tin`. |n consecin]`, el
ataca cu for]` statul, cu aparatul s`u institu]ionalizat de
violen]` [i ordinea social` bazat` pe inegalitate, competi]ie
[i proprietate privat`; \n contrast puternic cu na]ionalismul
romantic al lui Dostoievski, Tolstoi detesta sentimentele
na]ionale [i predica pacea universal` [i fr`]ia cosmopolit`
dintre oameni. El ajungea la extreme când acuza [tiin]a de
faptul c` serve[te interesele artificiale ale privilegia]ilor
sor]ii, iar arta (\n particular arta modernist` de la sfâr[itul
secolului, dar [i ce a a mae[trilor din trecut, ca Shakespeare
[i Pu[kin, precum [i propriile sale romane) de faptul c` este
un simplu divertisment, un mijloc de a-i excita pe cei so-
fistica]i [i lene[i din clasele de sus, fiind prin urmare inin-

67
teligibil` [i nefolositoare pentru popor. Arta, a declarat el,
este o chestiune serioas`; este un mijloc puternic de comu-
nicare interuman`, deci calitatea ei depinde de valoarea [i
inteligibilitatea sentimentelor pe care \ncearc` s` le exprime
(Ce este arta?, 1898).
Asem`n`rile dintre tolstoianism [i populism sunt poate
mai vizibile dac` le abord`m printr-o compara]ie dintre
doctrina lui Tolstoi cu cea a lui Mihailovski. Ca [i Mihai-
lovski, Tolstoi punea sub semnul \ntreb`rii [i respingea
concep]ia \n vog` despre progres, sus]inând hot`rât c`
„vârsta de aur se afl` \n spatele nostru“; de acord cu „so-
ciologia subiectiv`“, sus]inea suprema]ia punctului de ve-
dere etic [i condamna teoriile ce sus]ineau existen]a unor
legi inexorabile ale istoriei, acuzându-le de imoralism [i de
optimism orb; ca [i Mihailovski, Tolstoi a criticat vehement
teoriile sociologice „organice“ [i explica]iile apologetice
ale diviziunii muncii, \n care nu vedea altceva decât „ne-
ru[inata scuz` a celor lene[i“; \mpotriva „muncii speciali-
zate“, [i el, ca [i criticul populist, propunea idealul dez-
volt`rii multilaterale a omului. Desigur, diferen]ele dintre
cei doi sunt [i ele importante: dincolo de dezacordul evi-
dent asupra non-violen]ei, Mihailovski nu \mp`rt`[ea ati-
tudinea lui Tolstoi fa]` de [tiin]` [i art` [i nici entuziasmul
s`u fa]` de familia patriarhal`. Amândoi au creat o utopie
]`r`neasc` retrospectiv`, dar Mihailovski, \n opozi]ie cu
contele de la Iasnaia Poliana, a \ncercat s` o adapteze
tradi]iei „ilumini[tilor“ [i valorilor general acceptate ale in-
telighen]iei progresiste.
Influen]a tolstoianismului nu trebuie supraestimat`. Vo-
cea profetului rus al regener`rii morale s-a f`cut auzit` \n
toat` lumea, dar pu]ini au fost cei care au \ncercat s` pun`
ideile lui \n practic` (el \nsu[i nu a reu[it acest lucru). Poa-
te c` cel mai important efect al acestor idei e constituit de in-
fluen]a lor ulterioar` asupra lui Gandhi, dar explica]ia aces-
tui fapt trebuie c`utat` \n chiar tradi]iile gândirii indiene.

68
 Cel de-al treilea gânditor, Vladimir Soloviev (1853-
1900), prieten [i admirator al lui Dostoievski [i un adversar
convins al tolstoianismului, era un transcendentalist [i un
gnostic, un vizionar mistic [i un mesianist. Hr`nit cu idei-
le slavofililor44 [i saturat de mo[tenirea filozofic` a roman-
tismului german, mai ales de filozofia [i teozofia lui Schel-
ling, cu sursele sale neo-platonice [i mistice, el \l concepea
pe Christos nu ca pe un om, precum f`cea Tolstoi, ci ca pe
Logosul divin, iar lumea ca pe o manifestare a lui Dumne-
zeu. El era un filozof cu sistem, unul ditre primii [i cu si-
guran]` cel mai influent din Rusia, dar cariera sa universi-
tar`, \nceput` dup` str`lucitoarea sus]inere a tezei Criza fi-
lozofiei occidentale (1874), a fost foarte scurt` – \n 1881 a fost
nevoit s` se retrag` de la catedra universitar`, datorit` ape-
lului s`u c`tre ]arul Alexandru al III-lea de a-i gra]ia pe re-
gicizii populi[ti. La pu]in timp dup` aceasta, s-a desp`r]it de
epigonii slavofililor [i, \mpotriva ideii de specific na]ional [i
religios promovat` de ace[tia, a propus o viziune ecumenic`
[i o concep]ie universalist` asupra umanit`]ii.
Filozofia lui Soloviev era una a „unit`]ii totale“. Conce-
pând lumea ca Absolutul \n procesul devenirii, el distingea
pe parcursul acestuia din urm` trei momente, cores-
punz`toare celor trei persoane ale Sfintei Treimi: momen-
tul unei unit`]i statice, nediferen]iate, momentul indivi-
dua]iei [i al diferen]ierii [i, \n cele din urm`, momentul su-
prem al unei „unit`]i totale“, libere [i diferen]iate. Ideea unei
astfel de unit`]i cosmice – Sophia sau „sufletul lumii“ – se
\ndep`rtase la un moment dat de Logosul divin, plonjând
\n lume, \ntr-o lupt` haotic` de elemente ostile. Actul al doi-
lea al dramei cosmice l-a constituit apari]ia omului. De
atunci Sophia, identificându-se cu „umanitatea ideal`“, a
\nceput s` se ridice spre o nou` unitate cu Dumnezeu, \n
ipostaza Dumnezeului-ca-om (Discursuri despre Dumne-
zeul-ca-om, 1878). Unirea dintre Logos [i Sophia, dintre
Dumnezeu [i om, se \mplinise prin Iisus. R`mâne, totu[i –

69
pentru a se ajunge la re\nnoirea [i transfigurarea total` a lu-
mii – ca Occidentul [i Orientul s` se \mpace, ca bisericile
cre[tine s` se uneasc` [i s` se \mplineasc` astfel, pe plan is-
toric, \mp`r`]ia Sfântului Duh.
|n ciuda pozi]iei centrale pe care o de]ine \n filozofia lui
Soloviev, no]iunea de Sophia nu e foarte clar`. |n unele
scrieri, Soloviev distinge \ntre Sophia [i „sufletul-lumii“,
definind-o pe prima ca pe „substan]a Sfântului Duh“, ele-
mentul feminin, pasiv, din Divinitate, „eternul Feminin“.
De acest din urm` sens al cuvântului „Sophia“ se leag` teo-
ria sa asupra iubirii sexuale (Semnifica]ia iubirii, 1892-
1894), \n care pretinde c` adev`rata semnifica]ie a iubirii nu
st` \n procrea]ie, ci \n aspira]ia omului spre asem`narea sa
cu Dumnezeu, prin restaurarea unit`]ii androgine45.
|n sferele crea]iei umane, ale cunoa[terii [i ale vie]ii so-
ciale, „unitatea-total`“ ar trebui s` se manifeste ca „de-
miurgie liber`“, ca „teozofie liber`“, unind \ntr-o sintez` su-
perioar` empirismul, ra]ionalismul [i misticismul, [i de
asemenea ca „teocra]ie liber`“, prin care s` se dep`[easc` se-
para]ia dintre biseric`, stat [i societate (Fundamentele filo-
zofice ale cunoa[terii integrale, 1877 [i O critic` a principii-
lor abstracte, 1880). Ar trebui ad`ugat totu[i c` aceast` uto-
pie teocratic` era amestecat` cu o critic` liberal` \ndr`znea]`
a „cre[tin`t`]ii istorice“ [i a politicii autocra]iei ruse[ti, mai
ales \n chestiunile na]ionale [i religioase.
|n anii ’90, Soloviev a ajuns s` fie nemul]umit de idea-
lul s`u teocratic. |n Justificarea Binelui (1897), el [i-a bazat
sistemul etic pe fundamentul concep]iei kantiene despre au-
tonomia Binelui, f`când astfel o concesie notabil` secula-
rismului. Sfâr[itul vie]ii sale a fost marcat, \n schimb, de pre-
sentimente escatologice [i de viziuni apocaliptice descrise \n
Trei convorbiri [i Povestirea despre Antichrist (1900).
Influen]a postum` a lui Soloviev a fost \ntr-adev`r
enorm`. Marele poet Aleksandr Blok a fost fascinat de ideea
de „etern Feminin“ [i de concep]ia sa „demiurgic`“ despre

70
art`; [i al]i simboli[ti s-au inspirat masiv din opera sa. La
\nceputul secolului XX a ap`rut \n Rusia o \ntreag` pleiad`
de filozofi ai religiei (S. Bulgakov, S. Frank, \ntr-o anumit`
privin]` N. Berdiaev [i mul]i al]ii) care s-au inspirat \n
principal din Soloviev [i care \i datoreaz` acestuia elemen-
tele principale ale concep]iei lor.

Plehanov [i controversa
asupra capitalismului
|n gândirea revolu]ionar` rus`, \nceputul anilor ’80 a fost
marcat de un eveniment semnificativ: Gheorghi Plehanov
(1856-1918)48, fostul lider al Redistribu]iei Negre, care, \n
opozi]ie cu Voin]a Poporului, continuase \n exil linia orto-
dox` a populismului, a fost convertit la marxism [i a creat,
\mpreun` cu adep]ii s`i, Grupul pentru Emanciparea Mun-
cii (1883) – prima organiza]ie din Rusia care [i-a formulat
programul pe baza fundamentelor teoretice ale marxismului.
Nu e deloc \ntâmpl`tor c` Plehanov – cel mai serios teo-
retician al „populismului“, \n sensul strict, istoric al cuvân-
tului – a fost cel care, pentru prima oar`, s-a desp`r]it de
populism [i a acceptat dezvoltarea capitalist` a Rusiei. Ca
avocat convins al muncii printre oameni [i prin oameni el
a fost \ntotdeauna un inamic al „blanquismului“, de care [i-
a acuzat adversarii din Voin]a Poporului; materialismul is-
toric [i exemplul concret al social-democra]iei germane
i-au permis s` se angajeze pe calea luptei politice, p`strând,
\n acela[i timp, linia anti-blanquist` a „vechiului popu-
lism“. |n acela[i timp, ca populist „ortodox“, el a fost me-
reu \mpotriva impunerii idealurilor „abstracte“ ale inteli-
ghen]iei asupra poporului, a[a c` atunci când datele statis-
tice l-au convins c` \n Rusia comuna se dizolva [i c` tendin]a
„natural`“ a economiei ]`r`ne[ti era capitalismul, Plehanov
nu a avut de ales [i l-a acceptat pe cel din urm` ca pe o lege
necesar` [i universal` a dezvolt`rii.

71
 |n primele sale c`r]i marxiste (Socialismul [i lupta poli-
tic`, 1883 [i Diferen]ele noastre, 1885), Plehanov a lansat un
atac p`tima[ \mpotriva celor dou` concep]ii care puneau \n
pericol mi[carea revolu]ionar` rus`: vechea prejudecat`
populist` \mpotriva „libert`]ii politice“ [i ideea „blanquist`“
despre preluarea puterii. Marxismul rusesc era, \n ochii lui,
o continuare a occidentalismului rus; marea misiune a cla-
sei muncitoare din Rusia era s` \mplineasc` opera lui Petru
cel Mare. Dac` sociali[tii revolu]ionari ar pune mâna pe pu-
tere s-ar \mpiedica realizarea acestui scop [i s-ar produce un
uria[ regres istoric. Adev`ratul socialism este imposibil f`r`
un nivel \nalt de dezvoltare economic` [i f`r` un nivel la fel
de \nalt al con[tiin]ei de clas` \n rândul muncitorilor. Re-
volu]ionarii care \ncearc` s` impun` socialismul \ntr-o ]ar`
\napoiat` „vor c`uta salvarea \n idealurile comunismului pa-
triarhal [i autoritarist“, având o cast` socialist` \n locul
„Copiilor Soarelui“ [i ai slujba[ilor acestora din Peru47. Pen-
tru a preveni aceast` situa]ie, revolu]ionarii ru[i ar trebui s`
aleag` mai degrab` „lunga [i dificila cale a capitalismului“
– un drum al luptei politice prin mijloacele agita]iei \n rân-
dul muncitorilor, \n cooperare cu liberalii [i cu toate for]ele
progresiste ale societ`]ii. Revolu]ia socialist` trebuia sepa-
rat` de revolu]ia politic` (i.e., de \nfrângerea absolutismu-
lui) printr-o perioad` de timp suficient de lung` pentru a se
atinge gradul maxim de industrializare capitalist` [i pentru
a educa muncitorii la [coala legalit`]ii [i a libert`]ii politi-
ce. Aceast` perioad` ar fi mai scurt` decât \n Occident,
pentru c` \n Rusia (datorit` influen]ei occidentale) mi[ca-
rea socialist` a \nceput foarte devreme, \n faza ini]ial` a ca-
pitalismului. Dar aceast` perioad` nu trebuie s` fie prea
scurt` – scurtarea \n exces a oric`rui proces duce \ntot-
deauna la rezultate finale indezirabile.
|n argumentele lui Plehanov se pot distinge dou` direc]ii
de ra]ionament: el sus]ine uneori c` dezvoltarea european`,
capitalist` este cea mai bun` cale de urmat pentru Rusia, dar

72
mai des se refer` la o presupus` „necesitate“, pretinzând c`
nu ar exista alte posibilit`]i [i c` programul s`u s-ar baza pe
cunoa[terea [tiin]ific` a „legilor obiective ale istoriei“, iar va-
labilitatea prognozei sale poate fi dovedit` cu „precizie ma-
tematic`“. |n mod evident, el era \nclinat s` generalizeze
tipul occidental al dezvolt`rii sociale, desp`r]indu-se \n
acest punct, f`r` s`-[i dea seama, de Marx, care era departe
de a crede c` ]`rile \napoiate, Rusia mai ales, nu aveau alt`
alternativ` decât s` repete modelul de dezvoltareal ]`rilor
occidentale avansate. Din punctul s`u de vedere, prezentat
cel mai sistematic \n cartea Cu privire la dezvoltarea per-
spectivei moniste a istoriei (1895), el se pretindea a fi un fi-
lozof marxist ortodox. |n realitate, el oferea totu[i o inter-
pretare extrem de necesitarist` a materialismului istoric [i
dialectic. Necesitarianismul era, desigur, o tr`s`tur` co-
mun` a versiunii dominante, pozitiviste a marxismului, ce
diminua rolul activ al con[tiin]ei [i transforma materialis-
mul istoric \ntr-o teorie a progresului istoric semi-automat.
Trebuie s` ad`ug`m, totu[i, c` la Plehanov (\n contradic]ie
cu evolu]ionismul naturalist al unui Kautsky) exista [i o pu-
ternic` influen]` provenit` de la Hegel, \n a c`rui filozofie
el a \ncercat s` g`seasc` argumente \mpotriva „subiectivis-
mului“ populist. Caracteristic` pentru „p`rintele marxis-
mului rusesc“ era fascina]ia sa adânc` fa]` de „reconcilierea
cu realitatea“ a lui Belinski: el vedea aici o eroare, dar o eroa-
re genial`, ce consta nu \ntr-o atitudine general` fa]` de
„realitatea ra]ional`“, ci \ntr-o \n]elegere prea static`, non-
dialectic` a acesteia. Revolta \mpotriva Weltgeist-lui \n nu-
mele unui ideal nobil, dar „subiectiv“, a fost denumit` de el
„p`catul originar al gândirii teoretice“48.
Pozi]ia lui Plehanov \n interiorul Voin]ei Poporului era
v`zut` ca echivalând cu o tr`dare a socialismului, ceea ce era
de \n]eles [i inevitabil totodat`. Mai periculoas` pentru Ple-
hanov a fost \ns` \ntâmplarea c` adversarii s`i populi[ti au
putut \mprumuta argumente nu doar din „sociologia su-

73
biectiv`“, dar [i dintr-o teorie a progresului economic care
se pretindea pe de-a-ntregul „obiectiv`“, bazat` pe o atent`
examinare a faptelor empirice. Aceasta a fost teoria lui V.
Voron]ov (1847-1918), reprezentantul de frunte al popu-
lismului „legal“, non-revolu]ionar, pe care el a expus-o \n
cartea sa Soarta capitalismului \n Rusia (1882)49.
Capitalismul din Rusia, sus]inea Voron]ov, este unul
artificial, o parodie de capitalism. El nu se poate dezvolta
f`r` s` fie subven]ionat substan]ial de c`tre guvern. Po-
ten]ialul s`u productiv este foarte limitat, pentru c` nu
poate concura cu capitalul ]`rilor industrializate mai avan-
sate: pie]ele str`ine au fost deja \mp`r]ite; pia]a local` nu se
poate extinde datorit` s`r`ciei crescânde a maselor, care
\nso]e[te inevitabil capitalismul \n faza sa incipient` de dez-
voltare. |n Occident, capitalismul a \mplinit o mare misiu-
ne progresist`: \n Rusia, totu[i, [i \n toate ]`rile care „[i-au
\ntârziat intrarea \n arena istoriei“, el este doar o form` de
exploatare a maselor pentru beneficiul unui grup restrâns.
O industrializare de succes a Rusiei poate fi \ndeplinit`
doar cu mijloacele planific`rii socialiste, prin intermediul
ac]iunilor guvernului. Voron]ov se a[tepta, desigur, ca in-
dustrializarea socialist` s` fie mai pu]in dureroas`, mai
uman` decât varianta sa capitalist`, ca ea s` protejeze ]`r`ni-
mea rus` [i pe micii produc`tori de atrocit`]ile „acumul`rii
primitive“.
Teoriile lui Voron]ov au fost dezvoltate [i modificate de
un alt „populist legal“, Nikolai Danielson (1844-1918). El a
corespondat cu Marx [i Engels [i a fost traduc`torul \n ru-
se[te al primului volum din Capitalul (aceasta a fost prima
traducere a c`r]ii \n orice limb`; publicat` \n 1872, ea a fost
citit` intens de tinerii populi[ti). |n domeniul economiei po-
litice el se considera un marxist, \ncercând s` aplice meto-
da marxist` la problemele specifice ale unei ]`ri \napoiate.
El a formulat astfel principala sarcin` a acestei \ntreprinderi:
„trebuie s` ridic`m industria ruseasc` la nivelul \nalt al in-

74
dustriei occidentale, crescând bun`starea poporului, f`r` s`
ajungem dependen]i economic de ]`rile mai civilizate“50. El
vedea solu]ia acestei probleme \n na]ionalizarea [i planifi-
carea socialist`. Ca to]i populi[tii, era preocupat, \nainte de
toate, de ap`rarea „produc`torilor direc]i“ de pericolul ex-
proprierii capitaliste. El se distingea de Voron]ov prin soli-
citarea unor mijloace mai radicale: era sceptic \n leg`tur` cu
jum`t`]ile de m`sur` ca reducerea taxelor \n agricultur`,
creditele mici sau promovarea asocia]iilor de mici pro-
duc`tori; el punea accentul mai mult pe industria modern`
de mare amploare, creat` [i controlat` de stat.
Punctul slab al argumenta]iei lui Voron]ov [i Danielson
rezida \n ideea implicit` dup` care programul lor economic
putea fi realizat de c`tre statul ]arist existent; de aceea, Ple-
hanov i-a numit cu dispre] „sociali[tii din poli]ia secret`“.
Populi[tii, la rândul lor, \i tratau pe marxi[tii ru[i ca pe ni[te
apologe]i deghiza]i ai capitalismului. Controversa dintre
cele dou` curente de gândire a atins punctul culminant \n
anii ’90, odat` cu emergen]a a[a-numitului „marxism legal“.
Figura cea mai proeminent` a „marxi[tilor legali“ a fost
Piotr Struve (1870-1944), ale c`rui Note critice privind dez-
voltarea economic` a Rusiei (1894) con]inea faimoasa fraz`:
„Trebuie s` recunoa[tem c` ne lipse[te cultura [i s` mergem
la [coala capitalismului“51. Dup` cartea lui Struve, „mar-
xismul legal“ a devenit un aliat ideologic influent al pro-
gramului de industrializare capitalist` a Rusiei al lui Witte,
având propriile sale reviste [i reprezentan]ii s`i \n univer-
sit`]i [i \n alte institu]ii de educa]ie superioar` (M. Tugan-
Baranovski, A. Scvor]ov [i al]ii).
Nu se poate nega c` „marxi[tii legali“ erau \n esen]` li-
berali, [i nu sociali[ti, fiind interesa]i \n primul rând de
cre[terea economic` [i de libertatea constitu]ional` [i tra-
tând socialismul ca pe o chestiune ce ]inea de viitorul
\ndep`rtat. Chiar [i \n construc]iile lor teoretice ei erau, de
la \nceput, destul de departe de marxismul ortodox; Stru-

75
ve a anticipat, \n Notele critice, câteva din ideile cruciale ale
revizionismului lui Bernstein [i de asemenea a afirmat c`
marxismului \i lipsea \nc` un fundament filozofic adecvat,
de[i era cea mai riguroas` [tiin]ific dintre teoriile progre-
sului social. |n jurul lui 1900, majoritatea fo[tilor „marxi[ti
legali“ s-au desp`r]it finalmente de social-democra]ii ru[i [i
s-au al`turat mi[c`rii liberale \n plin` ascensiune.
|n afar` de Grupul pentru Emanciparea Muncii [i de
„marxi[tii legali“, mai exista \n anii ’90 o a treia variant` de
marxism rusesc: marxismul revolu]ionar, care se dezvolta,
spre deosebire de cel al grupului lui Plehanov, nu \n exil, ci \n
Rusia, continuând \n multe privin]e tradi]iile revolu]ionare ale
populismului. Mul]i membri ai cercurilor revolu]ionare din
anii ’80 [i de la \nceputul anilor ’90, mai ales din zona Volg`i,
combinau, \n vederile lor, un amestec de marxism cu un cult
al grup`rii Voin]a Poporului [i cu ideea populist` a unei
tranzi]ii directe la socialism. |n anii ’80, cel mai reprezentativ
pentru aceast` forma]ie intelectual` de tranzi]ie, semi-mar-
xist`, semi-populist`, a fost Aleksandr Ulianov, care \n 1887
va fi executat pentru \ncercarea, e[uat`, de a-l ucide pe ]ar. Fra-
tele s`u mai mic, viitorul Lenin, va deveni \n curând un mar-
xist sut` la sut`. Desigur, el \i datora mult lui Plehanov, dar \n
anumite privin]e s-a desp`r]it de vederile acestuia chiar din
operele sale de tinere]e. Aceste diferen]e erau poate cele mai
notabile \n atitudinea sa vizavi de populi[ti [i de „marxi[tii le-
gali“ (vezi, mai ales, tratatul s`u polemic Con]inutul economic
al populismului [i critica lui din cartea lui P. Struve, 1895). Spre
deosebire de Plehanov, tân`rul Lenin l-a suspectat de la bun
\nceput pe Struve c` ar fi un liberal burghez [i l-a acuzat c` a
accentuat prea mult diferen]ele dintre marxism [i populism,
pierzând din vedere ]elurile comune, \ntrucât ambele erau
ideologii ale produc`torului direct52. Lenin s-a rupt de „obiec-
tivismul“ lui Struve, observând cu abilitate c` el ar putea de-
genera u[or \ntr-o justificare a condi]iilor existente, [i a ridi-
cat, \mpotriva acestuia, spiritul lui partiinost53. Capitalismul rus

76
a fost tratat de el (\n contradic]ie atât cu Struve, cât [i cu Ple-
hanov) nu ca o structur` ce se va dezvolta pe deplin [i va da
roade doar \n viitor, \n condi]iile unei libert`]i politice, ci ca
pe „ceva deja [i definitiv existent“54, ca o structur` ce era deja
suficient de coapt` pentru a justifica angajarea plenar` \n
lupta \mpotriva ei. El i-a acuzat pe populi[ti nu c` ar fi fost prea
anti-capitali[ti, ci, din contr`, c` nu erau destul de con[tien]i
de tendin]ele capitaliste din via]a contemporan` [i, \n conse-
cin]`, c` s-ar fi ag`]a de iluziile burgheze.
Semnifica]ia acestor particularit`]i ale pozi]iei lui Lenin
\n controversele anilor ’90 poate fi cânt`rit` pe de-a-
ntregul din perspectiva dezvolt`rii ulterioare a gândirii sa-
le politice. Operele sale timpurii arunc` o lumin` revelatoare
asupra unor idei de-ale sale precum: ap`rarea rolului im-
portant pe care-l are „factorul subiectiv“ – con[tiin]a revo-
lu]ionar` [i voin]a organizat` – \n procesul istoric; intere-
sul s`u profund pentru problema agrar`; refuzul s`u de a
trata ]`ranii ca pe o „mas` reac]ionar`“ (atitudine caracte-
ristic` lui men[evicilor [i \ntregii Interna]ionale a II-a); tac-
tica sa politic` de alian]` nu cu liberalii (cum postulase
Plehanov), ci cu ]`r`nimea democrat`. Istoria acestor lu-
cruri apar]ine, totu[i, unei perioade ulterioare [i nu poate
fi separat` de dificila [i complexa istorie a social-demo-
cra]iei ruse [i a mi[c`rii muncitore[ti din primele dou` de-
cade ale secolului al XX-lea.

(traducere de Raluca Dun`)

Note:

1. Eseul de fa]` este un scurt rezumat, inevitabil simplificat, a dou` din

c`r]ile mele despre istoria intelectual` a Rusiei, publicate \n englez` – The
Controversy over Capitalism, Oxford, 1969 [i The Slavophile Controversy,
Oxford, 1975 – [i a unei ample Istorii a filozofiei [i a g\ndirii sociale ru-

77
se[ti de la Iluminism la marxism (Rosyiska filozofia i myśl społeczna od Oś-
wiecenia do marksizmu),Var[ovia, 1973. Eseul inten]ioneaz` (1) s`-i fa-
miliarizeze pe speciali[ti cu principalele idei ale perspectivei mele sinte-
tice [i (2) s` le ofere non-speciali[tilor (mai ales studen]ilor) o introdu-
cere general` \n aceast` tematic`. Prin urmare, am evitat deliberat s`
men]ionez \n note vasta literatur` secundar` ruseasc` [i sovietic`; este cu-
noscut` de c`tre speciali[ti, iar non-speciali[tii care nu citesc ruse[te pot
u[or g`si informa]ia bibliografic` \n c`r]ile publicate \n englez`.
2. Vezi aceast` scrisoare c`tre I. I. Dmitriev din 1818 (citat` din R. Pipes,
„Karamzin’s Conception of the Monarchy“, Harvard Slavic Studies` 3,
1957, p. 35.
3. Vezi R. Pipes, Karamzin’s Memoir on Ancient and Modern Russia,
Cambridge, Mass., 1959.
4. Ele sunt tratate pe larg \n A. G. Mazour, The First Russian Revolution,
1825, ed. a II-a, Stanford, 1961.
5. Citat din S. S. Volk, Istoricheskie vzgliady dekabristov, Moscova, 1958,
p. 303.
6. Ibid., p. 413.
7. Vezi P. K. Christoff, The Third Heart. Some Intellectual-Ideological
Currents and Cross-Currents in Russia, 1800-1830, Haga, 1970, pp. 88-89.
8. Vezi Izbrannye Sotsia’no-politicheskie i filosofskie proizvedeniia deka-
bristov, 3 vol., Moscova, 1951, 2:77.
9. O interesant` discu]ie a acestor chestiuni se afl` \n M. Malia, Alexan-
der Herzen and the Birth of Russian Socialism, Cambridge, Mass., 1961,
cap. 5.
10. Dou` edi]ii ale operelor lui Ceaadaev au fost publicate recent \n en-
glez`: R. McNally, ed. and trans., The Major Works of Peter Ceaadaev,
Notre Dame, Ind., 1969; P. Chaadayev, Philosophical Letters and Apology
of a Madman, trans. by M. B. Zeldin, Knoxville, Tenn., 1969.
11. Mai ales Joseph de Maistre, Louis de Bonald [i Félicité de Lamennais.
12. Vezi articolul lui Kireevski, „On the Necessity and Possibility of New
Priciples on Philosophy“, \n J. Edie, et al., Russian Philosophy, 3 vol., Chi-
cago, 1965, 1:71-213. Cele mai importante contribu]ii \n limba englez`
la studiul slavofilismului rus sunt: N. V. Riasanovsky, Russia and the West
in the Teaching of the Slavophiles, Cambridge, Mass., 1952, P. K. Chris-
toff, An Introduction to Nineteenth Century Russian Slavophilism, a Study
in Ideas, vol. 1, A. S. Xomiakov, Haga, 1961; vol. 2, I. V. Kireevski, Haga,
1972. A Gleason, European and Muscovite. Ivan Kireevsky and the Origins
of Slavophilism, Cambridge, Mass., 1972.
13. Coresponden]a lui Khomiakov cu Palmer a fost publicat` \n W. J. Birk-
beck, Russia and the English Church, Londra, 1895.

78
14. Vezi Aksakov, „Memoir of the Internal State of Russia“, \n M. Raeff,
Russian Intellectual History. An Anthology, New York, 1966.
15. Contribu]ia lui Pogodin la ideologia „na]ionalismului oficial“ [i lo-
cul s`u special \n interiorul acestuia sunt discutate \n N. V. Riasanovsky,
Nicholas I and Official Nationality in Russia, Berkeley, 1959.
16. Vezi V. Terras, Belinskij and Russian Literary Criticism: the Heritage
of Organic Aesthetics, Madison, Wisc., 1974. |n aceast` monografie se
acord` aten]ia cuvenit` faptului c` estetica lui Belinski era (mai ales \n anii
1830) profund impregnat` de spiritul romantic [i c`, \n ciuda campaniei
sale pentru realism, el a fost dintotdeauna un admirator al marilor rea-
liz`ri ale literaturii romantice. Aceea[i tez`, coroborat` cu o analiz` se-
mantic` detailat` a termenului „romantism“ \n scrierile lui Belinski, se
poate g`si \n cartea mea Osobowość a Historia. Studia z dziejow literatury
i myśli rosykiej, Var[ovia, 1959. O descriere stimulant` [i o analiz` a idei-
lor pro-occidentalismului rus al anilor 1840 se poate g`si \ntr-o serie de
articole de Isaiah Berlin, publicate \n Encounter (1955-1956), sub titlul „A
Marvellous Decade, 1838-1848: The Birth of the Russian Intelligentsia“.
Vezi de asemenea M. Malia, Alexander Herzen.
17. Pentru traducerea \n englez` vezi Russian Philosophy, vol. I, pp. 312-320.
18. Vezi Filosofskie i obshchestvenno-politicheskie proizvedeniia petras-
hevtsev, Moscova, 1953.
19. Belinski a polemizat cu Maikov \n a sa Privire asupra literaturii ruse
la 1846. Vezi V. G. Belinski, Selected philosophical works (Moscova, 1956).
20. Vezi jurnalul lui Herzen din 1843-1844 (A. I. Gertsen, Sobranie so-
chinenii, 30 vol., Moscova, 1954-1965), vol. II, pp. 228, 333-336.
21. Expresia „filozofia ac]iunii“ (Philosophie der Tat) a fost folosit` de un
eminent hegelian polonez, August Cieszkowski, a c`rui carte Prolegomena
zur Historiosophie (Berlin, 1838) a fost foarte apreciat` de Herzen [i i-a
influen]at propria concep]ie. Vezi A. Walicki, „Cieszkowski und Herzen“,
\n antologia Hegel bei den Slaven (Praga, 1967).
22. Principalul eseu al acestui ciclu, „Budismul \n [tiin]`“, este disponi-
bil \n limba englez` \n Russian Philosophy, vol. I, pp. 321-327; pentru ci-
tatul de mai sus, vezi p. 332.
23. Vezi A. Herzen, From the Other Shore and The Russian People and So-
cialism, Cleveland, 1963.
24. A. Gertsen, Sobranie sochinenii.
25. Vezi A. Herzen, My Past and Thoughts: the Memoirs of Alexander Her-
tzen, trad. de Constance Garnett, revizuit` de Humphrey Higgens. Cu o
introducere de Isaiah Berlin, 4 vol., New York, 1968.
26. Vezi E. Lampert, Sons Against Fathers, Oxford, 1965. Cea mai nou`
carte despre Cer\[evski, publicat` \n limba englez`, este N. G. O. Perei-
ra, The Thought and Teachings of N. G. Cernyshevskij, Haga, 1975.

79
27. Pentru traducerea \n englez` a acestei opere, vezi N. G. Chernyshevski,
Selected Philosophical Essays, Moscova, 1953.
28. Acest articol a fost citit de Marx [i l-a influen]at \n vederile sale des-
pre posibilit`]ile dezvolt`rii economice din Rusia. Vezi V. M. Shtein,
Ocherki razvitiia russkoi obshchestvenno-ekonomicheskoi mysli XIX-XX
vekov, Leningrad, 1948, p. 236.
29. Pentru o analiz` a pozi]iei liberalilor nobili din Tver’, vezi T. Emmons,
The Russian Landed Gentry and the Peasant Emancipation of 1861, Cam-
bridge, 1968.
30. Vezi traducerea englez`: N. G. Chernyshevsky, What Is to Be Done?
Tales About New People, New York, 1961.
31. Vezi A. Coquart, Dimitry Pisarev et l’idéologie du nihilisme russe, Pa-
ris, 1946. |n cartea unui ideolog sovietic, A. I. Novikov, Nigilizm i nigi-
listy, Leningrad, 1972, „nihilismul“ rus al anilor 1860 este analizat din per-
spectiva dezvolt`rii ulterioare a ideilor nihiliste \n gândirea rus` [i occi-
dental`.
32. Despre conflictul lui Turgheniev cu „oamenii noi“ din anii 1860 vezi
I. Berlin, Fathers and Children; conferin]` ]inut` la Sheldonian Theatre,
12 noiembrie 1970, Oxford, 1972.
33. Cartea lui P. Avrich, The Russian Anarchists, Princeton, 1967, con]ine
o bibliografie important` pe aceast` tem`.
34. Hegelianismul lui Bakunin e tratat pe larg \n dou` monografii de A.
A. Kornilov: Molodye Gody M. A. Bakunina, Moscova, 1915 [i Gody
stranstvii Mikhaila Bakunina, Moscova, 1925. Vezi [i D. I. Chizhevskii,
Gegel’ v Rossii , Paris, 1939 [i E. Lampert, Studies in Rebellion, New York,
1957 (cartea se ocup` [i de Belinski). Principalul document despre hege-
lianismul de stânga al lui Bakunin – articolul s`u „Reac]iunea \n Germa-
nia“, publicat \n Deutsche Jahrbücher für Wissennschaft und Kunst, 1842 –
este disponibil \n traducere englez` \n Russian Philosophy, vol I, pp. 385-406.
35. Pentru o analiz` istoric` [i semantic` a termenului „populism“ vezi
capitolul 1 din cartea mea Controversy over Capitalism.
36. Cea mai complet` istorie recent` a mi[c`rii revolu]ionare populiste
este cea a lui F. Venturi, Roots of Revolution, Londra, 1960).
37. Vezi P. Pomper, Peter Lavrov and the Russian Revolutionary Move-
ment, Chicago, 1972 (cartea con]ine o bibliografie pe aceast` tem`).
Scrisorile istorice ale lui Lavrov au fost traduse [i publicate cu o intro-
ducere [i note de J. P. Scanlan, Bekeley, 1967.
38. Citat din Russian Philosophy, vol II, p. 187.
39. K. Marx, Early Writings, trad. [i ed. de T. B. Bottomore, Londra, 1963,
p. 153 (Economic and Political Manuscripts, vol. III).
40. P.N. Thachev, Izbrannye sochineniia na sotsial’no-politicheskie temy,
vol. 1-5, Moscova, 1932-37, vol. V, p. 93.

80
41. Polemica dintre Engels [i Tkachev este analizat` \n cartea mea
Controversy over Capitalism. Cartea con]ine [i analiz` istoric` detaliat` a
atitudinilor schimb`toare ale lui Marx [i Engels vizavi de populi[tii ru[i
[i vice versa.
42. K. N. Leontiev, Sobranie sochinenii, 9 vol., St. Petersburg, 1912-14,
7:230.
43. Clasica analiz` a Legendei, din cartea lui V. Rozanov Dostoievsky [i Le-
genda Marelui Inchizitor este disponibil` acum \n englez`, tradus` (dup`
a treia edi]ie rus` din 1906) de E. Roberts (Ithaca, N.Y., 1972).
44. Pentru rela]ia dintre Soloviev, Dostoievski [i slavofilismul rus, vezi
N. Zernov, Three Russian Prophets: Khomyakov, Dostoevsky, Solovyov,
Londra, 1944.
45. |n crearea acestei curioase teorii, Soloviev s-a inspirat din unii ro-
mantici germani (\n primul rând din Franz von Baader), dar [i din Ni-
kolai Fedorov (1828-1903), gânditor religios rus, care dorea s` \nlocuiasc`
„voin]a de procrea]ie“ prin „voin]a \nvierii“. Pentru fragmente din scrie-
rile lui Fedorov, vezi Russian Philosophy, vol III, pp. 16-54; pentru o ana-
liz` a ideilor sale vezi V.V. Zenkovsky, A History of Russian Philosophy,
2 vol., New York, 1953, vol II, cap. 2.
46. Cea mai important` monografie despre Plehanov \n limba englez` es-
te S. H. Baron, Plekhanov. The Father of Russian Marxism, Londra, 1963.
47. G .V. Plekhanov, Sochineniia, ed- a II-a, 24 vol., Moscova, 1920-27,
vol. II, p. 81.
48. Cf. A. Walicki, The Controversy over Capitalism, pp. 160-165.
49. O discu]ie interesant` despre „populi[tii legali[ti“ versus „marxi[ti le-
gali[ti“ se poate g`si \n A. P. Mendel, Dilemmas of Progress in Tsarist Rus-
sia. Legal Marxism and Legal Populism, Cambridge, Mass., 1961.
50. Nikolai-on [Daniel’son], Ocherki nashego poreformennogo obshches-
tvennogo khoziaistva, St. Petersburg, 1893, pp. 300-301.
51. Vezi R. Pipes, Struve, Liberal on the Left, 1870-1905, Cambridge,
Mass., 1970. Fraza citat` este din P. Struve, Kriticheskie zametki po voprosu
ob ekonomicheskom razvitii Rossii, St. Petersburg, 1894, p. 288.
52. V. I. Lenin, Opere complete, Moscova, 1960, vol. I, p. 394.
53. Ibid., p. 401.
54. Ibid., p. 495.

81
82
 Trei istorici
8Maciej Janowski8

Excelenta bibliotec` a Universit`]ii Central Europene

de la Budapesta, o pl`cere [i o tenta]ie irezistibil` pentru pa-
siona]ii ca mine care petrec ore \n [ir printre rafturile sale
accesibile publicului, este aranjat` conform principiului te-
matic, a[a cum se practic` ast`zi. |n mod previzibil, exist`
un raft dedicat istoriografiei, ad`postind numeroase lucr`ri,
unele dintre ele dedicate unor obiecte de studiu ciudate [i
ermetice, cum ar fi metodologia istoriei sau filozofia istoriei.
Cei interesa]i de marile figuri ale profesiunii de istoric pot
g`si acolo o bogat` surs` de informa]ii.
M-a surprins, \ns`, c` lucr`rile referitoare la istoriogra-
fia est-central-european` se afl` \ntr-un alt loc. Cei care do-
resc s` citeasc` ceva despre, s` zicem, František Palacký, Joa-
chim Lelewel, Gyula Szekfű sau Alexandru Xenopol, trebu-
ie s` cerceteze rafturile \nsemnate cu numele ]`rilor din ca-
re provin autorii respectivi.
Exist` o explica]ie pentru aceasta. Lucr`rile lui Bur-
ckhardt sau Ranke sunt reprezentative pentru tradi]ia gân-
dirii istorice europene [i, ca atare, sunt esen]iale pentru cei
interesa]i de gândirea istoric`, istoriozofie, imaginile trecu-
tului [i de alte subiecte conexe. |n schimb, Lelewel, Palac-
ký [i Iorga sunt doar ni[te „na]ionali[ti“, interesan]i ca ata-
re numai pentru cei care studiaz` istoria popoarelor res-
pective sau rubrica „istoricilor constructori de na]iuni“ a
teoriei na]ionalismului. Altminteri, mo[tenirea lor intelec-
tual` nu pare a fi foarte fecund`.
Cu toate acestea, poate c` merit` efortul de a-i aborda pe
unii dintre ace[ti autori ca pe ni[te gânditori autentci, nu
doar ca figuri ale istoriei na]ionalismului. Poate c` exist`

83
lucr`ri de-ale lor care ar trebui mutate (doar simbolic, de-
sigur) de pe raftul dedicat „Istoriei est-europene“ pe cel al
„Problemelor centrale ale istoriografiei europene“.
Chiar dac` speran]a mea de a \mbog`]i mo[tenirea gân-
dirii istorice europene prin studierea ideilor de baz` a trei
istorici provinciali se va dovedi ne\ntemeiat`, efortul nu va
fi totu[i inutil. Studierea câtorva paralele dintre istoriile
intelectuale polonez`, ceh` [i maghiar` ne poate ajuta s`
\n]elegem mai bine aspecte particulare ale fiec`ruia dintre
cele trei cazuri \n parte, fiind deci de interes nu doar pen-
tru cei preocupa]i de istoria comparativ`1.
|mi propun s` compar, \n acest eseu, ideile a trei istorici
eminen]i: Michal Bobrzyński (1849-1935), Josef Pekar
(1870-1937) [i Gyula Szekfű (1883-1955)2. To]i trei au fost
conservatori, fiind foarte critici fa]` de viziunile romantice
asupra istoriilor na]ionale respective. Paralela polonezo-
ceh` pare cea mai concludent`, \n timp ce cazul Ungariei
ofer` atât analogii, cât [i unele diferen]e. Au existat – mai
\ntâi la Cracovia, apoi la Praga – [coli istorice importante a
c`ror influen]` a dep`[it cu mult cercul \ngust al c`rturari-
lor profesioni[ti. Cea mai marcant` caracteristic` a lor a fost
tocmai reac]ia \mpotriva istoriografiei romantice.

}inta: romantismul
Viziunile romantice asupra istoriilor polonez` [i ceh`
sunt foarte asem`n`toare. Doi mari istorici, Joachim Lele-
wel [i František Palacký, au oferit – pe baza unor cuno[tin]e
vaste [i a unui efort perseverent – o imagine \nsufle]it` a tre-
cutului glorios, dominat` de lupta dintre elementul local al
democra]iei primordiale [i spiritul str`in, aristocratic al
feudalismului occidental (adic` german). Potrivit acestei re-
constituiri istorice, democra]ia original` slav` a triburilor
poloneze sau cehe a fost suprimat` de feudalismul ap`rut ca
efect al coloniz`rii medievale germane. Spiritul democratic

84
nu a pierit \ns`, continuând s` reapar` ori de câte ori cir-
cumstan]ele \i erau favorabile. |n Boemia, contextul favo-
rabil a fost creat de r`zboaiele husite, \n Polonia el a ap`rut
ceva mai târziu, odat` cu dezvoltarea „democra]iei nobilia-
re“. |n timp ce Lelewel accentua faptul c` aceast` form` de
democra]ie a \ndeplinit, pentru prima dat` \n istorie, ma-
rele ideal al libert`]ii politice, Palacký afirma acela[i lucru
despre husi]ii care, dup` el, puseser` \n practic` un ideal pe
care Occidentul avea s` \l \n]eleag` abia trei secole mai târ-
ziu, odat` cu Iluminismul [i Revolu]ia Francez`.
|n viziunea [i \n operele intelectualilor de talia lui Palacký
sau Lelewel, aceste idei aveau o clar` orientare occidentalist`
[i liberal`; concep]iile liberale occidentale erau dovedite a co-
incide cu cele autohtone, cu scopul de a se u[ura astfel adop-
tarea liberalismului apusean [i de a convinge cititorul c` nu se
ascundea nici un pericol \n spatele unor idei atât de apropia-
te de propriile tradi]ii na]ionale. Epigonii lor, \n schimb, au
ajuns la concluzii extrem de diferite. Ideea conform c`reia po-
porul din care proveneau fusese cu mult \naintea Occidentu-
lui \n ceea ce prive[te libertatea individului [i democra]ia (un
mod de gândire „protocronist“, pentru a \mprumuta un ter-
men foarte util al istoriografiei române) era considerat` o
dovad` clar` a superiorit`]ii fenomenelor autohtone asupra a
tot ce era importat; \n consecin]`, ideea respectiv` a alimen-
tat stereotipurile na]ionaliste [i autosuficien]a, precum [i o ati-
tudine general` de dispre] fa]` de str`ini.
Con]inutul metodologic al acestor teorii romantice era,
poate, mai important decât mesajul lor politic. Accentuând
iubirea \n`scut` pentru libertate a popoarelor ceh [i polo-
nez, ele sus]ineau implicit c` istoria ]`rilor respective se
dezvoltase \ntr-un mod special [i unic. Ele afirmau cu mân-
drie c` authohtonii dezvoltaser` ideile libert`]ii [i egalit`]ii
\ntr-o perioad` când Occidentul tr`ia sub cel mai \ntunecat
despotism. Pre]ul ce trebuia pl`tit pentru aceasta consta \n

85
faptul c` istoria na]ional` nu mai putea fi \ncorporat` \n cea
universal` \ntr-un mod cât de cât semnificativ. Din nou, nu
Palacký sau Lelewel sunt de condamnat, cu atât mai mult cu
cât cei doi istorici aveau cuno[tin]e ample de istorie uni-
versal` – ci epigonii lor post-romantici, vinova]i pentru
izolarea istoriei na]ionale de orice context mai larg. Astfel,
diversele istorii na]ionale au devenit reciproc incompre-
hensibile, izolate [i autosuficiente; ceea ce \nseamn` c` nu
mai existau instrumentele necesare pentru o interpretare se-
rioas` a datelor colectate (orice am \n]elege prin interpre-
tare sau explica]ie, ele trebuie s` aib` leg`tur` cu a[ezarea
faptelor \ntr-un context mai larg [i cu raportarea lor la
concepte universale). Astfel, simplific`rile post-romantice
ale istoriografiei romantice aveau toate [ansele s` se trans-
forme \n propagand` patriotic`, util` pentru construc]ia
na]ional`, dar nu [i foarte stimulativ` intelectual.

Reac]ia anti-romantic`: cazurile Poloniei [i Cehiei

Reac]ia a venit, ca peste tot \n Europa, odat` cu r`spân-
direa pozitivismului, f`r` s` fie, neap`rat, un efect al aces-
tuia. Schimbarea climatului mental a coincis (oare doar
\ntâmpl`tor?) cu transform`ri evidente \n domeniul politic.
E[ecul revoltei poloneze din 1863, apari]ia dualismului aus-
tro-ungar (1867) [i \nfrângerea francezilor \n r`zboiul
\mpotriva Prusiei, urmat` de unificarea Germaniei (1871)
au marcat \nceputul unei perioade relativ stabile care avea
s` dureze pân` la 1905, dac` nu chiar pân` la 1914. Spe-
ran]ele legate de schimb`ri politice radicale, atât de ferven-
te \n 1848 [i la \nceputul anilor 1860, au fost \nlocuite de un
soi de resemnare sau con[tientizare a faptului c` situa]ia era
cu mult mai stabil` decât le-ar fi pl`cut multora s` admit`.
De[i afirma]iile superficiale sunt \ntotdeauna riscante, se
poate spune c` aceast` schimbare politic` a fost, la \nceput,
mult mai decisiv` pentru crearea noii paradigme istorio-

86
grafice decât r`spândirea pozitivismului. |ntr-adev`r, prima
critic` \ndreptat` \mpotriva „[colii vechi“ a venit din par-
tea autorilor care erau departe de un Weltanschauung po-
zitivist, chiar dac` unii au fost instrui]i \n metodele de cer-
cetare germane moderne. Acest lucru este valabil \n primul
rând pentru Józef Szujski (1835-1883), un critic excep]io-
nal al istoriografiei romantice [i, \n multe privin]e, un pre-
decesor al lui Bobrzyński, fiind un istoric care [i-a exprimat
deseori nemul]umirea fa]` de gândirea pozitivist`, consi-
derat` de el o amenin]are la adresa culturii [i moralit`]ii
tradi]ionale. Foarte probabil, schimbarea atitudinilor ar fi
avut loc [i f`r` apari]ia pozitivismului, chiar dac` filozofia
pozitivist` a fost cea care a f`cut ca atacul s` devin` mai dur
[i mai persuasiv.
Pekar a subliniat \n mod explicit aderen]a sa la gândirea
pozitivist`3, \n timp ce crezul metodologic al lui Bobrzyński4
\l plaseaz` clar \n orizontul aceluia[i curent de gândire, chiar
dac` nu la modul explicit. Conceptul pare oricum demodat
pentru omul de [tiin]` contemporan. A numi pe cineva un
„istoric pozitivist“ este mai degrab` o insult` decât un com-
pliment. Chiar [i printre istoricii profesioni[ti, „pozitivismul“
trece drept „plictisitor“, „lipsit de imagina]ie“ sau „pur fac-
tologic“. Pentru orice eventualitate, simt nevoia s` subliniez
c` aceste opinii sunt nefondate. Pozitivismul poate \nsemna
cel pu]in dou` lucruri diferite pentru domeniul istoric. Mai
\ntâi, se poate referi la convingerea c` studiul aplicat al do-
cumentelor, sus]inut de tehnicile [tiin]ifice moderne ale cri-
ticii surselor (f`r` prezump]ii teoretice) este suficient pen-
tru \n]elegerea cursului real al evenimentelor din trecut. |n
al doilea rând, poate \nsemna o filozofie a istoriei la fel de de-
pendent` ([i \n egal` m`sur` la fel de con[tient`) de idei teo-
retice [i filozofice ca oricare alta, doar c` respectivele idei sunt
pozitiviste. František Kutnar, care ne reaminte[te de aceast`
distinc]ie (f`r` a sus]ine c` este o inven]ie proprie), nume[te
prima variant` „pozitivism filologic“, iar a doua – „poziti-

87
vism filozofic“5. Istoricii la care ne referim foloseau terme-
nul \n cea de-a doua accep]iune. Pentru ei, pozitivismul
\nseamna, de fapt, trei lucruri.
Primul este evident: un Quellenkritik meticulos, \n ma-
nier` german`. Atât Pekar, cât [i Bobrzyński se mândresc cu
statutul lor de istorici „[tiin]ifici“, ce \nlocuiser` atitudinea
ira]ional` a romantismului cu cea „modern`“, luminat`.
Cea de-a doua tr`s`tur`, de[i mai pu]in asociat` cu su-
pozi]iile generale referitoare la istoriografia pozitivist`, a fost
considerat` o parte esen]ial` a perspectivei pozitiviste \n pe-
rioada [i spa]iul despre care vorbim, [i anume occidenta-
lismul. Polonia [i Boemia s-au dezvoltat \n contextul culturii
occidentale, chiar dac` de pe pozi]ii oarecum marginale.
Istoria lor poate fi \n]eleas` doar \n contextul european. Nu
exist` loc pentru „protocronism“, pentru presupusa prio-
ritate a dezvolt`rii unor idei \n raport cu Occidentul. Nu
poate exista o schem` separat` a dezvolt`rii istorice cehe sau
poloneze. {i, \n sfâr[it, ultima tr`s`tur`: importan]a perio-
diz`rii. Atât Bobrzyński cât [i Pekar au dedicat eseuri sepa-
rate acestei probleme, fiind convin[i de caracterul real (nu
conven]ional) al periodiz`rii [i de importan]a strategiilor
periodiz`rii pentru con]inutul analizelor istorice.
Aceast` caracteristic` merit` o aten]ie special`, având \n
vedere c` ne ghideaz` \n miezul gândirii istorice a ambilor
autori. Ace[tia au fost de p`rere c` periodizarea istoriei
na]ionale trebuie s` fie aceea[i cu cea aplicat` continentu-
lui european \n general, dar principiile conform c`rora ei fac
aceast` periodizare este considerabil diferit`. Datorit` stu-
diilor juridice, Bobrzyński a adoptat periodizarea legal`
german` [i a \mp`r]it istoria Poloniei \n epoca statului pa-
triarhal, cea a statului patrimonial [i cea a statului legal
modern. Adoptând periodizarea conven]ional` folosit` \n
istoria artei, Pekar a \mp`r]it istoria Cehiei \n trei perioade:
gotic`, renascentist` [i baroc`.

88
 Nici unul din ei n-a fost perfect con[tient de schema
aleas`. Bobrzyński a trebuit s` divid` \n mai multe sec]iuni
cea de-a treia perioad`, care \ncepea \n jurul anului 1500 [i
acoperea aproape dou` treimi a „istoriei poloneze“, \n edi]ia
final` a lucr`rii sale. Pekar a avut ezit`ri de-a lungul acti-
vit`]ii sale. Uneori a unit perioada baroc` [i cea renascen-
tist` \ntr-o Románska doba, alteori a introdus alte varia]ii.
Cu toate acestea, principiul a r`mas \ntotdeauna acela[i, de
aceea perioada gotic` se reg`se[te \n toate versiunile, fiind
cea mai important` pentru interpretarea pe care autorul o
d` husitismului.
|n timp ce periodizarea lui Bobrzyński a fost pozitivist`
la modul „clasic“, Pekar a fost influen]at clar de Geistesges-
chichte. El a invocat numele colegului s`u de la seminarul
Jaroslav Goll, renumitul istoric de art` Max Dvořák [i car-
tea sa, Kunstgeschichte als Geistesgeschichte, indicând-o drept
principala sa surs` de inspira]ie. Acest fapt nu anuleaz`,
cred, aderen]a sa la gândirea pozitivist`, odat` ce ne gândim
la pozitivism ca la o atitudine ce adopt` diferite nuan]e, \n
func]ie de atmosfera intelectual` a perioadei respective, [i nu
ca la o singur` epoc` a gândirii umane6. A[adar, Pekar
poate fi considerat un reprezentant al „versiunii modernis-
te a pozitivismului“.
Atât Pekar, cât [i Bobrzyński au crezut c` periodiz`rile
lor se pot aplica, mai mult sau mai pu]in, \ntregului spec-
tru al \ndeletnicirilor umane. Combinând conceptul de
Geistesgeschichte cu ideile lui Karl Lamprecht despre o nou`
istorie, Pekar a fost convins c` periodizarea preluat` din is-
toria artelor descrie orient`rile culturale de ansamblu ale
unei genera]ii – orient`ri care se exprim` \n egal` m`sur` \n
via]a economic`, \n op]iunile politice [i \n gusturile esteti-
ce. Identificarea acestor orient`ri culturale generale poate re-
prezenta baza unei sinteze istorice atotcuprinz`toare.
Bobrzyński sus]inea explicit c` periodizarea sa avea rost

89
doar \n cazul \n care se putea aplica oric`rei activit`]i uma-
ne. El afirma, de asemenea, c` punctele de cotitur` ale isto-
riei sunt reprezentate de apari]ia stilurilor romanic, gotic [i
respectiv renascentist. |n cel de-al treilea volum al istoriei
sale a Poloniei, Bobrzyński [i-a \ntitulat un capitol „Politica
romantic`“, apropiindu-se astfel de viziunea lui Pekar de-
spre periodizare dup` criteriile Geistesgeschichte.
Astfel, ambii autori s-au \mpotrivit abord`rilor con-
ven]ionale ale periodiz`rii (trebuie men]ionat c` impor-
tan]a acordat` de Bobrzyński criteriului periodiz`rii \[i va
g`si ecoul abia dup` un secol la un alt mare istoric ale c`rui
metodologii [i viziuni politice sunt diametral opuse pre-
merg`torului s`u, [i anume la Witold Kula). Ambii autori se
considerau ni[te „reali[ti“, criteriile periodiz`rii p`rându-le
strâns conectate cu „adev`ratul“ trecut. Mai important, \ns`,
e faptul c` cei doi au recunoscut rolul crucial al periodiz`rii,
ceea ce a influen]at (\n mod decisiv) viziunea lor asupra
trecutului. Vom analiza \n continuare aceast` viziune.
La fel cum \n dezvoltarea istoric` european` a existat un
tipar comun, \n istoria umanit`]ii nu au existat „scurt`turi“.
Drumul duce de la comunit`]ile primitive, trece prin feu-
dalismul medieval care-[i g`se[te \mplinirea \n sistemul
st`rilor din perioada medieval` târzie [i de la \nceputul pe-
rioadei moderne, pân` la absolutism care, la rândul s`u, este
transformat \n sistemul parlamentar [i reprezentativ mo-
dern, \n form` monarhic` sau republican`. |ntârzierea nu
poate fi considerat` o virtute (a[a cum au sperat numero[i
democra]i ru[i, inclusiv Herzen), iar institu]iile tribale vechi
nu pot fi transformate \n democra]ie modern`.
Ceea ce exclude, desigur, orice fel de idealizare a trecu-
tului p`gân slav. Adoptarea feudalismului german, atât de
vehement condamnat` de c`tre genera]ia romantic`, este
prezentat` acum ca o binecuvântare care a f`cut posibil` su-
pravie]uirea na]iunilor \n cauz`. Probabil c` Pekar a fost cel

90
care a mers cel mai departe \n acest sens. Spre deosebire de
istoricii romantici, el a atras aten]ia asupra lipsei diferen]elor
specifice dintre triburile medievale timpurii slave [i cele ger-
manice („slavii, asemenea altor popoare barbare...“ – a[a se
exprim` autorul \n manualul s`u de istorie a Cehoslovaciei)7.
Pekar a aplaudat includerea Boemiei \n Sfântul Imperiu Ro-
man, ca pe un factor important al apropierii de civiliza]ia oc-
cidental`8, recunoscând rolul decisiv al germanilor \n urba-
nizarea medieval` a provinciei9. |n acela[i timp, a refuzat s`
cread` c` mi[carea husit` a fost o manifestare precoce a
unor idei universale precum libertatea [i egalitatea. Ceea ce
pentru Palacký era „prioritatea“ husit` \n inventarea ideilor
liberale adaptate mai târziu de Occident, avea s` fie denumit
ulterior humanita de c`tre Masaryk, pentru ca aceast` ultim`
no]iune s` capete un rol central \n istoria ceh`. |n numeroase
schi]e cu caracter popular, precum [i \ntr-o lucrare [tiin]ific`
\n patru volume consacrat` unuia dintre cei mai impor-
tan]i conduc`tori husi]i (Žižka [i epoca sa), Pekar a \ncercat
s` distrug` viziunea lui Palacký asupra husitismului – con-
siderat un vestitor al ideilor democratice moderne. Mi[carea
husit`, afirm` foarte conving`tor Pekar, a fost doar o erezie
medieval`, \n timp ce Hus \nsu[i a fost un devotat cre[tin ca-
tolic, interesat \n primul rând \n reformarea Bisericii. Orice
fel de idee modern` despre toleran]a religioas` sau demo-
cra]ia politic` i-ar fi fost str`in`, dac` nu [i de ne\n]eles. Când
Hus \[i \ndemna adep]ii s` apere adev`rul, nu se referea la
adev`rul [tiin]ific, ra]ional, opus prejudec`]ilor (a[a cum au
crezut mul]i creatori de na]iune liberali din Cehia secolului
al XIX-lea). „Adev`rul“ pentru Hus – subliniaz` Pekar – a
putut s` \nsemne doar adev`rul lui Dumnezeu [i cuvântul
Lui10, conform spuselor lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adev`rul
[i Via]a“.
Bobrzyński s-a raportat la concep]ia „democra]iei nobi-
liare“ aproximativ la fel ca [i Pekar \n chestiunea „umani-

91
tarismului“ husi]ilor. Atitudinea lui Bobrzyński fa]` de
cultura slav` p`gân` a fost aceea[i ca cea a lui Pekar, chiar
dac` mai pu]in evident`. E de presupus \ns` c` el a conside-
rat lupta deja câ[tigat` [i c` n-a \ntâlnit nici un ap`r`tor im-
portant al viziunilor romantice referitoare la democra]ia
slav`. |n plus, Bobrzyński \[i ascu]ea armele pentru un inamic
mai pe m`sura lui: principala sa ]int` nu era Evul Mediu, ci
o perioad` mai târzie. El a contestat caracteristicile lelewe-
liene ale democra]iei nobiliare – un subiect considerat de ac-
tualitate \n secolul al XIX-lea ([i \ntr-o oarecare m`sur`, [i
\n secolele al XX-lea [i al XXI-lea). Aceasta, scrie Bobrzyński,
n-a fost un predecesor al democra]iei moderne, ci pur [i sim-
plu o form` contorsionat` [i târzie a sistemului st`rilor, al
c`rei echilibru a fost zdruncinat de preponderen]a exagerat`
a unei singure st`ri (nobilimea). La rândul ei, aceast` pre-
ponderen]` a anulat orice posibilitate de evolu]ie \n direc]ia
statului de drept modern. Expresia folosit` mai târziu de
c`tre Otto Hintze \n analiza sistemului politic al uniunii
polonezo-lituaniene – unfertigter Zustand der Staatsbildung
– n-a fost adoptat` de c`tre Bobrzyński \n aceast` form` con-
cis` [i lucid`, dar ideea este explicit prezent`. Sistemul poli-
tic al uniunii a fost pentru Bobrzyński tocmai acest unfertigter
Zustand – o transformare neterminat` a sistemului st`rilor
\n statul modern, deraiat undeva \ntre secolul al XV-lea [i cel
de-al XVI-lea. Pân` atunci, lucrurile au mers mai mult sau
mai pu]in „normal“: monarhul \[i dezvolta aparatul admi-
nistrativ, ora[ele se dezvoltau [i conduc`torii \ncercau – \n
modul cel mai tipic cu putin]`, la fel ca peste tot \n Europa,
scrie Bobrzyński – s` atrag` de partea lor mica nobilime
pentru a-i ]ine \n frâu pe magna]i [i a dezvolta un centru de
putere solid care ar fi putut servi drept germene pentru con-
struirea statului modern (a[a cum s-a \ntâmplat \n Prusia,
am putea ad`uga retrospectiv). Aceast` \ncercare a e[uat [i,
dup` cum era de a[teptat, constitu]ia din ce \n ce mai ana-

92
cronic` a statului de st`ri a dus inevitabil la divizarea Polo-
niei. Nici o tent` moralizatoare, nici o condamnare a pute-
rilor vecine sau o deplângere a nedrept`]ii istorice, atât de
comune pentru jurnalismul [i istoriografia polonez` a epo-
cii respective – doar descrierea unei devieri simple de la cur-
sul „normal“ al dezvolt`rii (vest-europene). Nici o scurt`-
tur` de la feudalism spre democra]ia modern`. Orice \ncer-
care de a evita absolutismul trebuia s` sfâr[easc` exact \n fe-
lul \n care a sfâr[it de fapt. Aceasta e natura lucrurilor, ar fi
spus Montesquieu.
Istoria respectiv` nu se reduce \ns` la aceast` schem`
„meta-istoric`“. Analiza lui Bobrzyński referitoare la pe-
rioada modern` timpurie este mult mai complicat`. Istori-
cul \ncearc` s` demonstreze c` viziunea lui Lelewel [i a epi-
gonilor s`i provine dintr-o \n]elegere gre[it` a lucrurilor, ei
prezentând sistemul st`rilor \ntr-un mod anacronic, prin
prisma categoriilor politice contemporane. A[adar, pentru
Polonia secolului al XVI-lea nu se poate vorbi despre liber-
tate politic` – c`ci libertatea \nseamn` implicit \ntâietatea
legii care presupune, la rândul s`u, un sistem de guvernare
suficient de puternic pentru a o putea impune.
„Noi n-am avut guvernare [i asta a fost singura cauz` a
pr`bu[irii noastre“11 – iat` cum a rezumat Bobrzyński prin-
cipala tez` a faimoasei sale lucr`ri, interpretând guvernarea
\ntr-un sens mai larg, ca fiind suma tuturor sistemelor de
administra]ie [i nu doar puterea nelimitat` a monarhului.
Contrar acuza]iilor frecvente de acest fel, Bobrzyński n-a
fost un admirator f`r` rezerve al despotismului. El a f`cut
o distinc]ie – \n mare m`sur` din perspectiv` weberian` –
\ntre absolutismul „modernizator“, care d` na[tere insti-
tu]iilor statale eficiente [i cel stagnant care conserv` struc-
turile premoderne12. A luat \n considerare varianta conform
c`reia dieta putea da na[tere unei forme de putere central`
eficace, care s` \[i asume rolul unui parlament modern,

93
dezvoltând un sistem administrativ controlat de la centru;
de aceea, Bobrzyński a interpretat favorabil a[a-numita
„mi[care a execu]iei“, cea mai important` \ncercare de re-
form` constitu]ional` a nobilimii poloneze din secolul al
XVI-lea. |n aceea[i ordine de idei, a presupus c`, \n con-
textul realit`]ilor istorice europene moderne timpurii, ab-
solutismul a fost cel care a oferit cea mai u[oar` metod` de
dezvoltare a unui stat modern centralizat.
Dac` exist` vreo diferen]` \ntre Bobrzyński [i Pekar,
aceasta provine din felul \n care ei au tratat epoca baroc` [i
cea a contrareformei. Abordând-o din perspectiva sa juri-
dic` [i prin prisma respectului s`u pentru institu]iile statu-
lui, Bobrzyński a condamnat-o. |ntr-adev`r, dac` e s` g`sim
un punct comun \ntre el [i rivalul s`u, Lelewel, acesta ar fi
condamnarea iezui]ilor. |n timp ce Lelewel a accentuat in-
toleran]a religioas` [i \nt`rirea oligarhiei magna]ilor, despre
care spunea c` sunt rezultatul influen]ei iezuite, Bobrzyński
– recunoscând totu[i rolul cultural pozitiv pe care l-au avut
ace[tia \n secolul al XVI-lea – a acuzat neputin]a iezui]ilor
de a construi structuri statale stabile [i op]iunea lor de a spri-
jini tendin]ele anarhice ale nobilimii13.
Atitudinea lui Pekar a fost cât se poate de diferit`. Desi-
gur, n-a aprobat deloc politica represiv` a Habsburgilor \n
Boemia dup` b`t`lia de la Muntele Alb. A condamnat cen-
tralizarea administrativ` a posesiunilor habsburgice, ini]iat`
de Maria Tereza. Dar, \n acela[i timp, a r`mas un sincer ad-
mirator al culturii baroce. Paginile dedicate pio[eniei ca-
racteristice contrareformei din eseurile sale despre b`t`lia de
la Muntele Alb [i despre Sf. Ion din Nepomuk, precum [i
din capodopera sa intitulat` Kniha o Kosti, sunt printre
cele mai bune pe care le-a scris, ele combinând lirismul, em-
patia [i respectul cu distan]a critic` a unui intelectual cita-
din din secolul al XX-lea. |n total` discordan]` fa]` de
\n]elepciunea popular`, Pekar a subliniat rolul pozitiv al

94
contrareformei \n dezvoltarea con[tientei na]ionale mo-
derne a Cehiei. Istoricul i-a dedicat un eseu lung Sfântului
Ion din Nepomuk, al c`rui cult a reprezentat – din punctul
de vedere al progresi[tilor cehi – paradigma supersti]iilor
reac]ionare [i simbolul loialit`]ii pro-habsburgice tr`d`toa-
re. Acest cult, un moment de concentrare a evlaviei popu-
lare, a devenit – dup` p`rerea lui Pekar – un element im-
portant al organiz`rii con[tiin]ei na]ionale timpurii \n rân-
durile popula]iei rurale cehe. Pekar i-a evaluat altfel pe ie-
zui]i decât Bobrzyński. Iezui]ii (\n special Bohuslav Bal-
bín) n-au vrut s` cedeze statul ceh Vienei (a[a cum sus]inuse
tradi]ia istoriografic` post-romantic`) atunci când au dez-
voltat imaginea unei „Bohemia Sacra“, cu coroana ceh` lo-
ial` Bisericii Romei. Dimpotriv`, accentuând loialitatea re-
ligioas` a Boemiei, au cerut pentru ea o pozi]ie demn` [i in-
dependent` \n familia popoarelor cre[tine. Astfel, Pekar
\ncerca s` demonstreze c` idealul ceh a fost sprijinit \n
egal` m`sur` de sus]in`torii Habsburgilor, cât [i de cei care
au ales protestanismul (precum Comenius).
Oricum, dac` ne \ndrept`m aten]ia spre istoria politic`
[i nu spre cea cultural`, observ`m c` atitudinea lui Pekar e
asem`n`toare celei a lui Bobrzyński. Trebuie doar s-o com-
par`m cu analiza lui Bobrzyński referitoare la secolul al
XIX-lea, nu la cel de-al XVII-lea. „Na]iunea polonez` a
urm`rit idealul independen]ei \n dou` moduri: prin revol-
te militare [i prin activitate organic` [legal`]“ – scria Bo-
brzyński pe prima pagin` a volumului 3 al Schi]ei de istorie
polonez`, dedicat perioadei de dup` parti]ii, publicat pen-
tru prima oar` \n 1931. Unul dintre principalele argumen-
te se referea la patriotismul celor care (precum Bobrzyński)
au aspirat la dezvoltarea [i civilizarea ]`rii, pledând pentru
o politic` a concilierii.
Astfel, \ncercarea de a reconcilia dou` tradi]ii contra-
dictorii ale trecutului na]ional – cea insurgent` [i cea loia-

95
list` – este vizibil` [i \n lucr`rile colegului s`u de breasl` ceh,
chiar dac` exemplele provin dintr-o alt` epoc`.
Pentru a finaliza aceast` compara]ie sumar`, trebuie s`
ne \ndrept`m aten]ia spre o alt` problem` important`, [i
anume rolul institu]iilor statului \n concep]ia fiec`ruia din-
tre cei doi autori. |n cazul lui Bobrzyński, lucrurile sunt cla-
re: el a fost un etatist convins. Dac` l-am plasa \n univer-
sul tradi]iilor politice habsburgice (c`rora le-a [i apar]inut
par]ial), ar trebui s`-l etichet`m drept un adept târziu al jo-
sefinismului (cu toate c` el \nsu[i nu a revendicat aceast` ca-
tegorisire). Afirma]ia de mai sus nu este contrazis` cu nimic
de un fapt evident, [i anume c` „Polonia“, despre a c`rei is-
torie scria, era o entitate mai mult sau mai pu]in identic`
celei a na]iunii poloneze (vag definit`). Cu alte cuvinte,
Bobrzyński a considerat institu]iile statului ca fiind princi-
palul factor ce a influen]at istoria na]ional`, acordându-le,
\n consecin]`, un rol important \n prezentarea sa. Este su-
ficient s` citim pasajul \n care elogiaz` reformele adminis-
trative inspirate de regele ceh Wenceslas al II-lea, \n calita-
te de rege al Poloniei, \n special introducerea func]iei de sta-
rosta: avem impresia c` evenimentul respectiv a fost la fel de
important ca [i convertirea polonezilor la cre[tinism.
Entuziasmul cu care se refer` la reformele „\mprumu-
tate“ din Boemia dezv`luie \nc` o tr`s`tur` a etatismului lui
Bobrzyński, [i anume occidentalismul s`u declarat, f`r` re-
zerve. El nu d` dovad` de simpatie pentru institu]iile, idei-
le sau caracteristicile colective „autohtone“. Vorbe[te doar
cu ironie [i dispre] despre ideeea conservatorilor de a extrage
orice reform` sau institu]ie nou` din trecutul na]ional.
|ntr-adev`r, convingerile sale „josefiniste“ despre caracterul
salutar al reformelor iluministe introduse de sus \n jos \l
\mping \nc` [i mai departe. Uneori pare s` aprobe orice in-
stitu]ie statal` introdus` \n Polonia, chiar [i pe cele consi-
derate \ndeob[te a avea origini str`ine. E mai bine – a[a pa-

96
re s` gândeasc` Bobrzyński – s` ai un stat str`in, chiar os-
til, decât s` nu ai nici un fel de stat. Cu tot respectul acor-
dat reformelor iluministe poloneze de la sfâr[itul secolului
al XVIII-lea, autorul e foarte sceptic \n privin]a rezultatelor
acestora. Adev`rul e c` institu]iile statale moderne au fost
introduse \n Polonia doar de c`tre puterile parti]ioniste [i,
pân` la urm`, o asemenea evolu]ie a fost benefic` – aceas-
ta este concluzia pe care o putem trage din lucr`rile sale. Po-
lonezii s-au instruit astfel \n tehnicile vie]ii publice moder-
ne, au avut [ansa s` observe [i uneori s` participe la acti-
vit`]ile birocra]iei moderne centralizate a statului (am pu-
tea spune, a statului weberian), lucru considerat de Bo-
brzyński o condi]ie sine qua non a oric`rui tip de dezvolta-
re. Polonezii nu au avut decât de câ[tigat de aici.
Interesul lui Pekar pentru dezvoltarea institu]iilor stata-
le este mai pu]in pronun]at [i pleac` de la premise diferite.
Similitudinea cu atitudinea lui Bobrzyński const` \n opozi]ia
fa]` de atitudinile na]ionale radicale care tind s` diminueze
importan]a institu]iilor statale. Din punct de vedere politic,
Pekar a fundamentat revendic`rile cehilor \n cadrul mo-
narhiei habsburgice prin teoria Staatsrecht-ului boemian
(státní právo). Aceasta accentua statalitatea autonom` a
}inuturilor Sfântului Wenceslas de-a lungul istoriei, redu-
când leg`turile legale cu dinastia habsburgic` la prevederile
Sanc]iunii Pragmatice din 1721, ceea ce \i permitea Boemiei
s` cear` o solu]ie constitu]ional` asem`n`toare celei ma-
ghiare. Dând dovad` de o loialitate politic` admirabil` –
chiar dac` mai degrab` teoretic` – Pekar a refuzat s` accep-
te \ncerc`rile \mp`ratului Carol de a federaliza monarhia \n
octombrie 1918, afirmând c` „Maiestatea Sa domne[te asu-
pra noastr` doar \n calitatea sa de rege al Boemiei“14. Suntem
tenta]i s` credem c` Pekar a[tepta apari]ia unui Deák ceh,
sperând c` un nou r`zboi pierdut va obliga Viena s` proce-
deze cu cehii \n 1918 a[a cum o f`cuse cu ungurii \n 1867.
Dup` cum [tim, lucrurile au luat o alt` \ntors`tur`.

97
 |ntr-un eseu lung scris la cea de-a 300-a aniversare a
b`t`liei de la Muntele Alb, cu toat` compasiunea ar`tat` fa]`
de victimele represiunii habsburgice, istoricul a atras aten]ia
asupra faptului c` politicile centraliste ale contrareformei nu
trebuie confundate cu politicile na]ionaliste moderne ale
germaniz`rii. Dup` Muntele Alb nu s-a \ntâmplat „nimic
altceva“ \n afara faptului c` regele ceh a anihilat puterea
st`rilor din Cehia – un eveniment asem`n`tor cu \nfrânge-
rea Frondei franceze. Acest lucru n-a afectat pozi]ia politi-
co-legal` a Coroanei Boemiene – [i de-abia \n secolulul al
XVIII-lea, când Maria Tereza [i Iosif al II-lea au \nceput s`
unifice sistemul administrativ, a devenit relevant din punct
de vedere politic faptul c` regele \[i avea re[edin]a la Viena
[i nu la Praga. Pekar n-a vrut s` diminueze propor]iile tra-
gediei de dup` 1620 – sus]inea doar c` liderii executa]i \n
timpul revoltelor anti-habsburgice n-au fost ni[te patrio]i
cehi, ci doar ni[te r`zvr`ti]i.
|n al s`u opus magnum, biografia \n patru volume a
conduc`torului husit Jan Žižka, Pekar a accentuat \n repe-
tate rânduri pericolele ce derivau din tendin]a de a subes-
tima importan]a institu]iilor statale boemiene. Acestea erau
semnificative pentru c` reprezentau o parte a identit`]ii
na]ionale [i ca atare era nejustificat ca insurgen]ii husi]i s`
fie privi]i doar ca lupt`tori pentru cauza na]ional`.
Astfel, pentru a g`si paralele mai apropiate pentru pozi]ia
lui Bobrzyński \n istoriografia ceh`, poate ar trebui s` ne
\ndrept`m aten]ia spre Waclaw Wladiwoj Tomek [i Anto-
nín Rezek, nu spre Pekar. Ei au fost cei care au subliniat ca-
racterul modernizator al absolutismului modern timpu-
riu. Tomek a afirmat \n mod explicit faptul c` victoria Habs-
burgilor \n b`t`lia de la Muntele Alb a cru]at Boemia de
soarta Poloniei (anarhie intern` [i pr`bu[ire cauzat` de
preponderen]a nobilimii). |n timp ce influen]a lui Tomek
[i (mai ales) a lui Rezek asupra lui Pekar sunt incontestabi-

98
le, el a respins evaluarea integral pozitiv` pe care ace[tia o
d`deau absolutismului de dup` 1620.
Pe scurt, Bobrzyński [i Pekar se aseam`n` \n câteva pri-
vin]e. Opera lor s-a n`scut din opozi]ia fa]` de perspectiva
istoriografic` romantico-patriotico-democratic`. Ei [i-au
pornit campaniile polemice \n numele [tiin]ei empirice,
„pozitive“. Au renun]at la ideea presupusei „democra]ii“
primordiale a slavilor p`gâni [i la concep]iile istoricilor ro-
mantici ce sus]ineau c` ar fi g`sit \n istoria ceh` [i polonez`
germenii democra]iei liberale moderne (\n democra]ia no-
biliar`, respectiv \n husitism). Au subliniat rolul institu]ii-
lor statului \n istoria na]ional` [i, opunându-se miturilor
unicit`]ii na]ionale, au tratat trecutul propriilor na]iuni ca
pe o parte integrant` a tiparelor de dezvoltare europene cu
valabilitate universal`. Metoda pozitivist` [i atitudinea oc-
cidentalist` au fost strâns legate cu loialitatea fa]` de mo-
narhia habsburgic`, cu conservatorismul [i cu simpatiile ro-
mano-catolice.

Dimensiunea maghiar`
|n timp ce elaboram paralela de mai sus, mi-am dat
seama c` – m`car de dragul elegan]ei [i al simetriei –, o in-
vestiga]ie a cazului Ungariei ar putea fi [i ea revelatoare. Ar
fi ciudat – m` gândeam – s` nu g`sim analogii cu situa]ia
Poloniei [i a Cehiei \n istoriografia Ungariei, având \n ve-
dere similitudinile generale dintre contextele intelectuale [i
politice ale celor trei ]`ri.
|ntr-o mare m`sur`, b`nuielile mi s-au adeverit; cu toate
acestea, paralele stridente [i semnificative pe care le-am
descoperit se \ntrep`trund cu câteva diferen]e, nu mai pu]in
stridente [i semnificative. De aceea, mi s-a p`rut mai potri-
vit` o prezentare separat` a cazului Ungariei.
|n primul rând, istoriografia Ungariei n-a avut niciun is-
toric na]ional romantic de statura lui Palacký din Boemia, [i

99
cu atât mai pu]in de cea a lui Lelewel din Polonia. De[i in-
discutabil o personalitate marcant`, Mihály Horváth n-a
exercitat totu[i o influen]` la fel de puternic`15. Cu toate aces-
tea, stereotipurile descoperite \n cazurile ceh [i polonez sunt
prezente [i aici. Ideea spiritului democratic al triburilor ma-
ghiare [i viziunea „protocronist`“ asupra istoriei consti-
tu]ionale maghiare [i-au g`sit [i aici aderen]i. Compara]ia
dintre constitu]ia britanic` [i cea maghiar` era un loc comun
al epocii. Istoriografia liberalo-romantic` manifesta o pre-
dilec]ie pentru principatul Transilvaniei, \n special principii
Gabriel Bethlen [i Francisc Rákóczi bucurându-se de o ima-
gine de lupt`tori pentru libertate foarte asem`n`toare vi-
ziunii populare a cehilor despre husi]i. Toleran]a religioas`
din Transilvania f`cea parte din miturile na]ionale, la fel ca
cea din Polonia secolului al XVI-lea sau din Boemia husit`.
Este interesant de observat c`, \n toate cele trei cazuri, ac-
centul era pus pe caracterul unic al toleran]ei na]ionale
\nn`scute, prin opozi]ie cu intoleran]a Europei.
Dac` este s` c`ut`m un autor care s` fi oferit cea mai
sus]inut` critic` a versiunii „romantico-patriotico-demo-
cratice“ a istoriei, cu siguran]` acesta nu poate fi decât Gyu-
la Szekfű. |ntr-adev`r, cartea sa A száműzött Rákóczi (Rá-
kóczi exilat) din 1913 a provocat dezbateri [i proteste simi-
lare celor care au \nso]it prima edi]ie a Scurtei istorii (1879)
a lui Bobrzyński sau care au f`cut parte din dezbaterea
dintre Pekar [i Masaryk referitoare la cartea celui din urm`,
intitulat` Česká Otázka (Problema ceh`). Sinteza sa \n lim-
ba german`, Der Staat Ungarn (1918) seam`n` atât cu
Scurta istorie a lui Bobrzyński, cât [i cu concisa Dějiny čes-
koslovenské (Istoria Cehoslovaciei) a lui Pekar16.
Szekfű a fost un adept al Geistesgeschichte [i un critic al
pozitivismului. |n mod surprinz`tor, nu exist` diferen]e
majore \ntre pozi]ia sa metodologic` [i cea a lui Pekar, cel
pu]in nu la prima vedere. Diferen]ele teoretice fa]` de Bo-

100
brzyński sunt mai u[or de perceput, dar cu toate acestea ele
nu au \mpiedicat existen]a unor multiple afinit`]i inter-
pretative. Varietatea pozi]iilor teoretice nu exclude com-
para]ia. Ceea ce ar trebui s` ne duc` mai departe, spre
urm`toarea \ntrebare. Cât de mult e influen]at` opera unui
istoric de declara]iile sale teoretice, [i \n ce m`sur` acestea
din urm` (chiar dac` sincere, din punct de vedere subiec-
tiv) sunt doar un tribut pl`tit modelor epocii, f`r` s` afec-
teze prea mult „practica“ cercet`rii istorice? Aceasta este una
dintre cele mai importante probleme ale istoriei istoriogra-
fiei; cu toate acestea, nu face parte din preocup`rile noastre.
|n studiul Der Staat Ungarn, Szekfű identific` diferitele
epoci ale istoriei maghiare \ntr-o manier` asem`n`toare
periodiz`rii lui Bobrzyński, chiar dac` mai pu]in consecvent:
mai \ntâi epoca monarhiei „na]ionale“ a Arpazilor, apoi cea
caracterizat` de Ständestaat [i \n fine cea a constituirii sta-
tului modern. Una dintre ideile principalele, anume apar-
tenen]a Ungariei la marea familie a popoarelor cre[tine-ger-
manice, poate fi privit` ca similar` celor prin care Bo-
brzyński [i Pekar \[i sus]in pledoaria occidentalist`, atunci
când prezint` monarhia habsburgic` asemenea unei pun]i
de leg`tur` cu Occidentul. Barocul [i contrareforma sunt
descrise aproape la fel ca [i \n cazul lui Pekar. Szekfű subli-
niaz` rolul jucat de sus]in`torii catolicismului habsburgic,
considera]i tot atât de patrio]i ca [i rivalii lor calvini[ti [i
anti-habsburgici. Meritul catolicilor este men]inerea ideii de
integritate teritorial` a Ungariei. Szekfű analizeaz` contri-
bu]ia iezui]ilor la dezvoltarea ideii na]ionale maghiare (con-
ceptul de Regnum Marianum) \ntr-un mod asem`n`tor
analizei lui Pekar despre Balbín [i confra]ii lui. |ntr-o
bro[ur` polemic` publicat` \n timpul Primului R`zboi
Mondial, Szekfű \[i declar` deschis simpatia pentru tab`ra
catolic`17. Aceste pasaje pot fi comparate cu una dintre
pu]inele judec`]i de valoare emise de Pekar, atunci când \[i

101
declar` simpatia fa]` de cultul catolic popular al Sfântului
Ion din Nepomuk, opus de el scepticismului \mbr`]i[at de
„progresi[tii“ lumina]i. Caracterizarea pe care i-o face lui
Rákóczi poate fi pus` \n paralel cu descrierea dat` de Pekar
revoltei cehe din 1618. Atât principele transilv`nean cât [i
insurgen]ii cehi au ap`rat libert`]ile st`rilor, [i nu inde-
penden]a na]ional`.
|n schimb, accentul pus pe új, komoly munka (munca
nou`, serioas`), caracteristic` Ungariei habsburgice dup`
exilul lui Rákóczi18, ne aminte[te de vederile lui Bobrzyński
despre Polonia secolului al XIX-lea, unde contrastul dintre
„munca“ continu`, perseverent` a anti-insurec]ioni[tilor [i
„politica romantic`“ a insurec]iilor este principiul organi-
zator al nara]iunii. Un lucru \nc` [i mai important: \ntrea-
ga diatrib` \mpotriva domina]iei exercitate de argumenta]ia
constitu]ional`“ (közjogi, adic` „legat de dreptul public“) \n
dezbaterile politice ale Ungariei din secolul al XIX-lea amin-
te[te de una dintre principalele preocup`ri ale lui Bobrzyński
[i ale altor conservatori cracovieni. Subliniind analogia din-
tre anarhia modern` (reprezentat` mai ales prin opozi]ia ra-
dical` a sus]in`torilor independen]ei \mpotriva dualismu-
lui austro-ungar) [i vechea anarhie nobiliar`19 de la \nce-
putul secolului al XVI-lea (anarhie ce a dus la dezastrul de
la Mohács din 1526 [i la \mp`r]irea ]`rii, la fel cum anarhia
recent` a dus la dezastrul de la Trianon din 1919 [i la o nou`
\mp`r]ire teritorial`) – Szekfű repet`, incon[tient desigur,
unul dintre principiile doctrinei conservatoare cracoviene.
Vechiul [i perniciosul principiu liberum veto, care \i permi-
tea oric`rui nobil s` \ntrerup` sesiunile parlamentare cu
protestul s`u individual [i care a condus direct la \mp`r]irea
final` a Poloniei din 1795, [i-a g`sit o nou` \ntrupare la fel
de pernicioas` \n principiul liberum conspiro, conform
c`ruia oricine avea dreptul s` urzeasc` un complot separa-
tist [i s` provoace astfel represiunea, z`d`rnicind astfel
str`daniile celor care voiau o dezvoltare lini[tit`, perseve-

102
rent`, prin munca de zi cu zi. Atât liberum veto cât [i libe-
rum conspiro sunt manifest`ri ale aceluia[i spirit anarhic al
nobilimii poloneze. Teoria rezumat` mai sus a fost elabo-
rat` de c`tre prietenul [i predecesorul lui Bobrzyński \n
domeniul revizuirilor istoriografice, Józef Szujski, excelen-
tul istoric decedat mult prea devreme. Ideile \n cauz` au de-
venit un bun comun al \ntregii [coli istorice cracoviene,
fiind acceptate [i de Bobrzyński.
Scriind dezaprobator despre caracterul aristocratic al
Partidului Independent Maghiar de dup` Compromisul
din 1867, criticând exclusivismul social al micii nobilimi
maghiare [i nepriceperea sa \n a rezolva problema agrar`,
Szekfű se apropie foarte mult de Bobrzyński. Neputin]a
nobilimii de a men]ine echilibrul social este o tem` con-
stant` a Scurtei istorii a lui Bobrzyński. Una dintre cele mai
dure expresii ale acestei opinii se reg`se[te \n analiza pro-
blemei ]`r`nimii din secolul al XIX-lea \n statul satelit po-
lonez creat de Napoleon, Marele Ducat al Var[oviei. Dup`
introducerea codului napoleonian, cu prevederile sale refe-
ritoare la egalitatea \n fa]a legii, libertatea individului, etc.,
]`ranii au fost considera]i doar ni[te chiria[i, liberi, dar f`r`
nici un drept asupra p`mânturilor pe care le foloseau din ge-
nera]ie \n genera]ie, uneori din timpuri str`vechi. De[i
preasl`vea libertatea [i egalitatea civil`, Bobrzyński numea
deprivarea ]`ranilor de dreptul lor la p`mânt „un mare pas
revolu]ionar \napoi“20.
Atitudinea lui Pekar fa]` de nobilime a fost oarecum dife-
rit`: p`rea s` fi nutrit ni[te sentimente vagi de simpatie fa]` de
perspectiva tradi]ionalist` asupra rela]iei „organice“ dintre
castel [i sat (de[i n-a \mpins niciodat` prea departe aceste sen-
timente). Analizând caracteristicile revoltei st`rilor boemiene
din 1618, Pekar a subliniat totu[i natura ei aristocratic`, a[a
cum o f`cuse [i Szekfű \n cazul r`zboiul lui Rákóczi.
|n acest moment, sunt necesare ni[te precau]ii. Oricât ar
fi fost de dure criticile lui Szekfű sau ale lui Bobrzyński la

103
adresa nobilimii maghiare, respectiv poloneze, ele nu aveau
nimic \n comun cu criticile care pot fi numite „romantico-
populiste“ [i care deplâng \ns`[i existen]a nobilimii \n isto-
ria na]ional`. To]i cei trei c`rturari au fost ni[te eliti[ti care
considerau existen]a elitelor „na]ionale“ drept comori ale
na]iunilor respective. |ntr-adev`r, aceasta era una dintre
chestiunile asupra c`rora se deziceau de istoriografia ro-
mantic`, ce glorifica orice mi[care \ndreptat` \mpotriva no-
bilimii sau aristocra]iei. Ori de câte ori criticau nobilimea,
Bobrzyński, Szekfű [i (\ntr-o mai mic` m`sur`) Pekar \i re-
pro[au c` nu-[i \ndepline[te obliga]iile de elit` a na]iunii. Ne-
cesitatea existen]ei nu era \ns` niciodat` pus` sub semnul
\ntreb`rii. |n definitiv, nobilimea a fost un element consti-
tutiv \n tiparul european unitar al dezvolt`rii istorice.
Pentru a \nchide aceast` paralel`, atât Bobrzyński, cât [i
Szekfű se considerau ni[te educatori ai na]iunii. Erau con-
vin[i c` rolul lor era acela de a distruge iluziile na]ionale [i
de a face cunoscute adev`rurile istorice [i realit`]ile politi-
ce dure, dar poten]ial salutare. Aceasta era o atitudine co-
mun` pentru toat` [coala cracovian`. Uneori pedagogia
na]ional` adopta tonalit`]i biblice.
|n cazul lui Pekar, lucrurile st`teau altfel (sau poate doar
accentele erau puse diferit). Pe la 1900, na]iunea ceh` nu se
sim]ea \ntr-o situa]ie atât de dificil` ca poporul polonez
\ntre 1860 [i 1870 – dup` ce trauma care a urmat dezastru-
lui din 1863 a agravat-o \nc` [i mai mult pe cea nevindecat`,
a \mp`r]irilor teritoriale – sau ca poporul maghiar dup`
trauma Trianonului. |n consecin]`, mebrii [colii Jaroslav
Goll au adoptat mult mai rar tonul semi-profetic, deseori
\ntâlnit \n scrierile lui Szekfű sau la [coala cracovian`. Pe-
kar era la fel de dispus s` ini]ieze polemici ca [i Szekfű sau
Bobrzyński, dar nu credea c` viitorul na]iunii depindea de
acceptarea sau contrazicerea perspectivei sale despre trecut.
P`rea mai degrab` iritat de persisten]a oponen]ilor s`i (Ma-
saryk [i câ]iva adep]i de-ai lui) \n a subscrie unor anacro-

104
nisme [i simplific`ri stridente. Accentuând rolul elementu-
lui catolic pro-habsburg \n istoria ceh`, obiectivul s`u
„na]ional-pedagogic“ (dac` [i-a stabilit a[a ceva) pare s` fi
fost cel de a l`rgi spectrul istoriei na]ionale, precum [i de a
transmite un anume optimism, ce deriva din demonstrarea
faptului c` ideea na]ional` nu se limitase la partizanii unui
singur curent politic. Ideile sale istorice erau identice cu ce-
le ale lui Szekfű, dar obiectivul urm`rit era oarecum diferit21.
Nu \ncape \ndoial` c` aceste analogii sunt importante [i re-
velatoare. Uneori Szekfű este identic cu Pekar (\n ce prive[te
evaluarea perioadei baroce [i a iezui]ilor, \n critica sa refe-
ritoare la libertatea st`rilor, \n privin]a metodologiei Geis-
tesgeschichte), alteori se apropie de pozi]ia lui Bobrzyński (\n
critica \mpotriva versiunii maghiare a lui liberum conspiro,
\n accentul pus pe „munca serioas`“, \n periodizarea sa din
Der Staat Ungarn, preluat` din istoria justi]iei, precum [i \n
tonul moralist-polemic din luc`rile cele mai importante). |n
problemele cele mai generale (polemica \mpotriva istorio-
grafiei „romantico-na]ional`-democrat`“ de pe pozi]ii con-
servatoare) se apropie de amândoi. De aceea, poate fi con-
siderat ca o „conexiune“ sui generis \ntre cei doi. Cu toate
acestea, felul \n care Szekfű \n]elege istoria Ungariei, mai ales
perioada de dup` 1918, prezint` câteva diferen]e la fel de
importante ca analogiile.
|n cea mai important` carte a sa, intitulat` Trei genera]ii,
Szekfű ne relateaz`, \n esen]`, istoria unui declin moral [i
politic. Responsabilitatea pentru pr`bu[irea [i dezmem-
brarea ]`rii e atribuit` ultimei genera]ii, cea care a \nflorit
\n primele decenii ale secolului al XX-lea. Unul dintre prin-
cipalii vinova]i este liberalismul occidental – o ideologie
doctrinar` importat` [i transplantat` f`r` discern`mânt \n
contextul maghiar. Al]i vinova]i sunt evreii, dar cea mai ma-
re vin` o poart` liberalii dogmatici maghiari care au deschis
por]ile pentru imigra]ia evreiasc` \n mas`. „Cea de-a treia
genera]ie“, oaia neagr` a lui Szekfű, a p`c`tuit mai ales prin

105
autoam`gire \n leg`tur` cu perspectivele „imperialismu-
lui“ maghiar [i cu statutul de putere al ]`rii. Noua civiliza]ie
urban`, centrat` \n Budapesta, \n care evreii asimila]i jucau
un rol determinant, a fost principala surs` a acestor peri-
culoase iluzii de grandeur. Prin diseminarea dogmelor libe-
rale \n rândurile publicului maghiar, presa din Budapesta a
f`cut imposibil` vindecarea problemelor na]ionale, c`ci
aceast` vindecare ar fi trebuit s` includ` anumite m`suri
care erau anatem` pentru ortodoxia economic` liberal` (de
pild`, limitarea comercializ`rii terenurilor sau protejarea
produc`torilor agricoli). Szekfű prezint` o perspectiv` in-
teresant` – chiar dac` afectat` de antisemitism – a civiliza]iei
evreie[ti din Budapesta.
Nu e greu de demonstrat c` aceast` pretins` civiliza]ie
„evreiasc`“, atât de nociv` \n ochii lui Szekfű, era unul [i ace-
la[i lucru cu ceea ce numim civiliza]ie „modern`“. Noi ti-
puri de demagogie politic`, noi variante de mass media,
cum ar fi presa tabloid` sau romanul melodramatic, pro-
paganda vulgar-na]ionalist` [i altele de acest fel puteau fi
g`site nu numai \n Berlin, Budapesta sau Viena (cele mai
importante centre ale culturii evreie[ti, dup` p`rerea lui
Szekfű), ci practic \n \ntreaga Europ` ([i de asemenea \n re-
giunile \n curs de modernizare ale lumii non-europene).
Chiar dac` Szekfű are dreptate \n privin]a domina]iei evre-
ie[ti \n via]a cultural` a Budapestei, aceasta nu face decât s`
demonstreze c` evreii au fost cei mai eficien]i promotori ai
moderniz`rii (o analiz` asem`n`toare g`sim la Steven Bel-
ler, despre situa]ia din Viena). Ceea ce nu \nseamn` c`
principalele caracteristici ale civiliza]iei budapestane erau
evreie[ti. |ntr-o mare m`sur`, antisemitismul lui Szekfű
este o atitudine anti-modernist` distorsionat`.
Acesta rezid`, probabil, cea mai mare diferen]` dintre cei
trei eroi ai analizei mele. Cu toate \ndoielile [i re]inerile de
care d`deau dovad`, Bobrzyński [i Pekar erau ni[te moder-
nizatori, pe când Szekfű, cu toate concesiile [i \n]elegerea de-

106
monstrat` fa]` de necesitatea reformei, era mai degrab` un
critic al modernit`]ii. S` ne gândim la capitole relevante din
Scurta istorie a lui Bobrzyński sau la cele din Istoria Ceho-
slovaciei a lui Pekar (dar [i la Memoriile lui Bobrzyński sau
la necrologul scris de Pekar \n onoarea lui Franz Jozef22). E
clar c` cei doi autori apreciaz` progresul material [i cultu-
ral \nregistrat de Boemia [i Gali]ia \ntre 1867 [i 1914. Bo-
brzyński nu pare s` aib` \nclina]ii antisemite. El comenteaz`
pe un ton rece uciderea \n mas` a evreilor din Lemberg, de
c`tre popula]ia polonez`, la sfâr[itul anului 1918 – spunând
c` acest act a f`cut de ru[ine o na]iune care, la rândul ei, lup-
tase atât de mult pentru propria libertate [i care folosea ideea
libert`]ii popoarelor ca slogan23. Cât despre Pekar, acesta a
publicat \n 1919 cel pu]in dou` articole de ziar [oviniste,
unul antisemit (despre Revolu]ia Rus`, cu unele idei simi-
lare celor ale lui Szekfű) [i altul anti-maghiar24. Oricum, an-
tisemitismul este complet absent din convingerile sale isto-
rice sau filozofico-istorice.
Bobrzyński, un politician activ [i un birocrat important
\n anii de dinaintea Primului R`zboi Mondial, ar fi fost foar-
te probabil categorisit de Szekfű ca un membru al celei de-
a „treia genera]ii“. Pân` la urm`, Bobrzyński a dispre]uit tot
timpul ideea ce st`tea la baza conservatorismului lui Szek-
fű, anume aceea c` reformele nu trebuiau „importate“, ele
trebuind s` decurg` „organic“ din trecutul na]iunii respec-
tive. Acestea au fost, dup` Szekfű, caracteristicile ideilor
reformatoare ale lui István Széchenyi, care cosntituiau [i cele
mai importante diferen]e \ntre Széchenyi [i liberalii ma-
ghiari. |n cazul Gali]iei, un argument similar celui al lui
Szekfű era avansat de stânga moderat`, \n special \n privin]a
dezbaterii despre educa]ia na]ional`. Ca [ef al Consiliului
Provincial a Educa]iei (Landesschulrat), Bobrzyński a pro-
testat mereu \mpotriva celor care cereau alinierea sistemu-
lui educa]ional la specificul local al Gali]iei sau la caracte-
rul na]ional polonez. Cu o solemnitate ironic`, el \ncerca s`

107
\i conving` pe deputa]ii din Landtag-ului gali]ian \n privin]a
imposibilit`]ii de a stabili empiric tr`s`turile profilului
na]ional polonez (ceea ce ar fi necesitat convocarea unui co-
mitet special de reprezentan]i ai mai multor discipline [ti-
in]ifice)25. |ntr-un alt loc, Bobrzyński ataca \ns`[i ideea unui
sistem de educa]ie polonez separat \n Gali]ia.
„S` ne dorim acum un sistem educa]ional separat, f`r` s`
avem nevoie de el, \nseamn` s` \not`m \mpotriva curentu-
lui. [...] Institu]iile noastre educa]ionale [...] n-ar trebui s` se
izoleze de Austria, ci, dimpotriv`, ar fi bine s` accepte toat`
mo[tenirea cultural` pe care le-a oferit [i le va oferi acest ma-
re stat; ar trebui s` se \nt`reasc` [i s` se dezvolte \ntr-o com-
peti]ie nobil` [i vivace“26. Acestea sunt afirma]ii foarte gra-
ve. Pu]ini patrio]i polonezi ar \ndr`zni s` prezinte \mp`r]irea
Poloniei drept o [ans` de reu[it` cultural`.
Asemeni majorit`]ii conservatorilor europeni ai gene-
ra]iei sale, Szekfű a cochetat cu idealuri sociale corporatis-
te, ce erau anatem` pentru Bobrzyński. Centralismul biro-
cratic al lui Bobrzyński a fost urma[ul târziu al tradi]iei
Iluminismului polonez. |n viziunea sa „iozefinist` târzie“,
orice tip de corporatism trebuia considerat ca o tr`s`tur` a
exclusivismului feudal [i al spiritului de cast` atât de dis-
pre]uit, o reminiscen]` a influen]ei st`rilor pe care statul
modern, supus legii, unitar [i centralizat trebuia s` o ani-
hileze \n interesul individului. A[adar, conservatorismul
lui Bobrzyński are un puternic substrat hobbesian, v`zând
\n statul puternic [i drept o precondi]ie a libert`]ii indivi-
duale. Memoriile sale atest` acest lucru. Scrise chiar \nain-
tea izbucnirii Primului R`zboi Mondial, centrate \n jurul ac-
tivit`]ii sale de guvernator (Statthalter) al Gali]iei (1908-
1913), memoriile au fost gândite pentru a fi publicate ime-
diat, servind ca o arm` politic` (cu toate c` au fost publicate
abia \n 1957). La prima citire, par foarte plictisitoare. Acest
istoric eminent, polemist vivace, cu o minte profund sinte-
tic` [i-a uitat talentele – cel pu]in, a[a pare – [i a produs un

108
raport nes`rat, birocratic al activit`]ii sale economice zilni-
ce, al dezbaterilor de la Landtag, cu detalii despre negocie-
rile zilnice referitoare la reforma electoral`. Abia dup` un
timp ne d`m seama c` aceasta a fost o alegere con[tient`, o
„apoteoz`“ a activit`]ilor birocratice de zi cu zi, cele mai im-
portante \n politic`. Chiar [i memoriile nes`rate, scrise
\ntr-un stil simplu, ale lui Bobrzyński pot fi interpretate (a[a
cum au [i fost, de fapt) ca „cezareene“27. Acest stil clasic, fo-
losit nu \ntr-un raport despre cucerirea Galiei ci \ntr-unul
despre o epidemie a vitelor sau despre reforma sistemul de
asigur`ri \mpotriva inunda]iilor, ridic` aceste activit`]i seci
[i concrete la nivelul unor evenimente eroice.
Toate acestea ar fi fost cu siguran]` caracterizate de
Szekfű ca ni[te schimb`ri „formale“, „de exterior“, care nu
pot vindeca na]iunea f`r` o reform` moral` „mai adânc`“
(cum a criticat [i \ncerc`rile lui István Tisza de a face par-
lamentarismul s` func]ioneze \ntr-o Ungarie aflat` \n pra-
gul Primului R`zboi Mondial)28.
|n ciuda frecventelor sale \nc`ier`ri politice ([i a faptu-
lui c` a refuzat propunerea venit` din partea unui partid po-
litic din Cehoslovacia de a candida la pre[edin]ie \n 1935),
Pekar a fost implicat \n politic` \ntr-o mai mic` m`sur`, spre
deosebire de Szekfű sau de Bobrzyński. N-a l`sat \n urm`
nici lucr`ri detaliate despre istoria contemporan`, de aceea
este dificil s`-i reconstituim p`rerile depre societatea mo-
dern`. Pe baza celor câteva observa]ii r`zle]e, se pare c` era
mai apropiat de Bobrzyński decât de Szekfű. Simpatia mo-
derat` pentru reformele jozefiniste, detectabil` \n Istoria Ce-
hoslovaciei, are alte surse decât la Bobrzyński, care a admi-
rat crearea birocra]iei moderne \n mod special. Iozefinismul
lui Pekar e unul ]`r`nesc, ca s` spunem a[a: asemenea ]`ra-
nilor cehi \n casele c`rora atârnau tablouri ce-l reprezentau
pe Iosif al II-lea \n spatele plugului, Pekar admira legisla]ia
agrar` a \mp`ratului, distan]ându-se de zelul s`u ra]ionalist-
utopic, de a construi o birocra]ie atotcuprinz`toare29. Ca

109
[i Bobrzyński, Pekar nu pare s` simpatizeze cu ideile „ex-
trase“ direct din spiritul na]iunii, contestând opinia lui Pa-
lacký [i a lui Masaryk, conform c`reia ar exista o continui-
tate direct` \ntre husitism [i iluminismul modern ceh [i
sus]inând, \n schimb, c` iluminismul occidental [i roman-
tismul au ac]ionat ca referin]e mult mai importante.
S-a sugerat c` atât Pekar, cât [i Bobrzyński au fost deseori
considera]i mai degrab` liberali decât conservatori. Pekar
considera comer]ul liber un leac mult mai eficient pentru de-
ficien]ele economiei de dup` r`zboi decât reglement`rile
statului30. Pretinsul s`u dezinteres fa]` de factorul religios \n
istorie l-a f`cut pe Masaryk s`-l critice ca pe un liberal, la fel
cum Bobrzyński a fost ]inta unor atacuri asem`n`toare din
cauza ra]ionalismului [i occidentalismului s`u, precum [i din
cauza caracterului secular al istoriozofiei sale. Cu greu ni-l
putem \nchipui pe Szekfű acuzat de liberalism.
Dincolo de diferen]ele de atitudine fa]` de problema
moderniz`rii [i de cea a evreilor, au existat [i alte caracte-
ristici particulare ale lui Szekfű. La o privire mai atent`, nici
occidentalismul lui nu pare atât de evident. No]iunea „co-
munit`]ii cre[tino-germanice“, exprimat` \n timpul Mare-
lui R`zboi e, la urma urmelor, dubioas`. Poate fi \ndreptat`
\mpotriva alia]ilor, ceea ce ar face destul de selectiv con]in-
utul s`u pro-occidental31, chiar dac` nu [i lipsit de sens,
având \n vedere c` \n cazul Ungariei (la fel ca [i \n cel al Po-
loniei sau Cehiei), Germania a fost principala surs` de di-
seminare a civiliza]iei occidentale.
Chiar [i-acolo unde analogiile par evidente, nu putem s`
ignor`m diferen]ele. Szekfű [i Bobrzyński [i-au propus ace-
la[i obiectiv: s` distrug` iluziile na]ionale d`un`toare. Acu-
zând na]iunea de pasivitate, auto-am`gire [i lips` de realism
politic (folosind aproximativ acelea[i cuvinte ca [i colegul
s`u de breasl` polonez), Szekfű imunizeaz`, \n acela[i timp,
na]iunea la critic`. Dac` am p`c`tuit – pare s` spun` (de[i

110
nu explicit) – prin neglijen]`, toleran]` [i pasivitate, nu noi,
na]iunea, suntem vinova]ii, ci elitele liberale sau evreii. Au-
tocritica lui Szekfű pare s` alunece uneori spre exhibarea ta-
relor na]ionale, doar pentru a le atribui unor elite str`ine.
La Bobrzyński nu g`sim astfel de exhib`ri, critica sa \ndrep-
tat` spre deficien]ele na]ionale fiind mult mai nemiloas`.
To]i cei trei istorici au fost acuza]i de [ovinism [i de lip-
sa sentimentelor patriotice. De aceea, ar fi interesant s`
analiz`m rolul problematicii na]ionale \n scrierile lor. Dup`
cum se [tie, \n secolul al XIX-lea tratarea problematicii
na]ionale era printre principalele puncte slabe ale multor is-
torici altminteri excelen]i, \n special din cauza atribuirii
culorii na]ionale „moderne“ unor fenomene politice, cul-
turale, religioase sau literare pre-na]ionale. Regii medievali,
episcopi sau \mp`ra]i au fost tot timpul acuza]i sau, dim-
potriv`, aprecia]i pentru comportamentul lor „benefic“
sau, dup` caz, „d`un`tor“ (conform p`rerii istoricilor) pen-
tru interesul na]iunii \n perioada respectiv`. Conservatorii,
dar mai ales conservatorii catolici aveau toate [ansele s` evi-
te aceast` capcan`, ei fiind, ca s` spunem a[a, „instinctiv“
sceptici fa]` de stereotipurile patriotico-progresiste (de[i
pozi]ia lor \i f`cea s` par`, la rândul lor, extrem de suscep-
tibili de multe alte stereotipuri, dar aceasta este deja o alt`
poveste). Cât au avut de câ[tigat autorii no[tri din plasarea
lor \ntr-o asemenea pozi]ie „privilegiat`“?
S`-l l`s`m pe Bobrzyński pentru moment, c`ci cazul cel
mai interesant este de aceast` dat` al lui Pekar. Putem observa
un interesant volte-face. Pekar era foarte departe de teoriile
legate de „modernitatea na]iunii“. |ntr-adev`r, polemicile
sale cu Masaryk au fost provocate de faptul c` el ap`ra ca-
racterul na]ional ceh al revolu]iei husite, \mpotriva ideii lui
Masaryk, ce insista asupra caracteristicilor sale ne-na]ionale,
umanitare. Pekar era \ns` atât de convins de importan]a ele-
mentului na]ional \n secolul al XV-lea, \ncât sublinia pre-

111
ponderen]a sa oriunde se putea, atât la husi]i, cât [i la inamicii
lor, la regele Sigismund al Luxemburgului [i la crucia]ii lui,
dar [i la conduc`torii husi]i. Dar dac` toat` lumea este mo-
tivat` \n egal` m`sur` de principiul na]ional, atunci acesta nu
poate fi folosit drept explica]ie pentru un anume tip de com-
portament particular. Dac` to]i sunt patrio]i, nimeni nu e pa-
triot. Trebuie g`site alte categorii analitice pentru explicarea
fenomenului husit, factorul na]ional disp`rând din ecua]ie.
Cu alte cuvinte, el este atât de supraevaluat de c`tre Pekar,
\ncât \[i pierde orice importan]` practic`. De fapt, p`rerile lui
Pekar despre rolul factorului na]ional par surprinz`tor de
„moderne“. Pe baza teoriei sale despre „spiritul“ gotic, cel ro-
manic, etc., Pekar pare s` spun` c` popoarele diferitelor
na]iuni, apar]inând aceleia[i epoci, au mai multe \n comun
decât popoarele aceleia[i na]iuni, care tr`iesc \n diverse eta-
pe ale istoriei. Ernest Gellner a comentat astfel: „\n mod iro-
nic, particularistul sentimental Pekar avea un sim] mai acut
al unit`]ii europene decât universalistul Masaryk“32.
G`sim [i la Szekfű unele asem`n`ri. Accentul pe care-l
pune pe spiritul patriotic al loiali[tilor pro-habsburgi din
Ungaria secolului al XVII-lea anuleaz` importan]a facto-
rului na]ional, l`rgindu-i raza de ac]iune pe ambele p`r]i ale
baricadei. Pe de alt` parte, Szekfű n-a contenit niciodat` s`
scoat` \n eviden]` caracterul na]ional al statului maghiar
de-a lungul lungii sale istorii, nici s` diminueze contribu]ia
popoarelor ne-maghiare la spiritul maghiar, a[a cum a
f`cut-o Pekar sau Bobrzyński \n cazurile Cehiei sau Poloniei.
|n concluzie, Szekfű a fost mult mai na]ionalist decât cei-
lal]i doi istorici [i, \n anumite aspecte, poate chiar mai
apropiat de dreapta na]ionalist` modern` decât de conser-
vatorismul clasic. Diferen]ele nu anuleaz` totu[i analogiile,
dar pun o problem` \n plus. De ce a luat versiunea maghiar`
a anti-romantismului o turnur` diferit` fa]` de cea polonez`
sau ceh`? Putem doar s` emitem presupuneri.

112
 Revolta anti-romantic` polonez` \n istoriografie a \nce-
put la sfâr[itul anilor ’60 ai secolului al XIX-lea. |n Scurta is-
torie, Bobrzyński a rezumat [i popularizat idei care se f`ceau
auzite \n cercul istoricilor cracovieni de peste 10 ani. Mi[ca-
rea ceh` a avut loc un deceniu dup` cea din Polonia, odat`
cu primele studii ale lui Jaroslav Goll din 1880 [i faimoase-
le campanii ale manuscriselor. Pekar, asemeni lui Bo-
brzyński, apar]ine celei de-a doua genera]ii de revizioni[ti. El
a l`rgit aria de influen]` a campaniei anti-romantice [i a
f`cut-o cunoscut` [i \n afara sferei profesionale, lansându-
se \ntr-o dezbatere cu Masaryk la cump`na secolelor (\n
acest sens, rolul s`u \n dezbatere a fost similar celui al lui Bo-
brzyński). Atât \n Polonia, cât [i \n Boemia, revolta anti-ro-
mantic` s-a desf`[urat sub stindardul pozitivismului.
|n Ungaria, putem vorbi despre un fenomen diferit. |n
toat` perioada dualist`, a dominat versiunea post-roman-
tic`, mai simpl`, mai stereotip` [i mai schematic` a istoriei,
atât \n rândul publicului educat, cât [i \n cercurile profe-
sioni[tilor. Unul dintre factori era \ntâietatea problemelor
externe (közjogi – adic`, referitoare la rela]iile cu Austria) \n
dezbaterile politice ungure[ti. Dac` atitudinea general` \n
Ungaria fa]` de Compromisul din 1867 era (\n ciuda efor-
turilor guvernului maghiar) din ce \n ce mai critic`, atunci
nu e de mirare c` era preferat` viziunea istoric` ce elogia
Transilvania calvinist`, anti-habsburgic`, iubitoare de in-
dependen]`, prin opozi]ie cu politicienii pro-habsburgici. Se
pare c` [i pozitivi[tii maghiari au adoptat aceast` viziune,
chiar dac` numai par]ial. A[a se face c` revolta anti-ro-
mantic` a \ntârziat cu cel pu]in o genera]ie (prin compara]ie
cu Polonia), sau cu o jum`tate de genera]ie (prin compara]ie
cu Boemia). Oarecum paradoxal, orientarea anti-romantic`
a fost ini]iat` de genera]ia neo-romantic`.
A[adar, nu e de mirare c` acest curent de gândire a fost
mai antiliberal decât \n cazul Cehiei sau al Poloniei, poziti-
vismul figurând ca una dintre ]intele sale, mai degrab` de-

113
cât ca un aliat \mpotriva romantismului. Atmosfera inte-
lectual` european` a suferit schimb`ri la rândul ei, la mod`
fiind mai ales pozi]iile liberale. Adoptând o pozi]ie anti-li-
beral` mai radical`, reac]ia maghiar` anti-romantic` a fost
mai pu]in critic` la adresa miturilor na]ionale, astfel \ncât,
la momentul 1900, o dreapt` „modern`“, orientat` spre vii-
tor nu putea avea decât o orientare „na]ional`“ pentru a su-
pravie]ui. De aceea, criticând istoriografia na]ionalist-ro-
mantic`, Szekfű a accentuat aspectul na]ional al propriei vi-
ziuni istorice \n mai mare m`sur` decât colegii s`i din Po-
lonia [i Cehia.
Desigur, explica]ia poate fi mult mai simpl`, ea derivând
din evolu]ia intelectual` [i politic` personal` a lui Szekfű. Se
poate argumenta c` Szekfű [i-a schimbat unele p`reri dup`
1918, iar ideile exprimate \n Trei genera]ii nu sunt tocmai
acelea[i cu cele din Rákóczi exilat. Lucrarea Der Staat Ungarn
se situeaz` undeva la limita dintre cele dou` perioade. De-
sigur, aceast` explica]ie nu o contrazice pe precedenta.

Contexte [i evalu`ri
Am spus deja câte ceva despre mecanismele de dezvol-
tare a analogiilor [i diferen]elor dintre cazurile polonez,
ceh [i maghiar. Cu toate acestea, este nevoie s` st`ruim
asupra unor aspecte. |n primul rând, ne putem \ntreba: au
existat oare contacte con[tiente? Jaroslav Goll, fondatorul is-
toriografiei cehe pozitiviste34, a analizat \n detaliu realiz`ri-
le [colii de la Cracovia, i-a \ndemnat pe studen]ii s`i s`-l ci-
teasc` pe Bobrzyński [i a \ncredin]at traducerea Scurtei is-
torii unui student de-al s`u, Jaroslav Bidlo (Bidlo afirm` c`
ini]ial [i-ar fi dorit s` i-o \ncredin]eze lui Jindrich Vancura,
renumit pentru traducerile sale din Arnold Denis). Pekar era
considerat un polonofil, un admirator al lui Mickiewicz, pe
care-l cita deseori (cea mai cunoscut` carte a sa are un
motto din Pan Tadeusz), iar Bidlo era autorul unei scurte

114
biografii despre Bobrzyński. Se pare c` istoriografia ceh` nu
era foarte cunoscut` \n mediile universitare poloneze, pe
când cehii o cuno[teau pe cea polonez` (cu toate c`, emi-
nentul istoric al economiei din Polonia, Franciszek Bujak,
a elogiat polonofilia lui Pekar [i valoarea lucr`rilor sale des-
pre istoria economiei). Contactele istoriografiilor polonez`
[i ceh` cu cea maghiar` erau [i mai superficiale (cu toate c`
ar merita s` vedem dac` termenii szerves munka sau orga-
nikus munka, folosite deseori de Szekfű, nu aveau ceva \n co-
mun cu conceptul polonez de „munc` organic`“).
Fundalul comun germano-austriac poate fi un alt factor.
Atât istoricii cracovieni, cât [i cei praghezi \[i desf`[urau ac-
tivitatea sub influen]a istoriografiei pozitiviste germane, \n
special a seminariilor lui Georg Waitz din Göttingen. Bo-
brzyński a fost influen]at de istoricii [i teoreticienii ger-
mani ai dreptului, mai ales de Robert Mohl, unul dintre
coautorii faimosului Staatslexicon, publicat de Rotteck [i
Welcker \n anii 1840 – o carte care a stat la baza liberalis-
mului german din secolul al XIX-lea. Pekar [i Szekfű au fost
influen]a]i de conceptul de Geistesgeschichte. Aceast` expli-
ca]ie poate fi confirmat` de factorul vienez. Contele Leo
Thun, ministrul educa]iei \n anii 1850, a avut un rol im-
portant \n infleun]area intelectualilor conservatori din uni-
versit`]i. Sprijinind \nfiin]area unui Institut für Österrechis-
che Geschichtsforschung, Thun a dorit s` \ncurajeze cerceta-
rea asupra istoriei austriece ca un \ntreg, inclusiv asupra is-
toriilor particulare ale diverselor popoare. To]i cei trei
c`rturari, strâns conecta]i la realit`]ile vieneze, pot fi con-
sidera]i ca produse ale acestei tradi]ii austriece.
|n toate cele trei ]`ri, tradi]ia patriotic` conven]ional` era
legat` de romantism [i de ideea unei forme de rezisten]`
\mpotriva opresiunii str`ine, precum [i de anumite \nclina]ii
„progresiste“ sau „democratice“ vag definite. Reac]ia ad-
vers` fa]` de astfel de stereotipuri putea veni atât din par-

115
tea stângii, cât [i din cea a dreptei, din partea gânditorilor
sociali[ti sau a celor conservatori, dar din diferite motive, ce
ar merita mai mult` aten]ie, istoriografia marxist` n-a pro-
dus prea multe valori \n cea de-a doua jum`tate a secolului
al XIX-lea [i la \nceputul celui de-al XX-lea – epoca sa de
glorie avea s` vin` mai târziu. |n parantez` fie spus, mar-
xismul din Europa Central` [i de Est n-a reu[it s` \nving`
stereotipurile romantice sau post-romantice despre trecu-
tul na]ional nici m`car \n secolul al XX-lea. El [i le-a \nsu[it
\n schimb, traducându-le \ntr-o frazeologic` marxist` care
se potrivea de minune cu concep]iile despre poporul „pro-
gresist“ [i aristocra]ia „tr`d`toare“. Astfel, \n contextul po-
litic, social [i intelectual est-central-european al momentu-
lui 1900, o provocare la adresa viziunii istorice sanctificate
nu putea veni decât din partea dreptei moderate.
Situa]iile personale ale celor trei istorici prezint`, de
asemenea, unele asem`n`ri. E important de men]ionat fap-
tul c` to]i trei proveneau din familii catolice [i au p`strat o
simpatie clar` fa]` de romano-catolicism (chiar dac` aceas-
ta nu a \nsemnat neap`rat credin]e religioase ferme), aceas-
ta \n ciuda faptului c` \n Ungaria [i Boemia tradi]ia patrio-
tic` era puternic protestant`, cu iz clavinist, respectiv husit.
|n cazul Poloniei, unde catolicismul era dominant, lucrurile
stau aparent altfel. Aici, ideile centrale romantic-na]ionalist-
democratice se dezvoltau tot ca o reac]ie la ortodoxia ro-
mano-catolic`. |n Polonia, ca [i \n Boemia sau Ungaria, un
credincios catolic era obligat s` fie oarecum sceptic fa]` de
anumite manifest`ri ale mi[c`rii na]ionaliste poloneze. Cât
despre Bobrzyński, separarea acestuia de mi[carea patriotic`
dominant` putea fi generat` de \nc` un factor: el nu pro-
venea dintr-o familie de nobili, ci dintr-una de burghezi cra-
covieni, iar scrierile sale exprim` o simpatie v`dit` fa]` de
aspira]iile lui tiers état. (Acela[i factor ar explica ideologia lui
Szekfű, care provenea dintr-o familie de burghezi din Szé-
kesfehérvár, \n timp ce originile ]`r`ne[ti ale lui Pekar nu-

116
l deosebeau pe acesta de majoritatea intelectualilor [i con-
duc`torilor spirituali cehi). Contrat aparen]elor, conserva-
torismul lui Bobrzyński pare s` fi avut leg`tur` cu origini-
le sale sociale. Asemeni altor intelectuali de provenien]`
modest` de dinaintea sa (precum Jan Czynski, Karol Boro-
meusz Hoffmann sau chiar Józef Szujski), istoricul \i per-
cepea pe democra]ii radicali polonezi din secolul al XIX-lea
ca simpli continuatori ai vechii anarhii nobiliare, care nu \[i
abandonaser` exclusivismul social odat` cu adoptarea fra-
zeologiei democratice moderne. Pentru astfel de observa-
tori, ideea conservatoare a guvern`rii puternice ar fi putut
p`rea – \n bun` tradi]ie iluminist` – ca cel mai bun mod de
democratizare a structurilor sociale poloneze, o modalita-
te pentru a uni „castele“ ce dezbinau societatea \ntr-o na]iu-
ne modern`, unitar`.
Am avea nevoie de un studiu separat pentru a-i plasa pe
eroii no[tri \n contextul european al gândirii istorice. Am
atins deja problema unor influen]e str`ine; acum a[ vrea s`
propun o posibil` modalitate de interpretate.
La \nceputul anilor 1930, Bálint Hóman, unul dintre cele
mai importante personaje ale curentului Geistesgeschichte
din Ungaria, colaboratorul lui Szekfű la monumentala Is-
torie a Ungariei, adresa urm`toarele critici istoriografiei
europene romantico-liberale:
„Dac` mai demult cineva care scria despre trecutul eroic
al dinastiei \[i plasa regii [i eroii \ntr-o pozi]ie privilegiat`,
[...] istoricii romantici au procedat la fel cu caracterul [i spe-
cificul na]ional – un construct teoretic artificial – iar isto-
ricii liberali tot astfel cu ideea revolu]ionar` francez` [i cu
principiul «progresist» al revolu]iei. Atât romanticul, cât [i
liberalul [...] au recurs la anacronisme, proiectând ideile,
principiile [i aspira]iile propriei epoci \napoi \n trecut, \n
epoci care nu au avut nici o reprezentare despre ele“35.
Pekar [i Bobrzyński ar fi putut scrie \n acela[i fel despre
epigonii lui Palacký sau Lelewel. Nu e de neglijat nici fap-

117
tul c`, aproape simultan cu textul lui Hóman, a ap`rut [i fai-
mosul pamflet al lui Herbert Butterfield, intitulat The Whig
Interpretation of History. Ideea principal` a acestui text este
aceea[i ca [i cea din citatul de mai sus: istoriografia liberal`
(Whig) a evaluat fiecare epoc` a treculului \ntr-un mod ana-
cronic, categorizând drept „bun`“ sau „rea“, \n func]ie de
felul \n care „sprijinea“ sau „frâna“ dezvoltarea libert`]ii in-
dividuale, a guvern`rii constitu]ionale, a toleran]ei reli-
gioase [i a altor valori dragi unui liberal din secolul al
XIX-lea. Astfel, opera celor trei istorici ai no[tri poate fi con-
siderat` un efort paralel celui al lui Butterfield, o versiune
est-european` a luptei \mpotriva unei interpret`ri liberale
a istoriei. Dispre]ul fa]` de viziunile dogmatic „progresiste“
asupra istoriei este prezent \n ambele cazuri; la fel ca [i
avertismentul \mpotriva anacronismului, cea mai mare
gre[eal` pe care o poate face un istoric.
Analogiea poate fi \nt`rit` prin \nc` o analogie. Cea mai
ambi]ioas` lucrare a lui Pekar, cele patru volume dedicate lui
Žižka [i epocii sale, avea drept ]el reinterpretarea epocii husi-
te. Dup` ce stabile[te conexiunile dintre personajul s`u [i fe-
nomenele politice, sociale [i intelectuale care-i sunt contem-
porane, Pekar insist` asupra faptului c` dore[te s` evite o in-
terpretare anacronist`, care l-ar transforma pe Žižka \ntr-un
„erou na]ional“. Primul volum se ocup` cu m`rturiile con-
temporanilor lui Žižka, aranjate sub form` de interviu (ter-
menul \i apar]ine lui Pekar). Scopul este prezentarea contex-
tului mental [i conceptual de baz` \n care s-a desf`[urat via]a
eroului principal. Acest cadru \i permite autorului s` resping`
de la bun \nceput anumite intepret`ri complet nepotrivite cu
atmosfera epocii respective. Metoda \l apropie pe Žižka de
una dintre lucr`rile clasice ale istoriografiei europene din se-
colul al XX-lea – Le problème d’incroyance au XVIe siècle a
lui Lucien Fébvre36. Autorul dezv`luie cadrul cultural gene-
ral pe baza „m`rturiilor“ contemporanilor lui Žižka, pentru
a exclude anacronismele interpretative, [i abia dup` aceea \[i

118
formuleaz` obiectivul – analiza religiei lui Rabelais. Desigur,
influen]ele reciproce sunt pu]in probabile: contextele inte-
lectuale sunt cele care au produs reac]ii similare. Paralela
este sugestiv`, având \n vedere c` argumentul lui Fébvre este
apropiat de cel a lui Butterfield, chiar dac` este formulat
\ntr-un stil mai doct: o critic` la adresa practicii anistorice de
a atribui unei epoci \ndep`rtate idei formulate \n perioade [i
circumstan]e diferite.
|n acela[i timp, critica est-central-european` adus` is-
toriografiei liberal-romantice se caracterizeaz` prin ni[te
constante specifice. Din pamfletul lui Butterfield lipse[te
componenta „na]ional`“. Mai \ntâi, elementul „protocro-
nist“ al istoriografiei clasice, liberale britanice se ascunde \n
fundal: Anglia secolului al XIX-lea chiar era cea mai mare
putere a Europei, de aceea nu exista nici o nevoie psiholo-
gic` de a-i demonstra meritele [i grandoarea. |n plus, isto-
ricii liberali erau atât de convin[i de faptul c` Anglia a fost
cea care a introdus libertatea \n Europa, \ncât nu mai con-
siderau necesar s` insiste asupra acestui fapt. |n al doilea
rând, problema supunerii sau a rezisten]ei fa]` de o putere
str`in` lipse[te evident \n lucr`rile lui Macaulay sau ale
Lordului Acton. Dezbaterea „loialitate vs. rezisten]`“ (\n fe-
luritele sale versiuni) a fost unul dintre subiectele prefera-
te ale jurnali[tilor, pamfletarilor, politicienilor sau gândi-
torilor politici din \ntreaga Europ` Est-Central` (istoria
comparat` a dezbaterii repective \n diferite ]`ri urmeaz` s`
fie scris` de-acum \ncolo). Nu-i de mirare c`-i include [i pe
istorici. |n istoriografia european` est-central`, aceast` dez-
batere a fost strâns legat` de cea referitoare la viziunile li-
beral-romantice asupra istoriei. Astfel, dimensiunea „loia-
litate vs. rezisten]`“ poate fi tratat` drept o contribu]ie a Eu-
ropei Est-Centrale la interpretarea liberal` a istoriei.
Situa]ia altor ]`ri est-europene poate fi, de asemenea, re-
levant`. Cazul Ucrainei pare [i el deosebit de interesant. Is-
toriografia populist`, cea care l`uda democra]ia slavon`

119
primordial` a cazacilor [i exulta la ideea caracterului de-
mocratic al na]iunii ucraineene, poate fi pus` \n paralel cu
ideile romantice ale Poloniei [i Boemiei, \n timp ce accen-
tul pus de Vjaceslav Lypynskyj pe importan]a unei elite
conduc`toare [i a unor structuri statale stabile poate avea ce-
va \n comun cu istoricii de care ne-am ocupat. Na]iunea
ucrainean`, sus]ine Lypynskyj, e ca un Sancho Panza f`r`
Don Quijote, atât \n sens cultural, cât [i \n sens social. Este
alc`tuit` exclusiv din straturi sociale populare, nu are elite
[i, de aceea, cultura sa con]ine doar tr`s`turi prozaice „prac-
tice“, f`r` idei „\n`l]`toare“. Aceast` \ncercare de a „dovedi“
c` nobilimea joac` un rol important [i pozitiv \n istoria unei
na]iuni \l apropie pe Lypynskyj de Pekar. Lypynskyj a stu-
diat istoria la Cracovia [i leg`turile sale cu [coala istoric` de
acolo sunt evidente (de[i a fost mult influen]at de post-po-
zitivi[ti [i de curentul neo-romantic al istoriografiei polo-
neze)37.
Un alt candidat pentru astfel de compara]ii ar putea fi
mi[carea Junimea din România, dezvoltat` \n cea de-a do-
ua jum`tate a secolului al XIX-lea, mai ales prin scrierile
unuia dintre liderii s`i, Titu Maiorescu. Criticile conserva-
toare la adresa istoriografiei romantic-populist-patriotice se
reg`sesc cu siguran]` \n aceste scrieri, cu toate c` mi[carea
nu pare s` fi produs un istoric de talia lui Pekar sau Bo-
brzyński (Maiorescu nu a fost istoric, ci critic literar).
Poate ar trebui s` ne \ntreb`m dac` aceast` lupt` cu
miturile n-a nimerit cumva \n propria-i capcan`, dac` nu a
dus la \nlocuirea miturilor romantice cu altele, opuse? Pân`
la urm`, problema era mult mai complicat` decât au pre-
supus protagoni[tii epocii, [i \n nici un caz n-a fost vorba
doar despre o lupt` a [tiin]ei ra]ionale, critice \mpotriva pre-
judec`]ilor pre-ra]ionale ale unor demagogi (cum par s` fie
convin[i eroii eseului nostru). Formulate \ntr-un stil mai in-
teligent [i mai doct, argumentele rivalilor lor nu sunt chiar
\n \ntregime absurde. |n definitiv, ideea conform c`reia a

120
existat cândva o a[a-numit` „libertate german`“ a triburi-
lor barbare germanice, care s-a pr`bu[it sub influen]a legi-
sla]iei romane, [i de asemenea conform c`reia unele insti-
tu]ii ale acestor triburi (procesul cu jura]i de exemplu) au
fost instrumente utile pentru construirea libert`]ii liberale
„moderne“, este prezent` \n operele unor istorici eminen]i,
precum Otto Gierke. {i atunci, care este diferen]a \ntre
aceast` teorie [i ideea lelewian-palackian` a vechii libert`]i
slave? Teoriile lui Lelewel [i ale lui Palacký pot fi gre[ite, dar
cu siguran]` nu sunt absurde.
Putem argumenta c` „interpretarea conservatoare
(Tory) a istoriei“ procedeaz` \n aceea[i manier` a priori ca
[i rivala sa. Probabil c` singurul repro[ serios care i s-a
adus lui Bobrzyński [i [colii cracoviene este faptul c` privesc
\ntreaga istorie a Poloniei prin prisma \mp`r]irilor terito-
riale, judecând fiecare aspect \n func]ie de felul \n care el a
gr`bit sau a stânjenit pr`bu[irea Statului Polono-Lituanian
de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea. Un astfel de argument
nu este \ntru totul nefondat, de[i cred c` nu poate fi for-
mulat \n termeni atât de categorici. Este, totu[i, acela[i re-
pro[ pe care Bobrzyński [i colegii s`i \l aduceau romantici-
lor [i epigonilor acestora, anume repro[ul anacronismului.
{i atunci, nu este vorba despre un simplu caz de opunere a
unor stereotipuri \mpotriva altora, [i unele [i celelalte la fel
de nedemonstrabile [i de contaminate politic?
Este adev`rat, uneori Bobrzyński pare a adopta o pozi]ie
total apologetic`, mai ales când descrie presupusele succese
al conservatorilor cracovieni \n activitatea lor de conduc`tori
al Gali]iei. Este la fel de adev`rat c` Pekar sun` incredibil de
neconving`tor atunci când \[i prezint` argumentul ca pe o
victorie a Ra]iunii lipsite de prejudec`]i asupra supersti]iilor
lui Masaryk. {i, mai presus de toate, s` ne gândim la Szekfű
care, \n Trei Genera]ii, precum [i \n considera]iile sale târzii
asupra caracterologiei maghiare, se apropie periculos de
mult de ni[te stereotipuri na]ionale la fel de pu]in con-

121
ving`toare ca [i cele ale vechilor s`i rivali. Cu toate acestea,
r`spunsul meu la \ntrebarea formulat` mai sus este negativ.
Diferen]a dintre o abordare „stereotip`“ [i una „[tiin]ific`“
(orice ar \nsemna aceasta) a istoriei rezid` (printre altele) \n
nivelul de complexitate [i de \n]elegere a nuan]elor – sau, ca
s` formul`m altfel – \n form`, mai degrab`, decât \n con]i-
nut. Astfel, atât interpretarea Whig, cât [i cea Tory pot fi pre-
zentate ca \ncerc`ri serioase de a \n]elege trecutul, sau, dim-
potriv`, ca generalizare stupide [i supersti]ioase.
Cu siguran]`, atât Pekar cât [i Bobrzyński \[i desf`[oar`
argumentele \ntr-un mod mult mai nuan]at [i mai inteligent
decât oponen]ii lor. Atunci când e \n form` bun` – ca \n
monografia despre Gabriel Bethlen – chiar [i Szekfű \[i pre-
zint` vederile \ntr-un mod mult prea complex, nuan]at [i
provocator, \ncâ s` poat` fi reduse la o schem` stereotip`.
Categoriile cu care opereaz` Bobrzyński sunt preluate
din filozofia german`, dar adaptarea lor la situa]ia unei ]`ri
mult mai marginale decât Germania este, f`r` \ndoial`,
meritul s`u. Gândirea istoricilor cracovieni, mai ales cea a
lui Bobrzyński, poate fi privit` ca o teorie incipient` a \na-
poierii – nu economic`, ci legal` [i institu]ional`. Dispre]ul
s`u fa]` de stereotipiile patriotismului polonez, acuitatea (\n
lipsa unui termen mai potrivit) spiritului s`u de observa]ie
[i abilitatea de a-[i privi subiectul „din afar`“ fac din Scurta
istorie cea mai bun` sintez` de istorie polonez`, cel pu]in
dup` p`rerea mea. Nu acurate]ea detaliilor ar trebui c`utat`
\n cazul s`u; nici m`car valabilitatea interpret`rilor de de-
taliu. Cartea trebuie considerat` mai degrab` un fel de mo-
del teoretic, o viziune sintetic` asupra unei dezvolt`ri \ntâr-
ziate, „contaminate de \mprumuturi“, [i ne\mplinite care,
din cauza pesimismului extrem, poate s` nu se potriveasc`
\ntocmai cazului polonez sau oric`rui altuia, ceea ce \ns`
nu-i reduce deloc valoarea.
Cea mai frumoas` carte a lui Pekar, Kniha o Kosti, \n ace-
la[i timp doct` [i sentimental`, este o combina]ie rar` de

122
istorie a culturii [i a economiei, oferindu-ne [i un studiu de
caz despre domeniul feudal boemian de-a lungul secolului
al XVII-lea. Aceast` microistorie avant la lettre, netradus`,
din p`cate, \n nici o limb` str`in`, este o \ncercare fericit`
de a construi pe baza unei analize detaliate un fel de imagi-
ne general`, atotcuprinz`toare, dup` prescrip]iile lui Karl
Lamprecht. Ca toate operele m`re]e, cartea prezint` o lume
\ntreag` \ntr-o pic`tur` de ap` – culoarea local` \l preocup`
pe autor cu siguran]`, dar, cu toate acestea, cel mai impor-
tant este pentru el felul \n care se manifest` problemele ge-
nerale ale istoriei sociale, religioase [i politice ale Europei se-
colului al XVII-lea \ntr-un caz particular. Astfel „este posi-
bil s` prezent`m universalul prin individual“39.
Nu are rost s` fa]` de cititor faptul c` eseul de fa]` s-a
n`scut din admira]ie fa]` de doi mari istorici: Michal Bo-
brzyński [i Josef Pekar, ale c`ror lucr`ri sunt printre cele mai
interesante c`r]i istorice pe care le-am citit vreodat`. Dac` ci-
titorul a sesizat m`car o umbr` a acestei admira]ii pe parcur-
sul lecturii, atunci pot spune c` scopul meu a fost \ndeplinit.
Nu vreau s` demonstrez c` personajele eseului meu au
rezolvat unele probleme \naintea istoriografiei „occidenta-
le“. O astfel de dovad` de „protocronism“, aplicat` istori-
cilor care s-au str`duit s`-l combat`, ar fi clar deplasat`.
Dintr-o perspectiv` actual`, n-are relevan]` cine a formu-
lat primul anumite idei sau solu]ii interesante ale istorio-
grafiei. Istoricii trata]i aici merit` citi]i \n continuare ca
ni[te clasici doar dac` se dovedesc capabili s` ne mai \nve]e
ceva – \ntr-un sens larg al termenului, nu doar \n chestiuni
de factologie. Ei ne pot furniza anumite chei interpretative
care se pot dovedi nefolositoare tocmai pentru cazurile
c`rora le-au fost ini]ial destinate, dar folositoare pentru al-
te cazuri, care pot servi deci ca modele euristice. Ne pot
\ndrepta cercet`rile \n anumite direc]ii, sau pur [i simplu ne
pot atrage aten]ia asupra unor corela]ii interesante, cu re-
levan]` \n diverse contexte.

123
 A demonstra c` eroii mei sunt capabili de a[a ceva este
cam acela[i lucru cu a dovedi „m`re]ia“ unui poet. Totu[i,
nu m` pot opri s` reflectez c` este mult mai interesant s` ci-
te[ti operele lor decât pe acelea pline de cli[ee romantic-
patriotice ale oponen]ilor lor.

Note:
1. Problemele tratate \n acest eseu au \nceput s` m` preocupe acum opt,
poate chiar zece ani – de[i, \ntr-un fel, ele au fost \ntotdeauna vag con-
ectate cu cercet`rile mele principale. Am avut ocazia s` discut despre ele
cu multe persoane, dintre care \i men]ionez pe Prof. Miloš Havelka (\n
timpul stagiului meu ca Junior Fellow la Institut fuer die Wissenschaften
vom Menschen din Viena \n 1997) [i Prof. Iván Zoltán Dénes. Am \nv`]at
multe de la ei despre istoriografiile ceh` [i maghiar`. Am primit câteva
observa]ii interesante de la Pavel Kolář, care lucreaz` pe subiecte
asem`n`toare [i cu care am avut ocazia s` discut la Berlin \n 1999 la Zen-
trum für Vergleichende Geschichte Europas. Nu e nevoie s` mai men]io-
nez c` toate eventualele erori \mi apar]in. Am decis s`-mi a[tern gându-
rile pe hârtie [i s` prezint un eseu pentru volumul omagial (Festschrift)
dedicat eminentului istoric americano-ucrainean, Jaroslav Pelensky
(pân` acum, volumul \nc` nu a ie[it de sub tipar). Balázs Szalontai a avut
bun`voin]a s`-mi \mp`rt`[easc` observa]iile sale pe marginea acestui text
timpuriu. Astfel, \n 1999 am prezentat o versiune ini]ial` a ideilor mele
ca habilitation lecture la Institutul de Istorie al Academiei Polone de [ti-
in]e din Var[ovia, de care apar]in. Anumite idei din 1999 au fost relua-
te aici, dar unele gre[eli au fost corectate iar concluziile sunt mult dife-
rite fa]` de cele ale versiunii ini]iale.
2. Pentru biografii standard vezi Waldemar Lazuga, Michal Bobrzyński.
Myśl historyczna a dzialalnośc polityczna, Var[ovia, 1982; Zdeněk Kalista,
Josef Pekař, Praga, 1994; Irene Raab Epstein, Gyula Szekfű. A Study in the
Political Basis of Hungarian Historiography, New York-Londra, 1987.
De[i toate trei sunt echilibrate [i foarte bine informate, cartea lui Kalis-
ta (scris` la \nceputul anilor 1940, dar publicat` pentru prima oar` in-
tegral \n 1994), e de departe cea mai bun`, ea combinând profunzimea
analitic` cu ata[amentul cald fa]` de un prieten [i profesor.
3. Josef Pekař, „Smysl českých dějin“, \n O smyslu českých dějin, Praga,
1990, p. 386.
4. Michal Bobrzyński, W imie prawdy dziejowej. Rzecz o zadaniu historii
i dzisiejszym jej stanowisku, republicat` ca anex` \n M. Bobrzyński, Dzie-
je Polski w zarysie, Var[ovia, 1974, pp. 411-442.

124
5. František Kutnar, Přehledné dějiny českého a slovenského dějepisectví,
vol. I, Praga, 1973, pp. 190-191.
6. Astfel este tratat pozitivismul \n Leszek Kolakowski, Filozofia pozyty-
wistyczna (od Hume’a do Kola Wiedenskiego), Var[ovia, 1966.
7. Josef Pekař, Dějiny československe pro nejvyšší třídy škol středních,
Praga, 1921, p. 8; vezi de asemenea p. 9 (despre „superioritatea cultural`“
a triburilor germanice). Vezi [i Idem, „Svatý Václav“, \n O smyslu, p. 14.
8. Ibidem, pp. 43-44.
9. Idem, „Objevy Bretholzovy čili od které doby sedí Němci v naší vlasti“,
\n O smyslu, pp. 101-102. Idem, Dějiny československe, p. 36.
10. Idem, „O Husovi a husitstvi“, \n O smyslu, pp. 122-123. Vezi [i „K boji
o Husa“, \n Ibidem, p. 120.
11. |n capitolul final, intitulat „Uwagi“ (Preciz`ri), din Bobrzyński, Dzie-
je Polski, Var[ovia, 1974, p. 400. (Aceasta este o reeditare a primei edi]ii
din 1879. |n edi]ia a patra, ultima publicat` \n timpul vie]ii autorului, ca-
pitolul „Uwagi“ este mult revizuit iar expresia sun` mai pu]in „aforistic“,
chiar dac` tonul general este acela[i. Dzieje Polski w zarysie, vol. II,
Var[ovia, 1927, p. 309).
12. Vezi critica sa referitoare la absolutismul spaniol, \n Idem, Dzieje
Polski, vol. II, pp. 309-310 (not` de subsol).
13. Vezi rolul iezui]ilor \n secolul al XVII-lea [i la \nceputul secolului al
XVIII-lea, Ibidem, pp. 223-225.
14. Josef Pekař, „Zas proti nám“, \n Na ceste k samostatnosti, ed. J. Han-
zal, Praga, 1993, p. 97 (text publicat pentru prima oar` \n 18 octombrie
1918).
15. Vezi Mónika Baár, „The Intellectual Horisons of Liberal Nationalism
in Hungary: The Case of Mihály Horváth (1809-1878)“, \n B. Trencsé-
nyi et al., ed., Nation Building and Contested Identities: Romanian and
Hungarian Case Studies, Budapesta-Ia[i, 2001, pp. 21-41.
16. Activit`]ile lui Szekfű de dup` 1945, \n calitate de tovar`[ de drum al
comuni[tilor, nu ne intereseaz` aici.
17. Gyula Szekfű, Mit vétettem én? Ki gyalázta Rákóczit?, Budapesta,
1916, p. 75.
18. Gyula Szekfű, A száműzött Rákóczi, Budapesta, 1993, p. 78.
19. Gyula Szekfű, Három nemzedék és ami utána következik, Budapesta,
1989 (reeditare a celei de-a treia edi]ii ap`rute \n 1934), p. 299.
20. Bobrzyński, Dzieje Polski, vol. III, Var[ovia, 1931, pp. 43-46, mai ales
p. 45.
21. El se considera de asemenea un partizan al „realismului“ \mpotriva
„romantismului“, dar \n]elegea ace[ti termeni ca \n sens [tiin]ific, mai de-

125
grab` decât ca ni[te etichete politice. Vezi Josef Pekař, „O nový názor na
české dějiny“, \n M. Havelka, ed., Spor o smysl českých dějin 1895-1938,
Praga, 1995, p. 535.
22. Josef Pekař, „František Josef I“, \n Na ceste, p. 19.
23. Bobrzyński, Dzieje Polski, vol. III, p. 391.
24. Josef Pekař, „Madarské akademii“ [i „Židé a bolševictvi“, ambele \n
Světová válka. Stati o jejím vzniku a jejích osudech, Karlín, 1921,
pp. 221-228 [i 229-237.
25. Stenograficzne sprawozdanie z 1 sesji VII periodu Sejmu Krajowego Kró-
lestwa Galicji i Lodomerii ..., p. 742 (\ntâlnirea din 5 februarie 1896).
26. Michal Bobrzyński, Statut Rady Szkolnej Krajowej galicyjskiei. Studium
prawno-polityczne, Cracovia, 1903, p. 111.
27. Caracterul „cezareean“ al memoriilor este men]ionat de Waldemar
Lazuga, Michal Bobrzyński. Myśl historyczna a dzialalnośc polityczna,
Var[ovia, 1982, p. 167 (cu referire la opinia lui Czeslaw Lechicki). Aceast`
prelucrare \n stil „cesareean“ \nc` [i mai puternic` la Bobrzyński, Dzieje
Polski, vol. III, pp. 345-351, unde autorul analizeaz` propriile sale
\nf`ptuiri ca guvernator al Gali]iei, \ntotdeauna referindu-se la „Bo-
brzyński“ la persoana a treia.
28. Szekfű, Három nemzedék, p. 375.
29. Pekař, Dějiny československe, p. 114.
30. Ibidem, p. 196.
31. Vezi Iván Zoltán Dénes, Európai mintakövetés – nemzeti öncélúság. Ér-
tékvilag es identitáskeresés a 19-20. századi Magyarországon, Budapesta,
2001, pp. 154-155.
32. Ernest Gellner, „The Price of Velvet: Thomas Masaryk and Václav Ha-
vel“, \n Czech Sociological Review 1, 1995, p. 49.
33. Vezi declara]ia din „Introducere“ la Gyula Szekfű, Der Staat Ungarn,
Berlin, 1918, p. 7.
34. Vezi Jaroslav Marek, Jaroslav Goll, Praga, 1991. Aceasta este mult mai
mult decât o biografie: o excelent` introducere \n istoriografia [i cultu-
ra ceh` din secolul al XIX-lea, ea ofer` un cadru istoric indispensabil pen-
tru subiectul tratat \n acest articol.
35. B. Hóman, „A történelem útja“, \n B. Hóman, ed., A magyar törté-
netíás új útjai, edi]ia a II-a, Budapesta, 1932, pp. 15-16.
36. Am folosit traducerea englez`, Lucien Fébvre, The Problem of Unbe-
lief in the Sixteenth Century: The Religion of Rabelais, Cambridge, Mass.,
1982.
37. Vezi Vjaceslav Lypyns’kyj, „Tragedija ukrajins’koho Sanco Panca
[1920]“, \n Harvard Ukrainian Studies 9: 3-4, 1985, pp. 397-406. |ntre-

126
gul num`r este dedicat lui Lypyns’kyj [i con]ine mai multe contribu]ii re-
levante pentru subiectul nostru.
38. Vezi Lucia Boia, History and the Myth in Romania Consciousness,
Budapesta, 2001, pp. 54-59.
39. „So liess sich das Allgemeine im besonderem geben“ („Introducerea“
lui Lamprecht la primul volum din lucrarea sa Deutsches Wirtschaftsle-
ben im Mittelalter (1885), \n Karl Lamprecht, Alternative zu Ranke.
Schriften zur Geschichtstheorie, ed. H. Schleier, Leipzig, 1988, p. 48).

127
128
 Interesanta anomalie
a liberalismului balcanic
Diana Mishkova

I
Pân` \n ziua de ast`zi, conceptul de liberalism balcanic
sun` nefiresc. F`r` \ndoial`, cei care studiaz` istoria ideilor
politice din Europa, fie fascina]i de exemplele clasice de
gândire politic` modern`, fie obi[nui]i s` vad` structurile po-
litice ca prelungiri ale celor economice [i sociale, ezit` s` ia
\n serios liberalismul din Balcani1. Pe fondul scepticismului
crescând din perioada interbelic`, Eugen Lovinescu, unul
dinpre promotorii cei mai radicali ai occidentaliz`rii din
România, scria \n cartea sa Istoria civiliza]iei române mo-
derne urm`toarele: „Chiar dac` suntem de acord, \n princi-
piu, c` sentimentul na]ional [i sentimentul libert`]ii perso-
nale au evoluat genetic din condi]iile capitalismului, trebu-
ie totu[i s` admitem c` noi le-am adoptat, \n forma lor
complet` [i fundamental`, pe calea ideologiei“. Lovinescu
vroia s` sublinieze poten]ialul ideologiei de a revolu]iona [i
de a accelera istoria, astfel c` punea \n centrul influentei sale
analize contradic]iile [i conflictele (cât se poate de evidente)
decurgând din disparitatea dintre capitalism [i liberalism \n
România – un precursor demn de luat \n seam` al concep-
tului lui Reinhart Kosellek de co-temporalitate a ceea ce nu
e co-temporal. |n acest mod, el punea bazele unei dezbateri
de substan]` despre natura liberalismului românesc [i, \n ge-
neral, balcanic. Dar, cu excep]ia anumitor lucr`ri conjunc-
turale, dezbaterea nu a mai avut loc niciodat`.

129
 Discu]ia ar merita relansat` pe mai multe direc]ii. Una
ar fi \ncercarea de a regândi r`d`cinile [i fundamentele
amestecului evident dar, se spune, [i paradoxal dintre uni-
versalismul [i particularismul secolului al XIX-lea sau, cu
alte cuvinte, dintre proiectele modernit`]ii [i proiectele de
prezervare a „fiin]ei na]ionale“. |n mai multe privin]e im-
portante, acest amestec poate fi urm`rit \napoi \n timp
p\n` la conceptele iluminismului târziu, ceea ce subliniaz`
nevoia de a regândi rela]ia dintre tematiz`rile caracterului
na]ional [i cele ale reformismului liberal. O alt` direc]ie este
con[tientizarea din ce \n ce mai limpede a nevoii de a abor-
da istoria gândirii politice \n termenii unui dialog continuu
\ntre tradi]ii culturale „centrale“ [i „periferice“. Sub nume-
le de transfer conceptual sau de paradigm` ne confrunt`m
– de[i \n propor]ii diferite, \n func]ie de context – cu ceva
ce nu a \nsemnat niciodat` un impact undirec]ional (dup`
cum sugereaz` \n mod obi[nuit concepte precum „influ-
en]`“, „import“, „adaptare“), ci o circula]ie a ideilor \n care
traiectoriile complexe de interac]iune [i modurile diferite de
implicare a culturii „receptoare“ sunt esen]iale. Din aceast`
pespectiv`, \ntrebarea nu este cât de bine a fost asimilat` o
tradi]ie mainstream „vest-european`“ \n afara locului ei de
origine, decizându-se \n acest mod problema „validit`]ii“
ei2. |ntrebarea, de fapt seria de \ntreb`ri, ar trebui s` vizeze
de ce anumite idei au devenit paradigmatice pentru o va-
rietate de „cazuri structurale“; care au fost versiunile sau ele-
mentele selectate pentru implementarea local`; care au fost
a[tept`rile [i poten]ialit`]ile ata[ate lor; [i cum am putea ex-
plica similarit`]ile [i diferen]ele dintre toate acestea. Cu
alte cuvinte, discu]ia solicit` o mai mare aten]ie acordat` ar-
ticul`rilor regionale ale unei filozofii universale, adic` o
luare \n calcul a autonomiei valorilor politice [i a perio-
diz`rii transferului cultural, dar [i a institu]iilor sociale [i a
contextelor culturalo-politice.

130
 II
Teza lui Lovinescu sugereaz` o abordare evident` a aces-
tei problematici complicate – referirea paradigmatic` [i re-
la]ional` la „sentimentul na]ional“ [i „libertatea personal`“.
Aceast` asociere este semnificativ` [i, dac` ne gândim la ca-
zurile istorice cunoscute ale Europei de Est, cu o larg`
r`spândire. |n centrul constitutiv, normativ, al modernit`]ii
balcanice din secolul al XIX-lea, liberalismul [i na]ionalis-
mul, ca [i liberalismul [i romantismul, formeaz` un \ntreg
inextricabil. Departe de a fi erodat` de tensiunea dintre su-
veranitatea popular` [i libertatea individual`, tocmai aceast`
asociere este cea care explic` atrac]ia „constructiv`“ [i for]a
mobilizatoare a liberalismului balcanic.El nu a ap`rut ca o
direc]ie de gândire filozofic` sau etic`, stimulat` de polemici
teoretice „intrinseci“ [i nici nu a devenit vreodat` a[a ceva.
Orientarea sa – veritabilul raison d’être – era activismul, in-
gineria social` [i politic`. Ideile [i mi[c`rile liberale au fost
\n primul r\nd responsabile pentru apari]ia [i definirea so-
cio-politic` a primelor concepte locale privind statul mo-
dern, precum [i a primelor institu]ii moderne; \ntr-adev`r,
lor ar trebui s` le fie atribuit meritul cre`rii statelor-na]iuni
balcanice. Lor le apar]ine ideologia na]ionalismului liberal,
sub stindardul c`ruia au fost duse luptele de independen]`
[i unificare na]ional` [i a fost implementat un concept de
guvernare legitim` diferit` de cea tradi]ional`: o guvernare
reprezentativ`, opus` celei autocratice sau birocratice, exer-
citat` de liberalii \n[i[i \n numele na]iunii suverane. |n acest
sens, liberalismul \nsemna o politic` [i o filozofie politic`,
un set de institu]ii politice [i o retoric`.
Realiz`rile remarcabile ale liberalismului balcanic au
fost posibile \n virtutea unei evidente „devieri“ de la sau, \n
func]ie de perspectiv`, „extinderi“ ale „arhetipurilor“ eu-
ropene normative. Pentru c` esen]a lui nu consta \n ataca-
rea privilegiilor sociale sau politice sau \n ap`rarea dreptu-

131
rilor „naturale“ ale individului reabilitat, cu atât mai pu]in
\n laissez-faire-ul economic sau \n anticlericalism. Esen]a lui
consta \n proiectarea conceptului individualist de drepturi
naturale asupra corpului na]ional \n \ntregul s`u – tradu-
cerea libert`]ii personale [i a drepturilor civile prin dreptul
fiec`rei na]ionalit`]i la „propriul“ ei stat suveran [i la pro-
pria sa dezvoltare „liber`“. Pe lâng` confec]ionarea tehni-
cilor moderne de construire a na]iunii [i a statului mo-
dern, liberalismul din Balcani a furnizat – pentru a folosi ex-
presia lui Brian A. Porter despre liberalismului polonez de
la sf\r[itul secolului al XIX-lea – „o nou` modalitate de a
descrie na]iunea [i de a-i imagina viitorul“3. Spre deosebi-
re de Polonia de dup` 1863, \ns`, liberalii din Balcani pu-
teau combina \n mod efectiv no]iunea de „cauz`“ cu cea de
„societate“, sau „na]iunea ca actor istoric“ cu „na]iunea ca
o comunitate“, \n modul lor de conceptualizare a colecti-
vit`]ilor moderne aflate \n formare.
Pentru a explica poten]ialul activist al acestui tip ro-
mantic de liberalism \n contexte atât de diferite structual
precum cele din Serbia, Bulgaria [i România, trebuie mai
\ntâi s` examin`m peisajul social [i cultura politic` \n cadrul
c`ruia el a ap`rut. |n fiecare din aceste ]`ri, marea provocare
pentru orice elit` modernizatoare p`rea a fi capacitatea ei de
a g`si mijloace de mobilizare a unei societ`]i imobile, \n ma-
re parte tradi]ionale [i rurale, c`reia \i lipsea aproape \n to-
talitate fermentul capitalismului modern [i cel al demo-
cra]iei. Inevitabil, predominan]a social` covâr[itoare a sa-
tului avea s` aib` un impact important asupra \ntregului
spectru de proiecte socio-politice. {i totu[i, \n ciuda fun-
damentelor economice asem`n`toare, existau divergen]e
structurale majore \ntre cele trei state, cu r`d`cini \n statu-
tul particular pe care fiecare \l avusese sub administra]ia oto-
man`; de aici decurgeau diferen]e \n privin]a profilului so-
cial. Chiar [i \n a doua jum`tate a secolului al XIX-lea, Ser-

132
bia rural` reprezenta o societate relativ nediferen]iat`, ega-
litar` din punct de vedere social, de ]`rani liberi – sau iobagi
elibera]i – proprietari de p`mânt. Leg`tura social` dintre
pionierii ordinii politice moderne din Serbia – modera]ii li-
berali sârbi – era satul din Shumadia. De acolo au plecat ei
spre universit`]ile franceze [i germane, [i cu gândul la do-
rul de libertate [i la tradi]ia creatoare redescoperit` a ace-
luia[i sat – acea matrice folcloric` a na]iunii sârbe – [i-au
edificat ei proiectele lor moderne. Peisajul social din Ro-
mânia prezenta o imagine destul de contrastant`: marii
proprietari de p`mânt [i statul de]ineau aproximativ 70%
din p`mântul agricol, iar m`rimea relativ` [i importan]a pu-
blic` a claselor de mijloc urbane, chiar dac` foarte eteroge-
ne din punct de vedere etnic, erau mult mai mari decât \n
Serbia. Performan]ele economice mai bune ale României
erau \nso]ite, pe fundalul contrastelor sociale dure, de con-
flicte recurente. De[i cre[terea economic` era mult mai
mic` \n Serbia, diferen]ierea social` era [i ea mai mic` aco-
lo, iar stabilitatea social` mai ridicat`. Aceste diferen]e ma-
jore sunt foarte importante pentru a explica profilurile so-
ciale destul de diferite ale claselor politice din cele dou` ]`ri.
Dac` tr`s`tura comun` a elitelor sârbe moderne \n forma-
re era originea ei ]`r`neasc`, cea a clasei politice sau inte-
lectuale din România era originea ei cvasi-aristocratic`, de
proprietari de p`mânt strâns asocia]i cu puterea.
Cazul Bulgariei este, prin compara]ie, unul amestecat sau
„intermediar“, \n sens politic [i social. Ca [i \n Serbia sau
România, statul bulgar nu a reu[it s` fie creat decât \n 1878,
iar mi[carea na]ional-liberal` bulgar`, care se dezvoltase \n
cadrul Imperiului Otoman t\rziu, [i-a p`strat caracterul
subversiv pentru aproape \ntreg secolul al XIX-lea. Cu toa-
te acestea, \ncepând din 1830 imperiul \nsu[i suferea un pro-
ces de reform` administrativ` [i social`, de pe urma c`reia
au beneficiat considerabil elitele incipiente bulgare de

133
notabilit`]i locale \n ascensiune economic`, manufactu-
rieri [i negustori, ca [i intelighen]ia (\n majoritate rus` [i
greac`, mult mai pu]in educat` \n Apus). {i chiar dac` des-
prinderea de imperiu a dat o lovitur` grea celor mai pros-
peri dintre ei, iar redistribuirea p`mântului a produs un
num`r cople[itor de mici proprietari independen]i, la \nce-
puturile ei statale societatea bulgar` [i infrastructura ei ci-
vic` ofereau o imagine mult diferit` de cea a principatului
sârb din prima jum`tate a secolului al XIX-lea.
Chiar dac` \n nici unul din aceste cazuri profilul social
specific nu a determinat \n totalitate alegerea filozofiilor po-
litice, el explic` unele diferen]e importante \n tipul de coa-
gulare, modul de legitimare [i etosul grup`rilor constituti-
ve ale elitelor conduc`toare din cele trei ]`ri. Caracteristicile
acestor clase politice diferite, evoluând \n contexte distinc-
te, nu trebuie niciodat` uitate atunci când discut`m, \n
cazul fiec`reia dintre cele trei ]`ri, despre succesiunea spe-
cific` de teme liberale, cu propria lor viziune asupra so-
ciet`]ii [i perspectivelor ei de progres.
Mo[tenirile fazei ini]iale de formare a na]iunii [i statu-
lui sunt puternic conectate cu toate aceste aspecte, fiind
esen]iale pentru variantele de liberalism promovate [i im-
plementate \n fiecare caz particular.
Peste tot \n Balcani, pân` la mijlocul secolului al XIX-lea
– cu alte cuvinte \n timpul primelor etape ale edific`rii sta-
tului modern – monopolul comun asupra puterii exercitat
de monarhie [i de oligarhiile aristocratice sau birocratice nu
a fost contestat, rivalitatea dintre ele reprezentând singura
form` legitim` de opozi]ie politic`. |n condi]iile stabilit`]ii
politice rezultate, aceast` clas` asociat` statului \[i urm`rea
\n siguran]` obiectivele ei iredentiste [i de edificare a statu-
lui \n domeniile adiminstra]iei, fiscalit`]ii, justi]iei [i edu-
ca]iei. Indiferent dac` suprema]ia apar]inea absolutismului
monarhic sau adversarilor acestuia, centralizarea birocratic`

134
avansa constant, ca o consecin]` a dorin]ei acestor state de
a atinge un nou statut politic, demolând agresiv r`m`[i]ele
auto-guvern`rii populare. Aspira]iile la independen]` [i
unificare, la progres social [i cultural au r`mas subordona-
te conceptului tradi]ional de na]iune, structurat ierarhic.
Acest fapt merit` accentuat, deoarece evalu`rile istorio-
grafice dominante ale luptelor armate de la \nceputul seco-
lului al XIX-lea – purtate de sârbi sau greci, sau de românii
din Principate – trateaz` de obicei regimurile politice re-
zultate \n aceste ]`ri nu doar ca pe ni[te cadre institu]iona-
le \n care devenea posibil` edificarea viitoare a statelor-
na]iuni, ci ca [i cum ar fi presupus din start apari]ia unor
astfel de state. Este adev`rat c` r`scoalele eliminaser` con-
trolul politico-administrativ otoman [i transferaser` pute-
rea unei clase politice autohtone. Cu toate acestea, \n prima
jum`tate a secolului aceast` clas` nu sus]inse [i nici nu de-
monstrase \n niciun fel – prin intermediul organiz`rii [i
exercit`rii puterii politice – c` urm`rea crearea unui stat
na]ional – sau, altfel spus, a unui stat modern. Principala ei
grij` fusese institu]ionalizarea noului stat, care, \n condi]ii-
le unor mijloace foarte limitate, a reu[it s` absoarb` elitele
politice autohtone [i popula]ia ]`r`neasc` [i s` se promoveze
pe sine ca unic factor de legitimitate \n via]a politic`4. Astfel
c`, p\n` la mijlocul secolului al XIX-lea, elitele conduc`toa-
re nou ap`rute, ne-tradi]ionale, au c`utat s`-[i justifice pre-
ten]ia de a conduce \ntr-o manier` ce rezona cu concep]ia
atavist` despre putere a ]`ranilor. {i exist`, \ntr-adev`r, su-
ficiente dovezi ale influen]ei politice a ]`r`nimii [i ale
schimb`rilor pe care ideile acesteia despre ce \nseamn` gu-
vernarea bun` le-a impus clasei politice5.
Acestea erau mo[tenirile complicate de care liberalii din
Balcani se vedeau obliga]i s` ]in` seam` – mo[teniri care, de
asemenea, stabileau limite tran[ante diferitelor strategii ce
puteau fi urmate. Pe acest fundal este chiar uimitor s` ve-
dem cum, de la apari]ia lor furtunoas` pe scena politic` \ntre

135
sf\r[itul deceniului cinci [i \nceputul deceniului [apte, „pa-
trio]ii liberali“ au reu[it s` r`mân` \n aceast` pozi]ie, ca ac-
tori politici importan]i, iar \n România [i Bulgaria s` de]in`
frâiele puterii \n marea majoritate a perioadei de pân` la Pri-
mul R`zboi Mondial. Profesiunea de credin]` a acestor in-
telectuali din cele trei ]`ri, \n majoritate educa]i \n str`in`ta-
te, era remarcabil de uniform exprimat`: statele lor pro-
gresau numai dac` adoptau institu]iile politice liberale ale
Occidentului „progresist“. Avansul economic era posibil,
pentru ele, cu condi]ia cre`rii unui climat politic favorabil,
ale c`rui atribute principale erau suveranitatea na]ional`,
guvernarea reprezentativ` [i drepturile civile. Studen]ii sârbi
din str`in`tate ne spun c` unul dintre liderii lor spirituali,
Vladimir Jovanović, era afectat de „divergen]ele dintre Ser-
bia patriarhal`, agrar`, a cresc`torilor de animale, [i ]`rile
avansate, cultivate“, dar \n acela[i timp erau convin[i c`,
„odat` cu eliberarea [i unificarea poporului sârb, [Serbia]
avea s`-[i ocupe locul ei \n lumea avansat` [i cultivat`“6.
Dar ce \nsemna pentru ei, de fapt, eliberarea [i unifica-
rea poporului? Acestea erau sloganurile vitale folosite de
majoritatea protagoni[tilor importan]i din secolul al
XIX-lea [i de diferitele tipuri de na]ionali[ti ca explica]ii au-
to-suficiente – \n acela[i fel \n care sunt invocate drepturi-
le inalienabile ale omului \n celebrul pasaj din Declara]ia
American` de Independen]`. |ns` cheia \n]elegerii acestui
tip bizar de liberalism european este tocmai r`spunsul,
foarte dificil, la \ntrebarea de mai sus, \mpreun` cu de-
fini]ia corespunz`toare a acelei entit`]i care are dreptul la li-
bertate [i unitate – comunitatea na]ional`.

III
„Patrio]ii iubitori de libertate“ [i propaganda lor politic`
apar \n Serbia \ncepând din 1848. De[i aveau pu]in` \n]ele-
gere pentru regimul oligarhic al clasei conduc`toare pater-

136
naliste [i birocratice, mesajul lor avea o destina]ie \ntru
totul „extern`“: realizarea eliber`rii na]ionale, \n primul
rând prin ob]inerea independen]ei depline a principatului
sârb– la acea vreme autonom, dar \nc` vasal fa]` de suzera-
nul otoman – [i, \n al doilea rând, unificarea „tuturor sâr-
bilor“ \ntr-un stat na]ional. Acestea erau obiectivele ce
st`teau \n spatele sprijinului pe carei ei \l acordau clandes-
tin sârbilor rebeli din Voivodina habsburgic`, precum [i \n
spatele proiectului de creare a unui stat unificat slav de
sud. Mi[c`rile din Serbia de la 1848 au avut \ns` o magni-
tudine considerabil mai redus` decât cele din alte teritorii
habsburgice vecine, sau chiar din principatele române[ti.
V. Jovanović scria \n memoriile lui c`, dac` spiritul timpului
a stimulat ceva \n Serbia, aceasta a fost „o mi[care de idei
care, chiar dac` nu a reu[it s` schimbe \n bine situa]ia poli-
tic` intern`, cel pu]in a adus opiniei publice con[tiin]a soli-
darit`]ii na]ionale dintre Serbia [i celelalte p`r]i ale ]inutu-
rilor sârbe[ti [i, odat` cu aceasta, con[tiin]a unit`]ii slave“7.
|n timpul deceniului urm`tor, elevii de la liceul din Belgrad,
care se adunau la a[a-numitul Club Liberal, au mai ad`ugat
câteva articole liberale pe lista obiectivelor liberale – liber-
tatea presei, de asociere [i de credin]`, educa]ie [i comer] li-
ber, siguran]` personal` [i inviolabilitatea propriet`]ii, pre-
cum [i l`rgirea [i \mbun`t`]irea re]elei de drumuri [i [coli8.
Cu toate acestea, ei [i adep]ii lor din exil continuau s` fie
lipsi]i de orice drept legal de a exprima [i a promova \n ]ar`
aceste revendic`ri. Na]ionalismul liberal, diferit de [i
dep`[ind cu mult proiectele etatiste ale unui „Piemont bal-
canic“, apar]inând unor birocra]i importan]i precum Ilia
Gařasanin, a r`mas o for]` nesemnificativ` \n Serbia \nce-
putului de secol XIX.
Adunarea Na]ional` convocat` \n 1858, la cincisprezece
ani dup` precedenta ei \ntâlnire, pentru a ratifica schimba-
rea prin]ului, avea s` marcheze un punct de cotitur` \n istoria

137
propagandei liberale din Serbia. Ea a devenit primul forum
politic major de la care a fost anun]at` public platforma li-
beralismului s\rb. |n numele unui mic grup de deputa]i,
Jevrem Grujić a propus o nou` lege a Adun`rii Na]ionale,
potrivit c`reia poporul sârb avea dreptul la suveranitate ab-
solut` exercitat` prin adunare, care avea s` fie \nvestit` cu
puteri legislative supreme \n toate domeniile, abolind astfel
absolutismul regal [i stabilind controlul asupra executivului,
care trebuia ales de to]i b`rba]ii s\rbi adul]i.
Ideea suveranit`]ii populare, proclamat` pentru prima
oar` \n 1858 de o mân` de liberali sârbi, a reu[it s` r`stoar-
ne \n mai pu]in de un deceniu normele anterioare ale legi-
timit`]ii politice [i s` transforme \ntreaga ordine politic` din
]ar`. Pentru a explica modul \n care a devenit posibil`
aceast` schimbare [i semnifica]ia ei trebuie s` ne referim la
capitolul anterior, privind formarea na]iunii [i a statului \n
principatul sârb. Dup` cum am v`zut, la mijlocul secolului
– la momentul \n care liberalii sârbi au \nceput s` redefi-
neasc` no]iunea de suveranitate [i s` instituie conceptul de
na]iune – practica ademenirii [i „\mblânzirii“ ]`r`nimii
prin supunere fa]` de valorile ei tradi]ionale fusese deja in-
stitu]ionalizat` de noua clas` politic` venit` la putere. Aces-
ta e un factor esen]ial \n orice \ncercare de definire a di-
mensiunii politice, ca [i a celei sociale, a diferitelor c`i de
tranzi]ie spre modernitate din Balcani. Este de asemenea un
criteriu esen]ial \n evaluarea direc]iei pe care tinerele elite
politice „moderne“ din Balcani, indiferent de orientarea
lor ideologic`, se considerau obligate s` o urmeze \n condi-
]iile unui sistem politic cu adev`rat reprezentativ.
Varietatea bizar` de na]ionalism liberal promovat` de
ace[ti enfants terribles este cheia succesului lor de mare an-
vergur`. |n spatele ei st`tea no]iunea leg`turii inextricabile
dintre libertatea „interioar`“ [i cea „exterioar`“. Ultima se
referea la „dreptul natural“ al fiec`rei na]ionalit`]i la un

138
stat suveran: implementarea acestuia era condi]ia necesar`
pentru implementarea ideilor liberale de libertate [i pentru
desc`tu[area \ntregului poten]ial al fiec`rei na]iuni. Liderul
liberalilor sârbi habsburgici [i al Tineretului Sârb Unit, Sve-
tozar Miletić, scria c` „faptul c` membrele popoarelor [sârb
[i grec] au fost smulse“ constituie cauza pentru care „spiri-
tul \ntregii na]iuni nu are posibilitatea de a lucra la dezvol-
tarea lui na]ional` [i politic`... [iar] via]a acestor na]iuni nu
s-a ar`tat \nc` \ntr-o lumin` mai bun` [i nu a \nflorit pe de-
plin“. |ns` realizarea acestui drept nu era suficient`9. „Sun-
tem sârbi [i cet`]eni“, ad`uga Miletić. Un stat este liber „\n
interior“ numai atunci când guvernul reprezint` poporul [i
ac]ioneaz` \n numele lui, unde puterea monarhiei este li-
mitat` iar drepturile [i libert`]ile personale sunt protejate.
Libertatea interioar`, la r\ndul ei, este cea care poate asigu-
ra unitatea „extern`“ [i m`re]ia na]iunii: „doar o Serbie
\nzestrat` cu institu]ii politice libere e capabil` s`-i str\ng`
la un loc pe to]i s\rbii de sub domina]ie str`in`; doar \ntr-o
astfel de Serbie poate fi eliberat spiritul entuziasmului [i sa-
crificiului na]ional, f`r` de care nu poate fi dus` o mare
lupt` de eliberare na]ional`“10.
Leg`tura osmotic` dintre libertatea interioar`, adic` gu-
vernarea democratic`, [i eliberarea extern` \nso]it` de uni-
ficare, adic` iredentismul, a fost caracteristica multor
mi[c`ri na]ional-liberale [i radicale din Europa secolului al
XIX-lea. Aceasta era, mai exact, o leg`tur` dintre reforme-
le domestice de tip democratic [i proiectele de unificare
na]ional`, dintre na]ionalismul intern (civic) [i cel extern
(iredentist). Liberalii sârbi urm`reau delegitimarea vechiu-
lui regim acuzându-l c` a produs un stat care nu a reu[it s`
ofere libertate nici interioar`, nici exterioar`. Nu exista un
stat propriu-zis dac` el nu se dovedea capabil s` \[i ating`
„]elul“: oamenii din cadrul lui s` fie liberi nu numai extern,
dar [i intern11.

139
 Ascenden]a iluminist-romantic` a acestei dialectici a li-
bert`]ii se dezv`luie \ntr-un text considerat a fi prima de-
clara]ie a liberalismului \n Serbia [i fundamentul platformei
politice a Tineretului Sârb Unit. |ntr-un articol din 1849, in-
titulat „O viziune a statului“, Jevrem Grujić, viitorul
purt`tor de cuvânt al liberalilor \n Adunarea sârb`, postu-
la c` educa]ia, menit` s` creeze o „na]iune luminat`“, era
„vital` pentru a da poporului sârb posibilitatea de a se eli-
bera de opresiunea [extern` [i intern`]“. Natura acestei
educa]ii e definit` dup` cum urmeaz`: „Poporul ar trebui
1) pentru eliberarea lui exterioar`, s` fac` \ntreaga na]iune
sârb` con[tient` de fostul ei imperiu [i de viitorul ei str`lu-
cit; de asemenea trebuie s` se familiarizeze mai bine cu [i s`
se apropie mai mult de celelalte ramuri ale na]iunii sârbe;
2) pentru eliberarea lui interioar`, s` fac` na]iunea con-
[tient` de ceea ce e ea cu adev`rat, ce drepturi ar trebui s`
aib`; ce \nseamn` guvernarea, de ce exist` ea, de la cine
pleac` [i care sunt limitele ei; na]iunii trebuie s` i se spun`
ce \nseamn` s` tr`ie[ti \ntr-un stat, ea trebuie \ndemnat` s`
tr`iasc` \n acel mod“12. Aceast` \nscriere a trecutului \n vii-
tor – de fapt, justificarea istoric` a dreptului de a avea un vii-
tor – ca [i leg`tura dintre educa]ia politic` a na]iunii [i
educarea cu privire la originile [i caracterul ei, sunt teme la
fel de caracteristice pentru intelectualii slavi ilumini[ti din
secolul al XVIII-lea ca [i pentru na]ionali[tii de secol XIX
din \ntreaga Europ`. Viziunea modernist` [i cea romantic`
asupra comunit`]ii na]ionale se pot \mpleti \n diferite pro-
por]ii [i cu diferite coduri discursive, dar meta-limbajul
politic \n cadrul c`ruia ele coexist` – limbajul na]ionalis-
mului liberal – dezv`luie o fundamental` continuitate [i co-
eren]` de-a lungul \ntregului secol al XIX-lea.
„Sârbii, un popor iste], \nzestrat [i eroic“, scria S. Mile-
tić \n 1863, \ntr-un stil romantic mai emfatic, „capabili s`
se pasioneze pentru o idee \nalt` [i s`-[i dea via]a pentru ea,

140
ar putea, cu ajutorul unui plus de constan]` [i aplica]ie, care
pot fi cultivate prin dezvoltarea cultural` urm`toare, s`
stea al`turi de cele mai bune na]iuni… Cu toate acestea,
principalul este c` to]i cre[tinii dispun de caracteristica
principal` – punctum saliens – a tuturor organismelor su-
perioare, iar acesta este con[tiina lor na]ional` ca baz` a unei
na]iuni [i con[tiin]a politic` drept baz` a statalit`]ii; au to]i
un gând comun care \i une[te [i care \nl`tur` orice obsta-
col \n timp de criz`; un punct imobil care domin` mi[carea
\ntregii vie]i na]ionale [i care nu permite ca aceasta s` ias`
din perimetrul ei; acesta este sentimentul profund c` sunt
un popor care are un trecut [i care merit` un viitor; un sen-
timent profund al ]elului lor \n istoria culturii europene [i
tendin]a de a se al`tura [i de a-[i concentra for]ele [i \ncli-
na]iile lor, indiferent cât de diferi]i ar fi, asupra unui gând
mai important. Sentimentul de mândrie [i glorie, senti-
mentul de libertate na]ional`, atât extern`, referitoare la stat,
cât [i intern`, referitoare la politic` [i constitu]ie, acestea pot
aduce popoarele cre[tine la cel mai \nalt nivel al sacrificiu-
lui de sine. Sursa extazului pentru popoarele cre[tine nu este
fanatismul distructiv al turcilor, ci voin]a de a crea – o for]`
spiritual` creatoare [...]“13. De[i metafizica spiritului na]io-
nal plutea deja \n aer, aceasta nu era considerat` \nc` auto-
suficient`. Pentru a desc`tu[a poten]ialul creator al na]iu-
nii, ea trebuia s` fuzioneze cu con[tiin]a politic` [i s` se con-
cretizeze \n „libertatea na]ional` a statului, a politicii [i a
constitu]iei“.
Aceea[i descenden]` tipologic`, p`truns` de o cantitate
considerabil` de patos popular, transp`rea [i din defini]ia li-
bert`]ii interne. |n miezul ei, ca [i \n cazul \ntregii doctrine
sârbe na]ional-liberale, st`tea principiul suveranit`]ii na]io-
nale. |n formularea lui Jevrem Grujić, „[noi vrem] s`
p`str`m \n uz actuala lege, conform c`reia poporul este
sursa [i purt`torul \ntregii puteri din Serbia [i conform
c`reia el exercit` aceast` putere prin Adunarea Popular`“14.

141
Drepturile civile ale sârbilor [i libertatea propriet`]ii [i a ac-
tivit`]ilor economice erau cruciale, iar ele trebuiau protejate
prin constitu]ie: \n aceast` privin]`, ideologia liberalismu-
lui sârb era \n concordan]` cu viziunea liberal` normativ`
a societ`]ii. Cu toate acestea, pentru ca o astfel de societate
s` devin` posibil, „voin]a general` trebuie s` fie lege su-
prem` [i st`pân absolut – trebuie s` fie suveranul“. Toate va-
lorile [i institu]iile emblematice ale doctrinei liberale – idei-
le de conducere prin parlament, egalitate \n libertate, dom-
nia legii, responsabilizare a executivului – erau extrase de li-
beralii sârbi din preceptul esen]ial al suveranit`]ii populare,
„voin]a general`“ \nsemnând „voin]a tuturor, exprimat`
prin votul general, adic` votul fiec`ruia, pân` la ultimul, pe
baza libert`]ii“, dup` cum spunea principalul lor teoretician,
Vladimir Jovanović. Din aceast` ierarhie de valori liberale
ap`ruser` [i avansaser` spre centrul scenei liberale soli-
cit`rile pentru un parlament unicameral [i, \nc` mai im-
portant, pentru eliberarea necondi]ionat` a iobagilor. Li-
beralii opuneau temerilor privind un legislativ ales de o
na]iune analfabet`, deci predispus la demagogie [i abuz al
puterilor sale extensive, teza potrivit c`reia libertatea [i par-
ticiparea politic` [i libertatea alegerilor [i a presei erau cele
mai bune [coli de educa]ie politic` pentru popor [i o ga-
ran]ie c` acesta avea s` fie reprezentat de cei mai buni „fii
ai poporului“15. Acesta este punctul \n care liberalismul
sârb timpuriu – \nc` impulsiv, auto-legitimator [i rebel – a
deviat considerabil atât de la versiunile contemporane ma-
jore sau practicate ale liberalismului european – sensibil la
amenin]area prezentat` de „tirania majorit`]ii“ – cât [i de
la liberalismul mult mai elitist al „progresi[tilor sârbi“ târ-
zii, care au venit la putere dup` 1880.
Ceea ce ne izbe[te \n tot acest proiect politic nu sunt nor-
mele „clasic liberale“ recognoscibile, aparent \mprumutate
de la cea mai nou` teorie constitu]ional`. |ntr-adev`r, la pri-
ma vedere pare straniu c` reformatorii liberali foarte culti-

142
va]i considerau aceste norme potrivite pentru realitatea so-
cial` a Balcanilor. Dar ceea ce f`ceau ei, de fapt, era s` ra-
cordeze viziunea arhaic` asupra func]iunilor acestor insti-
tu]ii la no]iunea modern` a suveranit`]ii populare [i s` „ex-
trag`“ normele statului modern din tradi]iile institu]iona-
le ale vechiului sistem al auto-guvern`rii [i al vechilor da-
tini. Descoperind \n societ`]ile lor contemporane prea pu]ine
precondi]ii pentru modernitatea „de tip occidental“, liberalii
s-au \ntors spre istoria na]ional` \n „c`utarea de rudimen-
te ale institu]iilor liberale occidentale [i pentru [prezentarea]
\ntregii noastre mi[c`ri democratice ca \ntoarcere a popo-
rului nostru la caracterul lui istoric“16. „Sârbul \[i exprim`
libertatea lui interioar` [...] \n acele zone ale ac]iunii colec-
tive asupra c`rora comunitatea decide liber, pentru ea \ns`[i,
[iar] libertatea lui exterioar` prin [acceptarea] unui [ef de
stat de origine sârb`, un conduc`tor care s` provin` din po-
por [i s` fie personificarea acestuia“, spune o bro[ur` pu-
blicat` pentru prima oar` \n Fran]a, \n 1853, de c`tre lide-
rii studen]ilor sârbi liberali din Paris17.
Peste tot \n Balcani liberalismul politic a fost un crez [i un
cadru teoretic importat, un hibrid \ntre prototipurile occi-
dentale [i populismul romantic autohton care se hr`nea din
venerarea tradi]iilor de democra]ie popular`. El \ncerca s`
sus]in` conceptul modern de stat prin identificarea elemen-
telor lui vitale cu elemente din trecutul [i datinile „na]iona-
le“. Pentru a câ[tiga legitimitate [i sprijin, statul na]ional li-
beral – cel care exprima leg`tura inextricabil` dintre liberta-
tea „interioar`“ [i cea „exterioar`“ – trebuia s` se dezvolte na-
tural din esen]a adev`rat`, dar \ndelung reprimat`, a trecu-
tului na]ional. Virtu]ile morale ale „spiritului public sârb“ [i
tradi]iile institu]ionale ale vie]ii patriarhale erau esen]iale
pentru dezvoltarea Serbiei \n conformitate cu valorile libe-
ralismului [i democra]iei moderne18.
Dovada crucial` a capacit`]ii Serbiei de a deveni demo-
cratic` erau institu]iile reprezentative, democratice, „iubi-

143
toare de libertate“ – acestea erau \ntruchiparea naturii au-
tentice a trecutului na]ional. Misiunea liberalilor era de a
aduce din nou la via]` aceste institu]ii, iar obiectivul lor era
de a ar`ta c` sunt purt`torii unei tradi]ii mai adânci decât
aceea a „b`trânului \n]elept“ sau a clasei privilegiate. „De[i
divizat` politic \n patru p`r]i“, scria Vladimir Jovanović,
„na]iunea sârb` r`mâne una, unit` \mpotriva domina]iei
str`ine ca [i \mpotriva oric`rui fel de opresiune intern`; una
prin origine [i limb`, obiceiuri sociale, sentiment na]ional
[i literatur`, precum [i prin toate calit`]ile [i energiile care
constituie identitatea ei“. Aceast` coeren]` cultural` [i re-
zisten]` na]ional` proveneau dintr-o \nclina]ie colectiv`
comun` care se \ntâmpla s` fie, \n acela[i timp, [i luminist`,
liberal` [i modern`, anume aceea c` „sârbii sunt profund
p`trun[i de convingerea c` to]i oamenii sunt crea]i egali, c`
to]i oamenii [i toate na]iunile au drepturi naturale egale [i
c` dreptul unei na]iuni la existen]` separat` [i indepen-
dent` este inviolabil, indiferent de circumstan]e“19.
Pe un ton pozitivist [i \ncrez`tor, V. Jovanović a elabo-
rat un \ntreg set de institu]ii populare care alimentau aceast`
convingere. „Sentimentul de libertate [i independen]` na]io-
nal`, care este gravat indelebil \n inima sârbilor, i-a f`cut s`
perpetueze sentimentul de comuniune printr-o institu]ie
ciudat`, Pobratimstvo. Este o uniune sacr` \ntre sârbii din fa-
milii diferite, bazat` pe o preg`tire pentru sacrificiu de sine
reciproc [...] \n lupta pentru libertatea na]ional` [i uman` [i
pentru independen]` [...] Iluminarea maselor, care ar trebui
s` rezulte din egalitatea \n drepturi, a fost \ntotdeauna [i \nc`
este sus]inut` \n rândurile sârbilor de institu]iile tradi]iona-
le Slava [i Sabori [...], toate servind unui schimb continuu de
idei, experimente [i cunoa[tere util` [...]“20.
Cele mai importante pepiniere ale cet`]eniei democra-
tice erau institu]iile vechiului sistem de auto-guvernare lo-
cal`, \n principal adun`rile comunale. „Adunarea Popular`
este una dintre cele mai vechi [i sacre institu]ii ale Princi-

144
patului Sârb. Ea \ntruchipeaz` voin]a legitim` a \ntregului
popor sârb“, se spunea \n proiectul liberal pentru Legea
Adun`rii Na]ionale din 185821. Legea comun` a adun`rii,
sus]inea Grujić, autorul acestui proiect, era baza tuturor in-
stitu]iilor ]`rii [i o „cerin]`“ a vie]ii poporului. „Auto-gu-
vernarea municipal` [i local` deriv` din egalitatea \n drep-
turi, care este baza democra]iei“, nota V. Jovanović. „Insti-
tu]iile municipale tradi]ionale ale sârbilor sunt libere. Co-
munitatea sârb` – ob[cina – este, a[a cum se [tie prin tradi]ie,
complet independent` \n rela]ia cu statul [...] Adunarea na]io-
nal` sârb`, \n forma ei tradi]ional`, asigur` guvernarea po-
porului de c`tre poporul egal reprezentat, ceea ce este
esen]ial \ntr-o democra]ie. Pentru a ne face mai bine \n]ele[i,
ad`ug`m c` adunarea na]ional`, \n forma ei de institu]ie
tradi]ional` [i sacr`, este suveran`, guvernând prin princi-
palii ei reprezentan]i, astfel \ncât s` asigure controlul direct
al poporului asupra propriului s`u destin [...] Egalit`]ii \n
drepturi, atât de adânc \nr`d`cinate \n spiritul public [i
\ncorporat` \n institu]iile tradi]ionale ale Serbiei, \i cores-
punde egalitatea responsabilit`]ii“22. Aspira]ia liberalilor,
a[a cum o formula Jovanović, era „configurarea liber` a in-
stitu]iilor noastre de stat \n spirit popular [i democratic, \n
acord cu preceptele istorice [...] [care] exist` de secole \n
via]a poporului nostru“23.
Constitu]ionalismul [i guvernarea reprezentativ` erau,
astfel, distilate direct din tradi]iile democra]iei populare, ca
m`rturie a maturit`]ii poporului sârb de a-[i exercita „li-
bertatea intern`“. Libertatea individual` [i libertatea popo-
rului, egalitatea \n fa]a legii [i solidaritatea fratern` erau va-
lori familiare sârbilor; ele f`ceau parte din trecutul lor [i fu-
seser` p`strate ca idealuri de c`tre „spiritul popular“ de-a
lungul epocilor de dominare str`in`. „Organizarea veche sau
originar` a statului sârb era una democratic`, ceea ce
\nseamn` c` ea se baza pe ideea c` oamenii guverneaz` ei

145
\n[i[i pe baza egalit`]ii \n fa]a legii [i a egalit`]ii \n drepturi
a tuturor“, sus]inea Jovanović. |nfrângerea sârbilor la Ko-
sovo [i supunerea lor a fost pedeapsa pentru tr`darea de
c`tre boieri (aristocra]i) a „spiritului democratic“. Regi-
murile birocratice [i autocratice din Serbia contemporan`
continuau s` manifeste „natura corupt` a sârbului“, de vre-
me ce ]ara nu era dominat` de „spiritul democratic, spiri-
tul contractului public [i a auto-guvern`rii poporului“24. In-
sisten]a liberalilor asupra faptului c` „spiritul sârb popular“
fusese \ntruchipat [i poten]at de institu]iile guvern`rii de-
mocratice reprezentative provenea din fuziunea dintre acel
spirit [i ideea suveranit`]ii populare – emblema central` a
na]ionalismului liberal sârb [i a modului \n care el \n]elegea
libertatea interioar`. |n timp ce ideea propriet`]ii ca atribut
al cet`]eanului era f`r` \ndoial` prezent` \n ea, bazele ei erau
accentuat egalitare. „Ceea ce asigur` stabilitatea unit`]ii fra-
terne dintre sârbi este \ntreg ansamblul sentimentelor lor
na]ionale, care poate fi rezumat prin egalitatea \n drepturi [i
responsabilit`]i dintre to]i cet`]enii, ca oameni [...] |n Serbia
emancipat` nu poate fi g`sit` nici un fel de distinc]ie de or-
din sau clas`, nici o urm` din vechea aristocra]ie. Sârbii sunt
atât de adânc p`trun[i de sentimentele de egalitate [i frater-
nitate, \ncât nu se vor putea \mp`ca niciodat` cu nici un fel
de distinc]ii nedrepte [i ereditare \ntre oameni. Egalitatea
este asigurat` din punct de vedere material prin respectul fa]`
de proprietate [...] |n locul a câteva mii de proprietari, exist`
acum multe sute de mii. Marea mas` a oamenilor a devenit
proprietar` de p`mânt [...] Marile aglomer`ri de avere au de-
venit excep]ii rare, marile averi se supun legii bunurilor mo-
bile care domin` celelalte averi, [i orice fel de privilegiu aris-
tocratic sau nobiliar, care ar putea servi la concentrarea de
averi \n mâinile unui mic num`r de oameni, este imposibil
\n Serbia. Bog`]ia este, \n general, distribuit` echitabil \n
rândurile sârbilor, astfel \ncât s` asigure faptul c` nimeni nu

146
poate fi suficient de bogat pentru a cump`ra pe altcineva, [i
nimeni atât de s`rac \ncât s` se vând`. Pauperismul este
complet necunoscut \n Serbia“25. Astfel c`, \n virtutea struc-
turii ei economice tradi]ionale, \n special a importantei ei
„clase mijlocii ]`r`ne[ti“ ce se opunea inerent privilegiului [i
nedrept`]ii sociale, Serbia era potrivit`, \n mod organic, pen-
tru normele modernit`]ii politice.
Alte institu]ii tradi]ionale, precum zadruga (comuna
]`r`neasc`), comunitatea rural`, auto-guvernarea local`,
toate formele activit`]ii colective precum [i etosul colecti-
vist din care se hr`nea aceasta, erau instrumentate politic
sub egida aceluia[i program radical modern. „Acestea sunt
institu]iile pentru lucrul \n comun, pentru sprijinul reciproc
\n munc` [...] Dar avantajele care decurg \n vreme de r`zboi
dintr-o astfel de conlucrare sunt mari [i, dincolo de orice
\ndoial`, de cea mai mare importan]`. Fiecare persoan`,
b`rbat sau femeie, tân`r sau b`tr\n, pe scurt to]i cei care se
numesc sârbi \[i \ndeplinesc misiunea lor \n r`zboi [...]
Conlucrarea general` \ntr-un r`zboi patriotic este \ntot-
deauna acompaniat` de un sacrificiu general dar voluntar
al intereselor individuale \n fa]a necesit`]ii publice [...] Fie-
care sârb este \ncântat s` dovedeasc` \n timp de r`zboi
aceasta: <Totul este al nostru, totul este narodsko> (apar]in-
ând \ntregului na]iunii)“26.
|n mod previzibil, depozitarul suprem al acestui spirit [i
al virtu]ilor sale putea fi g`sit \n folclor – c`r`mida princi-
pal` a poeticilor mitologice ale identit`]ii na]ionale. Se con-
sidera c` acesta m`rturise[te despre permanen]a unui cod
etic \n r\ndurile sârbilor, care oferea „baza virtu]ilor civice“
[i f`r` de care societatea democratic` nu putea supravie]ui.
Ca \ntruchipare a memoriei colective [i depozitar al vir-
tu]ilor \ntruchipate de „puterea [i m`re]ia sârbeac`“, fol-
clorul epic era redescifrat pentru a deveni un „rezervor“ de
m`rturii ale psihologiei na]ionale [i ale capacit`]ii sârbilor

147
nu doar de a lupta pentru libertatea lor, dar [i de a crea un
stat democratic [i de a se supune regulilor institu]ionale ale
liberalismului27.
Datorit` obiceiurilor [i institu]iilor ei tradi]ionale [i pa-
triarhale, epopeilor nobile [i codului moral na]ional, ca [i
datorit` spiritului democratic [i acordului popular asupra
auto-guvern`rii, Serbia se dovedea a fi, \n cele din urm`, po-
trivit` organic pentru adoptarea unei ordini politice [i eco-
nomice liberale, dac` nu [i pentru crearea activ` a acesteia.
|n limbajul politic al na]ionalismului liberal din timpul pe-
rioadei constitutive a modernit`]ii sârbe, „ideile liberale“ [i
tradi]iile nu erau v`zute dihotomic28. |n acela[i timp, este la
fel de evident c` liberalii din Serbia nu c`utau s` reinstale-
ze vechea ordine patriarhal` prezervat` de „spiritul popu-
lar“, nici nu erau tradi]ionali[ti, \n nici unul din sensurile ac-
ceptate ale termenului: pentru ei tradi]ia nu era o alterna-
tiv` la modernitate sau un fel de modernitate alternativ`.
Pentru ei era singura baz`, materialul fundamental din care
puteau evolua institu]ii viabile [i principiile majore ale sta-
tului na]ional. Asta se aplica atât pe plan intern cât [i extern,
de vreme ce „\n opinia sârbilor, egalitatea trebuie s` existe
pentru toate popoarele, ca [i pentru to]i cet`]enii unui anu-
mit stat. Ei consider` de la sine \n]eles c`, prin intermediul
toleran]ei [i fraternit`]ii interna]ionale, trebuie c`utate
condi]iile p`cii universale [i, \n consecin]`, condi]iile cele
mai propice pentru societatea sârb` [i pentru toate celelal-
te societ`]i umane“29.
|ncercarea na]ionali[tilor-liberali de a realiza o sintez`
\ntre tradi]ie [i modernitate provenea, \n ultim` analiz`, din
efortul lor de a „condensa“ timpul istoric necesar pentru im-
plantarea formelor moderne ale organiz`rii sociale, \n spe-
cial ale libert`]ii economice [i politice [i, mai mult decât
orice, ale statului na]iune30. Liberalii sârbi urm`reau, \n
cele din urm`, s` adapteze ambi]iosul lor program de „re-

148
forme progresive“ la structurile de organizare social` au-
tohtone, \n mare parte comunitare. |n \ncheierea capitolu-
lui s`u despre „Unitatea, libertatea [i independen]a sârbilor“,
Jovanović scria c` „aceast` scurt` trecere \n revist` a com-
portamentului, modului de gândire, sentimentelor [i vie]ii
domestice [i sociale a sârbilor arat` c` ei sunt democra]i \n
inima lor. Atât de ata[a]i de leg`turile de familie [i obiceiuri,
ei sunt \n acela[i timp anima]i de spiritul libert`]ii, asocierii,
ajutorului reciproc [i sacrificiului de sine \ntre]inut de pu-
ternicul sentiment de afec]iune fr`]easc`, care \mbr`]i[eaz`
nu doar membrii aceleia[i na]ionalit`]i, dar [i celelalte rase,
[i care este \nt`rit de o dorin]` arz`toare de progres al uma-
nit`]ii: acesta este, \n câteva cuvinte, spiritul na]iunii sârbe“31.
Aceasta este o formulare exemplar` a na]ionalismului li-
beral balcanic. Scopul lui Jovanović era, desigur, de a dovedi
disponibilitatea sârbilor pentru modernitate, chiar \ncli-
na]ia lor c`tre aceasta. Procedând astfel, el era pu]in dispus
s` disting` \ntre liberalism [i romantism, \ntre universal [i
particular, \ntre modernismul politic [i vechea politic`. |n
schimb, el oferea un amestec remarcabil \ntre preceptele cla-
sic liberale [i civice (egalitatea \n drepturi, „iluminarea“
tuturor, reprezentarea politic` egal` [i auto-guvernarea lo-
cal` – sau democra]ia, respectul pentru proprietate, res-
pingerea privilegiului ereditar, principiul asocierii), limba-
jul na]ionalist („unitate fratern`“ marcat` de „origine, limb`
[i sentiment na]ional“; drepturi na]ionale, libertate, inde-
penden]`; „sacrificiu voluntar al intereselor individuale fa]`
de necesitatea public`“) [i celebrarea romantic` a tradi]iei
(institu]iile „sacre“ ale pobratimstvo, slava, zadruga, ob[tina
[i corespondentele lor etice – „lucrul \n comun“, „sprijinul
reciproc“, „proprietatea comun`“, „totul e narodsko“, ega-
litarianism). Non nova, sed nove. Na]ionali[tii liberali din
Serbia secolului al XIX-lea puteau astfel s` \[i legitimeze pro-
iectul lor ca universal [i ra]ional, pe de o parte, [i local [i an-
cestral, pe de alt` parte.

149
 |ns` nu liberalii au fost aceia care au cules fructele aces-
tui compus ingenios. Pentru c`, fiind p`trun[i de \nalta lor
misiune de a prezerva adev`ratele interese na]ionale, corect
\n]elese, liberalii sârbi nu sim]eau nevoia s` ]in` seama de
opiniile „na]iunii ]`r`ne[ti“ sau s` o instruiasc` \n domeniul
practicii. Aceast` nevoie avea s` fie sesizat` de adversarii lor
de la „stânga“ – radicalii sârbi populi[ti agresivi – al c`ror
uluitor succes popular avea s` se datoreze atât luptei nemi-
loase \mpotriva politicii modernizatoare a liberalilor, cât [i
implica]iilor pe termen lung ale ingeniozit`]ii teoretice a
acestora.

IV
Liberalismul bulgar, cu diferitele lui tipuri, prezint` si-
milarit`]i generice cu cel sârb. Dar accentele lui erau dife-
rite sub mai multe aspecte, din dou` motice principale:
lipsa pân` \n 1878 a unui stat na]ional bulgar [i a oric`rui
tip de institu]ii politice autonome [i prezen]a competitori-
lor care aveau astfel de state [i care se luptau pentru mo[te-
nirea Turciei europene, a[a cum era cunoscut` partea bal-
canic` a Imperiului Otoman. Aceast` ultim` caracteristic`
explic`, mai mult decât orice, cea mai profund` schism` din
interiorul grupului liberal bulgar: aceea dintre tab`ra re-
formist` sau dualist` [i tab`ra revolu]ionar` sau secesionist`.
Orice ar fi avut ele \n comun, schisma produs` \n acest fel,
prin raportare la obiectivele politice ale reformismului li-
beral, a dus practic la o stare de r`zboi \ntre cele dou` tabere
[i [i-a pus amprenta asupra interpret`rilor pe care fiecare
dintre ele le avansau cu privire la ce trebuia s` reprezinte [i
constituia gândirea liberal` bulgar`. De aceea, este impor-
tant s` privim mai atent c`tre fiecare din grup`ri, explorând,
\n lumina acestei probleme, prolificele scrieri polemice ale
celor dou` personalit`]i principale ale na]ionalismului li-
beral bulgar: Petko R. Slaveykov [i Lyuben Karavelov.

150
 Perspeciva reformist`, al c`rei cel mai elocvent purt`tor
de cuvânt era Slaveykov, era conturat` de dou` premise fun-
dametale: preeminen]a amenin]`rii na]ionaliste grece[ti [i
nevoia de a consolida na]ionalitatea bulgar` \n cadrul Im-
periului Otoman. |n mare parte, cele dou` se presupuneau
una pe cealalt`. Pentru \ntreaga tab`r` reformist`, cel mai
mare pericol pentru „trezirea“ na]ional` bulgar` erau poli-
ticile asimila]ioniste ale clerului grec al Patriarhiei din Con-
stantinopol [i [colile grece[ti, amândou` sus]inute din ce \n
ce mai puternic de tân`rul [i agresivul regat grec. Astfel,
transformarea na]ionalismului bulgar \ntr-o mi[care mai
larg`, cu un mesaj social [i cultural caracteristic, s-a petre-
cut \n cursul luptei pentru o biseric` bulgar` – care s` fie ad-
ministrat` de un sinod bulgar [i s` dispun` de un cler bul-
gar. Iar prima mare victorie câ[tigat` de cauza na]ional` bul-
gar` a fost nu asupra puterii centrale otomane, ci asupra Pa-
triarhiei din Constantinopol, dominat` de greci, prin emi-
terea de c`tre sultan a unui firman (act legal) pentru \nfi-
in]area unei Biserici autocefale, Exarhatul Bulgar, \n 1871.
Slaveykov [i tovar`[ii lui considerau c` orice „schimba-
re radical` a st`rii de lucruri din Turcia“ \n timpul acestei
b`t`lii cruciale ar fi implicat amenin]area unui „viitor drept
politic al elementului grec asupra \ntregului Imperiu Oto-
man, asupra noastr` [i a celorlalte na]ionalit`]i“. „|napoie-
rea [i senilitatea“ imperiului – ]intele preferate ale atacuri-
lor \ndreptate de secesioni[tii radicali \mpotriva statu
quo-ului – s-au dovedit a fi foarte profitabile pentru planul
reformi[tilor liberali. „Adev`ratele interese na]ionale“, scria
Slaveykov \n 1867, \n sprijinul proiectului dualist, solicit` ca
na]ionalitatea bulgar` s` se alieze cu conduc`torii turci
care, „chiar dac` nu f`r` unele neajunsuri, consider` c` vor
continua, din cauza religiei [i pozi]iei lor, s` fie cei mai ne-
utri fa]` de problemele noastre na]ionale [i cei mai corec]i
fa]` de noi [i care, datoriz` unei anumite idei anacronice atât

151
de str`in` epocii contemporane, continu` s`-[i izoleze in-
teresele morale [i materiale de cele ale celorlalte na]ionalit`]i
ale Imperiului“32. „Ideea anacronic`“ \n discu]ie era \ntru-
chipat` de „sistemul reprezentativ“ otoman, care l`sa co-
munit`]ile cre[tine, [colile [i bisericile s` fie conduse de
„lideri populari [i patriarhi“. Dac` aceast` auto-guvernare
civic` [i religioas`, cunoscut` \n mod obi[nuit ca sistemul
millet – cel care „a p`strat [i dezvoltat identitatea noastr`
na]ional` [na[ata li[nost]“ – fusese corupt` \n decursul
timpului, vina le revenea grecilor [i abuzurilor lor sociale [i
etnice, nu otomanilor care r`m`seser` credincio[i autono-
miei comunale. Orice tulburare \n conducerea acestui im-
periu multietnic ar fi expus con[tiin]a bulgar` incipient` la
„abuzuri din partea unei comunit`]i str`ine [grece[ti]“ [i la
„exterminare politic`“.
Obsesia reformi[tilor liberali privind „grecomania“, Bi-
serica bulgar` [i problemele [colii – \n general privind
„amenin]area greac` – a fost rezultatul unui imperativ de a
defini identitatea [i drepturile bulgarilor vizavi de un na]io-
nalism rival agresiv, mai degrab` dec\t \mpotriva unei pu-
teri imperialiste \nc` dominante, dar pre-na]ionaliste. Mai
mult, protec]ia imperiului era considerat` benefic` pentru
economia na]ional`, deoarece pie]ele lui ofereau [anse mult
mai bune pentru prosperitate, \n timp ce „oamenii \nfo-
meta]i [i s`raci sunt rareori de folos patriei natale“33. |n-
tr-adev`r, este important de observat c` tocmai campionul
politicii pragmatice de sprijinire a unui regim imperial ine-
ficient [i anacronist a devenit una dintre emblemele na]io-
nalismului bulgar.
Totu[i, loialitatea lui Slaveykov fa]` de Imperiul Otoman
„pre-modern“ n-a fost doar o op]iune stratetig`: ea se su-
punea vederilor sale evolu]ionare-organiciste asupra dez-
volt`rii [i naturii umane. Aceste vederi erau \n egal` m`sur`
iluministe, liberale [i na]ionalist-conservatoare \n ceea ce

152
prive[te sursele [i scopul lor, la fel ca \ntregul vocabular al
lui Slaveykov. Libertatea interpret`rilor sale \ncorpora un
\ntreg set de valori liberale, definite \n mod conve]ional ca
„spiritul secolului“ sau „for]a animatoare“ a perioadei res-
pective: „succes nem`rginit, dezvoltare, libertatea cuvântu-
lui, libertatea gândirii, libertatea personal`, libertatea de a
discuta [i speran]a unui viitor mai luminos [...], perfec]iu-
nea acestei lumi, fraternitatea, egalitatea [i separarea publi-
cului de privat“34. Implementarea politic` a libert`]ii avea [i
un aspect ra]ionalist [i cultural. Pe de o parte, era o „condi]ie
natural`“ a fiin]elor umane, „binecuvântate cu libertatea de
a alege“. Pe de alt` parte, de[i liberalii reformi[ti-modera]i
s-au dovedit neputincio[i s-au ab]inut de la a cere ruptura
politic` necesar`, solicit`rile lor repetate pentru o egalitate
efectiv` a na]ionalit`]ilor imperiului, bazat` pe auto-gu-
vernare [i inviolabilitatea drepturilor na]ionale, sugera clar
caracteristicile societ`]ii pe care [i-o doreau, ca subiect al ale-
gerii libere ra]ionale35.
Libertatea \n aceast` stare dedublat` nu era posibil` f`r`
\ntâietatea legii, cu alte cuvinte, „existen]a unei st`ri de si-
guran]` care \i permitea fiec`rui cet`]ean s` urmeze [...] exer-
citarea drepturilor sale naturale“36. |n sfâr[it, libertatea era
un câ[tig doar \n cazul \n care „cei care aspirau la ea sau o
dobândiser` deja [tiau cum s` se bucure de ea, punând-o \n
practic`.“ |n consecin]`, practicarea pozitiv` a libert`]ii,
un drept natural, cum spuneam, nu ]inea de un talent
\n`scut. Ea era rezultatul unui proces de \nv`]are [i exerci]iu
– [i cea mai bun` [coal` care ar fi putut-o preda na]iunii (pe
care ar fi putut-o \nv`]a s` profite de bun`starea politic` pu-
blic`) era constituit` de auto-guvernarea local`, practicarea
„libert`]ii comunale“37. Pentru liberalii bulgari, la fel ca \n
Serbia nou-creat` sau \n alte ]`ri din Europa de Est, practi-
ca politic` a liberalismului a ajuns s` semnifice fuziunea
ideilor iluministe cu formele preexistente, tradi]ionaliste ale

153
auto-guvern`rii. Modernitatea politic` \n Balcani repre-
zenta, de fapt, \ntr-o mare m`sur`, rezultatul acestei fuziuni.
Comparabil` prin concep]ie era [i interpretarea „prin-
cipiului“ liberal constitutiv al „\naint`rii“ – Progresul –
\n]eles \n general ca fiind vital [i universal „pentru toate po-
poarele, c`ci a \nainta \nseamn` a tr`i \n conformitate cu le-
gile naturii umane ra]ionale“. Departe de a d`una vie]ii
publice, iubirea de sine era „sursa [i cauza celor mai
\n`l]`toare fapte, a sacrificiului de sine“39. Nu egocentrismul
era adev`ratul viciu uman, ci ignoran]a: pentru Slaveykov
[i liberalii bulgari, \n general, cheia spre punerea \n practic`
a valorilor liberale [i pentru \mbun`t`]irea condi]iei uma-
ne era educa]ia. Beneficiile cuno[tin]elor [i ale educa]iei erau
vizibile \n domeniul economic, fiind indispensabile pentru
„bun`starea politic`“ a oric`rei societ`]i. |n deplin` armo-
nie cu Jevrem Grujić [i liberalii din Serbia, P.R. Slaveykov
considera „educa]ia popular`“ – cea a „p`turilor de sus [i de
jos“ ale societ`]ii – ca o condi]ie esen]ial` pentru exerci]iul
libert`]ii. Totu[i, misiunea eliberatoare a educa]iei nu in-
ten]iona s` defineasc` libertatea individual` ca o valoare \n
sine, ci mai degrab` „bun`starea oric`rui stat, prosperitatea
oric`rei na]iuni“, deoarece „f`r` o libertate intern`, omul nu
poate fi liber [i din punct de vedere extern“. Aceasta \nsem-
na c` „fiecare na]iune ar trebui s` beneficieze de o iluminare
[na]ional`] corespunz`toare [...] [[i] c` fiecare na]iune poate
supravie]ui [i \nainta doar conform firii sale, respectiv prin
educa]ia na]ional`“40.
Acela[i lucru era valabil pentru dezvoltarea industrial` –
urm`toarea pe lista motoarelor progresului, pe lâng` edu-
ca]ie. Dac` industria era „cea mai puternic` for]` motrice a
prosperit`]ii“, asta se explica mai ales prin faptul c` „dato-
rit` simplei sale existen]e, \ncrederea na]iunii \n propriile pu-
teri [i independen]a sa sunt \nt`rite“. De aceea, exista o
leg`tur` direct` \ntre abilitatea pentru progresul social [i

154
implementarea principiului na]ionalit`]ii; na]iunile puteau
face pa[i decisivi spre progres „doar atunci când erau
con[tiente de propria lor identitate“ [i de interesele lor41. Va-
loarea total` a educa]iei [i a industriei, \n acela[i timp, a fost
m`surat` cu instrumentul \n`l]`rii [i prosperit`]ii na]iona-
le, statutul na]iunii reprezentând justificarea pentru existen]a
acestei valori: „|n zilele noastre, nicio na]iune nu poate
urm`ri un program politic onorabil, nu se poate bucura de
independen]` politic` total`, nu poate \nt`ri sau câ[tiga re-
cunoa[terea reputa]iei sale decât dac` e bogat`, dac` a dez-
voltat o industrie proprie [...] |n zilele noastre, gloria [i pu-
terea nu se afl` \n mâinile c`rturarilor, nici \n mâinile celor
puternici [i distrug`tori, ci \n cele ale celor mai bogate [i mai
productive na]iuni, pentru c` industria schimb` fa]a lumii.
Puterea [i suprema]ia [i-au schimbat locurile, iar legile [i re-
la]iile reciproce dintre na]iuni au suferit modific`ri [...]“42.
Tocmai secven]a logic` a acestei ra]ion`ri liberale a con-
dus liberalii balcanici din fruntea statelor tinere spre cele
mai grave tr`d`ri ale doctrinei politico-economice liberale:
controlul protec]ionist al statului asupra industriilor pe
cale de dezvoltare.
Asimilarea universalului de c`tre na]ional a fost tr`s`tu-
ra distinctiv` a fenomenelor descrise mai sus – [i a epocii
respective \n general, a[a cum au subliniat-o diver[i prota-
goni[ti ai liberalismului. |nsu[irea practic` a oric`rui prin-
cipiu universal, spunea Slaveykov, „ar trebui s` se confor-
meze nevoilor na]ionale [i caracteristicilor spiritului na]io-
nal“: „Esen]a anumitor reguli poate fi aceea[i pentru toate
na]iunile, dar forma exteriorizat` \n care se manifest` aceas-
ta ar trebui s` fie caracteristic` fiec`rei na]iuni, adaptându-se
particularit`]ilor sale“43. Bulgarii ar trebui s` se fereasc` de
la crearea unei na]iuni care ar \nseamna simpl` emula]ie,
s`mân]a transmis` de \nainta[ii lor ar trebui s` z`misleasc`
un fruct nemai\ntâlnit, care s`-[i p`streze tr`s`turile dis-

155
tincte datorit` influen]ei spiritului [i caracterului na]ional;
progresul trebuie s` se bazeze „pe ceea ce ne caracterizeaz`,
pe ceea ce ne apar]ine“, trebuie s` fie „propriul nostru scop
[i trebuie s` redea propria noastr` imagine“44.
Aceasta este o inversare interesant` a rela]iei dintre
tradi]ie [i modernitate, a[a cum a fost ea elaborat` \n cazul
Serbiei. Pentru V. Jovanović, tradi]ia (valorile [i institu]ii-
le sale) nu avea o valoare intrinsec`, fiind, mai degrab`, fun-
da]ia potrivit` pe care putea p`[i modernitatea. Slaveykov
descoperise la rândul s`u acordul fundamental dintre prin-
cipiul decentraliz`rii, „pentru care Europa lupt` [i acum“,
[i „aranjamentul domestic al vie]ii noastre na]ionale“, ba-
zat pe adânc-\nr`d`cinata auto-guvernare comunal`, care
nutrea „un sentiment individual, deci con[tient de sine,
\nsufle]ind pe orice bulgar cu un spirit al autonomiei“45.
Pentru el, tradi]ia („via]a na]ional`“, „nevoile poporului“,
„spiritul na]ional“) nu era util` \n validarea unui proiect ra-
dical modern, ci mai degrab` singura, unica resurs` valabil`
pentru definirea [i protejarea identit`]ii na]ionale bulgare.
Diferen]a de accent a ap`rut odat` cu programele politice
diferite, care presupuneau asocieri \ntre liberalism [i iden-
titatea colectiv`: liberalii sârbi \ncercau s` legitimeze con-
stuirea unei identit`]i \n contextul autorit`]ii unui stat
na]ional sus]inut de liberali; pentru liberalii bulgari, ce nu
dispuneau \nc` de astfel de instrumente politice, prima
preocupare a fost definirea identit`]ii na]ionale \n fa]a pu-
ternicelor presiuni ale universalismului [i na]iunilor str`ine.
Avem de-a face cu o dilem` notorie a na]ionali[tilor se-
colului al XIX-lea – o dilem` care, din cauzele sus-men]io-
nate, a fost sim]it [i mai acut de liberalii bulgari decât de cei
sârbi. P.R. Slaveykov ilustreaz` \n mod elocvent aceast`
pozi]ie controversat`, plasat` \ntre valorile ([i func]iile care
i s-au atribuit) tradi]iei [i n`zuin]a de a deveni modern
(sau european, cum reie[ea din str`vechea metonimie care

156
circula \n mod curent), adic` \n mod esen]ial antinomic
tradi]iei. Slaveykov i-a criticat pe imitatorii necritici ai Oc-
cidentului de pe o pozi]ie democratic` [i egalitar` rigid`,
considerându-i diferi]i „\n \mbr`c`minte [i exprimare“ de
oamenii obi[nui]i, insensibili fa]` de nevoile [i vie]ile lor,
dispre]uindu-i ca pe ni[te „creaturi stupide“ [i pozi]ionân-
du-se la un nivel superior fa]` de ei. |n \ncerc`rile lor de a
p`rea europeni, ace[ti domni distrugeau „simplitatea [i
modestia na]ional` patriarhal`“, ultima surs` de virtu]i
na]ionale46.
|ngrijorarea aceasta era \mp`rt`[it` de mul]i contem-
porani: implica]iile imprevizibile, dac` nu chiar pericu-
loase, ale „europeniz`rii“ asupra identit`]ii na]ionale con-
struite cu ardoare [i contestate din punct de vedere politic.
Aspira]ia oarb` spre ajungerea din urm` a str`inilor [i de a
deveni la fel ca ei, i-a f`cut pe bulgari s` dispre]uiasc` tot ce
era a lor: cu cât progresau, cu atât se \ndep`rtau de via]a
str`mo[ilor lor [i se apropiau de pr`bu[ire. Magnitudinea
acestei drame devine aparent` când Slaveykov \i spune pe-
ricolului pe nume: „s` \ncet`m s` exist`m ca popor – noi,
care abia am \nceput s` ne resuscit`m via]a na]ional`!“47.
Acest discurs n-a avut pereche \n limbajul politic al li-
beralismului sârb din secolul al XIX-lea – nici \n faza sa
ini]ial`, idealist`, nici (mai ales) când acesta a ajuns la pu-
tere. A fost modelat [i r`spândit cu mare succes abia de ur-
ma[ii politici ai liberalilor, rivali \n cadrul stângii – popu-
li[tii radicali, na]ionali[tii narodnik din jurul lui Nikola Pa-
sić – cei care [i-au dat seama rapid de poten]ialul s`u mo-
bilizator inerent. {i totu[i, nelini[tea lui Slaveykov era de
sorginte esen]ialmente liberal`, nu socialist`, anticipând
astfel diagnosticul sumbru al viitorilor modernizatori, re-
feritor la progresul non-organic.
Desigur c`, la origine, nu retorica era miza. Dac` inevi-
tabilul corolar al admira]iei fa]` de Europa \nsemna recu-

157
noa[terea faptului c` propriul t`u grup e „cât se poate de in-
ferior, vulgar [i prostesc“ (idee exprimat` [i de unul dintre
personajele scriitorului revivalist D. Voynikov), atunci ce
op]iuni s` fi avut cel care dorea s` trezeasc` na]iunea din le-
targie? Avem de-a face aici cu necesitatea intrinsec` a pro-
iectului modernit`]ii – [i cu tensiunea practic` [i intelectual`
ce rezult` de aici – [i anume, cea a autodefinirii identit`]ii
na]ionale, care trebuie s` se raporteze la revendic`rile uni-
versaliste ale Iluminismului [i liberalismului. Dilema res-
pectiv` avea \nc` un aspect important, formulat de antro-
pologistul sârb Sl. Naumović: „ [...] pentru a-[i p`stra identi-
tatea cultural`, adic` sim]ul de a apar]ine unei na]iuni, \n fa]a
superputerilor militare, economice [i culturale, sau a veci-
nilor amenin]`tori, [na]ionali[tii est-europeni] au fost nevoi]i
s`-i imite tocmai pe opresorii sau agresorii posibili de care
sperau s` scape, [i asta a subminat fundamentele na]ionale
preluate de la \nainta[ii lor. Astfel, era nevoie de dep`[irea
unei duble ambivalen]e, provenit` din dou` respingeri si-
multane – cea a dominatorului str`in, ce se justifica doar prin
dep`[irea standardelor introduse chiar de acesta, precum [i
cea a tradi]iei mo[tenite, simbol al identit`]ii dar [i obstacol
\n calea avans`rii spre viitorul dorit“48.
Faptul c` avem de-a face cu o dilem` tipic` a modernit`]ii
devine evident nu doar printr-o citire retroactiv`, printr-o
gril` teoretic`, dar – [i \nc` mai mult – dac` examin`m fe-
lul \n care au articulat-o cei „implica]i“, \n acel moment. Ne-
lini[tea fa]` de supravie]uirea identit`]ii na]ionale era doar
un aspect; cel`lalt era legat de standardele „adev`ratei euro-
peniz`ri“, \n numele c`reia ap`r`torii tradi]iilor criticau im-
portul lipsit de discern`mânt al „formelor“ occidentale.
„Tr`im \n Europa“, spunea Slaveykov, „dar nu suntem eu-
ropeni [...] Vedem progresul [i aspir`m spre el, dar tot nu
\n]elegem bazele pe care e cl`dit [i instrumentele care \l pun
\n mi[care. Fapte, [i nu vorbe, sau, ca s` formulez [i mai sim-

158
plu, e nevoie de munc`, nu de vorb`rie [...] Acestea [i altele sunt
lucruri pe care nu le-am \n]eles deocamdat`; [i, mai presus
de toate, faptul c` e nevoie de munc`, activitate [i vigoare! [...]
Cât despre situa]ia de acum, hainele noastre [i sus]inerea ri-
dicol` c` suntem europeni (evropeystvo) ne fac doar ana-
cronici [i nimic mai mult, \n contextul european“49. N-avem
cum s` nu observ`m empatia [i coeren]a ironic` dintre pa-
triarhalitatea de inspira]ie ]`r`neasc` a lui Slaveykov, reve-
ren]a sa cvasi-protestant` fa]` de „simplitate [i modestie“ [i
preferin]a sa utilitar` pentru „fapte, [i nu vorbe“. Occiden-
tali[tii radicali de mai târziu n-ar trebui s` aib` nimic de
obiectat fa]` de astfel de critici „tradi]ionaliste“. Problema
teoretic` [i practic` r`mâne \ns` aceea[i: cu ce instrument
m`sur`m modernitatea autentic` [i care ar fi valoarea ce i-ar
justifica existen]a?
Rela]ia axiologic` \ntre universal [i local fusese explicat`
„\n cuno[tin]` de cauz`“ – [i, aparent, fusese g`sit` [i solu]ia.
|ntr-un articol publicat \ntr-unul din cele mai respectate zia-
re na]ionaliste ale anilor 1870, intitulat Datoria cet`]eanu-
lui, patriotismul (otechestvolyubie sau „iubirea ]`rii-ma-
m`“) era contrapus sferei private („iubirea familiei“) [i
celei universaliste („iubirea umanit`]ii“ sau „cosmopoli-
tismul“). Autorului anonim al articolului \i era mai u[or s`
demonstreze c` iubirea fa]` de familie presupunea iubirea
]`rii-mam`, decât s` afirme c` cea din urm` \i era superioar`
iubirii fa]` de oameni. C`utarea „guvern`rii civile egale
pentru \ntreaga lume“ era, desigur, datoria „fiec`rei per-
soane bune“ dar nu era oare prea devreme pentru umani-
tate s` fac` acest salt? |n orice caz, „pentru a ajunge atât de
departe, individul trebuie s` treac` prin iubirea fa]` de ]ara-
mam` [i na]iune [i nu invers; [i, desigur: cum s` iubim lu-
mea \ntreag` [i na]iunile sale, dac` n-am \nv`]at s` ne iubim
]ara [i poporul din care facem parte?“50. De pe pozi]ii apa-
rent universaliste [i umanitare, P.R. Slaveykov a stabilit

159
deja aceast` leg`tur` organic`. Bulgarii ar trebui s` „iubeasc`
omenirea \n general“, fiindc` „omenirea e o mare familie“.
Membrii acestei familii universale tr`iesc \n continu` inter-
ac]iune, mai ales \n vremurile contemporane, dar o fac nu
\ntr-o manier` individual`, ci ca membri ai altor familii „na-
turale“ – iar iubirea fa]` de na]iuni este ultima surs` de vir-
tute uman` [i de perfec]iune.“ Un om perfect ar trebui s`
fac` multe lucruri pentru umanitate; dar pentru ]ara-mam`
[i pentru na]iunea din care face parte (narod), ar trebui s`-[i
sacrifice toate posesiunile, bun`starea, gloria, via]a, poste-
ritatea [i tot ce are – ar trebui s` sacrifice totul [...] |n afara
sferei na]ionalit`]ii (narodnost) [i a educa]iei na]ionale, nu
exist` nici o m`re]ie, nici o bun`stare, nici un viitor pentru
na]iuniile Europei [i ale \ntregii lumi. S` nu uit`m acest
principiu \n`l]`tor: omul perfect nu iube[te na]iunea din
care face parte [i nici ]ara-mam`, dar este un cet`]ean de
care ]ara sa poate fi mândr`“51.
Defini]ia dat` de Slaveykov na]ionalit`]ii [i na]iunii (na-
rodnost, narod – termeni \nrudi]i din punct de vedere eti-
mologic \n bulgar` cu „neam“ sau „popor“) merit` aten]ie
special`. Nu pentru c` ar fi foarte lucid`, ci pentru c`
\mbin`, din nou, \ntr-un fel similar cu cel al liberalismului
sârb, paradigme destul de diferite. Pentru el, comunitatea
na]ional` este un \ntreg organic, natural, cu „o via]` a sa,
gânde[te, simte [i \[i exprim` gândurile“. De[i nu duce
lips` de caracteristici tangibile, ea nu poate fi definit` \n ter-
meni ra]ionali sau materiali: existen]a sa este de net`g`duit,
dar inefabil`. Pe de o parte, na]iunea este o comunitate de
„oameni lega]i prin limb`, origine, moravuri, cu calit`]i
morale comune, cu acelea[i aspira]ii, aceea[i dorin]` de a
avea o guvernare comun`. |n plus, via]a politic` din trecut,
istoria na]ional` comun`, prin urmare, memoria comun`,
mândria [i umilin]a na]ional` [...] sunt lucruri ce atest` exis-
ten]a na]ionalit`]ii, indiferent dac` ea este independent` sau

160
nu din punct de vedere politic“52. Cel mai proeminent atri-
but este limba, a c`rei descriere ca expresia suprem` a „pu-
terii [i gândirii unei na]iuni“ are un carater herderian53. Pe
de alt` parte, na]ionalitatea nu este un concept la \ndemâ-
na oricui; nu este un dat absolut. Ceea ce \nsufle]e[te co-
munitatea na]ional` este con[tiin]a propriei existen]e.
„Con[tiin]a na]ional`!“, exclama Slaveykov \ntr-o limbaj ro-
mantic ce aminte[te de Svetozar Miletić – „iat` for]a prin-
cipal` care re\nvie na]ionalit`]ile, care le \nt`re[te, le face s`
se \ntremeze, le conduce spre \mbun`t`]irea condi]iei lor so-
ciale, le umple de gânduri [i sentimente nobile [...]“54.
Cu toate acestea, factorii trezirii con[tiin]ei de sine \n sta-
diul pre-statal al na]ionalismului bulgar prezentau o pro-
blem` serioas` care nu putea fi rezolvat` decât cu pre]ul unei
noi „anomalii“ \n privin]a doctrinei. Atât liberalii-re-
formi[ti, cât [i liberalii-radicali [i-au imaginat un tip de
conducere na]ional`, care era \n acela[i timp o oglindire a
aspira]iilor na]iunii, dar [i educatorul s`u, unul care ar fi pu-
tut „\ntruchipa spiritul na]ional“ [i „ar fi iluminat [i condus
opinia na]ional`“55. Cu toate acestea, singura institu]ie „a
\ntregii na]iuni“, capabil` s` transmit` mesajul acestor con-
duc`tori \ntregii comunit`]i, era biserica. De unde [i „anti-
clericismul“ atipic al na]ionali[tilor liberali bulgari. „Clerul
na]ional“ – de fapt, „clerul iluminat [i patriotic“ – fiind cel
mai apropiat de popor, de „gândurile [i aspira]iile na]iunii“,
era grupul animator, cel \ncredin]at cu misiunea de a
r`spândi lumin`, cuno[tin]e [i con[tiin]` na]ional`, chiar
[tiin]`, pentru deschiderea [colilor [i propagarea libert`]ii.
„Credin]a“ [i „iluminarea“ se pot \ntrep`trunde cu u[urin]`,
a[a cum au f`cut-o deseori \n textele na]ionali[tilor – chiar
[i la un moralist liberal precum Slaveykov, care nu pare s`
fi fost deranjat de impactul pervertitor pe care-l avea aceast`
asociere asupra „credin]ei oarbe \n fundamentele suprana-
turale ale credin]ei \ns`[i“56. Administra]ia bisericii bulga-

161
re, \nfiin]at` \n 1871, era considerat` o [coal` important` –
pentru predarea [i exercitarea competen]elor \n ceea ce pri-
ve[te guvernarea democrat` – de to]i na]ionali[tii bulgari,
mai ales de cei radicali.
|ntr-adev`r, ponderea mare a radicalismului politic este
ceea ce explic` articularea puternic` a subiectelor iluminis-
te [i na]ionaliste de c`tre tab`ra liberal` aflat` \n opozi]ie.
Lyuben Karavelov [i-a elaborat platforma [i filozofia \n nu-
meroase articole publicate mai ales \n presa revolu]ionar`
a emigra]ilor. |n ciuda convingerilor lor educa]ioniste, „li-
beralii de stânga“ erau mai pu]in preocupa]i de trans-
form`rile pa[nice. Pentru ei, controversa eclesiastic` [i toat`
mi[carea de rupere de fa]` de Patriarhia Greac` erau doar
primele faze ale unui mar[ spre trezirea na]iunii [i a con[ti-
in]ei na]ionale. Semnifica]ia sa adev`rat`, recunoscut` abia
retrospectiv, era s` serveasc` drept o etap` preg`titoare mo-
bilizatoare pentru o transformare adev`rat`: revolu]ia eli-
beratoare balcanic`, eliminarea complet` a puterii otoma-
ne din Europa [i ridicarea federa]iei liberale ale ]`rilor bal-
canice pe ruinele ei.
No]iunea libert`]ii politice la Karavelov era una de avan-
gard`, dar foarte complex`. |nainte de toate, ea \nsemna o
ruptur` politic` radical`: „Revolu]ia, [i numai revolu]ia e
singura noastr` salvare, nimic altceva“, a insistat, deseori
confruntând direct ra]ionamentul dualist „à la Deak“ al
frac]iunii liberale reformiste. „Nu exist` alt` salvare pentru
noi [i nici nu pate fi [...] Aproape totul depinde de libertatea
noastr` politic`: odat` ob]inut`, problema bisericii [i toate
celelalte probleme mari [i mici se vor rezolva de la sine. Vre-
murile s-au schimbat [i na]iunile caut` ast`zi ceva dife-
rit“57. |n continuare, libertatea politic` presupunea \ncredere
\n for]ele [i eforturile na]iunii, nu strig`tul de ajutor c`tre
statele puternice ale Europei. Nu exista alt` modalitate pen-
tru a demonstra capacitatea ]`rii de a-[i ap`ra drepturile [i

162
interesele, cu alte cuvinte, „maturitatea sa pentru o via]` po-
litic` liber`“. Pornind de la afirma]ia lui J.S. Mill, cum c` li-
bertarea unei na]iuni e rezultatul capacit`]ilor, energiei [i
\ncrederii membrilor s`i, Karavelov n-a \ncetat niciodat` s`
predice faptul c` „libertatea e câ[tigat`, nu acordat` de ci-
neva“; „vrem s` fim liberi, prin urmare, nu avem nevoie de
tutorat“. |ntr-un stil polemic caustic, el sublinia binecu-
vânt`rile ambigue ale interven]iilor marilor puteri \n fa-
voarea cre[tinilor din Balcani, inclusiv cele venite din par-
tea Rusiei, cea mai favorabil` [i mai declarat anti-otoman`
dintre puterile mondiale.
Totu[i, acest Realpolitik balcanic formulat de Karavelov,
pus fa]` \n fa]` cu puterea superioar` a Imperiului Otoman,
s-a \mbinat armonios cu predilec]iile sale liberal-democra-
tice: „bestia“ oriental` [i oprimarea na]ional` puteau fi
\nfrânte doar prin unirea for]elor tuturor cre[tinilor din Bal-
cani – sârbi, croa]i, români, bulgari [i greci – to]i având
aceea[i cauz` comun`, „libertatea personal` [i na]ional`“, [i
un inamic comun, „cele dou` state barbare [i inumane,
adic` Turcia [i Austria“. Ocrotirea libert`]ii astfel dobândi-
te – „\mp`r`]ia libert`]ii, egalit`]ii [i umanit`]ii“ construit`
pe ruinele celor dou` state nedrepte – ar fi datoria „federa]iei
danubiene“ a tutoror na]iunilor, a c`rei consitu]ie ar urma
modelul elve]ian“58. Atitudinea ostil` [i uneori cinic` fa]` de
imperiile represive [i politica marilor puteri europene a co-
existat cu admira]ia sa total` fa]` de federalismul elve]ian [i
fa]` de democra]ia nord-american`. Ideea principal` a aces-
tui crez liberal-na]ional a fost formulat chiar de c`tre el: „Un
stat durabil, fun]ional [i progresiv nu poate fi decât 1. com-
pus dintr-o na]ionalitate sau m`car un grup etnic (pleme)
posedând acelea[i moravuri, obiceiuri [i religie; 2. bazat pe
principii liberale, precum [cele ale] Statelor Unite, ale El-
ve]iei sau Belgiei59. Aceste principii liberale aveau menirea
de a asigura „libertatea, na]ionalitatea (narodnost) [i iden-

163
titatea (svoyata licnost)“ a cincizeci de milioane de cre[tini,
tr`ind sub domina]ia otomanilor [i a Habsburgilor, putând
fi \ntrupate \n „federa]ia fratern` [construit`] pe o baz` \n
\ntregime liberal`“. Aceast` federa]ie ar fi cl`dit` pe auto-
nomia politic` a fiec`rei na]iuni, pe func]ionarea unor legi
[i a unei vie]i comunitare potrivite, cu respectarea acelora[i
drepturi pentru celorlalte na]ionalit`]i. Singura excep]ie
fa]` de acest aranjament „generos“ urmau s` fie turcii: ei pu-
teau s` r`mân` \n spa]iul lor de habitat, dar trebuiau s` ac-
cepte noile „legi cre[tine“. Unitatea politic` ar fi fost repre-
zentat` de un parlament comun, ales de c`tre toate na]iu-
nile federa]iei, ale c`rei func]ii ar fi \ns` limitate la „politi-
ca extern` [i la nimic mai mult“60.
Majoritatea acestor teme na]ional-democratice [i fede-
raliste sunt u[or de plasat \ntr-un context intelectual [i po-
litic mai larg. Karavelov a fost un colaborator apropiat al Ti-
nerilor Liberali sârbi, mai ales al conduc`torilor exila]i ai
acestora, Svetozar Miletić [i Vladimir Jovanović. Atrac]ia sa
fa]` de ideea unit`]ii slavilor de sud, fa]` de ideea federa]ie
ca \ntruchipare suprem` a „libert`]ii externe“, [i fa]` de idei-
le „libert`]ii, siguran]ei publice (\ntâietatea legii), autogu-
vern`rii na]ionale [i taxelor sc`zute“ – ce constituiau chei-
le spre „libertarea intern`“ [i prosperitate – se explic` \ntr-o
mare m`sur` prin leg`turile sale personale [i afinit`]ile
ideologice cu cei doi. Totu[i, proiectul politic al lui Kara-
velov era clar mai radical [i mai modernizator \n sensul in-
stitu]ional [i constructivist, la fel ca stilul s`u retoric: nu prea
\i p`sa de baza social` sau cultural` a activismului s`u libe-
ral, [i cu atât mai pu]in de caracterul s`u tradi]ional. Dac`
ne uit`m la felul \n care el desemneaz` \ntruchip`rile privi-
legiate ale standardelor sale politice [i ale tendin]elor pro-
gresiste, elemente ce completeaz` proiectul s`u revolu]io-
nar-federalist, putem estima amploarea acestui constructi-
vism liberal optimist. Astfel, spre deosebire de majoritatea

164
„na]ionali[tilor regeneratori“ ai secolului al XIX-lea, cei de
felul lui Karavelov nu prea d`deau dovad` de respect \n fa]a
„Europei“ ca metonimie a modernit`]ii [i progresului. |n ca-
zul lui Karavelov, nu Europa, cu dinastiile [i nobilii s`i, cu
structurile sale sociale rigide [i politicile sale \nvechite, era
cea care ar fi putut servi drept model pentru na]iuniile ti-
nere [i viguroase. Un model mai potrivit era oferit de Sta-
tele Unite ale Americii: educa]ia american`, democra]ia, gu-
vernarea federalist`, ra]ionalismul, progresul [tiin]ific [i
tehnologic, dispre]ul fa]` de structurile \nvechite – iat` ca-
lit`]i care \i erau pe placul firii utilitariste, ra]ionaliste [i li-
beral-na]ionaliste ale lui Karavelov. Pentru el, Elve]ia [i
America erau adev`ratul „Occident“, unde „fericirea
uman`“ luase form` concret` – tocmai pentru c` doar acolo
ea se baza pe „libertate uman` \n stare pur`“; „L`sa]i-i pe
turci s` studieze civiliza]ia francez` [i s` o imite, fiindc` [ei,
turcii] n-au nevoie de [tiin]` [i cuno[tin]e [...]“61.
De pe aceast` pozi]ie bine stabilit`, tab`ra revolu]io-
nar` [i-a lansat atacurile multiple asupra Europei, inclusiv
cele cu adres` social`, un element mai pu]in obi[nuit la vre-
mea aceea: „[tim prea bine c` aceast` Europ` care se laud`
\n fa]a Asiei [i Africii cu progresul [i cuno[tin]ele sale chiar
[i \n ziua de azi instruie[te \n [colile sale solda]i, iezui]i [i teo-
logi \nv`]a]i, altfel spus, [i \n ziua de azi o ia pe c`i dosite [i
vrea s` men]in` \n stare de supunere omul de rând [i s`-l
mulg` ca pe o vac`“62. |n mâinile unor lideri pragmatici cum
era Karavelov – iar ace[tia erau militan]ii care au câ[tigat te-
ren \n cadrul mi[c`rilor na]ionaliste [i au preluat ulterior
frâiele conducerii statului bulgar – „Europa“ \[i pierde ori-
ce coeren]` intrinsec`, cu excep]ia aceleia a unor gigan]i
care conspir` sau se r`zboiesc \ntre ei, participan]i la un joc
de ordin diferit, [i care, din principiu, reprezint` un peri-
col la adresa supravie]uirii [i bun`st`rii na]iunilor mai
mici. Diversele contribu]ii la cultur`, progres [i civiliza]ie

165
erau explicate de obicei \n termeni na]ionali istoriciza]i, nu
universali[ti.
Perspectiva opus` a acestui radicalism politic o repre-
zenta viziunea aproape transcendental` a opresorului, mai
presus de diferen]ele ce ]ineau de cultur` [i civiliza]ie. St`pâ-
nirile imperiale turceasc`, german` [i maghiar` erau toate
la fel de intolerabile [i anacronice \n era libert`]ii [i a na]io-
nalismului. Totu[i, existau anumite diferen]e de grad. Ca
ecou al taxonomiei deterministe a lui Montesquieu, ex-
tins` prin no]iunea incompatibilit`]ii Islamului cu concep-
te ca egalitatea [i drepturile omului, mai ales ale femeii, Ka-
ravelov sus]inea c` „turcii sunt incapabili pentru civiliza]ie
[i progres [...]“. Ba chiar sus]inea ferm c`, pentru a atinge
„umanul“, turcul ar trebui s` \nceteze s` mai fie turc63. |n
aceea[i logic`, nici maghiarii nu se situau pe o pozi]ie mult
superioar`: chiar [i \n prezent, ei \[i p`straser` „fanatismul
asiatic [i tendin]a de stagnare asiatic`“, dovedindu-se „in-
capabili s` beneficieze de pe urma mi[c`rii europene [i de
pe urma progresului [i civiliza]iei omene[ti“. |n ceea ce-i
prive[te pe germani, „suntem con[tien]i c` exist` o mare si-
militudine \ntre Austria [i Turcia; unica diferen]` este c`
germanii vor s`-[i p`streze controlul asupra altor na]iuni
prin sistemul de educa]ie, \n timp ce turcii, incapabili de ori-
ce educa]ie, \[i \mpiedic` [i supu[ii s` progreseze“64.
Cercul conceptual \n cadrul c`ruia evolueaz` argumen-
ta]ia lui Karavelov merit` aten]ie. Acesta define[te un libe-
ralism mai ra]ionalist [i mai utilitarist din multe puncte de
vedere – mai „iluminist“ – decât al reformi[tilor liberali. Ati-
tudinea lui Karavelov fa]` de st`pânirea otoman`, fa]` de
turci [i, prin extensie, maghiari era orientat` \ntr-un sens
crucial [i spre „Evul Mediu“ slav. Ea rezona izbitor cu vi-
ziunea iluminist` asupra acelei perioade a istoriei ca intrin-
sec ira]ional` [i \ntunecat` – un fel de „nonistorie“ – luând
ca premis` neexplorat` problema genezei sale [i prognosti-

166
când dreptul la viitor cu condi]ia instaur`rii ra]ionalismului.
De[i Karavelov a exprimat cu mai mult` pasiune argumen-
tul respectiv, respingerea de c`tre Slaveikov a atrac]iei rous-
seauiste pentru „primitivism“, precum [i teza acestuia,
\mbr`]i[at` de to]i liberalii, dup` care doar cei ralia]i la spi-
ritul epocii sunt demni s` „intre \n Istorie“, reprezenta ecoul
unei viziuni comune: ea se baza pe ideea c`, \nainte de ma-
rile realiz`ri ale [tiin]ei [i de progresul modern, nu exista nicio
istorie demn` de a fi luat` \n considerare; \nainte de auto-
con[tientizare [i alegerea c`ii spre progres, nu se poate vorbi
de fiin]e umane [i de na]iuni care ac]ioneaz` ra]ional. Na]io-
nali[tii liberali cum era Karavelov sus]ineau mai consecvent
aceast` viziune radical` asupra identit`]ii. |n primul rând
pentru c` platforma lor politic` le permitea s` stabileasc`
semnul egalit`]ii \ntre barbarie, supersti]ie, „antira]iona-
lism“ [i musulmanii turci. Lupta pentru independen]` na]io-
nal` [i autoguvernare era a[adar prezentat` ca o problem` de
salvare individual` [i colectiv`, nu de alegere; prin urmare,
dualismul [i reformismul otoman erau doar ni[te iluzii mor-
tale. Mai mult decât atât, tab`ra reformist` p`stra, odat` cu
respectul pentru educa]ie, o anumit` considera]ie pentru sta-
tul medieval bulgar de dinainte de Imperiul Otoman – cel
pu]in ca modalitate de legitimare politic`. Nu [i tab`ra ra-
dical`. „Dreptul istoric, Imperiul Bizantin, Regatul lui Si-
meon, coroana lui Du[an [i toate celelalte nu-[i au locul \n
c`utarea libert`]ii [i a vie]ii [...] \n secolul nostru, al XIX-lea,
atât dreptul istoric, cât [i acela canonic [i-au pierdut sensul
[i toate popoarele ar trebui s` fie libere, a[a cum to]i oame-
nii ar trebui s` fie liberi, iar toate na]ionalit`]ile au pe deplin
dreptul de a tr`i pe cont propriu [i de a-[i dezvolta patri-
moniul mo[tenit de la str`mo[i [...] Timpurile trecute [i
moarte nu mai au importan]` pentru na]iunile vii care exist`
[i prop`[esc \n aceste vremuri. [...] Doar atunci când o na]iu-
ne nu mai e capabil` s` se dezvolte [i s` prop`[easc` va \nce-

167
pe ea s` scormoneasc` printre cronicile trecutului \n c`uta-
rea drepturilor istorice [i canonice de care na]iunilor
s`n`toase [i puternice pu]in le pas`“65.
Concep]iile na]ionali[tilor radicali asupra educa]iei [i cu-
noa[terii erau strâns legate de aceast` atitudine fa]` de tre-
cut [i istorie. Bulgarii aveau nevoie de modernizare [i ra]io-
nalism, nu de educa]ia clasic` – „o [tiin]` umanist` poziti-
vist`, autentic`“, cuno[tin]e „bazate pe adev`ruri matema-
tice“, servind „adev`rurile necesare fiin]ei ra]ionale“. Edu-
ca]ia \n domeniul literaturii [i filosofiei clasice era dep`[it`
[i inutil`, total irelevant` \n epoca contemporan`. Doar
[tiin]a \i oferea omului bun`stare [i \mplinire [i \i ar`ta ca-
lea spre libertate, fericire [i bog`]ie. Cuno[tin]ele „capabi-
le s` cl`deasc` o na]iune [i s`-i asigure \mplinirea [i m`re]ia
[...] trebuie c`utate la germani, englezi [i americani, \n nici
un caz la Paris“. Din acest motiv, misiunea [colilor popu-
lare era s` predea acele „adev`ruri sacre \n stare s` trezeasc`
omenirea din iluziile sale, s` o familiarizeze cu legile natu-
rii, s`-i dezvolte capacit`]ile mentale [i s` o \nzestreze cu
mijloacele de a-[i \mbun`t`]i condi]ia moral` [i material`
[i de a accede la o via]` mai sigur`. Pe scurt, [coala are da-
toria de a preg`ti cet`]eni cinsti]i, muncitori, prosperi, liberi
[i \mplini]i“, iar orice materie „care te \ndeamn` s` crezi \n
loc s` judeci este d`un`toare“66. |nc` o dat`, concep]ia ge-
neric iluminist` reiese limpede.
Totu[i, viziunea lui Karavelov despre ce anume consti-
tuie ingredientele perene ale eului na]ional era, ca [i \n ca-
zul lui Slaveikov, mult mai ambivalent` \n ce prive[te sur-
sele intelectuale [i frazeologia. Am v`zut deja c` el refuza
dreptului istoric orice validitate ca baz` de revendicare a
unor drepturi politice moderne. De asemenea, el sus]inea c`
atât na]iunile, cât [i indivizii nu pot progresa atâta timp cât
nu sunt \n stare s` resping` ideea c` orice relicv` ce a su-
pravie]uit din vremuri vechi era demn` de a fi p`strat`67.

168
|ns`, insista Karavelov: „bulgarii ar trebui s` aib` propria
dezvoltare na]ional`, propriile reguli interne corespunzând
obiceiurilor lor [i caracterului lor na]ional, c`ci Bulgaria are
propria ei istorie (nu una politic`, ci una na]ional`)“.
A[adar, apropierea de sârbi, pentru a forma o na]iune unic`
„nu este posibil`, c`ci ar \nc`lca libertatea na]iunii [i liber-
tatea individului“68. Fiec`rei na]iuni \i era destinat` o via]`
istoric` unic`, pe care o for]` extern` ar putea-o accelera sau
frâna, \ns` niciodat` nu ar putea-o distruge69. |n mod sem-
nificativ, nevoia de dezvoltare organic` a colectivit`]ii na]io-
nale era validat` de asemenea, ca [i respingerea dreptului is-
toric, \n spiritul epocii [i potrivit valorilor „lumii civilizate“:
\n secolul al XIX-lea, toate drepturile preexistente erau sub-
sumate libert`]ii [i drepturilor individului; \ns` \n acela[i se-
col fiecare na]iune n`zuia s` „se autoguverneze \n func]ie de
drepturile [i obiceiurile sale fire[ti [i s`-[i apere limba [i
identitatea de influen]ele str`ine“70. Pentru a spulbera in-
certitudinile legate de tradi]ia cu care se identifica, Karave-
lov [i-a trasat genealogia propriei filozofii politice pân` la
„principiile libercuget`torilor din secolul al XVIII-lea, prin-
cipii care au deschis calea noilor concepte [asupra na]iona-
lit`]ii]“ [i care au câ[tigat teren mai \ntâi \n Serbia [i Grecia,
apoi „la 1848 \n Austria, odat` cu r`zboiul cu Italia [i ches-
tiunea Schleswig-Holstein“71.
Astfel se intersectau diverse stiluri de concepere a iden-
tit`]ii na]ionale. De exemplu, tendin]a de a privi natura
uman` ca pe o constant` etern` ce variaz` doar sub imperiul
cauzelor naturale: Karavelov era convins c` dac` Newton sau
Voltaire s-ar fi n`scut \n Persia, s-ar fi dedicat citirii \n stele
a sor]ii [ahului72. No]iunea de experien]` istoric`, ca element
formator al caracterului na]ional nu lipsea totu[i, de[i era
cumva contradictorie: „Acum mult` vreme, bulgarii, ca toa-
te celelalte popoare [i na]ionalit`]i [narodnosti], nu existau
\n forma sub care exist` acum“. Astfel \[i \ncepe Karavelov

169
studiul despre „ilumini[tii Bulgariei“, Chiril [i Metodiu,
p`rin]ii bizantini ai alfabetului chirilic73. |n final, concep]ia
cultural` despre na]ionalitate combinat` cu cerin]a dez-
volt`rii organice a aruncat o punte c`tre stilul romantic.
{i totu[i, \n ultim` istan]`, ceea ce prevala era optimis-
mul liberal, [i nu anxietatea romantic`. Spre deosebire de
„poe]ii poporului“, cum era Slaveikov, na]ionali[tii libe-
ral-revolu]ionari de felul lui Karavelov nu vedeau mari mo-
tive de \ngrijorare \n privin]a importurilor [i din Occident
– unitatea de m`sur` suprem` a modernit`]ii na]ionale pe
care o adoptaser` diver[ii liberali ai vremii: „Atunci când o
na]iune trece printr-o rena[tere, f`când eforturi s` prop`-
[easc`, e de la sine \n]eles c` aceast` na]iune va \mprumu-
ta elemente de la alte na]iuni, ca modalitate de a ie[i din si-
tua]ia ei curent` [i de a schimba vechile idei cu unele noi.
Bulgaria nu s-a mai aflat niciodat` \ntr-un asemenea tumult
ca \n prezent [...] {i marile mi[c`ri \[i au marile lor vicii [...]
A[a se explic` faptul c` unele aspira]ii ale noastre cap`t` un
caracter dureros. Pentru a \nv`]a, trebuie s` imit`m...“ |ns`
cum putem s` [tim, când alegem lucrurile pe care vrem s`
le imit`m, care element e bun [i care e r`u? Karavelov a dat
un r`spuns cam ocolit, \ns` care se \ncadreaz` \n concep]ia
sa: prin intermediul [tiin]ei [i mijloacelor ei critice. „Orice
imita]ie [i inova]ie, inclusiv moda, face bine vie]ii na]iunii“;
\ns` criticii aveau datoria de a „p`stra doar ceea ce aduce be-
neficii concrete [i neechivoce“. Oricum, „fiecare na]iune
\ncepe prin a adopta tot ce \i atrage privirea din exterior [i
abia dup` aceea \i transform` [i mintea. Fiecare societate se
cuvine s` cunoasc` boala modelor“74.
Recapitulând, cele dou` tabere ale mi[c`rii na]ionale
bulgare au extras inspira]ie [i argumente din acela[i rezer-
vor de tradi]ii intelectual-politice. Rezultatele, \n termeni de
„politic` identitar`“, au prezentat \ns` diferen]e importan-
te. Un rol au jucat interesele politice diferite [i adesea con-

170
flictuale: \n mod clar, una era s` sus]ii \nt`rirea fibrei mo-
rale [i materiale a componentei etnice bulgare \n contextul
politic al Imperiului Otoman [i alta era s` militezi pentru o
revolt` na]ional` \n numele emancip`rii cu orice pre] a sta-
tului-na]iune. |ns` nici asem`n`rile nu erau mai pu]in sem-
nificative, [i devin [i mai semnificative când avem \n minte
cazul liberalismului din Serbia.
Ceea ce merit` amintit este c` punctul asupra c`ruia au
convenit liberalii bulgari [i sârbi de toate orient`rile a fost
ceea ce se poate numi tehnicile de construc]ie ale na]iunii.
Dup` o logic` similar` celei a lui Jevrem Grijić, Slavei-
kov a evocat mereu nevoia tot mai urgent` a unei „educa]ii
general populare, care s` se \ntind` \n toate straturile popu-
la]iei [...], \ntr-un cuvânt, la nivelul fiec`rui membru al
na]iunii“75. Efectul demonstrativ al educa]iei pe tema con-
struc]iei na]iunii cu greu putea fi exagerat: cu cuvintele lui
Slaveikov, „victoria prusacilor la Sadova nu a fost ob]inut`
cu ajutorul tunurilor prusace, ci al [colilor primare prusa-
ce, nu de solda]ii prusaci, ci de elevii prusaci“76. Atitudinea
pragmatic` a lui Karavelov fa]` de educa]ie, pe de alt` parte,
nu intra \n conflict cu convingerea lui c` scopul principal al
sistemului de educa]ie este „de a forma oameni [i cet`]eni“,
„cet`]eni cinsti]i [i patrio]i autentici“77.
Totu[i, instrumentul de baz` pentru f`urirea colecti-
vit`]ii na]ionale [i mobilizarea capacit`]ii acesteia de a ac]io-
na \n numele acelei colectivit`]i era [conceptul de] egalita-
te [i participare politic`. Atât Slaveikov, cât [i Karavelov
\mp`rt`[eau credin]a liberalilor sârbi \n corelarea libert`]ii
interne cu cea extern`. Karavelov o exprim` \ntr-un limbaj
aproape identic: dac` statele belgian [i elve]ian progresau
(spre deosebire de Fran]a lui Napoleon al III-lea), aceasta se
datora faptului c` „se constituiser` pe baze cu adev`rat
constitu]ionale [i liberale“; \n ciuda propor]iilor reduse,
„prosperau pentru c` fiecare cet`]ean era gata s`-[i apere

171
drepturile cu pre]ul vie]ii, [...] pentru c` acolo unul e pentru
to]i [i to]i pentru unul“78. Totu[i, \n cazul lui Karavelov, fi-
lozofia liberalismului politic s-a cristalizat \ntr-o viziune mai
utilitarist` [i mai pu]in romantic` asupra democra]iei na]io-
nale, \n concordan]` cu exemplele sale preferate. Dup` ce a
ales Statele Unite [i Elve]ia ca port-drapele ale politicii li-
berale [i nefiind constrâns de realitatea politic` a unui stat
monarhic, Karavelov a fost capabil s` pun` \n discu]ie idea-
luri republicane [i democratice mult mai deschis decât erau
confra]ii s`i sârbi. Dac` \n Lumea Nou` o na]iune puternic`
putea fi cl`dit` din zeci de religii [i na]ionalit`]i, „aceasta se
datoreaz` faptului c` \nsu[i poporul se \ndrum` pe sine [i
\[i creeaz` propriile legi, \n conformitate cu propriile dorin]e
[i exprimându-[i propria voin]`“79 .
Aceasta era motiva]ia ultim` din spatele procedurilor de-
mocratice de alegere a conduc`torului Bisericii Bulgare [i a
episcopilor. |n situa]ia \n care lipseau institu]iile de stat, mai
ales un sistem de educa]ie sponsorizat de stat la nivel na]io-
nal, „institu]ia na]ional`“ a bisericii avea misiunea de a for-
ma patrio]i [i de a instrui democra]i. |n acela[i timp, ea pri-
vea cu ochi buni dictonul favorit al liberalilor: „o singur`
persoan` poate gre[i oricând, rareori \ns` un \ntreg po-
por“. Influen]a preo]ilor asupra enoria[ilor, sus]inea Kara-
velov, era direct propor]ional` cu capacitatea acestora de a
accelera progresul unei na]iuni, altfel spus, de a ac]iona \n
calitate de „cler patriotic“, a[a cum f`ceau preo]ii americani.
Slaveikov a sprijinit \ntru totul acest punct de vedere asu-
pra clerului [i asupra statutului bisericii. |n rândurile bul-
garilor nu se g`seau nobili, sus]inea el, [i oricum vremea
aristocra]iei trecuse \n secolul al XIX-lea. „Ast`zi [uvoiul
n`valnic al idealurilor democratice n`v`le[te pretutindeni [...]
impunând egalitatea: egalitate \n [tiin]`, egalitate \n bun`sta-
re [i \n demnitate uman`“. De aici rezulta c` „\ntreaga
na]iune bulgar`“ ar trebui „instruit` s`-[i exercite dreptu-

172
rile fire[ti“, \ng`duindu-i-se s`-[i aleag` \ndrum`torii spi-
rituali80. Era doar o modalitate extrem` de a pune accentul
pe un mesaj familiar: progresul na]ional rapid [i bun`starea
personal` erau posibile acolo unde „cei care guverneaz` [i
cei guverna]i sunt egali unii fa]` de al]ii [i \n fa]a legii“81. Ris-
cul erorilor, experimentelor [i crizelor ce ar putea ap`rea
odat` cu „acordarea libert`]ii de a vota dup` chef“, sus]inea
Slaveikov, punând [i mai multe paie pe foc, nu ar trebui s`
sperie pe nimeni, c`ci o na]iune, \ntocmai ca un individ,
\nv`]a [i progresa prin intermediul „[colii lume[ti“ a gre[eli-
lor, experien]elor [i greut`]ilor prin care trecea82. Mutatis
mutandis, reformi[tii liberali [i revolu]ionarii din Serbia [i
Bulgaria aveau acela[i crez: politica liberal`, mai precis via-
bilitatea proiectului politic liberal din societ`]ile lor era
strâns legat de exercitarea practic` a democra]iei populare.
Fundamentele egalitare ale celei din urm`, dat` fiind
pozi]ia central` a no]iunii de suveranitate popular`, se vor
dovedi la fel de puternice \n tradi]ia liberal` bulgar` ca [i \n
cea sârb`. |n Bulgaria, acest lucru a ie[it poate cel mai lim-
pede la lumin` \n timpul dezbaterilor legate de crearea
noului stat, la 1878. Tocmai aceast` caracteristic` de baz`
explic` de ce, odat` ce controversa destabilizatoare dua-
lism-secesiune a fost rezolvat` cu for]a de r`zboiul ruso-oto-
man, P.R. Slaveikov, politicianul \nainte moderat, s-a aflat
\n fruntea taberei unite a liberalilor de stânga \n Adunarea
Constituant`, lâng` fratele lui Linben Karavelov [i viitorul
lider al Partidului Liberal, Petko Karavelov. Amândoi avu-
seser` ocazia s` denun]e un „ulcer grav care afecta via]a pu-
blic` [i na]ional` a Bulgariei“ – ruptura ce-i separa pe cei
educa]i de cei needuca]i, pe ]`rani de or`[eni – care punea
\n pericol „sensul uniformit`]ii, fr`]iei [i dragostei“, un
sim] care „crease [i sus]inuse coeziunea na]iunii“83. |ns` de
abia \n timpul [i dup` dezbaterile Adun`rii Constituante
acest „sim] al uniformit`]ii“ a luat forma unui limbaj poli-
tic emfatic, \ncorporat \n institu]ii concrete.

173
 Bulgarii nu aveau mo[tenirea unui regim monarhic sau
al unor privilegii, a sus]inut Slaveikov \ntr-un discurs lung
ce se opunea cre`rii unei a doua camere, la propunerea
unui grup de liberali mai modera]i (numi]i \n consecin]`
„conservatori“). Prin urmare nu aveau nevoie de un senat
sau consiliu de stat. Considera]iile care urmeaz` pot fi pri-
vite ca o caracteristic` a filozofiei pe care se baza acea viziune
populist` a na]ionalismului liberal ce va fi \mbr`]i[at` de li-
beralii bulgari dup` crearea statului. Pentru ca bulgarii s`
de]in` „un guvern puternic [i s`n`tos“, continu` Slaveikov,
n-ar trebui s` existe bariere \ntre acesta [i guverna]i: „po-
porul trebuie s` fie \n rela]ie direct` cu guvernul“. Toate ar-
gumentele conven]ionale ale constitu]ionalismului con-
temporan \n favoarea unei a doua camere sunt descalifica-
te pe rând \n virtutea unei acuza]ii de baz` pe care \nsu[i Sla-
veikov o rezum`: „E o insult` la adresa unei \ntregi na]iuni
ca aceasta s` admit` verdictul p`rtinitor al incapacit`]ii sale
totale, al incompeten]ei sale de a regla probleme na]ionale,
[i s` accepte ca persoane capabile [i competente tocmai un
grup de oameni privilegia]i [...] Una dintre cele mai r`spân-
dite iluzii ale omenirii este aceea c` fiecare om trebuie s` se
considere mai inteligent [i mai bun decât ceilal]i [i c` cei-
lal]i au nevoie de inteligen]a [i puterea sa de decizie [...] Li-
derii individuali, oricât de inteligen]i [i de lumina]i, sunt
mult mai \nclina]i s` gre[easc` decât comunitatea matur`
sau opinia popular`“84. Nu avem aici o concep]ie tocmai li-
beral`, \ns` avem cu siguran]` una democratic`.
Democra]ia egalitar` era instrumentul politic cu ajuto-
rul c`ruia liberalii bulgari \ncercau s`-[i revendice baza le-
gitimit`]ii moderne – poporul. Constitu]ia de la T\rnovo,
care avea s` r`mân` \n vigoare pân` dup` Al Doilea R`zboi
Mondial, con]inea câteva prevederi ultraliberale, inclusiv su-
fragiul universal pentru b`rba]i, o singur` camer`, interzi-
cerea titlurilor nobiliare [i a servitu]ii de orice fel, libert`]i

174
civile extinse [i responsabilitate ministerial`. Din cauza
form`rii sale relativ târzii, statul bulgar nu a trecut printr-o
faz` oligarhic` restrictiv`, p`[ind direct \n aceea libe-
ral-na]ionalist` care a caracterizat celelalte state balcanice
dup` deceniul [ase al secolului al XIX-lea. |ns` punerea \n
practic` a modernit`]ii sale politice a urmat aceea[i cale
„popular-democratic`“ sau populist`, iar democra]ia ega-
litar` va deveni o parte constitutiv` a identit`]ii politice a
statului bulgar modern.
Revolu]ia \n modul de concepere a conducerii legitime
pe care am descris-o pân` acum este o parte integrant` a
na]ionalismului modern. Ea constituie un principiu fun-
damental al guvern`rii moderne. Un rol central era jucat \n
contextul sârb [i bulgar nu atât de preceptele liberale ale
conducerii luminate, cât de no]iunea tradi]ional` a auto-
guvern`rii populare. Caracteristic` acelei no]iuni era vi-
ziunea egalitar` asupra democra]iei ce descinde din desem-
narea popular` monolitic` a comunit`]ii \nzestrate cu drep-
tul la autoguvernare [i din \n]elegerea libert`]ii ca „liberta-
te popular`“ [i „libertate a unit`]ii na]ionale“. Fundamen-
tul statelor moderne sârb [i bulgar trebuia s` fie astfel re-
prezentat de na]ionalismul liberal [i democratismul con-
stitu]ional al ]`ranului sârb [i bulgar, deci de aptitudinea sa
de a forma o comunitate [i de a se autoguverna.
Fiind \ns` \ncrez`tori \n rolul lor de a promova intere-
sele na]ionale autentice, \n]elese corect, liberalii nu prea au
dovedit vreo \nclina]ie s` respecte opiniile acestei „na]iuni
agrare“ sau s` expliciteze no]iunea de apartenen]` a indivi-
dului la ea. Ei nu \n]elegeau suveranitatea \n termeni poli-
tici practici, ci doar \n rela]ie cu o na]iune abstract` [i un po-
por f`r` nume, ai c`ror reprezentan]i con[tien]i [i creativi
erau cei educa]i [i lumina]i. A[adar, odat` ce s-au confrun-
tat cu exigen]ele guvern`rii practice, nu le-a fost greu s` re-
nun]e la idealul unei democra]ii bazate pe o na]iune de

175
]`rani \napoia]i. |n schimb, [i \n armonie cu confra]ii lor
mult mai discriminatori din România, ei [i-au asumat ro-
lul de a-[i reforma societatea, trecând de la patriarhal la mo-
dernitate, prin f`urirea unei noi identit`]i na]ionale – civi-
ce – [i prin modernizarea sectorului urban al economiei, \n
locul celui rural. |ns` costurile politice au fost ridicate: pe
la sfâr[itul deceniului opt, partidele liberale din Serbia [i
Bulgaria au ajuns la cheremul cur]ilor regale, f`r` nici un
sprijin popular, iar victoriile la urne s-au bazat invariabil pe
manipulare [i folosirea for]ei. Opozan]ii lor n-au pierdut
ocazia de a se folosi de oportunit`]ile astfel create. |n mod
semnificativ, ace[tia erau de stânga – provenind din cercu-
rile radicale [i agrariene – iar succesul lor s-a bazat pe un act
de redefinire radical. Purt`torii suveranit`]ii na]ionale au
\ncetat s` mai fie voin]a na]ional` abstract` [i avangarda eli-
tei menit` s` traduc` aceast` voin]` \n transform`ri pro-
gresiste. Purt`toarea suveranit`]ii na]ionale a devenit enti-
tatea colectiv`, definit` \n termeni aproape fizici, a ]`r`ni-
mii s`race. Departe de a fi demolat, modelul liberal ini]ial
a fost \mpins pân` la consecin]ele sale ultime.

V
Istoria na]ionalismului liberal din }ara Româneasc` [i
Moldova este, prin compara]ie cu celelalte dou` ]`ri, cea mai
lung` [i, din punctul de vedere al accesului la puterea gu-
vernamental`, poate cea mai \ncununat` de succes. Pe lâng`
faptul c` unele teme liberale iluministe au ap`rut aici rela-
tiv devreme, mai important este c`, dup` unirea principa-
telor la sfâr[itul deceniului cinci, liberalii români au reu[it
s` se impun` ca for]` dominant` \n noul stat-na]iune, de]i-
nând controlul tuturor compartimentelor institu]ionale
necesare pentru a pune \n practic` versiunea proprie a li-
beralismului. Era o situa]ie semnificativ diferit` de aceea din
Serbia, unde liberalismul nu a rezistat mult la putere, [i chiar

176
de peisajul politic monoliberal din Bulgaria, dominat \ns`
dup` 1879 de crize externe [i o configura]ie de partide pu-
ternic fragmentat`.
Cu siguran]`, diferen]ele de acest fel, care au marcat
natura [i evolu]ia liberalismului românesc, s-au \ntins \nc`
[i mai departe. Men]inerea structurii de st`ri, administra-
rea autonom` sub suzeranitate otoman` [i r`d`cinile co-
mune, tradi]ional-aristocratice ale elitei române[ti moder-
ne – toate aceste caracteristici, a[a cum am observat mai sus,
au fixat parametrii sociologici ale acestor diferen]e. Au exis-
tat \ns` [i parametri culturali: fie din cauza for]ei de]inute
de teoria latinist` asupra originii limbii române elaborate de
{coala Ardelean`, fie datorit` \ndrum`rii acaparatoare a
unor romantici ca Jules Michelet [i Edgar Quinet, na]iona-
lismul romantic francez [i liberalismul occidental ([i nu
corespondentele lor central-europeane) au avut un rol for-
mativ mult mai puternic asupra liberalismului românesc
decât asupra versiunilor sârb` [i bulgar`.
Defini]ia liberalismului românesc de la sfâr[itul secolului
al XVIII-lea [i \nceputul secolului al XIX-lea drept liberalism
de sorginte aristocratic` implic` probleme tipologice simi-
lare acelora pe care le \ntâlnim \n cazul Poloniei contem-
porane85. Nu este greu de \n]eles de ce majoritatea istorio-
grafiei na]ionale române[ti a ales s` interpreteze opozi]ia
marii nobilimi fa]` de st`pânirea absolutist` a principilor fa-
nario]i drept „programul na]ional“ originar sau „na]iona-
lismul progresist“ al boierilor români86. |ns`, l`sând la o
parte lecturile teleologice, exist` pu]ine motive pentru a
accepta retorica patriotic` [i autolegitimatoare a boierilor
drept ceea ce ea pretinde s` fie. Revendic`rile lor au c`utat
poate s` impun` nobilimea ca unica p`str`toare a tradi]ii-
lor statului român [i a suveranit`]ii „na]ionale“ (cu sensul
implicit de „na]iunea boierilor“). Totu[i, programul politic
din spatele acestor revendic`ri era pus \n mi[care strict de

177
motiva]ii de cast` – [i nu de sorginte etnic` sau de politic`
na]ional`, dac` prin cele din urm` se \n]elege (a[a cum tre-
buie) dreptul poporului la autoguvernare [i congruen]a
grani]elor etnice (culturale) cu cele politice. |n aceast` pri-
vin]`, exist` o interdependen]` \ntre libert`]ile st`rilor [i
drepturile entit`]ii statale; prin urmare, nu este u[or s` se
disting` \ntre cererile de restaurare a statuturilor sociale
tradi]ionale social [i proiectele moderne de creare a unui
„stat românesc“. E suficient s` not`m c` tocmai \ntrebarea
„cine apar]ine na]iunii române?“, adic` cine ar putea s` o re-
prezinte \n mod legitim, a aprins conflictele dintre marea [i
mica nobilime, pentru a \n]elege c` nu exist` un r`spuns
simplu [i tran[ant.
Gândirea politic` de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea
ilustreaz` probabil cel mai bine corela]ia dintre mi[c`rile in-
telectuale iluministe [i limit`rile practice ale reformismului
politic preconizat de ele. Reflec]iile critice ale micii nobilimi
asupra st`rii societ`]ii [i a institu]iilor din cele dou` princi-
pate – administra]ia fanariot`, suzeranitatea otoman` [i
parazitismul economic al marii nobilimi – erau clar marcate
de preceptele sofisticate ale Iluminismului occidental. |ns`
aceast` analiz` critic` se \ndep`rta mult de solu]iile radica-
le ([i la mod`) ale gândirii sociale [i politice franceze. Din
„meniul“ ideilor iluministe, \nv`]a]ii români au ales filoso-
fia contractului social, drepturile personale [i nevoia de
educa]ie, ra]ionalism [i ordine. Formulele politice specifi-
ce variau – de la absolutismul luminat la un stat condus de
boieri, ba chiar la o republic` aristocratic` – \ns` toate im-
plicau invariabil o echivalen]` \ntre starea boiereasc` [i o or-
ganizare politic` legitim`. Studierea originilor daco-roma-
ne ale românilor [i a precedentelor istorice i-a furnizat
opozi]iei aristocratice argumente respectabile, \ns` de-abia
\n deceniul al treilea toate acestea s-au concretizat \ntr-un
program politic de unire a celor dou` principate pe consi-

178
derente etnice. |ntre timp, cel mai puternic catalizator care
a eliberat poten]ialul politic al acestui na]ionalism cultural
a fost r`scoala de la 1821, care a marcat \ntoarcerea la pu-
tere a boierilor [i \nceputul sciziunii lor istorice.
„Revolu]ia na]ional`“ de la 1821, a[a cum a fost numit`
aceast` revolt` antiotoman`, \[i merit` reputa]ia prin re-
zultatele ei, nu prin ideologie. Ca urmare a ei, puterea po-
litic` \n cele dou` principate danubiene a trecut ireversibil
\n mâinile clasei politice române. |n contextul general isto-
ric de la \nceputul secolului al XIX-lea, acest` „reinstaura-
re a drepturilor str`vechi“ – de mult` vreme ]elul marii no-
bilimi – va duce la dezvoltarea cadrului institu]ional propice
cre`rii treptate a statului-na]iune român modern. Cât de-
spre ambi]iile micii nobilimi, aflat` \ntr-o pozi]ie dezavan-
tajat`, ele nu erau \nc` sus]inute de o ideologie adecvat`. Re-
volu]ia din 1821, departe de a vesti apari]ia unei orient`ri li-
berale \n interiorul st`rii boiere[ti, „transformat` dintr-o re-
volu]ie social` \ntr-o revolu\ie na\ional`, a devenit punctul
de plecare al unei regener`ri etnice, f`r` alte repercusiuni so-
ciale“87. Scopul [i succesul ei, cum a subliniat [i Nicolae
B`lcescu, unul dintre conduc`torii mi[c`rii din 1848, era
\nfrângerea fanariotismului [i „\n`l]area rom`nismului la
putere“88.
Luptele dintre principe [i oligarhie, caracteristice pri-
milor ani ai statului sârb, [i chiar rezultatul lor, \[i g`sesc o
bun` analogie \n principatele danubiene din primele dou`
decenii care au urmat acestei revolte. Doar c`, \n cazul ro-
mânilor, putem vorbi de o oligarhie aristocratic`, [i nu bi-
rocratic`. Proiectele constitu]ionale ale oligarhiei urm`reau
s` asigure o baz` legal` solid` pentru drepturile istorice se-
nioriale, atât pe plan politic cât [i economic. Este adev`rat
c` boierii mai mici continuau s` \nvioreze dezbaterile po-
litice cu revendic`rile lor reformiste luminate. A[a-numita
„constitu]ie a c`rvunarilor“ din 1822 – poate cel mai bun

179
exemplu al crezului politic sus]inut de mica nobilime –
pleda pentru guvernare constitu]ional`, separarea puterilor
legislativ` [i executiv`, egalitate \n fa]a legii, drepturi civile
fundamentale. {i totu[i, toate aceste idei liberale au r`mas
\ncastrate \n codul fundamental al privilegiilor st`rilor, fi-
ind vorba de egalitate doar \n interiorul caterogiei boierilor.
Existen]a altor clase sociale \n societatea româneasc` nu era
nici m`car men]ionat`. Mai era o cale lung` pân` când no-
bilimea „occidentalizat`“ s` \ncerce s`-[i investeasc` pre-
ceptele politice moderne \n programe sociale [i teorii eco-
nomice la fel de moderne89. Pân` atunci – \n termeni pro-
gramatici prin anii 1840, [i \n practica politic` pe la sfâr[itul
anilor 1850 – principii domnitori [i nobilii au continuat s`
se raporteze la tradi]ia reformist` moderat` a deceniilor
precedente, ale c`ror modele institu]ionale erau iluministe
[i ale c`ror valori erau patriarhale [i aristocratice.
Treptat, \n anii 1840, a \nceput s` se contureze o con-
testare serioas` a regimului, de pe pozi]iile activismului
politic radical. Campionii s`i, autointitula]i „liberali“, se ri-
dicaser` dintr-o genera]ie nou` compus` \n principal din
mici boieri [i fo[ti func]ionari de stat care-[i dobândiser`
rangul boieresc abia recent, precum [i din odrasle ale mem-
brilor elitei tradi]ionale, aflate la putere. Educa]ia euro-
pean` (mai ales francez`) a \nsemnat pentru tân`ra gene-
ra]ie de boieri – cel pu]in pentru cei cu vederi largi, sensi-
bili la amenin]area de a-[i pierde puterea – \nsu[irea in-
strumentelor ideologice ale politicii moderne [i ale forme-
lor de legitimimare moderne. Grupul liberal, la fel ca [i
„burghezia“ româneasc` din prima jum`tate a secolului al
XIX-lea, erau formate, a[adar, din reprezentan]i ai nobili-
mii „intelectualizate“ [i „comercializate“. |ntre 1821 [i 1858,
conservatorismul [i liberalismul românesc nu au avut baze
de clas` distincte: ele s-au disociat ca rezultat al conflictu-
lui ideologic [i politic din interiorul st`rii boiere[ti, unde

180
pân` [i diviziunea \ntre e[aloanele (privilegiate) mari [i cele
(mai pu]in privilegiate) mici era neclar`, dac` e s` o ra-
port`m la pozi]ia asumat` de c`tre fiecare actor politic.
Mesajul radical transmis de acest contingent de odrasle
boiere[ti con]inea dou` teme centrale: democra]ia [i na]io-
nalismul. Cea dintâi presupunea abolirea privilegiilor, ega-
litate \n fa]a legii [i rezolvarea problemei ]`r`ne[ti; cea de-a
doua \nsemna unirea [i independen]a celor dou` principa-
te, ale }`rii Române[ti [i Moldovei. Ca peste tot \n Balcani,
cele dou` sloganuri erau sus]inute de noul concept de na]iu-
ne – care nu mai era identicat` cu elita tradi]ional`, semni-
ficând „poporul“ \n \ntregul s`u – [i de o nou` no]iune de
guvernare legitim` – care se revendica de la interesele tutu-
ror românilor. Promotorii acestor idei gravitau \n jurul So-
ciet`]ii Studen]ilor Români din Paris – un grup impresio-
nant de viitori oameni de stat, reprezentând \ntregul spec-
tru al opiniilor liberale, de la cele mai radicale pân` la cele
mai moderat-reformiste.
Clipa mult a[teptat` de c`tre ace[ti ideali[ti a sosit \n
prim`vara anului 1848. Pentru români, adev`rata revolu]ie
– „democratic` [i social`“, cum a numit-o B`lcescu – a
avut loc \n }ara Româneasc`. „Ideile [i interesele poporu-
lui se pref`cuser` [i revolu]ia a[teptat` nu se mai putea
m`rgini \n sinteza de la 1821. Acum nu era de ajuns numai
ca statul s` se fac` românesc, trebuia \nc` a dezlega proble-
ma s`r`ciei poporului, a da o alt` organiza]ie propriet`]ii,
baza societ`]ii, a bog`]iei [i fericirii publice. Zdrobind Re-
gulamentul care monopolizase statul, proprietatea p`mân-
tului [i capitalul \n mâinile ciocoiului, era neap`rat a pro-
clama democratizarea statului prin egalitatea drepturilor, a
p`mântului prin \mpropriet`rirea ]`ranilor [i a capitalului
prin institu]iile de credit organizate de stat. De-aici nevoia
de a opera o revolu]ie democratic` [i social`. Astfel fu pro-
gramul revolu]iei de la 1848“, scria B`lcescu la doi ani dup`

181
izbucnirea sa90. Deziratele ei erau formulate [i \n Proclama]ia
de la Islaz, „constitu]ia“ revolu]ionar` care marca punctul
culminant al ideologiei na]ional-democratice a pa[opti[ti-
lor români. „Poporul român se treze[te [...] ca s`-[i declare
drepturile suverane“, trâmbi]a primul paragraf al procla-
ma]iei, urmat de o list` remarcabil` de revendic`ri [i obiec-
tive liberale. Singurele chestiuni care au provocat disensiuni
\n tab`ra liberal`, fiind l`sate, pân` la urm`, nerezolvate,
erau cele ale problemei ]`r`ne[ti [i ale drepturilor electora-
le – acelea[i care aveau s` alimenteze disputele parlamentare
\ntre conservatori [i liberali pân` la izbucnirea Primului
R`zboi Mondial.
Lec]ia pe care au extras-o atât conservatorii cât [i liberalii
din e[ecul revolu]iei a fost aceea c`, indiferent cum era
\n]eleas` modernizarea, ea nu putea reu[i \ntr-un cadru
„suprana]ional“, definit prin diviziunea administrativ` a
celor dou` principate [i supunerea lor fa]` de o st`pânire
str`in`. „Libertatea dinl`untru e peste putin]` a dobândi f`r`
libertatea din afar`“, \ncheia B`lcescu \n lucrarea sa citat`
mai sus, dedicat` importan]ei revolu]iei \n formarea spiri-
tului na]ional românesc. |n }ara Româneasc` [i Moldova,
dialectica dintre libertatea intern` [i cea extern`, caracte-
ristic` liberalismului sârb [i bulgar, a fost \mpins` \n direc]ia
„unit`]ii na]ionale [i a na]ionalit`]ii“. B`lcescu se str`duia
s` demonstreze existen]a unei „sinteze revolu]ionare“ \n
evolu]ia românilor, ca o punte singular` \ntre „universal“ [i
„particular“. De aceea, exagerând, a denumit revolta din
1821 „o revolu]ie democratic`“, fiindc` aceasta „a vrut ca tot
românul s` fie liber [i egal, iar statul s` se fac` românesc“.
Revolu]ia din 1848 care a urmat „a vrut ca românul s` fie nu
numai liber dar [i proprietar, f`r` care libertatea [i egalita-
tea e minciun`. Pentru aceea ad`ug` la deviza sa cuvântul
fr`]ie, aceast` condi]ie de c`petenie a progresului social. Ea
fu o revolu]ie social`“. Dar ultima secven]` \n lan]ul revo-
lu]iilor a fost transformat` \ntr-o condi]ie esen]ial` pentru

182
succesul celorlalte dou`. „Revolu]ia vitoare nu se mai poate
m`rgini a voi ca românii s` fie liberi, egali, proprietari de
p`mânt [i de capital [i fra]i asocia]i la fapta unui progres co-
mun. Ea nu se va m`rgini a cere libertatea dinl`untru, care
e peste putin]` a dobândi f`r` libertatea din afar`, liberta-
tea de sub domnirea str`in`, ci va cere unittea [i libertatea
na]ional`. Deviza ei va fi Dreptate, Fr`]ie, Unitate. Ea va fi
o revolu]ie na]ional`“. Preeminen]a acestei revolu]ii „fina-
le“ rezulta din \ns`[i definirea termenului de „libertate“:
„Dac` na]ionalitatea este sufletul unui popor, dac`, atâta
vreme cât p`streaz` acest semn caracteristic al individua-
lit`]ii sale, acest spirit de via]`, el este investit cu dreptul ne-
prescriptibil de-a tr`i liber, unitatea na]ional` este chez`[ui-
rea libert`]ii lui, este trupul lui trebuincios ca sufletul s` nu
piar` [i s` amor]easc`, ci din contra s` poat` cre[te [i a se
dezvolta. Unitatea na]ional` fu visarea iubit` a voievozilor
no[tri cei viteji, a tuturor b`rba]ilor no[tri cei mari, care
\ntruchipar` \n sine individualitatea [i cugetarea poporului,
spre a o manifesta lumii“91. Aceasta este exact ceea ce Sve-
tozar Miletić a numit punctum saliens al „unui organism
na]ional superior“: \mpreunarea „sufletului“ metafizic „al
unui popor“ cu „trupul unit`]ii na]ionale“ – de fapt, un alt
termen pentru „libertate“ – de unde se putea dezl`n]ui
„for]a spiritual` creatoare“ a na]iunii. Amestecarea similar`
a subiectelor „romantice“ [i na]ionalist „civice“ este cu atât
mai remarcabil` cu cât B`lcescu [i Miletić n-au apar]inut
aceluia[i cerc de revolu]ionari [i intelectuali , iar sursele lor
de inspira]ie erau fran]uze[ti \ntr-un caz [i germane \n
cel`lalt; singurul element comun era leg`tura lor activ` cu
mi[carea iredentist` italian`.
Perioada dintre 1848 [i 1859, \n acord cu anatomia re-
volu]iei române elaborat` de B`lcescu, a fost marcat` de
propaganda febril` a a[a-numitului „partid na]ional“, con-
dus de exila]ii liberali de la Paris, dar care reprezenta un
spectru larg al elitei, pentru unirea Principatelor Române

183
\ntr-un stat na]ional. |n acest stadiu, liberalismul românesc,
ca [i celelalte mi[c`ri asem`n`toare din imperiile vecine, a
avut un caracter \n mare m`sur` subversiv [i revolu]ionar
[i s-a suprapus cu lupta pentru emancipare [i unitate na]io-
nal`. Realinierile diplomatice de dup` R`zboiul Crimeei
au f`cut posibil` unirea celor dou` principate, pe cale
pa[nic`, \ntre 1859 [i 1863. Prin m`suri etatiste [i o guver-
nare autoritar` (nu amabilit`]i liberale), Alexandru Ioan
Cuza, principele unificator [i Mihail Kog`lniceanu, prim-
ministrul s`u [i un fost pa[optist, au reu[it s` introduc` un
mare num`r de reforme drastice \n legisla]ie, \n regimul eco-
nomiei agrare, \n educa]ie [i administra]ie, care \mpreun`
au pus bazele statului na]ional modern. Istoria liberalis-
mului românesc de guvern`mânt, adic` \ns`[i istoria sta-
tului român modern, putea s` debuteze acum in actu.
Spre deosebire de liberalismul din Serbia sau Bulgaria,
cel din România a avut [ansa istoric` de a dep`[i ceea ce Lo-
vinescu numea „faza revolu]iei ideologice“, pentru a p`trun-
de \n cea a „revolu]iei economice“92. |mp`rt`[ind acelea[i
principii de baz` ale liberalismului epocii ca [i colegii lor din
sudul Dun`rii, liberalii români se deosebeau de ace[tia prin
realiz`rile institu]ionale [i zelul modernizator. |ntr-o pe-
rioad` foarte scurt`, [i cu prec`dere \ntre 1860 [i 1870, sta-
tul român emergent a adoptat aproape tot pachetul insti-
tu]ional [i legislativ european. De asemenea, liberalii români
au adoptat o versiune mai normativ „liberal`“ a demo-
cra]iei, prin compara]ie cu camarazii lor sârbi sau bulgari
(cu \nclina]ii v`dit ]`r`niste), idealul lor nefiind autogu-
vernarea unei na]iuni a ]`r`nimii \napoiate, ci guvernarea
reprezentativ` \n mâinile celor mai educa]i [i mai respon-
sabili membri ai societ`]ii. Scopul lor declarat era moder-
nizarea sectorului urban al economiei, [i nu al celui rural,
aceasta urm`nd s` se \ndeplineasc` prin industrializare
for]ar` sub protec]ia statului [i prin sprijinul clasei urbane

184
mijlocii. Toate acestea se asociau cu o perspectiv` liberal`
mai \ngust burghez`, o versiune de liberalism-la-putere,
numit uneori „sectar“, dominant` \n Europa anilor 1860-
1870 [i al c`rei „accent principal era pus pe libertatea eco-
nomic`, pe preemine]a politicii de \ncurajare a liberei ini]ia-
tive [i a \ntreprinderilor private“93. Acest tip de liberalism
european târziu a fost cel care a inspirat politica Partidului
Na]ional Liberal din România, \ncepând din ce-a de-a doua
jum`tate a anilor 1860. „Liberalismul progresivist“, aflat
pentru scurt` vreme la putere \n Serbia, precum [i câteva
partide liberale mai mici din Bulgaria \mp`rt`[eau anumi-
te principii politice elitiste ale acestei doctrine, dar nu [i
tr`s`turile sale principale: accentul pus pe economia urban`
[i pe for]a sa motrice – clasa mijlocie „na]ional`“ – din
care decurgeau multe din caracteristicile distinctive ale li-
beralismului românesc.
|n ciuda acestor diferen]e tipologice, liberalii români
erau la fel de dornici s` identifice principiile fundamentale
liberale – considerate a a se potrivi cu scopurile lor con-
structiviste – \n tradi]iile [i valorile trecutului na]ional, [i nu
\n canonul intelectual occidental, de unde ele fuseser` de
fapt preluate. Pentru c`, a[a cum ar`ta Mihail Kog`lnicea-
nu, cel mai de seam` liberal moldovean, „adev`rata civili-
za]ie este aceea pe care o tragem din sânul nostru, refor-
mând [i \mbun`t`]ind institu]iile trecutului cu ideile [i
prop`[irile timpului de fa]`“94.
Epocile istorice \n care liberalii români, lansa]i \n c`uta-
rea „tradi]iei“ constitutive a identit`]ii colective, plasau
„miezul“ nep`tat al na]iunii, erau cea antic`, daco-roman`,
[i „evul mediu“ românesc, considerat a se \ntinde pe o pe-
rioad` larg`, din secolul al XIV-lea pân` la \nceputul celui
de-al XVIII-lea. P`rea s` nu existe nici conflict \ntre mo[te-
nirile acestor perioade istorice (a c`ror coabitare, \n terme-
nii politicilor identitare moderne, era considerat` proble-

185
matic`) [i precondi]iile modernit`]ii. Dimpotriv`, chiar [i
politicienii pragmatici, precum liderul liberal Ion C. Br`ti-
anu, se considerau obliga]i s` se refere \n mod frecvent [i pa-
sionat la un anume modelul primordial, oferit de trecutul
românesc, [i s` extrag` de acolo elemente moderne ale doc-
trinei liberale.
Astfel, dup` p`rerea lui I. C. Br`tianu, romanii care s-au
stabilit \n Dacia antic` au p`strat viu spiritul republican.
Acest spirit nu venea de la Roma, unde flac`ra libert`]ii se
stinsesela acea vreme, ci din mediul rural care p`strase ve-
chile credin]e [i virtu]i. Coloni[tii romani din aceste ]inuturi
erau un fel de emigran]i politici, refugia]i care se ascundeau
aici tocmai din cauza convingerilor lor – un fapt care f`cea
ca fondarea na]iunii române s` apar` comparabil` cu cea a
na]iunii americane, ambele \mp`rt`[ind religia libert`]ii.
Asemenea puritanilor englezi emigran]i, „democra]ii ve-
deau bine atunci c` nu mai au mijloace de restaurare \n Ita-
lia. {i de aceea, ca s` scape de jocul fiscului, de insolen]a fa-
vori]ilor, de amenin]area de a fi dezmo[teni]i de proprieta-
rii cei mai scârbi]i de saturnalele despotismului, luar` \ntr-o
mân` fierul plugului [i \n cealalt` palo[ul [i venir` s` \mplân-
te pomul libert`]ii \ntr-un p`mânt nou, tân`r [i puternic, de-
parte de atmosfera molipsit` de putrejiunele despotismului“.
Acestea erau coloniile romane \n care „tradi]iile democratice
au r`mas sacre [i pure“. Astfel, poporul român „nu numai are
mintea [i sufletul preg`tite pentru democra]ie, dar a p`strat-o
ne\ncetat \n inima [i moravurile ei“95. Cât despre institu]iile re-
prezentative, trebuie s` amintim faptul c` „România are pro-
priul s`u trecut, [i-n timp ce alte state au fost subjugate de des-
po]i, aici am avut un regim [...] [care era] prea liberal [i, am
putea spune, chiar parlamentar“. Legea guvern`rii locale
era prezentat` drept o re\nviere a tradi]iei romane antice –
„una dintre institu]iile noastre vechi“ – care a \nsemnat
„salvarea“ românilor timp de secole, pân` când „con-
duc`torii str`ini au sosit [i au distrus-o“96.

186
 Era aici o argumenta]ie care s-ar fi potrivit cu tratatele
lui Vladimir Jovanović despre democra]ia organic` a sâr-
bilor. |nc` o dat`, atributele „proto-liberale“ ale fiin]ei is-
torice române[ti, la fel ca [i cele identificate de liberalii
sârbi \n trecutul Serbiei, erau menite s` legitimeze un con-
cept modern al statului prin apelul la tradi]ii [i obiceiuri
str`vechi. Dar, \n acela[i timp, ele trebuiau s`-i infuzeze
na]iunii, \n ciuda condi]iei materiale mizerabile \n care se
afla, un sim]`mânt al apartenen]ei la o lume c`tre care ea de
fapt asipra o str`duin]` ciudat` de a endogeniza exogenul,
\ntr-un act de „bovarism geocultural“ românesc, pentru a
relua metafora lui Sorin Antohi97. |ntr-adev`r, \ns`[i \na-
poierea românilor nu era decât consecin]a misiunii lor
str`vechi de „avangard` a cre[tinit`]ii [i pav`z` \n fa]a in-
vaziilor asiatice“. Acestei misiuni salvatoare i s-a ad`ugat
\nc` una – cea de metereze ale Europei democratice. „Sunt
acum 18 veacuri“, scria D. Br`tianu \n 1851, „de când p`ti-
mim, ne str`duim [i lupt`m \n t`cere, f`r` a uita o singur`
clip` c` suntem chema]i s` reprezent`m \n Europa R`s`ri-
tean` gândul de libertate individual` [i de progres colectiv
care ne-a consfin]it pe noi europenii, drept apostoli ai uma-
nit`]ii, c` noi suntem avangarda rasei greco-latine [i trebu-
ie s` fim una din verigile de leg`tur` destinate a \mbia acti-
vitatea sa cu a rasei slave [i maghiare. Niciodat`, nici chiar
\n cele mai rele zile ale noastre, nu ne-am \ndoit de meni-
rea noastr` \n omenire“98. A[adar, din pozi]ia de discipoli ai
Occidentului, românii au trecut \n cea de ap`r`torii ai lui [i,
la o analiz` mai atent`, \n cele din urm`, chiar de str`mo[i
al lui. Cândva ap`r`tori ai Europei cre[tine, acum românii
se prezentau drept gardieni ai Europei democratice, pro-
pagatori ai civiliza]iei \n R`s`rit, modele de europenitate
pentru alte state balcanice ce porniser` pe calea regener`rii
na]ionale. La fel de \nfl`c`rat` era [i descrierea na]iunii ca
o comunitate unit`, f`r` clase sociale antagonice, despre
„unitatea na]ional`“ ca „sentiment popular“. Sursa acestor

187
afirma]ii era, din nou, existen]a unei tradi]ii democratice au-
tentice \n România. N. B`lcescu a descris societatea româ-
neasc` medieval` ca bazat` pe principii democratice [i ega-
litare, de unde [i afirma]ia sa c` na]iunea român` fusese
cl`dit` pe vechea triad` a boierilor, ]`ranilor [i lupt`torilor,
to]i fiind \ndritui]i la proprietate [i la purtarea armelor99.
Boierii români, departe de a oprima ]`r`nimea, „sunt cei
care [...] au construit ]ara noastr` pe institu]ii atât de uma-
ne [i de egalitare, c` nici legile lui Licurg sau ale lui Solon nu
se pot compara cu ele“. |n plus, aristocra]ia român` „nu e
ereditar` ci deschis` oric`rui fiu al patriei noastre“. |n-
tr-adev`r, ea a prevestit [i apoi a adoptat democratismul re-
volu]iei franceze100.
Solu]ia liberal`, cea mai apropiat` dintre toate de mo-
delul occidental, era astfel prezentat` \n România, la fel ca
[i \n Bulgaria sau \n Serbia contemporan`, ca o reactualizare
a trecutului cu valoare normativ` ce a sfâr[it odat` cu Evul
Mediu târziu, prin supunerea „na]iunii“ de c`tre o st`pânire
str`in` corup`toare. Implica]iile mobilizatoare ale acestei
exalt`ri romantice sunt evidente [i deloc originale \n con-
textul intelectual [i politic european101. Totu[i, \nc` o dat`,
reinventarea [i redefinirea „tradi]iilor na]ionale“ [i a carac-
terului moral colectiv de c`tre liberalii români nu r`spun-
deau unor obiective autohtoniste. Sau, pentru a relua \ntr-o
form` oarecum inversat` taxonomia riguroas` oferit` de So-
rin Antohi pentru (auto)referin]ele simbolice române[ti102,
acest proiect nu a culminat cu sublimarea caracterului lo-
cal. Mai degrab`, s-a dorit obliterarea localului \n sine, fie
prin negarea unicit`]ii sale (temut` sau sublimat`), fie, in-
vers, prin postularea unei „esen]e folclorice“, \n timp ce oc-
cidentalul normativ putea fi descoperit \n locurile cele mai
nea[teptate – \ntr-un soi de Volksgeist corect din punct de
vedere politic. Istoria României din secolele imediat prece-
dente fusese doar o abera]ie, un accident istoric, a c`rei
dep`[ire avea s` duc` ]ara \n locul de care apar]inea \n mod

188
natural. Liberalii, cum a precizat un cercet`tor al gândirii
politice române[ti, promovau un soi de concept genetic al
comunit`]ii române[ti, conform c`ruia aceasta \[i p`strase
intacte „instinctele“ originale, formate \n clipa na[terii sale
când, datorit` romanilor, devenise parte integrant` a civi-
liza]iei europene. Aceste tr`s`turi originale constituiau
esen]a tradi]iei na]ionale, pe baza c`reia s-au putut construi
institu]iile democratice ale „României medievale“, [i per-
manen]a lor f`cea ca adoptarea unor astfel de institu]ii s` fie
acum nu doar posibil`, ci chiar u[oar`. Asta pentru c` nu era
vorba despre un \mprumut din afar`, ci despre reunirea a
dou` structuri similare care \mp`rt`[eau aceea[i origine.
Tradi]ia, localizat` \n Antichitate [i Evul Mediu, [i nu \ntr-
o epoc` premodern` vag definit` (ce constituia referin]a is-
toric`, invocat` la modul abstract, a conservatorilor), nu era
victima moderniz`rii, ci mai degrab` punctul s`u de pleca-
re [i fundamentul s`u fertil. Ceea ce liberalii numeau tradi]ie
nu avea nimic de-a face cu mo[tenirea secolelor de declin
politic; pentru ei, tradi]ia era constituit` de esen]a etnic` ro-
mâneasc` [i premisa institu]iilor democratice care func]io-
naser` \ntre secolele al XIV-lea [i al XV-lea103.

VI
Diferen]ele dintre elementele identificate ca vitale pentru
evolu]ia proiectului liberal \n cele trei ]`ri scot \n eviden]`
tr`s`turile distincte ale contextelor socio-culturale respec-
tive. Liberalii sârbi, \n admira]ia lor pentru virtu]ile nor-
melor patriarhale [i comunitare ale satului, au oferit o de-
scriere inten]ionat popular` a istoriei sârbe [i a „spiritului
public sârb“. Liberalii români \ns` au venit cu un fel de „in-
terpretare Whig“ a specificului na]ional românesc, ale c`rui
element-cheie, pe lâng` predilec]ia pentru misionarism,
erau respectul pentru libertatea individual` [i na]ional`,
drepturile de proprietate bine \ntemeiate [i unitatea na]io-

189
nal`, precum [i angajamentul fa]` de principiile progresis-
te ale lumii civilizate. Cercetarea no]iunilor de proprietate,
ca \ntruchip`ri ale etosului public dominant din cele dou`
contexte na]ionale, este ilustrativ`. Dac` românii nu au su-
combat ca urmare a subjug`rii [i disloc`rilor produse de in-
vaziile asiatice [i au rezistat migra]iilor, acest lucru s-ar fi da-
torat \n primul rând ata[amentului lor fa]` de [i a identi-
fic`rii lor cu proprietatea. Spre deosebire de ei, slavii, care
au cunoscut doar „proprietatea colectiv`“, au fost con-
damna]i la „mi[care ne\ntrerupt`, fiind u[or de subjugat, lu-
cru care explic` a[ezarea lor pe teritoriul românesc104. Este
interesant de observat c` tocmai aceste diferen]e dintre
slavi [i celelalte popoare, ce ]ineau de concep]iile despre pro-
prietate – invocate cu un semn de evaluare pozitiv – au fost
cele prin referire la care liberalii sârbi, dar mai ales radica-
lii, au argumentat predispozi]ia poporului pentru dezvol-
tarea modern`. |n acest sens, viziunea liberalilor români, ce
cuprindea defini]ia dat` de ei „specificit`]ii na]ionale“,
sem`na mult mai bine cu cea a progresi[tilor sârbi decât cu
cea a omologilor cu aceea[i titulatur` din Serbia.
|n ambele cazuri, cvasi-populismul doctrinelor [i prac-
ticii liberale este evident. Peste tot \n Balcani, pe m`sur` ce
distrugeau culturile rurale tradi]ionale prin reformele lor
constructiv-moderniste, liberalii c`utau s` dezgroape „tre-
cutul na]ional formativ“ din lumea simbolic` premodern`
a ]`r`nimii „na]ionale“. Scopul lor nu era elaborarea unei
ontologii populare per se, ci stabilirea unei leg`turi natura-
le \ntre formele de via]` adânc \nr`d`cinate [i structurile
modernit`]ii sociale [i politice. Autocunoa[terea prin isto-
rie putea avea o func]ie similar`, cum a demonstrat [i lide-
rul modernizator Mihail Kog`lniceanu, care explica leg`tu-
ra dintre istoria na]ional` [i construirea identit`]ii na]ionale
moderne: „numai na]iile bancrute vorbesc necontenit de
str`mo[ii lor, bun`oar` ca [i evangheli[tii sc`p`ta]i. S` ne

190
scoborâm din Ercul, dac` vom fi mi[ei, lumea tot mi[ei ne
va ]inea; [i dimpotriv`, dac` izgonind democra]ia [i ne-
uniunea ob[teasc` care ne va darm` spre pieire, ne vom sili
cu un pas mai sigur \n a ne \ndrepta pe calea fr`]iei, a pa-
triotismului, a unei civiliza]ie s`n`toas` [i nu superficial`,
cum o avem, atunce vom fi respecta]i de Europa, chiar
dac` ne-am trage din hoardele lui Gengis Han. A[adar,
domnilor mei, eu nu v` voi ascunde c` regele, c` limba, c`
\nceputurile noastre din romani: istoria de mult a v`dit
aceste adev`ruri; dar \nc` o dat` v` mai spun, sunt departe
de a m`guli o manie ridicol`, vorbindu-v` de faptele ro-
manilor, ca [i când ar fi ale noastre; ci voi face ceva mai fo-
lositor: m` voi sili a v` \ndemna, c` dac` vroi]i s` fi]i cu-
noscu]i de adev`ra]i fii ai romanilor, apoi s` face]i [i
d-voastr` ceva care s` se poat` s`m`lui cu ispr`vile popo-
rului de lume domnitor“105. Majoritatea liberalilor bulgari,
\n frunte cu Slaveykov [i Karavelov, ar fi fost de acord cu
aceast` atitudine deta[at` [i pragmatic` fa]` de istorie, la fel
cum ar fi procedat cu c`utarea „civiliza]iei s`n`toase, nu su-
perficiale“ prin „fapte“, nu prin „str`mo[i“.
Trimiterile liberalilor la istorie [i tradi]ie sunt a[adar
importante pentru obiectivele noastre doar \n m`sura \n
care ne ajut` s` \n]elegem mai bine premisele lor politico-fi-
lozofice – mai ales \n ceea ce prive[te insuficientul fond
teoretic al politicii lor de construc]ie na]ional`. Semnifi-
ca]ia acestei filozofii, din perspectiva lungii perioade \nce-
pute dup` mijlocul anilor 1870, \n care liberalismul s-a
aflat cel mai adesea la putere, deriv` din felul \n care au
\n]eles rolul revolu]ionar al ideilor [i al institu]iilor create
pentru a \ntruchipa [i promova aceste idei. |n acest dome-
niu, s-a petrecut atunci o muta]ie \n modul de auto-legiti-
mare al liberalilor, de la sus]inerea unei conformit`]i cu rea-
litatea social` existent` (nepotrivit`) spre crearea uneia po-
trivite. Dup` cum am v`zut, \ns`[i selec]ia referin]elor [i

191
precedentelor istorice a fost ghidat` de inten]ia de a resus-
cita [i reabilita un context românesc esen]ialmente mo-
dern, sincron cu cel „european“. |ntreaga ideologie [i poli-
tic` a liberalilor români pleac` de la premisa c` orice schim-
bare progresist` profund`, modernizarea \n general, se
poate desf`[ura „\n ]`rile tinere“ \ntr-o singur` direc]ie:
dinspre idee spre realitate, dinspre form` spre substan]`,
dinspre elite spre mul]imi. La remarca liderului politic con-
servator, Petre P. Carp, dup` care „democratizarea s-a f`cut
la noi de sus \n jos, iar nu de jos \n sus“, Constantin Rosetti,
unul dintre liberalii de vaz` ai deceniului, a ripostat: „Noi
toat` via]a am zis [i vom zice c` revolu]iile trebuie s` se fac`
de sus \n jos, iar nu de jos \n sus“106. Modernizarea profund`
a sferei politice, \nceput` odat` cu reformele principelui
Cuza, a urmat un silogism crud, dar lucid: \nainte de toate,
\n mod necesar, trebuie s` fie construirea formelor de stat
[i institu]ionale moderne care, la rândul lor, prin politici
con[tiente, ar trebui s` lucreze la transformarea unei so-
ciet`]i române \napoiate, „anacronice“. Toate acestea au
fost strâns legate de convingerea na]ionali[tilor liberali c`
modernizarea societ`]ii \n felul men]ionat era legat` inex-
tricabil de succesul unit`]ii na]ionale [i de accelerarea pro-
gresului – \n ultim` instan]` de supravie]uirea na]iunii
\ntr-un mediu interna]ional (geo)politic [i economic agre-
siv. Degeaba au avertizat conservatorii (conecta]i, la rândul
lor, la realit`]ile occidentale) c` „civiliza]iunea creeaz` li-
bertatea, iar nu libertatea civiliza]iunea“107. Respingerea
formelor f`r` fond care \ncepeau s` se manifeste, ca rezul-
tat al transplant`rii lipsite de discern`mânt a ideilor [i in-
stitu]iilor occidentale, a reprezentat o critic` acceptat` di-
nainte: liberalii erau destul de con[tien]i de faptul c` acea
constitu]ie liberal` din 1866 nu „transforma \n legi tot ce de-
venise deja un fapt“, a[a cum [i-ar fi dorit Titu Maiorescu,
un alt critic talentat al occidentaliz`rii mimetice române[ti.

192
|ntr-un mod destul de con[tient, ea fusese introdus` mai
ales ca instrument pentru producerea faptelor cores-
punz`toare – o form` care-[i creaz` substan]a. Dup` ce \n
1875 [i-au \nfiin]at partidul \n jurul celui mai dinamic [i mai
zelos grup format din cei mai radicali dintre ei, liberalii s-au
aflat la cârma unei structuri organizatorice capabile de a
transpune \n fapte viziunile lor constructive.
La baza platformei [i politicilor lor liberale s-a aflat \ncu-
rajarea clasei mijlocii care atunci se forma printr-un pro-
gram de urbanizare [i industrializare: „un devotament fe-
roce fa]` de interesele burgheziei urbane \n curs de moder-
nizare [i de cauza Omului Economic“108. Poate c` aceasta
este cea mai important` diferen]` dintre liberalismul ro-
mânesc [i cel sârbesc, \ntr-o mare m`sur` [i cel bulg`resc,
diferen]` din care au rezultat altele. Func]ia de legitimare
atribuit` de liberalii sârbi [i bulgari principiului suvera-
nit`]ii populare a fost \ndepplinit` \n cazul liberalismului
românesc de identificarea sa cu clasa de \ntreprinz`tori
burghezi de la ora[e [i cu industria modern`.
|n mod remarcabil, aceast` identificare a fost deja arti-
culat` \n faza ini]ial`, subversiv` a liberalismului româ-
nesc, atunci când acesta nu era \nc` institu]ionalizat [i se afla
\n c`utarea unui sprijin cât mai larg. |n anul revolu]ionar
1848, pentru prima oar`, Ion Ghica, un boier proeminent
[i un liberal moderat, a declarat clasa mijlocie ca cea mai
progresist` parte a societ`]ii române[ti, cea care \i f`cea
cele mai mari servicii na]iunii, declara]ie pe baza c`reia
Ghica a exprimat revendic`rile politice ale aceleia[i clase [i
a solicitat \nt`rirea sa viitoare. Imediat dup` aceea, Ion C.
Br`tianu a ad`ugat pe un ton pompos c` „omul civilizat este
un rezultat al schimbului, al comer]ului“, ceea ce urma s`
„transforme p`mântul \ntr-un paradis [i pe om \n \nger“109.
Noutatea acestor declara]ii consta nu doar \n misiunea in-
dustriei [i a clasei comerciale, dar [i \ntr-un etos nou, o mo-

193
ralitate utilitar` a „intereselor materiale m`resc fericirea
na]iunilor“ pentru c` „motorul oric`rei activit`]i umane este
iubirea de sine“. Minoritatea restrâns` – chiar [i \n ora[e –
a produc`torilor de orgine etnic` român`, burghezia mult
c`utat`, a fost a[adar ridicat` la rangul de singur reprezen-
tant legitim al „poporului suveran“, \ntruchipând misiunea
sa civilizatoare, „noua societate“ [i „România ren`scut`“.
Conform cuvintelor lui I. C. Br`tianu, burghezia nu era „o
clas`, ci o societate nou`, prin care se manifeast` con[tiin]a
na]ional`, geniul chiar al României. [...] Ea posed` toate ca-
lit`]ile de energie [i de moralitate ce caracterizeaz` aceast`
clas` \n toate societ`]ile europene: ea posed` \ns` nu numai
instinctul amor libert`]ii, ce este firesc unei clase de o natur`
democratic`, ci [i al patriotismului cel mai \nalt, cel mai en-
tuziast. |n sânul clasei comerciale, ce a luat o mare \ntinde-
re [i putere, se afl`, mai cu osebire, \n s`mân]` civiliza]ia ro-
mân` [i numai cu stârpirea ei ar putea s` mai piar` [i civi-
liza]ia [i libert`]ile publice \n România“110. Dup` instalarea
la putere \n1876, politica guvernamental` a liberalilor a
fost subordonat` obiectivului deosebit de important de a
sprijini ponderea demografic` [i economic` a clasei mijlo-
cii române[ti prin protec]ie direct`, o diminuare a pozi]iei
economice a str`inilor [i un program de na]ionalizare a in-
dustriei [i finan]elor pe termen lung. Lupta lor na]ionalist`
cu antreprenoriatul str`in, \n care au investit toate resurse-
le noului stat, nu s-a purtat \n jurul problemei de a stabili
cum ar trebui s` se dezvolte economia român`, ci a celei de
a acredita cine erau cei chema]i s` \ndeplineasc` acest ]el. |n
aceast` lupt`, burghezia neao[` român` nu s-a limitat la a-[i
asuma misiunea cea mai important` pentru ]ar` [i na]iune;
\n aceast` lupt`, burghezia neao[` româneasc` se constru-
ia pe sine \ns`[i.
„Clasa“ urban` emancipat` primise, a[adar, \n ideolo-
gia liberal`, o misiunea cultural` echivalent` cu \n]elesul

194
identic celui pe care ]`r`nimea \l avea pentru na]ionali[tii
liberali sârbi [i bulgari: era \ntruchiparea celor mai de
seam` calit`]i ale na]iunii [i for]a motrice a progresului s`u,
un indiciu [i o garan]ie c` România era preg`tit` pentru a
face parte din lumea civilizat`. Nu existau multe dubii \n
privin]a aplicabilit`]ii unui model exogen al dezvolt`rii, a
ideii occidentale despre rolului vital al lui tiers état, aceas-
ta dovedind o ignorare profund` a structurii agrare româ-
ne[ti. Liberalismul românesc, spre deosebire de celelalte va-
riet`]i balcanice din epoc`, nu a c`utat s` extrag` legitimi-
tate politic` din a-[i afirma conexiunea cu structurile, ins-
titu]iile [i valorile na]ionale „autentice“ – cu alte cuvinte cu
realitatea social` existent` – ci din \ncercarea de a crea o
baz` scomplet nou`, care s` func]ioneze ca o justificare a
existen]ei sale – burghezia neao[` român` [i „capitalismul
na]ional“ – deci din crearea unei realit`]i sociale complet
noi. Prin urmare, liberalii români erau mai pu]in preocu-
pa]i cu racordarea liberalismului la profilul rural al na]iu-
nii, decât cu „transformarea“ aceleia[i na]iuni astfel \ncât
ea s` poat` sprijini „rolul civilizator“ al României \n R`s`rit,
\n conformitate cu viziunile lor moderne. Totu[i, aceea[i
utopie a generat majoritatea problemelor practice ale libe-
ralismului românesc. Oponen]ii liberalismului din tab`ra
conservatoare au fost primii care s` conteste validitatea
proiectului liberal, \n special \n privin]a organiz`rii insti-
tu]ionale a statului: având \n vedere c` proiectul nu avea
nici un fundament social \n ]ar`, \ntruchiparea sa aflat` la
putere, Partidul Liberal, nu era mai mult decât un „partid
bugetar“, ce „exista \n principal prin virtutea politicii [i prin
politic`“111. Liberalii nu puteau contracara atacurile con-
servatorilor decât legitimându-[i existen]a prin asociere
cu o clas` social` ce trebuia creat`. |n acest sens, burghe-
zia român` a fost cu adev`rat o crea]ie a politicii, f`cut` cu
scopuri politice.

195
 O asemenea sarcin` avea implica]ii mai largi. Dac` pro-
iectul liberal avea vreun merit pentru români, acesta nu se
reg`sea \n prezent, fiind doar o promisiune pentru viitor. La
sfâr[itul secolului al XIX-lea, liberalii nu prea aveau ce s`
arate ca reprezentând contribu]ia lor la \mbun`t`]irea
condi]iei românilor, sau la mai echitabila distribuire a pu-
terii \ntre ei. Mai vizibil` era \n schimb confuzia moral`, im-
pactul ruin`tor al moderniz`rii asupra majorit`]ii români-
lor, „convulsiunile na]ionale, reac]iunea fireasc` a menta-
lit`]ii siluite, maltratate“112. Aparent, acest fel de inginerie
social` era inaccesibil celorlal]i liberali din Balcani, obliga]i
s` opereze \n sisteme politice deschise, na]ional-democra-
tice – [i chiar [i a[a, atât \n Serbia cât [i \n Bulgaria ei au fost
contesta]i de interpre]i mai autentici ai „voin]ei na]ionale“.
Acelea[i constrângeri, al`turi de auto-identificarea co-
ple[itoare a liberalismului sârbesc [i bulg`resc cu vox populi,
explic` [i de ce „anti-occidentalismul“ unor liberali (precum
P.R. Slaveykov) nu s-a concretizat acolo \ntr-un program
cultural-politic alternativ, ca cel al oponen]ilor români ai li-
beralismului, a[a-numi]ii junimi[ti, de la sfâr[itul secolului.
Viziunea caracteristic` asupra na]iunii a liberalilor români
se poate deslu[i prin abordarea problemei p`mântului ([i a
]`r`nimii). Pentru genera]ia de la 1848, aceast` problem`
era \n continuare cea mai grav`, „problema politic` [i social`
cea mai important` a celor dou` principate“, cum o numea
Nicolae B`lcescu: de rezolvarea ei depindea nu doar viito-
rul principatelor, dar „viitorul românilor, \n general“. Pe
lâng` faptul c` aduce argumente istorice pentru reformatorii
liberali, novatoarea analiz` pe care B`lcescu o face proble-
mei agrare stabilea o leg`tura inextricabil` \ntre rezolvarea
ei [i existen]a românismului [i a na]iunii române, \ntre
succesul revolu]iei sociale [i al celei na]ionale113. Aceea[i
conexiune a inspirat reforma agrar` de la 1864, al c`rui
pl`smuitor, Mihail Kog`lniceanu, credea c` „problema

196
de]inerii p`mântului, problema ]`r`nimii [...] [este] cea mai
important` problem` a na]ionalit`]ii române“. Tehnocra]ii
liberali precum Petre Aurelian aveau de ad`ugat la aceasta
argumente despre ira]ionalitatea economic` [i productivi-
tattea sc`zut` a muncii for]ate, nevoia conformit`]ii \ntre le-
gile sociale [i economice [i a l`rgirii pie]ei interne prin re-
distribuirea \n mas` a p`mânturilor.
Priorit`]ile liberalismului românesc de dup` unirea
pa[nic` a celor dou` principate s-au modificat vizibil. „De
aceea am zis capului statului când eram la guvern, s` nu
atingem chestia propriet`]ii“, spunea I. C. Br`tianu \n tim-
pul primelor dezbateri referitoare la reforma agrar`, „s`
c`ut`m \ntâi a \nfr`]i spiritele [i a lumina pe ambele p`r]i,
s` facem \ntâi institu]iile necesare [i, când vom rezolva chestia
propriet`]ii, s` o rezolv`m astfel \ncât s` aduc` regenerarea Ro-
mâniei, iar nu s` punem \n pericol existen]a noastr` na]ional`,
c`ci un r`zboi civil este nefericierea cea mai mare“114. A[adar,
consolidarea na]ional` \n numele „existen]ei na]ionale“ [i
construirea statului \naintea abord`rii problemei p`mân-
tului – iat` care erau priorit`]ile celor mai radicali membri
ai taberei liberale. |ntr-adev`r, problema agrar` a fost des-
tul de ignorat` pân` \n 1907, când s-a impus spre rezolva-
re \ntr-o manier` \nsp`imânt`toare clasei politice româ-
ne[ti, sub forma celei mai mari [i mai violente r`scoale
]`r`ne[ti din Europa secolului al XX-lea.
O alt` cheie pentru \n]elegerea no]iunii centrale de „con-
solidare na]ional`“ este atitudinea liberal` fa]` de drepturi-
le [i participarea politic`. |n mod previzibil, retorica pa[op-
tist` abunda \n referiri la na]iunea suveran` (\n numele
c`reia liberalii pretindeau s` vorbeasc`): „poporul român
decide [...] poporul român vrea [...], puterea suveran` vine de
la Dumnezeu [i apar]ine \ntregii ]`ri [...], statul român este po-
porul român [...]“. Dar pe lâng` puterea de atrac]ie popular`
a acestui tip de retoric` revolu]ionar`, Constantin Rosetti a

197
fost poate singurul liberal român care a \mp`rt`]it convin-
gerea colegilor lui sârbi [i bulgari, cum c` „\n alegerile sale,
majoritatea oamenilor unui popor nu poate da gre[ nicio-
dat`, pentru c` vocea poporului e \ns`[i vocea lui Dumne-
zeu“, iar B`lcescu [i Kog`lniceanu erau printre pu]inii a
c`ror no]iune de democra]ie f`cea un loc [i pentru satul ro-
mânesc. |n 1853, Br`tianu argumenta c` „no]iunile de
na]ionalitate, libertate [i democra]ie sunt strâns legate“115 .
Dar sarcina de a exercita o presiune real` pentru extinderea
drepturilor cet`]ene[ti dincolo de segmentul urban ce con-
stituia fieful liberalilor a fost l`sat`, pân` la Primul R`zboi
Mondial, grupului zgomotos dar lipsit de putere al so-
cial-democra]ilor români.
Toate acestea fiind spuse, nu ne mir`m s` descoperim c`
asocierea dintre liberalism [i na]ionalism – o tr`s`tur` ca-
racteristic` pentru cazul românesc \n aceea[i m`sur` ca [i
pentru cele ale Bulgariei [i Serbiei – a dus la adoptarea unor
abord`ri diferite \n cele trei cazuri – \n ciuda faptului c`
leg`tura \ntre schimb`rile sociale (contemporanii [i cei din
genera]ia imediat urm`toare preferau formularea pom-
poas` de „revolu]ie social`“), dezvoltarea progresiv` (sau
modernizare) [i na]ionalism (unitate na]ional` [i un stat
na]ional puternic) le era comun`.
Ridicarea no]iunii de na]ionalitate la nivelul a ceea ce Ion
C. Br`tianu a numit o „condi]ie sine qua non a civiliz`rii
[Europei de Est]“, „un element natural [i constitutiv al
umanit`]ii [...], prin urmare absolut necesar pentru dez-
voltarea acesteia“116 nu era o viziune original`. Pu]in`tatea
lucr`rilor liberale pe tema na]ionalismului român [i a
„con]inutului“ na]iunii române, \n perioada anterioar`
r`zboiului, este uimitoare. Aceasta nu \nseamn` \ns` c` ar
lipsi dovezile strânsei conexiuni care se f`cea \n epoc` \ntre
na]ionalitate [i interesul na]ional, ca principal` ra]iune de
a exista a statului [i institu]iile liberale al c`ror ]el principal

198
era s` le serveasc`. Ion C. Duca va confirma ulterior c`, pen-
tru Partidul Liberal Român, „na]ionalismul e de mai mul-
te feluri“ – ideologic, cultural [i economic117.
La nivel practic, fapt se profila \n mod evident – \nce-
pând cu deceniul opt, absorb]ia normelor liberale \ntr-un
sistem de „priorit`]i na]ionale“ devenea din ce \n ce mai vi-
zibil`. Tocmai teama c` România nu va supravie]ui \n com-
peti]ia interna]ional` i-a condus pe liberalii români la acea
„tr`dare“ fundamental` a doctrinei liberale – transforma-
rea proasp`tului stat-na]iune \ntr-un instrument agresiv al
schimb`rii socio-economice. Tot ceea ce conta \n fond, \n
acest caz [i \n altele similare, era interesul na]ional, nu teo-
ria liberal`, cu preceptele sale clasice. Liberalismul econo-
mic sau laissez-faire-ul, a explicat Ion C. Br`tianu, era un
precept periculos \ntr-o o ]ar` ca România. El a fost inven-
tat \n Anglia, \ntr-o perioad` când industria englez` atinsese
deja faza \n care „putea s` \nving` toate celelalte societ`]i ne-
gustore[ti“. |ns` dac` o ]ar` ca România adopta liberul
schimb, ar fi r`mas pe vecie „\nrobit` de societ`]ile indus-
triale“; de aceea trebuia s`-[i protejeze industria na]ional`,
care de-abia acum f`cea primii pa[i. Obiectivul de a cur`]a
economia urban` româneasc` de str`ini a decurs din aceea[i
concep]ie, c`ci, a[a cum avertiza Br`tianu, o na]iune cuce-
rit` cu armele \[i p`steaz` \nc` dreptul la libertate, \ns`
dac` este „cucerit` cu mijloace economice, este distrus`
pentru totdeauna, atât legal, cât [i real“118. Antisemitismul
românesc, de pe la jum`tatea secolului, provenea din ace-
la[i amestec de na]ionalism [i analiz` economic`, iar argu-
mentele sale erau mai degrab` socio-economice decât reli-
gioase sau rasiale. „Str`inii“, [i evreii \n primul rând, au de-
venit o problem` din cauza preocup`rii anxioase de a asi-
gura prevalen]a „românismului“ \n sectoarele cheie ale eco-
nomiei pe care liberalii le considerau cruciale pentru pro-
iectul lor de modernizare119 .

199
 |n mod semnificativ, diversele abord`ri conflictuale ale
arz`toarei probleme agrare se legitimau \n mod similar,
prin referire la efectului pe care \l puteau avea asupra unit`]ii
na]ionale. Liberalii de la 1848 considerau \mpropriet`rirea
general` o arm` eficace pentru trezirea con[tiin]ei na]iona-
le a ]`ranilor [i a dorin]ei lor de a-[i ap`ra patria – pentru
ei nu era vorba deci \n primul rând despre o problem` a ra-
porturilor dintre mo[ieri [i ]`r`nime, ci despre una de in-
teres na]ional. Dup` cum spunea Mihail Kog`lniceanu,
„Pentru ca ]ara noastr` s` devin` civilizat`, trebuie s` avem
numero[i proprietari, c`ci doar de la ei putem a[tepta s`
aib` dragoste dragostea de patrie [...] Problema ]`r`neasc`
[...] este \ns`[i problema na]ionalit`]ii române“120. |ns`, a[a
cum am v`zut, tot \n numele „fiin]ei na]ionale“ [i al „rege-
ner`rii României“, liberalii din parlamentul României au
respins orice solu]ie radical` la problema agrar`. |n acela[i
timp, micile loturi pe care le-au primit iobagii prin reforma
din 1864 au fost declarate inalienabile pe o perioad` de
treizeci de ani. Motiva]ia acestei atitudini antiliberale era di-
ferit` de aceea ce st`tea \n spatele unor m`suri similare lua-
te \n Serbia [i Bulgaria: asemenea distribu]iei par]iale a te-
renurilor statului, politica \n cauz` avea scopul de a evita
s`r`cirea extrem` [i, deci, radicalizarea ]`r`nimii. Toate
aceste m`suri aparent controversate decurgeau prin urma-
re dintr-o ierarhizare imanent liberal` a priorit`]ilor socia-
le [i politice, ceea ce ne ajut` s` explic`m ceea ce un cer-
cet`tor provenit din Romania rural` numea „leg`tura in-
tim` [i v`dit` dintre ridicarea statului na]ional [i dec`derea
social` a ]`r`nimii“121.
Problema egalit`]ii [i particip`rii politice a fost abordat`
de pe pozi]ii bine definite. Dac` to]i liberalii români erau de
acord c`, pentru ca poporul s` fie animat de-un „unic ]el [...]
o unic` voin]`, patriotismul“, era nevoie, a[a cum ar`ta
Kog`lniceanu, ca to]i s` beneficieze \n egal` m`sur` de ac-

200
cesul la bog`]iile ]`rii [i de drepturi egale; [i dac` Br`tianu
sus]inea c` „stindardul na]iei, libert`]ii [i democra]iei e
unul [i acela[i“ – aceasta nu \nsemna c` promovarea ega-
lit`]ii sau ap`rarea stindardului na]ional-liberal putea fi
l`sat` pe seama na]iunii \nse[i. |n acord cu François Guizot,
unul dintre primii lor mentori politici, ei preferau s` res-
pecte maxima liberal` \ngust` dup` care „pu[ca [i votul sunt
arme puternice“: dac` nu le folose[ti cu un spirit „luminat“,
pot pune \n pericol \ntreaga societate122.
Pentru na]ionalismul liberal român, timpul reformelor
radicale politice [i sociale a sosit doar odat` cu incertitudi-
nile r`zboaielor balcanice [i primejdia unei conflagra]ii eu-
ropene mult mai mari. Dar a venit ca o recunoa[tere a
e[ecului. Drama liberalismului românesc nu a constat nea-
p`rat \n faptul c` „premisele necesare“ succesului s`u ar fi
lipsit \n România secolului al XIX-lea, ci \n aceea c` el nu a
reu[it niciodat` s` stabileasc` o coresponden]` \ntre cauza
liberal` [i na]ionalismul civic, sau \ntre libertatea „extern`“
[i cea „intern`“, pe care liberalii de la sud de Dun`re puteau
sus]ine cu t`rie c` o \ntruchipeaz`. |n România exista mai
degrab` o ruptur` \ntre cele dou` dimensiuni, a[a cum a re-
ie[it \n 1907 [i mai târziu, \n cadrul unei configura]ii poli-
tice modificate. |n termenii propriei sale ideologii, na]io-
nalismul liberal românesc s-a confruntat cu un dublu e[ec:
s-a dovedit incapabil s` aduc` probe concrete pentru ideea
c` clasa mijlocie reprezint` na]iunea [i de asemenea s` re-
concilieze marea majoritate a na]iunii române cu „ideea de
stat“ – cu convingerea c` statul liberal ap`ra \n modul cel
mai autentic bun`starea [i t`ria na]iunii. Tot a[a, nu a reu[it
s` ajung` la o identificare cu „interesele poporului“ – cu
a[tept`rile legitime ale na]iunii pe care crease chiar el o
crease. |n decursul secolului al XIX-lea liberal nu s-a putut
impune nici o viziune percutant`, de larg ecou, asupra
na]iunii române. O asemenea viziune avea s` fie oferit` \n

201
condi]iile foarte diferite cu care se confrunta România Mare
dup` Primul R`zboi Mondial, iar cei care au avansat-o erau
tocmai rivalii na]ionalismului liberal de secol XIX [i ai con-
tinuatorilor lui.

VII
|n ultim` intan]`, realizarea cea mai durabil` a liberali-
lor balcanici s-a dovedit a fi nu mobilizarea maselor, \n ciu-
da apelurilor ideologice [i programatice care le erau adre-
sate acestora, sau a promov`rii unei oarecare politici socia-
le fa]` de ]`r`nime. Consecin]a cea mai durabil` a influen]ei
exercitate de liberali pe scena politic` balcanic` a fost crea-
rea unui sistem politic modern [i instaurarea statului-
na]iune ca unic` form` legitim` de putere politic`, prin im-
plementarea gradual` a reformelor politice [i sociale [i cul-
tivarea con[tiin]ei na]ionale. |n timp ce, \nainte de accede-
rea lor la putere, legitimarea politic` se baza pe criterii
tradi]ionale (obiceiuri str`vechi, st`pânire monarhic` [i
educa]ie elitist`), dup` aceea politicienii au considerat ne-
cesar s`-[i justifice puterea prin calitatea lor de autentici re-
prezentan]i ai poporului. Clasa politic`, \n ansamblul ei, a
ajuns s` se bazeze pe un unic fundament – na]iunea – [i pe
un unic ideal – suveranitatea na]ional`. Puteau exista di-
sensiuni doar pe terenul comun al na]ionalismului \n]eles
\n primul rând ca un sentiment generalizat de frustrare \n
leg`tur` cu \napoierea socit`]ii [i totodat` de team` c`
aceasta nu putea fi dep`[it` decât cu pre]ul de a pierde
identitatea na]ional`.
Conflictele aveau s` se constituie, din acel moment, pe
tema naturii specifice a na]iunii, a suveranit`]ii [i a intere-
selor na]ionale, iar asem`n`rile fundamentale dintre diver-
sele conceptii politice moderne au fost mult mai importante
decât divergen]ele teoretice. |n Serbia [i Bulgaria, totu[i,
stânga liberal` [i ramurile sale radicale, agrariene [i socia-

202
liste, au reu[it s` preia conducerea \n mod spectaculos. Prin
grefarea tendin]elor [i a valorilor tradi]ionalist-comunita-
re pe conceptul de autoguvernare popular`, \ntr-un limbaj
retoric mobilizator, ace[ti oameni ai stângii au reu[it s` re-
vendice \n folosul lor ideea de na]iune [i s` \[i impun` pro-
pria viziune canonic` asupra politicii. Dup` aceea, oricine
a crezut c` poate fi un mai bun reprezentant al poporului
decât liberalii radicali a trebuit s` se defineasc` prin rapor-
tare la acel nivel, deja \nalt, al radicalismului. Mai presus de
orice, aceast` asociere a na]ionalismului civic – mo[tenirea
principal` a na]ionalismului liberal – cu doctrinele de stân-
ga a constituit principala cauz` pentru ascenden]a \nde-
lungat` a celor din urm` \n Balcani. Tot ea explic` \n bun`
m`sur` cum au devenit posibile integrarea na]ional` [i ac-
tivismul ]`r`nesc \nainte ca ]`rile balcanice s` fi trecut
printr-o transformare socio-economic` de propor]ii. De[i
ar fi desigur un reduc]ionism s` limit`m explica]ia la acest
aspect, ne punem \ntreba \n ce m`sur` sprijinul excep]io-
nal` pe care l-au acordat ]`ranii români dreptei radicale in-
terbelice a avut de-a face cu e[ecul liberalismului român de
a crea o sintez` asem`n`toare \ntre liberalismul „popular“
[i na]ionalismul civic.
|n cele din urm`, purt`torii de cuvânt ai clasei mijlocii
cu convingeri liberale din Balcani au fost redu[i la t`cere de
purt`torii de cuvânt ai na]iunilor suverane balcanice. Acest
fapt nu a fost un accident istoric, el decurgând din \ns`[i lo-
gica statului-na]iune pe care chiar liberalii \l creaser`: odat`
introdus ca element cheie al libert`]ii „interioare“, sistemul
reprezentativ a permis afirmarea competitorilor politici
care aveau s` l`rgeasc` defini]ia na]iunii. A urmat apoi mo-
bilizarea politic` a ]`r`nimii. Partidele care au urm`rit acest
obiectiv– printre care se num`r` Radicalii din Serbia, Uni-
unea Na]ional` Agrar` din Bulgaria [i, ceva mai târziu, Par-
tidul Na]ional-}`r`nist din România – au reu[it s` \l \nde-

203
plineasc` prin radicalizarea considerabil` a conceptelor de
na]iune [i suveranitate popular`, introduse [i ini]ial mo-
nopolizate de liberali.

(traducere de Gabriela Eftimie)

Note:
1. Atunci când m` aflam la Institutul European din Floren]a, de exem-
plu, am primit pu]ine \ncuraj`ri pentru a m` ocupa de un asemenea su-
biect, fiind consiliat`, \n schimb, s` \l abordez pe cel, mult mai relevant,
al na]ionalismului balcanic. Cu siguran]`, anumite contingen]e (geo)po-
litice explic` \n bun` m`sur` prevalen]a acestui mod de gândire. Dac` lec-
tura socialist` a liberalismului de secol XIX obi[nuia s` \l prezinte fie ca
pe un epifenomen al mi[c`rilor de „eliberare na]ional`“, \n timpul „fa-
zei lor progresiste“, fie ca pe o etichet` fals` pentru corup]ia burghez`,
revirimentul neoliberal ce a marcat prima jum`tate a anilor 1990 a avut
tendin]a de a supra evalua continuitatea tradi]iilor liberale [i a valorilor
liberale „occidentale“ \n ]`rile est-europene.
2. Aceast` abordare a dominat pân` acum studiile, foarte pu]in nume-
roase, despre liberalismul balcanic: vezi, de exemplu, Victoria Brown,
„The Adaptation of a Western Political Theory in a Peripheral State: the
Case of Romanian Liberalism“, \n St. Fischer-Gala]i, R. Florescu, G. Ur-
sul, eds., Romania Between East and West. Historical Essays in Memory of
Constantine C. Giurescu, Boulder, Colo., East European Monographs,
1982, pp. 269-301.
3. Brian A. Porter, „The Social Nation and Its Futures: English Liberalism
and Polish Nationalism in Late-Nineteenth-Century Warsaw“, \n Ame-
rican Historical Review 101: 5, 1996, p. 1470.
4. Lucru adev`rat [i pentru statul grec dup` \ntemeierea sa \n 1830 [i cel
pu]in pân` \n anii 1860, vezi Kostas Kostis, „The Formation of the Sta-
te in Greece, 1830-1914“, \n Dogo, Marco, Guido Franzinetti, eds, Dis-
rupting and Reshaping. Early Stages of Nation-Building in the Balkans, Ra-
venna, Longo Editore, 2002, pp. 47-64.
5. Pentru o elaborare mai ampl` a acestui argument vezi Diana Mishkova,
Prisposobiavane na svobodata: modernost v Srbiia i Ruminiia prez XIX vek,
Sofia, Paradigma, 2001.
6. Vladimir Jovanović, Uspomene, Belgrad, BIGZ 1998, p. 67.
7. Ibidem, p. 38.

204
8. Dragomir Janković, O političkim strankama u Srbiji XIX veka, Belgrad,
Prosveta, 1951, pp. 109-111; Jasa Prodanović, Istorija političkih strana-
ka i struja u Srbiji, vol. I, Belgrad, Prosveta, 1947, pp. 257-258.
9. Svetozar Miletić, „Istočno pitanje“, \n Miroslav Jerkov, ed., Izabrani
članci Svetozara Miletića, Novi Sad, Štamparija Jovanović i Bogdanov,
1939. Publicat pentru prima oar` \n Srbski Dnevnik, 1863.
10. Slobodan Jovanović, Druga vlada Miloša i Mihaila, 1858-1868, Bel-
grad, Geca Kon, 1933, p. 282.
11. Jevrem Grujić, „Obzor drzave“, Neven Sloge, Belgrad, Družina mla-
deži srbske, 1849, pp. 171-172.
12. Ibidem, pp. 175-180.
13. Miletić, „Istočno pitanje“.
14. Jevrem Grujić, Zapisi Jevrema Grujića, vol. II, Belgrad, 1923, p. 71.
15. Cea mai complet` elaborare intelectual` a liberalismului sârbesc pe
aceast` linie se g`se[te \n scrierile lui Vladimir Jovanović. Vezi Milan Su-
botić, Sricanje slobode, Ni[, Gradina, 1992, pp. 85-92.
16. Slobodan Jovanović, Vlada Milana Obrenovića, vol. I, Belgrad, Geca
Kon, 1934, p. 44.
17. Jevrem Grujić, Milovan Janković, Slaves du Sud ou le peuple Serbe avec
les Croates et les Bulgares, Paris, 1853. Republicat \n Nikola Pavlovič, ed.,
Etnografski zapisi Jevrema Grujića: kritičko izdanje i prevod neobjavljene ar-
hivske grade, Belgrad, Srpska akademija nauka i umetnosti, 1992.
18. Vezi Gale Stokes, Legitimacy through Liberalism: Vladimir Javanović
and the Transformation of Serbian Politics, Seattle, University of Was-
hington Press, 1975. Stokes, 1975.
19. Vladimir Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Na-
tion or the Regeneration of Eastern Europe by the Reconstitution of the Na-
tionalities, Geneva-Londra, Trubner & Co., 1871, p. 103.
20. Ibidem, p. 103 [i urm.
21. Jovan Miličević, „Prilog poznavanju porekla srbijanskog parlamen-
tarizma“, \n Zbornik filosofskog fakulteta, 9: 1, 1970, pp. 614-15.
22. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation.
23. Apud Milan Subotić, Sricanje slobode, Ni[, Gradina, 1992, p. 91.
24. Vladimir Jovanović, Osnovi snage i veličine srbske, Novi Sad, Plato-
nova štamparija, 1870, p. 50. Teoria liberal` a istoriei sârbe[ti este cel mai
bine elaborat` \n Vladimir Jovanović, Serbian Nation and the Eastern
Question, Londra, 1866.
25. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation.
26. Ibidem.
27. Cele mai complete abord`ri ale liberalismului sârbesc sunt Stokes,
Legitimacy through Liberalism [i Subotić, Sricanje slobode.

205
28. O asemenea ruptur` discursiv` este mai relevant` pentru „liberalis-
mul-la-putere“ de scurt` durat` al progresi[tilor sârbi care, \mpreun` cu
regele Milan, au avansat o versiune mult mai elitist` [i occidentalist` de
liberalism, apropiat` de cea a liberalilor români. Vezi, de exemplu, An-
drej Shemyakin, „Serbiya na perelome. Obretenie nezavisimosti i pro-
blema modernizatsii“, Tokovi istorije, vol. 1-2, Belgrad, INIS, 2000, pp.
19-46.
29. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation.
30. Subotić, Sricanje slobode, p. 156, formuleaz` o idee asem`n`toare
atunci când nume[te aceast` sintez` „modernitatea \napoierii“.
31. V. Jovanović, The Emancipation and Unity of the Serbian Nation.
32. „Iztalkuvanieto“, \n Makedoniya 1: 12, 18 feb. 1867.
33. „Lyubopitstvoto i dlazhnostite“, \n Makedoniya 1: 13, 1 apr. 1867;
„Minaloto, segashnoto i budushteto“, \n Makedoniya 3: 3, 14 dec. 1868.
34. „Nakade navalyat narodite v Evropa“, \n Makedoniya 1: 33, 15 iulie
1867.
35. „Politicheskii duh na savremennata istoriya“, \n Makedoniya 1: 35, 29
iulie 1867; „Narodnost“, \n Makedoniya 1: 37, 12 aug. 1867.
36. „Obshtestveniya red i svobodata“, \n Makedoniya 1: 11, 11 feb. 1867.
37. „Prakticheskata svoboda“, \n Makedoniya 2: 51, 18 noiem. 1868.
38. „Postanovleniyata i naredbite za napredvane“, Makedoniya 2: 38, 17
iulie 1868.
39. „Ot samolyubieto li ili ot nevezhestvoto iztichat niskite raboti?“, \n
Makedoniya 4: 71, 4 aug. 1871.
40. „Obrazovanieto“, \n Gayda 3: 10, 15 mai 1866; „Narodnoto obrazo-
vanie i narodnoto duhovenstvo“, \n Makedoniya 1: 51, 18 noiem. 1867;
„Narodno vazpitanie“, \n Makedoniya 2: 4, 23 dec. 1867.
41. „Uchenieto i industriyata“, \n Makedoniya 4: 23, 7 feb. 1870; „Na-
rodnost“, \n Makedoniya 1: 37, 12 aug. 1867.
42. „Uchenieto i industriyata“, Makedoniya 4: 23, 7 feb. 1870.
43. Dup` cum \[i exemplific` Slaveykov teza: oricât de importante [i res-
pectate erau reformele lui Petru cel Mare, formele lor str`ine au adus re-
zultate numai printre cei apar]inând „Rusiei oficiale“, \n vreme ce po-
porul rus a continuat s` tr`iasc` \ntr-un „vis letargic“. Vezi „Postanov-
leniyata i naredbite za napredvane“, \n Makedoniya 2: 38, 17 iulie 1868.
44. „Vsintsa nashi za nas si“, \n Makedoniya 1: 33, 15 iulie 1867.
45. „Gradovete i selata edni za drugi“, \n Makedoniya 3: 50, 1 noiem. 1869.
46. „Petna v nashiya obshtestven zhivot“, \n Makedoniya 5: 4, 26 ian. 1871.
47. Chtlalishte 3: 1, 1872; 3: 31,1872. Cu siguran]`, existau [i atitudini de
respingere complet` a importurilor culturale (\mbr`c`minte, dansuri,

206
maniere de exprimare, neologisme), de pe o pozi]ie tipic slavofil`, \n nu-
mele conserv`rii patriarhalismului. Vezi, de exemplu, cazul lui Rajko
Zhinzifov.
48. „Romanticists or Double Insiders? An Essay on the Origins of Ideo-
logised Discourses in Balkan Ethnology“, \n Ethnologia Balkanica 2,
1998, p. 113.
49. Gayda 3: 7, 1 apr. 1866 (Sachineniya, vol. V, p. 229).
50. Chtlalishte 3, 1872-1873, pp. 335-336.
51. „Otechestvolyubie, Rodolyubie i chovekolyubie“, \n Gayda 3: 15-16,
1 [i 15 aug. 1866.
52. „Narodnost“, \n Makedoniya 1: 37, 12 aug. 1867.
53. „Opravdanie i svestyavane“, \n Makedoniya 2: 11, 10 feb. 1868.
54. „Opravdanie i svestyavane“, \n Makedoniya 2: 6, 9, 10, 11, ian.-feb.
1868.
55. „Narodnoto mnenie“, \n Makedoniya 1: 58, 19 aug. 1867.
56. „Narodnoto obrazovanie i narodnoto duhovenstvo“, \n Makedo-
niya 1: 51, 18 noiembrie 1867; „Dvete kasti i vlasti“, \n Makedoniya 6: 18,
27 iulie 1872.
57. Svoboda 1: 32, 27 iun. 1870; 2: 26, 10 dec. 1871.
58. Svoboda 1: 14, 5 feb. 1870; 1: 30, 10 iun. 1870; 1: 49, 11 noiem. 1870;
1: 51, 2 dec. 1870; 1: 35, 22 iulie 1870; 2: 9, 27 feb. 1871.
59. Svoboda 1: 42, 16 sept. 1870.
60. Svoboda 2: 11, 13 martie 1871; „Shto iskat balgarite“, \n Svoboda 1:
27, 14 mai 1870.
61. Zastava 4: 35, 1869 (Sabrani sachinenija, vol. VII, p. 58); Svoboda 1:
11, 1870.
62. „Kakvo e Prosveskenije?“, \n Nezavisimost 3: 39, 16 iun. 1873.
63. Svoboda 1: 18, 5 mar. 1870; 1: 9, 4 ian. 1870; 1: 20, 22 mar. 1870; 1:
44, 30 sept. 1870; 2: 3, 17 ian. 1870.
64. Svoboda, II, 14, 3 apr. 1871; I, 42, 16 sept. 1870.
65. „Moi bratya“, \n Narodnost 2: 16, 9 mar. 1869; Svoboda 1: 4, 26 nov.
1869; 1: 7, 17 dec. 1869; 2: 8, 20 feb. 1871.
66. Svoboda 1: 11, 18 ian. 1870; 1: 4, 26 nov. 1869; Nezavisimost 4: 41, 27
iulie 1874.
67. Svoboda 1: 3, 19 nov. 1869.
68. „Kakvo ni tryabva?“, \n Zastava 4: 32, 14 mar. 1869.
69. Svoboda 1: 32, 27 iun. 1870.
70. Libertatea 3, 20 ian. 1871; Svoboda 2: 24, 27 nov. 1871.
71. Zastava 4: 31, 7 mar. 1869.
72. Ljuben Karavelov, Sabrani s\chineniya, vol. VI, Sofia, Balgarski pisa-
tel, 1985, p. 77.

207
73. Kiril and Metodii, balgarski prosvetiteli, Bucure[ti, 1875, p. 1.
74. „Krivorazbranata civilizatsija“, \n Svoboda 2: 20, 1871.
75. Petko R. Slaveykov, „Za obrazovaniieto na naroda“, \n Makedoniya
2: 14, 2 mar. 1868.
76. „Osnovnite uchilishta i darzhavite“, \n Makedoniya 4: 79, 8 sept. 1870.
77. Svoboda 3: 2, 8 iulie 1872; Nezavisimost 4: 41, 27 iulie 1874.
78. Libertatea, 3, 20 ian. 1871.
79. Svoboda 1: 45, 7 oct. 1870.
80. Makedoniya 5: 1, 1871.
81. Makedoniya 2: 2, 11 ian. 1871.
82. Makedoniya 3: 19, 5 apr. 1869.
83. „Obshtestveniya nash zhivot“, \n Makedoniya 5: 39, 1871.
84. Protokolite na Uchreditelnoto Narodno Sabranie v T\rnovo, Plovdiv etc.,
1879, pp. 265-266.
85. Vezi contribu]ia lui Maciej Janowski la volumul de fa]` [Maciej Ja-
nowski, „Marginal or Central? The Place of the Liberal Tradition in Ni-
neteenth-century Polish History“, \n Iván Zoltán Dénes, ed., Liberty and
the Search for Identity. Liberal Nationalisms and the Legacy of Empires, Bu-
dapesta, Central European University Press, 2006, pp. 239-271].
86. Pentru cele mai recente interpret`ri de acest fel, vezi Gheorghe Pla-
ton, „Societatea româneasc` \ntre medieval [i modern“, \n Gh. Platon, V.
Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a \nf`ptuit Româ-
nia modern`, Ia[i, Editura Universit`]ii „Al. I. Cuza“, 1993, pp. 21-22,
24-25, 29-31; Florin Constantiniu, Constantin Mavrocordat, Bucure[ti,
Editura Militar`, 1985, p. 17; Keith Hitchins, The Rumanians, 1774-1866,
Oxford, Clarendon Press, 1996, pp. 54-57.
87. Eugen Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne [1925], vol. I-III,
Bucure[ti, Minerva, 1972, p. 92.
88. B`lcescu, 1967, p. 279.
89. A[a cum a ar`tat Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti
(1369-1878), München, Jon Dumitru Verlag, 1987, p. 101: „marea bo-
ierime era interesat` de progresul ora[ului, dar nu de al or`[enimii, de ca-
re uneori reu[e[te s` fac` complet abstrac]ie“.
90. Nicolae B`lcescu, „Mersul revolu]iei \n istoria românilor“ [1850], \n
Opere, vol. 2, ed. de G. Zane [i Elena G. Zane, Bucure[ti, Editura Acade-
miei, 1982.
91. Ibidem.
92. Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 478.
93. Brown, „The Adaptation of a Western Political Theory in a Periphe-
ral State“, p. 277. Vezi [i Carlton J. H. Hayes, A Generation of Materia-
lism, 1871-1900, New York, Harper Torchbooks, 1963, p. 49.

208
94. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 122.
95. Ion C. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., Bucure[ti, Cartea Româ-
neasc`, 1938, pp. 21-22.
96. I. C. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. VIII, p. 178; vol. IV, p. 31.
97. Sorin Antohi, „Romanian and the Balkans. From Geocultural Bova-
rism to Ethnic Onthology“, \n Tr@nsit-Virtuelles Forum 21, 2002, acce-
sibil la http://www.iwm.at/t-21txt8.htm.
98. Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti, pp. 79-80. Vezi [i Lucian
Boia, Istorie [i mit \n con[tiin]a româneasc`, Bucure[ti, Humanitas, 1977,
pp. 30-32, 36-37. Istoricii critici de felul lui Mihail Kog`lniceanu nu erau
nici ei imuni fa]` de tenta]ia de c`uta o pozi]ie privilegiat` pentru români
\n istoria universal` (vezi Boia, Boia, Istorie [i mit)
99. Nicolae B`lcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul, Ia[i, Junimea,
1988, p. 14.
100. „Vechii boieri nu se temeau de republica francez` [...] pentru c` f`cu-
ser` boieri noi din slujitorii lor [i le d`duser` pe fiicele [i nepoatele lor
de neveste“, vezi Ion Eliade R`dulescu, Echilibrul \ntre antiteze, vol. I,
Bucure[ti, Editura Minerva, 1916, pp. 85, 133.
101. Privind \napoi c`tre aceast` perioad` a carierei sale politice, Vladi-
mir Jovanović putea spune: „Dac` vroiam s` devenim o parte a marii
mi[c`ri na]ionale ce \nsufle]ea atunci Europa, trebui s` ne de[tept`m po-
porul, c`ci un popor care doarme nu poate nutri nici o speran]`“. Vezi
Slobodan Jovanović, Moji savremenici-Vladimir Jovanović, Windsor,
Avala Printing & Publishing, 1961, p. 32.
102. Antohi, „Romanian and the Balkans“.
103. Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti, pp. 84-85.
104. Ion C. Br`tianu a dezvoltat pe larg aceast` tez` \ntr-o cuvântare din
timpul campaniei electorale a anului 1883. Vezi Apostol Stan, Ion C.
Br`tianu [i liberalismul român, Bucure[ti, Globus, 1993, pp. 390-391.
105. Mihail Kog`lniceanu, „Cuvânt de deschidere la Academia Mih`ilean`“
[1843], \n Scrieri literare, istorice, politice, Bucure[ti, Tineretului,1967, p. 173.
106. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 149.
107. Petre P. Carp, Discursuri, vol. I, Bucure[ti, Socec, p. 202.
108. Brown, „The Adaptation of a Western Political Theory in a Perip-
heral State“, p. 282.
109. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., p. 159.
110. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, pp. 192-193.
Vezi [i Georgescu, Istoria ideilor politice române[ti, pp. 101-102.
111. Constantin Gane, P.P. Carp [i locul s`u \n istoria politic` a ]`rii, vol.
I., Bucure[ti, Editura Ziarului Universul, 1936, p. 194.

209
112. Aurel C. Popovici, Na]ionalism sau democra]ie. O critic` a civili-
za]iunii moderne, Bucure[ti, Minerva, 1910, p. 85.
113. Nicolae B`lcescu, Opere, vol. 2, ed. de G. Zane [i Elena G. Zane, Bu-
cure[ti, Editura Academiei, pp. 151-162.
114. Apud Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, p. 194.
115. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., p. 471.
116. Ibidem, p. 472.
117. Ion G. Duca, „Doctrina liberal`“, \n Doctrinele partidelor politice. 19
prelegeri politice organizate de Institutul Social Român, Bucure[ti, Institutul
Social Român, 1924, pp. 103-105.
118. Br`tianu, Acte [i cuvânt`ri, vol. I., pp. 249-250; vol. II, pp. 1, 159.
119. Vezi William Oldson, A Providential Anti-Semitism. Nationalism and
Polity in Nineteenth Century Romania, Philadelphia, American Philo-
sophical Society, 1991, pp. 139-164.
120. Apud Andreia Roman, Le populisme quarante-huitard dans les prin-
cipautés roumaines, Bucarest, Les Éditions de la Fondation culturelle
roumaine, p. 56.
121. David Mitrany, The Land and the Peasant in Romania. The War and
Agrarian Reform (1917-1921), Londra, H. Milford, 1930, p. 568.
122. Mihail Kog`lniceanu, Discursuri parlamentare din epoca Unirii,
Bucure[ti, Editura [tiin]ific`, 1959, pp. 28-45; I. C. Br`tianu, Acte [i cu-
vânt`ri, vol. II, pp. 217-218.

Periodice de epoc` utilizate:

Chtlalishte, 1872
Gayda, 1864-1866
Libertatea, 1871
Makedoniya, 1867-1871
Narodnost, 1869
Nezavisimost, 1873-1874
Svoboda, 1870-1872
Zastava, 1869

210
 Rusia [i Polonia:
identit`]i colective
\n oglinzi paralele.
Reflec]ii asupra unei c`r]i
8A. S. St\kalin8

Studiul imaginii pe care [i-o formeaz` popoarele vecine

unul despre cel`lalt – reprezentare care ia na[tere \n urma
\ndelungatelor contacte istorice dintre ele – a devenit, \n ul-
tima perioad`, una dintre direc]iile de cercetare de per-
spectiv`, din domeniul istorico-cultural, apt` – prin amplele
probleme puse [i prin rezolvarea lor – s` grupeze oameni de
[tiin]` cu diferite specialit`]i: istorici, filologi, folclori[ti,
etc. O m`rturie \n aceast` direc]ie o reprezint`, \n special,
cooperarea fecund` dintre speciali[tii ru[i [i polonezi, care,
\n ultimul deceniu [i prin for]e proprii, au preg`tit un [ir
\ntreg de lucr`ri colective, \ntre care [i culegerea de studii
analizat` de noi [i care reprezint` una dintre contribu]iile
cele mai valoaroase ale genului1.
Evident c`, mult timp \nainte de apar]ia acestor lucr`ri,
experien]a raporturilor dintre cele dou` popoare – expe-
rien]` bogat` \n fapte [i evenimente, contradictorie [i plin`
de confrunt`ri dramatice – a devenit, \n diversele ei mani-
fest`ri, obiectul unei ample istoriografii2. Dar, gra]ie im-
portan]ei explor`rilor empirice ulterioare, nivelul de dez-
voltare atins de polonistica rus` (ca [i de rusistica polonez`)
permite rezolvarea unor probleme destul de complicate.
Este vorba, \n special, de elaborarea unei metode „imago-
logice“ \n studierea rela]iilor bilaterale culturale. Cât de con-

211
stante sunt reprezent`rile imaginile (stereotipurile), despre
Rusia [i ru[i, care s-au format \n con[tiin]a na]ional` polo-
nez` [i cele ap`rute \n con[tiin]a na]ional` rus` referitoare
la Polonia [i polonezi, ca rezultat al raporturilor multise-
culare dintre cele dou` popoare? Cum s-au modificat aces-
te stereotipuri odat` cu diversificarea rela]iilor [i dobândi-
rea unei noi experien]e istorice de c`tre cele dou` popoare?
Cum s-au reflectat ele \n operele culturii spirituale a celor
dou` popoare? |ncerc`ri serioase de a r`spunde la acesta
precum [i la alte probleme necesit` re\nnoirea [i perfec]io-
narea instrumentarului ideologic, cu atât mai mult cu cât
formele de manifestare ale stereotipurilor – atât la nivelul
culturii populare, cât [i la cel al culturii intelectuale – sunt
extrem de diverse3. Totodat`, \n fiecare caz concret, specia-
listul care se ocup` de istoria culturii este nevoit s` pun` \n
lumin` reprezent`rile persistente ale popoarelor – unul
despre cel`lalt – precum [i corelarea dintre momentul su-
biectiv [i cel obiectiv. Abia dac` mai trebuie demonstrat c`
stereotipurile etnice se afl` \ntr-o rela]ie intermediar` cu
realitatea istoric`, caracterizând, probabil, \ntr-o mai mare
m`sur`, tipul de mentalitate pe care-l genereaz`, decât
obiectul reflect`rii sale. Contravenind, adesea, faptelor (is-
torice – n. trad.), stereotipurile au, totu[i, un rol activ \n for-
marea con[tiin]ei unor \ntregi genera]ii. Ele devin, \n spe-
cial, un factor puternic [i subiectiv al procesului istoric.
Odat` cu schimbarea condi]iilor sociale, stereotipurile
pot, evident, evolua, pot dobândi noi semnifica]ii, p`strând,
\n acela[i timp, esen]a sensului lor semantic; se pot actualiza
\n anumite momente ale istoriei, [i, mai ales, \n situa]ii con-
flictuale. Prezen]a \n memorie a conflictelor precedente, re-
prezent`rile constante despre alte popoare [i ]`ri, n`scute de
aceast` memorie, au fost intens exploatate, \n toate timpuri-
le, de politic` [i ideologie prin intermediul propagandei, mai
ales când era vorba despre rela]iile cu vecinii. {i aceasta de-
oarece pe fundalul apropierii etnice, al \nrudirii lingvistice [i

212
al vecin`t`]ii geografice deosebirile culturale [i confesionale
ac]ioneaz` – a[a cum \n repetate rânduri s-a remarcat \n li-
teratura de specialitate – cu o puternic` expresivitate.
Trebuie s` fim de acord cu A.V. Lipatov potrivit c`ruia
„coexisten]a for]elor centrifuge [i centripete \ntr-o zon` cu
un caracter etnogenetic clar nu este nicidecum un domeniu
al slavilor“ (p. 8); \n aceast` privin]` pot fi aduse nu pu]ine
exemple din istoria popoarelor apar]inând grupurilor lin-
gvistice germanice [i romanice. |n lumea slav` se men]ine
o profund` izolare confesional-cultural` \ntre popoare,
unele foarte apropiate chiar din punct de vedere lingvistic
– cum ar fi, de exemplu, \ntre sârbi [i croa]i –, fapt care a
provocat confruntarea lor politic` [i a relevat caracterul
neviabil – cel pu]in din punctul de vedere al duratei lungi
istorice – al proiectelor privind statalitatea iugoslav`, ela-
borate \n teorie [i care, pe hârtie, s-au dovedit excelente. Pe
de alt` parte, \ns`[i existen]a ideii iugoslavismului ([i a
cehoslovacismului, la vremea sa) [i, mai ales, transpunerea
lor \n via]` cu succes, \n condi]ii istorice concrete, ne amin-
tesc de tendin]ele centripete din interiorul lumii slave, care
s-au manifestat, de regul`, \n momente când amenin]`rile
externe, \n special cea german`, erau prezente4.
|n privin]a contradic]iilor ruso-poloneze, \nstr`inarea ce-
lor dou` popoare, manifestat` din timpuri str`vechi, a l`sat
o puternic` amprent` – \n ultimele patru secole – asupra is-
toriei fiec`reia dintre cele dou` ]`ri, ea fiind vizibil` [i ast`zi
\n rela]iile dintre cele dou` state. Trebuie admis faptul c`
„\ndelungata tradi]ie a unei vecin`t`]i dificile nu putea s` nu
se repercuteze asupra psihicului [i a mentalit`]ii poloneze; nu
putea s` nu s`deasc` \n con[tiin]a polonezilor un complex al
inamicului [i s` favorizeze apari]ia unui sindrom al «ame-
nin]`rii de la Est», care, \n viziunea noastr`, s-a \ntruchipat
\n dorin]a de a intra \n NATO“ (p. 10). |n plus, potrivit lui
A.V. Lipatov, referitor la polonezi, \n cazul de fa]` poate fi

213
vorba nu atât de un act agresiv, cu caracter antirus (dup` cum
anumite persoane presupun \n Rusia), ci, mai degrab`, de o
nou` tentativ` de autoeliberare de complexele de team` fa]`
de Est, care sunt \nc` prezente.
Reprezent`rile constante despre polonezi \n Rusia [i
despre ru[i \n Polonia \[i au originile \n secolul al XVI-lea5.
Momentul de cotitur` dintre cele dou` comunit`]i, apro-
piate din punct de vedere etnic, s-a manifestat \n plan con-
fesional. Diferen]ierea istorico-cultural` a popoarelor Eu-
ropei, printre care [i a slavilor, a fost determinat` de schis-
ma din sânul cre[tin`t`]ii [i de delimitarea ulterioar` a sfe-
relor bizantin` [i latin` \n cadrul civiliza]iei europene. {i ati-
tudinea fa]` de polonezi \n Rusia secolului al XVI-lea (\n
scrisorile lui Ivan cel Groaznic [i alte documente ale gândi-
rii sociale) a fost, \ntr-o mare m`sur`, condi]ionat` de \ncli-
na]ia acestora spre o alt` (aici cu sensul de „fals`“!) credin]`6.
Diferen]ele dintre formele de statalitate au ajutat, de ase-
menea, la con[tientizarea deosebirilor dintre Rusia [i Polo-
nia. Analiza mo[tenirii epistolare a lui Ivan cel Groaznic
demonstreaz` c` primul ]ar rus se raporta extrem de nega-
tiv la democra]ia nobiliar`, v`zând \n alegerea regelui ([i, \n
plus, pentru o durat` limitat` de timp), jocul hazardului,
adic` o surs` a sl`biciunii [i relativit`]ii puterii: suveranul
ales, potrivit logicii monarhului rus, nu era independent \n
afacerile sale, libertatea sa fiind \ngr`dit` de arbitrajul nobi-
lilor care l-au ales. Totodat`, reflec]iile lui Ivan cel Groaznic
cu privire la caracterul puterii au devenit parte a repre-
zent`rilor sale despre proiectul divin [i voin]a popular`.
|nc`lcând ordinea lumeasc` \ntemeiat` de Dumnezeu, sta-
tul polonez [i, personal, regele se aflau \n afara grani]elor sis-
temului de valori cre[tine. De cealalt` parte, [i \n con[tiin]a
elitei politice a Republicii Poloneze deosebirea dintre cele
dou` sisteme de stat era interpretat` \ntr-un mod cu totul di-
ferit: libertatea polonez`, \nc` din acea vreme, se opunea scla-

214
viei [i despotismului rus. De asemenea, nu \ntotdeauna se lua
\n considerare faptul c` o autoritate centralizat` \n Europa se-
colului al XVI-lea, chiar [i \n secolul al XVII-lea, reprezenta,
mai degrab`, o regul`, iar Polonia una dintre pu]inele excep]ii.
Pentru a fi obiectivi, trebuie afirmat c` o parte a tradi]ii-
lor privind statalitatea rus` nu se afla \n câmpul vizual al po-
lonezilor. Este vorba, \n special, despre sistemul politic al
ora[ului Marele Novgorod, din secolele XIV-XV, care avea
destul de multe \n comun cu orânduirea de stat existent` \n
Polonia, \n secolele XVI-XVII (democra]ia nobiliar`, care
\ngr`dea autoritatea regelui). |n Rusia, \ns`, aceast` tradi]ie
a avut de suferit ca urmare a presiunilor exercitate de c`tre
autoritatea monarhului (a marelui cneaz [i, ulterior, a ]aru-
lui – n. trad.). |n Polonia, acelea[i realit`]i, apropiate din
punct de vedere tipologic, au continuat s` supravie]uiasc`,
dând na[tere „unei mentalit`]i specifice a societ`]ii civile, \n
cadrul aceleia[i categorii sociale“ (p. 85). La aceasta se poa-
te ad`uga faptul c`, \n virtutea particularit`]ilor sistemului
s`u politic, Polonia a devenit – \nc` din timpul lui Andrei
Kurbskii – ad`post pentru persecuta]ii din Imperiul Rus.
Pentru a evita simplific`rile involuntare din analiza stereo-
tipurilor privind felul cum era perceput` Polonia \n Rusia
de dinainte de Petru cel Mare, este necesar s` se aib` \n ve-
dere urm`torul aspect: \n con[tiin]a colectiv` rus` exista, de
asemenea, chiar [i la periferie, un model al Poloniei (care in-
cludea [i Marele Cnezat al Lituaniei) mult mai liber, mai ci-
vilizat [i care se deosebea printr-o mai mare toleran]` reli-
gioas` decât cea din Rusia, o Polonie unde \[i c`utau [i \[i
g`seau refugiul cei care nu doreau s` se \mpace cu tirania
moscovit` (al`turi de Andrei Kurbskii pot fi ad`uga]i pri-
mul tipograf Ivan Feodorov [i ereticul liber cuget`tor Teo-
dosie Kosov).
|n pofida faptului c` apartenen]a la confesiuni [i la siste-
me de organizare politic` diferite a determinat, \ntr-adev`r,

215
\nc` din perioada Evului Mediu, diferen]ierile de la nivel
mental dintre polonezi [i ru[i, atrac]ia reciproc` dintre cele
dou` culturi nu trebuie omis`. |n pofida st`rii conflictuale
inter-confesionale, sferele de influen]` cultural` latin` [i bi-
zantin` „nu s-au dovedit a fi de nep`truns, fie [i ca urmare
a comuniunii originare de valori cre[tine [i a culturii uni-
versale (transna]ional`) a Europei, bazat` pe ele“ (p. 8). In-
stabilitatea social-politic` din perioada „vremurilor tul-
buri“, de la \nceputul secolului XVII, au obligat elita poli-
tic` s` renun]e, \ntr-o anumit` m`sur`, la reprezent`rile an-
terioare privind caracterul de sine st`t`tor al Rusiei ca „a tre-
ia Rom`“, [i s` priveasc` la Occidentul „eretic“ pentru a cau-
ta c`i de ie[ire din criza care se prelungea. Mult mai ample
decât \n epoca lui Ivan cel Groaznic [i Boris Godunov, des-
chiderea spiritual` [i n`zuin]a elitei politice ruse spre cu-
noa[terea lumii exterioare, au contribuit la cre[terea re-
ceptivit`]ii fa]` de cultura european` din acea perioad`, in-
fluen]a Republicii Poloneze – devenit` pentru ru[i un fel de
anticamer` a Occidentului – fiind, \n secolul al XVII-lea, pu-
ternic` [i variat`. Tocmai prin intermediul barocului polo-
nez, cultura Moscovei s-a \nscris \n contextul european, fapt
care a \nsemnat nu numai \mprumutarea formelor exte-
rioare (din punct de vedere arhitectural, decorativ etc.).
Con[tientizarea alterit`]ii culturii catolice a constituit, din
ce \n ce mai pu]in, o piedic` pentru atrac]ia fa]` de orient`ri-
le axiologice, elaborate de Occidentul latin: personalism,
primatul personalit`]ii. Astfel, apari]ia \n con[tiin]a rus` a
percep]iei de sine este inseparabil` de influen]a polonez`,
fapt care poate fi urm`rit foarte bine \n operele beletristice.
|n pofida caracterului religios al culturii ruse din perioada
premerg`toare lui Petru cel Mare, care a determinat consi-
derabil perceperea Poloniei prin prisma divergen]elor con-
fesionale cu Rusia, odat` cu extinderea contactelor bilate-
rale s-a format o imagine mult mai complex` a acestei ]`ri
[i a locuitorilor ei.

216
 |n perioada petrin` [i post-petrin`, Rusia se afirm` \n
rândul puterilor europene \n momentul \n care Polonia,
dimpotriv`, pierde pozi]iile de]inute anterior. |n mod co-
respunz`tor, importan]a direc]iei poloneze din politica ex-
tern` rus` se diminueaz`: statutul Poloniei \n Europa [i
for]a ei politico-militar` au oferit, tot mai pu]in, motive de
nelini[te Sankt Petersburg-ului. Toate acestea au generat \n
rândul cercurilor conduc`toare sentimentul superiorit`]ii
Rusiei \n raport cu Polonia [i, \n special, al unui sistem po-
litic \n raport cu cel`lalt. Potrivit interpret`rii lor, ideologii
lui Petru cel Mare eviden]iau \n mod constant superiorita-
tea asbolutismului asupra egocentrismului de [leaht` [i a de-
mocra]iei nobiliare cu anarhia individualist` caracteristic` ei,
\n detrimentul interesului general8. Cu timpul, atitudinea
arogant-dispre]uitoare a elitei aristocrat-birocratice ruse
fa]` de regimul de stat din Polonia s-a amplificat, iar aceast`
percep]ie s-a r`spândit tot mai mult \n rândul aristocra]iei
ruse. La aceasta a contribuit [i R`zboiul de {apte Ani (1756-
1763), care a ar`tat clar \ntregii Europe sl`biciunea Republicii
poloneze, al c`rei regim politic se identifica tot mai des cu
anarhia [i neputin]a. Extinderea privilegiilor aristocra]ilor de
c`tre Ecaterina a II-a, a f`cut „ca, \n viziunea lor, statutul de
stare social` al mo[ierilor ru[i s` fie mult mai pre]uit decât
libertatea nobililor polonezi“9. Percep]ia privind avantajele
formei ruse de guvernare, de asemenea, s-a consolidat. Cri-
tica artistocratic` a absolutismului, care f`cea apel la Polo-
nia ca la ]ara unde sunt pe deplin respectate drepturile aris-
tocra]ilor, [i-a pierdut fundamentul.
„Niciodat` atotputernic`, republica nobiliar` este per-
manent redus` (teritorial – n. trad.) [i, treptat, la sfâr[itul se-
colului al XVIII-lea, este [tears` de pe harta politic` a Eu-
ropei de c`tre vecinii s`i, monarhiile absolutiste“ (p. 88).
Dup` cum just remarc` A.V. Lipatov, un pretext decisiv
pentru lichidarea definitiv` a Poloniei a fost Constitu]ia din

217
anul 1791, ce i-a alarmat pe vecinii s`i absoluti[ti, care, nu
f`r` motiv, vedeau \n acest cod legislativ manifestarea idei-
lor Revolu]iei Franceze. De atunci, vreme de aproape 150 de
ani, via]a social` a na]iunii poloneze va fi inclus` \ntr-un sis-
tem de coordonate al unei statalit`]i str`ine [i lipsit` de
tradi]ie pentru ea, [i, din acel moment, condi]iile de exis-
ten]` ale na]iunii au fost create pentru prima oar`, pentru
sute de ani, nu de c`tre polonezii \n[i[i. Polonezii [i, \n
special aceia care s-au aflat \n zona rus` a Poloniei nu au pu-
tut (sau au reu[it \ntr-o foarte mic` m`sur`) „s` se integre-
ze \ntr-o alt` sfer` a culturii, s` o asimileze din punct de ve-
dere ideologic [i, cu atât mai mult, confesional deoarece \n
spatele lor se afla nu numai o ampl` istorie de existen]` au-
tonom` [i, \n acela[i timp, de mare putere \n spa]iul geo-
politic occidental, care avusese un rol special [i \ndeob[te re-
cunoscut de avanpost [i, \n acela[i timp, de avangard` a Bi-
sericii catolice [i culturii latine, ci [i un sistem special al de-
mocra]iei nobiliare“ (p. 25). Tocmai \n virtutea acestei
tradi]ii democratice nobiliare [i a mentalit`]ii generate de ea10
apar o multitudine de probleme legate de transformarea no-
bilimii poloneze, mai ales a elitei, \n supu[i loiali ai unui im-
periu str`in lor. Lupta pentru supravie]uire a unei na]iuni
lipsite de statalitatea sa [i identificarea modalit`]ilor de au-
toconservare devin o dominant` a istoriei poloneze, mai ales
pentru c`, de-a lungul secolului al XIX-lea [i la \nceputul se-
colului XX, problema polonez` [i-a p`strat \nsemn`tatea in-
terna]ional`, r`mânând, potrivit formulei lui A.V. Lipatov,
unul din „punctele nevralgice“ ale politicii europene.
Cele trei \mp`r]iri ale Poloniei (1772, 1793, 1795) au de-
terminat, astfel, pentru multe decenii, vectorul de evolu]ie
al rela]iilor ruso-poloneze. Antinomia \n plan etnic, confe-
sional [i mental a ac]ionat ca un puternic stimulator \n re-
la]iile oficiale ale Petersburg-ului cu celelalte minorit`]i et-
nice ale imperiului11. Reprimând, prin politica promovat`,

218
sentimentele na]ionale ale polonezilor, autorit`]ile imperiale
nu au f`cut altceva decât s` le \nt`reasc`, suflând, astfel, \n
c`rbunii \ncin[i ai con[tiin]ei na]ionale. Astfel, Rusia apare
\n mentalul colectiv polonez \ntr-o nou` lumin`: nu
numai ca purt`toare a originilor despotice orientale, de ne-
acceptat pentru statalitatea polonez`, ci [i ca una dintre
poten]ialele surse de amenin]are extern`. |n Rusia este v`zut
adev`ratul asupritor [i cotropitor. Ne\ncrederea [i chiar
adversitatea fa]` de ru[i, izvorâte din experien]a istoric`
conflictual` de la sfâr[itul secolului al XVIII-lea [i \ncepu-
tul secolului al XIX-lea, au devenit elementul durabil al
con[tiin]ei na]ionale poloneze, \n timp ce \n con[tiin]a
na]ional` rus` aceia[i experien]` era evaluat` \ntr-un mod
cu totul diferit, rezultatul fiind formarea imaginii Poloniei
ca aceea a unui vecin sângeros, preg`tit \n permanen]` s` lo-
veasc` pe la spate. Astfel, luând prea pu]in \n considerare
specificul polonez [i ne]inând cont de specificul menta-
lit`]ii poloneze, autocra]ia rus`, a creat ea \ns`[i problema
polonez`, care avea nu numai o dimensiune politico-cul-
turalo-confesional`, ci [i una psiho-social`.
Este adev`rat c`, la \nceputul secolului al XIX-lea a exis-
tat o perioad` care putea prevesti o alt` evolu]ie a eveni-
mentelor. Dup` cea de-a treia \mp`r]ire a Poloniei, polone-
zii din zona aflat` sub ocupa]ie rus` au primit cele mai mul-
te libert`]i: limba polonez` a continuat s` se foloseasc` \n in-
stitu]ii [i \n educa]ie, s-au men]inut unele elemente ale au-
toguvern`rii [leahtei. La insisten]ele ]arului, Congresul de la
Viena, din anul 1815 a consacrat \n planul dreptului inter-
na]ional existen]a Regatului Polonez ca entitate statal` au-
tonom`, aflat` \n compunerea Imperiului Rus (\n frunte cu
Alexandru I, \n calitate de monarh constitu]ional). Cu toa-
te acestea, rela]iile dintre autorit`]ile ]ariste [i elita polonez`
nu au fost dintre cele mai bune, fapt care a avut ca urmare
declan[area revoltei din 1830. |n cele din urm`, autonomia

219
a fost lichidat`, universit`]ile din Var[ovia [i Vilnius au fost
\nchise [i a fost introdus` starea de r`zboi, care a fost men]in-
ut` pentru mul]i ani. Pe fondul unei presiuni din ce \n ce mai
mari, unica [i inevitabila form` de manifestare a spiritului
na]ional a reprezentat-o confruntarea activ`.
Potrivit cunoscutului istoric rus N. I. Kostomarov, re-
volta din 1830 „a trezit inimile [i min]ile \n Rusia“, speriind
societatea cu „fantoma destr`m`rii statului“12. |n pofida
idealurilor sale de tinere]e, A. S. Pu[kin a preferat s` vad` \n
aceste evenimente nu un avânt byronian, ci, mai ales, o ame-
nin]are la adresa statalit`]ii ruse13. Reac]ionând la eveni-
mentele ce aveau loc \n partea polonez` aflat` \n cadrul Im-
periului Rus, A. S. Pu[kin, \n cunoscutele sale poezii
Def`im`torilor Rusiei [i Aniversarea b`t`liei de la Borodino,
nu se adresa atât cona]ionalilor s`i sau polonezilor, ci
Europei Occidentale, care urm`rea iritat` evenimentele din
estul continentului [i care nu se zgârcea la comentarii, fapt
ce i se p`rea umilitor omului de cultur` rus, educat \n spi-
ritul acelora[i idealuri iluministe. F`când apel la opinia pu-
blic` european` s` se ab]in` de la amestecul \n treburile „de
familie“, Pu[kin s-a lipsit de un vot hot`râtor („l`sa]i-i,
este o ceart` a slavilor, \ntre ei“). Din poezia Aniversarea
b`t`liei de la Borodino r`zbat temerile privind pierderea
Ucrainei, Bielorusiei [i a Regatului Lituanian de c`tre Rusia,
fiind, astfel, vorba, \n primul rând, de mo[tenirea Marelu-
lui Regat Lituanian, m`r al discordiei dintre Polonia [i
Rusia. |ntr-o scrisoare din anul 1831, c`tre P.A. Viazemski,
poetul [i-a exprimat punctul de vedere \ntr-un mod con-
ceptual, care [i-a g`sit o exprimare mult mai expresiv` \n
urm`toarea formul` literar`: „pentru noi, revolta din Po-
lonia este o afacere de familie, o ceart` veche, mo[tenit`; noi
nu o putem judeca dup` impresiile europene“ (p. 105).
Potrivit lui A.V. Lipatov, \n spatele formulei „ceart` de
familie“ se ascunde o pozi]ie de stat (cu alte cuvinte, de mare

220
putere). Sprijinind demersurile oficiale ale Rusiei \n con-
flictul polonez, geniul rus – afirm` A.V. Lipatov – „[i-a
\mplântat pumnalul s`u poetic \n rana sângerând` a Polo-
niei, strivit` de oastea viteaz` a marii puteri“ (p. 93). Un ast-
fel de demers nu poate fi \n]eles \n afara gândirii imperiale
ruse. Potrivit concep]iei propuse de A.V. Lipatov, pentru
percep]ia rus` asupra lumii [i pentru con[tiin]a rus`, mai
ales \n perioada deceniilor de maxim` suprema]ie a Impe-
riului Rus, supunerea deplin` a individului institu]iilor pu-
terii [i, \n special, ]arului autocrat, aflat \n vârful ierarhiei,
era determinant`. Aceast` idee, conform lui Lipatov, a do-
bândit expresia clasic` \n Istoria Statului Rus, a lui N. M. Ka-
ramzin, [i \n C`l`re]ul de aram`, al lui A. S. Pu[kin. Pozi]ia
lui Pu[kin fa]` de evenimentele din 1830-1831 nu a fost \n
niciun fel \ntâmpl`toare. Este vorba despre reac]ia tipic` a
reprezentantului unui stat – cu modul s`u propriu, ideolo-
gizat [i depersonalizat de a gândi – care contrasteaz` cu des-
chiderea universal` a altui tip de gândire, caracteristic unei
societ`]i civile.
|n acest context, tipului de gândire rus „na]ional-de
stat“ \i este opus cel „na]ional-general uman“ polonez.
Mândria nobililor polonezi de a apar]ine unei st`ri sociale
(aristocra]ia) este inseparabil` de sentimentul propriei dem-
nit`]i. Spre deosebire de istoriografia rus`, dominat` de
Karamzin, care \ndeplinea un ordin al statului, istoriozofia
polonez` s-a dezvoltat \n condi]iile existen]ei societ`]ii ci-
vile (chiar [i \n cadrele limitate de existen]a st`rilor socia-
le), s-a bazat pe libertatea personal` [i „s-a str`duit spre in-
terpretarea sor]ii propriului s`u popor \n raport de inter-
dependen]` cu universalitatea ideii cre[tine [i nu cu subor-
donarea politic` intereselor statalit`]ii na]ionale“ (p. 91).
Personalismul gândirii occidentale, r`spândit \n Polonia [i
promotor al autonomiei spirituale a fiec`rui individ, contra-
vine, astfel, ortodoxiei specifice [i sobornicit`]ii autoper-
cep]iei ruse.

221
 |n pofida abunden]ei de lucr`ri [tiin]ifice consacrate lui
A.S. Pu[kin, se poate, evident, vorbi [i scrie \n continuare
(f`r` a risca epuizarea subiectului) despre felul \n care el a
\n]eles patriotismul [i, \n leg`tur` cu aceasta, despre atitu-
dinea sa fa]` de tradi]ia rus` de stat, consfin]it`, pentru el,
de numele lui Petru cel Mare; despre modul de reflectare al
acestei atitudini \n motivele literare: atât Petru \nsu[i (eroul
de la Poltava), cât [i cetatea sa; despre \mp`carea, aproape
hegelian`, a maturului Pu[kin cu realitatea rus`, contem-
poran` lui; despre refuzul s`u de a accepta radicalismul
politic [i despre faptul c` studiul, ca istoric, al r`scoalei lui
Pugaciov, l-au obligat – „ira]ional [i intolerant“ – s` evalueze
avantajele unei conduceri autocrate [i iluministe. Pot fi,
\ns`, exagerate aspira]iile de m`re]ie ale statului, manifestate
de genialul poet rus, refuzându-i, totodat`, personalismul
gândirii? Aici s-ar putea discuta despre apologia vie]ii pri-
vate [i valorile aferente ei din poemul Evgheni Oneghin, al
c`rui erou, de fapt, nu s-a aflat niciodat` \n serviciul statu-
lui, fapt care nu s-ar fi putut s` nu apar` contemporanilor
ca o frond`. Mult mai corect` este referirea la poezia Din
Piemont (scris` \n 1836), care [i ast`zi este perceput` ca un
triumf [i o apoteoz` a libert`]ii personale, aflat` \n antitez`
direct` atât cu valorile de grandoare ale statului, cât [i cu
„sobornicitatea“, cât` era, care ac]iona \n mod direct, \n nu-
mele poporului. Se crede c`, \n fond, con]inutul de idei, in-
finit mai complex, al C`l`re]ului de aram` exprim` ap`ra-
rea ambi]iilor imperiale, „reflectarea n`zuin]elor patriotice
ale membrilor unei societ`]i de stat, mândri de acele gran-
dioase succese, care marcau intrarea triumfal` a Rusiei \n
Europa [i dobândirea, de c`tre cea dintâi, a statutului de una
dintre cele mai mari puteri“ (p. 89).
„Universalitatea“ lui P. Ia. Ceaadaev se opune, pân` la un
punct, unei anumite „limit`ri na]ionale“ a lui A. S. Pu[kin.
Con[tientizând impasul mo[tenirii bizantine din Rusia,

222
Ceaadaev, potrivit lui A. V. Lipatov, a c`utat c`ile de ie[ire
din labirintul na]ional-istoric [i din izolarea spiritual` spre
perspectiva universalist` [i general-uman`, fapt ce l-a apro-
piat de cei mai proeminen]i contemporani ai s`i polonezi,
incluzându-l pe A. Mickiewicz, care, \n mod „cavaleresc“,
nu a reac]ionat la gestul poetului rus – mult stimat de el14
–, care se manifestase \n ipostaza de cet`]ean al unei mari
puteri. |n leg`tur` cu aceasta, am dori s` amintim c` Ceaa-
daev a avut o pozi]ie apropiat` de cea a lui Pu[kin fa]` de
evenimentele din Polonia, din anul 1830.
Evenimentele au ar`tat c` o astfel de pozi]ie era caracte-
ristic` doar pentru o parte a gânditorilor din societatea
rus` [i nu reprezenta, nici pe departe, o linie general`.
Dou`zeci de ani mai târziu, \n 1851, A. I. Herzen \[i amin-
tea despre manifest`rile de solidaritate fa]` de polonezi ale
tinerilor studen]i. Potrivit m`rturiei sale, care merit` toat`
aten]ia, „poporul rus nu a manifestat nici cea mai mic` ur`
fa]` de cei care nu s-au supus voin]ei ]arului. Tineretul \i
comp`timea din tot sufletul pe polonezi“ (p. 94). Oricum,
reac]ia istoric` la evenimentele politice concrete ([i, \n acest
caz, este vorba despre noua amenin]are a unui conflict eu-
ropean, \n care Rusia s-ar fi confruntat cu o coali]ie a pu-
terilor europene, care ar fi dep`[it-o prin for]`15) nu ofer`,
\n opinia noastr`, temei pentru a le refuza nici lui Ceaadaev,
nici lui Pu[kin – \n privin]a libert`]ii interne, a deschiderii
spirituale [i a universalismului – teorii istoriozofice, a c`ror
exprimare atât \n Scrisorile filozofice ale lui Ceaadaev, cât [i
\n cunoscutele r`spunsuri ale lui Pu[kin la ele, nu pot fi con-
siderate – mai pu]in decât ideile importan]ilor gânditori po-
lonezi – drept aspira]ii spre relevarea destinelor interde-
pendente ale popoarelor lor cu principiul universal.
Formula „Rusia [i Europa“, care-l preocupa pe Ceaa-
daev, [i-a g`sit reflectarea original` \n poemul lui Pu[kin,
C`l`re]ul de aram`, care, adesea, este v`zut ca o polemic` cu

223
Mickiewicz, iar Petersburgul ca model al ora[ului diavolesc
(prin intermediul unuia dintre versurile cheie ale poemului
s`u – „Te iubesc, crea]ie a lui Petru“ –, Pu[kin \l provoac` \n
mod deschis pe prietenul s`u polonez). Totu[i, pe de o par-
te, capacitatea lui Pu[kin de a vedea frumuse]ea \n gran-
doarea statului, nu a eliminat compasiunea fa]` de omul de
rând, strivit de grandoarea statului [i, pe de alt` parte, a spo-
rit intensitatea cu care poetul percepea dilema istoriei ruse,
\ncadrat` \n contextul european. Asemeni lui Ceaadaev,
Pu[kin a con[tientizat asincronismul dezvolt`rii Rusiei [i Eu-
ropei. |n ceea ce prive[te problema polonez`, ea nu numai
c` devine, mai ales dup` 1830, problema autodefinirii ca stat
a Rusiei [i a men]inerii integrit`]ii imperiului (adic` intr` \n
categoria problemelor vitale ale istoriei ruse), dar, \ntr-o
m`sur` foarte mare, contribuie la definirea acelor idei la ba-
za c`rora se afla, \nc` din vremea lui Ceaadaev [i a lui Pu[kin,
confruntarea dramatic` – \n spirit slavofil sau occidental –
dintre Rusia [i Europa: adic` acceptarea – clar` sau nu – a
faptului c` este vorba despre dou` materii – pe cât de
asem`n`toare, pe atât de diverse –, care se aflau foarte aproa-
pe una de cealalt`, dar care rar se \ntret`iau, aflâdu-se, ade-
sea, \n complicate [i dureroase rela]ii de reciprocitate.
Problema apartenen]ei Rusiei la Europa, care a fost pus`,
\nc` din anii ’30 ai secolului XIX – când Imperiul Rus se con-
frunta cu amenin]area extern` – de c`tre primul filosof rus
(\n accep]iunea clasic` a termenului), P. Ia. Ceaadaev, [i de
c`tre geniul literaturii ruse, A.S. Pu[kin, [i-a men]inut, \ntr-
un fel sau altul, actualitatea de-a lungul deceniilor ce au ur-
mat, devenind pivotul dezvolt`rii gândirii sociale ruse. Ace-
ia[i problem` – din punctul de vedere al con]inutului ei –
s-a aflat \n centrul aten]iei gândirii sociale poloneze, de[i
modul ei de evaluare a fost diferit, iar r`spunsul identic:
aproape \ntotdeauna, Polonia era evaluat` ca fiind parte in-
separabil` a Europei [i ap`r`toare a grani]elor sale estice.

224
 Putem fi de acord cu I. O. {aitanov, care afirm` c` „\n for-
mula lui Pu[kin – «cearta dintre slavi» – se manifesta irita-
rea Rusiei, pe care noua Europ` o oprise hot`rât la grani]ele
sale [i pe care –oarecum preventiv – o f`cuse responsabil`
pentru noua \mp`r]ire a Poloniei“ (p. 83). |n mod echita-
bil, \ns`, trebuie admis` [i ideea potrivit c`reia r`spunsul lui
Pu[kin la evenimentele din anii 1830-1831 [i – \n context
mai larg – viziunea lui Pu[kin fa]` de soarta Poloniei \n ra-
port cu factorul rus avea s` determine – pentru multe de-
cenii – atitudinea intelighen]iei ruse fa]` de problema po-
lonez` [i, mai mult, avea s` devin` un moment cheie \n con-
solidarea stereotipului polonezului negativ din poezia rus`.
Chiar dac` \n Rusia au existat [i alte r`spunsuri poetice – pe
diverse tonalit`]i – la evenimentele din Polonia, din anul
1830 (de exemplu, poeziile lui A. Odoevski16), ele au influ-
en]at \ntr-o mic` m`sur` schimbarea stereotipurilor; la fel
s-a \ntâmplat [i mai târziu, dup` ce literatura polonez` a de-
venit cunoscut` [i, de asemenea, dup` apari]ia operelor li-
terare ale autorilor ru[i, care-i \nf`]i[au cu simpatie pe po-
lonezi. Autoritatea lui Pu[kin a fost contestat` cu atât mai
greu, cu cât poeziile sale, având ca subiect revolta polonez`,
reprezint`, potrivit lui P. A. Viazemski „nu ode solemne
ocazionale, ci efuziuni ale sentimentelor reprimate, con-
vingeri [i opinii adânc \nr`d`cinate“ (p. 93). Pentru omul
de stat F. I. Tiutcev, lupta cu Polonia r`zvr`tit` a constituit,
de asemenea „o lupt` pentru men]inerea integrit`]ii pute-
rii slave, c`reia i-a fost o \nalt` misiune istoric`“ (p. 104).
M. Iu. Lermontov considera revolta polonez` drept o uneltire
a Occidentului \mpotriva Rusiei. Dac` analiz`m procesul li-
terar – dar nu \n cele mai importante manifest`ri ale sale –,
ci \n orientarea sa de baz`, ponderea subiectelor poloneze
interpretate tenden]ios se dovede[te a fi extrem de mare. So-
cietatea rus` din anii ’30 ai secolului al XIX-lea era extrem de
alarmat` de revolta polonez`, care amenin]a integritatea impe-

225
riului. Având \n vedere aceast` team`, sunt de \n]eles nevo-
ia manifestat` de c`tre societatea rus` c`tre o ideologie de
mare putere [i popularitatea dramei, scris` de N. Kukolnik
\n 1834 – Mâna Domnului a salvat patria –, care avea ca su-
biect evenimentele din 1612, precum [i a altor opere litera-
re, \n care polonezii erau \nf`]i[a]i ca tr`d`tori ai slavilor,
servitori ai Occidentului latin, arm` \n mâinile for]elor ex-
terne, care se str`duiau s` umileasc` „Sfânta Rusie“.
Astfel, refuzul de a accepta revolta polonez` din anul
1830 a devenit – dup` cum o arat` un [ir \ntreg de articole
ale autorilor ru[i [i polonezi –, un fel de „mecanism de-
clan[ator“ pentru formarea unei imagini negative a polo-
nezului \n con[tiin]a colectiv` rus`, care a permis fixarea sa
\n operele beletristice. Stereotipul ideologizat al „leahului“
nerecunosc`tor, viclean, trufa[ [i cu inten]ii ostile fa]` de
principiile sociale [i de stat, care s-a \nr`d`cinat dup` 1830
\n Rusia, s-a dovedit foarte longeviv. El a evoluat [i s-a
r`spândit ulterior pe fondul sentimentelor antipoloneze [i
[oviniste, care au cuprins segmente importante ale societ`]ii
ruse dup` revolta din anul 186317 (este \ndeajuns s` amin-
tim romanele antinihiliste din perioada anilor ’60 ai seco-
lului al XIX-lea). Acela[i mit a men]inut pe mai departe
iner]ia, determinând modul \n care marele public percepea
tot ceea ce era polonez, ajutând la revelarea „r`d`cinilor po-
loneze“ a tuturor fenomenelor sociale negative, unificând [i
generalizând neajunsurile existente \ntr-un mod cât se poa-
te de elocvent. Astfel, M.N. Katkov a v`zut \n nihilismul rus,
\nainte de toate, originea polonismului. Chiar cei mai im-
portan]i scriitori erau tributari ideilor preconcepute fa]` de
mi[carea na]ional` polonez`. Este \ndeajuns s` amintim
motivele antipoloneze din opera lui N.V. Gogol (\n care
punctul de vedere specific ucrainean – [i chiar belorus – asu-
pra problemei poloneze se manifesta mai puternic) [i a lui
F. M. Dostoievki.

226
 Pe de alt` parte, potrivit marelui poet romantic Iu. Slo-
va]ki, [i \n cultura polonez` a fost exprimat un veto fa]` de
toate aspira]iile proruse. |nc` din 1770, \n ajunul primei
\mp`r]iri a Poloniei, gânditorul polonez F. Makulski afirma
c` „Singura menire pe care Rusia o vede pentru puterea sa
este aceea ca, asemeni lui Alexandrul cel Mare, s` cucereasc`
cât mai multe ]`ri [i s` le domine despotic“ (p. 30). |n se-
colul al XIX-lea, opozi]ia dintre individualismul polonez [i
spiritul colectivist rus, care era v`zut ca o amenin]are la
adresa libert`]ii personale, devine una dintre direc]iile car-
dinale ale gândirii sociale din Polonia. Dreptul la \ntâieta-
te al Rusiei \n lumea slav` era pus la \ndoial`, fapt care a
contribuit la consolidarea – \n teritoriile poloneze – a im-
aginii despre ru[i, care erau v`zu]i ca mo[tenitori ai modu-
lui de organizare statal` t`taro-mongol. Putem fi de acord
cu faptul c` \ns`[i existen]a problemei poloneze a subminat
doctrina oficial` a panslavismului, distrugând [i demistifi-
când mitul – exploatat \n scopuri politice – al comunit`]ii
slavilor18.
Boicotul a tot ceea ce era rus s-a manifestat plenar, mai
ales, dup` reprimarea revoltei din 1863. Vectorul determi-
nant al politicii ruse devine tendin]a c`tre deplina integra-
re \n imperiu a regiunii din bazinul Vistulei, ceea ce presu-
punea lipsirea supu[ilor ]arului de origine polonez` (\n
m`sura \n care acest lucru era posibil) de autoidentificarea
na]ional`, \n scopul rusific`rii lor ulterioare. Au fost \nchi-
se [colile primare poloneze, iar limba polonez` a fost in-
terzis` \n institu]iile de stat19. Eliminarea din sistemul de
educa]ie [i din mediul de afaceri a elementului na]ional
constituia o amenin]are real` privind pierderea con[tiin]ei
na]ionale de c`tre popula]ia polonez`.
Na]iunea polonez` \ns` s-a dovedit capabil` de o rezis-
ten]` efectiv`; \n pofida opozi]iei masive a Petersburgului,
se constituite un sistem de institu]ii na]ional-culturale. Au-

227
torit`]ile nu au putut s` interzic` editarea ziarelor private \n
limba polonez` [i teatrele poloneze. Tocmai \n condi]iile
pierderii de c`tre Polonia a independen]ei [i a unei dure asu-
priri na]ionale, literatura polonez` progreseaz`20.
Succesele culturii poloneze \n Imperiul Rus au fost cu atât
mai impresionante, cu cât dezvoltarea ei era \ngreunat` nu
numai de obstacolele de ordin administrativ. Trebuiau
dep`[ite puternicile idei preconcepute de la nivelul opiniei
publice, unde, dup` 1863, stereotipurile antipoloneze se
consolidaser` din nou; gra]ie eforturilor autorit`]ilor – spri-
jinite de cercurile na]ionaliste velikoruse – stereotipurilor li
s-a conferit o clar` tent` confesional` (tipul polonezului ca-
tolic-fanatic, prevestitor de r`u, du[man ve[nic al statalit`]ii
ruse, pe care o distruge din interior, a fost r`spândit, prin toa-
te mijloacele, \ncepând cu [coala [i terminând cu presa [i li-
teratura). |n secolul XX, unul dintre gânditorii polonezi ca-
racteriza atmosfera care ap`ruse \n Rusia, \n secolul al
XIX-lea, astfel: pl`nuind s` distrug` de la r`d`cin` na]iunea
polonez`, \mp`ratul-Irod „a g`sit sprijin \n ]ara sa, din par-
tea opiniei publice, pentru acest plan“ (p. 102). Trebuie
spus, de altfel, c` \n mitologia na]ional` polonez` s-a
\nr`d`cinat o schem` – \n multe privin]e opus` celei ruse –
a opozi]iei celor dou` elemente de baz`: Rusiei, subjugat` de
o pseudoreligie ateist`, \i era opus` Polonia, \n calitate de ba-
stion al cre[tinismului; perfidiei oamenilor politici ru[i i se
opunea modelul sacrificiului nevinovat, \nc`tu[at \n lan]uri.
Cu toate acestea, tema polonez` din literatura rus` nu s-
a redus, câtu[i de pu]in, la multiplicarea schemelor [i ste-
reotipurilor negative. Sesizând caracterul ambiguu al expe-
rien]ei istorice a rela]iilor dintre cele dou` popoare, scriito-
rii importan]i au reu[it s` ocoleasc` comandamentele ideo-
logice [i, mai mult, s-au ridicat deasupra conjuncturii poli-
tice, iar câteodat`, \n pofida propriilor convingeri, au ela-
borat modele complexe, reu[ind s` \n]eleag` toate dimen-

228
siunile [i contradic]iile caracterului na]ional polonez. Astfel,
N. V. Gogol, \n crearea personajelor poloneze, nu s-a limi-
tat doar la redarea n`zuin]elor lor c`tre lux [i viclenie. Per-
sonajele sunt adesea reprezentate [i \n calitate de lupt`tori cu-
rajo[i [i pricepu]i. O obsesiv` problem` a fost pus` de c`tre
I. S. Aksakov: noi, ru[ii, „suntem \nsufle]i]i, \n sfâr[it, chiar
[i pe jum`tate, de acel sentiment de dragoste fa]` de p`mân-
tul nostru, fapt care ne deosebe[te de polonezi“ (p. 128).
Convingerile „antinihiliste“ nu l-au \mpiedicat pe N.S. Les-
kov – \nclinat nu spre dezv`luirea [i pronun]area sentin]elor,
ci spre analiza profund` a problemei patriotismului – s`
abordeze tema polonez`. Modele atr`g`toare ale polonezi-
lor exila]i politici a oferit [i F. M. Dostoievski \n romanul s`u
Amintiri din Casa mor]ii. Complexul de culpabilitate pentru
politica ]arist` promovat` \n Polonia reiese [i din lucr`rile
târzii ale lui L. N. Tolstoi, Hagi-Murad [i Pentru ce?.
Abordarea problemei poloneze de c`tre L. N. Tolstoi nu
poate fi separat` de reflec]iile sale pe marginea contra-
dic]iilor dintre interesele statalit`]ii ruse [i drepturile natu-
rale ale omului [i, \ntr-o perspectiv` mai larg`, de cele pri-
vind problema confrunt`rii dintre autoritate [i via]`.
Ar`tând cum a fost canalizat` violen]a mecanismului statal
\mpotriva celor care nu apar]ineau acestei statalit`]i etnice,
marele umanist [i-a exprimat compasiunea fa]` de oamenii
pedepsi]i cu exilul \n Siberia „doar pentru faptul c` ei do-
reau s` fie ceea ce se n`scuser`: polonezi“. |n pofida obiec-
tivelor sale ideatice ini]iale, Tolstoi s-a str`duit s` \mpace
dou` pozi]ii pu]in reconciliabile: acceptarea smerit` a sor]ii
[i ap`rarea activ` a drepturilor inseparabile ale omului la
via]` [i libertate.
Astfel, prin eforturile celor mai importan]i scriitori ru[i,
s-a format o nou` imagine: aceea a polonezului-martir.
Rela]iile dintre polonezi [i ru[i sunt mai profund analizate
[i percepute. Astfel, F. I. Tiutcev, r`mânând un sus]in`tor

229
al panslavismului imperial, visa la vremurile când „regimul
mult dorit va fi instaurat atunci când Rusia [i Polonia se vor
\mp`ca“. Marele poet con[tientiza tragica culp` a Rusiei fa]`
de Polonia, precum [i necesitatea recunoa[terii [i a
r`scump`r`rii ei dup` morala cre[tin`. Când campania an-
tipolonez` atinsese apogeul, cunoscutul filolog A.N. P\nin
a f`cut apel la cona]ionalii s`i ca ei s` dea dovad` de re]ine-
re, ad`ugând c` ideile preconcepute [i ura nu sunt permi-
se, mai ales „din partea unui popor mare, puternic [i victo-
rios“22. Printre cei mai consecven]i critici ai politicii de ru-
sificare for]at` a Poloniei au fost A. I. Herzen (\ntre anii
1850-1860, \n emigra]ie), [i V. S. Soloviov (\ntre 1880-1890),
care, gra]ie abord`rii universaliste a problematicii cre[ti-
nismului, a influen]at considerabil gândirea polonez`23.
V.G. Korolenko, un fin cunosc`tor [i iubitor al literaturii
poloneze, a f`cut destul de mult \n direc]ia populariz`rii ei.
Abordând probleme general umane, capabile s` genereze
aprecierea cititorului rus, cei mai importan]i scriitori polo-
nezi au fost tip`ri]i \n repetate rânduri \n limba rus`, iar
operele lor au fost dezb`tute \n pres`. Este destul s` amin-
tim popularitatea uria[` de care se bucur` \n Rusia Henryk
Sienkiewicz. |n acest fel, \n pofida tuturor problemelor,
dialogul dintre cele dou` culturi a continuat, iar scriitorii [i
arti[tii – mai bine ca oricine – s-au dovedit capabili s` con-
struiasc` poduri deasupra celor mai adânci pr`pastii [i s`
anuleze stereotipurile negative.
Sarcina aceasta s-a dovedit extrem de complicat` deoa-
rece politica ]arist` a coalizat na]iunea la nivel emo]ional,
generând la nivelul a milioane de polonezi o arz`toare do-
rin]` de revan[`. Astfel, \n anumite perioade, \n Polonia,
chiar [i cele mai luminate spirite nu au putut s` \[i lichide-
ze complexele antiruse[ti. De exemplu, pentru cel mai im-
portant scriitor de la \nceputul secolului XX, S. Jeromski,
Rusia reprezenta \ntruchiparea r`ului demonic, care lui i se

230
p`rea cu atât mai amenin]`tor, cu cât, pentru a-[i atinge sco-
purile josnice de rusificare, autorit`]ile imperiale foloseau
mijloace „alese“ [i atr`g`toare: mecanismele culturii \nalte,
apte s` \l atrag` pe cititor sau spectator. |n acest sens, este
elocvent` interpretarea dat` de c`tre Jeromski rolului asu-
mat de Mickiewicz, \n dubla sa calitate de prooroc [i
de[tept`tor al na]iunii: cel asupra c`ruia activitatea proo-
rocului nu are niciun efect, acela este un om pierdut pen-
tru na]iunea polonez`; el va disp`rea \n „pr`pastia rus`“ de-
oarece tenta]ia demonic` reprezint` calea care duce c`tre ro-
bia spiritual`.
|n pofida eforturilor celor mai str`lucite spirite de a fa-
ce din Rusia un subiect tabu – ceva de genul „marelui ab-
sent“ – \n cultura polonez`, contactele dintre cele dou`
culturi nu s-au \ntrerupt. Nu toat` intelighen]ia polonez` a
aderat la orient`rile radicale antiruse. Chiar dac`, adesea,
politica imperial` le spulbera oamenilor cu vederi modera-
te speran]ele privind \mplinirea idealurilor lor, oferindu-
le, \n schimb, mai multe atuuri sus]in`torilor unei linii an-
tiruse active, \n Polonia, au existat \ntotdeauna gânditori,
care au abordat \n mod ra]ional problema rela]iilor cu ma-
re vecin r`s`ritean. Luând \n considerare raportul de for]e
[i situa]ia geopolitic` general` din Europa R`s`ritean`,
ace[tia mizau pe coexisten]a cu Rusia \n intervalul de timp
apropiat. „Noi (Polonia – n. trad.) nu suntem o insul`,
\nconjurat` de m`ri; trebuie s` accept`m condi]iile obiec-
tive, care exist`“24; „\n m`sura \n care ru[ii vor r`mâne ve-
cinii no[tri pentru totdeauna, este necesar ca \nc` de acum
s` depunem eforturi pentru reglementarea rela]iilor“, aceas-
ta era pozi]ia poetului }.K. Norvid. |n]elegerea experien]ei
istorice, rela]iile de reciprocitate dintre vecini [i chiar de la
nivelul familiilor (modelul „disputelor familiale“ ale lui
Pu[kin nu le era str`in nici unora dintre polonezii roman-
tici), au avut ca efect con[tientizarea sor]ii comune, ap`rut`

231
pe fundalul suferin]ei, fapt care \i conferise profunzime. Câ-
teodat`, gânditorilor polonezi li se p`rea c`, \n compara]ie
cu problemele universalismului uman, tratate \n cultura
rus`, obiectivele mi[c`rii lor li se p`reau limitate la cele
na]ionale. Astfel, c`ut`rile spirituale ale scriitorilor ru[i au
l`rgit orizontul de cunoa[tere [i \n]elegere a lumii al inteli-
ghen]iei poloneze, fapt care nu putea s` nu se r`sfrâng` [i
asupra imaginii Rusiei ca ]ar`25. Dac` pentru Jeromski Ru-
sia r`mânea obiectul reneg`rii sale totale, pentru unul din-
tre contemporanii s`i, \n modul acestuia de a percepe Ru-
sia era prezent un anumit element al „farmecului demonic“.
Este important de avut \n vedere [i faptul c` tineretul polo-
nez era educat s` se familiarizase cu [tiin]ele umaniste occi-
dentale, \n mod preponderent, gra]ie traducerilor acestora \n
limba rus`; de aceea, rolul limbii ruse – de translator al va-
lorilor culturale universale \n Polonia – nu poate fi negat.
Posibilitatea „stabilirii unor pun]i“ s-a men]inut [i \n
m`sura \n care, \ntr-o parte a con[tiin]ei poloneze era pre-
zent` contradic]ia fiin]ei istorice a celor dou` Rusii: cea
oficial` [i cea neoficial`. Chiar dac` evenimentele din 1831
[i 1864 \ncinseser` atmosfera de rusofobie, \n publicistica
polonez` se manifesta tendin]a delimit`rii ]arismului de
poporul rus, care nu era perceput ca responsabil pentru po-
litica promovat` de statul rus26. Exista [i compasiunea fa]`
de rusul simplu, strivit de autoritatea despotic`.
Un rol important \n con[tientizarea comuniunii de
soart` a celor dou` popoare l-a avut [tiin]a istoric`. La
sfâr[itul secolului XIX, \n istoriografia polonez`, locul ro-
mantismului este luat de pozitivism. Bazându-se pe o uria[`
cantitate de fapte, istoricii polonezi s-au str`duit s` analizeze
mult mai critic evolu]ia na]iunii lor [i s` determine \ntregul
complex de factori (mai ales cei de ordin intern), care avu-
seser` drept consecin]` pierderea independen]ei Poloniei.
Reevaluarea mo[tenirii istorice ambigue [i, mai ales, a ex-

232
perien]ei negative a rela]iilor reciproce, experien]` \mpov`-
r`toare pentru ambele popoare, a devenit premiza spiritual`
necesar` pentru f`urirea unui viitor mai bun.
Comanda politico-ideologic` \i afecta cel mai mult pe is-
toricii ru[i care studiau problemele poloneze: li se cerea s`
arate caracterul neviabil al acestui stat [i iresponsabilitatea
polonezilor fa]` de propria statalitate (târguiala coroanei po-
loneze \n rela]iile cu vecinii s`i era perceput`, mai mult de-
cât orice altceva, ca o m`rturie a sl`biciunii statului polo-
nez). Dar chiar [i atunci când \n societatea rus` predominau
clar orient`rile antipoloneze – \ntre]inute de c`tre autorit`]i
– unii dintre istoricii liberali au reu[it s` dep`[easc` ideile
preconcepute izvorâte dintr-o astfel de abordare. Astfel, \n
lucr`rile lor se pot \ntâlni evalu`ri pozitive ale parlamenta-
rismului polonez. Potrivit acestor autori, \n Polonia, \n
epoca modern` timpurie, „\nceputul Europei individualis-
te“ [i-a g`sit realizarea deplin` deoarece unele dintre prin-
cipiile construc]iei politice, care constituiau „mândria [i
for]a“ democra]iilor englez` [i american`, erau transpuse \n
via]` pentru prima oar` \n Polonia. Analizând cauzele in-
terne ale dec`derii Republicii poloneze, atât istoricii ru[i, cât
[i cei polonezi nu au putut s` ignore problema caracterului
na]ional polonez, a exalt`rii religioase, caracteristic` lui, [i
a subiectivismului mistic.
La sfâr[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul secolului XX,
gândirea social` polonez` se hr`nea tot mai pu]in din amin-
tirile apusei m`re]ii [i din \nfrângerile amare. Era mult mai
important ca experien]a istoric` a ultimelor decenii s` fie re-
flectat`, dar nu cu un singur \n]eles. Perceperea Imperiului
rus ca un spa]iu al r`ului absolut – o caracteristic` a ro-
mantismului polonez – nu [i-a g`sit \ntotdeauna confir-
marea \n practica real`. Dup` cum o arat` [i L.E. Gorizon-
tov \n lucr`rile sale27, mii de polonezi, cu diverse ocupa]ii,
au putut, adesea, s` se realizeze pe deplin doar \n \ntinde-
rile nem`rginite ale acestui spa]iu. Ajungând \n aceste zo-

233
ne, polonezii nu mai putea boicota tot ceea ce era rus, iar
contactele tot mai diverse erau inevitabile. Experien]a ne-
mijlocit` a comunic`rii cu ru[ii \n situa]ii care permiteau
descoperirea calit`]ilor lor umane, a contribuit la erodarea
stereotipurilor. Re\ntorcându-se din Rusia \n locurile natale,
mul]i dintre ace[ti polonezi au transmis experien]a lor ge-
nera]iilor urm`toare, iar aceast` experien]` a continuat s`
func]ioneze \n pofida noilor cataclisme istorice, care nu
f`ceau altceva decât s` pun` gaz pe focul rusofobiei. Aceast`
problem` era strâns legat` de politica polonez` a ]arismu-
lui, care nu \ntotdeauna s-a redus la lichidarea tuturor ma-
nifest`rilor vie]ii na]ionale, dar care presupunea un \ntreg
complex de m`suri ce vizau men]inerea Poloniei \n grani]ele
Imperiului Rus.
Strategia de integrare a periferiei na]ionale \n imperiu a
r`mas baza politicii ]ariste \n raport cu toate celelalte regiuni
na]ionale, iar Polonia \ntotdeauna s-a aflat \n prima linie a
tendin]elor expansioniste ale monarhiei ruse. Consecin]a di-
rect` a prezen]ei militare ruse \n teritoriile poloneze au re-
prezentat-o planurile de organizare teritorial`. Alocând
mijloace pentru str`mutarea ]`ranilor din Rusia, guvernul
s-a \ngrijit ca elementul rus – \n care centrul vedea un spri-
jin al s`u [i garantul stabilit`]ii \ntr-o regiune nu tocmai
lini[tit` – s` prind` r`d`cini \n Polonia. Aceast` politic` \ns`
– a[a cum arat` [i L. E. Gorizontov – a intrat \n contradic]ie
cu principala tendin]` a procesului demografic din imperiu:
]`r`nimea care, conform structurii sale, reprezenta o reali-
tate social` migratoare, destul de dificil de controlat de bi-
rocra]ia petersburghez`, avea tendin]a s` se \ndrepte, cu
prec`dere, spre est. |n m`sura \n care c`ut`rile acelor
purt`tori ale valorilor ruse nu au fost \ntotdeauna \ncunu-
nate de succes, eforturile autorit`]ilor se \mpotmoleau la ni-
velul activit`]ilor de ordonare a poten]ialului uman existent.
|ncepând deja cu anul 1860, autorit`]ile ruse au \ntreprins

234
demersuri prin care urm`reau acutizarea contradic]iilor
dintre ]`r`nimea polonez` [i [leahta nobiliar`, ]`ranii ca-
tolici fiind sco[i de sub jurisdic]ia legilor cu caracter anti-
polonez. |n ansamblu, politica centrului s-a dovedit a fi lip-
sit` de eficien]`: chiar \n acele cazuri, când autorit`]ile
reu[eau s` reproduc` la periferie, \n miniatur`, societatea ve-
likorus`, concomitent avea loc [i un complex proces de
transfer al problemelor ruse[ti, care, ajunse \ntr-un mediu
str`in, dobândeau un caracter critic.
De aceea, strategia integra]ionist` a centrului fa]` de
Polonia nu a dat rezultate [i, mai mult, judecând dup` re-
zultatele ob]inute, s-a dovedit a fi antirus` deoarece a con-
solidat sentimentul rusofob. Spre sfâr[itul secolului al
XIX-lea, cea mai mare parte a elitei imperiale con[tientiza
tot mai clar ineficacitatea politicii promovat` pân` \n acel
moment. [i acest lucru se \ntâmpla \ntr-o mare m`sur` [i
pentru c` politica provomovat` dup` 1863 devenise o pie-
dic` pentru diploma]ia rus`, care dorea o alian]` cu Fran]a
[i Marea Britanie. Situa]ia era \ngreunat` [i de folosirea de
c`tre Petersburg a h`r]ii Poloniei ca instrument de presiu-
ne asupra Germaniei [i Austro-Ungariei. Din acest motiv,
era necesar` o schimbare nu doar pe plan intern (situa]ia
din partea aflat` sub domina]ie rus` a Poloniei [i cea din gu-
berniile din vest), ci [i pe plan extern.
O situa]ie similar` exista [i \n Polonia. |n pofida politi-
cii centrului, care d`dea slabe speran]e pentru f`urirea unui
viitor mai bun al`turi de Rusia, cele mai vizionare spirite po-
loneze se convinseser` c` problema independen]ei Poloniei
putea fi rezolvat` nu prin izolare fa]` de Rusia, ci doar \n
contextul solu]ion`rii dilemei ruse, \n spa]iul comun polo-
nez [i rus. De aceea, partizanii edific`rii de pun]i c`tre Ru-
sia se deosebeau din punctul de vedere al premizelor idea-
tice, morale [i psihologice. Dac` oamenii politici modera]i
abordau problema rela]iilor cu Rusia extrem de pragmatic,

235
cei câ]iva reprezentan]i ai lag`rului radical utilizau o abor-
dare mesianic`. Libertatea polonez` era v`zut` ca parte a
cauzei comune. Celebra lozinc` – „Pentru libertatea noastr`
[i a voastr`!“ – care ap`ruse \nc` din prima jum`tate a se-
colului XIX, era pus` \n rela]ie cu iluziile conform c`rora
misiunea democratiz`rii Rusiei c`zuse, mai ales \n sarcina
polonezilor.
Un loc important printre politicienii polonezi de la \nce-
putul secolului XX, l-a ocupat Roman Dmowski, care pro-
punea „un nou program pentru rela]iile cu Rusia, bazat pe
analiza pragmatic` a experien]ei istorice, f`cut` \n confor-
mitate cu principiile realpolitik-ului, [i pe renun]area la
sentimentele p`guboase de c`tre ambele p`r]i“ (p. 138).
Dmowski ajunsese la aceast` concluzie, pornind de la con-
statarea c` diferen]a dintre tradi]iile propriilor statalit`]i ale
popoarelor care se aflau \n componen]a Imperiului rus,
necesita, din partea centrului, o abordare mult mai divers`
a politicii na]ionale. „Polonezii – \i spunea acesta contelui
S.Iu. Witte – nu trebuie pu[i laolalt` cu ceilal]i «str`ini» din
statul rus, \n raport cu care maximum de concesii \l repre-
zint` acceptarea religiei acestora [i a „dialectului local“,
doar \n planul secund al vie]ii sociale [...] Polonia trebuie s`
aib` propriul regim politic, creat de societatea polonez`; toa-
te nevoile acestei societ`]i trebuie rezolvate \n limba proprie
[...] iar societatea trebuie s` fie condus` de oameni pro-
veni]i din rândul ei, care \i \n]eleg modul de organizare [i
nevoile [i care se \ngrijesc de viitorul ei“ (p. 138). O politic`
mai deschis` compromisului \n problema polonez` ar fi
adus Rusiei – potrivit opiniei lui Dmowski – avantaje \n po-
litica extern`, pentru c` cea din urm` ar fi avut \n Polonia
un partener de n`dejde [i un promotor al influen]ei sale spre
vest. Din punctul s`u de vedere, Polonia, de asemenea, ar fi
fost interesat` \ntr-un parteneriat cu Rusia, mai ales dac` era
avut \n vedere faptul c` amenin]area german` se men]inea.
Astfel, era vorba s` se pun` bazele unui modus vivendi po-

236
litic \n noi condi]ii, profitabile pentru ambele p`r]i. Prag-
maticul [i consecventul om politic polonez, Roman
Dmowski, nu se remarca, câtu[i de pu]in, prin rusofilie [i
era, mai ales, intransigent fa]` de aparatul puterii de stat din
Rusia. Pronun]ându-se pentru reconcilierea [i alian]a cu
Rusia, el se conducea dup` principiul r`ului celui mai mic,
alegând ca partener, potrivit punctului s`u de vedere, pe ad-
versarul mai pu]in periculos. Nefiind de acord cu revolu]ia
din 1905, Dmowski vedea \n sl`birea statalit`]ii ruse o [ans`
pentru \naintarea preten]iilor poloneze.
Dezvoltarea mi[c`rii revolu]ionare \n Rusia a provocat
o reac]ie ambigu` \n Polonia. Dup` declan[area revolu]iei
din 1905, \n societatea polonez` domina o stare de cir-
cumspec]ie. Oricum, transformarea Rusiei \ntr-o monarhie
constitu]ional` a fost \ntâmpinat` pozitiv, ca un prim pas
spre rezolvarea definitiv` a problemei poloneze. Pe fondul
relativei liberaliz`ri, contactele la nivel spiritual se extind, iar
boicotarea institu]iilor culturale de limb` rus` \nceteaz` s`
mai reprezinte o mod`.
Duma devine forumul legal pentru ap`rarea intereselor
na]ionale. A[a cum demonstreaz` P. Veciorkevici, po-
ten]ialul polonez din Dum` nu a fost utilizat, \nainte de toa-
te, din cauza divergen]elor interne fundamentale din Dum`.
Unii din reprezentan]ii polonezi, punând interesele de stat
deasupra intereselor na]ionale, au fost atra[i de Partidul
Constitu]ional-Democrat (kade]i). Aceasta \n condi]iile \n
care liberalii ru[i, pretinzând s` apere drepturile mino-
rit`]ilor, „se comportau fa]` de polonezi \ntr-un mod cate-
goric [i paternalist“, „negând caracterul exclusiv al proble-
mei poloneze [i str`duindu-se s` o reduc` la numitorul co-
mun al politicii na]ionale“ (p. 140). Pe de alt` parte – dup`
cum subliniaz` P. Veciorkevivi –, participând la afacerile po-
litice de culise din Duma de Stat, „coloana polonez`“, juca
rolul unei balan]e de care depindea adoptarea anumitor
proiecte de legi. Premierul P. A. Stol\pin s-a folosit de aceast`

237
balan]` pentru a forma o majoritate parlamentar` stabil`.
Mai târziu, este adev`rat c` Stol\pin a f`cut apel la na]io-
nali[ti, iar pre]ul pe care a trebuit s`-l pl`teasc` pentru
alian]a \ncheiat` cu ei a fost o agresiv` ofensiv` antipolo-
nez`. Schimbarea din 3 iunie 190728 a afectat [i interesele oa-
menilor politici polonezi. Cu atât mai mult cu cât, \n ma-
nifestul adoptat se afirma c` alte na]ionalit`]i – \n afar` de
ru[i – de[i pot fi reprezentate \n Duma de Stat „de repre-
zentan]ii lor“, „nu pot fi factori de decizie \n probleme
strict ruse[ti“ (p. 141). Dup` cum conchide P. Veciorkevici,
\n ansamblu, contactele parlamentare dintre cele dou` p`r]i
au fost un fiasco, provocând dezam`gire \n ambele tabere
[i având drept consecin]` consolidarea stereotipurilor ne-
gative. Lipsa de \n]elegere fa]` de aspira]iile poloneze – atât
la nivelul cercurilor monarhice, cât [i al celor liberale – a fost
una din cauzele destr`m`rii imperiului29.
Odat` cu declan[area Primului R`zboi Mondial, intere-
sul fa]` de problema polonez` a crescut la nivelul opiniei pu-
blice ruse, fapt posibil [i gra]ie m`surilor propagandistice ale
autorit`]ilor, care \[i manifestaser` interesul fa]` de punc-
tele de vedere ale oamenilor politici polonezi. Astfel, mare-
le cneaz Nikolai Nikolaevici a adresat polonezilor un ma-
nifest, chemându-i s` sprijine Rusia, men]ionând, \n mod
elocvent, „trupul viu al Poloniei, t`iat \n buc`]i“. Ideea
panslavist` era impulsionat` \n fa]a amenin]`rii reprezen-
tat` de Germania30.
|n octombrie 1914, L. Andreev spera c` confruntarea sla-
vo-german` va pune cap`t du[m`niei fr`]e[ti f`r` sens din-
tre Rusia [i Polonia. Chiar [i Nikolai Berdeav f`cea apel la
\ncetarea „vechii dispute din interiorul vechii familii slave“.
„Rusia – scria filosoful rus – a evoluat foarte mult atât din
punct de vedere al statalit`]ii, cât [i din punct de vedere spi-
ritual, iar exagerarea pericolului polonez [i a celui catolic re-
prezint` o ru[ine la adresa demnit`]ii poporului rus“ (p.
173). {i Polonia era a[teptat` s` vin` \n \ntâmpinarea acestor

238
dorin]e de apropiere. Al`turi de opiniile scriitorilor – enun]ate
pe aceast` tem` – ar putea fi amintit` poezia lui Osip Man-
del[tam, Lui Rolas, care nu a suscitat – dup` [tiin]a noastr` –
aten]ia cercet`torilor. Poezia, care are ca subiect evenimen-
tele din 1914, constituie o adev`rat` od` \nchinat` faptelor de
eroism ale solda]ilor polonezi, care luptau, sub stindard aus-
tro-ungar, \mpotriva Rusiei. Poetul de numai 23 de ani nu
numai c` \[i d`duse seama de confruntarea f`r` sens dintre
cele dou` popoare apropiate, dar scotea \n relief caracterul ne-
firesc al alian]ei dintre na]iunea polonez` [i o for]` politic`
care era, \n mod tradi]ional, str`in` lumii slave. Totodat`,
Mandel[tam a reu[it s` includ` evenimentele c`rora le era
contemporan \ntr-un context istoric mai larg [i s` amin-
teasc` drumul secular parcurs de Polonia, din perioada celor
trei \mp`r]iri ale ei, [i despre faptul c` Polonia, \n mod tra-
gic, fusese nevoit` s` ac]ioneze de-a lungul istoriei nu numai
ca un subiect de sine st`t`tor, ci [i ca instrument de promo-
vare a politicii antiruse a marilor puteri.
Politica promovat` de Germania \n teritoriile poloneze,
\n timpul Primului R`zboi Mondial, c`derea ]arismului [i
perspectiva destr`m`rii Imperiului austro-ungar, care avea
un caracter multina]ional, toate acestea s-au aflat la baza con-
stituirii unei puternice mi[c`ri politice, care viza un acord cu
Rusia. La primele alegeri libere desf`[urate \ntr-o Polonie in-
dependent`, Roman Dmowski a primit un num`r conside-
rabil de voturi. Cu toate acestea, \n pofida ob]inerii inde-
penden]ei, vechile nemul]umiri nu au disp`rut. Au ap`rut
noi factori care au contribuit la consolidarea st`rii de spirit
antiruse din Polonia, care, ca [i \nainte, se aflau \n strâns`
leg`tur` cu sentimentele antipoloneze, exarcebate, la rândul
lor, \n Rusia. Din acest punct de vedere, cel mai important
eveniment a fost r`zboiul ruso-polonez din 1920.
Rolul na]ionalismului polonez \n atenuarea puternicu-
lui val revolu]ionar care cuprinsese Europa Central` [i de Est
\n 1918-1919 este, dup` p`rerea noastr`, destul de pu]in re-

239
flectat \n literatur`. Cu toate acestea, rolul Poloniei a fost
destul de mare. Milioane de polonezi au luptat pentru
ap`rarea patriei lor, independent de convingerile lor poli-
tice (\n acest sens, lozinca, intens folosit` de c`tre propa-
ganda bol[evic` – „polonezii albi“ – este, pur [i simplu, ab-
surd`). Statul polonez independent, ren`scut dup` un veac
[i jum`tate de inexisten]`, s-a dovedit a fi – \n acea atmos-
fer` de euforie na]ional` – nuca tare de care s-au lovit efor-
turile organizatorilor revolu]iei mondiale31. Nu este, deci, de
mirare c` Polonia nu putea ierta ofensa \ndurat`. Vreme de
dou` decenii, modelul panului polonez „care aminte[te de
armata de cavalerie“, a fost unul dintre stereotipurile de
clas` cele mai longevive, reflectat, de nenum`rate ori, \n li-
teratur`, teatru [i, mai ales, \n filme32. |n condi]iile \n care
o important` parte a popula]iei sovietice era nemul]umit`
de politica intern` promovat`, autorit`]ile s-au str`duit s`
canalizeze aceast` nemul]umire spre \ncercuirea du[mani-
lor (capitalist` – n. trad.), care infiltraser` spioni [i diver-
sioni[ti. Din acest punct de vedere, Polonia panilor consti-
tuia un model ideal de putere du[man`.
Vechile stereotipuri, chiar dac` unele erau schimbate, au
ren`scut gra]ie propagandei din ce \n ce mai intense. Astfel,
pentru reprezentarea „polonezilor albi“ (contrarevolu]ionari
– n. trad.) erau folosite caracteristicile anterioare: trufia [i
lauda de sine. Stereotipul extrem de jignitor potrivit c`ruia
Polonia era v`zut` ca o „prostituat` a Europei“, este mult
mai intens utilizat acum, prin compara]ie cu perioada ante-
rioar` anului 1917. Toate modelele [i motivele poloneze
din literatura rus` din perioada interbelic` au fost departe de
a-[i g`si un loc \n cadrul schemei ideologice. Din acest punct
de vedere, este \ndeajuns s` amintim lucr`rile lui I. Babel, o
serie de poezii ale lui B. Pasternak [i O. Mandel[tam.
|n Polonia, sub influen]a noii experien]e istorice, ste-
reotipurile tradi]ionale au suferit [i ele importante modi-
fic`ri. Contradic]ia dintre catolicism [i ortodoxie a l`sat

240
locul conflictului dintre cre[tinism [i comunismul ateu,
care demoniza [i mai mult imaginea Rusiei. Pericolul din
R`s`rit dobândea, astfel, o evident` tent` ro[ie. Totodat`,
punctul de vedere polonez cu privire la bol[evism a \ncer-
cat s` eviden]ieze nu atât momentul de ruptur`, cât carac-
terul de continuitate dintre noul regim [i ]arism, care, de
asemenea, amenin]ase existen]a na]ional` a polonezilor.
|n anii ’30, pe fondul consolid`rii regimului stalinist,
versiunea ideologic` anterioar`, a bol[evismului interna]io-
nalist-revolu]ionar, devine anacronic`, locul ei fiind luat de
o variant` re\nnoit` a ideii imperiale. Este reanimat` tradi]ia
statului rus ca mare putere – tradi]ie anterior respins` –,
regimul subliniind acum \n mod deschis ideea de continui-
tate. Primind o nou` comand` din partea autorit`]ilor, is-
toricii idealizeaz` politica na]ional` promovat` \n perioda re-
gimului ]arist. Toate acestea se reflect` prin folosirea ste-
reotipurilor \n cultur`. Modelul acceptabil al revolu]iona-
rului polonez \[i pierde actualitatea, \n timp ce spiritul de re-
volt` polonez este perceput ca o activitate ce avea ca scop de-
molarea fundamentelor statului rus. |n concordan]` cu spi-
ritul epocii, modelele „polonezului alb“ din perioada r`zbo-
iului sovieto-polonez sunt \nlocuite cu stereotipurile din
perioada de dinaintea revolu]iei din 1917, potrivit c`rora po-
lonezul este inamicul ve[nic [i ne\mp`cat al Rusiei. Ampla
campanie antipolonez` a atins apogeul \n toamna anului
1939, \n perioada celei de-a patra \mp`r]iri a Republicii po-
loneze, care a eviden]iat caracterul de continuitate al politi-
cii URSS – \n problema polonez` – cu cel al politicii ]ariste,
nu numai prin propaganda utilizat`, ci [i prin metodele pu-
nerii ei \n practic`34. |n spatele tezei – lansat` de autorit`]ile
sovietice – privind caracterul neviabil al statului polonez
contemporan35, se ascundea ideea rus` – dar [i cea imperial`
german`, \n egal` m`sur` – a incapacit`]ii polonezilor \n ra-
port cu propria statalitate36. Una dintre direc]iile principale
ale propagandei sovietice a constituit-o fundamentarea ideo-

241
logic` a ideii de „reunire“ [i „eliberare“ a teritoriilor care nu
apar]inuser` niciodat` Imperiului Rus, \n condi]iile \n care
frazeologia interna]ionalist` cu greu mai putea ascunde
esen]a politicii de mare putere promovat` de URSS.
De altminteri, teza lui Molotov, care nega dreptul la
existen]` al statalit`]ii poloneze, s-a aflat la originea unei si-
tua]ii istorice concrete, care, la rândul s`u, fusese determi-
nat` de raportul de for]e de pe arena interna]ional`. Deja \n
1944, Stalin, care s-a dovedit a fi \ntotdeauna un om poli-
tic extrem de pragmatic, afirma – \n \ntâlnirile cu oamenii
politici polonezi care nu erau de orientare comunist` – c`
r`zboiul obligase ambele popoare s` trag` \nv`]`minte pen-
tru viitor37. O Polonie sovietizat`, dar formal independent`
\n planul politicii interne [i externe, era, f`r` \ndoial`, de
preferat conducerii sovietice, decât uneia incluse \n com-
punerea Uniunii Sovietice. |n acest context, sunt de \n]eles
demersurile hot`râtoare \ntreprinse de c`tre URSS \n di-
rec]ia sprijinirii intereselor Poloniei pe arena interna]ional`,
\n special, la Conferin]ele de la Ialta [i Potsdam, când a fost
dezb`tut` problema grani]ei germano-poloneze38.
Experien]a r`zboiului [i a sovietiz`rii postbelice a
ad`ugat complexului r`s`ritean, deja existent \n con[tiin]a
na]ional` polonez`, noi [i dureroase aspecte, precum [i
traume psihologice: aici poate fi amintit Katynul, confrun-
tarea dintre conducerea stalinist` [i guvernul polonez din
emigra]ie (de la Londra), rolul organelor sovietice de for]`
\n eliminarea \nal]ilor comandan]i militari ai Armiei Kra-
jowa39, \n 194540. Astfel, \n memoria istoric` a multor po-
lonezi Rusia a constituit un exponent al represiunii [i mor]ii
eroice a mii de concet`]eni. Evidente erau, de asemenea,
politica de mare putere promovat` de c`tre URSS, dictatul
\n rela]iile cu alia]ii [i impunerea modelului totalitar (tre-
buie s` fim de acord cu faptul c` doctrina imperial-pater-
nalist` a Rusiei promovat` \n rela]iile cu slavii, [i care, de-
a lungul timpului, luase diverse forme, ce au eviden]iat ca-

242
racterul de continuitate, a dobândit, \n anii ’70, o nou`
form` prin doctrina suveranit`]ii limitate a lui Brejnev). Ast-
fel, un stereotip extrem de longeviv – acela al statutului de
mare putere al Rusiei [i al mentalit`]ii imperiale a elitei sale
– devine din ce \n ce mai puternic.
Pe de alt` parte, tradi]ia luptei comune antifasciste nu re-
prezenta o vorb` goal` pentru o parte a polonezilor; servi-
ciul militar efectuat \n unit`]ile militare constituite \n URSS
le-a fost de folos unora pentru a face carier`. Mai mult, \n
anumite medii se men]inuse cultul fa]` de URSS, din pe-
rioada interbelic`, când ea era v`zut` ca patria proletaria-
tului victorios, traversat` de magistrala unui proces istoric.
|n sfâr[it, exista [i percep]ia potrivit c`reia URSS era v`zut`
ca for]a capabil` s` stopeze revan[ismul german41. Astfel, \n
con[tiin]a colectiv` polonez` din primele decenii postbeli-
ce s-au confruntat stereotipuri contradictorii despre vecinul
]`rii de la r`s`rit.
Canoanele ideologice ale culturii sovietice impuse \n
cultura polonez` nu puteau s` nu provoace o reac]ie ad-
vers`. Cu toate acestea, imaginea Rusiei, [i chiar a URSS, nu
s-a redus la oroarea fa]` de regimul sovietic. Au existat [i re-
prezent`ri despre o „alt`“ Rusie, potrivit c`rora, \n pofida
tuturor realit`]ilor, exista [i o „alt`“ cultur`, interzis`, care
impusese valori universale. |n anii ’70-’80, \n Occident au
avut loc intense contacte \ntre emigran]ii ru[i [i polonezi,
care \mp`rt`[eau aceeia[i soart` a surghiunitului politic. |n
ziarul parizian Russkaia m\sli, \n perioada crizei poloneze
din anii 1980-1981, se scria despre situa]ia din Polonia [i
despre sindicatul Solidaritatea, fapt care a provocat satis-
fac]ie \n rândul diziden]ilor polonezi. De cealalt` parte, in-
telinghen]ia polonez`, \n paralel cu reflec]iile pe marginea
propriei istorii [i a prezentului, dorea s` aprofundeze rela]ia
cu vecinul de la r`s`rit, ie[ind, astfel, din cercul \nchis \n care
se afla. Publica]iile samizdatului din anii ’80 au permis re-
cuperarea literaturii ruse, ie[it` din aten]ia contemporani-

243
lor. |n decembrie 1981, \n ajunul introducerii \n Polonia a
st`rii de r`zboi, la Universitatea din Cracovia a avut loc o
conferin]`, intitulat` „Chipul Rusiei“. Unii dintre partici-
pan]i aveau s` fie aresta]i \n zilele care au urmat acestei con-
ferin]e. Printre ei s-a aflat [i cunoscutul specialist polonez
\n literatura rus`, Andjei Dravici, care, \n timpul regimului
comunist, a scris o istorie a literaturii ruse din secolul XX,
ca o contrapondere la rusistica polonez` sovietizat`. Lucr`ri-
le sale sunt valoroase nu numai gra]ie con]inutului lor [ti-
in]ific. Ele sunt importante deoarece contribuie la schim-
barea „modului de percepere“ a rusului din secolul XX, lip-
sit de libertate, [i care se str`duie[te s` elibereze Polonia (p.
223). „|n activitatea depus` pentru a-[i sluji patria, el a ales
o cale nu tocmai u[oar`: aceea de a ne apropia pe noi, po-
lonezii, de ru[i. Prin tot ce a scris [i a tradus, el ne-a ar`tat
acea Rusie, pe care o po]i iubi“, scria \n necrologul redac-
tat la moartea lui Dravici cunoscutul dizident polonez I. Ku-
ron (p. 233). Activitatea entuzia[tilor de felul lui Dravici,
care [i-au asumat de bun` voie misiunea apropierii celor
dou` culturi, s-a dovedit extrem de important`, \n special
\n anii ’80.
|n general, studiul modului \n care a fost receptat` cul-
tura rus` \n Polonia, \n ultimele decenii, permite cer-
cet`torilor s` afirme c` interesul manifestat de intelighen]ia
polonez` fa]` de ea nu a fost suscitat doar de situa]ia poli-
tic`. Ei au reu[it s` delimiteze cultura rus` veritabil`, deve-
nit` un bun al \ntregii umanit`]i, de „produc]ia func]iona-
rilor literari, care au propagat ideologia sovietismului“.
|n paralel, a avut loc procesul prin care publicul sovie-
tic a luat cuno[tin]` cu ceea ce a fost mai bun \n cultura po-
lonez`. Diminuarea controlului administrativ \n Polonia, \n
anul 1956, s-a reflectat \ntr-un mod favorabil asupra crea]iei
artistice: cinematograful polonez dobânde[te recunoa[tere
mondial`, iar apari]ia unei multitudini de fenomene inte-
resante a fost \nso]it` de dezvoltarea altor forme de art`. In-

244
teresul fa]` de cultura polonez` contemporan` \n URSS a
fost destul de mare, cu toate c` ea a fost accesibil` publicu-
lui sovietic \ntr-o manier` trunchiat`. Polonia, cu a sa li-
bertate – care era mult mai ampl` decât \n URSS – era per-
ceput` de c`tre o parte a intelighen]iei ruse ca o societate,
care dep`[ise multe obstacole, [i care, \n pofida existen]ei
realismului socialist, devenise un ideal de gândire liber`. La
formarea acestei imagini contribuiser` atât apropierea lin-
gvistic` [i geografic`, cât [i lunga tradi]ie a rela]iilor de ve-
cin`tate. |n mod paradoxal, la sfâr[itul anilor ’50 [i \n anii
’60, a luat na[tere o tradi]ie, potrivit c`reia Polonia era per-
ceput` prin intermediul acelor oameni politici [i de cultur`
ru[i, din secolele XVI-XVIII, care intraser` \n conflict cu au-
torit`]ile [i cu otodoxia dominatoare.
Iosif Brodski, care a utilizat adesea \n opera sa motive po-
loneze, [i care a tradus \n repetate rânduri poe]i polonezi,
observa c` Polonia devenise nu doar o tem` pentru poezie42,
ci [i, \ntr-un anumit sens, „poezia“ genera]iei sale: prin fe-
lul \n care era perceput` Polonia, iar, câteodat`, prin inter-
mediul limbii poloneze, genera]ia sa deschisese fereastra
c`tre Europa. {i nu era vorba doar despre faptul c`, pe fon-
dul lipsei de libertate din URSS, c`r]ile \n limba polonez`
deveniser` unul dintre cei mai importan]i intermediari
\ntre cititorul sovietic [i o literatur` inaccesibil` lui (\n une-
le cazuri, sovieticii \nv`]au limba polonez` doar pentru a
avea acces la literatura occidental` contemporan`). Imagi-
nea Poloniei romantice a devenit pentru genera]ia lui Iosif
Brodski una din formele de exprimare a unei experien]e do-
bândite \n plan social, psihologic [i cet`]enesc [i care tocmai
se extindea. „Polonomania“ din anii ’60 a rupt cercul \nchis
al culturii sovietice oficiale. V. L. Britani[ski, unul dintre cei
mai buni traduc`tori ru[i de limb` polonez`, afirm` c`
poezia polonez` a ajutat nu atât din punctul de vedere al
modelelor poetice formale, cât prin \ns`[i existen]a sa.
Con]inând \n ea tradi]ia dragostei de libertate, poezia po-

245
lonez` a reprezentat un adev`rat fundament moral pentru
tinerii poe]i ru[i afla]i \n faza explor`rilor artistice.
Transform`rile din anii 1989-1991 au conferit noi ca-
racteristici procesului de percep]ie reciproc` a celor dou` po-
poare [i culturi, chiar dac`, desigur, tradi]iile [i ideile pre-
concepute, formate de-a lungul a sute de ani, nu au putut fi
dezr`d`cinate. Lipsa sau, \n orice caz, diminuarea pericolu-
lui de la r`s`rit nu au eliminat ne\ncrederea unei p`r]i im-
portante a societ`]ii poloneze [i a elitei sale. La acest lucru au
contribuit [i procesele contradictorii care au avut loc \n Ru-
sia post-sovietic`. Potrivit unor politologi polonezi, ideea im-
perial` are toate [ansele s` r`mân`, cel pu]in pentru viitorul
apropiat, cea mai important` for]` pentru transformarea so-
ciet`]ii ruse. Nostalgia unei p`r]i a opiniei publice ruse dup`
statutul imperial al ]`rii este perceput` \n Polonia ca o do-
vad` elocvent` a caracterului constant al tendin]elor impe-
rialiste ale Rusiei, sprijinit` de poporul s`u. |n acest fel, con-
tinuitatea care leag` Rusia ]arist`, bol[evic` [i post-sovietic`
se accentueaz`, iar cezura dintre 1917-1991 se estompeaz`.
Bol[evismul este prezentat ca un continuator direct al ]aris-
mului [i ca o manifestare limitat` a caracterului na]ional rus,
iar ru[ii ca ni[te purt`tori ve[nici ai molimei imperiale, ca un
popor care, genetic, nu este capabil s` se elibereze de ten-
ta]iile totalitare (p. 32). Astfel, \n con[tiin]a colectiv` polo-
nez` are loc o nou` demonizare a Rusiei, [i chiar reformele
economice sunt percepute ca ni[te demersuri calculate, cu
scopul de a lua bani de la Occident pentru a recupera pozi]ii-
le pierdute \n perioada post-sovietic`.
Imaginea du[manului ve[nic – care continu` s` func]io-
neze [i \n zilele noastre – deformeaz` modul de percep]ie al
Rusiei \n Polonia. A[teptând gesturi de c`in]` din partea au-
torit`]ilor ruse ([i a poporului rus!) [i pretinzând compen-
sa]ii morale urgente pentru r`ul provocat, societatea civil`
polonez` s-a amestecat, adesea, \n complicatele probleme cu
care societatea rus` post-sovietic` se confrunt`. Iar retori-

246
ca antirus` \mpiedic` – dup` cum afirm` unii cercet`tori
polonezi – \n]elegerea realit`]ii.
Stereotipurile negative despre Polonia [i polonezi sunt
destul de persistente [i \n Rusia: imaginea „polonezului ne-
recunosc`tor“ mai poate fi \ntâlnit` [i ast`zi \n publicistica
rus`. Unele lucr`ri, care sunt considerate patriotice de c`tre
autori, insist` asupra „echit`]ii istorice“ a particip`rii Rusiei
la cele trei \mp`r]iri ale Poloniei, acuzându-i de „propa-
gand` rusofob`“ pe istoricii care \ncearc` s` prezinte lu-
crurile \ntr-o manier` obiectiv`. Pentru dep`[irea acestor
stereotipuri, formate de-a lungul a sute de ani, se \ncearc`
folosirea metodei de cercetare a alterit`]ii, care poate oferi
rezultate interesante, mai ales când este vorba despre po-
poare aflate \n imediata vecin`tate.
Necesitatea dep`[irii acestor stereotipuri, care \mpie-
dic` stabilirea unor adev`rate rela]ii de bun`vecin`tate, este
foarte mare, mai ales \n condi]iile când Polonia [i Rusia
\ncearc` s` lase \n urma lor (cu ce rezultate, aceasta este o
alt` problem`) balastul care le \mpiedic` s` p`trund` \ntr-o
cas` unic`, european`. Ideea de pace [i progres pe continent
nu poate fi pus` \n practic` f`r` capacitatea de a rezolva atât
problemele globale, cât [i disputele locale, \n special acele
dispute dintre dou` mari na]iuni slave, care, potrivit ferici-
tei formule a lui A.V. Lipatov „nu numai c` au fost con-
damnate de istorie la vecin`tate geografic`, dar care [i sunt
unite – \n pofida tuturor disputelor – prin valori universa-
le, comune \ntregii Europe“ (p. 99).

(traducere de Lauren]iu Constantiniu)

Note:
1. Poliaki i russkie: vzaimnoponimanie i vzaimnoneponimanie, ed. A.V. Li-
patov, I. O. {aitanov, Moscova, 2000; Vezi, de asemenea, Polacy w oczah
Rosjan/Rosjanie w oczah Polakow. Zbior Studiow, Var[ovia, 2000; Poliaki

247
i russkie v glazah drug druga, ed. V. A. Horev, Moscova, 2000 (vezi [i pre-
zentarea f`cut` de noi \n Slavianovedenie 5, 2001); Rossia i Pol[a. Obraz\
i stereotip\ v literature i kulture, ed. V. A. Horev, Moscova, 2002; A. Li-
patow, Rosja i Polska: konfrontacja i grawitacja, Torun, 2003; V. A. Ho-
rev, Pol[a i poliaki glazami russkih literatorov. Imagologhiceskie ocerki,
Moscova, 2005.
2. M`rturie \n aceast` direc]ie o constitue apari]ia, \n anul 2000, a unui
mare num`r de lucr`ri colective. Vezi Sovetsko-polskie otno[eniia v poli-
ticeskih usloviiah Evrop\ 30-h godov XX stoletiia. Sbornik statei, Moscova,
IRI RAN, 2001; M.I. Meltiuhov, Sovetsko-polskie voin\. Voenno-politices-
kie protivostoianie, 1918-1939 gg., Moscova, 2001; V.S. Parsadanova,
A.Iu. Iablokov, I.S. Iajborovskaia, Kat\nskii sindrom v sovetsko-polskih [i
rossiisko-polskih otno[eniiah, Moscova, 2001; Russko-polskie naucin\e
sviazi v XIX-XX vekah, ed. V.K. Volkov, Moscova, 2003; A.M. Orehov, So-
vetskii Soiuz i Pol[a v god\ „ottepeli“: iz istorii sovetsko-polskih otno[enii,
Moscova, 2005.
3. |n studiul stereotipurilor, cercet`torii au de-a face cu un material ete-
rogen, \ncepând de la stereotipurile lingvistice, care se reflect` \n frazeo-
logia folosit` pe scar` larg` \n comunicare, [i terminând cu evaluarea unor
personalit`]i istorice concrete, aflate la originea acestor stereotipuri.
Aceast` problem` a fost abordat` \ntr-o serie de studii, publicate \n vo-
lumul Poliaki i russkie v glazah drug druga, Moscova, 2000.
4. Vezi A.S. St\kalin, Metamorfoz\ istorii i slavianskoe bratstvo: Razm\[le-
niia nad knigoi, \n Slavianskii almanah, 2000, Moscova, 2001, pp. 236-246
5. Vezi V.V. Mocealova, Polskaia tema v russkih pamiatnikah XVI v., \n
vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga, pp. 33-44.
6. A[a cum remarc` E. Levkievskaia „din punctul de vedere al gândirii or-
todoxe medievale, catolicismul nu ar fi apar]inut cre[tin`t`]ii ca urma-
re a faptului c` fidelii bisericii catolice, din cauza multiplelor abateri de
la canoanele celor [apte sinoade ecumenice \[i pierduser` orice drept de
a se numi cre[tini“, Poliaki i russkie v glazav drug druga, p. 232. |n pu-
blicistica rus` de secol XVI, conflictul cu Polonia era interpretat \n mod
invariabil drept curgere de sânge nevinovat; armata ortodox`, care ap`ra
adev`rata credin]` a lui Hristos, era opus` \n mod constant polonezilor
catolici, care nu de pu]ine ori erau pu[i pe aceeia[i treapt` fie cu musul-
manii, fie cu „p`gânii“, din cauza absen]ei acestei credin]e. La \nceputul
secolului al XVII-lea, \n perioada „vremurilor tulburi“ (smutnoe vremia
– n. trad.), contactele nemijlocite (\ntre ru[i [i polonezi – n. trad.) au spo-
rit \n chip \nsemnat: odat` cu sosirea armatei conduse de c`tre Falsul
Dmitri, mii de locuitori ai Moscovei au putut, pentru prima dat`, s`-i
vad` pe polonezi \n realitate. Multiplele cazuri de profanare a bisericilor,

248
a icoanelor [i a moa[telor de c`tre solda]ii polonezi nu au f`cut decât s`
consolideze \n con[tiin]a colectiv` rus` imaginea de p`gâni a catolicilor.
Chiar [i istoricii polonezi nu pot s` nu admit` faptul c` tocmai acest tip
de „activitate“ a cona]ionalilor lor „a contribuit decisiv la cristalizarea la
nivelul con[tiin]ei colective ruse a modelului negativ a polonezului-
opresor“, Ibidem, p. 10. O serie de multe alte fapte au fost percepute ca
o manifestare a modului de ac]iune p`gân/necre[tin: specificul com-
portamentului social, \mbr`c`mintea [i aspectul exterior al polonezilor,
toate neobi[nuite pentru vechea Rusie. Chiar [i \n b`rbile rase ale cato-
licilor ei au v`zut un semn al naturii demonice a polonezilor: absen]a
b`rbii la un b`rbat \n Rusia de dinainte de Petru cel Mare era interpre-
tat` ca o c`dere \n eres; faptul este semnificativ deoarece, \n icoane, ne-
bunii erau \nf`]i[a]i f`r` barb`. Vezi O. V. Belova, „Liah-deviatdennik“ i
„moskali-liudoed“. Predstavleniia etniceskih sosedei drug o drughe, \n ace-
la[i volum, pp. 226-230; Levkievskaia, Konfesionaln\i obraz poliaka v
russkoi narodnoi i pismennoi tradi]ii, \n acela[i volum, pp. 231-238.
7. De[i Polonia era regat, faptul c` regele era ales de Dieta nobiliar` [i de-
pindea de ea a f`cut ca statul s` fie considerat o republic` nobiliar`
(n. trad.).
8. A existat, printre altele, [i un alt punct de vedere cu privire la Polonia:
urma[ii unora dintre familiile boiere[ti, care, nemul]umi]i de situa]ia lor,
evaluau destul de pozitiv ordinea din Polonia, ce oferea familiilor de aris-
tocra]i posibilit`]i de influen]` incomparabil mai mari asupra pârghiilor
puterii. Vezi B.V. Nosov, Predstavlenie o Pol[e v pravia[ih krugah Rossii
v 60-e gg. XVIII v., nakanune pervogo razdela Reci Pospolitoi, \n vol. Po-
liaki i russkie v glazah drug druga, pp. 72-82.
9. Ibidem, p. 81.
10. Deosebirile de mentalitate dintre aristocra]ia rus` [i nobilii polonezi,
care s-au aflat, \n repetate rânduri, \n aten]ia lui A.V. Lipatov [i a altor
cercet`tori, s-au manifestat [i la nivelul limbii vorbite. Astfel, cuvintele
„gonor“ [i „panibratstvo“, preluate din limba polonez`, au dobândit \n
limba rus` o conota]ie negativ`: primul este sinonim cu cuvântul „za-
noscivosti“ (arogan]`, sfidare, obr`znicie, \nfumurare – n. trad.), iar cel de-
al doilea \nseamn` \nc`lcare nepermis` a subordon`rii.
11. Pentru aceasta, vezi studiul cunoscutului istoric A. Cappeler din cu-
legerea de documente, Rossiia-Ucraina: istoriia vzaimootno[enii, ed. A. I.
Miller, V. F. Reprin]ev, B. N. Floria, Moscova, 1997.
12. Apud I.V. Mihutin, Ukrainskii vopros v Rossii (kone] XIX-nacialo XX
veka), Moscova, 2003, p. 17.
13. Despre atitudinea lui Pu[kin fa]` de problema polonez` din deceniul
patru al secolului al XIX-lea [i fa]` de campania antirus` declan[at` \n Oc-

249
cident, precum [i despre disputa epistolar` istorico-filosofic` dintre A.S.
Pu[kin [i A. Mickiewicz, vezi excelentele studii ale lui A.V. Lipatov [i I.O.
{aitanov. Despre rolul jucat de revolta polonez` din 1830 \n consolida-
rea imaginii negative a Poloniei \n literatura rus`, vezi lucrarea lui V.A.
Horev, Pol[a i poliaki glazami russkih literatoro.
14. Din literatura recent ap`rut` [i consacrat` rela]iilor dintre Pu[kin [i
Mickiewicz – atât la nivel personal, cât [i poetic – vezi valoroasa mono-
grafie a lui D.P. Ivinskii, Pu[kin i Mi]kievici. Istoriia literaturn\h vzai-
mootno[enii, Moscova, 2003.
15. A[a cum remarc` I. {aitanov, \n 1830, Polonia a c`utat sprijin euro-
pean, promi]ând Europei ap`rare fa]` de amenin]area rus`. Astfel, \n ma-
nifestul Seimului din 6 decembrie 1830, \n care era anun]at \nceputul re-
voltei, era men]ionat` [i misiunea revolu]ionarilor „de a nu permite ac-
cesul hoardelor nordice s`lbatice pân` \n Europa [...] [i de a ap`ra drep-
turile popoarelor europene“, \n vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga,
p. 83.
16. Aleksandr Ivanovici Odoevski (1803-1832), poet rus, participant la re-
volta decembri[tilor din 1825. Cea mai cunoscut` oper` a sa este poezia
de r`spuns, scris` \n 1827, la mesajul lui Pu[kin, Celor din Siberia (n. trad.).
17. Istoricul rus se refer` la revolta polonezilor din teritoriile ocupate de
Rusia (n. trad.).
18. F`r` \ndoial` c` disputele ruso-polone au avut drept consecin]` mar-
ginalizarea, \n Polonia, a ideii privind comuniunea slavilor, f`r` \ns` ca
ele s` exclud` definitiv aceast` idee din gândirea social` polonez`, mai ales
c` actualizarea disputelor putea contribui la consolidarea amenin]`rii
privind germanizarea [i asimilarea polonezilor din teritoriul polonez
aflat sub autoritatea Prusiei. |n mod evident, varianta polonez` a sla-
vianofilismului se afla \n contradic]ie cu panslavismul rus. |n acela[i
timp, slavofilismul polonez nu erau str`in nici el de concep]iile austro-
slaviste. |n leg`tur` cu aceasta, trebuie avut \n vedere c` [i oamenii po-
litici polonezi cei mai loiali Habsburgilor nu uitaser` valorile na]iona-
le poloneze.
19. Cursul ]arismului spre depolonizarea regiunilor occidentale ale Im-
periului rus a g`sit \n]elegere \n Prusia, iar din 1871 \n Imperiul german,
unde autorit`]ile (germane – n. trad.) au promovat \n teritoriile polone-
ze o politic` asem`n`toare [i, probabil, cu metode nu mai pu]in dure. |n
1903, \ntr-o conversa]ie cu un agent militar rus, \mp`ratul Wilhelm al
II-lea observa c` „este un popor (cel polonez – n. trad.) extrem de peri-
culos. |n raport cu el nu poate fi vorba despre o altfel de atitudine, decât
aceea de a-l men]ine \n permanen]` sub c`lcâi“. |n timp ce spunea aces-
te cuvinte „fa]a mobil` a \mp`ratului dobândise o expresie de cruzime,

250
ochii c`p`tând sclipiri du[m`noase, iar hot`rârea sa era atât de evident`
\ncât sentimentele nu l`sau loc de \ndoial` privind punerea \n practic`
a celor spuse“. Potrivit agentului militar rus, acest lucru \nsemna „difi-
cult`]i [i nu pu]ine b`t`i de cap pentru Germania“. Vezi E. Iu. Sergheev,
Artiom A. Ulunian, Ne podlejiti ogla[eniiu. Voenn\e aghent\ Rossiskoi im-
perii v Evrope (1900-1914), Moscova, 1999, p. 72.
20. La aceasta putem ad`uga faptul c`, \n ceea ce prive[te dezvoltarea cul-
turii poloneze, condi]iile au fost mult mai favorabile \n centrul Imperiului
Rus decât \n teritoriile poloneze aflate sub autoritatea Rusiei. La cump`na
secolelor (XIX [i XX – n. trad.), la Petersburg, unde tr`iau mai mult de
150.000 de polonezi, societ`]ile poloneze, revistele [i editurile beneficiau
de o libertate considerabil` \n compara]ie cu cele de la Var[ovia sau Vil-
nius; c`r]ile care \n Polonia nu puteau trece prin sita cenzurii poloneze,
erau editate \n capital` f`r` mari probleme.
21. Ivan Sergheevici Aksakov (1823-1886), poet, critic [i ziarist rus.
Adept al curentului panslavist (n. trad.).
22. Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 85.
23. Sub influen]a, de net`g`duit, a lui V. Soloviov, M. Zdzehovski a in-
sistat asupra ideii de unire a catolicismului cu ortodoxia, cur`]at` de de-
puneri. Acordând aten]ie apropierii spirituale dintre utopiile mesianice
rus` [i polonez`, el credea \n mod mistic \n voca]ia \nalt` a celor dou` po-
poare de a vindeca moral o Europ` aflat` pe moarte din cauza materia-
lismului. Totodat`, el regreta sincer faptul c` misiunea spiritual` a orto-
doxiei, la care visaser` slavofilii ru[i timpurii, fusese \nlocuit` ulterior, \n
perioada slavofilismului târziu, cu ideea luptei politice \mpotriva Occi-
dentului [i cu dorin]a arz`toare de a-l supune. Vezi studiul lui A. Razin
din vol. Poliaki i russkie v glazah drug druga.
24. Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 16.
25. |n prima jum`tate a secolului XX, scriitoarea M. Dombrovskaia a
reu[it s` \n]eleag` [i s` redea cu o puternic` for]` artistic` psihologia ace-
lora care, reu[ind s` treac` peste ofensele nemeritate, au dep`[it ideile pre-
concepute, cedând farmecului unei literaturi uria[e. „O oarece curiozi-
tate chinuitoare – poveste[te Dombrovskaia cu privire la starea eroinei
sale – a atras-o spre c`r]ile ruse[ti [...] Iar din aceste opere r`zb`tea un far-
mec de ne\nvins, pentru a-i spori, parc`, calvarul; ea tr`ia \n atmosfera
lor ca \ntr-o vraj` [...] [i ]ipa la ele, a[a ca din vis sau dintr-un delir febril:
«Toate acestea sunt minciuni de cea mai joas` spe]`!». {i din nou era
atras` de ele, asemeni be]ivului de vin, [i se gândea: «Dar, poate c` aces-
ta este purul adev`r despre ele, iar gimnaziul [i persecu]iile nu sunt alt-
ceva decât minciuni [i comploturi ale tic`lo[ilor, care nu doresc ca oa-
menii s` se cunoasc` [i s` se \n]eleag` unii pe ceilal]i!». {i privea, cu ochii

251
larg deschi[i [i nedumeri]i, spre str`fundurile sumbrei tragedii: tragedia
discordiei dintre oameni“, Ibidem, p. 197.
26. Acei gânditori polonezi, pentru care aspira]iile slavofile ale Rusiei nu
reprezentau vorbe goale, excludeau, câteodat`, autorit`]ile ruse din co-
munitatea slavofil`, argumentând prin faptul c` germanii aveau o pon-
dere considerabil` \n conducerea ]`rii. Astfel, un om de litere polonez
considera c` poporul rus este „sclavul unei dinastii str`ine“, Ibidem,
p. 14. Este adev`rat c` o astfel de pozi]ie a provocat [i reac]ii negative: unii
dintre publici[tii polonezi au eviden]iat tactica incon[tient` folosit` de
c`tre acei ru[i, cu scopul de a delimita clar poporul de guvern, dorind,
\ntr-un fel, s`-[i decline orice responsabilitate fa]` de asuprirea polone-
zilor, ca [i cum, \n realitate, guvernul era format din str`ini care prelua-
ser` puterea, Ibidem, p. 96.
27. L.E. Gorizontov, Paradoks\ imperskoi politiki: poliaki v Rossii i russkie
v Pol[e, Moscova, 1999.
28. Este vorba despre Legea electoral`, pe baza c`reia urmau s` se orga-
nizeze alegerile pentru cea de-a III-a Dum`. Documentul a fost adoptat
dup` dizolvarea celei de-a II-a Dume (n. trad.), A.S. Orlov, V.A. Gheor-
ghiev, N.G. Gheorghieva, T.A. Sivohina, Hrestomatiia po istorii Rossii,
Moscova, 2001, pp. 368-370.
29. Au existat – este adev`rat – [i excep]ii de la regul`. Astfel, un func]io-
nar de rang \nalt al Ministerului Afacerilor Str`ine, contele Trube]koi, a
propus repararea gre[elii, cum considera el \mp`r]irea Republicii polo-
neze. Potrivit lui, polonezilor trebuia s` li se confere acele drepturi pe ca-
re le avuseser` \n Gali]ia, \n timpul st`pânirii austriece, când beneficiau
de autonomie. Astfel, Rusia ar fi ob]inut o mai mare libertate de ac]iu-
ne pe arena interna]ional`. La nivel \nalt \ns`, astfel de propuneri nu au
g`sit sprijin.
30. |n pofida declara]iilor zgomotoase ale elitei imperiale, aceasta nu a fost
\nclinat` s` fac` concesii importante. O m`rturie \n acest sens o repre-
zint` demisia for]at`, \n 1916, a ministrului Afacerilor Str`ine, S.D Sa-
zonov, dup` ce acesta prezentase un proiect care prevedea acordarea au-
tonomiei Regatului Polonez, proiect, care, pe fondul situa]iei politice din
Rusia, era perceput ca fiind radical.
31. |n leg`tur` cu aceasta, trebuie luat \n considerare [i interesul avut de
c`tre Pilsudski [i anturajul s`u \n existen]a unei Rusii ro[ii, deoarece doar
\ntr-un astfel de caz Polonia putea fi necesar` Occidentului, \n calitatea de
stat component al cordonului sanitar (care s` izoleze Rusia – n. trad.). O Ru-
sie alb` putea oricând s` se \n]eleag` cu Occidentul pe seama Poloniei.
32. Acestei probleme i-a fost consacrat` o vast` literatur`. Dintre publi-
ca]iile recent ap`rute amintim doar pe V.A. Tokarev, Kara nam!Kara: pol-

252
skaia tema v predvoennom kino (1939-1941), Otecestvennaia istoriia 6,
2003; V.A. Nevejin, Pol[a v sovetskoi propagande, 1939-1941, \n vol. Ros-
siia i vne[nii mir: dialog kultur\, Moscova, 1997.
33. Cu toate c` masiva campanie de propagand` antipolonez` era dus`
prin toate mijloacele, noua ideologie acorda spa]ii largi pentru crearea
unor imagini diverse, mult mai percutante, a societ`]ii poloneze: „polo-
nezii albi“ lupt` cu duritate \mpotriva reprezentan]ilor poporului mun-
citor, asuprit tot de c`tre ei; sub influen]a generat` de revolu]ia rus`, \n
care un rol important \l avuseser` revolu]ionarii de origine polonez`, a
fost pus \n circula]ie modelul revolu]ionarului polonez. Astfel, stereoti-
purilor deja existente \n con[tiin]a colectiv` rus`, li s-a ad`ugat [i im-
aginea luptei de clas`.
34. Autorul are \n vedere negocierile privind semnarea Pactului Molo-
tov-Ribbentrop [i modul \n care Uniunea Sovietic`, \n perioada 1939-
1940, a pus \n practic` prevederile acestuia (n. trad.).
35. „Cercurile conduc`toare poloneze s-au l`udat nu de pu]ine ori cu
«tr`inicia» statului lor [i cu «puterea» armatei sale. |ns` a fost de ajuns
o rapid` lovitur` asupra Poloniei, ini]ial, din partea armatei germane, iar,
ulterior, din partea Armatei Ro[ii, pentru a nu mai r`mâne nimic din
acest copil monstruos al Tratatului de la Versailles, care a tr`it asuprind
celelalte na]ionalit`]i. «Politica tradi]ional`» a zig-zag-urilor [i jocurilor
f`r` de principii (ale Poloniei – n. trad.) \ntre Germania [i URSS, s-a do-
vedit ineficace [i a falimentat“, afirma Molotov la o [edin]` a Sovietului
Suprem al URSS, din 31 octombrie 1939. Vezi cuvântarea sa \n Pravda,
din 1 noiembrie 1939.
36. Amintirile despre confruntarea sovieto-polonez` din anii ’20, \n ca-
drul sistemului versaillez, [i finalul ei dramatic, \n septembrie 1939, se
\ntip`rise atât de profund \n mentalul colectiv polonez, \ncât acest lucru
avea s` greveze asupra rela]iilor dintre partidele fr`]e[ti chiar [i dup` cel
de-Al Doilea R`zboi Mondial. Când \n noiembrie 1956, la Plenara CC al
Partidului Muncitoresc Unit Polonez, pentru prima oar` [i f`r` \ncuvi-
in]area Moscovei, a fost re\nnoit` conducerea partidului, Nikita Hru[ciov
[i tovar`[ii s`i, sosi]i f`r` invita]ie la Var[ovia pentru a „instaura ordinea“,
au fost nevoi]i s` suporte un „du[ rece“ la Palatul Belvedere. Merita s` i
se dea replica lui Molotov, care vorbea despre sentimentul de solidarita-
te interna]ionalist` [i, de aceea, Gomulka l-a \ntrerupt: „Iar dumnea-
voastr`, tovar`[e Molotov, ar fi mai bine ca aici s` t`ce]i. Poporul polo-
nez nu va uita niciodat` cuvintele dumneavoastr` referitoare la «avorto-
nul sistemului versaillez», care, \n sfâr[it, a \ncetat s` mai existe“. Vezi, pe
larg, A.M. Orehov, K istorii polsko-sovetskih peregovorov 19 oktiabria 1956
g. v Belvedere (po nov\m materialam), \n vol. Konflikt\ v poslevoennom raz-
vitii vostocinoevropeiskih stran, Moscova, 1997, pp. 130-156.

253
37. Vezi stenograma de conversa]ie dintre Stalin [i delega]ia guvernului
polonez din emigra]ie, condus` de premierul S. Mikolajczyk, din 3 au-
gust 1944, \n vol. Sovetskii faktor v Vostocinoi Evrope, 1944-1953. Doku-
ment\, tom 1, 1944-1948, red. resp. T.V. Volokitina, Moscova, 1999.
38. |n rapoartele secrete din acele vremuri – \ntocmite de activi[tii poli-
tici din cadrul Armatei Ro[ii – despre starea de spirit a intelighen]iei po-
loneze cel mai des erau men]ionate \n mod deschis, profundele stereo-
tipuri antiruse (nemaivorbind, deja, despre cele antisovietice). |n pofi-
da existen]ei lor, chiar [i oamenii politici [i intelectualii anticomuni[ti ve-
deau \n URSS principalul garant al grani]ei germano-poloneze, stabilit`
cu pre]ul pierderii de c`tre Polonia a unora dintre cele mai importante
centre culturale ale sale: Lvov-ul [i regiunile r`s`ritene. Alipirea noilor te-
ritorii din nord-vest, dobândirea unei largi ie[iri la mare [i transforma-
rea unui stat multina]ional, a[a cum fusese anterior Polonia, \ntr-unul
monona]ional, atenuaser`, \ntr-o mare m`sur`, durerea provocat` de
pierderile teritoriale din est [i conferiser` noului stat polonez nu pu]ine
atuuri geo- [i etnopolitce. |ntr-unul din rapoartele trimise \n toamna anu-
lui 1946 de c`tre Direc]ia Politic` a Armatei se propunea folosirea activ`
\n campania propagandistic` antioccidental` a faptului c` faimosul dis-
curs al lui Churchill de la Fulton fusese perceput \n Polonia (chiar [i de
c`tre adversarii comuni[tilor) ca o luare de pozi]ie a liderului conserva-
torilor britanici, exprimând \ndoieli \n privin]a unei probleme atât de im-
portant` (pentru polonezi – n. trad.), ca aceea a revizuirii grani]elor din-
tre Polonia [i Germania, Rossiiskii Gosudarstvenn\i Arhiv So]ialno-Poli-
ticeskoi Istorii (RGASPI), fond 17, opis 125, dosar 391, f. 12-15; vezi [i do-
sarul nr. 320. Autorii care insist`, mai ales, asupra traumei psihologice su-
ferit` de con[tiin]a na]ional` polonez` \n urma pierderii unor teritorii
care au fost alipite Ucrainei, Bielorusiei [i Lituania, trebuie s` aib` \n ve-
dere [i cele mai sus afirmate.
39. Rezisten]a antinazist` din Polonia, subordonat` guvernului \n exil de
la Londra (n. trad.)
40. Suntem de acord cu faptul c` represiunile \n mas` au devenit unul din-
tre factorii istorici cei mai puternici, care au contribuit la consolidarea [i
men]inerea, pân` \n zilele noastre, a unora dintre stereotipurile [i cli[ee-
le referitoare la Rusia [i ru[i. Pe de alt` parte, reprezent`rile constante de
la nivelul opiniei publice poloneze, referitoare la caracterul amplu al re-
presiunii sovietice [i la victimele poloneze, necesit` clarific`ri [i ajust`ri.
41. La nivelul elitei comuniste poloneze au existat dispute principiale \n
problema caracterului rela]iilor cu partenerul sovietic. Spre deosebire de
W. Gomulka, care dorea instituirea unor rela]ii de egalitate, „grupul de
la Moscova“ de la nivelul conducerii Partidului Unit Muncitoresc Polo-

254
nez, condus de B. Bierut, se supunea orbe[te dictatului Kremlinului [i noii
conjuncturi politice (era o anumit` logic` \n comportamentul celor din
urm`). Exista, de asemenea, o real` \ngrijorare potrivit c`reia dac` Po-
lonia se opunea impunerii modelului stalinist, ea nu numai c` urma s`
aib` soarta Iugoslaviei, de dup` 1948, dar urma s` fie [i lipsit` de terito-
riile luate de la Germania. Consider`m c` problema pre]ului pe care ar
fi putut Polonia s`-l pl`teasc` pentru \nc`lcarea liniei stabilit` de Ko-
minform se afl` \nc` [i ast`zi \n discu]ie.
42. |n perioada stalinist`, izolarea cet`]enilor din primul stat socialist din
lume, chiar \n raport cu fra]ii lor \ntru socialism, a contribuit la forma-
rea unei imagini literare a Poloniei, care, cel mai adesea, era rupt` de rea-
litatea ilustrat` de tezele propagandistice privind prietenia fr`]easc`, co-
operarea, eforturile comune etc. |n perioada dezghe]ului hru[ciovist, când
leg`turile dintre ]`rile socialiste s-au extins, iar menghina normativelor
realismului socialist sl`bise, motivele poloneze au \nceput s` apar` tot mai
des \n operele de art`. Vezi, Poliaki i russkie v glazah drug druga, p. 129.

255
256
 Cum poate fi citit
Kog`lniceanu?
Un studiu despre istorie
[i ideologie1
8Victor Rizescu8

Lecturi ale istoriei

|n câte feluri a putut fi citit un clasic de secol XIX \n Ro-
mânia \nceputului de secol XX? Cei care iau post-moder-
nismul \n serios nu vor pune mare pre] pe o asemenea
\ntrebare: ei ne-au avertizat de mult c` ne a[teapt` o vreme
când istoria intelectual` va fi nevoit` s` abandoneze dialo-
gul direct cu textul clasic, mul]umindu-se s` ne ofere un in-
ventar al lecturilor sale recente2. Vom aluneca lin, cu alte cu-
vinte, printr-o jungl` a interpret`rilor concurente, alegerea
uneia dintre ele nedepinzând, \n cele din urm`, decât de
propriile noastre mobiluri, interese [i date culturale. Nu
toat` lumea este hot`rât` s` mearg` atât de departe: unii –
s` spunem dintru \nceput c` ne situ`m de partea lor – vor
sus]ine c`, dac` nu putem avea certitudinea cunoa[terii
obiective, dispunem m`car de criterii pentru a deosebi is-
toria veritabil` de cea ideologic`, cercetarea mânat` de du-
hul adev`rului de cea care nu face decât s` mascheze anga-
jamente [i idealuri de alt` natur`3. Altfel spus, nu [tim dac`
am reu[it s` afl`m adev`rul, dar [tim cu siguran]` când am
\ncercat cu adev`rat s` \l atingem. Cunoa[tere care ne-ar da
[i posibilitatea de a discerne \n ce m`sur` al]ii s-au apropiat
de acela[i pol al obiectivit`]ii. Iar dac` descoperim c` isto-

257
ria scris` de ei este una partizan`, atunci putem \ncerca s`
\i \n]elegem resorturile: de ce [i \n ce fel istoria este defor-
mat` \n oglinda ideologiei?
România primelor decenii ale secolului trecut a fost un
teren propice pentru istorii partizane. Un prim ciclu al mo-
derniz`rii se \ncheiase, \mpreun` cu prima rund` a dezba-
terilor purtate \n jurul dilemelor dezvolt`rii dup` modelul
occidental pe care lumea româneasc` \l adoptase ca orizont
de referin]` \n prima parte a secolului al XIX-lea. Familiile
intelectuale ale veacului \ncheiat se re\nnoiau, identit`]ile di-
feritelor orient`ri ideologice erau redefinite, dar filia]iile
de idei care se \nnodau astfel erau deseori marcate de pro-
blemele unor paternit`]i incerte. Dac` unii dintre eroii fon-
datori ai diverselor grup`ri culturale aveau o apartenen]`
clar` [i nedisputat` la una dintre ele, al]ii puteau fi reven-
dica]i cu credibilitate de mai multe. Istoricii epocii au deci
tendin]a de a rescrie istoria intelectual` a României dup`
predilec]iile propriei doctrine politice [i sociale, repozi]io-
nând figuri emblematice pe harta simbolic` a culturii na]io-
nale, restabilind ierarhii [i regândind genealogii intelectua-
le. Un veritabil „canon“ al domeniului nu exista \nc`4, de
aceea epoca este plin` de practicieni ambi]io[i [i meticulo[i
ai canoniz`rii.
|n cele ce urmeaz`, ne vom ocupa de un astfel de con-
flict al interpret`rilor istorice: figura lui Mihail Kog`lni-
ceanu, considerat` o personificare a pa[optismului „mol-
dovenesc“ – excentric prin compara]ie cu mai caracteristi-
ca sa versiune „munteneasc`“ –, a fost interpretat` succesiv,
\n primele trei decenii ale secolului XX, de pe pozi]iile mai
multor familii intelectuale. A[a cum vom vedea, aceste in-
terpret`ri au jucat un rol important \n chiar auto-definirea
respectivelor orient`ri ideologice. Vom parcurge evantaiul
lecturilor celebre ale lui Kog`lniceanu, pentru a reliefa mai
clar caracterul oarecum paradoxal al uneia mai pu]in cu-

258
noscute. Poporanistul Ibr`ileanu, na]ionalistul tradi]iona-
list Iorga [i modernistul liberal Lovinescu ne-au oferit, fie-
care dintre ei, o imagine a gândirii lui Kog`lniceanu deve-
nit` inseparabil` de imaginea curent` pe care ne-o facem
despre grup`rile de care ei au apar]inut. Prin contrast, cea
mai ampl` [i totodat` mai pu]in faimoas` dintre lecturile de
epoc` ale lui Kog`lniceanu se situeaz` \n r`sp`rul clasi-
fic`rilor conven]ionale referitoare la via]a intelectual` in-
terbelic` [i ne oblig` s` ne reconsider`m reprezentarea cu-
rent` despre [coala de gândire pe care autorul s`u a servit-
o: na]ionalistul ortodoxist Radu Dragnea, discipol al lui
Iorga [i Nichifor Crainic [i figur` central` a gândirismului,
\l cite[te pe pa[optist \ntr-o cheie ce nu pare a face parte din
recuzita obi[nuit` a tradi]ionalismului religios din anii
dou`zeci. Vom \ncerca s` d`m o explica]ie pentru aceast`
apari]ie insolit`.
Nu este vorba despre lips` de coeren]`: monografia lui
Dragnea nu este pur [i simplu o pies` de erudi]ie f`r`
leg`tur` cu afilierea ideologic` a autorului. Dimpotriv`, ea
se prezint` ca o veritabil` carte politic`, având ambi]ia de a
pune pe baze mai solide [i a oferi justific`ri mai con-
ving`toare pentru acelea[i crezuri ideologice. Autorul s`u nu
dezerteaz` temporar de la convingerile ortodoxismului doc-
trinar, pentru a se abandona satisfac]iilor [tiin]ei obiective.
El leag` istoria pe care o scrie de doctrina pe care o sluje[te.
Este vorba, \ns` – \n mai mare m`sur` decât \n cazul celor-
lal]i interpre]i ai lui Kog`lniceanu –, despre o rela]ie biuni-
voc`: nu doar istoria este remodelat` dup` urgen]ele parti-
zanatului ideologic, dar ideologia \ns`[i este nevoit` s` se re-
configureze par]ial dup` chipul personajului istoric. Din
acest motiv, figura lui Kog`lniceanu pe care ne-o propune
Dragnea ne ofer` nu doar o interpretare inedit` a pa[optis-
mului, ci [i o fa]et` surprinz`toare a gândirismului inter-
belic. Vom \ncerca deci s` deslu[im \nf`]i[area lui Kog`lni-

259
ceanu, a „culturii moldovene[ti“ [i a pa[optismului \n oglin-
da gândirismului, [i nu mai pu]in \nf`]i[area gândirismu-
lui \n oglinda exerci]iului de erudi]ie istoric` al lui Radu
Dragnea [i a figurii lui Mihail Kog`lniceanu. Pentru aceas-
ta, vom z`bovi \ns` mai \ntâi asupra felului \n care Garabet
Ibr`ileanu, Nicolae Iorga [i Eugen Lovinescu particip` la
acela[i joc de oglinzi paralele \ntre dou` epoci istorice.

Kog`lniceanu \n lectur` poporanist`

Cele dou` texte principale ale poporanismului5 au ap`rut
cam \n acela[i timp: Social-democratism sau poporanism? al
lui Stere \n Via]a româneasc`, \n 1907-1908; Spiritul critic \n
cultura româneasc` al lui Ibr`ileanu \ntre 1905 [i 1908, \n
aceea[i revist` – primele capitole \n Curentul nou –, [i \n
1909 \n volum. Exprim` ele aceea[i viziune? Stere a fost teo-
reticianul social al grup`rii6, Ibr`ileanu principala sa voce \n
domeniul teoriei culturale. Formeaz` oare cele dou` ple-
doarii un tot coerent? Lucrarea lui Stere cuprinde toate no-
tele distinctive ale populismului agrar est-european7. Ea
caut` s` delegitimeze deopotriv` modernizarea industrial`
sub auspiciile unui stat burghez [i solu]ia socialist`, ca al-
ternative de dezvoltare pentru societ`]ile \napoiate de la pe-
riferia Europei. Le opune, ca r`spunsuri la dilemele mo-
derniz`rii, economia ]`r`neasc` bazat` pe mica proprieta-
te [i corespondentul s`u politic – mai vag definit – al „de-
mocra]iei rurale“. Aceste op]iuni \l plaseaz` \n mod clar pe
Stere \n categoria larg` a „tradi]ionalismului“, chiar dac` \n
extrema sa stâng`, democratic`. De[i gândirea sa se ex-
prim` \n limbajul economiei politice occidentale [i nu \n cel
al na]ionalismului cultural, antisemitismul pe care \l pro-
feseaz` – chiar dac` motivat, din nou, de considerente so-
ciale [i economice – confer` \ntregii construc]ii un vag aer
vetust [i anti-modern8. Oricum, f`r` a fi preocupat \n prin-
cipal de aceasta, Stere consider` c` formele culturale trebuie

260
ajustate dup` nevoile mediului social, deci literatura popo-
ranist` urmeaz` s` dezvolte temele specifice unei societ`]i
care [i-a asumat condi]ia ruralit`]ii pentru o perioad` ne-
definit` de timp. Se reg`sesc oare acelea[i idei \n cartea lui
Ibr`ileanu?
Dup` toate aparen]ele, ar trebui s` r`spundem negativ.
Ref`când istoria „spiritului critic“ pe parcursul secolului al
XIX-lea, Ibr`ileanu pare s` pun` pe baze mai solide, [i tot-
odat` s` de-dramatizeze, concep]ia junimist` despre adop-
tarea circumspect` a formelor civiliza]iei occidentale, care
trebuiesc selectate dup` configura]ia fondului românesc.
„Criticismul“ asociat pân` deun`zi exclusiv cu Junimea ar
ap`rea, astfel, cu atât mai credibil cu cât Ibr`ileanu \i
dezv`luie origini mai \ndep`rtate decât articolele lui Maio-
rescu de la 1868 [i o istorie sinuoas` \n decursul c`reia s-a
metamorfozat dup` chipurile caracteristice ale fiec`rei vâr-
ste a culturii române. Nemaiputând fi suspectat de a expri-
ma o pozi]ie sectar`, pierzându-[i orice alur` exotic` de teo-
rie social` german`, el este definitiv \mp`mântenit [i ofi-
cializat. |n acela[i timp, ar`tând c` spiritul critic opera de-
ja de câteva decenii bune la vremea când junimi[tii \i de-
plângeau absen]a [i se erijau \n descoperitori ai s`i, Ibr`ilea-
nu pare s` reduc` substan]ial din acuitatea criticii junimis-
te la adresa alc`tuirilor sociale existente \n România: dac`
spiritul critic – indiferent cât de fragil – a filtrat \mprumu-
turile din Occident de la \nceputurile moderniz`rii, este
pu]in probabil ca lumea româneasc` s` fie atât de dis-
func]ional` cum vor junimi[tii s` ne fac` s` credem, pentru
a-[i ap`ra preten]iile de originalitate. Dac` societatea ro-
mâneasc` a dezvoltat de la bun \nceput reflexele culturale
necesare pentru a o feri de ravagiile occidentaliz`rii febrile
[i imitative, rezult` c` modernizarea este a[ezat` pe o cale
bun`, prin urmare atitudinea prea sceptic` fa]` de perspec-
tivele ei a maiorescienilor este nefondat`. Orientarea de
ansamblu a criticii literare a lui Ibr`ileanu9, [i profilul lite-

261
rar pe care \l va c`p`ta revista Via]a româneasc` sub con-
ducerea sa, par s` sus]in` aceea[i apreciere: format la [coa-
la criticii sociale poporaniste, Ibr`ileanu devine un critic al
culturii cu o orientare mai degrab` modernist`, aproape
identic` celei pe care o va reprezenta, pu]in mai târziu, Eu-
gen Lovinescu, [i pe care suntem obi[nui]i s` o asociem cu
figura celui din urm`. Validând \n acela[i timp occidenta-
lizarea [i exigen]a junimist` de „autenticitate“, Ibr`ileanu
pare s` ofere punctul de intersec]ie al tradi]ionalismului [i
al optimismului modernizator. |n ce fel se articuleaz`,
atunci, cele dou` texte emblematice ale grup`rii poporaniste
de la \nceputul secolului XX?
Citit` mai atent, cartea lui Ibr`ileanu nu ne mai apare ca
o \ncercare de arheologie a ideilor junimiste \nainte de mo-
mentul Maiorescu, ci ca o tentativ` de a priva Junimea de
monopolul pe care \l revendica asupra retoricii dezvolt`rii
organice [i a occidentaliz`rii graduale. Ea distinge vârstele
succesive ale spiritului critic nu pentru a rememora epopeea
unor achizi]ii continue pe aceea[i linie de dezvoltare, ci
pentru a trasa istoria unui declin, a marca o ruptur` [i a re-
cupera, \n cele din urm`, un tip de gândire pe care memo-
ria cultural` a românilor \l pierduse. Fractura pe care o
identific` Ibr`ileanu \n evolu]ia spiritului critic este repre-
zentat` chiar de c`tre Junimea, [i marcheaz` momentul \n
care discursul autenticit`]ii – aplicat mai ales domeniului
culturii care trebuie ferit` de dezr`d`cinare prin imita]ie ne-
inspirat`10 – este transformat \ntr-o retoric` a reac]iunii –
aplicat` f`r` discriminare tuturor segmentelor societ`]ii, [i
\n special domeniului politic. Dup` patru decenii \n care fu-
seser` propagate prin vocea conservatorismului junimist,
ideea „formelor f`r` fond“ [i temele intelectuale derivate din
ea ajunseser` s` fie privite ca o marc` distinctiv` a dreptei
politice. Ibr`ileanu le revendic` spre folosul stângii11, a c`rei
cea mai caracteristic` \ntrupare – dup` eclipsa temporar` a
socialismului marxist prin dizolvarea partidului social-de-

262
mocrat \n 1899 – era chiar gruparea poporanist`. Junimis-
mul se definise ca anti-pa[optism, iar imaginea pa[optis-
mului pe care c`utase s` o impun` era cea a unei forme pri-
vilegiate de modernism ne-critic. Cum entuziasmul imita-
tiv al epocii de la 1848 fusese \nso]it de fervoare democra-
tic`, liberalism superficial [i utopism al drept`]ii sociale, se
p`rea c` formula politic` a dreptei junimiste reprezenta cel
mai sigur antidot nu numai \mpotriva derivelor stângii,
dar [i \mpotriva moderniz`rii prin imita]ie imprudent`.
Descoperind versiunea pa[optist` a criticismului, \n per-
soana unor Asachi, Negruzzi, Russo [i mai presus de to]i
Kog`lniceanu, poporanistul zdruncin` aceast` identificare
a reformismului de stânga cu tarele occidentaliz`rii emula-
tive [i cu peisajul dezolant al formelor goale. Demonstrând
c` ideile moderniz`rii graduale se n`scuser`, ini]ial, \n la-
boratorul democratismului pa[optist, Ibr`ileanu poate pre-
zenta deci versiunea conservatoare a acelora[i idei ca pe o
subversiune ilegitim` [i o falsificare.
Avatarurile pa[optiste ale „spiritului critic“, ne spune
Ibr`ileanu, au fost indisociabile de o op]iune ferm` pentru
„constitu]ionalism liberal“12. Op]iune care nu se datoreaz`,
a[a cum gre[it afirm` istoria intelectual` de sorginte juni-
mist` – prin glasul lui Constantin R`dulescu-Motru, de
exemplu –, unei aplec`ri a revolu]ionarilor c`tre „ra]iona-
lism, sl`biciune intelectual`, [arlatanism“ (p. 72). |n-
tr-adev`r, „acei care atac` pe cei de la 1848 ca pe ni[te [ar-
latani ra]ionali[ti ignoreaz` istoria românilor“ (p. 74). Ei ig-
nor` faptul c` gânditorii critici ai epocii, care nu sunt al]ii
decât unii dintre cei mai importan]i lideri revolu]ionari ai
acelora[i vremuri, „sunt constitu]ionali[ti liberali, din pri-
cina \mprejur`rilor din ]ara [i din epoca \n care ei tr`iesc [i
lupt`“ (p. 75). Ei reprezint` „clasa boierna[ilor, care, negli-
jat`, departe de putere, devenise o clas` democratic` [...] [i,
[...] ca orice clas` revolu]ionar`, reprezentanta tuturor cla-
selor dezmo[tenite“ (p. 72). Atâta timp cât acest tip de cri-

263
ticism a ac]ionat ca o frân` \mpotriva tenta]iilor moder-
niz`rii imitative, aptitudinea critic` a mers mân` \n mân`
cu o viziune politic` democratic` [i liberal`, [i o tendin]`
c`tre reforme sociale: Kog`lniceanu „vrea s` avem o litera-
tur` nou` [i este partizan al influen]ei literaturilor str`ine,
dar d` \n acela[i timp scriitorilor un \ndreptar prin croni-
cile pe care le dezgroap` [i prin literatura poporan`. El vrea
s` schimbe organizarea ]`rii, dar \n acela[i timp studiaz` is-
toria trecutului [i starea actual` de atunci a ]`rilor române,
ca s` [tie ce li se potrive[te [i ce nu din ce poate fi importat.
[...] {i cât` vreme acest organizator al României moderne
este omul care imprim` tuturor fenomenelor sociale con-
cep]ia sa – pân` pe la 1866 –, spiritul novator [i spiritul cri-
tic merg \mpreun` \ntr-o fericit` sintez`“ (pp. 216-217).
Prin opozi]ie, Maiorescu „avea dispre] [i ne\ncredere fa]`
de constitu]ionalismul liberal“ (p. 85). Condamnând for-
mele goale \n numele evolu]ionismului, el \[i deghizeaz` \n
ve[mintele [tiin]ei impar]iale predispozi]iile sociale [i inte-
resele de clas`. Crezând c` se ridic` deasupra condi]ion`ri-
lor sociale, „junimi[tii au avut preten]ia [...] c` asist` [...] la
fenomenele politice, sociale [i culturale [i c` le definesc din
punct de vedere obiectiv, al adev`rului pur“ (p. 87). A fost
o preten]ie naiv` sau o distorsiune interesat`, c`ci „\n che-
stii de ideal, cum sunt chestiile sociale, nici nu poate fi vor-
ba de oglindirea realit`]ii, logica lupt`torului e condi]ionat`
de scopul pe care-l urm`re[te“ (p. 87). Iar „dac` \n ideolo-
gia patruzecioptist` vorbe[te instinctul revolu]ionar, dorin]a
de renovare, \n ideologia junimist` vorbe[te instinctul
reac]ionar, tendin]a de rezisten]` la inova]iuni“ (p. 87). Pe
versantul s`u cultural, junimismul este un exerci]iu de spi-
rit critic pa[optist, cu notele sale specifice. Pe versantul po-
litic, el este o nega]ie a spiritului acelora[i timpuri. |n ple-
doaria Junimii, ne spune Ibr`ileanu, „se pot deosebi dou`
lucruri: lupta \mpotriva \nnoirilor lingvistice, \n care [ju-
nimi[tii] continu` vechea [coal` critic` [i \n care au avut

264
dreptate [...] [i lupta \mpotriva \nnoirilor sociale [i politi-
ce, care este o noutate fa]` de vechea [coal` critic` [i \n ca-
re n-au avut dreptate“ (p. 89). De fapt, junimismul Junimii
nu este decât \ncarnarea cea mai caracteristic` a unor ten-
din]e sociale [i culturale care au bântuit lumea româneasc`
de la \nceputurile moderniz`rii, luând chipuri foarte dife-
rite: „\n adev`r, junimismul este mai mult o stare sufleteasc`
vag`, un sentiment, decât o teorie bine definit`“. El „este [...]
recomandarea de a ne feri de importarea civiliza]iei sau, mai
degrab`, recomandarea unei precau]iuni exagerate când e
vorba de a importa aceast` civiliza]ie. Este nerecunoa[terea
utilit`]ii de a transforma România \ntr-o ]ar` cu caracter cu-
rat european, dup` asem`narea celor din Apus [i mai ales
dup` asem`narea Fran]ei, care a zguduit din temelie toate
a[ez`rile politice [i sociale din Europa“ (pp. 87-88). Om cu
sensibilitate politic` democratic`, Ibr`ileanu nu \[i poate as-
cunde repulsia fa]` de fal[ii profe]i ai spiritului critic, a
c`ror gândire reac]ionar` nu poate invoca nici m`car be-
neficiul sincerit`]ii: aducând cu ei formulele [tiin]ei socia-
le evolu]ioniste din Occident, junimi[tii sunt suspenda]i
\ntre lumea occidental` \n a c`rei ambian]` transplantat` \n
România se consider` \ndritui]i s` tr`iasc` [i lumea româ-
neasc`, pe care o vor ve[nic ]intuit` \ntr-o stare de \napo-
iere [i c`reia \i neag` puterea de a asimila lec]iile Occiden-
tului la care ei \n[i[i se dovediser` atât de permeabili.
|ntr-adev`r, „junimi[tii n-au fost cu totul \mpotriva intro-
ducerii formelor noi de via]` \n ]ara noastr` [...] Ei, pentru
dân[ii, au fost pentru transplantarea \n mare; au fost \mpo-
triva acestei transplant`ri pentru majoritatea ]`rii. [...] N-au
renun]at, pentru dân[ii, la nici una din achizi]iile civili-
za]iei europene, \n domeniul politic n-ar fi renun]at, desi-
gur, la nici o libertate, la nici una din binefacerile aduse
omenirii de marea Revolu]ie Francez` (acea «epidemie mo-
ral`» a dlui Maiorescu). [...] Junimi[tilor nu le-a pl`cut [...]
ca de aceste achizi]ii s` se foloseasc` masa cea mare a po-

265
porului român. Din aceast` cauz` – civiliza]ia numai pen-
tru ei – doctrina aceasta a fost egoist` [i a repugnat \ntot-
deauna spiritelor generoase“ (pp. 88-89).
Oricât de transparent` ar fi – cum crede Ibr`ileanu – ipo-
crizia Junimii, aceast` doctrin` pernicioas` s-a dovedit ca-
pabil` s` seduc` o bun` parte a publicului cultivat românesc,
dând na[tere la alte r`t`ciri intelectuale nu mai pu]in pri-
mejdioase, [i \nmul]ind solu]iile eronate la problemele mo-
derniz`rii. Odat` capturat de Junimea [i transpus \n lim-
bajul reac]iunii, discursul gradualismului [i continuit`]ii is-
torice – opus moderniz`rii entuziaste „\n manier` valah`“
– a putut suferi \n scurt` vreme alte câteva muta]ii. Astfel,
nutrindu-se din pesimismul Junimii, Eminescu a putut
evolua c`tre utopia regresiv` [i na]ionalismul anti-modern.
El a putut propune „idealul ([i uneori [i programul) poli-
tic [i social“ ce se poate rezuma prin „re\ntoarcerea la tre-
cut“. Hr`nindu-se din aceea[i surs`, sociali[tii – [i ei, la ori-
gine, ni[te tradi]ionali[ti nostalgici de ascenden]` junimist`
– propun ca solu]ie utopia lor progresist`. Deosebirea din-
tre cele dou` programe utopice nu este atât de radical`
cum ar putea p`rea: amândou` provin din \n]elegerea rea-
lit`]ilor prezente \n spiritul filosofiei formelor f`r` fond, pe
care atât na]ionalismul de dreapta cât [i socialismul tradi]io-
nalist o ajusteaz` pentru a rezona cu interesele claselor de
jos, cel mai puternic lovite de primul [oc al moderniz`rii.
De[i se despart \n privin]a solu]iilor, „\n critica societ`]ii
Eminescu [i sociali[tii seam`n` perfect“ (p. 171). Dac`
„unora li s-ar p`rea c` sociali[tii [...] au plecat de la ni[te teo-
rii citite \n c`r]i“, \n realitate „ei au plecat de la dureri [i in-
terese adev`rate, de la acelea[i dureri [i interese de la care a
plecat [i Eminescu“ (p. 161). |n numele acelora[i interese ale
„]`r`nimii, ale r`ze[ilor [i ale meseria[ilor, [i aproape deloc
ale n`scândului proletariat“ (p. 161), „sociali[tii, pe c`i de-
osebite de ale lui Eminescu, dar care de cele mai multe ori
se \ntâlnesc, au f`cut acela[i proces al aceleia[i organiz`ri so-

266
ciale“ (p. 162). Ca r`spunsuri la o \ntrebare gre[it formulat`
– [i formulat` astfel de c`tre Junimea –, solu]iile pe care le
indic` Eminescu [i sociali[tii pentru problemele moder-
niz`rii nu sunt nici ele atât de diferite cum par la prima ve-
dere. Fie c` se refugiaz` \n trecutul imaginar fie c` viseaz`
la utopia marxist`, [i unul [i ceilal]i se dovedesc incapabili
s` identifice o formul` a progresului. Ei ne ofer` programe
de stopare a acelei moderniz`ri pe care nu o pot concepe alt-
fel decât sub chipul formelor f`r` fond: „[i Eminescu [i so-
ciali[tii se m`rginesc la un program, mai vag al lui Emines-
cu, mai precis al sociali[tilor, un program favorabil claselor
mici [i ]`r`nimii“ (p. 172).
Nu numai critica social` a fost \mpins` pe c`i gre[ite prin
subtila subversiune intelectual` junimist`. F`r` a mai be-
neficia de corectivul constant al spiritului critic s`n`tos,
prin vocea pa[optismului moldovenesc, liberalismul valah
a devenit prizonierul \nclina]iilor sale c`tre politici de mo-
dernizare mecanice [i ne-critice. Dac` \n epoca lui Kog`lni-
ceanu cultura critic` [i politica modernizatoare mergeau
mân` \n mân`, dup` momentul Junimii „aceste dou` ten-
din]e se separ`. Liberalismul muntean, \n manifest`rile lui
extreme, r`mâne s` reprezinte spiritul novator; junimismul
moldovenesc r`mâne s` reprezinte spiritul critic, negativ.
Aceast` ruptur` a fost o nenorocire pentru istoria contem-
poran` a României. Unii merg f`r` discern`mântul trebui-
tor; ceilal]i neag` necontenit utilizarea \ntregii opere a ce-
lor dintâi. Unii merg f`r` un plan bine definit; ceilal]i vor
s` r`mânem pe loc“ (p. 172).
La \nceputul secolului XX, toate modelele de dezvolta-
re care se impuseser` pe scena cultural` se dovedesc fali-
mentare: „Junimea vrea s` st`m pe loc, dac` nu chiar s` ne
\ntoarcem pu]in \nd`r`t. Eminescu vrea s` ne \ntoarcem
\nd`r`t. Sociali[tii vor s` s`rim cine [tie unde, \n necunos-
cut“. De aceea, „starea politico-social` e atât de rea, \ncât nu
este nimeni s` n-o constate cu durere. {i suntem siguri c`

267
dac` spiritul novator ar fi mers al`turea cu spiritul critic, [...]
ca \n persoana lui Kog`lniceanu, [...] ]ara noastr` ar avea
ast`zi un alt aspect“ (pp. 217-218). Asociatul lui Constan-
tin Stere nu o spune direct, dar este greu s` ne \ndoim c` te-
renul cur`]at astfel nu poate fi ocupat decât de o singur` al-
ternativ` viabil`: anticipat de Stere [i Ibr`ileanu \nc` din anii
1893-1894, \n paginile publica]iilor Evenimentul, Adev`rul
[i Evenimentul literar, maturizat odat` cu apari]ia Vie]ii ro-
mâne[ti \n 1906 [i expus pe larg de Stere \n Social-democra-
tism sau poporanism?, programul de dezvoltare al popora-
nismului agrarian este singurul r`spuns potrivit la dileme-
le moderniz`rii. El readuce spiritul critic \n matca demo-
cratismului – acolo unde \i fusese locul de origine pe vremea
lui Kog`lniceanu – [i \ntoarce spatele deopotriv` utopiilor
tradi]ionaliste [i celor socialiste, oferind un program poli-
tic [i o viziune social-economic` pe m`sura nevoilor reale
ale lumii române[ti.

Kog`lniceanu \n lectur` s`m`n`torist`

La vremea când Ibr`ileanu denun]a eminescianismul ca
pe o r`t`cire utopic`13 [i pseudo-democratic`, n`scut` la
confluen]a dintre jargonul evolu]ionist al Junimii [i ten-
din]ele unui spirit capabil s` rezoneze cu crizele profunde ale
societ`]ii sale dar incapabil s` reac]ioneze altfel fa]` de ele de-
cât prin refugierea \ntr-un trecut imaginat, un influent cu-
rent intelectual se revendica deja de la gândirea politic` a lui
Eminescu. Nicolae Iorga, liderul s`u necontestat, \[i publi-
case primele volume de articole politice la cump`na dintre
secolele XIX [i XX, [i ele ne arat` un autor \nclinat mai de-
grab` c`tre scepticismul modernizator pragmatic al juni-
mismului decât c`tre paseismul autohtonist al lui Eminescu14.
Putem observa cum medita]iile sale asupra „problemei
evreie[ti“ [i a implica]iilor sale social-economice \l \mping
spre o concep]ie restrictiv` a na]iunii etnice15. Totu[i, arti-

268
colele publicate de Iorga \ntre 1903 [i 1906 \n paginile
S`m`n`torului nu exprim`, cu siguran]`, un na]ionalism
[ovin sau o viziune politic` din familia dreptei tradi]iona-
liste16. Aceste tendin]e se vor contura \ns`, \n publicistica [i ac-
tivitatea public` a lui Iorga, dup` 1906, atunci când, p`r`sind
S`m`n`torul, el se asociaz` cu antisemitul A. C. Cuza pen-
tru a propulsa o mi[care politic` de orientare na]ionalist` din
care, \n 1910, avea s` se nasc` Partidul Na]ionalist Democrat.
Iorga transform` acum discursul junimist al dezvolt`rii or-
ganice \ntr-o veritabil` filipic` \mpotriva importurilor cul-
turale, pe care le prezint` ca expunând cultura na]ional` unei
primejdii de iminent` dizolvare17. |nfiin]at \n 1906, ziarul z`u
Neamul românesc avea s` exprime acest tip de na]ionalism
pentru multe decenii. Dup` 1908, S`m`n`torul \nsu[i se ra-
liaz` noului curent: liderul s`u de acum, Aurel C. Popovici,
fuzioneaz` conservatorismul s`u de origine central-euro-
pean` cu proasp`tul tradi]ionalism al Vechiului Regat. Re-
vedicându-se deopotriv` de la Eminescu, Iorga [i Cuza, el ne
ofer` cea mai accentuat` expresie antebelic` a na]ionalis-
mului românesc de dreapta18.
Peste ani, rememorându-[i cariera politic` [i ideologic`,
Iorga va prezenta geneza versiunii sale de na]ionalism cul-
tural ca pe un protest \mpotriva tuturor grup`rilor politice
[i intelectuale ale \nceputului de secol XX19. Junimismul
apare ca nimic altceva decât una dintre ele, vinovat la fel ca
toate celelalte pentru \nghe]ul politic [i osificarea cultural`
a acelor ani, pe fundalul c`rora mi[carea s`m`n`torist` se
\nf`]i[eaz` ca o infuzie de vitalitate salvatoare. Lucrurile s-au
petrecut, totu[i, \n alt fel decât \i place lui Iorga s` \[i aduc`
aminte: cotitura sa c`tre „na]ionalismul democratic“ a urmat
unei dezam`giri politice \n cadrul taberei junimiste20. Cel
pu]in din punct de vedere biografic, noua orientare s-a
n`scut – a[a cum am v`zut c` [i Ibr`ileanu o prezint` –
printr-o metamorfoz` a conservatorismului junimist.

269
 Dincolo de accidentele politice, continuitatea de dis-
curs dintre cele dou` vârste ale gândirii „organiciste“ ro-
mâne[ti este evident`. Ele nu fac decât s` elaboreze, impri-
mând accente specifice, una dintre cele mai puternice idei-
for]` din reflec]ia politic` a secolului al XIX-lea european:
aceea potrivit c`reia, pentru a avea rezultate benefice, in-
ova]iile politice [i sociale trebuie s` decurg` natural, \n con-
tinuitate cu evolu]ia istoric` de durat` a unei societ`]i sau co-
munit`]i na]ionale21. Ambigu` [i instabil`, metafora „orga-
nismului“ social poate fi \ncorporat` \n diferite construc]ii
teoretice, iar istoria intelectual` româneasc`, nu mai pu]in
decât cea european`, ne ofer` un evantai larg de asemenea
interpret`ri ale sale. Linia de separa]ie dintre varianta juni-
mist` a organicismului [i cea a na]ionalismului tradi]iona-
list poate fi identificat` acolo unde pledoaria conservatoare
pentru autenticitate „\n orizontul“ modernit`]ii se trans-
form` \ntr-un \ndemn pentru restaurarea unor st`ri de lu-
cruri pe care modernizarea a apucat s` le dezr`d`cineze. |n
primul caz, modernitatea occidental` r`mâne o referin]`
indiscutabil`, iar nereu[ita sa copie româneasc` este res-
pins` pentru distorsiunile pe care le con]ine, datorate la
rândul lor zelului imitativ. |n cel de-al doilea caz, modelu-
lui occidental \i este contestat caracterul normativ, lumea ro-
mâneasc` prezent` fiind m`surat` nu dup` etalonul Occi-
dentului contemporan ci dup` cel al societ`]ii tradi]ionale
române[ti, cu specificitatea sa ireductibil` la categorii ab-
stracte. Pentru Maiorescu, Theodor Rosetti sau R`dulescu-
Motru, priveli[tea societ`]ii dizarmonice române[ti implic`
doar o pledoarie pentru reajustarea formelor [i fondului \n
cadrele lumii moderne. Pentru Eminescu, Iorga sau Popo-
vici, aceea[i priveli[te implic` recuperarea – sau inventarea
– unor forme autohtone, dup` nevoile fondului na]ional.
|n euforia democratic` a primilor ani postbelici, Iorga
simte \ns` nevoia s` \[i \mprosp`teze genealogia intelectual`
conservatoare. Disociindu-se \n via]a politic` de A. C. Cuza22,

270
el \[i asociaz` retrospectiv doctrina cu o filier` a liberalismu-
lui [i gândirii „progresiste“ autohtone. Pentru junimism, emi-
nescianism [i iorghism deopotriv`, Partidul Liberal [i pa[op-
tismul reprezentaser` \ntotdeauna referin]ele negative privi-
legiate, exemple patente de ra]ionalism uniformizator, lips` de
sensibilitate istoric` [i modernizare imitativ`. Prin opozi]ie
fa]` de pa[opti[ti [i de liberalii români, reprezentan]ii evolu]iei
organice puteau reliefa virtu]ile propriei concep]ii sociale,
bazate pe ideea continuit`]ii istorice. Dac` junimi[tii tindeau
s` cread` c` liberalismul occidental nu purta nici o responsa-
bilitate pentru tarele variantei sale române[ti, \ntreaga vin` fi-
ind atribuit` falsific`rilor imitative ale doctrinei la periferia Eu-
ropei, na]ionali[tii ca Eminescu [i Iorga au avut tendin]a de a
extinde judecata negativ` asupra tuturor variet`]ilor de gân-
dire „ra]ionalist`“, fie ele occidentale sau române[ti. Cu oca-
zia unor conferin]e organizate de Institutul Social Român \n
anii 1921-1923, Iorga se arat` acum dispus s` fac` disocieri \n
interiorul liberalismului, identificând o anumit` versiune a sa
ce rezoneaz` cu „istorismul“ pe care \ntotdeauna \l profesase23.
Separarea pe care o f`cuse Ibr`ileanu \ntre pa[optismul mol-
dovenesc [i cel muntenesc \i ofer` cheia acestei re-interpret`ri.
Pe urmele poporanismului, Iorga deosebe[te [i el libe-
ralismul ideilor abstracte al Br`tienilor de liberalismul or-
ganic al lui Kog`lniceanu. El respinge deci „statul modern“
român „\ntemeiat de ideali[ti, de unii ideologi crescu]i aiu-
rea, f`r` cuno[tin]a deplin` a na]iei lor, f`r` s` caute \n
urm`, când s-au \ntors de la studii, a cunoa[te adânc aceast`
na]ie“24. Recuz` „constitu]ia de la 1866“ care „este izvorât`
dintr-o simpl` oper` de traducere a unei constitu]ii apuse-
ne“, [i care „n-are absolut nici un fel de leg`tur` cu trecu-
tul nostru propriu“25. Produs al pa[optismului muntean, ac-
tul constitu]ional „s-a f`cut f`r` participarea factorului po-
litic care era Kog`lniceanu, singurul \n leg`tur` cu dezvol-
tarea noastr` constitu]ional` din trecut“26. Aceasta pentru
c` cel care a fost „cea mai mare minte pe care a produs-o

271
na]ia româneasc`“27, „\n]elegând politica organic, ca istorie,
ca om care a tr`it \n toate realit`]ile ]`rii sale“ (p. 53), nu a
fost capabil s` cl`deasc` pe baza ideilor sale o mi[care po-
litic` apt` s` le traduc` \n practic`: „Mihail Kog`lniceanu a
r`spuns cu succes misiunii ce-[i luase \n teoria lui, de[i n-a
putut r`spunde cu atâta succes \n practica lui, pentru c`
\mprejur`rile [...] l-au \mpiedicat de a organiza ceva \n ju-
rul doctrinei lui, a[a \ncât a fost un moment când a plecat
steagul democra]iei na]ionale moldovene[ti \n fa]a unei
doctrine care avea desigur acela[i na]ionalism, dar de fa]ad`,
[...] [i astfel na]ionalismul democrat moldovenesc de pe la
1840 al lui Mihail Kog`lniceanu a devenit un umil satelit al
liberalismului bucure[tean prin anii 1880“ (pp. 49-50).
Na]ionalismul lui Iorga [i liberalismul pa[optist moldo-
venesc se \ntâlnesc pe palierul democra]iei. Proiectând asu-
pra figurii lui Kog`lniceanu titulatura propriei grup`ri po-
litice [i redefinind-o pe aceasta din urm` ca pe o continua-
toare a pa[optismului, Iorga pare s` mute accentul politicii
sale „na]ionalist democrate“ dinspre termenul na]ionalis-
mului – cu siguran]` definitoriu la \nceputurile sale ante-
belice – \nspre cel al democra]iei – cuvântul de ordine al ani-
lor de dup` r`zboi: „Kog`lniceanu a fixat principiul na]io-
nalismului democrat \n \ntregime“, spune cu convingere
fostul conservator. „Noi n-am avut s` facem altceva, acum
vreo zece-dou`zeci de ani – dou`zeci de ani, dac` vorbim de
organiza]ia noastr` politic` – decât s` \nviem doctrina lui
Mihail Kog`lniceanu. [...] N-am avut decât s` scoatem din
nou la iveal` aceast` doctrin`, pe care o cred mântuitoare,
de sub gr`mada, deopotriv` ap`s`toare, a unor noi teorii fal-
sificatoare [i foarte d`un`toare“ (p. 49).
L`sând la o parte veridicitatea dubioas` a acestei redefi-
niri istorice [i genealogice, s` fie oare vorba despre o veri-
tabil` re-inventare a politicii lui Iorga \n jurul ideii demo-
cratice? R`spunsul poate fi afirmativ doar dac` accept`m de-
fini]ia extrem de particular` pe care el o d` „democra]iei“:

272
defini]ie care indic` solidarit`]ile organice [i ierarhizate ale
Evul Mediu ca pe \ntrup`rile cele mai fericite ale formei po-
litice democratice, [i „ra]ionalismul“ modern ca pe sursa de-
rivelor sale contemporane. „Formula democra]iilor nou`“,
crede Iorga, „a r`s`rit din ra]ionalismul lui Descartes, care
\n secolul al XVII-lea [...] inaugurase lupta contra a tot ce,
oricât de legitimat istorice[te [i de util \n prezent, are ne-
ajunsul de a nu ie[i dintr-un sistem de silogisme“. Aceea[i
idee corupt` a c`p`tat forma deplin` \n gândirea lui Rous-
seau, care, „absolut ne\n]eleg`tor pentru tot ce e dezvolta-
re istoric` [i realit`]i organice, [...] veni cu evanghelia Con-
tractului social. Societatea a ie[it dintr-un contract; el poa-
te fi cercetat pe baze ra]ionale; autorit`]ile func]ioneaz`
prin mandatul membrilor societ`]ii [i când ei, poporul – sau
cât e de fa]` dintr-\nsul – apar, mandatarul pierde orice
drept de a st`pâni. Lucruri mari, dar nu [i bune, erau s` ias`
din acest spirit al filosofiei [...] franceze din secolul al
XVIII-lea, \n folosul democra]iei statistice, mecanice [i abs-
tracte, \n dauna celei locale, concrete, organice, care repre-
zentase ceva cu cât mai util“28. Ceea ce numim \ndeob[te
„democra]ie“, \n \n]elesul s`u modern, nu reprezint` pen-
tru Iorga decât o anticamer` a totalitarismului. Idealul s`u
politic este atât de strâns legat de imaginea societ`]ii de
„st`ri“ a Evului Mediu \ncât el poate spune: „ast`zi se vor-
be[te despre ]`ri totalitare [i ]`ri democratice. A[a-numite-
le ]`ri democratice, dac` se uit` cineva foarte atent la dânsele,
arat` un important element care vine din Evul Mediu“29.
Nu ne putem l`sa \n[ela]i: noul botez democratic al lui
Iorga nu \nseamn` altceva decât \nc` o inflexiune a gândi-
rii [i imagisticii politice organiciste. Recuperarea genealogic`
a lui Kog`lniceanu nu a \nsemnat pentru Iorga o \ncercare
de re-pozi]ionare ideologic` \nspre polul stângii, ci doar o
tentativ` de extindere a genealogiei intelectuale a dreptei
na]ionaliste. Dialogul peste timp cu pa[optismul nu a atras
dup` el, \n cazul lui Iorga, o remodelare a na]ionalismului

273
neo-romantic tradi]ionalist. Invitându-l pe Kog`lniceanu s`
vorbeasc` \n limbajul s`m`n`torismului, marele lider de
opinie al epocii interbelice nu cedeaz` tenta]iei de a \mpru-
muta ceva din vocabularul interlocutorului s`u. Vom ve-
dea c` unul dintre cei mai credincio[i discipoli ai s`i nu a
putut rezista aceleia[i tenta]ii.

Kog`lniceanu \n lectur` modernist`

Pentru Ibr`ileanu [i Iorga, redescoperirea pa[optismului
moldovenesc nu folose[te doar redefinirii ideologice. Aces-
ta este numai un obiectiv pe termen scurt, ce vizeaz` o mai
bun` situare a celor doi lideri de opinie [i a [colilor pe care
ei le slujesc \n ansamblul intelectualit`]ii critice a epocii. |n
\ntregul ei, intelectualitatea \n cauz` se raporteaz` solidar fa]`
de un inamic comun. Recuperarea \n]elepciunii politice a lui
Kog`lniceanu ar trebui s`-i recomande pe autorii s`i ca pe
cei mai credibili [i eficien]i combatan]i \mpotriva elitei po-
litice, sociale [i economice ce gestioneaz` modernizarea ro-
mâneasc`. Ei sunt cât se poate de clari \n privin]a identit`]ii
de grup a acestei elite, pe care o descriu ca pe mo[tenitoarea
pa[optismului [i a liberalismului „muntenesc“. Neajunsuri-
le lumii române[ti, modelat` istoric, de la \nceputurile se-
colului XIX, de tot mai puternica oligarhie liberal`, sunt bi-
necunoscute: sociologia poporanist` a lui Stere, ca [i cea
na]ionalist` a lui Eminescu, le-au expus \n am`nunt, iar te-
mele lor favorite se reg`sesc \n critica social` conservatoare
a lui R`dulescu-Motru, sau \n cea socialist` a lui Dobrogea-
nu-Gherea. „Spiritul critic“ [i „gândirea organic`“ sunt doar
unele dintre cuvintele cheie ale ie[irii din impas. Mai sunt
multe altele, [i toate la un loc contureaz` identitatea unei
contra-elite, la fel de atotputernic` \n domeniul cultural pe
cât este clasa politic` \n sfera guvern`rii.
Parc` pentru a-i confirma pe Iorga [i Ibr`ileanu \n ju-
decata lor dup` care, \n interiorul pa[optismului, doar mol-

274
dovenii lui Kog`lniceanu – surclasa]i de liberalii munteni
dup` 1866 – au cumulat virtu]ile omului de ac]iune [i pe ce-
le ale omului de cultur`, gânditorii politici au ocolit \n ma-
rea majoritate, de-a lungul ultimelor decenii de dinaintea
Primului R`zboi Mondial, tab`ra Partidului Liberal. „Cul-
tura critic`“, \n care problematizarea moderniz`rii \n ter-
menii „formelor f`r` fond“ [i critica „oligarhiei“ moderni-
zatoare liberale merg mân` \n mân`, poate prolifera astfel
f`r` s` \ntâmpine o provocare intelectual` serioas`. Ca [i \n
alte privin]e, anii de dup` r`zboi aduc aici o transformare
major`: {tefan Zeletin [i Eugen Lovinescu \[i public` acum
marile lucr`ri de sociologie istoric` a moderniz`rii româ-
ne[ti \n care justificarea retrospectiv` a practicilor „oligar-
hiei“ este \mpletit` cu respingerea sistematic` a tezelor „cul-
turii critice“. Cei doi dau na[tere unui tip intelectual pe ca-
re lumea româneasc` nu \l mai cunoscuse din vremurile de
\nceput ale Junimii: ap`r`torul sistemului existent, ce caut`
s` demonstreze „normalitatea“ acelor a[ez`minte sociale [i
politice pe care confra]ii de breasl` nu oboseau, de decenii,
s` le denun]e ca pe ni[te copii caricaturale [i deform`ri per-
verse ale modelelor occidentale.
Cele dou` pledoarii \n favoarea elitei liberale s-au pre-
valat de determinismul social, a c`rui ac]iune \n interiorul
lumii române[ti au \n]eles-o \ns` diferit. Pentru Zeletin, ne-
cesitatea istoric` se exprim` prin participarea societ`]ii ro-
mâne[ti la curentul istoric mondial al economiei capitalis-
te. Acolo unde criticii sociali vedeau un fond pseudo-capi-
talist peste care se \ncearc` \n van aclimatizarea unor forme
institu]ionale ce nu pot func]iona corect decât \n prezen]a
capitalismului, autorul Burgheziei române vede o struc-
tur` economic` [i social` „autentic“ capitalist`. Aceasta
este diferit` prin grad [i nu prin natur` de cea a Occiden-
tului contemporan [i identic`, \n esen]`, celei pe care ace-
la[i Occident o cunoscuse cu câteva secole \nainte. Zeletin
neag` teoria formelor f`r` fond la nivelul descrierii socio-

275
logice: fondul exist`, el nu este [i nu poate fi altceva decât
acea textur` social` [i economic` ce serve[te ca fundament
al moderniz`rii pretutindeni \n lume, \n ]`rile care au fost
prinse \n marele curent al economiei mondiale dominate de
Occident. „Cultura critic`“ nu reu[e[te s` \l deslu[easc` \n
peisajul social românesc pentru c` ignor` fizionomia spe-
cific` a stadiilor istorice ale capitalismului. Odat` ce se
\n]elege c` economia „mercantilist`“ româneasc` sufer` de
toate neajunsurile temporare ale vie]ii economice europe-
ne din epoca fiziocratismului, purtând \n acela[i timp [i pro-
misiunile de succes ale celei din urm`, confuzia va disp`rea,
iar intelectualitatea critic` româneasc` \[i va putea reg`si \n
sfâr[it locul firesc \n corpul social.
Istoria civiliza]iei române moderne a lui Lovinescu con-
duce cam la acelea[i concluzii, \ns` pe c`i diferite: determi-
nismul ia aici nu chipul materialismului istoric, ci pe cel al
„legilor imita]iei“: ele ac]ioneaz` cu o necesitate la fel de ine-
xorabil`, dar bra]ul fatalit`]ii istorice este reprezentat nu de
fondul economic [i social, ci tocmai de formele culturale [i
politice. Teoria maiorescian` este acceptat` de Lovinescu la
nivelul descriptiv, doar pentru a-i fi contestate concluziile
practice: modernizarea se desf`[oar` \n România, \ntr-
adev`r, „de sus \n jos“, f`r` ca aceast` inversiune a etapelor
s` constituie un motiv de perplexitate sociologic`. Este fi-
resc [i necesar ca lucrurile s` urmeze un asemenea curs \n
]`rile ca România. Departe de a trebui s` fie blamat` pen-
tru a fi \mpins ]ara pe calea moderniz`rii imitative, elita
pa[optist` [i liberal` trebuie aprobat` pentru instinctele sa-
le politice s`n`toase. Dizarmoniile existente \n societatea ro-
mâneasc` reprezint` boli de cre[tere explicabile, iar mani-
fest`rile lor sunt agravate nu de rapiditatea schimb`rii, ci de
temporiz`rile sale, nu de zelul modernizator ci de scepti-
cismul tradi]ionalist. Cultura critic` \n ansamblul ei trebu-
ie blamat` pentru \mpotrivirea sa \nc`p`]\nat` \n fa]a legi-
lor istorice.

276
 Sociologia istoric` a lui Lovinescu are dou` componen-
te: analiza factorilor de schimbare [i cea a factorilor de stag-
nare, anatomia elitei modernizatoare [i cea a culturii criti-
ce. Iar lectura lovinescian` a lui Kog`lniceanu ocup` un loc
singular \n cadrele acestei analize istorice. Pa[optistul mol-
dovean se situeaz` la intersec]ia dintre „for]ele revolu]io-
nare“ [i cele „reac]ionare“, el face parte din ambele tabere,
ca o excep]ie \n interiorul fiec`reia dintre ele. Ca reac]ionar,
el se singularizeaz` prin orientarea politic` democratic`.
Printre revolu]ionari, el face figur` aparte datorit` limba-
jului [i argumentelor tradi]ionaliste. Pozi]ia paradoxal`
adoptat` de Kog`lniceanu \n epoca pa[optist` nu trebuie
privit` ca rezultatul unei sinteze personale de elemente
ideologice diverse. |n gândirea [i ac]iunile sale, el nu face de-
cât s` exprime tendin]ele profunde ale mediului social mol-
dovenesc, care \[i v`de[te \n persoana sa adev`rata natur`.
|n textura aceleia[i societ`]i unde Ibr`ileanu vedea origini-
le „spiritului critic“ de sorginte democratic`, Lovinescu ve-
de izvoarele temperamentului politic reac]ionar, care se
manifest` incon[tient ca atare chiar atunci când \mbrac`
ve[mintele progresismului. Actele politice ale lui Kog`lni-
ceanu sunt revolu]ionare \n form` [i conservatoare \n
con]inut, [i aceasta pentru c` ele exprim` o „substan]`“
moldoveneasc` ce umple ni[te tipare muntene[ti. Fapt ca-
re a reu[it s`-i induc` \n eroare pe mul]i, ca dovad` c`, „\n
ochii tuturor, el trece drept un revolu]ionar“. Nu trebuie s`
ne l`s`m \n[ela]i: „Kog`lniceanu a fost, \n realitate, numai
un democrat; atitudinea lui nu trebuie confundat` cu cea a
liberalilor munteni, de care se deosebea prin temperament,
prin cultur` [i mediu de forma]ie intelectual`. Tempera-
mentul nu-l putea decât \mpinge spre conservatorism; ma-
rea lui cultur` istoric` [...] nu-l putea decât \mpinge spre
tradi]ionalism; mediul intelectual german nu-l putea decât
\ndrepta spre evolu]ionism“30. A[a se face c`, de[i „prezen]a
lui Kog`lniceanu \n mi[carea social` moldoveneasc` s-ar

277
p`rea \n contradic]ie cu cele afirmate despre natura reac]io-
nar` a temperamentului moldovenesc“, \n realitate „carac-
terul evolutiv al teoriilor sale sociale“ se dovede[te „atât de
deosebit de radicalismul revolu]ionarilor munteni de edu-
ca]ie francez`, ce au v`zut mai \ndr`zne] [i \n sensul nece-
sit`]ii istorice problema forma]iei civiliza]iei noastre“31.

Kog`lniceanu \n lectur` gândirist`

Este binecunoscut raportul \n care s-a plasat Gândirea
fa]` de S`m`n`torul32: cea de-a doua genera]ie de tradi]io-
nali[ti, a anilor 1920, i-a aplaudat pe cei de la cump`na vea-
curilor XIX [i XX pentru a fi „aprofundat caracterul etnic
al acestui popor“, blamându-i totodat` pentru a fi „ignorat
caracterul lui religios“33. Filia]ia dintre doctrina lui Iorga [i
cea a lui Crainic era caracterizat` astfel de cel din urm`:
„peste p`mântul, pe care am \nv`]at s`-l iubim din
S`m`n`torul, noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bi-
sericii ortodoxe. Noi vedem substan]a acestei Biserici ames-
tecat` pretutindeni cu substan]a etnic`“34. |mpreun` cu
credin]a r`spândit` dup` care modelul de civiliza]ie ce fu-
sese propus \ntregii lumi de c`tre Occident la \nceputurile
epocii moderne p`[ise \n era unui declin iremediabil, aceast`
aprofundare a autohtonismului, prin ad`ugarea compo-
nentei religioase, a stat la originea proiectelor de reform`
politic` prin „re-vitalizare“ spiritual`. Dac` Occidentul su-
fer` de maladiile civiliza]iei rafinate, atunci tocmai relativul
primitivism al românilor, sau al altor na]iuni ortodoxe ale
R`s`ritului, constituie promisiunea viitoarei lor m`re]ii,
precum [i cheia regener`rii spirituale a \ntregii lumi: „pro-
blema culturii noastre \ncep`toare st` \ntre civiliza]ia occi-
dental` a c`rei limit` extrem` se proclam` atins` [i [...]
R`s`ritul, \n haosul cre[tin al c`ruia se prevede viitorul“35.
Dac` virtu]ile etnicului definit prin religie ofer` singura
re]et` de salvare politic` pe termen scurt [i mântuire spiri-

278
tual` la scara \ntregii istorii umane, atunci orice proiect de
\nlocuire a democra]iei parlamentare prin dictatura na]io-
nalismului integral este justificat. |ncepând prin a celebra
descoperirea religiei ordodoxe \n matricea spiritului na]io-
nal românesc, N. Crainic [i-a \ncheiat cariera politic` [i
ideologic` pre-comunist` ca un teoretician al „statului
etnocratic“36.
Una dintre cele mai caracteristice figuri ale jurnalisticii
gândiriste, Radu Dragnea [i-a \nsu[it defini]ia ortodoxist`
a identit`]ii na]ionale. El \l indic` pe Iorga ca pe ini]iatorul
spiritului tradi]ionalist, subliniind c` „na]ionalismul lui
Eminescu nu a devenit actual [i nu a influen]at societatea de-
cât [...] \n epoca d-lui N. Iorga, când a fost dezgropat din
mormântul \n care \l trântise [coala lui Maiorescu“37. Criti-
ca sa literar` se desf`[oar` \n \ntregime \n albia Gândirii,
pân` \ntr-atât \ncât un comentator recent a putut afirma
tran[ant \n chiar prefa]a pe care a dedicat-o unei culegeri din
paginile sale de aceast` factur`: „m`rturisim [...] c` nu scriem
despre Radu Dragnea cu prea mare pl`cere“38. Aceasta pen-
tru c`, dup` opinia aceluia[i comentator, „Dragnea r`mâne
\n esen]` un tradi]ionalist inveterat [i un gândirist notoriu,
foarte apropiat doctrinei na]ionaliste a dreptei române[ti din
perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale“39.
Articolele lui Dragnea ofer` foarte pu]in suport pentru
nuan]area unei asemenea judec`]i critice. Exist` totu[i câ-
teva indicii c` doctrinarul ortodoxist Dragnea nu urmeaz`
\ntru totul linia trasat` de Crainic. |mpotriva directorului
Gândirii, el pledeaz` astfel pentru ideea dup` care religia [i
politica apar]in [i trebuie men]inute \n sfere diferite, ceea ce
invalideaz` proiectul fundamentalist al „statului etnocratic“.
Dup` cum spune Dragnea, „cu cât na]ionalismul se face mai
poruncitor, mai necesar pentru stat, cu atât ortodoxia ca su-
prem` spiritualitate trebuie s`-[i afirme dreptul ei de via]`
deosebit. [...] Dac` ortodoxia [i na]ionalismul se apropie
pân` la confruntare, sunt sincronice, [i chiar colaboreaz`,

279
\n nici un caz nu se identific`, precum sus]ine Nichifor
Crainic [i al]i teologi [i na]ionali[ti mireni, sem`nând con-
fuzie. [...] Iat` de ce [...] Crainic se g`se[te, nu \n centrul or-
todoxiei, ci la periferie, de unde o politicianizeaz`, fie [i nu-
mai verbal“40.
Paginile de acest fel sunt \ns` pu]ine, [i nu suficient de
clare pentru a justifica prezentarea lui Dragnea ca un caz
aparte \n interiorul grup`rii gândiriste. Monografia sa des-
pre Kog`lniceanu este cea care \l calific` pentru o astfel de
caracterizare. Credem c` cititorului neavizat al acestei ulti-
me c`r]i \i este aproape imposibil s` deslu[easc` \n pagini-
le ei imaginea obi[nuit` a teoreticianului ortodoxist. A[a
cum am mai spus, rostul paginilor de fa]` nu este acela de
a nega apartenen]a lui Dragnea sau a monografiei sale la fa-
milia tradi]ionalist`, ci tocmai de a explica natura mai spe-
cial` a acestei apartenen]e. Credem c` explica]ia atrage
dup` sine nu doar modificarea imaginii curente pe care o
avem despre Dragnea, dar [i nuan]area reprezent`rii curente
pe care o \ntre]inem \n leg`tur` cu ortodoxismul interbelic.
Discipol ideologic al lui Iorga, Dragnea scrie istorie in-
telectual` ca un urma[ „metodologic“ al lui Ibr`ileanu [i Lo-
vinescu. Cartea sa despre Kog`lniceanu este al treilea mare
eseu de sociologie a culturii române moderne \n perspectiv`
istoric` elaborat la \nceputul secolului XX. La fel ca [i \n Spi-
ritul critic... [i Istoria civiliza]iei..., obiectivul este acela de a
retrasa evolu]ia reac]iilor intelectuale fa]` de modernizare,
prin raportare la fundalul lor social. Aceast` „plasare \n
context“ comport`, fire[te, dou` aspecte: „explica]ia“ so-
ciologic` este \nso]it` de o evaluare a impactului diferitelor
ideologii asupra mediului care le-a generat. Dezv`luind re-
sorturile nem`rturisite sau necon[tientizate ale [colilor de
gândire izvorâte din marile falii ale lumii române[ti con-
vulsionate de e[ecurile moderniz`rii, to]i cei trei autori atri-
buie acelora[i curente de idei responsabilitatea unor e[ecuri
ulterioare. Dincolo de interesul istoric, miza cea mai gene-

280
ral` este, din nou, un scor mai bun \n confrunt`rile ideolo-
gice ale epocii. Dragnea caut` s` ancoreze cât mai puternic
\n trecutul cultural al ]`rii propria sa familie intelectual`, s`-
i descopere antecesori ilu[tri [i s`-i traduc` temele centra-
le \ntr-un limbaj cu rezonan]e faste.
La fel ca [i Iorga, Dragnea \l descrie pe Kog`lniceanu ca
pe cel mai important dintre antecesorii tradi]ionalismului
interbelic. De aceast` dat` \ns`, stabilirea continuit`]ii \ntre
pa[optismul excentric al lui Kog`lniceanu [i mi[carea de idei
interbelic` ce se define[te \n mod caracteristic prin anti-
pa[optism nu mai serve[te la abstragerea celui dintâi din
corpul viciat al modernismului liberal, ci la inser]ia celei din
urm` \n marea familie a democratismului modern. Dragnea
nu mai urm`re[te s` priveze tradi]ia politic` [i intelectual`
a Partidului Liberal de unul dintre eroii s`i cei mai influen]i,
pentru a-l ata[a pe cel din urm` la tradi]ia rival` a „na]io-
nalismului democratic“ s`m`n`torist. El vrea s` reinvente-
ze tradi]ionalismul ca pe o specie de gândire politic` liberal`,
democratic` [i chiar – unul dintre cele mai oribile cuvinte
pentru un idealist ortodoxist din anii 1920 – „burghez`“.
Ca [i Ibr`ileanu, Dragnea \l prive[te pe eroul pa[optist ca
pe cea mai bun` infirmare a ideii, devenit` curent`, dup` ca-
re spiritul critic [i modul de gândire „organic“ formeaz` un
apanaj al junimismului sau al dreptei conservatoare \n ge-
nere: „Kog`lniceanu a spus aproape tot ce vor zice [i ju-
nimi[tii, mai pu]in conjugarea teoriei continuit`]ii istorice
cu reac]ionarismul. C`ci e numai o ne\n]elegere la mijloc,
când aceast` teorie este legat` de doctrina conservatoare [i
prezentat` ca [i când democra]ia ar fi la antipodul
tradi]iei“41. Cu alte cuvinte, Kog`lniceanu este un adept al
continuit`]ii istorice \n virtutea [i nu \n ciuda democratis-
mului s`u, c`ci discursul organicist s-a n`scut \n tab`ra
stângii democratice pentru a fi apoi capturat \n folosul s`u
de dreapta junimist`.

281
 La fel ca [i \n istoria intelectual` poporanist` sau ior-
ghist`, Kog`lniceanu apare \n paginile lui Dragnea ca o sin-
tez` fericit` de spirit reformator [i sim] istoric, de om al fap-
tei dedicat schimb`rii [i c`rturar sensibil la cerin]ele conti-
nuit`]ii istorice. Spre deosebire de Ibr`ileanu [i Iorga \ns`,
care legau dimensiunea „spiritului critic“ a lui Kog`lnicea-
nu de orientarea general` – apreciat` pozitiv – a „culturii
moldovene[ti“, Dragnea consider` c` pa[optistul moldo-
vean trebuie admirat pentru puterea sa de a se elibera din
mrejele unui mediu cultural neprielnic democra]iei [i re-
formei politice liberale, \nclinat c`tre reac]ionarism [i pre-
dispus la stagnare istoric`. El porne[te de la observa]ia c`
„societatea româneasc` din prima jum`tate a veacului al
XIX-lea, \n Moldova este conservatoare [i chiar reac]io-
nar`, iar \n Muntenia mai liberal` [i democratic`“ (pp.
137-138). {i \l \nf`]i[eaz` pe Kog`lniceanu ca pe o excep]ie
fericit` \n interiorul lumii moldovene[ti, un veritabil gân-
ditor [i politician liberal [i democrat \ntru totul compara-
bil, sub acest raport, cu confra]ii s`i munteni. Este adev`rat
c`, spre deosebire de cei din urm`, Kog`lniceanu adaug` vi-
ziunii sale politice dimensiunea tradi]ionalismului. Nu tre-
buie s` credem \ns` c` aceast` dimensiune se datoreaz`
contamin`rii sale de la reflexele culturale ale mediului cul-
tural moldovenesc. Ea reprezint` un câ[tig din timpul stu-
diilor f`cute \n Germania: dup` cum ne asigur` Dragnea,
„numai simpla pomenire“ a unor nume ca Ranke sau Sa-
vigny „dezv`luie \ndeajuns originea concep]iei lui organi-
ciste. [...] I-a fost dat acestui urma[ de r`z`[ ca, din atinge-
rea cu noua concepere a societ`]ilor [i institu]iilor, s` pro-
iecteze \n trecutul neamului românesc o viziune recons-
tructiv`, adun`toare a p`r]ilor \ntr-un tot viu, care nu poate
fi fasonat dup` ra]iunea oamenilor. [...] {i a[a, datorit`
achizi]iilor de la Berlin, se va explica deosebirea dintre el [i
«ra]ionali[tii» liberali din Muntenia [i Moldova, a[a devine
el un tradi]ionalist“ (pp. 18-19). Faptul c` tradi]ionalismul

282
lui Kog`lniceanu nu provine din acela caracteristic al cul-
turii moldovene[tii este dovedit de evolu]ia ulterioar` a ce-
lui din urm`: culminarea sa va fi „junimismul politic [i so-
cial“ care trebuie \n]eles, ne explic` Dragnea, ca „organiza-
rea \n [coal` [i teoretizarea filosofic` a \nd`tinatului reac]io-
narism moldovenesc, expresia teoretic` a rezisten]ei regi-
mului vechi \n fa]a alc`tuirii noului Stat“ (pp. 201-202).
Spre deosebire de tradi]ionalismul conservator al con-
fra]ilor moldoveni, „tradi]ionalismul lui Kog`lniceanu este
critic (nu solidaritate cu tot trecutul!)“ (p. 184). Prin com-
para]ie, „tinerimea bonjurist`“ din Moldova „apare când de
partea reac]ionarilor, când de partea utopismului revo-
lu]ionar“ (p. 181). Aceasta pentru c` „tineretul moldovean
este lipsit de convingerea intim` a democra]iei“, incapabil s`
„lichideze mentalitatea [i concep]ia conservatoare“ (pp. 181-
182). Printre revolu]ionarii moldoveni care, interiorizând
cultura reac]iunii, se manifestau ca atare chiar [i atunci când
credeau c` \i dep`[esc limitele, „superioritatea lui Kog`lni-
ceanu [...] vine tocmai din \nr`d`cinarea democra]iei \n fi-
in]a sa, [...] ceea ce \l f`cuse s` simpatizeze continuu cu de-
mocra]ia muntean` [i s` se singularizeze politic \ntre mol-
doveni“. |n cealalt` provincie, „unde curentul revolu]ionar,
g`sind teren prielnic, amenin]a s` degenereze \n excese“, co-
respondentul lui Kog`lniceanu este Eliade, care „are rolul de
a tempera“. Cei doi lideri au contracarat utopiile politice, de-
opotriv` revolu]ionare [i reac]ionare, pentru a a[eza revolu]ia
pe f`ga[ul transform`rii democratice \n continuitate cu
p`r]ile viabile ale societ`]ii mo[tenite din trecut: „lipsa de spi-
rit critic la moldoveni: C. Negru]i declarându-se \mpotriva
progresului, [...] A. Russo [i V. Alecsandri balansându-se
\ntre utopia reac]ionar` [i cea excesiv revolu]ionar`; iar pe
de alt` parte excesele democratice la unii munteni, cu ace-
la[i rezultat utopist – au f`cut salutar` interven]ia [...] lui
Kog`lniceanu [i Eliade, care au dat forma necesar` revolu]iei
române[ti“ (pp. 182-183).

283
 Dac` acesta a fost, dup` el, adev`ratul profil intelectual al
lui Kog`lniceanu, este evident c` Dragnea nu poate decât s`
resping` interpretarea celor care, „ca d-l Lovinescu, se ridic`
\mpotriva concep]iei tradi]ionaliste a lui Kog`lniceanu, sau
o confund` cu tradi]ionalismul existen]ial“. C`ci Lovinescu
„uit` c` tradi]ionalismul, [...] la Kog`lniceanu, a ap`rut
\nfr`]it cu democra]ia, spiritul de progres \mpreunat cu
tradi]ia“ (pp. 184-185). Eroarea nu se opre[te aici. Prezen-
tându-l pe Kog`lniceanu ca pe un rezonator al reflexelor
tradi]ionaliste ale societ`]ii moldovene[ti, care \[i dezv`luie
prin aceasta inapeten]a pentru modernizare revolu]ionar`
chiar [i atunci când se exprim` \n limbajul revolu]iei, Lovi-
nescu nu face decât s` preia o idee a lui Ibr`ileanu, inversând
semnele de evaluare. Acele predispozi]ii ale Moldovei care,
la cel din urm`, reprezentau virtu]ile „spiritului critic“, la cel
dintâi exprim` viciile reac]ionarismului. Diferen]a nu este
atât de mare cum poate p`rea, c`ci ambele teorii se bazeaz`
pe acelea[i premise gre[ite. Apreciate ca virtu]i sau ca vicii,
tendin]ele ideologice profunde ale mediului social moldo-
venesc nu sunt \n]elese corect, [i nici raportate la cauzele lor
reale: „cei care au g`sit de partea Moldovei conservatorismul
[i de cea a Munteniei democra]ia, sau de partea celei din
urm` aplecarea politic` revolu]ionar` [i de partea celei din-
tâi «modera]ia», «cump`tarea», au luat efectele drept cauze
[...] \n loc s` explice reac]ionarismul moldovean prin cauzele
lui reale, s-a inventat «criticismul», c`ruia i s-au c`utat cau-
ze imaginare. De alt` parte, la formarea «civiliza]iei române
moderne» a fost pus` teoria «temperamentului», menit` a da
toat` explicarea deosebirilor dintre Moldova [i Muntenia“
(pp. 138-139).
Originile erorii \mp`rt`[ite de Ibr`ileanu [i Lovinescu
provin din acordul lor asupra unei probleme de principiu:
exponentul poporanist al „culturii critice“ [i ideologul eli-
tei liberale subscriu tezei fundamentale dup` care – indife-
rent dac` acest fapt este apreciat ca dezastruos [i condam-

284
nabil sau, dimpotriv`, ca pozitiv [i inevitabil – moderniza-
rea româneasc` s-a desf`[urat „de la forme la fond“, cu
toate neajunsurile asociate acestei inversiuni a etapelor de
evolu]ie: „p`rerea curent`, care s-a format \n urma criticii
junimiste [i socialiste, este \ndeob[te cunoscut`: statul ro-
mân este crea]ia unor politicieni, care au introdus \n ]ara ro-
mâneasc` forme europene cu totul nepotrivite fondului is-
toric“ (p. 203). {i iat` c`, „de o jum`tate de secol, liberalii,
asupra c`rora s-a \ndreptat critica formei f`r` fond, au
sfâr[it prin a-[i face un mare merit din a fi procedat la in-
troducerea institu]iilor politice de la form` la fond, schim-
bând porecla \n renume“ (p. 204). Criticii sociali post-
pa[opti[ti de toate orient`rile [i moderni[tii lovinescieni
perpetueaz` astfel o \n]elegere gre[it` a sociologiei moder-
niz`rii române[ti. Tradi]ionalistul ortodoxist Dragnea se di-
sociaz` de \ntreag` aceast` tradi]ie de gândire, pentru a da
o dezlegare [tiin]ific` marii dileme a occidentaliz`rii. El ne
\nva]` c`, „\n zorii form`rii României, moderne, [...]
Kog`lniceanu a privit Statul politic ca o rezultant` nor-
mal` de la fond la forme, \n urma procesului economic \n
care intraser` principatele“. |n]elepciunea politic` a pa[op-
tistului se explic` prin aceea c`, spre deosebire de intelec-
tualii români mai recen]i, captivi ai perverselor idei juni-
miste chiar [i atunci când nu se recunosc ca atare, el s-a ma-
nifestat ca un autentic exponent al burgheziei: „Ideologia
burghez`, care a prezidat la formarea Statelor moderne
apusene, a prezidat [i la formarea Statului român, pentru
acelea[i motive: intrarea principatelor \n faza economiei
mercantiliste, unificatoare, cu d`râmarea barierelor locale
medievale“ (p. 224).
Sun` foarte straniu aceste inflexiuni marxiste din glasul
unui doctrinar al Gândirii. Cu atât mai mult cu cât este u[or
s` distingem, printre rânduri, inspira]ia lor principal`, pe
care dealtfel autorul o recunoa[te deschis \n alte pasaje:
tradi]ionalistul Dragnea r`stoarn` sistemul de idei al „cul-

285
turii critice“, din care au provenit toate variet`]ile de
tradi]ionalism românesc, folosindu-se de lucr`rile celui mai
virulent adversar al aceleia[i culturi tradi]ionaliste. Dragnea
\l insereaz` pe liberalul burghez Kog`lniceanu \n preistoria
gândirismului anti-modern [i anti-capitalist prin interme-
diul sociologiei istorice a lui [tefan Zeletin. El este convins
c` „teoria junimist` trebuie revizuit`, c` formarea României
moderne n-a urmat o cale anormal`. Revolu]ionarii au ma-
rele merit de a fi ]inut \n seam` acei factori [i de a fi [...] l`sat
s` se exercite determinismul economic, […] luându-[i mi-
siunea s` conduc` [...] procesul politic \n direct` confor-
mitate cu procesul social“ (p. 196). |l urmeaz` deci pe Ze-
letin, afirmând c` „\nf`ptuitorii de forme noi politice se
aflau“, \n epoca pa[optist`, „fa]` cu o evolu]ie social-eco-
nomic` pe care, vrând-nevrând, trebuiau s-o recunoasc` [i
s-o slujeasc`“. Acordul lui Dragnea cu orientarea politic` a
pa[opti[tilor este \ntemeiat, astfel, nu numai pe propria
sensibilitate liberal` care \l une[te cu ei dar [i pe considerente
sociologice: „ei chiar dac` ar fi avut alt` concep]ie politic`
decât cea liberal`-burghez` nu ar fi putut lucra, \n sensul so-
ciet`]ii române[ti, decât ca liberali [i ca burghezi“. Pentru
toate aceste ra]iuni, doctrina junimist` trebuie \nc` o dat`
comb`tut`: „nu este, prin urmare, adev`rat` propozi]ia ju-
nimist`, c` nefiind o societate care s` creeze Statul, ca \n al-
te p`r]i, la noi Statul [i-ar fi luat meritul de a fi creat socie-
tatea, [...] pentru simplul motiv c`, \nainte de a fi venit
Statul s` dea o organizare politic` liberal`, \n adâncurile so-
ciet`]ii se operaser` astfel de prefaceri economice care, ele,
revolu]ionaser` dedesubt raporturile sociale, \ncât Statul
r`mânea s` fie numai ceea ce a fost: ultima form` de sus a
schelei construite de formele economice de jos“ (p. 227-
228). Dragnea p`streaz` doar o singur` rezerv` fa]` de teo-
ria lui Zeletin: pentru a-i asigura lui Kog`lniceanu un rol
major \n geneza României moderne, el are nevoie s`
nuan]eze determinismul economic [i sociologic, revendi-

286
când o anumit` pondere, \n transformarea istoric`, pentru
ac]iunea autonom` a marilor personalit`]i. „Recunoscând
materialismului istoric \ndrept`]irea acolo unde o are“, el
atribuie astfel „partea cuvenit` [...] personalit`]ilor repre-
zentative \n istorie. C`ci, dac` este o eroare din partea re-
prezentan]ilor misticismului sau idealismului na]ional, când
exclud de la pl`m`direa României moderne factorii econo-
mici, nu mai pu]in constituie o eroare \ncercarea de a re-
glementa cazon faptele sociale dup` \nrâurirea capitalis-
mului, f`r` s` se mai admit` [i contingen]a relativ` [i in-
terven]ia voin]ei“ (pp. 206-207).
„Zeletinismul“ sociologic al lui Dragnea explic` nu doar
pa[optismul \n ansamblul s`u, dar [i tonalit`]ile specifice pe
care el le-a c`p`tat \n Moldova [i Muntenia. Explica]ia tre-
buie s` ]in` seama fire[te de „compozi]ia social`-economic`
a fiec`reia din cele dou` ]`ri“ (p. 138). Cel care altminteri
expediaz` \n pu]ine cuvinte, ca pe nimic altceva decât \nc`
o varia]ie pe temele formelor f`r` fond, „literatura pseudo-
sociologic` a sociali[tilor“ (p. 203), pare s` nu fie con[tient
c` descrie substratul social al reac]ionarismului politic mol-
dovenesc urmând sociologia pseudo-capitalismului agrar
periferic a c`rei cea mai elaborat` expresie a fost oferit` de
Constantin Dobrogeanu-Gherea [i de discipolii s`i42. Elita la-
tifundiar` a Moldovei, ne spune Dragnea, s-a al`turat mai
devreme decât cea din Muntenia pie]ei mondiale de cerea-
le, trecând la agricultura extensiv` pentru export \n cadre-
le unui sistem economic ce combin` elemente feudale [i ca-
pitaliste43. Datorit` structurii sale, ne explic` Dragnea, „re-
gimul sclavagist din Moldova“ – descris câteva rânduri mai
sus ca „regimul capitalist-feudalist moldovean“ – „a s`pat
o pr`pastie \ntre boieri [i ]`rani, pe care nici occidentaliza]ii
n-o pot trece“44. {i aceast` stare de lucruri va face ca, \n
Moldova, „manifest`rile politice colective [i individuale
s` fie imprimate de reac]ionarism, convertind [i curentul
liberal numai la interesele claselor de sus“ (pp. 145-146).

287
|n]elegem c`, dup` Dragnea, pân` la 1848, deci pân` la in-
terven]ia salutar` a lui Kog`lniceanu, lumea româneasc`
\ncepuse s` aproximeze – cel pu]in \n Moldova – peisajul
„formelor f`r` fond“. Tocmai ac]iunea politic` reformatoare
a pa[opti[tilor a f`cut ca ea s` evite destinul unei societ`]i
distorsionate, suferind deopotriv` de viciile unei colonii
economice [i de cele ale unei culturi imitative, pe care so-
ciologia gherist` [i cea maiorescian` consider`, \n mod ero-
nat, c` le-ar fi c`p`tat \ntr-adev`r \n a doua jum`tate a se-
colului XIX, din vina acelora[i politicieni pa[opti[ti [i libe-
rali: „istoria moderniz`rii b`tea la u[a principatelor româ-
ne, [i ea [i-ar fi desf`[urat for]ele n`valnic, f`când din cele
dou` ]`ri o colonie a centrelor capitaliste [i o ]ar` de cultur`
caricatural`, dac` n-ar fi \ntâmpinat rezisten]a unui fond
na]ional, reprezentat printr-un [ir de personalit`]i“ (p. 22).
Insolitul sintezei ideologico-istorico-sociologice a lui
Dragnea nu merge deci pân` acolo \ncât s` \i recupereze pe
fa]` [i pe sociali[ti pentru cauza tradi]ionalismului. Zeletin,
\n schimb, este urmat \n \ntregime, nu numai \n privin]a so-
ciologiei vie]ii politice române[ti, dar [i \n cea a sociologiei
culturii române. Dragnea ne arat` cum „junimismul [...] a
reu[it s` produc` a sp`rtur` \ntre civiliza]ie [i cultur`“,
\mpingând intelectualitatea româneasc` pe calea gre[it` a
unei critici f`r` noim` la adresa unei societ`]i pe care o con-
sider` prost \ntemeiat`: „civiliza]ia n-a mers mân` \n mân`
cu cultura; dimpotriv`, pe când cea dintâi, patronat` de Stat,
a lucrat t`cut \n [antierele moderniz`rii României, cultura,
g`l`gioas` prin \ns`[i instrumentele ei [...] n-a pregetat s` az-
vârle asupra civiliza]iei toate a[a-zisele «critice», s-o carica-
turizeze, s-o terfeleasc` \n noroiul zeflemelei, de la catedr`,
ca [i din coloanele revistei, din salon, ca [i din banca popu-
lar`“. {i „cum toate acestea s-au f`cut \n numele criticei“, nu
e de mirare c` „oameni de [tiin]` pozitiv` ca d-l Zeletin cer
alungarea ei“ (pp. 258-259).

288
 Nu putem \ndep`rta senza]ia c`, a[a cum ne-o \nf`]i[eaz`
cartea lui Dragnea, reconstituirea istoric` a pa[optismului
de pe pozi]iile tradi]ionalismului ortodoxist interbelic este
auto-distructiv` pentru cel din urm`. Na]ionalismul
s`m`n`torist a fost una dintre cele mai pregnante voci ale
criticii la adresa moderniz`rii române[ti. Dezvoltându-se \n
continuitatea sa, gândirismul a f`cut [i el parte din corul
„culturii critice“. Ambele etape ale tradi]ionalismului s-au
nutrit din filonul junimist, respingând pa[optismul ca pe o
cezur` „ne-organic`“ \n istoria României, originea unei so-
ciet`]i inautentice, ce sufer` deopotriv` de bolile imita]iei [i
de maladiile specifice ale modelului de civiliza]ie occiden-
tal pe care lumea româneasc` l-a adoptat \n mod neinspi-
rat. Prezentând, pe urmele lui Zeletin, \ntreaga cultur` cri-
tic` de sorginte junimist` ca pe manifestarea unor elite in-
telectuale alienate, incapabile s` \n]eleag` rosturile lumii \n
care tr`iesc, Dragnea pare s` nege ra]iunea de a fi a doctri-
nei de care am v`zut c`, altminteri, nu s-a dezis niciodat`.
Limbajul materialismului istoric pe care \l folose[te cu atâ-
ta convingere face o not` discordant` \n sânul unei grup`ri
culturale ce s-a auto-definit prin misticism idealist [i prin
dezgust fa]` de meschin`ria societ`]ii materialiste. Cele-
brarea liberalismului democratic [i „burghez“ al lui Kog`lni-
ceanu pare s` nu-[i g`seasc` loc \n cadrele unei ideologii ca-
re nu a \ncetat niciodat` s` caute o ie[ire, prin regenerare
spiritual`, din peisajul dezolant al lumii liberale [i burghe-
ze45. Invocarea „organicismului“ de provenien]` german`
profesat de liderul pa[optist, singura marc` recognoscibil`
a tradi]ionalismului \n textul lui Dragnea, se pierde printre
toate celelalte elemente de „sincretism“ ideologic pe care le-
am enumerat. Care este, atunci, puntea de leg`tur` pe care
Dragnea o mai p`streaz`, la sfâr[itul periplului s`u pa[op-
tist, cu familia ideologic` din anii 1920 care nu l-a renegat
niciodat`, de care el nu s-a disociat explicit [i la care suntem
obi[nui]i s` \i ata[`m numele?

289
 E vorba despre o leg`tur` foarte fragil`. Ea se rezum` la
afirma]ia vag` dup` care tradi]ia cultural` româneasc` a
avut un caracter democratic, \nscris \n chiar spiritul orto-
doxiei46: „pe când tradi]ia catolic` serve[te de o puternic`
arm` contra democra]iei, tradi]ia ortodox` vine \n sprijinul
democratismului“47. Parc` ignorând faptul c`, \n aceea[i ani,
doctrina autohtonist` a Gândirii era acuzat` de mimetism,
iar misticismul ortodoxist ridiculizat ca na]ionalism de im-
port48, Dragnea poate afirma cu senin`tate: „numai cine ar
imita \n România tradi]ionalismul lui Charles Maurras –
c`ci la noi se poate [i a[a ceva, s` imi]i \n atitudine tradi]io-
nalismul altei ]`ri – numai acela [i numai a[a, imitând, ar fa-
ce din tradi]ionalism un criteriu politic retrograd“49. Nu mai
sim]im, \n aceste pasaje ale discipolului lui Iorga, nici o
urm` din nostalgia celui din urm` pentru lumea medieval`.
Invocând „democra]ia“, Dragnea nu se refer` la o ac-
cep]iune original` a no]iunii, ci chiar la ceea ce se \n]elegea
\n mod curent prin ea \n epoc`. Autorul ortodoxist pare
convins c` nu \[i tr`deaz` ideologia prin adeziunea sa frust`
la liberalismul democratic [i burghez. Noi nu ne putem fa-
ce \ns` c` nu observ`m metamorfoza pe care a suferit-o
ideologul travestit \n istoric. Avântându-se pe c`r`rile epo-
cii de la 1848 cu sincere convingeri tradi]ionaliste, Dragnea
sfâr[e[te prin a proiecta asupra \ntregii „tradi]ii“ române[ti
umbra anilor revolu]ionari. Hot`rât s` \l ata[eze pe Kog`lni-
ceanu la istoria gândirismului, el ajunge s` contopeasc`
gândirismul cu istoria pa[optismului. Decis s` furnizeze
ortodoxismului certificate de legitimitate suplimentare prin
recuperarea unui fragment de istorie a democra]iei, el
adaug` democra]iei prestigiul culturii ortodoxe. Dimen-
siunea polemic` a c`r]ii este mult prea pronun]at` pentru
a avea motive de \ndoial`: prin monografia lui Dragnea
despre Kog`lniceanu, ar fi trebuit ca istoria s` fie deformat`,
\nc` o dat`, \n oglinda ideologiei. S-a \ntâmplat invers:
ideologia a fost deformat` \n oglinda istoriei. Asemenea

290
accidente se petrec destul de rar50: un motiv suficient pen-
tru a continua dialogul cu acest paradoxal gânditor al ani-
lor dintre cele dou` r`zboaie despre care ne-am obi[nuit s`
credem c` \l cunoa[tem f`r` a fi nevoie s` \l citim.

Epilog: Kog`lniceanu \n lectur` fascist`

Câ]iva ani dup` ce Dragnea [i-a publicat cartea, peisajul
tradi]ionalismului românesc arat` foarte schimbat. Câteva
noi inflexiuni ale retoricii „organismului“ social au trans-
format na]ionalismul autohtonist \ntr-un suport ideologic al
dreptei radicale. Urma[ii celor care c`utau o izb`vire de re-
lele lumii burgheze prin \ntoarcerea la duhul na]ional au
ajuns s` lucreze pentru izbânda revolu]iei fasciste. Unul din-
tre ei, Nicolae Ro[u, public` \n 1938 un volum ce rememo-
reaz` eliberarea treptat` a sufletului na]ional românesc din
crusta politicii democratice de import. C`ci „dialectica na]io-
nalismului“, spune el, „n`zuie[te s` r`stoarne toat` structu-
ra moral`, intelectual` [i politic` a societ`]ii democratice“51.
Principiul na]ionalismului a fost \mpiedicat, vreme de un
veac [i jum`tate, s` \[i arate roadele depline datorit` sintezei
sale \mpotriva naturii cu ideile democratice. Aceast` coabi-
tare trebuie acum spart`, iar cultura na]ional` român` este
apt` pentru acest act emancipator \n mai mare m`sur` de-
cât cea occidental`. |nc` de la 1848, izbânda temporar` a de-
mocra]iei asupra na]ionalismului a fost mai pu]in decisiv` \n
România decât \n Occident: „procesul de disolu]ie sufleteasc`
[i organic` era mai \naintat \n occidentul Europei, [i din
aceast` pricin`, o revolu]ie democratic` cu urm`ri politice a
fost posibil` \n Fran]a. La noi, reac]iunea spiritului na]io-
nalist care era structurat pe baze tradi]ionaliste [i autohto-
nia momentului istoric fiind destul de puternic`, a disociat
\mpreunarea hibrid` dintre na]ionalism [i democra]ie“52.
Zvârcolirile na]ionalismului tradi]ionalist \mpotriva po-
liticii democratice au \nceput deci \nc` din epoca pa[optist`

291
[i, a[a cum ne a[teptam, Kog`lniceanu face parte dintre
eroii acestei \ncle[t`ri. De aceast` dat` \ns`, el nu mai figu-
reaz` ca un solitar, ci ca exponentul unor for]e istorice de
care apar]in mai toate numele importante ale culturii ro-
mâne. Dup` ce fusese descris` vreme de decenii ca o mala-
die capabil` s` molipseasc` cele mai str`lucite spirite ro-
mâne[ti, modernizarea imitativ` este denun]at` acum de
Ro[u ca decurgând din victoria unei conspira]ii. Dac`, pen-
tru Iorga, Kog`lniceanu st`tea singur, prin \nclina]iile sale
tradi]ionaliste, \n fa]a unui contingent cople[itor de politi-
cieni valahi indiferen]i la cerin]ele continuit`]ii istorice,
acum muntenii Ion Br`tianu [i C. A Rosetti apar izola]i, ca
singuri agen]i ai subversiunii democratice, \mpotriva c`re-
ia se aliniaz` to]i ceilal]i eroi ai istoriei secolului XIX.
Tradi]ionalismul nu mai reprezint` o excep]ie ci o regul` \n
tab`ra pa[optist`, el a fost \nvins temporar de complotul de-
mocra]iei francmasonice dar ofer` un rezervor de \n]elep-
ciune politic` gata s` fie folosit` de a[teptata revolu]ie a spi-
ritului autohton: „de o parte se desprind C. A. Rosetti [i Ion
C. Br`tianu, profitorii revolu]iei [i conduc`torii partidului
liberal, de cealalt` parte N. B`lcescu, Ion Heliade R`dules-
cu [i Mihail Kog`lniceanu, care vor deschide c`ile de \n]ele-
gere ale evolu]iei române[ti \n cultur`. Unii ne-au dus la
\njghebarea monstruoas` a statului democratic modern, \n
vreme ce ceilal]i ne-au redat echilibrul vie]ii suflete[ti prin
promovarea fenomenului cultural“53.
Suntem foarte departe de gândirismul democratic al lui
Radu Dragnea.

Note:
1. Articolul a mai fost publicat, cu titlul „Cum poate fi citit Kog`lnicea-
nu? Radu Dragnea [i gândirismul democratic“, \n Radu Dragnea, Mihail
Kog`lniceanu, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor, „Gândire po-
litic` româneasc`“, 2005, pp. 5-33.

292
2. F. R. Ankersmit, „Historiography and Postmodernism“, \n History and
Tropology. The Rise and Fall of Metaphor, Berkeley, University of Cali-
fornia Press, 1994.
3. Georg G. Iggers, Historiography in the Twentieth Century: from Scien-
tific Objectivity to the Postmodern Challenge, Hanover, Wesleyan Uni-
versity Press, 1997. Vezi [i Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria \ntre
adev`r [i fic]iune, Bucure[ti, Humanitas, 1998.
4. Pentru o discu]ie a problemei canonului \n istoria intelectual` vezi, de
exemplu, Siep Stuurman, „The Canon of the History of Political Thought:
Its Critique and a Proposed Alternative“, \n History and Theory 39: 1,
2000.
5. Pentru o prezentare general` a poporanismului vezi Z. Ornea, Popo-
ranismul, Bucure[ti, Minerva, 1972.
6. Vezi C. Stere, Scrieri politice [i filozofice, ed de Victor Rizescu, Bucu-
re[ti, Dominor, 2005.
7. Davin Mitrany, Marx Against the Peasant: a Study in Social Dogmatism,
New York, Collier Books, 1961 [1951].
8. Pentru dimensiunea antisemit` a lui Stere vezi Leon Volovici, Ideolo-
gia na]ionalist` [i problema evreiasc` \n România anilor 1930, Bucure[ti,
Humanitas, 1995, pp. 56-59.
9. Al. Piru, G. Ibr`ileanu, Bucure[ti, Minerva, 1971.
10. Pentru una dintre cele mai influente explor`ri ale politicii autenti-
cit`]ii, vezi Charles Taylor, The Ethics of Authenticity, Cambridge, Mass.,
Harvard University Press, 1992.
11. Pentru abord`ri recente ale dreptei [i stângii \n istoria european` vezi
Roger Eatwell, Noël O’ Sullivan, eds., The Nature of the Right: European
and American Politics and Political Thought since 1789, Londra, Pinter,
1989; Geoff Eley, Forging Democracy: the History of the Left in Europe,
1850-2000, Oxford, Oxford University Press, 2002.
12. G. Ibr`ileanu, Spiritul critic \n cultura româneasc`, ed. de Rodica Ro-
taru [i Al. Piru, Chi[in`u, Litera, 1997, pp. 75. |n continuare, trimiteri-
le din paranteze se refer` la acest volum.
13. Pentru avatarurile utopismului \n cultura român`, vezi Sorin Antohi,
Civitas imaginalis. Istorie [i utopie \n cultura român`, Bucure[ti, Litera,
1994.
14. Nicolae Iorga. Opinions sincères. La vie intellectuelle des Roumains en
1899, Bucarest, Imprimerie de „l’Indépendance Roumaine“, 1899 ; Idem,
Opinions pernicieuses d’un mauvais patriote, Bucarest, Imprimerie de
„l’Indépendance Roumaine“, 1900.
15. Idem, „|n chestia evreiasc`“, \n Cuvinte adev`rate, Bucure[ti, Insti-
tutul Minerva, 1903, pp. 177-264.

293
16. Idem, O lupt` literar`, ed. de Valeriu Râpeanu [i Sanda Râpeanu,
Bucure[ti, Minerva, 1979, vol. 1-2.
17. Idem, „Despre drepturile limbii na]ionale \n statul modern“ [1906],
\n Ioan Stanomir, Lauren]iu Vlad, ed., A fi conservator, Bucure[ti, Meri-
diane, 2002, pp. 379-386.
18. Aurel C. Popovici, Na]ionalism sau democra]ie [1910], ed. de Con-
stantin Schifirne], Bucure[ti, Albatros, 1997.
19. Nicolae Iorga, România contemporan` de la 1904 la 1930. Supt trei regi
[1932], ed. de Valeriu Râpeanu [i Sanda Râpeanu, Bucure[ti, Editura
PRO, 1999, pp. 3-107.
20. Z. Ornea, S`m`n`torismul, Bucure[ti, Ed. Funda]iei Culturale Ro-
mâne, 1998 [1970], pp. 178-185.
21. Arthur O. Lovejoy, „The Meaning of Romanticism for the Historian
of Ideas“, \n Franklin L. Baumer, ed., Intellectual Movements in Modern
European History, New York, Macmilan, 1965; Klaus Epstein, The Genesis
of German Conservatism, Princeton, Princeton University Press, 1975; J.
W. Burrow, The Crisis of Reason: European Thought, 1848-1914, New Ha-
ven, Yale University Press, 2000.
22. Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelul Mihail“. Mi[care social` [i or-
ganiza]ie politic`, trad. de Cornelia [i Delia E[ianu, Bucure[ti, Humani-
tas, 1999, pp. 99-104.
23. Pentru problema „istorismului“ \n cultura european` [i româneasc`,
vezi Georg G. Iggers, The German Conception of History, sec. ed., Hano-
ver, Wesleyan University Press, 1983; Al. Zub, „Ranke [i directiva orga-
nicist` \n cultura român`“, \n Istorie [i finalitate, Bucure[ti, Ed. Acade-
miei, 1991.
24. Nicolae Iorga, „Doctrina na]ionalist`“, \n vol. colectiv Doctrinele
partidelor politice [1923], ed. de Petre Dan, Bucure[ti, Garamond, 1996,
pp. 51-52.
25. Idem, „Istoricul constitu]iei române[ti“, \n vol. colectiv Constitu]ia
din 1923 \n dezbaterea contemporanilor [i Noua constitu]ie a României,
[1923], Bucure[ti, Humanitas, 1990, p. 25.
26. Ibidem, loc cit.
27. Iorga, „Doctrina na]ionalist`“, pp. 48-49. |n continuare, trimiterile
din paranteze se refer` la acest text.
28. Nicolae Iorga, Originea [i sensul democra]iei, V`lenii de Munte, Da-
tina Româneasc`, f. a. [1930], pp. 50-51.
29. Idem, Dezvoltarea imperialismului contemporan [1940], ed. de Andrei
Pippidi, Bucure[ti, Albatros, 1997, p. 72.
30. Eugen Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, vol. 1: For]ele re-
volu]ionare, ed. de Z. Ornea, Bucure[ti, Minerva, 1992, pp. 74-75.

294
31. Ibidem, pp. 75-76.
32. Pentru prezent`ri generale ale gândirismului, vezi Dumitru Micu,
G\ndirea [i g\ndirismul, Bucure[ti, Minerva, 1975; Keith Hitchins, G\ndi-
rea: Nationalism in a Spiritual Guise, \n Kenneth Jowitt, ed., Social Chan-
ge in Romania, 1860-1940. A Debate on Development in a European Na-
tion, Berkeley, University of California, Institute of International Studies,
1978; Z. Ornea, Tradi]ionalism [i modernitate \n deceniul al treilea,
Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1980.
33. Nichifor Crainic, Puncte cardinale \n haos [1936], ed. de Constantin
Schifirne], Bucure[ti, Albatros, 1998, p. 72.
34. Ibidem, p. 78.
35. Ibidem, pp. 56-57.
36. Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapt` româneasc`, Bucure[ti, Ed.
Funda]iei culturale române, 1995, pp. 241-264.
37. Radu Dragnea, Supunerea la tradi]ie, ed. de Emil Pintea, Cluj, Echi-
nox, 1998, p. 62.
38. Mircea Popa, „Prefa]`“, \n Dragnea, Supunerea la tradi]ie, p. 5.
39. Ibidem, p. 20.
40. Dragnea, Supunerea la tradi]ie, p. 281.
41. Radu Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, ed. a II-a, Bucure[ti, f. e., 1926,
p. 186. \n continuare, trimiterile din paranteze se refer` la acela[i text.
42. Vezi Constantin Dobrogeanu-Gherea, Neoiob`gia [1910], \n Opere
complete, vol. 4, ed. de Ion Popescu-Pu]uri et al., Bucure[ti, Ed. Politic`,
1978. Vezi [i volumul Lotar R`d`ceanu/ {erban Voinea, Oligarhia ro-
mân`/ Marxism oligarhic, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor,
2005.
43. Pentru o abordare recent` a acelora[i probleme, vezi Daniel Chirot,
Schimbarea social` \ntr-o societate periferic`, trad. de Victor Rizescu, Bu-
cure[ti, Corint, 2002. Vezi [i Joseph Love, F`urirea lumii a treia. Teorii
[i teoreticieni ai subdezvolt`rii \n România [i Brazilia, trad. de Drago[-Paul
Aligic` et. al, Bucure[ti, Univers, 2003.
44. Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, p. 143. |n continuare, trimiterile din
paranteze se refer` la acela[i text.
45. Pentru o prezentare a curentelor de idei \nrudite \n Europa de Est a
epocii, vezi Andrew C. Janos, East Central Europe in the Modern World. The
Politics of the Borderlands from Pre- to Post-Communism, Stanford, Stan-
ford University Press, 2000, pp. 166-217. Vezi [i Karl Dietrich Bracher, The
Age of Ideologies: a History of Political Thought in the Twentieth Century,
transl. by Ewald Osers, New York, St. Martin's Press, 1984.
46. Pentru abord`ri ale raportului dintre ortodoxie [i cultura politic` ro-
mâneasc`, \n perspectiv` istoric`, vezi Alexandru Du]u, Political Models

295
and National Identities in „Orthodox Europe“, Bucharest, Babel, 1998;
Daniel Barbu, Bizan] contra Bizan]. Explor`ri \n cultura politic` româ-
neasc`, Bucure[ti, Nemira, 2001.
47. Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, p. 188.
48. Mihai Ralea, „Misticism“ [1926], \n Scrieri, vol. 7, ed. de Florin
Mih`ilescu, Bucure[ti, Minerva, 1989, pp. 104-112.
49. Dragnea, Mihail Kog`lniceanu, p. 186.
50. Pentru o abordare influent` a „politicii“ reprezent`rilor istorice, vezi
J. G. A. Pocock, Politics, Language and Time: Essays on Political Thought
and History, Londra, Methuen, 1972; Idem, Virtue, Commerce and His-
tory: Essays on Political Thought and History, Chiefly in the Eighteenth Cen-
tury, Cambridge, Cambridge University Press, 1985.
51. Nicolae Ro[u, Dialectica na]ionalismului, Bucure[ti, Ed. Cultura
Na]ional`, f. a. [1938], p. VI.
52. Ibidem, p. 185.
53. Ibidem, p. 201.

296
 Provenien]a textelor
Victor Rizescu, „Ideologii [i istorii conflictuale: tradi]ii
române[ti [i est-europene“. Text inedit.

Andrzej Walicki, „Russian Social Thought. An Intro-

duction to the Intellectual History of Nineteenth-century
Russia“, in Russian Review 36: 1, 1977, pp. 1-45. Versiune
româneasc` de Raluca Dun`.

Maciej Janowski, „Three Historians“, \n CEU History De-

partment Yearbook 2001-2002, pp. 199-232. Versiune ro-
mâneasc` de Gabriela Eftimie.

Diana Mishkova, „The Interesting Anomaly of Balkan

Liberalism“, \n Iván Zoltán Dénes, ed., Liberty and the
Search for Identity. Liberal Nationalism and the Legacy of Em-
pires, Budapesta, Central European University Press, 2006,
pp. 399-456. Versiune româneasc` de Gabriela Eftimie.

A. S. St\kalin, „Rusia [i Polonia: identit`]i colective \n

oglinzi paralele. Reflec]ii asupra unei c`r]i“. Text inedit.
Versiune româneasc`, dup` originalul \n limba rus`, de
Lauren]iu Constantiniu.

Victor Rizescu, „Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Un

studiu despre istorie [i ideologie“. Textul a mai fost publi-
cat, cu titlul „Cum poate fi citit Kog`lniceanu? Radu Drag-
nea [i gândirismul democratic“, \n Radu Dragnea, Mihail
Kog`lniceanu, ed. de Victor Rizescu, Bucure[ti, Dominor,
„Gândire politic` româneasc`“, pp. 5-33.

297
 Autorii
Maciej Janowski (n. 1963). Cercet`tor la Institutul de Is-
torie al Academiei Poloneze de {tiin]e din Var[ovia [i pro-
fesor asociat la Departamentul de Istorie al Universit`]ii
Central Europene din Budapesta. Cercet`ri \n domeniul
istoriei poloneze [i central europene din secolele XIX [i
XX. Dintre lucr`rile: Polish Liberal Thought before 1918,
2004; Narodziny Inteligencji, 1750-1831 (Geneza inteli-
ghen]iei, 1750-1831), 2008.

Diana M. Mishkova (n. 1958). Profesor la Departa-

mentul de Istorie a Balcanilor de la Universitatea din Sofia
[i director al Centrului de Studii Avansate din Sofia. Cer-
cet`ri \n istoria comparativ` a moderniz`rii, a na]ionalis-
mului [i a gândirii politice din Europa de Sud-Est. Dintre
lucr`ri: Prisposobiavane na svobodata. Modernost v Srbiia i
Ruminiia prez XIX vek (Autohtonizarea libert`]ii. Moder-
nitate [i legitimare \n Serbia [i România secolului al
XIX-lea), 2001; (coeditor) Discourses of Collective Identity in
Central and South-eastern Europe, vol. IV (\n preg`tire).

Victor Rizescu (n. 1969). Lector la Facultatea de {tiin]e

Politice a Universit`]ii din Bucure[ti, redactor-[ef adjunct
al revistei Cuvântul [i coordonator al colec]iei „Gândire
politic` româneasc`“ a Editurii Dominor. Cercet`ri \n do-
meniul istoriei gândirii politice [i sociale române[ti din se-
colele XIX [i XX. |n preg`tire: Occidentalismul dincolo de
canon. Forme de gândire liberal` \n România precomunist`.

Aleksandr S. St\kalin (n. 1962). Cercet`tor la Institutul

de Slavistic` al Academiei Ruse de {tiin]e. Redactor al re-
vistei Slavianovedenie (Slavistica). Cercet`ri \n domeniile

299
istoriei maghiare [i rela]iilor politice [i culturale dintre Ru-
sia [i ]`rile Europei Centrale. Dintre lucr`ri: Vengherskaia
kultura v seredine XX veka (Cultura maghiar` la mijlocul se-
colului XX), 1991; Gyorgy Lukaci. Mâsliteli i politic
(G. Lukàcs. Gânditor [i om politic), 2001; Prervannaia re-
voliu]iia. Vengherskii krizis 1956 goda i politika Moskvâ (Re-
volu]ia neterminat`. Criza maghiar` din 1956 [i atitudinea
Moscovei), 2001.

Andrzej Walicki (n. 1930). Membru al Academiei Po-

loneze de {tiin]e [i profesor emerit al Universit`]ii din No-
tre-Dame (SUA). Unul dintre cei mai cunoscu]i istorici ai
vie]ii intelectuale ruse [i poloneze din secolele XIX [i XX, cu
contribu]ii fundamentale la istoria gândirii marxiste mon-
diale. Dintre lucr`ri: The Controversy over Capitalism. Stu-
dies in the Social Philosophy of the Russian Populists (1969);
The Slavophile Controversy. History of a Conservative Utopia
in Nineteenth-century Russian Thought (1975); A History of
Russian Thought from the Enlightenment to Marxism (1979);
Philosophy and Romantic Nationalism. The Case of Poland
(1982); Legal Philosophies of Russian Liberalism (1987); The
Enlightenment and the Birth of Modern Nationhood. Polish
Political Thought from Noble Republicanism to Tadeusz Kos-
ciuszko (1989); Stanislaw Brzozowski and the Polish Begin-
nings of Western Marxism (1989); Russia, Poland and Uni-
versal Regeneration. Studies on Russian and Polish Thought
of the Romantic Epoch (1991); Marxism and the Leap to the
Kingdom of Freedom. The Rise and Fall of the Communist
Utopia (1995).

300
 Cuprins
V ICTOR R IZESCU
Ideologii [i istorii conflictuale:
tradi]ii române[ti [i est-europene .................................... 5
A NDRZEJ W ALICKI
Gândirea social` rus`:
o introducere la istoria intelectual`
a Rusiei din secolul al XIX-lea ........................................ 27
M ACIEJ J ANOWSKI
Trei istorici ...................................................................... 83
D IANA M ISHKOVA
Interesanta anomalie
a liberalismului balcanic ............................................... 129
A. S. S T | KALIN
Rusia [i Polonia: identit`]i colective
\n oglinzi paralele. Reflec]ii asupra unei c`r]i .............. 211
V ICTOR R IZESCU
Cum poate fi citit Kog`lniceanu?
Un studiu despre istorie [i ideologie ............................ 257
Provenien]a textelor ...................................................... 297
Autorii ........................................................................... 299
|nsemn`ri
 Editura Cuvântul
B-dul Nicolae B`lcescu nr. 23A, 010044, Bucure[ti, sector 1,
OP 1, P.O. Box 1-876
Telefon: 021.311.23.92; fax: 021.315.50.30
E-mail: redactie@cuvantul.ro; www.cuvantul.ro